Sunteți pe pagina 1din 19

c 

 
   
 

Salt la: Navigare, căutare

c  (învechit: ) este un termen care denumeşte, în limba română, adepţii religiei
iudaice sau mozaice şi apartenenţii la poporul evreu.

Articolul Iudaism se ocupă în detalii cu religia evreilor, denumită şi religia mozaică. Articolul
de faţă se concentrează pe evrei ca etnicitate.

Potrivit mitologiei evreieşti, din punct de vedere etnic, evreii sunt descedenţi neamului care îi
are printre strămoşi pe patriarhul biblic Iacob, numit şi Israel, fiul lui Isac, dar şi fii altor
popoare care s-au convertit la iudaism şi s-au alipit de poporul evreu. Etnia evreiască îi
include astăzi atât pe Äevreii practicanţi´, cei care observă legile biblice şi rabinice, cunoscute
ca j , cât şi pe evreii nepracticanţi sau practicanţi în parte ai cultului, pe evreii agnostici şi
atei, dar care se consideră evrei în sensul cultural sau naţional, fiind numiţi Äevrei laici´.

Harta regatelor Iudeei şi Israelului aşa cum au existat potrivit Bibliei în 926 î.e.c.( graniţele
sunt doar indicative)
Œ
 
£ascunde]
V|  ti l i
V| ^ i i li 
V| M

ii
| M  i i 
 ti
V| w ti

ti
| w  
tl  it
| w ^ 
i 
l
| w M  t

il i il
| w w 
tl
 il
| w  il  i 

| w  l il
 i 

V|  i

il
|   iil il î i


|  ^ !lt
i
 î i


|  M " il liil#


V|  !i  t $
|   %

it i
|  ^ 
liţii i  & 
l  '!ti ii
|  M (

iţi
|  w ii i tii

|   ii i  i

|   "& ii i# 't


i
)
|   ! tiţii
|    
i
li

V|  ii î 
t  li i
i
i  iti
V|   tiiti
V| G ii i  il ii i iil  tt i lţi

V| * %i il
V|  + i i
V| ^ &t
V| M Bili 
,i
V| w  ti t 

£   c  
!- tl 'it î li
-  i 
i
t

i

i "i") i  i li


i !- tl 
i . /01'i2) t î it  l /01 "
t# 3 4itl i
i

l

t    ' )5  t
l li 

 '

5  

)5


l li %' ) 
  ,
tl  ii i
  it î !

"   ')


 î '

 
t ,
t)  i
  'î 
i
t
   ţ
 l
 i

 "i 
lit#) i  i t  il 
i5 67/8. . 9 05 ",iii li 
l#5  
l

 i,i
ţi
 "
lt
t    # '
l i l
lt
li 
  î l) 
 
t
" ttl li   #

+
i
tl t  ii - ti i i  i
l5  it
i 
i lt i
ti5 

t
 i
l
i
t :i i ,i
t   ':i)i 
':i
) i i l i

i  it t  i5 ;<=;.5 
'4lţi li 
5 
 
5
i li   ) '
‰‰ ,  fiind cuvântul cu care evreii se denumesc pe ei înşişi în ebraică).(Variantele din
urmă Ä:idov´, şi mai ales Ä:idan´ au a:uns să fie preferate în trecut de literatura de propagandă
antisemită în limba română). Nume asemănătoare, dar fără conotaţie peiorativă , s-au păstrat
în numeroase limbi - polonă (Żyd), maghiară (zsidó), germană (Jude), engleză (Jew), franceză
(Juif sau :uif), spaniolă (:udio), ladino (d:udio), arabă (yahud) sau idiş (Id sau Yid). Varianta
  (astăzi preponderentă în limba: liturgic creştin şi în textele despre evreii antici) are
aceeaşi origine, dar a intrat în limba română prin intermediul latinei şi elinei.

Denumirea "evreu" care a intrat în uz în limba română modernă e asemănătoare cu denumirea


folosită astăzi în limbile italiană (ebreo), rusă (yevrey), sârbă, bulgară şi greacă (evréos).

Denumirea Äisraelian´ desemnează pe cetăţenii statului evreiesc modern Israel, ma:oritatea


evrei, dar şi de alte naţionalităţi minoritare - arabi, cerkezi, armeni etc.

    



 

Un fragment din anul 1213 î.e.c. din Egipt cu menţionarea poporului evreu

Poporul evreu£2] este originar din Orientul Apropiat, îndeosebi din regiunea numită în
antichitate Ţara lui Israel. Poporul evreu e numit în limba ebraică ʬʠ/‰ ʭ1, ¢   

 , cu atestări archeologice£3] din perioade antice (cea mai veche a fost găsită în Egipt şi e
datată în :urul anului 1213 î.e.c.)£>].

În Scrisorile de la Amarna este amintit un popor cu numele de    . Există teorii care,
pe baza unor date şi a similitudinii etnonimice, consideră că evreii preistorici şi antici ar fi fost
identici cu acesta sau poate unul dintre triburile poporului   £?].

Potrivit tradiţiei sale, poporul evreu ar avea la bază 13 triburi, cu legături de familie din
antichitate, cu aceeaşi limbă şi religie. Străinii convertiţi în trecut la religia evreilor, religia
mozaică, s-au asimilat. eligia mozaică sau iudaică , aşa cum s-a cristalizat ea după
distrugerea celui de-al doilea Templu, nu a practicat misionariatul printre alte popoare şi
grupuri confesionale£6]. În istoria evreilor sunt câteva perioade în care populaţii au fost
asimilate ca urmare a adoptării religiei iudaice. Prima a fost iudaizarea amoriţilor£@], un popor
canaanit, care era înrudit cu evreii. Familia regală a ţării Adiabene (ce coincidea în mare parte
cu Asiria de altădată şi cu o parte din Kurdistanul de astăzi) s-a convertit la iudaism în prima
:umătate a secolului I, şi, împreună cu ea, s-au convertit şi o parte din supuşii ei . Noii evrei
din Adiabene i-au a:utat pe evreii din Iudeea în timpul războaielor cu romanii, iar membrii
familiei regale amintite au fost înmormântaţi la Ierusalim£A].

În diaspora, evreii şi-au păstrat tradiţiile, limba şi religia. !ultul religios s-a dezvoltat
cuprinzând şi tradiţii care nu făcuseră parte din ritualul religios din epoci mai vechi. itualul
religios a păstrat şi limba ebraică, (asociată cu sora ei, limba arameică, ce devenise în vremea
perşilor ahemenizi Älingua franca´ a Orientului Apropiat), utilizată mereu ca limbă a cultului,
chiar şi în lungile perioade istorice în care în viaţa de zi cu zi limba uzuală era alta. Din limba
ebraică provin un număr de împrumuturi lexicale în alte limbi, cuvinte şi expresii mai ales
religioase (ex. jj    j   j   j     etc.).
La aceasta au contribuit prezenţa comunităţilor evreieşti în diaspora, dar mai ales răspândirea
creştinismului şi scrierilor sale sacre, Vechiul si Noul Testament (comunităţile creştine
primordiale au fost evreieşti).

eligia iudaică, în forma ei ortodoxă, asemănător cu alte culte religioase- creştine,


musulmane etc nu permite căsătorii cu practicanţii altor culte, decât prin convertirea
partenerilor de cuplu - în cazul acesta, la iudaism. Din cauza căsătoriilor în interiorul
comunităţii, ca şi în cazul altor etnii şi obşti religioase, în colectivităţile evreieşti au apărut
uneori şi unele boli ereditare foarte rare care se manifestă aproape numai la evreişi care au
fost mai bine depistate şi studiate datorită contribuţiei medicilor si cercetătorilor evrei£9] Evreii
căsătoriţi cu străini erau în trecut excluşi din comunitate şi s-au asimilat în sânul altor
popoare. Deoarece statutul social-politic al evreilor diasporeni a fost timp de secole inferior
(de exemplu, în omânia, până după Primul ăzboi 4ondial, li s-a refuzat cetăţenia română)
statutului băştinaşilor, numărul străinilor cooptaţi în comunităţile evreieşti, prin convertire
religioasă, a fost în multe perioade negli:abil.

   

ăzboinic hazar (ori avar), cu un captiv. Desen după un bazorelief de pe unvas de aur din
Tezaurul de la Sânnicolaul 4are.£10]

Istoricul evreu român 4eyer Abraham Halevy reaminteşte că familia regală, aristocraţia şi o
parte din poporul hazar s-au convertit la iudaism la mi:locul secolului al VIII-lea. În hanatul
Hazaria trăiau evrei imigraţi din Persia şi din Imperiul Bizantin unde au fost persecutaţi în
secolele VI-X (în 632 iudaismul a fost interzis şi în @20 s-a încercat o botezare forţată a
evreilor)£11]. Nu există date istorice cu privire la numărul aproximativ de evrei imigraţi şi
convertiţi. În prea:ma strămutării triburilor ungare în Pannonia, li s-au alăturat trei triburi
hazare, supranumite m   (pe greceşte m   ; potrivit cronicii  j    j 
de !onstantin VII Porfirogenetul şi altor izvoare). Decenii mai târziu, în timpul domniei
ducelui Tokşun (Taksony) (mi:locul sec. X), pe teritoriul noii Ungarii au fost admise alte
grupuri de hazari. Kavarii se presupune că erau de confesiune mozaică, însă probabil
neobservantă a Talmudului. Potrivit izvoarelor, plecarea lor din est a fost o consecinţă a unei
revolte (eşuate) faţă de han. În noua patrie, Pannonia, kavarii au fost asimilaţi curând de
populaţia maghiarofonă şi au fost creştinaţi. Hazarii care şi-au păstrat religia mozaică au fost
asimilaţi de comunităţile evreieşti din Europa de est£12]. !ercetări genetice moderne susţin că
populaţia evreiască aşkenază are de asemeni o oarecare ascendenţă turcică. În baza acestor
studii a fost avansată ipoteza că hazarii (al căror idiom probabil era o variantă veche a limbii
ciuvaşe din familia de limbi turcice) ar fi reprezentat circa 11%-12% din străbunii evreilor
aşkenazi.

     

În baza unor cercetări genetice făcute în scop medical în !alifornia, s-a tras concluzia că
femeile din sânul populaţiei aşkenaze sunt predispuse a se îmbolnăvi de cancer la sân într-un
procenta: de A,3% în comparaţie cu procenta:ul de 2,2% privind incidenţa aceleiaşi maladii la
femeile celorlalte subgrupuri ale rasei albe. La femeile de limbă spaniolă, procenta:ul stabilit
este de 3,?%, dar s-a avansat ipoteza că ,poate, un număr important de indivizi din acest mare
grup lingvistic american ar fi avut strămoşi înrudiţi cu evreii sau chiar de origine evreiască£13].

    


Istoria evreilor, din perioada antică, e descrisă în Biblia evreiască şi cunoscută prin ea în toată
lumea. Descoperiri archeologice au întărit diverse date care apar în Biblie, dar perioada mai
veche, a primului Templu, nu are încă destule dovezi arheologice şi sunt istorici care cred că o
parte din naraţiunea istorică biblică, ar avea mai mult un caracter mitologic.

    ! 

Templul lui Solomon din Ierusalim. Ilustraţie bazată pe imaginaţie şi pe detalii biblice

După tradiţia evreiască 13 triburi de evrei, formate din descendenţii celor 12 fii ai lui Israel
(tribul lui Iosif s-a divizat în două triburi, după fiii lui, 4enaşe şi Efraim), au cucerit Ţara
Israel, au colonizat-o şi, după o periodă în care nu aveau o conducere centrală, au format un
regat condus de regele Şaul. Lui Şaul i-a urmat regele David. Acesta a cucerit oraşul Salem
(în ebraică Şalem), căruia i-a fost schimbat numele în Ierusalim şi care a devenit capitala
evreilor. Fiul lui David, Solomon, a construit la Ierusalim Templul, care urma să fie unic în
religia evreilor.

    "

După moartea lui Solomon, statul a fost împărţit în două regate, Iudeea (Iehuda,Iuda)) şi
Israel.
În anul @33 î.e.c. Teglath-Phalasar III (     sau m    ), regele Asiriei a
cucerit egatul Israel, l-a distrus şi a exilat o mare parte din populaţia evreiască. În anul ?A6
î.e.c. Iudeea a avut aceeaşi soartă şi, după cucerirea Ierusalimului, regele Babilonului,
Nabucodonosor (sau în ebraică Nevuhadneţar) a exilat o mare parte din populaţia evreiască.
După aceste exiluri de masă evreii surghuniţi au continuat să-şi păstreze religia şi să aştepte
venirea unor timpuri prielnice pentru revenirea în patrie, unde să reconstruiască Ierusalimul şi
Templul.

   #    $

În ?39 î.e.c., împăratul persan !irus a cucerit Babilonul şi a dat permis tuturor popoarelor
deportate să se întoarcă în ţările lor şi să-şi refacă templele distruse. 4ulţi evrei s-au întors în
Israel şi au refăcut Ierusalimul şi Templul£1>]. epatrierea evreilor s-a petrecut în patru etape,
ultima în :urul anului >>? î.e.c.£1?]

Arcul lui Titus la oma - în care este reprezentată victoria romanilor în războiul împotriva
evreilor

     

În 16@ î.e.c., evreii s-au răsculat împotriva stăpânirii greco-siriene, care încerca să reprime
religia evreiască şi să-i oblige pe enoriaşi să aducă în templul lor ofrande şi pentru zeităţile
grecilor. evolta a fost iniţiată şi condusă de familia preotului evreu ü   ! ! "j .
Fiii lui, luptători vite:i porecliţi j   (ü m  j), au condus evreii la victorie şi
independenţă, iar unul dintre ei, # j, a fondat noul regat evreiesc, neacceptând însă titlul de
rege. Şimon a fost mare preot şi întâistătător pe plan politic, dar urmaşii lui s-au intitulat regi.
egatul hasmoneilor a legat o alianţă cu Imperiul oman şi, treptat, romanii şi-au mărit
influenţa şi după debarcarea în ţară a legiunilor lui Pompei în anul 63 î.e.c. au transformat în
cele din urmă regatul într-o ţară vasală. O perioada semnificativa in istoria tarii si a poporului
a fost domnia aliatului omei, regele Irod cel 4are, care a construit, între alte multe
construcţii, şi o versiune mai impunătoare a Templului din Ierusalim. Dupa moartea sa,
începând din anul 6e.c ţara a fost guvernată de prefecţi romani, în paralel cu regi locali. În
anul >1 înca a mai fost încoronat un rege evreu, Herodes Agrippa I (Irod Agrippa I), loial
romanilor, dar după moartea sa în anul >>, guvernarea ţării a trecut în mâinile unui procurator
roman£16].

   % & 

Detalii pe Arcul lui Titus. Sclavi evrei duc tezaurul :efuit de romani din Templul de la
Ierusalim

În anul 66 a izbucnit o mare revoltă evreiască, numită şi Primul război evreo-roman. Luptele
între evrei şi romani au continuat şapte ani şi s-au terminat cu victoria zdrobitoare a
romanilor. omanii au distrus zeci de oraşe evreieşti, între care Ierusalimul cu Templul, sute
de mii de evrei au murit în lupte sau au fost trimişi la oma în sclavie.

   '  & 

În anul 132 a izbucnit evolta lui Bar Kohba, denumită uneori şi al doilea război evreo-
roman. evolta evreilor a reuşit la început şi timp de trei ani evreii au menţinut, în condiţii
vitrege, o structură politică independentă. !onsecinţele înfrângerii au fost în cele din urmă
foarte grele pentru ei. Ierusalimul, interzis accesului evreilor, s-a transformat pentru un timp
în Aelia !apitolina, fiind numit astfel în onoarea împăratului roman Aelius Hadrianus£1@].

   


 

Portret de roman, probabil al lui Flavius Josephus


& tţi ii il
ţi  Bi l
t il i  &
  
 î t î 
l  itl
 li
 
t  î
tl !i5  
t i i
 
  l
il  
 ,
il
ţi 

t 
l 
 ,
t  itţi iti î lt li5   
:it
t

il i
t
t li i
ii i 
ţi î i î i ii
l ili 


, 
t 
 i  itţi5
,l
t î l t  l 
 î 
l !-  îi t

it5 l
 î li
: l

li3

i  iii i l


ţi î i î il  i 


:  î i li 
i l iili 
i
 , 
t  itţi iti5 
,t 
l 
iţil
i  i l
B
l
i Bit Cl
i 5 iti 
,  î tţ it l

5
i
 G ***  l
i i
i î  i l
t
li !ti  ti  t i i
 i ţ
 i 
:itţi
il
D
i i  it
t
i

i
tiG3

i  i l
t
li5 ii 
 - it î  l  t
l i
 
l i 
ti

 il5 
ii iiil
 i iţi
t ţii i i 
 îti
il5
i t ţi -  i  t-  

t 
l 
t t l 
tii
ţii l
i
i
 
 
t l


 i  itţi iti
,l
t î 
l
i
ţil 

li 4
i ti i  i t ţi

i î i
il il i
 l
t 
ti

i ţil î 
  itţil iti ,ii ţ
 ti  l t,l5 i 


lil 
l
5 
 
t i i
t


:  î 
 t5   î  l
i
 

t    i 
i tl
t[^*3 &i i t i 
t  
,
ili 
 t

i ti
  li i %
i
5 t
li
5 C
ţ
5 E
i
t 5   
tii l
 ,t
l
ţi î l i 'l
l
F5 E
t5 B  it5  5 i
;


t/
t[^3; 
i/
i
5 ' )l'i) /lGit /E
li 5
Ei  /Ei  5 l'l)
5 H
 5 ili  
)

£   ( 
 



  itţil i i

5 ii

t
t liil l
l5 i
 î i
  i lil
li i
  ,l
  li

i i  l
 
  li
it î it


i

! til5 ii i


  lt
t lii 
til
 i
t i  l lii l
l i
 i l 

t  li i lţi i i 
i i
ii t 

i i
l ',
t

i
t  i
ltl 

 i 
)5   
t  
l
  i i  
i5 l
 i 
l t 
i i
l
i  t  i
lt 
il
i 

t  
tili

i
l


i
it î tt  ii 
iţi 


t  
 i 
i lt lii 


t it iil


t î 4
5 (it
5 E i
t 4lt  t  
l 
i
iţi i 
   l i
 itii
tii

£  
 
 



4onumentul lui Sholem Aleichem la Kiev

Deşi erau împrăştiaţi şi răspândiţi printre alte popoare, evreii au reuşit să-şi dezvolte în
continuare cultura proprie. Filosofii, teologii, poeţii, scriitorii şi alţi creatori evrei din diaspora
s-au folosit de limba ebraică, de limbile popoarelor ma:oritoare lângă care au trăit şi uneori (în
muzică, literatură, publicistică) şi de limbile evreieşti locale (idiş, ladino etc.), cu diferenţe de
la o epocă la alta. Filosofi evrei ca Saadia Gaon, 4oise 4aimonide, Joseph Albo, Isaac
Abravanel, Nachman Krochmal, Baruch Spinoza, 4oses 4endelssohn, 4artin Buber,
Emmanuel Levinas şi alţii au fost influenţi în cultura şi societatea evreiască şi în general.

În Evul 4ediu, poeţi evrei, ca Solomon ibn Gabirol, Yehuda Halevi, Immanuel omano,
Yehuda Alharizi, 4oşe ibn Ezra, Avraham ibn Ezra au scris poezii în limba ebraică, în care
îşi exprimau şi dorul de Ierusalim şi meleagurile patriei îndepărtate. În continuare au apărut
poeţi ebraici ca 4oşe Haim Luzzatto, Naphtali Herz Weisel, 4eir Halevi Letteris, Jehuda
Leib Gordon şi alţii. La sfârşitul secolului al XIX-lea şi începutul secolului XX, când s-a
revenit la folosirea zilnică a limbii ebraice, în special printre sioniştii emigraţi în Palestina sau
care se pregăteau să emigreze, a crescut numărul poeţilor, prozatorilor şi filosofilor care scriau
în limba ebraică.

În limba idiş, a evreilor din Europa şi din America de Nord, s-au exprimat sute de poeţi,
dramaturgi şi scriitori evrei ² de la 4endele 4ocher Sforim, Abraham Goldfaden, Sholem
Aleichem (sau Şalom Alehem), Isaac Leib Peretz, Sholem Asch până la Itzik 4anger, Isaac
Bashevis Singer şi Israel Joshua Singer. Unii dintre aceşti autori au scris în ambele limbi, idiş
şi ebraică.

În limba ladino au fost create multe cântece religioase, de dragoste, proverbe şizicători,
rugăciuni şi basme, s-au publicat şi unele cărţi cu caracter enciclopedic sau de literatură
romanţată.

În ţări cu obşti evreieşti numeroase s-a dezvoltat de asemeni ziaristica evreiască, în special în
limbile idiş, ebraică şi ladino, dar şi în limbile locale. În Bucureşti au apărut circa 1@0 de
periodice evreieşti, în diferite limbi£22].

   ) *


În Ţara Israel (Palestina), în anul 190>, sub dominaţia otomană, existau 26 şcoli evreieşti, dar
numai şase dintre ele cu limba de predare ebraică. Limbile folosite erau idişul, ladino, araba,
germana şi franceza. Ebraica era folosită numai ca limbă de ritual şi era învăţată ca atare în
şcolile relgioase tradiţionale, împreună cu aramaica talmudică. Noii imigranţi sionişti au
reluat limba ebraică pentru uzul cotidian, dar nu toţi evreii din Palestina erau sionişti. În 190A,
o societate sionistă de binefacere din Germania, a hotărât să înfiinţeze la Haifa #   
    (Institutul politehnic), dar cu limba de predare germană. Din acest motiv s-a ivit o
mare polemică între evreii locali, dispută la care au luat parte şi asociaţii şi societăţi evreieşti
din întreaga lume. Societatea fondatoare a fost blamată, iar filantropii au hotărât la un moment
dat să nu mai spri:ine iniţiativa. Disputa a fost supranumită Ärăzboiul limbilor´ şi s-a terminat
în 191>, când societatea iniţiatoare a revenit asupra primei decizii şi a acceptat limba de
predare ebraică. Ulterior, treptat, aproape toate şcolile evreieşti au adoptat ebraica.

   Π +


Întrucât statutul de evreu este recunoscut atât enoriaşilor de confesiune mozaică, cât şi
descendenţilor din părinţi evrei, chiar dacă sunt atei sau agnostici, răspunsul la întrebarea
Äcine este evreu?´ este adesea dificil de dat. Astfel, evreii karaiţi recunosc numai pe
descendenţii pe linie paternă, evreii ortodocşi numai pe linie maternă, evreii reformaţi
recunosc ca evrei pe copiii oricărui părinte, mamă sau tată. In ţările unde numelede familie
este cel al tatălui şi unde copiii purtau un nume de familie evreiesc dupa tată, ei erau
consideraţi evrei de către ne-evrei şi uneori, de către autorităţile statale, chiar dacă după legea
religioasă (Halaha) rabinii ortodocşi nu îi recunoşteau ca evrei veritabili. Există desigur şi
evrei convertiţi la alte religii. În trecut, evreii convertiţi nu mai erau recunoscuţi ca evrei, dar
în epoca modernă se caută şi câteodată se găsesc căi de convieţuire sub acelaşi titlu etnic.

   , 

Samariteni într-o fotografie din anul 1900

După exilul populaţiei evreieşti din ţara lor în anul ?A6 î.Hr., un număr de evrei au rămas în
Ţara Israel, îndeosebi populaţia rurală. Lângă aceştia au fost colonizate diverse populaţii
aduse de babilonieni; membri ai acestor popoare s-au amestecat cu evreii rămaşi pe pământul
lor. Samaritenii au fost o asemenea populaţie cu caracter mixt. eveniţi din exil, evreii au
început să reclădească Ierusalimul şi Templul. Samaritenii s-au oferit să a:ute la reconstrucţie,
dar evreii reîntorşi din exil au refuzat a:utorul sub motiv că nu puteau fi primiţi din cauza
căsătoriilor cu cei de alte origini etnice£23]. După ce au fost respinşi, samaritenii şi-au clădit
templu propriu pe muntele Grizim, lângă centrul lor, oraşul antic Samaria. Samaritenii
moderni, în prezent o comunitate minusculă - câteva sute de persoane- se consideră evrei, dar
nu sunt recunoscuţi ca atare de către autorităţile rabinice ortodoxe din Israel.

   - &. &/Œ" 0

Primii creştini s-au ridicat din rândurile populaţiei evreieşti din Palestina (Ţara Israelului),
care includea şi etnii semite locale asimilate de evrei. ăspândirea creştinismului printre eleni,
romani şi alte popoare până atunci politeiste a determinat adâncirea disensiunilor grave dintre
evreii care continuau ritul iudaic tradiţional şi discipolii lui Iisus Hristos, care se considerau la
început evrei, ba chiar ca cei mai autentici. Noua credinţă, misionară, cu mesa: mesianic
particular şi făcând numeroase reforme, unele adaptate la obiceiurile altor popoare- de pildă
renunţarea la circumcizie şi la restricţiile alimentare rituale iudaice (la interzicerea
consumului cărnii de porc) etc. - s-a răspândit pe o scară largă în Imperiul oman şi în afara
lui. !onflictul dintre cele două comunităţi, evreii tradiţionali, iniţial ma:oritari în Palestina,
dar deveniţi minoritari în Imperiul oman, şi Änoii israeliţi´, creştinii, s-a ascuţit şi mai mult,
atât din motive de identitate etnică cât şi statală. Evreii tradiţionali, în prima fază a propagării
noii religii în Palestina, împreună cu autorităţile locale romane, i-au prigonit pe cei care erau
:udecaţi drept impostori, eretici şi provocatori de dezordine. Adepţii evrei ai creştinismului şi
cu atât mai mult prozeliţii creştini de alte etnii nu mai acordau însemnătate existenţei statale şi
tradiţiei etnice particulare evreieşti (iudaice) şi s-au ataşat tot mai mult de caracterul universal
al noii religii, devenită în câteva secole credinţa dominantă a populaţiei greco-romane şi în
cele din urmă a întregului imperiu roman. Aceste evenimente au fost printre primele motive
ale ostilităţii Bisericii în ascensiunea ei, faţă de evreii rămaşi, în minoritate, la cultul mozaic
tradiţional. Purtătoare a statutului de Äisraeliţii autentici´, în calitatea de purtători veritabili al
mesa:ului profeţilor evrei, Biserica a a:uns să nege legitimitatea credinţei şi identităţii etnico-
politice a poporului Israelului antic, despre care credea că ar fi în dizgraţia divină. Dogma
creştină considera creştinătatea drept @  . Schimbări în această concepţie au fost
adoptate în biserica catolică de către !onciliul Vatican II, care a recunoscut filiaţia
creştinismului din "bunul măslin" al poporului evreu şi credinţei sale.

Sinagoga karaită din Oraşul Vechi la Ierusalim

   1-

În secolul al VIII-lea, la Bagdad, discordia dintre discipolii Talmudului şi evreii care îl


respingeau a cauzat scindarea în două tabere, cei care respectau învăţătura rabinilor talmudici
pe de o parte şi cei care nu acceptau Talmudul, karaiţii, pe de altă parte. !entrele karaiţilor
erau în Egipt şi în Palestina (Eretz Israel), în special la Ierusalim. După ce cruciaţii au cucerit
Ierusalimul şi au omorât numeroşi evrei, karaiţii supravieţuitori s-au refugiat în Imperiul
Bizantin, iar de acolo în !rimeea.

Karaiţii sunt recunoscuţi ca evrei, dar în timpul celui de al doilea război mondial, când naziştii
au făcut cercetări cu privire la statutul lor religios, au existat rabini care au declarat, ca să-i
salveze de la moarte £   ], că membrii obştii karaite nu erau evrei autentici. Totuşi, unii
karaiţi nu au vrut să-şi renege originea şi au mers la moarte împreună cu restul evreilor. După
război, unii ideologi comunişti s-au folosit de aceste declaraţii în scop propagandistic, pentru
a nega existenţa unui popor evreu şi a susţine că evreii nu ar fi decât o comunitate religioasă.

   c   c




În Etiopia existau comunităţi evreieşti din antichitate. James Bruce, care a vizitat Etiopia în
anul 1@@0, în căutarea izvoarelor Nilului, a scris că aceste comunităţi evreieşti se numeau 0 
  ($    ) încă din secolul al IV-lea, nume pe care îl purtau evreii care au refuzat
creştinarea£2>].

Portretul desenat al unei femei din 0   , publicat în cartea $ %&  de
Lefebvre. Sfârşitul secolului al XIX-lea

După secolul al XV-lea, când un rege creştin a legiferat ca numai creştinii să poată fi
moştenitori de terenuri, aceşti evrei au fost porecliţi ï", termen folosit pentru indivizii
neposesori de pământ, nomazii.

Evreii falaşi convertiţi la creştinism în secolele XIX şi XX se numesc ï", adică


Äfalaşi convertiţi´.
Bene Israel din !ochin în costum tradiţional

 ï c    

 ï ). */ 0

O sectă în sânul populaţiei afro-americane din !hicago şi din Liberia, numită &  !'
  @  ( j şi condusă de Ben !arter, s-a autoprezentat, în urma unei
revelaţii divine relatate de !arter în al şaselea deceniu al secolului XX, ca fiind Äadevăraţii
evrei´. 4ulţi din membrii acestei secte au sosit în Israel cu viză turistică şi s-au stabilit
clandestin în oraşul Dimona. Din cauza ideologiei lor teologice foarte diferite precum şi din
cauza poligamiei, aceşti imigranţi nu sunt recunoscuţi ca evrei£2?].

ecent însă s-au făcut demersuri vizând o mai bună integrare a lor prin conferirea statutului
de rezidenţi ai ţării şi acţiuni ale primăriei oraşului Dimona pentru normalizarea condiţiei
zonei lor de domiciliu. O parte din membrii comunităţii lor din Israel, care cuprinde circa
două mii de persoane, s-au convertit oficial la iudaism şi se asimilează în masa poporului
evreu israelian.

 ï Œ -


Sinagoga turcească la Viena - sinagoga evreilor de rit spaniol

În peninsula Iberică, în Evul 4ediu, existau multe comunităţi evreieşti. Populaţia evreiască a
colaborat cu cuceritori mauri şi era o parte importantă din administraţia locală. După
izgonirea maurilor, regii creştini au impus evreilor religia creştină şi evreii care n-au acceptat
conversiunea au fost exilaţi din Spania şi din Portugalia. 4ulţi dintre evreii exilaţi au primit
adăpost în Imperia Otomană şi s-au răspândit prin ea - o parte au a:uns până la voievodatele
române şi au iniţiat comunităţi evreieşti la Bucureşti şi în alte oraşe. Evreii convertiţi au
devenit o parte din populaţia locală, deşi existau legi discriminatoare pentru cei care nu erau
de origine creştină, cu timpul s-au asimilat şi numai analize genetice moderne mai pot dovedi
origina evreiască£26]. Nu toţi evreii convertiţi au rămas creştini, în prima etapă mulţi dintre
aceşti convertiţi continuau cultul mozaic în taină şi erau vănaţi de Inquiziţie. O parte din
aceşti evrei clandestini au părăsit peninsula Iberică şi au revenit la cultul mozaic în regiuni
mai tolerante.

 ï ( 

!onform principiul Halahei (codul legilor religioase evreieşti ortodoxe), preluat de legea
votată în Kneset (Parlamentul israelian) în anul 19?0,         
 )

V|    j j  (adică, ceea ce contează este linia maternă) sau,
V|           jj  " *

În schimb, ÄLegea reîntoarcerii´ acordă cetăţenia israeliană oricărei persoane de origine


evreiască a:unsă în Israel şi nu în baza criteriilor de mai sus. !etăţenia israeliană o poate
obţine orice persoană cu un părinte sau un bunic evreu, precum şi soţiile sau soţii acestor
persoane, chiar dacă nu au origine evreiască, şi copiii acestor cupluri.

 ï c  


 & 
Termenul de rit când se referă la evrei (în limba ebraică, minhag ., j   j .) e
paralel,dar in mică măsură , cu creştinismul, unde între altele coexistă ritul catolic, cel
ortodox, riturile protestante etc. La evrei, aceste ¢j   j (grupuri de rit) nu reprezintă
diferenţe teologice , spre deosebire de riturile din creştinism ,ci particularităţi culturale sau
istorice, bazate în primul rând pe o apartenenţă geografică comună (mai mult sau mai puţin) şi
mai ales pe tradiţii comune în liturghie ( ) !ele mai mari ¢j    sunt aşkenaz şi
oriental ("mizrahi") - sefard. Şi din punct de vedere al practicii religioase, deosebirile dintre
acestea sunt mult mai mici decât cele dintre riturile creştine catolic, ortodox şi protestante sau
dintre riturile sunit şi şiit ale musulmanilor. itul evreilor sefarzi şi cel al evreilor orientali
este foarte asemănător - amândouă fiind de obicei reunite sub denumirea de ï  
.

Alte obşti evreieşti sunt relativ mici şi au istorie si particularităţi deosebite: karaim (evreii
caraiţi); evreii etiopieni supranumiţi 0    şi porecliţi ¢  "  de către ceilalţi etiopieni;
evreii din !ochin etc. !ea mai mică şi în acelaş timp străveche sectă evreiască - oficial
nerecunoscută ca atare de rabinatul ortodox israelian- sunt samaritenii.

Sinagoga mare din Baghdad

În lumea evreiască,  $ (a nu se confunda cu ritul creştin numit de asemenea +)
se împarte în , ¢j   j - subgrupuri care se suprapun mai mult sau mai puţin
zonelor de origine.

!ele două rituri principale sunt:

V| "m ,  sau "aşkenazi", care provin din vestul, centrul şi estul Europei şi au vorbit
multă vreme limba idiş. ostirea acestor persoane în limba ebraică în uzul liturgic, mai
ales în trecut şi în comunităţile ultraortodoxe, precum şi, în mică măsură , în limba de
zi de zi în Israel are anumite particularităţi, fiind influenţată mai ales de graiurile
limbii idiş - ca în pronunţarea consoanelor ch (h) şi r şi uneori în intonaţie.
V|  , (spanioli); grupul îşi are obârşia în Peninsula Iberică, iar limba uzuală i-a fost
timp de secole limba ladino, supranumit iudeo-spaniola. Ebraica în rostirea lor a fost
adoptată ca pronunţia ebraică modernă oficială. Evreii sefarzi au fost izgoniţi din
Spania şi Portugalia în 1>92 şi respectiv 1>9A. Au primit azil în Imperiul Otoman,
inclusiv în Balcani (Bosnia, 4acedonia, Bulgaria, Ţara omânească etc), în Turcia şi
Grecia, în Palestina şi Siria, în Egipt şi în 4aroc; de asemenea în Olanda, Anglia şi
America.
ii "i t
li# '"i 
i#) 
 

 
   
:it
t
il i
l ,iii5 i I 5 i 
D '
il i i)5 i !

5 
5 B

i i tl ii
 it
 t
 i ii it
li i i ii i  i
i t
 iii ,
 il i %
i
5
 iţi 
iţi


t îţi5 i  t
 î ti i ltiti 
 tii it5 îi
t
  
ţl lt
l i i i5   

 
l
 î tiil
il i i
tl i5 i -  i  ii 
ti
ţi i  i li ii

it i î i
il 
   i it
t   itţi "lt
li i
"5
, 
 t
lit 
 "
t i# 't l
 l
i i  ţi 

 5  
i :)5
l 
til  i
ţ t 
i
i
t  l i t- 
l5 it  î li
ii5 i i
til iti  l
,-itl li i i î tl ii   i tl i  tl
i5  î i 
 i ,l ţl  itţii5 
ţii  
l t l
 
  ,
t 

tiitţii  î ţ

ttl ,i t5  i  
i
l î 
l  î
ti tl tt ll
lt
tiitţi5 i
t î
it liit
t

i 
ţiil til
i  il t iii i
l  lil litiii

 
l l  iti :   itţil
 i5

t î :l ţil   i
tii
 
i i iţi "ţ
iDi# 
 "
i# !

i  t5 
i
ti5 

i i
,
ţ 
i
ţiil
ţi
l i ,
ţ  î i
 iili  i î ţ- tl  
l5 t 

it "

#

  itţil    



l il

 ii    'lit
i)  
iiil

V| ii 
   
 îi   it
t
' i i
t

 tl l
i i5

ii
ţi
l li ii i  tl ¢  
) i 
ti

tl l ii
i
i;
V| ii

 ii   5 ¢   '
   , 
 i
il
 
t5 
   )5 , ţi î  itţil il i
li i i i
i
i i t '  
)5
 i î t 
ii il
D
i  iţi i tl i
 tl i5 
  t
t

ţi t
iţii t   l , t

i
 il 
i
l -t
i  ti5 t
li t
ţi
it
l5 
  
 titţ t
t iţiil li ii ' il -t
i  ti il 

till5 i5 :
 ,t
l5 i


tl lti5 i li tli 
l
t )

! tl li i


    ,
t i  
t 

t î  JJ  titil

ii ' l5 - 
t
i  
 
t i t ii i 
i
5 %l
i
5 %i
i
B
il
i


ţi itli it ) i
l E
ii 'C
D,t5 Bli 5 Bl
)5 

i  
i
l î i
 &  
l5  
ţiil   'i
i
 it) 
 
  -  i    'i
i

 i "t
iţi
l#5 

  )
 î    ,
t   i i   t  t 
l iti 
i titţiil 
i i ,ii
l  i l     li  lit
t
ltli ,

i
tl 
lli  î  i,
l 
D
i ,
5 
 ţi   ll î  il
 tiii l
i
i5
l tii iil  tii i iţli  i î  il - ilil 
î - t
 li i
  t ii i 
l5  
:it
t

lt
il
i
li i 
ti
ţi 

ţi  tli t  ltiii
i it t i ţ
-  
 i
,il ,ii
l 
i i
D
i ,
 î t l i  t,l5 l
Bl i 

i
t , ţiil  , 
i ,
 i
D

l 
li i
,t
l î   t  i 
, 
i i - il liil i
l iti

!i
 
  t
iţi
,
ilii lţi i   i 


ţi -  l
itl t5
 
t 
 ,
t5 
:it
t

t
 t " 
ti
ţi# 
5
 t 

:it
t
l
ţii i lt ţi i t
l  ii i i t ,i
ti 

tii

it i  i
  ti   t
 i   i i 
t i
l 
ti
ţi
tiţi
i li ii  

l
ţii l
i   it  i5 î t

i
ti
"î t
 l
î ti" ' 
 ;6780 ; /K L ) 
t  i t  ,
t 
li l
t l li i   "î t
 l
 " 
 "l
i ţ" M

  ;0= 8N0 ; /K L) i 


 i i l
ii5 
ti
ţi5 
 t
iţi
liti  î t
l

ti
t tit
li ii5  i i  ill  
tiitţi ii
 î - l
li 
l   i
ti 
i
tii
D
i 
 ,
 ii t
li 

l

iiil

 
 B
l


Ei ii  i 5 


i
l î - il ti tli5 
lt    t t
 
i
 t5 
 tittl  (

l
5   t  i i
ţi &G  5  i ,l ţ it 

i it 
l    i i
i i  i

 l
li5 
 
,ili
ll l
l
l
Biiii i tl i 'l
i  it " t i tl i") t


 
î ltil ti it î - il il l
ii  t 
l tii i tli
 t til t iii iit
l i
i5  l
Bili i -  l
lit
t
i ,il,i

i
  5 î 
l   i 
  itţi
l

itli 
 


     t î tt
l
ti  t l
   t
t î il i
 l Diţi i
lit 
 i
l
t5 

t

 iil li i
5 

il
l l  -t 
  ti5 l

til
itţil li til  i
ţ l
i i 
,lt

itii i il iil  t î ttl it
l ,lit ' il

t


ttl i

itl


 
 l
iti

til

,ii Diţ)

 l
 it
t i  ti   it  l i 
i 
i 
 
i ii  i 
 

 tit î i it
ţ l

lt li ii  l   '

) 



iţii ¢  
 " ii ti i"5 i  i l
i5 
5  t
 ,i l
ţi5

  iţit  i
 t l î it 

tli5  ii i i 
 î  ,
l i

ţi
i ,
lli 4i

t
i Oi '%
t
F B i) i il t

 ,t iţi 
t
 î l i  l
l
 i
 
t

it
 it
t ¢ 

! t î iti  t i 
il il  tiţi l
l
 'P
i
ll
 "&ii
l
i#) i 4

 î 
i
l

 iţil    5  tiţi l
ti il
 ,i it î tii
 
l it l  i "i
ii# '
i ti i)


ţi -    iti ti  tt
t
l  lt îl 
ti î li

i5 t-  i
 l ili i ti i i
i

i  t   
i
l i t i5 î i
t i ţi l
ti t-  l
ii
i i
 liti5 ii  t5 
i lt
lt 
5 t  i  l itii5 ,ii  i
i
ţi î  i i ,
t i,it5
  t î  i t '
i
l î
i t 
- i
ti ili i
l
li) i
 
t i  liti5
t-t î

5 -t i î ,i
5 !

i i
' l 
i   ti l
i
i î t
li
i
î  i l
ii5 

ii5  l tii  i

5 l
ţii tii 5 i i

 t
l 5 i
t )
După emancipare, în societatea modernă, evreii au cunoscut procenta:e crescânde deasimilare
de diverse grade, precum şi creşterea ponderii familiilor mixte.

 ï ' 

4asacru al unor evrei, în prima cruciadă. 4iniatură dintr-o Biblie (sec. al XIII-lea)

Existenţa evreilor ca minoritate etnică şi religioasă care refuza să se asimileze şi să renunţe la


religia, cultura şi obiceiurile naţionale evreieşti s-a lovit, de-a lungul istoriei, de ostilitatea
reprezentanţilor religiilor ma:oritare, creştine, dar uneori şi a cultelor idolatre sau islamic,
ceea ce a dus uneori la masacre, pogromuri, campanii de convertire forţată şi expulzari în
masă, legislaţii restrictive şi discriminatorii împotriva evreilor. Autorităţile religioase şi laice
ale popoarelor ma:oritoare au impus evreilor un statut inferior, uneori exercitând presiuni
asupra lor ca să-i determine să se asimileze£2@]. Guvernanţii i-au exploatat pe evrei economic
(impozite suplimentare) şi le-au interzis exercitarea mai multor meserii, împingându-i spre
îndeletniciri şi meserii cu statut social inferior sau interzise enoriaşilor religiei populaţiei
ma:oritare (de exemplu cămătăria)£2A].

 ï c "   "" 

" - 


Statutul inferior impus evreilor din Europa, discriminarea lor economică şi prigonirea
religioasă au întreţinut la evrei sentimente de nemulţumire, în mod asemănător cu alte
minorităţi aflate vreodată în situaţii similare. În aceste împre:urări, după ieşirea din ghetouri,
deseori tineri evrei au fost tentaţi să se alăture unor mişcări revoluţionare din rândul
popoarelor lângă care trăiau, şi să participe la încercările de schimbare a regimurilor politice
şi sociale cu speranţa că un nou tip de societate şi de guvernare le vor oferi o viaţă mai bună şi
mai onorabilă. Din aceste motive au fost mulţi evrei care au privit cu simpatie 4area
evoluţie Franceză şi revoluţiile de la 1A>A, însufleţite de lozincile de ÄLibertate, Egalitate,
Fraternitate´. Din aceleaşi motive au fost mulţi evrei şi printre primii revoluţionari liberali,
i
liti5 i
l
ţi5  iti i

iti5 i t
tiitii i i
liti5 ,i iti5 i
 t ti iil
l i itţil t i5 
i
l5 
l i
l
lt ti i
t


l
 ti5 


  i
,t
t
  til  ii liti  it 
i
 ,it5   ţi
l 
 "
i t
# 'li
l5  
t
5 i
l 
t5 t)5
î 
î 

t
li 


t5 î 
 t  
:it
t
litil ţil
î 
 ti


£ 
  

  lti  , t


i i iti i iţii 
t it î 
i tl it
i5
,t
li
t5 l
^ ii G5 l

ţi
B
l, 
  
t l t
iti î t
l  i O


l i it  4

Bit
i 
i:i i


il î

lti
5 
 ti  i  i
ţi
l
l li [^G3


^w ili G^^5 ! ilil i ii &
ţi il
 t l t
î t l  i

lti
i


t 4
ii Bit
ii  

t  


lti i  l 

 lt
 i
ţi
l  t l [M*3