Sunteți pe pagina 1din 5

Productivitatea muncii

Productivitatea muncii face parte din categoria indicatorilor utilizarii intensive a


potentialului uman si exprima eficienta cu care este utilizat personalul angajat de catre
intreprindere.

Productivitatea muncii este o categorie economica complexa si dinamica si reprezinta


insusirea muncii de a crea o anumita cantitate de valori de intrebuintare intr-o unitate de timp,
reflectand in ultima instanta, eficienta cu care este cheltuita o cantitate de munca.

Caracterizarea generala a situatiei productivitatii muncii se face pe baza nivelurilor


vanzarilor medii (anuale si zilnice), calculate pe un salariat si pe un salariat operativ si a
corelatiilor ce se formeaza intre ritmurile de crestere ale acestora.

Intreprinderile mici si mijlocii in Romania 2008-2009

În perioada octombrie 2008 – martie 2009, peste jumătate dintre IMM-uri (57,6%) şi-au
redus activitatea, 23,4% din firme au funcţionat la aceiaşi parametri, 14,8% dintre companii au
dat faliment şi doar 4,2% dintre agenţii economici şi-au dezvoltat activitatea.
Datele disponibile pentru perioada 2008-2009 indică faptul că întreprinderile au început
să investească în formarea profesională a propriilor angajaţi.
Astfel, analiza întreprinderilor în funcţie de numărul mediu de zile lucrătoare pe salariat
dedicate pregătirii profesionale în perioada 2008-2009, reliefează că 35% din întreprinderi nu
desfăşoară activităţi de formare. Se constată aşadar, că în aproape două treimi din întreprinderile
care au fost supuse investigaţiei, întreprinzătorii şi managerii sunt preocupaţi de ridicarea
nivelului de pregătire al personalului.
Pe parcursul primului semestru al anului 2009, comparativ cu perioada similară a anului
2008, numărul IMM-urilor care au înregistrat pierderi a crescut cu 3-6%.
Conform datelor statistice, volumul total al exporturilor realizate de firmele din sectorul privat a
scăzut cu 8% în primul semestru din 2009, comparativ cu primul semestru din 2008.

Clasificarea IMM-urilor
In Romania conform Legii nr. 133/1999 privind stimularea intreprinzatorilor privati pentru
infiintarea si dezvoltarea intreprinderilor mici si mijlocii, o intreprindere se incadreaza in
categoria intreprinderilor mici si mijlocii daca indeplineste cumulativ urmatoarele conditii:

a). Sa aiba sub 250 angajati:

- microintreprinderi pana la 9 salariati;

- intreprinderi mici intre 10 si 49 salariati;

- intreprinderi mijlocii intre 50 si 249 salariati.


b). Sa fie independente fata de intreprinderile mari, adica sa nu aiba ca actionar sau
asociat persoane juridice care indeplinesc cumulativ conditiile:

- au peste 250 angajati;

- detin peste 25% din capitalul social.

c). Sa aiba o cifra de afaceri anuala echivalenta cu pana la 8 mil. Euro.

Intreprinderile mici si mijlocii se pot constitui in urmatoarele domenii de activitate:

- In industria prelucratoare sub forma: fabricilor de incaltaminte, fabricilor de jucarii,


fabricilor pt. produse alimentare etc. In acest domeniu in tarile dezvoltate cu toate ca
intreprinderile mari tind sa le umbresca pe cele mici, totusi intreprinderile mici si mijlocii
sunt puternice sub aspect numeric.

- In constuctii, domeniu in care intreprinderile mici si mijlocii se pot constitui pt.


constructii industriale, administrative, de locuinte etc.

- In comertul cu ridicata, domeniu in care intreprinderile mici si mijlocii actioneaza ca


intermediare intre productie si comertul cu amanuntul.

- In comertul cu amanuntul intreprinderile mici si mijlocii actioneaza ca unitati


independente sau ca lanturi de magazine.

In domeniul serviciilor se constituie intreprinderi mici si mijlocii pentru :

- servicii oferite altor intreprinderi, cum ar fi: intreprinderi de consulting, agentii de


publicitate;

- servicii oferite indivizilor sub forma: agentiilor de turism, curatatoriilor chimice,


hotelurilor etc.

Politici de dezvoltare
Mediul economic actual, caracterizat prin tendinta de globalizare a economiei, a
determinat o serie de probleme cruciale pentru tarile lumii dezvoltate, in curs de dezvoltare sau
in tranzitie spre economia de piata. Una dintre problemele cele mai acuale este aceea a elaborarii
de strategii nationale privind dezvoltarea coerenta a intreprinderii. Principalele elemente ale
strategiilor de dezvoltare a intreprinderii tin cont de faptul ca intreprinderile sunt diverse, cu
potentiale diferite de crestere, structura si dimensiuni in functie de sectorul economic in care
activeaza si respectiv in tara in care sunt localizate.
Principalele elemente de strategii de dezvoltare a intreprinderii sunt:

1. Mobilizarea resurselor antreprenoriale. Invatarea antreprenoriatului ar putea fi o


componenta de seama in strategia dezvoltarii intreprinderilor, in special cand adaptarea la o mare
varietate de grupuri sociale si de clasificare.

2. Asistarea intreprinderilor mici si mijlocii. Intreprinderile mici si mijlocii joaca un rol


foarte important in industrie, tehnologie, comert, servicii si constituie un raspuns esential din
partea ofertei la presiunile si oportunitatile globalizarii. Intreprinderile mici si mijlocii sunt mai
adaptabile,mai flexibile decat marile intreprinderi in anumite ramuri.

3. Accesul la serviciul de sprijinire a intreprinderii.

Serviciile de sprijinire a intreprinderii cuprind domenii ca:

-executarea proiectelor;

-studii de fezabilitate;

-consultanta de management;

-control al testarilor de laborator;

-contabilitate;

-asigurarea serviciilor bancare;

-inchirierea de echipamente si intretinerea lor;

Pentru stimularea disponibilitatilor de servicii intreprinderilor,guvernele utilizeaza


diferite instrumente ca:

-exonerarea de taxe vamale;

-scutire de impozite la utilaje;

-exceptarea de la plata impozitelor pe dividente;

4. Accesul la finantare. Accesul la credite si capital este important pentru toate


intreprinderile dar in mod special pentru intreprinderile mici si mijlocii.

Institutiile financiare tind sa favorizeze intreprinderile mari in deauna intreprinderilor


mici si mijlocii,deoarece au dificultate in estimarea riscului implicat de intreprinderile mici si
mijlocii,iar costurile administrarii pentru acordarea de credite sunt mai mari.Cererile de creditare
ale intreprinderilor mici si mijlocii sunt de regula slab documentate intrucat nu au personal
calificat care sa estimeze costurile de inputuri si care sa faca un plan de afaceri.
De multe ori intreprinderile mici si mijlocii se confrunta cu lipsa informatiilor si a
intelegerii procedurilor din sectorul financiar.

Atentia ce se acorda intreprinderilor mici si mijlocii nu poate si nu trebuie sa ignore


tendintele manifestate pe plan international in ceea ce priveste marimea intreprinderilor in
conditiile globalizarii pietelor ,si anume:

-concentrarea productiei si a proprietatilor;

-formarea si dezvoltarea marilor intreprinderi;

-tendinta de fuzionare a intreprinderilor;

-parteneriate strategice.

In dezvoltarea intreprinderilor mici si mijlocii se identifica trei mari grupe de probleme:

-rolul statului si al cooperarii intre întreprindere si stat;

-dezvoltarea exportului si participarea la comertul mondial,

-cooperarea intre intreprinderi.


Bibliografie

• Anuar Statistic al Romaniei 2008, 2009, 2010,


• Raportul anual al IMM (cel mai nou)
• Eurostat
• Dinu Marin, Economia Romaniei.Intreprinderile mici si mijlocii, Editura Economica,
2002 http://ec.europa.eu/enterprise/index_en.htm
• http://www.enterprise-europe-network.ec.europa.eu/index_en.htm
• http://epp.eurostat.ec.europa.eu/portal/page/portal/european_business/introduction
http://epp.eurostat.ec.europa.eu/portal/page/portal/product_details/publication?
p_product_code=KS-SF-08-100
• http://ec.europa.eu/enterprise/index_en.htm
• http://www.enterprise-europe-network.ec.europa.eu/index_en.htm
• http://epp.eurostat.ec.europa.eu/portal/page/portal/product_details/publication?
p_product_code=KS-BW-09-001-01

S-ar putea să vă placă și