La curtea ţarilor bulgari: Veliko 

Tarnovo

Este situat la 200 de kilometri de Bucuresti, adaposteste ruinele unei vechi cetati medievale si e plin de turisti
romani. Nu e vorba despre vreun oras din Romania, ci despre Veliko Tarnovo, fosta capitala a Bulgariei acum
multe sute de ani. Pentru cei care locuiesc in partea de sud a Romaniei, orasul reprezinta o destinatie perfecta
pentru o excursie de o zi, in care pot fi vizitate pe parcurs si alte locuri foarte interesante (in special din punct de
vedere religios).

Din Bucuresti am plecat cu masina sambata dimineata, la ora 06:20 (atunci am trecut pe langa semnul care
marcheaza iesirea din oras), spre Giurgiu. Soseaua excelenta era destul de goala, asa ca am ajuns la granita in 50
de minute.

Trecerea frontierei in Bulgaria

Derutat de atatea zvonuri contradictorii, am vrut sa vad care e adevarata situatie la granita romano-bulgara: se
poate trece fara pasaport, doar cu buletinul? Raspunsul este da, iar vamesii sunt foarte amabili si politicosi. In
primul rand ca se face un singur control, de catre romani, dar pe partea bulgara. Verificarea si trecerea podului
dureaza fix 20 de minute, ceea ce este mult mai bine fata de acum un an. Pentru un autoturism obisuit, se
platesc urmatoarele taxe la iesire: taxa de pod (25 de lei) si taxa de drum in Bulgaria (minim o saptamana, 5
euro, adica 17,5 lei pentru un autoturism), deci in total fix 40 de lei la iesire. Alte taxe (ecologizare etc.) nu mai
trebuie platite pana la intoarcerea in tara.

Ruse
In Ruse intri imediat ce ai trecut granita. Desi orasul nu este urat, si oricum mai mare decat Giurgiu, problema
cea mare o reprezinta lipsa indicatoarelor cu caractere latine si a oricaror facilitati pentru orientarea turistilor.
Am inteles ca un grup de romani a vizitat catedrala locala si a ramas placut impresionat, dar noi doar am trecut
putin prin centru si apoi ne-am indreptat spre Basarabov.

Basarabov
Pana la Basarabov se ajunge foarte usor daca stii drumul sau greu daca esti pentru prima oara in zona
respectiva. Pana la urma noi am rugat un taximetrist sa ne deschida drumul spre asezare. Din Ruse, de unde l-
am abordat si pana la Basarabov sunt 23 de kilometri, parcursi in 25 de minute. Daca am fi stiut de la inceput
ca din vama trebuia sa o luam catre aeroport pe drumul E85 si apoi sa urmarim indicatorul pe care scria in
bulgareste, am fi ajuns singuri, asa a trebuit sa-i platim omului 5 dolari si 5 lei (cu care a zis ca o sa-si plateasca
taxa de drum cand o sa vina in Romania). Ideea este ca bulgarii sunt foarte deschisi la orice fel de moneda
nationala sau continentala: lei, dolari, euro, leva, nu refuza nimic.
Cand am ajuns noi la Pestera Sfantului Dimitrie, ale carui moaste se afla la Catedrala din Bucuresti, un preot
bulgar ortodox tinea slujba religioasa chiar in biserica din pestera, in limba lui materna. Vizitarea complexului
este gratuita, dar publicul are acces doar la aceasta biserica, la chilii si la un alt ansamblu de semi-pesteri. Un
turist grabit le poate vizita pe toate in 30 de minute, dar noi am stat mai mult de o ora. Suvenirurile si obiectele
religioase vandute acolo nu sunt foarte scumpe: o vedere 2 lei (1 leva), o colectie de poze cu icoane – cu
explicatii in rusa si germana 4 lei (2 leva), icoanele de la 5 lei pana la peste 100 de lei etc. Desi preturile sunt
exprimate doar in leva, cel care vinde, un domn simpatic la vreo 60 de ani, accepta si lei, daca turistul e dispus
sa schimbe la un curs de 2 lei la o leva. Distinsul vanzator intelege putin si romana, chiar daca multi turisti tipa
la el sperand ca astfel sa inteleaga si mai bine.

Ivanovo
De la Basarabov am plecat spre sud, spre Ivanovo. Am fi putut iesi la drumul principal, E85, dar am preferat sa
ramanem pe cel national, de calitate multumitoare. Distanta intre cele doua puncte este de 15 kilometri,
parcursi lejer in 25 de minute. La Basarabov punctul de atractie il constituie, bineinteles, Manastirea Sfantului
Arhanghel Mihai, sapata in munte. A fost intemeiata la inceputul anilor 1200 (sec. XIII) de Patriarhul bulgar
Ioachim. In timpul celui de-al doilea Imperiu Bulgar (da, chiar a existat asa ceva), tarii bulgari au transformat-o
intr-un important centru spiritual si literar. Acum au ramas mici biserici, capele si chilii unde au trait calugari
intre secolele al XIII-lea si al XVII-lea. Sunt pesteri sapate in munte, la 32 de metri inaltime fata de sol.
Monumentul este unic, nu degeaba cei de la UNESCO l-au adaugat in patrimoniul universal.
Noi nu am stat decat o ora la Ivanovo, pentru ca biserica era inchisa. Se puteau vizita doar unele grote in care au
trait calugarii. Impreuna cu noi, mai era un grup de romani veniti cu trei autocare de la Bucuresti. In afara de
vizitarea bisericii din lemn, a grotelor si o scurta plimbare, altceva nu prea este de facut la Ivanovo. Nu sunt
magazine, doar un localnic si-a intins repede o masa cu diferite suveniruri, de la flori la bate de baseball. Exact
ce isi doresc sa cumpere cei ce viziteaza o manastire…

Veliko Tarnovo
Intr-o ora si jumatate am parcurs si cei 105 kilometri pana la Veliko Tarnovo. Ca sa ajungem acolo, am iesit in
drumul principal, E85, si am ramas pe el pana la intrarea in oras. Soseaua este excelenta, cu doua benzi si
destul de libera. Veliko Tarnovo este un oras superb, incarcat de istorie. A fost capitala celui de-al doilea
imperiu bulgar. Acesta a durat peste doua sute de ani, din 1185 pana in 1396 si a avut capitala doar la Tarnovo.
Cel de-al doilea imperiu bulgar (denumirea lui ma face sa ma gandesc ca a mai existat inca unul inainte) a
cuprins in perioada de maxima expansiune zone din Ungaria, Serbia, Macedonia, Grecia si Albania si si-a
exercitat influenta politica in Valahia si Moldova. Cel putin asta zic bulgarii. Centrul imperiului l-a constituit
cetatea din Veliko Tarnovo, resedinta permanenta a tarilor. Evident ca punctul de atractie cel mai important este
cetatea Tsarevets. Pentru vizitarea ei se plateste o taxa de 4 lei (2 leva) de persoana, care include si dreptul de a
fotografia, de a filma si de a te plimba acolo toata ziua. Ruinele cetatii sunt foarte bine intretinute, iar unele parti
au fost chiar reconstruite in spirit medieval. Fortareata se intinde pe o suprafata foarte mare, imposibil de vizitat
in intregime intr-o zi. Dar punctele ei importante (Biserica, ruinele cele mai bine pastrate, si turnurile de aparare
pot fi acoperite lejer in cateva ore).
In afara de cetate, este interesant de vizitat si Catedrala din oras, construita in secolul XIX si renovata in anul
1913. Desi afirmatia poate parea exagerat, orasul este o combinatie reusita intre Monte Carlo (cu case foarte
elegante asezate in munte), satele din Alpi si spirit balcanic. Strazile sunt inguste, dar gratie regulilor stricte de
circulatie, nu se blocheaza. De aceea locurile de parcare sunt clar stabilite si respectate de toata lumea. Altfel te
trezesti imediat cu masina ridicata. Orasul e destul de mic, doar 80.000 de locuitori, dar deschis turistilor, avand
un aer occidental, relaxat. Preturile sunt mai mult decat accesibile, o saorma – 4,5 lei (2,2 leva), un cheesburger
– 3,5 lei (1,7 leva), o cola de 1,25 litri – 3 lei (1,5 leva), o bere la doi litri 4,6 lei (2,3 leva). Nu am dormit
acolo, ca sa stiu preturile la cazare, dar nu cred ca sunt prea mari, tinand cont de cele de la restaurante. O
problema ar fi gasirea unei case de schimb. Noi am cautat vreo 20 de minute una, pentru ca smecherii care
schimba in fata cetatii ofera un curs foarte prost. La casa de schimb paritatea era 1,93 leva pentru un euro, in
timp ce „maradonistii” ne ofereau 1,5 leva pentru un euro. Pe strada o sa intalniti multi romani veniti sa se
plimbe si sa viziteze monumentele. Pentru ca in afara de cetate, mai exista si alte muzee, biserici si cladiri
interesante de vizitat, la care noi nu am mai ajuns.
Spre Romania
Acasa ne-am intors tot pe drumul european E85. In total, de la Veliko Tarnovo la Bucuresti sunt 190 de
kilometri. Cu tot cu formalitati vamale, i-am parcurs in fix trei ore. La Ruse am mai achitat 6 euro pentr