Sunteți pe pagina 1din 10

STRUCTURĂ CURS

ANALIZĂ ECONOMICO – FINANCIARĂ

CAPITOLUL I – FUNDAMENTELE ANALIZEI ECONOMICO – FINANCIARE A


ÎNTREPRINDERII

1.1. Definirea analizei. Tipologia analizei economico-financiare


1.2. Utilizatorii analizei economico-financiare
1.3. Conţinutul procesului de analiză economico-financiara
1.4. Metodologia analizei economico-financiare

1.1. Definirea analizei. Tipologia analizei economico-financiare

DEFINIŢIE:
Analiza economico-financiară reprezintă un ansamblu de concepte, metode, tehnici,
procedee şi instrumente care asigură tratarea informaţiilor interne şi externe, în vederea
formulării unor aprecieri pertinente referitoare la situaţia economico-financiară a unui
agent economic, identificarea factorilor, cauzelor şi condiţiilor care au determinat-o,
precum şi rezervelor interne de îmbunătăţire a acesteia, din punctul de vedere al utilizării
eficiente a resurselor umane, materiale şi financiare.1

TIPOLOGIE:
a) după raportul între momentul desfăşurării fenomenului şi momentul realizării
analizei:
• analiză post-factum (analiză post-operatorie sau analiza realizării
obiectivelor)
• analiză previzională
1
Maria Niculescu, Diagnostic economic, Editura Economică, Bucureşti, 2003, pag. 22.
b) după nivelul la care se realizează:

• analiză microeconomică
• analiză mezoeconomică
• analiză macroeconomică

c) după modul de urmărire în timp a fenomenelor:

• analiză statică
• analiză dinamică

d) după natura însuşirilor esenţiale sau ale determinărilor cantitative ale


fenomenelor:

• analiză calitativă

• analiză cantitativă

e) după perioada de timp pentru care se realizează:

• analiză pe termen scurt

• analiză pe termen lung

f) după poziţia analistului faţă de entitatea în care se manifestă fenomenul


studiat:

• analiză internă;

• analiză externă.

1.2. Utilizatorii analizei economico-financiare


1.3. Conţinutul procesului de analiză economico-financiara

R
E A
A N
L A
I L
T I
A Z
T A
E ETAPE2:

2
Gheorghe Vâlceanu, Vasile Robu, Nicolae Georgescu, Analiză economico-financiară, Editura Economică,
Bucureşti, 2005
A. fixarea obiectului analizei: constă în identificarea anumitor fapte, fenomene,
rezultate, exprimate sub forma indicatorilor economico-financiari;

B. stabilirea elementelor componente, a factorilor de influenţă şi a cauzelor


fenomenului studiat. Descompunerea fenomenului în elemente presupune o
analiză structurală. Factorii se stabilesc în mod succesiv, pornind de la cei cu
acţiune directă, ajungind la cei cu acţiune indirectă si la stabilirea cauzelor finale
(primare);

C. determinarea relaţiilor de cauzalitate existente între elementele


componente, factori, precum şi între aceştia şi fenomenul analizat. Este
necesară determinarea relaţiei cauză-efect, respectiv a raporturilor de
condiţionare.

D. Pe baza primelor trei etape se elaborează modele de analiza ale fenomenelor si


proceselor economico-financiare.

E. măsurarea influenţelor elementelor componente şi a factorilor asupra


fenomenului, pe baza analizei cantitative;

F. sintetizarea rezultatelor analizei, conturarea concluziilor şi aprecierilor privind


evoluţia fenomenului sau activitatii desfasurate. Emiterea concluziilor şi a
măsurilor ce se impun în vederea desfăşurării activităţii în perioada viitoare în
condiţii de eficienţă, de utilizare optima a factorilor de producţie.

1.4. Metodologia analizei economico-financiare

INDICATORI
Instrumentul de operare fundamental al analizei economico-financiare este
reprezentat de indicatorii economico-financiari.

Principalii indicatorilor economico-financiari pot fi structuraţi astfel:

• indicatori ai resurselor - materiale


- umane
- financiare
- informaţionale

• indicatori ai consumului de resurse – cheltuieli

• indicatori de rezultate (efecte)

• indicatori de eficienţă, determinaţi ca:

efect-e effort-E
efect-e e/e e/E
efort-E E/e E/E

METODE

A. Metode ale analizei calitative


Principalele metode ale analizei calitative utilizate in analiza economico-financiara sunt:
1. Modelarea fenomenelor economico-financiare
2. Comparaţia
3. Gruparea
4. Diviziunea si descompunerea

B. Metode ale analizei cantitative


Principalele metode ale analizei cantitative utilizate in analiza economico-financiara sunt:
1. metoda substituirilor în lanţ
2. metoda balanţieră
3. metoda ratelor
4. metoda ABC (diagrama Pareto)
5. metoda corelaţiei
6. metoda scorurilor
7. metoda grilelor de evaluare
8. cercetările operaţionale
1. Metoda substituirilor în lanţ

Cunoscuta in literatura de specialitate si sub denumirea de metoda iterarii sau metoda


de analiza factorială, aceasta se foloseşte atunci când între factorii care influenţează un
fenomen exista relaţii de tip determinist, de forma produsului şi sau a raportului.

Aplicarea metodei substituirii în analiza fenomenelor se bazează pe următoarele


principii:
a. ordonarea factorilor în cadrul modelului de analiză are în vedere
condiţionarea lor economică, şi anume: factori cantitativi, factori de
structură şi factori calitativi;
b. substituirile se fac succesiv, avându-se în vedere ordinea menţionată mai
sus;
c. un factor substituit se menţine substituit până la sfârşitul procesului de
analiză.

In aplicarea metodei substituţiei se pot folosi mărimi absolute sau indici.

Cazul mărimilor absolute

Daca intre factorii care influenţează un fenomen ( F ) exista relaţii de tip produs:
F = a ×b ×c

atunci aplicarea metodei substituirilor în lanţ pe baza de marimi absolute se prezintă


astfel:

• Determinarea variaţiei fenomenului F in perioada analizata („1”) fata de perioada


considerata drept baza de referinţă („0”):
∆F = F1 − F0

• Determinarea influentelor modificărilor factorilor asupra variaţiei fenomenului F:

 Influenţa modificării factorului a asupra fenomenului F:


∆F ( ∆a ) = a1b0 c0 − a 0 b0 c0

 Influenta modificării factorului b asupra fenomenului F:


∆F ( ∆b ) = a1b1c 0 − a1b0 c 0

 Influenta modificării factorului c asupra fenomenului F:


∆F ( ∆c ) = a1b1c1 − a1b1c 0

EXEMPLU!!!!

Daca intre factorii care influenţează un fenomen ( F ) exista relaţii de tip raport:

A. în cazul în care factorul cantitativ se află la numitor


a
P=
b
unde: b = factorul cantitativ.

a = factorul calitativ.
Atunci aplicarea metodei substituirilor în lanţ pe baza de mărimi absolute se prezintă
astfel:

• Determinarea variaţiei fenomenului P in perioada analizata („1”) fata de perioada


considerata drept baza de referinţă („0”):
∆P = P1 − P0

• Determinarea influentelor modificărilor factorilor asupra variaţiei fenomenului P:

 Influenta modificării factorului b asupra fenomenului P:


a0 a0
∆P( ∆b ) = −
b1 b0
 Influenta modificării factorului a asupra fenomenului P:
a1 a 0
∆P ( ∆a ) = −
b1 b1

B. în cazul în care factorul cantitativ se află la numărător


a
P=
b
unde: a = factorul cantitativ.

b = factorul calitativ.
Atunci aplicarea metodei substituirilor în lanţ pe baza de mărimi absolute se prezintă
astfel:

• Determinarea variaţiei fenomenului P in perioada analizata („1”) fata de perioada


considerata drept baza de referinţa („0”):
∆P = P1 − P0

• Determinarea influentelor modificărilor factorilor asupra variaţiei fenomenului P:

 Influenta modificării factorului a asupra fenomenului P:


a1 a 0
∆P( ∆a ) = −
b0 b0

 Influenta modificării factorului b asupra fenomenului P:


a1 a1
∆P( ∆b ) = −
b1 b0
2. Metoda balanţieră

Metoda balanţieră se utilizează atunci când între elementele fenomenului studiat


există relaţii de tip determinist de forma sumei şi/sau diferenţei.
Se consideră următorul model al fenomenului:
F = a +b−c
• Determinarea variaţiei fenomenului F in perioada analizata („1”) fata de perioada
considerata drept baza de referinţă („0”):
∆F = F1 − F0

• Determinarea influentelor modificărilor factorilor asupra variaţiei fenomenului F:


 Influenta modificării factorului a asupra fenomenului F:
∆F ( ∆a ) = a1 − a 0

 Influenta modificării factorului b asupra fenomenului F:


∆F ( ∆b ) = b1 − b0

 Influenta modificării factorului c asupra fenomenului F:


∆F ( ∆c ) = −( c1 − c 0 )

3. Metoda ratelor
Rata este un raport între doi indicatori comparabili din punct de vedere economic, cu o
semnificaţie superioară celor doi termeni luaţi separat. Principalele categorii de rate:
• rate de structură, ce exprimă contribuţia părţilor la formarea fenomenului;
• rate de eficienţă, care reflectă corelaţia dintre efect şi efort;
• rate de echilibru financiar, ce evidenţiază corelaţiile dintre posturi sau grupe de
posturi bilanţiere de activ şi de pasiv.

4. Metoda ABC (diagrama Pareto) – detaliere în analiza cifrei de afaceri


EXEMPLU

Indicator Semnificaţie u.m. 2003 2004 Modificare Modificare


absolută relativă
CA Cifra de afaceri RON
Ns Număr mediu Persoane 130 120
de salariaţi
Nz Număr mediu Zile/pers. 254 257
de zile lucrate
Nh Număr mediu Ore/zi 7,8 8
de ore lucrate
Wh Productivitate RON/oră 5 5,5
medie orară