Sunteți pe pagina 1din 94

Eugen E vu

Doxa- Paradoxa
Cartea puzzle
Urbarii arse, urbarii înecate…

Moto: “Plebea răzvrătită va distruge numai nişte forme destinate să piară pentru a se reînnoi în
timp (…) pentru că “progresul” omenirii şi al lumii nu e decât o iluzie…”

Rosa del Conte

Un urbariu compozit şi restaurativ

Moto: „ Îţi voi da un cer nou şi un nou pământ” …( YHWH)


Şi le-a dat America …( Pământul Făgăduinţei, V.T.)

+
Se pare că noul Amen nu mai este Fiat Voluntas Tua,
ci Fiat Voluntas …S.U.A. !?

1
+

… “Căci se vor scula Hristoşi mincinoşi şi prooroci mincinosi; vor face semne mari şi minuni,
pînă acolo încît să însele, dacă va fi cu putinţă, chiar şi pe cei aleşi” (Matei 24:24)

_____________________________________________________________

Flash media monitor Romania: Cotidianul de Bucureşti 2011

Eugen Evu la 65 de ani

2
Carte editată în condiţii de …samizdat, în 2009, pamflet / radiografie pe
contrasensul crizei sociale la toate palierele societăţii româneşti în derivă

În memoria părintelui meu Evu Gheorghe

În imagine Tatăl meu sg. maj. Evu Gheorghe ( în 1943) în uniforma Armatei Române care a trecut
Prutul pentru eliberarea Basarabiei şi alipirea la Patria Mumă., veteran de război.

Cuvent înainte

Autorul acestui puzzle de articole, ştiri, polemici legate de istoria bisericilor penticostale şi
baptise, în regimul stalinist- dejist, apoi din cel ceauşist cu actualizare până-n 2010…,este fiul

3
întâi născut al unui fost pastor raional al bisericii penticostale, în anii 5o- 55) – şi apoi fondator al
bisericii acestui cult, prezbiter şi membru loial până la stingerea sa. O carte poate fi holistică, dar şi
asemenea unui VAS CERAMIC restaurat cu migală, din cioburile re/ unite în risipa lor …de acelaşi
LUT, acelaşi material ars, ori dacă vreţi terra sigilata…Un vas ce nu este un FALS, nici reântocmit
de escrocii intruşi în …arehologie….Se poate practica deci un fel de arheologie a memoriei, ca
strate, să le numit ale ARHEOFIINŢEI…

Motivul acestui gest editorialist al meu, ca scriitor şi jurnalist, vine din adâncul memoriei,
din copilăria mea şi a fraţilor mei, a familiei noastre şi din strigătul inimii mele de a cinsti acea
memorie, de a o menţine vie în măsura adevărului trăit, deci este un act de conştiinţă.
Mi-am urmat calea vieţii şi cea afirmării literare şi negreşit, sunt ceea ce ştiu că sunt: un român
creştin. La rândul meu, am confruntat golgota acelor ani, cunoscând prea bine fenomenele specifice
regimurilor totalitare prăbuşite în decembrie 1989..
Opinia mea este că România profundă ( memoria încă agonizând a generaţiilor supravieţuitoare,
dar şi memoria ce se vrea RECUPERATĂ întru Adevăr, prin aşa zisa LUSTRAŢIE etc) , este …
opera ateismului securistic întâi provenit din anii ocupaţiei „ fratelui sovietic”, iar de la Ceauşescu
încoace, ( cu un alt episod, din 1989, după fuga în Statele Unite a generalului Mihai Pacepa şi
reorganizarea drastică a securităţii de după, continuând cu momentul loviturii de partid şi de stat
din 1989) …În anii copilăriri mele în sărmana căsuţă a părinţilor mei, au poposit câţiva dintre
oamenii pe care îi veţi regăsi în acest halucinant puzzle. Vi-i propun drept CUVINTE CHEIE ,
dacă aveţi răbdarea şi curiozitatea cea sfântă, de a ŞTI ADEVĂRUL ROMÂNILOR, fie când el
strigă cel mai tare MINŢIND ! .. şi uneori minţindu-se pe sine ( sinele colectiv al lui Carl Gustav
Jung sau ( şi) Sigmund Freud…) . Ei bine, ei au fost şi AICI; în vieţile noastre, în viaţa învrăjbitelor
pe atunci culte penticostal – baptist, în opinia mea ca efect al INFILTRĂRILOR activistice –
securistice din acei ani…Securitatea zonală era foarte activă, mai ales în mediile proletare Valea
Jiului, Hunedoara, Călan, Haţeg…
Am copyy-ul dosarului tatălui meu, obţinut legal de la Arhivele CNSAS – Bucureşti, aşa cum le
am şi pe cele patru dosare ale mele, ca scriitor şi ca fiu de pocăit, stigma pe care securitatea şi
comunismul ceauşist a aruncat-o asupră-ne, determinând suferinţi de nedescris miilor de mii de
familii… Tatăl meu a fost până la capătul vieţii sale lumeşti, credincios. Nu a colaborat cu
securiştii, nici cu activiştii aşa- zisului „ fenomen de infestare religioasă” despre care , bunăoară,
amicul scriitor devean Petrişor Ciorobea, de când era activist la fostul Centru de îndrumare …din
strada Eminescu- Deva, apoi la răposatul Comitet Judeţean pentru cultură şi artă… şi o vreme la
Casa Armatei Deva…îl „ aborda” pe tatăl meu aşa cum „ aborda” , prin „ misiunea lui patriotică
revoluţionară”, grupările cenacliste din Hunedoara, învrăjbind scriitorii între ei…Acel activism care
a devastat şi viaţa bisericilor ( inclusiv celor Ortodoxe, Unite cu Roma sau Catolice, n) – a triumfat
demonic implicit în şi după evenimentele din Decembrie 1989….Este părerea mea, probată de
experienţa mea de om şi de scriitor. Un om special ar fi şi tovarăşul Stanciu, ultimul activist special,
care răspundea de securitate şi a hărţuit zelos pocăiţii din cetatea Corvinilor…fost ucenic al tatălui
meu ca macaragist la Oţelării, activist feroce, dintre cei ce au luptat încrâncenat pentru distrugerea
credinţei – deoarece orice grupare confesională era ca un spin în coastele Ateilor fanatici…

Un pasaggio

„Fanatismul, atitudinea EXTREMISTICĂ, Fundamentalismul de orice gen,.. sunt, pentru


oameni, în general, bolile care poate distruge Fiinţa divină a omului, ca operă creată şi temporat
vie, o macină întunecând conştiinţa, din interior, ca un virus mortal. Cârdăşia este mereu mai tare
decât frăţia, prietenia, deoarece oamenii sunt slabi faţă de marile, profundele problemele ce le
ridică Misterul Fiinţei Noastre…( Apropos, Corneliu Vadim Tudor este şi el, după cum scria, fiul
unui pocăit…Poate că şi devianţa misticoidă a Legiunilor lui Corneliu Zelea Codreanu,e de
aceeaşi sorginte…E rostul cercetătorilor oneşti a lămuri acestea toate.

4
Revenind la motivaţia mea de a întocmi aceste pagini, în ideea de a fi de folos Adevărului
netrucat, sper că generaţiile următoare, ale fiilor şi fiicelor noastre, au de a învăţa singuri şi de a
înţelege singuri, toate avatarurile bunilor şi părinţilor lor….
Veţi găsi în cuprinsul cărţii, o scrisoare a cuiva către cea care se numeşte DIA POP, sau a unora
dintre fiii lor, juniorii.
Veţi considera singuri ce anume se petrece în sufletele acestor tineri. Nu îmi asum dreptul de a
polemiza confesionist sau pretins ecumenic cu nimeni. Sunt dator a da mărturie cui vrea să ştie.
Atât!
*******
Repet, între „ NUMELE- CHEIE” regăsite de mine pe bloguri, în media unor biserici, sau
ale presei libere de azi, sunt aşadar oameni care cândva au fost în familia Evu : d-nii. Niky
Pop ( lider recent desconspirat din America), Iosif Ţon, Pavel Bochian, Bradin, Croitoru,
Alexie Vamvu şi alţii. Formându-le, veţi intra singuri în labirintul propus, doar dacă aveţi
simpla intenţie de a înţelege. Dacă nu ţine metoda firul Ariadnei, apelaţi la metoda Icar, cel
cu aripi de ceară …
Pentru mine, memoria acelor decenii este copleşitoare şi nu am timpul necesar a le
evoca nici romanţat, nici documentar…( eugen eviu)

Lucrarea în orb…
În anii de după fuga gen. Pacepa în America, furia ceauşistă- securistică a provocat în
societatea românească, ceva asemănător cutremurului, sau inundaţiilor…Întregul sistem a fost
restaurat, informatorii, sursele şi gazdele, fie epuraţi, fie abandonaţi şi înlocuiţi, neapărat
condiţionaţi a fi şi membri de partid. „ Aparatul” însuşi a fost altfel cârpit şi , ceea ce înfuria chiar
securitatea,...a fost subordonat activiştilor de partid superiori şi zonali…Poate de atunci a germinat
ca să explodeze în 1989, ura grobienilor vigilenţei absolute, a ofiţerimii secrete contra Tovarăşului
şi Tovarăşei…Ea, savanta poreclită chimic CO Doi, era practic comandantul suprem al securiştilor,
cu zecile de mii…
Ex- şeful adjunct al securităţii judeţului Hunedoara, Lucian Văceanu, care mi-a „ instrumentat”
cel puţin două dosare D.U.I. din cele patru, m-a făcut a înţelege chiar el cum stau lucrurile cu
„ devotamentul” faţă de „ partidul-patrie”, „ interesele neamului” şi „ elementele ostile orânduirii” –
aşa cum eram şi eu taxat. Lucrăm preventiv, nu dorim decât să îndreptăm atitudinile greşite sau voit
duşmănoase” etc…Şeful special în Hunedoara cu „ probleme de securitate”, era tov Stanciu, iar la
Deva tovarăşa secretar cu propaganda pe judeţ, Mery Mitrofan, învăţătoare şi nevastă de procuror,
secondată de poreclita J.R. Raphila Jakab. O namilă masculinizată, păroasă, care ura pupatul
„ domnesc” al mâinii, în schimb adora pupatul în kur prin obedienţă. „ Tovarăşu poiet Evu, scrieţi
poezii mobilizatoare pentru oamenii muncii, nu anonime la ştim noi unde !”
Unul dintre vice- preşedinţii Comitetului Judeţean pentru Cultură şi Artă Socialiste, era nepot al,
celebrului anchetator al scriitorimii de la Bucureşti, Nelega, poreclit, cum relatează şi Dorin
Tudoran în „ Kakistocraţia”, ( parcă şi Paul Goma, Scrisori întredeschise) ) - Tov. TELEAGĂ.
Kulturnicii obedienţi, subordonaţi Organelor, aveau misiuni speciale, de fapt profesionale şi
politice, de a recruta, de a preveni sau la nevoie de a „ desconspira” existenţa „ duşmanului”…Am
dovezi cu zecile, rapoarte, pâre, ale unor foşti „ colegi de breaslă” în dosarele cu antet „ strict
secret”, planuri de măsuri, instrucţiuni pentru informatori, iar câţiva i-am găsit în decembrie 1989
pe lista cu peste 200 de inşi din fişetele PCR municipal. Unii sunt nominalizaţi, alţii şterşi
intenţionat ( anonimizaţi”) undeva la Arhivele CNSAS, cu carioca…alţii cu indicative speciale,
aşadar cu nume conspirativ. Urmărirea informativă conţine şi sintagma securiştilor experţi,
psihologi şcoliţi mai stalinistic decât bolşevicii KGB, de „ lucrat în orb”. Am dovezi de introducere
în băutură de scopalamină ( cu efecte halucinogene şi delir verbal, frică, atacuri de panică, etc…) şi
chiar schiţe cu ordinul pătrunderii prin efracţie în domiciliul meu, în absenţa mea: pentru
percheziţii, fotografieri de manuscrise, scrisori, acte, etc. Astfel de fotografii am găsit la dosare şi
dintre cele confiscate de ofiţerii I. Haiku sau Porcovici, la oficiul de distribuire a corespondenţei din

5
incinta Poştei locale. Am dovezi explicite de interceptare prin mijloace specifice, a telefonului de
acasă, dar şi de la biroul casei de cultură, unde eram salariat.
Lista cu informatorii care urmau să continue activitatea şi după 1986, anul „ trădării” lui Pacepa,
era şi la sediul partidului, anume aprobată de tovarăşii Stanciu, tova Koka, tov Vintilă, şi desigur
ştiută de şefii mei ierarhici, preşedinta culturii, D. M. – Dzeu să o ierte! – dar şi de directorul –
administrator al instituţiei, pretins a-mi fi cel mai bun amic…Unii au fost „ recuperaţi” de SRI, alţii
au fost răsplătiţi de „ revoluţie”, ba chiar declaraţi cu diplom „ revoluţionari”, beneficiind de
avansări, de avantajele oferite Emanaţilor, ( terenuri agricole sau de casă, activităţi private în comerţ
sau aiurea, preluarea ajutoarelor din Occident şi re- valorificarea lor în folosul privilegiaţilor. În
acest sens, un editorial al lui Nicolae Manolescu care susţine clar că „ revoluţia” din 1989 şi cele ce
au urmat, au aparţinut securităţii şi celor mai veroşi activişti….Societatea aceea devenise una
CAZONĂ, militarizată. Cine mişca în front, era taxat de nebun ( clovn) şi era internat la diribau cu
diagnostic „ are mania persecuţiei”…

( Ca scriitori hunedoreni Victor Isac, Paul Daian, Marcel Petrişor ş.a.). Alţii, mai slabi de
daimon, au colaborat fest cu securitatea Deva- Hunedoara – Valea Jiului, cea mai înverşunată –
nucleul dur al lui Nelega şi Pleşiţă, Mortoiu şi Văceanu)…în tenebroasa structură a reprimării
libertăţii din regimul terorist al regimului bicefal ( tricefal?) Ceauşescu…)
*
Dintre toţi scriitorii din judeţ, foarte numeroşi, NICI UNUL nu a cerut ( sau nu a făcut public)
dosarul său, aşa că mulţi dintre ei au rămas în „ dosarele colectoare „ ale subsemnatului, titrate
astfel: „ Cerna”, „ Anonimul”, „Scriitorul” şi „ Claunul” ( expertiză grafologică-ştiinţifică a M.A.
Interne Bucureşti, doveditoare a faptului că eu am scris scrisoarea de protest „ şi ameninţări”
Tovarăşului…Rafinamentul profesional al acesteia este impecabil, demn de renumele securiştilor
„ patrioţi” de soi radical- extremist şi, vezi Doamne, devotaţi Tovarăşilor, deşi …îl urau în felul lor,
altul decât milioanele de înfometaţi ai sistemului raţionalizat. Nici unul dintre „ colegii de breaslă”
nu pomeneşte nimic, ba unii chiar au continuat să fie informatori, şantajaţi de către manipulatorii
lor…Ei bine, ştiu cel puţin trei persoane care au fost infiltraţi în Frontul Salvării ( sic, n) – şi au
ajuns …lideri politici ai „ revoluţiei” lui Iliescu, Roman şi Brucan et fiefurile „ partidelor”….Aşa s-
au infiltrat şi distrus din interior, partidele istorice ca cel Naţional Ţărănesc ( c.d.), şi mai apoi cel
Liberal. Pârghia de control a fost şantajul prin dosar, aşa cum avea să continue până azi, la 21 de
ani. Legea aşa- zisei lustraţii nu e decât o minciună leit aceeaşi cu fraudele din Parlament, iar dacă
nu mă înşel, ea a fost „ promovată” chiar de Roberta Anastase, miss Hoaţa din Parlamentul Ro-
Mâniei…

Bolşevism- BOCşevism

Privitor la scriitorul Eugen Evu, fiul fostului pastor raional Evu Gheorghe…

MONITORUL OFICIAL AL ROMANIEI :


COLEGIUL CONSILIULUI NAŢIONAL
PENTRU STUDIEREA ARHIVELOR SECURITĂŢII
DECIZIA NR. 157
din data de 9.05.2006
Colegiul Consiliului National pentru Studierea Arhivelor Securităţii,

6
Având în vedere:
1. Nota Direcţiei Investigaţii nr.S%DI/I/294/28.04.2006;
2. Verificările întreprinse la Ministerul Administraţiei şi Internelor – Direcţia Generală de
Evidenţă Informatizată a Persoanei, care au dus la identificarea domiciliului domnului
Văceanu Lucian;
3. Procesul-verbal al şedinţei Colegiului C.N.S.A.S. din data de 9.05.2006;

Pentru faptele:
1. propune dirijarea reţelei informative la locul de muncă, instruirea unui informator
care urmează să determine persoana urmărită să-şi destăinuie convingerile moral-
politice şi intenţiile, ascultarea cu mijloace T.O. (microfoane), eventual mobile, a
discuţiilor persoanei urmărite cu tatăl său, să fie identificate persoanele cu care
persoana urmărită deţine legături de corespondenţă şi instalarea de microfoane la
domiciliul său
1.1. încălcând dreptul la inviolabilitatea domiciliului (art.32 din Constituţia României din
1965), dreptul la viaţă privată (art.17 din Pactul internaţional cu privire la drepturile
civice şi politice) şi dreptul la libertatea de exprimare şi libertatea opiniilor (art.19 din
Pactul internaţional cu privire la drepturile civice şi politice);
2. raportează avertizarea unei persoane pentru redactarea de scrieri cu conţinut
„denaturat care defăimează realităţile socialiste din ţara noastră”
2.2. încălcând dreptul la viaţă privată (art.17 din Pactul internaţional cu privire la drepturile
civice şi politice), libertatea cuvântului (art.28 din Constituţia României din 1965) şi dreptul la
libertatea de exprimare şi libertatea opiniilor (art.19 din Pactul internaţional cu privire la
drepturile civice şi politice);

În temeiul:
1. art.17 alin.2 din Legea nr.187/1999 privind accesul la propriul dosar şi
deconspirarea poliţiei politice comuniste, astfel modificată şi completată de O.U.G.
nr.16/2006;
2. art.5 şi art.8 alin.7 din Legea nr.187/1999 privind accesul la propriul dosar şi
deconspirarea poliţiei politice comuniste, astfel modificată şi completată de O.U.G.
nr.16/2006, coroborate cu art.5, art.18 alin.1, art.24 şi ar.40 din Regulamentul de
organizare şi funcţionare a Consiliului Naţional pentru Studierea Arhivelor
Securităţii ca Poliţia Politică, adoptat prin Hotărârea Parlamentului nr.17/2000;
3. art.8 alin.1 li.f) din Regulamentul intern al Consiliului Naţional pentru Studierea
Arhivelor Securităţii;
DECIDE:
art. 1. Domnul Văceanu Lucian, fiul lui Ioan şi Ioana, născut la data de 28.03.1937 in
Bucuresti, a fost agent al politiei comuniste, având gradul de locotenent-colonel in 1978, 1980,
colonel în 1986, funcţie neprecizată în 1978 in cadrul Biroului 2, Serviciul 5, Direcţia II, şef
serviciu - Serviciul 5, 1980, din cadrul Direcţiei II, Sef Securitate Judeţeană, 1986, în cadrul
I.J.S. Hunedoara".
---------------------------------------------------------
N.A.Fragment din Cartea inâlnirilor/ ed. Polidava- 2008 Toate detaliile adăugate acestei Decizii se referă la mine şi la
familia mea, precum la tatăl meu Evu Gheorghe, fost pastor regional penticostal, prigonit pentru credinţă, precum şi la
numeroşi colegi scriitori, pe care securitatea dementă şi obedientă a judeţului-problemă Hunedoara, cu a sa Vale a Jiului şi
altele, i-a dezbinat pe unii până la moarte… .şi după.(E.E.)

Colaterale page :
Globalizare

….Are loc un proces de accelerare sistematică a hibridizării între rase, culturi, civilizaţii, fenomenul
de emigraţii determinat sau controlat de ocultele mondiale. Hibridizarea asta este versus
7
„ purificarea” de tip nazist, rasială, selectivă, inclusiv prin ingrediente alimentare în asalt consumist,
expansiv, asupra Pieţei Mondiale, vorace a acapara şi înfometată de sclavii moderni care suntem.
Naţiunile sunt deja satrapii ale Centrelor – dirijismele au devenit strategii aplicate global.
Suntem în ceea ce Aldrin Toffler numea „ satul global”, iar Omânia este „ între plug şi computer”,
cf. sintagmei aceluiaşi futurolog. În 2011 trăiesc cca. 6, 5 miliarde de indivizi, iar peste vreo 40 de
ani, se prevede a fi atinsă cifra de 12 miliarde…
*
Citeam, elev fiind la şcoala profesională din Hunedoara, tuns chilug, în „ uniformă” de doc, tipic
rubaşcă…maoistică, câte ceva pe sub mână. Una, scorojită şi roasă la colţuri, era „ salvată” din
podul bunicilor, autor Malthus, cel cu prognoza apocaliptică a înmulţirii omenirii şi fatalitatea
perspectivei, teză vehement combătută de bolşevici. Alta, cinică şi vai”, disimulat fascistă, era „
Răbdarea la români” , de Marx…Acolo, Marx identifica antica „ virtus romana” originilor noastre,
cu laşitatea, delăsarea, moliciunea reacţiilor, mentalitatea dobândită, de supuşenie, etc. Teza era
îndoit atee, acuzând şi biserica slavo- bulgară, ortodoxă, de a cultiva în „ turme „ aşa zisul „ drog al
naţiunilor”…

Corespondenţe

Marsupii cu fermoar,*
sau străjerismul …en vogue
Domnule Octavian Curpas,

Primiti salutari din Melbourne. Nu cred ca mai trebuie sa ma prezint pentru ca mi-ati gasit
coordonatele cu mult timp in urma si ne cunoastem intr-o oarecare masura din spatiul virtual.
Brother John (JIP) din lipsa de (,,,,) fonduri si timp mi-a pasat si mie unul dintre satelitii
informatici care i-ati lansat pe orbitele romanesti si deschizand atasamentul am vazut cartea (,,,,)
"Caderea in Ritual" de Iosif Ton, la care inteleg ca-i faceti reclama. In momentul cand vad numele
acestui om scris undeva sau un articol sau carte scrisa de domnia sa! > ma irita oarecum un mare
secret pe care omul acesta il cunoaste/ascunde. Secretul la care fac eu referire seamana oarecum cu
titlul cartii care tocmai o popularizati "Caderea in Ritualurile Serviciilor Secrete". IT > teoretic
are o oarecare dreptate in teologia prezentata in carte. Moral nu are!. Nu-i turma proprie si nu scrii
carti ca sa-ti arati talentul inainte de ati face curatenia ritualurilor din turma/serviciile si casa ta.
Opinia mea este ca IT ar putea sa scrie cat inca mai are vreme cartea secretului amintit, "Caderea
in Ritualurile Serviciilor Secrete". Sunt curios daca va veti lansa intr-o discutie deschisa pe
marginea subiectului cartii propuse!. Deci va provoc atat pe dvs domnule Curpas cat si pe domnul
Iosif Ton sa intretinem/discutam/scriem impreuna despre ritualurile "Serviciilor" care sunt mai greu
de dezvaluit. Am incercat sa intru in ele prin sufrageria domnului Iosif Ton
(masa_rotunda1@yahoogroups.com) dar cand a fost inteles gestul si intentiile mele sufrageria s-a
inchis si nu am mai avut cu cine le discuta.
Timpul Adevărului,
Străjerul, Pettrusu
* Supratitrarea glumeaţă îmi aparţine ( eugen evu)

Niky PPOP din America

(via Hunedoara, casa părinţilor mei în anii 6o…)


Fragment oarecare
sau groapa cu furnici a memoriei *
8
„Incepând cu anii de liceu seral am experimentat persecutii din cauza credintei mele in
Dumnezeu; am fost exmatriculat din liceu, parintii nu m-au primit in casa si nu i-am vazut
timp aproximativ cinci ani. Datorita acestor confruntari cu securitatea romana am fost dat
afara din serviciu in 1975, feb 8, din functia de inspector in industria alimentara,
repartizandu-ma mai tarziu temporar ca inginer in industria laptelui, Simeria”.

* fragment din declaraţia pastorului pentecostal din SUA, Niky Pop,originar din Hunedoara,
acuzat de poliţie politică în bisericile din Statele Unite( n. e.e.)

Preludiu: Cu mulţi ani în urmă, am cunoscut personal, adolescent fiind,


personaje invocate în cele ce urmează. Cu imboldul inimii, de a omagia amintirea părinţilor
mei Evu Gheorghe( fost pastor al Bisericii Pentecostale din fostu raion Hunedoara şi Evu
Clara, mama a patru fii, ( Eugen, Eugenia, Ghoerghe şi Ioan) - eu fiind întâiul născut, am
asamblat paginile care urmează, pornind de la un recent schimb episotlar literar cu domnul
Doru Octavian Curpaş, editor al revistei Pxoenix Mission din Arizona. ( Autorul). Între cei
despre care se fac vorbiri în aceste pagini, dl pastor Niky Pop, emigrat în U.S.A., lider şi ţintă
a unor lustraţii efectuate de aşa- numiţii „ străjeri” ce se ocupă cu epurările pe teme
securistice care zguduie bisericile neo- protestante din ţară şi din occident, a fost chiriaş pe
gratis în căsuţa părinţilor mei.
( acad. eugen evu, titular al U.S.R., 2010, decembrie , de Crăciun)
* supratitlul ne aparţine ( e .eviu).

Fragment de răspuns dlui red. Doru Octavian Curpaş. / Phoenix


Mission din Arizona, la o întrebare şi un pamflet, de unde ideea de a
intocmi aceasta carte.
…Exista mult mai multe lucruri care ar cere zeci de pagini asa ca ma rezuma la atashmentele
acestea. Am muncit in acesti ani epuizant si nu intamplator optez de o vreme pentru tonul caustic,
pamfletar, care arde unde rana e putreda . Iar in aceasta realitate de la noi, acum, dracul e activ si
indoaie mintile chiar unora de buna credinta, iar minciuna sau delatiunea fac ravagii printre prosti.
Fieca natiune isi are hotii si criminalii pe care ii merita, spunea careva...
Lustratia la noi este defetuoasa, ca intregul proces al reformei criptocomuniste…

Cred ca Mortul din Dulap este cel al Memoriei Cosmetizate, precum in Romania,
asa si… in America…Suntem in plin roman / foileton TELENOVELISTIC menit a
manipula cu arta invrajbirilor, dezbinarilor si Minciunii deghizate, paradoxal, in …
Adevaruri…de fapt de reeting/uri industriei consumiste mondiale…cu chiote,
sudalem si ipocrite rugaciuni, cu deliranti profeti mincinosi si sforari de tip
activistic / confesional, asadar precum in politici, tot asa si in biserici…
Interminabile certuri, invinuiri sau intrigi , menite a dezbina publicul si a demola
pretutindeni tot ceea ce a fost la origini Adevar Divin, acum degenerand accelerat in
cu totul altceva …

9
Va anexez şi o cronica a mea la Ligia Seman, concitadină, actualmente membru al Bisericii
Penticostale Apostolice din Hunedoara, care îmi e cunoscută din adolescenţa ei.Ştiu că aţi scris
laudativ despre ea, con sider si eu ca pe merit.
eugen evu

Vavila Popovici Raleigh,


North Carolina

despre … Octavian CURPAŞ din America

Nascut in luna august, 1972, in Oradea, Romania, Octavian Curpas a ajuns pe pamantul
fagaduintei in martie 1997, dupa ce a lucrat timp de trei ani ca redactor la un cotidian din Romania.
A ales pentru inceput California unde a locuit timp de opt ani, dupa care s-a stabilit – din 12 martie,
2005 - in orasul Surprise din Arizona, Statele Unite. In acelasi an, dupa sosirea in acest stat, si-a
unit viata cu Roxana, de profesie asistent dentar. Amandoi inzestrati cu putere de munca si harnicie
si-au deschis propriul business in domeniul imobiliar in care lucreaza si in prezent. In data de 19
mai 2009 au primit cel mai frumos dar al Domnului, primul lor copil, micuta Janice, nume ales de
parinti pentru semnificatia deosebita „Dumnezeu este indurator”. Scriitor, publicist de vocatie si
jurnalist (cu studii superioare in jurnalism, stiinte juridice si business international), Octavian
Curpas este un nume important al presei zilelor noastre. Scrie cu har si daruire la multe publicatii
din Statele Unite, dar si din Romania; este redactor la publicatiile „Gandacul de Colorado” si
„Phoenix Magazine”. Intotdeauna mi-am imaginat jurnalistul ca un iubitor de literatura si oameni,
cu un caracter frumos, cu dragoste de meserie, acea emulatie scriitoriceasca, chemare, talent, spirit
de observatie si de dreptate, dragoste pentru tot ce este in jurul sau. Am crezut si cred ca jurnalistul
nu trebuie sa se lase pacalit de aparente sau de interventii, sa aiba discernamant in ceea ce vede,
aude si scrie; sa fie cinstit fata de sine, adica fata de gandirea si judecata sa, cinstit si fata de cel care
greseste si caruia ii sare in ajutor cu deschiderea judecatii sale, expusa in cuvinte, pe pagina unui
ziar; sa-i lipseasca ingamfarea, aroganta, dar sa fie integru, transant; sa aiba demnitate, sa nu se lase
ispitit de provocari, insulte; sa aiba umor, desigur numai in situatii posibile, acel umor specific
spiritului romanesc, cu care poate descreti fruntile cititorilor, incruntate din cauza provocarilor
cotidiene ale vietii; sa nu fie ranchiunos, ci prietenos si sa admita cu seninatate ca si el poate gresi;
sa stie sa-si ceara, in aceasta situatie, scuzele necesare; sa fie indraznet, curajos si cu iubire de
Dumnezeu; articolul lui sa fie concis, adica sa aiba maximum de informatie cu minimum de
cuvinte. Cam multe cerinte si totusi, pentru o atat de frumoasa cariera, merita sa cauti aceste calitati
in sufletul tau si sa le scoti la suprafata, sa le cizelezi, pentru binele oamenilor, al societatii in care
traim. Toate aceste calitati le-am descoperit la Octavian Curpas. Prin trupul sau curge acea « vana »
de jurnalist si aceasta se simte in nenumaratele interviuri, dialoguri, in care stie sa uzeze de calitatile
respective, scotand in evidenta oameni deosebiti, de multe ori varfuri ale societatii care merita sa fie
mai bine cunoscute. In activitatea de critica literara are capacitatea de a deosebi o carte buna de o
carte proasta si talentul de a descoperi autori care stau cu sfiala deoparte, dar a caror opere merita sa

10
fie comentate, sa fie scoase din anonimat, si o face cu talent, cu meticulozitate si profunzime a
intelegerii. In cronicile pe care le realizeaza, prinde cu inteligenta ideile si mesajele cartilor, pune in
lumina elementele pretioase, valoarea literara a lucrarilor si in final creeaza titluri rezumative foarte
bine inspirate. Spre deosebire de unii cronicari care trateaza cu superficialitate opera, omitand
multe „perle” ale scrierilor, Octavian Curpas prefera sa realizeze o concisa monografie a cartii, sa
scoata in relief frumusetile ascunse ale creatiei, dandu-le stralucire, fiindca bine spunea Cioran:
„Cand scrii o carte nu stii niciodata care-i va fi soarta… O carte uitata sau o carte fara ecou poate
oricand sa revina la viata.” Dupa cum literatura este arta a cuvantului prin intermediul careia
scriitorii dau expresie artistica imaginatiei, sentimentelor, fenomenelor sociale, tot asa si critica
literara este arta, iar celui care se incumeta sa o faca, i se cere chiar mai mult decat unui scriitor,
existenta obligatorie a bagajului culturii, atat din punct de vedere cantitativ, cat si din cel al calitatii.
Octavian Curpas are acest bagaj si este un vesnic insetat de cultura. Sunt convinsa ca toti jurnalistii
ziarului „Gandacul de Colorado” au intrat in viata si-n cariera cu entuziasm, cu optimism si cu
idealuri. Numarul aparitiilor revistei a crescut, va creste, vor trece anii si ei, jurnalistii, vor fi si mai
tineri si mai frumosi ca la inceput, fiindca vor avea acea tainica lumina pe chipuri, ce va izvori din
sufletele lor, savarsind adevarate minuni ale creatiei lor jurnalistice. Sarbatorindu-va, sarbatorindu-
ne, traim o mare satisfactie profesionala, caci putem rosti cu mandrie, fiecare la randu-ne : sunt si
voi fi colega ta! Domnul sa ne dea sanatate, sa ne putem bucura de ceea ce infaptuim! La multi si
frumosi ani revistei, colectivului de conducere si colaboratorilor ei!

Artere colalterale …

Un caz de terorim sub Ceauşescu

Dezarmati de o femeie

Angela Andrioni locuieste in Densus, judetul Hunedoara. Era cu barbatul si copilul in autobuzul
“mortii“, la 23 august 1981. Pentru ea, ziua aceea a ramas nestearsa in memorie: “Am plecat dis-de-
dimineata pe la 5:30 cu copilul si cu barbatu’ meu la Hunedoara. Am luat cursa pana la Hateg. Aici
ne-am dat jos si ne-am urcat in cea de Hunedoara.

Erau si trei baieti pe care nu ii vazusem pe ruta asta. Era ceva dubios la ei, ca aveau toti trei un
singur geamantan. Au scos niste automate din geamantanu’ ala, le-au incercat si au tras foc prin
aerisitoarea aia de la autobuz. A zis unu’ dintre ei: “N-am treaba cu dumneavoastra. Eu vreau sa
plec din Romania”.

Au pus barbatii pe dreapta culoarului dintre scaune, femeile si copii pe mijloc. In timp ce se
plimbau prin autobuz, se zgaiau la lume si unul dintre ei, Draganescu, ii zice lu’ barbatu’ meu: “Te
cunosc, ca si eu am lucrat la padure. De voi o sa am nevoie”. Incepuse lumea din autobuz sa se
agite, a vazut ca nu-i de gluma cu astia. Atunci a zis Draganescu asta ca trage in noi: “Va omor, f...
in gura!”“.

BARBATUL I-A FOST UCIS. Angela a avut atunci curajul sa-l dezarmeze pe unul dintre teroristi:
“Cand am ajuns la Deva, soferul a vrut sa intre in niste blocuri in constructii ca sa strice autobuzul,
sa ne dea aia drumul. La Lugoj, un TIR de armata bloca drumu’. Am vazut si carduri de gaste, erau
cu sutele si le-au pus pe sosea sa opreasca autobuzul. La fiecare casa era un om cu cate o pusca.
Unu’ dintre astia care ne-au luat prizonieri statea in spate, restul in fata si ne-au adunat, ne-au luat
buletinele. Atunci, aia de afara au inceput sa zbiere: “Lasati ostaticii si va dam tot ce va doriti!”. Nu
stiu cum au reusit sa scape, si am plecat mai departe, spre Timisoara. La Ghiroda, pe o parte a
drumului era un lan de floarea soarelui, pe cealalta parte niste porumb si iar plin de armata, cata
frunza si iarba. Era un tanc pe mijlocul drumului si soferul a trebuit sa se opreasca ca nu mai avea

11
pe unde sa treaca mai departe. Dintr-o data a zis unu’ dintre banditi: “Foc!”. Atunci, barbatu’ meu a
zis: “Ma omorara!”. Si i-a dat sangele. Am vazut ca al meu murise si le-am zis: “Baga-s-ar dracu’-n
voi ca mi-l omorarati!”. O venit iar Draganescu la mine, mi-a zis sa merg la armata sa vorbesc cu ei,
da’ n-am vrut. A zis ca imi omoara copilul si eu m-am pus peste el sa-l apar. Atunci mi-a pus
automatul la cap, da’ eu n-am mai putut suporta. L-am imbrancit pe bandit, i-am smuls automatul
din mana si i-am pus piciorul in gat“. Femeia nu a scapat nevatamata: “Cand ma luptam cu el, am
simtit o caldura in piciorul drept. M-a impuscat al de era in spate“. TRAGEAU TOŢI. “De afară,
soldatii au spart geamurile de la autobuz, au aruncat cu o sticla, au zis sa sarim toti si am auzit:
“Foc!”. In timp ce saream, tot ce era acolo armata au tras in noi, tancuri, tot. Nu mai stiu ce s-a
intamplat, dar stiu ca au urcat niste soldati in autobuz, m-au luat si m-au dus prin floarea soarelui ca
sa le arat care is aia care au tras. Erau doi dintre ei legati si le-am zis militienilor ca aia erau, da’ mai
era unu’. Dupa aia, ne-am intors la autobuz si l-am vazut pe Draganescu. Era intr-un carucior din
ala de invalizi si cand l-am vazut i-am tras un picior cat am putut de tare in carucior. Am vrut sa-l
iau iar de gat, da’ nu m-a mai lasat soldatii. Au zis sa ma calmez si mi-au dat sa beau mie si
copilului niste lapte cald. Dupa aia, mi-au dat niste injectii sa ma calmez si n-am mai stiut de mine,
numai m-am trezit la militie in Timisoara, unde o trebuit sa dau declaratii“, încheie Angela.
(Adrian Mogoş, surse media şi internet)

O hunedoreancă în absenţa Legii lustraţiei…

Ligia SEMAN - un itinerar al vieţii şi cărţii creştine

Poeta şi romanciera hunedoreancă Ligia Seman a debutat literar în cenaclul


„Lucian Blaga” al tineretului îndrumat de subsemnatul între 1974- 1995.
Provenind dintr-o familie săracă, traumatizată, la un moment dat a plecat din
cenaclu, ( şi bine a făcut), mergând la biserica pentecostală din oraşul
Hunedoara. I-am preţuit talentul, pe atunci scria doar poezie, una tensionată
de stările abisale, de suferinţe psihice refulate prin scrisul literar, alegoric,
narativ, poetizant uneori. Cum eu eram supravegheat de „ organe”, care îmi
reproşau că „ agiti spiritele tinerilor”, mi-a spus că e mai bine pentru ea şi
pentru calea ei, a vieţii ei. Ulterior s-a căsătorit ( Seman), şi are o fetiţă, ne
întâlnim uneori şi vorbim una- alta. I-am girat cu plăcere două întâlniri cu
public, una la liceul unde ea preda un curs de evanghelizare ( ?) , la
„ concurenţă” cu

Fotografie de tinereţe a Ligiei Seman, fostă membră a cenaclului tineretului „ Lucian Blaga”,
îndrumat de Eugen Evu ( 1975- 1997).

preotul ortodox actual, alta la o lansare amplă, cu handicapaţii şi cititori ai ei din biserică. Am elogiat şi
atunci, pe merit, alături de pastorul Gligor Hada, vechi prieten al meu şi al familiei mele pentecostale.
La revoluţie, am obţinut acte din sediul securităţii locale, cu „ tabele de tineri elevi infestaţi religioşi”, note
informative pe care directorii erau obligaţi să le dea la partid… Ligia era şi ea printre acestea. M-au acuzat
că eu am trimis-o ( ?!) la pocăiţi, deoarece şi eu sunt fiu de pastor pentecostal…Nu i-am spus, ca să nu îi
otrăvesc copilăria. Un lucru e clar : Ligia scrie pentru a se mântui prin scris, în felul ei…Secretul este A
CREDE şi a nu mărturisi mincinos, strâmb, cu voie ori fără voie.
A publicat în ţară cel puţin trei romane de factură creştină, neoprotestantă., având sprijin la
editurile de resort din Oradea şi altele.Romanele ei sunt oarecum didactice, cu multe trimiteri biblice, deci
au caracter formativ, apostolic, oarecum. După 1989, având studii teologice baptiste, a fost profesoară de
religie în învăţământul hunedorean. „Nemeritat de ingrată a fost soarta” literară a Ligiei Seman, mai ales
anii adolescenţei. Romanul „ Funiile dragostei”, debut orădean, cuprinde 300 de pagini de naraţie
modernă, înţesată de citate biblice, într-o epică structuralistă moralizatoare- didactică. Cartea evocă
memorabil şi dramatic anchete securistice în rândul studenţimii unui oraş din vestul ţării şi consecinţele
asupra unor destine. Personajele sunt concis creionate, tensiunea stărilor deseori explozivă. Catarsic, dar
şi iniţiatic, acest prim roman al ei a fost excelent salutat de cititorii din ţară şi străinătate.
Modernitatea travaliului epic se întrepătrunde cu apelurile (recursurile) la Noul Testament. Capitolele
sunt întrepătrunse, modulare, cu inserţii psalmice, cronologic, amintind tehnica cinematografică (montajul

12
eseistic); memoria este ceea ce psihanaliştii numesc „ regresiune în memorie”, telepatie auto- indusă,
uneori voalata de „ falsa memorie”, datorată frustrărilor, este zguduită de trauma psihică a Sistemului
activistic- securistic, vizând individul şi masificarea lui în societatea docilă, robotizantă. Supravieţuirea
este de fapt subvieţuire, iar efectul este „ handicapul conştiinţei”, ştergerea – sau spălarea- memoriei –
creierului, de fapt paranoizarea prin înregimentare, schizofrenizarea.Unica soluţie este credinţa în
divinitate şi iubirea de aproapele în sens creştin. Ligia Seman cea din poeziile dintâi, terifiate şi
sindromice ale unei patologii a alienării individului în societatea „ multilateral dezvoltată” , a optat pentru
roman însă substanţa prozei ei a rămas lirică. După evenimentele din 1989, suntem debusolaţi şi singuri,
chiar dacă nu am fost îndoctrinaţi, cum generaţia ei e salvată de „timp” şi schimbarea şocantă” - Provincia
Corvina nr. 3, 1997.
Fin psiholog al personalităţii decăzute dar şi a colectivităţii ce devine complice , prin laşitate şi
înstrăinare sinelui, - conform relaţiei patologice sadomasochiste, victimă- călău, Ligia Seman (foto)
controlează ingenios construcţia romanescă, situaţiile ce se succedă şi culminează în desfăşurarea
dramatică pe care o numim stigmatică. Ceea ce în anii adolescenţei Ligiei era inflamabil în metafore ca
într-un „ delir controlat”, subtextual, s-a deschis în romanele ei ca o ramificare semantică pe verticala unui
arbore ancestral, revigurat de aerul tare al Libertăţii de exprimare şi de confesiune. În ambele romane,
personajele – cheie sunt urmărite de implacabilul unui determinism ateu, în care instanţa divină intervine
pedepsitor- justiţiar şi uneori iertător. În vidul tenebros al ateismului, entitatea umană se va surpa,
opturarea conştiinţei (sinelui) conducând la autodistrugere. Ligia Seman scrie romanul continuu al acestei
dileme existenţiale şi vocaţia ei teosofică este o chemare şi un efect sublim al vindecării. De la bântuire
spre mântuire, am spune.Drumul vieţii ei este „ magic” unul al scrierilor ei cu vervă evanghelică. Sunt
convins că în Statele Unire va confirma ceea ce a început acasă, în ţara ei, deşi nu ştiu dacă America îi
este Ţara Făgăduinţei. Este sigur efectul exorcizant şi catarsic al scrisului ei – transferând terminologic în
teoria modernă a literaturii.

Criza comunicării s-a adâncit, aparenht paradoxal, deoarece o criminală inducţie dinspre profanul devenit
seismic ca un siaj ce se amplifică - feed back - (nu am spus placebo!), criza cândva resimţită dramatic
în oraşul sărac de pe dealul Hunedoarei, este evocată îndrăzneţ şi cu har narativ, prin perfidia unor forţe
ocultate şi disimulate în „ salvatorii neamului” ce s-au reîncarnat (împieliţat) după lovitura cripto-
comunistă din 1989 şi imediat – inocularea diversoponistă a ideii că” toată naţiunea este vinovată” de
totalitarismul acum prăbuşit, aparent agonic, dar stihial activ şi oricând gata să revină. Aceasta umbră
planează cumva în romanele ei. După debutul Ligiei Seman, tăcerea anumitor medii literare în jurul
primului roman, era complice „ handicapului conştiinţei” pe care Ligia Seman îl va relua în romanul
ulterior, cvasi-alegoric şi cu accente autobiografice. Am avut bucuria fostului ei mentor literar de a o
prezenta publicului, în acea sală unde erau şi câţiva asistenţi în suferinţă, unii în cărucioare cu rotile.
Puternicul suflu evanghelic al literaturii Ligiei Seman grevat pe un talent înnăscut şi întărit de conduita
proprie şi experimentul misionaristic al propriei ei vieţi, al familiei şi prietenilor, pot fi garanţia unui
traseu modern – modern- apostolic în care implicarea ferventă a scriitorului în societate este modelatoare.
Am evocat in două cărţi de memorialistică ale mele. Poate e monstruos, însă AZI se ştie că „ revoluţia” a
fost făcută de unii din securitate şi alţii din sericiile secrte ale Armatei, olaltă cu activiştii de teapa lui
Iliescu- Brucan Bruckhăr), Petre Roman ( Neulander), gen. Militaru, Guşe, etc. şi o cohortă întreagă de
alţii. Cui îi mai pasă că personajele obsedante ale Ligiei, ale noastre, s-au metamorfozat cameleonic, ca
nişte ventriloci ai Răului ? Istoria o scriu mereu cei care trădează chiar cauza pe care , vezi Doamne, o
pledează demagogic. Iar VRAJBA este cheia succesului distrugerii Fiinţei naţionale…
Reluând acest text după câţiva ani, spre a-l semnala dlui Octavian Curpaş, adaug ceva poate
semnificativ: îi cunosc efortul de a fi primită în USR, numai că ştiu foarte bine că există o atmosferă
complicată în acest sens, dacă nu chiar o reţinere faţă de literatura religioasă a confesiunilor
netradiţionale din Romania. Un alt motiv al reţinerii este presiunea multora de a intra in USR pentru
„ avantajul” de primi un procent la pensie, din fondul fostei Uniuni; numai că sunt preferaţi doar cei care au
cotizat ani mulţi la fostul Fond Literar. Poate astea nu sunt relevante, însă pentru mine, sunt, deoarece fac
parte din viaţa mea ( literară). Ligia va confirma calităţile de scriitoare, indiferent de încercările vieţii ei,
traumatizante, ca a multor români.

Eugen Eviu, RoMÂNIA


*Articol aparut in Revista Agero, Clipa, Psoenix Mission Bruxeles şi in
Romanian Vip, din U.S.A.

OXIMORON – SAU MUŞCĂTURA


NEBUNIEI

13
Pythia, oraculării emanaţiilor sulfuroase de la Delfi… Capul lui Orfeu pe apele lui Lethe, cântând, ca să
îmblânzească „ animalul” din om… Ce se petrece între mitologia culturii şi resurecţia „războinicilor luminii”,
cum bunăoară sud-americanii (Ernesto Sabbato, Marquez, Llyossa, Cohello…) – ce mutaţie de paradigme
are deja loc ? Arthur Rimbaud, Georg Trakl, W. Blake, Ady Endre, Silvia Plath, ba chiar medicul Hans
Magnus Ensezberger, ca un bunăoară Jeronimus Bosch ori mai încoace Goya, voila… Labiş, Mazilescu,
Gabriela Negreanu, Valeriu Bîrgău… Iar acum fracturiştii cinici, ca Al Muşină, Cosmin Dragomir, Ioana
Băieţică, Olga Ştefan ş.c.l. Marile frustrări fac perle bolnave, uneori fascinante, însă problema este ce stare
au receptorii, de ce au nevoie de acest horror, de violenţa limbajelor, decompensări felurite?Eros şi
Thanatos, Eros şi Psyche… Mda. Asceze sceptice, diogeniene, cinism care nu poate sublima în estetic, cel
mult parafrazează: „aud materia plângând!” Oximoronul este „aud antimateria râzând!” Am scris asta.
Simpaticul „ descoperitor” de poeţi Tudor Opriş îmi spunea despre „junimea” ce accedă la gloriolele
taberelor de creaţie: „poezia vaginală”! De ce nu au fost de acest fel marii Orbi, Homer, Borges? Fratele
meu l-a tradus recent pe austriacul Thomas Bernhard, conlucrând cu Theresia Haas, un poet care este mare
în sensul mărimii durerii, de unde chiar titlul cărţii „Biografia durerii”. Autodafeul, automutilarea amintind de
gestul exilului în lazaret al romanului „Un caz de automutilare”.

Desigur, acest mare bolnav Th. Bernhard este cutremurător: „asumare a fatalităţii” este simplu zis. Este
infernul asumat, greşit înţeles de Miguel Saenz „artist ale exagerării, profesor ( sic, n) al incorigibilului, patriot
(?!?) mitoman, morbid, venerabil (?!), depresiv, romantic, satiric etc. „…Definiri ele însele oximo (I) ronice, te
miri ce apetenţă au criticii de a pune prişniţe pe propriile lor „acte ratate”, cum se pricep ei la condiţia
celuilalt. Lumea este un ospiciu, iar aceste diagnostice amintesc de medicina marxistă – materialistă de la
Socola. Ori, mai ştii? Dr. Vali Câmpeanu, fostul coleg de grup literar. Acum manager al Spitalului de boli
mintale de la Zam (pe Mureş), declară într-un interviu că adevăraţii nebuni sunt liberi, în afară, în
extramurros: îl cred! Numai că există riscul unei atari înţelegeri critice a pacientului, prin rezonanţă-
contaminare, prin aceea că el însuşi, exegetul, „traduce” ceva ce i n se întâmplă chiar lui. Ca Freud,
impotent şi maniac depresivo-erotic, înainte de a se rupe de Jung, însă întemeind şcoala psihologiei şi
ideologia ( misticoidă) a castrării. Ce dracu’ se întâmplă cu aceştia, mai ales când sunt puşi să ctitorească
Istorii Literare, amnezice faţă de cei întregi la cap, extrem de electiv-afectivi (…), cu bolnavii genialoizi?! Este
oare literatura şi vip-ismele sale, un Lazaret? Va trebui, dragă Ioan Evu, să redefinim totuşi catharsisul, într-o
paradgimă – cimitir (vesel ) mai „sobru şi mai demn”. Prin aceea că de fapt pacientela de acest soi îl
plagiază pe un dumnezeu suicidar şi decadent – eclectic, necum soteriologist.

Dacă un Hoelderlin a fost recunoscut abia după 70 de ani de la moarte drept „întemeietorul romantismului
european”, un Rilke optase spre misticismul didactic (vezi Scrisorile către un tânăr poet), dacă Dostoievsky
violatorul pedofil, dă preţul nebuniei prin geniul operei, întemeind practic romanul modern global, totuşi,
totuşi: ce este aceasta, a scrie „catharisc”, să decidem: crimă sau pedeapsă? Oare „sacerdoţii” lui Umberto
Eco, recte „profeţii” neo-barbariei post şi trans-moderniste, nu sunt azi cobaii auto-experimentişti, civilizatori,
da, însă în sensul că vina – păcatul lor original, este cel al lui Einstein, sau Nobel, cel cu dinamita pe
căciulă? * din New York Magazin, 31 Ian.2011

Oximoroni la amvon …

Petru Lascău
Deconspirarea vicepreşedintelui

14
Exact la trei luni după alegerile de la Bistriţa, Dumnezeu dă pe faţă pe Nelu Gurău – vicepreşedintele
Cultului Penticostal – care a recunoscut în faţa Consiliului Bisericesc că a avut angajament de colaborare cu
Securitatea. În zilele de 18 şi 19 ianuarie, a avut loc la Bucureşti, şedinţa Consiliului Bisericesc al Cultului
Penticostal. În timpul şedinţelor, Nelu Gurău, “justiţiarul cultului” cum îi place să fie numit, a ţinut adevărate
lecţii de morală şi de dirigenţie cu toţi membrii consiliului şi mai ales cu membrii consiliului din Comunitatea
Regională Penticostală Constanţa. Acestora le-a reproşat atmosfera tensionată creată de rezoluţiile lor prin
care au cerut în mai multe rânduri deconspirarea pastorilor colaboratori cu Securitatea şi au insistat ca orice
pastor penticostal să aducă dovezi ale necolaborării cu regimul comunist. La insistenţele sale şi ale altor
membrii ai Consiliului, s-a decis ca în 9 februarie, Consiliul Bisericesc să aibă o şedinţă de analiză a atitudinii
Comunităţii de Constanţa. Ca un adevărat lup moralist, Nelu Gurău a fost nevoit ca a doua zi a consfătuirii,
să mărturisească public semnarea unui angajament de colaborare cu Securitatea. Eschivările şi explicaţiile
sale că n-a colaborat, ci doar a semnat un act cu Securitatea, au devenit caraghioase. Deodată s-a făcut
lumină în dreptul eforturilor sale susţinute pentru blocarea deconspirării din sânul Cultului, prin numeroase
luări de poziţie împotriva celor care o cereau. A fost învinuit în faţa Consiliului Bisericesc de minciună, pentru
că la Timişoara, în faţa a cca. 600 de pastori penticostali a declarat că el n-a avut nimic de a face cu
Securitatea. Laşitatea şi minciuna l-au însoţit în toţi anii de după revoluţiei, făcându-se avocatul dreptăţii şi
justiţiei în Cultul Penticostal, în timp ce el era unul din cei cu conştiinţa vinovată pentru colaborarea cu
instrumentele regimului comunist. Descalificarea sa morală în faţa Consiliului Bisericesc a făcut ca să i se
ceară demisia din partea unor membri prezenţi. N-a avut demnitate nici măcar în ultima clipă să-şi asume
responsabilitatea faptelor sale şi să se retragă din conducerea Cultului Penticostal, pe care a dezonorat-o
prin minciună şi făţărnicie. L-au apărat aceia care, probabil sunt la fel de vinovaţi ca şi el, utilizându-se
tergiversarea rezolvării lucrurilor. Acum se va cere dosarul fratelui. Se va analiza. Se va forma o comisie…
Probabil că un lucru bun care s-a obţinut a fost că fiecare din membrii Consiliului Bisericesc a făcut o cerere
către CNSAS, prin care cere o copie a dosarului personal. Preşedintele cultului, fiind acreditat ca cercetător
de către CNSAS şi împreună cu comisia formată din Nelu Filip, Nelu Soltuz şi Alexandru Negruşel, vor cere
în numele Cultului Penticostal dosarele de la CNSAS.
Dezvăluirea colaborării vicepreşedintelui Cultului Penticostal cu Securitatea, aruncă un mare semn de
întrebare asupra durabilităţii acestei formule de conducere a penticostalilor din România. Ea vorbeşte clar că
Dumnezeu nu stă nepăsător de actele trădărilor de fraţi şi că El a început să lucreze la desconspirarea celor
care şi-au vândut sufletele sistemului demonic. Sunt convinşi că asistăm acum la un act al intervenţiei
miraculoase a Domnului în chestiunea deconspirării, ea petrecându-se neaşteptat, la scurt timp după ce s-a
sărbătorit victoria alegerilor de la Bistriţa. Cred că vom asista în următoarele etape şi la alte intervenţii
miraculoase ale Domnului pentru ca adevărul să iasă la lumină, în ciuda tuturor eforturilor de reducere a lui
la tăcere. Dumnezeu ne va curăţi prin adevărul care va fi spus de pe acoperişul caselor. Cartea lui Vasilică
Croitor, a primit încă o confirmare a validităţii şi a importanţei demersului ei.
Alături de miile de victime ale sistemului comunist şi ale Securităţii, alături de miile de credincioşi penticostali
care şi-au păstrat conştiinţa curată în anii comunismului, cerem şi noi demisia imediată a acestui om care a
dezimformat corpul pastoral penticostal şi a obstrucţionat procesul deconspirării şi asanării morale a mişcării
penticostale din România.
Sursa: http://lascaupetru.wordpress.com/ * Ian. 2011

Ştiri triste din Arizona

Petrica Lăscau a amenintat vreo 10 familii din Arizona ca sa le exclude din biserica. Aceste familii

15
au fost printre primele care au construit biserica. Acestia au fost nevoiti sa se apere si s-au dus la un
avocat crestin care ii ajuta in asi apara cauza. O copie de pe scrisoare in limba romana o aveti mai
jos. Ca sa se apere si sa schimbe subiectul in biserica, a chemat grupul Speranta in ajutor. Acestia
de obicei lauda pastorul sa schimbe opinia bisericii. Inaintea performantei maretului grup de
cantareti "Speranta" unul din Australia celalalt din Canada, au adus o oda de inchinare slujitorului si
personalitatii pastorului Petrica Lascau. In acest timp un slujitor al Domnului s-a ridicat in picioare
spunand celor de la "speranta", caci in templul Donului Unul singur este inaltat, Dumnezeu si nu
omul. In mijlocul serviciului Petrica Lascau sa ridicat in picioare in biserica si a amenintat cu
sanctionare si cu (interdiction order) interzicere prin tribunal ca aceasta familie sa nu mai vina la
adunare, pe motivul ca "perturba actele de cult", a racnit din rasputeri ca sa iasa imediat din
biserica. Fratele Cornel Lela impreuna cu cei 7 sau 8 copii au trebuit sa paraseasca serviciul sub
amenintarile pastorului lui Petrica Lascau.

Mueller and Drury P.C.


August 31, 2007
Adrian Cuc
Secretarul Comitetului Executiv

Comitetul bisericii: Alexandru Simon, Ioan Grosu, Gheoghe Botea, Gheoghe Micula,
Avram Ivan, Adrian Cuc, Vasile Olari, Beniamin Lela, Costel Niaga,
Cornel Toma, Daniel Chelemen

MITING CU MEMBRII BISERICII


FEBRUARIE 2007

Umor vesel din RoMÂNIA


Dumitru HURUBA

Foaie verde de dudău


Am ajuns să ştim un rost:
S-a remaniat Guvernul
Şi va fi tot cum a fost.

16
De-acum bagă bine-n seamă:
Nu cumva să te îneci,
Fiindcă fi-va-n loc de zeamă
Lapte. Chiar şi pe poteci.

Să avem doar mămăligă!


Şi, degeaba vreun debil.
Mâine- poimâine mai strigă:
Jos cu Băse şi Emil!

Rezultatul va fi nula,
…Iliescu,-n vremea sa
Nu băga în coaste sula?
Şi nimic nu se schimba !?

Deci după remaniere,


Cum să fie, dragă, rău?
Va fi totul roz şi miere.
Foaie verde de dudău.

Gavco, Deva

EGREGOR cu ventriloci*

Stimate domnule Cuc,

Vă rog să luati la cunostintă căci biroul meu reprezintă de acum câteva persoane care sunt membrii
ai Biserici Penticostale Române Elim. În mod specific cu toate că ar fi si alte familii implicate, eu
reprezint familia lui Ioan Ciurdar, Teofil Culda, Aurel Oniga. În februarie 2007, în timpul
mitingului cu membrii bisericii, Petru Lascau a facut afirmatii defăimătoare la adresa clientilor mei
si a altor membrii ca Pavel Olar, Ioan Tica, Jim Gherman, Vasile Rosca, Vasie Gherhes, Ioan
Crisan, Iosif Netotea John Bora si Oprea Zaharia . Asa cum vă amintiti, d-l Lascău a avut o listă cu
acesti membrii cerând ca aceştia să fie excomunicati din biserica, acuzându-i că acestia ar fi vrut sa
vândă biserica si să împartă banii între ei.

Acuzarea a fost falsă si a fost spusă în fata întregii adunări, aducând prejudicii (vătămare) reputatiei
clientilor mei. Din pricina aceasta familiile acestea au fost batjocorite si unele au plecat la alte
biserici, din cauza rusinii, pentru felul cum au fost tratati si a batjocurilor făcute în public de către d-
17
l Lascău. Cu toate că există si alte acuzatii, clientii mei sunt foarte îngrijorati de cele relatate mai
sus si cer ca imediat pastorul d.voastra să aducă dovezi întemeiate la acuzatiile pe care le-a facut (în
public asupra acestor familii). În cazul în care păstorul nu poate să produca dovezi temeinice la
acuzatiile grave pe care le- a făcut asupra acestor familii, cerem demiterea din functie a păstorului.
Dacă conditiile expuse mai sus nu vor fi îndeplinite, atunci clientii mei vor deschide un process
legal împotriva d-lui Lascău. Clientii mei au si alte plângeri ca de exemplu faptul că păstorul este
plătit ca si angajat al bisericii în timp ce el a fost retinut ca si contractor independent, deasemenea si
faptul că el nu raportează si alte venituri pe care le încasează, la departmantul de finante (IRS) etc.
Toate aceste lucruri vor putea fi aduse în fata legi în cazul că clientii mei vor fi nevoiti, ca pe cale
legală să tenteze înlăturare domului Lascău, si care va trebui să-si asume întreaga responsbilitate în
fata legii.
În ultimă instantă va sugerez ca ca să faceti de cunoscut această scrisoare la asigurare de
protectie juridică. Cu toate că în caz de litigiu probabil d-l Lascău nu va fi inclus în polita de
asigurare a bisericei pentru faptul caci el este contractor independent, cred caci agentia
dumneavostră de asigurare vă cere să anuntai imediat când primiti o revendicare pentru
dedspăgubiri si aceaste pentru protectia juridică a membrilor din Comitetul Bisericii.

Multumesc pentru cooperarea d.voastra in această chestiune. Sunteti rugati ca sa ne prezentati


dovezile d.voastră timp de (10) zece zile de la data acestei scrisori sau să procedati la înlăturare
pastorului în acest timp, în caz contrariu clientii mei m-au însărcinat să continu în acest proces.

Sincerly,
James P. Mueller
Scrisoare către doctorul Luca, de Petrică Lascău
Posted on august 28, 2010 by Vasilică Croitor

Am primit de la păstorul Petrică Lascău acest articol pe care îl consider relevant pentru discuțiile
purtate până acum pe blog.

Mult stimate frate Luca,

Am primit cărţile pe care intenţionezi să le publici sub titlurile Evanghelia după Luca, respectiv
Faptele apostolilor. Apreciez foarte mult încrederea pe care mi-o acorzi de a revizui aceste
manuscrise înainte ca ele să vadă lumina tiparului. Mărturisesc că sunt deosebit de impresionat de
munca uriaşă pe care ai făcut-o, cercetând arhivele imperiale, de interviurile luate martorilor oculari
şi de sintetizarea datelor culese de tine, în legătură cu evenimentele care stau la baza credinţei
noastre. Indiscutabil, adevărurile puse de tine pe pergament vor încuraja credinţa multora şi vor
răspândi până la marginile pământului Vestea Bună a mântuirii prin jertfa Domnului Isus Cristos.

Îmi permit, ca prieten, să fac câteva observaţii lucrărilor tale, într-o chestiune care pare secundară,
dar care poate produce efecte nebănuite. Este vorba de cazul trădării lui Iuda Iscarioteanul. Cred că
ar trebui să analizezi mai îndeaproape raţionamentul care a stat în spatele deciziei tale de a publica
detaliile acestui caz atât de nefericit. Mă gândesc la câteva lucruri de care cărţile tale nu ţin cont,
lucruri pe care le voi enumera mai jos. Bine ai face dacă le-ai lua în considerare înainte ca forma
finală a cărţii tale sa vadă lumina tiparului.

1. Iuda este acum un om mort. Încet, încet se aşterne uitarea peste numele şi faptele lui mizerabile.
Crezi că mai are importanţă pentru el să se dezvăluie detaliile acestei trădări ruşinoase? Soarta lui
este în mâinile lui Dumnezeu şi nu mai putem face nimic în legătură cu ea. Ce rost mai are sa
vorbim de morţi? „De morţi… numai de bine”… nu-i aşa?

18
2. Mă gândesc că lucrările tale vor ajunge să fie traduse în mai toate limbile imperiului. Cum vor
interpreta alte neamuri acest adevăr atât de dureros despre începutul credinţei noastre? Nu se va
ştirbi din prestigiul crezului nostru, dacă alegerea lui Iuda între cei doisprezece apostoli va fi
interpretată ca o lipsă de discernământ a Domnului Isus în alegerea ucenicilor Săi? Cum vor
interpreta păgânii acest adevăr stânjenitor, anume că unul dintre cei doisprezece stâlpi ai credinţei
noastre era un colaborator tăinuit al sistemului anticristic care L-a răstignit pe Mântuitorul? Ar
trebui să te gândeşti la imaginea pe care cărţile tale o vor crea, despre noi, ca popor, în mintea altor
popoare şi culturi.

3. Ar trebui luată în calcul şi tânăra generaţie, copiii noştri. Ce impresie va crea lucrările tale în
mintea lor atât de fragilă? Ce vor spune de credinţa noastră, dacă unul dintre stâlpii ei a fost un
colaborator al imperiului şi al preoţimii corupte? Ce respect vor mai avea ei pentru înaintaşii
credinţei noastre? Nu se vor poticni oare şi nu le vom da astfel motive să abandoneze credinţa
părinţilor lor?

4. Dacă ne gândim numai şi omeneşte, Iuda are şi el o familie: soţie şi copii, care sunt extrem de
afectaţi emoţional de destinul tragic al soţului şi tatălui lor. Cred că povestea şi detaliile trădării lui
Iuda vor deschide noi răni în inima devastată de durere a copiilor, care vor vedea acum, negru pe
alb, din cărţile tale, faptele lui. N-ar trebui oare să le menajam pe aceste suflete care au suferit deja
atât de mult? Poate ca ar trebui să ţinem cont şi de aceste implicaţii sentimentale ale scrierilor tale
asupra descendenţilor lui Iuda.

5. Iuda a fost casierul grupului de ucenici şi cred că a fost ales tocmai pentru mintea sa organizată şi
pentru grija faţă de banii comuni. A fost un om econom şi a condamnat risipa, cu toate că sunt
indicii că mai lua uneori din pungă pentru interese personale. Cu siguranţă, există mulţi oameni pe
care Iuda i-a ajutat financiar din resursele ucenicilor. Oamenii aceştia vor crede cu greu realitatea
informaţiilor tale. Se ştie că Iuda a fost un bun patriot. Cred că a ajutat pe unii să scape de
persecuţiile imperiului roman. A făcut şi lucruri bune la viata lui. Poate că nu este corect să fie
amintită doar fapta aceasta atât de dezgustătoare, fără să fie pomenite, în egală măsură, şi faptele
sale bune.

6. Relatarea ta referitoare la trădarea lui Iuda va da apă la moară celorlalte culte din ţară, care şi aşa
nu văd cu ochi buni religia noastră. Vrând-nevrând, suntem în competiţie cu ele. Ce vor spune
atunci când vor citi în cărţile tale că printre fondatorii credinţei noastre au fost oameni care au trădat
cauza noastră şi l-au vândut autorităţilor pe Domnul nostru Isus Cristos, pentru 30 de arginţi? Nu ne
vom discredita şi mai mult în ochii lor?

Dragă Luca! Observaţiile mele, pe care le împărtăşesc şi alţii, nu sunt neapărat cele mai profunde şi,
poate că nu cuprind toate obiecţiile posibile cu privire la relatarea acestui caz. Poţi ţine cont de ele
sau nu. Oricum, tu vei decide ce scrii în cartea ta. Bunul nostru Tată ceresc să te lumineze în
finalizarea acestui proiect atât de important!

Cu mult drag, prietenul tău,

Nicodim

Petrica Lascau – joi si vineri

mai 3, 2010 - Posted by admin

19
Vă aşteptăm să veniţi la o seară specială de proclamare a mesajului Evangheliei prin
slujitorul lui Dumnezeu, fr. Petrică Lascău, în data de 06.05.2010 (joi) la Casa de Cultura –
Sala Mica.

Să ne rugăm ca cei care vor veni să audă Cuvântul lui Dumnezeu să fie atinşi şi transformaţi de
mesajul Evangheliei. Iar în seara de vineri, 07.05.2010, vă invităm la o seară de învăţătură biblică
dedicată familiei creştine, cetatea aflată sub asediu. Veniţi să ne zidim sufleteşte împreună, să
reevaluăm principiile şi priorităţile familiilor noastre, şi nu în ultimul rând să căutăm voia lui
Dumnezeu pentru familiile bisericii noastre. Ambele slujbe vor avea loc de la ora 18.00.Vă
aşteptăm cu drag. Domnul Dumnezeu să binecuvânteze Biserica Isus Lumina lumii

← Apel la rugăciune
Scrisoare către doctorul Luca, de Petrică Lascău →

Dialog cu fiica lui Nicky Pop, DIA POP …

Posted on august 22, 2010 by Vasilică Croitor

Astăzi de dimineață am găsit un comentariu transmis de fiica păstorului Nicky Pop, mesaj care se
găsește în pagina Autor. Fiindcă este un comentariu public, voi oferi răspunsul acesta sub forma
unei postări. Numele lui Nicky Pop apare în cartea „Răscumpărarea memoriei” și este foarte
disputat acum în SUA, în pragul Convenției de la Atlanta. Păstorii de acolo au decis să îl scoată de
pe lista vorbitorilor la Convenție și să îl cheme în fața Consiliului Pastoral al Convenției. Știind că
este multă discuție pe această temă, cred că acest schimb de mesaje este util pentru cei interesați.
Citiți în continuare mesajul lui Dia. Menționez că greșelile gramaticale sunt scuzabile, având în
vedere că locuiește în SUA de foarte mulți ani. Dedesubt va urma și răspunsul meu. Multa pace in
bisericile si in familiile dumneavostra va doresc in numele Adevarutului Nostru Dumnezeu si Fiu,
Isus Christos! Vreau sa va adresez direct pe toti dumneavostra si de fapt voi contacta de urgenta si
Cultul Penticostal in Romania, inclusiv, Editura Succeed Publishing, Medgidia, in legatura cu
atrocitatilor/acuzarile 100% FALSE aduse impotriva tatalui meu, Nicky Pop. Deasemenea, voi
angaja o firma legala de representata pentru asemenea defaimare de caracter. Eu, sint fiica cea mai

20
mare a lui Fratele Nicky Pop. Ma numesc Dia. In anul 1977, am avut 11 ani, cind la ora 5
dimineata, toata familia a fost sculata din somn de Securiatea Romaneasca. AM FOST
PREZENTA! NU POT SA UIT! Eu, si fratele meu de 8 ani, Doru, ne tineam de mina si tremuram.
Securitatea zbiera sa “SCOATE-TI COPIII DE AICI!” si noi nu am vrut sa plecam de frica ce se va
intimpla tatalui si mamei mele. Au perchezitionat toata casa noastra inclusiv pivnita si podul casei
din Simeria sa gaseasca biblii care Securitatea a primit informatii ca tatal meu distribuie in toata tara
biblii si carti crestine la frati si surori. CE PARERE AVETI? ASTA IL DENUMESTE PE TATAL
MEU, COMUNIST SAU CRESTIN? Dupa ce au plecat, tatal meu a fost dus la Deva la Securitate
si brutalizat si interogat pina noaptea tirziu. Acest lucru sa intimplat de multe ori. Deasemenea, tatal
meu ma dus in multe calatorii la frati si surori la rugaciune si duceam biblii cu noi, la Cluj, la
Timisoara, la Oradea, la Brasov, Deva, si multe alte localitati. AU FOST CELE MAI MINUNATE
CLIPE PETRECUTE DE MINE, CA FIICA LUI, CU TATAL MEU!

TATAL MEU A VENIT IN AMERICA IN IANUARIE 1978. SIA DEDICAT VIATA, DE MULTE ORI PUNIND DEOPARTE FAMILIA,
PENTRU A SE LUPTA A PUNE IMPREUNA BISERICII, INCEPIND CU CEA MAI MARE DIN PORTLAND, OREGON, CARE A
INCEPUT CU 14 MEMBRI SI ASTAZI ARE PESTE 3,000 MEMBRI. NU DOAR CA SA LUPTAT DE A PUNE IMPREUNA, DAR SI MAI
MULT, DE A TINE COMUNITATILE NOASTRE CRESTINE IMPREUNA DE CITE ORI AU FOST LUPTE ENORME DE DEZBINARI.
NOI, CA FAMILE, DE MULTE ORI, NU LAM SUSTINUT, PENTRU CA IL DOREAM MAI MULT IN FAMILE, DAR EU ASTAZI, LA
44 ANI, IMI DAU SEAMA CE LUPTA EXTENSIVA A DUS TATAL MEU PENTRU DUMNEZEU, ADEVARATUL DUMNEZEU SI
PENTRU COMUNITATEA ROMANA DIN AMERICA. NU ACEPT, CA NUMELE SI ONOAREA TATALUI MEU SA MAI FIE
DEFAIMATA DE MINCIUNI, DE OAMENI CARE II LUCRA DIAVOLUL SA IL DUCA PE TATAL MEU LA O VIRSTA DE 73 ANI IN
BATAIE DE JOC! TATAL MEU SI-A PETRECUT VIATA DE LA VIRSTA DE 18 ANI PINA ASTAZI IN LUCRAREA LUI
DUMNEZEU! NOI, CA FAMILIE, AM SUFERIT DE MULTE ORI PENTRU LUCRAREA LA CARE EL A FOST CHEMAT, DAR NU
ACEPTAM ACESTE MINCIUNI GROAZNICE LA ADRESA LUI.

DECI, VA ROG, IN NUMELE ADEVARATULUI NOSTRU SALVATOR, CARE CUNOASTE TOT ADEVARUL, SA RECUNOASTETI
MINCIUNA SI SA APARATI ADEVARUL! CE ROST ARE SA NE LASAM DUSI DE DIAVOL IN MINCIUNI, BIRFA SI A DUCE IN
JOS UN OM CARE PINA LA O VIRSTA INAINTATA A SLUJIT SI SLUJESTE PE DUMNEZEU?
VA MULTUMESC!

DUMNEZEU SA VA BINECUVINTEZE

Fiica cea mai mare a lui Fratele Nicky Pop, Dia Pop

Răspunsul meu:

Dragă Dia,

Poate că nu mă vei crede când îți voi spune că mă doare când citesc rândurile tale și efectele pe
care le produce cartea pentru tine și familia ta. Știu de asemenea că sunt și alți copii și nepoți de-ai
informatorilor în aceeași situație, în țară și în Diaspora. Mi-ar fi plăcut să nu găsesc astfel de
documente în arhive, cum mi-ar fi plăcut să fi descoperit măcar oameni care între timp și-au
recunoscut vina și astfel au căpătat iertare din partea Bisericii. Am asistat la multe dezamăgiri în
procesul deconspirării. La mine în casă a fost o soră căreia i-am dat să-și citească dosarul în
premieră. În timp ce citea, de față cu mine, a descoperit că soțul ei dădea informații despre ea la
Securitate! Eu însumi am fost foarte trist să descopăr în documente delațiuni de la un păstor pe care
îl invitasem să predice la nunta mea și apoi la ordinarea mea. Deci știu puțin ce înseamnă acest
șoc, când ajungem să descoperim și o față ascunsă a cuiva care a fost un prieten, un model sau un
slujitor. Din păcate, documentele care au fost conservate bine în arhive, pe care le-am văzut în
original și pe care le-am studiat cu atenție de mai multe ori, m-au condus la concluziile pe care le-
am prezentat în carte. Ca să rezum totul în câteva cuvinte: oamenii pot avea două fețe. În final, îți
voi mărturisi ce mi-a trecut prin gând când am citit acele pagini, poate îi va fi de folos tatălui tău.
Știind că unii s-au dus dintre noi cu o conștiință atât de murdară, m-am îngrozit citind despre
faptele lor. Iată că tatălui tău i s-a făcut harul să i se dea pe față aceste fapte cât trăiește. Să știi că
nu este la întâmplare! Când citeam acele documente, mi-am zis: „cred că Dumnezeu a pus ceva în
acest om; cred că este îndurare pentru el și o șansă de a își recunoaște faptele”.Ar fi fost un gest de
lașitate și trădare din partea mea să NU scriu ceea ce am scris. Odată cu accesul la arhive știu că mi

21
s-a încredințat o responsabilitate imensă și voi da socoteală înaintea Dreptului Judecător, până să
răspund în fața unei „firme legale de reprezentanță”. Dacă nu scriam adevărul, îmi era teamă de
judecătorii omenești, că știam că va urma și așa ceva. Dacă acopeream adevărul, mi-ar fi fost
groază de judecata lui Dumnezeu, de care nu scap nici eu, nici tu, nici tatăl tău. Cu Vasilică Croitor
puteți să încheiați socotelile ușor, el este un simplu om pe care îl pot oamenii discredita, îl pot
acuza de orice le trece prin cap, îl pot târî prin tribunale etc. DAR dacă vă luptați împotriva
adevărului, atunci duceți o luptă deja pierdută Frate Vasilica, numai cu Dumnezeu inainte!
Anticipam cumva si va scriam cu vreo doua luni inainte ca atunci cand arunci cu piatra intr-o haita
de caini, numai cel pe care l-ai lovit schiauna. Iata ca asa se intampla, si din pacate este numai
inceputul. Inbarbatati-va de cuvintele Domnului Isus: “Nu va temeti de cei care pot sa ucida trupul,
ci………” Nu va temeti de amenintarile lor. Si Stefan Cel Mare (daca ar putea) ar decapita vreo
cativa istorici romani pentru faptul ca i-au patat reputatia de “CEL MARE SI SFANT”.

Most Popular Content

 Daca ne-am numii crestini nascuti din nou, atunci datoria noastra ar fii sa ne rugam lui
 Dzeu sa ne de-a dragoste si pace in inimile noastre. Tare repede sarim aratind cu degetul
cind in stinga ...
 Draga Dia,Ca si evanghelist si fost amic apropiat al familiei voastre, a parintilor tai, Ana
Cazan Pop si Nicolae Pop, ei poposind adesea in casa noastra, trebuie sa depun aici marturie, si
oriun...
 Ma rog pentru fr. Nicki ca D-nul s-al intaresca si sa-l scoata biruitor, prin incercarea prin
care trece...

AUZITI!
VOI CHIAR ALTA NU AVETI DE LUCRU!
RUSINE SA VA FIE CA VA PLACE SA TOT ARUNCATI CU NOROI IN UNUL SI ALTUL : L.MITOI, M. ARDELEAN, P.RIVIS TIPEI,
NICKY POP….CARE E URMATORUL???? POATE ESTI CHIAR TU!!! CE SPUI?
POATE AR FI BINE SA ITI VEZI DE CASA TA, PENTRU CA DOAR DE ASTA ESTI RESPONSABIL IN ZIUA JUDECATII, NU DE CE
FACE SAU NU FACE “X” SI “Y”.
POATE CA ALTFEL AR “ARATA” BISERICA…
OARE NU MAI LUCREAZA DUHUL SFANT CA SA DESCOPERE LUCRURI ASCUNSE??!!
SE PARE CA VREM NOI SA II LUAM LOCUL!!!!
ASPRA VA FI JUDECATA IN ZIUA ACEEA!!!

septembrie 5, 2010 la 8:16 pm

DRAGUL MEU,

MA INTREB CE OARE TE-A FACUT SA SARI IN APARAREA CELOR AMARITI,NECAJITI,FARA AJUTOR ?!


OARE NU ESTI SI TU UNUL DE-AL LOR,UN POM CU FRUCTE IN CARE DAU TOTI ?APROPO ,SUNT POMI CARE AU FRUCTE
FRUMOASE LA PRIVIT DAR AMARE LA GUST,INSELATOARE SAU CHIAR OTRAVITOARE.
SAU ESTI SI TU UN AMARAT CARE TRAIESTI SI TU PE LINGA BAIETII CARE NE CONDUC SPRE O PASUNE MAI BUNA?
A SOSIT VREMEA CA UNII SA RASPUNDA PENTRU CE AUFACUT VIZAVI DE SEMENII LOR CU BUNA STIINTA !
AU AVUT TIMP MULT LA DISPOZITIE SA CEARA IERTARE LUI DUMNEZEU SI CELOR CARORA LE-A PRICINUIT NECAZURI
CA LOR SA LE MEARGA BINE.
AR FI TREBUIT SA-SI CEARA IERTARE IN FATA BISERICII SI SA RENUNTE LA FUNCTII IN BISERICA LUI HRISTOS,UNDE
SUNTEM CHEMATI SA FIM UNITI SI SA NE AJUTAM UNII PE ALTII.DAR MAI MARII NOSTRI GEN,NIKI POP SAU ALTA
PERSOANA TOTAL FARA CARACTER CARE ESTE BERAR DE LA ORADEA,CARE PLINGEA PE UMARUL SECURITATII,SA
NU-L LASE PE DRUMURI SARACUL CA E NECAJIT SI EL SI DACA NU A DAT DESTUL CU CIOCUL LA SECU O SA
RECUPEREZE EL SI PROMITE CA PE VIITOR O SA FIE MAI CONSECVENT MAI PROASPAT MAI DEVOTAT….diavolului !
EU AM AVUT IN FAMILIE PE TATAL MEU CARE A SUFERIT DIN CAUZA ASA ZISILOR frati CARE AU FOST DEVOTATI FATA
DE SECU NU FATA DE DUMNEZEU. VINA TATALUI MEU A FOST CA A COORDONAT CONSTRUCTIA UNEI BISERICI,EL
AVAND ATUNCI 10 COPII !E USOR PENTRU TINE SA TII CU CEI CARE ITI DAU PROBABIL O PAINE DAR GANDESTETE LA
DREPTATE SI ADEVAR. ADEVARUL TREBUIE SA TRIUMFE INDIFERENT DE CONDITII SAU INTERTESE !
DREPTATE, OCHII TRISTI VOR SA TE VADA ! !

septembrie 6, 2010 la 6:56 pm


22
Dragul meu asculta,

As vrea sa iti spun cateva lucruri, dar nu te grabi sa raspunzi, stai ..roaga-te …. citeste din Biblie ..si
apoi te rog sa sari la concluzii.

1. Biblia vorbeste clar ca ..razbunarea este a Domnului.


Deci, dupa atati ani de zile ce au trecut , tu doresti ca acest frate sa fie pedepsit.
-poate este adevarat ce a facut, poate nu este adevarat.
Dar, chiar daca ar fii adevarat, ….el ar fii savarsit un pacat foarte urat. Acum, ce spui daca el a avut
un moment in care s-a marturisit( vorbesc principial -nu ne referim la persoana in cauza). Ai vreau
ca aceasta marturisire sa se faca public, ..in fata unei grupari anume.
Te rog gandeste-te ..cati oameni nu au cazut in pacate grele, si-au marturisit pacatul, si-au refacut
viata si au mers inainte.
Noi, toti am avut in dosarul nostru pacate foarte grele, dar Domnul le-a sters. Ce ar fii sa se publice
o carte cu viata ta ascunsa, …sau te-ai nascut sfant si vei pleca de aici neatins. Bazat pe Biblie esti
un pacatos mare la fel ca mine si altii, dar iertat si socotit curat prin Domnul Isus.

2. Prin tiparirea acestei carti se v-a aduce foarte multa batjocorire religiei noastre. Cei de afara nu ne
inteleg, pentru ei lucrurile sunt confuze avand in vedere ca au un val pe ochi. Dar, acum vor avea
subiect de vb. pe tema noastra.

POATE SPUI CA CE STIU EU. CITESTE..


–BUNICUL MEU A FACUT PUSCARIE PENTRU CREDINTA-A AVUT SI EL MULTI COPII
–EU PERSONAL AM FOST BATJOCORIT CA MULTI ALTII IN TIMPUL ANILOR DE SCOALA…IERTAM
–CUMNATUL MEU A FOST BATUT SI RETINUT DE SECURITATE … IERTAM(CUMNATUL ARE ACCES LA INFORMATIILE DE
VANZATOR…DAR MI-A SPUS CA NU IL INTERESEAZA…A ALES IUBIREA…POATE ACEL FRATE S-A POCAIT)
–UNCHIUL MEU A FOST “RADIAT” DE SECURISTI
–TATAL MEU NU SIA PUTUT CONTINUA STUDIILE DIN CAUZA CREDINTEI.
LISTA AR FII LUNGA, DAR STII CINE FACE “TAM-TAM” CEI CARE SI-AU PIERDUT DRAGOSTEA.

LASA-TI SA SE RAZBUNE MANIA LUI DUMNEZEU.

STII CE AR TREBUI NOI SA FACEM…SA NE PUNEM PE RUGACIUNE CA DOMNUL SA IASA IN CALEA CELOR CARE SUNT
FALSI.

GOD BLESS YOU MY BROTHER

septembrie 6, 2010 la 6:15 pm

asculta, poate nu ti-ai dat seama ca stai de vorba cu o femeie…:)sa stii ca ura care o porti in sufletul
tau nu te va mantui; ci te va nimici…iar tatal tau daca a suferit, a facut-o pentru Domnul. iar daca
nu a avut sau nu are dragoste, ar fi putut chiar sa isi dea trupul sa fie ars si era egal cu zero inaintea
lui Dumnezeu.si altii au suferit si nu fac atata “tam-tam”…
poate vrei sa iesi si tu din anonimat…i feel really sorry about your unhappy soul…:

septembrie 6, 2010 la 8:14 pm

NU AM STIUT CA O FEMEIE (IN ADEVARATUL SENS AL CUVANTULUI) E PRECUPATA ASA MULT DE POLITICA-CRESTINA.
MA INTERESEAZA MAI PUTIN DACA ESTI FEMEIE SAU BARBAT,EU ATAC IDEA NU PERSOANA CUM AI FACUT TU !
NU STIU CUM AI REUSIT SA VEZI CITA URA AM EU IN SUFLET? ESTI PSHIHOLOG?NU CRED,DAR AI GRIJA DE RAUTATEA
CARE TE CARACTERIZEAZA !
NU AI CUM SA INTELEGI PERSOANELE CARE AU AVUT PROBLEME CU SECURITATEA. E NEDEMN SA ANALIZEZI
SUPERFICIAL ACEASTA PROBLEMA. E USOR SA VORBESTI DE PE MARGINE.
NU INTELEG CINE A FACUT TAM-TAM ?!LA NOI IN RO TOTI AU DREPTUL LA OPINIE. LA VOI TOTUL E CONTROLAT DE
CEI PE CARE TE STRADUIESTI SA-I APERI.
APROPO DE ANONIMAT,E AMUZANT CUM POTI SPUNE DE O PERSOANA PE CARE NU O CUNOSTI ,NU STI POZITIA EI IN
CREDINTA ,IN BISERICA SAU POZITIA SOCIALA,CUM POTI CARACTERIZA PE CINEVA CARE TI-E STRAIN ?
ASTA DENOTA PUTEREA TA DE A ANALIZA LUCRURI SERIOASE SI CU CARACTER POLITICO-RELIGIOS.

23
TREBUIE SA GINDIM NOI FIECARE,NU SA GINDEASCA ALTII PENTRU NOI(PENTRU TINE).
EU AM UN SINGUR STAPIN , DUMNEZEU. PE PAMINT NU AM STAPIN, CA CEI CARE IN DISPERARE DE CAUZA APARA
PERSOANE IMORALE SI INFLUENTE.
EU AM O PROPUNERE PENTRU TINE, LASA PE ALTII SA DISCUTE LUCRURILE SERIOASE ! ADEVARUL E CA TREBUIE SA
FII TRECUT PUTIN PRIN VIATA SA POTI AVEA O OPINIE PERTINENTA !

IONEL-RO.

Draga Dia,
Ca si evanghelist si fost amic apropiat al familiei voastre, a parintilor tai, Ana Cazan Pop si
Nicolae Pop, ei poposind adesea in casa noastra, trebuie sa depun aici marturie, si oriunde mi se va
cere, ca tatal tau a fost initial un om al lui Dumnezeu special, chiar prooroc, un produs autentic al
miscarii de trezire dintre studentii din Timisoara, ai Bisericii penticostale pastorite de fratele pastor
Codreanu din Timisoara. Din pacate, dupa absolvirea facultatii, la Timisoara, si repartizarea lui
Nicky Pop ca inginer la Combinatul de Ind. Carnii din Hateg, si apoi, intrind in Partidul Comunist,
fiind promovat ca inspector general in Directia de Control a Ministerului Agriculturii si Ind.
Alimentare, rivna lui pentru Evanghelie s-a racit f. mult. A urmat apoi despartirea lui temporara de
mama ta si mutarea lui de la domiciliul vostru din Simeria, din str. Pintilie nr. 23, la Deva.*
Mai tirziu, voi l-ati urmat pe tatal vostru in America, la citiva ani dupa plecarea lui Nicky in
SUA. Intr-adevar, tatal tau a inceput in Duhul lui Dumnezeu, dar a sfirsit in firea pamanteasca,
acceptind sa colaboreze cu Securitatea comunista dupa ce rezistate initial colaborarii, fiind urmarit
pentru colaborarea activa si relatiile sale cu multe misiuni crestine din strainatate. Dar implicarea
dansului in programele misionare, umanitare si in distriburea de valuta la domiciliul militantilor
anti-comunisti si dizidentilor crestini penticostali, baptisti, ostasi, crestini dupa evanghelie, de catre
Misiunile Open Doors, Brother Andrew, Voice of the Martyrs, condusa de fratele Richard
Wurmbrand, a atras atentia, supravegherea si urmarirea Securitatii.
Nicky Pop, alaturi de evanghelistii Caraman, Aurel Popescu din Bucuresti, de Pavel Crisan, Nelu Ioan Veres si
de traducatoarea Lea Cordos, ultimii din Cluj, au reusit sa reziste initial anchetelor si actelor de represalii ale
serviciilor secrete comuniste din Romania. Din pacate, atit Nicolae Nicky Pop cit si prietenul sau, pastorul Veres
Ioan Nelu au cedat in timpul anchetelor, si desi aveau dosare D.U.I., au semnat angajamente de colaborare cu
Securitatea, devenind informatori; pastorul Veres N. Ioan, fiind racolat de Lt.colonelul Velea Eugen, de la DSS
Regionala Cluj, primind numele conspirativ de “JAN”, fiind mentionat in cartea RM. Foarte prolific
ca informator, drept rasplata, Veres Ioan,Nelu, a fost lasat se efectueze mai multe vizite in Austria,
R.F.G., Australia si SUA, pina ce a fost interceptat de agentii F.B.I. din Los Angeles, in timpul
vizitei sale din 1982. La perchezitia sa au fost gasite foarte multe agende curpinzind detalii informative
despre emigratia romana penticostala din California, Oregon, si din alte state din SUA. Drept sanctiune, FBI-ul
l-a expulzat din SUA si l-a declarat persona non-grata, nemaiputind intra in SUA, pina dupa Revolutie.Un amic
deoasebit, al amindorura, a fost pastorul Ioan M. Ceuta, ginerele presedintelui Pavel Bochian; in toamna anului
1987, pastorul Ioan M. Ceuta a mediat pe linga inspectorul general Gheorghe Cirstoiu, din
Departamentul Cultelor, relegitimarea ca pastor a lui Nelu I. Veres si apoi promovarea lui ca pastor
coordonator al judetului Cluj, legitimatia sa pastorala fiind adusa si prezentata Bisericii Nr.5
ALBINI din Cluj-N., de catre casierul sef al Cultului, pastorul Iulian Chelu.
Dincolo de aspectele pozitiva mentionate de Dia Pop, in viata si activitatea cultica a pastorului Nicky
Pop a dominat intriga, el urmarind si santajind f. multi romani din SUA, dezbinind f. multe biserici romanesti
din SUA, creind o federatie de biserici romanesti afiliate la denominatia Assemblies of God din USA.
Se pare
ca oamenii acestia care au cedat presiunii securitatii acceptand in final colaborarea, au inceput cu
timpul sa se acomodeze cu politica si mai recent, sa repete intr-un fel aceleasi greseli pe care le-au
facut papii de la Vatican de-a lungul Evului Mediu si nu numai. Domnul Isus a promis Turmei
Mici Imparatia; dar nu aceasta de pe pamant.
http://mirceadabacan.wordpress.com/2008/12/02/scrisoare-de-la-pastorul-penticostal-nicky-
pop-trimisa-inainte-de-inceperea-alegerilor/

august 22, 2010 la 4:58 pm

24
Niky Pop cunoaste intreaga caracatitza de spioni ascunsi in sutanele americane!. Sunt foarte curios
cum va proceda Niky Pop/a. Daca recunoaste totul si demasca intregul batalion de infiltrati atunci
putem spera la o adevarate trezire.

Păstorul Niky Pop a recunoscut !

*Oare nu aşa procedează şi cei din lume ,atunci cand sunt dezvăluiţi că au colaborat cu
securitatea ?*…

In urma dezvăluirilor din cartea Răscumpărarea memoriei , privind colaborarea sa cu securitatea ,fr.
N. Pop a recunoscut in sfârsit că a fost un colaborator al securităţii şi că tot ce s-a scris despre
domnia sa este adevărat. Da, este foarte important că fratele N.Pop a recunoscut, pe undeva se
aseamănă atât de bine cu un personaj biblic, care după ce păcătuise, şi-a ascuns fapta aproximativ
un an in cazul lui, şi a recunoscut doar atunci când nu a mai avut ce face* . Slavă
Domnului ! spun şi eu ,dar sunt frămantat de un gând , de ce nu a recunoscut pănă să fie dezvăluit
ca şi colaborator ? nu aşa trebuia să procedeze un copil al lui Dumnezeu ? ce exemplu dă acest om
celor pe care ]i slujeşte ? Ce ne invaţă psalmul 32 ?
Oare nu aşa procedează şi cei din lume ,atunci cand sunt dezvăluiţi că au colaborat cu
securitatea ? Din câte ştiu eu , doamna Mona Muscă, a fost ministru al culturii , dar imediat după ce
presa a dezvăluit colaborarea ei cu securitatea ,dânsa a recunoscut şi mai mult şi-a dat şi demisia din
toate funcţiile de stat şi de partid.Să nu mă inţelegeţi greşit, este foarte bine că pănă la urmă s-a
recunoscut, dar era mult mai corect şi mai elegant sa-şi fi recunoscut păcatul inainte de a fi
descoperit de alţii. Dumnezeu să-l ierte si să-l intareasca pe mai departe in trăirea şi slujirea sa !

Paul Cimpeanu

Străjerul salută “RM” !

Simona Botezan
By Washington D.C., SUA

Inchiziţie pe motive de convingeri religioase

25
Am aflat despre existenţa pastorului disident Iosif Ţon în ultimii ani ai “epocii de aur”, datorită
mesajelor sale de la radio BBC şi Europa Liberă. O parte din aceste mesaje sunt disponibile la
adresa: http://iosif-ton-mesaje.eu Un fost deputat, pastorul Petru Dugulescu spunea că:
"Pastorul Iosif Țon, este un reprezentant de seamă nu numai al evanghelicilor români, dar și al
intelectualității noastre cu spirit cucernic […] este respectat și apreciat nu numai ca păstor și
învățător, dar și ca cel mai bun scriitor creștin român în viață. Iosif Țon mai este cel care a pus
sănătos bazele și a asigurat funcționarea la cote înalte a celui mai reputat Institut Biblic Est-
European, cunoscut și sub numele de Universitatea EMANUEL din Oradea." Zilele trecute, citind
în revista romano-belgiană "Bruxelles Mission", aflu că domnul Iosif Ţon a trecut la penticostali,
iar această decizie a dat ocazia Uniunii Baptiste din România să lanseze o campanie de
denigrare şi atacuri concentrate asupra prof. dr. Iosif Ţon. Oare ce înseamnă pentru baptişti
“libertatea religioasă” pentru care au pledat ani de zile la ONU şi la forumurile internaţionale
din SUA? Susţineau că ortodocşii îi persecută pe cei care părăsesc religia ortodoxă şi pledau
pentru o "libertate religioasă" sinonimă cu libertate de alegere. Acum baptiştii îl persecută pe
Iosif Ţon pentru că a părăsit religia baptistă! Libertatea religioasă nu înseamna doar libertatea
de-a trece la religia baptistă, ci şi libertatea de a trece de la baptişti la o altă religie, fără a fi
ostracizat de membrii comunităţii pe care o părăseşti.

Scuzaţi-mi îndrăzneala de a interveni într-o discuţie a teologilor cu creier mare, şi totuşi…


bateţi câmpii! De când religia baptistă este o Credinţă? Credinţa este doar una singură în jertfa
Domnului Isus, iar religii sunt peste 27.000, iar biserici la fiecare colţ de stradă. Azi-mâine o să
avem câte o religie pentru fiecare familie sau şi mai rău, pentru fiecare persoană. Scriu aceste
rânduri din solidaritate cu domnul Iosif Ţon, pe care nu-l cunosc şi cu care nu am nimic în
comun decât faptul că ne închinăm aceluiaşi Dumnezeu. Scriu cu părere de rău pentru durerile
sufleteşti cumplite prin care, presupun că trece dumnealui în aceste zile şi cu păreri de rău
pentru sufletele negre de ură ale grupării pastorului agitator Paul Negruţ. Pentru mine domnul
Iosif Ţon reprezintă un om valoros şi o mare personalitate creştină, indiferent de cultul faţă de
care se simte apropiat; este un creştin, care în vremurile grele ale comunismului s-a adresat
tuturor românilor, în numele credinţei, a dăruit lumina şi pacea sufletească, interzise de ateii
comunişti. Domnul Paul Negruţ, până mai ieri frate de credinţă cu “ereticul” Iosif Ţon, a avut
grijă ca acesta din urmă să nu mai predice (de vreo 20 de ani!) în biserica pe care a ctitorit-o, i-
a luat locul de rector şi la Facultatea Emanuel din Oradea, iar astăzi îşi dă arama pe faţă şi îşi
etalează ura acumulată faţă de domnul Ţon. Mai contează care dintre cei doi este baptist şi
care este penticostal? Din punctul meu de vedere contează doar faptele celor doi. Daca din
pricina opiniilor mele se vor isca alte polemici, evitaţi să “trageţi în pianist”! Sunt un om
obişnuit cu o dilemă în cazul Iosif Ţon şi pun întrebări… retorice. Cu ce drept este atacat
pastorul Iosif Ţon ca om, într-un mod suburban, de către reprezentanţii Uniunii Baptiste din
România? Care este dogma, credinţa şi logica potrivit căreia baptiştii îşi varsă ura asupra lui
Iosif Ţon şi apoi o motivează prin credinţă? Sunt aceşti creştini imaculaţi? Şi-au amintit vorbele
lui Iisus: “Cine dintre voi este fără păcat, să arunce cel dintâi cu piatra” când l-au atacat pe
domnul Iosif Ţon ca talibanii?Din cauza divizării bisericii, sute de ani Europa a fost măcinată de
războaie, deşi apariţia unor noi doctrine, biserici sau orientări religioase nu l-a mutat pe
Dumnezeu din veşnicia lui, n-au schimbat Biblia şi n-au condus nici la Armaghedon şi nici la
decizia lui Dumnezeu de a-şi abandona credincioşii.

Decalogul a rămas acelaşi. Una dintre porunci este "să nu ucizi". Cu toate astea, se ştie că
vizionarii Evului Mediu erau consideraţi adesea eretici sau vrăjitori. În numele credinţei şi al
bisericii, oameni ca Giordano Bruno sau Ioana D'Arc au fost arşi pe rug şi torturaţi de Inchiziţie
pentru convingerile lor. În timp s-a dovedit ştiintific dreptatea lui Giordano Bruno, deşi fusese
excomunicat de două ori. Câte sute de ani i-au trebuit bisericii să-şi ceară scuze pentru

26
crimele comise în numele credinţei? Ioana D'Arc avea viziuni, deşi era catolică, iar pe vremea
aceea nu exista cultul penticostal. A fost considerată eretică şi arsă pe rug. Cu ce drept a fost
arsă pe rug dacă ucigaşii erau creştini, deci aveau de respectat porunca "să nu ucizi"? Creştinii
au datoria să-şi iubească aproapele ca pe ei înşişi. Ce fel de crime “pasionale” din credinţă sunt
cele înfăptuite de ucigaşi abominabili sub protecţia Bisericii Catolice? Astăzi vizionarii nu mai
sunt arşi pe rug, pentru că în zilele noastre crimele sunt interzise prin lege. În schimb am citit
în ziare că baptiştii au inventat Inchiziţia modernă şi testează eficienţa pe Iosif Ţon. Arma de
tortură este cuvântul, iar “ereticii” secolului 21 sunt calomniaţi, denigraţi, batjocoriţi şi
excomunicaţi. Mulţimea credincioşilor baptişti este instigată la ură de către liderii ei, într-un
mod similar cu cel din timpul Revoluţiei Franceze, când oamenii se adunau în pieţe publice să
vadă cum mai cade un cap nobiliar sub lama ghilotinei. În acelaşi fel rectorul Paul Negruţ
conduce ostilităţile Uniunii Baptiste, contra prof. dr. Iosif Ţon. Metodele inchizitorilor baptişti de
astăzi seamănă izbitor de mult cu cele aplicate de catolici lui Galileo Galilei, Ioanei D'Arc sau lui
Giordano Bruno. Rezultatul final este excomunicarea, deşi… după cuvintele pe care i le-au
adresat domnului Ţon, fac pariu că l-ar arde şi pe rug dacă ar putea!Ce atitudine ar trebui să
avem faţă de cei care au altă religie? Iisus a murit pentru noi toţi, nu doar pentru baptişti,
penticostali, ortodocşi sau catolici. Nu cunosc amănuntele, asemănările şi diferenţele dintre
bisericile protestante şi nici nu vreau să scriu despre ele. Pun aceste întrebări în calitate de om
şi de creştin. Sunt botezată în religia ortodoxă, religia mamei mele, pentru că aşa au decis
părinţii mei. Tatăl meu este greco-catolic şi a suferit pe vremea comuniştilor din cauza
credinţei lui, aşa că părinţii mei au decis să-şi boteze copiii la ortodocşi, ca să scăpăm de
persecuţie. Tata voia să se facă preot şi a fost elevul cardinalului Alexandru Todea. În 1948
Biserica Română Unită cu Roma a fost scoasa în afara legii, aşa că tata s-a făcut până la urmă
economist. Bunica Elisabeta, mama tatălui meu, era de altă religie, dar nu i-a interzis tatălui
meu să urmeze cursurile seminarului greco-catolic din Blaj, ci la încurajat să se facă preot.
Chiar dacă aparţinea cultului baptist, bunica mea asista uneori la slujba de duminică de la
Catedrala Sfânta Treime din Blaj. Mergea acolo pentru că băiatul ei (tatăl meu) era acolo. Tata
era băiatul care aprindea lumânările, ducea cădelniţa, cânta şi-l ajuta pe preotul greco-catolic
în timpul slujbei la Catedrala Sfânta Treime din Blaj. Catedrala este ctitoria unui episcop greco-
catolic, Inocentiu-Micu Klein, întemeietorul gândirii politice româneşti moderne. Bunica mea a
dovedit prin faptele ei că înţelege esenţa creştinismului, chiar dacă n-a făcut şcoli înalte.
Domnul Paul Negruţ şi acoliţii dumnealui ce dovedesc în cazul lui Iosif Ţon?

Rectorul Paul Negruţ dovedeşte o îngustime a minţii deranjantă pentru orice creştin
autentic, în deplinătatea facultăţilor mintale şi dotat cu discernământ. În acest sens, salut şi
susţin opiniile exprimate în articolul din Bruxelless Mission, potrivit cărora ”Iosif Ţon şi-a
schimbat religia, dar nu şi-a schimbat Dumnezeul!” Dacă domnul Paul Negruţ, unul dintre liderii
baptişti, nu este capabil să respecte alegerea lui Iosif Ţon, ci dimpotrivă, recurge la orice
mijloace (minciuni, egoism, dat din coate, plagiat ş.a.m.d.) pentru a-şi atinge interesele,
personal nu-mi rămâne decât să mulţumesc lui Dumnezeu că nu sunt baptistă! Cum este
posibil ca în sec. XXI un om să fie atacat şi tratat abject, ca pe vremea Inchiziţiei? Ce fel de
profesor şi model este domnul Paul Negruţ, dacă instigă liderii baptişti să sară asupra lui Iosif
Ţon ca o haită de lupi înfometaţi? Este Paul Negruţ un bun creştin sau ar trebui excomunicat
din toate religiile creştine pentru instigare la ură, discriminare, prigonirea unui creştin datorită
convingerilor sale religioase, manipularea maselor şi alte atitudini curioase, care n-au nimic de-
a face cu creştinismul, ci mai degraba cu comunismul? Şi dacă, totuşi, calomniile din presă au
apărut într-un penibil şi prelungit moment de rătăcire, se impun două lucruri:

1. Uniunea Bisericilor Baptiste şi rectorul Paul Negruţ să îşi ceară scuze public de la Iosif Ţon şi
să recunoască vina, faptul că nu a fost creştinesc ce s-a întâmplat.

2. Liderii bisericilor care au instigat credincioşii baptişti, să înceteze campania de discreditare


la adresa lui Iosif Ţon.

27
Cazul pastorului Iosif ŢON…în Phoenix Magazin, Arizona

In pofida atacurilor meschine din partea unor lideri religiosi duplicitari, pastorul Iosif Ton a
fost si ramane un punct de referinta nu doar in istoria evanghelicilor, ci si a tuturor romanilor.
Incercarile disperate ale unor lideri baptisti dornici de publicitate de-al scoate pe doctorul Iosif
Ton din spatiul mediatic au esuat lamentabil. Desigur, pentru multi baptisti, singura modalitate
prin care Dumnezeu inalta sau coboara un om este pozitia pe care acesta o are in cadrul
Uniunii Baptiste din Romania. Traind in cercul lor stramt, ei nu pot sa vada dincolo de aceasta
organizatie religioasa efemera. In urma deciziei arbitrare a acestei organizatii, de a-i retrage
hirotonirea domnului Iosif Ton, mai multi lideri baptisti marunti s-au grabit sa solidarizeze cu
pastorul Paul Negrut (foto stanga sus), initiatorul si artizanul acestui atac suburban la adresa
lui Iosif Ton si a polistilor crestini din Romania. Baptistii fundamentalisti l-au acuzat pe Iosif Ton
ca nu este fidel doctrinei baptiste si prin urmare se face vinovat de "erezie". Marul discordiei a
fost dat de afilierea lui Iosif Ton la asociatia polistilor crestini din Romania, o grupare cu o
doctrina apropiata de cea penticostala.
Delimitarea liderilor baptisti de crezul penticostal si aversiunea lor impotriva baptistilor care
imbratiseaza aceasta doctrina este una vehementa, insa nu a fost niciodata exprimata atat de
deschis ca si acum. De regula, cand un teolog baptist inclina spre crezul penticostal, aparatorii
inversunati ai religiei baptiste incercau alte metode de aplanare a acestei "treziri", prin
discreditarea acelei persoane. Dintr-odata, ieseau la iveala acuzatii grele, pacate de moarte,
erezii distrugatoare, de parca in sanul Uniunii Baptiste din Romania nu ar exista destui pastori
care ar putea face obiectul disciplinarii bisericesti. Un exemplu relevant in acest sens este arhi-
cunoscutul caz de plagiatura al unui rector universitar baptist, care si-a pus numele lui pe un
curs de etica crestina tradus din limba engleza, din cartea “Moral Choices” de Scott Rae.
(Corect ar fi fost sa mentioneze sursa, numele cartii si al autorului). In mod paradoxal, acel
rector a luat masuri severe impotriva unor studenti vinovati de "pacate" extrem de similare.
Potrivit Sfintelor Scripturi, carora baptistii fundamentalisti pretind ca le sunt extrem de fideli,
aceasta intra la categoria "ipocrizie". In momentul care pedepsesti pe cineva de pacate pe care
si tu le comiti, este o dovada clara de ipocrizie. Desi acest caz a fost semnalat in presa,
Uniunea Bisericilor Baptiste din Romania nu a luat nici o masura impotriva pastorului plagiator,
iar acesta nu si-a recunoscut niciodata public vina (cum le cere el altora sa o faca). In mod
paradoxal insa, masurile arbitrare luate impotriva pastorului Iosif Ton au fost facute publice pe
siteul Uniunii Baptiste. Si atunci ne punem intrebarea, este vorba doar de ipocrizie la mijloc sau
si de ipocrizie si de invidie?Dupa cum se stie, erezia cea mai mare si pacatul cel mai grav pe
care l-a condamnat Isus Hristos au fost ipocrizia si invidia. Faptul ca Uniunea Baptista nu s-a
sesizat atunci, dar riposteaza vehement acum, este o dovada clara ca in sanul acestei
organizatii se strecoara tantarul si se inghite camila. Mai mult decat atat, principalul "moralist"
care il ataca acum pe Iosif Ton este nimeni altul decat rectorul plagiator. Este ridicol cati
pastori baptisti s-au aliniat acestei meschinarii si dau curs acestei persecutii religioase
impotriva pastorului Iosif Ton.
Punerea sub disciplina a baptistilor cu crez penticostal

Cu siguranta, fiecare religie este libera sa isi formuleze propriile doctrine si sa disciplineze orice
"erori" potrivit cu ideologia religiei respective. Situatia in cazul pastorilor baptisti este una total
diferita. Prin bisericile penticostale trec in fiecare an cateva sute de pastori baptisti. Unii vin sa
isi promoveze anumite lucrari de "misiune", altii anumite "tabere crestine", altii sa-si vanda
cartile sau sa adune bani pentru alte proiecte crestinesti. Credinciosii penticostali, extrem de
generosi, doneaza anual cateva sute de mii de dolari pentru lucrarile initiate de acesti pastori
baptisti care ii viziteaza, prezentandu-se ca "frati in Domnul". Straniu este faptul ca dupa ce au
iesit pe usa bisericilor penticostale si au ajuns din nou la ei "acasa", crezul penticostal devine
pentru acestia cea mai mare erezie posibila. Mai grava decat minciuna, hotia (plagiatul),
ipocrizia, invidia. (In cadrul Uniunii Baptiste au existat si alte abateri destul de grave care au
fost trecute cu vederea de liderii acesteia). Acesti pretinsi credinciosi te lovesc, te darama, te
defaima, dar folosindu-se de un pretext nobil. Ei fac acest lucru pretinzand ca apara Scriptura.
De fapt, istoria este plina de nedreptati comise in numele Scripturii si al lui Dumnezeu. Tot ei s-
au dovedit insa nespus de necrutatori cu omul care a pus bazele postului de Radio Vocea
Evangheliei, a Societatii Misionare si a Insitutului Biblic Emanuel din Oradea.

Penticostalii din Suceava s-au lasat amagiti de diversiunea


liderilor baptisti
28
O stire neasteptata pentru lumea evanghelica a fost atunci cand Radio Vocea Evanghelica din
Suceva a anuntat ca a decis sa scoata predicile pastorului Iosif Ton de pe post, deoarece
acesta nu este nici baptist, nici penticostal, deci nu face parte din nici una din religiile
actionarilor acestui post de radio.

Pentru acesti oameni se pare ca nu conteaza atat de mult crezul, cat apartenenta religioasa,
eludand faptul ca o parte din donatiile pentru acest canal mediatic vin de la biserici
nedenominationale. Iosif Ton nu este nici baptist, nici penticostal, el este crestin.

Persecutia religioasa da nastere la unitate

In pofida tuturor carcotasilor, a ipocritilor, invidiosilor si plagiatorilor, Ton ramane un mentor


pentru zeci de mii de crestini romani de pe intregul mapamond. Rafalele trase de Uniunea
Baptista din Romania nu fac decat sa ii determine pe crestinii sinceri sa stranga randurile si sa
inteleaga mai limpede ca religia nu inseamna nimic, insa credinta este totul.

Pentru cei interesati, informatii veridice despre activitatea pastorului Iosif Ton cat si
ultimele sale predici, le puteti gasi pe blogul sau personal:

http://iosifton.blogspot.com/

Toate mesajele doctorului Iosif Ton pot fi ascultate la adresa:

www.iosif-ton-mesaje.eu

Sursa: Bruxelles Mission - Belgia

Niky Pop …
Alţi profeţi, aceeaşi stofă..

Fundamentalisme sans frontiere…sau proorocii lui Baal

Daniel Chiu încearcă să impună religia baptistă fundamentalistă cu forţa


* Poţi să furi, să minţi, să ucizi, să râvneşti la femeia altuia, să prea-curveşti şi să te mândreşti cât
vrei, căci Dumnezeu te iartă fiindcă te-ai botezat la baptişti! Domnule Chiu, glumiţi sau sunteţi
paranoic?*

29
Stihisme *
Recent, Daniel Chiu, un imigrant din Chicago, s-a intrigat(răzvrătit) printr-o scrisoare gen "drept
la replică" pe unul din blogurile creştine pe care se relatau noile evoluţii teologice ale Prof. Dr. Iosif
Ţon (doctorand la Oxford). Articolul de „opinie” a fost validat în virtutea dreptului la replică pe
blogul de la adresa de mai jos, deşi în acel articol nu era vorba de individul Daniel Chiu:
http://popaspentrusuflet.wordpress.com Daniel Chiu din Chicago se recomandă ca fiind baptist
fundamentalist, adică ultra-conservator, care nu este dispus să schimbe nimic din teologia moştenită
de la părinţii săi. Pentru cei care nu ştiu, baptiştii fundamentalişti sunt nişte mici genii, care după
reforme s-au reîntors la credinţa apostolului Pavel şi o duc mai departe.Între timp, ei spun că se
degradase credinţa, aşa că s-au găsit ei să o repare, noi ceilalţi fiind eretici, rătăciţi pe căi greşite. În
calitate de Baptist din tată-n fiu, Chiu spune oricui şi oricând că deţine secretul Împărăţiei Cerurilor,
că el şi numai el are credinţa curată. Cei şapte ani de acasă ai domnului Chiu se rezumă, aşadar, la
doctrinele baptiste primite cadou de la strămoşi. La ce să se mai obosească dumnealui să studieze şi
să cerceteze alte religii? Ce contează pentru dumnealui ce cred alţii? Dacă părinţii şi bunicii i-au
spus că religia baptistă este cea adevărată, cea mai bună, şi singura cale dreaptă, el i-a crezut şi gata!
În concluzie, domnul Chiu are cap, minte ce-i mai trebuie? Ce altceva mai propovăduieşte Daniel
Chiu, ca pe un laitmotiv deranjant din primele minute în care începe să vorbească? El susţine că
mântuirea nu se poate pierde, indiferent ce faci. Cel care a intrat o dată în apa botezului (la baptişti,
bineînţeles!) şi l-a primit pe Domnul în viaţa lui, este salvat, iar Dumnezeu are grijă să-l mântuiască
şi să-l aducă înapoi "pe cale", indiferent de faptele lui, chiar dacă se mai rătăceşte (vreo 20-30 de
ani) prin păcat şi nelegiuire. Ce religie simpatică! Să te uzi puţin în stilul lui John Smith, părintele
baptismului, care s-a autobotezat şi-apoi şi-a luat dreptul de a-i boteza şi pe alţii şi eşti salvat! Poţi
să furi, să minţi, să ucizi, să râvneşti la femeia altuia, să preacurveşti şi să te mândreşti cât vrei, căci
Dumnezeu te iartă fiindcă te-ai botezat la baptişti! Domnule Chiu, glumiţi sau sunteţi paranoic?

1. Când au renunţat la Catolicism, baptiştii au renunţat şi la Purgatoriu (în religia catolică, locul
unde sufletele celor morţi cu păcate mai uşoare se purifică prin suferinţe înainte de a intra în
Paradis). Deci baptiştii au eliminat ultima lor şansă de a face o faptă bună pentru a-şi dobândi
iertarea în ceasul al 12-lea.
2. În lipsa unor argumente, Daniel Chiu ridică vocea, tonul înalt şi timbrul său vocal înţepător,
încercând să compenseze lipsa de consistenţă a discursului. Deci, din educaţia domnului Chiu
lipseşte ceva - părinţii dumnealui au uitat să-i spună că dreptatea nu aparţine celui care urlă mai
tare.

3. Manifestările publice ale domnului Daniel Chiu au o tentă paranoidă. Paranoia (conform DEX-
ului) reprezintă: “un grup de boli psihice cronice care se manifestă prin lipsă de logică în gândire,
prin idei fixe, prin susceptibilitate, prin orgoliu exagerat şi prin mania persecuţiei sau a grandorii.
Este o stare patologică, constând în afectarea psihicului, care se manifestă prin delir sistematic (de
grandoare, de persecuţie, de gelozie etc.). Boala decurge fără halucinaţii şi schimbări pronunţate ale
personalităţii.” Cu alte cuvinte, Daniel Chiu a primit moştenire de la părinţi firma S.C. “Biserica

30
Baptistă Fundamentalistă” SRL, a fost învăţat să-şi câştige existenţa din această activitate,
menţinându-i neschimbate regulile şi doctrina şi căutând noi adepţi. Dacă i-ai lua lui Daniel Chiu
firma, ce ar mai rămâne din el? Probabil un zero barat, căci este clar că în viaţa şi în familia lui tot
ce contează este firma, cea care-i aduce veniturile şi-i asigură traiul zilnic. În numele acestei
moşteniri de familie, Daniel Chiu se erijează în reprezentantul baptiştilor fundamentalişti şi
lansează o serie de atacuri la persoană. Cu ceva timp în urmă, el condiţiona accesul în Rai de ţinuta
în biserică, mai precis de purtarea unei fuste lungi sau unei rochii fara decolteu. Recent, Chiu l-a
atacat pe Iosif Ţon pentru îndrăzneala de a susţine dogme ieşite din tiparele baptiste învechite,
ultra-conservatoare, model Chiu 1600. Îndrăzneala lui Iosif Ţon de a gândi şi de a exprima puncte
de vedere pertinente, i-a dat ocazia lui Daniel Chiu să se reverse, în deplinătatea demagogiei sale
paranoide, catalogându-l automat pe domnul Ţon drept un suflet pierdut. Evident, dacă Iosif Ţon
nu ar fi fost un creştin veritabil, l-ar fi putut da în judecată în SUA pentru calomnie, iar Daniel Chiu
era pasibil de puşcărie pentru afirmaţii nefondate. Daniel Chiu lansează atacuri la persoană, fără a
avea o autoritate morală pentru aşa ceva, iar atacurile lui sunt incomaptibile cu creştinismul şi sunt
ilegale. Chiu este un individ duplicitar, cu deviaţii comportamentale. Ce s-ar întâmpla dacă toţi cei
care nu sunt baptişti ar scrie scrisori în stilul lui Chiu, în care să-şi exprime punctele de vedere şi să-
l eticheteze pe el drept eretic? Ce imagine îşi crează lumea despre asemenea atacuri penibile în
lumea virtuală? Se ştie că religia perfectă e doar în Paradis, aici toate religiile au imperfecţiunile
lor. Asta nu înseamnă că nu trebuie să ai respect faţă de crezul altuia şi să încerci să te impui ca un
habotnic recalcitrant. De ce-l urmează oamenii pe Chiu? Pentru că ştie teorie şi are darul oratoriei.
Aceste calităţi sunt suficiente pentru a urma un lider religios? Sunt acestea toate calităţile pe care
trebuie să le aibă un creştin şi un învăţător? Daniel Chiu atacă şi loveşte sub centură alţi credincioşi,
pentru convingerile lor, încercând din răsputeri să-şi dovedească dreptatea, ca şi cum el ar deţine
adevărul absolut, iar toţi ceilalţi ar fi obligaţi să-l accepte şi să-i digere discursurile. Apreciez
strădania lui de a-şi impune credinţa, dar îmi repugnă stilul în care încearcă să o facă - cu forţa.
Aceste fapte ne îndreptăţesc să-l suspectăm pe Daniel Chiu de ipocrizie, minciună sau
comportament paranoid. Pentru Daniel Chiu contează doar oamenii care îl urmează, toţi ceilalţi sunt
eretici şi rătăciţi. Credincioşii săi îl evaluează doar după ceea ce spune, după teorie. Cu toate acestea
“Vântul suflă unde vrea şi tu auzi vuietul lui, dar nu ştii de unde vine, nici încotro se duce: astfel
este cu oricine care e născut din Duhul” (Ioan III, 8), implicit şi cu alţii, nu doar cu pastorul Daniel
Chiu. Este necesar să ne ferim întotdeauna să facem referiri la noi, ca persoane, pentru a nu deveni
victime ale slavei deşarte sau a mulţumirii de sine. Din cauza acestor păcate, mişcări sau renegări
ale Duhului Sfânt, riscăm să ne părăsească Dumnezeu. Probabil că pe Daniel Chiu Dumnezeu l-a
părăsit deja, din moment ce şi-a făcut un obicei din a-i lovi pe alţi credincioşi, în numele religiei
sale şi trâmbiţându-şi neprihănirea înaintea oamenilor, cu orice ocazie. Să spui credincioşilor că
“doar teologia mea e biblică”, aşa cum face Daniel Chiu, este o dovadă de mândrie şi slavă
deşartă. Ca urmare, el este unul dintre proorocii lui Baal, care dezvoltă alţi ipocriţi, le schimbă
religia şi-i transformă în oameni mai răi decât au fost. Isus s-a născut cu peste 2000 de ani în urmă,
iar religia baptistă a apărut în urma cu 400 de ani. Să ne spună domnul Chiu pe ce criterii a ales
Dumnezeu sufletele cu care a populat Raiul, înainte să apară pastorul Daniel Chiu, care ne explică
nouă clar şi răspicat cine este creştin autentic şi cine este eretic? “Dumnezeu este iubire şi cel ce
rămâne în iubire rămâne în Dumnezeu, şi Dumnezeu rămâne în el” (I Ioan IV, 16)
.( art de S. Popa, semnalare Doru Octavian Curpaş, Arizona Pxoenix Mission).

31
Arta de a răzbi călcând pe cadavre

Varianta pastorului Daniel Chiu

E cunoscut faptul că unii invidizi mărunţi, dornici de publicitate, pentru a ieşi din anonimat, se erijează în
"critici" ai unor mari personalităţi, sperând ca prin aceasta să treacă şi ei drept "oameni puternici" în ochii
opiniei publice. Un exemplu relevant în acest sens, este "epistola" lui Daniel Chiu din "Oraşul Vântului", prin
care acesta îl atacă într-un mod suburban pe Prof. Dr. Iosif Ţon, în speranţa că va deveni celebru peste
noapte. Deşi nu merită să-i acordăm atenţie, am decis să explicăm câteva lucruri, nu pentru el (ştim că e tare
la cerbice şi nu pricepe) cât pentru cei care şi-au pierdut vremea să-i citească elucubraţiile. Omul este
mântuit prin credinţă; şi asta dacă este dovedită prin faptele lui. Nu vă impun părerea mea, dar o afirm şi
vom vedea în cer cine are dreptate. Atitudinea lui Chiu în spaţiul public se rezumă la a vorbi despre sine, a
se evidenţia pe sine şi realizările personale. Luaţi aminte: Gal 5:13” Fraţilor, voi aţi fost chemaţi la
slobozenie. Numai, nu faceţi din slobozenie o pricină ca să trăiţi pentru firea pământească, ci slujiţi-vă unii
altora în dragoste.” Gal 5:14” Căci toată Legea se cuprinde într-o singură poruncă: „Să iubeşti pe aproapele
tău ca pe tine însuţi.” Gal 5:15 ”Dar dacă vă muşcaţi şi vă mâncaţi unii pe alţii, luaţi seama să nu fiţi nimiciţi
unii de alţii.” Gal 5:16” Zic dar: umblaţi cîrmuiţi de Duhul, şi nu împliniţi poftele firii pământeşti.” Vocabularul
lui Chiu ascunde făţărnicie şi ipocrizie. A înfiinţat o şcoală la Chicago şi s-a străduit să o facă bine cotată, ca
să atragă lumea la religia dumnealui. Bineînţeles, şcolile sunt scumpe în SUA şi aduc un profit consistent
celor care le iniţiază. Susţine că a discutat cu numeroşi preoţi ortodocşi şi că aceştia spun că omul trebuie să
facă şi fapte bune ca să fie mântuit. Apoi, au venit la Chicago câteva grupuri de studenţi din România, de la
teologia ortodoxă, iar dl Chiu, amabil, i-a ajutat dezinteresat. Daniel Chiu le-a spus: "Nu e interesant? Voi
care spuneţi că mântuirea e prin fapte, nu aveţi fapte (credincioşii voştri nu le au), iar noi care susţinem că
mântuirea e doar prin credinţă, nu prin fapte, avem fapte? […] Noi (baptiştii) susţinem că faptele sunt meritul
Domnului, că e lucrarea Lui în noi". De ce le-a tot repetat formula magică: "Noi avem faptele, dar nu ne
lăudăm cu ele pentru că nu e meritul nostru"? Într-un fel voalat, Chiu le-a spus, studenţilor: "Noi avem fapte
(vă anunţăm pe toţi să ştiţi cât de buni suntem), dar suntem şi modeşti, adică nu ne lăudam cu ele". Acest
limbaj de lemn, alambicat şi îmbrăcat în ambalaje religioase, atrage atenţia asupra faptelor lui Chiu, cu care
nu se laudă în mod făţiş, dar le vâră sub nasul tuturor într-o formă mascată. Este o dovadă clară de ipocrizie,
mai ales că se laudă mereu că doctrina lor este diferită de a altor biserici (catolice şi ortodoxe), care se
bazează pe faptele lor şi pe ajutorul lui Dumnezeu. Baptiştii fundamentalişti susţin că au fapte, dar nu se
bazează pe ele, în schimb le spun tuturor despre existenţa acestor fapte. Mi se pare complet aiurea să-i
anunţi pe toţi că ai fapte, iar apoi să adaugi că nu te lauzi cu ele. Atunci taci şi ţine-le pentru tine! Cu
asemenea calităţi extremiste, atacul lui Daniel Chiu la adresa lui Iosif Ţon nu mai miră pe nimeni, ci este de-
a dreptul hilar! Nici nu mă mir că Iosif Ţon n-a catadiscsit să-i răspundă acestui ipocrit impertinent. Ce s-ar
întâmpla dacă liderii altor religii ar proceda la fel? S-ar instala în scaune lideri paranoici, care ar călca în
picioare toate legile bunului simţ şi ar urla în gura mare că religia lor este cea mai curată şi adevărată, iar
toate celelalte sunt false? În virtutea acestor autoîncurajări, ar ataca apoi pe toată lumea? Daca m-aş coborî
la nivelul lui Chiu şi aş spune la fel despre religia mea, că este cea mai bună şi curată, ar urma să-l provoc la
duel, iar cel mai tare să câştige. Şi uite aşa ne întoarcem în Evul Mediu, la războaiele religioase şi la haos.
Aşa cred şi arabii despre religia lor şi de aceea îşi îndeamnă credincioşii la jihad.
În concluzie, Daniel Chiu şi ultra-conservatorii lui sunt un pericol social, instigând la ură şi discriminare pe
criterii religioase. Sunteţi exact ca fariseii de pe vremea lui Isus, faceţi totul de ochii lumii. Prin atitudinea şi
declaraţiile dvs., încălcaţi flagrant articolele 1 şi 2 din Declaraţia Universală a Drepturilor Omului: Articolul 1
“Toate fiinţele umane se nasc libere şi egale în demnitate şi în drepturi. Ele sunt înzestrate cu raţiune şi
conştiinţă şi trebuie să se comporte unele faţă de altele în spiritul fraternităţii.” Articolul 2 ” Fiecare om se

32
poate prevala de toate drepturile şi libertăţile proclamate în prezenta Declaraţie fără niciun fel de deosebire
ca, de pildă, deosebirea de rasă, culoare, sex, limbă, religie, opinie politică sau orice altă opinie, de origine
naţională sau socială, avere, naştere sau orice alte împrejurări. În afară de aceasta, nu se va face nicio
deosebire după statutul politic, juridic sau internaţional al ţării sau al teritoriului de care ţine o persoană, fie
că această ţară sau teritoriu sunt independente, sub tutelă, neautonome sau supuse vreunei alte limitări a
suveranităţii.” Ca urmare, daca ai o învăţătură diferită şi ţi-ai făcut un obicei din a-ţi expune învăţătura
pomenind în fiecare predică despre "erezia ortodocşilor" sau "o altă erezie a religiei ortodoxe”, atunci nu te
mira că vin ortodocşii peste tine să-ţi închidă gura. Culmea tupeului este că după toate acestea, baptiştii
fundamentalişti s-au dus şi au plâns la autorităţile americane să le dea azil politic şi protecţie pentru că sunt
persecutaţi de ortodocşi. În care Biblie aţi citit, domnule Chiu, că este bine să scoateţi pe tapet trecutul unui
om, în mod tendenţios? De ce v-aţi trezit fix acum să-l ponegriţi pe Iosif Ţon, dacă sunteţi creştin şi luptaţi
pentru adevăr? De ce apar aceste dezvăluiri fix acum? De ce nu spuneţi peste tot pe Internet ceea ce ştiţi şi
despre alţi lideri baptişti? Dumneavoastră sunteţi imaculat ? Daniel Chiu se crede un reper de moralitate,
dar ca un paranoic veritabil, se erijează în singurul creştin adevărat de pe planetă şi este în realitate un
ipocrit. Analizând comportamentul lui în biserică, Chiu utilizează frecvent ipocrizia mascată în ambalaje
religioase. Chiu şi şleahta lui îşi îmbracă laudele în formule teologice magice, pe care le bagă pe gât
credincioşilor. În lumea aceasta există mai multe denominaţii creştine. Toate au aceeaşi bază, dar şi
diferenţe. În viziunea strâmtă a lui Chiu, toţi cei care nu sunt baptişti fundamentalişti sunt eretici. Ce procent
reprezintă ereticii, catalogaţi drept proroci ai lui Baal? Aceştia, la rândul lor, ar putea să spună că Daniel Chiu
este proroc al lui Baal. Deci fiecare ar încerca să-ţi impună religia cu forţa. Cine are dreptate? Cu certitudine
Dumnezeu, căci El deţine dreptatea, adevărul şi viaţa. Dacă Chiu şi-a pus obloanele şi nu poate să vadă şi
să înţeleagă decât atât cât ştie el, nu înseamnă că tot restul lumii zace în întuneric. Este o stupiditate să
susţii că tu ai ajuns la adevărul absolut. E adevărat că dacă-L cunoşti pe Dumnezeu primeşti lumină, dar în
acelaşi timp, revelaţia vine progresiv şi aceasta este limitată. Limbajul religios al lui Chiu creează fanatici şi
despoţi şi aduce prejudicii celorlalţi credincioşi, instigând la ură şi lipsă de respect faţă de ceilalţi lideri
creştini. Vrea să intre într-un dialog deschis şi să arate că religia lui e cea mai veridică? Să o facă într-un
mod civilizat, cu argumente, nu impunând cu forţa. Unde e îngăduinţa cu ceilalţi care au alte opinii? Şi ei
citesc Biblia dar au o altă înţelegere. Lui Chiu i-ar conveni ca alţii să-l atace pentru că-l consideră îngust,
limitat sau eretic? Chiu este infuzat cu religie, dar nu dovedeşte că-L are pe Dumnezeu.
Orice diferenţă de opinie faţă de părerile lui Chiu, sunt pentru el o "altă Evanghelie" sau "un Hristos
diferit". Ce-a învăţat Chiu în America? Aici este ţara toleranţei, a multiculturalităţii şi a libertăţii de opinie, iar
atitudinea lui Chiu este 100% totalitară. E tendenţios ce face el şi dacă toţi creştinii ar face la fel, nu ar mai
exista toleranţă religioasă. Dacă suntem atât de intoleranţi cu alţi creştini, ce relaţii interumane putem
dezvolta cu islamiştii sau cu buddhiştii? Ca urmare, comportamentul sălbatic al pastorului baptist Daniel Chiu
ar trebui sancţionat de către comunitatea românească din SUA. Ce părere ar avea americanii despre
afirmaţiile şi comportamentul lui Daniel Chiu, după ce ei au dovedit compasiune şi toleranţă când l-au primit
în ţara lor ? Oare e legal în SUA, liderul democraţiei (care include şi libertate religoasă) şi ţara în care trăiesc
atât Daniel Chiu cât şi Iosif Ţon, să se arunce atât venin pe motive religioase, aşa cum procedează pastorul
Chiu? Mii de baptişti au venit din România în SUA invocând motive de persecuţie religioasă. Tocmai aceşti
oameni, care s-au refugiat aici pentru motive de persecuţie religioasă, inclusiv stigmatizarea publică (în era
comunistă erau numiţi "sectanţi", "eretici", "pocăiţi" şi altele), devin la fel de batjocoritori cu cei care nu sunt
fideli crezului baptist şi se îndreaptă spre alte denominaţiuni creştine. Cei care vor să fie fideli Scripturii ar
trebui până la urmă să se ferească de baptişti. În Psalmul 1, Biblia spune să nu te aşezi pe scaunul celui
batjocoritor. În lumea aceasta sunt milioane de predicatori, care predică o teologie diferită de-a baptiştilor, nu
este doar Iosif Ţon. Ce-ar trebui să facă baptiştii cu aceştia? Să-i considere pe toţi "eretici", "profeţi
mincinoşi", "rătăciţi" şi să-i aducă cu forţa la baptişti? Orice teolog care îşi schimbă puţin doctrina, este
catalogat “controversat” de către baptiştii fundamentalişti. Desigur, este controversat în cercurile baptiste
extremiste, dar nu înseamnă că persoanele respective nu deţin adevărul. Liderii baptişti se ocupă cu
intimidarea celor care au intenţia de a-şi schimba religia baptistă, iar aceste practici ne dau dimensiunea
dezastrului. Daca baptiştii ar fi majoritari, ne-am putea aştepta ca ei să nu dea drepturi celorlalţi credincioşi,
care au o religie diferită de a lor. Daniel Chiu a susţinut o lungă pledoarie extremistă împotriva lui Iosif Ţon,
dar a omis să ne spună esenţialul - ce înseamnă "libertate religioasă" pentru Daniel Chiu?

Red. New York Magazin, ian.2011

33
Index la puzzle de Eugen Eviu

Stimate domnule D.Octavian Curpaş, ( Arizona Pxoenix Mission)

Fragmentele acestea le-am aflat cautând pe internet nume ştiute de mine din ţară,
printre care şi numele d- lui Niky Pop. Înţeleg că are loc un proces de lustraţie
specific bisericilor romaneşti din State, ca şi a celor de aici., pe care neoprotestanţii îl
numiţi străjerism…In treacăt fie vorba, asta aminteş…te cumva de legiunile lui Zelea
Codreanu, Dumnezeu să îl ierte, deoarece Niky Pop este bine cunoscut mie şi familiei
mele şi unor supravieţuitori ai actualei Biserici penticostale din Hunedoara, am
considerat că va fi folositor să includ pagini privitoare la dsa, în acest pseudo- roman
deopotrivă tragic şi grotesc, care se succedă în interminabile „ foiletoane” în mii şi mii
de scrieri din ţară şi pe alte meridiane. Asta mi-a sugerat iodeea de a alcătui această
carte compozită, modulară, poate atractivă pentru cititorii din ţară şi din diaspore.

… Are loc, peiorativ zicând, preludiul unei Judecăţi de Apoi ?

Dragă domnule redactor Doru Oct. Curpaş,

Vă mulţumesc pentru a mă fi publicat în revista dvs. Cât şi pentru cronicile


dvs, îndeosebi cea despre Ligia Seman, fosta mea “ elevă” la cenaclul
tineretului Lucian Blaga din Hunedoara

Mă numesc Eugen Evu, am 65 de ani şi sunt fiul întâi născut al fostului pastor raional Hunedoara,
Evu Gheorghe, între timp decedat, şi care a fost loial o viaţă credinţei sale de pentecostal fondator al
Bisericii din Hunedoara. Eu am fost botezat la ortodocşi, aşadar am rămas membru smerti dar nu
prea zelos, al acestei biserici, actualmente şi ea măcinată de „ străjerism”- pseudo- lustraţie şi
dezvăluiri care fac în mediile româneşti un veritabil show greu de înţeles în alte culturi şi
civilizaţii! Într-un fel, tocmai dezbinările ce au devastat odinioară bisericile, sunt EFECT
propagandei comuniste şi postcomuniste, de tip securistic- bolşevicios. Este opinia mea.

In textele acestor interminabile şi duhnitoare ( deloc …duhovniceşti!) dispute


( fragmentare) am găsit şi numele Bochian, cu care ştiu că tatăl meu a fost foarte apropiat în
lucrarea lor în acele vremuri când eu eram copil. Eu am actualmente vârsta de 65 de ani, sunt
familist, pensionar şi scriitor profesionist. Pe scurt, consemnez câteva date privind persoana dlui
Nicy Pop. Motivul este că, aşa cum am subliniat în textul extras din internet formând numele lui, dl
Pop, fratele Nicy, a stat o vreme în chirie în casa noastră, sărăcăcioasă, cu patru copii, ba mai mult
dormea într-una din cele două odăiţe joase, cu pământ pe jos. ( Cred ca era atunci cand se despartise
de familia sa, deoarece era singur) . Era atunci numit şef la fabrica aceea de lactate din Simeria,

34
unde făcea naveta. Deoarece tatal meu fusese prigonit de securitate si activisti ani la rand, atunci
cand am facut demersuri la Bucuresti ( arhivele CNSAS) pt a-mi obtine cele 4 dosare ( D.U.I.) la
adresa mea, ca scriitor şi fost salariat la cultura Hunedoara, am obtinut de drept si dosarul tatalui
meu, in care am găsit date strict secrete privind unele persoane care informau, unele din randul
pentecostalilor, altele dintre cele ce apoi au trecut la baptisti, sau chiar un preot ortodox cu misiune
explicita de a informa…
„ Romanul” acelor ani si al celor ce au urmat, e prea amplu ca să îl rememorez acum. În treacăt
vreau sa vă spun este ca actualul pastor al bisericii Maranatha, dl Gligor Hada, vechi prieten de
familie , este beneficul mentor al unei case de copii sărmani, cu sprijin al bisericilor din America;
dumnealui a oficiat şi înmormantarea ambilor părinti ai mei. Am gasit între actele tatei şi arhiva
mea personală de scriitor, adresele unor fosti fraţi ai acestei biserici, ce emigraseră în State
( familiile Crişan, Mureşan, Bochian, Hada junior ( actualmente revenit din SUA şi ales primar
liberal…) -, ş.a. – şi mai cu seamă numele dlui… Niky Pop, care nu a răspuns unei scrisori ale
mele… Celalalt apelat, spre a-l înştiinţa de moartea tatălui meu, fostul lor pastor şi ocrtotitor,
Crişan, a reactionat dar nu l-am mai solicitat, iar când l-am înmormantat pe Ticu, a trimis ca
ajutor…50 de dolari, „ ca ajutor familial” într-un plic…precum şi două fotografii, una veche, cu
membrii bisericii locale, în care toţi cei 4 copii ai familiei Evu sunt prezenţi; în a doua, dl Crişan
este fotografiat în domiciliul dsale din SUA, emanând o evidentă bună stare şi voioşie mulţumită;
este tipul de om ajuns pe Pământul Făgăduinţei, ca zeci de mii e âde emigranţi pocăiţi ; scrisoarea
exprimă recunoştinţă faţă de memoria tatălui meu, care a „ adus la credinţă familia Crişan” şi pe
mulţi alţii, în ipostaza de atunci a sa, de pasto .
…..
După un apel poştal ( având adresa sa din actele tatălui meu) , nu am primit nici un răaspuns; am
repetat apelul prin e mail catre dl Nicy Pop, mail descoperit prin google: După un timp, dl
Niky Pop a emis pe mailul meu doar o…ciudata ( inexplicabilă trimitere) - o image coppy
dintr-un ziar în romîneste ( ?) in care era un individ cautat de politie „ wanted- căutat de
poliţie ) pentru fapte penale, escrocherie cu femei sau asa ceva, menit a-l face eu public, ca jurnalist
ce sunt. Bănuiesc că era în legătură cu agitaţiile lor, în contextul „ străjerismului” ce va urma ?
. (Nu am inţeles de ce, asa ceva ar fi fost normal sa vina de la politia americana, eventual, dar
poate ca eu fiind redactor sef al unei reviste de cultura, o fi dorit sa includ anuntul…Fapt
nepotrivit cu specificul revistei). …M-a uimit acest fapt, insa nu am mai avut nicio reactie de la
Niky Pop, asa ca am renuntat. Eram si sunt dejamagit profund de tacerea sa, cu toate ca stie cat
bine i-a facut tatal meu atunci, in saracia acelor ani, cu atat mai mult cu cat tatal meu era hartuit
de o viata pentru credinţa sa, iar noi, familia cu cei patru copii, aveam sa suferim reprosuri in plus
si batjocoriti ca suntem „ fiii pocaitului”…
Desigur, cele aflate in aceste cateva doar fragmente despre ce a urmat in viata dlui N. P. acolo, in
SUA, dar si aici, la Hunedoara, Simeria, Hateg sau Deva(…) sunt teribile, spectaculoase chiar, iar
eu cred ca urmasii bisericilor de aici, din Hunedoara si Calan, ar trebui sa stie acestea. Le voi
eemnala fratelui Gligor Hada, actualul pastor – care, dealtfel a fost botezat candva chiar de tatal
meu, si al carui unul dintre fii este chiar primarul ales revenit nu demult din State, dupa ce fugise
peste Dunare inainte de revolutie, primar care imi e prieten si in virtutea prieteniilor parintilor
nostri. Ma emotioneaza si ca scriitor acest subiect care ar merita sa fie intr-o carte de marturie,
indiferent care e adevarul, dar adevarat sa fie, aşa cum o cere Mantuitorul şi cuvantul apostolic.
…Daca aveti eventual o carte deja scrisa in SUA in romaneste in acest sens, sau documente, as fi
bucuros sa mi le semnalati, pentru a imi complecta documentarea, astfel intelegand eu si a cinsti
memoria mult iubitului nostru părinte, Evu Gheorghe. Dl Niky –cred- ar putea sa spuna mult mai
multe despre acea perioada cand poate, de aceea a locuit la noi, pentru a fi oarecum ocrotit,
deoarece tata a aparat cu inversunare si prestigiu chiar fata de asupritorii comunisti, pe fratii din
Biserica unde a fost pstor, sau prezbitor, dup ce inainte, fusese pastor raional.
Adresez aceste randuri prin domnul Octavian D. Curpaş, căruia îi m ultumesc şi pe aceasta cale,
pentru activitatea literară, prin Revista din Arizona.
E mail: Eugen Eviu
35
Postludiu

Pasaggio puzzle …
Re: [Timpul_adevarului] Re: [Free_Press_Romania] Re: Domnului Octavian D.
Curpas

Domnule Pettrusu, ( Strajerul)

Nu ma asteptam la o intelegere din partea dumneavostra si va marturisesc motivul principal pentru


care am intrat in acest subiect ramane o comparatie dintre ce se stie si se vede despre Dr Ţon , mai
ales in comunitatea din Chicago dar si activitatea domniei sale inainte si dupa 89 cand conducea
Romanian Misionary Society. Ce a urmat dupa aceea stim cu toti. Construiri de biserici la Oradea si
in alte locuri din tara, liceul crestin, Facultatea , post de radio si multe altele poate mai marunte dar
la randul lor importante.

Despre trecutul lui in perioada tineretii, de altfel la fel ca si in cazul altor pastori din comunitatea
romaneasca , se stia. In ce ma priveste a fost suficient sa stiu ca autoritatile USA stiau si au dat azil
si cetatenie acestor oameni care sau dovedit luptatori autentici pentru libertatea de constiinta a
natiuni romane si in consecinta alaturi de mii de alti romani iam acceptat.
Nu uitati eu fiind in afara bisericilor Baptiste sau Penticostale
Vreau sa stiti ca atunci cand a fost nevoie ,eu catolicul am, ajutat la realizarea unor actiuni alaturi
de Romanian Misionary Society si am vazut si recunoscut contributia pe care Dr Ton a facuto in
realizarea multor actiuni meritorii.
Banuiesc dumneavoastra din Australia, nu stiu daca erati in acea perioada in tara sau in afara, stiti
probabil mai putine despre aceste activitati si puneti dupa cum se vede in balanta vieti unui om
greutatea raului fara sa vedeti si binele pe care la facut.

Nu va condamn, tocmai pentru ca prefer sa va privesc pentru binele pe care il faceti si nu caut raul
sa vil aduc in amintire. Sper sa nu fiu eu singurul pacatos in aceasta lume ... Or mai fi si altii chiar
si prin Australia ... .Pentru mine, acesti oameni care au parasit sistemul de opresiune comunist si
siau indreptat viata sunt eroi in primul rand. Lepadarea de satana constituie o incercare pe care cu
totii o trecem in viata indiferent prin ce evenimente sau situatii trecem Este drept insa ca unii dintre
noi sunt mai greu incercati.
Oare nu este crestineste sai intelegem in loc sai hulim ?

Dr-Ton, Pacepa, L Turcu si multi altii ca ei sunt oameni care prin fapte dar si prin experienta
lor de viata au confirmat si indirect au ajutat si ajuta la demascarea raului marxist care inca
bantuie prin lume. Priviti cine sunt cei cei acuza de tradare si ve-ti intelege. *

Sper ca ve-ti renunta sa ma considerati un actor si ca , banuiesc in calitatea de crestin ve-ti gasi o
forma de reconciliere cu Dr Ton. Asa cum il cunosc, am avut putine ocazii sa stau de vorba cu
domnia sa ,dar sunt convins va gasi suficiente resurse de credinta sa va destainuie din experienta
de viata si credinta pe care o are.
Sigur inteleg Australia este departe dar va indemn sa nu ezitati sai scrieti. Cine stie ? poate intr-o
zi ve-ti gandi si dumneavoastra la fel ca mine fara sa fiti invinuit de a fi actor.

Cu stima,
Vasile Bouleanu .
http://groups.yahoo.com/group/Free_Press_Romania/

36
* ortografia este păstrată cum a apărut. ( e. evu)

--- On Mon, 3/8/10, Strajerul Pettrusu <strajerul.pettrusu@...> wrote:

From: Strajerul Pettrusu <strajerul.pettrusu@...>


Subject: Re: [Timpul_adevarului] Re: [Free_Press_Romania] Re: Domnului Octavian D. Curpas
To: Timpul_adevarului@yahoogroups.com, "Forumul Strajerul" <strajerul@yahoogroups.com>,
"Free Press Romania" <Free_Press_Romania@yahoogroups.com>, "EUROPA CRESTINA"
<EUROPA-CRESTINA@yahoogroups.com>
Date: Monday, March 8, 2010, 7:26 AM

Domnule Bouleanu!

Sunteti un mare actor!. Parca nu demult citeam pe forumul dvs ca aveati cu totul alta
parere cu privire la subiectul abordat.

Va intreb! > Stiti cumva primii mari actori baptisti folositi de securitatea comunista
pentru pregatirea si infiltrarea bisericilor baptiste si penticostale cu sateliti versati in
artele supercunoasterii si manipularii? .

Well, daca nu-i stiti intrebati-l pe tovarasul subiect!.


Nu m-as mira ca lista pe care sunteti trecut si dvs sa fie pusa in circulatie in curand.
Stati cuminte ca nu am precizat ce lista!

Dupa cum scrieti si raspundeti se vede clar ca sunteti impulsionat, impins in fata cu
raspunsuri care va descalifica. As putea sa (,,,) dar cu mine va purtati fain si nu....i
cazul.

As vrea sa va ganditi mai bine cu raspunsurile dvs, pentru ca necugetand la ele pareti
ridicol si nu ajutati, dimpotriva puneti lemne pe foc. S-ar parea ca raspundeti la niste
copii de scoala primara.

Străjerul va someaza pentru ca aşa-i normal!

Doamne ajuta,
Pettrusu

--- On Sun, 7/3/10, Vasile Bouleanu <vasilebouleanu@ yahoo.com> wrote:

From: Vasile Bouleanu <vasilebouleanu@ yahoo.com>


Subject: [Timpul_adevarului] Re: [Free_Press_ Romania] Re: Domnului Octavian D.
Curpas
To: "Octavian D.C." <arizonanewhomes@ yahoo.com>, Free_Press_Romania@
37
yahoogroups. com
Cc: "Forumul Timpul Adevarului" <Timpul_adevarului@ yahoogroups. com>,
"Strajerul Pettrusu" <strajerul@yahoogrou ps.com>, "Free Press Romania"
<Free_Press_Romania@ yahoogroups. com>
Received: Sunday, 7 March, 2010, 2:52 PM

Banuiesc interventia mea va fi o surpriza pentru multi dintre dumneavoastra dar, din
pozitia mea in afara problemelor interne ale fratilor baptisti si penticostali, vin cu o
opine formata dea lungul multor ani despre contributia Pastorului Ton in pregatirea
prabusiri comuniste, dar si in pregatirea unei intregi generatii de pastori destinati
Romaniei post revolutionare.

A fost bine stiut in comunitatea din Chicago efortul Romanian Misionary Society cu
ani buni ininte de 89 pentru salvarea spirituala a fratilor din Romania dar si cel al
pregatirilor pentru eventuala emplozie comunista.

Nimic nou pentru romanii exilului ca din cand in cand sa afle despre asa numitii
"defectori" forti comunisti sau in unele cazuru precum Pacepa securisti de varf . Toti
acestia au fost la momentul defectari lor dovada ca sistemul se va prabusi in timp si
recuperarea lor nea dat sperante .

Lam cunoscut foarte putin pe Pastorul Ton, dar am vazut realizarile lui, am vazut
dedicarea dar si credinta in ceea ce face. Lam vazut apoi atacat si vad cum in biserica
pe care a consolidato in numele credintei este atacat desi din cate stiu ce a avut de
confesat a confesat cu multi ani inainte de 89, fiind primit, apreciat si respectat intre
exilati dar si in societatea americana .

Nu inteleg de unde vine astazi aceasta aversiune tocmai din randul biserici unde cel
putiun dupa cum stim, pacatul marturisit isi are rol de tamaduire nu de pedeapsa in
viata noastra intre oameni.

Nu ma astept sa primesc cuvinte de incurajare in urma acestui mesaj dar am tinut sa


stau in apararea acestui om nu pentru pacatele lui dar in special pentru binele pe care
la raspandit intre oameni, bine pentru care fiecare roman indiferent de confesiune are
datoria de al respecta si aprecia.

Cu stima,

Penticostalii din Romania (I)

În 1973-74 am fost profesor la Seminarul teologic Baptist din Bucureşti. În scurta vreme mi-am dat
seama că, prin limitarea drastică a numărului de studenţi şi prin multe alte restricţii impuse de
Departamentul Cultelor, nu era acela locul meu. Am plecat pastor la Ploieşti. Dar pasiunea mea este
să formez cât mai mulţi pastori. Întrebarea mea era: Cum am putea forma predicatori altfel decât
aducându-i la o şcoală controlată de comunişti? Când veneau la mine vizitatori din apus în care

38
aveam încredere le puneam această întrebare, dar toţi ridicau din umeri şi nu puteau să-mi răspundă
la întrebare. În cele din urmă, prin 1977, i-am pus această întrebare lui Bud Hinkson. Acesta era
liderul lui Campus Crusade pe întreaga Europă. El l-am ajutat să formeze grupuri Campus Crusade
în mai multe centre universitare din România. Înainte ajutasem şi pe Navigatori să-şi formeze
grupuri în mai multe oraşe. I-am spus lui Bud cam aşa: Acum, cu experienţa navigatorilor şi cu
experienţa ta aici, am ajuns să vedem că se poate lucra sistematic cu grupuri de tineri. Oare n-am
putea să ridicăm nivelul şi să facem într-un asemenea sistem un adevărat Seminar? El mi-a promis
foarte serios că va studia problema si va căuta să găsească o soluţie. Prin 1978, Bud a venit din nou
la mine (eram deja la Oradea) şi mi-a spus că prin 1964 un grup de misionari în Guatemala au văzut
că au mulţi convertiţi care sunt deja maturi şi care ar vrea să devină predicatori dar, având deja o
familie de îngrijit, nu pot veni la un Seminar. Atunci misionarii s-au gândit să găsească o metodă
prin care să pună Seminarul în casele acestor oameni. Şi ei au dezvoltat o asemenea metodă, pe care
ei au numit-o „Theological Education by Extension” (TEE). Iată în ce constă această metodă. Se ia
un manual care se predă la Seminar, să zicem, Introducere în Noul Testament. În Seminar,
profesorul explică lecţie după lecţie şi să teme şi lucrări de casă şi apoi dă teste şi examen final. În
sistemul TEE se face un „manual de lucru” care ţine locul profesorului. În acest manual de lucru i se
explică studentului câte un capitol din manual, i se dau teme si lucrări şi i se dau teste pe care trebuie
să le completeze, iar la sfârşitul cărţii i se arată cum ar fi trebuit să răspundă. Tot aşa i se dă
formularul de examen final. Singurul lucru care este necesar este ca să existe cineva care îl verifică
mereu pe student să-şi facă regulat studiul şi, eventual, să-l ajute unde nu înţelege. Această persoană
se numeşte „facilitator.” Bud mi-a spus că la Wheaton College, lângă Chicago, este un profesor care
este expert în această nouă metodă de formare de predicatori şi pastori. El a fost la Viena si le-a
vorbit la mai mulţi conducători de misiuni care operează în Europa de Răsărit despre această metodă
şi conducătorii a şase asemenea organizaţii au decis să creeze o organizaţie nouă, dedicată numai
introducerii şi implementării acestui sistem de învăţământ teologic în ţările comuniste. Ei au decis să
schimbe numele metodei în „Biblical Education By Extension” (BEE) şi au numit noua organizaţie
BEE. De asemenea, au hotărât să înceapă totul în România, deoarece noi am cerut un asemenea
lucru. Prin urmare, mi-a spus Bud Hinkson, vom alege zece pastori baptişti si timp de un an de zile
le vom preda lor câteva materii prin metoda aceasta, ca să vedem dacă ei sunt de acord. Vasile Talos
şi Iosif Serac, pastori în Bucureşti, au decis care să fie acei zece pastori si în cursul anului şcolar
1978-1979 au făcut aceste întruniri secrete de instructaj. Pentru că eram foarte urmărit de securitate
în acea vreme, eu nu am participat la acele întruniri, dar de la Oradea mergeau regulat la aceste
întruniri prietenii mei Alexandru Bodor şi Aurel Tanc şi ei mă ţineau la curent cu mersul
experimentului.

La sfârşit, toţi pastorii au fost încântaţi de această metodă şi toţi au spus că este ideală pentru
România. Dar, exista un mare impediment: în limba română nu aveam nici un manual de seminar
teologic şi desigur nu aveam nici manuale de lucru. Cine ar putea să facă asemenea manuale? La
începutul anului 1980, eu am făcut o călătorie în America şi cu acea ocazie am vorbit cu câţiva lideri
români şi i-am informat despre metoda aceasta şi le-am cerut să facă ei aceste manuale, dar nimeni
nu a îndrăznit măcar să se gândească la o asemenea mare întreprindere. Către sfârşitul anului 1980,
Nicolae Gheorghiţă a fost la un congres de endocrinologie (specialitatea lui medicală) în Statele
Unite. La întoarcere s-a oprit în Viena şi acolo a fost informat despre acest nou sistem si i s-a spus
cam aşa: Totul este gata din punctul nostru de vedere. Avem un număr de misionari tineri, cu
pregătire teologică adecvată, care pot călători liber in România (aveau certificate de reprezentanţi ai
unor companii americane în România) şi care pot fi facilitatori. Dar noi nu putem face cărţile în
româneşte. Rezolvaţi voi această problemă şi noi venim şi organizăm şi facem şcoala. Nicu
Gheorghiţă a venit la mine şi mi-a spus că îmi plăteşte el salariu, numai să ies din pastoraţie şi să mă
ocup numai de făcut aceste cărţi. I-am spus că fiind atât de supravegheat de securitate nu am nici o
şansă să fac o asemenea lucrare în ţară. Singura soluţie ar fi să merg în America şi să fac această

39
lucrare acolo.

Ca să scurtez povestea, în august 1981 mi s-a comunicat la securitate în Bucureşti că am trei


săptămâni să-mi rezolv toate problemele, să-mi iau soţia şi fiica şi să plecăm din ţară şi să nu ne mai
întoarcem. Pentru mine acesta era verdictul lui Dumnezeu că trebuie să mă duc în America şi să fac
cărţile pentru BEE! Ajunşi în America, am fost chemat să preiau conducerea la The Romanian
Missionary Society (RMS), o organizaţie alcătuită de un grup de români care voiau să lucreze
pentru ţara lor de origine. Ne-am aşezat în orăşelul Wheaton, la 40 de km. Vest de Chicago, şi acolo
am început să facem cărţile pentru BEE. Dumnezeu ne-a binecuvântat dându-ne foarte repede şi
banii şi oamenii necesari pentru această uriaşă lucrare (traducerea, editarea, tehnoredactarea şi
tipărirea cărţilor este un lucru complicat care cere personal calificat şi foarte mulţi bani!).

Trebuie să vizualizaţi complexul acestei operaţii. La Viena, Austria, era deja structurată organizaţia
BEE, cu oameni gata să meargă să conducă lucrarea în România. Ei au ales care să fie primele
manuale (au ales manualele de bază de la Wheaton College, o universitate creştină în orăşelul în care
ne-am instalat şi noi. Ei au descoperit că o organizaţie penticostală internaţională cu sediul în Belgia,
numită „International Corespondence Institute” (ICI), a făcut deja manuale de lucru pentru acele
manuale şi au obţinut dreptul (copyright) de a le face în limba română. Noi, cei de la RMS, ne-am
obligat să traducem şi să facem gata de tipar toate cărţile. Am găsit un tipograf creştin în Olanda, şi
acesta ne tipărea cărţile. De acolo, ele erau preluate de specialişti în introducerea cărţilor pe ascuns
în ţările comuniste şi aceştia le duceau în România. Prima carte pe care am făcut-o pentru acest
program s-a întitulat „Galateni şi Romani”, care era şi manual şi manual de lucru într-o singură
carte. Era extrem de bine făcută şi extrem de iluminatoare şi atrăgătoare pentru cei ce o studiau. De
acum urmează partea care interesează pe penticostali. Conducătorul BEE la Viena era Jodi Dillow,
un teolog care studiase la Dallas Theological Seminary, un Seminar dispensaţionalist, cu o atitudine
foarte anti-penticostală. Încă din 1982, eu l-am rugat pe Jodi să nu se limiteze la a lucra numai cu
baptişti, ci să cuprindă în studiile BEE şi pe penticostalii din România. Jodi nici n-a vrut să audă de
aşa ceva. Mi-a spus clar că el nu vrea să aibă de a face cu aceşti oameni.

Dar eu am insistat şi am căutat să-l conving măcar să încerce. Iată în esenţă ce i-am spus eu:
„Penticostalii din România sunt o mişcare foarte dinamică şi în mare creştere. Ei pot să fie o forţă
majoră pentru biruinţa mişcării evanghelice din România, dacă vor fi ajutaţi să depăşească anumite
limite pe care le au acum. Problema lor, i-am spus lui Jodi, este că au ajuns să se bazeze pe prooroci,
pe care îi consideră că sunt cei prin care le vorbeşte Dumnezeu direct. Şi, fiindcă au vorbire directă
de la Dumnezeu prin prooroci, au ajuns să considere că nu mai au nevoie să studieze Scriptura.
Lucrul acesta creează foarte multă rătăcire. Dacă noi i-am ajuta să descopere frumuseţea studierii
Cuvântului scris al lui Dumnezeu şi i-am ajuta să-şi formeze o gândire biblică, am redirecţiona
întreaga mişcare penticostală din România şi am transforma-o într-o forţă a lucrării lui Dumnezeu
din România!” Din fericire, Jodi s-a lăsat înduplecat de argumentele mele şi l-a rugat pe Vasile
Taloş să-i adune un grup de tineri penticostali la o adunare secretă pentru trei zile. Adunarea aceasta
a avut loc în 1983. Au participat 16 tineri penticostali, între care amintesc pe Petru Lascău, Teodor
Bulzan, Teodor Ciuciui, Dan Mitra, Petru Ivan, Ioan Marinău, Florin Damian şi Stroe Matei. În
acele trei zile, Jodi Dillow le-a predat manualul „Galateni şi Romani” şi a interacţionat cu ei şi şi-a
dat seama că sunt oameni ai lui Dumnezeu. După terminarea acelui curs, Jodi mi-a dat telefon de la
Viena şi mi-a mulţumit că l-am îndemnat să facă această experienţă şi era foarte entuziasmat şi
doritor să continue să lucreze cu penticostalii. Când Petrică Lascău s-a întors acasă la Oradea, a
adunat un grup de tineri şi a început să studieze cu ei „Galateni şi Romani.” Bătrânii Bisericii l-au
întrebat ce face şi el le-a spus că face un studiu biblic. Replica lor a fost: „Studiu biblic? Noi nu
facem studiu biblic; numai baptiştii fac aşa ceva!” Dar Petrică a continuat şi a avut mare succes la
tineri. Reacţia bătrânilor de la Oradea ne arată care era mentalitatea conducătorilor mişcării
penticostale la acea vreme. Ce s-a întâmplat apoi a fost că BEE a alcătuit grupe de studiu cu tineri

40
penticostali în toată ţara. Pe măsură ce făceam noi manuale, cum ar fi introducerea la Noul testament
de Tenney, introducerea la Vechiul Testament de Schultz, tinerii penticostali le asimilau cu o sete
extraordinară.

Ceea ce s-a întâmplat a fost că BEE a devenit metoda principală de formare a unei noi generaţii de
predicatori şi mai târziu pastori în Bisericile penticostale, lideri cu dragoste de Sfânta Scriptură şi
doritori să se călăuzească atât în viaţă cât şi în Biserică prin Cuvântul scris al lui Dumnezeu. Chiar şi
astăzi, BEE continuă să fie o lucrare foarte larg răspândită între penticostalii din România. Să ţinem
cont că Seminarul Penticostal din Bucureşti a început abia prin 1979 şi Departamentul Cultelor
limita numărul de studenţi în mod foarte drastic. Abia la mai mulţi ani după revoluţie s-a înfiinţat
Institutul Teologic Penticostal din Bucureşti şi au apărut o mulţime de alte şcoli teologice regionale.
Toate acestea contribuie acum la formarea unei gândiri biblice între penticostali. Se poate observa
că, pe măsură ce această generaţie de gânditori biblici se consolidează, rolul proorocilor de aducători
de cuvânt direct de la Dumnezeu se diminuează. Unii vor zice că aceasta este o pagubă. Alţii vor
considera că astfel mişcarea penticostală se înrădăcinează solid în Cuvântul scris al lui Dumnezeu,
singura temelie solidă dată nouă, şi desigur acesta este un mare, mare câştig. Prin ceea ce am scris
mai sus, am vrut mai întâi să vă arăt la toţi un crâmpei de istorie, ca să ştiţi de unde venim şi unde
mergem. În al doilea rând, am vrut să vă arăt la toţi dragostea mea faţă de cultul penticostal şi
contribuţia pe care am avut-o la progresul acestuia. (Surse internet)

[strajerul] O INTREBARE PENTRU FRATELE VASILICA CROITORU

"TE intreb pe dumneatea frate VASILICA CROITORU ce faceai dumneatea in situatia cind
spunea securitatea ca o sa te omoare sau ... "

Retorica intrebare si cu adancuri implicatii securisto-comuniste !


Sa va spun eu, crestin ortodox, ce au facut adevaratii pastori protestanti si neo-protestanti ?
Au murit precum Apostolii si Martirii Crestinismului, dar de aceasta data in puscariile comuniste !
Rusinica, stimata doamna, rusinica ! Macar atat sa fi invatat in Biserica domniei voastre:
Nu oricui ii este dat sa urce Golgota, ... personala sau nu. Doar celor care iubesc Cuvantul mai presus de
orice.Caci dreptul care greseste o data ... iertare nu are !

Cu stima,
Dicu-Sava Cristia
* sursa internet Google, n.red.

Daniel Lucescu

“Nu sunt PERFECT..”

Iosif Ţon recunoaşte


Intr-un articol publicat pe pagina de internet a “Strajerilor” fratele Iosif Ton clarifica mai pe larg
pozitia privind declaratia publica, cu privire la simpatia lui fata de carismatici si trecerea lui in
aceasta tabara Reactia domniei sale fata de criticile si intrebarile ridicate mi se pare marcata
de amaraciune si nedreapta. De îndată ce te declari carismatic, caută în internet și îți atribuie
toate aberațiile altor carismatici și toate greșelile lor de doctrină, de învățătură, de mod de
viață. Lucrul acesta este o nedreptate și ”nu știți că cei nedrepți nu vor moșteni Împărăția lui
Dumnezeu? Nu vă înșelați în privința aceasta!” (1 Corinteni 6:9).

41
Nu au fost o nedreptate aceste critici ci reactia normala a unor oameni care nu au stiut despre
aderenta domniei sale la invataturile si practicle carismatice. Nu a fost nedreapta. Cei care sunt
lideri spirituali si influenteaza prin invatatura lor, viata si gandirea multor oameni ar trebui sa se
astepte la asemenea reactii cand brusc isi schimba teologia si simpatiile. Cred ca Iosif Ton datoreaza
ceva explicatii celor carora l-au urmat ani de zile, si care au luat unele decizii in viata influentati de
autoritatea care pretindea ca o detine in calitate de slujitor a lui Dumnezu
Personal in vremea comunismului am ascultat si mi-au fost de mare folos predicile care erau
transmise la radio Europa Libera. Dezvaluirea cum ca a fost pentru un timp colaborator al securitatii
mi-a produs o mare dezamagire, dar oricum am fost pregatit de multi ani sa invat sa nu ma incred in
oameni, pentru ca “blestemat este omul care se increde in om”.
Am crescut intr-un mediu penticostal care seamana cu ceea ce s-ar parea ca unii abia acuma
descopera. Excese si manipulari au fost si au fost criticate de fratii”sanatosi in credinta”.
Fratele Iosif Ton recunoaste ca exista aceste probleme in tabara carsimaticilor si asta este bine. Sa
redefinim situatia. A fi carismatic înseamnă a crede că Domnul Isus n-a abandonat războiul
împotriva împărăției lui Satan după o primă generație și Duhul Sfânt n-a încetat să-i echipeze pe
credincioși cu darurile miraculoase necesare pentru această luptă. În războiul acesta sunt și aberații
și exagerări și greșeli de învățătură. Dar acestea nu pot fi atribuite tuturor carismaticilor. Sper sa
trateze cu obiectivitate si biblic aceste excese caracteristice carsimaticilor si penticostalilor.
Cat despre formele acestea de inchinare pe care le considera mai dinamice ,eu unul m-am confruntat
cu ele. Dupa revolutia din decembrie 1989 cand au inceput sa vina cei din vest ,au adus cu ei un nou
stil de muzica si alte manifestari care tin de inchinarea exterioara. Nu vad de ce ar fi mai
nespirituala o cantare in biserica care seamana a romanta sau a “doina” sau cu muzica de pahar sau
muzica clasica. Aceste chestiuni nu sunt de esenta , a te inchina in duh si in adevar asta conteaza.
Era moda cu batutul din palme si ridicarea mainilor . Eu am spus ca daca fratii mai batrani nu ne
lasa sa batem din palme sau sa ridicam mainile acum nu ma obligati voi sa bat din palme sau sa
ridic mainile. Va rog !

Autor: Iosif Ton, Categorie:


Editoriale

Un tinerel de la Oradea ma acuza de pelagianism si cere Uniunii Baptiste sa ma declare eretic si sa-
mi interzica sa mai predic in Bisericile baptiste din Romania. El este un calvinist declarat si de pe
aceasta pozitie ma acuza de pelagianism, pe care el zice ca il gaseste in „Prefata” mea la cartea lui
John Oswalt, „Chemati sa fie sfinti”, publicata la Editura Cartea Crestina in 2008. Cartea aceasta
este arminianista. Eu sunt baptist roman si cultul baptist roman, prin Marturisirea lui de credinta,
este arminianist, fiindca afirma ca omul este liber sa aleaga sa raspunda chemarii lui Dumnezeu si
sa implineasca poruncile lui Dumnezeu sau sa le respinga. Un calvinist nu crede in vointa libera a
omului, ci intr-o stricta predestinare divina. Asadar, faptul ca am promovat o carte arminianista nu
este – in cultul baptist roman – o erezie. Pentru un calvinist strict, arminianimsul este o erezie, dar
calvinistul este liber sa creada ce vrea si sa scrie ce vrea, fara ca aceasta sa ne deranjeze pe noi.Ceea
ce deranjeaza este neadevarul si acuzatiile nedrepte. Baietelul acesta ma acuza de pelagianism si

42
acesta este un neadevar, prin care mi se face o nedreptate. Pelagius a trait pe la anul 400 dupa
Cristos si a predicat la Roma ca fara sfintenia vietii nimeni nu va vedea pe Dumnezeu. Atata spun
eu despre Pelagius, si pana aici Pelagius este dupa cuvantul lui Dumnezeu, care spune ca „fara
sfintenie nimeni nu va vedea pe Dumnezeu” (Evrei 12:14). Greseala lui Pelagius a constat in modul
in care si-a argumentat pozitia. Adversarii lui isi scuzau trairea in pacat prin faptul ca de la Adam
incoace nimeni nu mai poate fi sfant. Pelagius a sarit la cealalta extrema si a spus ca pacatul lui
Adam nu l-a afectat decat pe el insusi si ca fiecare om se naste liber de orice poluare a pacatului. In
aceasta a gresit el si pentru aceasta a fost declarat eretic.Asadar, erezia lui Pelagius n-a constat in
credinta lui ca poti sa traiesti o viata sfanta aici pe pamant, ci in lucrurile pe care le-a afirmat el
despre consecintele neascultarii de catre primii oameni a poruncii lui Dumnezeu. In Prefata mea la
cartea „Chemati sa fie sfinti”, scriu urmatoarele despre consecintele pacatuirii lui Adam si a Evei:
„Neascultarea primilor oameni a dus la alungarea lor din Gradina, la o vizibila separare a lor de
Dumnezeu, dar aceasta neascultare a avut si efecte interioare, in fiinta sau in structura oamenilor. In
primul rand, omul nu numai ca a comis pacat, ci pacatul a intrat in om ca o pervertire si ca o
perversiune. Aceasta „stricare” este descrisa in Geneza 6:5 prin urmatoarele cuvinte: „Domnul a
vazut ca rautatea omului era mare pe pamant si ca toate intocmirile gandurilor din inima lui erau
indreptate in fiecare zi numai spre rau.” In al doilea rand, separarea de Dumnezeu a echivalat cu o
„moarte”, in sensul ruperii omului de Sursa vietii. In sensul acesta, foarte real, in ziua in care a
mancat din pomul cunoasterii binelui si raului, omul a murit!” (pag. X).

Cu ceea ce am scris aici, eu arat clar ca nu sunt un pelagianist!

Scrisoarea lui Vladimir Pustan catre Iosif Ton


Scrisoare către domnul Ţon

Vă scriu numindu-vă „domn” pentru că apelativul de „frate” în dreptul unor anumiţi oameni sună
periculos de familiar, până acolo unde aduce o nivelare intelectuală şi socială ce nu mai produce
respectul necesar.

Mărturisesc sincer că nu sunt unul care poate asculta până la capăt o predică de-a dumneavoastră...
Spiritul meu coleric se împacă greu cu logica argumentării dusă până la aritmeticizarea discursului,
ce îndepărtează orice urmă de paradox sau frazare şocantă.

Am avut nefericirea să fim contemporani şi poate de aceea am căutat să nu vă întâlnesc niciodată...


Eraţi prea strivitor pentru mine.

V-am ascultat la Europa Liberă, duminică de duminică, în acele zile când mama mea, nelăsată de
tata să meargă la biserică, vă folosea predica de la radio ca singură hrană spirituală.

Scrisoare preluată de pe www.ciresarii.ro

Iosif Ţon
De la Wikipedia, enciclopedia liberă
Salt la: Navigare, căutare

Iosif Ţon (n. 30 septembrie 1934, Gârboviţa, judeţul Alba) este un pastor baptist din România.

După plecarea din România, a predicat mulţi ani la Radio Europa Liberă, în fiecare duminică între
orele 14-15 în cadrul unui program religios transmis în perioada comunistă.După 1990 Iosif Ţon a
pus bazele şi a asigurat funcţionarea Institutului Biblic Est-European, Institutului Biblic din Oradea
43
(astăzi Universitatea Creştină Emanuel), a postului de radio Vocea Evangheliei şi al Editurii Cartea
Creştină din Oradea. A fost iniţiatorul Alianţei Evanghelice din România, alianţă ce regrupează
cultele neoprotestante în România: baptişti, penticostali şi creştini după evanghelie. De asemenea a
fost unul din pastorii Bisericii Baptiste Emanuel din Oradea, cea mai mare biserică baptistă din
România (alături de pastorii Paul Negruţ şi Nicolae Gheorghiţă) şi a contribuit la construirea noii
clădirii a bisericii Emanuel.

Petru Dugulescu, pastor la Timişoara, fost deputat, despre Iosif Ţon:

"Pastorul Iosif Ţon, reprezentant de seamă nu numai a evanghelicilor români, dar şi a


intelectualităţii noastre cu spirit cucernic, a prins conjunctura de a se întoarce în ţară pe vremea
când conducerea baptistă era aservită totalmente regimului ateu şi dictatorial... În sânul bisericilor
nu numai baptiste, ci şi penticostale şi creştine după evanghelie, Iosif Ţon, este respectat şi apreciat
nu numai ca păstor şi învăţător, dar şi ca cel mai bun scriitor creştin român în viaţă. Iosif Ţon mai
este cel care a pus sănătos bazele şi a asigurat funcţionarea la cote înalte a celui mai reputat Institut
Biblic Est-European, cunoscut şi sub numele de Universitatea EMANUEL din Oradea."

Iosif Ţon sâşi Ion Mihai Pacepa

Lumea evanghelică românească trece printr-o stare de efervescenţă nemaiîntâlnită, datorită zelului
cu care, în ultima vreme, se încearcă deconspirarea liderilor care au colaborat cu organele de
represiune comuniste. Au fost publicate documente năucitoare, am putea zice că în numele justiţiei
s-a intrat cu ghetele în viaţa multora, probabil că există sumedenie de victime colaterale, de-a
dreptul nevinovate, care au fost traumatizate de scurgerile acestea de informaţii şi, deşi nu au fost
decât câteva situaţii izolate, am fost luaţi prin surprindere de mărturisiri venite din partea unora de
la care poate ne aşteptam cel mai puţin. În mod straniu, unele mărturisiri parcă au pus mai tare gaz
pe foc, asistând din păcate la scene de adevărat linşaj mediatic. Mă refer aici la cazul reputatului
lider baptist Iosif Ţon care a făcut o mărturisire publică, prin difuzarea pe grupul de discuţii Masa
Rotundă, a unui document arătând căderea spirituală din tinereţe, colaborarea temporară cu
securitatea, „defectarea” din sistem, pocăinţa şi ralierea la lupta cea bună. Sunt deja binecunoscute
reacţiile la mărturisirea lui. S-a zis că e o mărturisire incompletă, că este tardivă, că este nesinceră,
că nu este valabilă, că este prefăcută, cât şi multe alte lucruri de acest gen. Personal am receptat
extrem de negativ cum nişte imberbi educaţi de Cartoon Network şi discipolizaţi la umbra unor
bloguri deja rău famate, şi-au permis să dea cu piatra într-un om care are merite incontestabile în
lucrarea creştină, în ciuda slăbiciunilor şi, poate, a căderilor mai vechi sau mai noi, lucruri de care
avem parte fiecare dintre noi. M-am întrebat multă vreme oare de ce s-a putut întâmpla una ca asta?
De ce răul trebuie să-şi pună atât de tare amprenta asupra noastră? Mi-am dat seama că, din păcate,
suntem extrem de tributari societăţii în care trăim şi ne conformăm tiparelor care ni se oferă cu
generozitate, uitând că de fapt noi ar trebui să oferim lumii acesteia soluţii viabile, nu să le copiem
pe ale ei. Coborând în domeniul secular, pentru multă vreme nu am înţeles de unde vine
animozitatea iliesciană vis-a-vis de subiectul Pacepa. Ca o persoană care am fost „contra” şi înainte
şi după Revoluţie, fapt pentru care mă încearcă frământări existenţiale legate de această fiinţare
continuă în opoziţie, am fost cuprins de exuberanţă când a defectat Pacepa. Oricât de securist ar fi
fost el, i-am iertat toate păcatele pentru această cotitură radicală. În sinea mea mă aşteptam ca orice
fost opozant al regimului să aibă aceeaşi atitudine faţă de generalul dezertor, deci şi Ion Iliescu.

44
La noi însă lucrurile poartă amprenta balcanică. De fapt Balcanii ăştia sunt nevinovaţi şi ar trebui să
ne cerem scuze cumva că le-am adus un prejudiciu aşa de mare. Fiindcă oriunde în lume „omul
sfinţeşte locul” deci de caracterul acestei zone sunt responsabili locuitorii ei şi nu Balcanii…
Degeaba ne fălim cu sânge de latin, că năravurile le-am împrumutat de la cei din Fanar. Şi în
multiseculara tradiţie politică a zonei, la putere se ajunge prin complot. Fratele mai mic se ridică
împotriva lui Big Brother şi, după ce trimite peşcheşul la Poartă, uzurpă poziţia fratelui mai mare pe
care îl decapitează.

Pacepa a servit cu credincioşie sistemului. Cu siguranţă că are multe lucruri pe care ar putea să şi le
impute, sau cel puţin pe care nu le-ar mai repeta. Chiar dacă nu a făcut cu mâna lui măgării, a fost
vârful aisbergului care a zdrobit pe toţi cei care se vădeau a fi „contra”. Ca vârf al aisbergului s-a
făcut vinovat de opresiune. Dar într-o zi s-a întâmplat ceva şi Pacepa a defectat. Îmi place să cred că
a fost o chestiune de conştiinţă, un fel de pocăinţă, urmată de o decizie radicală de schimbare a
stăpânului. Nu ştiu dacă a fost aşa dar cert este că Pacepa, frate de seceră şi ciocan (na că era să zic
frate de cruce…) cu Ceauşescu, i-a zis în acea zi pas şi a plecat în tabăra cealaltă, alegând să rupă
frăţia cu dictatorul. Ion Iliescu a fost şi el frate cu Ceauşescu. Tot frate de seceră şi ciocan, cum
altfel! Într-o zi a căzut în dizgraţie, fiind mirosit probabil că dădea târcoale oalei cu smântână. Deşi
în dizgraţie, el a dus-o ca un paşă, având un trai departe de imaginea unui om sărac şi cinstit, cum îi
place să pozeze. Eu, fiind de vocaţie „contra”, opinez că în calitate de nomenklaturist nu puteai fi
nici sărac şi nici cinstit. Săracă şi cinstită a fost Elisabeta Rizea. Săraci şi cinstiţi sunt locuitorii
satelor de deportaţi politic, aşa numiţii strămutaţi ai lui Tito. Săraci şi cinstiţi au fost Petre Ţuţea şi
Corneliu Coposu. Oricum aş întoarce-o, nu pot să mi-l închipui pe Ion Iliescu, nomenklaturist sărac
şi cinstit. Fiindcă el n-a rupt niciodată legătura cu fratele mai mare. Într-o zi, o revoltă populară
zguduie din temelii şandramaua socialistă. Ce face Ion Iliescu? Dă fuga la oala cu smântână! Şi
pentru a căpăta legitimitate, Ilici face un complot în stil pur fanariot contra lui Big Brother. Drept
urmare Ceauşescu este împuşcat ca o vită, fără a i se respecta cele mai elementare drepturi, fără
teamă de cele sfinte, pângărindu-se ziua naşterii de Mântuitor cu o crimă abominabilă. Adică fratele
mai mic zice pas fratelui mai mare, îl omoară şi-i ia scaunul. Dacă-i lua oile ar fi fost o chestie
mioritică, diferenţa este doar de semantică şi de miză. Acum, sincer să fiu, nu mi-a plăcut niciodată
de Ceauşescu. Nici nu ştiu dacă omul acela avea ceva în el care să fie demn de admiraţie. Dar
asemenea altor dictatori ai vremii avea dreptul să fie tratat ca o fiinţă umană. Nu-i acopăr vinovăţia
dar nimic nu justifică barbaria cu care a fost tratat de fratele mai mic, în cârdăşie cu alţi fraţi, tot de
seceră şi ciocan, şi mai mici: Stănculescu, Chiţac, Bârlădeanu, ş.a. La urma urmei Ceauşescu merită
respect pentru că nu şi-a trădat crezul. Pe ultimii metri ai calvarului său a cântat Internaţionala şi a
strigat slogane ale epocii. Aş putea spune că singurul lucru pe care îl admir la el este că a ştiut să
moară cu demnitate. Dar asta nu mă împiedică să cred că a fost ucis mişeleşte şi, într-un stat de
drept, parchetul ar fi trebuit să se autosesizeze şi să ancheteze acest asasinat politic. Bineînţeles,
cine zice că noi trăim într-un stat de drept? Poate stat de drept fanariot!

Există un numitor comun între Iliescu şi Pacepa. Amândoi au ajuns opozanţi ai lui Ceauşescu. Unul
însă şi-a venit în fire şi a luat-o de la capăt în lumea largă, celălalt i-a rămas alături, dându-i
târcoale, până l-a prins la ananghie şi l-a executat, luându-i locul. Acum înţeleg de ce Iliescu a tot
manifestat o alergie nedisimulată la Pacepa. După revoluţie i-a venit rândul să-l interpreteze pe Big
Brother, fiind doar un uzurpator. Indiferent cât le-ar întoarce din condei, el nu a convins pe nimeni
că s-ar fi pocăit de trecutul său. Dimpotrivă încearcă să ne convingă că toată viaţa lui a fost şi este
un om sărac şi cinstit. Lumea întreaga, mă refer la lumea occidentală îl crede pe Pacepa un om de
bună credinţă, ataşat de valorile democraţiei. Trecutul lui, cât de murdar ar fi fost, i se iartă, pentru
acel gest plin de curaj de a renunţa la pactul cu diavolul. Pe Iliescu nu-l mai crede nimeni. Fiindcă
orice ar face, în spatele cuvintelor şi faptelor sale, ca o hologramă, atotprezent se află acest simbol
al secerei şi ciocanului. L-aş respecta şi pe el dacă măcar ar avea curajul să-şi recunoască
ataşamentul faţă de valorile de care nu s-a lepădat niciodată. Din punctul acesta de vedere până şi
Ceauşescu îi dă clasă. Întorcându-mă la situaţia lui Iosif Ţon, nu pot să nu-l compar, evident la o

45
altă scară, cu generalul Pacepa. Acest patriarh al baptiştilor români, după cum l-a numit presa, a fost
la rândul lui un defector care a împlântat un pumnal în inima sistemului opresiv. Pentru creştinii
neimplicaţi în politicile bisericeşti, gestul lui nu poate fi decât un motiv de bucurie şi contemplarea
vieţii sale nu poate decât să întărească credinţa, văzând lucrarea răscumpărătoare a lui Dumnezeu.
Surprinde nespus de mult această atitudine de contestare, care nu poate să nu mă conducă la
paralela cu atitudinea lui Iliescu faţă de Pacepa. Desigur că fiecare om are slăbiciunile lui şi nu mă
îndoiesc că Iosif Ţon nu face excepţie. Dar a-i anula cu desăvârşire meritele, a-i biciui public
imaginea şi a-l stigmatiza fiindcă unii nu se simt satisfăcuţi de pocăinţa lui, mi se pare o gravă
eroare, cu repercursiuni extrem de nefaste asupra noastră, a tuturor. Şi, nu ştiu din ce cauză, nu-mi
iese din minte oala cu smântână, ca posibilă motivaţie reală a detractorilor lui Iosif Ţon. De bine de
rău şi destul de tardiv justiţia română l-a reabilitat pe Pacepa. Mă întreb însă cine oare îl va reabilita
pe Iosif Ţon şi va îndrepta nedreptăţile comise împotriva lui. Ar fi înţelept să nu-i pasăm problema
lui Dumnezeu, aşteptând ca El să o facă.

Filed Under: Opinii in contratimp

Tags: deconspirare, defector, Iosif Ţon, Pacepa


Scrisoare deschisă către comunităţiile Evanghelice din România şi din afara ei

De curind printre Evanghelicii Romani de pe toate meridianele circula vestea ca pastorul Iosif Ton a
aderat la miscarea cu caracter carismatic numita “Strajerii”. Iata dovada din propria lui declaratie:
www.strajeri.ro. Miscarea “Strajerii” sunt in legatura stransa cu un pastor apostat pe nume Chris
Oyakhilome. Ceea ce se intimpla in mod foarte trist cu pastorul Iosif Ton, este continuarea unor
evenimente recente petrecute in America. In vara aceasta am fost in vizita la Biserica Baptista din
Portland pentru o perioada mai lunga. Un frate diacon pe nume Timotei Pop, a publicat o carte
foarte documentata, numita “Misticism sau crestinism autentic” in care dezvaluia ca Iosif Ton este
un mistic. Reactia pastorului Iosif Ton a fost sa isi retraga rapid membralitatea din biserica. In
consecinta, citva simpatizanti de ai lui, au vrut sa rupa biserica. Intre timp, pastorul Ton si-a
explicat pozitia indelung pe blogul pastorului Daniel Branzei:
http://barzilaiendan.wordpress.com/2010/08/13/o-disputa-din-care-castigam-noi/ . Din declaratia de
pe blogul lui Daniel Branzei, pastorul Ton se incrimineaza singur ca fiind un mistic, zice el, “de tip
Biblic”. Nu exista misticism Biblic! Iata cercetarea mea care am publicat-o acum in urma cu un an,
care demonstreaza ca misticismul este un flagel care s-a raspindit in special printre liderii
Evanghelici din America si din lume: http://noheresy.files.wordpress.com/2009/05/from-mysticism-
to-the-gospel3.pdf .

Iata un exemplu concret, cit de grav este misticismul pastorului Iosif Ton. In cartea sa “Umblarea cu
Dumnezeu, in unire cu Isus Cristos, sub calauzirea Duhului Sfant” (p. 314,315) face urmatoarea
afirmatie abominabila:

Acum vreau sa ne intre lucrul acesta adinc in minte. Dumnezeu e o persoana. El e o persoana asa
cum intelegi tu ca e o persoana. E o persoana care iubeste, o persoana cre e indragostit de tine si
care iti cere dragostea si zice: “Hai sa ne cununam! Uita-te bine la Mine! Vezi tot ce e in Mine! Iti
place de Mine? Si daca iti place de Mine, hai sa ne cununam si dupa aceea sa traim impreuna. Sa
traim impreuna ziua si noaptea, toata viata de aici inainte; sa fim amindoi impreuna si sa fii
implinit in dragostea mea.” ….Dupa ce am tinut cursul acesta acum un an in alta parte, am primit
o scrisoare de la o sora, sotie de pastor, una din cele mai frumoase scrisori pe care le-am primit in
urma cursului acestuia. Si sora imi povesteste in scrisoarea aceasta ce minune a fost ca ea sa
inteleaga ca Dumnezeu e realmente o persoana care vrea sa intre in aceasta relatie de dragoste cu
ea si ca de acum, in fiecare zi, cind se duce la timpul ei de partasie cu Dumnezeu, se duce la o
intilnire de dragoste. Se duce la o intilnire cu o persoana care e cea mai minunata persoana din

46
lume, si Persoana aceea zice: “Bine ai venit! Ne imbratisam, ne sarutam si ne iubim!” Si daca ti se
pare cumva limbajul acesta prea de tot, citeste din nou Cintarea Cintarilor si citeste-o zicind:
“Fata aceea indragostita sunt eu. Baiatul e Dumnezeu sau Domnul Isus.” Si dintr-o data vei
intelege si tu ce a inteles aceasta femeie si vei spune si tu ca ea. “Toata relatia mea cu Dumnezeu
s-a schimbat. Acum e o relatie vie, o relatie cu o persoana.”

Misticismul pastorului Iosif Ton este sensualitate spirituala, in care Cintarea Cintarilor este
interpretata intru-n mod eretic si pacatos. Nu mira pe nimeni ca pastorul Ton s-a asociat cu miscarea
“Străjerii” deoarece misticismul lui personal rezonează cu misticismul carismatic al acestei mişcari.
“STRAJERII” SUNT O TREZIRE SPIRITUALA FALSA. Face parte din inselaciunea spirituala
din zilele din urma. “Căci se vor scula Hristoşi mincinoşi şi prooroci mincinosi; vor face semne
mari şi minuni, pînă acolo încît să însele, dacă va fi cu putinţă, chiar şi pe cei aleşi” (Matei
24:24) Bisericiile Evanghelice Romane de pretutindeni trebuie avertizate să se ferească de ereziile
mişcarii “Străjerii”.

PastorPaulDan
SanDiego
danpaul.blog.com

Nicky Pop a recunoscut – comunicat al liderilor români din AG


Posted on noiembrie 6, 2010 by Vasilică Croitor

Comunicatul Alianţei Române “Assemblies of God”


referitor la pastorul Nicky Pop
preluat de pe blogul pastorului Petru Lascău

Postez acest document pentru a încuraja şi pe alţii care trec prin aceleaşi circumstanţe ca pastorul
Nicky Pop. Recunoaşterea faptelor trecutului şi pocăinţa duc la reabilitare. Fraţii de la Assemblies
of God consemnează că pastorul Nicky Pop şi-a cerut iertare în faţa lui Dumnezeu şi a fraţilor,
asumându-şi responsabilitatea pentru greşelile sale. Mă bucur de pocăinţa lui, deşi regret că n-a
recurs la ea atunci când în calitate de prieten i-am recomandat-o, înainte de a apărea cartea
“Răscumpărarea memoriei”. Ar fi fost scutiţi, atât el şi familia sa, cât şi biserica din Portland, de
multe suferinţe, dacă mi-ar fi urmat sfatul. Dar, e bine şi mai târziu decât niciodată. Nădăjduiesc să
înveţe din această istorie alţii care încă tac şi se ascund. Numai pocăinţa sinceră poate duce la
iertarea lui Dumnezeu şi a Bisericii Sale.

10.11.2010
Securistul Niky Pop contraatacă !

47
Incercarea de reabilitatre a fr. N.Pop a eşuat.* Si mai mult acum dupa ce cu ceva timp in urma a
recunoscut colaborarea sa cu securitatea , acum nu mai recunoaste nimic. Si era de asteptat ca un
asemenea ... sa aiba o asemenea atitudine. S-a ''pocait'' pana a fost reales si reconfirmat in functie
,dar imediat dupa aceea a trecut la atac , infirmand tot ceea ce a spus cu cateva zile mai devreme. Eu
nu am crezut si nici nu voi crede vreodata in pocainta unor astfel de elemente cangrenoase pentru
Trupul lui Hristos. Sa-ti fie rusine N. Pop !Va prezint mai jos un material in legatura cu subiectul,
preluat de pe blogul fr. pastor Petrica Lascau :

''După întâlnirea pastorilor de la Assemblies of God care a avut loc în St. Louis, s-a aprins în mine o
mare nădejde. Vedeam cum un pastor se pocăieşte de păcatele colaborării cu regimul comunist şi
simţeam că, în sfârşit, noi românii vom găsi o modalitate de ai ajuta pe informatorii Securităţii să se
reabiliteze şi să-şi schimbe viaţa. Am postat pe blog cu bucurie Comunicatul pastorilor români de la
Assemblies of God, aşteptând ca documentul semnat de ei împreună şi validat de conducerea
Assemblies of God, să ajungă pe masa pastorilor români mai întâi. L-am publicat ca pe o victorie,
ca pe o nouă speranţă pentru bisericile române penticostale infestate până azi de informatorii
Securităţii. Eu, naivul de mine, mă bucuram copilăreşte de pocăinţa şi reabilitarea pastorului Nicky
Pop. Am acceptat rezultatele alegerilor din Portland, ca voinţă a bisericii locale, care are autoritatea
de a-şi hotărâ singură destinul. Am publicat acel comunicat să-i încurajez pe alţi informatori şi
colaboratori ai regimului comunist să-i urmeze exemplul în pocăinţă sinceră, făgăduindu-le acelaşi
tratament omenos, şi lacrimile acceptării frăţeşti.
Dar vai! Pocăinţa n-a ţinut decât câteva zile. Încurajat de procentajul alegerilor din Portland, iată
că a ieşit de sub pana pastorului pocăit de formă, o epistolă către propria denominaţie americană,
prin care dezinformează din nou, neagă şi condamnă oamenii care l-au confruntat cu păcatele sale şi
în faţa cărora “s-a pocăit”. Este ofensat de oferta de a se retrage şase luni sabatice pentru refacere şi
linişte sufletească, aşa cum se cuvine unui adevărat pocăit scos din fundul mocirlei păcatelor sale.
Vrea să fie preşedintele lor în continuare. Le contestă cinstea şi verticalitatea. Este supărat pe
oamenii în faţa cărora a plâns. Pe oamenii care l-au iertat. Ei sunt vinovaţii! Cele opt capete de
acuzare, pe care le-a recunoscut şi pentru care s-a pocăit, nu mai există. Le-a uitat. Amezie totală.
Recunoscuse acolo, în mijlocul celor pe care-i contestă azi, că a dat informaţii Securităţii despre:

1. Persoane ostile regimului comunist pe care le-a întâlnit în USA.


2. Membrii bisericii din P. pe care o păstorea.
3. Organizaţii religioase din USA (Richard Wurmbrand – cum că ar fi băgat milioane de
dolari in buzunarul propriu, el şi fiul său Mihai).
4. Organizaţii creştine care au organizat transport din lagăre celor care doreau să emigreze
5. Persoane care au trecut fraudulos frontiera.
6. Persoane din România care au solicitat sponsorizare.
7. Persoane care au distribuit literatură religioasă şi Biblii pe teritoriul României.
8. Informaţii furnizate despre Biserici din California, Chicago, Canada, etc. *
Sufăr pentru că am pierdut o speranţă. Mi s-a furat o nădejde. Am fost jefuit de credinţa că oamenii
se pot pocăi indiferent de gravitatea păcatelor lor. Sufăr că din ziua de azi voi suspecta până şi

48
lacrimile pocăinţei. Voi suspecta pocăinţa ca o nouă formă de manipulare.''

sursa: Pasi spre lumina


postat: Paul Cimpeanu

• subl n. eugen eviu

Pastorul Iosif ŢON în Arizona


Pastorul Iosif Ton viziteaza pentru cateva zile Phoenix, Arizona. Astfel,
duminica, 30 ianuarie 2011, Iosif Ton a slujit de dimineata in biserica
"Maranatha", pastorita de Nelu Filip. Inregistrarea audio a serviciului divin se
afla in arhiva bisericii la adresa: www.maranathaphx.com Seara, pastorul Ton
a predicat la biserica Happy Valley. De asemenea, acesta va fi prezent la
Happy Valley marti, 1 februarie si joi, 3 februarie 2011, de la ora 7:00 pm (ora
Arizonei). Programele acestei biserici pot fi urmarite in direct (dar si in arhiva
video) la adresa: www.happyvalley.cc Vineri, 4 februarie seara incepand cu ora
7:00 pm si sambata, 6 februarie, dimineata de la ora 10:00 am la 1:00
pm, Iosif Ton va tine un seminar la biserica "Elim". Duminica, 6 februarie 2011,
la serviciul de dimineata (de la 9:00 la 12:00), Iosif Ton va predica la biserica
"Maranata" iar seara (de la ora 6:00 la ora 8:00) va fi prezent din nou la
biserica "Elim" din Phoenix, Arizona.

Toate programele bisericii "Elim" pot fi vizionate in direct (si in arhiva) pe siteul
bisericii: www.elimarizona.com

Cei care doresc sa urmareasca aceste seminarii online, dar nu se afla in Statul
Marelui Canion, pot afla diferenta de fus orar, dand cautare pe google.com
dupa cuvintele: "Arizona current time".

Sursa > D. Oct. Curpas, www.phoenixmission.org

DECLARAŢIE NICKY POP

DECLARAŢIA OFICIALĂ A PASTORULUI NICKY POP

Pentru că numele meu a ajuns in spatiul public datorita unor comentarii referitoare la trecutul meu
si acuzatiile ca fiind un fost colaborator al securitatii, constiinta ma obliga sa dau cateva explicatii.
49
Ca si credincios penticostal si intelectual cu responsabilitati diferite am fost interogat de nenumarate
ori de securitatea din Romania, din mai multe judete ale tarii. Am fost sub nenumarate presiuni ca
sa fiu recrutat de securitate, si sa dau informatii despre foarte multe persoane. O parte au fost
aminitite in cartea “Rascumpararea Memoriei”, si multe altele care nu au fost amintite si cu care am
avut contacte in diferite zone din tara. In aceste interogari am raspuns intrebarilor si am recunoscut
ca fiind prezent la anumite intalniri si cu anumite persoane, fara sa precizez scopul intilnirilor
noastre. Nu am dat declaratii impotriva fratilor mei de credinta sub forma unui turnator sau
informator. Plus si simplu am confirmat intalnirile cu persoanele prezente despre care securitatea
stia ca au fost prezenti la intalnirile noastre secrete. Nu am fost niciodata angajat sau platit de
securitate pentru ca nu am fost in serviciul lor. Incepand cu anii de liceu seral am experimentat
persecutii din cauza credintei mele in Dumnezeu; am fost exmatriculat din liceu, parintii nu
m-au primit in casa si nu i-am vazut timp aproximativ cinci ani. Datorita acestor confruntari
cu securitatea romana am fost dat afara din serviciu in 1975, feb 8, din functia de inspector in
industria alimentara, repartizandu-ma mai tarziu temporar ca inginer in industria laptelui,
Simeria. La presiunile securitatii judetului Hunedoara, Dir. Stircescu a fost obligat sa-mi inceteze
contractul de munca, fara nici o alta sansa de a fi angajat. In aceasta perioada am fost foarte
revolatat si am vociferat public in tara si strainatate nedreptatea si persecutia la care am fost supus,
informand prieteni si credinciosi din Anglia, Germania,Olanda, Suedia, si radio Europa Libera,
Eastern European Bible Mission, de la care am primit support pentru intretinerea familiei. In aceasta
perioada am fost chemat la securitate de cate doua-trei ori pe saptamana, interogat de Maiorul
Iacab. Am fost acuzat de transport de literatura ilegala, detinator de valuta straina si de intretinere,
relatii cu persoane straine periculoase statului Roman. Datorita acestor acuzatii securitatea ma
chemat cu sotia impreuna si ne-a spus ca “ori cu noi ori cu pocaitii. Noi te-am educat si acum ai
devenit dusmaul nostru” Acestea au fost cuvintele primului secretar Moga. Mi sa spus ca “la noi nu
mai ai viitor. Esti liber sa pleci din tara asta”. Am completat cererea de pasaport si am primit un
pasaport de turist. Mi-au promis Germania si mi-au dat pasaport pentru USA unde am obtinut azil
politic. Am sosit in America, statul California in anul 1978, 13 Ianuarie. Am reusit sa-mi gasesc un
loc de munca cu ajutorul unor frati. Am inceput sa lucrez cu $2.45/ora adunand bani ca sa-mi pot
intretine familia din Romania cu trei copii minori. La invitatia lui Codreanu Ioan m-am mutat la
Chicago, locuind la familia Ghita Socarda si ajutat de Codreanu Ioan ca sa fiu scutit de chirie,
lucrand ca Janitor. Numai la intervetia senatorului SUA, Henry Jackson, in timpul administratiei
Carter, dupa 3 ani si jumamate de asteptare, mi-am reintregit familia in 13 Iunie, 1981. In urma unei
revelatii divine avuta de o credinciosa din judetul Cluj (Floresti), am fost sfatuit sa parasesc zona
unde ma aflu spre o cetate care se numeste Portland, Oregon despre care nu stiam nimic. Am
ascultat de aceasta revelatie plecand din Chicago spre Portland in 1 Mai 1979. In 17 august, 1979,
cu ajutorul lui Dumnezeu, un grup de 3-4 romani intr-un dormitor de pe strada 2830 SE Division
130 sau pus bazele bisericii Philadeplphia din Portland care a implinit 31 de ani in 17 August, 2010.
Acestea au fost pe scurt relatarile mele in dorinta de a oferi un raspuns la intrebarile care s-au ridicat
in cartea “Rascumpararea Memoriei”. Marturisesc ca aceasta carte m-a rascolit si ranit in suflet
datorita afirmatiilor incorecte si scoase din context. Nu doresc sa insult prin aceste randuri autorul
cartii si nici pe cei care o apreciaza mai mult sau mai putin. Ca si slujitor al Domnului, nu am scris
aceste cuvinte cu usurinta sau doar sa ma apar. Sunt constient ca voi da socoteala de orice cuvant si
fapta inaintea lui Dumnezeu. Doresc in mod special ca Scriptura sa ne adune in jurul ei, singura
carte dupa care vom fi judecati, iar parerile culese din aceasta carte, sa fie judecate dupa intelegerea
fiecaruia. Sint incredintat ca Acela care a inceput in voi aceasta buna lucrare, o va ispravi pana in
ziua lui Isus Hristos. Filipeni 1:6

Nicky Pop
******
Artere Colaterale

50
Arhivele fostei Securităţi

CAZUL PENAL Eugen EVU

moto: Hai, Dui, dui …D.U.I.” cântec de Tudor Gheorghe

A venit vremea să pleci


Consecinţele unui act al meu de disperare, revoltă şi - dacă vreţi - nebunie
indusă diabolic de activiştii şi securiştii, turnătorii şi laşitatea celor ce -
înjosiţi de condiţiile de supravieţuire eroică, devotată aşadar surogatele
ancestralei virtus romana le suportam de la regimul miliţienesc ceauşist au
culminat în anul 1982, când am scris o scrisoare de protest toarşului
Ceauşescu, pe adresa C.C. al P.C.R . Acea scrisoare recunosc, nu am
semnat-o deoarece eram conştient că fiind depistat ca autor, nemai-vorbind
de starea mea psihică şi fizică lamentabile, cu internări, operaţii şi epuizări, cât şi de faptul că
aveam doi copii de vârstă pre-şcolară şi eram salariat ca metodist principal la Casa de cultură din
Hunedoara, subordonată direct partidului şi primăriei, controlată de poliţie şi securitate, avea să îi
determine pe ofiţerii deveni, hunedoreni, timişoreni şi bucureşteni (!), de la măruntul Haicu la
generalul Mortoiu, vigilenţii fanatici din umbră, numărul lor depăşind 30 (!) să treacă la
contraatacul direct, menit fie a mă desconspira drept un duşman periculos al sistemului - formulare
frecventă în dosarele mele, fie alienat, deci pasibil a fi internat la clinica din Zam, cum făcuseră şi
cu alţii (vezi cazul Dăian sau a tânărului Petruţa, din Orăştie). Organele de securitate, subordonate
după fuga lui Pacepa, direct Biroului doi, Elena Ceauşescu, aveau, aşa cum reiese clar din dosarele
mele, sarcina de a influenţa pozitiv pe cel urmărit şi apoi a-l recruta prin consimţământ de
colaborare cu EI, a-l şantaja şi de fapt distruge Am ales pentru această metodă din germenele
experimentului Piteşti sintagma de ţinta cap de om, amintindu-mi denumirea din vremea când eram
militar în termen la M.A.I. - trupele de securitate operativă. Poate că dacă acceptam la lăsarea la
vatră propunerea colonelului orădean Dumitru Atomi şi a C.I.-stului unităţii 0514 de a rămâne în
cadrul armatei, eram, cum mi s-a chiar spus peste nişte ani de către EI general!
Tatăl meu, Gheorghe, fie iertat, care luptase în anii 40-43 pentru eliberarea Basarabiei şi scăpase
alături de doar alţii doi de un măcel al lui Stalin asupra batalionului decimat dincolo de Prut,
abandonat fiind de aliaţii nemţi, nu a consimţit: „tu nu eşti pentru armată, mi-a spus la telefon, eu
ştiu cel mai bine, căci tu eşti primul născut şi ai a l t f e l d e s u f l e t” (subl. n.a.).

…Pe sinistrele câmpuri de instrucţie ale Nojoridului şi Oradiei, înţelesesem dealtfel ce modificări
aveau loc în fiinţa şi trupul ostaşilor acelui batalion de elită. Eram antrenat antitero, desant în munţii
Gutâiului şi Ardusat-ului din Nord, eram trăgător de elită, cu gradul de caporal şi cu bastonul de
mareşal în raniţă! Fusesem luat sub această armă re-creată de regimul ceauşist în 1965, după
moartea lui Dej, pe principiul sănătăţii inclusiv a originii sănătoase: fiul cel mare al unei familii
sărace, originare din satul de munte Vâlcele Bune pe Strei şi ultra-selectat după anume criterii.
Ei bine, calităţile mele artistice, muzicale şi literare, mi-au uşurat oarecum stagiul, ba chiar am avut
privilegiul de a cunoaşte foarte special mediile superioare şi intime ale ofiţerimii acelui batalion de
elită orădean. Mi-am dat seama cât fanatism ne era indus şi ce mutilant, de profunzime, poate fi a te
dedica acelui mediu.
Întors în civilie, aveam să îmi urmăresc propria-mi ţintă - aceea a unui itinerar artistic - creativ şi
am lucrat ani în şir în diferite locuri, dar mereu fiind atras de perfecţionarea mea culturală-artistică.
Am cântat şi am cucerit trofee, premii, am cântat cu Ion Dican, cu Mirabela Scorţaru (Dauer) şi cu
trupe excelente, cum a fost Sirius, lansată şi elogiată de un Cornel Munteanu, de la Europa Liberă,
cel ce avea să fie asasinat în anii 70 de către agenţii securităţii. Despre acestea, curios, dosarele
mele nu pomenesc, probabil că pe atunci nu eram ţintă cap de om! Revenind la expertiza
Ministerului de Interne, aflată în faţa mea, după peste 5 ani de răbdare, demersuri şi şicane, în fine
51
obţinută de la C.N.S.A.S graţie dlor Dinescu, Ticu Dumitrescu şi Onişoru (parţial), în ajunul
Crăciunului 2007(!), am REVELAŢIA unei unice sinteze a SCRISULUI MEU de o rară frumuseţe
(!) horribile dictu iar autorii acestei expertize însumând 12 pagini strict secretizate între 1964-2007,
îmi sunt SIMPATICI! Dincolo de acribia lor, vădesc categoric o instruire profesională ce depăşeşte
bunăoară sistemul BOLNAV al unor exegeţi literari monştri sacrii de ieri şi de mâine care s-au
pronunţat ori au ignorat asupra scrisului meu literar.
Dacă un Al Piru îmi reproşa că numele meu ar fi ….un pseudonim căutat (i-am fost trimis amuzat
copie după buletinul meu la Gazeta Literară de atunci, mama României literare de azi), dl
Manolescu a avut de spus doar atât, după loviluţie, când m-am adresat prin anii 90 d-sle privitor la
dosarele mele: „deh, domnule Evu, ce îşi face omul cu mâna lui (afirmaţie N. Manolescu din R.L.,
număr pierdut, n.a.). Cum manu proprii!
Recunosc şi afirm că realitatea acelor ani, când prea m-am prins cu EI şi când Dumneata eşti
foarte inteligent, ai fi mult mai bun ca boul acesta de căpitan Haicu, ai fi BUN LA NOI (colonel
Lucian Văceanu*, ex-comandantul securităţii judeţene Hunedoara Deva, n.a) acea realitate
depăşeşte cu mult imaginaţia creatoare, cel puţin a mea, deşi se spune că o am intactă şi rodnică, la
cei 63 de ani

Pasaje din sus-numitul dosar obţinut în Noiembrie 2007:


Republica Socialista Romania. STRICT SECRET.Ex.nr. 1 pag 194 Ministerul de Interne
Departamentul Securităţii Statului Direcţia Cercetări Penale 61/TI/00288521/o9.o4.1984
Dosar nr-----Către Inspectoratul Judeţean al M.I.- Tov şef al securităţii- Vă trimitem alăturat
Raportul de constatare tehnico-ştiinţifică, scriptele de comparaţie, piese în litigiu( protestul, n n) şi
nota de investigaţie nr.S/VV/0053007 din 25.o2.1984, privind pe EVU EUGEN.
După studierea dosarului de urmărire informativă privind pe cel în cauză, ofiţerul de cercetare
penală (subl n.) de securitate împreună cu lucrătorul operativ care se ocupă de caz, în funcţie de
situaţia operativă, vor trece la cercetarea susnumitului, după care se vor lua măsuri corespunzătoare
de finalizare. Suntem de părere că la stabilirea măsurilor ce se impun pentru finalizarea cazului să
fie consultată şi Direcţia I-a, pe al cărui profil de muncă este cunoscut şi urmărit EVU EUGEN.

LS ŞEFUL DIRECŢIEI Ghe. Vasile


semnătura ss. Indescifrabil,
Conceptat Mr.T.I. plt maj.dv.RD7o21/35
Nr exemplare două
ŞEFUL SRRVICIULUI Col. M. Onea
ss indescifrabil.

MINISTERUL DE INTERNE/ Departamentul Securităţii Statului/ C.T.O.T.- Unitatea


Specială Strict Secret Nr.00362098 /2 sept. 1985
Ur 0012328 din 9.IX.85 (adnotaţie de mână, n) /09.09.85 / Tov lt.maj. Galiceanu/ convorbire, / ss
indescifrabil (adn m)
SECURITATEA JUDETULUI HUNEDOARA/ şeful securităţii
Alăturat vă trimitem raportul de constatare tehnico-ştiinţifică (grafică) nr.137 din 17.03.1984,
privind pe numitul EVU EUGEN, identificat ca autor al cazului HD CLOVNUL.( aluzie la
Hamlet,n).
Direcţia cercetări penale ne-a comunicat că fiind membru P.C.R. şi membru al Uniunii
Scriitorilor din R.S.România, au fost informate organele de partid şi asupra sus-numitului ( subl n.)
s-a acţionat pe linia influenţării pozitive. În procesul cercetării sale EVU EUGEN a recunoscut
faptele, arătând că le-a comis pe fondul unor depresiuni psihice şi nemulţumiri personale.
(Menţionez că nemulţumirile exprimate în protestul direct lui Ceauşescu, dar şi altele, interceptate
de EI (scrisoarea salariaţilor de la fabrica de încălţăminte Corvin Hunedoara, unde lucra soţia mea
Maria Evu, zeci de interceptări poştale, convorbiri telefonice, acte sustrase sau fotocopiate prin
PĂTRUNDERE în absenţa mea, ordonată în apartamentul meu din Hunedoara, pâre şi delaţiuni, la

52
ordinul lui Haicu Ion şi altora ştiuţi de mine acum - nemulţumirile erau ale multor persoane
nicidecum unele egoiste, doar ale mele)
Totodată, s-a angajat că pe viitor prin conduita şi comportarea sa, va demonstra că asemenea fapte
nu-l caracterizează. Piesa în litigiu a fost reţinută la Unitatea Specială în conformitate cu
prevederile ordinului 00122571977.

PT. COMANDANTUL UNITATII / Colonel Marinescu Constantin


Ss. Indescifrabil / L.S. Conceptat MP / Dactilo ZM7664 Nr exemplare 2.

N.A.: recunoaşterea auctoriatului protestului a fost un act forţat, sub spectrul ameninţării directe şi
repetate de a fi arestat cu toate că noi te apreciem şi ai copii mici... Semnează şi recunoaşte şi tot noi
te scăpăm (Lt maj Haicu) Nu am semnat niciodată consimţământul, nici nu am acceptat ajutorul
LOR, transferul în Combinat la TESA, conform acceptului dir. General Faur, cum afirma cdt
Văceanu. Am apelat direct la partid, la Deva, la Radu BĂLAN, cel ulterior …sinucis la Timişoara.
El m-a protejat, apreciindu-mi valoarea de scriitor în judeţ. Am recunoscut şi aparent m-au lăsat în
pace. Nu m-a apărat nimeni: nici tova Mitrofan Maria, şefa propagandei judeţene, nici tova Rafila
Iacob, şefa mea supremă (sic) pe linie de cultură; nici tov Dumitru Radu Popescu, preş-ul USR, ( ce
mai vremuri, îl adusesem aici la noi, alături de Mircea Dinescu, Petru Romoşan, Blandiana,
Macovescu)! Leul albastru a intrat în frică, tot ca la acel simpozion din Timişoara, relatat minuţios
in Dosare şi de unde mi s-a tras marginalizarea la reviste, dar şi cea profesională, anchete şi etc
Alias DRP, a evitat implicarea eventual eficientă prin autoritatea; nici procurorii hunedoreni şi
deveni nici-nici. Îl înţeleg, el era urmărit la rându-i, Bîrgău aflase câte ceva, dar ştie mai multe
amicul lui Dincă, ştia I. Bujor Pădureanu, a ştiut Cornel Popescu, Buzura, Doinaş, poate Păunescu,
( o vreme…) Ioanichie Olteanu, Ion Horea, Victor Niţa( Cazan Costel) , Ion Macovei ( M.I.) ,
Neculai Chirica, Aurelian Sîrbu ( Al Plopianu) şi lista poate continua, există scrisori ale mele către
ei furate de ai lui Popovici, Enea, Găliceanu, Sciopiaie, Haicu - Văceanu et company, comandantul
local Săbău cdt. secului Hunedoarei şi TURNĂTORII cu nume conspirative Cazan Costel, Al
Plopianu, Doru Emil, Dinu, Izdrăilă, M.I. mai ales este sigur- ,longevivul turnător al M. Interne!
Ne-am revăzut, însă n-a reconoscut niciodată. În cenaclu erau doi cu aceste iniţiale: Iv. Martinovici,
Dzeu să-l ierte, şi el a fost urmărit Al doilea cu aceste iniţiale este Ion M., prietenul meu de familie
vreo două decenii, avocat, întemeietorul partidului liberal local din Hunedoara, ulterior la judeţ,
retras în linia a doua. Cât priveşte luptele şi dezvăluirile cu acuzaţii reciproce, din anul post
electoral 2010, ( vezi mediile centrale şi zonale, urmare unor atacuri ale cercatătorului
Oprea.,,prefer să nu comentez, îmi e lehamite.) În cine să mai crezi dintre muritorii ce suntem sub
stele? Organele locale m-au urât, le făceam probleme. Familia a avut de suferit, iar eu am rămas cu
sentimentul vinei în acest sens. Îi expuneam, vai mie!
RAPORT DE CONSTATARE TEH-STT

Subsemnatul Nicola Gheorghe, specialist grafic din cadrul Ministerului de Interne, Unitatea
Militară 0647/ Buc la solicitarea Inspectoratului judeţean Hunedoara al Min. de Int. prin adresa
nr.53077 din 25 februarie 1984 am efectuat o analiză grafică între un înscris şi scriptele de
comparaţie emanate de la numitul EVU EUGEN, pentru a stabili dacă piesa în litigiu a fost sau nu
scrisă de sus-numitul. În conformitate cu prevederile Codului de procedură penală al R.S. România,
respectiv art.62,64, 112 şi 115 am procedat după cum urmează:

Descrierea pieselor
Piesa în litigiu reprezintă o scrisoare intitulată A venit vremea să pleci , n.a.), scrisă
cu pastă albastră pe o filă de hîrtie albă, nealiniată, model A4. Documentul a fost expediat într-un
plic de culoare alb tip mapă, adresat unei persoane fizice (PERSOANA ERA TOV CEAUŞESCU,
dar EI nu îl numesc înţeleg de ce Mi s-a spus repetat, scrie repetat şi în corespondenţe lor, ordine,
etc: nu avem nevoie de martiri, e stilul agenturilor străine de a cutare şi cutare, te-a lăudat la Europa
Liberă şi la Vocea Americii etc.).

53
(întrerup citatele din dosar din economie de spaţiu)
Reafirm, nici un exeget critic al scrierilor mele nu a întocmit (sic!) mai tulburătoare aprecieri asupra
MEA a celui ce scrie ca semnatarii acestui expert NICOLA Gheorghe, amintindu-mi straniu de un
NICOLA din anii 70 - regizor şi eseist devean, de origine evreu, şcolit om de teatru (de estradă)
despre care se spunea că ar fi fost dat afară din securitate NICOLA l-am redescoperit după anii
2000 în datele dezvăluite de Securitate din paginile revistei INMER. Figura la un moment dat ca
fiind agent dubios la Paris Nu mi-a răspuns niciodată, dacă nu va fi murit între timp Cu el, cândva la
Deva, am jucat în teatrul poetic al lui Blaga împreună cu prima mea soţie, ulterior refugiată în
Germania. Ce mai roman, viaţa mea! E drept, acel NICOLA se numea LIVIU Coincidenţă?
Criminaliştii ştiu că în domeniu o două coincidenţe NU EXISTĂ: şi eu mai cunosc câtevano
comments!
UNEORI GLADIOLATĂ

Natural, de evoluţie superioară. Sinistromarginat sinuos, ordonat, lizibil Iată ce frumos, mon Dieu
(!) scrie omul despre MINE: ...se remarcă printr-un scris cu dimensiune relativă mijlocie, cu
dimensiunea absolută dreptunghiular înaltă, cu depasantele superioare în general subînălţate, iar
cele inferioare prelungite, cu raportul dintre majuscule şi minuscule de inferioritate, cu înălţime
inconstantă, uneori gladiolată. (asta îmi place şi va da titlul cărţii, n.a.) cu distanţa dintre litere în
cadrul cuvîntului normală, iar dintre cuvinte mărită.
Este un scris cu înclinaţie constantă dreapta, cu rînduri liniare orizontale, cu finale orientate
progresiv, cu arcuire unghiulară şi semiunghiulară, natural, de evoluţie superioară, executat cu
viteză mărită, cu apăsare normală, legat grupat, cu ovale închise, încadrat sinistromarginat sinuos,
ordonat şi lizibil Caracteristicele grafice generale descrise mai sus le întâlnim în totalitate şi la
scriptele de comparaţie emanate de la numitul EVU EUGEN. Minuscula Ťať se remarcă prin ovalul
deschis superior cu atacul la ora 1 şi prin gama a doua subînălţată, tangentă superior la oval.
DECLARAŢIE SUB NE-PRESIUNE la 18 ani after the day ..
Subsemnatul Eugen Evu, scriitor român, autor a 35 de cărţi editate, titular al U.S.R. declar cu
înaltă, adâncă, luminiscent sferică, seismică primulla regala şi gladiolată emoţie, că nimeni dintre
criticii şi exegeţii ce au scris despre mine nu au egalat o aşa frumuseţe hermeneutică şi gematrică,
asemenea acestor COLONEI GH. VASILE, COLONEL M. ONEA, lt col. Lucian Văceanu
( Chimistul) et LIOTA pe care pe această cale îi salut, indiferent în ce dimensiune vibrează! Adânc-
Întunecimile lor îşi rumegă de facto şi de jure pensiile cozonaci de la bugetul fraierimii conform
monstruoasei coaliţii din decembrie 1989.Acesta este un precedent de dreptate şi adevăr originale
şi pentru urmaşii urmaşilor voştri întru propăşirea zicalei : În ţara noastră dreptatea umblă cu capu
spartCare dreptate le-o dorim şi LOR !
Ştiindu-i de-acum pe toţi delatorii mei din judeţ, USR, Timişoara, Bucureşti (edituri) afirm că nici
unii dintre ei nu au reuşit să mă analizeze atât de strălucit ca sus-numiţii securişti ai poliţiei politice
adăugând că înţeleg perfect motivaţia Statului de a-i recupera pe mulţi dintre EI, iar pe RESTUL de
ordinul zecilor de mii, de a-i răsplăti cu PENSII incomparabil mai mari cu ale milioanelor de
cetăţeni prostiţi dar răbdători până la suava laşitate patriotică. Parafrazând, fiecare ţară îşi are hoţii
şi criminalii pe care şi-i merită.

AM OBSERVAT absenţa din alfabetarul străpuns de către aceşti turbaţi mercenari ai asupririi
propriului popor, inclusiv al părinţilor şi fiilor lor, prin consecinţe indicibile, () a literei duble a
NUMELUI MEU . E-e. Ştiu ce vorbesc, ştiu şi ce fac.
Nu atribui nimic paranormalului, ci doar ignoranţei LOR speciala pe care ar fi de dorit ca noile
ORGANE secrete să le recupereze spre folosul real al patriei dacă este şi patria lor! Iar vocabula TI
ar fi de revăzut în grafia mea, oricât de NE A MEA a dorit-o, spre a acuza minciuna, jaful,
terorismul exercitat în naţiune, bestialitatea oprimanţilor, sub-omenia activiştilor sociopaţi, nebunia
sistemului totalitar. Amin.
29 decembrie 2007 - Hunedoara

54
în loc de Post Scriptum:

MONITORUL OFICIAL AL ROMANIEI :


COLEGIUL CONSILIULUI NAŢIONAL
PENTRU STUDIEREA ARHIVELOR SECURITĂŢII
DECIZIA NR. 157
din data de 9.05.2006
Colegiul Consiliului National pentru Studierea Arhivelor Securităţii,
Având în vedere:
1. Nota Direcţiei Investigaţii nr.S%DI/I/294/28.04.2006;
2. Verificările întreprinse la Ministerul Administraţiei şi Internelor Direcţia Generală de
Evidenţă Informatizată a Persoanei, care au dus la identificarea domiciliului domnului
Văceanu Lucian;
3. Procesul-verbal al şedinţei Colegiului C.N.S.A.S. din data de 9.05.2006;

Pentru faptele:
1. propune dirijarea reţelei informative la locul de muncă, instruirea unui informator care
urmează să determine persoana urmărită să-şi destăinuie convingerile moral-politice şi
intenţiile, ascultarea cu mijloace T.O. (microfoane), eventual mobile, a discuţiilor persoanei
urmărite cu tatăl său, să fie identificate persoanele cu care persoana urmărită deţine legături
de corespondenţă şi instalarea de microfoane la domiciliul său
încălcând dreptul la inviolabilitatea domiciliului (art.32 din Constituţia României din 1965),
dreptul la viaţă privată (art.17 din Pactul internaţional cu privire la drepturile civice şi
politice) şi dreptul la libertatea de exprimare şi libertatea opiniilor (art.19 din Pactul
internaţional cu privire la drepturile civice şi politice);
2. raportează avertizarea unei persoane pentru redactarea de scrieri cu conţinut denaturat
care defăimează realităţile socialiste din ţara noastră
2.2. încălcând dreptul la viaţă privată (art.17 din Pactul internaţional cu privire la drepturile
civice şi politice), libertatea cuvântului (art.28 din Constituţia României din 1965) şi dreptul la
libertatea de exprimare şi libertatea opiniilor (art.19 din Pactul internaţional cu privire la
drepturile civice şi politice);

În temeiul:
1. art.17 alin.2 din Legea nr.187/1999 privind accesul la propriul dosar şi deconspirarea
poliţiei politice comuniste, astfel modificată şi completată de O.U.G. nr.16/2006;
2. art.5 şi art.8 alin.7 din Legea nr.187/1999 privind accesul la propriul dosar şi deconspirarea
poliţiei politice comuniste, astfel modificată şi completată de O.U.G. nr.16/2006, coroborate cu
art.5, art.18 alin.1, art.24 şi ar.40 din Regulamentul de organizare şi funcţionare a Consiliului
Naţional pentru Studierea Arhivelor Securităţii ca Poliţia Politică, adoptat prin Hotărârea
Parlamentului nr.17/2000;
3. art.8 alin.1 li.f) din Regulamentul intern al Consiliului Naţional pentru Studierea Arhivelor
Securităţii;
DECIDE:
art. 1. Domnul Văceanu Lucian, fiul lui Ioan şi Ioana, născut la data de 28.03.1937 in
Bucuresti, a fost agent al politiei comuniste, având gradul de locotenent-colonel in 1978, 1980,
colonel în 1986, funcţie neprecizată în 1978 in cadrul Biroului 2, Serviciul 5, Direcţia II, şef
serviciu - Serviciul 5, 1980, din cadrul Direcţiei II, Sef Securitate Judeţeană, 1986, în cadrul
I.J.S. Hunedoara".
N.A. Toate detaliile adăugate acestei Decizii se referi la mine şi la tatăl meu, prigonit pentru
credinţă creştină, cât şi la familia mea, precum şi la numeroşi colegi scriitori, pe care
securitatea dementă şi obedientă a judeţului-problemă Hunedoara, cu a sa Vale a Jiului si

55
altele, i-a dezbinat pe unii până la moarte …şi după.

ALTE APOCRIFE DE LA MARELE MORT

( Pe drumul Demascului…)

PUZZLE CU TÂLC DUPĂ UNELE SURSE şi RE-SURSE

Mai sunt la Templu oameni cu credinţă


Autor: Pavel Bochian JR…

56
…..
Mai sunt la Templu oameni cu credinţă, ce vin să se închine cu gând bun.
Şi nu sunt toţi lipsiţi de pocăinţă, să vină doar la Paşti şi la Crăciun.

Mai este un preot ca Zaharia, care păzeşte Legea fără pată.


Şi demnă de respect e şi soţia, sunt oameni ce se roagă şi aşteaptă.

Mai este şi poporul care vine, la ceasul slujbei şi la închinare.


La tămâiere stă în rugăciune, şi crede în vedenii la altare.

Mai este-un Simeon care aşteaptă, să vină Cel ce-aduce mângâiere.


El încă ţine la credinţa dreaptă, şi e condus de Duhul, de Putere.

El ştie că Mesia se-ntrupează, şi Duhul Celui Sfânt e peste El.


Plin de credinţă binecuvintează, că L-a-ntâlnit pe Christ’, Emanuel.

Mai e la Templu proorociţa Ana, bătrâna care vine şi slujeşte.


A fost la Templu ieri şi e şi-acuma, aşteaptă pe Mesia şi posteşte.

Ea laudă pe Dumnezeu cu îndrăzneală, vorbeşte despre Isus tuturor,


Şi are-o mărturie personală pentru acei ce-aşteaptă-un Salvator.

Mai sunt şi oameni simpli ce veghează, ca şi păstorii ce-au primit solia,


Ei văd şi cred ce li se revelează, şi merg să vadă Pruncul cu Maria.

Ei spun de vestea bună-ncredinţată, de semnul despre Pruncul înfăşat,


Apoi se-ntorc slăvind ca niciodată, că tot ce-au auzit e-adevărat.

Mai sunt pe lume prieteni şi adepţi ce contemplează semnele divine,


Deşi-s din răsărit şi-s înţelepţi ei vin smeriţi la Prunc să I se-nchine.

Aceştia nu sunt copleşiţi de fală, ci urmăresc a Domnului ştiinţă,


Iar când dispare steaua ideală, continuă să meargă prin credinţă.

Mai este-o rămăşiţă credincioasă care păstrează încă mărturia,


Ea crede azi în ziua glorioasă, când o să-L vadă-n slavă pe Mesia.

Sursa Blog personal / Google 2010

Moto: Ultima profeţie a unui iertat printr-un atac de cord, a spus:

„ dragii mei, ei, fanaticii, vor distruge lumea. Fanatismul este ura celor care nu pot iubi, este fanatismul sinucigaş al urii
de sine…Adevăr plâng vouă, precum în politică, aşa şi în bisericile dezbinate…Căci voi sunteţi asemenea celor
pe care îi înfieraţi, farisei, fie că zic fascişti, fie că îşi zic comunişti”…( E. G., Hunedoara, Camera de gardă).
( Manuscrisele CNSAS, „ Celălalt apostol Pavel,pe drumul Demascării…”

57
Răscumpărarea Memoriei – primele reacţii mass-media

Evenimentul Zilei a scris în ediţia de azi următoarele:

„Un pastor penticostal din Constanţa a demonstrat într-o carte că toţi şefii cultului de până în 1994
au colaborat cu Securitatea.

De două săptămâni, penticostalii români – peste 330.000, potrivit ultimului recensământ – sunt în
mare forfotă. Un tânăr pastor din Constanţa, Vasilică Croitor, a arătat că toţi cei care au fost la
conducerea cultului de la autorizarea sa în 1948 până în 1994 au fost, fără excepţie, colaboratori ai
Securităţii. Că îşi turnau fraţii pentru putere şi bani, primiţi cu chitanţă de la serviciile secrete.
Sub titlul “Răscumpărarea memoriei”, dat cărţii şi unui blog, pastorul Vasilică a declanşat, astfel, o
dezbatere unică în peisajul românesc privind atitudinea duplicitară în perioada comunistă a
ierarhilor unui cult.

Turnător din turnător se face

“Trecerea de la loialitatea faţă de Dumnezeu la slugărnicia fără rezerve în serviciul lui Mamona a
fost concepută de Securitate cu precizia unui ritual iniţiatic. «Candidatul» era supus mai întâi unei
atente verificări prin informatorii din jurul său. Informaţiile culese de la fraţi erau obţinute în
anchetă sau prin delaţiune”, descrie mecanismul recrutării autorul cărţii.

El exemplifică, pe baza documentelor, cu cazul lui Gheorghe Bradin, alias “Scorţaru”, primul
preşedinte al cultului, care a dat informaţii utile în recrutarea celui care i-a succedat în funcţie după
moarte, Pavel Bochian.

Acesta din urmă, sub numele de cod “Luca”, a devenit apoi, o arată documentele, unul dintre cei
mai zeloşi informatori din cadrul cultului. Astfel a şi fost, de altfel, propulsat în funcţia de
preşedinte interimar în 1962, funcţie deţinută până în 1987. Atunci, Departamentul Cultelor a dat, în
sfârşit, aprobarea pentru organizarea de alegeri. Întrucât câştigătorul nu era cel agreat de Securitate,
Pavel Bochian a fost reimpus.

La Revoluţie s-a retras, totuşi, din funcţie. Succesorul Emil Bulgăre a fost şi el colaborator în
tinereţe, însă în documente se menţionează că a fost abandonat ca urmare a invocării clauzei de
conştiinţă de către acesta. Consecinţa a fost excluderea din pastoraţie până la Revoluţie, când a
devenit preşedinte.

Urmează deconspirarea celor în funcţii

“Din fericire, în perioada comunistă, în cadrul cultului penticostal, în subteran, a funcţionat şi o


biserică paralelă. Oamenii nu aveau niciun respect pentru şefii cultului, care erau manipulaţi de
sistem şi care au acceptat o structură organizatorică centralizată improprie penticostalilor,

58
caracterizaţi în toată lumea de autonomia bisericilor locale”, spune Vasilică Croitor, vicepreşedinte
al Comunităţii Regionale Constanţa.

“Să deconspire mai întâi Biserica Ortodoxă”

Pavel Riviş Tipei, actualul preşedinte, spune că, în ce-l priveşte, nu are emoţii.

“Congresul Naţional Bisericesc se în truneşte peste o lună şi atunci vor fi luate în discuţie aceste
informaţii”, spune preşedintele, care dă un răspuns retoric la întrebarea de ce cultul nu a făcut un
demers oficial de deconspirare. “Să deconspire mai întâi Biserica Ortodoxă, că este majoritară, apoi
o să facem şi noi asta”. Demersul deconspirării celor vii are o miză cu atât mai mare cu cât 2010
este an electoral, iar alegerile în comunităţile locale deja au început.

“Vasilică Croitor este un fel de Lucian Boia penticostal pentru că se luptă cu mai multe mituri. Din
păcate, nu există o carte similară scrisă de un cleric ortodox şi care să nu fi fost exclus din biserică”,
a apreciat istoricul Cristian Vasile la lansarea cărţii “Răscumpărarea memoriei”.

Vasilică Croitor conduce mai multe biserici penticostale din sud-estul ţării şi este vicepreşedintele
Comitetului Regional Constanţa

Din Arhivele secrete de la C.N.S.A.S.

Liderii comunisti-bolsevici si tradatori ai Cultului Penticostal din Romania, Pavel Bochian si


Alexie Vamvu si asistentii lor, raportau DCC si Securitatii Comuniste intrarea de Biblii si de
misionari in Romania

Printre harnicii curieri ai lor s-a evidentiat si seminaristul Gog Lazar, recrutat de DSS/DIE in
anul 1982, dupa aprobarea trimiterii sale la studii in S.U.A., ulterior el fiind promovat ca
Prim-Vicepresidente al Cultului Penticostal din Romania, prin Decretul Prezidential al
presedintelui Romaniei Nicolae Ceausescu, din iunie 1986

De ce nu au fost biblii in Romania?

postat de pastor Croitor Vasilica, VP al C.R.P. Dobrogea

Unul dintre Paveli/ Pavel BOCHIAN

În autobiografia sa, Viaţa unui pastor din România, p. 40, Pavel Bochian relatează pe câteva pagini
experienţa sa carcerală în România interbelică (anul 1938).

Comuniştii din închisoare îl întreabă: „Ce ai făcut? Pentru ce te-au arestat?” Bochian răspunde:

„M-au arestat pentru că eu cred în Dumnezeu, am citit din Noul Testament şi am predicat oamenilor
să se pocăiască şi să se întoarcă la Dumnezeu”. Apoi i-am întrebat: „Voi, dacă sunteţi comunişti, ce
aţi făcut şi pentru ce sunteţi arestaţi?” Ei mi-au răspuns: „Noi nu credem în Dumnezeu şi nu vream
ca unii să fie prea bogaţi şi alţii prea săraci. Pentru aceasta luptăm noi”. Le-am răspuns: „Cel mai
mare păcat al vostru este necredinţa în Dumnezeu

Ioan Tuleu, 6 Mai 201

59
Statul comunist şi Biserica
Regimul comunist existent în România între 1945 şi 1989 a fost, în mod declarat, unul ateu,
pentru că ideologia asumată de Partidul Comunist aflat la putere era una materialist
ştiinţifică. Cu toate acestea religia, în speţă cea creştină şi bisericile componente, nu a fost
suprimată pur şi simplu ci a continuat să se manifeste în cadrul legal conferit de constituţie şi
legile aferente. Relaţia dintre stat şi biserică a fost plină de ambiguităţi, din cauze care ţineau
de legislaţie, de amestecul partidului în toate componentele vieţii sociale, de contextul
internaţional şi interesele externe ale ţării şi de foarte multe ori din motive care ţineau pur şi
simplu de decizii personale ale celor cu funcţii în partid şi în stat, tolerante din partea unora şi
fanatic atee din partea altora.

Perioada dintre 1945 şi 1948 a fost una de libertate în exercitarea cultului, care urma uneia de
reprimare a unor confesiuni, dusă de regimul legionaro-antonescian. În 1948 s-a acordat prin lege
libertate de manifestare pentru 14 culte creştine, inclusiv din zona neoprotestantă, de sorginte
occidentală dar, imediat a urmat, la sfârşitul aceluiaşi an, procesul de înglobare a Bisericii Greco-
Catolice în Biserica Ortodoxă, impus de stat şi soldat cu aruncarea în închisori a numeroşi clerici
care au continuat să-şi manifeste crezul şi subordonarea faţă de Vatican. La scurt timp le-au urmat
în închisori numeroşi preoţi ortodocşi acuzaţi de legionarism sau simpatii legionare. În tot intervalul
au existat perioade de relaxare a acţiunii politice şi instituţionale contra bisericii, când s-au putut
construi lăcaşe de cult, urmate de altele de restrângere a libertăţilor conferite de legea de funcţionare
a cultelor, în funcţie de interesele conjuncturale ale regimului şi de influenţele externe. Era aşa
numita politică a biciului şi zăhărelului!

Organizarea bisericii penticostale

Mărturiile pastorului Petru Ardeu (foto), fost conducător al filialei de vest a cultului penticostal sunt
deosebit de relevante pentru o astfel de politică:

„Imediat după război, când viaţa a intrat în ritmul obişnuit, fratele Bradin, liderul mişcării
penticostale din România a început demersurile pentru legalizarea mişcării. Prima adunare (biserică
n.n.) s-a deschis în cartierul Grădişte din Arad, unde s-au afiliat toţi penticostalii din oraş. Asta a
fost în iulie 1945. Dar după o lună sau două micălăcenii s-au retras şi şi-au făcut propria biserică,
însă bujăcanii au rămas cu grădiştenii. Eu am fost ales casier central la cult. Şi am început să lucrez
în biroul situat pe strada Andrei Mureşanu, numărul 5. La biserică am fost membru în comitet şi
dirijor de cor şi apoi conducător de adunare, din '50 până în '57, iar începând din acel an păstor până
în '62. Din 1962 m-am retras la Bujac, unde între timp s-a constituit o adunare, prima dată la noi în
casă, într-o cameră, apoi la o credincioasă, în continuare pe Mircea Vodă şi în cele din urmă pe
strada Petroniu. Tot eu, deşi mă aflam la Grădişte, m-am ocupat şi de Bujac unde era şi fratele Bo-
chian Pavel, pe vremea aceea supra-
veghetorul filialei, care s-a mutat în cartier
la mine, pe strada Veneţiei. În 1950 în
ianuarie am încheiat contract de închiriere
pe casa de la numărul 46, pe strada Petronius,
valabil până în luna noiembrie, deci doar pe
10 luni. Am procedat aşa deoarece am fost
convins că din luna noiembrie vom avea
biserică.

P rima biserică nou construită

60
Unde stăteam eu, lângă casă, pe partea stângă, exista o colnă de oi şi în ziua de 23 august 1950 un
cumnat al meu a dărâmat-o şi a făcut fundaţia pentru adunare. Am socotit că ne trebuie 40 de metri
pătraţi ca să încapă cel puţin o sută de membri, atunci numărul credincioşilor fiind în jur de 20. Din
23 august până în 17 noiembrie a durat construcţia, iar în 17 noiembrie am făcut inaugurarea casei
de rugăciune (bisericii n.n.). Dar numărul credincioşilor a crescut aşa de mult încât în 1956 nu mai
era loc în adunare. Atunci am desfăcut-o de tot şi am lungit-o cu 13 metri. Un bătrân chiar ne-a
reproşat de ce am făcut-o aşa de mare, spunând că iarna o să îngheţăm de frig. Însă nu o trecut aşa
de mult pentru că în 1966 a trebuit să o lungim la 23 de metri. Fundaţia la gard am făcut-o în aşa fel
încât să se poată clădi zid dacă este nevoie. Întotdeauna când am lungit adunarea am făcut la capăt
şi o colnă de vreo 4 metri pentru ca să se poată sta şi acolo în caz că se umple încăperea principală.
Dar şi aşa biserica s-a dovedit neîncăpătoare şi ţin minte că iarna nu mai făceam foc, oricât de frig
ar fi fost, pentru că se încălzea de la credincioşii aflaţi înăuntru aşa de tare încât trebuia să
deschidem ferestrele, şi aşa ieşea de tare aburul de credeai că este fum.

Şi uite aşa am tot lungit biserica, prevalându-ne de faptul că în spate aveam o colnă, care apoi intra
în corpul bisericii. Numai prima oară am avut autorizaţie pentru a repara şi transforma colna în
clădire funcţională.

Construcţia celei de a doua biserici

Această clădire am folosit-o până în 1975. În acel an eram conducătorul adunării din Bujac. Dar o
să spun cum am reuşit să obţinem autorizaţie pentru noua construcţie, care avea să devină una din
cele mai mari biserici din Arad, şi nu numai. Totul a pornit de la faptul că noi am fost cumpărată pe
strada Miron Costin, lângă gara mare din Arad, două locuri de casă, de circa 1000 metri pătraţi.
Eram la Grădişte atunci când a apărut zvonul că comuniştii închid două adunări din Arad şi lasă nu-
mai una, şi atunci ne-am spus că, dacă lasă numai o adunare pentru penticostali, o să construim una
mare. Din acest motiv am cumpărat terenul. Însă la un moment dat vine cineva de la sistematizare
să ne spună că ne expropriază locurile. Nu ne consultă dacă vrem sau nu. Însă totuşi ne întreabă ce
dorinţă avem noi. Atunci am zis că dacă nu avem încotro dorim aceeaşi suprafaţă de teren în altă
parte. Inginerul şef Pop a spus bine. „Căutaţi teren, numai să fie fără clădiri, că nici voi nu aveţi
construcţii pe terenurile voastre”. Atunci i-am spus fratelui Mariş, conducătorul de la Grădişte,
deoarece ale lor erau terenurile, să caute 500 m.p. la el în cartier iar eu o să caut în Bujac. Eu am
găsit dar fratele Mariş îmi spune că el nu a găsit în schimb i-am spus că eu am găsit 1000 m.p.
Atunci m-am dus la sistematizare şi i-am spus inginerului Pop că am găsit pe strada Gloriei numărul
5, locuri de stat, dar erau şi clădiri. Eu i-am spus că s-ar putea face dezmembrare şi el a făcut cum i-
am sugerat şi ne-o dat act de proprietate pe 1000 de metri. Numai că între locurile noastre era o casă
de stat. Asta era în 1968.

Dar, cum a crescut adunarea existentă în apropiere, ne-am gândit la o nouă construcţie. Eu m-am
postat o dată pe poziţia de proprietar de casă şi pe de altă parte pe cea de păstor de biserică. Prin
urmare în calitate de proprietar de casă am făcut o adresă către conducerea adunării prin care o
anunţam că am nevoie de clădirea care este pe proprietate personală, deoarece am familie mare,
ceea ce era adevărat, pentru că aveam 9 copii. Apoi ca păstor m-am dus cu hârtia respectivă, la care
am ataşat o cerere pentru o nouă biserică, la Primarul oraşului, împreună cu fratele Ghirişan,
conducătorul bisericii, pentru aprobarea construcţiei. Am arătat că avem locurile în proprietate, iar
proprietarul unde funcţionează biserica ne-a pus în vedere să plecăm şi i-am arătat hârtia prin care
ni se cerea să eliberăm casa. Am arătat şi schiţa noii biserici, cum am fost îndrumaţi să facem de la
sistematizare. El a citit cererea, m-a ascultat şi primul cuvânt spus a fost: „Vă aprobăm”. Pe
primarul respectiv îl chema Marţian Fuciu. „Dar să nu fie aşa mare cum aţi făcut voi aici, că-i mai
mare ca cinematograful nostru din oraş”. Şi la câtva timp ni s-a răspuns ce să facem mai departe, ce
acte ne trebuie. Apoi aşa cum ne-a îndrumat primarul am înaintat actele către Departamentul
Cultelor din Bucureşti, unde am fost chemat pentru precizări, împreună cu fratele Bochian Pavel,

61
care între timp a ajuns preşedinte pe România, şi am discutat cu inginerul de acolo, căruia i-am
arătat că biserica am dori să fie de 30 de metri de lungă şi 12 metri de lată, pentru că mai mult nu ne
permite terenul. El zice că nu se poate aşa lungă. Atunci noi am întrebat dacă nu putem construi un
apartament în spate. Şi aşa am ajuns la 30 de metri lungime, cu un apartament în spate. Şi numai
bine, pe la mijlocul anului s-a aprobat, în acelaşi timp cu construcţia unei biserici ortodoxe. Dar,
interesant este că s-or pierdut actele pe drum. Nici actele noastre, nici ale bisericii ortodoxe nu au
ajuns la destinaţie. În toamnă m-am dus din nou la Bucureşti, la departament, iar funcţionarii de
acolo or căutat şi or găsit actele. Atunci ne-or dat de acolo aprobarea şi schiţa. Şi am venit cu toate
actele şi m-am dus la sistematizarea judeţului, la un funcţionar destul de prietenos, mi s-a părut. I-
am arătat schiţa şi el îmi mi zice: „Da ce-i asta. Ăsta nu-i un proiect. Du-te la atelierul lui
Mişcovici”. Acela era un evreu care proiecta case. El avea angajat un bătrân, arhitect de biserici,
care lucra la domiciliu. Mişcovici mi-a zis că dacă vreau o biserică să merg acasă la bătrân şi să-i
spun cum dorim să fie biserica. Am ajuns la architect, care a fost foarte binevoitor, şi eu una el alta,
fără să prea ţinem cont de indicaţii. Apoi am mers din nou la sistematizare şi arhitectul şef al
judeţului a fost de acord cu proiectul. În ziua de 8 martie 1975 ne-a venit aprobarea şi, foarte
interesant, m-am dus cu cadouri pe faţă, în biroul de la serviciul de sistematizare, unde era o
doamnă, ca de ziua femeilor. Dar numai la suprafaţă o fost ce se dă de ziua respectivă, la fundul
sacoşei era ceva mai consistent. Cu aprobarea de la judeţ mă prezint, pentru a putea începe
construcţia, la sistematizarea municipiului. Mă duc acolo cu actele, cu autorizaţia, numai că eu
aveam o nemulţumire cu privire la plan, în care era prevăzut un coridor care îmi reducea din
suprafaţa sălii principale şi doream să-i rog pe cei de la sistematizare să scoată calea de acces. Dar
când să intru la sistematizare, cu actele şi cu problema mea, mă întâlnesc cu împuternicitul cultelor
pe judeţul Arad care mă întreabă unde merg, ce vreau să fac. Şi i-am explicat că vreau să scot din
plan coridorul. Dar el îmi zice: „Nu te duce acolo, du-te la Mişcovici să schimbe aşa cum vrei
dumneata”. Şi m-am dus la Mişcovici care a schimbat în sensul dorit de mine şi abia atunci m-am
dus la şeful de la municipiu, îi prezint actele, proiectul şi autorizaţia, dar el îmi cere ştampilă de la
judeţ pe fiecare act, pe fiecare filă din proiect. Atunci mă întorc la doamna de care vă spuneam şi îi
explic care este treaba cu actele. După ce am ieşit afară mă tot rugam: „Doamne nu lăsa să afle că
am schimbat planurile”. Când mă întorc la judeţ după rezultat aflu că mi s-a îndeplinit rugăciunea.
Am primit ştampila şi aprobarea pe fiecare filă.

Am început construcţia, am făcut deja subsolul şi se ridicau pereţii când vine o echipă în control,
din care făcea parte şi arhitectul de la Departament, din Bucureşti. Se uită pe planuri şi prin alte
hârtii şi pleacă fără să spună nimic. Dar mă trezesc că revine, de data aceasta numai şeful de la
arhitectura departamentului. Şi când colo zice: „ce-i cu subsolul?” Foarte interesant că judeţul nu a
văzut că în autorizaţie nu era trecut subsolul. Şi zice el: „Gata, să se oprească lucrările, se ridică
autorizaţia”. După ce ni s-a luat autorizaţia mă duc la împuternicit care, Dumnezeu să-l
binecuvânteze acolo unde se află, de faţă cu mine dă telefon la Departament, după care mi-o zis ca
între timp să facem curăţenie pe şantier şi să aşteptăm, dar noi am continuat lucrările vreme de o
lună, aşa fără autorizaţie. Şi după o lună de zile mă duc iarăşi la inspector care de cum mă vede
zice: „a venit hârtia de la departament prin care se spune că nu se aprobă continuarea lucrărilor, dar
stai zice nu te speria că-i de bine”, vi se aprobă subsolul şi-mi citeşte ce scria în hârtia primită. Am
continuat aşadar lucrările dar nu terminasem că din nou vine control de la sistematizarea judeţului,
pentru că am fost reclamaţi. Vine chiar Ignat, secretarul Consiliului Judeţean. Şi îmi cere să-i arăt
planurile şi să vadă construcţia. Dar eu nu numai că am scos coridorul de care vă spuneam dar în
faţă era un antreu în care erau prevăzute, în dreapta şi stânga, grupuri sanitare pe care noi nu le-am
mai lăsat, am făcut în locul lor garderobe. De asemenea în plan nu erau ferestre, pentru că aveam
vecini alături şi nu era voie. Era prevăzut sus un luminator. Aşa că multe noi nu le-am respectat. Mi
se cere să respectăm planul, iar în ceea ce priveşte ferestrele ni se indică să punem sticlă mată. Ne-a
amendat totuşi cu o sută de mii, bani mulţi pe vremea aceea. Dar până la urmă a rămas aşa cum ne-
am dorit noi. Şi, la 1 ianuarie 1976, după doar 7-8 luni de la începerea construcţiei, la care au
participat aproape toţi membrii, am avut o biserică nouă, una dintre cele mai mari din ţară, care a

62
rămas în picioare până de curând, când pe aceeaşi fundaţie am început construcţia unei noi
biserici”.

Preotul reclamagiu

Pastorul Petru Ardeu ne-a mai povestit că într-o zi, când aştepta în antecamera de la biroul
inspectorului de la culte se deschide uşa şi este chemat înăuntru, unde se găsea preotul paroh al
bisericii ortodoxe din localitatea Cil, de pe valea Crişului Alb, care era un consătean de-al său şi
făcuse închisoare 15 ani pentru aderenţă la mişcarea legionară. Când s-au văzut, s-au îmbrăţişat ca
nişte oameni care se cunoşteau foarte bine, fiind şi de vârstă apropiată. După ce preotul a plecat
inspectorul i-a spus că a venit la el cu o reclamaţie privindu-i pe penticostalii din Cil, care fac
prozelitism şi nu respectă regulile impuse de lege. Am ţinut să consemnăm situaţia pentru că ni se
pare deosebit de relevantă în a reliefa animozitatea care stăruia între credincioşii şi clericii din
diferite denominaţiuni, de care ştia să profite autorităţile comuniste. De asemenea este greu de
înţeles cum un om care a suferit pentru credinţa sa poate să atenteze la credinţa altuia slujindu-l,
cum este trecut în Biblie, şi pe Dumnezeu şi pe Mamona!

Ateismul care a întărit Biserica

Am relatat pe larg, aşa cum ni s-a povestit de altfel, modul în care pastorul Petru Ardeu, preşedinte
al filialei de vest a cultului penticostal a reuşit, în contextul unor mari adversităţi, să construiască
biserici. Chiar dacă relatarea abundă de amănunte care pot părea nesemnificative am păstrat integral
povestea pentru că ni s-au părut relevante toate obstacolele întâlnite în cale, ele venind să întărească
imaginea unei lumi în care biserica nu îşi avea decât cu greu locul, iar penticostalii erau chiar mai
puţin toleraţi decât alte culte, întrucât aveau o religiozitate mai accentuată şi o origine apuseană.

Politica Partidului Comunist era, atât programatic cât şi în mod practic, antibiserică şi era mai tentat
să dărâme bisericile, indiferent de confesiune, darămite să autorizeze construcţia altora noi. Lucru
care s-a şi întâmplat în unele cazuri. Şi totuşi s-au construit biserici aşa cum am văzut în relatarea de
mai sus. A trebuit însă, pentru atingerea acestui scop, să fie făcute eforturi extraordinare, a trebuit
luptat şi cu climatul general şi cu oamenii şi cu birocraţia şi cu obstacolele de tot felul. Au existat
din fericire preoţi, pastori, clerici cu funcţii mai mari s-au mai mici care nu au descurajat, au insistat
şi au reuşit, aşa încât numărul bisericilor la sfârşitul perioadei comuniste a fost chiar mai mare ca
înainte. Acest fapt a fost posibil şi pentru că românii au avut o religiozitate mai mare decât alte
popoare, iar pentru ei biserica creştină în general a avut un rol major în menţinerea identităţii
naţionale şi în propăşirea culturală. De asemenea s-au găsit şi oameni care au reuşit să depăşească
dogmatismul ideologic, care se raportau la tradiţie şi la părinţii şi strămoşii lor şi au acordat acel
minim de înţelegere faţă de manifestările religioase, altfel permise şi de legile în vigoare. Interesant
este şi faptul că recensămintele de după 1989 au stabilit pentru România un procent mai mare de
oameni care s-au declarat religioşi decât se aflau în statele democratice, cu o deplină libertate în
desfăşurarea cultului.
În autobiografia sa, Viaţa unui pastor din România, p. 40, Pavel Bochian relatează pe câteva
pagini experienţa sa carcerală în România interbelică (anul 1938).

Comuniştii din închisoare îl întreabă: „Ce ai făcut? Pentru ce te-au arestat?” Bochian răspunde:

„M-au arestat pentru că eu cred în Dumnezeu, am citit din Noul Testament şi am predicat oamenilor
să se pocăiască şi să se întoarcă la Dumnezeu”. Apoi i-am întrebat: „Voi, dacă sunteţi comunişti, ce
aţi făcut şi pentru ce sunteţi arestaţi?” Ei mi-au răspuns: „Noi nu credem în Dumnezeu şi nu vream
ca unii să fie prea bogaţi şi alţii prea săraci. Pentru aceasta luptăm noi”. Le-am răspuns: „Cel mai
mare păcat al vostru este necredinţa în Dumnezeu”.

63
* sursa : Măsura, ziar naţional independent, 2010

Misterul demisiei lui Bradin


Posted on iunie 26, 2010 by Vasilică Croitor

Nu-mi amintesc să fi citit în vreo carte de istorie penticostală despre demisia lui Bradin, care a fost
urmată de demisia lui Bochian, urmată, la rândul ei, de revenirea lui Bradin la conducerea Cultului.
Care au fost considerentele demisiei lui Bradin? Este greu de știut. Poate că a avut un moment în
care și-a dat seama că jocul pe care l-a făcut cu Statul comunist nu a ieșit cum a vrut el și,
asemenea celui care a aruncat arginții în Templu, a căutat să se retragă din învoiala secretă. Calea
aflată la îndemână era pensia, iar Departamentul Cultelor a acceptat ca Bochian să devină
președintele Cultului în 1958 Consiliul Bisericesc (și nu Adunarea Generală a păstorilor) l-a ales
pe Pavel Bochian la 27 martie 1958, însă în 21 iunie acesta renunță la poziția obținută, chiar înainte
ca să fie finalizat procesul validării sale de către autorități. Scrisoarea lui Bochian ne dezvăluie
motivele sale în luarea acestei decizii: nu considera corect să locuiască în Arad și să conducă
Biserica Penticostală din București, iar soția sa era bolnavă și voia să fie mai aproape de familie.
După moartea lui Bradin, patru ani mai târziu, Bochian a fost numit președinte interimar și a
condus Cultul Penticostal până la Revoluție.

Sursa: internet libre.

1989-2009
Răvaş cu scopalamină

Antecedente penale Eugen Evu

Eugen Evu a fost urmărit de organele de securitate Deva, Hunedoara, Timişoara şi Bucureşti, între
ani 1971-1989, marturie fiind cele 4 dosare D.U.I.( aflate în arhivele fostei securităţi Bucureşti şi
însumând 460 de file şi dosarul MAI de 12 file ale expertizei efectuate de organe penale, prin care
securitatea Bucureşti, Timişoara şi Deva dovedesc implicit că poetul i- a scris un memoriu de
protest lui Ceauşescu, în 1983, fapt considerat penal şi având copnsecinţe ameininţarea cu arestarea
acestuia..
Ca fiu al fostului pastor penticostal raional Evu Gheorghe, Evu a obţinut şi dosarul DUI al acestuia,
cuprinzând probe ale hărţuirii la care părinţii săi şi pocăiţii au fost supuşi în fostele regimuri Dej şi
Ceauşescu. În dosarele privitoare la „ numitul Eugen Evu ( Cerna, Anonimul, Scriitorul,
Claunul,etc) sunt implicaţi peste 30 de ofiţeri de securitate, zeloşi activişti de partid şi utecişti, şi o
pestriţă cohortă de „ turnare continuă”…din lumea scriitorimii hunedorene şi altor zone, delaţiuni,
teste grafologice, probe din criminalistica urmăririi informative şi expertizelor epocii 1968-1989,
care dovedesc între altele pătrunderea ilegală în domiciliul său, schiţe, ordine, indicaţii, anchete,
interogatorii, ameninţări, scrisori confiscate, probe interceptprilor de acasă şi de la Casa de cultură,
documente strict secrete, liste cu amici, familie, vecini, electorat de cartier, rapoarte, culminând cu
expertiza şi somaţiile de şantaj de a colabora, condiţionînd altfel arestarea scriitorului.
Ameninţările, şicanele şi marginalizările precum şi unele delaţiuni obscure, ca şi efectele lor
traumatizante au continuat şi după 1989. În răstimp, date despre acestea au apărut în reviste internet
din S.U.A., Germania, Canada, în cotidiene şi reviste de cultură din ţară, precum şi în două dintre
cărţile de memorialistică publicate de hunedorean. Pentru anchetatorul său principal, Eugen Evu a
obţinut o aşazisă condamnare pentru poliţie politică, publicată de Monitorul Oficial al României.
Toate demersurile scriitorului în ideea unei legib care să compenseze măcar moral astfel de
64
cazuri( fie doar din partea U.S.R. sau Ministerul Culturii şi Parlamenul României), au rămas fără
reacţie.
În imagine ultima pagină din Expertiza anchetei PENALE afectuată la Bucureşti în 1982-1983.

Sursa : UNEVLITERAR, blog

Media monitor:

19 aprilie 2010

Mesagerul hunedorean, Deva

Licitaţia organizată de Compania Naţională a Huilei Petroşani privind atribuirea contractului de


pază a obiectivelor, monitorizarea sistemelor de alarmare împotriva efracţiei, patrulare şi
protecţia încărcăturii convoaielor de vagoane, a fost câştigată de un grup de firme din care face
parte şi Axis Corporate SRL Deva, firma lui Ionuţ Rudeanu, ginerele ministrului de Interne, Vasile
Blaga.

„Subiectul nu prezintă interes”

Potrivit datelor oficiale publicate pe: e-licitaţie.ro, data limită până la care se puteau depune ofertele
a fost 19 martie 2010, iar deschiderea ofertelor a avut loc în data de 14 aprilie. Tot potrivit datelor
oficiale, Axis Corporate SRL Deva s-a „născut” în 24 aprilie 2009, are sediul în apartamentul nr. 18
de pe scara B, a blocului B, amplasat pe B-dul Nicolae Bălcescu din Deva şi figurează la poziţia
784 pe lista Ministerului de Interne, ce cuprinde firmele ce au obţinut, până la data de 31.03.2010,
licenţa de funcţionare în domeniul pază şi protecţie (licenţă acordată în data de 11.27.2009).

De curând, mai exact în luna februarie a acestui an, s-a „născut” şi Axis Corporate Security SRL–
Entitate, cu sediul pe Str. Maşina de Pâine, nr. 43, Bucureşti. Potrivit aceloraşi documente făcute
publice pe site-urile de specialitate, persoana de contact la SC Axis Corporate SRL Deva
este Ioan Andrei Rudeanu, căsătorit cu fiica ministrului de Interne, Vasile Blaga.
Grupul de firme care a câştigat licitaţia pentru paza obiectivelor, monitorizarea sistemelor de
alarmare împotriva efracţiei, patrulare şi protecţia încărcăturii convoaielor de vagoane pentru
următorii trei ani a oferit preţul cel mai bun (cel mai mic). Referitor la situaţia în sine, dar şi la o
posibilă contestare a rezultatului licitaţiei din partea celorlalte două grupuri de firme participante,
Ionuţ Rudeanu (nepotul fostului preşedinte al Consiliului Judeţean Hunedoara şi al
filialei judeţene PSD Hunedoara), MIhai ( Mişu) Rudeanu, declară că: „pentru mine, subiectul
nu prezintă interes. Nu comentez. Se face din ţânţar armăsar, ca şi în cazul accidentului pe care l-am
avut, în luna ianuarie, în Hunedoara”.Valoarea estimativă a contractului se ridică la aproape
36.000.000 de lei.

Artere colăturlnice…

De neamul Rudenilor ..

RUDENII sunt personaje extreme de interesante, în foarte multe momente ale “ istoriei recente”…
Cei doi fii ai răposatului preot Rudeanu, îşi au istoria lor care va merita să o comentez, cum am mai
făcut-o, în revista Provincia Corvina, sau în cărţile mele de memorialistică. Privitor la numele
RUDEEANU, unii au cercetat originea numelui ca fiind nu a vreunei familii de RUDARI; adică

65
ţigani- comersanţi ambulanţi în Rusca şi pe Mureş, în vremea Imperiului Bicefal,…ci ar veni de la
RUTEANU, adică originari din UCRAINA, veniţi cu valurile de emigranţi de peste Prud, pe
vremea lui STALIN… Poate că tipul de blonzi roşcaţi existent în Poaina Rusca şi pe Valea
Mureşului…,este o caracteristică a acelei origini: în zona Lunca Cernei predomină , însă mai sus,
spre vârfurile ( nedeile) de la Meria …, pădurenii sunt total diferiţi fizionomic, pare-se şi eu
refugiaţi cândva din sudul zonei actuale Caraş Severin şi Mehedinţi…Aceştia sunt de aspect foarte
diferit de RUSCANI- RUTENI ( a doua populaţie după ucrainieni în Ucraina de azi!”…) bruneţi,
măslinii, şi se perpetuează din decenii, o anume duşmănie între ei şi cei din Vale…
La urma urmei acestea aparţin genealogiilor, istoriei, no problem, doar ceva aş sublinia : tipul de
COMPORTAMENT al strămutaţilor, amintindu-l pe acela al emigrantului pe care îl iei în chirie,
pentru a tinde să te elimine şi să-ţi confişte viaţa şi averea ….O vorbă auzită prin zonă, încă din
copilărie, când tata m-a dus la Hăjdău, la nişte bătrâni omenoşi, …spune că “ moldoveanul ( adică
rutenii strămutaţi din vremea lui Petru Groza, Stalin sau Dej -) “ îi primeşti în casă, apoi îţi scuipă
în zeamă ( ciorbă) şi îţi fute nevasta “…
Altă vorbă din zonă “ Fî ce zice popa, nu ce face popa”…o fi ştiind-o şi tovarăşul preot IO (!)
mare bizanţOLOGist care m-a afrontat într-un interviu că “ la vremuri noi, ( la cultură) , trebuie
oameni noi” ….Carivazâcă…EL era omul nou, cioara i-a ieşit din gură , căci şi gura prea cuviosului
adevăr mai scapă: EL E OMUL DE TIP NOU; homo ceausensis…” Popii ăştia, mi-a spus odată
Moşu-meu , primesc femeile la euharistie, iar după aia vin la ele acasă, să le mângâie văduvia, că
pofta-I poftă mai ales la cei care mâncă mult de la botezuri, nunţi, pomeni …
Celebra zicere despre Popa Şapcă junior, era următoarea, fie la poemni, fie la botezuri sau
nunţi :

“ Dar ceva pentru preoteasa, pentru acasă, nu pui la pachet “?

Mitul personal al familiei este cel al unei pretinse “ dizidenţe” a răposatului cu “ ighemonikon” şi
al judeţului…, etc - din vremea stalinismului când acesta ar fi contestat – cu audienţă la Ghe.
Ghiroghiu Deja (?) ,strămutarea unor sate pădureneşti, pentru construcţia barajului Cinciş, în
amonte de Hunedoara…În dosarele mele de la securitate, acel preacuvios, cândva tânăr, mai précis
exact în epoca stalinistă – dejistă, îl turn ape tatăl meu Evu Gheorghe, pe atunci pastor regional al
cultului penticostal, hărţuid de securitate, dar şi de habotnicii de la B.O.R. – de genul său; era
infiltrate ca agent, aşa cum scrie negru pe alb în rapoartele sale ca informatory, către securitatea
Hunedoara şi către partidul premergător celui comunist. O CARIERĂ bisericească, ierarhică , pe
care cei doi “ feciori” aveau să o continue în virtutea principalei “ constante” istorice a confesiunii :
obedienţa, habotnicia, colaboraţionismul cu Puterea…A avut bani să-şi trimită fiii la şcoli rentabile:
cel mare la zootehnice , o vreme fiind capul industriei cărnii, acum retras strategic într-ale celei
veterinare…, cel mic, înclinat în studenţia ceauşistă …la moravuri lumeşti, wiskey şi prea iubire,…
a devenit popă, un Popa Şapcă veritabil….De tot hazul au fost “ acţiunea “ politikon – missionaristă
“ revoluţionară” ( sic) a cleor doi, când au efectuat o vizită în CHINA, ducând cu avionul o troiţă
ortodoxă şi aducând în schimb, pare-se, o pagodă (?!?)- şi un vangăr de ziare chinezeşti…Erau de
fapt tenebroase- dacă nu ar fi sinistre, legături cu vechii comunişti de la Jeminjibao…pe care, dup “
revoluţie”, i-au ospeţit în Ţinutul Pădurenilor, cu un protocol demn de teatrul lui ORWELL; am
fost, ca scriitor, acolo şi am relatat literar – journalistic, întâmplarea…

Mihail ( Mişu) Rudeanu ( cei ce au fost repetat prin anii de după revoluţia din 1989, rand pe rand
“ emanaţi” ( Frontul Salvării Naţionale, ai lui Ion Iliescu et comp) –apoi ţărănişti ! Mihail
Rudeanu, a fost preşedinte “ de onoare “ al organizaţiei judeţene ( Hunedoara, Deva) a
revoluţionarior…A fost lider în guvernele Iliescu – Năstase .
Blamat de opoziţie, ani în şir, ca fiind BARON LOCAL, printre altele şi-a căsătorit fiica cu un alt
celebru baron , MISCHIE, alianţa eşuând însă printr-un divorţ care, scriau jurnalele, a adus totuşi
sporirea averilor ambelor “ părţi combatante”.

66
Cel mezin, preot ortodox Ioan Octavian Rudeanu, o vreme la Hunedoara şi apoi profesând ca
navetist, la catedra din Arad, (ca universitar), a stat sub “ aripa” celebrului academician Răzvan
THEODORESCU, bizantinologul şi “ revoluţionarul” de la Televiziunea Română, ulterior numit de
regimul emanaţilor director al Televiziunii române “ libere”,…În perioada Pe-SEREISTĂ…, Mişu
Rudeanu l-a numit şi director al C.J. de Cultură din Deva, de unde avea să fie debarcat în condiţii
obscure, acuzat fiind de comporamente şi năravuri…NEORTODOXE: ţuica boemelor
culturale…,nu a fost de astă dată compatibilă cu tămâia şi nici cu virgulă sutana neagră de tip
chinezesc ale prea- aplecatei sale întrupări …S-a întors spăşit ( aparent) ,a catedra din Arad.
Repetând mişcarea fratelui său, cu “ alinaţele “ familiale şi agonisire de toate, pr. I.O. Rudeanu îşi
însoară fiul , pe Ionuţ Rudeanu, cu pe atunci ministrul de Interne – Vasile Blaga, actual lider al PDL
şi probabil viitor preşedinte al acestuia …Una dintre înscenările ( cui?) recente ale neo-
stalinismului …în vogue, ar fi fost şi percheziţionarea popii, la casele sale din Deva, dar şi altele,
( la Cinciş nu ??), fiind acuzat că ar fi sustras când era şef la cultură, obiecte de patrimonial
bisericesc şi cultural, săbii, manuscrise, vechi, etc…Poate unele erau deja dosite în familia
repausatului, din aşa zisa – “ biserica înecată” din satele evacuate, ruina de pe maulul lacului de
acumulare Cinciş…Altele vor fi ajuns, cărţi şi icoane, pe la Bucureşti, poate la tov Theodorescu,
protectorul Popei Şapcă…, eheee ! “gura lumii nu tace “ . Altele au tranzitat, în fel şi chip, de prin
casele vechi ale unor repausaţi foşti venerabili slujitori ai fostelor biserici …, care, cu osârdie, au
fost DOSIT inventarele acelor bisericii evacuate ori reintrate în pământ…, olaltă cu cimitirele –
osemintele celor
ce nu au fost exhumaţi diun Valea Cernei.., poate la Zlaşti, poate prin munţi, căci odoarele şi
fetişurile au aceeaşi soartă în veac, cu a …brăţărilor dacice din acelaşi areal…
author : Gill Delastresbourg,

Pagini ataşate

Simona Botezan

By Washington D.C., SUA

Inchiziţie pe motive de convingeri religioase

Am aflat despre existenţa pastorului disident Iosif Ţon în ultimii ani ai “epocii de aur”, datorită
mesajelor sale de la radio BBC şi Europa Liberă. O parte din aceste mesaje sunt disponibile la
adresa: http://iosif-ton-mesaje.eu Un fost deputat, pastorul Petru Dugulescu spunea că:
"Pastorul Iosif Țon, este un reprezentant de seamă nu numai al evanghelicilor români, dar și al
intelectualității noastre cu spirit cucernic […] este respectat și apreciat nu numai ca păstor și
învățător, dar și ca cel mai bun scriitor creștin român în viață. Iosif Țon mai este cel care a pus
sănătos bazele și a asigurat funcționarea la cote înalte a celui mai reputat Institut Biblic Est-
European, cunoscut și sub numele de Universitatea EMANUEL din Oradea." Zilele trecute, citind
în revista romano-belgiană "Bruxelles Mission", aflu că domnul Iosif Ţon a trecut la penticostali,
iar această decizie a dat ocazia Uniunii Baptiste din România să lanseze o campanie de
denigrare şi atacuri concentrate asupra prof. dr. Iosif Ţon. Oare ce înseamnă pentru baptişti

67
“libertatea religioasă” pentru care au pledat ani de zile la ONU şi la forumurile internaţionale
din SUA? Susţineau că ortodocşii îi persecută pe cei care părăsesc religia ortodoxă şi pledau
pentru o "libertate religioasă" sinonimă cu libertate de alegere. Acum baptiştii îl persecută pe
Iosif Ţon pentru că a părăsit religia baptistă! Libertatea religioasă nu înseamna doar libertatea
de-a trece la religia baptistă, ci şi libertatea de a trece de la baptişti la o altă religie, fără a fi
ostracizat de membrii comunităţii pe care o părăseşti. Scuzaţi-mi îndrăzneala de a interveni
într-o discuţie a teologilor cu creier mare, şi totuşi… bateţi câmpii! De când religia baptistă
este o Credinţă? Credinţa este doar una singură în jertfa Domnului Isus, iar religii sunt peste
27.000, iar biserici la fiecare colţ de stradă. Azi-mâine o să avem câte o religie pentru fiecare
familie sau şi mai rău, pentru fiecare persoană.

Scriu aceste rânduri din solidaritate cu domnul Iosif Ţon, pe care nu-l cunosc şi cu care nu am
nimic în comun decât faptul că ne închinăm aceluiaşi Dumnezeu. Scriu cu părere de rău pentru
durerile sufleteşti cumplite prin care, presupun că trece dumnealui în aceste zile şi cu păreri de
rău pentru sufletele negre de ură ale grupării pastorului agitator Paul Negruţ. Pentru mine
domnul Iosif Ţon reprezintă un om valoros şi o mare personalitate creştină, indiferent de cultul
faţă de care se simte apropiat; este un creştin, care în vremurile grele ale comunismului s-a
adresat tuturor românilor, în numele credinţei, a dăruit lumina şi pacea sufletească, interzise
de ateii comunişti. Domnul Paul Negruţ, până mai ieri frate de credinţă cu “ereticul” Iosif Ţon, a
avut grijă ca acesta din urmă să nu mai predice (de vreo 20 de ani!) în biserica pe care a
ctitorit-o, i-a luat locul de rector şi la Facultatea Emanuel din Oradea, iar astăzi îşi dă arama pe
faţă şi îşi etalează ura acumulată faţă de domnul Ţon. Mai contează care dintre cei doi este
baptist şi care este penticostal? Din punctul meu de vedere contează doar faptele celor
doi.Daca din pricina opiniilor mele se vor isca alte polemici, evitaţi să “trageţi în pianist”! Sunt
un om obişnuit cu o dilemă în cazul Iosif Ţon şi pun întrebări… retorice. Cu ce drept este atacat
pastorul Iosif Ţon ca om, într-un mod suburban, de către reprezentanţii Uniunii Baptiste din
România? Care este dogma, credinţa şi logica potrivit căreia baptiştii îşi varsă ura asupra lui
Iosif Ţon şi apoi o motivează prin credinţă? Sunt aceşti creştini imaculaţi? Şi-au amintit vorbele
lui Iisus: “Cine dintre voi este fără păcat, să arunce cel dintâi cu piatra” când l-au atacat pe
domnul Iosif Ţon ca talibanii?

Din cauza divizării bisericii, sute de ani Europa a fost măcinată de războaie, deşi apariţia unor
noi doctrine, biserici sau orientări religioase nu l-a mutat pe Dumnezeu din veşnicia lui, n-au
schimbat Biblia şi n-au condus nici la Armaghedon şi nici la decizia lui Dumnezeu de a-şi
abandona credincioşii.
Decalogul a rămas acelaşi. Una dintre porunci este "să nu ucizi". Cu toate astea, se ştie că
vizionarii Evului Mediu erau consideraţi adesea eretici sau vrăjitori. În numele credinţei şi al
bisericii, oameni ca Giordano Bruno sau Ioana D'Arc au fost arşi pe rug şi torturaţi de Inchiziţie
pentru convingerile lor. În timp s-a dovedit ştiintific dreptatea lui Giordano Bruno, deşi fusese
excomunicat de două ori. Câte sute de ani i-au trebuit bisericii să-şi ceară scuze pentru
crimele comise în numele credinţei? Ioana D'Arc avea viziuni, deşi era catolică, iar pe vremea
aceea nu exista cultul penticostal. A fost considerată eretică şi arsă pe rug. Cu ce drept a fost
arsă pe rug dacă ucigaşii erau creştini, deci aveau de respectat porunca "să nu ucizi"? Creştinii
au datoria să-şi iubească aproapele ca pe ei înşişi. Ce fel de crime “pasionale” din credinţă sunt
cele înfăptuite de ucigaşi abominabili sub protecţia Bisericii Catolice? Astăzi vizionarii nu mai
sunt arşi pe rug, pentru că în zilele noastre crimele sunt interzise prin lege. În schimb am citit
în ziare că baptiştii au inventat Inchiziţia modernă şi testează eficienţa pe Iosif Ţon. Arma de
tortură este cuvântul, iar “ereticii” secolului 21 sunt calomniaţi, denigraţi, batjocoriţi şi
excomunicaţi. Mulţimea credincioşilor baptişti este instigată la ură de către liderii ei, într-un
mod similar cu cel din timpul Revoluţiei Franceze, când oamenii se adunau în pieţe publice să
vadă cum mai cade un cap nobiliar sub lama ghilotinei. În acelaşi fel rectorul Paul Negruţ
conduce ostilităţile Uniunii Baptiste, contra prof. dr. Iosif Ţon. Metodele inchizitorilor baptişti de
astăzi seamănă izbitor de mult cu cele aplicate de catolici lui Galileo Galilei, Ioanei D'Arc sau lui
Giordano Bruno. Rezultatul final este excomunicarea, deşi… după cuvintele pe care i le-au
adresat domnului Ţon, fac pariu că l-ar arde şi pe rug dacă ar putea!Ce atitudine ar trebui să
avem faţă de cei care au altă religie? Iisus a murit pentru noi toţi, nu doar pentru baptişti,
penticostali, ortodocşi sau catolici. Nu cunosc amănuntele, asemănările şi diferenţele dintre
bisericile protestante şi nici nu vreau să scriu despre ele. Pun aceste întrebări în calitate de om
şi de creştin. Sunt botezată în religia ortodoxă, religia mamei mele, pentru că aşa au decis
părinţii mei. Tatăl meu este greco-catolic şi a suferit pe vremea comuniştilor din cauza
credinţei lui, aşa că părinţii mei au decis să-şi boteze copiii la ortodocşi, ca să scăpăm de
persecuţie. Tata voia să se facă preot şi a fost elevul cardinalului Alexandru Todea. În 1948

68
Biserica Română Unită cu Roma a fost scoasa în afara legii, aşa că tata s-a făcut până la urmă
economist. Bunica Elisabeta, mama tatălui meu, era de altă religie, dar nu i-a interzis tatălui
meu să urmeze cursurile seminarului greco-catolic din Blaj, ci la încurajat să se facă preot.
Chiar dacă aparţinea cultului baptist, bunica mea asista uneori la slujba de duminică de la
Catedrala Sfânta Treime din Blaj. Mergea acolo pentru că băiatul ei (tatăl meu) era acolo. Tata
era băiatul care aprindea lumânările, ducea cădelniţa, cânta şi-l ajuta pe preotul greco-catolic
în timpul slujbei la Catedrala Sfânta Treime din Blaj. Catedrala este ctitoria unui episcop greco-
catolic, Inocentiu-Micu Klein, întemeietorul gândirii politice româneşti moderne. Bunica mea a
dovedit prin faptele ei că înţelege esenţa creştinismului, chiar dacă n-a făcut şcoli înalte.
Domnul Paul Negruţ şi acoliţii dumnealui ce dovedesc în cazul lui Iosif Ţon?

Rectorul Paul Negruţ dovedeşte o îngustime a minţii deranjantă pentru orice creştin autentic,
în deplinătatea facultăţilor mintale şi dotat cu discernământ. În acest sens, salut şi susţin
opiniile exprimate în articolul din Bruxelless Mission, potrivit cărora ”Iosif Ţon şi-a schimbat
religia, dar nu şi-a schimbat Dumnezeul!” Dacă domnul Paul Negruţ, unul dintre liderii baptişti,
nu este capabil să respecte alegerea lui Iosif Ţon, ci dimpotrivă, recurge la orice mijloace
(minciuni, egoism, dat din coate, plagiat ş.a.m.d.) pentru a-şi atinge interesele, personal nu-mi
rămâne decât să mulţumesc lui Dumnezeu că nu sunt baptistă! Cum este posibil ca în sec. XXI
un om să fie atacat şi tratat abject, ca pe vremea Inchiziţiei? Ce fel de profesor şi model este
domnul Paul Negruţ, dacă instigă liderii baptişti să sară asupra lui Iosif Ţon ca o haită de lupi
înfometaţi? Este Paul Negruţ un bun creştin sau ar trebui excomunicat din toate religiile
creştine pentru instigare la ură, discriminare, prigonirea unui creştin datorită convingerilor sale
religioase, manipularea maselor şi alte atitudini curioase, care n-au nimic de-a face cu
creştinismul, ci mai degraba cu comunismul Şi dacă, totuşi, calomniile din presă au apărut într-
un penibil şi prelungit moment de rătăcire, se impun două lucruri:

1. Uniunea Bisericilor Baptiste şi rectorul Paul Negruţ să îşi ceară scuze public de la Iosif Ţon şi
să recunoască vina, faptul că nu a fost creştinesc ce s-a întâmplat.

2. Liderii bisericilor care au instigat credincioşii baptişti, să înceteze campania de discreditare


la adresa lui Iosif Ţon.

Cazul pastorului Iosif ŢON…în Phoenix Magazin, Arizona

In pofida atacurilor meschine din partea unor lideri religiosi duplicitari, pastorul Iosif Ton a
fost si ramane un punct de referinta nu doar in istoria evanghelicilor, ci si a tuturor romanilor.
Incercarile disperate ale unor lideri baptisti dornici de publicitate de-al scoate pe doctorul Iosif
Ton din spatiul mediatic au esuat lamentabil. Desigur, pentru multi baptisti, singura modalitate
prin care Dumnezeu inalta sau coboara un om este pozitia pe care acesta o are in cadrul
Uniunii Baptiste din Romania. Traind in cercul lor stramt, ei nu pot sa vada dincolo de aceasta
organizatie religioasa efemera. In urma deciziei arbitrare a acestei organizatii, de a-i retrage
hirotonirea domnului Iosif Ton, mai multi lideri baptisti marunti s-au grabit sa solidarizeze cu
pastorul Paul Negrut (foto stanga sus), initiatorul si artizanul acestui atac suburban la adresa
lui Iosif Ton si a polistilor crestini din Romania. Baptistii fundamentalisti l-au acuzat pe Iosif Ton
ca nu este fidel doctrinei baptiste si prin urmare se face vinovat de "erezie". Marul discordiei a
fost dat de afilierea lui Iosif Ton la asociatia polistilor crestini din Romania, o grupare cu o
doctrina apropiata de cea penticostala.
Delimitarea liderilor baptisti de crezul penticostal si aversiunea lor impotriva baptistilor care
imbratiseaza aceasta doctrina este una vehementa, insa nu a fost niciodata exprimata atat de
deschis ca si acum. De regula, cand un teolog baptist inclina spre crezul penticostal, aparatorii
inversunati ai religiei baptiste incercau alte metode de aplanare a acestei "treziri", prin
discreditarea acelei persoane. Dintr-odata, ieseau la iveala acuzatii grele, pacate de moarte,
erezii distrugatoare, de parca in sanul Uniunii Baptiste din Romania nu ar exista destui pastori
care ar putea face obiectul disciplinarii bisericesti. Un exemplu relevant in acest sens este arhi-
cunoscutul caz de plagiatura al unui rector universitar baptist, care si-a pus numele lui pe un
curs de etica crestina tradus din limba engleza, din cartea “Moral Choices” de Scott Rae.
(Corect ar fi fost sa mentioneze sursa, numele cartii si al autorului).
In mod paradoxal, acel rector a luat masuri severe impotriva unor studenti vinovati de "pacate"
extrem de similare. Potrivit Sfintelor Scripturi, carora baptistii fundamentalisti pretind ca le sunt
extrem de fideli, aceasta intra la categoria "ipocrizie". In momentul care pedepsesti pe cineva
de pacate pe care si tu le comiti, este o dovada clara de ipocrizie. Desi acest caz a fost

69
semnalat in presa, Uniunea Bisericilor Baptiste din Romania nu a luat nici o masura impotriva
pastorului plagiator, iar acesta nu si-a recunoscut niciodata public vina (cum le cere el altora sa
o faca). In mod paradoxal insa, masurile arbitrare luate impotriva pastorului Iosif Ton au fost
facute publice pe siteul Uniunii Baptiste. Si atunci ne punem intrebarea, este vorba doar de
ipocrizie la mijloc sau si de ipocrizie si de invidie?
Dupa cum se stie, erezia cea mai mare si pacatul cel mai grav pe care l-a condamnat Isus
Hristos au fost ipocrizia si invidia. Faptul ca Uniunea Baptista nu s-a sesizat atunci, dar
riposteaza vehement acum, este o dovada clara ca in sanul acestei organizatii se strecoara
tantarul si se inghite camila. Mai mult decat atat, principalul "moralist" care il ataca acum pe
Iosif Ton este nimeni altul decat rectorul plagiator. Este ridicol cati pastori baptisti s-au aliniat
acestei meschinarii si dau curs acestei persecutii religioase impotriva pastorului Iosif Ton.

Punerea sub disciplina a baptistilor cu crez penticostal

Cu siguranta, fiecare religie este libera sa isi formuleze propriile doctrine si sa disciplineze orice
"erori" potrivit cu ideologia religiei respective. Situatia in cazul pastorilor baptisti este una total
diferita. Prin bisericile penticostale trec in fiecare an cateva sute de pastori baptisti. Unii vin sa
isi promoveze anumite lucrari de "misiune", altii anumite "tabere crestine", altii sa-si vanda
cartile sau sa adune bani pentru alte proiecte crestinesti.
Credinciosii penticostali, extrem de generosi, doneaza anual cateva sute de mii de dolari
pentru lucrarile initiate de acesti pastori baptisti care ii viziteaza, prezentandu-se ca "frati in
Domnul". Straniu este faptul ca dupa ce au iesit pe usa bisericilor penticostale si au ajuns din
nou la ei "acasa", crezul penticostal devine pentru acestia cea mai mare erezie posibila. Mai
grava decat minciuna, hotia (plagiatul), ipocrizia, invidia. (In cadrul Uniunii Baptiste au existat
si alte abateri destul de grave care au fost trecute cu vederea de liderii acesteia). Acesti
pretinsi credinciosi te lovesc, te darama, te defaima, dar folosindu-se de un pretext nobil. Ei fac
acest lucru pretinzand ca apara Scriptura. De fapt, istoria este plina de nedreptati comise in
numele Scripturii si al lui Dumnezeu. Tot ei s-au dovedit insa nespus de necrutatori cu omul
care a pus bazele postului de Radio Vocea Evangheliei, a Societatii Misionare si a Insitutului
Biblic Emanuel din Oradea.

Penticostalii din Suceava s-au lasat amagiti de diversiunea


liderilor baptisti

O stire neasteptata pentru lumea evanghelica a fost atunci cand Radio Vocea Evanghelica din
Suceva a anuntat ca a decis sa scoata predicile pastorului Iosif Ton de pe post, deoarece
acesta nu este nici baptist, nici penticostal, deci nu face parte din nici una din religiile
actionarilor acestui post de radio.

Pentru acesti oameni se pare ca nu conteaza atat de mult crezul, cat apartenenta religioasa,
eludand faptul ca o parte din donatiile pentru acest canal mediatic vin de la biserici
nedenominationale. Iosif Ton nu este nici baptist, nici penticostal, el este crestin.

Persecutia religioasa da nastere la unitate

In pofida tuturor carcotasilor, a ipocritilor, invidiosilor si plagiatorilor, Ton ramane un mentor


pentru zeci de mii de crestini romani de pe intregul mapamond. Rafalele trase de Uniunea
Baptista din Romania nu fac decat sa ii determine pe crestinii sinceri sa stranga randurile si sa
inteleaga mai limpede ca religia nu inseamna nimic, insa credinta este totul.

70
Pentru cei interesati, informatii veridice despre activitatea pastorului Iosif Ton cat si
ultimele sale predici, le puteti gasi pe blogul sau personal:

http://iosifton.blogspot.com/

Toate mesajele doctorului Iosif Ton pot fi ascultate la adresa:

www.iosif-ton-mesaje.eu

Sursa: Bruxelles Mission - Belgia

DOLIU PE MĂRŢIŞOR
Eugen Evu
Între frustraţie şi….lustraţie

71
* fragmente din dosarul „ Cerna”, primul din cele patru ( Arhivele fostei Securităţi).

Blogofere doi şi un sfert, zero

De clanul rutenilor sau de generaţia tătucilor


Ginerele ui Blaga, zece milioane de euro de la stat
- pamflet-
Gill Delastressbourg

Anul trecut (2010), serialul jurnalistic „ Generaţia lu’ tata”, realizat de HotNews.ro şi revista
Kamikadze, a prezentat debutul lui Ionuţ Rudeanu, fiul preotului I.Octavian Rudeanu, nepot al
ex- preş PDSR Mihail- Mişu Rudeanu, al C.Jud. Hunedoara, preş de onoare (!) al Emanaţilor şi al
cons. Organizaţiei revoluţionarilor în guvernele lui Iliescu- Roman şi Năstase, cu un scurt sejour în

72
ex. PNŢ c.d, anti Corneliu Coposu) deci odrasla aşa zisului clan Rudeanu al baronilor locali, fiica
lui Mişu fiind temporar înrudită cu alt ex baron local, tenebrosul Mischie…)
…aşadar ginerele lui Vasile Blaga ( fost ministru de Interne, actual lider al PDL) , în cariera
de contractor al statului. Astfel în aprilie 2009, el a înfiinţat firma de servicii de pază Axis Security (
gura porumbelului face lustraţie, adică al fostei securităţi şi (t) urmaşilor ei, care, în doar un an de la
înfiinţare câştigase pe cont priopriu sau în asociere, contracte de zece milioane de zece milioane de
euro de la companii de stat, precum minele din Valea Jiului ş.a. din subordinea lui Adrian Videanu
şi Radu Berceanu, ( guvernul Boc preşedinţia Băsescu- PDL). În urma serialului Hot News.ro –
Kamikadze, ginerele Ionuţ Rudeanu a renunţat la aceste contracte. În favoarea cui? Rămâne de
văzut…

Din tabăra adversă fracturatei „ unităţi” „ dreptate şi adevăr” made Stolojan- Stoica and
Băsescu, cuscrismul încolţeşte şi mai mistreţ: ministressa boc- băsescă Elena Udrea, soţia lui
Dorin Cocoş, are un cocoşel în familie, cumnatul soţului afacerist, care a primit contracte ( cu
statul) de 21 de milioane RON de la spitalele din Bucureşti. Administratorii firmei cumnatului au
câştigat licitaţii pe contracte de 18 milioane RON din spitale: 12,5 milioane a câştigat Medifest,
firma la care a fost acţionar Cocoş, de la unităţi medicale din Bucureşti în 2010.

*conspect media, de Gill Delastressbourg, din surse Hot News.ro şi Kamikadze et radio şant
(taj) post Virgil Măgureanu- Astaloş…( pt colaterale, consemnăm că în regimul Iliescu- Roman,
la cabana Prislop în amonte pe Cerna, Hunedoara , tov Ruteanu l-a adus în fief de taină pe
cappo-ul Serviciului Român de Informaţii, Virgil Măgureanu- Astaloş.

Pauza de şpritz de la un ortac din Vulcan


Noi nu mai prea uităm dar de plâns glumim iertând ?…

Frumoasa ministressă a stressului unora, şi a telegondolei altora, Elena Udrea- Cocoş


confirmă reclama dlui Băsescu, la sutiene elect- orale: „ Sânii trăiţi bineeee „!(zet-zet)

73
Alte itinerarii pe la Casa Albă, via Casa Alba Neagra …

Dan ENE
No comment fără diacritice…
Anca OEGAR ( Uiegaru)- din Baia de Criş

…Fostă membră ( şi membrană) a cenaclului Lucian Blaga din Hunedoara ( II) îndrumat de
„ fiul pocăitului” numitul Evu Eugen ( cf Dosarul nr 4 C.N.S.A.S )

Cunoscuta ziarista, Anca Oegar, a reusit sa dea o lovitura financiara care i-ar umple de invidie nu
numai pe toti barbatii, dar si pe marii investitori in afaceri imobiliare. Intoarsa relativ recent din
Statele Unite, unde a fost acreditata pe langa Casa Alba, ea a reusit sa cas- tige, printr-o tranzactie
imobiliara- fulger, 1.400.000 de euro. Pentru cei care cred ca viseaza, repetam cu alte cuvinte: e
vorba de un castig de aproape un milion si jumatate de euro, si tot pentru ei, amintim ca salariul
mediu net in Romania este de 93 de euro pe luna. Cum a fost posibila aceasta tranzactie fabuloasa,
autorul fiind o persoana care nu are nici o legatura cu domeniul si nici antecedente in acest sens, ne-
a dezvaluit o sursa care doreste sa ramana, deocamdata, anonima. Anca Oegar a cumparat 53.500 de
metri patrati, situati in orasul Voluntari, cu suma de 500.000 de euro, devenind proprietar de drept
asupra terenului. In aceeasi zi, la cateva minute diferenta, terenul isi schimba din nou proprietarul,
in persoana firmei Impact, dar cu un pret... consistent modificat, 1.900.000 de euro. Incheierile de
notificare poarta aceeasi data si numere de inregistrare aproape consecutive, 2206 pentru prima
vanzare si 2013 pentru cea de-a doua. Adica, doamna Oegar cumpa ra cu 500.000 si vinde cu
aproape 2 milioane aceeasi marfa, in aceeasi zi. Firma Impact, un cunoscut jucator pe piata
imobiliara, sau a luat o teapa de proportii, sau a cotizat undeva aceasta diferenta, avand in vedere ca
tranzactia s-a efectuat in ajunul alegerilor din 2004. Aceasta operatiune imobiliarfinanciara s-a
petrecut in zona cea mai cautata de investitori si cu cel mai mare potential de dezvoltare, cea situata
in nordul Capitalei. Numele Oegar era legat de activitati de presa, dar de-acum inainte, se pare ca va
fi intalnit in afaceri imobiliare. Stim ca Directia Nationala Anticoruptie este foarte sensibila la
semnalele lansate de mass-media, asa ca lansam si noi o intrebare: distinsa ziarista Anca Oegar si-a
declarat normal si cinstit toate veniturile obtinute in anul 2004? Si a doua: ea a platit impozitul pe
venitul aferent, in acelasi an 2004? Dupa stiinta noastra, neplata impozitului se cheama evaziune
fiscala si, de la o anumita suma in sus, e de competenta DNA. Asteptam un raspuns la aceste doua
intrebari. Implicata intr-un scandal, pe vremea guvernarii lui Ciorbea Numele Ancai Oegar este
unul controversat in urma relata rilor transmise din SUA, alaturi de colegul sau, Sorin Pasarin.
Sorin Rosca Stanescu i-a numit singurii ziaristi romani acreditati pe langa Casa Alba si
Departamentul de Stat, dar prestatia celor doi a starnit scandaluri la toate nivelurile cu ocazia vizitei
intreprinse de premierul de atunci, Victor Ciorbea, precum si cu alte ocazii in care cei doi au fost

74
mai mult colportori de cancanuri si mai putin ziaristi obiectivi. Scandalul in care a fost implicat si
numele Gildei Lazar mai este si astazi proaspat in memoria colegilor de breasla. ( din Atac, 2006)

Pauză de şripţ cu oţet de gutapercă …

Profeţii sibilinice 2012 la Măn. Tabaku

Pedelii portocalii vor fi stacojii şi vor fi numiţi pederrromi. FLUTURele va avea FALCĂ,
COTOIul va deveni tot mai SEVER, COCOŞul va oua BOCi mici. Va fi o criză de PĂSAT pentru
HOARA. Va reveni din umbră MUSCA pe căciula multora. Frig BOCnă în vară, mama OMIDA va
prolifera pe FRUNZAVERDE. Utopiile lui Bacon, Campanella, Morus şi BACONschi vor estompa
PRIGOANA asupra celor cu multe dedesubturi. Pletoşii vor PLEŞUvi. Din Babadag la Bagdad se
astupă gropile cu ţepe. Massele vor fi comasate, comesenii vor fi goldenşpitz, mulţimile vor striga (
degeaba) :
- BĂ! SES-CU-mpiră toate ! BĂĂ-SE-SCOALĂ ŢARA !
Sigla partidului unic care va fi restaurat vor fi doi sâni imenşi, iar sloganul elect- oral va fi acelaşi,
dar mai ciuruit decât sutienele deputanelor:
„ SÂNII TRĂIŢI BINEEE!”.( a consemnat Popa Şapcă)

Imn mineresc, Valea Jiului

“Cu-atâta jale şi nevoi


Ne-ntoarcem iarăşi înapoi
În lumea noastră fără cer
C-aşa e viaţa de miner.

Dar moartea vine tot mai des


Să vadă ce-are de cules
Din lumea noastră fără cer
Asta e viaţa de miner..."

În loc de Epilog fara diactritice

Dragul meu Maestru, frate întru Duh, EUGENE -


Iata ca s-a restabilit, se pare, comunicarea intre computerele noastre (...ca intre suflete, era de
mult!): am primit "Orizonturi violet - proiect". Probabil ca va fi o carte, nu?
...Textul, prezentarile, dosarele - totul este extrem de valoros si plin de "vana" interesantului.
...Este o chestie pe care ti-am spus-o mai demult: oare de ce neo-protestantii (elite romanesti! -
multi dintre ei...) nu fac deosebirea intre Ortodoxie (care este Calea Cea Drepta a Lui Hristos-
Dumnezeu, este la fel de primitoare pentru, sa zicem, "paganul" Socrate, cat si pentru hindusul
Sundar Singh ori pentru oricine bine-gandeste si bine-faptuieste...indiferent de numele religiei lui:
mozaica, islamica, buddhista etc. - iar pentru Duhul Romanesc, ea este "mama culturii romanesti") -
...si nevrednicii ei slujitori (...printre putzinii monahi schilavi, bine-credinciosi, care stiu bine
Misiunea Hristica si Invietoare de Neam Romanesc... - atatia popi lacomi oportunisti si lingai si
ticalosi/ticalositi, patriarhi ...de toate culorile curcubeului, numai de aceea a Cerului - nu! - tradatori
[profesionisti...] de...toate!!!). ...Tu vezi bine ca, intre mine si tine, se pun problemele gnostice (de
care ignorantii "bisericosi" fug, "ca dracul de tamaie"...), si ca incercam sa mergem, amandoi, pe
Calea Cea Dreapta (poti sa-i spui "Ortodoxie" sau altfel, ea tot spre Lumina Lui Hristos Mantuitorul
duce...si, cum bine ai inteles, spre MARTIRIU!!!). ...Apoi, sa-ti lamuresc (pentru ca am studiat
indeaproape fenomenul, avand in familia dinspre mama numai legionari, de SHCOALA

75
METAFIZICA SI EROICA MIHAELICA: Legiunea Sfantului Arhanghel Mihail/Mikael
(ARHANGHELUL SPIRITULUI, care si-a inceput lucrarea la 1871 si si-o va face 250 de ani
incolo...) - a foat nu "misticoida", cum ii zici tu: CZC a incercat sa faca ceea ce preotii crestini n-au
facut (...si au produs adevarate schizofrenii, in existenta poporului roman!): PUNTEA DE DUH
INTRE TRACISM SI CRESTINISM!!! (...operatiune cu adevarat mistica, precum in acele
Collegia fabrorum, in care a lucrat alchimistul Traian, cunoscut doar ca..."imparatul Traian"!). In
legatura cu atitudinea crestina, CZC a crezut ca poate sa reunifice ceea ce rupsesera trufiile anului
1054 (...nu mai zic de nenorocirile spirituale ale veacurilor al XV-lea si al XVI-lea! - cauzate de
cumplitele devieri ale Duhului, in cadrul Bisericii Romano-Catolice ): i-a chemat pe catolici, pe
protestenti...si i-a intrebat, clar si fara niciun ascunzis, cum ii era felul sau: "Ce puteti sa faceti,
pentru Neamul Romanesc?" - iar raspunsul lor a fost: "Ce ne iese din chestiunea asta?" Iti dai seama
ca un om de o moralitate sfanta, cum era Capitanul/CZC, a refuzat sa mai discute cu aceşti
închinatori la..."viţelul de aur"...!!!
Asta este...
In rest, SA FIE BINE!
Doamne,-ajuta!
Te imbratiseaza, cu tot dragul,
prof. dr Adrian Botez* semiotician

P.S.: O doamnă (cu solide cunoştinte gnostice...) din Bucuresti (locuieste într-un cartier cu români
apartinand de Biserica Penticostală!) mi-a spus ceva...iar eu nu am prin cine sa verific SOLID şi
DEFINITIV spusele ei, afara de tine: se zice ca SUA si Marea Britanie au inceput sa-i folosească pe
penticostalii din România (precum şi din alte ţari europene!) pentru a desăvârşi colonizarea Noii
Zeelande (probabil că ştii faptul ca nordul Noii Zeelande n-a fost complet ocupat de englezi, acolo
încă "respirând" triburile maorilor...). Eu nu ştiu - te intreb: e vreun adevăr în acest zvon, sau...e
doar un zvon şi...PUNCT!...ro?

* Prof. dr Adrian Botez este titular al USR, semiotician de prestigiu şi cercetător.

Mică epistolă către Theodor Damian

Am recitit după ani buni, „ Rugăciuni din infern” de Theodor Damian preot ortodox dinNew York,
prodigios poet şi editir al revistei Lumina lină, etc. şi am avut onoarea de a-l însoţi într-un periplu
de alţi scriitori şi critici, în Sibiu şi arealul Mărginimii. Deb utase încă fiind în ţară, la editura Axa ,
colecţia Steaua, fiind considerat optzecist.. Îmi permit câteva consideraţii retrospective, adiacente.
Infernul este în noi, este în id-ul fiecăruia şi in extenso în cel colectiv, este sistematizat în istoric…
Nu degeaba marxist- leniniştii şi comuniştii au redefinit arealul omogenizat ideologic al acestui
iad ( pretins paradoxal a fi …rai, ( promis) epocă de aur, etc) „ lagăr „..căci lagăr este, deci nu
paradeisos ( grădină împrejmuită de ziduri, ci de sârmă ghimpată! - Probabil că numai dintr-un
infern conştientizat ca atare, omul împins în această condiţie ce reiterează relaţia dintre stăpân
( ideolog- lider) şi rob, se va ruga mai fierbinte, disperat şi trântit pe burtă, târându-se ori
zdrobindu-şi genunchii, sau ritualizând răstignirea prin auto-dafeul sado- massochist, ori
mortificare. Lagărul Gulag era o replică a lagărului nazist, un Auschvitz – iată iadurile ! Sau
„ experimentul Piteşti”, al „ convertirii din victimă în călău, cappo-dopera sadomasochismului, a
iadului din psihicul uman. Iar sistemele emanate, au generalizat, drapate sub „ teze „ şi „programe”,
experimentele astea ale „ omului de tip nou”, recte „ neu-mensh-ul lui Nietszche.
Infernul este „ greul pământului”, teluricul gravitaţional al memoriei arhetipului. Catolicii
medievali, mai ales, îşi înspăimântau enoriaşii cu ameninţarea infernului pentru a le ţine mai bine
sufletele în obedienţă…Incepând cu secolul XIX, el s-a retras în prudenţă, în discreţie în acest sens.
Odinioară, în veacul lui Jeronimus Bosh, teama de infern menţinea oamenii în sânul bisericii,

76
ulterior această sperietoare îi împiedică mai degrabă să intre în ea. Trăim precipitat versus etica
infernului, o regresiune a gnosticismului, a anti-infernului a reîncarnării şi transfigurării, rolul
acestora fiind revelatoriu prin arta poetică, îndeosebi. Neoprotestanţii, mai ales cei din America,
refac misionarismul apostolic, după cum am observat în ultimele trei-patru decenii. Ehivocul
enunţului lui Malraux „ secolul XXI va fi religios sau nu va fi deloc”, este deja un sofism. Ştiinţele
recuperează spectaculos cunoaşterea, descoperirile fiind ele însele „ revelatorii”, adică ale intuiţiei
geniale…A crede este implicit a cerceta, deşi Eminescu scria că „ aceste legi / eşti nebun de le-
nţelegi”…Dar ecleziastul mai spune şi că „ în acele vremuri ( din urmă, n) ,înţelepţii vor fi
consideraţi nebuni” , nu ?
Poetul azi este oare el un astfel de om, chiar atunci când îmbină preoţia cu poezia, cu psalmicul,
cu incantaţia şi rosturile ei mantice, divinatorii d’antan, într-un nou algoritm ?
Infernul invocat ab initio de Theodor Damian ( editura Axa, Iaşi) – este ( a fost ) oare unul
revelatoriu în noima realului, şi a „ spiritului însetat de real” ( adevăr revelat divin) –
din anii regimului totalitar ? Infernul este în noi şi deci în sistemul ciclic experimentist al forţelor de
fapt emanate din identităţile supuse în promisiunea unei mereu utopice „ fericiri de aur”, toate fiind
mincinoase, infernale. Chinul veşnic predicat devine paradoxal chin de veacuri pământean, chinul
dictaturilor, toate fundamentaliste, toate satanice, sado-masochiste. Să recitim „Frica în occident”
de Jean Delumeau, sau „ Adevăr şi revelaţie”, de Berdiaev, şi ne dumirim.
„ Ideea chinurilor veşnice din infern este una din creaţiile cele mai atroce ale unei imaginaţii
umane terorizate şi morbide. Se simte aici supravieţuirea unor străvechi instincte sadice şi
masochiste care, în rest, au jucat un rol important în viaţa religioasă”, scria Berdiaev... „ .Poate
lucrul cel mai revoltător în toate astea, adaugă el, este faptul că ideea de infern a fost legată de
spiritul de dreptate derivat din instinctul de răzbunare”…
Într-adevăr, vom vedea aceasta la Sf. Augustin, la sfântul Toma de Aquino, Sf. Grigorie cel Mare
şi chiar la Calvin… Este oare problema infernului ) şi a paradisului) una resurectă a Poetului în
cetate ? Să sperăm, că, aici, în România reintegrată european, este doar un purgatoriu neo- dantesc,
din care sufletul nostru se roagă într-adevăr cu dor de lumină a divinităţii creaţiei, în opera Sa vie şi
devenitoare…, aşadar revelată.

Hunedoara, 5 martie 2011

To by or not to bee continued ?

77
Dr Cristian Negureanu

NAVELE LUI MESIA

Ştiind foarte bine faptul că Planeta Zeilor se îndreaptă spre sistemul nostru solar, biserica
romano-catolică a început să se deschidă spre fenomenul OZN şi viaţa extraterestră. Voi
prezenta câteva exemple în acest sens, informaţii suplimentare găsindu-se în lucrarea
profesorului de religie Alfredo Lissoni, OZN Dosarele Vaticanului ( Editura Antet,
Bucureşti): Într-un interviu acordat în anul 2005 ziarului Coriere della Sera, astronomul iezuit
George Coyne, director din anul 1978 al Observatorului Astronomic al Vaticanului de la
Castelul Gandolfo, a susţinut existenţa vieţii inteligente şi pe alte planete. Monseniorul James
Schianchi, profesor de morală la Institutul de Ştiinţe Religioase din Parma, a declarat în timpul
unei conferinţe ţinute la Parma, la 23 aprilie 1999 şi organizată de Centrul de Studii Galileo, că
„nu există nici un fel de incompatibilitate între doctrina creştină şi eventuala existenţă a unor
inteligenţe extraterestre” calificându-i pe cei care ar nega aceasta drept „provinciali”.Preotul
Jose Luis Funes, licenţiat în astrofizică şi în teologie, membru al VATT (Vatican Advanced
Technology Telescope), filiala Grupului de Cercetări de pe lângă Observatorul Vaticanului
(Tucson, Arizona), a afirmat: „Extratereştrii există şi sunt fraţii noştri!”. Ştirea a apărut în
Corriere della Sera, în 13 iunie 2000, fiind transmisă ziarului de reporterul ştiinţific Franco
Foresta Martin. Preotul Gianpaolo Thorel, în numeroase articole publicate în Giornale dei
Misteri (Jurnalul Misterelor) , a susţinut existenţa OZN-urilor şi a extratereştrilor. Cunoscutul
exorcist şi parapsiholog Corrado Balducci s-a pronunţat în repetate rânduri în favoarea
fenomenului OZN. În urmă cu câţiva ani, într-o emisiune specială a telejurnalului Rai Uno (cel
mai important post de televiziune italian), acesta a afirmat că: „Nu se poate tăgădui existenţa
OZN-urilor pentru că dovezile în legătură cu acestea sunt prea
numeroase”.

În spaţiul rezervat ştirilor ştiinţifice, numit „Leonardo”, din cadrul


telejurnalului de la „Rai Tre”, se comunica (în legătură cu reluarea
misiunilor spaţiale ale SUA) că Papa Ioan Paul al II-lea nu exclude
existenţa vieţii inteligente în Univers. Vaticanul „păstrează” şi foarte multe
documente în care există relatări despre prezenţa OZN-urilor în timpul
vieţii lui Mesia Isus/Enlil, de acum aproximativ 2000 de ani. Există şi
numeroase desene ale unor astfel de obiecte, care au constituit sursa de
inspiraţie pentru numeroşi pictori. Câteva exemple în acest sens:

• Pe o piatră pictată din Relinquary Box (secolele VI-VII


după Cristos ), aflată la Vatican,provenită din Palestina, se poate
vedea Maica Domnului stând în faţa mormântului Fiului ei, precum şi un vehicul ciudat care
zboară pe deasupra mormântului.

* În pictura „Apariţia lui Isus şi a Sfintei Fecioare” (Metropolitan Museum din New York),
realizată de Lorenzo Monaco (sec. XV), apare un nor straniu în forma de disc.
*Două discuri zburătoare aflate de o parte şi de alta a lui Isus aflat pe cruce, care fac parte
dintr-o frescă din secolul al XVII-lea, se află în Catedrala Svetischoveli din Mtskheta, în Georgia.
*Botezul lui Isus, opera flamandului Aert De Gelder (1710, Fitzwilliams Museum din
Cambridge) în care se vede o navă care trimite patru fascicule luminoase peste Mesia, în timp ce
era botezat de Ioan în apele
Iordanului.

• La Ianina, în Grecia, în mânăstirea Aghios Nicolas Spanaos, se află o frescă ce datează


de la jumătatea secolului al XVI-lea şi care o înfăţişează pe Maria cu Isus într-o peşteră, precum
şi o cometă în chip de emisferă metalică (ce reflectă lumina soarelui) şi care trimite pe pământ
un fascicul de raze de lumină ce se termină în chip de stea şi care se reflectă apoi (tot în formă
de stea) pe pereţii peşterii.

78
• Acelaşi fascicul de raze de lumină în formă de stea (simbol al Planetei Zeilor, Eris/Nibiru)
cade pe hlamida Mariei în lucrarea Buna Vestire executată la şcoala de pictură a florentinului
Filippo de Tommasso Lippi (1406-1469).

• În Memoriile lui Nicodim pot fi citite următoarele: Stau de mărturie Adda, Finee şi Ogia. În
vreme ce şedea pe muntele Mabrech şi-i învăţa pe ucenicii Săi, a fost văzut un nor de lumină
care I-a acoperit pe Isus şi pe ucenicii Săi. Şi când Isus s-a ridicat în picioare norul acela l-a luat
şi l-a dus în cer. Dar ucenicii Săi au rămas pe pământ şi se rugau.

• Evanghelia apocrifă a lui Petru menţionează că o lumină a luat cu ea trupul lui Isus
răstignit şi apoi îngropat: În vreme ce oştenii stăteau de strajă s-a auzit un glas puternic care
venea din ceruri. Iară oştenii aceia au văzut cum cerurile s-au crăpat şi cum au ieşit din ele doi
bărbaţi care au coborât pe pământ învăluiţi într-o lumină mare şi s-au apropiat de mormânt.

• Multe icoane bizantine îl prezintă pe Mesia Isus/Enlil înălţându-se la cer în interiorul unei
nave ovoidale, numită şi migdala sfântă, de culoare roşie, cu aripioare/eleroane, în timp ce
ucenicii aflaţi de faţă sânt culcaţi la pământ de jetul de propulsie; îşi acoperă ochii şi urechile, iar
hainele li se umflă de aerul dislocat de navă.

• Imaginile înfăţişând migdale sfinte se întâlnesc în mod frecvent în textele ieşite din mâinile
copiştilor; într-un manuscris păstrat în Biblioteca Vaticanului (cota „UL 57, 1”) se poate vedea
imaginea unui profet care asistă la apariţia neaşteptată a unei migdale luminoase.

• Teofan Grecul pictează, cam pe la anul 1403, un tablou înfăţişându-l pe Isus înălţându-se
la cer într-o sferă prevăzută cu şase aripioare ca o stea cu şase colţuri „ steaua lui David „ în
timp ce apostolii se aruncă la pământ.
Cercul, crucea, pătratul, triunghiul, elipsa, steaua în şase colţuri, semiluna, etc. simboluri care au
pătruns în culte religioase, organizaţii secrete etc. au o origine comună: Planeta Zeilor. Detalii în
lucrarea „A Douăsprezecea Planetă” de Z. Sitchin (Editura Aldo Press, Bucureşti) şi „Simbolurile sacre
ale continentului Mu” de James Churchward ( Editura Vestala, Bucureşti). Numeroase desene legate de
tematica abordată mai sus apar pe site-ul ufologului Matthew Hurley : www.ufoartwork.com.
* Z.Sitchin a murit în nov. 2010.( n red.)

Media monitor fara diacritice


Criza bisericii ortodoxe

Scandalul "dosarelor clericilor" zguduie, dar si strica imaginea Bisericii. Se vor simti inselati
enoriasii? Va scadea increderea romanilor in Biserica? Ieri, ministrul culturii, Adrian Iorgulescu, a
nuantat cererea de desecretizare a dosarelor clericilor. Ministrul a anuntat ca este nevoie de o
curatenie morala, de dezvaluirea numelor celor care au semnat pactul cu diavolul, dar a nuantat,
precizand ca PNL considera Biserica Ortodoxa Romana o institutie fundamentala a statului si ca
partidul respecta Biserica in ansamblul sau. Scandalul "dosariadei clericilor" a inceput saptamana
trecuta, cand Forumul Civic Romanesc a depus la CNSAS (Consiliul National pentru Studierea
Arhivelor Securitatii) o lista cuprinzand 26 de ierarhi ai Bisericii Ortodoxe Romane, in frunte cu
Patriarhul Teoctist, pentru a se afla daca au colaborat cu fosta Securitate. Presedintele Traian
Basescu a propus, luni, CSAT (Consiliul de Aparare a Tarii) desecretizarea dosarelor inaltilor
ierarhi si ale sefilor de culte religioase, care erau incluse in categoria dosarelor de siguranta
nationala. Basescu a sustinut ca cea mai mare parte a dosarelor inaltilor ierarhi sunt de urmarire si
ca bisericile, adica "Biserica Ortodoxa, Greco-Catolica si cultele care au actionat legal pe teritoriul
Romaniei au trebuit sa supravietuiasca".

"Credinciosii il confunda pe Dumnezeu cu Biserica"

79
Dupa Revolutie, Biserica si armata au fost cele mai bine cotate institutii la capitolul incredere a
opiniei publice. Ultimul sondaj INSOMAR din august 2006 arata ca 87% dintre romani au
incredere in Biserica. 77% dintre cei intervievati au declarat ca au incredere in armata, iar 65% in
mijloacele de informare - televiziune si presa scrisa. Scandalul "dosarelor clericilor" zguduie, dar si
sifoneaza imaginea Bisericii in ansamblu. Fostul ambasador la Vatican, Teodor Baconschi,
teolog, dar si secretar de stat in Ministerul Afacerilor Externe, este de parere ca "situatia este destul
de delicata. E foarte greu de cuantificat efectele sociologice, dar in principiu nu cred ca vor fi
probleme majore. Chestiunea este daca se va merge pana la capat cu aceasta deconspirare pentru ca
am senzatia ca peste jumatate din Sfantul Sinod ar fi nevoit sa se retraga. Putem avea la orizont o
criza canonica pentru ca acesti oameni ar trebui inlocuiti.Pe de alta parte, o comisie, care vad ca
urmeaza sa se infiinteze, nu este convingatoare pentru ca nu este echidistanta. Nu se pot judeca tot
ei intre ei. Ori nu se face aceasta deconspirare si se anunta ca se vor lua nu stiu ce masuri si, apoi,
se va termina totul. Exista precedentul mitropolitului Nicolae Corneanu care s-a autodenuntat din
1990, dar a ramas in functie. Mai nou, am auzit ca arhiepiscopul Teodosie a spus ca pocainta tine
loc de demisie. Deci vom avea parte cel mult de multe scuze. Nu cred ca vom asista la o
deconspirare totala pentru ca este o chestiune delicata, tine de o coerenta a statului si are un impact
electoral major. Niciun politician nu risca sa apara ca un persecutor al Bisericii. Este clar ca cei mai
multi credinciosi il confunda pe Dumnezeu cu Biserica".

"Slujitorii trec, Biserica ramane"

Renumitul publicist Razvan Codrescu crede ca demersul CNSAS e unul firesc. "E normal sa se
deschida toate dosarele Securitatii. Neplacut e ca se lasa impresia ca e discreditata Biserica. Dar ea
nu e un monolit. In urma deconspirarii, se vor sifona cativa ierarhi". El considera ca impactul
deconspirarii dosarelor preotimii va avea doua efecte. "Primul, credinciosii adevarati nu vor
confunda ierarhii cu Biserica. In acest caz, institutia nu va avea de suferit. In al doilea caz, cei care
nu merg la Biserica vor pune pacatele slujitorilor sai pe seama Bisericii, ceea ce este gresit. Ierarhii,
ca si preotii trec, Biserica ramane. Credinciosii adevarati, practicanti nu confunda slujitorii
vremelnici cu Biserica insasi. Biserica nu e slaba, dar slujitorii ei pot fi", spune Razvan Codrescu.

"Sa nu faci ce face popa"

Sebastian Lazaroiu - sociolog, directorul Institutului CURS - crede ca Biserica isi va pastra
credibilitatea si va ramane pe primul loc ca si pana acum in topul credibilitatii. "Aceste
deconspirari n-ar putea s-o afecteze intr-o mare masura pentru ca, pentru credinciosi, ea inseamna
mai mult decat inalti ierarhi si preoti. Si inainte, oamenii nu aveau aceeasi incredere in preoti ca in
institutie. Atunci cand se gandesc la Biserica oamenii se gandesc la Dumnezeu, la practicile
religioase. Si inainte exista in folclorul popular zicala: sa nu faci ce face popa, sa faci ce zice popa.
Credinciosii se vor duce in continuare la slujba. Aceste deconspirari vor afecta mai mult imaginea
preotilor, dar ei nu erau niste sfinti nici inainte", sustine sociologul. "E foarte greu de cuantificat
efectele sociologice, dar in principiu nu cred ca vor fi probleme majore. Chestiunea este daca se va
merge pana la capat cu aceasta deconspirare pentru ca am senzatia ca peste jumatate din Sfantul
Sinod ar fi nevoit sa se retraga. Putem avea la orizont o criza canonica pentru ca acesti oameni ar
trebui inlocuiti. " Teodor Baconschi, teolog "Sa fie Sinodul neatins de pacatul
colaborationismului? Nu, multe dosare de agenti se odihnesc prin arhiva Securitatii. Din pacate,
chiar institutia care ar fi trebuit sa se scuture de acestia, Biserica insasi, s-a opus reformei si
intoarcerii ei la viata, precum Iisus, cu un nou trup, glorificat, avandu-ne pe noi, romanii, drept
martori ai invierii ei. Deocamdata, sarbatorim Invierea lui Iisus Hristos. Pe cea a Bisericii Ortodoxe
Romane inca o mai asteptam." Stejarel Olaru, 22 aprilie 2006

OPINIA PUBLICA

80
"Preotii erau obligati sa colaboreze"

Paul Zlotea, 34 de ani, maseur: "Eu nu am incredere in preoti in general, dar nu din cauza
colaborarii cu Securitatea. Imaginea Bisericii poate avea de suferit daca presa va scrie despre preotii
care au colaborat cu serviciile secrete. Insa, cine are cu adevarat credinta va merge in continuare la
Biserica."Mircea Teican, 60 de ani, somer: "Nu fac parte din comunitatea ortodoxa, dar cu siguranta
ca Securitatea a avut oameni si in randul preotilor ortodocsi. Nu putea fi neglijata comunitatea
bisericeasca de catre serviciile secrete. Preotul, in oras, dar si in mediul rural, cunostea multe despre
comunitate."

Neculae Gabriel, 22 de ani, student: "Deconspirarea preotilor nu imi schimba cu nimic atitudinea
fata de Biserica. Pe atunci, preotii erau obligati sa colaboreze. Mi se pare normal ca au existat si
informatori, deoarece nu aveau cum sa traiasca in afara sistemului." ( sursa Evenimentul zilei,
Bucureşti, 3 septembrie 2006)

Pamflet and media monitor:

19 aprilie 2010

Mesagerul hunedorean, Deva

Licitaţia organizată de Compania Naţională a Huilei Petroşani privind atribuirea contractului de


pază a obiectivelor, monitorizarea sistemelor de alarmare împotriva efracţiei, patrulare şi
protecţia încărcăturii convoaielor de vagoane, a fost câştigată de un grup de firme din care face
parte şi Axis Corporate SRL Deva, firma lui Ionuţ Rudeanu, ginerele ministrului de Interne, Vasile
Blaga.

„Subiectul nu prezintă interes”

Potrivit datelor oficiale publicate pe: e-licitaţie.ro, data limită până la care se puteau depune ofertele
a fost 19 martie 2010, iar deschiderea ofertelor a avut loc în data de 14 aprilie. Tot potrivit datelor
oficiale, Axis Corporate SRL Deva s-a „născut” în 24 aprilie 2009, are sediul în apartamentul nr. 18
de pe scara B, a blocului B, amplasat pe B-dul Nicolae Bălcescu din Deva şi figurează la poziţia
784 pe lista Ministerului de Interne, ce cuprinde firmele ce au obţinut, până la data de 31.03.2010,
licenţa de funcţionare în domeniul pază şi protecţie (licenţă acordată în data de 11.27.2009). De
curând, mai exact în luna februarie a acestui an, s-a „născut” şi Axis Corporate Security SRL–
Entitate, cu sediul pe Str. Maşina de Pâine, nr. 43, Bucureşti. Potrivit aceloraşi documente făcute
publice pe site-urile de specialitate, persoana de contact la SC Axis Corporate SRL Deva
este Ioan Andrei Rudeanu, căsătorit cu fiica ministrului de Interne, Vasile Blaga.
Grupul de firme care a câştigat licitaţia pentru paza obiectivelor, monitorizarea sistemelor de
alarmare împotriva efracţiei, patrulare şi protecţia încărcăturii convoaielor de vagoane pentru
următorii trei ani a oferit preţul cel mai bun (cel mai mic). Referitor la situaţia în sine, dar şi la o
posibilă contestare a rezultatului licitaţiei din partea celorlalte două grupuri de firme participante,
Ionuţ Rudeanu (nepotul fostului preşedinte al Consiliului Judeţean Hunedoara şi al
filialei judeţene PSD Hunedoara), Mihai ( Mişu) Rudeanu, declară că: „pentru mine, subiectul
nu prezintă interes. Nu comentez. Se face din ţânţar armăsar, ca şi în cazul accidentului pe care l-am
avut, în luna ianuarie, în Hunedoara”.Valoarea estimativă a contractului se ridică la aproape
36.000.000 de lei. ( sursa Media zonală Hunedoara)

Artere colaterale …

81
De neamul Rutenilor ..

RUDENII sunt personaje extrem de interesante, în foarte multe momente ale “ istoriei recente”…
Cei doi fii ai răposatului preot Rudeanu, îşi au istoria lor care va merita să o comentez, cum am mai
făcut-o, în revista Provincia Corvina, sau în cărţile mele de memorialistică. Privitor la numele
RUDEANU, unii au cercetat originea numelui ca fiind nu a vreunei familii de RUDARI; adică
ţigani- comersanţi ambulanţi în Rusca şi pe Mureş, în vremea Imperiului Bicefal,…ci ar veni de la
RUTEANU, adică originari din UCRAINA, veniţi cu valurile de emigranţi de peste Prut, pe
vremea lui STALIN…Ei sunt numiţi şi „ russini”, poate de un de şi etimonul Rusca ( ni)…
Poate că tipul de blonzi roşcaţi frecvenţi în Poiana Rusca şi pe Valea Mureşului…,este o
caracteristică a acelei origini: în zona Lunca Cernei predomină , însă mai sus, spre vârfurile
( nedeile) de la Meria …, pădurenii sunt total diferiţi fizionomic, pare-se şi eu refugiaţi cândva din
sudul zonei actuale Caraş Severin şi Mehedinţi…Aceştia sunt de aspect foarte diferit de RUSCANI-
RUTENI ( a doua populaţie după ucrainieni în Ucraina de azi!”…) bruneţi, măslinii, şi se
perpetuează din decenii, o anume duşmănie între ei şi cei din Vale…
La urma urmei acestea aparţin genealogiilor, istoriei, no problem, doar ceva aş sublinia : tipul de
COMPORTAMENT al strămutaţilor, amintindu-l pe acela al emigrantului pe care îl iei în chirie,
pentru a tinde să te elimine şi să-ţi confişte viaţa şi averea ….O vorbă auzită prin zonă, încă din
copilărie, când tata m-a dus la Hăjdău, la nişte bătrâni omenoşi, …spune că “ moldoveanul ( adică
rutenii strămutaţi din vremea lui Petru Groza, Stalin sau Dej -) “ îi primeşti în casă, apoi îţi scuipă
în zeamă ( ciorbă) şi îţi fute nevasta “…Altă vorbă din zonă “ Fî ce zice popa, nu ce face popa”…o
fi ştiind-o şi tovarăşul preot IO (!) mare bizanţOLOGist care m-a afrontat într-un interviu că “ la
vremuri noi, ( la cultură) , trebuie oameni noi” ….Carivazâcă…EL era omul nou, cioara i-a ieşit din
gură , căci şi gura prea cuviosului adevăr mai scapă: EL E OMUL DE TIP NOU; homo
ceausensis…” Popii ăştia, mi-a spus odată Moşu-meu , primesc femeile la euharistie, iar după aia
vin la ele acasă, să le mângâie văduvia, că pofta-I poftă mai ales la cei care mâncă mult de la
botezuri, nunţi, pomeni …
Celebra zicere despre Popa Şapcă junior, era următoarea, fie la poemni, fie la botezuri sau nunţi:

“ Dar ceva pentru preoteasa, pentru acasă, nu puni la pachet “?

Mitul familiei ( clanului, scriu unii, baronii locali –alţii…) este cel al unei pretinse “ dizidenţe” a
răposatului Popa Rudeanu zis Popa Şapcă,cu “ ighemonikon” şi făcut cetăţean de onoare de către
emanaţii “ revoluţionari, sub preşedinţia fiilor lui, al judeţului…, etc - dizidenţă zic dlor din
vremea stalinismului când acesta ar fi contestat – “cu audienţă” la Ghe. Gheorghiu Deja (?) ,
strămutarea unor sate pădureneşti, pentru construcţia barajului Cinciş, în amonte de Hunedoara…În
dosarele mele de la securitate, acel preacuvios, cândva tânăr, mai precis în epoca stalinistă –
dejistă, îl turna la securitate pe tatăl meu Evu Gheorghe, ( am acte de la CNSAS în acest sens) pe
atunci pastor regional al cultului penticostal, hărţuid de securitate, dar şi de habotnicii de la B.O.R.
– de genul său; era infiltrate ca agent, aşa cum scrie negru pe alb în rapoartele sale ca informatory,
către securitatea Hunedoara şi către partidul premergător celui comunist. O CARIERĂ
bisericească, ierarhică , pe care cei doi “ feciori” aveau să o continue în virtutea principalei “
constante” istorice a confesiunii : obedienţa, habotnicia, colaboraţionismul cu Puterea…A avut bani
să-şi trimită fiii la şcoli rentabile: cel mare la zootehnice , o vreme fiind capul industriei cărnii,
acum, după debarcarea din PSD şi opţiunea pentru partidul de dezertori ai ministrului Oprea,.. retras
professional -strategic într-ale celei veterinare…, cel mic, înclinat în studenţia ceauşistă …la
moravuri lumeşti, wiskey şi prea iubire,…a devenit popă, un Popa Şapcă veritabil….De tot hazul au
fost “ acţiunea “ politikon – missionaristă “ revoluţionară” ( sic) a cleor doi, când au efectuat o
vizită în CHINA, ducând cu avionul o troiţă ortodoxă şi aducând în schimb, pare-se, o pagodă (?!?)-
şi un vangăr de ziare chinezeşti…Erau de fapt tenebroase- dacă nu ar fi sinistre, legături cu vechii
comunişti de la Jeminjibao…pe care, dup “ revoluţie”, i-au ospeţit în Ţinutul Pădurenilor, cu un

82
protocol demn de teatrul lui ORWELL; am fost, ca scriitor, acolo şi am relatat literar – journalistic,
întâmplarea…

Mihail ( Mişu) Rudeanu ( cei ce au fost repetat prin anii de după revoluţia din 1989, rand pe rand
“ emanaţi” ( Frontul Salvării Naţionale, ai lui Ion Iliescu et comp) –apoi ţărănişti ! Mihail
Rudeanu, a fost preşedinte “ de onoare “ al organizaţiei judeţene ( Hunedoara, Deva) a
revoluţionarior…A fost lider în guvernele Iliescu – Năstase .
Blamat de opoziţie, ani în şir, ca fiind BARON LOCAL, printre altele şi-a căsătorit fiica cu un alt
celebru baron , MISCHIE, alianţa eşuând însă printr-un divorţ care, scriau jurnalele, a adus totuşi
sporirea averilor ambelor “ părţi combatante”.
Cel mezin, preot ortodox Ioan Octavian Rudeanu, fost director la centrul culturii din
Deva ( judeţ), o vreme la Hunedoara şi apoi profesând ca navetist, la catedra din Arad, (ca
universitar), a stat sub “ aripa” celebrului academician Răzvan THEODORESCU, bizantinologul şi
“ revoluţionarul” de la Televiziunea Română, ulterior numit de regimul emanaţilor director al
Televiziunii române “ libere”,…În perioada Pe-SEREISTĂ…, Mişu Rudeanu l-a numit şi director
al C.J. de Cultură din Deva, de unde avea să fie debarcat în condiţii obscure, acuzat fiind de
comporamente şi năravuri…NEORTODOXE: ţuica boemelor culturale…,nu a fost de astă dată
compatibilă cu tămâia şi nici cu virgulă sutana neagră de tip chinezesc ale prea- aplecatei sale
întrupări …S-a întors spăşit ( aparent) ,a catedra din Arad. Repetând mişcarea fratelui său, cu “
alinaţele “ familiale şi agonisire de toate, pr. I.O. Rudeanu îşi însoară fiul , pe Ionuţ Rudeanu, cu
pe atunci ministrul de Interne – Vasile Blaga, actual lider al PDL şi probabil viitor preşedinte al
acestuia …Una dintre înscenările ( cui?) recente ale neo- stalinismului …în vogue, ar fi fost şi
percheziţionarea popii, la casele sale din Deva, dar şi altele, ( la Cinciş nu ??), fiind acuzat că ar fi
sustras când era şef la cultură, obiecte de patrimonial bisericesc şi cultural, săbii, manuscrise, vechi,
etc…Poate unele erau deja dosite în familia repausatului, din aşa zisa – “ biserica înecată” din satele
evacuate, ruina de pe maulul lacului de acumulare Cinciş…Altele vor fi ajuns, cărţi şi icoane, pe la
Bucureşti, poate la tov Theodorescu, protectorul Popei Şapcă…, eheee ! “gura lumii nu tace “ .
Altele au tranzitat, în fel şi chip, de prin casele vechi ale unor repausaţi foşti venerabili slujitori ai
fostelor biserici …, care, cu osârdie, au fost DOSIT inventarele acelor bisericii evacuate ori
reintrate în pământ…, olaltă cu cimitirele – osemintele celor ce nu au fost exhumaţi diun Valea
Cernei.., poate la Zlaşti, poate prin munţi, căci odoarele şi fetişurile au aceeaşi soartă în veac, cu a
…brăţărilor dacice din acelaşi areal…

Lacul de acumulare Cinciş din judeţul Hunedoara


• Acasă
• Localizare
• Denumire
• Constructie
• Cazare
• Fotografii
• Pescuit

Sfinţii din biserici, lăsaţi in calea apelor


04/12/2009
de -

83
In 1962, două sate şi patru cătune din Valea Cernei au fost strămutate pe dealul Iuba. Cu morţii şi
cu viii. 800 de oameni s-au retras din calea apelor. Şi-au luat cu ei cărămizile din ziduri, scăndurile
din gard şi crucile morţilor. Sfinţii de pe pereţii bisericilor au rămas sub ape. Altarele au fost
cumpărate de comunişti şi apoi distruse. Două dintre biserici, cea din Cinciş şi cea din Cerna, au
fost demolate. Celelalte două sunt in ruină pe malul lacului de acumulare Cinciş.

Strămutaţii sunt alt fel de sinistraţi. Nu voia lui Dumnezeu le-a schimbat viaţa, ci Partidul Comunist
Romăn printr-o decizie. Luată de cei de sus, care-au nesocotit rănduiala lui Dumnezeu. Strămutaţii
n-au cum să uite asta. Şi-au lăsat sub ape jumătate din viaţa lor. Amintirile. Şi bisericile, pe care n-
au avut cum să le care cu spatele pe deal. Altarele au fost cumpărate de comunişti şi apoi distruse.

Fiecare pas inainte este ca o caznă pentru el. Inaintăm cu greu printre urzicile inalte pănă la umăr şi
roiurile de ţănţari de pe malul lacului. Pe alocuri, unde apa a inghiţit pămăntul, singura cale e buza
dealului abrupt. Sărind peste buştenii căzuţi la pămănt. Imbrăcat in reverendă, cu pantofi in
picioare, părintele nu se dă bătut. Deşi, adesea, il simt că abia mai are aer să respire. Mergem, la
coada lacului Cinciş, preţ de vreo trei kilometri, spre ruinele uneia dintre biserici. “Nu se mai poate
inainta”, anunţă uneori cel care merge in faţa grupului. “Ba trebuie să se poată, cum nu?”, se
indărjeşte preotul. Nu-i inţeleg incăpăţănarea. Şi nici dezamăgirea care-l cuprinde cănd descoperim
că nu mai avem pe unde merge, in faţa unui perete vertical de piatră ce se inalţă din apă. Şi abia pe
malul celălalt, cănd vedem că ne mai despărţeau doar căţiva paşi de ruinele bisericii, părintele de 82
de ani oftează. “Acolo am slujit eu…”

SISTEMATIZARE. E drama pe care au trăit-o 800 de oameni din Valea Cernei. Aici, despre unul
care nu-i de-al locului se zice că e “venitură”. In satul nou Cinciş-Cerna, toţi sunt “venituri”. S-au
născut şi-au trăit de vale, pe fundul lacului care a inghiţit 205 gospodării şi patru biserici.

In 1962, două sate şi patru cătune (Cinciş, Cerna, Plosca, Bălana, Moara Ungurului şi Baia Craiului)
au fost strămutate pe dealul Iuba. Cu morţii şi cu viii. Oamenii şi-au luat cu ei cărămizile din ziduri,
scăndurile din gard şi crucile morţilor. Sfinţii de pe pereţii bisericilor au rămas sub ape.

“De prin ’60 se auzise că o să se facă lac de acumulare. Pentru combinatul din Hunedoara. Dar
in ’62 ne-au spus şi ne-am mutat din primăvară pănă-n toamnă”, işi aminteşte Tomescu Ioachim.
Avea 25 de ani atunci, abia se insurase. “Nunta am făcut-o in satul vechi. Apoi, după un an, a
trebuit să ne dărămăm casa. Vă daţi seama ce-a fost in sufletele noastre, eram familie tănără şi
porneam in viaţă cu dărămarea casei…”

Partidul Comunist le-a dat maşini şi ajutorul armatei. Şi-au incărcat totul in remorci şi au urcat trei
km pe deal. “La Iuba, căci asta a fost la inceput denumirea noii localităţi. Era aici un comandament
de dirijare a lucrării, toată treaba a fost organizată. Apoi ne-au dat voie să cumpărăm ciment,
cherestea şi ţiglă la preţ de stat. Am avut din ce, fiecare primise despăgubiri pe ce pierduse in vale.
S-au luat, cel mai mult, şi 21.000 de lei, valoarea a trei Dacii pe vremea aceea.”

Noul sat a fost ridicat ca o matrice. Trei coloane, şase linii. Străzi inclinate pe panta dealului.
Fiecare a primit 800 de metri pătraţi de teren, indiferent de suprafaţa gospodăriei pe care o avusese.
Aritmetică de tip comunist. In satul sistematizat Cinciş-Cerna toţi deveniseră egali.

POZE. Ungur Ioachim avea 21 de ani şi abia plecase in armată. In prima permisie, cănd a venit
acasă, la părinţi, şi-a găsit casa la pămănt. Ei erau in deal, cărau cărămizile. N-apucaseră să-i trimită
scrisoare, să-i spună. “Casa era stricată şi eu m-am oprit in bucătărie. Priveam in jur, fără să pot
inţelege ce s-a intămplat”, işi aminteşte bărbatul de 66 de ani.

84
Nici cei care au putut n-au priceput pe de-a-ntregul. Moartea unui om din sat a devenit legendă
pentru Cinciş. Unii zic că Bran Mihuţ a fost printre cei care-au plecat din sat abia după ce au dat
drumul la baraj. N-a fugit de tot. O parte din el a rămas acolo şi, cu o cameră de tractor, venea
adesea pe apă, spre mijlocul lacului, acolo unde ştia că a fost odată gospodăria lui. Aşa a şi murit,
inecat, pe drumul spre casă. Cei care nu vor să-şi plăngă de milă, lor şi lui Mihuţ, zic că “el, de fapt,
se ducea să bea la Plosca, lăngă baraj”.

“Hm, eu nu ştiu ca Mihuţ să fi băut”, spune preoteoasa in timp ce intinde rufele pe o sărmă. “Dacă
s-au impăcat oamenii cu ideea? Haideţi să vă spun ceva: mama mea, care avea 80 de ani atunci, s-a
intors, in seara in care a plecat de tot din sat, pe mal şi a pus semne, nuiele, ca să vadă căt creşte
apa. Plecase o dată cu ceilalţi, dar ce credeţi, s-a impăcat vreodată cu ideea?”

Preoteasa e născută şi crescută in vechiul Cinciş. Ultima nuntă care s-a făcut in biserica de sub ape a
fost a ei. Avea 31 de ani in 1962. Apoi? Viaţa ei şi a celorlalţi strămutaţi e descrisă in lucrarea
“Documentar privind satul Cinciş – judeţul Hunedoara” (1972). “Bărbaţii tineri işi procură
constume (sic!) din magazinele de stat, femeile şi fetele de asemenea se imbracă cu fuste, alese
după gust. Pe fizionomia lor nu se mai vede unda de tristeţe de altădată, răsul şi veselia ce se
oglindesc in ochii tuturor, (sic!) exprimă bucuria şi satisfacţia vremurilor pe care le trăiesc, sub
regimul nostru socialist, condus cu inţelepciune de adevăratul partid al celor ce muncesc, Partidul
Comunist Romăn.”

Preoteasa are incă ochii-n lacrimi cănd işi aminteşte de strămutare. Deschide cartea la pagina 61 şi
ne arată poza casei părinteşti pe care a dărămat-o atunci. “Neam de neamul omenirii să nu mai
păţească asta!”, oftează ea. “Noi nu suntem aici, noi suntem incă acolo. Eu, de 45 de ani, nu m-am
visat in somn niciodată in satul nou. Intotdeauna acolo, pe străzile care-au rămas sub ape.”

CINCI SECOLE. In ’62, primii strămutaţi au fost morţii din cimitire. Cei care aveau cruci, cei
care mai aveau rude. Cu slujbă, cu preot, oamenii i-au ingropat in deal. Cele patru biserici – trei
ortodoxe şi una romano-catolică – au fost cumpărate, cu sate cu tot, de combinatul siderurgic,
beneficiarul lacului. Apoi, au fost profanate. Pe biserica din Cinciş, monument istoric ce data de la
1448, s-au plătit 18.000 de lei. Casa Domnului a fost mai ieftină decăt o casă de om. Se spune că
biserica fusese zidită de Iancu de Hunedoara şi că aici ar fi fost inmormăntată Elisabeta
Mărgineanu, mama voievodului. In decembrie 1962, inainte de a fi distrusă, din biserică au fost
salvate 10 icoane pe lemn şi 59 de lucrări in frescă. Pe una din fresce e portretul lui Iancu de
Hunedoara, pe o alta – imaginea Castelului Corvineştilor. Biserica a fost demolată in 1972.

“Au fost atunci tratative intre Biserică şi autorităţi, işi aminteşte preotul Oprea Crăciun. O
propunere era ca biserica să fie inălţată deasupra lacului. Alta – să fie izolată, in lac, cu ziduri de
bitum. Practic, amăndouă variantele erau posibile. N-au avut suflet. Au oprit apa la baraj, au secat
lacul şi au intrat cu tărnăcoapele in zidurile de piatră. Ştiu şi cine a hotărăt asta. Era secretar de
partid la combinat. Căţiva ani mai tărziu, i-a murit soţia, tănără, de cancer. Şi, văzăndu-l indurerat,
cu doi copii mici orfani, i-am zis “o să vezi, Dumnezeu o să te ajute!”. Mi-a răspuns: “Cum să mă
ajute, părinte, dacă eu am dărămat biserica?”…

Din vechiul lăcaş de cult a mai rămas in Cincişul nou doar clopotul. După ce l-au adus in deal, l-au
atărnat intr-un stejar şi-a rămas acolo, mut, mulţi ani, pănă au inălţat noua clopotniţă.

LUMINI ŞI UMBRE. A doua biserică ortodoxă demolată de comunişti a fost cea din Cerna.
“Rămăsese in picioare, spune preotul, puteau să o cruţe, dar au pus-o la pămănt.” In coada lacului
sunt ruinele celorlalte două biserici păngărite. In cea ortodoxă, la care veneau credincioşii din Baia
Craiului şi Bălana, a slujit preotul Oprea Crăciun. Cănd apele lacului se retrag, se poate ajunge la
ce-a mai rămas din ea. O biserică in care căndva s-a slujit Liturghia, s-au implinit botezuri şi nunţi

85
şi Sfănta Impărtăşanie, prin altarul căreia inoată acum crapii şi ştiucile. “Cănd pot, mă duc acolo, să
stau pe pietrele alea. Mă simt uşurat”, mărturiseşte preotul.

La un kilometru de ea, pe acelaşi mal, e biserica romano-catolică din Baia Craiului. Singura cu

zidurile intregi.
Rămasă in picioare pe malul stăng, cu pădurea in spate, pare ireală. Un colţ de imagine rătăcită, care
nu cadrează cu restul peisajului. De jur-imprejur, case de vacanţă ridicate de procopsiţii zonei,
ziduri vopsite chicios, in albastru şi verde, opulenţă şi trivialitate.

Pe malul dinspre satul nou, aproape de apă, preotul incearcă să ne descrie cum arăta locul acum 45
de ani. “Vedeţi, acolo, intre sălciile acelea, mai la dreapta, acolo era biserica.” Nu văd nimic, numai
umbra dealurilor din jur pe oglinda apei. Cred ceea ce mi se spune. Nu am amintirile lui, să pot
vedea in adăncul unei ape. Şi nu am, poate, nici indeajuns de multă credinţă ca să pot umbla, doar
cu vederea sufletului, prin bisericile de sub ape. Doar preotul le vede şi se apropie de apă cu chipul
luminat, ca şi cănd ar implini o liturghie…

Blestemul acestor locuri

Unii cred că Lacul Cinciş e blestemat. Că cei care se ineacă aici nu mai ies niciodată la suprafaţă.
“Unii ies, alţii ba, spune preotul. Dacă sunt prinşi in măl sau in gurile peştilor, n-au cum să mai
iasă…” In martie anul trecut, aici s-a inecat un băieţel de 13 ani, Paul Cristian Bărnă. Era la un
antrenament de rutină, pentru campionatele naţionale de caiac-canoe, cănd pe lac s-a iscat o furtună
din senin, care l-a răsturnat. Nu avea vestă de salvare… Trupul copilului nu a mai fost găsit. Pe mal,
in dreptul locului unde se presupune că s-a inecat, bunicul lui a pus o cruce. Alţii cred că locul pe
care au fost duşi strămutaţii este blestemat… In aceeaşi perioadă in care părinţii lui Paul işi căutau
copilul in adăncuri, dealul Iuba a luat-o la vale, cu sat cu tot. Au fost afectate opt gospodării. Două
din ele, a lui Ioachim Vlad (71 de ani) şi a Mariei Sălăşan (74 de ani) au fost grav avariate.
Strămutaţi pentru a doua oară in viaţa lor, oamenii s-au inghesuit in containere. Aici stau şi acum, la
un an de-atunci. Primăria din comuna Telicu Inferior le-a ridicat două case in curtea şcolii. Una
lăngă alta, fără nici un petic de curte, imobilele au căte-o cameră, baie şi bucătărie. Garsoniere cu
termopan. Nu sunt incă bune de locuit, aşa că sinistraţii işi duc viaţa in conti-nuare evacuaţi la
container…

86
Urme arheologice

In prima vatră a satului Cinciş, Silişte (cuvănt de origine slavonă, care inseamnă “loc unde au fost
aşezări omeneşti”), au fost descoperite unelte din comuna primitivă. Tot pe teritoriul Cincişului, in
1935, au fost găsite statui de piatră datănd din perioada daco-romană, reprezentănd un bărbat in
togă şi două femei. Pe teritoriul bisericii şi in curtea şcolii, săpăturile au scos la iveală obiecte de
ceramică din timpuri străvechi. Aceste situri arheologice sunt acum sub ape. In şcoala din satul
vechi a fost amenajat un muzeu cu “(…) statui de piatră din epoca daco-romană, capete de statui, o
răşniţă din aceeaşi epocă, cioburi de ceramică străveche a Mării Panonice, foraminiere şi radiolari
aflaţi in stratul de argilă din albia Părăului Valea Limpede, o măsea de mamut in greutate de 5,50
kg, o colecţie de cochilii aflate in piatra din dealul Cornului, ciocane de piatră (unelte ale omului
primitiv)”. In ’62, exponatele au fost duse in Deva şi Bucureşti. Biserica din Cinciş a ridicat
insă un muzeu al satului şi speră să aducă acasă toate aceste dovezi istorice “strămutate”.

Viziunea lui Arsenie Boca

In aprilie 1952, pus in libertate de cei care-l inteminiţaseră la Canal, Părintele Arsenie Boca (1910-
1989) se intoarce la Mănăstirea Prislop, aflată la căţiva kilometri de Cinciş. Preotul Oprea Crăciun
povesteşte că, intr-una din zilele anului 1958, Părintele Arsenie Boca, intorcăndu-se pe jos spre
mănăstire, prin valea Cernei, şi urcănd pe lăngă o biserică, a pus băta pe care o avea in măna stăngă
la rădăcina unui copac şi a zis celor care-l insoţeau: “Pănă aici va fi apă in zona asta”. Lumea s-a
mirat, insă peste numai patru ani s-au adeverit cele spuse de părintele vizionar. Strămutaţii sunt alt
fel de sinistraţi. Nu voia lui Dumnezeu le-a schimbat viaţa, ci Partidul Comunist Romăn printr-o
decizie. Luată de cei de sus, care-au nesocotit rănduiala lui Dumnezeu. Strămutaţii n-au cum să uite
asta. Şi-au lăsat sub ape jumătate din viaţa lor. Amintirile. Şi bisericile, pe care n-au avut cum să le
care cu spatele pe deal. Altarele au fost cumpărate de comunişti şi apoi distruse.

sursa: http://www.jurnalul.ro/stire-reportaj/sfintii-din-biserici-lasati-in-calea-

Nobel Dinamith
O vedenie a mortificării
sau neorealismul capitalist chinez :*

Liu Xiaobo, China


Mă aștepți cu praf
Laureat al Premiului
Nobel pentru pace – 2010
pentru soţia mea, care aşteaptă
în fiecare zi

Nimic nu-ţi mai rămâne de făcut, nimic


decât să mă aştepţi, împreună
cu praful casei noastre
aceste straturi

87
acumulate din belşug, în fiecare colţ
tu nu vrei să deschizi perdelele
să laşi lumina să le strice liniştea

pe bibliotecă, mesajul scris de mână


este acoperit de praf
pe covor modelul absoarbe praful
când îmi scrii o scrisoare
de dragoste, cu vârful peniţei plin de praf
ochii mei sunt pătrunşi de durere
tu stai acolo toată ziua
fără să îndrăzneşti să te mişti
de teamă că paşii tăi vor contesta praful
încerci să-ţi controlezi respiraţia
folosind tăcerea să scrii o poveste.
Pe vremuri ca acestea
praful sufocant
oferă singura loialitate
viziunea ta, respiraţia şi timpul
pătrund praful
în adâncimea sufletului tău
mormântul centimetru cu centimetru
este scămos, de la picioare
ajungând la piept
ajungând la gât
ştii că mormântul
este cel mai bun loc de odihnă
aşteptând după mine acolo
fără sursă de frică sau panică
de aceea tu preferi praful
în întuneric, în calmă sufocare
aşteptând, aşteptând după mine
mă aştepţi cu praf
refuzând lumina soarelui şi adierea aerului
numai lăsând praful
să te înmormânteze total
numai lăsându-te s-adormi în praf
până mă întorc
şi tu te vei trezi
ştergând praful de pe tine
şi din sufletul tău.
Ce minune - înapoi din mormânt !

NOTĂ: Traducerea în limba română:


Sandu Citizen, Canada (versiunea
română de Zheng Danyi, Shirley Lee
şi Martin Alexandre ( rev.Agero)
• supratitlul ne aparţine, red.

88
Ilustraţie de Val Munteanu la „ Ciocoii vechi şi noi”.

Conspiratia pupincuristilor sans diactritice Păunescu Adrian a făcut avere (post


mortem numai ! 3,5 miliarde euro) cu gunoaiele pupincuriste dedicate savantei cu patru
clase.

Omagiu Elenei Ceauşescu ("suflet tandru şi mătreţ"!)

La multi ani cu sanatate, alaturi

de al patriei erou!
Inima calda care bati in ritmul
Cel mai scump inimii romanesti,
Primeste astazi porcul bun al tarii,
In plina sanatate sa traiesti!
Catelus cu parul cretz
Fura rata din cotetz
Surisul bun de pace si tandrete
sa-i fie soare cind e innorat
Fiindca vegheati in jurul tarii insasi
Veghind viata Primului Barbat.
Ca muncitoare intre muncitoare,
Tot muncitoare ati ramas si azi,
In inima purtind mereu dreptatea,
Si focul revolutiei tot treaz.
...............................
V-am scris si-acum un an,

va scriu si astazi
Astept plicul
Scriu sufletului tandru si maret:
Sa nu fie-n paragina trecutul
La Alba, Putna si la Voronet
Inima draga natiunii noastre,
Moi Te rugam cu-acelasi ritm sa bati
Si pentru soarta riurilor tarii

89
Si pentru porcul Muntilor Carpati
Fiind acestea toate...

etceterashi (sursa google)

Boccelutza cu ialomitici
sau haz de haznale
Moto/ Ordonanţă de (p)urgenţă: „ În Rrro-mânia se interzice munca la negru. Muncile la negrese
nu.( Umil Boc).

Aprilie, anno pomini 2011, la Anaid Art Gallery, BOCarest.Generic „ Hristos – Omul ( Christ).
Evanghelist Alexandru Rădvan…Prima imagine stânga se numeşte „ 25 decembrie”, adică
Crăciunul. Rrradvan traduce „ craci”? Rimează cu draci.

Un pastor american la şosea …


Conex text:
“Isidro Velazquez nu mai vorbeşte regulat cu nimeni”..

90
Pamflet

Primim din America


motto:

“Arzi, deci exişti!Ce vîlvătăi


ce rug superb sînt anii tăi!
Dacă-ai muri şi iar te-ai naşte
În acest semn te voi cunoaşte:
Trecut prin flăcări, pur, subţire,
Şi mistuit în omenire”.
Nina Cassian, trans-nonagenară

91
POSTLUDIU

Omul, recapitulare

Omului i s-a spus că de la origini poartă stigma vinovăţiei de a exista, mai clar, a unei devianţe
de neiertat de la un anume program genetic. Ca atare întreaga sa existenţă este marcată de condiţia
tragică a neconsolării: aceea a scurtării unei durate iniţiale, a pedepsei şi a consecinţei….Mileniile
nu au ameliorat mai nimic din acest sistem psihic captiv în sine, determinat de o supra- instanţă.
Dacă vina ar fi doar a omului şi a perechii umane, deci, miturile şi religiile ar fi avut alte efecte,
eventual consolatoare….Însă faptul că „ vina” originară a omului- prima aspecie,- este explicit
transmisă ca inspirată ( deci provocată) de o entitate numită Lucifer, Satana, Înger căzut, ş.c.l. –
pare-se pluratitate ! Omul continuă a fi PE NEDREPT rob sinei lui….Teologii moderni numesc
Sinele Hristosul, iar Egoul ( Id-ul), daimon, demon, cum ar fi aşadar raţionalul; este „ efectul fruct
oprit”, cel evocat în geneza ca încălcare a primului program genomic (?) – fapta de a fi „ muşcat din
pomul cunoaşterii binelui şi răului” …Parabola acestui fruct gustat prin fraudă, d.p.d.v al
Geneticianului- creator, este stranie: adică omul a conştientizat că „ este gol” – a conştientizat că
ESTE, există, iar atunci se deduce că iniţial omul adamic şi post- adamic ( poate cel platonic,
androginul cel separat de feminitate, cu scopul explicat al procreării prin împreunare spre a popula
planeta)- şi ca atare s-a situat sub semnul Culpei: identitare şi colective.
Iar acum…omul trăieşte terifiant exploziv, drama cu acute apocalitice, el este din nou alungat
din edenul parţial recuperatoriu, prin milioane de ani de sălbăticie, suferinţe, foamete, frig,
războaie, emancipare, dezastre naturale ori provocate de el însuşi..omul este – ciudat lucru- în trei
dimensiuni: paradis( copilăria), purgatoriu( viaţa) şi infern ( îmbătrânirea, boala şi moartea. De la
naştere, care este o moarte în devenire, străbate invers Timpul, necum în sensul celui convenţional,
de mişcare „ înainte”, spiralată…ci invers pe cadranul ornicului duratei sale. Iar nenumăraţii săi zei
par a fi plăsmuiţi de sinele lor, cu scop „ imunitar”, spre a se consola şi a se întoarce într-o
dimensiune numită Ceruri: acolo, unde crede el dintotdeauna, aşa i s-a spus dintotdeauna, este Tatăl
Ceresc: adică extraterestrul ( ii). Şi totul este în Genomul său, acolo este „ scris”ceva, opturat, este
programat ceva…Iar acum umanul asta face, precipitat: aşteaptă învierea, fie prin „ ridicarea din
morţi”, fie prin „ răpire în nori”…Iar mitologiile lumii abundă în răpiri, inclusiv biblia creştină, V.
T. şi evangheliile, selectate sau cele taxate drept apocrife.
Impresia generală este a unei interminabile diversiuni, cu scopul ascunderii de către om ( ?) a
adevărului despre om. Iar inteligenţa ( materiei vii şi poate a celei nevii) – este unicul mister ce pare
a se ascunde sieşi, dintr-o paradoxală lege a ocultării cu scop …auto- protectiv ?

ALT VEAC ALTE TERORI …

Matrimonial- Patrimonial

Materialismul ştiinţific avea pentru Familie formula „ celula de bază a societăţii” şi desigur aşa este
într-un stat civilizat. La ofiţerul stării civile asta clama activistic – demagogic, citind legea ipocrită
tovarăşul cu tricolorul primăriei pe piept: „ statul sprijină familia”…Vai românilor! Familia română
a devenit retorică oarbă şi surdă, ai Teroarea indusă de Puterea Stat Poliţienesc de Partid a devastat
ca un cancer în metastază „ organismul” statal, adică „ marea familie” numită pravoslavnic Ţară, de
la Ţarat, adică de la ŢAR…Teroarea a fost dintotdeauna „ de la răsărit”, adică roşie,o teroare
ancestrală, o teroare a vechilor – noi invazii ale „ eliberatorilor” , ale „ fraţilor sovietici” stalinişti, o
teroare subliminală, a subconştientului colectiv.
Pe acest postament tenebros, au urmat toate dictaturile ce ne-au pustiit sufletul cel vechi,
atingând şi fiinţa celor ce din noi descind, ca fii şi nepoţi…

92
IDEOLOGIA cumva ea însăşi mutilantă, terorizantă, vine din leninismul masonic aplicat
monstruos de Stalin şi din Internaţionalimul proletar, iudeo- slav, căci în Rusia a eclozat
Extremismul Tovărăşesc egalitarist implantat de pe TANCURI de „ fraţii sovietici” şi de Tătucul
Iosif Vissarionovici, în Ţările Române… Guvern de la Gubernie vine, cumŢara de la Ţarat adică
satrapie a Ţarului Ivan cel Groaznic…Iar numele lui GROZA, care a dictat ca prom guvern
„ democratic popular”, vine tot din stepe şi este frecvent în Ucraina schimonositului suprem
gogolian, Taras Bulba – adică de GROZNÎI, care GROAZNIC se traduce !

Revenind la TRIUNGHIUL FAMILIEI ROMÂNE …Tatăl şi Mama s-au născut în anii primului
război mondial ( 1918) aşa că s-au întemeiat ca Familie în ajunul celui de-al Doilea Război mondial
( 1941)…O primă GENERAŢIE a suferinţelor din Ţară, Stat, a frustrărilor, sărăciei, terorii
existenţiale şi chinuitelor spasme ale unei „ democraţii” ce nu avea să se nască sănătos nici în
regimul „ muncitoresc”- bolşevic, nici în cel dictatorial ceauşist…A doua generaţie din această
treime a „ celulei de bază a societăţii”, pentru cei cu numele de Evu (adică fiul Evei, în cehă şi
slavonă, n) – suntem noi, cei trei fii şi o fiică, din părinţii noştri Gheorghe şi Clara: Eugen, Eugenia,
Gheorghe şi Ion. Iar a treia devine a fi a Fiilor- cu perspectiva unei dimensiuni a PĂTRIMII, nepoţii
doriţi de la fiii noştri…
TOŢI TREI ai acestui TRINOM FAMILIAL, venim şi petrecem în veac, de vieţile alor noştri
marcaţi – din naştere- şi trăind vieţilor noastre, transmiţând fiilor toate ale noastre chinuite existenţe
– iată aşadar Drama de a fi român în România, ca o stigmă felurit numită de ideologi, sau de
biserici, totuna! „ Popor sărac în ţară bogată”, sau „ ţara noastră aur poartă” noi cerşim din poartă-n
poartă” ( zicere de la moţii din Apuseni…).

UN TRINOM al nostru,al stigmei NAŢIONALE, prin extenso al unei Mari Familii -Naţiuni ( o
vreme cu numele România Mare !) – locuită de seminţii semănate prin VEACURI şi într-un trup
altădată mai vast…, am trăit în succesiuni de „ treimi” ale „ celulei de bază” numită Familie
Română…Numai că aici stă sabia lui …Zamolxe: încă română… Din spaţii ale unei nisipoase şi
morganatice ideologii – dogme- utopii, cum doriţi, vine stihia mitului anistoric (!) al exodului…Iar
noi, tribaliceşte în moderninate, IACA emigrăm cu milioanele spre Ţara Făgăduinţei numită
VEST…Aşadar a Luceafărului ( LUCIFER, LUX- FERRIS, purtătorul de lumină) – ori dacă vreţi,
Mama VENUS, VENERA…FECIOARA…
**
Socialismul …idealist al eşecului în dictatură, a lovit- sado- masochist cumva, paradoxal,
tocmai în Familie. Celula de bază, recte marea celulă Identitară numită Naţiune- Neam, ci
IMPROPRIU al noi ŢARĂ: deoarece nu suntem ŢARAT, nici voievodat, nici satrapie, oricâte
teritorii – vetre ne-au fost sfâşiate prin veacurile ultime, din NOI ÎNŞINE !Din păcate,
literalmente, adică din trădările care „ fac istorie”, vremelnic, ne învecinăm cu Marea Neagră,
şi nici ea nu e sigură…cu toate scuturile antirachetă instalabile în sudul bătrânei Mame Geea…

Tiparele amnezice ale memoriei colective?

E de reînţeles în grilă deterministă cam tot ce mişcă şi am fost învăţaţi sau uneori minţiţi sistematic
( în restriştea stăpânirilor, mai bune, dar mai mult mai rele !- că NE este Istoria, aşadar istoria
Familiei Mari numită PATRIA, din etimonul PATER, tatăl, dar prin care simţim- înţelegem ca fiind
din MATRIA ( dacă vreţi din MATRICE, ori codul numelui MARIA…FECIOARA..
Românii au cultul Fecioarei – din care s-a născut Fiul – Hristosul răstignirii NOASTRE, necum al
lui Decebal, ultim rege al ORIGINII noastre de TRIB – sau GINTE ( sorginte) – DECE BAL,
aşadar al ZECELEA BAL ( bal –alb strălucitor, n) Am avut şi noi Hristoşi numiţi Horia, Cloşca,
Crişan, Avram Iancu şi milioane nenumărate de SACRIFICAŢI, răstigniţi pe CRUCEA
NEAMULUI. Uneori au fost şi devianţi, zeloşi ( de la zeloţii ideilor d’antan) …însă e cert că, prin

93
ritul bisericii majoritar Ortodoxe vag pravoslavnice, „ soarele răsare de la răsărit” ( dixit cel din
Sadova, Sadoveanu!, remember „ Mitrea Cocor „ – şi silnicia ( de la actul siluirii) – teriorist-
traumatic ce l-am suferit noi, în copilărie, sub regimul stalinist al bolşevizării, când chiar „ dascălii”
ne erau dintre cei strămutaţi de peste Prut, unii sovietizaţi, de către Stalin Joseph Vis ARION-ovici )
-…Elitele au înfundat groapa comună a …Antimetafizicii memoriei DIRIJATE CA ISTORIE adică
MINCINOASE, aşa cum abia la bătrâneţe o înţelegem în satanismul ei! Este memoria pe care
TOVARĂŞII nu o au, deoarece ei vor străbate VEACUL mereu în fără- delegea LOR, a idealului,
ideologia- lor, a TRĂDĂRII: de neam, de patrie, de matrie…Şi ei îţi vor spune mincinoşi mereu
TOVARĂŞ, compatriot, cetăţean român, etc – însă vor fi perverşi, profitarnici, habotnici, nesătui şi
împilatori nu ca cetăţeni- locuitori, ci ca cetăţeni ocupanţi. Aceasta se poate numi „ criza
identitară a strămutării”…- iar stalinismul bolşevic asta a însămânţat în ţinuturile încă
româneşti…

*
Comportamentul umanului revine Acum precipitat …familial, în dimensiunea sau de MATRIE ( de
la Materie !?) ci nu de PATRIE,. ( de la Patriarhatul vechi testamentar evreiesc – iudeu, al celor din
Israelul actualL Apropos, am citi câteva reviste în română ce apar în Israel…Evreii se auto-
numesc „ fii ai Tribului ( Iuda) , ci nu cetăţeni. Cum numai în Arabia se păstrează, însă urmaşii lui
Ismael, din familia evreiască a lui Avraam, ( Abraham) – îşi zic şi ei AYI !!! „fii ai tribului”,
adică ai tribului lui Iudah ; a nu uita că evreul Avraam a avut un fiu Isamael, nu cu soţia sa, stearpă,
Sara, ci cu „ ţiitoarea”,a adică cu slujnica – amanta – roaba- sclava sa, de un de se trag
Ismaeliţii, adică islamiştii…Incestul a fost dintotdeauna …baza „ celulei de bază”, cum zic
tovarăşii…Însă asta e altă poveste din cele o mie şi una de alte mitologii, alte zări, alte pustiuri. Ce
se petrece acum a mai fost, nu mult după prăbuşirea Babilonului, vezi actualii dictatori şi revoluţiile
oarecum egalitarist- iudeo creştine, din ţările arabe ( 2011).

94