Studiul clinic a avut ca scop recuperarea neuritei traumatice a nervilor

periferici (median, cubital și radial) de la nivelul membrului superior.

Studiul a arătat şi nivelul de adresabilitate al pacienţilor, capacitatea de a

înţelege propria lor boală şi necesitatea colaborării cu kinetoterapeutul în vederea
unei vindecări mai rapide şi cu rezultate dintre cele mai bune.

Leziunile la nivelul nervilor periferici ai membrului superior sunt

frecvente, având ca rezultat deficite funcţionale majore, afectând în proporţie
foarte mare activitatea socială şi profesională a pacientului.

În literatura de specialitate, cauza principală a traumatismelor de la nivelul

nervilor periferici o constituie accidentele rutiere şi pe plan secund cele prin
maşini agricole sau industriale. Cea mai mare parte a acestor leziuni (peste 50%)
sunt date de maşini agricole sau industriale. Accidentele rutiere ocupă doar 5% ca
şi cauzalitate pentru traumatismele nervilor periferici.

Conform datelor din literatură 60% dintre pacienţii cu leziuni de nervi

periferici au asociat traumatisme cranio-cerebrale, iar 10-34% dintre traumatismele
cranio-cerebrale sunt asociate cu leziuni de nerv periferic.

Studiul a constatat o afectare în proporţie mare a populaţiei masculine

(72%) în cadrul lotului evaluat, raport de 2-3/1 în favoarea populaţiei masculine.

În ceea ce priveşte mediul de provenienţă a pacienţilor incluşi în studiu,

57,8% aparţin mediului rural.

Intervalele de vârstă cele mai afectate de astfel de leziuni sunt 30-40 de ani
(24,73%) şi 40-50 de ani (23,68%), urmate de intervalul de vârstă 20-30 de ani
(20%).

Cele mai multe cazuri de leziuni de nerv unice sau asociate şi cu lezarea
altor ţesuturi au fost consemnate la nivel distal: degete 33,68% şi 1/3 distală
antebraţ şi pumn 21,05% dintre cazuri.
 Cele mai frecvente sunt traumatismele la nivel distal, cu afectarea în cea
mai mare parte a nervului median (53,56%)(ca urmare a poziţiei sale anatomice),
urmat de nervul cubital (40,65%).

În toate cazurile diagnosticul a fost stabilit atât pe evaluarea clinică, cât şi

paraclinică. Deoarece 20% dintre cazuri au fost traumatisme deschise care au fost
tratate în urgenţă, diagnosticul de certitudine fiind pus intraoperator.

Rezultatele funcţionale obţinute în urma utilizării kinetoterapiei complexe a

avut rezultate foarte bune. Evaluarea rezultatelor a arătat o bună recuperare în
cazul traumatismelor înregistrate la pacienţi cu vârste foarte mici. Studiul confirmă
recuperarea foarte bună şi rapidă obţinută la copil.

De asemenea s-au consemnat rezultate mai bune în cazul secţiunilor distale

pentru nervul median. În ceea ce priveşte nervul cubital rezultate foarte bune, cu
recuperare completă s-au obţinut la copil şi de asemenea în leziunile distale.

În concluzie, studiul confirmă capacitatea de regenerare a nervului periferic

şi dependenţa acesteia de vârstă, nivelul leziunii, tipul de leziune, leziunile
asociate, tratamentul kinetofizioterapic asociat şi nu în ultimul rând gradul de
cooperare al pacientului şi interesul faţă de propria afecţiune.

MOTIVAŢIE ŞI OBIECTIVE

Studiul are ca obiectiv analizarea regenerării nervoase, în urma folosirii

tratamentului kinetoterapic complex.

În ceea ce priveşte studiul clinic s-a urmărit corelarea rezultatelor

funcţionale cu factorii care ţin de pacient, traumatism, tehnica chirurgicală folosită,
factorii de mediu, tratamentul kinetoterapeutic folosit.
 S-a urmărit demonstrarea importanţei vârstei pacientului pentru o bună
regenerarea nervoasă. S-a studiat viteza de regenerare mare, rezultatele funcţionale
bune şi foarte bune la copil şi pacientul tânăr.

S-a studiat, experimental, modul de recuperare a neuritei traumatice în

urma folosirii tratamentului kinetoterapi complex acesta fiind constituit din:

- Tehnici FNP;
- Metoda Kabat;
- Terapia ocupațională;
- Fizioterapie;
- Masaj;
- Folosirea ortezelor fixe/dinamice;
- Hidroterapie;
- Electroterapie;
- Medicamentos.

S-a observat eficiența folosirii tratamentului complex avînd rezultate foarte

bune privind ameliorarea recuperarii srnzitive, motorie.

De asemenea s-a urmărit conformarea eficienţei unor tehnici, poate mai

puţin utilizate, cum ar fi hidroterapia.

MATERIAL ŞI METODĂ

STUDIU CLINIC

Studiul clinic a fost efectuat pe un lot de 10 pacienţi care au prezentat

leziuni la nivelul nervilor periferici (median, cubital și radial) de la nivelul
membrului superior.

Au fost selecţionate cazurile pacienţilor cooperanţi şi care au urmat toate

etapele tratamentului caracteristic acestor leziuni, pacienţi care au efectuat
tratament kinetofizioterapic complex.
 Lotul studiat a fost alcătuit dintr-un număr de 10 pacienţi (n=10) care au
prezentat leziuni la nivelul nervilor periferici (median, cubital și radial) ai
membrului superior. Aceşti pacienţi selectaţi, au fost trataţi în Institutul Național
de Neurologie și Neurochirurgie din orașul Chișinău, în intervalul de timp aprilie
2010 – mai 2011.

S-au inclus în studiu pacienţii care prezentau leziuni la nivelul nervilor

periferici cu localizare de la nivelul axilei până la degete.

Lotul de 10 pacienţi a fost împărţit în două subloturi: primul a inclus 2

pacienţi (20%) care au prezentat traumatisme deschise la nivelul diferitelor
segmente ale membrului toracic cu afectare nervoasă şi al doilea sublot de 8
pacienţi (80%) care a inclus sindroamele de compresiune şi sechelele
posttraumatice cu leziuni nervoase.

Dintre cei 10 pacienți studiați 4 pacienți au fost diagnosticați cu lezare de

nerv cubital (40%), 3 cu lezare de nerv median (30%) și 3 cu lezare de nerv radial
(30%).

METODĂ

Lotul de 10 pacienţi (n=10) cu leziuni de nerv periferic, luaţi în studiu a

fost împărţit în două loturi în funcţie de momentul în care s-a efectuat reconstrucţie
nervului: în urgenţă sau la distanţă.

Cei 10 pacienţi au fost studiaţi din punctul de vedere al repartiţiei pe

categorii de vârstă, sex, mediul de provenienţă, modul de producere al
traumatismului, nivelul traumatismului, nervul lezat, programul de kinetoterapie
utilizat pentru recuperare. Ulterior s-au studiat rezultatele obţinute. În toate
cazurile a fost pus un diagnostic clinic şi unul paraclinic. Deasemenea au fost
diagnosticate leziunile asociate şi importanţa acestora faţă de traumatismul de la
nivelul trunchiurilor nervoase. Diagnosticul de certitudine a fost pus intraoperator
pentru cazurile prezentate în urgenţă.
 La pacienţii cu leziuni nervoase vechi (sechele posttraumatice) şi în cazul
sindroamelor de compresiune (sindrom de compresiune cubital la cot sau sindrom
de canal carpian), examenul paraclinic a fost completat de evaluarea EMG şi viteza
de conducere a nervului.

S-au studiat, rezultatele funcţionale obţinute în cazul folosirii kinetoterapiei

complexe.

Evaluarea rezultatelor s-a efectuat, clinic, studiind evaluarea sensibilităţii la

nivel distal (discriminarea a două puncte), sensibilitatea dureroasă (înțepătura cu
acul), cea tactilă (aringerea cu tamponul de vată), sensibilitatea termică (rece, apoi
cald), testarea forţei musculare, testarea amplitudinii mișcării .

Paraclinic, evaluarea s-a efectuat prin evaluarea vitezei de conducere la

nivelul nervului traumatizat şi elecromiografia (EMG) pentru evaluarea gradului de
reinervare a musculaturii. Pacienţii au fost cooperanţi pentru efectuarea
explorărilor indicate.

STUDIU EXPERIMENTAL

MATERIAL

Studiul a fost efectuat pe un lot de 10 persoane, 4 femei (40%) și 6 bărbați

(60%), cu vârsta cuprinsă între 30-60 ani. Pacienții au fost internați în secția de
neurorecuperare a Institutul Național de Neurologie și Neurochirurgie.

Tratamentul a constat din efectuare zilnică a tratamentului complex

recomandat respectînd ordinea procedurilor aplicate.

S-au utilizat tehnicile și metodele:

- Tehnici FNP;
- Metoda Kabat;
- Terapia ocupațională;
- Fizioterapie;
 - Masaj;
- Folosirea ortezelor fixe/dinamice;
- Hidroterapie;
- Electroterapie;
- Medicamentos.

Pe parcursul fiecăreia dintre ședințele practicate de pacient, indiferent de

lotul cărui îi aparţinea s-au respectat etapele clasice de desfășurare a programului
kinetoterapic. Pe parcursul programului kinetoterapic au fost efectuate numeroase
anamneze pentru stabilirea coeficientului de eficiență a tratamentului propus.

REZULTATE

REZULTATE – STUDIU CLINIC

ELEMENTE DE EPIDEMIOLOGIE

Studiul efectuat pe lotul de 10 pacienţi (n=10) cu leziuni de nerv periferic

(median, cubital și radial) a constatat o mai mare afectare a populaţiei masculine
decât a celei de sex feminin. Astfel din cei 10 pacienţi 6 (60%) au fost bărbaţi şi 4
(40%) femei .

Din lotul de 10 pacienţi, 3 (30%) dintre ei au provenit din mediul urban şi

7 (70%) din mediul rural.

Între cei 10 pacienţi, 2 au prezentat traumatisme deschise fiind trataţi în

urgenţă (20%), iar 8 pacienţi au prezentat sindroame de compresiune şi sechele
posttraumatice cu afectare nervoasă care au fost trataţi la rece, prin
programare(80%) .

În ceea ce priveşte vârsta pacienţilor luaţi în studiu (10 pacienţi) s-au

constatat următoarele:

- 30-40 ani 2 cazuri 24,73%;

 - 40-50 ani 3 cazuri 23,68% ;

- 50-60 ani 5 cazuri 14,73% .

Dintre cele 10 cazuri tratate prin program kinetoterapic complex, 2 au fost

sindroame de canal carpian (SCC), 2 sindroame de compresiune nerv cubital la cot
şi 6 sechele posttraumatice.

Etiologia traumatismelor a fost variată, de cele mai multe ori prin maşini şi
instrumente agricole sau de prelucrare a lemnului sau sticlă, cuţit sau tablă. De cele
mai multe ori pacienţii au fost sub influenţa băuturilor alcoolice.

În multe cazuri la leziunea nervoasă au fost asociate leziuni tendinoase,

osoase sau vasculare, constituind traumatisme complexe.

Toate cazurile de leziuni asociate vasculare, osoase, tendinoase au fost

luate în studiu pe lotul de 6 pacienţi.

Astfel din cele 6 cazuri posttraumatice luate în studiu, 2 cazuri (33,3%) au

fost asociate cu leziuni vasculare, 1 caz (16,6%)cu leziuni osoase.

Ca şi leziuni asociate sunt demne de consemnat leziunile tendinoase şi a

maselor musculare, care sunt frecvent asociate cu leziunile nervoase. Modul în care
sunt reconstruite şi kinetoterapia ulterioară influenţează recuperarea funcţională a
mânii.

Pe lotul de 6 pacienţi cu leziuni nervoase, la 4 dintre ei (66,6%) sau

constata leziuni tendinoase şi musculare asociate.

Studiul făcut pe sublotul de 4 pacienţi (din cei 10) în care au fost incluşi cei
cu sindroame de compresiune şi sindrom de canal carpian, 2 sindroame de canal
carpian (SCC) şi 2 cazuri de sindroame de compresiune cubital la cot.

S-a studiat şi gradul de afectare al fiecărui nerv în parte.

EVALUAREA REZULTATELOR
 Evaluarea rezultatelor poate fi făcută imediat postoperator şi la distanţă.

Pe termen lung evaluarea rezultatelor constă în aprecierea reintegrării

funcţionale şi a gradului de reintegrare socială şi profesională a pacientului.

Evaluarea la distanţă, din punct de vedere funcţional şi al reintegrării socio-

profesionale a pacientului a fost posibilă la un procent mare de pacienţi.

Evaluarea rezultatelor s-a făcut din punct de vedere motor şi senzitiv.

Evaluarea motorie a fost efectuată prin testarea gradului de mobilitate şi a

forţei musculare.

În ceea ce priveşte evaluarea senzitivă, aceasta a fost obiectivată de

aprecierea troficităţii şi sudoraţiei. S-a testat sensibilitatea la cald, rece.

Astfel, cei 10 pacienţi evaluaţi au prezentat leziuni de nerv median, nerv

cubital, sau radial unice.

În consecinţă toate cazurile la care s-a efectuat o evaluare au inclus:

- 3 leziuni de nerv median;

- 4 leziuni de nerv cubital;

- 3 leziune de nerv radial.

Din cele 10 cazuri studiate 4 au fost cu leziune totală a nervului (40%) și 6

cu leziune parțială (60%).

Rezultatele la 1 an și 2 luni de la traumatism sunt foarte bune:

- nervul median – recuperare integrală (M5, G5)

- nervul cubital – recuperare integrală (M5,G5)

- nervul radial – recuperare incompletă (M4, G5)

 Pacienții au beneficiat de tratament kinetofizioterapic şi ortezare
corespunzătoare leziunilor existente.

Recuperarea de nerv median şi cubital au dat, în cea mai mare parte

rezultate bune şi foarte bune.

Evaluarea la un interval de timp de 3 luni de la traumatism, mişcările la

nivelul segmentului distal mişcările active şi pasive sunt posibile şi maxime la
toate nivelele, cu forţă musculară prezentă (M4).

CONCLUZII

1. Leziunile nervilor periferici, în ciuda incidenţei relativ scăzute, sunt

importante deoarece au un timp foarte lung de recuperare funcţională, iar
reintegrarea socio-profesională se face într-un interval lung de timp de la
traumatism.

2. Leziunile nervilor periferici pot duce la pierderi funcţionale substanţiale,

cu consecinţe sociale majore.

3. Cea mai afectată este populaţia din mediul rural (70%), bărbaţi la vârsta
de maximă activitate profesională. S-a înregistrata un raport de 2,5-3/1 în favoarea
populaţiei masculine.

4. Etiologia traumatismelor nervilor periferici de la nivelul membrului

superior este diversă. Principalul factor cauzator de leziuni ale nervilor membrului
toracic sunt uneltele agricole şi industriale. Accidentele rutiere cauzează doar 5%
dintre aceste leziuni.

5. Cele mai afectate categorii de vârstă sunt cele cuprinse în intervalul 30 –

40 de ani (24,73%), 40 – 50 de ani (23,68%).

6.Cele mai frecvente sunt leziunile la nivel distal (1/3 distală de antebraţ,
pumn, mână şi degete). Ca urmare, cele mai frecvente leziuni sunt înregistrate la
nivelul nervilor median şi cubital.
 7. Leziunile nervoase pot fi unice sau asociate, de cele mai multe ori, cu
leziuni tendinoase şi musculare (66,6%), osoase (16,6%)sau vasculare (33,3%).

8. Cele mai frecvente sunt plăgile contuze care duc la secţiuni complete sau
parţiale de nerv.

9. Există o varietate mare de tehnici kinetice pentru recuperarea nervoasă.

Dar cel mai eficient este folosirea lor in complex.

10. Rezultate foarte bune şi într-un interval de timp scurt au fost obţinute
lapersoane tinere, ca urmare a capacităţii mari de regenerare nervoasă a acestora.

11. Recuperarea funcţională a fost mai rapidă şi de mai bună calitate atunci
când tratamentul tratamentul kinetofizioterapic a fost complex.

23. Regenerarea nervoasă depinde de o multitudine de factori, cei mai

importanţi fiind vârsta, nivelul traumatismului, leziunile asociate, nervul afectat,
momentul reparării nervoase, tehnica utilizată, tratamentul adjuvant.

24. Rezultatele cele mai bune, în ceea ce priveşte regenerarea nervoasă se

obţin la copil şi tânăr.