MONEDĂ ŞI CREDIT

Lector univ. dr. ILIE MOGA

1

C U P R I N S Capitolul I 1. M O N E D A * Obiective …………………………………………………………………………..5 * Scurt rezumat ……………………………………………………………………...6 * Conţinutul capitolului …………………………………………………………….. 7 1.1. MONEDA ŞI ROLUL EI ÎN ECONOMIE.......................................... ………7 1.1.1. Privire istorică asupra monedei ....................................................................................... 8 1.1.2. Funcţiile monedei ............................................................................................. ………..13 1.1.3. Puterea de cumpărare a monedei, expresie a potenţialului economic .............................16 1.1.4. Stabilirea puterii de cumpărare a monedei, punct de plecare al întăririi monedei naţionale ....................................................................................................................18 1.1.5. Clasificarea semnelor monetare ......................................................................................20 1.1.6. Sistemul monetar ............................................................................................................21 1.1.6.1. Sistemul Monetar Internaţional ......................................................... ……………….23 1.1.6.2. Sistemul Monetar European .............................................................. ……………… 25 1.1.6.3. Sistemul Monetar Internaţional de la Bretton – Woods 1944.................................... 28 1.1.7. Convertibilitatea ............................................................................................... ………30 1.1.8. Cursul de schimb (cursul schimbului) ............................................................. ……... 34 1.2. CIRCULAŢIA MONETARĂ ............................................................... ……38 1.2.1. Tranzacţiile financiare şi rolul lor ............................................................................... 38 1.2.2. Circulaţia mărfurilor şi circulaţia banilor ......................................................... ……... 38 1.2.3. Schema dezvoltată a circulaţiei banilor ............................................................ ……... 39 1.2.4. Delimitări ale circulaţiei monetare ................................................................... ……… 41 1.2.5. Necesarul de monedă ..................................................................................................... 42 1.2.5.1. Definiţia şi criteriile de structurare a masei monetare ....................... ……………….42 1.2.5.2. Dimensionarea cantităţii de monedă în circulaţie ........................................................43 1.2.5.3. Dimensionarea circulaţiei monedei cu ajutorul balanţei veniturilor şi cheltuielilor populaţiei…… ............................................................. ……………………………………….47 1.2.6. Viteza de circulaţie a monedei ....................................................................................... 48 1.2.7. Dimensionarea ofertei de monedă .................................................................................. 48 1.3. ECHILIBRUL MONETAR ............................................................................ 50 1.3.1. Echilibrul şi dezechilibrul economic .................................................................. ………51 1.3.2. Echilibrul monetar şi interpretările alternative .................................................. ……….52 1.3.3. Premisele asigurării echilibrului monetar .......................................................... ……….52 1.3.4. Moneda şi inflaţia ............................................................................................... ………54 1.4. SISTEMUL MONETAR NAŢIONAL AL ROMÂNIEI ............................... 55 1.4.1. Formarea şi caracteristicile sistemului monetar românesc ............................................. 55 Primii „lei” …………………………………………………………………..............56 1.4.2. Privire istorică asupra sistemului monetar românesc ........................................ ……….56 *Leul greu (nou), ultimul ban românesc ? .................................................. ……...63 1.5. TEORII MONETARE ..................................................................................... 64 5.1. Concept şi consideraţii generale privind teoria monetară ................................................ 64 5.2. Principalele teorii monetare ............................................................................................. 66 * Cuvinte cheie …………………………………………………………………….. 69 Capitolul II B Ă N C I L E * Scurt rezumat …………………………………………………………………….. 73 * Obiective …………………………………………………………………………. 73 * Conţinutul capitolului ……………………………………………………………. 74 2.1. ACTIVITATEA BANCARĂ ................................................................ ………74 2.1.1. Privire istorică asupra activităţii bancare ......................................................... ……….. 74 2.1.2. Activitatea bancară în România ....................................................................... ……….. 76 2.2. STRUCTURILE INSTITUŢIONALE ........................................................... 88 2.2.1. Sistemica bancară .......................................................................................................... 88 2.2.2. Organizarea sistemului financiar ................................................................................... 92 2.2.3. Rolul şi funcţiile Băncii Centrale ...................................................................... ……….93 * Operaţiunile Băncii Centrale ..................................................................................104 2.2.4. Băncile şi instituţiile de credit asimilate ........................................................... ………105 2.2.4.1. Organizarea şi funcţionarea unei bănci ...................................................................... 105

2

2.2.4.2. Principalele operaţiuni ale unei bănci ................................................ ………109 2.2.5. Organigrama (structura organizatorică) a unei bănci ....................................... 110 2.2.6. Instituţii de credit cvasibancare ........................................................................ 114 2.2.7. Trezoreria .......................................................................................................... 115 2.3. PERSPECTIVE ALE STRATEGIEI BANCARE ............................. 115 2.3.1. Intrări în sistem bancar ..................................................................................... 117 2.3.2. Structura de transformare ................................................................................. 117 2.3.3. Ieşirile în sistem bancar .................................................................................... 118 2.3.4. Planificarea strategică bancară ......................................................................... 118 * Cuvinte cheie ……………………………………………………………. 120 Capitolul III C R E D I T U L * Scurt rezumat …………………………………………………………… 122 * Obiective ………………………………………………………………… 123 * Conţinutul capitolului ………………………………………………….. 123 3.1. ORGANIZAREA ACTIVITĂŢII DE CREDITARE ...................... 123 3.1.1. Creditul. Noţiuni, concepte, clasificare ………………………………………. 124 3.1.2. Resursele de creditare ................................................................................... .. 130 3.1.3. Categoriile de credite ........................................................................................ 132 3.1.4. Principii ale activităţii de creditare ................................................................... 137 3.2. ACORDAREA PROPRIU-ZISĂ A CREDITELOR ...................... 138 3.2.1. Analiza performanţei firmei pe baza bilanţului întocmit conform normelor metodologice în vigoare ……………………………………………………………………………... 145 3.2.2. Analiza performanţei firmei pe baza bilanţului restructurat ......................... 147 3.2.3. Multiplicatorul de credite - crearea de monedă scripturală ....................... . 149 3.2.4. Producţia bancară .......................................................................................... 151 3.3. DOBÂNDA ŞI MANAGEMENTUL RATEI DOBÂNZII ............152 3.3.1. Teorii privind dobânda .................................................................................. 153 3.3.2. Determinarea nivelului ratei dobânzii pe piaţă ............................................. 156 3.3.3. Dobânda nominală şi dobânda reală ............................................................. 158 3.3.4. Riscul ratei dobânzii ..................................................................................... 159 3.3.5. Măsuri privind prevenirea riscului de creditare ........................................... 162 3.3.6. Elemente care pot contura orientarea activităţii unei bănci ......................... 165 *Cuvite Cheie ……………………………………………………………. 167 * Studiu de caz privind analiza financiară a SocietĂţii Comerciale „CONF-PROD” S.R.L. Sibiu în vederea obţinerii unui credit în valoare de 100.000 lei ..... 164 * Întrebări recapitulative şi teste de autoevaluare ………………………… 180

Bibliografie selectivă ……………………………………………………. 181

3

II „Băncile”. Pentru aceasta. Din acest punct de vedere.cap. tezaurizarea. I „Moneda”. Emiterea. în ultimă analiză. . moneda naţională şi activitatea de creditare realizată prin intermediul băncilor joacă un rol determinant în desfăşurarea proceselor economice. la crearea noului sistem bancar s-a urmărit şi se urmăreşte în continuare realizarea unui sistem bancar modern. Relaţiile între credit şi circulaţia monetară.vom vedea). solicitate pe piaţa bancară. se întâmplă în toate ţările). exprimat printr-o monedă). creşterea şi scăderea valorii monedelor au avut puternice repercursiuni. în ţările cu economie de piaţă dezvoltată.Introducere În contextul actual al economiei de piaţă concurenţiale din ţara noastră. moneda se concretizează printr-un ansamblu de mijloace de plată direct utilizabile în vederea efectării plăţilor pe pieţele de bunuri şi servicii. economică şi socială (leul greu (nou) → o cheie a succesului ? – poate da. pentru asigurarea unei circulaţii monetare stabile. implicit. urmăreşte să prezinte realităţi care se cer ştiute. fapt ce ne determină să pătrundem în capitolul III. autorul cursului „Monedă şi credit” vrea să pună în lumină acest rol.cap. mai ales a celui exterior. cu servire exemplară. iar dobânda reprezintă o caracteristică esenţială a creditului. statul. Prin urmare. În concordanţă cu realitatea. se crează premisele creşterii economice şi a derulării unui comerţ eficient. Ca urmare. suntem obligaţi în permanenţă să veghem asupra corelării stricte a circulaţiei monetare cu necesităţile reale ale economiei. În această perioadă. ele se întrepătrund şi intercondiţionează reciproc. explicabilă dacă se ia în considerare influenţa pe care o au asupra ansamblului activităţii economice şi. În consecinţă. numai cedarea şi restituirea unei sume de bani constituie o operaţiune de credit. dar şi de o mare acuitate politică. În activitatea tuturor organizaţiilor bancare. guvernul le urmăreşte îndeaproape (aşa cum. existente în bănci. metodelor şi politicilor din sfera monetară şi de credit. lucrarea de faţă se doreşte a fi un ghid foarte util tuturor celor ce sunt angrenaţi în procesul de desăvârşire a profesiei de economist. . Prin tot ce cuprinde capitolul I. de altfel. tematica lucrării se încadrează între temele de specialitate de strictă actualitate. civilizată şi operativă. mai cu seamă reunite spre a se vedea întregul. Astfel. a economiei în ansamblul său. este deci preţul creditului. creditul acordat trebuie să aibă o valoare monetară (bănească). moneda nu are valoare şi liberă circulaţie dacă nu este emisă de un organism competent. . Conform uzanţelor de specialitate. rolul Băncii Centrale este decisiv. 4 . O dată cu aderarea României la Uniunea Europeană. III „Creditul”. sunt prezentate în capitolul I momentele ce mai semnificative pe care le-a cunoscut moneda de la apariţie şi până astăzi. Studiu de caz privind realizarea unei documentaţii de către o firmă în vederea obţinerii unui credit de la o bancă comercială. se cuvine a fi relevată legătura directă care există între bancă şi operatorul economic şi prezentarea cadrului de acţionare specific. asupra condiţiilor de viaţă ale omului. problema stabilităţii şi întăririi monedei noastre naţionale este nu numai actuală. au rolul de a regla şi acţiona pentru orientarea şi conducerea proceselor economice la nivel naţional. În continuarea capitolului II. a lichidităţii operatorilor economici. circulaţia. cu rol de echilibrare a disponibilităţilor operatorilor economici şi ale populaţiei. am pomenit fără să vrem şi de existenţa creditului în contextul legăturii acestuia cu activitatea bancară. Problemele monetare au devenit în lumea contemporană o preocupare publică.şi macroeconomic. în reglarea circuitelor economice la nivel micro. s-au răsfrânt asupra vieţii sociale în toate epocile istorice. iar banca este cea care mijloceşte operaţiunile între operatorii economici având la bază un volum economic (de asemenea. După cum se poate uşor observa. pentru reglarea datoriilor generate de schimbul de mărfuri şi prestările de servicii. cu împrumuturile (creditele) necesare. prin intermediul instrumentelor. Pentru a avea o imagine cât mai exactă asupra evoluţiei istorice a monedei. Lucrarea este structurată pe trei capitole distincte: . Cu toate că sunt tratate distinc cele trei capitole (probleme). pentru că numai astfel se poate sprijini stabilitatea monedei şi.cap. Băncile (fără a neglija istoria lor). întrebările recapitulative şi testele de autoevaluare cât şi bibliografia selectivă închid conţinutul volumului. se cuvine a fi precizat faptul că primul obiectiv al băncilor este să ofere „produse şi servicii bancare de cea mai bună calitate”. acoperind cu acest material o bună parte din necesarul de obiecte de specialitate al viitorului economist.

Acordarea creditului (consimţirea tranzacţiei) în lei sau în valută. cursul nu caută să fie doar o sintetizare în formă accesibilă a numeroase evenimente permiţând privirea dintr-un anumit unghi asupra trecutului. reprezintă un act de mare importanţă. 5 . Dar. ci se doreşte a avea şi o folosinţă practică. Sigur. în vederea căruia banca (iată din nou legătura) trebuie să-şi asigure o bună informare şi documentare pentru prevenirea riscului. prin volumul de faţă nu mi-am propus şi cred că nici n-aş fi reuşit să abordez toate problemele legate de cele trei fenomene: monedă. bancă. credit.R. În final. În finalul lucrării am prezentat un studiu de caz. la sfârşitul lucrării se află o bibliografie selectivă pe care o recomand tuturor celor interesaţi în completarea şi îmbogăţirea cunoştiinţelor în domeniu.L. adică o analiză financiară a Societăţii Comerciale „CONF-PROD” S. inclusiv asumarea unor riscuri.000 lei de la o bancă comercială (realizându-se concret trilogia: monedă ↔ bancă ↔ credit). Autorul. Sibiu în vederea obţinerii unui credit în valoare de 100.

care evidenţiază relaţia stabilă dintre rata de creştere pe termen lung a mijloacelor de plată şi rata inflaţiei.„Banu-i ca mica roată. ce-nvârteşte lumea toată” Eduard Bourd Capitolul I 1. a trebuit să-şi armonizeze politica monetară cu cea a statelor membre astfel încât asigurarea şi menţinerea stabilităţii preţurilor să reprezinte obiectivul economic prioritar. O astfel de tendinţă generală se înscrie într-o evoluţie amplificată după anii ’80. instrumentele financiare. datorită apariţiei noilor tipuri de plasamente pe pieţele financiare. schimbă comportamentul firmelor şi al utilizatorilor de monedă. . Preluînd abordările monetariste.cine este ofertantul de monedă. respectiv a agregatelor monetare şi a modului de utilizare a acestora în domeniul politicii monetare.cine va asigura necesarul de monedă (ca mijloc de plată) în economie. ca ţară membră a Uniunii Europene. se pot transforma rapid în mijloace de plată cu riscuri limitate şi în perioade de timp reduse. România. Un rol important asupra politicii monetare îl au efectele determinate de apariţia monedei electronice. care constituie doar o parte din masa monetară. 6 . afacerile care se derulează tot mai mult în spaţiul cibernetic. agregatele monetare permit aplicarea politicii monetare. moneda electronică. moneda propriu-zisă. moneda metalică şi piese metalice. Având în vedere principalele modificări în tendinţa utilizării mijloacelor de plată. aceste politici au utilizat agregatele monetare ca instrumente privilegiate în scopul realizării obiectivului prezentat. reţeaua mondială a Internetului. În acest context se înscriu modificările şi în structura masei monetare. de fapt. Deoarece furnizează informaţii asupra cererii de monedă din punct de vedere cantitativ şi calitativ. . exercită influenţe importante asupra politicii monetare şi a instrumentelor acesteia.cine influenţează viitorul monedei propriu-zise. M O N E D A * Obiective: Datorită diversităţii mijloacelor şi instrumentelor de plată. Prin urmare. Ca urmare. supunem atenţiei cititorului câteva probleme care îşi găsesc răspunsul în paginile ce urmează: . în general. care nu reprezintă. în economia contemporană se utilizează într-o masură tot mai mică formele tradiţionale de monedă.

În Europa. în Africa. Tratatul de Maastricht . Ca urmare. instalată lângă templul Juno Moneta din Roma. de obicei ca podoabe. ş. de la sfârşitul preistoriei. Primele monezi autohtone cunoscute pe teritoriul României. se pot pune în evidenţă trei funcţii importante.1992. Totodată. Creşterea rolului şi importanţei monedei în istorie. adică ansamblul de active (aici. Moneda a apărut de timpuriu în istoria societăţii umane. rezervându-şi dreptul de a participa la tranzacţii sub forma unor mărfuri obişnuite şi foarte diversificate. care de asemenea trebuie să se ţină seama în abordarea problemelor monetare. este o noţiune care a cunoscut importante modificări de conţinut de-a lungul vremii. au fost drahmele de argint bătute de oraşul pontic Histria în sec. 5. în cuvântul latin „moneta” care înseamnă „aceea care avertizează”. active = creanţă) acceptate pretutindeni. este necesară determinarea cât mai corectă a puerii de cumpărare a unei monede prin apelarea la diferiţi indicatori. Ea reprezintă o însuşire legală a unei monede de a putea fi preschimbată cu altă monedă în mod liber prin vânzare şi cumpărare pe piaţă. Denumirea de monedă provine de la monetăria romană. Sistemul Monetar Internaţional de la Bretton Woods – 1944 şi Fondul Monetar Internaţional. pe de o parte. Convertibilitatea. Astfe. Soluţia clasică. pe de altă parte. X – IV î. prin raportarea mărfurilor la marfa care avea rolul de monedă. de la pg. lupta împotriva inflaţiei.* Scurt rezumat: M o n e d a se concretizează prin ansamblul mijloacelor de plată direct utilizabile în vederea efectuării plăţilor pe pieţele de bunuri şi servicii. Acelaşi lucru s-a petrecut multă vreme cu ceaiul în Tibetul chinezesc. etnologii au observat în societăţile tradiţionale folosirea monetară a sării şi a scoicilor rare care serveau. Dar. Exteriorizarea valorii se realiza o dată cu schimbul. iar. constă într-o acţiune prin 7 .a. utilizată de majoritatea ţărilor. În vederea edificării unei imagini cât mai complete asupra evoluţiei istorice a monedei. se impune a se acorda o mare atenţie organismelor internaţionale create: Sistemul Monetar Internaţional. în esenţă. Etimologic. Având în vedere originile istorice ale monedei (descrise de Aristotel în „Etica Nicomahică” şi „Politica”). Sistemul Monetar European. Cristos. sistemul monetar este privit ca un ansamblu de norme şi organisme. se recomandă citirea cu atenţie a momentelor cele mai semnificative pe care le-a cunoscut moneda de la apariţie şi până astăzi. România a avut moneda convertibilă ? Obiectivele unei politici monetare sunt. se utilizau ca monedă vitele. Pornind de la activitatea practică de analiză monetară. analiza modernă ne-a demonstrat că cele trei funcţii se explică printr-o proprietate esenţială a monedei şi anume: moneda constituie lichiditatea prin excelenţă. cuvânul „monedă” îşi are originile deci. a determinat crearea sistemelor monetare. de către toţi şi totdeauna pentru a regla datoriile generate de schimbul de mărfuri. trebuie făcută distincţia între moneda materială (de circulaţie) şi moneda de cont (scripturală). apărarea monedei (menţinerea parităţii de schimb).

dobânzi. C. sunt tratate pe larg. 1994. N. O problemă aparte o constituie Sistemul Monetar Naţional al României. Ed. Floricel . echilibrul monetar. CREDIT. spuneau că nimic nu este mai semnificativ decât moneda. active = creanţă) acceptate pretutindeni. Ed.P. chiar din momentul în care se examinează natura intervenţiei monedei. Ec. fluctuaţiile în cantitatea de monedă se găsesc la originea dezechilibrelor din economie. Bucureşti. politica monetară nu trebuie să constituie vârful de lance în cadrul politicii economice. împrumutat.1. dându-i o dimensiune şi o viteză coresunzătoare. pg. deficitul balanţei de plăţi). 1997. cărora trebuie să le facă faţă toate ţările. Manolescu – „Moneda şi ipostazele ei”. un subiect de controverse. pg. şomajul. Fenomenele monetare sunt strict legate de fenomenele economice.“MONEDĂ. clasicii prin vocea lui Stuart Mill. În opinia primei şcoli.2 Moneda apare ca un activ care poate fi deţinut. schimbat. Pentru început putem spune că m o n e d a se concretizează prin ansamblul mijloacelor de plată direct utilizabile în vederea efectuării plăţilor pe pieţele de bunuri şi servicii. * Conţinutul capitolului: 1. Basno. evidenţiindu-i funcţiile.1 Rducând controversele la afirmaţiile extreme. ultimul ban românesc ? Încheiem primul capitol prin prezentarea conceptului de teorie monetară şi prin prezentarea principalelor teorii monetare. constatăm că două mari şcoli se opun: pentru prima. moneda rămâne o noţiune foarte complexă şi dificil de cuantificat şi de definit. este recunoscut de toată lumea. BĂNCI”. dacă aspectul monetar al celor patru mari dezechilibre (inflaţia. În cele din urmă. Gh. care se vor a fi formate liber pe pieţele valutare în funcţie de cerere şi ofertă. se poate pune întrebarea: leul greu (nou). relevând-i conţinutul. Din totdeauna. De asemenea. de către toţi şi totdeauna pentru a regla datoriile generate de schimbul de mărfuri. Totuşi. în aceste manifestări de instabilitate. guvernele trebuie să utilizeze cu prioritate instrumente ale politicii monetare pentru a corecta aceste dezechilibre. circulaţia mărfurilor influenţează în mod direct circulaţia monetară. D. ele sunt efectele acestor fenomene. „simplu voal” fără influenţe asupra echilibrului economic. Ca o consecinţă. Moneda şi rolul ei în economie Datorită faptului că moneda are circulaţie zilnică. A nu se neglija însă. Dardac. 5. moneda a constituit pentru cercetători. iar după partizanii celei de-a doua şcoli. moneda se poate defini atât într-o manieră directă. îşi poate releva cu putere funcţia socială. Bucureşti. adică ansamblul de active (aici. În epoca modernă însă. 8 . 9. rolul cursului de schimb (adică preţul unei valute în altă valută) şi al cursului valutar (preţul unui mijloc de plată exprimat sub forma unui raport între două unităţi monetare diferite). o divergenţă fundamentală apare. Ca urmare... Până la urmă. 1 2 C. cât şi într-o manieră indirecă. moneda şi inflaţia ca o consecinţă a echilibrului şi dezechilibrului economic. în timp ce pentru a doua. deficitul bugetar. răspunzând mercantiliştilor care afirmau că moneda reprezintă un semn al bogăţiei.

Monezile de metal aveau forme de obiecte (inele. Prin folosirea unei „mărfi” unice drept intermediar în tranzacţii. iar în Europa. XI î. E. în cuvântul latin „moneta” care înseamnă „aceea care avertizează”. Au fost folosite iniţial ca monede. Dintre toate bunurile care întruneau calităţile respective. Un timp. de la sfârşitul preistoriei. perfect adaptabile funcţiilor monedei.Pentru a fi acceptată. metalele şi aliajele sau impus rapid datorită proprietăţilor fizice. VI î. de căpeteniile feudale şi de oraşe. 9 . Moneda a apărut de timpuriu în istoria societăţii umane. Dobrescu – “Băncile. se utilizau ca monedă vitele. Bucureşti. Ed. cele bătute de statul elen antic Lidia (sec. Ca urmare. monezile au fost emise de preoţi. încredere circumscrisă unei anumite comunităţi naţionale sau internaţionale. De asemenea. suficient de mare şi stabilă. bronz. instalată lângă templul Juno Moneta din Roma. mică enciclopedie”. Exteriorizarea valorii se realiza o dată cu schimbul. etnologii au observat în societăţile tradiţionale folosirea monetară a sării şi a scoicilor rare care serveau. în Africa. metalele şi aliajele comune .M. marfa monedă – etalon trebiua să aibă durabilitate ca să i se poată conserva puterea de cumpărare. care se poate utiliza ca bun de consum sau de producţie. apoi au apărut metalele preţioase . Celebrarea victoriei Romei antice asupra regelui Epirului (anul 275 î. În Evul Mediu. ceea ce necesita verificarea conţinutului prin cântărire şi probarea titlului.. Valoarea mărfurilor obişnuite se va măsura prin stabilirea unui bun în calitate de etalon monetar. Cristos) a fost marcată prin „baterea” unor piese din metal.) sau de lingouri (obiecte premonetare). demonstrând prin aceasta apariţia primelor semne a ceea ce va purta mai târziu numele de monedă. O dată cu crearea statelor 3 C.aurul şi argintul. măsurarea precisă a valorii şi economisirea. ele au fost emise de regi. de la concret la abstract. Expert.1.3 Etimologic. Primele monede ar putea fi considerate cele din China (sec. Astfel.cupru. de obicei ca podoabe. Valabilitatea celor două accepţiuni date monedei (calitatea ei de marfă şi de creanţă) este demonstrată de evoluţia istorică a monedei. omul a ieşit din sfera trocului primitiv şi intră în cea a economiei de schimb. prin raportarea mărfurilor la marfa care avea rolul de monedă. Privire istorică asupra monedei Considerăm relevantă şi totodată justificată o incursiune în evoluţia monedei. 1. pg. dar serveşte şi drept instrument de schimb. valoarea monedei trebuie să se bazeze pe încrederea acelora care o vor deţine. marfa ia locul trocului. Kiriţescu. 1998. Cristos). trebuia să fie divizibilă pentru a permite efectuarea plăţilor şi să prezinte o valoare proprie. fier . 175.C. Denumirea de monedă provine de la monetăria romană. apoi de regi. Acelaşi lucru s-a petrecut multă vreme cu ceaiul în Tibetul chinezesc. în analiza evoluţiei monedei se va avea în vedere şi rolul deosebit al factorilor subiectivi privind deciziile operatorilor economici în ce priveşte destinaţia şi oportunitatea folosirii monedei. permiţându-şi prin marfa aleasă vânzarea şi cumpărarea bunurilor obişnuite. Mai mult. Cristos). cuvânul „monedă” îşi are originile deci. pentru a vedea legătura cauzală a diferitelor forme pe care le-a cunoscut de la apariţie şi până la acest început de mileniu trei.1. vârfuri de săgeţi etc. În Europa. intrinsecă. rezervându-şi dreptul de a participa la tranzacţii sub forma unor mărfuri obişnuite şi foarte diversificate.

dezvoltarea băncilor a fost la originea perfecţoinărilor importante în tehnicile monetare. dar din ce în ce mai rar. baterea de monezi de aur şi de argint cu valoare proprie deplină destinate circulaţiei. confecţionate din metale ieftine. În a doua parte a secolului al XIX – lea. 1391). 1377). este brăzdată de consecinţele: . s-au impus puţin câte puţin ca instrumente de plată normale. dreptul de batere a monedelor a revenit puterii centrale. ordinul de virament dintr-un cont în altul va reduce plăţile la un simplu joc pe hârtie. . Totodată era garantată valoarea monedei respective. În condiţiile actuale. în care nu mai circulă decât monezile divizionare. Evoluţia formelor monedei. Moisil). Au rămas până azi în circulaţie monezile divizionare. de la marfă la semn. a încetat. moneda scripturală sau moneda de cont). Geto – dacii au emis. Primele monezi autohtone cunoscute pe teritoriul României. termenul de monedă a fost extins în vorbirea curentă pentru denumirea oricărui semn bănesc. oricare ar fi forma şi valoarea sa intrinsecă. iar utilizarea ei de către operatorii economici răspundea unei convenţii implicite. Ponderea acestora în totalul masei banilor în circulaţie este însă foarte mică. Statele feudale au avut sisteme monetare proprii. în Moldova ale lui Petru Muşat (c.feudale naţionale. Moneda de argint însă. pe baza unui cont deschis la bancă. apoi cu simboluri locale originale: „Monedele geto – dacice reprezintă cele mai autentice monumente de artă dacică” (C.statutul său privat se substituie din ce în ce mai mult statutului său public şi care necesită un control adecvat al creării sale. Se denumesc sisteme monetare acele sisteme care nu au în centru o monedă metalică cu valoare proprie. X – IV î. apare momentul de răscruce în evoluţia monedei. Emise de titulari. După primul război mondial. Operatorii acceptau să utilizeze moneda deoarece aveau încredere în sistemul care o emitea.creşte încrederea operatorilor economici faţă de autorităţile monetare centrale (pentru moneda de hârtie) şi faţă de băncile comerciale (pentru moneda de cont sau scripturală). Apariţia şi utilizarea monedei – semn în scopuri cât mai 10 .costurile de producţie sunt mult diminuate. Astfel. având în vedere bunurile şi serviciile ce pot fi procurate în schimbul ei. Moneda scripturală şi moneda de hârtie (reprezentând forme ale monedei – semn). Trecerea de la moneda – marfă la moneda –semn. Formele noi ale monedei scripturale sunt cecurile şi viramentele. permite înţelegerea a ceea ce distinge moneda de celelalte bunuri şi anume că utilitatea monedei în tranzacţii este identică. primele emisiuni fiind în Ţara Românească. Rolul de intermediar realizat atât prin marfa – monedă cât şi prin moneda – semn sunt foarte bine asigurate în urma efectuării schimbului de mărfuri. Cristos monezi proprii iniţial imitate după monezile greco – macedonene. începând din jurul anilor 300 î. iar în Transilvania în timpul lui Ioan Zapolya (1510 – 1540) şi în perioada Principatului. acestea rămânând numai un instrument de tezaurizare. ea poate fi folosită ulterior în aceleaşi scopuri. Apoi. cele ale lui Vladislav I (Vlaicu) (1364 – c. cecurile acceptate la plată sunt o formă a monedei scripturale. Dreptul de a bate monedă revenea puterii de stat printr-o instituţie de emisiune. Cristos. a circulat şi mai târziu. Epoca monedei – marfă se va încheia iar locul său va fi luat de moneda semn. Baterea şi circulaţia monedei de aur au încetat după primul război mondial. moneda – semn va fi căutată. Ca urmare. au fost drahmele de argint bătute de oraşul pontic Histria în sec. având aceleaşi funcţii şi aceeaşi valoare ca moneda – marfă. . 1375 – c. Valoarea monedei – semn nu se deteriorează în timp. inclusiv pentru banii de cont care nu au o existenţă materială (ex.

Moneda – marfă a fost retrasă din circulaţie şi depozitată la băncile emitente de monedă de hârtie. slăbeşte considerabil legătura directă cu moneda – semn. Pentru emiterea monedei – semn. în funcţiile ei s-a păstrat o bună perioadă de timp legătura cu metalul monetar care se afla în rezerva băncii emitente. aurul monetar păstrat în rezerva băncii continua să îndeplinească funcţia de etalon şi de rezervă. Acest mecanism de convertire a funcţionat atât pe plan intern (România) cât şi pe plan extern. ea devenind treptat instrumentul monetar ideal. Funcţiunea lui a fost relativ normală atâta timp cât a existat un anume echilibru între cantitatea de aur – monedă şi necesarul de monedă – hârtie cerut de schimbul de mărfuri în ascensiune. În aceste condiţii. În vederea afirmării şi impunerii monedei – semn. primind la cerere echivalentul în aur – monedă. În cele din urmă se va produce dezechilibrul între cererea şi oferta de monedă. cantitatea de semne monetare era dependentă de volumul tranzacţiilor. demonstrează faptul că acest instrument monetar are o importantă componentă convenţională. 16.depozitele în aur – monedă acopereau.monedă. A fost perioada de trecere de la o formă la alta a monedei. Prin urmare. faţă de care se află într-o dependenţă directă. ci doar transformarea monedei de hârtie (care dispare) în monedă scripturală (care apare). fără prezenţa lui în circulaţie. Crearea acestei monede semnifică punerea în circulaţie a unei cantităţi de masă monetară şi nicidecum substituirea unei forme a acesteia cu alta. 4 Idem 1. . iar ca element de pasiv . Dacă mărimea depozitului de aur – monedă era funcţie de producţia de metal preţios sau de posibilităţile fiecărei ţări de a procura aurul – monetar. pentru ca apoi să scadă treptat. deţinătorii bancnotelor manifestau încredere în mecanismul monetar astfel creat. Dimpotrivă. emisiunea ei bazându-se tot mai mult pe producţia de bunuri destinată schimbului. cantitatea totală de monedă în circulaţie rămânând invariabilă.diversificate. participa la operaţiuni de schimb pe piaţă. costurile au fost mult mai reduse.se vor include în structura rezervelor bancare. fenomenul finalizându-se cu desprinderea monedei – semn de metalul monetar.moneda de hârtie (ca o obligaţie a băncii faţă de viitori posesori).moneda – semn va rămâne unica formă a monedei în circulaţie pe pieţele naţionale (cu mici excepţii). aproximativ 33 % din cantitatea de monedă – hârtie aflată în circulaţie. efecte bancare etc.utilizarea monedei de cont (scripturale) şi a cele de hârtie ca instrumente monetare a fost susţinută prin mecanismul convertibilităţii. Un timp. rezervele de aur reprezentând astăzi o pondere relativ mică în totalul rezervelor monetare ale unei ţări. pg. dar garanţia materială trece treptat în economie. la început. identificându-se cu mărfurile produse. alături de metalul monetar. Acest mecanism se realiza în felul următor: . 11 . Crearea monedei – semn rămâne de competenţa băncilor. titlurile de creanţă (efecte de comerţ. depozitele de bilete de bancă într-un cont la vedere nu antrenează apariţia de noi semne monetare.). ca element de activ în bilanţ.banca emitentă păstra în depozit importante cantităţi de aur . Asemenea fapte imprimând mecanismelor monetare noi caracteristici:4 . . . crearea de monedă este rezultatul unor diverse operaţiuni bancare. .cu toate că aurul monetar continuă să funcţioneze ca etalon şi rezervă. moneda – semn a fost utilizată în paralel cu moneda – marfă. iar rolul principal ca instrument monetar revenindu-i celei din urmă. dintre care cea mai importantă este acordarea de împrumuturi (credite).

U. Încrederea în moneda de hârtie emisă de alte ţări trebiua pregătită şi câştigată în timp de factori similari celor interni. Spectaculoasele progrese obţinute în domeniul informaticii au dus la dispariţia suportului ”hârtie” al monedei scripturale.n. utilizându-se în diverse operaţiuni pe pieţele monetare şi de capital. . . În vederea edificării unei imagini cât mai complete asupra evoluţiei istorice a monedei. fiecare naţiune ar fi obligată să-şi abandoneze autonomia în termeni de politică monetară. 12 .e.).M. Ca urmare. dolarul se transformă într-o marfă obişnuită care se alătură celorlalte bunuri la formarea unui nou tip de etalon..o dată intrate în rezerva monetară a unei ţări. dolarul american şi alte valute devin garanţie pentru emisiunea de monedă naţională. dolarul SUA devenind moneda de rezervă a acestuia. Moneda americană a prezentat încredere datorită garantării cu aur a dolarilor aflaţi în circuit extern de către Sistemul Rezervelor Federale ale SUA.T. 5 Idem 1. Astfel.I. Prin aceasta se presupune crearea unei instituţii monetare supranaţionale care ar emite o monedă considerată a fi unicul activ pe care fiecare bancă centrală îl poate deţine. Totodată au loc evenimente inedite şi deosebite în ce priveşte moneda – semn. înlocuindu-se progresiv instrumentele clasice (cecurile) cu cărţile electronice de plată şi de credit.M. moment care a corespuns cu excluderea acestuia de la baza sistemelor monetare naţionale şi a celui internaţional.secolul VII î.. Prezentul cunoaşte şi o propunere de monedă supranaţională. Se produce emisiunea de monedă în context internaţional de cătrte F. În acest sens. crearea în 1944 a mecanismelor monetare va duce la apariţia unor noi elemente care vor modifica raportul dintre moneda – marfă şi moneda – semn: . apariţia primelor piese din aur şi argint. depozitul bancar constituit din metalul monetar şi titlurile de creanţă acceptă şi valutele (monede naţionale ale altor ţări) care au pătruns în economie ca rezultat al tranzacţiilor. Acest sistem era obligat să convertească în aur sumele în dolari deţinute de băncile centrale ale ţărilor membre ale F.pe piaţa externă circulă în continuare metalul monetar sub formă de monedă sau lingouri.în 1971 are loc suspendarea convertibilităţii externe a dolarului SUA în metalul monetar. vom prezenta în continuare momentele cele mai semnificative pe care le-a cunoscut moneda de la apariţie şi până astăzi:5 .I. 18. Faptul acesta s-a produs în anul 1944 şi a coincis cu momentul creării Sistemului Monetar Internaţional prin Acordurile Conferinţei Financiare şi Monetare de la Bretton Woods.) şi de către Sistemul Monetar European (denumit E. (denumite D. pg. . Acest sistem a funcţionat pe baza etalonului aur – devize (respectiv aur – dolar). Deci.C. în avantajul instituţiei monetare supranaţionale.S. cel al puterii de cumpărare. adică instalarea unui mecanism de compensare între băncile centrale (naţionale) care să fie bazat pe o monedă universală.convertibilitatea bancnotelor în aur – monedă şi apoi în aur – lingouri se va restrânge şi se va suspenda definitiv din practica monetară internă după anii 1929 – 1933. fiind legată însă de metalul monetar prin mecanismul convertibilităţii externe. Astfel de monede de cont s-au afirmat tot mai mult în cadrul mecanismelor monetare şi acceptate în structura rezervelor monetare. va prelua integral rolul de instrument al tranzacţiilor pe plan internaţional.moneda – semn.. sub denumirea de valută.

instalarea de facto a monometalismului aur în Franţa. . . limitarea puterii liberatorii a monedei în Anglia. crearea unei bănci centrale federale în S.1933.. . 13 . monopolizarea emisiunii bancnotelor de către Banca Angliei.U.1800. instituirea bimetalismului în România. . restabilirea convertibilităţii franacului francez. curs forţat al biletelor emise de bancă în Franţa (John Law). . .1792. . devenind monedă dominantă în Europa. crearea francului germinal şi instituţionalizarea bimetalismului. abandonarea bimetalismului şi adoptarea monometalismului aur în România.1922.n.1803. . adoptarea etalonului aur în Rusia şi Japonia.1797. .secolul XVI. cursul de schimb între monedele metalice la Roma: aurul cota de două ori mai mult decât argintul.5. . . . suspendarea convertibilităţii lirei sterline în Anglia. Generalizarea controlului schimburilor şi flotarea monedelor.1874 – 1875.1870 – 1878.1928 – 1930. Lira sterlină îşi regăseşte paritatea sa dinainte de război. adoptarea etalonului aur în S. Crearea Uniunii Monetare Latine. . .U. stabilirea la Geneva a aurului ca singurul tip de monedă având curs legal.A. Crearea blocurilor monetare.. apariţia talerului emis de bancherul Fugger. crearea în Franţa a Băncii de Emisiune. crearea la Amsterdam a unei pieţe monetare mondiale.1890.1871 – 1874. curs forţat al francului francez. argint) provenind din America.A. eşecul Conferinţei de la Londra privind stabilizarea cursurilor de schimb ale monedelor. Raportul legal între aur şi argint este de 1 la 15. Crearea Sistemului Monetar Naţional.1914. .1720.1897. creşterea de şase ori a numerarului şi de trei ori a preţurilor şi efectuarea de importuri masive de metale preţioase (în special .1867. . . .U. ..A.1900. curs legal în exclusivitate acordat aurului în Anglia.1690. crearea Băncii Reglementelor Internaţionale (România.1650.A. recunoaşterea principiilor etalonului aur – devize (gold – exchange standard) la Conferina Mondială Monetară de la Geneva. suspendarea convertibilităţii în aur a biletelor de bancă în Anglia şi stabilirea cursului forţat al acestora. suspendarea convertibilităţii bancnotelor în aur în toate ţările beligerante (inclusiv în România). abandonarea bimetalismului aur – argint şi adoptarea etalonului aur în Germania şi ţările scandinave. Debutul demonetizării argintului în S. emiterea în Imperiul Britanic a monedei – hârtie. .1913.1931. . restabilirea etalonului aur în Anglia.. (Sistemul Rezervelor Federale).1697. ..1821. . instituira bimetalismului aur – argint în S. .1816.secolul II e. . Talerul va da naştere dolarului. membru fondator).U.1928.1925. .1774. restabilirea convertibilităţii în Anglia.1519. . .1447. .

punerea în funcţiune a Acordului de la Jamaica privind reglarea flotării monedelor şi demonetizarea aurului. devalorizarea francului francez etc. .1934.S. primul amendament la statutul F.M.1967 – 1971. restabilirea convertibilităţii externe a monedelor europene între ele.1949. pool-ul aurului. .S. bazat pe un set de indicatori.1998 (1 iunie). .1944 (iulie). 14 . a doua devalorizare a dolarului S. .. . unde s-au pus bazele unei instituţii monetare internaţionale – Fondul Monetar Internaţional – ca organism de supraveghere a evoluţiilor sistemelor monetare naţionale în context internaţional. .U. după 1934..1993. revizuirea grilelor de paritate: devalorizarea lirei sterline. limitând marjele de fluctuare ale monedelor aderente.1973. crearea Şarpelui Monetar European. . . intrarea în vigoare a Tratatului de la Maastricht.A. Redefinirea D. pe baza unui coş de 5 monede (cele liber utilizabile). .1994.A. acordurile de la Plaza privind coordonarea politicilor de schimb între 5 (apoi 7) mari ţări industriale.. Opt ţări se angajază să intervină pe piaţa aurului pentru menţinerea preţului la 35 dolari uncia. punerea în funcţiune de către F. suspendarea convertibilităţii în aur a dolarului S. Lărgirea marjelor de fluctuare a cursurilor de schimb ale monedelor aderente. fixarea parităţii dolarului S.1995.1990.M. bazat pe principiile etalonului aur – devize.M. generalizarea flotării monedelor şi amplificarea volatilităţii cursurilor de schimb.U. Tratatul de la Maastricht privind integrarea eonomică şi monetară a celor 12 ţări membre ale Uniunii Europene.1992.T.M.I.S.A. pe baza unui coş de 16 monede..T. a unui mecanism de supraveghere monetară. revalorizarea D. începerea fazei a doua a Uniunii Economice şi Monetare (crearea Institutului Monetar European). la 35 dolari uncia (1 uncie = 31. şi prăbuşirea etalonului aur – devize. .1979. reforma monetară în Germania şi crearea D.T.1972. Conferinţa Financiară şi Monetară Internaţională de la Bretton Woods.1969. . Prima devalorizare a dolarului S. .1985.102 grame aur fin).A. reuniunea de la Madrid a Consiliului European care a avut drept scop schimbarea denumirii monedei din ECU în EURO şi adoptarea scenariului tehnic al tranziţiei.1976 – 1978. .U. punerea în funcţiune a S. . de sprijin financiar şi tehnic şi de intervenţie în situaţii dificile. . Crearea ECU definit pe baza unui coş de 9 monede ale ţărilor membre.1986.A. punerea în funcţiune a Sistemului Monetar European.1946 – 1958.1946.I. . redefinirea D. devalorizarea monedelor europene şi implicit a lirei sterline. .. pe dolarul S.M. Conferinţa interguvernamentală a CEE privind Uniunea Economică şi Monetară Europeană (prima fază). privind crearea de către acest organism a unui nou activ de rezervă definit prin raportare la aur şi anume D.I.U. intrarea în funcţiune a Băncii Centrale Europene care înlocuieşte Institutul Monetar European. . . ca principală monedă de rezervă. .1971. .U.1958. .1961 – 1968. Aplicarea etalonului aur – devize care permite guvernelor străine să convertească în aur dolarii pe care îi deţin în rezervă la Banca Cenrală..1980.

Slovenia. Fixarea irevocabilă a ratelor de schimb între EURO şi cele 11 monede. valoarea asprului şi dinarului-ban devine egală.2002. în Ţările Române.. Deşi a circulat doar un secol. expresia românească generală a valorii monetare. Cipru şi Malta (1 oct. O altă denumire monetară. Funcţiile monedei Având în vedere originile istorice ale monedei (descrise de Aristotel în „Etica Nicomahică” şi „Politica”).1 ianuarie 2008.2. Irlanda. . Acestea sunt: Belgia. fiind cunoscut sub denumirea simplă de leu. tot istoria a consacrat-o şi tot din acele vremuri. Astfel. . leul a rămas în conştiinţa populaţiei româneşti şi în practica utilizării ca monedă de calcul şi de măsurare a valorii mărfurilor şi a altor monede până în a doua jumătate a secolului al XIX –lea. după ce a dispărut fiind înlocuit de alte monede.1 ianuarie 2007. Numărul statelor membre U. În Ţările Române. 1 iulie. 1 ianuarie. 1. Olanda. Franţa. de unde şi denumirea de Loventhaler sau talerul-leu. a preţurilor în bani. care folosesc moneda unică europeană a crescut la 15. Luxemburg. 15 . Austria.1999 (1 ianuarie).E. EURO devine monedă unică a Europei celor 12. Mai târziu. analiza modernă ne-a demonstrat că cele trei funcţii se explică printr-o proprietate esenţială a monedei şi anume: moneda constituie lichiditatea prin excelenţă. Această modalitate limita schimburile şi nu se dădea posibilitatea formării unui ansamblu de preţuri. vine de acum trei-patru secole. avea pe o faţă efigia unui leu ridicat în două picioare. Introducerea EURO ca monedă oficială în cele 11 state ca unitate de cont. 6 Idem 2. Grecia. iar populaţia îi numeşte pe ambii. Portugalia. Cipru şi Malta aderă la zona euro. intrarea în faza a treia a Uninii Economice şi Monetare. el a dominat circulaţia monetară.1. Spania. Finlanda. în secolele XVI-XVII circulau şi dinari ungureşti. derivând din dorinţele celor doi parteneri. pg. adică a unei scări de valori care să facilitaze evaluarea bunurilor. Pe lângă taleri şi aspri turceşti.existenţa a două contraprestaţii simultane şi complementare. Italia. 2008) * De unde vine „leul” ? Denumirea de „leu” a fost preluată de pe monedele olandeze care circulau intens în secolele XVI-XVII în Imperiul Otoman şi implicit. se pot pune în evidenţă trei funcţii importante. . alături de asprul turcesc. având jumătate din valoarea asprului. aceea generică de „bani”. circulaţia EURO în paralel cu monedele naţionale. iar altele vorbesc doar de sume de bani. Talerul olandez. moneda mare de argint de peste 27 grame.estimarea celor două contraprestaţii la aceeaşi valoare de către cei doi. Slovenia devine al 13-lea stat care aderă la moneda unică EURO. Germania. . 12.6 * Moneda – intermediar al schimburilor Realizarea operaţiunii de troc impunea reunirea a două condiţii: . care se mai numeau şi bani. Dar. Unele documente ale vremii menţionează vânzări de bunuri pe sapri-bani. bani. simplu.

fie ca măsură a valorilor. . Prin economisire apelăm la un consum amânat. schimbată) într-un bun sau serviciu oarecare. Valoarea reprezentată printr-o anumită cantitate de monedă ar trebui să fie întotdeauna aceeaşi. prezente sau viitoare. valoarea mărfurilor respective se exprimă prin preţul lor.moneda. într-o monedă specifică.moneda.vânzarea bunurilor deţinute contra monedă. subiacentă celor trei funcţii prezentate anterior. ea posedă o calitate constantă. fie ca instrument de rezervă a valorii. Conform unei zicale „moneda reprezintă o legătură între prezent şi viitor”. mărfurile şi seviciile eterogene. prin noţiunea de lichiditate. *Moneda – lichiditatea prin excelenţă „Lichiditatea prin excelenţă” reprezintă o trăsătură esenţială a monedei. * Moneda . În vederea îndeplinirii acestei funcţii. Astfel.Prin urmare. trebuie să avem siguranţa că nu vom fi nevoiţi să restituim o valoare superioară celeia pe care am îmrumutat-o. uneori revenindu-se la tehnica trocului (aşa cum a fost în timpul şi după cel de-al doilea război mondial). realizând astfel două operaţii succesive: . * Moneda – instrument de rezervă a valorii Prin monedă trebuie să se asigure permananţa valorilor măsurate. măsură a valorilor. instrument de rezervă a valorii. atunci moneda neavând vreo destinaţie particuală. sau prin raportul cantităţii de monedă la o cantitate de bunuri. Când utilizăm moneda fie ca intermediar al schimburilor.schimbarea monedei obţinute contra altor bunuri. trecute. Ca urmare. moneda fiind purtătoare de opţiuni. reprezintă lichiditatea prin excelenţă. adică se poate face un raport de schimb comparabil într-o unitate de măsură comună. Dacă mărfurile (bunurile) au o destinaţie particulară care le conferă o relativă rigiditate. în analiza modernă. moneda fiind un intermediar nu tocmai „bun”.măsură a valorilor Moneda reprezintă o unitate de calcul cu ajutorul căreia se măsoară şi cumpără bunurile. atunci când se va decide utilizarea sumei (cantităţii de monedă) „puse de-o parte”. moneda a spart trocul în două schimburi independente. Folosirea monedei în procesul schimbului poate genera frecvent tulburări monetare. cel care posedă moneda are marea posibilitate de a alege. moneda trebuie să îndeplinescă mai întâi cele două funcţii: . în viitor. bazându-ne pe încrederea că valoarea bunurilor de consum la care renunţăm o putem regăsi în integritatea sa. permiţînd disocierea celor două contraprestaţii simultane ale trocului (vânzare – cumpărare). 16 . iar fluctuaţiile „puterii de cumpărare” alterează considerabil funcţia de instrument de rezervă a valorii. Ca urmare. trăsătură care permite o explicare a lor. neavând rigiditate. puterea de a alege este evidenţiată. oricând ar fi utilizată moneda. . anume aceea de a fi imediat convertibilă (transformabilă. Prin utilizarea monedei se poate determina o scară generală a preţurilor. În situaţia în care împrumutăm o anumită cantitate de monedă.

17 . Şi în aceste condiţii.calcularea corectă a acestui indice. a unei sume de monede. Dacă un indice al preţurilor nu poate fi ideal. totuşi. dacă indicele preţurilor este în anul respectiv 108. Există şi indici parţiali ai preţurilor: indicele preţurilor produselor industriale. Activele pot fi cu atât mai lichide cu cât sunt mai sigur realizabile („vândute”) în termen cât mai scurt şi fără pierderi. comparativ cu o altă perioadă luată ca bază de comparaţie. Dar. Ed. influenţează şi ele puterea de cumpărare a monedei deţinute de populaţie.3. Dumitrescu – „Căile stabilităţii monetare”. deoarece el nu ţine seamă de evoluţia veniturilor (evidenţiate în moneda respectivă) care. în cazul în care analiza efectuată se referă la o anumită categorie de preţuri. Dacă ne referim la corectitudinea calculării indicelui preţurilor. a căror evoluţie nu este simetrică..alegerea indicelui preţurilor care prezintă interes pentru analiza ce se efectuează. Indicele puterii de cumpărare a unei sume exprimate în unităţi monetare evoluează în sensul invers evoluţiei indicelui preţurilor. expresie a potenţialului economic Puterea de cumpărare a unei unităţi monetare exprimă volumul de mărfuri şi servicii care pot fi achiziţionate cu această unitate. indicele preţurilor produselor industriale. inerentă grupării preţurilor alese la calcularea indicelui şi totodată ponderii stabilite pentru fiecare marfă sau serviciu luat în calcul. indicele puterii de cumpărare interne înregistrează o scădere aproximativ de aceeaşi mărime. să fie astfel calculat. Pentru aceasta. În vederea determinării cât mai corecte a puterii de cumpărare interne a monedei sunt necesare două condiţii:7 . puterea de cumpărare astfel calculată a unei unităţi monetare nu exprimă nici un fel de relaţie faţă de unităţile monetare străine (de ex. Iar. agricole. Academiei Române. Spre exemplu. capacitatea de exprimare a acestui indice este relativ redusă. serviciilor etc. Dacă se urmăreşte evoluţia puterii de cumpărare în ansamblu. la un nivel dat al preţurilor mărfurilor şi serviciilor disponibile pe piaţă. alimentare. . bunurilor de consum. pg. Mai exact. trebuie să se ştie că orice indice cuprinde o anumită doză de relativitate. De aceea. 1.). el va trebui. al serviciilor etc.). Bucureşti.5. Prin urmare. avem de-a face cu puterea de cumpărare internă. generală.Aplicată unui activ sau unui portofoliu. indicele puterii de cumpărare a unei unităţi monetare va fi 92.3. lichiditatea caracterizează gradul de certitudine al deţinătorului de a obţine în orice moment o sumă de monedă cel puţin egală valorii nominale a acestora. într-o perioadă şi pe o arie geografică determinată.1. unei diminuări a nivelului general al preţurilor cu 5 % îi va corespunde o creştere a puterii de cumpărare a monedei: indicelui preţurilor de 95 îi va corespunde un indice al puerii de cumpărare de 105. Prima condiţie este urmarea faptului că diferitele categorii de preţuri nu evoluează uniform. este necesar să se utilizeze indicele aferent acestor preţuri (ex. se utilizează indicele general al preţurilor. la o creştere a preţurilor interne dintr-o ţară cu 8 % într-un anumit an faţă de un alt an luat ca bază de referinţă. în activitatea practică de analiză monetară se apelează şi la alţi doi indici ai puterii de cumpărare a monedei (cazul României): 7 F. 19. încât să se apropie cât mai mult de realitate. 1993. Numai atunci el va reflecta puterea de cumpărare efectivă a monedei naţionale. Puterea de cumpărare a monedei.

. În altă ordine de idei. Dacă se aleg produsele cele mai reprezentative pentru economia unei ţări. În privinţa indicelui preţurilor de comerţ exterior. atunci când în ţara respectivă nu există o piaţă valutară. pe eşantioane) sau numai producţia destinată exportului. Prin urmare. pg. mai mult sau mai puţin exact. o creează calitatea produselor şi serviciilor luate în calcul. preocuparea autorităţilor statale în vederea asigurării stabilităţii puterii de cumpărare a monedei naţionale. denumit şi curs de schimb. Pentru aceasta. de evoluţia preţurilor din ţara cu care ne comparăm. 254. a unui eşantion satisfăcător. O complicaţie în plus. faţă de o altă perioadă luată ca bază de referinţă. Kiriţescu – „Moneda”. indiferent dacă avem de-a face cu cursul valutar determinat de cererea şi oferta de valută pe piaţa de schimb.-puterea de cumpărare a veniturilor băneşti ale populaţiei (banii deţinuţi de populaţie). greutatea (dificultatea) rămâne aceeaşi. deoarece gama şi ponderea acestor produse diferă de la o ţară la alta. adică a puterii de cumpărare a veniturilor băneşti ale populaţiei.indicator denumit şi puterea de cumpărare a populaţiei sau puterea de cumpărare a veniturilor băneşti ale populaţiei – exprimă capacitatea reală de cumpărare a veniturilor băneşti ale populaţiei într-o anumită perioadă. dintr-o serie de motive. Ştiinţifică şi Enciclopedică. puterea de cumpărare externă a monedei naţionale depinde. pe de o parte. Greutatea începe de la stabilirea unei perioade de bază satisfăcătoare.4. sau cu cursul valutar oficial stabilit de Banca Centrală sau de o instituţie similară şi aprobat de organele competente. Stabilirea puterii de cumpărare a monedei. Toate ţările stabilesc şi urmăresc corelaţia dintre veniturile nominale ale populaţiei. evoluţia preţurilor constituie barometrul. diferite de la ţară la ţară. realizarea creşterii prevăzute a veniturilor reale ale acesteia. Determinarea puterii de cumpărare externe este mult mai greu de realizat decât în cazul determinării puterii de cumpărare interne. evoluţia preţurilor. şi evoluţia preţurilor. Ca şi în cazul puterii de cumpărare interne a monedei.puterea de cumpărare a monedei naţionale faţă de aceea a monedelor străine. care este şi ea mult diferită. pentru a asigura pe cât posibil. pe de altă parte. un caracter relativ. acestea fac obiectul anumitor tradiţii şi obiceiuri specifice. Dacă se aleg produsele de consum curent. astfel încât nici indicii preţurilor acestor produse nu sunt comparabili. iar pe de altă parte. 18 . Bucureşti. iar pe de altă parte.1. Puterea de cumpărare a banilor deţinuţi de populaţie . de evoluţia preţurilor interne din ţara pentru care facem comparaţia. al puerii de cumpărare a banilor. Acest indicator are în vedere pe de o parte. a unei ponderi satisfăcătoare. Acest raport are de asemenea.8 Raportul dintre preţurile interne şi cele externe este exprimat de cursul valutar. adică de raportul dintre două monede. puterea de cumpărare externă a acesteia se calculează pe structuri diferite de mărfuri şi servicii. se poate lua în calcul întreaga producţie naţională (desigur. Puterea de cumpărare a monedei naţionale faţă de aceea a monedelor străine (puterea de cumpărare pe plan extern a monedei naţionale) reflectă raportul dintre puterile de cumpărare interne ale monedelor comparate. este nemijlocit legată de aceea a asigurării stabilităţii preţurilor. operaţiile necomerciale etc. indiferent de conţinutul eşantionului. pe de o parte. 8 C. ele nu vor corespunde cu produsele reprezentative ale celeilalte. Ed. 1.C. 1982. evoluţia veniturilor băneşti ale populaţiei. În concluzie putem spune că în toate accepţiunile puterii de cumpărare a monedei.

) şi poate fi preţul cu amănuntul ori cu ridicata. În acest sens este necesar a se utiliza un „coş” de bunuri. Considerându-se „coşul” ca un produs nou. fenomenul este cunoscut sub denumirea de inflaţie. = 1/∑ ai • P i unde. Dacă o unitate dintr-un bun „X” este echivalentă cu două unităţi monetare. el este cunoscut sub denumirea de deflaţie. fondul problemei rămâne acelaşi. iar puterea de cumpărare a unei monede este dată de relaţia: 9 P.c.) este dată din cantitatea din acest bun ce se poate cumpăra cu o unitate monetară. Stabilirea valorii unei monede în raport de toate bunurile sau în raport de cele mai reprezentative. este mult mai dificilă. el are un preţ „P” egal cu media ponderată a preţurilor monetare ale fiecărui bun component. valoarea unei monede (P.c. Preţul monedei în raport cu un bun este inversul preţului monetar al bunului respectiv. Toate speculaţiile care se pot face pe seama conţinutului noţiunilor de inflaţie şi deflaţie. i Pe plan naţional. orice depăşire de către cererea solvabilă a producţiei oferite pe piaţă determină o creştere a preţurilor. iar în caz contrar. Dacă depăşirea de către cererea solvabilă a producţiei obţinute (oferite) pe piaţă are o cauză monetară. de asemenea. De exemplu. pg. În calitatea sa de etalon al valorii sau unitate de calcul este relativ simplu de a determina valoarea unei monede în raport cu un bun. Preţul respectiv reprezintă ”nivelul absolut al preţurilor” sau simplu „nivelul preţurilor” şi se calculează prin înmulţirea preţului fiecărui produs cu ponderea în procente a acestuia în totalul „coşului”. prin readaptarea la un alt nivel. în condiţiile economiei de piaţă concurenţiale. în timp ce orice depăşire de către producţia oferită pe piaţă a cererii solvabile determină o scădre a preţurilor.punct de plecare al întăririi monedei naţionale În România.c. considerăm un „coş” format dintr-un număr de 15 produse a fi cele mai reprezentative în cadrul tranzacţiilor interne dintr-o ţară (poate fi şi România). Când mecanismul pieţei acţionează în toată libertatea sa. Preţul lor este exprimat în unităţi monetare ( leu. de o cauză monetară. Respectiva creştere duce la realizarea unui nou echilibru relativ pe piaţă. 19 . mai redus. dolar etc. banii au pe plan intern. ai = ponderea fiecărui produs dintr-un „coş” în totalitatea tranzacţiilor. a cererii solvabile la producţia oferită pe piaţă: golul inflaţionist a fost acoperit prin creşterea preţurilor. Ea se măsoară prin cantitatea din acest bun ce poate fi cumpărată cu această monedă. 9 Idem 1. P = preţul monetar al produselor. o putere de cumpărare stabilă atunci când şi atâta vreme cât există un echilibru între cererea solvabilă şi producţia de mărfuri şi servicii oferită de piaţă. P. al insuficienţei cererii solvabile provocate. Creşterea inflaţionistă a preţurilor este procesul cel mai frecvent care se întâlneşte în economia de piaţă. = puterea de cumpărare. euro. calculat în funcţie de locul ocupat în tranzacţiile comerciale. sau pe aceea a factorilor care declanşază aceste fenomene. 22. în care fiecare bun particular este ponderat cu un coeficient. valoarea reală a monedei este de ½ din acel bun.

1. sunt necesare a fi respectate cel puţin două cerinţe: .05 0. unele au dispărut.34 7.05 0. a 15 produse. indicele preţurilor de consum este deosebit de semnificativ.29 682. funcţii şi acţiuni specifice potrivit propriilor lor susţineri. format în mod convenţional.00 123 451 478 451 451 459 78 45 758 99 4. moneda şi semnele au evoluat şi ele o dată cu evoluţia economică a lumii.25 53. pe bază de „coş”. Dacă se urmăreşte evoluţia valorii unei monede prin această modalitate.13 7. subliniază prin ponderile utilizate.07 0.562 145 554 458 547 x În aceste condiţii.5. aspecte semnificative ale standardului de viaţă. De fiecare dată.50 – a parte din noul produs. 20 .07 0.stabilitatea relativă a preţurilor componente.08 0.08 0.25 27.08 38. Clasificarea semnelor monetare De-a lungul istoriei.01 0.80 2.menţinerea structurii „coşului”. au apărut noi monede.05 0.50 unităţi monetare.10 0. Practica din ţările dezvoltate din punct de vedere economic.64 38. pentru stabilirea puterii de cumpărare a unei monede.24 54. 1.50 al Produsul 1 Produsul 2 Produsul 3 Produsul 4 Produsul 5 Produsul 6 Produsul 7 Produsul 8 Produsul 9 Produsul 10 Produsul 11 Produsul 12 Produsul 13 Produsul 14 Produsul 15 Total 0.05 0. Paralel cu această evoluţie.07 1.07 0.99 319. După cum s-a mai subliniat.70 36.12 0. cu o unitate monetară poate fi cumpărată a 682. diferitele teorii monetare au imprimat monedei sau semnelor monetare semnificaţii.08 0. altele s-au extins şi s-au impus rapid sau treptat.Calculul puterii de cumpărare a monedei naţionale: Produsul % Preţul Valoarea „Nivelul absolut preţurilor” 6. .12 22.06 0.55 32.05 0. puterea de cumpărare a monedei este egală cu 1/682. Deci.15 36.

Moneda electronică (de ex. . moneda îşi pierde treptat o parte din substanţa sa materială după intrarea în circulaţie şi devine cu timpul reprezentatnta propriei valori. dacă avem în vedere reprezentările contemporane şi anterioare ale monedei. Mai mult.moneda cu valoare integrală este moneda care conţine o cantitate de metal preţios egală cu cantitatea de metal preţios ce i se atribuie prin valoarea nominală. . în economia de piaţă concurenţială acţionează factori multipli care modifică frecvent şi de substanţă valoarea monedei. ordine de virament etc. Prin urmare. circulaţia monedei se rezumă numai la înregistrări în conturile bancare. moneda metalică se rezumă numai la rolul de monedă divizionară. în condiţiile în care reprezentarea este sensibil apropiată de valoarea sa. Monedele de hârtie sunt prezentate sub forma bancnotelor. 21 . avem: .după forma de existenţă a monedei. avem: . în cadrul unei clarificări semnificative. dar totodată şi cuprinzătoare.moneda de cont (scripturală). pe de o parte. prin emiterea biletelor de bancă (de către Banca Centrală) şi.monedă în baza unui mecanism simplu.moneda materială (moneda metalică şi moneda de hârtie). astăzi prezentându-se ca monezi fiduciare.moneda creată de bănci.În vederea clarificării interpretării diferitelor şcoli monetare. În momentele în care monedele au circulat cu valoare integrală şi când utilizarea expresiei de monedă ca purtător de valoare ar fi putut fi considerată abligatorie. ordine de plată. nefiind convertibile în aur sau argint. În funcţie de aceste cerinţe. iniţial convertibile în metal preţios. Operatorii economici se prezentau la monetărie cu lingouri de aur şi primeau în contrapartidă echivalentul lor în aur – monedă. avem: . Aici este impotant a se sublinia rolul statului în economia modernă în privinţa creaţiei monetare de ansamblu.moneda creată de tezaur. încercăm să facem o clasificare a semnelor monetare după anumite criterii: . . Atât teoriile vechi dar şi cele mai noi cu privire la monedă ne duc la concluzia că folosirea expresiei de „semn monetar” ar fi cea mai exactă. cât şi evoluţiile istorice este necesar a se face o prezentare clară a semnelor monetare într-o corelare de ansamblu. cât şi în domeniul politicilor monetare. neţinând cont de formele ei de reprezentare.după valoarea intrinsecă a monedei. relevă rolul decisiv ce revine băncilor în creaţia monetară. care vizează îndeosebi moneda divizionară. care a funcţionat în cadrul sistemelor monetare bazate pe etalonul aur . În baza depozitelor constituite la bănci de către operatorii economici şi înregistrate. moneda nu a fost decât un semn.) reprezintă o formă a monedei scripturale. .moneda creată de operatorii economici. Moneda de cont (scripturală) a apărut şi i-a crescut rolul o dată cu dezvoltarea activităţii băncilor. Moneda metalică îşi găseşte originea în perioada antichităţii. acestea pot dispune de plăţi către alţi titulari de depozite. Aceasta deoarece.după emitentul monedei. transferul făcând-se prin diminuarea depozitului dintr-un cont şi majorarea depozitului în alt cont. ca atare. pe de altă parte. când ea era reprezentată de bunurile materiale şi mai târziu de metalele preţioase. Soldul creditor al contului curent al unui operator economic reprezintă de fapt moneda scripturală temporar statică şi care poate deveni mobilizabilă prin instrumente specifice: cecuri. În momentele actuale. în conturile lor. prin crearea monedei de cont (de către băncile comerciale). .

o monedă străină.moneda – semn este reprezentată de monedele sau de alte alcătuiri de hârtie pe care sunt imprimate valori exprimate printr-un anumit număr de unităţi monetare.A. 1.monedele convertibile care au fost reprezentate iniţial de bancnote ce puteau fi preschimbate în matal preţios. atribuindu-li-se o anumită putere de cumpărare. . recunoscută prin lege. ceea ce este cu mult mai mult decât ceea ce obţineau marii seniori din evul mediu”. organizează şi respectiv supraveghează relaţiile băneşti dintr-un stat. . avem: . acceptate şi utilizate prin încrederea reciprocă. unica formă de convertibilitate este cea externă. Prin sistemul bănesc sunt reglementate următoarele elemente ale circulaţiei băneşti: 10 Idem 3. avem: .după capacitatea liberatorie a monedei.moneda neconvertibilă este moneda care circulă numai în cadrul graniţelor unei ţări. de regulă.moneda facultativă. . Unele sisteme băneşti sprijină şi tendinţele de dominaţie ale regimului respectiv. cu toate că s-au făcut numeroase propuneri.U. ca şi în zilele noastre. Mai târziu. Organizarea sistemului bănesc este determinată de stadiul de dezvoltare economică şi politică a statului. . (de ex. precum şi de corelaţia cu sistemul bănesc al altor state sau cu normele convenite pe plan internaţional. în vorbirea curentă nu se mai face nici o deosebire între un sistem monetar şi un sistem bănesc. în cadrul căreia se prevede o circulaţie de monezi cu valoare proprie deplină. pg. Prin extindere. Urmare confuziei create. care este. pentru crearea unui sistem bănesc internaţional. sociale. atribuită monedei naţionale. deşi această generalizare nu este de natură să contribuie la mai buna înţelegere a fenomenelor şi tehnicilor monetare. în diferite etape de dezvoltare economică a lumii. Aceste norme şi instituţii servesc la realizarea obiectivelor politicii economice.6.) oferă statului american condiţii excelente de profit pe seama altor ţări: „Emitentul acestor bani de hârtie (dolari) obţine un profit sau <<rentă de vasalitate>> de 100 %.după obligaţiile pe care şi le asumă emitentul monedei. Sistemul bănesc deci. termenul se mai foloseşte şi pentru acele sisteme care definesc unitatea monetară printr-o cantitate de aur şi chiar pentru orice alt sistem bănesc. atribiută monedei de argint (când circula în paralel cu moneda de aur în cadrul monometalismului aur) şi monedei divizionare. reprezintă un ansamblu de norme legale şi instituţii care reglementează. financiare şi de credit urmărite de fiecare stat.. Aceasta era una dintre convertibilităţile interne.1.moneda fracţionară are capacitate liberatorie limitată.moneda legală are capacitate liberatorie sau circulaţie nelimitată. ele nu au fost finalizate. 22 . sistemul bănesc este eminamente naţional. având în centru o unitate bănească emisă de un organism internaţional. 215. Ele sunt valori fiduciare.10 Ca urmare. Sistemul bănesc al S. Sistemul monetar Sistemul monetar este o formă de organizare monetară instituită de stat prin acte normative. .

până la perioada actuală. prin concordanţa spontană între cantitatea de bani aflată în circulaţie şi nevoile circulaţiei mărfurilor. emise de o bancă centrală. monezi divizionare. existentă pe timpul etalonului aur. următoarele instrumente monetare: . după primul război mondial.stabilirea unităţii monetare. au în circulaţie. la deprecierea inflaţionistă a banilor.reglementarea emisiunii şi circulaţiei bancnotelor şi a altor semne de valoare. în principal. aflându-se la originea formării de blocuri şi zone 23 . Ţările cu economie de piaţă concurenţială. „mâna invizibilă” care restabilea echilibrul monetar. Acesta din urmă a fost un produs al necesităţii: trecerea capitalismului la stadiul monopolist. Ulterior. a baterii monezilor cu valoare deplină şi a banilor divizionari metalici. . a mărfii care îndeplineşte funcţia de măsură a valorii.alegerea instrumentelor efective de circulaţie şi de plată (monezi principale. Dar. . la restricţii şi discriminări comerciale şi valutare. bancnote etc). .alegerea. s-a ajuns la dezechilibre monetare de mare amploare. automatismul relativ al etalonului aur clasic. eventual.de băncile comerciale pe calea operaţiunilor de credit. Aceşti bani circulă numai prin viramente şi transferuri între conturile bancare. acest metal fiind considerat drept una din armele necesare pentru realizarea expansiunii şi dominaţiei mondiale. . La baza sistemului bănesc din ţările capitaliste dezvoltate s-a aflat în general. În faţa acestei situaţii. ca urmare.banii de cont (bani scripturali) emişi – în condiţiile stabilite de sistemul bănesc . etalonul aur sau argint (sistemul bănesc metalist) şi apoi etalonul aur – devize. iar în cele din urmă la serioase implicaţii economico – sociale.stabilirea relaţiilor cu alte sisteme băneşti. Noul sistem introducea alături de aur.organizarea aparatului instituţional care supraveghează şi sprijină aplicarea sistemului bănesc. . ale lichidării sistemelor băneşti naţionale bazate pe etalonul aur clasic. În unele ţări circulă şi bilete emise de Ministerul Finanţelor (bani de tezaur). a creat premisele subminării circulaţiei interne şi internaţionale a aurului şi. soluţia la care s-au oprit statele dezvoltate din punct de vedere economic.banii divizionari. Marile puteri economice au acaparat aurul şi l-au menţinut prin toate mijloacele în tezaurul lor. Apare sistemul bănesc nominalist. Etalonul aur – devize ca bază a sistemului bănesc a putut fi de asemenea folosit la ruperea unităţii istorice pe plan mondial a sistemelor băneşti naţionale. .bancnotele. precum şi a decontărilor fără numerar. . la imperialism. a fost lichidat. euro. ca instrumente de rezervă şi plată cu caracter internaţional. – serveşte ca etalon al preţurilor. făcându-se loc larg voluntarismului şi pragmatismului în alimentarea cu bani a economiei. de etalon. cât şi un anumit profil al instituţiilor monetare. dolar etc. . unele monede naţionale şi anume cele ale unor state cu mare pondere în comerţul internaţional. eventual. Caracteristicile banilor în circulaţie implică atât un anumit conţinut al normelor monetare. care sub o anumită denumire – leu.. îmrejurările din perioada interbelică au arătat că sistemele băneşti bazate pe etalonul aur – devize s-au aflat în faţa unor mari dificultăţi de funcţionare. în problema organizării sistemelor băneşti naţionale a fost aceea a înlocuirii etalonului aur cu etalonul aur – devize.reglementarea. de echivalent general. emişi de stat. În condiţiile acestui etalon.

T.6. de activitatea conştientă a organelor prevăzute în sistemul bănesc.I.crearea unei rezerve internaţionale.M.1. cu D. etc. iar valoarea unităţii se exprimă practic în raport cu o altă monedă. Acest sistem monetar se mai poate defini ca fiind un cod de conduită care să ajute la dirijarea comportamentului monetar în relaţiile specifice unei lumi interdependente. politica unei ţări se repercutează prin efectele ei şi asupra altei ţări. Datorită puternicelor dezechilibre economice şi monetare internaţionale. determinată de schimburile comerciale. îndeosebi perioadei de după cel de-al doile război mondial . a fost lichidat de fapt în 1971.M. Într-o lume interdependentă însă. de mişcările de capitaluri şi de creşterea economică. 1. Reglementarea relaţiilor monetare internaţionale. .1. fiecare ţară a dorit să-şi păstreze un maxim de libertate de acţiune. . specificate suficient de clar şi recunoscute pe plan cât mai larg ca având un caracter echitabil. cardinale. coerentă.expresii ale cooperării internaţionale specifice.S. în cazul unor deficite durabile ale schimburilor economice cu străinătatea şi chiar al unor excedente exagerate.trebuie să înfăptuiască cel puţin trei obiective: . după înlăturarea etalonului aur. aflată în competiţie pentru dominarea sistemului plăţilor internaţionale. această definiţie are un caracter formal. În acest sens. sunt necesare reguli adoptate prin consens. etalonul aur – devize nu s-a mai putut menţine la baza sistemelor băneşti.I. Sistemul Monetar Internaţional Sistemul Monetar Internaţional reprezintă o reglementare convenită. având în vedere că nici un sistem monetar internaţional nu a reuşit până în prezent.asigurarea stabilităţii relative a raporturilor valorice dintre monede. caracteristice deceniilor şase şi şapte. Aceasta trebuie să aibă în vedere promovarea certitudinii şi echităţii în tranzacţii şi înlăturarea mişcărilor speculative de capitaluri. în vederea apărării propriilor interese. le are de rezolvat derivă din contradicţia dintre caracterul internaţional al schimburilor economice şi caracterul naţional al mijloacelor de plată utilizate efectiv în aceste schimburi.instituirea unor mecanisme de ajustare (echilibrare) a balanţei plăţilor curente. în aplicarea legii circulaţiei băneşti. să-şi creeze o 24 . Cu toate acestea. Stabilitatea puterii de cumpărare a banilor depinde. a raporturilor de plăţi şi de lichidare a angajamentelor existente între ţări. Cele mai multe probleme pe care S. Ca o consecinţă a celor prezentate mai sus. cu atât mai mult cu cât S. fiecărei ţări revenindu-i rolul de a adopta normele de reglementare a relaţiilor monetare şi financiare pe care le-a considerat mai potrivite pentru obiectivele economice proprii. etalonul aur – devize a fost pus în 1944 şi la baza Sistemului Monetar Internaţional. chiar în cazurile în care unitatea monetară a unei ţări continuă să fie definită legal printr-o cantitate de aur. În domeniul respectiv. însoţită de aspectele instituţionale corespunzătoare .monetare care grupează un număr de monede satelit în jurul unei monede principale. iar pentru evitarea unor conflicte prejudiciabile pentru toţi şi promovarea unei cooperări avantajoase. iar statutul modificat al Fondului Monetar Internaţional (1978) acordă o mare libertate ţărilor membre în domeniul monetar şi valutar. suficientă cantitativ şi calitativ pentru îndeplinirea corectă a funcţiilor sale.

Sistemul Monetar European Sistemul Monetar European . în perspectiva redresării economiilor naţionale afectate de război şi a dezvoltării economiei mondiale. Fondului Monetar Internaţional revenindu-i rolul de a lua unele măsuri în funcţie de stadiul relaţiilor economice. S. Între anii 1972 – 1974 s-a încercat o reformă a S. problemele relaţiilor internaţionale nu au putut fi rezolvate satisfăcător. organism înfiinţat tot cu acea ocazie. principalelor state cu economie de piaţă dezvoltată şi îndeosebi S. Actualmente nu mai putem vorbi de existenţa unui S. Până atunci.) a fost înfiinţat la 13 martie 1979.1. Totuşi. de ex.E. propriu-zis. ci numai despre tendinţa de a se ajunge pe cale evolutivă la un sistem monetar internaţional aplicabil. 393.S. financiare şi monetare internaţionale. au avut loc întâlniri între principalii reprezentanţi ai statelor din coaliţia antifascistă care au condus.M. la convocarea CONFERINŢEI MONETARE ŞI FINANCIARE INTERNAŢIONALE DE LA BRETTON WOODS. aplicat până în 1971. adică la organismul care a adoptat în documentele sale această denumire.6. La această conferinţă au fost puse bazele Sistemului Monetar Internaţional. Prin urmare. European Monetary System – E. Aici amintim uniunile monetare.E. Perioada interbelică este caracterizată de blocurile monetare.2. suntem îndreptăţiţi să spunem că îşi va merita numele. el este de fapt un sistem valutar internaţional. precum şi a hotărârii aceluiaşi Consiliu la sesiunea din 12-13 martie 1979. după o funcţionare care a dat satisfacţie. venind deseori în conflict cu interesele altor ţări sau grupuri de ţări şi determinând contramăsuri din partea partenerilor de schimburi. mai trebuie reţinut că ţările cu economiile în curs de dezvoltare. împreună cu aurul.).M.M.I. în 1944.E. cu 11 Idem 3.U.I. . în cadrul noii ordini economice mondiale. dar a eşuat.A.M. În timpul celui de-al doilea război mondial.monedă proprie. iar atunci când va dispune de o monedă internaţională. de la Bretton Woods.A.. a avut în centru dolarul S.E. deci o monedă naţională căreia i s-au atribiut funcţii internaţionale. care au devenit după cel de-al doilea război mondial zone monetare.S. În acest sens.E.I.U. Primii paşi făcuţi în direcţia reglementării internaţionale a relaţiilor monetare au avut un caracter limitat (o anumită zonă sau regiune geografică) datează încă dinainte de primul război mondial.M. în primul rând.M. 1. fac eforturi substanţiale în vederea restructurării relaţiilor valutar – financiare.(engl.I.11 O parte din ţările membre ale C. utilizăm denumirea de S. iar principiile acestuia au fost înscrise în statutul FONDULUI MONETAR INTERNAŢIONAL. au participat la Sistemul Monetar European. Deoarece uniunile şi blocurile monetare au reprezentat interesele numai unui singur grup de ţări. pg. 25 .ca urmare a consacrării ei oficiale în ţara noastră o dată cu aderarea României la Fondul Monetar Internaţional (1972). Sistemul Monetar Internaţional de la Bretton Woods (1944). ca urmare a rezoluţiei din 5 decembrie 1978 a Consiliului European (compus din conducători de state şi guverne ale ţărilor din C. cât timp Sistemul Monetar Internaţional se foloseşte de o monedă naţională . a fost lichidat de fapt în acel an datorită crizei monetare internaţionale..

Conform rezoluţiei Consiliului European din dec. precum şi ca mijloc de decontare între autorităţile monetare ale ţărilor membre ale C.49 %. bazată pe cursurile valutare respective. încât valoarea „externă” a ECU (valoarea ei exprimată într-o monedă naţională) să rămână neschimbată în momentul modificării. de la care intervenţia pe piaţa valutară devenea obligatorie.11 %.M. Danemarcei şi Suediei care au declarat că vor putea participa mai târziu. Fr. după cum se ştie. (engl.U.E. dar trebuiau să reducă treptat atunci când condiţiile permiteau acest lucru. Fiecare monedă care participa la S.78%.E. în cazul în care ponderea procentuală a unei monede. de mărimea P. Deciziile importante cu privire la politica cursurilor valutare a ţărilor participante la S.E. Lira italiană = 9. care nu a fost însă un sistem.E. s-a aflat E. Modificarea mai putea avea loc la cerere. 1978. precum şi o mare convergenţă a politicilor financiare şi economice ale ţărilor participante. (engl.C.31 %..785 %. Acest instrument monetar artificial a fost utilizat ca numitor comun pentru mecanismul cursurilor valutare.25 %. în cazul modificării cursurilor centrale în cadrul S. Peseta spanoilă = 5. Iniţial. Pe lângă rolul asumat în cadrul Convenţiei de la Lome. European Currency Unit – unitate monetară europeană). Luxemburghez = 0. ECU a fost. Francez = 19. al intervenţiei pe pieţele valutare şi al tranzacţiilor Fondului European de Cooperare Monetară.E.E.E. Ponderea monedelor respective putea fi modificată la fiecare 5 ani.U. Guldenul = 9.I. ci numai un aranjament de menţinere în comun a unor cursuri valutare.A. Sistemul Monetar European a înlocuit „ŞARPELE VALUTAR” al C. Escudoul portughez = 0.32 %. Astfel de modificări aveau scopul de a antrena adaptarea ponderilor relative ale celorlalte monede din coş.15 %. Fr.52 %..E. Obiectivul acestui sistem l-a constituit crearea unei zone de stabilitate monetară în Europa de Vest. Nu a fost prevăzute revizuiri automate ale structurii coşului ECU.36 %. valoarea şi structura ECU au fost considerate ca fiind aceleaşi ca ale E.E. Fr. Lira sterlină = 12. introdusă în aprilie 1975 în sfera tranzacţiilor economice şi financiare dintre C. astfel: DM = 30.700 %. EUA a mai fost folosită în operaţiile Băncii Europene de Investiţii şi în evidenţele bugetului comunitar.M. printr-un sistem complex de cursuri valutare şi de intervenţie. şi ţările asociate din Africa şi zonele Caraibilor şi Pacificului (Convenţia de la Lome). Pentru finanţarea intervenţiilor se acorda o facilitate pe termen „foarte scurt” nelimitată de către băncile centrale participante. s-a modificat cu 25 % sau peste.E. în centrul S. o veche monedă franceză care a circulat în Evul Mediu. Cursul respectiv determina cursurile bilaterale care puteau evolua în limitele de ± 2.87 %.E. Coroana daneză = 2. Folosirea sa a fost însă limitată. Ponderea iniţială a monedelor din coşul ECU a fost stabilită în funcţie de nivelul participării la comerţul intercomunitar. European Unit of Accuont – unitate de cont europeană). în sume fixe.M.E.excepţia Angliei. sau a cursurilor valutare ale ţărilor membre care participau la acest sistem. faţă de o ţară neperticipantă se luau după consultări reciproce în cadrul U.M. şi de cotele fixe în cadrul mecanismului de sprijin financiar. Belgian = 7.B. avea un curs central exprimat în ECU.E. Drahma grecească = 0. Unitatea de cont europeană (EUA) a fost constituită dintr-un coş valutar în care au intrat cele 15 monede ale ţărilor membre ale C.60 %. Celelalte ţări membre ale Uniunii Europene car nu au făcut parte din „şarpele valutar” puteau stabili temporar limite până la ± 6%. Lira irlandeză = 1. combinat cu largi facilităţi de credit. Creanţele şi datoriile care derivau din intervenţii erau convertite în ECU şi înscrise în Registrele Fondului 26 .

înfiinţarea S.13 În termenii art. G. 2 din Tratat. S. în principal.12 Arhitectura Uniunii Economice şi Monetare a fost conturată.M. .E. care a reluat ideea Uniunii Economice şi Monetare. Toma . III şi IV) dar şi dispoziţii noi ce relevă cooperarea interguvernamentală (titlurile V şi VI). a intervenţiei pe pieţele valutare şi a aranjamentelor dintre băncile centrale vizând o politică comună a rezervelor. ca organ de supraveghere a desfăşurării relaţiilor monetare internaţionale etc. pg. pe atunci preşedinte al Comisiei Europene.„Euro. să nu ducă la diminuarea rolului F. elaborat în perioada 9 – 10 dec.E. dezmembrarea URSS). Independenţa Economică. cuprinzând dispoziţii prin care se modifică tratatele originare (titlurile II. deoarece introducerea unei monede unice este prin natura sa ireversibilă. Mulţi specialişti au considerat EURO ca fiind cea mai bună modalitate de cimentare a celor 40 de ani de cooperare internaţională regională. una faţă de alta. La fel ca şi Raportul Werner.E.M. au adoptat o poziţie rezervată faţă de S.o creştere durabilă şi neinflaţionistă respectând mediul înconjurător.European de Cooperare Monetară. Raportul a fost apreciat atât de persoane care considerau că integrarea este cea mai bună modalitate pentru realizarea unei păci durabile în Europa. prin Tratatul de la Maastricht. iar cea de-a doua. 78. care asociază elemente eterogene. 1992. cât şi de persoanele care apreciau beneficiile pur economice ale comerţului liber şi ale unor rate de schimb stabile. adoptat la Madrid în iunie 1989. Sibiu. Tratatul de la Maastricht se prezintă ca un document unic. categorii diferite între care a trebuit să se organizeze punţi de legătură prin dispoziţii comune şi finale (titlurile I şi VII). Odată ce monedele şi politicile monetare naţionale sunt distruse. Ed.. Instituţia respectivă a fost creată în aprilie 1973 cu scopul de a promova îngustarea progresivă a limitelor de fluctuare a monedelor C. Tratatul asupra Uniunii Europene este completat de un număr de 17 protocoale care fac parte integrantă din tratat.un nivel ridicat de utilizare a forţei de muncă şi de protecţie socială. 1999. 2004. CEE – 1957. şi la cele trei tratate de constituire a Comunităţii Europene. au existat rezerve în legătură cu „apărarea lipsită de sens a unor cursuri valutare nerealiste”. Marin (coord. 27 .E.A. Brăila.M. Continent. cu o structură complexă. Dar şi în ţările U. Jacques Delors. Pe fondul evenimentelor din 1989 (căderea zidului Berlinului urmată de reunificarea Germaniei. EURATOM – 1957) în domeniul reformei începută de Actul Unic vest – european fiind conceput pe două părţi: prima se referă la Uniunea Economică şi Monetară. chemând la crearea unei singure monede europene. la Uniunea Politică (politica externă şi de securitate comună). moneda unică: între naţional şi internaţional”. pg. Uniuea Europeană are drept scop să promoveze: .E. a prezentat cele trei etape pentru implementarea uniunii monetare. 12 13 R.I. este aproape imposibil ca acestea să fie aduse înapoi. Ed. astfel încât acesta să nu aducă prejudicii relaţiilor Statelor Unite cu Europa sau cu alte zone.) – „De la Roma la Amsterdam via Maastricht”. coordonarea politicilor de intervenţie pe piaţa valutară ale ţărilor membre să nu fie în detrimentul stabilirii cursurilor valutare ale ţărilor membre. Planul Delors. a dat publicităţii un raport crucial. Acest document aduce noi modificări şi completări celor trei tratate încheiate anterior (CECO – 1952.E.U. . la scurt timp după ce Comunitatea Europeană a aprobat Actul Unic vest – european.un înalt grad de convergenţă a performanţelor economice. 1991 şi semnat la 9 feb. din care 16 sunt anexate la Tratatul CEE şi numai protoculul al 17 – lea este anexat la Ttatatul asupra U. 48.

realizată îndeosebi prin interzicerea acoperirii deficitelor entităţilor publice prin credite acordate de băncile centrale. care era condiţionată de îndeplinirea unor criterii de convergenţă foarte precise: .deficitul bugetar să reprezinte cel mult 3 % din PIB . Faza a III-a (începând cu 1 ianuarie 1997 sau 1 ianuarie 1999) a fost definită ca momentul în care se înfăptuieşte faza finală a Uniunii Economice şi Monetare. 1999). anexat la Tratat. aflată deja în derulare în momentul semnării tratatului (a început în iulie 1990) a rămas rezervată înfăptuirii depline a pieţei unice. Această perioadă se caracterizează prin: . expresia „în condiţiile şi potrivit ritmurilor prevăzute în tratat” relevă ideea de progresivitate. Prevăzută să înceapă la 1 ianuarie 1994. dar să rămână membră în continuare a Uniunii Europene (excepţie a făcut Marea Britanie şi Danemarca). subliniază „caracterul ireversibil” al drumului Comunităţii spre unificarea monetară.implementarea unei politici monetare unice. există unele dispoziţii care permit ca. în practică. după un anumit program şi îmbrăcând un caracter comunitar. spre deosebire de Tratatul de la Roma. prin înlocuirea rapidă a monedelor naţionale ale statelor participante cu euro (1 ian. Alegerea datei de 1 iulie 1990 s-a datorat faptului că aceasta coincidea cu data intrării în vigoare a Directivei privind libera circulaţie a capitalurilor în Uniunea Europeană.solidaritatea între statele membre.fixarea irevocabilă a ratelor de schimb (31 dec. s-a caracterizat printr-o coordonare mai strânsă a politicilor economice şi o accentuare a disciplinei bugetare.5 % performanţa celor mai bune trei economii ale Comunităţii. . Procesul de unificare monetară prefigurat prin Tratatul de la Maastricht nu este unul cu mai multe trepte. .respingerea clauzei de a opta pentru neparticiparea la zona euro („opting out”) care ar fi permis unei ţări să nu participe la faza finală. Sistemul European al Băncilor Centrale şi moneda unică. De altfel. .datoria publică să se situeze la cel mult 60 %din PIB . Tratatul de la Maastricht a fost elaborat cu participarea tuturor ţărilor implicate. bazată pe stabilitatea preţurilor. el este deschis în mod egal tuturor ţărilor semnatare. ca primă etapă. care a fost semnat în anul 1957 de numai şase state. Intr-adevăr. după cum urmează: Faza I (1992 – 1993). Ireversibilitatea procesului de unificare rezultă din: .coeziunea economică şi socială.creşterea nivelului şi calităţii vieţii. Tot la 1 ianuarie 1994 a fost înfiinţat Institutul Monetar European cu rolul de a contribui la mai bună coordonare a politicilor monetare în Europa şi de a asigura tranziţia spre Banca Centrală Europeană.. Cu toate acestea. faza a II-a (1994 – 1997 sau 1994 – 1999). .introducerea monedei unice. uniunea să fie realizată în mai multe etape. . . deoarece. 1999) pentru a celei de-a treia etape. din punct de vedere juridic. în care intră numai ţările care îndeplinesc criteriile de convergenţă.rata inflaţiei să nu depăşască cu mai mult de 1. 28 . a liberei circulaţii a capitalurilor şi intensificării coordonării politicilor monetare şi economice ale statelor membre. Protocolul asupra trecerii la faza a treia a Uniunii Economice şi Monetare. 1998).fixarea unei scadenţe (1 ian.modalitatea de trecere la faza a treia. . . unul din principiile Uniunii Monetare Europene este convergenţa în trei faze. Aşadar.

Oricare stat care recunoaşte prevederile statului F. Sistemul Monetar Internaţional de la Bretton Woods – 1944 Sistermul Monetar Internaţional de la Bretton Woods (S.Cerna – „Unificarea monetară în Europa”.6. relaţiile valutar – financiare internaţionale erau bazate în principiu pe etalonul aur. în cadrul acestuia pe dolar ca principală monedă de rezervă. a fost reluată după război. Aceasta este emisă de Banca Centrală Europeană.I a fost organismul chemat să supravegheze şi să sprijine aplicarea S.. deci etalonul aur – devize nu a rezistat. s-a bazat pe următoarele principii: . 1997.B.W. F. Conferinţa Monetară Internaţională de la B. de către ţările membre.M.M. . problema creării unui sistem monetar internaţional bazat pe etalonul aur – devize şi. 67.3. La sfârşitul celui de – al doilea război mondial.M. Pentru respectarea acestui principiu. Nici de data aceasta nu a existat vreo înţelegere internaţională care să instituie un atare sistem.W. Enciclopedică.M. a abordat pentru prima oară. în cadrul căruia un rol important era atribuit valutelor (dolarul şi lira sterlină) ca instrumente internaţionale de rezervă. . însă concentrarea aurului (monetar) în SUA şi sărăcirea relativă a ţărilor europene a condus în 1992 la recomandarea de a se trece la etalonul aur – devize.888671 g aur fin sau 1 uncie de aur fin = 35 dolari. iniţial prin preschimbarea depozitelor în diverse monede naţionale existente în conturile deschise pe numele băncilor centrale naţionale. . pg. .pentru corectarea unui dezechilibru fundamental. la revenirea la protecţionism şi la tendinţele de autarhie economică.) reprezintă un ansamblu al normelor de conduită monetară internaţională incluse în statutul Fondului Monetar Internaţional elaborat de Conferinţa Monetară şi Financiară Internaţională.I.B. întreruptă în timpul primului război mondial. S.M. Al treilea principiu al Uniunii Monetare Europene. Crearea acestui sistem ilustrează trecerea de la relaţiile pur bilaterale la o structură a relaţiilor multilaterale care implică un consens al diverşilor participanţi.I.I. Criza economică din 1929 – 1933 a dus la devalorizarea lirei sterline (1931) şi a dolarului SUA (1934). moneda naţională a statului trebuie să aibă o definiţie legală iniţială (valoare paritară)..1. Bucureşti. Modificarea valorii paritare poate fi efectuată numai: . Ed.M. spre deosebire de principiul „monedei comune”.W. 14 S. fără să existe vreo convenţie sau regulă de comportare internaţională în acest sens. 29 .universalitatea.rata anuală a dobânzii pe termen lung să fie cu cel mult 2 % mai mare decât media ratelor de dobândă din statele care au realizat cele mai bune performanţe în materie de stabilitate a preţurilor. emisiunea unei monede europene ca o nouă monedă cu putere circulatorie legală. iar apoi prin operaţiuni proprii. Aplicarea etalonului aur.. fără să se fi procedat la devalorizări în ultimii doi ani. Înaintea primului război mondial.B.W.I.în urma consultării cu F.să se respecte marjele de fluctuaţie restrânse ale cursurilor valutare din cadrul Sistemului Monetar European.la propunerea ţării membre.I. cel al „monedei unice” presupune.14 1. stabilită în aur ca numitor comun sau în dolari cu greutatea şi aliajul în vigoare la 1 iulie 1944.I. poate adera la acest organism şi implicit la principiile S. adică 1 dolar = 0.M.fixarea parităţilor şi cursurilor valutare.

. în primul rând. Funcţionarea sistemului fără probleme deosebite nu a fost posibilă decât atâta timp cât convertibilitatea era menţinută.I. neavând dreptul să facă obiecţii: dacă modificarea propusă nu depăşeşte a doua oară.universalitatea.primul mare succes al ideii de cooperare internaţională în domeniul monetar. (după 1970). În realitate. .M.Dilemele dolarului – F. . compus din rezervele oficiale de aur. .a cotei de participare la fond a ţării faţă de deţinerile efective ale F. .B. la început existând o lipsă acută de rezerve („foamea de dolari”) în principalele state partenere ale SUA. poate funcţiona ca pivot al S. limita de 10 %. condiţie primordială pentru instaurarea disciplinei în relaţiile de plăţi internaţionale şi implicit pentru asigurarea unui climat de destindere şi încredere. precum şi convertibilitatea în aur a dolarului. unul din principalele elemente ale echilibrului financiar global.M.I.fixarea parităţilor şi cursurilor valutare. T. (depăşirea pozitivă .I.I.un succes al concepţiei potrivit căreia o monedă naţională poate îndeplini funcţii internaţionale şi. iar convertibilitatea în aur a dolarului a fost suprimată în 1971.realizarea unui volum adecvat de rezerve internaţionale. o serie de state rămânând în afara sistemului.M.convertibilitatea reciprocă a monedelor nu a putut fi realizată decât parţial. a inflaţiei. cum ar fi: . adecvat nevoilor de echilibrare a balanţei plăţilor. F.Problema lichidităţii internaţionale – N. marcată de politica SUA de a-şi menţine şi consolida rolul conducător între economiile dezvoltate. nu a fost posibilă. .S. au fost sesizate la timp într-o serie de lucrări.M. Funcţionarea sistemului nu a putut dura decât atâta vreme cât contradicţiile inerente lui au fost acoperite prin situaţia deosebită care a existat în anii postbelici.M.I. nu a putut fi realizată ca urmare a dezvoltării economice inegale a ţărilor lumii. iar ulterior un exces inflaţionist de rezerve şi o distribuţie internaţională defectoasă a 30 . Deficienţele S.realizarea unui volum de rezerve internaţionale. favorabilă americanilor. rezervele valutare. în condiţiile unei accentuări a restricţiilor valutare şi de plăţi.W. Ţările ajung la convertibilitate pe măsura îndeplinirii condiţiilor respective. în moneda naţională a acelei ţări) şi deţinerile de D.I. a impactului crizei economice şi financiare diferit de la ţară la ţară.Aurul şi criza dolarului. viitorul convertibilităţii – R.B. „optica mondială”.convertibilitatea reciprocă a monedelor prin desfiinţarea restricţiilor asupra plăţilor curente. nu s-a putut realiza. .W.Pentru concilierea principilui fundamental al fixării parităţilor cu necesitatea realizării unei anumite supleţe. fiecare membru are dreptul să modifice valoarea paritară în limita cumulată (adică inclusiv modificările anterioare) de 10 %. criza sistemului era mult mai adâncă. ca atare. profitând de conjunctura celui de – al doilea război mondial. au asigurat supremaţia lor economico – financiară asupra celorlalte state occidentale şi a dolarului asupra celorlalte monede. pe aceea a asigurării stabilităţii dolarului faţă de aur şi faţă de celelalte monede naţionale. Triffin. a însemnat: . a dezechilibrului de proporţii neobişnuite al balanţelor de plăţi. Organizarea S. creanţa faţă de F.un succes al SUA care. . .M. cumulat în aceleaşi condiţii. .asumarea de către guvernul SUA a unor răspunderi internaţionale şi. Dificultăţile aplicării lui apăreau în toate compartimentele: . de asemenea diferită ca intensitate de la o ţară la alta. Kaldor. Bergsten..

deci de preţurile pieţei mondiale. nici la scopul preschimbării . firmele care nu îndeplinesc condiţiile de competitivitate cerute de piaţa mondială au de făct faţă unor dificultăţi de ordin economic şi financiar.plăţi pentru tranzacţii curente sau mişcări de capital .1.creşterea concentrată a lichidităţilor internaţionale în aşa fel încât crearea unor asemenea lichidităţi să nu rezulte din politica unei mari puteri de a-şi realiza expansiunea externă prin export de inflaţie. a instabilităţii sistemului. Aceasta întrucât convertibilitatea presupune existenţa unor preţuri apropiate de valoare. lupta principalelor state componente pentru sfere de influenţă economică şi politică. Piaţa trebuie să permită o confruntare permanentă a cererii şi ofertei şi să comunice cu pieţele străine. 1. sistemul a fost lichidat de drept.angajamentul ţărilor cu mari excedente ale balanţei plăţilor de a furniza ţărilor deficitare o finanţare compensatoare pe termen lung. a întregii activităţi economice a unei ţări.B. * ca urmare a convertibilităţii. calitativ şi estetic al produselor sunt stimulate. Pentru realizarea unui nou sistem se consideră că sunt necesare cel puţin câteva condiţii prealabile. Operaţiunea presupune că nu sunt restricţii nici cu privire la suma preschimbată.I. în condiţiile de neconvertibilitate. constând între altele în ruperea dolarului de aur şi încetarea convertibilităţii lui în aur. între care: . S. Vicisitudinile SMIBW au reflectat accentuarea puternică a contradicţiilor sistemului monetar mondial.T.W. îmbunătăţirea activităţii de producţie. iar la 15 august 1971 prin măsurile luate de SUA pentru „apărarea” dolarului. însă cu evitarea mişcărilor anarhice şi de prea mare anvergură a acestor cursuri. ţările în curs de dezvoltare neproducătoare de petrol ducând permanent o lipsă de lichiditate. pe plan mai general.flexibilitatea cursurilor valutare. Totodată. . producând dificultăţi în adoptarea măsurilor celor mai potrivite pentru creşterea eficienţei acestor activităţi.M.7. a devenit inaplicabil. sistemul a fost lichidat de fapt.acestora.şi nici la calitatea celui care efectuează preschimbarea: rezident al ţării în care se efectuează operaţia sau nerezident. precum şi în trecerea la cursurile valutare flotante. Prin modificarea din 1978 a statutului FMI. produsele ţării se află într-o concurenţă reală cu produsele celorlalte ţări. . creşterea productivităţii muncii.) nu a reuşit până în prezent. prin stabilirea de relaţii directe între partenerii de schimburi. calculele şi concluziile referitoare la eficienţa producţiei şi a activităţii de comerţ exterior sunt deformate. ridicarea nivelului tehnic. pentru o nouă împărţire a poziţiilor de forţă în lume. Interesul pentru convertibilitate poate fi formulat astfel: * prin convertibilitate se creează premisele determinării exacte a eficienţei comerţului exterior în ansamblu şi a fiecărei tranzacţii în parte şi. Atunci când nivelul şi structura preţurilor interne sunt diferite de cele ale pieţei mondiale.S. Convertibilitatea Convertibilitatea reprezintă o însuşire legală a unei monede de a putea fi preschimbată cu altă monedă în mod liber prin vânzare şi cumpărare pe piaţă.încercarea FMI de remediere a dezechilibrului rezervelor internaţionale prin introducerea în sistem a „dreptului special de tragere” (D. . 31 .

întrucât soldurile (balanţele) creditoare în moneda naţională deţinute de străini rămân o perioadă asupra acestora.desigur vremelnic şi în anumte limite . unii deţinători de bancnote procedau la convertirea acestora în aur. iar masa banilor se reducea. alături de garanţia principală a portofoliului de cont. adică la raportul între conţinuturile legale definitorii de metal ale monedelor în cauză. în sensul că deţinătorul putea cere preschimbarea într-o valută la cursul oficial. până când echilibrul între existent şi necesar era restabilit. ele rezultând din cererea şi oferta pe piaţa valutară. convertibilitatea însemna dreptul deţinătorului unei sume în bancnote de a pretinde în schimb de la banca emitentă cantitatea de aur (argint) corespunzătoare valorii nominale a bancnotelor şi conţinutului de metal stabilit prin lege pentru unitatea monetară respectivă. 32 . convertibilitatea contribuie la realizarea echilibrului valutar – financiar. În timpul sistemelor monetare naţionale bazate pe etalonul aur. el „se scumpea”. . 2. Invers. * cursurile valutare în general şi valoarea monedei naţionale în special sunt puse pe o bază economică. 1. Între timp. Trecerea la convertibilitate poate fi deci considerată ca fiind un rezultat al atingerii unui nivel mai înalt de dezvoltare şi eficienţă economică şi totodată ca un instrument de perfecţionare a relaţiilor comerciale şi financiare internaţionale. care reprezenta a doua garanţie a emisiunii.pentru acoperirea unor eventuale dezechilibre ale balanţei plăţilor.dacă masa banilor în circulaţie depăşea aceste nevoi. moneda naţională avea bineînţeles şi o convertibilitate în valută. În condiţiile sistemelor băneşti bazate pe etalonul aur – devize.pe această cale. pe lângă cea arătată. valute şi devize la cursul oficial. pe etalonul argint sau pe bimetalism (perioada până la primul război mondial).pentru a evita o pagubă. . mărind masa banilor. * din punct de vedere financiar. aurul era tezaurizat. Convertibilitatea face parte din noţiunile şi instituţiile care au cunoscut importante modificări de conţinut. dacă numerarul se rărea pe piaţă. valută) deţinut obligatoriu de bancă. conţinutul convertibilităţii s-a modificat în sensul statuării dreptului deţinătorului de bancnote (sau de disponibilităţi în cont) de a obţine în schimb. precum şi de a dispune liber de aceste valori. Convertibilitatea era asigurată prin stocul de acoperire (aur. Raţiunea acestei forme de convertibilitate era. Tezaurizatorii aurului aveau acum interes să predea aur la banca de emisiune şi să obţină în schimb bancnote. Acestea intrau în circulaţie. paritar. În aceste condiţii. precum şi mai buna specializare a ramurilor în funcţie de cerinţele şi condiţiile pieţei externe. banii se depreciau.* convertibilitatea face posibilă restructurarea permanentă a economiei prin dezvoltarea prioritară a producţiei sectoarelor şi produselor celor mai eficiente cerute la export. şi aceea că permitea verificarea caracterului reprezentativ al bancnotelor şi contribuia la menţinerea echilibrului între masa banilor în circulaţie şi nevoile de bani ale economiei în felul următor: . moneda naţională putând fi utilizată . o dată cu prăbuşirea etalonului aur – devize. în scopul lărgirii şi diversificării schimburilor economice. convertibilitatea în aur a căzut în desuetudine. în sensul că puterea lui de cumpărare creştea.

stabilirea unui curs real. prin vânzare – cumpărare pe piaţă.M. Acest sold poate determina fie convertirea. fie din acela al operaţiei (numai pentru operaţii curente). .crearea unei rezerve internaţionale corespunzătoare. fără nici o restricţie” (art. deci consumarea rezervelor internaţionale.lărgirea drepturilor. O dată ce balanţa plăţilor curente se dezechilibrează şi apare un sold pasiv care exprimă formarea unor creanţe lichide ale partenerilor străini asupra ţării în cauză. Majoritatea ţărilor au introdus o convertibilitate limitată fie din punct de vedere al beneficiarului (în general. În concepţia F. înţelege prin convertibilitate „dreptul rezidenţilor şi nerezidenţilor de a schimba moneda naţională cu altă monedă străină.realizarea unei structuri a preţurilor apropiată de cea de pe piaţa mondială. . În loc de concluzie putem spune că principala condiţie de care depinde succesul trecerii la convertibilitate este echilibrul balanţei de plăţi curente. capabil să asigure cantităţile de mărfuri cerute de partenerii externi în condiţii competitive din punct de vedere calitativ. În perioada interbelică. fundamentat economic. puţine ţări au putut introduce convertibilitatea liberă. . O ţară cu monedă convertibilă poate face comerţ cu toate celelalte ţări.. în sens restrâns. toate celelalte operaţii de convertibilitate pentru plăţi în 33 . VIII din statut). în sens concret.Convertibilitatea înlesneşte comerţul cu străinătatea şi creşterea eficienţei acestuia.I.I. Principalele state vest – europene au trecut însă la convertibilitate abia în 1958.cointeresarea unităţilor economice în realizarea unui comerţ exterior eficient.echilibrarea balanţei plăţilor curente. numeroase ţări au trebuit să renunţe la convertibilitate din cauza condiţiilor economice potrivnice. neutilizate pentru cumpărări de mărfuri şi prestări servicii. . fie scăderea cursului monedei naţionale faţă de alte monede. obligaţia băncii centrale de a cumpăra propria monedă deţinută de o bancă centrală străină. România a avut moneda convertibilă numai trei ani (1929 – 1932). După cel de-al doilea război mondial. În cazul existenţei acestui echilibru. . . convertibilitatea a devenit unul din principiile fundamentale ale Sistemului Monetar Internaţional din 1944.crearea unui mecanism de intervenţie pe pieţele valutare pentru apărarea stabilităţii monedei naţionale.I. al performanţelor şi al preţului. Statutul F.existenţa unui potenţial economic ridicat al ţării respective. monetare şi organizatorice: . Cu toate acestea. . competenţelor şi răspunderilor unităţilor economice în legătură cu comerţul exterior. la cererea acesteia. în mod liber. perspectiva ca rezervele internaţionale să fie consumate prin convertirea monedei naţionale sau prin susţinerea cursului acestei monede pe pieţele străine este minimă. pe pieţele unde obţine cel mai mare avantaj. Statutul F. Se consideră că pentru trecerea la convertibilitate sunt necesare următoarele condiţii economice. convertibilitatea propriu-zisă este deci limitată la relaţiile dintre autorităţile monetare. numai nerezidenţi). dă statelor membre care nu întrunesc condiţiile necesare trecerii la convertibilitate. dreptul să amâne această trecere până când condiţiile vor permite „să ia toate măsurile posibile a dezvolta asemenea aranjamente comerciale şi financiare cu alţi membri care să faciliteze plăţile internaţionale şi menţinerea stabilităţii valutare”. al monedei naţionale. cu condiţia ca suma respectivă să provină din tranzacţii curente de dată recentă sau să fie necesară băncii centrale străine pentru plăţi curente.M.M. iar în sens larg. desfiinţarea restricţiilor şi discriminărilor în domeniul plăţilor şi transferurilor internaţionale.

prin vânzarea.străinătate efectuându-se liber pe piaţă. în regimul cursurilor flotante. B. După 1971. ceea ce presupune. Evoluţia noţiunii de convertibilitate reflectă imposibilitatea. respectiv cumpărarea de valută. la alegerea B. Convertibilitatea oficială se efectuează. Reforma monetară din 1947 şi reforma bănească din 1952 34 . adică a băncilor. În cazul convertibilităţii de piaţă în regimul cursurilor fluctuante. deci fără asigurarea echivalenţei. sau de interesul de a evita oscilaţiile prea accentuate ale cursurilor. prin utilizarea valutei de rezervă. au fost convertibile în aur şi argint în perioada 1881 – 1890.N.R. a menţinut vechile prevederi privind convertibilitatea. astfel încât convertibilitatea în înţelesul „clasic” al termenului nu se mai practică. în care trebuie respectat cursul fix de către autoritatea monetară.N.N. cursul este fix. Convertibilitatea de piaţă dispensează autoritatea monetară de efectuarea operaţiei propriu-zise de convertire. deoarece fluctuaţia lui este limitată prin limitele de intervenţie. Modificarea din 1978 a statutului F. atât timp cât va dura flotarea cursurilor valutare. convertibilitatea se efectuează fără asigurarea împotriva riscului valutar. ca urmare a condiţiilor nefavorabile în care se desfăşurau schimburile cu străinătatea. singur dolarul SUA fiind. în cazul cursurilor flotante. cât şi acela al convertibilităţii de piaţă este necesar să existe o rezervă valutară oficială corespunzătoare. practicabilă pe piaţă. astfel încât. prin convertibilitate se va înţelege mai departe dreptul general de procurare de valută de pe piaţă şi de folosire liberă a acestei valute pentru a efectua plăţi şi tranzacţii curente cu parteneri străini. nu însă şi de obligaţia de a menţine fluctuaţia cursurilor valutare în limitele stabilite (în cazul cursurilor fluctuante). a menţinerii unor raporturi valorice stabile între monede care să sigure stabilitatea şi certitudinea schimburilor economice internaţionale. existenţa rezervei valutare. de asemenea. covertibilitatea în aur a dolarului a fost suprimată. în condiţiile crizei din deceniul 70. până la primul război mondial.I. iar valutele occidentale au trecut în majoritate la flotare. Prin stabilizarea monetară din 1929. Uniunea a făcut eforturi de a crea în relaţiile europene dintre ţările membre o zonă de stabilitate monetară în care convertibilitatea reciprocă să se efectueze la cursuri valutare relativ stabile („şarpele valutar”). numai în aur. Toate acestea se pot realiza numai prin intervenţia statului pe piaţă. bancnotele B. convertibilitatea a fost efectuată numai în valută.M. aur – lingouri şi aur – devize. convertibilitatea leului a fost reluată sub toate formele etalonului aur: aur – monezi. a fost autorizată să suspende convertibilitatea. În 1916. aceasta fiind de competenţa pieţei.R. convertibilitatea este neoficială. În cazul convertibilităţii de piaţă.R. Această formă de convertibilitate a fost denumită convertibilitate de piaţă sau reciprocă (în valute). de autoritate monetară sau de reprezentantul ei. Bancnotele au rămas neconvertibile în perioada ulterioară. * În România. În condiţiile flotării. dăunătoare economiei. în general. Practic. convertibil şi în aur. cursul este cunoscut. la cursul variabil al pieţei. în condiţiile SMI – 1944. În cazul convertibilităţii oficiale. Măsurile restrictive introduse în urma crizei economice din 1929 – 1933 au restrâns convertibilitatea în 1931 şi au înlăturat-o în 1932. asigurând certitudinea şi stabilitatea tranzacţiilor economice externe. Problema cursului la care se efectuează convertibilitatea este însă de mare importanţă. la cursul variabil al pieţei. iar prin efectul trecerii la monometalismul aur (1890). Atât în cazul convertibilităţii oficiale. mai puţin deci transferuri de capital.

9 /1991 se împuterniceşte B. cursul se identifica în punctul de echilibru între cerere şi ofertă.R. transmiteau aceste ordine la B. este cursul de schimb al leului în raport cu devizele: „Euro” şi dolarul SUA. Urmare acestui fapt. cursul leu – dolar (de ex. de principalii indicatori macroeconomici: rata inflaţiei. băncile afişază în sistemul informaţional cursuri de deschidere.. băncile comerciale au devenit principalii actori ai pieţei.N. Băncile comerciale. Banca Centrală şi-a păstrat doar prerogativele conferite de lege. ci descentralizat.N. Plicurile conţinând ordinele amintite erau deschise de comisia de licitaţii. urmând ca operaţiunile de schimb valutar propriu – zise să aibă loc la un curs fixat prin convenţia tuturor băncilor implicate. dinamica balanţei comerciale. Astfel. Până atunci. 35 . În fiecare zi lucrătoare. 86. 1 dolar SUA = 32. rolul B. conform căreia cursul valutar al leului este determinat direct de băncile comerciale pe baza raportului cerere – ofertă. să autorizeze societăţi bancare şi alţi agenţi economici cu sediul în România să efectueze licitaţii valutare în condiţiile stabilite prin Legea nr. În practică.N.500 lei. piaţa valutară a dobândit un nou conţinut. 1. acest sistem s-a dovedit a fi inflexibil şi mecanicist.000 lei. „preţul unei valute în altă valută sau preţul efectiv sub care se comercializează mărfurile/serviciile pe piaţa internaţională”15 reprezintă cursul de schimb. De la 1 august 1994. Mai mult. Regulamentul de efectuare a operaţiunilor de schimb pe piaţa valutară este stabilit de B. deficitul bugetului şi nivelul dobânzilor) sau de tranzacţiile între bănci.8. pe baza Memorandumului încheiat cu Fondul Monetar Internaţional. Mai pe scurt.N. care centralizau ordinele de compărare – vânzare ale clienţilor (în exclusivitate persoane juridice). în condiţii de piaţă. Renunţându-se la stabilirea cursului de schimb la B.R. pg. rezumându-se numai la colectarea şi transmiterea ordinelor de vânzare – cumpărare şi la preluarea rezultatelor. Conform Hotărârii Guvernului României nr. rolul băncilor comerciale era simţitor redus. Cursul de schimb (cursul schimbului) Prin urmare.) se stabilea la Banca Naţională. care sunt ajustate în timpul zilei în funcţie de evoluţia cererii şi ofertei din partea clienţilor (ambele influenţate.1. dat în primul rând de continuitatea derulării operaţiunilor bancare.R. Deci. Folosinduse un program informatic. Din august 1994. în România funcţionează piaţa valutară descentralizată. se rezumă la stabilirea regulilor de desfăşurare a activităţilor pe piaţa valutară. 15/1990. Ele au căpătat dreptul de a efectua vânzări şi cumpărări de valută la cursuri pe care singuri le determină. De exemplu: 1 Euro = 40. la Banca Naţională.R. cursul de schimb este cantitatea de monedă naţională necesară pentru obţinerea unei unităţi dintr-o monedă străină. Banca Naţională comunica băncilor comerciale participante la licitaţie rezultatele şi cursul oficial. O importanţă deosebită pe această piaţă valutară o au 15 Idem 3. S-a realizat în acest fel o apropiere de sistemele folosite în ţări cu economii avansate. Cererile şi ofertele primite în cadrul acestor licitaţii vor sta la baza determinării libere a cursului între leu şi devizele convertibile cotate de fiecare bancă autorizată. a fost introdusă o nouă modalitate de derulare a tranzacţiilor pe piaţa valutară. În fiecare dimineaţă. într-o şedinţă zilnică de licitaţie.N. politica fiecărei bănci influenţează evoluţia cursurilor practicate pe piaţa valutară. Toate tranzacţiile valutare erau executate la cursul astfel stabilit. desigur.nu au restabilit convertibilitatea leului. adică reglementarea şi supravegherea intermediarilor pe această piaţă. ca în precedentul sistem al licitaţiilor.R. aprobat de Parlamentul României. Desigur. Raportul cerere – ofertă nu mai este adjudecat centralizat. conducerea politicii valutare.

N. problema cursului valutar ocupă un loc central în organizarea relaţiilor valutar . acest curs oferă o imagine sintetică a raportului LEU – VALUTE la un moment dat.vânzarea de valută pentru echilibrarea ofertei cu cererea. fiind folosit.B. cursul se echilibrează de jos în sus. În cadrul acestui sistem. dând publicităţii cursul de referinţă. ele fiind acelea care – prin contactul nemijlocit cu clienţii – transpun direct influenţele menţionate înainte în evoluţia cursului. Prin urmare. 36 . mai trebuie reţinut că preţul unui mijloc de plată exprimat sub forma unui raport între două unităţi monetare diferite reprezintă CURSUL VALUTAR. costurile. Totodată. fie de piaţă: 1. decontarea efectivă a tranzacţiilor se face la cursurile convenite între băncile comerciale şi clienţii lor. Practic însă. În principiu. preţurile interne. cursul de refrinţă al B. Din această cauză. transmis la sfârşitul fiecărei zile lucrătoare şi valabil peste două zile lucrătoare. are doar valoare statistică. determinat de piaţă şi nu de B. calculează un curs de referinţă.N. Totodată. cursul valutar reflectă relaţiile dintre preţurile interne şi cele externe. dintr-o economie.N. dar acesta nu este un curs efectiv de tranzacţie. Deceniul şapte. informativ. Totodată. în care SUA şi principalii lor aliaţi au ajuns la stări conflictuale pe tema eliminării disproporţiilor existente între cursul valutar ale dolarului. . Considerat PREŢUL CEL MAI SINTETIC. . ci un curs statistic.băncile – dealer.R. are doar trei posibilităţi de intervenţie pe piaţa valutară.N. constituie un instrument important al politicii valutare cu ajutorul căreia statul caută să acţioneze asupra economiei interne şi balanţei plăţilor.descurajarea cererii de valută prin recalibrarea masei de LEI şi ridicarea dobânzilor. productivitatea muncii etc.prin reglementări specifice. Banca Centrală asigură un serviciu operatorilor economici şi publicului. În acest sens. Potrivit acestui mecanism. evoluţia comparativă a preţurilor constituind elementul determinant al nivelului cursului valutar.R. de exemplu. în evaluări vamale sau în operaţiuni contabile.financiare internaţionale. Prin intermediul cursului valutar se compară venitul naţional.. al valutelor vest – europene şi al yenului japonez constituie o dovadă a justeţei acestei concluzii. salariile.R. şi anume: . cursul valutar mijloceşte stabilirea raportului dintre toate mărimile unei economii naţionale faţă de economia altor state sau de economia mondială. fie restrictive. fie de natură să accentueze liberalizarea. B. măsură dificilă în condiţiile unei rezerve restrânse încă.R. politice şi sociale dintre ţările lumii. Cursul valutar stabilit de autoritatea monetară pe cale unilaterală sau convenţională se numeşte curs oficial şi poate fi curs valutar paritar sau curs valutar convenţional.R. Acesta influenţează relaţiile economice. ce surprinde într-o singură valoare întreaga diversitate de cursuri a pieţei valutare.N. este calculat pe baza raportărilor băncilor comerciale ca o medie ponderată a cursurilor de tranzacţie. apare deseori ca armă redutabilă în lupta politică dintre state. în sensul că decizia aparţine băncilor comerciale şi clienţilor acestora: exportatori şi importatori. Cursul de referinţă al B. Tabloul zilnic al pieţei valutare este întregit de miile de tranzacţii efectuate de sistemul băncilor comerciale. ca în cazul licitaţiilor valutare. Cursurile sunt stabilite fie de stat.

Cursul valutar paritar este stabilit pe baza parităţii legale indirecte a monedelor în cauză (astăzi. . chiar dacă n-ar fi decât din cauza faptului că pe piaţă cursurile valutare pot fluctua din zi în zi şi din oră în oră. . . în sensul că plăţile şi încasările au loc după trecerea unui timp convenit de la livrarea mărfurilor sau prestarea serviciilor. . mărimi la rândul lor eminamente mobile. banca va majora cursul precedent. iar cursul se va diminua când ordinele de vânzare sporesc. . Cursul valutar al pieţei se consemnează în lista oficială de cursuri a pieţei respective.se cumpără mărfuri şi servicii străine. Mai mult. operaţiile de comerţ exterior se efectuează la termen. Aici. dat fiind că suma încasată în valută corespunde înţelegerii între părţi. .străinii intenţionează să efectueze transferuri pentru plăţi. nu se mai utilizează ca urmare a desfiinţării în practică a parităţilor).străinii îşi majorează disponibilităţile în monedă naţională. avem de-a face cu apariţia pentru creditor a unui risc valutar. Cursul valutar convenţional este stabilit printr-o înţelegere între state. 2. înseamnă că toţi participanţii plătesc la vedere.străinii vând titluri de valoare interne. însă problema rămâne. În ultimă analiză. . însă suma corespunzătoare în monedă internă poate fi mai mică din cauza modificării cursului valutar. adică imediat. Dacă ordinele de cumpărare sporesc. Cursul valutar stabilit de piaţă se numeşte cursul pieţei şi poate fi diferit de cursul oficial. Creşterea ofertei de valută duce la o depreciere.se dobândesc active financiare străine. cursul valutar este influenţat de intervenţiile pe piaţa valutară. Mobilitatea cursului pieţei se datoreşte cererii şi ofertei. iar importatorii – solicitanţi de valută. Practic însă. cum ar fi cazul unui acord de cliring prin care trebuie să se prevadă moneda de cliring şi raporturile de valoare dintre această monedă şi monedele naţionale ale partenerilor de cliring. O decontare în monedă internă n-ar face altceva decât să transfere riscul valutar de la exportatorul intern asupra importatorului străin. Dacă valuta oferită este egală cu valuta cerută. Cererea de monedă naţională. Pe piaţa valutară. în timp ce creşterea cererii duce la o repreciere valutară. .străinii intenţionează să cumpere active financiare din ţara respectivă. * Un al doilea nivel este acela al pieţei valutare: cursul valutar al pieţei este rezultanta tuturor operaţiilor efectuate de băncile care activează pe piaţă şi comunicate prin intermediul curtierilor sau reprezentanţilor bancari la bursa valutară. Cursul valutar se stabileşte pe piaţa valutară la diferite niveluri: * Un prim nivel este al fiecărei bănci participante: banca stabileşte cursul în funcţie de raportul valoric pe care îl înregistrează la ghişeele ei între dispoziţiile de cumpărare şi cele de vânzare de valută primite de la clienţi. în timp ce cursul oficial este modificat la intervale de timp mai mari. exportatorii sunt deci ofertanţi da valută.se efectuează transferuri pentru plăţi în favoarea străinilor. 37 .rezidenţii vând titluri de valoare străine. oferta de monedă naţională apare atunci când: .străinii îşi reduc disponibilităţile în monedă naţională. pe piaţa valutară. Importatorii de bunuri şi servicii solicită valută în schimbul monedei naţionale pentru achitarea în străinătate a sumelor datorate. apare atunci când: . Exportatorii de bunuri şi servicii oferă sumele obţinute în valută în schimbul echivalentului în monedă naţională.străinii doresc să cumpere bunuri şi servicii din ţara respectivă. Oferta şi cererea de valută se echilibrează pe piaţă la un anumit curs valutar.

fluctuante şi flotante (flexibile). echilibrul deplin al balanţei plăţilor trebuie să conducă la un echilibru al cererii şi ofertei de valută. De regulă.I. Asemenea intervenţii conduceau la restabilirea echilibrului între cerere şi ofertă. cursurile valutare au avut un caracter fluctuant. având în vedere diferenţele de fus orar între principalele pieţe valutare din lume. slăbirea cursului valutar fiind însoţită în principiu de o ieşire de capitaluri. Limitele de fluctuaţie au fost denumite limite de intervenţie. autoritatea monetară era obligată să pună în vânzare din rezerva internaţională valuta prea solicitată sau. ciclul conjunctural. de o tendinţă de creştere a dobânzilor . cererea de valută scade . nivelul dobânzilor. Creşterea sau scăderea cererii de valută provine din situaţia importului de mărfuri. În economia de piaţă concurenţială există rareori cursuri valutare stabile. Dacă tendinţa cursului valutar era de depăşire a uneia din limitele stabilite. Piaţa valutară nu este însă numai locul de întâlnire al cererii şi ofertei „economice” de valută. Creşterea sau scăderea ofertei de valută se datoreşte exportatorilor de mărfuri şi altor ofertanţi de valută. Este stabilit prin legăturile telegrafice sau telex interpieţe. caracterizată printr-o largă circulaţie internaţională şi prin stabilitate. în cadrul căruia cursul valutar se formează liber pe pieţele valutare în funcţie de cerere şi ofertă. Totuşi. Sistemul cursurilor fluctuante a fost în vigoare până în 1971. a datoriei externe ajunsă la termen sau a exportului de capital: dacă aceste activităţi îşi reduc volumul. speculatorilor. Clasificarea cursului valutar se face după diferite criterii : * O primă clasificare cuprinde cursurile valutare directe care exprimă raportul valoric dintre două monede şi cursurile valutare indirecte (engl. adică s-a admis o mişcare limitată a cursurilor valutare faţă de paritate sau de cursul central. ci şi arena pe care se desfăşoară intervenţiile „neeconomice” ale arbitrajiştilor. Prin urmare. autorităţilor monetare. După 1971 şi îndeosebi începând cu 1973. fiind singurul cu caracter internaţional. cross – rate) care exprimă raportul valoric dintre două monede prin intermediul unei a treia. Principalii factori care influenţează nivelul şi mobilitatea cursului valutar sunt: inflaţia. să cumpere valuta prea mult oferită.M. are o impotranţă orientativă. invers. * O altă clasificare se face din punct de vedere calitativ: cursuri valutare stabile. 38 . astfel încât pentru un timp cursul valutar rămânea între limitele admise.şi invers. principalele monede cu largă circulaţie internaţională au fost scoase din sistemul cursurilor fluctuante şi trecute în sistemul cursurilor flotante (flexibile).şi invers. perspectivele politice etc. între cursul valutar şi dobândă există o strânsă legătură. politica societăţilor transnaţionale şi a marilor bănci. În condiţiile S. ca o medie a tuturor operaţiilor valutare indiferent de piaţă: este cursul valutar internaţional. apoi. Mijloacele moderne de telecomunicaţie apropie foarte mult cursurile acestor trei niveluri. deci de o micşorare a lichidităţii şi. iar acesta la o stabilitate a cursului valutar. deoarece respectarea lor presupunea intervenţia pe piaţă a autorităţii monetare.* Al treilea nivel este stabilit între diferitele pieţe valutare. care a fost aplicat între 1944 şi 1971. Cursul valutar internaţional are un caracter relativ. Motivarea economică directă a fluctuaţiei cererii şi ofertei de valută o constituie evoluţia balanţei plăţilor ţării pe teritoriul căreia funcţionează piaţa respectivă: factorii care influenţează balanţa plăţilor acţionează şi asupra cursului valutar.

Înţelegerea fenomenelor monetare contemporane impune elucidarea legăturii dintre fenomenele monetare din economiile contemporane şi procesul de creare a banilor. Avem două fenomene distincte: .redistribuirea acestora.Circulaţia mărfurilor şi circulaţia banilor Fenomenul marfă – bani (M – B) şi bani .2. Utilizarea banilor „financiari” permite creşterea nemăsurată a cantităţii de monedă pusă în circulaţie.2. . Creşterea producţiei poate influenţa creşterea vânzărilor de mărfuri peste posibilităţile de monedă. 1.circulaţia monetară.marfa ca valoare de întrebuinţare.marfă (B – M) conţine două elemente contradictorii: . asemănător circuitului mărfurilor este generată o contradicţie între funcţia ca mijloc de schimb şi funcţia lor ca mijloc de rezervă.crearea banilor. . Redistribuirea banilor (intermedierea financiară) este determinată de dezvoltarea producţiei şi a schimbului. prin intermediarii financiari. . Circulaţia monetară 1. Transferul mijloacelor financiare de la un subiect economic la altul se realizează direct sau indirect.2. De aici rezultă schema de principiu a acestor fenomene: t0: Ms Br F 39 .Tranzacţiile financiare şi rolul lor Fenomenele monetare au două funcţii economice independente: .marfa ca valoare de schimb. În ansamblul proceselor de schimb. Iau naştere prin urmare banii simbol care sunt o categorie de monedă creată prin tranzacţii financiare.circulaţia mărfurilor. moneda iasă din „schimb” prin tezaurizare (devenind monedă activă una inactivă).1. Intermedierea financiară plus schimbul de mărfuri sunt componente de bază ale fluxurilor economice reale contemporane.1. iar banii obţinuţi se vor transforma în capital.2. În circuitul banilor.

MI = marfă la valoarea de întrebuinţare. t 0 : M s Br Fn t1: . De exemplu. creează monedă inactivă. 1. se pune în circulaţie). Între cele două se interpune transferul financiar al banilor.2. iar circulaţia mărfurilor pe orizontală. Deci. În intervalul t0 – t1 circulaţia banilor apare pe verticală. Sc = subiect cumpărător. Br = banii ca mijloc de rezervă (monedă inactivă). Moneda inactivă (cea din cont) este determinată de decalajul în timp între cele două faze ale metamorfozei mărfii.t1: Bs Mi unde: Ms = marfă la valoarea de schimb. Într-o economie se produc acele tranzacţii financiare între subiecţii economici care realizează transferul banilor de la cei care îi au şi nu-i cheltuiesc la cei care nu-i au dar doresc să-i cheltuiască . amânarea plăţii unei mărfi. Schema dezvoltată a circulaţiei banilor. Iată cum se poate efectua transferul banilor din monedă inactivă în monedă activă. F Bs MI iar Fn = procesul de creare a banilor Subiectul economic Tipul tranzacţiilor Cu mărfuri Cu bani Total 40 . încasări. Scr = subiect creditor.3. procesul de schimb poate fi asigurat când moneda devine din nou activă (efectuându-se plăţi. F = instrumente financiare.

Scr Sc total Unde:

- Br + Bs 0

+F -F 0

0 0 0

-

+ F → creşterea creanţelor; -F → creşterea datoriilor.

La Scr : Br banii sub formă de avere, transformaţi în instrumente financiar nemonetare (+ F) La Sc : se obţin sume de bani (+ Bs) prin însumarea unor datorii (- F). Deci are loc transformarea monedei inactive (Br) în mijloc de schimb (Bs) (monedă activă). Prin urmare, rezultă două fenomene fundamentale ale câmpului monetar: cererea de bani; cererea de instrumente financiare nemonetare. În economie, mai apar două fenomene speciale ale tranzacţiilor financiare: vânzarea mărfurilor pe credit (fără utilizarea banilor); intermedierea financiară (împrumutarea banilor fără cumpărarea de mărfuri).

Sunt situaţii când vânzătorul mărfii (Sv) este şi creditor (Scr): Subiectul economic Sv ≡ Scr Sc Total Tipul tranzacţiilor Cu mărfuri -M +M 0 Financiară +F -F 0 0 0 0 Total

Intermedierea financiară conţine trei variabile faţă de schema standard: - Sf = intermediarul financiar, care ia bani cu împrumut de la subiecţii economici cărora le prisosesc, pentru a-i da cu împrumut subiecţilor care au nevoie de bani; - Bf = bani folosiţi pentru a fi daţi cu împrumut altor subiecţi economici; - t = variabila timp, măsurând perioada în care intermediarul financiar intermediază banii. Prin urmare, Bf reprezintă rezultatul transformării monedelor inactive în bani „financiari”, care nu sunt folosiţi ca atare pentru cumpărare de mărfuri. Schema intermedierii financiare se prezintă în felul următor:

41

Subiectul economic

Perioada de timp: t0 Tipul tranzacţiei -B +Bf -B+Bf +F -F 0 - Bf +B + B - Bf +F -F 0 t1 Tipul tranzacţiei

Total

Scr Sf Sc Total

0 0 0 0

Banii creaţi de instituţiile financiare (Bf) sunt asemănători cu moneda inactivă (Br), cu deosebirea că se transformă rapid în mijloc de schimb. Schimbarea calităţii banilor în procesul de intermediere are importanţă pentru înţelegerea mecanismului creării şi desfiinţării (distrugerii) banilor. Metamorfoza banilor este un proces continuu, proces care, rezolvând contradicţia mărfurilor, generează o nouă contradicţie, a banilor, care se soluţionează prin fenomenele financiare, făcând posibilă transformarea monedelor inactive în monede active. 1.2.4.Delimitări ale circulaţiei monetare Deci, circulaţia monetară reprezintă procesul de mişcare a banilor în cadrul şi în scopul asigurării circulaţiei bunurilor şi serviciilor. Este necesar, ca în permanenţă, o anume cantitate de monedă să rămână permanent pe piaţă, în circulaţie. După realizarea circuitului: B – M – B, surplusul merge la instituţiile bancare. Prin funcţia banilor, ca mijloc de plată, prin moneda de cont, se realizează condiţiile normale ale circuitelor monedelor. Prin urmare, circulaţia monetară se defineşte ca fiind un ansamblu coerent şi complex de fluxuri şi circuite prin intermediul cărora se desfăşoară mişcarea banilor, în procesul realizării mărfurilor şi serviciilor. Această mişcare este dependentă relativ de procesualitatea circulaţiei mărfurilor, care se desfăşoară conform unor regularităţi specifice economiei de piaţă. Stabilitatea „parametrilor” circulaţiei monetare depinde de stabilitatea economiei în ansamblu, dezechilibrele din circulaţia monetară putând întreţine, accentua şi agrava instabilităţile din economia reală.

42

Dimensiunile circulaţiei monetare sunt date de dimensiunea şi evoluţia producţiei şi circulaţiei mărfurilor. Sintetizând, transformarea mărfii în bani se realizează pe trei căi: a. „în numerar” – moneda este o măsură a valorii mărfii şi mijloc de schimb; b. „în credit” – moneda ca mijloc de plată: (CEC, cambia, plata prin virament); c. „în valută” – schimb inter-ţări. Prin diversitate, circulaţia monetară îndeplineşte două funcţii: – funcţia de instituţionalizare, prin care circulaţia monetară generează, dezvoltă şi extinde sistemul monetar şi componentele sale; – funcţia de subzistenţă, de emisie, prin care se realizează punerea în circulaţie şi retragerea din circulaţie a banilor. Ca urmare, „legea circulaţiei monetare” conform căreia cantitatea totală de monedă pusă în circulaţie depinde de preţul mărfurilor şi serviciilor, în condiţiile dependenţei „masei monetare” de volumul şi structura plăţilor şi de viteza de circulaţie a monedelor.Această lege, intrinsecă circulaţiei băneşti, îşi modifică formele de manifestare şi modalităţile de realizare în funcţie de gradul şi caracteristicile sistemului monetar, la dezvoltarea căreia însăşi circulaţia monetară contribuie. 1.2.5. Necesarul de monedă Capacitatea subiecţilor economici de a vinde, de a cumpăra, de a produce, de a achiziţiona, de a economisi joacă un rol important în creşterea economică şi inflaţie. 1.2.5.1. Definiţia şi criteriile de structurare a masei monetare Necesarul (cantitatea) de monedă reprezintă o mărime eterogenă, constând din totalitatea activelor care pot fi utilizate pentru procurarea bunurilor şi serviciilor şi pentru plata datoriilor. Astfel masa monetară reprezintă ansamblul mijloacelor de plată, respectiv de lichiditate, existente la un moment dat în cadrul unei economii. Masa monetară, în compoziţia sa, cuprinde moneda deţinută de subiecţii economici nonfinanciari (firme, gospodării, instituţii publice). Moneda deţinută de sistemul bancar şi utilizată în relaţiile dintre instituţiile bancare nu face parte din masa monetară. Delimitarea masei monetare şi construirea componentelor sale (agregatele monetare) presupune utilizarea unor criterii, care să permită selecţionarea acelor elemente care să ofere posibilităţi pentru realizarea unei politici monetare prin care să se influenţeze eficient şi pozitiv sfera reală. Agregatele monetare se constituie atât în calitate de indicatori de măsurare monetară, cât şi în calitate de obiective ale politicii monetare. 43

Moneda efectivă este activul cel mai lichid. 1.Ca indicatori de măsurare. se poate adapta o interpretare standard.moneda efectivă şi numerarul. totodată. disponibilităţile în conturile curente.5.volumul tranzacţiilor efectuate cu ajutorul monedei (factor direct).mărimea veniturilor şi mărimea averii.2. precum şi direcţia legăturii funcţionale. fiind. .de lichiditate. Generalizând criteriile utilizate în selectarea agregatelor monetare. care acceptă cuprinderea în structura masei monetare a următoarelor active: .cererea de monedă în vederea efectuării tranzacţiilor economice (monedă activă). . -de avere netă. . Cererea de monedă reflectă necesităţile de instrumente capabile să îndeplinească funcţii monetare. Dimensionarea cantităţii de monedă în circulaţie Concretizarea acestei probleme constă în stabilirea cererii de monedă pentru o perioadă următoare (viitoare).alte active. cu grad mare sau mic de lichiditate. Ca obiective ale politicii monetare.mijloc de plată. Agregatele pot fi conexate funcţional cu sfera reală conferindu-le trei caracteristici determinative ale monedei: . În ce priveşte mărimea cererii de monedă.cererea de monedă ca deţinere a averii (monedă inactivă). depinde la rândul lui de: .2.preţurile relative ale diverselor forme de avere şi veniturile ce le aduc diferitele forme de avere. agregatele monetare vor trebui constituite conform unor criterii care să reflecte corelaţia funcţională dintre evoluţia agregatelor monetare şi evoluţia sferei reale. în care intră şi dobânda. agregatele monetare trebuie să asigure realizarea unei legături directe şi simple cu deciziile de politică economică. .depunerile la termen la bănci în vederea economisirii. .moneda de cont. . se cunosc trei categorii de factori care acţionează asupra sa: . . 44 . una din componentele importante ale masei monetare. Cererea de monedă apare determinată pe două segmente: . Primul segment. care se află în relaţie invers proporţională cu cererea de monedă.deţinerea de monedă necesară asigurării capacităţilor de plată permanente şi facilitarea la momentul oportun a achiziţionării unor bunuri reale sau financiare în condiţii avantajoase.

evoluţia ratei dobânzii.mărimea şi structura averii firmelor. metodele folosite în dimensionare.randamentul aşteptat al diferitelor forme de avere. . .mărimea existentă şi aşteptată a veniturilor.factorii nemonetari legaţi de elasticitatea reacţiei sistemului economic la fenomenul modificării preţurilor. Ca urmare. se rezolvă în sensul îmbinării criteriului sferei pe care o serveşte moneda cu criteriul relaţiei şi a rolului pe care diferitele componente ale acestei cantităţi le au în procesul reproducţiei sociale.mijloace în conturi cu circulaţie curentă. . 45 . Cererea de monedă ca formă de deţinere a averii.cheltuielile implicate de transformarea unei forme de avere în alta. Numerarul în circulaţie se structurează astfel: . . . îndeplinind frecvent funcţia monedei ca mijloc de plată şi de circulaţie. .evoluţia aşteptată a preţurilor mărfurilor şi serviciilor. cantitatea de monedă se împarte în: . . între care amintim: . .posibilitatea transformării unei forme de avere în altă formă.factorii indirecţi legaţi de mărimea şi evoluţia cererii de monedă.alte mijloace monetare în conturi. . * Problema structurării.evoluţia previzibilă a cursurilor valutare.interdependenţa între încasarea venitului şi cheltuirea acestuia.numărul participanţilor la tranzacţiile monetare.abaterea comportamentului firmelor de la comportamentul optim.monedă în conturi.numerar în casieriile firmelor şi instituţiilor publice.creşterea venitului şi a volumului tranzacţiilor băneşti ale anumitor sectoare economice sau ale anumitor firme. Dimensionarea cantităţii de monedă necesară circulaţiei ridică două probleme importante: structurarea cantităţii de monedă în vederea dimensionării. .. Moneda în conturi se împarte la rândul ei în: .dezvoltarea suprastructurii financiar .bancare a economiei.incertitudinile cu privire la încasările şi plăţile viitoare. . . . etc. . .cheltuielile legate de deţinerea monedei.monedă în circulaţie. depinde de : .

„Monedă şi credit”.plecându-se de la volumul produsului intern brut previzionat şi cel pentru perioadele viitoare. cheltuielilor totale ale populaţiei şi aferent veniturilor. În ce priveşte numerarul la populaţie (cu circulaţie curentă) metodele folosite în dimensionare sunt multiple. 46 . 1996.luându-se în considerare volumul decontărilor fără numerar dintr-o perioadă precedentă. -numerarul la populaţie (cu ponderea cea mai ridicată) care este format din: . + i .. Metoda clasică. .. V1 V2 Vi sau 16 T. Literatura de specialitate recomandă prima posibilitate. vom încerca să abordăm în continuare metodele posibile de aplicat pe fiecare structură a cantităţii de monedă.numerar în casele de circulaţie ale băncilor. Metoda calculelor normative de numerar poate să apară sub forma: ● calcului analitic16. A doua metodă.mijloace monetare de rezervă necesare acoperirii unor cheltuieli neprevăzute sau alte scopuri. Deci. metodele adaptate particularităţilor naţionale ale fiecărei ţări.. Prin urmare. Roşca . deoarece volumul P.. Editura „Sarmis” Cluj-Napoca. printre care amintim: metodele clasice. unde: Q= R R1 R2 + + .50. dimensionarea monedei în conturi cu circulaţie curentă poate avea în vedere un rulaj stabilit în două feluri: ..B-ului este şi el stabilit în diferite programe ce se elaborează într-o economie. ... abordează rulajul monetar ca aferent mărfurilor.mijloace monetare reprezentând economii de scurtă sau lungă durată etc. Alte mijloace monetare în conturi se pot dimensiona în funcţie de factorii specifici fiecăruia.I. pg. bazată pe metodele statice ar putea transpune pentru anul previzionat o serie de fenomene negative din anul precedent în domeniul decontărilor fără numerar (datorate blocajelor financiare sau folosirea unor instrumente de decontare insuficiente).mijloace monetare cu circulaţie curentă care apar ca diferenţă dintre veniturile şi cheltuielile populaţiei între două momente de obţinere... .. * Problema metodelor folosite în dimensionare se poate rezolva în funcţie de factorii de care depinde fiecare componentă a cantităţii de bani necesari circulaţiei.

Q=
în care: -

R1 ⋅ d z1 360

+

R2 ⋅ d z 2 360

+ ...... +

Ri ⋅ d zi 360

Q = cantitatea de monedă (numerar) necesară circulaţiei; R1, R2, …….., Ri = rulajul pe fiecare categorie de populaţie care realizează venituri cu aceeaşi frecvenţă şi le cheltuieşte în acelaşi fel; d z1 , d z 2 , ….., d zi = durata de revenire în zile a monedei (numerarului) la bancă pe fiecare categorie de populaţie care obţine venituri cu aceeaşi frecvenţă şi le cheltuieşte în acelaşi fel;

-

-

V1, V2, ……, Vi = viteza de rotaţie în coeficient pe aceleaşi grupe de
populaţie.

Dacă se fac calcule rezultă că d zi va fi jumătate din perioada de obţinere a veniturilor sau jumătate din perioada de cheltuire a acestora, dacă perioada de cheltuire este mai mare decât perioada de obţinere; ● calculului global, unde:
Q= R V sau Q= R⋅dz 360

în care: R = rulajul monetar total; V = viteza de rotaţie a numerarului pe întreaga populaţie; d z = durata medie în zile de revenire a numerarului la bancă.

iar,
dz =

∑d ⋅c ∑c
zi i

i

în care:

-

ci = cheltuieli pe fiecare categorie de populaţie care obţine venituri cu aceeaşi frecvenţă şi le cheltuieşte în acelaşi fel.

Mai sunt şi alte metode de calcul, dar ne vom opri aici şi vom concluziona că dimensionarea cantităţii de monedă reprezintă un amplu proces de analiză a tuturor factorilor de care această cantitate de monedă depinde.

1.2.5.3.

Dimensionarea circulaţiei monedei cu ajutorul balanţei veniturilor şi cheltuielilor populaţiei

În România, Balanţa veniturilor şi cheltuielilor băneşti (monetare) ale populaţiei s-a elaborat pentru prima dată în 1951, când s-a întocmit totodată şi darea

47

de seamă privind sursele de venituri şi modul lor de cheltuire. Din 1953 s-au elaborat în ţara noastră atât balanţe previzionale cât şi de execuţie. Din păcate, după 1990 a încetat elaborarea acestui instrument, atât pentru previzionarea circulaţiei monedei la nivelul unui an sau pentru mai mulţi ani cât şi ca instrument statistic de execuţie. După opinia unor specialişti, încetarea elaborării balanţei este pasageră şi nejustificată, dictată de situaţia monetară a României. În comisia statelor occidentale ea se elaborează şi în prezent şi rezolvă o serie de probleme ale asigurării echilibrului monetar în sfera veniturilor şi cheltuielilor monetare ale populaţiei. În aceste condiţii, ţara noastră nu poate renunţa la acest instrument preţios. Având în vedere aceste considerente, vom prezenta în continuare problematica sa. Elaborarea instrumentului respectiv decurge din anumite necesităţi obiective: - în economie nu există un document care să înmănuncheze şi să redea toate veniturile monetare ale populaţiei. Din acest punct de vedere balanţa este concepută ca un instrument în care apar toate veniturile populaţiei, acestea determinând puterea sa de cumpărare, care la rândul său este un factor important în asigurarea şi realizarea echilibrului; - prezintă importanţă şi modul de folosire a veniturilor, care nu este nici el reflectat în întregime în instrumente de previzionare. Cunoaşterea volumului şi structurii cheltuielilor populaţiei are importanţă deosebită în stabilirea volumului de mărfuri şi servicii necesare populaţiei; - balanţa serveşte şi pentru verificarea echilibrului monetar în sfera veniturilor şi cheltuielilor populaţiei; - acest instrument serveşte necesităţilor de analiză şi de caracterizare a unor aspecte principale ale politicii economice a guvernului, legate de nivelul de trai, de asigurarea unei circulaţii monetare normale etc.; - balanţa îşi aduce o contribuţie însemnată legată de stabilirea şi menţinerea unor proporţii juste între creşterea veniturilor monetare ale populaţiei şi creşterea fondului de mărfuri şi servicii; - cu ajutorul balanţei se determină indirect cantitatea de monedă (în numerar) necesară circulaţiei, prin cunoaşterea veniturilor şi cheltuielilor băneşti ale populaţiei. În ce priveşte conţinutul balanţei, putem spune că acesta cuprinde trei părţi: - veniturile; - modul de utilizare a veniturilor; - modificarea numerarului în circulaţie. În prima parte, veniturile apar ca principale surse de provenienţă din salarii, din care alocaţia pentru copii, veniturile populaţiei din valorificarea produselor agricole, venituri din pensii, burse, ajutoare etc. Acestea se stabilesc în funcţie de factorii de care depind fiecare.

48

În partea a doua, legată de, modul de utilizare a veniturilor, avem: cheltuieli pentru impozite, taxe, cotizaţii, contribuţii, etc; creşterea disponibilităţilor populaţiei; fondul de cumpărare al populaţiei. Ultima parte este legată de modificarea numerarului în circulaţie şi permite stabilirea acestuia la nivelul unui an întreg. 1.2.6. Viteza de circulaţie a monedei Definită iniţial ca numărul de plăţi la care participă moneda într-o perioadă dată, viteza de circulaţie a monedei măsoară frecvenţa cu care o unitate monetară îşi schimbă deţinătorul într-o perioadă dată. Această noţiune este fundamentală, deoarece o aceeaşi cantitate de monedă va servi pentru plata unui volum mai mare sau mai mic de operaţii de schimb şi invers. Un acelaşi flux de tranzacţii va fi asigurat de o cantitate mai mare sau mai mică de monedă. Ecuaţia lui Fischer evidenţiază legătura între viteza de circulaţie şi cantitatea de monedă:
M ⋅V = P ⋅ T → V = P ⋅T M

în care : P · T = fluxurile de păţi; M = cantitatea de monedă; P = preţurile; T = volumul tranzacţiilor.

Ecuaţia de mai sus ne demonstrează faptul că în condiţiile de monedă date, fluxurile de plăţi suferă influenţa vitezei de circulaţie, subiecţii economici nonfinanciari modificându-şi comportamentul la cererea (obţinerea) de monedă. Această modificare indezirabilă a fluxurilor monetare poate să se traducă printr-o modificare a nivelurilor generale ale preţurilor, al volumului tranzacţiilor sau ambele. 1.2.7.Dimensionarea ofertei de monedă Oferta de monedă reprezintă cantitatea de mijloace de reglare a schimburilor, mijloace puse la dispoziţia subiecţilor economici nebancari de către sistemul bancar. Esenţa monedei constă în faptul că poate fi în mod general acceptată ca mijloc de plată, însă această caracteristică nu permite definirea în mod unitar a ofertei de monedă în economiile contemporane, ceea ce a condus la delimitarea unor ansambluri, stadial integrabile, anumite agregate monetare care exprimă o anumită compoziţie a cantităţii de monedă existentă în economie. Modificările în totalul ofertei de monedă şi schimbările ratei de creştere a cantităţii de monedă afectează semnificativ variabilele economice esenţiale, ca de exemplu, rata inflaţiei, rata dobânzii, venitul naţional şi productivitatea muncii. Aceasta din urmă, utilizată cât mai complet, stabilitatea preţurilor, creşterea economică şi echilibrul plăţilor internaţionale depind direct sau indirect, de

49

amplificarea creditului diminuându-se cu fiecare val. Abordarea prin lichiditate a „măsurii monedei” subliniază că proprietatea distinctivă esenţială a monedei este aceea că ea reprezintă cel mai lichid dintre toate activele. abordarea prin lichiditate. majorează depozitele beneficiarilor. procesul de creare a monedei depinzând deci de cererea de monedă. depozite din care se efectuează plăţi. ţinând seama numai de moneda scripturală sau luând în considerare şi numerarul. tot sistemul financiar contribuie la crearea de monedă. decât să-şi păstreze rezervele excedentare în moneda Băncii Centrale. care nu-i produce nimic. comparativ cu rata marginală obişnuită. Oferta de monedă este şi rezultanta activităţii a trei categorii de subiecţi economici implicaţi în procesul de creare a monedelor – Banca Centrală. ea îşi va mări creditele pentru a obţine un venit suplimentar sub forma dobânzii. Aceste noi credite alimentează conturile bancare. Capacitatea de a crea monedă nu este legată de gesimea depozitelor. căci băncile pot crea monedă prin distribuirea de credite. Valori succesive de credite şi depozite se propagă în sistemul bancar. În primul caz. În loc de concluzie se poate sublinia că adecvarea definiţiei ofertei de monedă depinde de politica monetară a statului. sub forma depozitelor în conturi curente creditor. Există două abordări de bază cu privire la dimensionarea (măsurarea) cantităţii de monedă: abordarea prin tranzacţii. fiecare bancă trebuie să păstreze rezerve de monedă la Banca Centrală. Dimensionarea (măsurarea) cantităţii de masă monetară creată însă de către băncile comerciale poate fi abordată în cadrul teoriei multiplicatorului de credite. În concluzie. în condiţiile încadrării tranzacţiilor sistemului bancar în limitele cererii de monedă din economie. existând creaţie monetară din momentul în care un credit este distribuit de către o instituţie financiară. dacă ele ştiu că îşi pot procura moneda centrală. băncile şi subiecţii nebancari – au componente şi funcţii diferite în cadrul aceluiaşi gen de tranzacţii. ca un raport între creşterea cantităţii de monedă pe lângă Banca Centrală şi creşterea depozitelor bancare. Abordarea se poate realiza în două stadii succesive. Cantitatea optimă de monedă şi creşterea acesteia contribuie la crearea capacităţii naţiunii de a realiza aceste obiective. Abordarea prin tranzacţii măsoară (determină) cantitatea de monedă prin evidenţierea funcţiei monedei ca mijloc de schimb. 50 . în funcţie de rata necesară de lichiditate a fiecărei bănci. de obiectivele instrumentare şi coordonarea acestora în cadrul strategiilor economice. Aceste rezerve necesare sunt determinate printr-o rată marginală de lichiditate. pentru a face faţă „fugii” de monedă. Dacă o bancă comercială dispune de un excedent de rezerve de monedă pe lângă Banca Centrală.schimbările în oferta totală de monedă şi de schimbările în creşterea cantităţii de monedă.

încât posesorii de mijloace băneşti (operatorii economici şi pupulaţia) să le poată utiliza fără să se formeze sume reprezentând o cerere de consum nesatisfăcută. care se bucură de încrederea populaţiei. valorile de credit se înlănţuie astfel încât.fără perturbări şi în condiţii de eficienţă. Ne raliem la acele definiţii ale echilibrului monetar care scot în evidenţă următoarele caracteristici esenţiale: . Se mai ştie că rezervele băneşti ale populaţiei (destinate unor perioade diferite) utilizate în alte scopuri şi înainte de termenul propus.. să se elimine pe cât posibil stocurile excedentare de mijloace de producţie şi bunuri de consum. practic. în stabilitatea lor. este evident că poate exista o varietate foarte mare de definiţii. de 5 ori mai mare decât suma creditului iniţial. Întrucât cerinţele se referă. O monedă stabilă nu este de conceput decât în condiţiile în care în toate sferele şi sectoarele producţiei şi circulaţiei mărfurilor. Prin urmare. expansiunea monetară va fi mai mare şi invers.Presupunând rata de lichiditate egală cu 20% şi admiţând că suma rezervelor excedentare afectată creditului iniţial este de 100 u.concordanţa dintre veniturile şi cheltuielile băneşti ale participanţilor la procesul de reproducţie. respectiv a stabilităţii monetare. toate procesele legate de realizarea produsului social. menţinerea echilibrului monetar. este necesară adaptarea cererii de mărfuri (mijloace de producţie şi bunuri de consum) şi servicii faţă de oferta de mărfuri şi servicii (conform jocului liber al ecnomiei de piaţă). de distribuirea şi redistribuirea venitului naţional. Majoritatea economiştilor consideră că în centrul atenţiei trebuie să stea numai procesele materiale ale reproducţiei . poate influenţa 51 . 1. să fie justificată din punct de vedere obiectiv. precum şi în domeniul comerţului exterior. iar cantitatea de monedă existentă asupra populaţiei să corespundă necesarului obiectiv. De aici rezultă că în condiţiile unei rate necesară de lichiditate mai mică.m. din fiecare val de credite. . Acestea din urmă pot fi afectate unor noi credite astfel încât creditele noi depuse în conturi curente vor fi în sumă de 500 u. de obicei. oferă condiţiile necesare pentru dezvoltarea armonioasă a economiei şi utilizarea cu cel mai mare randament a mijloacelor materiale şi monetare. procesele economice se desfăşoară liber. implicit. financiare şi valutare.. În acest sens. reprezintă un obiectiv principal al politicii monetare. În condiţiile economiilor bazate pe producţia de mărfuri.m. Este necesar ca produsele realizate de fiecare operator economic să poată fi vândute efectiv. 20% sunt afectate rezervelor necesare şi 80% constituie rezerve excedentare. la toate proporţiile reproducţiei. Existenţa echilibrului monetar şi. procesele monetare fiind doar o reflectare a acestora. premisă şi totodată consecinţă a echilibrului resurselor materiale. în condiţii de stabilitate a preţurilor.Literatura de specialitate cunoaşte mai multe definiţii ale echilibrului monetar care pornesc. a unei monede stabile. Echilibrul monetar Echilibrul monetar este o parte componentă a echilibrului economic general. începând cu proporţionalitatea în sfera producţiei materiale şi terminând cu buna organizare a plăţilor.desfăşurarea în condiţii de proporţionalitate şi eficienţă a proceselor din sfera producţiei materiale.3. se reflectă în circulaţia monedelor. de la enumerarea cerinţelor acestuia.

s-ar impune corelarea veniturilor realizate cu posibilităţile de satisfacere a nevoilor de mijloace de producţie şi de alte mijloace destinate activităţii productive şi investiţiilor.1. o importanţă deosebită o au măsurile ce se iau în permananţă pentru respectarea echilibrului bugetar. Referitor la relaţia: . fiind exprimat de egalitatea între cererea şi oferta de monedă. Ca urmare. inclusiv a prevederilor privind proiectaţi. adică: Fn – fonduri împrumutate. şi mijloacele circulante împrumutate.investiţii) expresie a echilibrului economic.echilibrul dintre venituri şi cheltuieli. care se formează permanent pe căile de participare a veniturilor curente şi care. de cele mai multe ori imprevizibile. pe bună dreptate. În ceea ce priveşte mijloacele circulante ale operatorilor economici. pe planul activităţilor operatorilor economici productivi. Echilibrul dinamic ia în considerare şi variabila temporală. Acesta din urmă influenţează masa monetară. ∆ n =∆ s F F 52 .acumulări. se poate afirma. Echilibrul static este o simplificare metodologică a curgerii realităţii economice. atât în sfera monedei de cont. Echilibrul economic reprezintă o constelaţie de variabile interdependente. Conceptul primar de echilibru economic este echilibrul static. fapt ce trebuie avut în vedere în realizarea stabilităţii monetare prin respectarea corelaţiilor arătate. distincţia care se face între mijloacele circulante proprii. precum şi respectarea cerinţelor încât creditul să fie acordat numai pe bază de garanţii materiale şi să fie rambursat la scadenţa stabilită. financiare. cât şi în cea a numerarului. 1. De asemenea. nu influenţează masa monetară în circulaţie. I . Pentru realizarea echilibrului monetar.echilibrul economic şi echilibrul financiar. Fs – fonduri financiare. echilibrul monetar trebuie realizat în cadrul procesului circulaţiei. implică egalitatea între cererea şi oferta de mijloace financiare. monetare. echilibrul raport cu mărimea acumulărilor termenelor de dare în funcţiune asigurarea realizării parametrilor în condiţii de eficienţă. respectarea strictă a a noilor capacităţi. care se procură pe calea creditului bancar. valutare şi sociale specifice fiecărei economii şi fazele de evoluţie a acesteia. monetar mai presupune echilibrul investiţiilor în băneşti destinate investiţiilor. că volumul mijloacelor băneşti din economie reprezintă un factor deosebit de sensibil al echilibrului monetar. folosindu-se metode specifice acestor activităţi. Pentru aceasta. Echilibrul şi dezechilibrul economic Starea de echilibru într-o economie îşi are determinanţii în condiţiile economice. se poate spune că egalizarea A = I (A . putând descrie procesul de restabilire a echilibrului perturbat la un moment dat. includerea fiecărui moment al evoluţiei într-o structură corelativă a sistemului economic global. principiu care prevede excluderea folosirii emisiunii băneşti pentru acoperirea diferitelor cheltuieli ale statului. Acest concept de echilibru reflectă continuitatea evoluţiei. el putând fi supus unor influenţe de comportament. echilibrarea relaţiilor economice externe Totodată.3.

raportul în care se află cele două sfere ale circulaţiei monetare: sfera numerarului şi sfera monedei scripturale (virament).modul în care se formează şi repartizează veniturile şi cheltuielile prin intermediul bugetului de stat. având un caracter dinamic. 1.3. Realizarea echilibrului monetar este condiţionată şi de înfăptuirea celorlalte forme de echilibru: financiar. circulaţia monetară exercitând. trebuie îndeplinite condiţiile: . Echilibrul monetar şi interpretările alternative Conceptul de echilibru monetar. determinat de mutaţiile din sfera reală.proporţia distribuţiei capitalului agentului economic propriu sau împrumutat (străin).2. La condiţiile de mai sus se adaugă şi factorii: . etc.modalitatea şi formele constituirii sistemelor de fonduri în cadrul economiei naţionale.emisiunea monetară. bugetar. valutar. al bugetelor locale.echilibrul monetar se manifestă ca tendinţă. se dimensionează cu ajutorul bugetelor financiare ale agenţilor economici şi ai sistemului de contracte economice între aceştia.viteza decontărilor în general.corelaţiile care se asigură între bugetul de stat şi celelalte ansambluri valorice din economie constituie o condiţie primordială a realizării echilibrului monetar. . iar împreună cu dezechilibrele financiare afectează echilibrul economiei în general. . .formarea surselor de creditare şi distribuirea lor.3. o influenţă activă asupra proceselor materiale. . de care sfera monetară este dependentă.Relaţiile dintre echilibrul financiar şi echilibrul monetar. cât şi prin concordanţele de pe pieţele economice.echilibrul monetar constituie un obiectiv. 53 . . Premisele asigurării echilibrului monetar Pentru realizarea echilibrului monetar. . care se realizează numai de către Banca Centrală. pun în evidenţă faptul că procesele monetare pot tinde spre echilibru nu numai prin intermediul tranzacţiilor financiare. Dezechilibrele monetare se răsfrâng asupra câmpului financiar. Interdependenţa dintre aceste resurse.viteza de rotaţie a resurselor monetare şi materiale. la rândul ei. cuprinde următoarele trăsături caracteristice: . .3.dependenţa proceselor monetare de cele reale este relativă. . de exemplu cele financiare. . influenţat de procesele de producţie şi de circulaţia din economia de piaţă.echilibrul monetar se realizează atât prin concordanţa care trebuie să existe între oferta şi cererea de bani. Echilibrul monetar nu înseamnă totdeauna şi echilibrul economic care este influenţat de mai mulţi factori. . 1.

1997. Un element fundamental al asigurării echilibrului monetar dinamic îl constituie politica monetară. Moneda şi inflaţia Inflaţia. pg. bugetele locale Cererea şi oferta de monedă Tranzacţii cu agenţii ec. :Condiţiile şi factorii de influenţă ai echilibrului monetar se prezintă schematic astfel17: Procese financiare şi valutare Echilibrul sau dezechilibrul monetar Cererea şi oferta de mărfuri Bugetul de stat. reprezintă componenta esenţială a concepţiilor actuale asupra acestui fenomen degenerativ. Manolescu .4.. interni şi externi Masa monetară Import export Balanţa de plăţi Capacitatea de plată a subiecţilor economici Sfera numerarului Sfera monedei scripturale 1. Editura Economică.65. privită din perspectiva monetară.rambursarea creditelor bancare şi participarea la procesul de formare a resurselor financiare naţionale. Bucureşti.3. integrarea acestuia în echilibrul economic de ansamblu.„Moneda şi ipostazele ei”. 17 Gh. 54 .

a. Deci. fenomen economic global. . generată de dezechilibrele structurale din economie. emisiunea de monedă este condiţia premisă a inflaţiei. Formele prin care se manifestă inflaţia: . salarii) şi apoi în influenţa negativă asupra preţurilor. b. inflaţia este o sumă de dezechilibre. Revenind la ecuaţia lui Fischer: M · V = P · T. . nejustificată din punct de vedere economic a unor categorii de costuri (ex.inflaţia structurală. Alţi economişti spun că inflaţia este identificată cu creşterea preţurilor. în această perioadă: a. Inflaţia în acest sens reprezintă o creştere cumulativă şi auto-întreţinută a nivelului general al preţurilor în interiorul unei economii. reprezintă expresia unui dezechilibru global între fenomenele economice legate de conjunctură. În cele din urmă putem afirma că. creşterea preţurilor fiind caracteristica dimensională esenţială.Unii economişti consideră masa monetară (oferta de monedă) factorul strategic pentru obţinerea stabilităţii economice. inflaţia. numai dacă oferta de monedă ar fi în întregime autonomă în raport cu cererea de monedă. inflaţia. Inflaţia ca fenomen monetar. variaţia cantităţii de monedă. venituri sau cheltuieli. .stagflaţie – creştere economică negativă. unde: M = cantitate de monedă. . când au loc creşteri ale cererii de monedă. care amputează puterea de cumpărare a veniturilor şi a monedelor naţionale. generată de creşterea. Într-o economie mai apar şi fenomenele: .inflaţia prin costuri. ci nu factorul cauzal primar. 55 . b. determină variaţia proporţională a preţurilor. P·T = fluctuaţiile tranzacţiei rezultă că. Moneda ar putea fi cauza primară a dezechilibrului inflaţionist. fenomen monetar. V = viteza de circulaţie. iar excesiva creaţie monetară conduce inevitabil la inflaţie şi insuficienţa cantităţii de monedă provoacă recesiunea. Interpretarea fenomenului inflaţionist se axează pe două puncte de vedere. P = preţ.inflaţia importată. astfel că la originea creşterii preţurilor se află creaţia excesivă de monedă.dezinflaţie – reechilibrarea economică. generată de creşterea cererii globale de bunuri şi servicii în raport cu oferta inelastică. Inflaţia ca fenomen economic global.inflaţia prin avere. generată de mecanismele cursului de schimb. producţie.

18 * Sistemul bimetalist a fost primul nostru sistem monetar naţional. Elveţia şi Grecia).1. 1 şi 0. iar dezechilibrele monetare nu sunt cauza procesului inflaţionist. 18 Idem 16. limitându-se pentru acesată monedă şi puterea de plată la 5 lei. Unitatea monetară a fost definită prin lege cu 0. Belgia. 1. în măsura în care ea se traduce prin creşterea generală a preţurilor. care a condus la importante modificări în organizarea monetară a României. Acest lucru a însemnat un pas înainte în crearea sistemului monetar modern. rolul de echivalent general revenindu-i atât aurului cât şi argintului. contribuţia fenomenului monetar la procesul inflaţionist este condiţională. pg 63 – 65. Formarea şi caracteristicile sistemului monetar românesc În anul 1867 au fost puse bazele sistemului monetar naţional. * Cu ocazia respectivă s-a introdus sistemul zecimal. Caracteristicile sistemului monetar instituit prin Legea din 1867. sunt: * Este primul nostru sistem monetar naţional şi nu un nou sistem monetar. unde leul a fost împărţit în 100 de bani. 2 şi 1 bani. * Prin lege au fost stabilite cupiurile monedelor de aur şi de argint (de aur în piese de 20. pe teritoriul României circulau monedele de aur şi argint ale ţărilor Uniunii Monetare Latine (Franţa. * Conform legii. aşa cum s-a considerat de guvernanţii vremii. ci un însoţitor al acestuia. Pentru monedele de aramă se stabileşte şi cantitatea acestora (65 milioane buc. exces care provoacă creşterea preţurilor.5 lei) şi cupiurile monedei de aramă de 10. fixându-se un raport de valoare între cele două metale monetare de 1 : 14. ci servea pentru transformarea diferitelor monede străine în lei.4.Creşterea preţurilor. conchidem că INFLAŢIA este un proces de natură monetară. 10 şi 5 lei.3226 gr.) şi valoarea lor (4 milioane lei). faţă de situaţia precedentă când leul (de calcul) era alcătuit din 40 parale. 5. Italia. iar celelalte monede străine se primeau la toate casele publice până la baterea monedei naţionale. 56 . o dată cu înfăptuirea unei reforme monetare. iar de argint de 2. aur cu titlul 900 ‰ şi cu 5 gr. ca monedă lagală a ţării. Inflaţia depinde şi de o serie de factori de natură nefinanciară sau neeconomică. nu este decât consecinţa inflaţiei şi nu inflaţia însăşi. dar atunci ea nu avea o bază reală deoarec leul de calcul nu era o monedă efectivă.4. Inflaţia este un exces al cererii de mărfuri comparativ cu oferta de mărfuri. Cele două puncte de vedere. Sistemul monetar naţional al României 1. Dacă se are în vedere această distincţie. În concluzie putem spune că. argint cu titlul 835 ‰. 38 variantă dominantă în acea vreme. Ideea că România ar fi avut un sistem monetar (al leului de calcul) s-a vehiculat în parlament. nu fac distincţie între natura inflaţiei şi originile acesteia.

3226 grame aur. de cei care îşi procurau pe piaţă aur în schimbul argintului). Astfel. deşi a fost legiferat ca sistem bimetalist.000 lei şi reprezendând doar 0. Soluţia respectivă a avut la bază atât intersele capitalului autohton cât şi ale celui străin. Valoarea leului. dar legea monetară a obligat a se primi la plată orice cantitate de monedă de aur şi argint ale ţărilor membre uniunii. dreptul de batere i-a fost rezervat statului. 2. iar Imperiului Habsburgic nu-i convenea faptul că primele monede de aur de 20 lei purtau pe verso efigia lui lui Carol I.până la Războiul de Independenţă a României. . ca urmare a acţiunii lui Greham. iar capitalul străin dominant în economie obţinea câştiguri din îndrumarea spre România a argintului depreciat. care a avut sediul în Bucureşti (Şoseaua Kiseleff) a funcţionat cu întreruperi până în 1890 când a fost consemnată ultima comandă de monedă. şi 20 lei şi din argint de 50 bani. etalonul lui. Primii „lei” Din punct de vedere juridic. monezile de aur au fost bătute doar în mod simbolic.în România a fost adoptat sistemul monetar bimetalist într-o perioadă când erau vizibile neajunsurile acestui sistem. sursă care putea aduce aur în ţară. Monetăria. 1. . ar fi putut şi ea să procedeze în mod similar.4. Dacă România ar fi fost admisă în această uniune. Leul a devenit monedă naţională. iar factorii politici pot fi legaţi de interesele celor două mari imperii ca statul român să nu-şi bată monedă proprie.el a funcţionat de facto ca un sistem monometalist argint.2. el fiind împăţit în 100 de bani. din Uniunea Monetară Latină. legea nefăcând referire decât la moneda metalică. 10. .primul sistem monetar naţional a fost în întregime metalist. noul leu românesc avea o valoare mare de: 1 kg de aur reprezentând 3.100 lei. Privire istorică asupra sistemului monetar românesc. România nu a făcut parte. Capitalul autohton obţinea avantaje materiale de pe urma agioului aurului faţă de argint (diferenţei plătite în plus. După cum s-a mai spus. Factorii economici au fost determinaţi de efectele secetelor care nu au permis exportul masiv de cereale. era reprezentată de 5 grame de argint sau de 0. iar 1 kg de argint 200 lei. Ca diviziuni s-au bătut monede mărunte de 1. aşa cum rezultă indirect din textul legii monetare. cu menţiunea: Carol I domnul Românilor.* Baterea monedei de aur şi argint nu a mai avut la bază principiul baterii libere. Aceasta a fost influenţată de acţiunea unor factori economici şi politici. apărea pentru prima dată sub această denumire în aprilie 1867. leul. 57 . moneda naţională a României. valoarea lor ridicându-se numai la 102.38 % din totalul pieselor bătute. Făcând o analiză asupra formării şi funcţionării primului nostru sistem monetar naţional. 5 şi 10 bani din aramă. peste raportul de valoare fixat de lege. În 1870 se decide şi înfiinţarea unei monetării româneşti unde să fie emise monedele. putem desprinde următoarele concluzii: . atunci când a fost promulgată „Legea pentru înfiinţarea unui sistem monetar şi pentru fabricarea monedei naţionale”. Imperiul Otoman pretindea să se înscrie pe moneda naţională a României un semn distinctiv al independenţei faţă de aceasta. de 1 leu şi 2 lei. Astfel. Legea prevedea baterea monedelor din aur de 5.

Prin noul sistem monetar.) ca primă instituţie de emisiune a statului român independent. În 35 de ani (1880-1915). fie prin vânzarea domeniilor statului. 50.24 lei. 100 lei şi 1. Retragerea a fost amânată iniţial până în anul 1885 şi apoi până în anul 1912. moneda naţională. Leul românesc se raporta astfel: 100 lei – 99.91 franci francezi (aproape la egalitate). domenii ce însumau o valoare dublă faţă de emisiunea de bilete ipotecare. România era conectată la sistemele moderne europene şi. a avut una din cele mai puternice monede ale continentului. când un tip de monedă superioară. lei. Momentul respectiv este marcat de semnificative modificări aduse sistemului monetar românesc. fie prin contracararea de către statul român a unui împrumut intern în condiţii avantajoase. ci prin contractarea unui împrumut intern. în al doilea rând. * Înfiinţarea în anul 1880 a Băncii Naţionale a României (B. care s-au tezaurizat în condiţii de război. ci titluri ale unui împrumut de stat şi ca atare l-au păstrat asupra lor (banii de hârtie se depreciază în procesul circulaţiei). biletele ipotecare şi-au păstrat totuşi o anumită stabilitate relativă expicată de faptul că. în sensul că obliga creditorii statului să le primească în contul datoriilor pe care le avea. pentru că ducea la scăderea preţului pământului. precum şi o acoperire în bilete ipotecare. Vânzarea moşiilor de către sat nu convenea moşierimii. 100. care în acea perioadă suferea o scădere tot mai accentuată a valorii pe piaţă.25 lei. raportată la aur şi argint. şi 500 lei. nua cunoscut inflaţie. Cu toate că întruneau toate caracteristicile banilor de hârtie. 20. ele au înlocuit în circulaţie monedele de aur.18 lei. Denumirea de bilete ipotecare înlocuia pe cea de bilete de tezaur din 1866. Aceste bilete ipotecare au fost înzestrate de către stat cu putere circulatorie. 10. cu acoperire în aurul din depozitul băncii.R. în primul rând. Statul a împuternicit Ministerul Finanţelor să emită bilete ipotecare în valoare de 30 mil.Mai trebuie spus că.N. O primă modificare este legată de apariţia unui nou tip de monedă superioară şi anume bancnota. În acest sens s-a prevăzut o acoperire în stoc de aur şi argint. după 1880 (când s-a înfiinţat Banca Naţională a României) au apărur şi bancnotele de 20 lei. în sensul că erau supuse deprecierii. să fie acoperită într-o monedă inferioară (biletele ipotecare). în al treilea rând. în cupiuri de 5. ele au circulat exclusiv în compania monedei de argint. până la primul război mondial. 1 marcă germană – 1. Totodată pentru bancnotă se 58 . 1 liră sterlină – 25. dar nepuse în circulaţie. Leul avea asigurată convertibilitatea liberă. termen care nu a mai operat. 1 dolar – 5. Biletele ipotecare erau garantate printr-o ipotecă de rangul I asupra unor domenii ale statului (moşii). care nu era altceva decât banul de hârtie. căt şi pentru acoperirea altor cheltuieli pe de altă parte. din circulaţie. deoarece în anul 1888 a fost contractat un împrumut intern destinat răscumpărării în întregime a biletelor ipotecare. Totodată au fost prevăzute şi condiţiile de retragere a acestora. deţinătorii de bilete ipotecare nu le-au considerat drept bani de hârtie.000 lei. Retragerea biletelor ipotecare din circulaţie a fost stabilită pentru anul 1883 dar nu prin vânzarea moşiilor statului (care trebuia să înceapă în 1879). soluţie discutabilă. * Apariţia primilor bani de hîrtie sub forma biletelor ipotecare Banii de hârtie au fost emişi în vederea acoperirii cheltuielilor statului român pentru ducerea războilui de independenţă pe de o parte. cum este bancnota.

cea de schimbare propriu-zisă a acestora cu bancnote ale B. scăzându-i puerea de cumpărare.5 lei. 59 . Unificarea monetară s-a făcut prin contractarea de către statul român a unui împrumut de la B. * Soluţia de deflaţie – devalorizare din anul 1925. 1 şi 0. fapt ce a agravat procesul inflaţionist. în timpul primului război mondial. Totodată.. * Trecerea la monometalismul aur în anul 1890 şi renunţarea la bimetalism. .R. 2 şi 1 bani. 2. rubla Romanov) şi a leilor emişi de Germania (ca bani de război).acoperirea bancnotei creşte de la cel puţin 33 % la 40 % stoc metalic aur. Primele bancnote ale B. Ocazia aceasta a dat prilejul inventarierii semnelor monetare şi a ştampilării lor. au fost emise bilete proprii ale B. a fost înfăptuită în două etape: .N. şi statul român a două convenţii. După cum s-a putut observa. aşa că pe bună dreptate se poate spune că perioada cuprinsă între 1890 şi anii de început ai primului război mondial poate fi considerată „perioada de aur a sistemului monetar al României”. pentru a nu se aduce altele la schimbare.N. datoria contractată înainte şi să nu mai contracteze alte datorii.se adoptă forma convertibilităţii integrale în aur a bancnotei.N. Germania emite prin Banca Generală Română bani de hârtie.cu această ocazie. ca urmare a formării statului naţional unitar român.R. garantat cu bonuri de tezaur. Sistemul monometalist românesc introdus în anul 1890 prezenta următoarele caracteristici: . leul a fost definit numai în aur. BNR emite bancnote şi pentru acoperirea cheltuielilor statului.N. * Unificarea monetară din 1920 – 1921. prin care statul se angaja să restituie către B. 67 – 73.prevedea o convertibilitate metalică integrală în aur şi argint. aur cu titlul 900 ‰). pg.R. Ulterior. garantaţi cu un depozit al statului german la Reichs Banc din Berlin.N. 5. . garantate cu bonuri de tezaur. ruble de Lwov. . monedele de argint au rămas cele de 5. În acest fel. cu aceeaşi cantitate ca în anul 1867 (de 0. . fapt ce a favorizat introducerea frauduloasă în ţară a unei mari cantităţi de bancnote străine. au fost puse în circulaţie în anul înfiiţării şi nu erau altceva decât vechile bilete ipotecare transformate în bancnote prin aplicarea unei ştampile cu denumirea Băncii Naţionale a României peste vechea denumire de bilet ipotecar.monedele de aur a rămas cele de 20 şi 10 lei.R. iar cele de aramă de 10. leul se depreciază masiv.R.N.a asigurat stabilitatea monetară.3226 gr.cea de declanşare a fixării bancnotelor străine (coroane austro – ungare. concretizată în încheierea între B. din valoarea bancnotelor emise. unificarea monetară a întârziat câţiva ani faţă de unificarea politică. . Acum moneda de argint a devenit monedă metalică obişnuită. Din 19 Idem 16. prin funcţionarea mecanismului tezaurelor şi reglarea spontană a cantităţii de bani în circulaţie.19 * În perioada primului război mondial.R.

care prevedea condiţii generale. la purtător şi la vedere. Între caracteristicile principale ale reformei monetare din 1929. contractare realizată treptat.lichidarea datoriei statului la B. . limitând valoarea acestora la 3 mil.R.constată pentru prima dată dispariţia monedei de aur şi argint din circulaţie.legea monetară de stabilizare propriu-zisă.s-a realizat pe calea devalorizării.R.păcate această soluţie nu a dat rezultatele scontate. . ea neputând să oprească procesul de depreciere a leului.N. la alegerea B. . 10 şi 20 lei. de a împrumuta în caz de nevoie. aur cu titlul 900 ‰.R. .. recunoscându-i-se astfel oficial masiva depreciere pe care o suferise.N. în acest fel conţinutul în aur al leului scăzând de 32. . deoarece bancherii străini cereau un privilegiu (garanţie) de rangul I asupra veniturilor statului din monopoluri.N. în bună măsură. necesar atât stabilizării monetare cât şi dezvoltării economiei.legea privitoare la contractarea unui împrumut extern. pe seama diferenţei din reevaluarea stocului său de aur. (convertibilitatea integrală în aur.R. 5. adoptându-se toate formele convertibilităţii cunoscute până atunci. lei.N.N. încheind cu acestea convenţii pentru deschiderea şi utilizarea de credite sub formă de economii şi să cumpere nelimitat devize convertibile în aur.26 ori faţă de ultima definire. 2. 60 . Această reformă a constat dintr-un mănunchi de legi şi programe menite să stopeze procesul deprecierii leului şi anume: .R.R. de la alte bănci de emisiune străine. Contractarea respectivă s-a înfăptuit de către statul român indirect.R. cu anexele sale. . prin care se autoriza B.reforma monetară s-a realizat în fapt prin contractarea a 6 împrumuturi externe.legea pregătitoare stabilizării monetare. din care 25 % stoc metalic de aur în casă sau în depozite în străinătate. deci pe seama unei operaţii scriptice. iar a doua convenţie privea plafonarea emisiunii de bancnote la nivelul atins la sfârşitul anului 1924. Prima convenţie a avut în vedere lichidarea emisiunii de stat şi întărirea circulaţiei fiduciare pe o perioadă viitoare.N. .se reintroduce convertibilitatea bancnotei B.statul a preluat o mare parte din portofoliul imobilizat al B. . prin Casa Autonomă a Monopolurilor creată cu acest prilej. .N.elaborarea programului de stabilizare a leului. conţinutul leului fiind definit cu 10 mg. limitată ca sumă necesară procurării unui lingou întreg de aur şi convertibilitatea în valute). amintim: . * Reforma monetară de stabilizare din 1929. legate de consolidarea economică internă şi restabilirea încrederii străinătăţii în economia României şi condiţii legate de crearea premiselor pentru funcţionarea normală a B. s-a făcut.pe linia acoperirii bancnotei se modifică atât procentul metalic de aur şi devize liber convertibile la 35 % din volumul aranjamentelor la vedere ale B. legea nemaifăcând referiri decât la bancnota şi moneda din metale obişnuite de 1.

Aceasta a dus la ieşirea din tezaurul B. 1944 aceste preţuri au crescut cu 345. .medalia de aur constituia o primă asigurare împotriva deprecierii leului. care a afectat o serie de regiuni geografice ca Moldova.deflaţia prin vânzarea aurului s-a mai folosit în această perioadă şi de alte ţări ca: Elveţia.în decembrie 1944 – ianuarie 1945. când procesul de depreciere a leului nu era aşa de pronunţat.000 lei erau singurii în măsură să cumpere cu 15. în perioada 1934 – 1939. iar circulaţia bănească a crescut cu 306. statul român a trebuit să emită o serie de bani de hârtie (în august 1947 acestea se ridicau la 7). . Deprecierea leului în această perioadă a fost motivată de o serie de factori economici. iar deprecierea externă a leului faţă de dolarul SUA a fost de peste 16 mii ori. Pe baza acestei soluţii au fost retrase din circulaţie 65 miliarde lei.efectele secetei din vara anului 1946. Convertibilitatea leului a fost complet anulată în timpul crizei şi au fost luate măsuri restrictive privind circulaţia devizelor. Dobrogea şi care a determinat o lipsă acută de produse agricole şi creşterea masivă a preţurilor acestora. în sensul că cei care subscriu la un împrumut de 50. Prin urmare.legea privind stabilirea principiilor de formare a preţurilor şi tarifelor. iar în perioada iunie 1941 – sept. Grecia. . S-a prevăzut baterea a 1 milion de medalii. În felul acesta.R. asocierea împrumutului refacerii naţionale cu o emisiune de medalii de aur. pur şi simplu.N. s-a întreprins o soluţie de deflaţie.000 lei o medalie de aur.. cât şi plata unor despăgubiri de război faţă de Uniunea Sovietică. fiind a patra ţară în ceea ce preveşte contribuţia umană şi materială la înfângerea Germaniei fasciste. . 61 .N. depăşind de peste 8 mii de ori nivelul în 1947 faţă de 1938. aur cu titlui 900 ‰. au luat-o razna.legea privind obligativitatea cedării aurului şi devizelor către B.Reforma monetară din 1929 a fost puternic afectată de efectele crizei economice generale din anii 1929 – 1933.R.55 gr.bugetul statului era grevat de o serie de cheltuieli. financiari şi monetari: . ce a încărcat circulaţia bănească. India. China. preţurile cu amănuntul au crescut cu 47 %. . . Deprecierea leului s-a accentuat semnificativ în perioada următoare. a 5895 kg aur. * Reforma monetară din 15 august 1947 a constat dintr-un complex de legi menite să însănătoşască situaţia economică şi monetară a ţării: .8 %. Soluţia însă n-a putut opri deprecierea leului. cu toate că s-au luat măsuri în acest sens. Asemenea soluţie este motivată astfel: .5 %. deşi România făcea parte din coaliţia învingătorilor. atingând niveluri foarte ridicate mai ales în perioada celui de-al doilea război mondial şi în anii următori.nu s-a reuşit să se atingă nivelul antebelic al producţiei industriale. legate atât de refacerea economiei.legea monetară de stabilizare. fiecare medalie cântărind 6. Preţurile cu amănuntul. reprezentând 16 % din cantitatea existentă în circulaţie.

a creat premise pentru dezvoltarea forţelor de producţie etc. .legea privind recalcularea patrimonului societăţilor pe acţiuni. falsificări etc.întregul numerar deţinut. . 3 ori.a avut o serie de efecte favorabile asupra economiei: . a scăzut.5 mil lei vechi . lei vechi. 2 şi 5 lei.a dus la creşterea puterii de cumpărare a veniturilor bugetare. lei vechi. limitându-se însă suma schimbată după ocupaţia persoanelor fizice şi calitatea persoanelor juridice.N. conţinutul în aur a acestuia stabilindu-se la 79. aur fin. . privind acoperirea bancnotei de a deţine un stoc de aur de minim 25 % din volumul angajamentelor sale la vedere. .N. preţurile pe piaţa ţărănească au crescut de cca.obligaţia B.6 mg. .instituţiilor publice . .R. 1952 să se legifereze o nouă reformă monetară.a redus masiv cantitatea de bani în circulaţie (prin efectul schimbului. . faţă de 1947.salariaţilor şi pensionarilor din sectorul public şi particular.a sporit stocul de aur şi devize ale B. acestea din urmă având o putere de cumpărare mult mai mare ca înainte.. .) care au determinat ca la 26 ian.familiilor de agricultori pe cap de familie 5 mil.s-a înfăptuit în calea revalorizării leului.R. . care a avut următoarele caracteristici: . * Intervalul dintre anii 1947 şi 1952 se caracterizează printr-o serie de schimbări majore în economia românească (masa monetară a crescut în ritmuri superioare faţă de creşterile indicatorilor economici.a stabilit un nou raport între preţuri şi salarii. ceea ce este în discordanţă cu evoluţia puterii de cumpărare a leului. proasta calitate a semnelor monetare. bilete de tezaur de 20 lei şi monedă metalică de 0. invalizi.o sumă egală cu totalul salariilor plătite în luna iunie 1947. reducându-se cu 99. în timp ce preţurile produselor industriale au rămas neschimbate. astfel: . .reforma s-a înfăptuit prin schimbarea leilor vechi cu lei noi la raportul invariabil de 20.R. 500 şi 1000 lei. unitatea monetară fiind definită cu 6.346 mg. 62 . Conţinutul în aur a leului a crescut de cca. 1.50 . de 100. aur cu titlul 900 ‰.persoanelor fără profesie şi militarilor 1. .s-a înfăptuit pe calea devalorizării leului..nu se mai face nici o referire cu privire la convertibilitatea bancnotei.000 : 1. . ci din contră. orfani de război 3 mil.întreprinderilor . .N. care nu a crescut.în circulaţie urmau să funcţioneze: bancnote ale B. 12 ori. Principalele caracteristici ale reformei monetare din 1947 sunt: .997 %).

în anii opt zeci avem o creştere a masei monetare în circulaţie. aur fin. 3 şi 5 lei. fără a fi considerată reforma monetară. Din păcate. salariilor.R.3000 lei vechi s-au schimbat la raportul de 200:1. înlocuindu-le cu bancnotele B. La 31 ian. de 10. Se renunţă la categoria de bani „bilete de tezaur” în anul 1963. 3 şi 5 lei în 1966.fără să li se 63 . Unii specialiştii au motivat o astfel de ridicare a conţinutului în aur. deziderat nerealizat. După reforma monetară din 1952. * Alte momente ale sistemului monetar românesc. . . preţurile.întreprinderile şi instituţiile au schimbat numerarul deţinut în casă la raportul de 200:1. de aceleaşi cupiuri.. calitatea celui care schimbă.148112 gr. Revoluţia din dec. superioară ritmului de creştere a principalilor indicatori economici. aceasta fiind ultima declarare oficială a conţinutului în aur a leului.disponibilităţile întreprinderilor în conturi.sumele în numerar până la 1000 lei vechi s-au schimbat la raportul de 100:1. de 1.s-a admis la schimb întreaga masă monetară în circulaţie. avem de-a face în economia României cu un proces inflaţionist.N. 3. plecând de la ideea că toate semnele monetare se emit după acelaşi regim.s-a schimbat la un raport de două ori mai avantajos decât numerarul. au afirmat că prin această măsură s-a corectat conţinutul în aur stabilit în 1952 faşă de raportul de modificare a preţurilor. . monedă divizionară din metal obişnuit de 1. . salariile.soldul depunerilor la C. Alţii.R. dar s-a diferenţiat raportul de schimb în funcţie de o seamă de criterii: mărimea sumei schimbate. Ca urmare. se transformă în monedă metalică.N.R. cu toate că documentele oficiale făceau referiri la creşterea acestei puteri. . 1989 nu a stopat acest fenomen. pensiilor (de 20:1).C. Intervalul 1976 – 1980 se caracterizează prin creşterea salariilor cu cca.N. 10 şi 25 bani care au circulat o bună perioadă de timp. Acest fenomen a dus la o creştere însemnată a preţurilor produselor alimentare. restituirea părţilor sociale . au fost recalculate la raportul de 20:1.sumele peste 3000 lei vechi s-au schimbat la raportul de 400:1. Bancnotele B. 1954.E. leul menţinându-şi puterea de cumpărare..sumele în numerar între 1000 . Faptul acesta a determinat oficialităţile comuniste să recunoască contradicţia dintre producţie şi consum în sectorul producţiei bunurilor de consum. situaţia monetară a României s-a caracterizat printr-o oarecare „stabilitate”. ci l-a agravat. 35 %. Astfel: . 25 şi 100 lei. bilete de tezaur ale Ministerului Finanţelor de 1. preconizându-se creşterea în ritmuri mai accelerate a producţiei acestor bunuri. s-a ridicat conţinutul în aur a leului la 0. . aceasta şi datorită măsurilor luate în economie: renunţarea la corelaţia dintre indicatorii economici şi salarii. doar prin necesitatea stabilirii unor cursuri paritare favorabile nouă. dar fără o creştere a volumului producţiei corespunzător. pensiile etc.s-au introdus trei categorii de semne monetare: bancnote ale B.

000 lei reconcepute grafic.000 lei. 50 lei (500. Cu toate că s-au luat unele măsuri antiiflaţioniste. Toate acestea au condus la o depreciere masivă a leului în primii ani după revoluţie şi în următorii. etc. De reţinut că micuţele monede de 5. 10. 15 şi 25 de bani emise în perioada comunistă. 10.000 lei vechi). ultimul „ban” românesc ? Începând cu luna martie a anului 2005. Vor fi probabil ultimii „bani” româneşti care vor circula până vom trece la moneda unică europeană euro (€ – probabil în 2o12). Iată: bancnotele cu valoare nominală mică de 10. au ieşit din circulaţie abia în 1996. În urma acestor competiţii de oferte.000.000 lei şi respectiv 1. 100. 1. “La sfârşitul fiecărui an se organizează licitaţii la care participă cele mai mari imprimerii din Europa şi din lume. 64 . pe măsură ce BNR a putut asigura numerarul necesar pe piaţă. 50 şi 100 lei. în străinătate. precum şi din patru monede metalice. 50.. printre altele.000 lei vechi).000 lei şi 100. 5. BNR stabileşte cu cine se lucrează în anul următor”. în buzunare existau mulţi bani. la Imprimeria Băncii Naţionale.000 lei. în a doua jumătate a anului 1997.000 şi 10.Legea nr. Banca Naţională a României a emis şi pus în circulaţie „mărunţiş” de 1.000 lei. Totodată. Dar. 20.000 lei.000 lei → se fac în ţară. Acestea au fost primele emisiuni monetare după 1978.000. De la 1 iulie 2005. În perioada octombrie 1990 – noiembrie 1996. Noile monede şi cupiuri şi-au făcut apariţia abia în luna iulie. 500. 100 lei (1. Altfel spus. menţinerea unui nivel scăzut al producţiei (50 – 60 % faţă de anul 1989). cea mai valoroasă bancnotă aflată în circulaţie (ianuarie 2005) este cea de 1.asigure un fond sporit de marfă.000 lei. Structura cupiurilor este formată din şase bancnote. dar fără a fi create premisele unei corelaţii corecte între cerere şi ofertă etc. aceştia din urmă fiind retraşi treptat. Dar şi inflaţia.000 lei vechi). 50. . 5. banii noi au circulat paralel cu cei vechi. 5. dar puterea de cumpărare era mică. Toate acestea. Liberalizarea preţurilor şi a sistemului de salarizare începând cu anul 1990 a determinat amplificarea circuitelor băneşti în numerar. precum şi „hârtii” de 200.000 lei şi 10.000 lei. BNR a continuat să creeze şi să pună în circulaţie însemne monetare mai valoroase şi cu un nou design. Astfel. De altfel.000 lei. 348 din 14 iulie 2004 privind denominarea « leului ». monezile se bat la Monetăria Statului.000 şi 50. luna decembrie a anului 1996 a marcat încheierea acţiunii de retragere din circulaţie şi distrugerea bancnotelor şi monedelor metalice aparţinând vechii emisiuni.000 lei şi „mărunţişurile” (monezile) de 5. au intrat pe piaţă noile bancnote de 1. În acelaşi timp. Dacă suntem cumva curioşi să aflăm unde se tipăresc banii. Leii noi exprimă valori de 5 lei (50.000 lei vechi reprezentă 1 leu nou (greu). acestea n-au reuşit să oprească inflaţia.20 * Leul greu (nou). drapelul şi stema.000 lei şi 500 lei. Dar epopeea banilor actuali nu s-a încheiat cu cele precizate mai sus. 1 leu şi cinci multipli. O perioadă. PREŢURILE au fost afişate în leii grei (noi) şi în leii vechi. 10 lei (100. Alături de aceasta mai circulă bancnotele de: 500.000. Republica Socialistă România se „transformase” în România şi îşi schimbase.000 lei 20 Sursa: Ziarul “Jurnalul Naţional” din 3 ianuarie 2005. iar însemnele cu valoarea de 500.000.000. au constituit suficiente motive care au condus la necesitatea introducerii în circulaţie a unor bancnote şi monede de valori nominale mai mari (dar şi într-o nouă prezentare grafică). 10. liberalizarea preţurilor (fenomen normal economiei de piaţă).

5 lei → 10 euro.5. . De asemenea. . Teoria monetară cunoaşte trei stadii: . capitalul existent). când integrarea României în structurile Uniunii Europene s-a produs. Concept şi consideraţii generale privind teoria monetară Obiectul teoriei monetare îl constituie reliefarea legăturilor existente între monedă (ca masă monetară în circulaţie.1. cantitate de monedă necesară circulaţiei) şi o serie de variabile reale (produs intern brut. . Teorii monetare 1. produs naţional. 5 bani (500 lei vechi).cel al modului în care moneda acţionează prin intermediul dobânzii. referindu-ne concret la obiectul teoriei monetare. sub aspectul variaţiei veniturilor. dimensiunea bancnotei de 1 leu este la fel cu dimensiunea bancnotei de 5 euro. gradul de folosire a resurselor. de dimensiunea euro. al mişcării capitalurilor şi transferului acestora asupra producţiei şi asupra nivelului general al preţurilor. pe de altă parte. acela de a crea bazele ştiinţifice necesare promovării politicii monetare.000. putem spune că aici intră următoarele probleme fundamentale: . Între caracteristicile teoriei monetare amintim: 65 . pe de o parte şi nivelul preţurilor. . Deci. în vederea realizării unor obiective de politică economică. .valoarea acestora. 10 bani (1. leul greu (nou) va circula singur pe piaţă.000 lei).crearea monezilor (oferta de monedă). Bancnotele cu valoare echivalentă vechi şi noi arată la fel. 1.vechi) şi 500 lei (5.cel al luării în considerare a relaţiei dintre masa monetară în circulaţie şi nivelul preţurilor. scopul teoriei monetare este bine conturat. Divizorii leului greu (nou) sunt: 1 ban nou (100 lei vechi).modul de asigurare şi realizare a echilibrului monetar. în decursul cărora se manifestă succesiv diferite efecte ale preţurilor şi veniturilor. 50 lei → 50 euro. Noile bancnote şi monede vor fi ultimii bani româneşti. constând dintrun ansamblu de măsuri luate de către stat pe plan monetar.000 lei vechi) şi 50 bani (5.cel de analiză a raportului între masa monetară în circulaţie şi volumul mărfurilor. .cantitatea de monedă necesară circulaţiei (cererea de monedă). teoria monetară este parte a teoriei economice. funcţiile şi rolul monezilor. deoarece. după anul 2012 sau 2014. De la 1 ianuarie 2007.natura.5. 10 lei → 20 euro.000 lei vechi). însă cele noi sunt mai mici. Astfel. România va trece la euro (spun surse oficiale ale BNR). 100 lei → 100 euro şi 500 lei → 200 euro. Prin urmare.

fără aplicare concretă. . dar au fost şi cazuri în care acestea au apărut în procesul funcţionării mecanismului monetar. Principalele teorii monetare 66 . .diferitele variabile endogene şi exogene luate în studiu.variabilitatea obiectului său. în funcţie de scopul urmărit.2. ce determină complexitatea mai mare sau mai mică a metodelor folosite de teoria monetară.. a unor instituţii etc.teorii monetare (din păcate) centralizate (socialisto – comuniste). Acest lucru are la bază două procese opuse: .implicaţiile pe care le are teoria monetară. . . . Deoarece prezentul ne rezervă o mare diversitate de teorii monetare. se disting două tipuri importante de teorii monetare: . * După rolul şi implicaţiile teoriilor monetare asupra evoluţiei reale a economiei (mecanismul de transmiterea efectelor).teorii monetare ale economiei de piaţă (capitalistă).teorii monetare rămase doar la nivel de puncte de vedere. în sensul schimbării calitative permanente.teoria monetară are un caracter relativ şi variabil. se impune o clasificare a acestora din mai multe puncte de vedere: * Din punctul de vedere al sistemului social – economic pentru care au fost elaborate.metodele de abordare a fenomenelor monetare: metoda pozitivă – constând în tratarea lucrurilor aşa cum sunt şi metoda normativă – constând în investigaţiile ce urmăresc stabilirea direcţiilor în care urmează să se acţioneze în vederea modificării unor procese monetare..5.diferenţierea şi specializarea anumitor grupe de teorii monetare. în opoziţie cu ştiinţele naturii.în cadrul teoriei monetare se realizează combinaţii specifice de elemente cantitative şi calitative. Pentru început.prezentul ne oferă o diversitate de teorii monetare. 1. . şi – integrarea acestora în ansamblul ştiinţei monetare. . distingem: . . determinat de următorii factori: .teoria monetară reprezintă o combinaţie specifică de elemente micro şi macroeconomice.premisele sale.teorii monetare cu rol şi de politică monetară. . ca număr şi structură. ce prezintă o dinamică rapidă de la o perioadă la alta. teoriile monetare în cea mai mare parte a lor au avut o tratare teoretică corespunzătoare.

în secolul al XIX – lea.Gândirea monetară s-a concretizat în elaborarea următoarelor categorii de teorii monetare: . fără să influenţeze într-un fel procesele reale din economie. cu condiţia să aibă o acoperire în aur de aceeaşi valoare. . Teoria este legată de „concepţia rentabilităţii monedei” şi de concepţia că moneda reprezintă o deosebită invenţie. . iar stabilitatea monetară nu poate fi concepută fără existenţa monedei de aur sau argint. adică o parte din bancnote apreciată empiric că nu va fi convertită în aur niciodată. Contemporanii care au îmbrăţişat respectiva teorie au mers pe ideea că moneda are numai rolul de pură deservire a circulaţiei mărfurilor. Această concepţie a fost legiferată de oficialităţile engleze. Această teorie a fost susţinută încă de Aristotel şi a fost dezvoltată de clasicii economiei engleze Adam Smith şi David Ricardo. Printre iniţiatori amintim: Thomas Mun.teoria cantitativă a monedei. au existat controverse între două şcoli monetare engleze: şcoala monetară şi şcoala bancară. modificarea cantităţii de bancnote în circulaţie se efectua în funcţie de intrările şi ieşirile de aur din Banca Angliei. să fie emisă fără acoperire metalică. Practic. Banca Angliei putea emite orice cantitate suplimentară de bancnote. obligatoriu trebuie să aibă o bază metalică. acest lucru ar fi însemnat o reglementare a emisiunii de bancnote. Colbert. În rest. 21 Idem 16. Reprezentanţii şcolii monetare au susţinut că principala cauză a crizelor monetare şi financiare o reprezintă emisiunea exagerată de monedă de bancă. 76. Prin urmare.teoria nominalistă. . . astfel încât orice reducere a deţinerilor de aur din partea Băncii Angliei să se concretizeze într-o reducere egală sau proporţională a emisiunii de bancnote. 67 . pg. moneda. iar remediul l-ar constitui disciplinarea acestei emisiuni. astfel încât ea să se comporte la fel ca şi baterea monedei metalice cu valoare integrală.teoria marxistă a monedei. În acest sens.teoria monedei ca instrument tehnic de schimb. * Teoria metalistă Apariţia acestei teorii este legată de perioada acumulării primitive a capitalului. Problema ridicată de această teorie este legată de modul în care emisiunea bancnotei trebuie ancorată de baza metalică. Esenţa acestei teorii constă în faptul că pentru îndeplinirea funcţiilor specifice.21 * Teoria monedei ca instrument de schimb Teza principală a acestei teorii este aceea că moneda este considerată ca rezultat al unei convenţii între oameni pentru depăşirea dificultăţilor trocului.teoria metalistă.

pentru a nu le încălca libertatea în afaceri. . american de origine română).prudenţa bancară constă în acordarea de împrumuturi pentru satisfacerea nevoilor producţiei şi circulaţiei mărfurilor şi deci răspund tendinţelor de contracarare sau expansiune a activităţii economice. Orientarea nemetalistă a profesorului american se poate desprinde din scrisoarea deschisă adresată preşedintelui W.Thomas Tooke şi Fullarton. De asemenea. să nu creeze un decalaj prea mare între rezerve şi depuneri. îi determină pe bancheri să fie prudenţi. care poate modifica cantitatea de bancnote. 1992. Rugină sugerează pregătirea unei reforme monetare pentru a înlocui dolarul actual cu un dolar greu. Clinton şi colectivităţii economiştilor la 1 feb. Rugină a propus leul de 68 . depozitate în diferite magazii monetare speciale. iar un transfer de aur spre tezaurizare nu conduce la reducerea masei monetare. şcoala bancară a militat pentru orientarea băncii de emisiune spre nevoile pieţii. dar nu bancherii iniţiază această tendinţă. putem afirma că şcoala bancară susţine modificarea masei monetare în funcţie de nevoile reale. concretizate prin cereri de credite ce au la bază cambii.U. A. dar nici de economiştii zilelor noastre. aşa cum sunt şi disponibilităţile din conturile bancare. Contribuţiile şcolii bancare la dezvoltarea gândirii monetare n-au apărut întotdeauna cu claritate. care ar duce.practicând convertibilitatea bancnotei în aur. A. Teoria metalistă a fost reluată la sfârşitul secolului XX de neometalişti. Mai trebuie reţinut că şcoala bancară susţine ideea potrivit căreia guvernului nu i s-ar recomamnda dirijarea activităţilor băncilor comerciale. masa monetară nu se limitează printr-o decizie a statului şi nici printr-un reper natural cum ar fi stocul de aur. . ca reprezentanţi ai şcolii bancare. Pentru România.J. conform concepţiei şcolii monetare la adaptarea spontană a acesteia.A. profesorul american mai susţinea că dificultăţile fundamentale ale lumii contemporane izvorăsc din sistemele financiare şi monetare. Deci. univ. n-au fost bine înţelese nici de contemporanii ei. de monedă ale economiei. în cadrul acestora un loc principal ocupându-l Anghel Rugină (prof. şi a unor dolari acoperiţi şi converibili garantaţi cu diferite produse naţionale standardizate. Concluzionând. au respins atât analiza cât şi concluziile şcolii monetare. administrate de Sistemul Federal de Rezervă al S. Şcolii monetare i se aduc o serie de elemente de critică de către şcoala bancară şi anume: . Între factorii cauzali se numără şi ieşirea aurului din ţară din cauza inflaţiei interne. deoarece aceste sisteme sunt instabile şi nu au la bază ceva material. Totodată. ci o componentă distinctă a masei monetare.variaţia stocului de aur este cauzată de o serie de factori şi nu numai de situaţia economică.bancnotele nu sunt numai simpli înlocuitori ai aurului în circulaţie. ci nu din economie ca atare. Argumentele care stau la baza şcolii bancare sunt: . acoperit în aur şi convertibil în aur pentru reglarea soldurilor balanţei de plăţi. variabile.

al politicii statului şi drept cauze de prim ordin ale instabilităţii economiei contemporane. care pune accentul pe aptitudinile monedei de a fi schimbată printr-o cantitate de bunuri şi servicii.este considerată cea mai importantă teorie monetară. *Teoria nominalistă Teoria nominalistă a apărut ca o reacţie împotriva teoriei metaliste. un simbol. ce se rezolvă administrativ de către autoritatea statală. contemporani ai acestei teorii. . iar în 1992 leul de aur. pentru a pune la baza organizării monetare ceva material. . Schumpeter) este cel mai important şi cuprinde următoarele idei: . exprimată prin două curente: 1. Curentul funcţionalist al lui Menger.se impune printr-un înalt grad de complexitate.a fost şi a rămas cea mai dinamică teorie monetară.stă la baza politicii monetare a multor state. recunoscute de societate. recunoscând însă însemnătatea factorilor materiali în asigurarea stabilităţii sistemelor monetare. . prin stabilirea unui raport de schimb cu mărfurile.este foarte larg răspândită. Curentul nominalist propriu-zis (Knapp. 2. Mai mult. . * Teoria cantitativă a monedei Teoria cantitativă a monedei se caracterizează prin: . se pune problema încrederii în emitent a monedei şi în perspectivele puterii de cumpărare a ei.consideră că valoarea monedei este de natură juridică şi contestă faptul că moneda ar trebui să aibă neapărat o bază metalică. cei doi consideră că sfera fenomenelor monetare apare ca independentă de sfera fenomenelor economice. Prin această teorie s-au rezolvat unele probleme legate de faptul că a fost pus capăt rigidităţii funcţionale a sistemelor monetare metalisate. dar cea care determină fenomenele economice. . . Müller. în sensul schimbării ei pe măsura apariţiei unor condiţii noi şi în sensul dezvoltării ei în timp. este o unitate de calcul cu ajutorul căreia se exprimă diferitele proporţii în care se schimbă mărfurile între ele.moneda are un nume. pornesc de la faptul că fenomenele din sfera monetară apar ca rezultat al voinţei oamenilor. Harrold şi James. cu toate că iniţial a fost foarte simplistă.argint în 1990. 69 .puterea de cumpărare a banilor se consideră a fi o problemă exclusiv convenţională nominală. având în vedere acelaşi motiv. De asemenea. creându-se premisele utilizării monedei ca instrument clasic de intervenţie a autorităţii statului în activităţile economice. uneori chiar de către aceeaşi susţinători.

Fixarea irevocabilă a ratelor de schimb între EURO şi cele 11 monede. permite înţelegerea a ceea ce distinge moneda de celelalte bunuri şi anume că utilitatea monedei în tranzacţii este identică. dar garanţia materială trece treptat în economie. pe de o parte. afirmând că preţul este o rezultantă a raportului dintre masa monetară şi masa bunurilor. adică ansamblul de active (aici. Introducerea EURO ca monedă oficială în cele 11 state ca unitate de cont. face o strânsă legătură între masa monetară şi masa bunurilor.Convertibilitatea reprezintă o însuşire legală a unei monede de a putea fi preschimbată cu altă monedă în mod liber prin vânzare şi cumpărare pe piaţă. . rămâne de competenţa băncilor.Moneda scripturală şi moneda de hârtie (reprezentând forme ale monedei – semn). intrarea în funcţiune a Băncii Centrale Europene care înlocuieşte Institutul Monetar European. teoria cantitativă a monedei cunoaşte mai multe faze: clasică.În concluzie. de sprijin financiar şi tehnic şi de intervenţie în situaţii dificile. s-au impus puţin câte puţin ca instrumente de plată normale. . de către toţi şi totdeauna pentru a regla datoriile generate de schimbul de mărfuri. reuniunea de la Madrid a Consiliului European care a avut drept scop schimbarea denumirii monedei din ECU în EURO şi adoptarea scenariului tehnic al tranziţiei. Tobin. . . În dezvoltarea sa. Conferinţa Financiară şi Monetară Internaţională de la Bretton Woods.1998 (1 iunie). * Cuvinte cheie: . . iar pe de altă parte.Crearea monedei – semn. teoria cantitativă a monedei susţine că preţurile sunt influenţate nemijlocit de modificările ce intervin în cantitatea de monedă din circulaţie. Keynesistă. oricare ar fi forma şi valoarea sa intrinsecă.M o n e d a se concretizează prin ansamblul mijloacelor de plată direct utilizabile în vederea efectuării plăţilor pe pieţele de bunuri şi servicii.1999 (1 ianuarie). Friedman şi cea a teoriei cantitative a monedei ca formă a averii a lui J. Prin urmare.Puterea de cumpărare externă a monedei naţionale depinde. active = creanţă) acceptate pretutindeni. monetaristă a lui M. identificându-se cu mărfurile produse. . . de evoluţia preţurilor interne din ţara pentru care facem comparaţia. unde s-au pus bazele unei instituţii monetare internaţionale – Fondul Monetar Internaţional – ca organism de supraveghere a evoluţiilor sistemelor monetare naţionale în context internaţional. Trecerea de la moneda – marfă la moneda –semn. de evoluţia preţurilor din ţara cu care ne comparăm. . intrarea în faza a treia a Uninii Economice şi Monetare.1995.1944 (iulie). având aceleaşi funcţii şi aceeaşi valoare ca moneda – marfă. 70 .

. . -Cursul valutar reflectă relaţiile dintre preţurile interne şi cele externe.Viteza de circulaţie a monedei măsoară frecvenţa cu care o unitate monetară îşi schimbă deţinătorul într-o perioadă dată. capitalul existent). . premisă şi totodată consecinţă a echilibrului resurselor materiale. speculatorilor. iar împreună cu dezechilibrele financiare afectează echilibrul economiei în general. . gradul de folosire a resurselor. . creşterea preţurilor fiind caracteristica dimensională esenţială.Inflaţia este o sumă de dezechilibre. în procesul realizării mărfurilor şi serviciilor. cantitate de monedă necesară circulaţiei) şi o serie de variabile reale (produs intern brut. produs naţional. care amputează puterea de cumpărare a veniturilor şi a monedelor naţionale. exces care provoacă creşterea preţurilor.Piaţa valutară nu este însă numai locul de întâlnire al cererii şi ofertei „economice” de valută. Inflaţia este un exces al cererii de mărfuri comparativ cu oferta de mărfuri. .Sistemul monetar este o formă de organizare monetară instituită de stat prin acte normative. Capitolul II BĂNCILE * Scurt rezumat 71 .Circulaţia monetară se defineşte ca fiind un ansamblu coerent şi complex de fluxuri şi circuite prin intermediul cărora se desfăşoară mişcarea banilor.. constând din totalitatea activelor care pot fi utilizate pentru procurarea bunurilor şi serviciilor şi pentru plata datoriilor.Echilibrul monetar este o parte componentă a echilibrului economic general. Teoria monetară este parte a teoriei economice. autorităţilor monetare.Necesarul (cantitatea) de monedă reprezintă o mărime eterogenă.Obiectul teoriei monetare îl constituie reliefarea legăturilor existente între monedă (ca masă monetară în circulaţie. influenţat de procesele de producţie şi de circulaţie din economia de piaţă. ci şi arena pe care se desfăşoară intervenţiile „neeconomice” ale arbitrajiştilor. Dezechilibrele monetare se răsfrâng asupra câmpului financiar.Preţul unei valute în altă valută sau preţul efectiv sub care se comercializează mărfurile/serviciile pe piaţa internaţională reprezintă cursul de schimb. nu este decât consecinţa inflaţiei şi nu inflaţia însăşi. . Creşterea preţurilor. financiare şi valutare. .Preţul unui mijloc de plată exprimat sub forma unui raport între două unităţi monetare diferite reprezintă cursul valutar. în cadrul căreia se prevede o circulaţie de monezi cu valoare proprie deplină. . Echilibrul monetar constituie un obiectiv economic.

iar la romani argentari. în occidentul european unde era centrul de gravitaţie al activităţii economice şi de schimb au fost puse bazele unor organizaţii bancare. Deci. a apărut „Banca de Hamburg”. Cu timpul. Dacă începutul de secol XIX a fost marcat numai de încercări (proiecte) de creare a unor bănci în Ţara Românească şi Moldova. se poate consemna începutul naşterii băncilor. economic şi social al fiecărei ţări a influenţat modul şi structura de funcţionare a sistemului bancar naţional. Astfel. a treisprezecea conţine detalii referitoare la contractul privind înfiinţarea unei instituţii bancare. erau numiţi trapeziţi. găsite într-o zonă de mine aurifere. băncile au în istorie un trecut foarte îndepărtat. băncile acordau credite pe termen scurt. În Germania însă. fenicienii. Minele respective datează din perioada Daciei Traiane. Unele operaţiuni cu caracter bancar au fost efectuate cu multe secole înaintea erei noastre. băncile s-au dezvoltat astfel încât au devenit uriaşe forţe financiare şi cu puternice influenţe în viaţa economică şi politică a lumii contemporane. creditul. grecii şi romanii. alte popoare mai civilizate. După descoperirea Americii. în Transilvania 72 . plăţile şi creditul încep să ia o mare dezvoltare. După anul 1100. de fapt. Este prima bancă care a avut un rol importatnt în organizarea şi dezvoltarea operaţiunilor de plăţi fără numerar. pe lângă comerţ şi cu schimbul de monede şi metale preţioase. în 1621. efectuarea de plăţi de pe o piaţă pe alta şi păstrarea capitalurilor. în Europa. caracterizate prin prosperitatea cetăţilor italiene. care la greci. plăţile care formează . au fost descoperite între anii 1786 şi 1855 şi reprezintă 55 de plăci de piatră. Asemenea operaţiuni au dus la apariţia primilor „bancheri” ai timpului. Astfel. iar profitul era rezultanta dobânzii percepute la împrumuturile respective. n. Astfel. Realizarea împrumutului şi administrarea sumelor a necesitat existenţa unui organism (instituţie) care să preia aceste probleme. schimbul de monedă. fără a putea afirma că acesta ar fi momentul apariţiei băncilor. Cauzele principale se referă la faptul că băncile acordau împrumuturi în numerar pentru care percepeau dobânzi.Fără a li se putea stabili cu precizie apariţia. şi a fost semnat de Deusara. între anii 1000 şi 1150. care practicau. Mai târziu. schimbul. dar nerealizate. la Nuremberg. în epoca de prosperitate şi înflorire a Cetăţii Veneţia. Dar. se ocupau. La noi. babilonienii foloseau depozitarea unor valori. Contextul istoric. din iniţiativa şi sub conducerea municipalităţii. în 1619. care dominau viaţa economică şi comercială din bazinul mediteranean. asirienii. în adevăratul sens al cuvântului. la început o bancă de depozit. nevoile „financiare” ale Cetăţii au obligat-o să ceară supuşilor săi un împrumut forţat de 1 % asupra veniturilor. Dintre cele 25 de plăci păstrate până în prezent. asemenea bancheri se numeau zarafi. în special în interiorul templelor. iar. egiptenii. au apărut şi primele organisme bancare. Contractul poartă data de 28 martie 167 e. a devenit o bancă de plăţi prin viramente. în Olanda. se înfiinţează o altă bancă. cert este că înaintea lor au apărut: moneda. în secolele XIV – XVI. pe scară largă. Cu acelaşi scop. când comerţul. în 1609 se înfiinţează „Banca de Amsterdam”. Din fondurile constituite drept capital. mai târziu. obiectul principal al activităţii bancare. Primele dovezi ale desfăşurării unei activităţi bancare pe pământ românesc.

după încercări făcute încă din 1827. a folosit ca model Banca Angliei). unor întreprinderi sau unor persoane. * Obiective : 73 . în 1835. după înfiinţarea primelor două bănci maghiare la Budapesta şi Arad. la rândul ei.însă. Revoluţia din Decembrie 1989 a adus schimbările necesare şi în sectorul bancar: Banca Naţională a României a fost reorganizată şi a intrat.. străin şi mixt. cu rol de echilibrare a disponibilităţilor. unde practicile capitaliste pătrunseseră mai devreme. Creditul Financiar Rural. primul obiectiv al băncilor. în sarcinile sale fireşti de Bancă Centrală. operatorior economici şi ale populaţiei. sprijiniţi de conducerile politice din Viena şi Budapesta. cea mai importantă bancă înfiinţată a fost Banca Naţională (în 1880) care. ca şi Banca Aurora. când pe teritoriul naţional funcţionau numai cinci bănci. fostele bănci specializate de stat.A. civilizată şi operativă. în 1841. din Năsăud. astfel. Momentul acesta a constituit începutul dezvoltării unui sistem bancar nou şi modern. în final. S-a demarat procesul privatizării. iar rolul şi funcţiile lor erau strict limitate şi priveau. atragerea disponibilităţilor de la populaţie şi din economie şi distribuirea acestora. A trebuit să trecem şi prin acele vremuri. a fost creată Banca Comercială Română S. care a apărut în 1873. activitatea bancară pe teritoriul României a cunoscut importante şi semnificative transformări. cu servire exemplară. La crearea noului sistem bancar s-a urmărit şi se urmăreşte în continuare realizarea unui sistem bancar modern. 9 (8 cu sediul în Bucureşti) erau cele mai mari bănci şi considerate de profesorul Victor Slăvescu „marea finanţă românească”. este să ofere produse şi servicii de cea mai bună calitate. existente în bănci cu împrumuturile (creditele) necesare. în scurt timp. care şi-a început activitatea. în principal. în care activităţile erau supuse unui centralism excesiv. în 1872. a fost concepută după modelul Băncii Naţionale a Belgiei (aceasta. au fost înfiinţate bănci cu capital privat autohton. până la primul război mondial) şi pentru dezvoltarea sistemului bancar românesc. de tristă amintire. cea mai importantă bancă de credit a saşilor. primele organizaţii bancare de credit au fost înfiinţate de saşi. La un an. la Sibiu. A doua jumătate a secolului al XIX – lea. Apariţia Băncii Naţionale a României a creat premisele pentru înfiinţarea şi a altor bănci (195 de instituţii bancare. Prin urmare. pe teritoriul românesc au mai apărut şi alte bănci: Banca Albina. În aceeaşi perioadaă. Dintre cele 195 de instituţii bancare. au fost transformate în bănci comerciale. În perioada interbelică şi după cel de-al doilea război mondial. din punct de vedere organizatoric. prima bancă cu capital integral românesc. Aceasta a devenit. pentru activităţile comerciale ale BNR. solicitate pe piaţa bancară. În această perioadă. Astfel. s-a înfiinţat la Sibiu „Hermannstädter Allgemaine Sparkassa”. A fost creată Asociaţia Română a Băncilor. precum şi sucursale ale unor bănci străine. apoi de maghiari. a înfiinţat la Braşov prima bancă cooperatistă de credit săsesc „Kronstädter Allgemeine Sparkassa”. Peter Traugott Lange. Iar Creditul Financiar Urban şi Rural se crează în următorul an. conform planului de credite.

1. băncile sunt „instituţii de credit cu vocaţie universală” care pot desfăşura activităţi conform legii. Prin urmare. Totodată fenomenele şi procesele de ordin bancar reprezintă unele dintre cele mai spinoase probleme dar în acelaşi timp şi unele dintre cele mai importante.1. -relevarea funcţionalităţilor. ACTIVITATEA BANCARĂ 2. politicilor folosite în relaţiile bancă – operator economic şi prezentarea cadrului de acţiune corespunzător. de a acţiona pentru orientarea şi conducerea proceselor economice la nivel naţional. realizarea unui echilibru economic general. acţiunii şi efectelor instrumentelor. În fine.1. * Conţinutul capitolului : 2.În condiţiile actuale ale economiei de piaţă concurenţiale. băncilor le revine în continuare. metodelor şi politicilor din sfera monetară şi de credit. acela al obţinerii profitului bancar. În principal se are în vedere: -prezentarea rolului de reglare a băncilor prin intermediul instrumentelor. Trecerea la economia de piaţă a României (de exemplu) a presupus adoptarea unui mix de politici macro şi micro economice care să permită realizarea unei stabilizări la nivel general respectiv. în vederea realizării unui climat economic cât mai performant pentru toţi participanţii la mediul economic şi social. Privire istorică asupra activităţii bancare 74 . iar o activitate bancară se caracterizează prin atragerea de depozite sau alte fonduri rambursabile de la public şi acordarea de credite în cont propriu. metodelor. băncile ca” instituţii” specializate. rolul important de a face legătura directă între acestea şi operatorii economici de pe piaţă. au rolul de a organiza şi realiza împrumuturile (de a le gestiona) cu un scop bine definit.

s-au înfiinţat asemenea organisme şi în alte oraşe: Florenţa. Această bancă a fost. cu obligaţia să înscrie afacerile lor cu cifre romane. alte popoare mai civilizate.22 După modelul acestei instituţii bancare. I. Astfel. Astfel. de fapt. La Florenţa. pentru prima dată în 1252. în 1797. Dumitrescu ne arată că: „Prima bancă. în adevăratul sens al cuvântului. cu numele de Monte Vecchio. iar la romani argentari. prin intermediul unei instituţii de credit şi ajutor mutual. se ocupau. 145. bancherii au bătut. pg. plăţile şi creditul încep să ia o mare dezvoltare. având cartierul principal al bancherilor în Mercato Nuovo. Unele operaţiuni cu caracter bancar au fost efectuate cu multe secole înaintea erei noastre. pe lângă comerţ şi cu schimbul de monede şi metale preţioase. creditul. Prin urmare. babilonienii foloseau depozitarea unor valori. mai târziu. au putut să apară altele noi. obiectul principal al activităţii bancare.Fără a li se putea stabili cu precizie apariţia. se spune că ar fi instituţia înfiinţată în 1171 de dogele Michele XI. în epoca de prosperitate şi înflorire a Cetăţii Veneţia. cert este că înaintea lor au apărut: moneda. Asemenea operaţiuni au dus la apariţia primilor „bancheri” ai timpului. Astfel. în special în interiorul templelor. Tot pentru prima oară în Florenţa se spune că s-a reglementat. 22 Şt. cu scopul principal de a face operaţiuni de administrarea banului public pentru Cetate”. Mai târziu. Dar. pe scară largă. în baza experienţei primelor bănci. o continuare a unei asociaţiuni de creditori ai Cetăţii şi care a funcţionat între anii 1156 – 1171. fenicienii. băncile au în istorie un trecut foarte îndepărtat. nevoile „financiare” ale Cetăţii au obligat-o să ceară supuşilor săi un împrumut forţat de 1 % asupra veniturilor. florinul de aur. sub numele de Banco de Venezia. plăţile care formează . dar s-a desfiinţat o dată cu Republica Veneţiană. în 1584. în adevăratul sens al cuvântului. Milano etc. care exista la acea dată. asirienii. care practicau. La noi. a apărut o instituţie cu caracter bancar „Sacra Monte de la Pieta” care avea scopul acordării unor împrumuturi mici pe gaj de obiecte preţioase. În Veneţia. în Europa. a II – a. ca bancherii să ţină registre contabile. asemenea bancheri se numeau zarafi. erau numiţi trapeziţi. la Neapole.„Tratat de monedă”. despre care se spune că ar fi fost prima bancă cu sopul de a primi depozite şi de a acorda împrumuturi particularilor. a luat fiinţă „Banco di Rialto”. de fapt. care la greci. egiptenii. „Tratatul de monedă” al lui Ştefan I. Dumitrescu . se poate consemna începutul naşterii băncilor. Realizarea împrumutului şi administrarea sumelor a necesitat existenţa unui organism (instituţie) care să preia aceste probleme. fără a putea afirma că acesta ar fi momentul apariţiei băncilor. efectuarea de plăţi de pe o piaţă pe alta şi păstrarea capitalurilor. de la câţiva negustori mai avuţi. grecii şi romanii. schimbul. Germenele unei asemenea bănci se presupune a fi existat încă din 1160. la Milano a funcţionat „Banco di San Ambrogio”. în 1540. Ed. când comerţul. între anii 1000 şi 1150. Iar în 1593. Bucureşti. 1948. 75 . schimbul de monedă. când Cetatea Veneţiei se împrumutase cu o sumă destul de importatntă. iar bancherul florentinian se spune că era un descendent al familiei de Medicis. După anul 1100.

precum şi a celui internaţional. Drept 23 A. care dominau viaţa economică şi comercială din bazinul mediteranean. băncile au fost acelea care au ajutat la colectarea şi fructificarea capitalului.23 Dezvoltarea comerţului şi a transporturilor. În Germania însă. în 1609 se înfiinţează „Banca de Amsterdam”.Pintea. mica casă de bancă a evreului Ancer Mayer din Frankfurt am Mein a devenit puternica Bancă a lui Rothschild. Economică. iar cambia a început să fie utilizată şi în comerţul maritim. pentru a le pune. 11. caracterizate prin prosperitatea cetăţilor italiene. iar la Londra – Middle Bank şi Lloyďs Bank. Este prima bancă care a avut un rol importatnt în organizarea şi dezvoltarea operaţiunilor de plăţi fără numerar. Paris. au apărut şi primele organisme bancare. Ed. Diskontogesellschaft. unele căpătând. 76 . atât pe plan naţional cât şi internaţional. cu sucursale la Londra. În consecinţă. Treptat. participând efectiv la consolidarea economică a lor. băncile au început să crească la număr şi din ce în ce mai mulţi oameni au început să le folosească serviciile. un rol important l-au jucat băncile în operaţiunile de bursă şi circulaţie a capitalului internaţional. au apărut în Franţa – Credit Mobilier şi Credit Foncier din Paris. la Nuremberg. a determinat. în special a celor maritime. Sau stabilit noi relaţii între bănci. dreptul de a emite bilete de bancă . băncile s-au dezvoltat. în occidentul european unde era centrul de gravitaţie al activităţii economice şi de schimb au fost puse bazele unor organizaţii bancare. iar. Berlin. în Olanda. Gh. După descoperirea Americii. schimbări ce au determinat necesitatea supravegherii şi reglementării guvernamentale. 1995. pg. concentrând micile şi marile economii din toate straturile sociale. Prin urmare. Pe măsura dezvoltării comerţului între oraşele unei ţări. din iniţiativa şi sub conducerea municipalităţii. Astfel.Deci. care au avut ca scop finanţarea dezvoltării afacerilor şi a comerţului. Tot în această perioadă. Bucureşti. sub formă de capital. băncile au fost obligate să răspundă noilor cerinţe ale comercianţilor. în condiţiile avântului în domeniu. mai târziu. pe urmă. Neapole. Mai târziu. În a doua parte a secolului XIX. Totodată.„Băncile în economia românescă 1774 – 1995”.bănci de emisiune. la început o bancă de depozit. aceste patru bănci au fost cele mai mari din Germania. Ruscanu . sistemul de transport astfel îmbunătăţit. au apărut şi băncile specializate. De asemenea. în epoca de formare a capitalismului. fiind bancherul multor capete încoronate. implicit. băncile au ajuns să contribuie la procesul de formare şi consolidare a statelor ca organisme politice şi sociale. Viena. În continuare. a constituit unul din factorii care au impulsionat activitatea bancară. în 1619. la dispoziţia întreprinzătorilor. au apărut şi s-au dezvoltat şi alte bănci: Darmstadter – Bank. sporirea activităţilor bancare. din partea statului. în 1621. se înfiinţează o altă bancă. Revoluţia industrială din Anglia a creat premisele dezvoltării sistemelor de transport. în secolele XIV – XVI. La începutul secolului al XIX – lea. Deutsche – Bank şi Dresdner – Bank. Cu acelaşi scop. Multă vreme. a apărut „Banca de Hamburg”. asigurându-se prin aceasta servicii eficiente. a devenit o bancă de plăţi prin viramente.

Congresul a autorizat crearea şi funcţionarea „Primei Bănci a SUA” – The First Bank of The United States – care a îmbinat rolul unei bănci centrale cu operaţiuni specifice băncilor comerciale.urmare. Drept urmare. a apărut prima casă de scont. Ionescu. Contractul poartă data de 28 martie 167 e. care. prin stimularea plăţilor fără numerar. a treisprezecea conţine detalii referitoare la contractul privind înfiinţarea unei instituţii bancare. . sistemul bancar era structurat pe trei domenii specifice: . 2. în mod permanent. La începutul secolului al XIX – lea.băncile comerciale.1. în această perioadă au apărut şi băncile care îndeplineau funcţiile ce satăzi pot fi echivalate cu acelea ale băncilor centrale. În 1776. Bucureşti. utilizate în activitatea bancară internaţională. au dat naştere caselor de compensaţii (clearing). care deţineau monopolul emiterii de bancnote naţionale. n.2. În 1791. Cauzele principale se referă la faptul că băncile acordau împrumuturi în numerar pentru care percepeau dobânzi. M. Negruş (coordonatori) – „Băncile şi operaţiunile bancare”. primeau depuneri spre fructificare. care activau ca instituţii de intermediere financiară. economic şi social al fiecărei ţări a influenţat modul şi structura de funcţionare a sistemului bancar naţional..băncile de emisiune. pg. marile bănci. iar profitul era rezultanta dobânzii percepute la împrumuturile respective. Cu timpul. cămătarii efectuau tot mai multe operaţiuni comercial – bancare: făceau plăţi în ţară şi peste hotare. casele de economii şi cooperativele de credit). Contextul istoric. găsite într-o zonă de mine aurifere.A. băncile acordau credite pe termen scurt. băncile s-au dezvoltat astfel încât au devenit uriaşe forţe financiare şi cu puternice influenţe în viaţa economică şi politică a lumii contemporane. 1996. Dintre cele 25 de plăci păstrate până în prezent. 16 77 .instituţii financiare specifice ( de ex. ajungând la actualele forme complexe de decontare. după mai multe încercări de creare a băncii centrale. Activitatea bancară în România Primele dovezi ale desfăşurării unei activităţi bancare pe pământ românesc. constatăm că până în secolul XIX. Ed. Din fondurile constituite drept capital. în Franţa. mai întâi 24 . L. Minele respective datează din perioada Daciei Traiane. s-au dezvoltat. iar în 1800 se crează Banca Franţei. acordau împrumuturi vistieriilor şi particularilor pe amanete (gaj) şi ipoteci (garanţii în bunuri imobiliare). Economică. şi a fost semnat de Deusara. arendau veniturile statului. în Principate (Ţara Românească şi Moldova). exploatau salinele şi alte mine. .24 Dacă ne întoarcem în istorie. au fost descoperite între anii 1786 şi 1855 şi reprezintă 55 de plăci de piatră. Banca aceasta a funcţionat până în 1811.U. în S.

ca să le poată fi apărate mai bine interesele. mai târziu). pg. Între anii 1830 – 1860. 1 la Craiova şi 1 la Iaşi. maghiarii au reuşit să înfiinţeze.27 Dacă începutul de secol XIX a fost marcat numai de încercări (proiecte) de creare a unor bănci în Ţara Românească şi Moldova. o companie care asigura legăturile comerciale cu „grecii” (aromâni) din Triest şi Veneţia.25 Perioada respectivă (perioada modernă) este marcată de primele încercări de creare a unei bănci. Tot în această etapă. După 1839. dintre cele trei ţări române s-au intensificat . transformându-se în puternice case de bancheri – cămătari. s-a înfiinţat la Sibiu „Hermannstädter Allgemaine Sparkassa”. Romaşcanu – „Începuturile comerţului de bancă. legăturile comerciale şi de împrumut. prima bancă cooperativă de credit. La un an. În 1856. denumită „Casa de păstrare din Tg. Secuiesc”.26 Aproape toţi proprietarii acestor case erau străini şi supuşi jurisdicţiei consulare (din 63 de proprietari de case doar 14 erau români). 20. formând. erau: 10 la Brăila. în 1835. după înfiinţarea primelor două bănci maghiare la Budapesta şi Arad. 1943. sprijiniţi de conducerile politice din Viena şi Budapesta. făceau afaceri de import şi export.” Enciclopedia României. pătrunzând în rândul boerimii şi. în Transilvania însă. pg. Aceasta a devenit. Cu toate restricţiile impuse de politica austriacă de germanizare a popoarelor din Imperiul Habsburgic. primele organizaţii bancare de credit au fost înfiinţate de saşi. reprezentau case străine. a fost creată Banca Naţională a Moldovei. în 1841. la Iaşi. în promovarea relaţiilor economice dintre Transilvania şi Ţara Românească. când bancherii – cămătari au devenit stabili. În 1855. Aceste case aveau numeroase legături cu casele străine de unde primeau bani şi împrumuturi cu dobânzi reduse. au început să se organizeze băncile apusene. Bucureşti. în Transilvania. 20 la Bucureşti. 78 .(personale. Peter Traugott Lange. 27 Idem 22. 22. fiindu-i concesionată în totalitate 25 26 Idem 22. în scurt timp. Astfel. Gr. 1 la Buzău. cu toate că şi anterior au existat preocupări în acest sens. dând împrumuturi în ţară cu o camătă foarte mare. care asigura legăturile dintre răsăritul şi apusul Europei. Banca s-a creat ca urmare a demersurilor unui bancher prusac. unde practicile capitaliste pătrunseseră mai devreme. care împleteau activitatea comercială cu cea bancară de împrumut şi schimb. a înfiinţat la Braşov prima bancă cooperatistă de credit săsesc „Kronstädter Allgemeine Sparkassa”. Aceasta era cea mai mare casă comercială aromână din Sibiu. un rol însemnat l-a avut Casa Hagi Constantin Popp din SIBIU (1768 – 1821). împreună cu Casa Hagi Luca. aprovizionându-i cu alimente şi îmbrăcăminte din apus. Această casă făcea comerţ cu lână şi piele şi acorda împrumuturi în bancă boierilor şi oamenilor de afaceri din Principate. treptat. vol. IV. Aceşti comercianţi – cămătari cunoşteau tehnica comercială şi întreţineau vaste relaţii cu ţările străine. 21 la Galaţi. după modelul băncilor cooperatiste săseşti. dar nerealizate. cea mai importantă bancă de credit a saşilor. care se ocupau şi cu activitatea bancară şi de împrumuturi cu camătă. fiind prima instituţie bancară ce-şi desfăşura cativitatea pe teritoriul României. casele mai importante din Principate. ajungând să influenţeze afacerile publice şi să ia parte la conducerea Principatelor. apoi de maghiari. după încercări făcute încă din 1827.

Cartea Românească. când s-a dizolvat comitetul fondator şi s-a ales consiliul de administraţie al cărui preşedinte a fost dr. deci şi a sistemului bancar. s-a deschis Adunarea generală constituantă a Băncii „Albina”. din România. 36. pg. a fost concepută după modelul Băncii Naţionale a Belgiei (aceasta. o bancă care iniţial a avut atribuţii de bancă de emisiune şi de scont. cea mai importantă bancă înfiinţată a fost Banca Naţională (în 1880) care. statutele au fost aprobate de Împăratul Austro-Ungariei. s-au înfiinţat „case de păstrare şi împrumuturi” româneşti. Drecin – Banca „Albina” din Sibiu. ca şi Banca Aurora. Ca urmare a legii adoptată în 1864. au format „comitetul fondator” şi au definitivat statutele băncii. Banca românească). 29 V. când a avut loc naţionalizarea principalelor mijloace de producţie. ulterior. în 1870. Banca Comerţului din Craiova. După multe dezbateri. 9 (8 cu sediul în Bucureşti) erau cele mai mari bănci şi considerate de profesorul Victor Slăvescu „marea finanţă românească”. Alexandru Mocioni. Iar Creditul Financiar Urban şi Rural se crează în următorul an. în 1872. The Bank of Roumania Limited) şi 1 cu capital mixt (Banca Marmorosch Blank & Co). a fost fondată Casa de Depuneri şi Consemnaţiuni. în 1880. 1920. recurgerii la credite din străinătate. cu capital pur românesc. Respectiva instituţie a avut un rol foarte important. Apariţia Băncii Naţionale a României a creat premisele pentru înfiinţarea şi a altor bănci (195 de instituţii bancare. care şi-a început activitatea. încă din 1868. în 1865. din punct de vedere organizatoric. precum şi datorită faptului că. Ed. de către diferite ministere care trebuiau să le avizeze. O parte din aceşti fruntaşi. tergiversări. La 27 iunie 1871. Bucureşti. după modelul celor săseşti. Banca de Scont a României.D. la Sibiu. de către învăţătorul Visarion Roman. Dacia Cluj-Napoca. pe teritoriul românesc au mai apărut şi alte bănci: Banca Albina. la 14 iunie 1871. Pentru a lupta împotriva cametei. După Unirea Principatelor (în 1859). a folosit ca model Banca Angliei). Banca de Credit Român. ajutat de mulţi „fruntaşi români”. banca dă faliment. În 1872 a luat naştere Banca Albina din Sibiu. iar Visarion Roman a fost numit director-executiv. a fost vărsată doar o mică parte. Banca „Albina”. modificări introduse la cererea acestora şi. banca a pierdut aceste privilegii şi a desfăşurat apoi o activitate pur comercială.acestuia. din Năsăud. Funcţionarea băncii respective a fost oprită abia în 1948. unde au adoptat regulamentul provizoriu şi au trecut la constituirea conducerii „comitetului fondator”. Dintre cele 195 de instituţii bancare. datorită lipsei de fonduri. întrucât a fost principala bancă de emisiune pe teritoriul Principatelor Unite. până la crearea Băncii Naţionale a României. Băncii Albina i s-a întocmit proiectul de statut. au ţinut prima lor şedinţă oficială. până la primul război mondial) şi pentru dezvoltarea sistemului bancar românesc. tot la Sibiu. La 10 aprilie 1872. membrii comitetului aflaţi în Sibiu. Datorită modificării statutului său. În anul următor. A doua jumătate a secolului al XIX – lea. care a apărut în 1873. la rândul ei. 1982. Ed. 79 . a susţinut înfiinţarea a numeroase „reuniuni de credit” în satele din Transilvania. şi-a deschis porţile pentru public. Sub denumirea de Banca România. după numeroasele demersuri făcute de fraţii Mocioni. pg. care. a apărut la Bucureşti. La 14 martie 1872.29 28 M. Creditul Financiar Rural. Slăvescu – „Marea finanţă din România în vreme de război”. prima bancă cu capital integral românesc. Banca Comercială Română. au început să funcţioneze şi alte bănci. 205: 4 cu capital românesc (Banca Agricolă. din capitalul subscris. la rândul ei. Urmare multiplelor documentări şi contacte cu specialişti. încercări de respingere a statutelor.28 În aceeaşi perioadaă. mai ales. Momentul acesta a constituit începutul dezvoltării unui sistem bancar nou şi modern. 4 cu capital străin (Banca Generală Română.

în condiţiile stabilite printr-o lege specială. activitatea Băncii Naţionale a României se poate împărţi în mai multe etape.să sconteze bonuri de tezaur. . metropola capitalismului nostru bancar”.să facă serviciul de casierie al statului. până la concurenţa sumei reprezentând 20 % din capitalul vărsat. . pg.să dea avansuri în cont curent sau pe termene scurte. . Slăvescu – op. a fost caracterizată de Şt. în perioada 1881 – 1918. 1891 – 1901.Crearea Băncii Centrale în România a suscitat multe discuţii referitoare la structura capitalului băncii şi proporţia capitalului străin maxim permis. suma biletelor în circulaţie. A treia etapă: De la transformarea Băncii Naţionale a României în Bancă de Emisiune Particulară şi până la declanşarea primului război mondial. în ceea ce priveşte capitalul social al băncii. . sume de aur şi argint sau sume de bani în cont curent. 80 . pe care le putea face banca. garantate prin depozite de efecte publice sau valori garantate de stat. avea următoarele prevederi mai importante: banca avea privilegiul de a emite bilete de bancă la purtător. citată. Zeletin ca „Cel mai de seamă eveniment în dezvoltarea burgheziei române moderne. A doua etapă: De la introducerea etalonului aur şi până la retragerea statului. 1880 – 1890. astfel încât să se asigure controlul asupra economiei naţionale şi. În contextul general al activităţii bancare din România. banca trebuia să aibă o rezervă metalică de o treime din suma biletelor emise. un rol însemnat l-au avut bursele. iar după alţii. fiind reprezentată prin valori lesne de realizat. De la înfiinţare şi până la primul război mondial. 12. bilete la ordin).30 Legea care stabilea normele de organizare şi funcţionare a Băncii Naţionale a României. erau următoarele: . după unii economişti. .să facă comerţ cu aur şi argint. Zeletin – „Neoliberalismul”. V. Bucureşti. După clasificarea făcută de Victor Slăvescu.să sconteze sau să cumpere efecte de comerţ (poliţe.să primească în depozit metale. . să nu se dea posibilitatea ca sistemul său bancar să fie supus dominaţiei străine. etapele dinaintea primului război mondial ar fi următoarele:31 Prima etapă: De la înfiinţare şi până la schimbarea etalonului nostru monetar. 44. întreaga perioadă se consideră o singură etapă.să dea avansuri pe aur şi argint. 30 31 Şt. 1901 – 1914. fără nici o indemnizaţie. În cele din urmă. s-a hotărât ca majoritatea capitalului să fie constituit din surse româneşti. pg. în acelaşi timp. Începerea activităţii Băncii Naţionale a României la 1 iulie 1880. conform legii de organizare. având ca obiect operaţiuni comerciale. Operaţiunile. 1927.

se urmăreşte realizarea unor profituri. unde se negociază valute şi hârtii de valoare (bursa de valori) sau se încheie tranzacţii. fără prezentarea.32 Din literatura de specialitate rezultă că primele operaţiuni cu caracter de bursă. economică şi socială a poporului român. mersul târgurilor din alte pieţe. pe de o parte. Anvers. respectiv cumpărări şi vânzări de mărfuri (bursa de mărfuri). bursele s-au legiferat. acestea efectuându-se în afara ei. Obiectul său principal de negociere l-a constituit. Bursele singulare au apărut în secolul al XV – lea la Veneţia. cererile pentru valorile ce se negociază. se adună într-un local propriu. paralel cu înmulţirea valorilor cu venit fix. în mod regulat. 81 . sacrificii de vieţi omeneşti şi distrugeri de valori materiale. Bruges. 75. pe a căror firme se agăţa o „pungă” (borsa în limba italiană). s-a introdus principiul libertăţii tranzacţiilor. Bucureşti. s-a integrat în momentul de maximă încordare politică. Prin aceste operaţiuni de bursă. Introducerea monopolului operaţiunilor în bursă numai pentru agenţii de schimb a împiedicat operaţiunile bursei. Dumitrescu – „Tratat de monedă”. 57. a fost cea din Anvers.C. mărfurile ce se cereau şi se ofertau etc. Ştiinţifică şi Enciclopedică. tratele şi monedele. se efectuau în diferite locuri. ofertele unor asemenea valori. în Bursă se negociau numai unele valori de stat (obligaţiuni ale căilor ferate şi acţiuni ale Băncii Naţionale). 1982. În funcţie de mărimea cererii şi a ofertei. Prima bursă mondială. În şedinţele bursei se prezintă. 1914 – 1918. urmărindu-se veşti din alte ţări. C. ceea ce a înviorat activitatea bursei. pg. bursa stabileşte preţul sau cursul valorilor negociate care se fac publice prin liste şi mijloace de difuzare în masă a informaţiilor. pg . inaugurată în 1531. deşi creată în 1881. din cauza numărului redus de societăţi anonime existente în ţară în acea vreme şi a lipsei de capitaluri lichide în căutare de plasamente în valori mobiliare. prin legea din mai 1904. ca urmare a iniţiativelor luate de conducerile Camerelor de comerţ şi Industrie. După stagnarea din perioada 1886 – 1904. iar pe de alta. Londra. Ed.. provenite din diferenţele dintre preţul din momentul tranzacţiei şi cel din momentul efectuării ei. pe baza legii din septembrie 1864. Lyon etc. ai băncilor. Bucureşti. cafenelele din porturi. capacitatea de credit a neguţătorilor de mărfuri. precum şi alte persoane interesate. Bursa are ca scop încheierea de tranzacţii. Florenţa (şi alte localităţi din Italia). Activitatea bancară în perioada primului război mondial. 1948. de regulă. la intervale scurte de timp. În primii ani ai existenţei sale. la început.Bursele sunt instituţii oficiale (private sau de stat). timp îndelungat a avut un rol neânsemnat. crescând numărul de acţiuni înscrise în cotă. Ediţia a II – a. Kiriţescu – „Moneda – Mică enciclopedie”. predarea şi plata concomitentă a obiectivului tranzacţiei. În acest scop. reprezentanţii autorizaţi ai comerţului.33 În România. 32 33 Şt. în adevăratul sens al cuvântului. Bursa din Bucureşti. însoţită de suferinţe.

În timp ce băncile româneşti, în frunte cu Banca Naţională a României, au fost prezente pentru soluţionarea problemelor financiare deosebit de grele, prin care a tercut ţara noastră în acele momente, băncile cu capital străin au adoptat o atitudine de expectativă. În condiţiile grele ale războiului, după mutarea întregii activităţi a Băncii Naţionale a României la Iaşi, în baza garanţiilor şi a înţelegerilor dintre guvernele României şi Rusiei imperiale, tezaurul Băncii Naţionale a fost transportat la Moscova şi încredinţat, spre păstrare, guvernului imperial rus.34 În perioada primului război mondial însă, s-a intensificat activitatea bancară în România. Ca rezultat al neutralităţii României (1914 – 1916), în această perioadă au apărut oportunităţi noi de comerţ cu toate părţile implicate în conflict. Nivelul ridicat al comerţului a adus beneficii sistemului bancar. Anii care au urmat imediat războiului au adus o încetinire dramatică a activităţii economice. Recesiunea a cuprins întreaga Europă, iar specula şi inflaţia au atins niveluri record. Treptat, ţările europene au început să-şi refacă economiile, fenomen care a cuprins şi România. Rezultatele acestui proces s-au regăsit, imediat, şi în sistemul bancar. Băncile au atras importante fonduri disponibile de pe piaţă şi – prin intermediul creditelor acordate de către Banca Naţională – au reuşit să ramburseze sumele, în bani devalorizaţi. Tot în aceeaşi perioadă, numărul băncilor din România a continuat să crească până la criza economică din perioada 1929 – 1933. Această depresiune a determinat falimentul multor bănci sau fuzionarea altora pentru a supravieţui. După constituirea statului naţional unitar român, refacerea economiei era una din problemele cardinale ale naţiunii. Refacerea economiei, în noile condiţii, genera sarcini incompatibile mai mari ca în oricare altă perioadă din trecut. În această perioadă, economişti români de prestigiu (Virgil Madgearu, Victor Slăvescu, I.N. Angelescu, Mihail Manoilescu, Ştefan Zeletin ş.a.) au fundamentat gândirea economică cu numeroase teze realiste, de mare valoare, ca o replică la afirmaţiile cercurilor de peste hotare, care susţineau că românii nu erau apţi pentru activităţi productive superioare şi burghezia românească nu era capabilă de a conduce. O bună parte a burgheziei române, a dus o politică de dezvoltare a capitalului bancar – industrial din România. Astfel, se poate afirma că, în perioada 1922 – 1929, capitalul naţional a demonstrat capacitatea de expansiune în cadrul propriei economii naţionale. Şi după primul război mondial, Banca Naţională a României a fost prezentă în efortul general de refacere şi însănătoşire a economiei, prin activitatea de creditare şi

34

V. Slăvescu – „Istoricul Băncii Naţionale a României (1880 – 1924)”, Ed. Cultura Naţională, Bucureşti, 1925, pg 220. După verificarea minuţioasă a întregului tezaur, efectuată între 9 ian. 1917 şi 4 feb. 1917, în faţa delegaţilor români şi ruşi, prin protocolul încheiat la 16 feb. 1917, s-a constatat depunerea a 1738 de lăzi, conţinând stocul metalic al Băncii Naţionale a României în valoare de 314.580.456 lei şi 84 bani, precum şi a 2 lăzi în valoare de 7.000.000 lei, în total 321.580.456,84 lei.

82

de menţinere a stabilităţii monetare. Marea finanţă din România s-a întărit prin amplificarea activităţii băncilor vechi şi prin crearea unor noi organizaţii bancare. Ca şi guvernele ţărilor dezvoltate din acea vreme, Guvernul României a trebuit să intervină pentru a contracara efectele crizei economice (1929 – 1933), bancare şi monetare. Guvernul a adoptat politici de conducere şi control, în vederea acordării ajutorului necesar revigorării sistemului bancar. În 1934, a fost înfiinţat Consiliul Superior Bancar al cărui preşedinte era guvernatorul Băncii Naţionale a României. În acest timp s-au adoptat multe legi, care au avut scopul de a ajuta economia, dar şi pentru a îmbunătăţi sistemul bancar. Între reglementările cele mai importante, cu aplicabilitate asupra sistemului bancar, amintim: - legea pentru lichidarea datoriilor agricole şi urbane – 7 aprilie 1934; - legea pentru organizarea şi reglementarea comerţului de bancă – 8 mai 1934; - legea pentru înlesnirea şi refacerea creditului – 20 aprilie 1935. Acest pachet de acte normative şi-a adus contribuţia la salvarea băncilor mai mari, dar aproximativ 600 bănci au fost lichidate sau au fuzionat. Ca urmare, dacă la apariţia legii pentru organizarea şi reglementarea comerţului de bancă (în 1934) existau 1204 bănci, în 1940 mai erau operaţionale numai 446 bănci. În perioada de după criză, Banca Naţională a României a avut un rol deosebit de important în economia românească. Prin monopolul şi controlul comerţului cu devize, Banca a acţionat hotărâtor în schimburile cu străinătatea şi în întreaga economie. Ea şi-a adus, de asemenea, contribuţia la soluţionarea problemei conversiunii datoriilor greu afectate de criză, acţionând permanent pentru însănătoşirea întregului sistem bancar şi de credit. Evaziunea capitalurilor şi blocarea disponibilităţilor în devize, în ţările ce limitaseră comerţul cu devize, sistemul etalonului aur nu mai funcţiona normal şi, ca urmare, la 18 mai 1932 s-a concentrat întregul comerţ cu devize în mâinile Băncii Naţionale, în scopul: - apărării monedei; - respectării angajamentelor, prin asigurarea transferului tuturor obligaţiunilor; - adaptării schimburilor cu străinătatea la nevoile balanţei de plăţi. B.N.R. a asigurat transferul obligaţiunilor în străinătate şi garanţia monedei, cerând statului să acorde, pe lângă prima de 38 % pentru devize forte şi prime pentru încurajarea producţiei naţionale de aur ( astfel, producţia a crescut de la 3.191 kg aur fin – în 1932, la 5. 364 kg – în 1938). În vederea relansării economiei după criză, Banca Naţională a redus taxa scontului succesiv, de la 7 % - la 5 marite 1932, la 6 % - la 5 aprilie 1933 şi la 4,5 % - la 15 dec. 1935. Pentru a preveni o situaţie similară celei din timpul crizei, când numeroase bănci au trebuit să se închidă, datorită, în parte, şi abaterilor de la regulile de acordare a creditelor, B.N.R. a iniţiat şi a participat la stabilirea unor măsuri de reorganizare, întărire a creditului şi de întărire a sistemului bancar, punând bazele

83

supravegherii comerţului bancar, prin înfiinţarea Consiliului Superior Bancar pe baza Legii pentru organizarea şi reglementarea comerţului de bancă din 8 mai 1934. Consiliul Superior Bancar era un organ independent, care, împreună cu B.N.R., veghea permanent la aplicarea legii şi exercitarea controlului asupra comerţului de bancă. În preajma intrării României în cel de-al doilea război mondial, în economie, se remaecă o încetinire a activităţii, reflex al economiei mondiale din cauza înarmărilor, care s-a concretizat, în bugetul României, prin sporirea cheltuielior pentru armată şi, ca o consecinţă, o sporire a fiscalităţii, prin accentuarea creşterii impozitelor directe: impunerea proprietăţilor clădite, sporirea impozitelor pe salarii mai mari şi majorarea unor taxe. În ce priveşte aspectele bancare rezultate din schimburile externe, s-a stabilit că pentru susţinerea valorificării cerealelor la export, devizele, provenite din exporturile normale de cereale şi derivatele lor, să fie cedate, în proporţie de 70 %, Băncii Naţionale, restul de 30 %, fiind lăsate direct la libera dispoziţie a exportatorilor, prin băncile autorizate, cu credit nelimitat, pentru a fi utilizate la plăţi, în ţările fără restricţii valutare. Scopul liberalizării negocierii de 30 % urmărea mărirea creditelor externe, consolidarea leului pe pieţele străine, echilibrul balanţei de plăţi, dar rezultatele nu au fost cele scontate, deoarece viaţa în interior s-a scumpit datorită importurilor cu preţuri ridicate. De asemenea, tensiunea internaţională, din preajma izbucnirii celui de-al doilea război mondial, împiedica finanţa străină de a mai acorda credite, statele de origină având ele însele mari nevoi financiare, trecând de la o economie dirijată la dictatură economică, la febrilitate în înarmări, încât chiar un împrumut, în materiale pentru România, devenise cu totul exclus.35 În perioada grea a celui de-al doilea rărboi mondial, BNR a intervenit pentru menţinerea cursului leului, în perioada de negociabilitate a devizelor, căutând să-şi sporească stocul de aur, dând prime pentru creşterea producţiei şi cumpărând aur şi din străinătate. Creditele acordate de BNR, în această perioadă, au vizat românizarea activităţii economice şi valorificarea grâului direct de la agricultori sau prin Institutul Naţional al Cooperaţiei cu scont de 2 %. În toată perioada pregătirii şi desfăşurării războilui alături de Wehrmacht, băncile, în frunte cu Banca Naţională, au finanţat atât necesităţile economiei, dar, mai ales, necesităţile provocate de ducerea operaţiunilor militare, ceea ce s-a soldat cu inflaţia şi devalorizrea leului. Meritul Băncii Naţionale a României, aşa cum s-a mai arătat, a fost că s-a preocupat să desfăşoare o activitate bancară sănătoasă şi, în acelaşi timp, s-a luptat, pe toate căile, să înlăture acţiunile de subjugare a economiei de către monopolurile germane. Înfiinţate şi conduse de burghezie, băncile româneşti au avut, în decursul scurtei lor existenţe de nici un secol, un rol pozitiv în dezvoltarea economiei româneşti, fără a reuşi, însă, să soluţioneze problemele sociale şi naţionale fundamentale ale României. Evenimentele, de după 23 august 1944, au transformat statul român într-un instrument al unui singur partid, iar băncile şi-au pierdut independenţa operaţiunilor,
35

A.Pintea, Gh. Ruscanu - „Băncile în economia românescă 1774 – 1995”, Ed. Economică, Bucureşti, 1995, pg. 219.

84

Situaţia economică grea. situaţia economico – financiară necorespunzătoare se accentua iar Banca Naţională a României devenise aproape singura sursă de creditare a economiei. printre altele şi menirea de a crea condiţiile necesare pentru trecerea de la sistemul bănesc capitalist la sistemul bănesc socialist. Banca Naţională a României a fost etatizată în baza legii din dec. După 23 august 1944. Banca de Credit Român. de a asigura circulaţia monetară şi menţinerea stabilităţii monedei.reducându-se la un număr minim. Banca Albina din Sibiu.1947. în domeniul bancar. Banca Timişoarei. începutul luptei de cucerire a puterii. O dată cu naţionalizarea principalelor mijloace de producţie. la 15 august 1947 se înfăptuieşte Reforma Monetară (bănească). care a avut. Creditul Naţional Industrial. Banca Urbană. 85 . după 23 august 1944 a continuat să se accentueze datorită următoarelor cauze: susţinerea războilui antifascist. cu grave consecinţe ulterioare. ca mandatară a statului român. dirijarea şi controlul creditului. Printre băncile comerciale mari. s-a constituit în societate anonimă pe acţiuni. prin decretul nr. Legea pentru etatizarea BNR prevedea că aceasta. Casa Naţională de Economii şi Cecuri Poştale şi Casa de Depuneri şi Consemnaţiuni. ca organe ale statului de centralizare maximă a resurselor şi de plasare a acestora în obiective. erau: Banca Chrissoveloni. cu sucursale şi agenţii în oraşele în care aveau interese. ceea ce a dus la haos poiltic şi economic. băncile şi instituţiile de credit capitaliste au fost dizolvate şi puse în stare de lichidare. Cu toate măsurile luate şi acţiunile întreprinse. sistemul bancar din România era format din Banca Naţională a României şi 232 de bănci particulare active. moştenită ca urmare a „colaborării” cu Germania hitleristă. în luna august 1948. Banca de Scont a României. 1946. asigură. Consiliului Superior Bancar i s-a schimbat denumirea în Curtea Superioară Bancară. După 1948. Acţiunea sa. la 11 iunie 1948. Creditul Naţional Agricol. Banca Generală de Economii din Sibiu şi Braşov. Societatea Bancară Română. În această etapă haotică şi plină de incertitudini. Banca centrală din Cluj. conform îndrumărilor Consiliului Superior Economic. 147. cu dreptul exclusiv de a emite bilete de bancă la purtător şi la vedere. se exercita asupra tuturor întreprinderilor de bancă şi instituţiilor de credit. care au agravat problemele economico – sociale şi naţionale ale României. băncile comerciale şi beneficiarii de credit. Banca de Credit a Meseriaşilor. 63 bănci mijlocii şi 147 bănci mici. Prin etatizare. BNR a avut o importanţă deosebită în activitatea economico – financiară a ţării şi a mişcării de capital dintre Banca Naţională. cu capital de peste 60 milioane lei. Banca Comercială Italiană şi Română. În asemenea condiţii grele. Casa de Finanţare şi Amortizare. din care 22 bănci mari. La 1. au fost naţionalizate numai Societatea Naţională de Credit Industrial. Apoi. publice şi private.I. Institutul de Credit Românesc şi Institutul Naţional al Cooperaţiei. precum şi organizarea şi controlul creditului. Creditul Funciar Rural. Banca Românească. cu excepţia celor de mai sus care au fost naţionalizate.

La 1 septembrie 1948. cu o profitabilitate ridicată. în sarcinile sale fireşti de Bancă Centrală. s-a impus ca. aveau voie să transfere fonduri către întreprinderi. administrarea rezervelor valutare ale ţării. care a deţinut monopolul în domeniul depunerilor populaţiei până la sfârşitul anului 1989. care să satisfacă exigenţele tuturor categoriilor de operatori economici din economia de piaţă. dar conducerea centralizată a continuat să funcţioneze în acelaşi mod. de exemplu. unor întreprinderi sau unor persoane. rămânând cele mai reprezentative bănci comerciale româneşti. la începutul perioadei de tranziţie. s-au adaptat problemelor bancare specifice economiei de piaţă. în principal. prin înfiinţarea Casei de Economii. rolul şi funcţiile băncilor au fost strict limitate şi priveau. În acest contexst. Ele funcţionau ca parte pasivă a afacerilor şi erau. băncile specializate şi-au continuat activitatea ca bănci comerciale cu capital majoritar de stat. când au apărut bănci noi. atragerea disponibilităţilor de la populaţie şi din economie şi distribuirea acestora. Având în vedere rolul şi importanţa pe care le au băncile la buna funcţionare a unităţilor economice şi a economiei în ansamblu. Cecuri şi Consemnaţiuni. Din 15. numai în conformitate cu planul naţional unic. Tot în septembrie 1948. Această metodă de distribuire planificată a banilor a permis guvernului să instituie propriul său sistem de conducere centralizată. toate operaţiunile bancare au fost concentrate la nivelul unei singure instituţii – Banca de Stat (fosta Bancă Naţională a României). Banca de Credit pentru Investiţii a devenit Banca de Investiţii. Astfel. 86 . asigurarea stabilităţii monetare. imediat dup 1989.1948. conform planului de credite. în activitatea bancară din România s-au produs următoarele schimbări esenţiale: *Banca Naţională a României a fost reorganizată şi a intrat. să se creeze un sistem modern. supraveghere şi control al economiei naţionale. băncile trebuiau să respecte anumite reglementări stricte.astfel. Prin reglementările Băncii Naţionale. La 7 octombrie 1949. într-un termen scurt. Însă. iar Banca Naţională a României a fost reorganizată. urmărirea executării balanţei de plăţi externe. întrucât funcţionau şi acţionau numai în cadrul unor linii directoare foarte stricte. Sistemul centralizat elimina orice formă de concurenţă între bănci. Aceste bănci şi-au reconsiderat activitatea şi. cu următoarele funcţii: emisiunea monetară.XI. Până la sfârşitul anului 1989. Banca Română pentru Comerţ Exterior. patrimoniul Casei Naţionale de Economii şi Cecuri Poştale şi Casei de Depuneri şi Consemnaţiuni au fost contopite. Sistemul respectiv a funcţionat până în 1967. în perioada de tranziţie la economia de piaţă. care funcţiona ca centru de încasări şi control al numerarului. au fost create Banca pentru Agricultură şi Industrie Alimentară şi. capabil să ofere o gamă largă de produse şi servicii bancare de un nivel calitativ superior. supravegherea activităţii bancare. această instituţie a primit actuala denumire de Casa de Economii şi Consemnaţiuni (CEC). în principal. Aceste schimbări au fost însoţite de un anumit grad de deschidere. unităţi administrative. sistemul bancar românesc oferea un număr limitat de servicii şi produse bancare. După Revoluţia din Decembrie 1989.

acest gen de organizaţii profesionale au un rol semnificativ şi puternic. decontările etc.să îmbunătăţească şi să dezvolte standardul şi statutul profesional al tuturor celor care lucrează în sectorul bancar. în perioada de tranziţie. * Supravegherea activităţii bancare de către BNR (bancă a băncilor).R. au fost transformate în bănci comerciale. Economică. Aderarea la acest organism se face pe bază de liber consimţământ. . statul. cu servire exemplară. Ionescu.B. ci de reglementări cadru. se întâmplă în toate ţările). În activitatea tuturor organizaţiilor bancare. În octombrie 1991 a fost creat Institutul Bancar Român (IBR). Această iniţiativă a fost confirmată printr-o hotărâre de guvern şi a devenit operaţională în 1992. Bucureşti. * Fostele bănci specializate de stat (BRCE.A. Relaţiile între credit şi circulaţia monetară. rolul BNR este decisiv. 87 . a fost creată Banca Comercială Română S. Având în vedere că în economia de piaţă. indicatorul sintetic care reflectă eficienţa economică a activităţii bancare este profitul. băncile. aprobându-li-se şi noi statute de organizare şi funcţionare. în 1991 s-a constituit Asociaţia Română a Băncilor (ARB). Negruş (coordonatori) – „Băncile şi operaţiunile bancare”. care să le asigure realizarea obiectivului propus. BNR asigură legătura dintre dimensiunile creditului şi volumul masei monetare în circulaţie. 24. şi-au organizat astfel activitatea încât să poată atrage un număr cât mai mare de clienţi. pg. civilizată şi operativă. 36 L. Guvern şi alte instituţii centrale de stat.* Pentru activităţile comerciale ale Băncii Naţionale a României. BAIA. Prin urmare. iar în prezent participă majoritatea băncilor comerciale. nu a avut în vedere măsuri de comandă.să reprezinte interesele comunităţii financiare şi bancare faţă de Banca Naţională. pentru asigurarea unei circulaţii monetare stabile. în condiţiile economiei de piaţă. Pentru a supraveghea integritatea şi credibilitatea profesională. * Pentru menţinerea circulaţiei băneşti la nivel corespunzător.să reprezinte sectorul bancar românesc în relaţiile internaţionale cu asociaţii profesionale similare. cu capital de stat. având drept fondatori Banca Naţională a României (BNR) şi Asociaţia Română a Băncilor (ARB). În ţările cu economie de piaţă dezvoltată. . în ceea ce priveşte aspectele profesionale. Ed. În vederea organizării şi coordonării activităţii bancare. ARB ia în considerare numai cererile de aderare ale băncilor care au desfăşurat o activitate comercială pe o perioadaă mai mare de şase luni şi au o evoluţie bună. primul obiectiv al băncilor este să ofere „produse şi servicii bancare de cea mai bună calitate”. BI). 1996. de orientare profesională în activităţile bancare: creditul bancar. guvernul le urmăresc îndeaproape (aşa cum. de altfel. sunt: .. M. după cum s-a mai spus. Aceste activităţi constituie un indicator important al unui sector bancar sănătos şi dinamic.36 Principalele obiective ale A.

17.A.02.A.02. 18. Membra a Grupului National Bank of Greece 18. 18. 18.02. au fost înfiinţate bănci cu capital privat autohton. Firenze România S.02.A. 18.02. În această perioadă.1999 MARFIN BANK (ROMANIA) S.1999 ATE BANK ROMANIA S.02.02.A. la data de 1 oct.1999 LIBRA BANK S.A.02.A. 2008 funcţionau următoarele instituţii de credit37: . Astfel. 15. 18.02. solicitate pe piaţa bancară.La crearea noului sistem bancar s-a urmărit şi se urmăreşte în continuare realizarea unui sistem bancar modern.1999 BANK LEUMI ROMANIA S.R. 1/2007 privind Registrul Instituţiilor de Credit.417 din Ordonanţa de Urgenţă a Guvernului nr. 18.02.A.A.1999 Banca C.02.09. precum şi filiale şi sucursale ale unor bănci străine.02. 18.1999 Banca Transilvania S.07. 18.A.02. existente în bănci cu împrumuturile (creditele) necesare.C.E.1999 ROMANIAN INTERNATIONAL BANK S. 18.A.1999 BANCA COMERCIALA INTESA SANPAOLO ROMANIA S.Romania SA 18. 88 . 18.04.2000 VOLKSBANK ROMANIA S.A.A.A. străin şi mixt.A. 227/2007) şi al Regulamentului Bancii Naţionale a României nr.02.A. cu rol de echilibrare a disponibilităţilor.1999 Credit Europe Bank (Romania) S.02.1999 C.A.1999 Banca de Export Import a Romaniei EXIMBANK S.1999 Banca Romaneasca S.1999 UniCredit Tiriac Bank S. 18. 37 www.1999 Banca Comerciala CARPATICA S.1999 Bancpost S.99/2006 privind instituţiile de credit şi adecvarea capitalului (aprobată prin Legea nr. operatorior economici şi ale populaţiei.A.02.bnr.Groupe Societe Generale S.02. 18.1999 ABN AMRO Bank (Romania) S. 10.1999 MKB ROMEXTERRA Bank S.02.02. BANK S.1999 Citibank Romania S.02.ro În temeiul art.A.Bănci.A. 18.1999 ALPHA BANK ROMANIA S. 18. conform Registrului Instituţiilor de Credit publicat de Banca Naţională a României.1999 Emporiki Bank . 18. 18.1999 OTP BANK ROMANIA S.1999 Banca Comerciala Romana S.1999 BRD .A. 18.A. 18.A. 18.02. 18.1999 RAIFFEISEN BANK SA 18.1999 PIRAEUS BANK ROMANIA S.A.A.02.02.

completată şi modificată prin Legea nr.2. 285 din O.2004 Raiffeisen Banca pentru Locuinţe SA 13. o bancă se defineşte (din punct de vedre conceptual).G.2002 până la data de 25. societăţi în nume colectiv. al României nr. Scopul final îl constituie realizarea profitului bancar. organizează şi efectuează decontările şi plăţile în cadrul economiei naţionale şi în relaţiile cu celelalte state. 227/2007 (M. 26. cât şi din punctul de vedere al relaţiilor în spaţiul geografic.A.07.2005 HVB BANCA PENTRU LOCUINŢE S.A. finanţează şi creditează persoanele fizice şi juridice.O.11. 1027/2006 şi respectiv 480/2007)) 89 .A.2004 PORSCHE BANK ROMANIA S. Băncile se ocupă de organizarea şi realizarea împrumuturilor (obiectul principal de activitate). STRUCTURILE INSTITUŢIONALE 2.Bănci de economisire şi creditare în domeniul locativ. nr.05. 38 Art.20.2.Organizaţii cooperatiste de credit. 11.09. Banca (conform legislaţiei în vigoare38) este o “instituţie” specializată care organizează circulaţia bănească.1. în scopul obţinerii unui profit.07. inclusiv a statului. 27.07. atât din punctul de vedere al serviciilor pe care le efectuează.2008 BCR BANCA PENTRU LOCUINŢE S.U.2002 ProCredit Bank S. Prin urmare. mobilizează resurse băneşti temporare disponibile.2007 BANCA MILLENNIUM S. .A. 03. ca o firmă care mobilizează mijloace băneşti disponibile. .09. 03. sub formă de credite. 99/2006 privind instituţiile de credit şi adecvarea capitalului aprobată. 31.2007 a funcţionat sub denumirea CREDITCOOP Casa Centrală. desprindem caracterul complex al rolului pe care-l are banca în economie.2002 Banca Centrală Cooperatistă “CREDITCOOP” 2. societăţi anonime sau ale statului care concentrează capitalurile disponibile din economie şi le pun la dispoziţia operatorior economici.05.09.A. Sistemica bancară Băncile reprezintă firme particulare. gestionarea acestora. De aici.

aur şi monede. * Funcţia de investiţii. se defineşte prin: .prestarea unor servicii bancare. emite şi plasează hârtii de valoare. face încasări şi plăţi în numerar. prestări servicii. .efectuarea unor operaţiuni de vânzare – cumpărare şi a altor operaţiuni cu titluri emise de stat. încheierea cu bănci şi instituţii financiare străine. 90 . .emiterea de efecte de comerţ: bilete la ordin. . cecuri în favoarea unor beneficiari din ţară şi străinătate.acordă credite. efectuează alte operaţiuni cu titluri de valoare. economică şi financiară a diferitelor proiecte. De asemenea. de angajamente şi convenţii de plăţi. efectuează decontări fără numerar între instituţii şi agenţi economici titulari de cont. * Funcţia comercială.cumpărarea şi vinderea în ţară şi străinătate de metale preţioase. se ocupă cu vânzarea-cumpărarea de valută şi alte operaţiuni valutare. .participarea la tranzacţii externe financiare de plăţi şi de credit. În consecinţă. constând în atragerea resurselor băneşti de la personae fizice şi juridice pentru păstrarea şi folosirea lor. . funcţia aceasta constă şi în efectuarea de operaţiuni de depozitare şi de trezorerie pentru obiecte de valoare aflate în proprietatea persoanelor fizice şi juridice.efectuarea operaţiunilor de schimb valutar şi a celor de arbitraje pe pieţele monetare internaţionale. titluri de credit.cumpărarea şi vinderea în ţară şi străinătate de valută şi efecte de comerţ exprimate în lei şi valută. cu numerar şi cu titluri.acordarea de credite în lei şi în valută persoanelor fizice şi juridice din ţară şi străinătate. . .efectuarea operaţiunilor de scontare şi rescontare a efectelor de comerţ. cambii sau trate. realizează selecţionarea şi susţinerea unor proiecte de investiţii. . pe cont propriu sau în numele clienţilor. turism intern şi internaţional). Acordă consultanţă şi asistenţă în probleme de gestiune financiară şi evaluare.participarea în calitate de acţionar la înfiinţarea unor firme (fie ele bancare sau nebancare) în ţară sau străinătate.achiziţionarea unor active financiare în nume propriu. . . se caracterizează prin: .realizarea de încasări şi plăţi (în lei şi în valută) generate de diverse activităţi (vânzarea bunurilor la intern sau la export. funcţiile unei bănci pot fi următoarele: * Funcţia de depozit care permite băncii efectuarea de operaţiuni de depozit la vedere şi la termen. de expertiză tehnică. emite instrumente de plată. operaţiuni cu cracter financiar. necomercial şi alte operaţiuni legate de încasări şi plăţi între personae fizice şi juridice din ţară şi străinătate. servicii de consultanţă şi de plasament pentru resursele băneşti ale clienţilor şi ale fondurilor proprii.

Instrumentele monetar – financiare Fiecare dintre noi poate deţine un patrimoniu format din active: reale (imobile. plasamente lichide sau pe termen scurt. Subiecţii. piaţa. înscriu în mod simultan suma avansului acordat în Activ (pentru materializarea creanţelor) şi în Pasiv în contul de depozit al beneficiarilor de credit. Intermedierea are două forme: cei ce solicită împrumuturi (fără angajare directă pe piaţă). asigurarea mobilizării împrumuturilor prin emisiunea de obligaţiuni. Sistemul financiar are două componente: a. pe când subiecţii financiari le girează (gestionează). etc. băncile. băncile) distribuie „finanţări” sub formă de credite. finanţări de lungă durată. depozite la vedere. depozite pe termen scurt. garantarea emisiunii şi plasarea obligaţiunilor pe piaţa secundară. le acoperă prin: împrumuturi pe lângă instituţiile de credit. -plasamente pe termen lung (acţiuni. bonuri pe termen scurt. sunt instituţii creatoare de monedă. obligaţiuni. mobile. Când ele acordă credit. etc. cu nevoi financiare. plasamente stabile.. Primele două constituie mijloace de plată şi următoarele două sunt mijloace de economisire.bancnote. Instituţiile de credit bancar. depozite la vedere. emit acţiuni şi obligaţiuni. prime de asigurare). Deţinătorii de capacităţi de finanţare le plasează în: . plasamente gestionate de bănci sau case de economii.). intermediarii financiari. conservarea economiilor sub forma plasamentelor. Ansamblul instrumentelor monetar – financiare într-o economie se prezintă astfel: bancnotă şi monedă divizionară. Actorii: subiecţii nonfinanciari şi subiecţii financiari Subiecţii nefinanciari deţin plasamente financiare sau beneficiază de fluxuri financiare. b. Subiecţii financiari (instituţii de credit. bonuri de tezaur. 91 .) şi financiare (bancare. acţiuni. cu cererile şi ofertele de capitaluri.organizarea lansării de obligaţiuni. conturi bancare. Subiecţii nonfinanciari participă la fluxuri de producţie şi intervin pe piaţa tranzacţiilor de bunuri şi servicii.

2. Organizarea sistemului financiar 92 . Trezoreria poate să dispună acordarea de credite singurului său client. piaţa financiară: Piaţa financiară Alte instituţii financiare Banca Centrală Bănci Trezoreria Instituţii de credit asimilate 2. case de economii şi depozit.2.Alte instituţii financiare.beneficiarii de monedă (astfel create) o utilizează pentru plăţi şi economisire. -instituţiile financiare nebancare colectează o parte din sumele economisite (finanţarea de credite). Într-o economie de piaţă există patru blocuri sau sisteme relaţionale: băncile. Circuitul instituţional se descompune în: . acordarea creditelor se face creditând contul de la o bancă a subiectului economic.mijloace de plată. . Băncile nu sunt singurele organisme creatoare de monedă. create de bănci când acordă credite. care nu au deschise conturi de depozite. statul. trezoreria.

băncile mutuale şi cooperatiste (limitate privind acordarea creditelor). nebancare.băncile comerciale. Organismele de credit sunt: . ca sistem financiar. Rolul şi funcţiile Băncii Centrale Sistemul bancar este reprezentat de ansamblul coerent al diferitelor categorii de instituţii financiar-bancare care funcţionează într-o ţară.case de economisire şi case locale de credit. cu o misiune cu caracter general.Acesta se bazează pe structura instituţională a spaţiului monetar şi financiar. care nu pot constitui depozite pe termen scurt de la populaţie. 93 . evidenţiind rolul fundamental al Băncii Centrale.2.3.societăţi financiare. . . Rol primordial îl au organismele de credit. . Schema simplificată a relaţiilor de supraveghere şi control din cadrul sistemului financiar se prezintă în felul următor: Piaţa ipotecară Piaţa monetară Banca Centrală Comisia Bursieră Naţională Piaţa financiară Ministerul Ministerul Finanţelor Finanţelor Consiliul Organismelor De Credit Comisia Bancară Organisme de credit Asociaţii profesionale de credit 2. -instituţii financiare specializate. răspunzând necesităţilor unei etape a dezvoltării social-economice.

deşi istoricii susţin că prima bancă centrală. În evoluţia sa. au o bancă centrală. sistemul bancar îndeplineşte funcţia de atragere şi concentrare a economiilor societăţii şi de canalizare a acestora. Într-o economie de piaţă.În general. băncile centrale au apărut după unificarea statelor şi principatelor independente. a fost Banca Angliei. urmăresc modul în care debitorii utilizează resursele împrimutate. fondată în anul 1694. bănci comerciale şi alte instituţii financiare asimilate acestora. Băncile asigură şi facilitează efectuarea plăţilor. concomitent cu plasarea lor pe piaţă prin intermediul creditelor şi a altor operaţiuni pe piaţa financiară.cadrul instituţional. Specializarea bancară reprezintă orientarea activităţii diferitelor bănci doar spre anumite servicii. crearea băncilor centrale a evoluat mai lent. când s-a trecut la restructurarea sistemului bancar. A urmat apoi o diversificare afuncţiilor sale iar bnaca a primit. În îndeplinirea acestei funcţii. în 1844. În activitatea de colectare a resurselor financiare. este considerată prima bancă centrală. Banca Angliei a fost o bancă privată până în 1946. Această situaţie a continuat să existe până la Revoluţia din decembrie 1989. Sistemul bancar. banca centrală urmăreşte stabilitatea valorii interne şi externe a monedei naţionale. transformând resursele pe care mediul economic i le pune la dispoziţie. fondată în 1668. În Germania şi Italia. băncile îndeplinesc rolul de intermediari între deţinătorii de capitaluri şi utilizatorii acestora. mai târziu. când doar o treime din capital aparţinea statului. . către cele mai eficiente investiţii. Noţiune de sectorizare poate fi definită ca fiind un tip aparte de specializare ce constă în orientarea activităţii bancare spre anumite domenii de activitate economică. în accepţiunea de azi. Banca Franţei a a fost fondată în 1880. format din ansamblul reglementărilor care guvernează activitatea bancară. operaţiuni. 94 . ca verigi de bază ale sistemului. se constituie ca subsistem al macrosistemului economico-social. În perioada următoare celui de-al doilea război mondial. format din banca centrală cu rol de coordonare şi supraveghere. Banca Naţională a României a trecut în proprietatea statului şi a făcut parte din sistemul bancar al unei economii centralizate. reorganizându-se ca bancă centrală. în ultima parte a secolului al XIX –lea. cu excepţia celui din Hong Kong. concomitent cu punerea la dispoziţia economiei naţionale a cantităţii optime de monedă necesară creşterii economice. pentru Anglia şi Ţara Galilor.cadrul juridic. sistemul bancar dintr-o ţară cuprinde: . Banca Naţională a României a fost fondată în 1880. când a fost naţionalizată. dreptul de monopol asupra emisiunii monetare. Toate sistemele bancare. băncile. 10 % din capital mai aparţinea statului român. În vederea realizării obiectivelor finale. Banca suedeză Riksbank. produse bancare. Apariţia şi dezvoltarea sitemului bancar (în secolele XIV şi XV – după cum s-a mai precizat în capitolele anterioare) au precedat apariţia băncilor centrale (în secolul XVII). În alte ţări. Banca Angliei a fost creată iniţial pentru a se strânge banii necesari războiului contra Franţei. oferă servicii de gestionare a riscului şi reprezintă principalul canal de transmisie în implementarea politicii monetare. iar în 1929. sistemul bancar parcurge faze de specializare şi sectorizare. printr-un proces obiectiv şi imparţil de alocare a creditului.

Gradul “adecvat” de independenţă sau autonomie decizională a băncii centrale a constituit o dispută seculară: tentative de subordonare directă faţă de autoritatea guvernului au alternat cu perioade de independenţă considerată excesivă. pentru sporirea gradului de independenţă decizională pentru băncile lor centrale. îngeneral. Se apreciază.Stabilirea şi implementarea politicii monetare şi de credit Banca centrală controlează nivelul masei monetare şi ratele dobânzii în economie. se argumentează că reducerea activităţii economice pentru a realiza un nivel scăzut al inflaţiei. ca parte a politicii economice generale a guvernului. băncile centrale. . Tratatul de la Maastricht (1992) prevede un nivel ridicat de independenţă pentru băncile centrale ale statelor membre şi pentru Banca Centrală Europeană.autorizarea. promovarea şi monitorizarea bunei funcţionări asistemelor de plăţi pentru asigurarea stabilităţii financiare. au următoarele funcţii (uneori. Această situaţie a condus la dezbateri aprinse. Principalele atribuţii ale unei bănci centrale sunt: . aceste responsabilităţi sunt împărţite cu alte organisme guvernamentale) : 1. pentru a contribui la stabilitatea monedei naţionale.emiterea bancnotelor şi a monedelor ca mijloace legale de plată pe teritoriul ţării. Anglia. în spiritul Tratatului de la Maastricht. Banca Centrală a Germaniei (de ex. La nivelul Uniunii Europene. înainte de crearea Băncii Centrale Europene. Argumentele celor care se opun independenţei băncii centrale au în vedere faptul că politica macroeconomică are obicetive mai largi decât menţinerea unei rate scăzute a inflaţiei. a condiţiilor economice dintr-o ţară şi nu a celor politice. referitoare la independenţa băncii centrale.) au luat măsuri. care împreună formează Sistemul European al Băncilor Centrale.stabilirea regimului valutar şi supravegherea respectării acestuia. Franţa. Italia (de ex. . De regulă. * Funcţiile băncii centrale În general. Totodată. 39 Legea nr. banca centrală colaborează cu Ministerul Finanţelor pentru rezolvarea principalelor probleme ale politicii monetare şi financiare. 312/2004 privind Statutul BNR. . reglementarea şi supravegherea prudenţială instituţiilor de credit. că acesta este motivul pentru care Bundesbank a reuşit să realizeze o politică monetară antiinflaţionistă deosebit de eficientă. poate duce la nivele înlate ale şomajului şi la restrângerea creşterii economice.Garantarea prin lege a independenţei băncii centrale are un rol determinant înn a asigura reflectarea. în politica monetară promovată.) – Bundesbank avea garantată prin lege independenţa de a conduce politica monetară. 95 .Conform actelor normative în vigoare.administrarea rezervelor internaţionale. .39 în România.elaborarea şi aplicarea politicii monetare şi a politicii de curs de schimb. obiectivul fundamental al politicii monetare a BNR pe termen lung îl reprezintă asigurarea stabilităţii preţurilor.

În România. activităţile BNR. creanţe asupra sau titluri ale statului. greutatea. regiilor autonome. politica monetară a anului precedent şi orientările pentru anul viitor. instituţiilor de credit sau altor persoane juridice. Emisiunea de monedă peste necesităţile reale – supraemisiunea de monedă – poate duce la inflaţie. poate fi încă un argument în favoarea asigurării independenţei băncii centrale. ca mijloace legale de plată pe teritoriul României. autorităţilor publice centrale şi locale. autorităţilor publice centrale şi locale. în locul acestora.Emisiunea de monedă Banca centrală deţine monopolul emisiunii monetare. 2. moneda se emite în concordanţă cu creşterea economică. cumpărări/vânzări drecte sau poate lua gaj. banca centrală este organ al statului. poate efectua swap-uri valutare. regiilor autonome. Banca centrală poate efectua pe piaţa secundară operaţiuni reversibile. sub formă de bancnote şo monede. Banca Naţională a României este unica instituţie autorizată să emită însemne monetare. BNR poate hotărâ anularea sau retragerea din circulaţie a oricăror bancnote sau monede care au fost emise şi. a cernelurilor şi a bancnotelor şi monedelor retrase din circulaţie. Ea stabileşte valoarea nominală. . Guvernatorul BNR prezintă anual Parlamentului României raportul BNR. astfel încât să se asigure necesarul de numerar. a matriţelor. De asemenea. BNR bonifică dobânzi cel puţin la nivelul ratei dobânzii medii la depunerile la vedere practicate de instituţiile de credit iar pentru neândeplinirea cerinţelor privind nivelul rezervelor minime obligatorii se calculează şi se percep dobânzi penalizatoare. companiilor naţionale şi altor societăţi cu capital majoritar de stat.de control al lichidităţii prin rezerve minime obligatori. În cadrul politicii monetare pe care o promovează. pentru rezervele minime obligatorii.pe piaţa monetară. care cuprinde: principalele evoluţii economice. poate emite certificate de depozit şi atrage depozite de la instituţii de credit. Banca centrală asigură tipărirea bancnotelor şi baterea monedelor şi ia măsuri pentru păstrarea în siguranţă a celor care nu sunt puse în circulaţie. se interzice BNR creditarea pe descoperit de cont sau orice alt tip de creditare a statului.de creditare a băncilor. monetare şi valutare. prin emisiune suplimentar1 de monedă. financiare. iar membrii Consiliului de Administraţie al BNR sunt numiţi de Parlament. când aceasta este necesară. Banca centrală stabileşte regimul rezervelor minime obigatorii pe care instituţiile de credit trebuie să le menţină în conturi deschise la aceasta. companiilor naţionale şi altor societăţi cu capital majoritar de stat. În principiu. . desenul şi alte caracterisici tehnice ale bancnotelor şi monedelor. În numele Consiliului de Administraţie. precum şi pentru custodia şi distrugerea. BNR elaborează programul de emisiune a bancnotelor şi monedelor. în condiţii de rambursare. punerea în circulaţie a altor tipuri de însemne monetare. Banca centrală poate acorda credite instituţiilor de credit eligibile. Împiedicarea guvernelor de determina un proces inflaţionist. în condiţiile pe care le consideră necesare pentru a realiza obiectivele politicii monetare. 96 . reglementarea şi supravegherea prudenţială bancară. bilanţul anual şi contul de profit sau pierdere. pentru acordarea de credite colateralizate. dimensiunile. BNR utilizează proceduri şi instrumente specifice pentru următoare operaţiuni: . garantare şi dobândă stabilite prin reglementări proprii. Conform legii. în strictă concordanţă cu nevoile reale ale circulaţiei băneşti.

stabilească cursurile de schimb pentru operaţiunile proiprii pe piaţa valutară. accelerând circuitul capitalului. pe care băncile comerciale. Creditele de reescont sunt considerate drept regulator al circulaţiei băneşti. prin manevrarea scontului. cu ocazia scontării lor de către firme diferite şi întreprinzători. aceasta din urmă calculează o altă rată a dobânzii. BNR (conform legii) reglementează. ea este abilitată să: . Ea poate furniza lichidităţi instituţiilor dee credit.Administrarea sistemului de plăţi Bnaca centrală. în conformitate cu reglementările proprii. BNR elaborează reglementări privind monitorizarea şi controlul tranzacţiilor valutare pe teritoriul României şi emite autorizaţii pentru operaţiuni valutare de capital. problemă abordată mai pe larg într-unul din capitolele anterioare. să calculeze şi să publice cursurile medii pentru evidenţa statistică. în general. o tranzacţie comercială – livrarea pe credit a unei mărfi de către producător sau comerciant – scontul transformă creanţa în capital bănesc înainte de scadenţă. Pe baza vânzării la Banca Centrală a unui portofoliu de cambii scontate de ele. Operaţiunea se lichidează la scadenţa cambiei. 42 Regulamentul valutar nr. În acest context. 4/2005 al BNR 97 .păstreze şi să administreze rezervele internaţionale ale statului.C. Operaţiunea astfel efectuată echivalează cu un credit. Potrivit Regulamentului valutar42. o calculează la valoarea portofoliilor de cambii. Banca plăteşte vânzătorului suma înscrisă pe cambie. autorizează şi supraveghează administratorii sistemelor de plăţi şi poate emite reglementări privind instrumentele de plată utilizate în cadrul acestor sisteme. emite reglementări generale privind instrumentele de plată. contribuind la orientarea politicii de credit în conformitate cu obiectivele strategiei economice.) influenţează rata dobânzii. 384/2004 privind denominarea monedei naţionale. Operaţiunile băncii de emisiune (B. .41 3. conform legii40. tranzacţii pe pieţele valutare şi pentru alte operaţiuni specifice. mai puţin dobânda (taxa) socotită din momentul scontării până la scadenţă. 40 Legea nr. alte documente privind poziţia . 4. REESCONT-ul este o operaţiune efectuată de Banca Centrală în vederea aprovizionării cu mijloace băneşti lichide a băncilor comerciale. 41 SCONTUL-ul este o operaţiune bancară legată de circulaţia cambiilor. Întrucât cambia exprimă. prin acordarea de facilităţi şi prin cumpărarea de titluri eligibile. care constă în cumpărarea de către o bancă comercială a unei cambii de la beneficiarul ei înaintea ajungerii la scadenţă. când banca încasează de la debitor suma înscrisă pe cambie. TAXA SCONTULUI reprezintă rata dobânzii. coordonează şi supraveghează sistemele de plaţi de interes naţional. stabileşte şi urmăreşte aplicarea regimului valutar pe teritoriul ţării. băncile comerciale obţin în schimb mijloace băneşti înainte de scadenţele cambiilor respective.elaboreze balanţa de plăţi şi investiţională internaţională a ţării. care se numeşte taxă de scont.Elaborarea şi aplicarea politicii de curs de schimb Banca centrală elaborează şi aplică politica privind cursul de schimb. În momentul reescontării portofoliilor de cambii de către băncile comerciale la Banca Centrală (de emisiune). în general.O decizie a BNR în acest sens a constituit-o denominarea monedei naţionale în 2005.

alte active de rezervă recunoscute pe plan internaţional. Rezervele de valută sunt folosite. În România.bonuri de tezaur.active externe. . supravegherea şi reglementarea instituţiilor de credit Banca centrală decide care entităţi pot opera ca bănci şi stabileşte regulile de emitere a autorizaţiilor de funcţionare a instituţiilor de credit.structura acţionariatului.acţionarii semnificativi şi fondatorii băncii. atunci când se intervine pe pieţele valutare pentru a controla evoluţia cursului de schimb al monedei naţionale.tipurile de activităţi pe care le va efectua instituţia de credit. cecuri. . sub formă de bancnote şi monede metalice sau disponibil în conturi la bănci sau la alte instituţii financiare în străinătate.al României nr. nr.studiul de fezabilitate al băncii. exprimate şi plătibile în valută în locuri acceptabile pentru banca centrală . 43 O. 98 .pregătirea profesională şi profilul conducătorilor băncii. inclusiv dreptul de a efectua cumpărături de la FMI în cadrul tranşei de rezervă. 99/2006 privind instituţiile de credit şi adecvarea capitalului aprobată. 227/2007 (M. . clasificate în primele categorii de către agenţiile de apreciere a riscurilor. emise sau garantate de persoane juridice nerezidente. emise sau garantate de guverne străine sau de instituţii financiare interguvernamentale. .Autorizarea. rezerve care pot fi formate din: . precum şi obligaţiuni şi alte valori mobiliare.O. precum şi deţinerile de DTS. în totalitate.cambii. obligaţiuni şi alte titluri de stat. negociabile sau nu.5. recunoscute pe plan internaţional. . . . în anumite condiţii care se referă la: .sediul băncii.Stabilirea şi administrarea rezervelor valutare Banca centrală stabileşte şi menţine rezerve valutare internaţionale la un anumit nivel pe care îl apreciază ca fiind adecvat tranzacţiilor externe ale statului. Ea are competenţa excusivă de autorizare a instituţiilor de credit. la momentul constituirii.autorizarea de principiu necesară constituirii băncii. exprimate în acele monede şi deţinute în acele ţări pe care le stabileşte banca centrală.licenţa pentru funcţionarea propriu-zisă. în formă bănească. exprimate şi plătibile în valută în locuri acceptabile pentru banca centrală. . în general. . autorizarea implică două etape: .U. bilete la ordin. care trebuie vărsat. negociabile sau nu.G. 1027/2006 şi respectiv 480/2007). Condiţiile de autorizare de către BNR a instituţiilor de credit sunt prevăzute de legislaţia în vigoare43. 6. . . completată şi modificată prin Legea nr.nivelul minim al capitalului social subscris.aur deţinut în tezaur în ţară sau depozitat în străinătate.

tranzacţiile băncilor străine aflate pe teritoriul unei ţări au creat probleme specifice. de mai mult de 6 luni.Atunci când o bancă centrală emite o autorizaţie de funcţionare unei bănci.” A se vedea în acest sens ajutorul acordat de Guvernul SUA celei mai puternice bănci pentru evitarea declinului financiar. Astfel. 99 .E. activitatea de acceptare de depozite.25 puncet procentuale între luna septembrie 2007 şi luna aprilie 2008. Falimentul unei bănci ar cauza pierderi depunătorilor şi ar face ca publicul să-şi piardă încrederea în sistemul bancar în general44. că banca respectivă este condusă corect.autorizaţia a fost obţinută pe baza unor declaraţii false sau prin orice alt mijloc ilegal . nici o bancă nu ar putea să plătească toate sumele cerute şi. ea poate iniţia un aranjament financiar pentru a consolida capitalul băncii. astfel. în ţările lor de origine şi nu în cele care operau. .0 %. Dacă depunătorii din alte bănci ar dori să-şi retragă banii în acelaşi timp. restrângând masa monetară şi creditele. BNR poate retrage autorizaţia de funcţionare unei bănci la cererea băncii sau în una din următoarele situaţii: . urmată de colapsul sistemului bancar. Desigur.banca nu a început operaţiunile pentru care a fost autorizată în termen de un an de la primirea autorizaţiei sau nu şi-a exercitat. . Acest lucru înseamnă că afacerile băncii vor fi conduse prudent. care au totalizat 3. încalcă condiţiile stipulate în autorizaţia de funcţionare sau este în pericol de a nu-şi putea plăti depunătorii. banca centrală încearcă să oprească activitatea băncii înainte ca pierderile acesteia să ajungă la nivelul la care banca nu-şi mai poate plăti deponenţii. Retrăgând autorizaţia acordată. pe pieţele financiare. Autorizaţiile de funcţionare pot fi retrase. – septembrie 2008. În plus. poate insista să fie schimbată conducerea băncii sau poate sprijini fuziunea cu o altă bancă (sau preluarea de către o altă bsancă). Comitetul Federal pentru operaţiuni de piaţă al SUA a decis în şedinţele din 25 iunie şi 5 august 2008. . banca centrală poate acţiona pentru ca banca aflată în dificultate să fie salvată. În cadrul Uniunii Europene. “După reducerile cumulate ale ţintei privind rata dobânzii reprezentative a Rezervelor Federale. în afara sferei de influenţă a băncii centrale a ţării în care îşi desfăşoară activitatea.acţionarii au decis să dizolve şi să lichideze banca. ca ţinta să rămână nemodificată la nivelul de 2. iar depunătorii vor avea încredere că banca le va putea înapoia banii oricând.C. acest lucru poate fi infirmat. ea apreciază în principiu. Băncile pot da faliment dacă înregistrează pierderi mari prin acordarea unor credite neperformante de valori foarte mari sau dacă efectuează operaţiuni în pierdere. în timp. O astfel de panică în sistemul bancar are consecinţe economice grave.autoritatea competentă din ţara în care are sediul banca străină ce a înfiinţat o sucursală în România i-a retras acesteia autorizaţia de a desfăşura activităţi bancare. astfel. . În loc să retragă autorizaţia de funcţionare. aducând ca argument în favoarea acestora persistenţa instabilităţii pe pieţele financiare. Rezervele Federale a anunţat recent noi măsuri pentru eficientizarea operaţiunilor de furnizare de lichiditate pe piaţă. dacă banca centrală decide că o bancă nu acţionează prudent. A Doua 44 Buletin lunar al B. Aceste bănci primeau autorizaţii de funcţionare. ar rezulta o criză financiară generală. de obicei. putând fi.a avut loc o fuziune sau o divizare a băncii.

nu poate depăşi 300% faţă de fondurile proprii. 11/2008. 46 Regulamentul BNR nr.După falimentul răsunător al băncii BCCI din Luxemburg. prin norme BNR45 se limitează gradul de concentrare a expunerilor din credite în valută ce se aplică instituţiilor de credit. garantare şi derulare a creditelor. în România. Reglementările calitative încurajază creditarea pentru anumite scopuri. 3/2007 privind limitarea riscului de credit la creditele destinate persoanelor fizice. având caracter obligatoriu. Astfel. descurajând alte tipuri de credite. Băncile centrale reglementează activitatea instituţiilor de credit. limitează nivelul creditelor pe care băncile comerciale le pot acorda. Pentru asigurarea funcţionării şi viabilităţii sistemului bancar. băncilor li se poate cere să-şi restrângă nivelul creditelor acordate. înainte de deducerea provizioanelor specifice de riesc de credit. determinate pentru luna anterioară celei pentru care se face raportarea. regulamentele BNR46 limitează riscul de credit la creditele destinate persoanelor fizice. banca centrală emite o serie de reglementări şi monitorizează activitatea instituţiilor de credit. ordine. Banca centrală răspunde de supravegherea prudenţială47 a instituţiilor de credit pe care le-a autorizat să opereze. În acest context. se aplică instituţiilor de credit persoane juridice române şi sucursalelor instituţiilor de credit străine. pentru o anumită perioadă de timp. persoane juridice române. până la un anume procent din totalul disponibilului de creditare. acestea trebuind să se conformeze şi altor cerinţe legate de: 45 Normele BNR nr. Această măsură a creat anumite probleme privind supravegherea sucursalelor băncilor străine. 11/2005 privind limitarea gradului de concentrare a expunerilor de credite în valută. în cazul sucursalelor instituţiilor de credit străine. de exemplu pentru a controla nivelul şi structura creditelor acordate de acestea. credite pentru exporturi. pentru a permite şi băncii centrale din ţara gazdă să intervină atunci când supraveghera băncii în ţara de origine se dovedeşte a fi insuficientă sau defectuoasă. sau faţă de capitalul iniţial. Prin urmare. regulile au fost modificate. 100 . care permite unei bănci care a primit autorizaţia de funcţionare într-o ţară 1 poată opera oriunde în cadrul UE. De xemplu. 47 Legi şi regulamente care asigură adoptarea în România a prevederilor Basel II cuprinse în directivele 2006/48/EC şi 2006/49/EC. norme şi circulare. modificat şi completat cu Regulamentul nr. într-o ţară cu o balanţă de plăţi deficitară. pot fi sub formă de regulamente. în funcţie de importanţa şi sfera de cuprindere. expunerea unei instituţii de credit din credite în valută acordate persoanelor fizice şi juridice altele decât instituţiile de credit.Directivă de Coordonare Bancară a Uniunii Europene a creat Licenţa unică bancară. Aceste documente prezintă cadrul legislativ şi de reglementare în domeniul prudenţial aferent instituţiilor supuse supravegherii prudenţiale în România. autorizate să funcţioneze pe teritoriul României şi reglementează gradul de concentrare a expunerilor de credite în valută. în România. în cazul instituţiilor de credit. De exemplu. persoane juridice române şi sucursalelor instituţiilor de credit străine. autorizate să funcţioneze pe teritoriul României şi reglementează condiţiile minime de acordare. reglementările emise de BNR. În acest sens. banca centrală poate cere băncilor să acorde prioritar. Reglementările cantitative.

totuşi. unele active convertite în hârtii de valoare trebuie să fie evidenţiate în bilanţ. Această situaţie apare atunci când creditele (care fac parte din activele băncii) sunt convertite în alte instrumente financiare. fie crecând capitalul băncii (prin emisiune de acţiuni). Banca centrală poate stabili nivelul minim de lichiditate (indicatorul de lichiditate). în numerar. 24/2005. ca autoritate de supraveghere. pentru o bancă. fie reducându-i activele cu grad mare de rsc. 6/2002 privind regimul rezervelor minime obligatorii..* nivel minim de solvabilitate (indicatorul de adecvare a capitalului). În acest mod. cu sopul de a limita expunerea totală de credit a unei bănci. din care fac parte guvernatorii băncilor centrale aparţinând “Grupului celor 10” şi Luxemburgul. Această marjă este capitalul băncii. Banca centrală. devenind operativă din anul 1994.R. modificat prin Circulara nr.I. 50 Regulamentul BNR nr. Norma Cooke elaborată de Comitetul de la Basel48 a avut scopul de a crea un climat concurenţial echitabil între băncile aparţinând ţărilor cu practici legislative diferite. * expunerea maximă faţă de un singur debitor şi supravegherea împrumuturilor acordate persoanelor aflate în relaţii speciale cu instituţia de credit. BNR a stabilit că instituţiile de credit sunt obligate să asigure. Acordul de la Basel se aplică băncilor cu activitate internaţională şi prevede un indicator de adecvare a capitalului de minim 8 %. Băncile care nu au suficiente active lichide trebuie să asigure indicatorul de lichiditate. fie împrumutând de la alte bănci. un nivel de solvabilitate de minim 8 %. 48 Comitetul de control bancar internaţional constituit în cadrul B. în cazul în care câţiva clienţi nu-şi pot rambursa creditele. * rata rezervelor minime obligatorii 50. Dacă indicatorul de adecvare a capitalului. prin substituire cu active cu grad de risc redus. nu se va pierde încrederea publicului. 1/2001 privind lichiditatea băncilor. în calitatea sa de împrumutător de ultimă instanţă. care nu sunt considerate ca active în bilanţ şi nu sunt luate în calcul în cazul în indicatorului de adecvare a capitalului. pentru stabilirea capitalului adecvat. impune un indicator financiar de adecvare a capitalului. fie apelând la banca centrală. banca centrală se asigură că băncile vor putea satisface cerinţele clienţilor atunci când aceştia doresc să-şi retragă fondurile şi. repede şi uşor. fenomen care apare atunci când banca nu poate oferi fondurile solicitate. respectiv procentul depozitelor bancare şi a altor pasive ce trebuie să fie păstrate în numerar sau în alte active care se pot transforma. în permanenţă. Astfel. 49 Norma BNR nr. ponderate în funcţie de gradul de risc de credit. el trebuie corectat. * indicatorul de lichiditate 49. Băncile au nevoie de o marjă de siguranţă pentru ca. Riscul de credit al unei bănci se poate reduce prin vânzarea creditelor sale unei alte bănci sau prin conversia împrumutului în titluri de valoare. banca să fie totuşi capabilă să-şi plătească deponenţii. astfel. scade sub nivelul cerut. 6/2005 şi Circulara nr. determinat ca raport între fondurile proprii şi totalitatea activelor şi elementelor din afara bilanţului. 101 . a publicat la 10 iulie 1988 raportul intitulat “Convergenţa internaţională a normelor de dimensionare a fondurilor proprii”. Autorităţile de supraveghere din foarte multe ţări au preluat prevederile acestei convenţii în legislaţia naţională. În anumite condiţii.

care privesc: principalii indicatori financiari. de exemplu. Instituţiile de credit din România au obligaţia să raporteze lunar Băncii Naţionale a României – Direcţia Generală de Autorizare. Analizând aceste rapoarte. 5/2001 şi completată prin Normele nr. 52 Regulamentul BNR nr. bilanţul contabil. modificată prin Circulara nr. autorităţile de supraveghere pot determina dacă o bancă acţionează cu prudenţă şi operează de aşa manieră încât să-şi poată plăti depunătorii oricând. În România. 5/2002 privind clasificarea creditelor şi plasamentelor. 5/2002 privind clasificarea creditelor şi plasamentelor. * administrarea resurselor şi plasamentelor băncii. 6/2005). cu modificările şi completările aduse prin reglementările ulterioare (Regulamentul nr. ea va 51 Norma BNR nr. Ordinul comun nr. Băncile care au probleme financiare intră în supravegherea şi apoi în administrarea specială a băncii centrale. motiv pentru care cer garantarea creditelor în condiţiile stabilite prin normele de creditare ale fiecărei bănci. 4/2005 privind regimul valutar (republicat) şi normele aferente. pe baza raportărilor de prudenţă bancară. dacă acordă. regularizarea şi utilizarea provizioanelor specifice de risc de credit. Banca Angliei va trebui să acorde un aviz special. 11/2002 şi 8/2003. Suma totală a împrumuturilor nete acordate persoanelor aflate în relaţii speciale cu banca nu poate depăşi 20 % din fondurile proprii ale băncii. Banca centrală supraveghează activitatea instituţiilor de credit autorizate să funcţioneze. precum şi familiilor acestuia. contul de profit sau pierdere. dacă linia de credit acordată unui client depăşeşte 25 % din capitalul băncii respective. conform normelor în vigoare51 nivelul unei expuneri mari (expunere netă faţă de un singur debitor) nu poate depăşi 20 % din fondurile proprii ale băncii. anumite rapoarte. are ca scop evitarea situaţiei în care incapacitatea clientului de a-şi rambursa împrumuturile poate să ducă la falimentul băncii care. 12/2002 pentru aplicarea Regulamentului BNR nr. 8/1999 privind limitarea riscului de credit al băncilor. creditele de valori mari. precum şi constituirea. La acordarea creditelor. iar suma totală a expunerilor mari nu poate depăşi de 8 ori nivelul fondurilor proprii ale băncii. băcile urmăresc ca solicitanţii să prezinte credibilitate pentru rambursarea acestora la scadenţă.Necesitatea raportării creditelor de valori mari. precum şi prin inspecţii la sediul băncilor. regularizarea şi utilizarea provizioanelor specifice de risc de credit. băncile trebuie să prezinte un raport special Băncii Angliei. Dacă împrejurările o cer. sucursalelor şi a altor sedii din ţară şi străinătate. în mod regulat. Ea solicită instituţiilor de credit. al expunerilor mari şi al împrumuturilor nete acordate persoanelor cu care se află în relaţii speciale sau personalului propriu. inclusiv familiilor acestuia. nu poate depăşi 6. Reglementare şi Supraveghere prudenţială – nivelul indicatorului de solvabilitate. acordate unui singur client. nu va mai fi capabilă săşi plătească deponenţii. 54 Idem 43. 53 Regulamentul valutar al BNR nr. 13/2006 şi regulamentul BNR şi al CNVM nr. Suma totală a împrumuturilor nete acordate de bancă personalului propriu. * controlul schimburilor valutare53. * raportarea datelor cerute pentru supraveghere şi control54. astfel. unui singur client.5 % din fondurile proprii ale băncii. Normele metodologice nr. 17/2006 privind supravegherea pe bază consolidată ale instituţiilor de credit şi ale firmelor de investiţii. precum şi constituirea. 102 . un credit care depăşeşte 10 % din capitalul băncii. * clasificarea creditelor acordate şi a dobânzilor neîncasate aferente acestora şi constituirea provozioanelor specifice de risc de credit52. Se mai pot impune şi alte reglementări referitoare la creditele meri: în Anglia.

cu modificările şi completările ulterioare. Banca în dificultate. irevocabilă şi necondiţionată. să-şi deschidă cont curent la BNR. Prin urmare. banca centrală acordă împrumuturi băncilor comerciale.asigura un “portofoliu de salvare”. temporar. sub formă de rezerve minime obligatorii. fiecare instituţie de credit este obligată. ale Trezoreriei stattului. tocmai pentru a determina băncile cu probleme să apeleze mai întâi la alte surse de împrumut. efectuând decontarea finală. Un al doilea aspect îl constituie faptul că banca centrală deschide şi operează conturi curente pentru fiecare instituţie de credit autorizată să funcţioneze. Un al treilea aspect este legat de faptul că bnaca centrală solicită tuturor instituţiilor de credit să-şi păstreze la banca centrală o parte a depozitelor. 5/2005 103 . pentru a sprijini acele bănci care. ridicând sau coborând nivelul cerut al rezervelor. înainte de a apela la această soluţie. 55 56 Idem 43 Regulamenul BNR nr. în termen de 30 de zile de la data obţinerii autorizaţiei de funcţionare. a transferurilor de fonduri în conturile titularilor. BNR deschide şi operează conturi ale instituţiilor de credit. Astfel. conform legislaţiei în vigoare55 privind activitatea bancară.Funcţia de împrumutător de ultimă instanţă Acţionând în calitate de împrumutător de ultimă instanţă. pe lângă apariţia riscului de sistem şi pierderea încrederii publice însistemul bancar. ca depozite nepurtătoare de dobândă sau cu o dobândă mică. Băncile cu probleme de lichiditate temporară pot apela la împrumuturi de la banca centrală numai după ce au epuizat posibilităţile de a împrumuta fonduri de la alte bănci sau instituţii financiare sau de pe pieţele financiare. 8. nu au suficiente fonduri lichide pentru a plăti sumele cerute de deponenţi. Acesta este un aspect al procesului general de control monetar. banca centrală stabileşte şi încasează comisioane. rezidente şi nerezidente. banca centrală poate micşora sau mări capacitatea băncilor de a acorda credite. Rata dobânzii la care banca centrală acordă acste împrumuturi de ultimă instanţă are un nivel ridicat. cu excepţia conturilor având ca titulari Comisia Europeană şi organismele financiare internaţionale. BNR prin reglementări proprii56 stabileşte comisioane pentru efectuarea operaţiunilor de depunere şi retragere de numerar ale instituţiilor de credit şi ale Trezoreriei statului.Funcţia de bancă a băncilor Un prim aspect legat de această funcţie este faptul că banca centrală este cea care autorizează funcţionarea instituţiilor de credit în cadrul sistemului bancar şi apoi supraveghează activitatea acestora. ale caselor de compensare şi ale altor entităţi. În România. 7. stabilite prin reglementări proprii. pentru ca publicul aă nu-şi piardă încrederea în sistemul bancar. Un al patrulea aspect şi ultimul este reprezentat de faptul că banca centrală acţionează ca un bancher al instituţiilor de credit naţionale. trebuie să fi încercat să obţină credit pe toate căile prevăzute de lege iar acţiunea împrumutătorului de ultimă instanţă trebuie să prevină. Pentru toate operaţiunle efectuate în conturile deschise în evidenţele sale.

poate acţiona direct sau prin intermediul altor bănci.Conform legislaţiei57.Funcţia de bancă a statului În primul rând. de către banca centrală. condiţiile creditului şi momentul când trebuie făcută oferta de vânzare pe piaţă. Banca centrală. în numele statului. 57 58 Idem 40 Idem 40 104 . BNR nu poate achiziţiona titluri de stat de pe piaţa primară. deschis pe numele Ministerului Finanţelor. în multe ţări. Banca centrală poate acţiona ca agent al statului în stabilirea instituţiilor de credit eligibile pentru a primi depozite ale Trezoreriei statului. credite care sunt garantate cu – dar fără a se limita la – titluri de stat provenite din emisiuni publice. prin cumpărarea de titluri de stat de la deţinătorii acestora (dar din sumele puse la dispoziţie de guvern). 9. monetare. în anumite condiţii de creditare. trebuie spus că banca centrală joacă un rol important în cooperarea economică şi financiară internaţională. Pe de altă parte. bonuri de tezaur). valutare. Acest cont reflectă încasările şi plăţile efectuate în numele Trezoreriei statului. în ceea ce priveşte: plasarea către terţi a emisiunilor de titluri de stat şi alte instrumente negociabile de îndatorare ale statului român. exercitarea funcţiilor de agent de înregistrare. BNR poate acorda băncilor credite pe termene ce nu pot depăşi 90 de zile. oferind spre vânzare titluri de valoare (obligaţiuni. de credit şi de plăţi. stabilind nivelul minim al ratei dobânzii şi criteriile ce trebuie îndeplinite de bănci. În general. plata capitalului. în condiţii stabilite împreună cu Ministerul Finanţelor. BNR poate acţiona. În al treilea rând. comisioane şi alte forme de acoperire a riscurilor şi costurilor de funcţionare. comisioanelor şi a spezelor. Guvernul împrumută de pe piaţa naţională. ea acordă consultanţă privind cel mai potrivit titlu de valoare care să fie oferit spre vânzare. la tratative şi negocieri externe pe probleme financiare. Banca centrală gestionează datoria publică. banca centrală gestionează contul Trezoreriei statului. înprocesul de emisiune a acestor înscrisuri. Pentru toate operaţiunile efectuate. În al doilea rând. banca centrală participă. BNR percepe comisioane la decontarea operaţiunilor prin contul curent al Trezoreriei deschis în evidenţele sale şi plăteşte dobânzi la disponibilităţile din acest cont. depozite constituite la BNR sau la alte persoane juridice agreate de BNR. BNR stabileşte şi încasează dobânzi. De asemenea. în majoritatea cazurilor fiind vorba despre proprietatea statului. banca centrală acţionează ca agent şi consultant al acestuia. Reducerea generală a nivelului datoriei publice se realizează. executarea decontărilor în contul curent general al Trezoreriei statului. ea gestionând şi ţinând evidenţa operaţiunilor financiare ale ţării cu organismele internaţionale. în vânzarea şi răscumpărarea lor şi plata dobânzilor şi comisioanelor aferente. În ultimul rând. cu perceperea unui comosion. dobânzilor. ca agent al statului. atunci când guvernul împrumută bani din economie. nivelul dobânzii. În baza convenţiilor încheiate în prealabil cu Ministerul Finanţelor şi în conformitate cu reglementărie proprii. depozitare şi transfer al titlurilor de stat. această funcţie decurge din natura formei de proprietate a capitalului. BNR ţine în evidenţele sale contul curen general al Trezoreriei statului. ca agent pe contul statului. prin remiterea lor în portofoliul BNR. rambursând valoarea titlurilor ajunse la scadenţă şi înlocuindu-le cu noi emisiuni (dacă este cazul). Potrivit legii58.

contribuie la realizarea politicii valutare a statului. De asemenea cumpărarea de aur şi devize.C. 2. de organe proprii de control (comisie de cenzori şi controlul intern al băncii). Astfel. conducerea şi administrarea societăţilor bancare se stabilesc prin statute proprii conform legislaţiei în vigoare (privind 105 . Organizarea şi funcţionarea unei bănci Băncile îşi desfăşoară activitatea. Băncile şi Instituţiile de credit asimilate 2. Între capitalurile proprii amintim: subscrierile făcute de stat ori particulari. comitet de direcţie). Organizatoric. Creditele sunt acordate sub forma reescontului de cambii. de structuri care îi asigură gestiunea curentă (preşedinte.C. depunerile de băncile comerciale (conturi curente). * Operaţiunile Băncii Centrale Operaţiuni pasive: Acestea reprezintă constituirea de resurse necesare realizării funcţiilor sale. din punct de vedere organizatoric. ele dispun de un for suprem de conducere (adunarea generală).2. Statului i se acordă credite în perioadele de criză. Decontarea operaţiunilor prin B. lambordarea (ipotecarea. structura organizatorică. împrumuturilor pe gaj de efecte comerciale. Operaţiuni active: Principala operaţiune activă o constituie acordarea de credite: statului. utilizându-se viramentul (plăţi fără numerar). se realizată la cererea băncilor comerciale.Concluzia care se desprinde din analiza acestor elemente este aceea că băncile centrale nu exercită funcţiile unei bănci comerciale şi deci nu concurează celelalte instituţii de credit ale sistemului. consiliu de administraţie.4. de recesiune sau de confruntări sociale. administrarea şi controlul băncii sunt la fel ca la societăţile pe acţiuni. de către stat. în condiţii asemănătoare cu cele ale unei societăţi comerciale pe acţiuni. Tot o operaţiune activă a B. poate fi şi lichidarea obligaţiilor financiare dintre ţări pe calea compensaţiilor. Resursele se formează din: capitalul propriu. băncilor comerciale şi nu numai. depuneri ale terţilor şi emisiunile de bancnote. sau de băncile altor state. garantarea) hârtiilor de valoare.2.4. În România.1. prin Trezorerie. conducerea. prin conturile de corespondent. iar sub aspect funcţional sunt necesare reţinerea câtorva particularităţi. pentru efectuarea operaţiunilor (decontărilor) internaţionale (depuneri în valute).

Disponibilităţi (casa. Credite acordate. se implică în economie.activitatea bancară). Pierdere din operaţiuni interbancare. având misiunea organizatorică de a efectua toate operaţiunile bancare. . Credite acordate. . băncile se clasifică după criteriile: . Dobânzi în litigiu (îndoielnice). bănci de afaceri. Dobânzi restante. 6. conturi care pot fi utilizate pentru diverse plăţi prin cecuri sau virament în limitele resurselor disponibile.prin sfera activităţii: bănci comerciale (propriu-zise) care efectuează orice operaţiune bancară. sunt angrenate în crearea simultană a resurselor necesare finanţării operaţiunilor de creditare. băncile mutuale şi cooperatiste. a comitetului de administrare a activelor şi pasivelor.instituţional: bănci statutare şi bănci cu statut special. 106 . . Avem două aspecte ale băncilor: au legături directe cu clienţii lor. Astfel. asigurând reglarea şi transferul fondurilor. 4. 7. 3.acordarea de credite pentru orice termen. 5. în litigiu (îndoielnice). plasând credite şi creând monedă. 2. bănci generale. 10. 9. . Alte active. iar înfiinţarea comitetului de risc. Credite acordate. a comitetului de credite sunt obligatorii. operaţiunile unei băncii sunt: . bănci mixte. 8. . impun anumite limite privind universalitatea beneficiarilor creditelor acordate. Provizioane pentru riscul de credit şi dobândă.gestiunea mijloacelor de plată. bănci cooperatiste. curente. bănci de credit pe termen scurt şi lung. Prin urmare. 1 an) ACTIV 1. Băncile sunt instituţii de credit. Băncile.prin natura activităţii: bănci de depozit. restante. Pierdere din operaţiuni bancare. conturi corespondente. când acordă credite. prestându-le servicii. băncile sunt organisme care gestionează în pasivul lor conturile clienţilor.primirea de depozite de la subiecţii economici şi publici. Situaţia sintetică a patrimoniului unei bănci comerciale la sfârşitul unei perioade (ex. Prin modul de creare a monedei.prin apartenenţă: bănci de stat. depozite la alte bănci).

este obligatorie înregistrarea băncii ca societate bancară în Registrul societăţilor bancare care este ţinut la sediul BNR. De asemenea. . Băncile (societăţi comerciale). .U. Ca personae juridice române. nr. Conform art. de constituire şi funcţionare.N. 2. cât şi a sucursalelor şi reprezentanţelor în România ale băncilor din străinătate. cu toate că ele au independenţă totală în elaborarea propriului management. valutare. în totalitate. băncile. sucursalele din România ale unei societăţi bancare străine (state membre ale U. 45 din O.nivelul minim al capitalului social subscris (stabilit prin hotărâre de guvern). 107 .E. nr. TOTAL PASIV: Funcţional însă. B. Depozite la termen.N. include şi transformarea şi lichidarea societăţilor bancare româneşti.auditorul independent.R59. 10 din O. de plăţi. . Totodată. Disponibilităţi şi depozite ale clienţilor.U. PASIV 1.R. . Alte pasive. 99/2006. dacă activităţile se regăsesc în autorizaţia acordată de autoritatea competentă din statul membru de origine şi se asigură respectarea legislaţei româneşti.sediul băncii. de credit.R. Împrumuturi primite. 59 Art. 3.. în formă bănească. prin funcţiile de îndrumare şi control. care trebuie vărsat. .G. . băncile pot funcţiona numai pe baza autorizaţiei emisă de B. 4.structura acţionariatului. 5.calificarea şi experienţa profesională a conducătorilor băncii. la momentul constituirii.11.acţionarii semnificativi şi acţionarii băncii. Cererea de autorizare se înaintează B. 7. Profit din operaţiuni interbancare. 8. 99/2006 şi standardelor internaţionale. în desfăşurarea activităţii îşi pot deschide sucursale şi agenţii cu respectarea procedurilor corespunzătoare. 6.) sunt considerate personae juridice şi pot desfăşura activităţi în mod direct. Profit din operaţiuni bancare. TOTAL ACTIV: Disponibilităţi şi depozite ale băncilor. Acţiunile emise de aceste societăţi nu pot fi decât nominative conform normelor legale.N. conform legislaţiei amintite mai sus. de asigurare a prudenţei bancare şi de supraveghere a societăţilor bancare. trebuie să se supună în activitatea lor reglementărilor emise de Banca Naţională a României în vederea aplicării politicii monetare. şi trebuie să fie însoţită de o documentaţie care să cuprindă referiri cu privire la: .G.studiul de fezabilitate al băncii.

agenţiile au o dublă subordonare faţă de bancă: dependentă din punct de vedere economic pe de o parte şi dependentă din punct de vedere juridic pe de altă parte. se înfiinţează şi organizează la iniţiativa băncii din fondurile proprii care-i afectează capitalul necesar. crescându-i activele prin plasarea (distribuirea) unui credit. 3. 108 . iar pe de altă parte. are personalitate juridică proprie.Deci. Schematic. Conturi corespondente altor bănci) (ale Conturi corespondente (la alte Împrumuturi de la alte bănci bănci) Credite acordate altor bănci Credite acordate Trezoreriei Credite acordate clienţilor Valori mobiliare Imobilizări Depozite la vedere Depozite la termen Valori mobiliare Resurse pe termen lung Fonduri proprii Soldul pozitiv al contului de exploatare „Profit sau pierdere” cont de rezultate. 2. este dat de diferenţa dintre: dobânzile percepute la împrumuturile acordate (la clientelă şi alte bănci) şi dobânzile vărsate (pentru depozitele clienţilor şi pentru împrumuturile de la alte bănci). Clientul care deschide cont la bancă începe operaţiunile de plăţi şi încasări prin contul curent. unde se mai adaugă alte venituri. Spre deosebire de sucursală (în cazul societăţilor bancare străine în România). cheltuielilor şi profitului la sfârşitul unei perioade (ex. afectate de remunerarea acţiunilor. etc. Vă redăm mai jos : SITUAŢIA realizării veniturilor. Agenţiile. Sucursala poate încheia contracte cu terţe personae în numele băncii. în calitate de mandatar. sau în nume propriu. de cheltuielile generale. în calitate de comisionar. un patrimoniu propriu delimitat în ansamblul patrimoniului societăţii bancare. Venituri din dobânzi.C. de amortisment. Caracteristica principală în funcţionarea unei bănci o constituie desfăşurarea şi dezvoltarea activelor lor şi totodată posibilitatea dezvoltării simultane a pasivelor. dar ea nu are personalitate juridică de sine stătătoare. Comisioane. Venituri asimilate dobânzilor. 1 an): Venituri 1. bilanţul unei bănci se prezintă astfel: Activ Casa Depozit la Banca Centrală Pasiv Împrumuturi pe lângă B. a titlurilor emise. sucursala posedă pe de o parte. Banca poate să funcţioneze fără să posede un leu în depozit.

Alte cheltuieli. 2. Operaţiuni de activ: . Apelând la împrumuturi de la alte bănci şi acordând credite cu o rată fixă a dobânzii. Venituri din provizioane pentru riscul de credit şi dobândă. Total venituri Cheltuieli cu dobânzile. Cheltuieli cu provizioane pentru riscul de credit şi dobândă. referitoare la depozitele la B.operaţiuni vizând lichiditatea bancară. în condiţiile unei rate a dobânzii variabile la împrumutul efectuat. 5.).2. Cheltuieli cu impozite şi taxe. depozitele sunt instabile sau insuficiente. conturi la celelalte bănci (corespondente).C. sau are termene lungi. 109 .C. a. 6. 6. 8. Total cheltuieli. Esenţialul în acest sens este menţinerea suficienţei contului său la B. Alte venituri. 5. la activ şi respectiv pasiv.4. Există două principii de bază care ghidează funcţionarea normală a unei bănci: lichiditatea. 3. 1. Cheltuieli administrative. de a asigura conversia depozitelor în bancnote. Cheltuieli a.C. b. 11.. b. 9. (B. Lichiditatea depinde de: capacitatea de a colecta suficiente depozite. 4.N. banca se poate confrunta cu un cont de exploatare deficitar. Profitabilitatea este legată permanent de problema lichidităţii: creanţele sunt de proastă calitate. Profit sau Pierdere din operaţiuni bancare.R. Cheltuieli cu comisioanele. etc. Principalele operaţiuni ale unei bănci Bilanţul. Cheltuieli asimilate dobânzilor. pentru obţinerea resurselor care-i lipsesc. prezintă suma stocurilor de creanţe şi de resurse ale băncii. 10. 7. 2.2. Lichiditatea reprezintă funcţia primordială. dacă nu colectează suficiente. Profit sau Pierdere din operaţiunile interbancare. rentabilitatea (profitabilitatea). Cheltuieli cu personalul. trebuie să se recurgă la depozite masive.4. capacitatea de a se îndatora pe lângă celelalte bănci sau la B.

avansuri în cont curent. cartea de credit (transcriere electronică a unui efect comercial). . materializarea creditului inter-întreprinderi. viramentul.împrumuturi pe lângă B.credite pe termen lung (până la 20 ani). Diversificarea operaţiunilor pasive se face în funcţie de nevoi şi posibilităţi. . cu o circulaţie diferită.C.depozite de economisire (conturi pe termen. pe librete. .C.operaţiuni pe credit-bail. * Circulaţia instrumentelor 110 .împrumuturi gajate prin pensiunea creanţelor pe lângă alte bănci sau B. reprezentând deschideri de credite.credite pe termen mediu (2-5 ani).împrumuturi la alte bănci. sau ordin de plată amânat). .credite acordate clienţilor. Operaţiuni de pasiv Acestea sunt operaţiunile prin care se constituie resursele băncii: . .. în alb sau cu garanţie. efectul de comerţ (sau scrisoarea de schimb. . . Creditele acordate clienţilor sunt operaţiunile cele mai importante: ..-ul.achiziţionarea de creanţe negociabile pe piaţă. Pentru aceasta se folosesc mai multe instrumente.Instrumente „automate”: avizul de plată (prelevare). .. etc.operaţiuni de împrumuturi participative. Între aceste instrumente amintim: . . .operaţiuni privind fondurile proprii şi resursele pe termen lung (obligaţiuni). extrasul scrisorii de schimb. * Circulaţia monedei bancare Moneda bancară se află în soldurile creditoare ale conturilor clienţilor sau în drepturile de tragere asupra avansurilor în contul curent de care clienţii beneficiază.subscrierea sau achiziţionarea de bonuri de Tezaur.E.depozitele clienţilor sau moneda scripturală: .depozite la vedere. constând în scontarea efectelor comerciale. linii de credit.Instrumentul „înscrisuri”: C.angajamente pe lângă alte instituţii financiare (conturi la vedere sau împrumuturi în alb). librete de economii ale populaţiei). .C. -conturi ordinare (debitori) ale clienţilor. când nu sunt gajate de o cesiune. . . titluri de plată.creanţe comerciale.

E. pg.60 * Organigrama ierarhică ne dă o structură de ansamblu a băncii. Practica cunoaşte două tipuri de organigrame: una ierarhică şi alta funcţională. Ed. se ajustează. poate arăta în felul următor: Comitetul de Administrare a Activelor şi Pasivelor Adunarea Generală Consiliul de Administraţie ↓ Comitet de Direcţie Comitetul de Risc ↓ Comitet de Credite Comisia de Cenzori Audit Intern Preşedinte: ↓ 60 M. Prin această operaţiune.2. de asemenea accelerarea circulaţiei monetare. Datorită complexităţii circulaţiei instrumentelor bancare s-a recurs la compensarea interbancară care se efectuează zilnic la nivel judeţean. 111 . sumele înscrise în conturile datoriilor şi creanţelor se anulează. Compensarea permite. Organigrama (structura organizatorică) a unei bănci Structura organizatorică sau organigrama este o reprezentare grafică a activităţilor pe care banca le desfăşoară. Organigrama respectivă dă posibilitatea izolării responsabilităţilor prin identificarea factorilor de decizie şi a modului de transmitere a deciziilor şi ne poate arăta o imagine de ansamblu asupra funcţionării şi dimensiunii băncii. reducând totodată cantitatea de monedă necesară derulării tranzacţiilor. 38. 1999.5.Exemplu: C. 2. unde sunt evidenţiate subdiviziunile organizatorice şi raporturile dintre ele. Bucureşti. se transferă.C.-ul circulă de la proprietar la banca furnizorului. Stoica – „Management bancar”. O posibilă organigramă ierarhică a unei bănci. numărul nivelurilor ierarhice. Economică.

pieţe de capital).Departament Contabilitate . poate arăta în felul următor: * Preşedinte: Nivele ierarhice: ↓ Direcţii ↓ Departamente ↓ Compartimente ↓ Unităţi teritoriale 112 .Dep.Dep. acordă asistenţă de specialitate (marketing.Dep.Dep. inginerie financiară).activitatea de producţie tratează operaţiile iniţiate de exploatare: evidenţa conturilor clienţilor. care pot fi grupate astfel: . relaţii externe.activitatea de asistare. prin unităţile sale teritoriale ale băncii.Dep.Vicepreşedinte: . Marketing * Organigrama funcţională ne dă posibilitatea identificării activităţii băncii şi nivelurile ierarhice de exercitare a acestor activităţi.Dep.activitatea de exploatare. Studii Financiare . calculul dobânzilor. acordă asistenţă tehnică (trezorerie. secondează exploatarea. care se realizează. calculul comisioanelor. asigurând relaţiile directe cu clientela. în principal.Departament Trezorerie .Dep. Investiţii Financiare Vicepreşedinte: . Informaţional . .Sucursale . Scopul acestei activităţi este de a vinde produse şi servicii clienţilor băncii. O posibilă organigramă funcţională a unei bănci. Inginerie Financiară . Relaţii Externe .Dep.Dep. Servicii Bancare .Agenţii Vicepreşedinte: . Op. juridic. Pieţe de Capital . Ea vizează: problemele de personal şi resursele materiale. .Departament Credite . Valutare .

stabileşte plafoane de credite pentru unităţile subordonate. . Într-o structură organizatorică. Moga .contractează împrumuturi şi plasamente pe piaţa interbancară. . încasări şi plăţi. agenţii). Ed.organizează acţiuni de pregătire a cadrelor. Conducerea unei astfel de unităţi este asigurată de: director. contabil şef şi comitetul de credite constituit din cadrele de conducere ale sucursalei sau agenţiei respective. Alma Mater.61 Structura organizatorică cuprinde compartimente care asigură desfăşurarea activităţii la nivelul teritoriului unde ele acţionează. . agenţii). şef agenţie. concediază personalul de conducere din unităţile subordonate. amintim: . . . acţionează în teritoriu ca reprezentante ale acesteia. .).stabileşte politica de creditare. ea fiind centrul vital al băncii.stabileşte nivelul dobânzilor şi comisioanelor. Sibiu. pg. operaţiuni de casă. 61 I. se stabilesc relaţii de subordonare.asigură echilibrul între resurse şi plasamente. Între centrală şi unităţile teritoriale (sucursale.efectuează studii de marketing.11. promovează. * Structura organizatorică a sucursalei sau agenţiei unei bănci Sucursalele şi agenţiile ca unităţi subordonate centralei.Activităţi: Asistare ↔ Producţie ↔ Exploatare Atât organigrama ierarhică cât şi cea funcţională permit reprezentarea grafică a organizării activităţilor unei bănci. aplicând politica şi strategia centralei băncii. creditare ş. . dezvoltare în ţară şi străinătate sau de fuziune şi achiziţii. .elaborează norme pentru fiecare activitate şi serviciu în parte (decontări.iniţiază colaborări cu bănci din ţară şi străinătate. 2001. . . centrala ocupă un loc aparte. datorită rolului şi funcţiilor pe care le deţine în cadrul unităţii.a.asigură lichidităţi şi fonduri de creditare unităţilor subordonate (sucursale.elaborează strategia de dezvoltare a băncii. Printre funcţiile exercitate de centrală. reprezentând un atribut determinant al managementului centralei în desfăşurarea tuturor activităţilor în teritoriu. .angajază. 113 . .acordă servicii de consultanţă. audit. director adjunct.“Gestionarea bancară”.

O formă derivată a băncilor de afaceri. a. asigurând protejarea partenerilor. distribuind credite persoanelor diverse.7. asigurarea controlului asupra unei firme. o reprezintă societăţile de portofoliu.6. amenzi pe de altă parte.Serviciul juridic . subvenţii. 2. Acestea sunt implicate în atragerea capitalurilor şi plasarea lor optimă. impozite. stabilirea activelor. Băncile de afaceri realizează operaţiuni de achiziţie şi fuziune. învăţământ. Instituţii de credit cvasibancare Acestea participă la intermedierea financiară activă. intervenţii pe de o parte şi resurse permanente.Serviciul credite . 2. investiţii. împrumuturi pe lângă bănci sau „refinanţări”. * Acoperirea cheltuielilor statului Aceasta se face prin două operaţiuni: definitive: cheltuieli de funcţionare.2.2.Serviciul casierie . iar ca intermediar financiar asigură zilnic acoperirea cheltuielilor bugetare. O componentă importantă a acestor instituţii cvasibancare o reprezintă băncile de afaceri (de investiţii).Alte servicii (compartimente) Contabil şef: . Pentru că lucrează direct cu băncile. prin veniturile provenite din dividende. venituri nefiscale şi de portofoliu. Aceste resurse pot fi: depozite de economii pe termen scurt.Alte servicii (compartimente) Serviciul personal. Trezoreria Trezoreria este casierul şi banca statului.Serviciul informatic . salarizare.operaţiuni 114 .Serviciul de urmărire a creanţelor .Prezentăm mai jos o posibilă organigramă a unei sucursale sau agenţii: Director → ↓ Comitetul de credite ↓ Director adjunct: .Serviciul contabilitate . cu rol dublu: valorificare ridicată a capitalurilor. administrativ ş. aceste instituţii sunt asimilate lor şi sunt creatoare de monedă. orientarea utilizării resurselor. . ce sunt finanţate din resurse pe termen scurt.

cât şi instituţiilor financiare nebancare: . şi cu corespondenţii săi.fonduri cu caracter monetar. o avansuri de la Banca Centrală.de pe piaţa internă – prin utilizarea produselor bancare (financiare): bonuri. rambursări de împrumuturi acordate. şi la pasiv (în calitate de resurse): .crează monedă. taxe vamale. ca instituţie financiară.. etc. cel planificat de cel realizat. Dar. de ex.prin structura operaţiunilor este asimilată atât băncilor. poate fi ori cu deficit ori cu excedent. Ca raţionament practic.) trebuie să fie echilibrat. altele cu caracter de economisire pe termen scurt şi lung. în afara veniturilor de natură fiscală. Soldul de gestiune are în vedere operaţiunile înscrise în exerciţiul financiar respectiv şi diferă de la o perioadă la alta. influenţat de diferiţi factori. organizaţii internaţionale.R. sau 115 . . Soldul bugetar poate fi rectificat. pentru echilibrarea balanţei de plăţi. iar altele pot proveni din împrumuturi de la diferite instituţii financiare. pentru realizarea de intervenţii economice. -de pe piaţa externă. având în vedere inflexiunile din cursul anului a veniturilor şi cheltuielilor. Soldul Bugetului (la sfârşitul perioadei – 1 an. * Funcţia Trezoreriei de instituţie financiară Trezoreria . de la alte guverne.N. etc. prezintă următoarele caracteristici: . mai poate dispune şi de alte resurse: o depozitele corespondenţilor săi. Trezoreria are. titluri.suma împrumuturilor acceptate de stat. dându-i calitatea de instituţie financiară nebancară. .operaţiuni temporare: statul creditează anumite operaţiuni (cheltuieli) economice care apoi trebuie rambursate. . unele resurse ale sale au caracter monetar. o împrumuturi . * Resursele Trezoreriei Trezoreria.are poziţie importantă în cadrul circuitului de încasări – plăţi. Această poziţie este determinată de relaţia deosebită de cont curent cu B.soldul deficitar al operaţiunilor definitive neacoperite din resursele colectate prin impozite. deci poate fi o bancă.alte resurse pot fi constituite din fonduri de economisire pe termen lung. la activ (în calitate de utilizări): . De asemenea poate să difere.

Pentru ca băncile să poată juca un asemenea rol. În mecanismul economiei de piaţă libere se înscie şi activitatea bancară. . bonificaţiile şi garanţiile au fost înlocuite cu împrumuturile de la Trezorerie. indiferent de forma de provenienţă a capitalului social îţi desfăşoară activitatea în condiţiile de piaţă liberă. să fie maleabile în adaptarea la situaţii diferite. activitatea băncilor se convine a fi riguros reglementată şi bine coordonată de Banca Centrală (BNR) în calitatea ei de bancă a băncilor. prin folosirea tehnicilor şi metodelor proprii. Prin urmare. 116 . tendinţele ce s-ar putea îndrepta spre realizarea obiectivelor speculative sau neeconomicoase. care datorită operaţiunilor sale specifice. să fie capabilă. fie pe domenii de activitate. În ultima perioadă.cheltuieli de personal şi de funcţionare. 2. iar în funcţie de perspectivele ce se întrevăd privind dezvoltarea economică să acţioneze permanent în vederea restructurării oricând a activităţii.3. În condiţiile concrete ale economiei româneşti (în finalul traziţiei la economia de piaţă). subvenţiile şi dotaţiile. dar trebuie să fie supuse unui regim de organizare. pot să funcţioneze independent mai multe bănci organizate. banii şi creditul constituie instrumente active pentru a stimula dezvoltarea economică. să acorde un ajutor calificat fiecărei bănci în parte. încurajându-se orice fenomen pozitiv prin intermediul lor descurajând totodată. în centrul căreia se află sistemul bancar. fie pe zone geografice. În acest sens. realizându-se în acest fel bunul mers al serviciilor publice. specifice. funcţionare şi control riguros din partea Băncii Centrale. poate să fie supusă diferitelor riscuri. PERSPECTIVE ALE STRATEGIEI BANCARE Într-o economie de piaţă. reprezentând forma de intervenţie a statului în economie. care formează clientela băncii respective. cu implicaţii în mobilizarea tuturor fondurilor băneşti disponibile. . cu aceleaşi consecinţe ca asupra fiecărei firme.cheltuieli de echipament (de capital). În acest context se poate afirma că în condiţiile economiei de piaţă. către diverse activităţi economice. este necesar ca firmele să lucreze rentabil. iar băncile (în totalitatea lor) pe lângă efectuarea operaţiunilor de finanţare şi plăţi au şi rolul (nu ar trebui) de sfătuitor. le orientează temporar pe perioade mai scurte sau mai lungi. la nevoie. firmele. ţinându-le în permanenţă trează atenţia spre problemele majore şi ferindu-le (la nevoie) de unele implicaţii ce ar comporta riscuri pentru gestiunea lor.cheltuieli de transfer (transferuri economice sau ajutoare sociale). care este de neconceput fără economii băneşti. numai că întinderea şi efectele acestora se pot resimţi aspura unui număr mare de firme.o resurse din privatizare (în mod excepţional). * Cheltuielile Trezoreriei Acestea sunt cheltuieli publice şi se clasifică astfel: .

evaluare şi eliminare se va alege una singură.trecerea la implementatea strategiei alese.Se pare că în ultima perioadă activitatea bancară din România din punctul de vedere al elaborări actelor normative. Astfel. cea mai viabilă în contextul dat.Cui oferă serviciile şi produsele bancare în prezent? Dar în perspectivă? . Astfel BNR şi-a intrat în atribuţiuni din toate punctele de vedere în calitatea sa de autoritate de supraveghere bancară având scopul şi menirea de a asigura viabilitatea sistemului bancar. iar în cadrul acesteia subsistemul bancar este o componentă principală faţă de care practic.Unde se află. Filosofia băncii.Cum va proceda pentru a supravieţui şi dezvolta într-un mediu economic dat? Dar într-un mediu concurenţial ai cărui germeni au apărut deja? Raspunzând la aceste întrebări care. ca de altfel. se constituie în : 2.analizarea internă. Având în vedere cele precizate mai sus. intrările pot fi reprezentate de elemente constructive ca: . Această cerinţă fiind reclamată de firmele (indiferent de provenienţa capitalului) care au lucrat încă de la începutul activităţii lor în condiţii de piaţă. al armonizării sale cu cele din Uniunea Europeană.3. 117 . putem concluziona că din multitudinea de sisteme existente în economia noastră românească. unde se situează în acest angrenaj al sistemului socioeconomic? . precum şi asupra legăturilor în dublul sens dintre cele două activităţi. au trebuit să se adapteze din mers noului sistem economic. dar care se află într-o strânsă relaţie de intercondiţionare reciprocă. exprimă locul acesteia în mediul socio-economic unde îşi desfăşoară activitatea. banca respectivă îşi poate realiza atribuţiile şi funcţiile sale în fond menirea sa. prestări servicii. alternative.1. acel sistem nu-şi poate exercita rolul său. Elementele componente ale subsistemului bancar. privite atent se dovedesc de-a dreptul perfide. sinceră şi obiectivă a băncii şi respectiv a punctelor sale forte şi vulnerabile.resurse umane. al oportunităţilor şi pericolelor pe care acesta le conţine. Viziuniea generală a unei bănci. filosofia ei. sistemul socioeconomic are rolul hotărâtor. filosofa oricărei firme porneşte de la premise aparent simple şi presupune răspunsuri sincere la următoarele întrebări: . elemente ce definesc însăşi activitatea unei bănci.să se elaboreze mai multe variante de strategie.Prin comparare. . Intrări în sistem bancar Aceste intrări consituie elementul de la care se porneşte şi care determină existenţa şi funcţionarea celorlalte elemente ale subsistemului bancar. . Printr-o viziune clară şi răspunzând cât mai crect şi mai rapid la problemele pe care le implică noile condiţii sociale. se află pe un drum bun. comerciale au trecut treptat la economia de piaţă liberă şi activităţile bancare. imaginea sa asupra mediului respectiv. .Ce este o bancă şi ce rol are ea? .un studiu detailat al mediului economic. presupune: . economia şi politica oferită de economia de piaţă. Acestea constituie factorul cel mai important şi singura sursă cu adevărat neepuizabilă. Aşa cum activitatea firmelor de producţie.

de ele depinzând imaginea externă. cecuri pentru ridicare de numerar. operaţiuni de schimb valutar. casa de schimb valutar. profituri etc. scrisori de garanţie emise. comisioane. .. După cum se poate vedea. valoarea mulţimii de ieşiri.direcţii de specialitate: casierie. juridic. în vederea culegerii.mediul ambiant. contabilitate generală.2. care reprezintă elementul deosebit de important cu puternic impact asupra elementului uman. direcţia de profil valutar. extrasele de cont privind operaţiunile efectuate asupra conturilor deschise de clienţi etc. . depozite. informatică. astfel încât un element nu poate exista fără celălalt. secretariat. Structura de transformare O bancă. direcţia de creditare. de calitatea acestora depinzând. "Bucătăria" băncii unde se prepară "bunătăţile" pe care apoi le oferă clienţilor. după cum "ambientul sufrageriei" şi de calitatea gazdelor (lucrărilor bancare) depinde cât de plăcută a fost vizita. juridică şi patrimonială etc. . structura de transformare a unei bănci (privită "domestic") ar putea arăta în felul următor: "Sufrageria" băncii. Acestea ar reprezenta interfaţa băncii. unde se primesc şi se întreţin cât mai plăcut cu putinţă "musafirii" (clienţii). prelucrării şi transmiterii în timp util a informaţiilor necesare pentru buna desfăşurare a activităţii. dobânzi încasate.informaţiile despre mediul socio-economic în care fiinţează şi activează banca respctivă. 118 . serviciul social şi administrativ etc. personal învăţământ. personal-învăţământ..3. Concesiunea inversă – autoreglarea sistemului băncii. După unii economişti. contracte de credite. 2.. Acestea ar putea însemna: direcţiile de organizare.produse bancare: cecuri de virament cu şi fără limită de sumă. toate elementele respective sunt într-o strânsă legătură de intercondiţionare. secretariat. Informaţia este elementul care depinde în cea mai mare măsură de gradul de informatizare şi dotare a băncii. Concesiunea inversă constituie capacitatea de reacţie (FEED – BACK) şi reprezintă o componentă esenţială a subsistemului bancar din următoarele considerente: . operaţiuni de arbitraj în numele băncii pe pieţele monetare (dar în contul clienţilor săi).3. credite. . Ieşirile în sistem bancar Această componentă reprezintă rezultatul acţiunii intrărilor şi structurii de transformare.3. rezerve.servicii bancare: constituirea de depozite la vedere sau la termen. Ieşirile se produc prin interfaţa băncii şi constau în: . în structura sa organizatorică cuprinde: .direcţii şi servicii funcţionale: organizare. se constituie în capital. servicii de asistenţă în materie financiară.resursele financiare. ar putea fi: ghişeele. 2.este determinantă în privinţa gradului de acomodare şi adaptabilitate a băncii la mediul economic. serviciul social şi administrativ etc. direcţie cu un profil valutar etc. juridic. în final. strategie şi învăţământ.

Cum ? (Fazele şi metodele de atingere ale scopului). O planificare strategică ne permite să evităm erorile. un anume curs al acţiunilor viitoare. Unde? (Locul în care planurile vor fi îndeplinite). . 5. Conform statutului. * Prin ţelul şi misiunea unei bănci se defineşte obiectul şi valoarea socială a activităţii bancare. banca oferind practic toate posibilităţile de a intervenii prin decizii în funcţie de semnalele primite din mediul socio-economic. O metodă de stabilire. .programe.politici. Didactică şi Pedagogică. efectuarea de servicii bancare. . Planificarea strategică bancară Prin planificarea strategică se descrie. 2. Ce ? (Scopul)..reprezintă componenta cea mai nobilă a sistemului cibernetic. cifra de afaceri. Metoda este o tehnică de evaluare a performanţelor.proceduri şi reguli. . Prin urmare planificarea răspunde la următoarele 5 întrebări de bază:62 1. în lei şi valută de la persoane fizice şi juridice din tară şi străinătate. În acest context. mediu şi lung. Ed. de planificare şi control. pg. fiind totodată un sistem managerial cuprinzător care integrează activitatea managerială cheie într-o manieră sistematică. 1996. pierderile şi întârzierile. este în general. de a obţine profit.prin ea însăşi. vizează atât intrările în subsitem cât şi structura de transformare.obiectivele. Prin urmare.3. 119 .4. . realizare şi evaluare a obiectivelor o constituie managementul prin obiective. Cât ? (Resursele necesare pentru a atinge scopul). Prin elaborarea de variante privind strategia bancară se purcede la activitatea prin care managerii băncii determină obiectivele şi modul în care pot realiza această strategie. Dedu . 2. 206. Când ? (Intervalul în care trebuie realizat scopul). profitul este elementul fundamental pentru supravieţuirea firmei într-un mediu concurenţial şi el se obţine prin realizarea misiunii sociale. 4. nivelul salariului etc. deoarece resursele irosite au costuri ridicate. iar eforturile făcute vor deveni eficiente. Bucureşti.). 3. de motivare şi procedură. . acordarea de credite pe termen scurt. * Obiectivele strategice ale unei bănci sunt reprezentate de rezultatele finale şi evaluate printr-un sistem de indicatori specifici (nivelul profitului. O bancă care se respectă nu-şi poate permite luxul tatonărilor.ţelul sau misiunea. . aducând corecturile necesare ambelor componete vizate în funcţie de rezultate (ieşiri). În această planificare. probabilistic. al încercărilor. obiectul principal de activitate al unei bănci îl reprezintă atragerea şi formarea de depozite băneşti.bugete. adică al acţiunilor fără un plan elaborat.strategii alternative. planificarea strategică reprezintă prima funcţie a managementului bancar. orientată spre realizarea efectivă şi eficientă a obiectivelor strategice ale 62 V. Misiunea băncilor ca de altfel al oricărei firme. operaţiuni pentru activităţi comerciale etc. elementele cheie sunt: .“Gestiune bancară”.

. . amintim:63 . resursele de utilizare şi alte lemente necesare unei activităţi date. obligând răspunsul la întrebarea pentru ce interval de timp viitor se elaborează planurile strategice. . În acest context. * Strategiile alternative ale unei bănci sunt programe de acţiune şi desfăşurare a forţelor şi resurselor vizând realizarea integrală a obiectivelor. 210. participarea şi creativitatea lucrărilor bancare. Un manager bancar.implicarea managementului de vârf în stabilirea obiectivelor. * Cuvinte cheie: Bancă – “instituţie” specializată care organizează circulaţia bănească. 120 .principiul flexibilităţii înseamnă adoptarea programelor şi planurilor la evenimetele şi situaţiile nou apărute. *Programele sunt asemănătoare paşilor ce trebuie parcurşi. titluri de credit. în concordanţă cu cerinţele pieţei şi reglementările legale în vigoare. face încasări şi plăţi în numerar. * Politicile bancare sunt liniile directoare. mobilizează resurse băneşti temporare disponibile. în planificare. . realizează 63 Idem 38.participarea tuturor nivelurilor managementului în procesul de stabilire a obiectivelor. . care orientează concepţia şi acţiunile în deciziile ce trebuiesc luate. Uneori managerii băncilor comit eroarea ca programele şi planurile pe termen scurt. * Procedurile şi regulile sunt planuri ce pun la cale metode uzuale privind desfăşurarea activităţii. Prin buget. se referă la resursele şi obligaţiile băncii. care susţine respectul pentru atitudinile pozitve. planificarea strategică se desfăşoară în ordinea stabilită de procesul managerial. de ordin general.principiul coordonării planurilor sectoriale pe termen scurt cu cele pe termen lung . efectuează decontări fără numerar între instituţii şi agenţi economici titulari de cont. acordă credite. servicii de consultanţă şi de plasament pentru resursele băneşti ale clienţilor şi ale fondurilor proprii. Acest principiu stabileşte orizontul de timp în care se pot recupera resursele investite într-o acţiune dată. banca se obligă să aibă prevederi exprimate valoric lagate de evoluţia activităţii viitoare a veniturilor. să ignore obiectivele pe termen lung. emite instrumente de plată.în vedrea îndeplinirii obiectivelor. * Bugetele de venituri şi cheltuieli ale unei bănci constituie expresia valorică a rezultatelor prevăzute în programe şi strategii. Filosofia acestui management se bazează pe valorile comportamentului în relaţiile inter-umane.principiul perioadei de angajare . trebuie să ţină seama de mai multe principii: .un frecvent control al performanţelor şi evaluarea rezultatelor obţinute. Între caracteristicile de bază ale managementului prin obiective. cheltuielilor şi rezultatelor. pg. Văzută ca o succesiune de activităţi.băncii. banca elaborează permanent normele care privesc diferitele secţiuni ale activităţii sale. se tinde spre o libertate apreciabilă în selectarea metodelor. efectuează alte operaţiuni cu titluri de valoare. emite şi plasează hârtii de valoare.

consiliul guvernatorilor. consiliul general64. Concomitent cu introducerea euro. asigurări”. Uniunea Europeană a creat Sistemul European al Băncilor Centrale. păstrarea şi punerea lor în circulaţie şi controlul emisiunii de bancnote. I. Cont de capital65. în special. B.E. monedă. Curs real de schimb – cursul nominal de schimb al unei monede faţă de o altă monedă. constituindu-se astfel un sistem federal. Bucureşti. 121 . şi-a început oficial activitatea la 8 iunie 1998 şi are sarcina dificilă de a aplica politica monetară a Uniunii Europene. Bistriceanu – „Mică enciclopedie de finanţe.C. ajustate unde este necesar printr-un acord între parteneri. ajustat cu diferenţialul de inflaţie dintre ţările cărora le aparţin cele două monede.) – „Dicţionarul complet al economiei de piaţă”. 92. oferind servicii guvernului şi tuturor băncilor comerciale din ţară. pg. vol. Banca Centrală – “instituţie” bancară care conduce întregul aparat bancar din ţara respectivă. 226-235. 65 Georgeta Buşe (coord. formarea de depozite şi influenţarea volumului şi a costului creditului în ţară. B.C. 1994. care este format din BCE şi reprezentanţii băncilor centrale naţionale. 64 Gh. într-un sens restrâns. Informaţia Business Books.o cantitate stabilită prin buget care poate fi cheltuită numai pe articole majore. cât şi faţă de instituţiile Comisiei Europene. Este un instrument care reprezintă mai multe situaţii : .un cont arătând preocuparea unui comerciant pentru bunurile nete din afacerea sa . în care se înregistrează cheltuielile de capital cu articole precum : pământul. .o serie de conturi înregistrând influenţele partenerilor asupra bunurilor nete ale unui parteneriat. administrarea conturilor guvernamentale şi datoriei publice. 2006.de cont. se poate referi de asemenea. purtând şi o răspundere politică. se ocupă cu vânzareacumpărarea de valută şi alte operaţiuni valutare. clădirea. Conturile de capital pot să cuprindă atât cantităţile cu care s-a contribuit iniţial cât şi conturile curente (care înregistrează tranzacţiile unui partener dintr-un parteneriat care nu sunt în relaţie directă cu capitalul său în respectivul parteneriat). BCE este obligată să informeze instituţiile Comunităţii Europene asupra întregii sale activităţi. pe baza primirii prealabile la rescont a cambiilor scontate de acestea. Băncile centrale naţionale. controlul şi influenţarea cursului valutar. întreţinerea relaţiilor cu băncile centrale ale altor ţări. Bucureşti. se află sub autoritatea BCE. pg. participarea în numele statului la încheierea acordurilor de plată cu alte ţări. cu descentralizarea către băncile centrale naţionale. acordarea de împrumuturi statului şi păstrarea tezaurului de stat. Editura Universitară. concentrarea disponibilităţilor băneşti ale băncilor comerciale şi acordarea de credite acestor bănci. păstrarea rezervelor de aur şi valută străină ale ţării. formulează politica monetară şi de credit a guvernului. . utilajele etc. . Are următoarele atribuţiuni: emisiunea semnelor monetare. independente faţă de guvernele lor naţionale. Structurile decizionale ale BCE sunt următoarele: consiliul de administraţie. Băncile centrale naţionale fac parte din structura Sistemului European al Băncilor Centrale. Banca Centrală Europeană – “instituţe” bancară centrală unică autorizată să emită şi să guverneze sistemul monetar din “zona euro”.selecţionarea şi susţinerea unor proiecte de investiţii. în sectorul bugetului public . BCE decide politica monetară a Uniunii şi este în măsură să autorizeze emisiunea de bancnote. la cantită5ile cu care s-a contribuit iniţial. iar conducerea acestui sistem revine BCE. .

opusă inflaţiei. . orientare) a cărui realizare necesită o perioadă de timp mai lungă sau medie.debitor şi . Strategia reprezintă ansamblul deciziilor care angajază viitorul unei firme (bănci) pe un orizont de timp îndepărtat (de la 5 la 10 ani). Natura lichidă a banilor este principalul aspect care îi deosebeşte de alte tipuri de active. 66 Vasile Dedu – „Gestiune şi audit bancar”.promisiunea de rambursare. . 122 . ediţia a doua. măsurată de regulă prin intermediul indicelui preţurilor de consum (IPC).schimbul în timp. Rata dobânzii de politică monetară – plafonul ratelor dobânzilor la care BNR atrage depozite pe termen de o lună de pe piaţa monetară interbancară. financiare şi tehnice. . Cererea de bani depinde în general de valoarea nominală a PIB şi de rata dobânzii.stabilirea unui obiectiv (proiect. Creditul.politicile de marketing care cuprind ansamblul acţiunilr vizând realizarea. Editura Economică. încât să asigure punerea în operă a politicilor şi mobilizarea mijloacelor. . atingerea obiectivului propus.dobânda → preţul creditului. Capitolul III CREDITUL * Scurt rezumat În general. aceasta însemnând organizarea instituţiei bancare de o astfel de manieră.creditor . Subiectele raportului de credit sunt: • creditorul (banca). Strategia bancară66 se referă la: .subiecţii raportului de credit: . Dezinflaţie – reducere a ratei inflaţiei.o structură.mijloacele care constau în resurse umane. Bucureşti. prezintă următoarele elemente: . 2008.cererea de bani ca activ financiar – reflectând în special preferinţa publicului de a face economii sub această formă.creditul reprezintă schimbul unei valori monetare prezente contra unei valori monetare viitoare. pg.scadenţa → momentul rambursării creditului. . .Cererea de bani reprezintă dorinţa populaţiei şi a companiilor de a deţine active care pot fi uşor schimbate contra bunurilor şi serviciilor. Inflaţie – creştere a nivelului general al preţurilor. Principalele componente ale cererii de bani sunt: . . .283. Creditul unei bănci acordat unei firme este o operaţiune pe bani.cererea de bani pentru tranzacţii – derivată din intenţia publicului de a-şi achiziţiona cele necesare şi. Deflaţie – scădere a nivelului general al preţurilor.

el contribuie prin reglarea ratei dobânzii. la rularea permanentă a fondurilor. este bine ca bancherii să-şi cristalizeze exact conceptele şi metodele. reprezintă o caracteristică esenţială a creditului. de fiecare dată. cu corolarul funcţiilor ce i se atribuie în prefacerile monetare şi economico-financiare. iar obiectul creditului îl constituie banul şi apoi operaţiunea de creditare se numeşte comerţ bancar. etapele care trebuiec parcurse în vederea elaborării documentaţiei necesare. El este consecinţa activităţii de intermediere financiară.statul. banca este creditorul. Resursele de creditare sunt: proprii şi împrumutate. firmele în general. trebuiesc parcurse opt etape. cunoscându-se întodeauna faptul că. prin însăşi natura lui contribuie la creşterea vitezei de rotaţie a banilor. un bun manager al activelor şi al pasivelor utilizează diferite tehnici de măsurare. de asemenea. la multiplicarea monedei scripturale. 123 • . este deci preţul creditului. Importanţa şi locul creditului bancar în economia de piaţă sunt date de rolul acestuia. variază de la o bancă la alta şi este puternic influenţată de nivelul inflaţiei. de asemenea. prin funcţiile pe care le îndeplineşte (funcţia distributivă şi cea de emisiune monetară). . Societăţile comerciale (indiferent de provenienţa capitalului). care poate fi: o firma (presoană juridică). Dobânda trebuie privită deopotrivă atât în ipostaza de efect cât şi în cea de cauză. iar clienţii să le cunoască.riscul. reprezintă o caracteristică esenţială a creditului. Dobânda. În acordarea creditelor. este deci preţul creditului. persoană fizică. Creditul.. * Obiective : Principalul obiectiv al capitolului îl constituie analiza performanţei unei firme în vederea obţinerii unui credit de la o bancă comercială. În condiţiile dificile ale perioadei actuale. Dacă în succesiunea logică. Riscul ratei dobânzii însă. În vederea stabilirii efectelor asupra viitoarelor câşiguri rezultate din mişcările potenţiale ale ratei dobânzii. În cadrul capitolului. la rândul lor. pot fi finanţate din credite în scopul completării resurselor proprii în vederea realizării activităţiilor propuse conform normelor legale. îl reprezintă sensibilitatea rezultatelor financiare ale unei bănci la schimbările ratei dobânzii. Ea se negociază şi se stabileşte în convenţia de credit. pentru a se adapta la rigorile impuse în activitatea bancară de un element fundamental . asociaţiile familiale. creditul deţine o poziţie primară. dobânda constituie o condiţie sine qua non a oportunităţii şi eficienţei lui. conform principiului general. Deoarece creditul se acordă în schimbul plăţii unei dobânzi. pentru aceasta se porneşte de la trăsăturile creditului în general.debitorul. persoanele fizice (autorizate independent) etc. regiile autonome. la stăvilirea fenomenului inflaţionist. Totodată. dobânda. În funcţie de modul cum sunt structurate activele şi pasivele băncii. se poate determina poziţia riscului ratei dobânzii. prin care trece economia de piaţă concurenţială românească. se acordă o mare atenţie creditului bancar.

1. Alte bănci au la dispoziţie specialişti de credite pe ramuri de activitate: industrie. * Conţinutul capitolului: 3. creditul. serviciul mai are misiunea de a revizui creditele acordate şi de a încasa împrumuturile la timp.analizează şi aprobă salicitările de credite în limita plafoanelor acordate de centrală.participă la elaborarea politicii de creditere a băncii. la multiplicarea monedei scripturale. Prin urmare. turism. • Serviciul de credite (sucursale. contactul cu clientul. .eloborează norme de creditare în conformitate cu legislaţia în vigoare. etc. ofiţerul de credite se specializează în consultare. La o unitate mică. . încasarea împrumutului. revizuirea periodică a dosarului de credit şi încasarea. creditele mari. ale căror plafoane le depăşeşte competenţa. instrumentarea dosarului. prin însăşi natura lui contribuie la creşterea vitezei de rotaţie a banilor.acordă asistenţă tehnică şi de specialitate pentru evaluarea garanţiilor.revizuieşte şi propune măsuri pentru creditele restante. inclusiv instrumentarea dosarului de credit. . Acest departament este compartimentul de lucru al centralei şi are următoarele atribuţiuni: .Este bine cunoscut faptul că dimensiunile cererii şi ofertei de mărfuri pot fi reglate şi prin creditarea consumului pe de o parte şi a stocurilor pe de altă parte. creându-se posibilitatea asigurării stabilităţii preţurilor. . . • Comitetul de credite (sucursale. . comerţ. • Departamentul de credite (centrală) • Comitetul de risc (centrală) 124 .analizează şi trimite spre aprobare centralei băncii. negocierea cu clienţii. agenţii) Atribuţiunile principale ale respectivului serviciu constau în analizarea dosarelor solicitanţilor de credite. de exemplu. ofiţerul de credite execută toată munca în detaliu: acordarea creditului. capacitatea de rambursare a acestora. De asemenea. existând o mai mare departamentare a funcţiilor şi anume: analizarea şi revizuirea creditului. în funcţie de mărimea acesteia.efectuează expertize la evaluările garanţiilor prezentate de clienţi.rescadenţează creditele (conform competenţei). .analizează dosarele de credite întocmite de unităţile subordonate pentru creditele ale căror valori intră în competenţa de aprobare a centralei şi apoi le transmite Comitetului de credite spre aprobare. ORGANIZAREA ACTIVITĂŢII DE CREDITARE Activitatea de creditare diferă de la o unitate bancară la alta. agenţii) Acest comitet are în componenţa sa conducerea unităţii plus şeful serviciului (biroului ) de credite şi are următoarele atribuţii: . la rularea permanentă a fondurilor. La o unitate mare. negocierea.

clasificare.1. originea cuvântului scoate în relief un element psihologic care este absolut indispensabil existenţei unei operaţiuni de credit: încrederea. este obligatoriu ca unul din subiecţii raportului de credit să fie o bancă (fie în calitate de debitor → este creditată de titularii de depozite. care are interesul să-şi vândă marfa) şi debitor (cumpărător. concepte. în urma unei înţelegeri apărute între creditor (vănzător. . Etimologic. Într-unul din cele două momente. statului.subiecţii raportului de credit: . numai cedarea şi restituirea unei sume de bani constituie o operaţiune de credit.creditul reprezintă schimbul unei valori monetare prezente contra unei valori monetare viitoare. .) 125 .creditor . . Primul comitet are în componenţa sa pe preşedintele băncii şi directorii din Comitetul de direcţie care. . Al doilea comitet de risc este alcătuit din ofiţeri de credite – experţi şi din specialişti din afara direcţiei de credite. .un comitet de risc al ofiţerilor de credite. În această situaţie.debitor şi . Noţiuni. altor bănci etc. . cuvântul “credit” este de origine latină şi provine de la “creditum – creditare” şi înseamnă “a crede” sau “a avea încredere”. 3. prezintă următoarele elemente: . b) Creditul bancar. se cunosc mai multe tipuri de credit: a) Creditul comercial. poate să apară o cantitate de mărfuri în loc de o sumă de bani. a normelor bancare şi normelor interne. În general. Creditul.Pentru buna desfăşurare a activităţii unei bănci.1. sau o executare de lucrări ori o prestare de servicii.promisiunea de rambursare. . care se acordă sub formă bancară. Conform uzanţelor de specialitate.dobânda → preţul creditului.informarea Comitetului de risc al directorilor despre condiţiile generale ale portofoliului de credite şi propunerea (eventual) a unor măsuri care să îmbunătăţească activitatea de creditare. Prin urmare. al cedării sau acordării şi restituirii sau rambursării.scadenţa → momentul rambursării creditului. care nu dispune de sume băneşti în acel moment) .un comitet de risc al directorilor. Raporturile de credit sunt considerabile în dimensiunile lor şi multiple în varietatea lor într-o economie de piaţă. Sigur.urmărirea respectării politicii de creditere. are sarcina de a analiza şi aproba propunerile Comitetului de risc al ofiţerilor. Creditul. Acesta se acordă sub formă de marfă. În acest caz întâlnim fenomenul de vânzare pe credit (credit comercial) când bunurile înlocuiesc sume de bani în momentul acordării sau rambursării creditului.asigurarea unui audit periodic al tuturor unităţilor din teritoriu. se cnsideră necesar existenţa a două comitete de risc: .schimbul în timp. fie în calitate de debitor → prin împrumuturile acordate clienţilor săi. Acest comitet se întruneşte zilnic şi are următoarele atribuţiuni: .

banca. însoţite de plata unei dobânzi ce stimulează banca.Credit de consum De asemenea şi în raporturile de tip I pot interveni băncile: . iar depozitar. . de la început şi până la sfârşit.procesul de mobilizare a capitalurilor disponibile în situaţia în care creditorul este deţinătorul de disponibilităţi. 68.procesul de distribuire a capitalurilor disponibile în care utilizatorii în calitate de debitori. 126 .Credit bancar (firme. în scopul obţinerii producţiei de marfuri sau circulaţiei unor mărfuri. persoane fizice) persoane fizice) . au în vedere obligaţii directe între debitor şi creditor şi posibil să se desfăşoare în afara băncilor. (firme. pe două planuri: .prin vânzări / cumpărări de obligaţiuni. . Idem 38. El este pus de bancă la dispoziţia unei firme producătoare sau comerciante sub forma unui capital.prin scontare / rescontare.„Gestiune bancară”. 1996. Acest raport este în mod necesar prealabil.Alte categorii de credite: . presupun desfăşurarea unor rapoarte de credit complementare prin bănci. * Conceptul şi trsăturile creditului bancar Operaţiunea prin care împrumutatul(debitorul) ia în stăpânire imediată resurse (bani) în schimbul unei promisiuni (angajament) de rambursare viitoare. 67. ipotecar şi de consum. . pg. Creditul unei bănci acordat unei firme este o operaţiune pe bani. pg. spre exemplu. vom prezenta câteva trăsături distincte ale acestor tipuri de credite care le pot asemăna sau le pot deosebi.acordare de credite pe garanţii de efecte obligatare etc. . raporturile de credit se desfăşoară. Ed. Raporturi de credit → tip II68 Debitori (distribuire) – Banca – Creditori (depozitare) . pentru un timp determinat. În continuare. Creditul comercial şi cel obligatar.Credit ipotecar . . Bucureşti. Didactică şi Pedagogică. Raporturi de credit→ tip I67 debitori creditori Credit comercial cumpărător furnizor (firmă) (firmă) Credit obligatar utilizator subscriitor (firmă sau (persoană fizică instituţie publică) sau firmă) Celelalte tipuri de credite: bancar. recurg în mod necesar la băncile comerciale. În realitate.creditul obligatar→ prin emiterea de obligaţiuni. c) 67 68 V. în mod obligatoriu. Dedu .creditul ipotecar.creditul consumativ. poartă numele de credit bancar.

este necesar a se porni de la trăsăturile creditului în general. capacitatea de rambursare). În raporturile de credit. banca este obligată să gestioneze eficient fondurile ce i-au fost puse la dispoziţie. financiar (situaţia financiară. legăturile juridice cu alte firme). se poate apela la colaborarea cu alte instituţii de credit. întărindu-şi poziţia de creditor prin garanţii personale şi reale. mobilizarea efectelor (la piaţa monetară prin rescont şi alte operaţiuni). Termenul de rambursare constituie o trăsătură specifică a creditului şi are o varietate foarte mare: de la termene foarte scurte (24 ore – termen practicat între bănci pe pieţele monetare) şi până la termene de 30 – 50 ani pentru împrumuturi privind construcţiile de locuinţe. Ea poate fi negociabilă şi se stabileşte în convenţia de credit.riscul de rambursare.persoană fizică. se recurge la o administrare judiciară a depozitelor şi creditelor de către bănci. * Tranzacţia. angajarea creditelor pe baza hârtiilor de valoare. cunoscându-se întodeauna faptul că. Pentru aceasta. . reprezintă o caracteristică esenţială a creditului. Termenul de rambursare poate fi: scurt. . de fiecare dată. De regulă. Pentru divizarea riscului. creditele acordate prin bănci angajează fonduri ce nu aparţin băncii. dificultăţilor sectoriale sau deficienţelor debitorului. care poate fi: . iar relaţiile între bancă şi parteneri se desfăşoară pe terenul valorificării capitalurilor disponibile şi realizarea de profituri. . acordarea unui împrumut. Acordarea creditului. în principal sub formă de dobânzi. vânzarea unei obligaţiuni. cadrul profesional). .statul.Esenţial în aceste raporturi îl constituie faptul că unul dintre parteneri este banca. Riscul de imobizare apare la deţinătorul de depozite (banca). iar obiectul creditului îl constituie banul şi apoi operaţiunea de creditare se numeşte comerţ bancar.creditorul (banca). Riscul de rambursare constă în probabilitatea întârzierii plăţii sau a incapacităţii de plată datorată conjuncturii.o firma (presoană juridică). unde împrumuturile 127 . banca trebuie să analizeze temeinic debitorul prin prisma cerinţelor respectării raportului de credit sub mai multe aspecte: umane (competenţe. variază de la o bancă la alta şi este puternic influenţată de nivelul inflaţiei. economice (situaţia internaţională. Dobânda. este deci preţul creditului. În vederea conturării trăsăturilor creditului bancar. naţională. mijlociu. lung. Pentru preîntâmpinarea riscului. este evident legată de procedura de garantare a riscului. Prevenirea riscului. juridic (forma juridică. Creditul se consimte în cadrul unei tranzacţii unice.debitorul. Ca urmare. Promisiunea (angajamentul) de rambursare a creditului constituie un element de bază al raportului de credit şi necesar şi în consecinţă se solicită angajarea unei garanţii. riscurile probabile pot fi: . pentru că este pus în situaţia de a nu onora cererile titularilor de depozite din cauza unei exploatări neeficiente a creditelor acordate. banca este creditorul. îndatorarea existentă. angajarea unui depozit la altă bancă. În ultima perioadă a prins contur sistemul acordării de credite deschise.riscul de imobilizare. moralitate). Subiectele raportului de credit sunt: .

cu toate consecinţele sale. o importanţă deosebită o are creditul. au rolul de a transforma economiile sterile în capitaluri productive. unde S = economiile. Practica bancară cunoaşte asemenea fenomene deoarece transferabilitatea permite asigurarea utilizării fluxurilor fireşti de constituire şi utilizare a capacităţilor temporare disponibile. punând în mişcare forţele economice latente şi contribuind în felul acesta la creşterea avuţiei reale a societăţii. Nu 128 . Disponibilităţile băneşti sunt acele surplusuri de capital de circulaţie aflate temporar sub formă inactivă în conturile firmelor deschise la bănci. ecuaţia fundamentală în realizarea echilibrului macroeconomic este S = I. precum şi veniturile accesorii. respectiv dreptul băncii de a încasa suma înscrisă în instrumentul de creditare. Prin urmare. orice persoană poate economisi o anumită sumă de bani. prin funcţia sa distribuitivă. iar I = investiţiile. Dacă economisirea nu este continuată de o investire. în funcţie de venitul ei şi de comportamentul său economic. Totodată. De asemenea. contribuind la adaptarea la cerinţele pieţei interne şi externe şi la o creştere a eficienţei marginale a capitalului. sumele de bani economisite de persoanele fizice (populaţie) pentru diverse scopuri depuse la diferite bănci. prin funcţiile pe care le îndeplineşte. După afirmaţiile economistului englez L. pe care le redistribuie apoi prin acordarea de împrumuturi firmelor (sectoarelor de activitate) care au nevoie de mijloace de finanţare. Într-o societate. Keynes. în marea lor majoritate.efective apar la intervale liber alese de debitor. etc. Toate aceste disponibilităţi sunt oferite întreprinzătorilor şi astfel creditul are posibilitatea să sporească puterea de acţiune productivă a capitalului. rezervele de casă ale firmelor păstrate în conturi bancare. îndeplineşte în primul rând o funcţie distribuitivă prin faptul că mobilizează resurse băneşti disponibile la un moment dat într-o economie. poate fi un factor dezechilibrant şi economia este condusă spre recesiune. într-o economie de piaţă dezvoltată. prin creditele acordate firmelor. În procesul transformării economiilor în investiţii. operativitatea asigurată în procurarea de noi capitaluri dă posibilitatea existenţei unei elasticităţi mai mari în economie (pe ansamblu). mai mare sau mai mică. aceste instrumente prevăd obligaţia fermă a debitorului în legătură cu rambursarea împrumutului. a căror forme de prezentare implică aspecte multiple şi diferenţiate. instrumente de credit. Cărţile de credit sunt modalităţile cele mai răspândite pentru această formă. * Importanţa creditului bancar Importanţa şi locul creditului bancar în economia de piaţă sunt date de rolul acestuia. respectiv dreptul băncii de a i se plăti suma angajată (creditul + dobânda). creditul participă la creşterea gradului de centralizare şi concentrare a capitalului. favorizează orientarea rapidă a investiţiilor spre ramurile (firmele) cu activităţile cele mai eficiente. băncile. în vederea căruia banca trebuie să-şi asigure o bună informare şi documentare pentru prevenirea riscului. * Consemnarea şi transferabilitatea Acordurile de credit sunt consemnate prin înscrisuri. Evident. Prin transferul instrumentului de credit se realizează cesiunea de creanţă. Creditul.M. Acordarea creditului (consimţirea tranzacţiei) reprezintă un act de mare importanţă.

Spre exemplu. După acordarea creditului. creditul îndeplineşte şi o funcţie de emisiune monetară. ceea ce favorizează concurenţa. la rularea permanentă a fondurilor. tehnicile noi şi instrumentele de plată oferite de existenţa creditului fac faţă în cele mai bune condiţii creşterii exponenţiale a volumului tranzacţiilor economice. băncile procedează la verificarea modului cum se utilizează acesta de către întreprinzător. Creditul stimulează şi promovează relaţiile economice internaţionale. mai ales în comerţul exterior. astfel sterile. cu efectele sale pozitive asupra echilibrului economic. creditul are o prezenţă indispensabilă şi în viaţa populaţiei oricărei ţări civilizate (creditul consumativ. Deci. nerentabile. prin diferitele sale forme. acolo unde este cazul. Prin finanţarea consumului şi prin crearea unor instrumente şi tehnici. adică o cerere neacoperită de mărfuri şi deci o creştere exagerată a preţurilor. Deoarece creditul se acordă în schimbul plăţii unei dobânzi. adică biletele de bancă. la stăvilirea fenomenului inflaţionist. se poate folosi instrumentul pentru creditare – warant – care oferă proprietarului mărfurilor respective posibilitatea obţinerii cu anticipaţie. cel puţin parţial. adesea promotoare ale inovaţiei. multiple alte instrumente şi tehnici de plată (viramentul. sub forma creditului public. care poate fi urmată de o situaţie inversă.). 129 . cecul) care au dus la diminuarea folosirii numerarului şi la creşterea în mari proporţii a monedei scripturale. creditul în acest fel jucând rolul de diminuare a investiţiilor păguboase. creditul ipotecar. În al doilea rând. a contravalorii acestora. Toate acestea au contribuit la reducerea cheltuielilor cu circulaţia banilor. de asemenea. care prezintă bunele intenţii şi garanţia sumelor primite. În cele din urmă mai trebuie subliniat rolul creditului în finanţarea deficitului bugetar al statului. prin intervenţia ideii de credit s-a ajuns la moneda fiduciară. În vederea evitării unor astfel de fluctuaţii generatoare de risipă şi perturbatoare ale echilibrului economic. de pildă) şi dacă ar fi aduse pe piaţă numai în momentul recoltării lor. creditul este cel care pune la dispoziţia întreprinzătorului capitalul necesar. După ce. unele mărfuri au caracter sezonier (cerealele. creându-se posibilitatea asigurării stabilităţii preţurilor. prin intermediul unor solide instituţii de credit s-au creat alături de aceasta. la multiplicarea monedei scripturale. Creditul. oferta poate fi disproporţionat de mare în raport cu cererea şi vom asista la o scădere spectaculoasă a preţurilor. pe atât de periculos şi dezavantajos devine în momentul neutilizării lui în conformitate cu cerinţele sale şi ale echilibrului economic general. se transformă în investiţii. prin care economiile.orice persoană poate avea calităţile unui întreprinzător şi de aceea nu-şi asumă riscurile acestuia. creditul este un factor important al creşterii economice. iar dacă le are. nu şi le poate valorifica din cauza lipsei de capital. etc. prin însăşi natura lui contribuie la creşterea vitezei de rotaţie a banilor. creditul contribuie astfel la promovarea firmelor de dimensiuni mici. Prin oferirea accesului la credite al oricărui întreprinzător. Important este faptul că pe cât de util şi avantajos este creditul ca verigă indispensabilă în mecanismul de funcţionare a economiei. el contribuie prin reglarea ratei dobânzii. cu predilecţie pentru impulsionarea exportului şi pentru derularea normală a operaţiunilor de export-import. Dimensiunile cererii şi ofertei de mărfuri pot fi reglate şi prin creditarea consumului pe de o parte şi a stocurilor pe de altă parte. Pentru aceasta.

educaţie. nivel de cultură şi civilizaţie. bine concepute. etc. . la disproporţii între ramurile şi sectoarele ei de activitate. care bineînţeles sunt legate de tradiţie. de atitudinile acesteia în raport cu libera iniţiativă. de regimul politic existent şi atitudinea factorilor de decizie la nivel macroeconomic faţă de libera iniţiativă. monetare şi generează. afectează elementul esenţial al creditului : încrederea. legal. pentru viaţa socială şi politică a unei ţări. . Trebuie ţinut cont de înclinaţiile populaţiei spre economisire sau consum. perspectivele ei şi conjunctura econommică pe plan intern şi internaţional existentă la un moment dat. dar şi în exercitarea controlului asupra modului cum sunt respectate aceste sarcini. problemele riscului presupuse de utilizarea creditului. inflaţia. 130 .condiţiile de ordin psihologic se referă atât la încrederea ca suport hotărâtor al creditului. de piaţă. al populaţiei în ansamblul ei. Supercreditarea poate duce la grave dezechilibre economice. structura economiei naţionale. este important să se ştie situaţia resurselor existente în economie la dispoziţia firmelor. astfel încât să crească încrederea firmelor şi să limiteze riscurile. În această perioadă. religie. Pentru ca rolul de “motor” al creditului în desfăşurarea mecanismului economic să fie efectiv şi eficient.. ceea ce determină statul să intervină pe linia dezvoltării acestor condiţii. al întreprinzătorilor. de asemenea. De asemenea.Pericolul cel mai mare îl reprezintă folosirea lui abuzivă. procedurile de coerciţiune faţă de debitorii recalcitranţi. Utilizarea creditului pentru finanţarea unor activităţi economice insuficient fundamentate poate duce la dezechilibrul structural în economie. contestat. Trebuie reţinute. Evident. cu consecinţe dintre cele mai grave pentru economie.condiţii de ordin juridic. o politică economică oscilantă sau operaţiuni şi atitudini nesigure. cât şi la comportamentul firmelor. determinată de iluzia că prin sine însuşi creditul reprezintă avuţie.condiţii de ordin instituţional.condiţiile de ordin social-politic privesc cadrul general de stabilitate şi linişte socială. Acestea se referă la existenţa unui cadru juridic. cu sarcini precise în efectuarea operaţiunilor de credit. spre tezaurizare sau investiţii. o creştere a capitalului fictiv care poate să conducă la crahuri financiare.. Cunoaşterea şi luarea în consideraţie a unor asemenea condiţii au o importanţă covârşitoare pentru România aflată în finalul tranziţiei la economia de piaţă. un regim politic şubred.condiţiile de ordin economic au în vedere situaţia de ansamblu a economiei naţionale. accesul la ele. . situaţia pieţei de mărfuri. fără o perspectivă clară. Toate acestea descurajează atât economisirea prin intermediul instituţiilor specializate. Folosirea abuzivă a creditului poate stimula o exacerbare a operaţiunilor speculative. a capitalurilor. neluarea în calcul a acestora poate provoca prăbuşirea în lanţ a sistemului bancar. când ia proporţii. Acestea obligă la existenţa unui sistem de instituţii şi organisme solide. climatul social caracterizat prin convulsii sociale. ele există într-o măsură mai mică. cât şi solicitarea de credite sau acordarea lor. infrastructural. care se pot grupa în 5 mari categorii : . măsurile de protecţie acordate contractelor încheiate între creditor şi debitor. în special pentru bănci. profesiunea şi poziţia socială a fiecăruia. . manifestându-şi la maximum avantajele şi diminuându-şi la minimum dezavantajele. este necesară întrunirea mai multor condiţii obiective şi subiective. etc. a unor legi care să reglementeze cu precizie. fără echivoc.

materiale. * Resursele atrase Capitalul împrumutat. 3. calculatoare. prin acordarea de dobânzi ridicate la operaţiunile lor. nu ar duce la creşterea în mod vizibil a posibilităţilor ei de acţiune.depozite cu preaviz. Aceştia au un rol deosebit în atragerea clientelei. mai pot de asemenea. reducându-se apoi suma de distribuit sub forma dividendelor. într-o proporţie diferită. să crească fondurile prin emiterea de obligaţiuni în public. Moneda scripturală (depozitul bancar) în circulaţie – depinde de atitudinea populaţiei.astfel încât sistemul de credite să devină un factor propulsor pentru viitoarea economie de piaţă concurenţială românească.depozite la vedere. .2. vine după aceea. Rezervele se constituie din prelevările asupra beneficiilor anuale şi reprezintă fondurile de garantare. CEC-ul şi Trezoreria.depozite la termen. Volumul depozitelor bancare este condiţionat în multe cazuri de concurenţa mai mult sau mai puţin ascuţită pe care o fac băncilor. Capitalul acesta. mai este determinat de încă doi factori. Prin emiterea de obligaţiuni se sporesc sarcinile de plăţi anuale. se imobilizează cu ocazia înfiinţării băncii în clădiri. care poate fi neînsemnat în raport cu cifra de afaceri şi constituie mai mult o garanţie faţă de deponenţi. Băncile. 131 . o bancă posedă un capital propriu. etc. volumul depozitelor la bănci. Resursele de creditare * Resursele proprii Aceste resurse sunt constituite din capitalul subscris de acţionarii băncii respective şi din beneficiile (profiturile) distribuite şi înglobate în diferite fonduri de rezervă sau de risc. Ca urmare. . Aceste rezerve se folosesc în operaţiuni sigure în scopul evitării riscurilor. deoarece această activitate procură băncii marfa de care are nevoie în comerţul pe care-l desfăşoară – adică banul. ar reprezenta principala activitate de atragere de resurse. Ca orice firmă. Securitatea se bazează pe buna reputaţie a băncii şi nivelul serviciilor acesteia. Acest capital este constituit din fondurile pe care persoanele fizice (uneori şi cele juridice) le încredinţează băncii sub formă de depozite la vedere sau la termen şi reprezintă principalele fonduri care alimentează operaţiunile de credit ale băncii. De asemenea. pentru a fi uşor transformate în lichidităţi. prin achitarea dobânzilor aferente. Practica bancară cunoaşte (în principal) trei categorii de depozite : . după opinia noastră. iar remuneraţia fără a fi neglijată.1. maşini de calcul. de tendinţele acesteia de tezaurizare a biletului de bancă. de tendinţa firmelor şi a persoanelor fizice de a utiliza în tranzacţii curente biletul băncii centrale. mărirea capitalului băncii pe o astfel de cale. Menţinerea şi creşterea pe o perioadă cât mai lungă a volumului acestor depozite. cu o importanţă deosebită : securitatea şi remuneraţia (stimularea).

Motivul preavizului fiind uşor de înţeles. Evident. Depozitele cu preaviz sunt mai puţin utilizate. la 1-5 ani. băncile recurg la reescontul Băncii Centrale sau la alte bănci. Depozitele la termen (scadenţă) sunt constituite pe perioade fixe. Caracteristica de bază a creditelor pe termen scurt (credite acordate firmelor de 132 . Creditul băncii – goodwill – reprezintă un acord moral de o importanţă deosebită. depozit la vedere < %dobândă. El se bazează pe încrederea inspirată de bancă şi pe o serie de elemente ponderabile şi neponderabile şi anume : reputaţia.Depozitele la vedere reprezintă cea mai mare parte a fondurilor depuse la bănci. 5. banca solicită deponenţilor un preaviz de cel puţin 2 ore. 10 zile. O altă sursă atrasă o constituie Reescontul la Banca Centrală (B. Dobânzile bonificate de bănci depunătorilor de fonduri depind de piaţa banilor şi de natura depozitului. În vederea mobilizării fondurilor pe care o bancă le are imobilizate în operaţiunile de scont. Prin aceste credite înţelegem operaţiunile de împrumut de sume de bani. natura afacerilor. adică : %dobândă. Pentru o bancă. pornind de la o lună. reescontul reprezintă negocierea la o altă bancă a efectelor de comerţ pe care le-a scontat deja clienţilor săi. 3.N. deoarece băncile nu ţin fondurile constituite nefructificate. Aceasta se explică prin faptul că banca trebuie să ştie cât timp dispune de aceste fonduri în vederea fructificării lor. înaintea scadenţei efectelor comerciale. în funcţie de convenţia încheiată.N.credite pe termen lung. o lună. oricare ar fi natura depozitelor.). distingem trei categorii de credite : . depozit depozit la termen cu preaviz < %dobândă. fixat în momentul constituirii depozitului. Soldurile creditoare ale conturilor curente.credite pe termen scurt . . procentul de dobândă depinde de natura depozitului.) pentru refinanţare. după “consumarea” resurselor proprii. . pentru a putea acorda credite în continuare.R. calitatea operaţiunilor. reprezintă alte surse atrase ale băncii şi sunt constituite din soldurile existente şi pe care titularii le lasă neîntrebuinţate. etc. Categoriile de credite În funcţie de perioada de acordare. Pentru anumite sume mai mari.R. şi care dă semnăturii băncii o valoare ridicată comparativ cu alte bănci. care se pune în acest caz. pentru o perioadă mai mare sau mai mică de timp şi pe care banca le foloseşte pe durata existenţei lor.1. nivelul serviciilor prestate. uneori. Depunătorii pot retrage fondurile când doresc. Creditele pe termen scurt. apelează la Banca Centrală (B. pe o perioadă ce nu depăşeşte 1 an (12 luni). Fondurile pot fi retrase de depunători cu condiţia să avertizeze banca cu un anumit timp înainte.3. O bancă. Problema vitală. o constituie rambursarea la timp a acestora.credite pe termen mediu . cu scopul obţinerii disponibilităţilor de care are nevoie.

fie la scadenţă. De exemplu. deoarece în caz contrar sunt afectate propriile angajamente ce şi le-a luat faţă de cei care au adus fondurile spre păstrare. . Suma care se rambursează (R) este compusă în cele din urmă din două componente : principal (P). etc. Rambursarea se produce. fie lunar. în tranşe lunare sau trimestriale. la termenele stabilite (lunare. 133 . Creditele pe termen mijlociu şi lung implică adesea rambursarea eşalonată. fie trimestrial. Creditele bancare după debitorul băncii Acestea sunt : .producţie. . o dată cu plăţile cuvenite pentru dobânzi se rambursează o parte din “principal”. .). spre exemplu.Creditele acordate persoanelor juridice (firmelor) .creditele acordate în funcţie de destinaţie . în mod excepţional. până la nouă luni. Ele se acordă pentru bunurile cu durată de folosinţă îndelungată. apoi.creditele bancare acordate după debitorul băncii . durata creditului merge de la o lună la trei luni şi. Literatura de specialitate mai cunoaşte şi alte clasificări ale creditelor şi anume: . Tipul acesta de credite se acordă de băncile specializate pe aceste feluri de operaţii. adică o parte din creditul acordat. pentru activităţile de investiţii (a căror eficienţă trebuie să fie deosebită). pe parcurs. pentru investiţiile pe termen lung. Ele se acordă pentru activităţi de import-export. fapt ce înseamnă că. În Franţa. Creditul care se acordă de o bancă. la care se adaugă dobânda cuvenită pentru perioada respectivă (d) : R = P + d. comerciale sau credite de consum) o reprezintă rambursarea integrală la scadenţă. La aceste tranşe se calculează şi dobânda sumei mai mari. În acest caz. rezerva minimă obligatorie de la BNR trebuie să fie minim 30 % din media soldurilor conturilor de disponibilităţi ale clienţilor. de obicei. trimestriale. . mai întâi datorită originii fondurilor pe care banca le întrebuinţează (care provin din resursele menţionate mai sus).Creditele acordate altor bănci . Aceste credite reprezintă împrumuturile a căror durată de rambursare depăşeşte 5 ani. trebuie să fie pe o durată relativ scurtă.creditele în funcţie de calitatea lor. de obicei. Dobânda pentru creditele pe termen scurt variază şi în funcţie de destinaţia creditului şi se plăteşte de către beneficiarul creditului. Acestea sunt împrumuturi a căror rambursare are loc între 1 an şi 5 ani. Creditele pe termen mijlociu. calculată de-a lungul zilelor lucrătoare ale unei luni. Creditele pe termen lung. Creditul pe termen scurt este forma curentă a creditului la bancă întrucât convine în mai mare măsură exigenţelor de lichidităţi cerute băncilor de către autorităţile monetare. pentru construcţiile de locuinţe (de exemplu). dobânda este mai mare decât în cazul împrumuturilor pe termen scurt. Banca este obligată să se asigure că rambursarea se face cu certitudine la scadenţă. pe baza unor contracte ferme în acest sens. pentru creditele acordate sectorului agricol. siguranţa rambursării creditului este invers proporţională cu durata acestuia. conform convenţiei de credite.Creditele acordate persoanelor fizice .

chiar dacă nu există disponibil în cont. s-a simţit nevoia introducerii unei tarifări explicite a serviciilor efectuate de bancă pentru clienţi. iar nivelul dobânzii este uniformizat de-a lungul perioadei de creditare (stabilită în funcţie de obiectul creditării). banca procedează la stabilirea unui plafon debitor (în funcţie de bonitatea fiecărui client) până la care se onorează plăţile făcute prin cartea de credit. lunar sau la scadenţă. Creditele acordate persoanelor juridice (firmelor). iar ratele de dobândă sunt relativ reduse. În acest caz se are în vedere existenţa unei garanţii certe. Calitatea debitorului (în primul rând. Aceste tipuri de credite. Dobânda percepută este egală cu cea a pieţei şi se plăteşte.creditele pentru cumpărări de automobile.. Acest tip de creditare a prins contur datorită uşurinţei folosirii instrumentelor de plată. între 2 şi 5 ani. Creditele acordate persoanelor fizice sunt mai ales creditele de consum care se pot acorda pe termene diferite (de la foarte scurt la lung). În această situaţie. . garanţia sa morală) influenţează mai puţin (sau deloc) nivelul ratei dobânzii şi mai mult însuşi procesul de acordare sau neacordare a creditului. . pe termen lung cu garanţii ipotecare. băncile comerciale sunt puternic concurate de companiile financiare aflate în proprietatea marilor companii constructoare de automobile. garanţia acestui tip de credite îl reprezintă automobilul însuşi. Dacă există posibilitatea rambursării creditului într-un interval de timp mai lung. banca are un rol activ în sprijinirea clienţilor săi. iar pentru soldul debitor chiar în cadrul plafonului. Între formele acestui tip de credit amintim : . Termenul de rambursare a creditului. parţial sau total. Acest tip de credite se acordă de bănci pentru activităţile viitoare. Deoarece dobânda percepută pentru aceste bilete reprezintă un venit garantat băncii.credite pentru construcţii de locuinţe. În acest caz. în aşa fel încât debitele nu apar decât în rare cazuri.creditele pentru studii. În vederea stimulării vânzării unei mărci de automobile. în general. sunt cumpărate de către bănci de la vânzătorii de automobile în pachete de valori mari. Ipoteca reprezintă un contract imobiliar şi se naşte în convenţia dintre părţi potrivit formelor prevăzute de lege şi care produce obligaţii numai în sarcina celui ce o constituie. Realitatea a demonstrat că majoritatea clienţilor alimentează periodic conturile. taxele şcolare. aceste companii procedează la încasarea unei dobânzi derizorii şi au ajuns să acapareze cea mai mare parte a acestei pieţe. de regulă. oscilează. Acest tip de credit aduce venituri băncii din dobânzile percepute şi din comisionul iniţial plătit de debitor la acordarea acestui credit (la aprobarea dosarului de creditare).linii de credit pentru cărţile de credit. în vederea asigurării unui personal tânăr şi bine pregătit. Aceste credite nu sunt rentabile pentru bănci şi pentru aceasta au o pondere mică în portofoliul de creditare. atunci debitorul este obligat să suporte nişte penalităţi (dobânzi majorate). Ele se acordă studenţilor pentru întreţinere pe perioada studiilor şi ar trebui să acopere. în general. În raporturile sale cu firmele. În ţările unde economia de piaţă este dezvoltată.Creditele acordate statului. se percep dobânzi foarte ridicate. în vederea desfăşurării unei activităţi profitabile prin păstrarea şi fructificarea 134 . .

poziţia firmei pe piaţă . între care amintim : .Sistemul de acordare general este linia de credit. De aici. O formă mai favorabilă firmei. neavând la bază înscrisuri. iar pe de altă parte. Pe de o parte. fără a fi necesare înscrisuri la fiecare angajament. comercializare. pentru că. În etapa actuală. iar pe de altă parte. În realitate. funcţia acestor depozite decurge din faptul că firmele îşi păstrează toate disponibilităţile în conturile de la bancă. ar degenera într-o simplă vărsare de fonduri. Ele au rolul de a satisface necesităţile curente legate de costurile de producţie cu caracter imprevizibil şi greu de localizat. fie prin deschiderea unui cont separat de împrumut. fondurile care i-au servit la constituirea firmei şi care sunt mobilizate în cursul exploatării. această linie de credit conferă firmei un credit provizoriu. Asemenea credite nu au termene de rambursare. în limita unui plafon stabilit. a unui comision. aceste fonduri de rulment vor fi creditate de către bancă. iar pentru firmă un mijloc de păstrare a solvabilităţii.avansurile în cont curent sau credite de casă/trezorerie. când acestea sunt insuficiente şi nu mai fac faţă cheltuielilor productive. în care posibilitatea de acordare a creditului se menţine pentru o perioadă stabilită în contract. Creditele acordate de bancă. în corelaţie cu dobânda de piaţă şi. pe baza unui acord scris. o reprezintă linia de credit confirmată. O altă caracteristică a acestor credite o constituie şi faptul că acestea. existenţa permanentă a depozitelor compensatorii înseamnă pentru bancă o reducere a resurselor utilizate. . în vederea reînnoirii lor şi aducerii la nivelul necesar.natura activităţii desfăşurate de aceasta . capitalul unei firme se împarte în două părţi : pe de o parte. 135 . în mod obişnuit utilizarea suplimentară pentru remunerarea băncii. aprobat de bancă. bazându-se pe principalele resurse ale băncii. în obiecte care să reprezinte o garanţie veridică. în general. De aceea. de regulă. de regulă se întemeiază pe depozite compensatorii. se poate vorbi de următoarele tipuri de credite ce se acordă prin bănci firmelor pe bază de contract de creditare : . fie efectuarea creditării prin cont curent. permiţând băncii să acopere necesităţile unor firme prin însăşi redistribuirea depozitelor lor în cont curent constituite de alte firme. în general. şi nivelul dobânzii mai ridicat. . Acestea se bazează pe raporturile de credit întemeiate pe o deplină cunoaştere a activităţii firmei. dar stabilit. prestări servicii. în condiţiile căreia se stabileşte limita maximă a creditului acordat în acest cadru. Ea permite accesul debitorului (clientului) la sume a căror valoare să se înscrie într-un anumit plafon maxim. În mod normal. Într-o formă primară. aceste credite nu sunt garantate formal. cât şi prin creditarea activităţilor ce le poate desfăşura : de producţie. nu au posibilitatea de recreditare. Mărimea plafonului depinde de mai mulţi factori. Această modalitate de creditare presupune. să suplinească insuficienţa temporară a capitalului lichid al firmelor. întrucât banca poate cere oricând acoperirea debitului. Creditul acordat în cont curent se face în urma unei cereri aprobate de către bancă. Acordarea acestor credite. trebuie să satisfacă numai nevoile temporare ale afacerilor.economiilor băneşti în cont. în caz contrar. comerţ exterior. fondurile de rulment care sunt fără încetare absorbite şi reînnoite prin mecanismele cumpărărilor şi vânzărilor. realizarea unor investiţii productive sau gospodăreşti.

iar rambursarea se face integral la scadenţă. Creditele acordate în funcţie de destinaţie. permite mobilizarea lui. în general. Warantul permite recursul cambial. creditele de producţie sezonieră sunt cunoscute sub denumirea de credite de campanie. Modalitatea efectivă de creditare o reprezintă creditele de risc. jucării. După cum se cunoaşte. exemplificate până aici. de a dispune ca atare asupra mărfurilor gajate. asigură firmelor un flux de capital circulant. posibilitatea băncii să recurgă la recreditare. dobânda calculată achitându-se lunar. este documentul utilizat pentru obţinerea şi garantarea creditului şi poate fi folosit ca un efect de comerţ. warantul este documentul prin care se atestă existenţa mărfurilor într-un depozit general. prin aspectul lor general ca implicite. Între acestea. O altă serie de credite bancare. . credite pe termen scurt (până la 12 luni) şi se acordă firmelor pentru desfăşurarea activităţii curente. datorită scăderii preţurilor. Ele sunt menite să asigure resursele necesare în cazul singularităţii ciclului aprovizionare – producţie – vânzări. Astfel. după modul lor de angajare şi folosinţă. strâns legate de necesităţile activităţii de producţie. de exemplu.. creditele se împart în : → productive : → pentru activitatea curentă.rezultatul investigaţiilor efectuate de către inspectorii băncii la firmele respective. producţia de conserve. Astfel de credite cuprind toată gama creditelor (pe gaj de mărfuri.creditele speciale servesc pentru finanţarea subscrierii de titluri de credit şi pentru finanţarea agenţilor la bursă. care este folosit de aceasta potrivit necesităţilor sale şi liberului său arbitru. efecte de comerţ. creditele de casă mobilizate şi îndeosebi creditele pe documente warant. blănuri. Creditul se acoperă pe o perioadă stabilită.Prin urmare. Warantul deci. În funcţie de destinaţia lor. Prin warant se asigură garanţia creditorului asupra mărfurilor şi posibilitatea recuperării creditului acordat. pe recipisa warant. 136 . fără a se motiva utilizarea lui. creditele acordate persoanelor juridice. Astfel. ipotecă) şi sunt acordate în scopul sprijinirii efortului firmelor. Asemenea credite sunt garantate cu mărfurile aflate în procesul de producţie sau circulaţie. prin menţiunea făcută pe warant se transmite creanţa constituită prin gajarea mărfii şi dreptul. extrem. Acest document permite transferarea proprietăţii prin menţiuni făcute pe o parte a documentului respectiv. . o motivare clară şi condiţionare a utilizării lor şi adesea garantate. Astfel. De aici. necesită în faţa băncii. etc. pot fi caracterizate. asigurându-se o marjă în favoarea băncii. → consumative. de care pot beneficia firmele. creditele explicite pot fi în ansamblul lor considerate drept credite pentru stocuri. fiind din acest punct de vedere asimilat cambiei şi de asemeni. profitul creditului este diminuat în funcţie de valoarea garanţiei. Uneori. ele pot fi caracterizate ca explicite. Creditele productive deţin ponderea cea mai însemnată în perioada actuală. Creditele productive pentru activitatea curentă sunt. → pentru investiţii.

iar dobânda corespunzătoare acestora fiind majorată. termen scurt. lung. în general. pe următoarele categorii: feluri de valute.credite performante . Această categorie cuprinde : . fie în urma unui contract cu debitorul . creditul rămas se trece într-un cont separat. acordate persoanelor fizice şi sunt destinate acoperirii costului bunurilor şi serviciilor de care beneficiază prin reţeaua de comercializare şi servicii sau pentru recreditarea creanţelor în acest scop. prelungeşte contractul de credit (în schimbul unor noi garanţii : contracte de export. condiţia necesară pe care trebuie să o îndeplinească creditul pentru a fi considerat credit performant este ca toate tranşele de rambursare a creditului (inclusiv dobânda) să fie achitate la zi. În situaţiile când debitorul nu-şi achită la timp obligaţiile. scrisoare de garanţie). se bazează pe resursele proprii şi atrase ale băncii. Contabilitatea externă. de stat. balanţa soldurilor 137 . este necesar ca evidenţa contabilă să fie structurată pe un sistem de conturi corespunzător. condusă şi organizată cu ajutorul calculatorului. etc. străin. Creditele performante sunt pentru o bancă acea categorie de credite în curs de execuţie. banca fie că urmăreşte debitorul în instanţă pentru valorificarea garanţiilor materiale (gaj. iar dobânda percepută este cea înscrisă în contract şi se poate modifica în funcţie de dobânda pieţei şi de rata inflaţiei. sau al persoanelor fizice etc. Astfel de credite au un coeficient mare de risc şi presupun calcule de actualizare.4. precum şi de eficienţă a investiţiilor.). Creditele acordate în funcţie de calitatea lor. feluri de capital al firmelor: privat. Creditele nerambursate la scadenţă sunt acele credite neachitate la termenele stabilite prin contractul de credit. Rambursarea se face conform contractului de credit.credite neperformante la scadenţă. Pentru aceasta. anume acela de consultant financiar al întreprinzătorului. cu plata lunară a dobânzii. a căror durată de rambursare nu este expirată. Pentru aceste credite. de credite restante. banca joacă un rol deosebit.Creditele productive pentru investiţii se acordă pe termen mijlociu şi lung şi sunt destinate construirii de locuinţe. Pentru lichidarea acestui tip de credit. mijlociu. iar debitorii şi-au achitat la momentul potrivit toate datoriile faţă de bancă. Pentru creditele pe termen mijlociu şi lung.1. Banca va face controale în toate fazele : de proiectare. . de credite şi disponibilităţi deschise diferenţiat. de construcţie şi de exploatare. în tranşe (de preferat regresive). construirii de hale industriale. Creditele consumative sunt creditele pe termen scurt sau mijlociu (cel mult). Garanţia materială pentru acest tip de credit este însăşi investiţia plus alte obiecte aparţinând firmei. ipotecă. în lei şi în valută. asigură distribuirea zilnică a extraselor de cont bancare ale clienţilor. mixt. Derularea lor se face în conformitate cu prevederile înscrise în contractul de credit. etc. 3. Principii ale activităţii de creditare Activitatea de acordare a creditelor se bazează pe următoarele principii generale: Atât activitatea de angajare şi acordarea creditelor (sub toate aspectele sale) cât şi activitatea de asumare a unor riscuri.

Elemente de analiză care vor sta în toate cazurile la baza asumării de către bancă a unor angajamente sunt următoarele: . generală a posibilităţilor de refinanţare existente în momentul respectiv. persoanele fizice (autorizate independent) etc. gajuri. faţă de bancă.) sau la acţionarea în justiţie în vederea recuperării creanţelor deţinute asupra clienţilor.încadrarea în strategia generală a băncii. datorită faptului că uneori majoritatea clienţilor sunt noi. se va dovedi falsă . evitarea riscului. Aceasta vizează atât menţinerea pe linia politicii monetare a BNR cât şi obţinerea unui profit cât mai mare. ACORDAREA PROPRIU-ZISĂ A CREDITELOR Societăţile comerciale (indiferent de provenienţa capitalului). . în funcţie de necesitatea de analiză şi control şi evidenţă ale acestora în materie de disponibilităţi şi credite existente în conturile clienţilor. Etapele care trebuie parcurse în acordarea creditelor sunt: Prima etapă 138 . regiile autonome. precum şi pe garanţiile bugetare. .clientul nu are suficiente disponibilităţi în conturile sale pentru achitarea la termen şi în cuantumul prevăzut. 3. pot fi finanţate din credite în scopul completării resurselor proprii în vederea realizării activităţiilor propuse conform normelor legale. a obligaţiilor ce-i revin.obiectul nu se înscrie în paramentri de eficienţă economică. se va urmării deschiderea de sucursale în toate marile centre industriale. bazate pe propria lor activitate.2. precum şi de necesitatea acoperirii angajamentelor asumate în conformitate cu practica bancară internaţională.derularea operaţiunilor legate de angajamente asumate de bancă. . între care un loc deosebit trebuie să-l ocupe garanţiile materiale reale oferite de client. gestionarea cât mai eficientă a resurselor băncii.in toate cazurile. Datorită tendinţei generale de descentralizare a activităţii economice. de organizare contabilă sau de orice altă natură solicitată de bancă. va fi treptat pe măsura posibilităţilor. . când se constată una din următoarele situaţii: .conturilor clienţilor şi balanţa rulajelor conturilor clienţilor în formă stabilită de comun acord cu Direcţia Clientelă. . . în numele clienţilor săi.una din declaraţiile pe linie financiar .. scrisori de garanţie etc.se poate trece la executarea garanţiilor reale (ipotecă.se va acorda o atenţie sporită categoriilor de garanţii ce vor putea fi obţinute în acoperirea angajamentelor asumate. asociaţiile familiale. pentru şi în numele clientului. se va urmării corelarea directă.contabilă. . firmele în general. descentralizată în sensul aprecierii serviciilor de clientelă din punct de vedere al localizării teritoriale.activitatea de asumare de angajamente şi de derulare a operaţiunilor de creditere. conturi pe care le au în administrare. dacă se ţine seama de gradul de incertitudine ridicat. trebuie să asigure alocarea unor sume importante pentru constituirea de provizioane specifice de risc.

. garanţie bancară). în legătură cu: . sursele de aprovizionare şi posibilităţile de desfacere.Cererea de acordare a creditului sau emiterea unui angajament cu menţinarea expresă a documentelor anexate la la acesta. .modificările în legătură cu capitalul social iniţial. a societăţii. atunci clientul respectiv trebuie să prezinte la bancă următoarele documente: . Dacă solicitantul este o persoană fizică. a unui angajament în numele firmei (acreditiv. Regulament de funcţionare al Consiliului de administraţie.Documentul de înregistrare la Registrul Comerţului. programul respectiv trebuie să se muleze pe scheletul BVC elaborat de organele competente în materie . respectiv contractul de societate etc. . pe ansamblu. prestări sevicii etc. subscris sau vărsat la zi şi a măsurilor întreprinse pentru aprobarea şi comunicarea modificărilor respective.BVC pe anul în curs şi perioada menţionată. În această primă fază nu sunt necesare completarea unor documente (acte). pe perioada de la acordarea creditului şi până la rambursarea lui. capitalul social.angajarea legală a creditului la bancă.orice alte aprobări prevăzute de statut. . la punctul de mai sus.asumarea.garanţia materială pe care firma o oferă în mod legal pentru creditul angajat sau pentru asumarea de către bancă a unor angajamente bancare în numele său. aprobarea Consiliului de administraţie al societăţii cu capital integral de stat sau majoritar de stat sau regiei autonome.Ofiţerul de credite (inspectorul băncii) poartă cu solicitantul creditului. . creditele de care ar avea nevoie şi alte elemente pentru primele concluzii. . care pot avea legătură cu obiectul creditului sau garanţia bancară a se emite. De asemenea. A doua etapă Dacă ofiţerul de credite consideră că sunt îndeplinite condiţiile pentru acordarea unui credit. .textul scrisorii de garanţie bancară pe care trebuie să o emită banca în numele clientului său. o discuţie cu caracter de informare – documentare. atunci ofiţerul de credite doreşte să cunoască starea materială (garanţii. care să includă în mod obligatoriu şi studiul de fezabilitate al investiţiei care face obiectul creditului sau scrisorii de garanţie bancară solicitată.Studiul de fezabilitate.contractele de export. 139 .Contractul de societate şi statutul firmei aprobate prin sentinţă judecătorească. . . . De asemenea se mai abordează problema cheltuielilor şi veniturilor preliminare ale întreprinzătorului.programul de producţie. . axată în principal pe activităţile prevăzute în statut sau autorizaţie. în condiţiile legii către Registrul Comerţului şi Monitorul Oficial. în mod amănunţit. al necesarului real al acestuia de disponibilităţi. venituri) şi scopul creditului. de către bancă. respectiv pe perioada de la data asumării angajamentului economic şi până la expirarea valabilităţii acestuia. ci ofiţerul de credite bancar îşi face numai o imagine globală asuprpa solicitantului. import sau orice alt contract de vânzare – cumpărare ce pot face obiectul creditului solicitat de client..

de asemenea în conformitate cu legislaţia în vigoare. jurnal sau copier al firmei. în lei şi în valută ale firmei. precum şi a textelor acreditivelor sau garanţiilor bancare în cadrul cărora se derulează exporturile. întocmit în conformitate cu instrucţiunile şi normele elaborate de Ministerul Finanţelor. în condiţiile legislaţiei în vigoare privind concesionarea. întocmită şi înregistrată. de virarea sumelor respective în contrul firmei. -autorizarea debitării contului firmei de către bancă. se solicită contracte ferme de export sau alte contracte comerciale ferme. Situaţia patrrimonială lunară (la zi) cuprinzând în mod obligatoriu situaţia încasărilor şi plăţilor. atât în lei cât şi în valută. pe perioada până la rambursarea creditului. Pe măsura posibilităţiilor. se va prezenta dovada că au fost înştiinţate despre acest lucru toate băncile prin care se derulează încasări. Garanţia materială reală oferită de firmă în contul creditului ce se acordă sau angajamentul ce se asumă în numele ei. întocmită şi înregistrată în conformitate cu legislaţia în materie. de export sau orice alt contract ce poate face obiectul creditului sau angajamentului asumat. ţinute în condiţiile legii în care s-a înregistrat gajarea unei părţi din patrimoniu. Situaţia conturilor de profit şi pierdere. emise de BNR în condiţiile menţionate. din care decurg drepturile de creanţă ale firmei. mai amintim: . autorizate. păstrate în depozit la banca respectivă. prin prisma angajamentelor bancare asumate de client la banca ce gestionează contul principal. la dispoziţia băncii. cu confirmarea expresă a firmei exportator – cumpărător comisionar că are deja. pînă la rambursarea creditului sau expirarea valabilităţii scrisorii de garanţie. în limita plafonului de lucru cu acestea. certificatul respectiv trebuie să cuprindă date şi aprecieri asupra stadiului profesional al firmei. -scrisori de garanţie bancară de la bănci corespondente. -orice alte garanţii materiale. -ipoteca. sau alte depozite neutre. întocmit şi înregistrat în conformitate cu legislaţia în materie. Cash flow.firma trebuie să aibă cont de disponibil deschis la banca respectivă. vizate de comisia de cenzori sau alte organe de specialitate. deschis până la data scadenţei şi respectiv concurenţa creditului acordat şi angajamentul asumat. de către bancă cum ar fi: -concesiunea încasărilor în lei şi valută pentru perioada până la rambursarea creditului. -controlul de gaj. Textul scrisorii de agranţie bancară. probat cu registrul de inventar. sau va acţiona pentru asigurarea condiţiilor comerciale necesare derulării integrale şi în termen a contractelor respective. Contractul de import. -poliţa de asigurare a bunurilor. Pe lângă documentaţia privind legislaţia censionării.BVC pe anul în curs şi de perspectivă. cesionate în favoarea băncii. Bilanţurile contabile pe ultimii 5 ani. Ca supragaranţie. solicitate a se emite în limba de contract şi în limba română. în valută. vizate de organele de specialitate. 140 . aprobat de Consiliul de administraţie. evaluate de organele de drept. în vigoare. Certificatul de bonitate privind situaţia economico-financiară. în materie. în vigoare. -scrisori de garanţie bancară. Între alte condiţii pe care trebuie să le îndeplineasă o firmă pentru primirea creditului solicitat. Licenţa de import/export. -scrisori de garanţie bugetare. precum şi acordul expres al acestora.

să constituie şi să verifice dosarul juridic al clientului.se va calcula comparativ pentru toţi anii de analiză. acestea se vor proba cu extrasele de cont respective.situaţia principalilor indicatori de eficienţă economică.autorizaţie de construire.creşterea situaţiei firmei de la un an la altul. .evoluţia raportului. în soluţii contractuale.evoluţia în timp a creditelor totale. De exemplu: SN (firma “X”) = 2850 − 350 = 2500 mii lei -Fondul de rulment (FR). eliberată de organele prevăzute de lege. gospodăria apelor..Situaţia netă a firmei (SN): SN = Total activ − Datorii nerambursate . Constituirea firmei. Dacă sunt diferenţe în acest sens. .firma trebuie să prezinte dosarul juridic adus la zi.concordanţa angajamentelor pe care clientul le are deja la bancă cu datele înscrise în bilanţ. . comunicat prin bilanţul contabil la Registrul Comerţului şi cel înscris în statut. gaz metan etc. a modificăriilor existente. În urma analizei datelor din bilanţ. . dovedeşte îmbogăţirea patrimoniului acesteia.planul de amplasare. creanţe de încasat / obligaţii de plată ale clintului. firma mai prezintă: . Este necesară concordanţa dintre capitalul social iniţial subscris şi cel vărsat. . . persoanele legal autorizate să o angajeze faţă de bancă şi terţi. în sensul existenţei acordului expres în această privinţă al Consiliului de administraţie etc. . 141 . .).evoluţia în timp a disponibilităţilor la zi în conturile deschise la alte bănci. respectiv dacă pierderile din anii anteriori au fost acoperite şi pe ce cale.evoluţia operaţiunilor în devize convertibile. . energie electrică. pe structură şi pe vechime. . Analiza documentaţiei: Ofiţerul de credite al băncii.alte acorduri şi avize prevăzute de lege (protecţia mediului. . curente şi restante. banca procedează la analiza şi pregătirea documentaţiei în vederea acordării de credite sau asumarea de angajamente de către bancă.devizul general al lucrării. Pentru fundamentarea creditelor de investiţii. în numele şi în favoarea clienţilor. se vor calcula următorii indicatori: .evoluţia profiturilor(beneficiilor) sau a pierderilor firmei. -să analizeze datele din bilanţ ale clientului cu privire la: . sub aspectul legalităţii.graficul de eşalonare al lucrărilor de investiţie. în continuare are de îndeplinit următoarele atribuţiuni: . care pot face obiectul creditului sau angajamentului solicitat la bancă: angajarea creditului şi garanţiilor materiale date de client în favoarea băncii. A treia etapă Pe baza documentelor prezentate de client. . clientul trebuie să dea explicaţii scrise cu privire la demersurile făcute pe linia înregistrării în condiţiile legii.contractul încheiat cu constructorul.

se poate accepta ca limită minimă coeficientul de 50%. acceptă pentru acordarea unui credit un coeficient de peste 60%. atunci când coeficientul rezultat se apropie cât mai mult de 100%. care înseamnă capacitatea firmei de a face faţă achitării obligaţiilor faţă de terţi.lichiditatea. adică capacitatea castuia de a-şi da datoriile.De exemplu: FR (firma “X”) = 410 − 350 =60 mii lei . care înseamnă gradul de acoperire a creditelor şi obligaţiilor. Ea se calculeauă cu ajutorul formulei: Solvabilitate= •100 = Capitalul Capitalul social social +Elementele patrim onia le constituit e din credit Indicatorul respectiv poate fi apreciat ca pozitiv.solvabilitatea. o bancă.Trezoreria netă(cash flow) (TN) TR = FR – NFR De exemplu: TN (firma “X”) = 60 – 0 = 60 mii lei . de exemplu. indicatorul va avea valoarea: S (firma “X”) = 1400 •100 = 70% 1400 . Din punctul de vedere al siguranţei firmei. În exemplul nostrum avem: 1400 S (firma “X”) = 1400 •100 = 100% iar după acordarea creditului. se va calcula cu ajutorul următorilor indicatori: .Necesarul de fond de rulment (NFR) FR = Active circulante − Datorii pe termen scurt sau. prin elemente patrimoniale şi se calculează cu ajutorul formulei: Disponibil şi Sume de Titluri de credit Alte 142 . În afacerile ei. FR = Capital permanent − Imobilizări NFR = NFCE (necesarul de finanţare a ciclului de exploatare) – DE (Datorii de exploatare) =Stocuri + Creanţe – DE NFR (firma ”X”) = 0 .Bonitatea clientului.

mărfuri expediate.rentabilitatea. furnizori interni şi externi. avem: L (firma “X”) = 410 + 700 ∗100 = 317 % 350 . Ca urmare. reprezintă capacitatea firmei de a realiza profit Rentabilitatea economică (Re): Re = M a spa r o f i t u l u i ∗100 V a l o a p er o d ţui e ex p r imă îantc o n t r a ci (s a u r ţev â n z a r e p ) 270 ∗100 = 56. ambalaje. . deci activele lichide disponibile pot acoperi obligaţiile faţă de terţi. . creditori interni şi externi.produse. . De preferat ca acest indicator să fie mai mare decât 2. mărfuri.contul casa. Sumele de încasat vor cuprinde soldurile din bilanţ ale conturilor : . . .contul “carnete CEC în limită de sumă”. alte obligaţii.mijloace băneşti în curs de decontare.debitori. În vederea calculării unui indicator cât mai semnificativ pe plan financiar. materiale. atunci firma are o situaţie economică favorabilă.efecte de comerţ din portofoliul societăţii ce pot fi negociate prin scontare la bănci.alte creanţe. . privind amortizările.acţiuni şi obligaţiuni cumpărate de la alte societăţi.sume vărsate în plus la buget. . cheltuieli desfacere. greu vandabile. .Lichiditate = alte mijloace băneşti + încasat + negociabile patrimonială Credite şi datorii pe termen scurt elemente + de activ în care : Disponibilul şi alte mijloace băneşti cuprinde soldurile din bilanţ ale conturilor: . obiecte de inventar. Titlurile şi creditele negociate pe piaţă cuprind : . decontări cu bugetul statului. cu mişcare lentă.25% 480 Re (firma “X”) = 143 . Alte elemente de activ : materii prime. piese de schimb. nu trebuie omise stocurile aflate în unitate.clienţi. lucrări şi servicii facturate.acreditive deschise şi alte valori. Creditele şi datoriile pe termen scurt cuprind : credite curente şi pe termen scurt.disponibilul în cont la bancă (lei şi valută). etc. Dacă indicele calculat este supraunitar. dacă ele sunt : deteriorate. produse finite. . cu asigurările sociale. .

Rata acumulării (RA):
RA = B eneficiu ∗100 ; Facturi fixe RA = B eneficiu ∗100 Facturi totale

RA (firma “X”) =

270 ∗100 = 38,57 % 700

Rentabilitatea financiară (Rf), relaţia capitalurilor (RC): Rf = Capitaluri RC = Rf =
Beneficiu ( proprii + îm prum utat e) ∗100

C ifra de afaceri C apitaluri

∗100

270 850 ∗100 = 19,28 % ; RC = ∗100 = 60,71 % 1400 1400

Efectul de pârghie al creditului : R = r + (r – i) ∗
D , i = d (1 – t). C

unde : R = rentabilitatea capitalurilor proprii ; r = rentabilitatea capitalului permanent ; i = costul real al surselor împrumutate (dobânda medie a pieţei) ; D = mărimea surselor împrumutate ; C = mărimea capitalului propriu. Dacă rentabilitatea (R) astfel obţinută este mai mare decât rentabilitatea capitalului permanent, înseamnă că firma ar putea fi interesată în obţinerea unui nou împrumut, iar acesta va fi limita gradului de îndatorare :
G radul de îndatorare = C apitalul propriu ; D atorii pe term en m ediu şi lung

Respectivul raport se apreciază ca pozitiv în cazul în care este mai mare decât 1.
Gradul de îndatorare + Datorii pe termen mediu şi lung , trebuie să fie cât Cash − flow

mai mic (aproape de zero), pentru o apreciere pozitivă a activităţii firmei. În cazul firmei “X” care nu are datorii până în momentul acordării creditului, gradul de îndatorare va fi : Gi / = 1400 mii lei Gi / 2 = 0 Ofiţerul de credite (inspectorul băncii), de asemenea, trebuie să verifice existenţa garanţiilor materiale reale, posibile, de la client în faza analizei

144

documentaţiei şi respectiv valabilitatea reală a acestora. Verificarea respectivă constă atât în verificarea documentelor, cât şi prin deplasarea la locul unde ele se află. Dacă aceste garanţii nu se pot constitui în această fază, se solicită semnarea “angajamentului”. Totodată, se va analiza stadiul de fezabilitate din care să rezulte posibilităţile reale ale clientului de a rambursa integral şi la scadenţă creditul solicitat şi a dobânzilor aferente, a altor costuri ale creditului în condiţiile convenite de comun acord cu banca, comparativ cu programul de activitate şi BVC al clientului pentru anul curent şi de perspectivă, până la rambursarea integrală a creditului. Când se solicită un credit pentru investiţii, se va analiza şi studiul de fezabilitate al obiectivului de investiţie, realizat cu ajutorul calculelor de actualizare. Apoi vor putea fi analizate contractele, acreditivele şi garanţiile pe care le deţine clientul în rambursarea creditului. O astfel de analiză are în vedere : - realitatea contractelor ; - condiţiile prevăzute în scrisorile de garanţie şi acreditive. A patra etapă Negocierea creditelor Având în vedere concluziile rezultate din analiză (adică condiţiile de creditare sunt îndeplinite), se trece la următoarea etapă, aceea a negocierii condiţiilor de acordare a creditelor : - volumul creditului ; - durata de acordare a creditului ; - termenul de rambursare ; - cuantumul ratelor ; - dobânda ; - perioada de garanţie. În funcţie de specificul băncii, ofiţerul de credite va întocmi : “Fişa clientului”, “Nota de acordare a creditului” sau pur şi simplu un “Referat”. A cincea etapă Aprobarea creditului După ce “Referatul” a fost semnat şi însuşit de şeful serviciului de specialitate, se va proceda la înaintarea acestuia, alături de concluziile negocierii, Comitetului de risc şi de credite sau Comitetului de direcţie (după competenţă). A şasea etapă Dacă a fost aprobat creditul, se va trece la întocmirea convenţiei (contractului) de credite care se va semna de către reprezentanţii desemnaţi ai băncii şi respectiv ai firmei. Contractul astfel încheiat şi semnat va avea ca destinaţie : două exemplare rămân la banca finanţatoare şi un exemplar se predă împrumutatului. A şaptea etapă Derularea creditului După depunerea ipotecilor şi gajurilor corespunzătoare, înregistrate la notariat şi primărie, acordarea creditelor se face prin contul de disponibil din credite. La acordarea creditului, banca poate opri un comision de gestiune, care poate oscila între 0,5-0,3%, în funcţie de caracteristicile creditului şi este stipulat în contractul de credite.

145

În perioada acordării creditului, banca este obligată să urmărească activitatea economică a firmei, regularitatea încasărilor şi va reţine direct din contul de disponibil al clientului, dobânzile aferente creditului, potrivit contractului. Când clientul nu utilizează creditele la datele stabilite, va fi penalizat cu un comision de neutilizare al creditului (3-5%). A opta etapă Rambursarea creditelor se face la datele din contract, din conturile de disponibilităţi sau prin depunerea de numerar. Orice întârziere la rambursarea ratelor, scadenţa este purtătoare de dobânzi majorate conform contractului de credite. 3.2.1. Analiza performanţei firmei pe baza bilanţului întocmit conform normelor metodologice în vigoare După cum s-a putut constata, pentru aprobarea unui credit, băncile procedează la calcularea următorilor indicatori : - lichiditatea imediată şi patrimonială ; - solvabilitatea ; - rentabilitatea ; - gradul de îndatorare ; - serviciul datoriei ; - gradul de acoperire a cheltuielilor. Conform normelor legale, fiecărui indicator calculat i se atribuie o notă (punctaj), în funcţie de valoarea înregistrată, astfel :

Indicatorul

Lichiditatea

Solvabilitatea

Rentabilitatea

Valoarea >120 105-110 95-105 85-95 < 85 > 60 50-60 40-50 30-40 < 30 >5 3-5 2-3 1-2 <1 0-15

Nota (punctajul) 10 8 5 2 0 10 8 5 2 0 10 8 5 2 0 10

146

ponderate.Credit în observaţie 26-40 .Standard 0 .neponderate. . Pentru determinarea necesarului de provizioane specifice de risc de credit aferente unui credit se vor parcurge următoarele etape : .Credit pierdere 0 Acest mod de interpretare a indicatorilor este utilizat şi în procesul de clasificare a creditelor de către bănci şi constituirea provizioanelor specifice de risc. în funcţie de gradul de risc de credit – în cazul unui credit clasificat în categoria “pierdere”.determinarea bazei de calcul necesare la determinarea provizioanelor specifice de credit prin totalizarea sumelor evidenţiate în rubricile corespunzătoare gradelor de risc de credit astfel : . .Credit sub standard 11-25 .În observaţie 0.Credit îndoielnic 1-10 . .aplicarea coeficientului de provizionare asupra bazei de calcul obţinute.Pierdere 1 147 .Gradul de îndatorare (zile) Serviciul datoriei Gradul de acoperire a cheltuielilor din venituri 16-30 31-60 61-90 > 91 7 zile 30 zile > 30 zile > 120 100-120 90-100 70-90 < 70 8 5 2 0 Bun Slab Nesatisfăcător 10 8 5 2 0 Prin însumarea tuturor notelor aferente indicatorilor calculaţi se obţine o notă finală (punctaj).Sub standard 0. corespondenţa între categoriile de clasificare şi coeficienţii de provizionare : Categoria de clasificare : Coeficientul : . 8/1999 a BNR).05 .încadrarea creditului în categoriile de risc de credit corespunzătoare normelor legale (Norma nr.5 . precum şi a celor din afara bilanţului asimilate acestora.2 . în funcţie de gradul de risc de credit – în cazul unui credit clasificat în una din celelalte categorii de clasificare prevăzute. previne limitarea riscului de credit referitoare la încadrarea în categorii de risc de credit a elementelor de activ din bilanţ.Îndoielnic 0.Credit standard 41-50 . pe baza căruia creditul este clasificat în următoarele 5 categorii : Punctaj . Vom reda mai jos.

grad de îndatorare diferă foarte puţin de valorile indicatorilor calculaţi pe baza bilanţului utilizat în prezent.dintr-un bilanţ restructurat. O firmă. ar cuprinde domenii ca : companii aeriene. lichiditate şi rentabilitate nu corespund realităţii. tehnologiei şi poziţiei pe piaţă. care serveşte drept etalon.permit interpretarea separată a indicatorilor – pe bază de punctaj acordat de bancă în funcţie de valorile înregistrate de fiecare indicator. solvabilitatea şi gradul de îndatorare reflectă mai bine realitatea. se poate face calculul următorilor indicatori : trezoreria netă.3. să dispună de o organizare care să-i permită obţinerea unor rezultate maxime. Analiza performanţei pe baza bilanţului restructurat La baza propunerii specialiştilor stau următoarele argumente : .2.2.activul bilanţului este restructurat în funcţie de gradul de lichiditate a activelor care-l compun. Cercetările ce s-ar putea efectua. Decizia băncii de acordare sau nu a creditului pe baza indicatorilor de bonitate. Ca urmare. trebuie evaluată eficienţa cu care-şi utilizează resursele disponibile. aceasta presupunând calcularea şi interpretarea unor date pe care băncile din România nu le au la dispoziţie. În realitate. bănci. s-a constatat că deşi firmele beneficiază de aceeaşi tehnologie performantă. identificarea firmelor performante presupune o comparaţie a performanţelor acestora cu cele mai performante firme. . indicatorii de solvabilitate. Dacă unele firme sunt mai performante decât altele se datorează rezultatului condiţiilor de mediu. Identificarea firmelor performante în practică nu este simplă. Din punct de vedere al eficienţei însă. după cum s-a văzut. Cele două metode prezintă însă. pentru a fi eficientă. magazine. fondul de rulment şi necesarul de fond de rulment. mărimea capitalului social minim. fără a lua în considerare interdependeţele şi influenţele reciproce dintre elementele care-i determină. comparabile din punct de vedere tehnic şi al obiectivelor. se constată că valoarea indicatorilor de lichiditate.nu iau în considerare valoarea de piaţă a activelor şi pasivelor firmei. facilităţi fiscale privind reinvestirea profitului. ci le consideră la valoarea contabilă şi ca urmare. iar indicatorii de lichiditate. solvabilitate. precum şi influenţa factorilor externi asupra valorii acestor elemente : impozit / profit. poate conduce în multe cazuri la situaţia când unei firme cu un management bun să i se atribuie un punctaj mic şi deci să nu primească credit. De aceea se va pune problema evaluării eficienţei relative a firmelor. . Deci. Având în vedere noile metode de eficienţă (practicate cu succes în ţările cu econoie de piaţă dezvoltată). constatăm că aprecierea performanţei unei firme pe baza bilanţului nu este edificatoare. trebuie să ia în primul rând cele mai bune decizii privind producţia şi desfacerea. lacune : . nepermiţând practic încadrarea creditului într-o altă categorie (inferioară sau superioară) faţă de încadrarea rezultată din calculul pe baza bilanţului utilizat în prezent. . Trebuie precizate performanţele sale de producţie în comparaţie cu alte firme asemănătoare. nu 148 .pasivul bilanţului este restructurat în funcţie de exigibilitatea şi apartenenţa resurselor. transporturi publice.

Dacă se consideră. Ca urmare. distanţa se determină ca diferenţă între costurile efective ale firmei şi costul minim necesar pentru a produce aceeaşi cantitate de producţie pe care ea o produce în prezent. diferenţa dintre firmele eficiente şi cele ineficiente din punct de vedere managerial constă în calitatea deciziilor manageriale. care sunt consecinţa propriei organizări. Există două metode care se pot folosi în depistarea acestei graniţe : o metodă statistică care se bazează pe o prelucrare a datelor recurgând la funcţia de producţie. Din punctul de vedere al managementului. preţ sau profit şi o metodă care are la bază observaţiile făcute în urma utilizării tehnicilor programării liniare. Firmele cu eficienţă ridicată din punct de vedere tehnic. Indiferent de metoda folosită. se constată că au acelaşi numitor comun : optimizarea economică a comportamentului firmei şi mai puţin modul în care ele îşi utilizează tehnologia. Studiul corelaţiilor dintre scorul de eficienţă şi diverşi indicatori clasici de performanţă. sunt acelea care în aceleaşi condiţii de piaţă şi mediu cu ale firmelor eficiente. În continuare. corelaţia dintre productivitatea muncii şi scorul de eficienţă pune în evidenţă faptul că există o corelaţie directă între evoluţia cifrei de afaceri şi eficienţa firmei ca rezultat direct al productivităţii muncii. pot să crească producţia fără o creştere proporţională a resurselor consumate. Prin urmare. evidenţiază faptul că rentabilitatea creşte o dată cu eficienţa. Eficienţa măsurată prin scor evidenţiază totodata atât eficienţa tehnică. Scorul acesta reprezintă ponderea costurilor sau resurselor utilizate în mod eficient. au tendinţa de a substitui capitalul cu munca. ilustrează rolul scorului de eficienţă ca instrument sintetic de măsurare a performanţelor unei firme. este necesar a se găsi graniţa eficientă care separă firmele eficiente de cele ineficiente. cât şi eficienţa managerială a firmei. se află în nivelul diferit al producţiei obţinute şi nivelul diferit al utilizării resurselor. iar cele care au un indice mare. Costul minim necesar este limita superioară a scorului (ratei) calculat pentru firmele performante –firme etalon. 149 . Corelaţia dintre rentabilitatea firmei şi scorul de eficienţă. Diferenţa dintre firmele eficiente şi cele ineficiente din punct de vedere tehnic. eficienţa firmei se poate măsura prin calcularea distanţei care o separă faţă de graniţe. cu scorul de eficienţă). firmele sunt eficiente când reuşesc ca în aceleaşi condiţii de piaţă şi media să-şi sporească producţia printr-o combinaţie optimă a factorilor de mediu. deci a managementului. Privite ca două concepte – eficienţa tehnică şi eficienţa managerială. În vederea depistării graniţei. drept graniţă eficienţa costurilor. capital / muncă sunt eficiente dacă-şi măresc viteza de rotaţie a capitalului circulant ca urmare a unei bune organizări a procesului de producţie. reuşesc un spor al producţiei numai printr-o combinaţie costisitoare a factorilor de mediu şi deci să producă mai scump. firmele sut grupate în grupe omogene în funcţie de tehnologiile utilizate şi condiţiile utilizate pentru fiecare sector de activitate. de exemplu.au acelaşi rezultat. Corelaţia dintre indicele capital (muncă. ca rezultat al reducerii cheltuielilor cu personalul prin creşterea productivităţii muncii. Firmele ineficiente din punctul de vedere al managementului. deci pe seama calităţii deciziilor manageriale tactice şi strategice. Criteriul departajării firmelor din grupele omogene în clase distincte îl constituie cifra de afaecri. pune în evidenţă faptul că firmele eficiente.

pune în evidenţă legătura directă care există între capacitatea de plată a firmei cu performanţele productive.09 miliarde lei (adică 65% din 1. Deci o bancă comercială acordă un împrumut în valoare de 4 miliarde lei. pune în evidenţă faptul că fondurile proprii cresc o dată cu eficienţa. când se repetă acest proces. Această firmă. are deci un disponibil de 1. Firma respectivă plăteşte utilajele furnizorului său care are un cont deschis la o altă bancă. Acest ultim client îşi achită din acest împrumut. MC = 1 RL 150 . Corelaţia dintre solvabilitatea firmei cu scorul de eficienţă. De fiecare dată. să presupunem că fiecare depozit bancar este un depozit la vedere şi că un procent de 35% este reţinut de bancă pentru lichiditate. Al doilea împrumut generează un nou depozit în monedă scripturală. Acest client achită echipamentele furnizorului.Corelaţia dintre ponderea costurilor financiare în valoarea adăugată şi scorul de eficienţă. Spre exemplu. furnizorii. dacă procesul de creare de noi depozite şi de acordare de noi credite se derulează integral. care la rândul lor depozitează banii la băncile lor. achită furnizorul său. au şi o solvabilitate mare şi deci un risc cât mai scăzut. Dacă notăm cu: MC = multiplicatorul de credite . quasi-bani sau moneda scripturală). 3. care trebuie să fie reţinută pentru a putea asigura lichiditatea băncii) constituie disponibilităţi pentru noi împrumuturi.69 miliarde lei) o altă firmă pentru a cumpăra obiecte de inventar. care (printr-o coincidenţă) are contul deschis la prima bancă comercială care a început asemenea operaţiuni.6 miliarde lei este împrumutat unei alte firme care achiziţionează utilaje. fiind o condiţie esenţială a solvabilităţii firmei. Multiplicatorul de credite – crearea de monedă scripturală Sistemul bancar poate utiliza banii existenţi în cadrul acestuia sub forma depozitelor bancare (quasi-monedă.2.3. Depozitele (mai puţin partea în numerar. putem afirma că analiza performanţelor firmelor pe baza scorului de eficienţă este mult mai realistă decât analiza pe baza indicatorilor de bonitate. pe care de asemenea îi va împrumuta unui alt client. Ca urmare. iar restul de 2. a menţinerii lichidităţii). ca rezervă de lichiditate.6 miliarde lei. În loc de concluzie. la rândul ei. rezultă că un credit de 4 mililarde lei trebuie să genereze noi depozite în sumă totală de apoximativ 11. care la rândul lui poate să fie din nou împrumutat (cu aceiaşi condiţie. iar. Această din urmă bancă împrumută 65% din acel depozit (adică 1. această “primă” bancă. unor firme pentru achiziţionarea unor diverse echipamente. Aceasta deţine 35% din depozit. RL = rezerva de lichiditate. firmele cele mai eficiente depind mai puţin de creditele bancare. iar procesul poate continua. care are cont la o altă bancă comercială. astfel încât 65% din depozite por fi utilizate pentru împrumuturi. rezultă că firmele care au un scor de eficienţă mare. Din exempul de mai sus. Un împrumut realizat de bancă presupune existenţa unui depozit la o altă bancă din sistemul bancar. până cănd depozitele nou create sunt de căteva ori mai mari decât împrumutul iniţial. Eficienţa.69 miliarde lei). stocul de bani scripturali creşte.

Modalitatea obţinerii banilor de către bancă Sursa principală de venit a unei bănci o constituie dobânda pecepută pentru creditele acordate.2. asigurări”. 3. Noile depozite pot proveni din diferite surse: . În practică. Pe măsură ce băncile măresc depozitele prin intermediul multiplicatorului de credite. vol. Depozitul iniţial trebuie să aducă active lichide în sectorul bancar şi prin urmare. amplificarea depozitelor generează noi posibilităţi de a obţine profit. creşterea efectivă a împrumuturilor poate fi mai mică. . pg. Editura Universitară. atunci multiplicatorul de credite va fi : 100 = 2. se multiplică şansele băncilor de a percepe. monedă.9 = 11. De asemenea. Aceasta pentru că. MC = 2.Conform exemplului nostru. care pot fi generate de un depozit iniţial. în mod normal. un disponibil ce poate fi împrumutat din 69 Comision – Sumă cuvenită şi plătită unei persoane fizice sau juridice pentru intermedierea unei operaţiuni comerciale. Dacă o bancă are stabilit 50% din depozite ca rezervă de lichiditate. astfel încât clienţii pot constitui depozite suplimentate. în principal rezultate din depozitele constituite de clienţi. de la cei cărora le acordă împrumuturi. a profiturilor şi a salariilor. dar această marjă nu este suficientă pentru asigurarea profitabilităţii operaţiunilor bancare. . În calitatea lor de intermediari financiari. pentru noua bancă. 1.depozite de la clienţi care nu au mai folosit anterior serviciile băncii. acestea “adăugând valoare”. Ratele dobânzii percepute pentru credite sunt. avem: un disponibil iniţial în valoare de 4 miliarde lei şi RL = 35% reyultă că: MC = 1 10 0 = .6 miliarde lei Multiplicatorul de credite este întodeauna calculat prin raportarea cifrei 100 la procentul rezervei de lichiditate (proporţia din depozite care trebuie păstrată ca rezervă). o dobândă mai mare decât cea pe care o plătesc deponenţilor. bancare. creşterea împrumuturilor poate depinde de măsura în care banca are suficient numerar sau alte surse lichide. Acestea pot fi păstrate în numarar de către firme sau pot fi depozitate la alte instituţii financiare decât la bănci. 50 % Este important să se înţeleagă că multiplicatorul de credite permite stabilirea limitei superioare a sumei noilor credite.4. 151 . o sursă importantă de venituri o reprezintă comisioanele69 şi spezele pentru serviciile oferite clienţilor. Bistriceanu – „Mică enciclopedie de finanţe. mai mari decât cele plătite pentru depozite. băncile sunt în măsură să creeze bani sub formă de depozite. făcut în sistem bancar ( la o altă bancă).operaţiunile Băncii Centrale (ca autoritate monetară) pot duce la creşterea depozitelor. astfel. bursiere. ca urmare a fondurilor existente.creşterea economiilor populaţiei. orice credit acordat de către o bancă se poate materializa într-un alt depozit. Bucureşti.9 35 / 100 35 4 miliarde lei • 2. financiare. → Gh. 416. Astfel. care pot fi uşor transformate în numerar. Pentru bănci. care depozit devine. 2006. deoarece creditele acordate pot să nu fie redepozitate în sistemul bancar. trebuie să fie un depozit nou. de asigurări etc.

zile din lună] : 365 • 100 Mai trebuie spus că rata dobânzii bancare exprimată în procente este determinată pentru un an. Dobânda trebuie privită deopotrivă atât în ipostaza de efect cât şi în cea de cauză. atunci veridicitatea ratei dobânzii nu poate fi contestată. prin mărirea ei conferindu-i-se rolul de regulator al pieţei capitalului. dobânda condiţionează procesele economice.nou (mai puţin acea parte de lichiditate pe care şi această bancă trebuie să o ţină în casă ).000 • 20 • 31] : 365 • 100 = 198. luna martie. băncile măresc depozitele şi atrag fondurile pentru perioade de timp mai lungi. Prin urmare. În general. de exemplu. cu adânci implicaţii în economia de piaţă. luna martie = [10. rata dobânzii bancare se calculează după formula: Rata dobânzii lunare (în sumă absolută) = [Suma totală împrumutată • Rd (%) • nr. Prin diferite tehnici. în primul rând. iar plata efectivă a dobânzii se face lunar de către debitor (fie persoană fizică. care va fi. nivelul dobânzii este influenţat şi de dividendele plătite în acţiuni. În prima ipostază. reducând astfel. În acest caz avem: Rata dobânzii pt. În ipostaza de cauză. 152 .000 lei. Acest element a fost prezentat pe larg ca multiplicator de credite. cu un termen de rambursare de 12 luni şi o rată a dobânzii de 20 %.3. cuantumul dobânzii. creditele sunt solicitate pe perioade mai lungi decât perioadele de timp pentru care deponenţii încredinţează fondurile lor spre păstrare unei bănci. veniturile din negocierea valorilor imobiliare. evoluţia operaţiunilor la bursă. Să presupunem că o persoană (fizică sau juridică) a obţinut de la o bancă comercială un credit în sumă de 10. fie persoană juridică). Dacă în succesiunea logică. dobânda constituie o condiţie sine qua non a oportunităţii şi eficienţei lui. Dacă punctul de intersecţie coincide cu cel de echilibru. în funcţie de tipul creditului şi de contractul încheiat cu banca. debitorul poate plăti şi rata la credit sau se poate plăti şi la alte termene. 3. creditul deţine o poziţie primară. cu corolarul funcţiilor ce i se atribuie în prefacerile monetare şi economico-financiare. într-o economie clădită pe relaţia cerere-ofertă. etc. DOBÂNDA ŞI MANAGEMENTUL RATEI DOBÂNZII Dobânda reprezintă una din principalele componente ale sistemului financiarbancar. Prin jocul conjunctural.86 lei O dată cu plata ratei dobânzii lunare (în sumă absolută). Ne propunem să determinăm rata dobânzii (în sumă absolută) pentru prima lună de rambursare. riscul ca deponenţii să-şi retragă fondurile fără preaviz. va reflecta punctul de intersecţie şi cel de echilibru dintre capitalul disponibil şi necesităţile de împrumuturi. dintre disponibilităţi şi necesităţi de împrumuturi.

 Teoriile monetare care presupun dobânda ca un ecou spontan şi inert al naturii capitalului. 3. la apariţia fenomenului inflaţionist mai contribuie o serie de factori. rata reală a dobânzii nu provoacă obstacole insurmontabile. dobânda mai poate reprezenta o sumă ce revine proprietarului la rambursarea sumei împrumutate sau preţul utilizării capitalului şi totodată remunerarea riscului pe care îl implică împrumutul respectiv. datorită ratei mari a inflaţiei. fiecare din acestea încercând să confere dobânzii o caracteristică determinantă şi distinctă în conformitate cu propriile lor puncte de vedere.În practică. cu repercusiuni pozitive şi la nivel microeconomic. pentru folosirea capitalului propriu (dobânda originară a capitalului) sau pentru capitalul încredinţat spre utilizare altor persoane (dobânda împrumutului). în domeniul mijloacelor circulante. sociologi. Nivelul dobânzii faţă de inflaţie este reflectat de indicatorul dobânzii realpozitive. Dobânda este în mod firesc comună cu conceptul de capital şi cu elementele “timp” şi “risc”. dobânda contribuie la circulaţia echilibrată a capitalurilor şi la menţinerea cursurilor de schimb valutar. va avea efect benefic în proporţia în care fondurile împrumutate vor completa lichidităţile firmelor. în măsura în care efectele negative sunt compensate de altele pozitive. s-a aplicat metoda indexării. Teorii privind dobânda Teoria dobânzii a constituit una din cele mai discutate probleme de filozofi. 153 . însă. În România. majorarea procentului dobânzii va frâna creşterea intempestivă a preţurilor. Pe de o parte. dobânda mai poate fi considerată o remunerare pe care o primeşte deţinătorul de capital. Intervenţia băncii nu se manifestă în sfera proceselor economice.1. La o rată a inflaţiei acceptabilă până la 3-5 %. Dobânda este influenţată şi influenţează prin postura ei de efect şi cauză. Pe plan intern. Pe de altă parte. însă. Teoriile privind dobânda pot fi clasificate în două grupe mari :  Teoriile pure sau ale capitalului real care consideră dobânda ca preţ al capitalului real . rata redusă a dobânzii va stimula procesul economic respectiv după cum creşterea ei va avea efecte contrare. dobânda îşi exercită funcţiile de corelare cu finalitatea sectorului finanţat: investiţii. Funcţia dobânzii. În sfera consumului. Multe şcoli au intenţionat să construiască o teorie a dobânzii. dobânda îşi va exercita funcţiile pozitive în măsura în care efectele ratei dobânzii vor fi adaptate după criteriul integrării creditului în coordonatele eficienţei economice atât la nivel micro cât şi la nivel macroeconomic. Problema capătă valenţe grave odată cu creşterea globală a inflaţiei. ci are numai rolul de a orienta către scopurile majore ale economiei naţionale.3. producţie. În toate cazurile. economişti. consum. Pe plan extern. Dobânda reprezintă o latură specifică şi esenţială a manifestărilor de credit. procesele economice. după cum creşterea ratei dobânzii va conduce la creşterea producţiei prin stimularea consumului bunurilor cu parametri tehnici superiori.

capitalul este rezultatul abstinenţei. consideră că rata dobânzii este determinată de oferta de economii şi de cererea de economii pentru investiţii. Prisosul constituie fundamentul dobânzii împrumutului. Pe piaţa creditului se dă posibilitatea să se păstreze într-o formă nebănească. în acest caz. Renunţarea respectivă trebuie să se compenseze în funcţie de timpul scurs între prestaţie şi contraprestaţie.teoria profitului. adică consumurile au fost amânate an de an către un viitor mai îndepărtat. Considerând o piaţă a creditului. pe de altă parte. Prin urmare. . • Teoria privind costul formării capitalului încearcă să explice dobânda prin abstinenţă. iar prin scăderea ratei dobânzii sub aceste limite. Prin menţinerea ratei dobânzii între anumite limite se impulsionează creşterea economiilor pe de o parte. la o analiză mai atentă nu rezistă datorită faptului că se percep dobânzi şi în cazul când creditul este garantat cu ipoteci şi alte valori materiale sau prin asigurare apare eliberarea de riscuri. profitul şi dobânda sunt considerate ca un cost. În toate opiniile exprimate de majoritatea specialiştilor în domeniu. sub forma instrumentelor de credit.• Teoria productivităţii şi a utilizării capitalului presupune capitalul dotat cu o forţă productivă ce poate genera. Deci. când este aplicat altor factori de producţie. dobânda influenţează acumularea capitalului şi prin aceasta asupra relativei sale parităţi. În vederea susţinerii acestei teorii. pentru a se folosi de el în viitor.pot economisi nişte venituri. cuprinde la rândul ei. de aici valorile distincte ale unuia şi ale altuia (capital şi capital folosit). Teoria profitului scoate în evidenţă o lege psihologică considerată “naturală” în virtutea căreia. • Teoria rarităţii. Asemenea teorii. Într-o asemenea economie. pornind de la ideea că în perioada de acumulare se renunţă la o parte din consumul imediat. . dacă nu se ţine seama de inflaţie. alte două teorii : . receptorii de venituri au. În economia unde se folosesc banii. piaţa creditului tinde să se dezvolte deoarece : 154 . cei care dispun de venituri pot alege două variante: . a te bucura de un lucru în prezent este preferabil folosinţei la timpul viitor. se poate considera o economie unde nu exista o piaţă a creditului. Teoria aşteptării şi sacrificiului are în vedere o structură a capitalului ca o acumulare în timp a rezultatelor. pentru nişte realizări finale. o a treia variantă: pot da cu împrumut o parte din câştigurile şi economiile lor. când vor putea cumpăra aceiaşi cantitate de bunuri şi servicii. care au drept scop sacrificiul. În acest sens. însemnând prin aceasta o depozitare generalizată a puterii de cumpărare. iar dobânda se consideră remuneraţia abstinenţei respective. • Teoria riscului pune în evidenţă dobânda prin existenţa unui risc de pierdere totală sau parţială a capitalului. Această teorie susţine idea că utilizarea capitalului este ceva distinct de substanţa capitalului. presupune că dobânda derivă din raritatea capitalurilor. prisos fizic şi economic. Aceste sume economisite pot fi cheltuite la date ulterioare (consum viitor). După acest concept cea mai mare parte a acumulării se face pentru a obţine un capital care să permită “a trăi din dobândă”. ca o remunerare în vederea renunţării la un bun prezent. economiile încep să se diminueze şi capitalul se consumă treptat. Ca urmare.teoria aşteptării şi sacrificiului . O asemenea teorie. receptorii de venituri pot economisi fie prin păstrare. teoria pură a dobânzii. fie dând împrumut la alţii. conform conceptului lui Cassel.pot folosi veniturile pentru achiziţionarea de bunuri şi servicii.

considerând că rata profitului unei eventuale investiţii nu poate fi mai mare de 7% cât este rata dobânzii pe care ar câştiga-o prin economisire. dobânda este preţul atribuit fondurilor acordate cu împrumut consumatorilor şi afaceriştilor. ei pot avea preferinţe pentru un consum prezent renunţând la un consum viitor. ca disponibilităţi băneşti ce îşi au originea în precedentele investiţii de capital fix sau circulant. . dacă se previzionează o rată a rentabilităţii de 18% în urma cumpărării unei întreprinderi industriale. Dacă se previzionează o rată a rentabilităţii de 11%.afaceriştii vor solicita pentru a investi în diverse domenii de activitate. dobânda este determinată de echilibrul dintre investiţia actuală şi economia actuală sau între cererea şi oferta de fonduri pentru împrumut. sistemul economiei de piaţă implică realizarea faptului că preţurile repartizează resursele în economie. funcţia – rol de alocare a dobânzii. să fie numai creditori. Rata dobânzii reprezintă preţul plătit pentru creditul primit şi îndeplineşte ca şi alte preţuri. dar acestea sunt determinate de 155 . putem spune că la o rată oarecare a dobânzii vor exista atât debitori cât şi creditori. Creditorii pot concura între ei în vederea acordării de fonduri cu împrumut iar rata dobânzii repartizează fondurile date cu împrumut diferitelor firme. la aceeaşi rată a dobânzii. iar cererea o constituie solicitările producătorilor pentru investiţii noi. • Teoria fondurilor de împrumut defineşte aceste fonduri ca fiind integrate în economiile crescânde. iar fondurile luate cu împrumut au o rată a dobânzii de 13%. În acest sens se are în vedere o anumită ordine a desfăşurării investiţiilor. Printr-o asemenea metodă. cu siguranţă se va renunţa la cumpărarea firmei respective. Practica a demonstrat că fondurile merg spre acele firme care sunt cele mai profitabile. Dacă 7% reprezintă rata dobânzii date. Unii afacerişti preferă să fie numai debitori. iar fondurile vor merge către acei debitori care sunt dispuşi să plătească rate înalte ale dobânzii. Ca urmare. Conform teoriei acesteia.teoria fondurilor de împrumut. În problema ratei dobânzii este foarte importantă alegerea între puterea de cumpărare prezentă şi cea viitoare.. intensitatea cererii de capital este condiţionată de cererea pentru investiţiile destinate bunurilor de capital (în special).teoria preferinţei pentru lichiditate a lui Keynes. Creditorii îşi organizează cu precădere fondurile de împrumut pentru finanţarea acelor proiecte ale căror rate ale rentabilităţii sunt mai înalte decât rata dobânzii de pe piaţa creditului. Prin urmare. Spre exemplu. dobânda reprezintă remunerarea ce se plăteşte pentru fondurile de împrumut cerute (având în vedere intensitatea cererii) cu referinţă la ofertă. atunci. firmele profitabile se vor dezvolta în continuare.receptorii de venituri au personalităţi diferite. Astfel de rezerve băneşti reprezintă oferta. dacă vor considera investiţia profitabilă. . În concluzie. După cum se cunoaşte. atunci firma respectivă se cumpără. deci vor fi debitori. unele persoane vor prefera să economisească. iar firmele nerentabile sunt obligate să contracteze împrumuturi cu o rată a dobânzii foarte ridicată sau să dea faliment. deoarece consideră că pot câştiga mai mult de 7% din investiţia lor. În termeni ştiinţifici. Între teoriile monetare asupra dobânzii amintim : . iar piaţa creditului va proceda la acceptarea lor.

2. • Teoria preferinţei pentru lichiditate a lui Keynes. Afirmaţiile lui Keynes merg pe ideea că o politică monetară expansionistă conduce la o scădere a ratei de piaţă a dobânzii şi pentru că cererea de bunuri reacţionează la variaţiile ratei dobânzii. a avea fonduri lichide este cu atât mai ieftin cu cât este mai redusă rata dobânzii. Tipurile de dobânzi diferite utilizate pe piaţă (potrivit destinaţiei economice. Keynes trage concluzia că funcţia monetară este mărimea economică determinantă a dobânzii. Astfel. cu atât mai scump cu cât rata dobânzii creşte. are la bază critica autorului asupra teoriei clasice a dobânzii şi a fondurilor de împrumut. Dobânda reprezintă instrumentul fundamental al politicii monetare. Keynes formulează propriile sale teze. Oferta monetară este dată de sistemul determinat de autorităţile monetare. în virtutea previziunilor curente privind mărfurile. Prin eliminarea variabilelor economiei de investiţii. Acesta reprezintă efectul cel mai puternic al cererii de monedă. are un rol deosebit în orientarea şi uneori în dirijarea tendinţelor economice. Totodată dobânda mai poate servi în unele limite în influenţarea inflaţiei şi deflaţiei. În concluzie.3. în mobilizarea economiilor latente şi determinarea nivelului investiţiilor. iar motivele respective pot subzista chiar într-o economie de troc. Astfel. cererea de bunuri de echipament va creşte. Deci. Astfel. tinde a se majora o dată cu mărimea ratei dobânzii şi invers. Banca Centrală (BNR) influenţează asupra expansiunii creditului şi monedei scripturale. Potrivit acestei teorii. modificării nivelului acesteia ca instrument de influenţare a dezvoltării economice şi asigurării unui grad ridicat de utilizare a factorilor de producţie (în special a forţei de muncă). Prin modificarea dobânzii. după Keynes. care va conduce la diminuarea dobânzii. Determinarea nivelului ratei dobânzii pe piaţă 156 . cererea de monedă scoate în evidenţă preferinţa pentru lichiditate. pentru obţinerea de câştiguri. conjunctura cursurilor bursiere şi rata viitoare a dobânzii. Având în vedere criticile respective. iar aceasta face să crească oferta de fonduri de împrumut. fiind o funcţie descrescătoare a ratei dobânzii. pe când motivul speculativ este caracteristic unei economii monetare. care are la origine cunoscutele motive tranzacţionale. iar rata dobânzii se stabileşte prin intermediul echilibrului dintre oferta şi cererea de monedă. de producţie sau consum) servesc pentru repartizarea masei monetare disponibile între feluritele scopuri. determinante ale ratei dobânzii. realizate prin diminuarea dobânzii. motivele tranzacţionale şi de precauţie. 3. prin mijlocirea investiţiilor efectuate. în mod necesar se măreşte şi venitul naţional. evoluţia dobânzii decurgând din cerinţele spontane ale dezvoltării economiei sau derivată prin politicile monetare şi de credit. Optimizarea ei în funcţie de potenţial şi de cerinţele reale ale economiei constituie o trăsătură majoră a economiei de piaţă contemporane. de speculaţie. putem afirma că preferinţa pentru lichiditate determinată de speculaţie. În cazurile în care investiţia de capital este preponderentă (limitându-se prin aceasta consumul). Autorul teoriei preferinţei de lichiditate a acordat o atenţie deosebită dobânzii.satisfacerea cerinţelor privind bunurile de consum necesare populaţiei. de precauţie. O astfel de ipoteză se bazează pe cererea şi oferta din sfera monetară. motivul cel mai important al preferinţei pentru lichiditate este motivul speculativ. reprezintă funcţii crescătoare ale venitului.

Rata de piaţă a dobânzii indică rata la care o persoană poate acţiona în prezent. Redăm mai jos o curbă posibilă pentru oferta de credite a unei comunităţi umane: În graficul de mai sus este redată cantitatea de credit oferită pe unitatea de timp. rata dobânzii permite deci individului să compare valorile prezente cu cele viitoare. Societăţile umane care au orientare spre viitor. 121 unitaţi monetare putere de cumpărare doi ani mai târziu şi asa mai departe. Spre exemplu. acumularea la nivel naţional şi rata investiţiei sunt relativ înalte. iar o rata relativ scăzută reflectă răbdare. cei ce economisesc sunt numai creditori şi pot oferi fonduri pe piaţa creditoare. rata dobânzii relativ ridicată reflectă o comunitate nerăbdătoare să consume mult în prezent. Ca urmare. care este dispusă să renunţe la un consum prezent. la o rată a dobânzii de pe piaţă de 10%. orientare către viitor a societăţii. La nivelul individului. rata dobânzii furnizează informaţii esenţiale. Astfel. fiecare individ (persoană) poate să aleagă între cheltuirea a 100 unitaţi monetare putere de cumpărare azi şi 110 unitaţi monetare putere de cumpărare anul viitor. Prin urmare. 157 . pentru că prin natura sa ea reflectă legătura dintre puterea de cumpărare prezentă şi cea viitoare. în vederea obţinerii unor preţuri de cumpărare în viitor. reflectăndu-se în rata ridicată a creşterii economice.Rata dobânzii. la nivel naţional reflectă o rata preferenţială a comunitaţii pentru anumite bunuri şi servicii.

vor determina o creştere a ratei dobânzii de peste 15%. astfel că cererile de credite depăşesc cantităţile oferite. în concurenţă unul cu altul în a da cu împrumut. la economia arătată. Spre exemplu. multe proiecte de investiţii sunt mai profitabile decât la o rată înaltă. deoarece la o rată a dobânzii scăzute.În graficul de mai jos vom reda cantitatea de credite cerută pe unitatea de timp. avem o rată a dobânzii de pe piaţă de 15%. când cantităţile de credite oferite şi cerute sunt egale. rata dobânzii de pe piaţă poate fi stabilită la nivelul de 15%. care ne arată că la scăderile ratei dobânzii. la o scădere a ratei dobânzii. mulţi indivizi (afacerişti) găsesc interesant să devină debitori. La o rată a dobânzii de 12% va exista o penurie de credite.000 Acest grafic reflectă cantitatea de credit dorită şi cerută pe unitatea de timp. 1. La o rată a dobânzii de 17%. Evident. Aceasta. mulţi indivizi înfruntă o rată a dobănzii pe piaţă care este sub rata dobânzii personale. La rate mici ale dobânzii. existănd un surplus atât de credite cât şi de creditori. 158 . Deci. cantitatea de credite oferită depăşeşte cantitatea de credite cerută. în privinţa obţinerii de credite. cantitatea de credite cerută creşte. Debitorii care se află în concurenţă unul cu celălalt. vor forţa rata dobânzii în jos în jurul lui 15%. În graficul de mai jos se poate reda cum oferta şi cererea de credite a comunităţii determină rata dobânzii de pe piaţă.

rata reală a dobânzii este dată de schimbul între bunuri şi servicii astăzi şi bunurile şi serviciile la o dată viitoare. rata nominală a dobânzii este egală cu rata reală a dobânzii. atunci avem: 159 . sau • Rata reală a dobânzii = Rata nominală . iar ecuaţia este: • Dobânda nominală = Dobânda reală + Rata previzibilă a inflaţiei * (Dobânda reală * Rata previzibilă inflaţiei) • R ata dobânzii 1 +R ata dobânzii reale = 1 +R ata previzibil no m ale in −1 ă a inf latiei Prin urmare. Iwing Fischer mai precizează că rata reală a dobânzii este rata fundamentală a acesteia. se pune în primul rând problema riscului eroziunii capitalurilor. După cum s-a mai spus. Relaţia dintre dobânda nominală şi cea reală este un element esenţial al teoriilor contemporane asupra dobânzii.3. Se pune întrebarea însă. rata reală a dobânzii este determinată de productivitatea marginală a capitalului fizic. Rata nominală a dobânzii încorporează o frână a inflaţiei. Dobănda nominală şi dobănda reală Iwing Fischer a adus un aport teoretic în legătură cu dezvoltarea teoriei asupra dobănzii. în economiile fără inflaţie şi deflaţie. Pe de altă parte însă. în condiţiile unei economii în final de tranziţie. În economiile fără inflaţie şi deflaţie. Aceasta are în vedere posibilitatea pe care creditorii le pot avea datorită faptului că valoarea reală (la momentul de referinţă) a ratelor de rambursare a împrumutului nu poate acoperi integral capitalul împrumutat.3. rata dobânzii nominale este dată de rata de schimb dintre o valută forte astăzi şi o valută forte la timpul viitor (dolarul SUA. evaluat în aceeaşi termeni. de ex). Spre exemplu. în acest caz. Dar. expresie a echilibrului monetar. dobânda reală este direct proporţională cu dobânda nominală şi invers proporţională cu gradul de depreciere a monedei. Creditorul. dar va căuta toate posibilităţile de a-şi asigura o compensare corespunzătoare pentru pierderile ce ar putea proveni din deprecierea monedei. El se pronunţă ca apreciind diferit dobânda nominală (de piaţă) faţă de dobânda reală. care ar fi situaţia dintr-o economie unde este prognozată inflaţia sau deflaţia? Cum economia românească se caracterizează în perioada actuală prin intense şi permanente procese inflaţioniste. Dacă rata dobânzii nominale sau dobânda de pe piaţă este de 20% pe an (de exemplu ). ridicând nivelul dobânzii. nu renunţă la valorificarea capitalului prin împrumuturi. am putea avea: • Rata nominală a dobânzii = Rata reală + Rata previzibilă a inflaţiei.3. În concepţia sa. dacă rata dobânzii de pe piaţă este de 20% iar rata previzibilă a inflaţiei este de 10%. iar rata nominală este considerată o secundantă a ratei reale. folosindu-se de o relaţie simplă între cele două rate ale dobânzii. care depinde de înclinaţia spre economie a populaţiei şi starea tehnologică. atunci o unitate monetară din valuta respectivă ($ SUA ) astăzi poate fi schimbată pentru 1.Rata previzibilă a inflaţiei. Prin definiţie. între rata reală a dobânzii şi rata nominală se pune semnul egalităţii. De asemenea.20 unităţi monetare pe an.

Riscul ratei dobânzii Bunurile comerciale. Dacă este pozitivă. Practica ne-a demonstrat că băncile finanţează activităţi pe termen lung pe seama pasivelor pe termen scurt. în timp ce dobânzile câştigate din activele pe termen lung rămân relativ fixe. o 160 . În principal.3.Rata dobânzii reale = 1 + 0. Managementul activelor şi pasivelor unei bănci este prin natura sa o activitate imprecisă care necesită informaţii substanţiale privind rata dobânzii la active şi pasive. există sigur o nepotrivire. în vederea mişcării consecinţelor negative ce ar putea rezulta din mişcările ratei dobânzii. Dacă dobânda pe termen scurt creşte. Totuşi.0909 1 + 0. îl reprezintă sensibilitatea rezultatelor financiare ale unei bănci la schimbările ratei dobânzii. o bancă poate obţine profituri luând cu împrumut de pe piaţa cu termen scurt şi dând cu împrumut pe piaţa cu termen lung. Cel mai des utilizat exemplu este cel al unei bănci care finanţează active pe termen lung cu dobânda fixă din pasivele pe termen scurt sau cu dobânda variabilă. într-o economie a inflaţiei sau cu o inflaţie previzibilă. este necesar să se stabilească de către manageri. 3. dar fără a se ajunge la rezultate concrete.1 Rata dobânzii reale se determină foarte greu. În ţările cu economie de piaţă dezvoltată. poziţia riscului ratei dobânzii unei bănci este determinată de măsura în care activele şi pasivele sale sunt în concordanţă. Într-o economie de piaţă bine aşezată. scadenţele acestora. În funcţie de modul cum sunt structurate activele şi pasivele băncii. au ca prioritate îmbunătăţirea managementului activelor şi pasivelor prin mărirea calităţii şi volumului datelor necesare în procesul luării deciziilor. În acest caz. În încercarea de a estima rata previzibilă a inflaţiei. evoluţia dobânzii reale (în lumea contemporană). Datorită faptului că dobânda pe termen scurt este mai mică decât dobânda pe termen lung. distincţia dintre rata nominală şi cea reală a dobânzii este de foarte mare importanţă. diferenţa dintre câştigul din active şi costul pasivelor ar putea deveni negativă. în majoritatea lor. obţinând profit din diferenţa rezultată din dobânda mare la activele pe termen lung şi dobânda mică la pasivele pe termen scurt. limitele riscului ratei dobânzii pe care şi-l asumă banca. se poate determina poziţia riscului ratei dobânzii. Pe când. Pentru buna orientare a băncii. Riscul ratei dobânzii însă. Dacă are loc o ajustare a dobânzilor la active la o dată diferită de cea a pasivelor. Uneori. insă mişcările ratei dobânzii pot să conducă la pierderi. majoritatea instituţiilor financiare.2 −1 = 0. rata nominală a inflaţiei este dată publicităţii.4. Neconcordanţa apare din nesincronizarea modificărilor dobânzilor la active şi pasive. atunci creşte şi fondul costurilor atrase. El este consecinţa activităţii de intermediere financiară. din cauza ratei previzibile a inflaţiei care nu poate fi măsurată. prevăd riscul ratei dobânzii ca legat de intermedierea financiară şi ca o sursă a câştigurilor bancare. este posibil ca venitul net din dobânzi al băncii să nu fie suficient pentru acoperirea cheltuielilor generale. fapt ce ar conduce la pierderi care vor eroda capitalul. unii economişti au luat în considerare ratele trecute. O astfel de strategie se răsfrânge asupra faptului că banca îşi asumă un risc al ratei dobânzii. chiar la insolvabilitatea băncii. demonstrează dispariţia diferenţelor dintre rata dobânzii nominale şi rata dobânzii reale.

este necesară o interpretare adecvată (de valoare) în vederea măsurării rezultatului riscului. determinarea mărimii riscului ratei dobânzii constituie elementul esenţial. Raportul respectiv. Deci. În economiile unde dobânzile sunt determinate pe piaţă. câştigul va scădea şi atunci când dobânzile vor creşte. au fost dezvoltate numeroase proceduri. la care putem adăuga previziunile asupra viitoarelor rate ale dobânzii. De asemenea. Fiecare dintre aceste tehnici de măsurare poate porni de la o ipoteză simplificată şi ca urmare fiecare prezintă anumite limite. prezintă activele şi pasivele ale căror dobândă poate fi restabilită în cadrul unor perioade de timp viitor. dobânzile la pasive se restabilesc mai rapid decât la active. Pornind de aici. managerii activelor şi pasivelor se confruntă cu efectele modificării dobânzilor. Uneori. Aceasta poartă numele de raportul GAP asupra ratei dobânzii. Astfel. când dobânzile la active se restabilesc mai repede decât la pasive. Dacă se cunoaşte momentul când dobânziile la active şi pasive pot suferi modificări. simulările cele mai bune proiectează câştigurile ce se obţin din dobânzi printr-o varietate de scenarii ale ratei dobânzii. este fixată în principal. Acestea nu trebuie să fie prea complexe sau extinse. În vederea stabilirii efectelor asupra viitoarelor câşiguri rezultate din mişcările potenţiale ale ratei dobânzii. Strategia riscului ratei dobânzii. În vederea prevenirii deficienţelor rapoartelor GAP. dar foarte eficiente în vederea utilizării computerelor personale. un bun manager al activelor şi al pasivelor utilizează anumite tehnici de măsurare. se realizează contrariul. iar câştigul din dobânzi cresc şi va scădea când scad. se face apreciind în ce fel anumite schimbări ale ratei dobânzii vor putea afecta câştigurile bancare. unele informaţii de bază constituie fundamentul tuturor tehnicilor de măsurare. Strategia de fixare a ratei dobânzii este stabilită în funcţie de strategia de creditare. de atragere de fonduri şi de ratele dobânzii practicate de celelalte bănci. modelele anticipează viitorul câştig obţinut din dobânzi într-o varietate de scenarii privind rata viitoare a dobânzii. Pentru aceasta. Astfel. ceea ce ar conduce la tragerea unor concluzii false. pentru măsurarea riscului ratei dobânzii. Astfel de modele se folosesc tot de informaţiile luate din rapoartele GAP. iar câştigul din dobânzi creşte dacă dobânzile scad. numai că ele oferă în plus posibilitatea de a utiliza informaţii privind ratele curente ale dobânzii asociate activelor şi pasivelor existente. În cazurile mai puţin obişnuite. aceste rapoarte pot fi imprecise sau chiar greşite. Una dintre tehnicile de măsurare frecventă o constituie utilizarea unui raport în care sunt prezentate aceste informaţii de bază. în multe dintre băncile comerciale. demonstându-se că atât activele cât şi pasivele sunt supuse riscului ratei dobânzii şi sunt afectate de mişcările acesteia. Rezultatele cele mai bune în acest sens au fost obţinute prin utilizarea simulărilor pe calculator.  161 . Astfel de rapoarte GAP se utilizează în vederea estimării modificărilor potenţiale ale venitului net din dobânzi pe un teremen scurt. în general. de Direcţia resurse şi plasamente împreună cu conducerea băncii. Tehnici de măsurare a riscului ratei dobânzii Estimarea riscului ratei dobânzii.neconcordanţă. esenţiale sunt acurateţea şi actualitata informaţiilor referitoare la termenle de ajustare a dobânzzilor la active şi pasive. Totodată s-au creat modele simple. primele trimestre ale anului următor. Prin aceasta. Într-o bancă obişnuită.

Riscul ratei dobânzii are două componente: . 162 . deoarece ratele fluctuante şi înalte ale dobânzii pot afecta drastic venitul net al dobânzii obţinute din gestionarea instrumentelor purtătoare de dobânzi.măsuri curative. * Măsurile preventive Orice operaţiune de credit. care se realizează prin coordonarea managementului lichidităţii.măsuri operative. este necesar parcurgerea etapelor: • mai întâi. • apoi se trece la estimarea riscurilor şi câştigurilor ce pot rezulta din aplicarea variantelor alternative de program ce aduce câştiguri maxime acţionarilor băncii. riscul ratei dobânzii este cel mai dificil de apreciat dintre riscurile din cadrul programelor amintite. . Este necesară această coordonare. va reduce ambele componete ale riscului. prin natura sa. managementului creditelor şi managementului pasivelor. Sunt şi bănci care au dat dovadă de încetineală în adoptarea tehnicilor de control a riscului ratei dobânzii în condiiţile în care este un fapt dovedit faptul că bancherii trebuie să caute noi tehnici de management a riscurilor în vederea supravieţuirii într-un mediu din ce în ce tot mai competitiv.măsuri preventive. comportă în sine. Patrimoniul net reprezintă diferenţa dintre valoarea de piaţă a activelor şi cea a pasivelor care nu intră în componenţa capitalului. Obiectivul managementului activelor şi pasivelor este de a maximiza căştigul acţionarilor băncii.3. datorită faptului că mişcările ratelor dabânzii la împrumuturile luate nu sunt perfect sincronizate cu cele ale împrumuturilor acordate. . Acesta ar însemna riscul obţinerii unor pierderi în ce priveşte venitul net din dobânzi. Greşelile cele mai mari în implementarea managementului activelor şi pasivelor. în condiţiile în care se menţine un nivel acceptabil de risc. Efectul unei creşteri neşteptate a ratei dobânzii asupra patrimoniului net sau a venitului net din dobânzi corespunde riscului de investiţie sau riscului venitului. managementului investiţiilor. luarea în calcul a unui risc cert. În vederea implementării unui program de management al activelor şi pasivelor. O strategie bună de management a activelor şi pasivelor.O instabilitate şi un înalt nivel al ratei dobânzii conduc la creşterea complexităţii managementului portofoliului financiar.riscul investiţiei. . 3.riscul venitului. bancherul trebuie să hotărască lungimea orizontului de planificare. Riscul mare al ratei dobânzii a făcut ca strategia de management al activelor şi pasivelor bancare să devină o problemă de o importanţă deosebită pentru băncile comerciale. Astfel.5. Acesta este riscul producerii unor pierderi în patrimoniul net ca rezultat al unor schimbări neaşteptate ale ratei dobânzii. sunt legate de previzionarea riscurilor în cadrul programelor alternative. Măsuri privind prevenirea riscului de creditare Între aceste măsuri amintim: . prin menţinerea riscului la un nivel cât mai acceptabil.

organizarea administrativă şi tehnică a firmei respective.angajamentele şi originile legale ale firmei. împrumutat). Garanţia personală nu asigură băncii nici un avantaj juridic asupra debitorului său.posibilitatea obţinerii unor preţuri cât mai reduse pentru produsele sale.N. în cazul când clientul (din diverse motive) nu-şi respectă obligaţia achitării la scadenţă a sumei contractate. pentru că de exactitatea datelor culese depinde rezultatul favorabil al operaţiunii de creditare. din insolvabilitatea debitorului se pot surmonta prin constituirea de garanţii în beneficiul băncii (pentru acordarea unui credit. După cum se cunoaşte. lucrătorul bancar mai verifică: . . garanţiile constituite pot fi garanţii personale. trebuie subliniat că acesta constă în riscul insolvabilităţii clientului. . . . Această capacitate are o mai mare importanţă decât garanţiile constituite. . prudenţa şi intuiţia lucrătorului băncii au un rol principal. .raportul dintre consistenţa patrimoniului propriu şi a celui străin (atras. . dar şi cu beneficiarii.situaţia economică generală a sectorului în care acţionează posibilul debitor. care poate conduce la pierderea sumei împrumutate şi riscul imobilizării. constituite în funcţie de consistenţa bunurilor debitorului. este acela că banca trebuie să cunoască (să estimeze) în amănunţit posibilitatea recuperării la scadenţă sau în momentul când ea decide să-şi retragă creditul în cadrul acestei estimări. în legătură cu posibilitatea modificării acestui raport în favoarea celui propriu. în detrimentul capacităţii de îndatorare. din resurse atrase sau va proceda la o refinanţare de la B. mobiliare (situaţia patrimoniului). Astfel.raporturile întreprinzătorului cu clienţii şi funcţionarii săi. Capacitatea firmei de a produce venituri se poate verifica prin mai multe mijloace de observare şi evaluare. constituite în funcţie de persoana debitorului şi garanţii reale.criteriile care s-au adoptat pentru distribuirea profitului. riscurile ce pot rezulta în particular. Condiţiile economice 163 . dar fără a perturba echilibrul economic al gestiunii.R. estimarea riscului. în măsura în care executarea silită este un mijloc extrem pe care banca îl are în vedere pentru recuperarea creditului şi a dobânzilor aferente.garanţiile reale ale debitorului: imobiliare. . Pe lângă capacitatea firmei de a produce venituri. .Primul element ce trebuie luat în calcul îl constituie posibilitatea băncii de a se angaja în acordarea unor credite din resurse proprii. În ce priveşte riscul legat de credit.perspectivele de producţie şi dezvoltare ale firmei. care stă la baza estimării oprtunităţii fiecărei operaţiuni de creditare. . banca solicită debitorului garanţii reale care să acopere în proporţie de 150 – 200 % valoarea creditului şi a dobânzii percepute). Principiul general.scopul solicitării împrimutului şi destinaţia imediată a acestuia. Certitudinea cu care aceste estimări sunt efectuate nu împiedică totuşi banca să-şi ia garanţii reale şi personale în raport cu creditul solicitat. îmbinându-se cu posibilitatea restrângerii volumului de operaţiuni în curs.contractele încheiate atât cu furnizorii. Prin urmare. Garanţia reală asigură băncii creditoare un drept real asupra unor elemente determinate din patrimoniul debitorului sau al tuturor persoanelor girante. Capacitatea potenţialului credit reprezintă condiţia primă şi totodată fundamentală a acestuia de a produce venituri.

cât şi pentru contul de disponibil din credite. Dacă clientul nu-şi achită de bunăvoie aceste rate lunare. . banca. . . Perceperea comisionului de neutilizare. perdepută de BNR. banca trebuie să-şi ia măsurile corespunzătoare în vederea stabilirii unei rate a dobânzii care să acopere.derularea contractelor prezentate în primă fază de client. pe lângă condiţiile de echilibru ale întreprinzătorului în cauză şi de stingerea altor operaţiuni. . . balanţa de verificare. de resursele de creditare de care dispune banca. pentru fracţionarea riscului ce decurge din schimbarea condiţiilor pieţei. contul de profit şi pierderi. iar banca este obligată să-şi ia garanţiile corespuntătoare prin care să aibă posibilitatea recuperării creanţei sale prin executate silită. suficient de mari pentru acoperirea taxei rescontului.se urmăreşte modul în care clientul îşi achită obligaţiile contractuale. trebuie să-şi ia măsuri de asigurare a taxei scontului. în cazul în care debitorul nu utilizează banii conform contractului de creditare. de disponibil din credite. pe de o parte rata inflaţiei. . atât la sediul băncii.se colectează veniturile din dobânzi în contul "venituri din dobânzi" şi comisioanele corespunzătoare fiecărei operaţiuni în contul "venituri din comisione". a contractului de creditare. . . . importanţă prea mare nu se acordă formei tehnice de acordare a creditului deşi concluziile privind aprobarea şi în consecinţă riscurile asumate de bancă depind.verificarea zilnică a extraselor de cont ale clienţilor. 164 . pe diferite termene.în care diverşi întreprinzători îşi desfăşoară activitatea sunt susceptibile de schimbări rapide şi imprevizibile datorită unor evenimente interioare sau a unor situaţii de plată impuse. prevăzut în contracul de creditare. banca poate să oprească automat derularea în continuare a operaţiunii şi să treacă la încasarea sumelor convenite din contul de disponibil al clientului. atât pentru contul de disponibil.verificarea periodică a documentelor contabile ale firmei debitoare: bilanţul contabil.oprirea unei marje de siguranţă a băncii (3-5%). pentru asigurarea profitului. în cazul recurgerii la rafinanţare. Apoi. pentru operaţiunile de scontare. dacă un credit a fost acordat pentru o asemenea destinaţie. iar pe de altă parte rata dobânzii percepută de BNR. În perioada când are loc estimarea riscului.verificarea regularităţii încasărilor şi plăţilor din cont. De asemenea. . Totodată.verificarea operaţiunilor din contul special.perceperea unui comision de gestiune. * Măsuri operative Ca primă măsură operativă o constituie încheirea în condiţii avantajoase pentru bancă. dar şi la sediul clientului. banca trece la executarea altor operaţiuni specifice : .respectarea strictă a obiectivului contractului. respectiv rata din credit şi dobânda aferente lunare. Un al doilea element important în estimarea şi prevenirea riscului este oportunitatea repartizării creditului între diferiţi întreprinzători ce acţionează în diferite sectoare economice. conform convenţiei de creditare.prin deplasarea la faţa locului se va verifica stadiul şi evoluţia obiectivului de investiţii.

În cazul cambiilor. .se urmăreşte evoluţia în organizarea şi gestionarea firmei creditate. persoane fizice sau juridice). Se are în vedere. posibilităţile de extindere ale debitorului. sumele se vor opri în contul de disponibil al clientului şi se vor colecta în contul "venituri din dobânzi bancare". Dacă debitorul nu-şi onorează obligaţiile la scadenţă şi după avizarea de către bancă. se trece la măsuri coercitive. deteriorarea garanţiilor imobiliare şi mobiliare). de asemenea. nerespectarea fazelor obiectivului de investiţie. ea are dreptul să întrerupă contractul de credit. număr de contracte.se urmăreşte starea materială pe întreaga perioadă de derulare a creditului. sumele rămase restante se trec întrun cont special de credite nerambursate la scadenţă şi pentru această sumă se va percepe o dobândă majorată.poziţia debitorului pe piaţă este permanent urmărită de bancă. după avizarea clientului de către bancă.de asemenea prin controalele efectuate de experţii băncii se verifică încadrarea firmelor creditate în indicatorii de bonitate. . 165 . .dacă în momentul perceperii ratei lunare a dobânzii.se efectuează periodic analize asupra patrimoniului. . profit net. . nederularea contractelor.se verifică în permanenţă situaţia materială a giranţilor. care vor fi explicate în cadrul măsurilor curative. iar sumele se vor colecta în contul de "venituri de realizat din dobânzi" şi corespunzător în contul analitic al clientului "decontări privind încasările din dobânzi ale… ". prin calcularea indicatorilor: cifra de afceri. în momentul nerespectării de către client a clauzei înscrise în contractul de credit sau în cazul în care activitatea firmei nu prosperă. . este necesar ca banca să dispună de un sistem informaţional adecvat. Contractul de credit se poate întrerupe de către bancă. banca poate dispune stoparea contractului de creditare. banca a constat neîndeplinirea obligaţiilor contractuale (utilizarea creditului în alte scopuri decât cele prevăzute în contract. debitorul nu are bani în contul de disponibilităţi se vor analiza cauzele. În situaţia când clientul va avea bani în cont. * Măsuri curative Dacă în cadrul măsurilor operative. neplata ratelor scadente. sume repartizate din profitul băncii). În vederea desfăşurării normale a unei activităţi operative. reclamarea clientului său la tribunal.dacă are loc o nerambursare la scadenţă.. se trece la executarea măsurilor extreme: executarea garanţiilor reale (prin scoaterea la licitaţie şi încasarea contravalorii creditului şi a dobânzilor aferente). . o disciplină riguroasă şi o bună funcţionare a calculatoarelor. recuperarea sumelor de la giranţi (bănci. solicitarea pe piaţă a produselor respectivei firme. fie în cazul creditului acordat pe traşe. în scorul creditului înscris în contractul de creditare. se va urmării şi situaţia plătitorului şi a avalistului. Dacă se constată nereguli. fie în mometul acordării lui. O altă măsură curativă privind evitarea riscului de creditare o constituie crearea fondului de rezervă (marja de siguranţă a băncii. În condiţiile nerambursării creditului şi a dobânzilor corespuntătoare de către debitor. ci dimpotrivă. a garanţiilor imobiliare şi mobiliare depuse de client prin controale inopinate.

băncile comerciale sunt obligate la consituirea unei rezerve minime obligatorii de 30%. băncilor din ţară li se recomandă o dechidere şi o recunoaştere internaţională. Totodată. a banilor cât şi rolul motor al creditului în buna desfăşurare a mecanismului economic.3. perceperea unor comisione moderate. băncile vor trebui să-şi păstreze şi să atragă noi clienţi prin metode stimulative pentru aceştia: dobânzi mai mici pentru creditele acordate. datorită implicării cât mai puternice a firmelor. să se treacă la o specializare mai accentuată a societăţilor bancare.6. reprezintă totodată o necesitate firească a societăţii ca parte a regelmentării generale a raporturilor economice. presupunând prin aceasta o creştere a profitului şi a prestigiului bancar românesc. bănci deschise recent. Pentru a asigura dezvoltarea sistemului bancar şi îmbunătăţirii serviciilor bancare. Perfecţionarea şi reglementarea raporturilor de credit. unele bănci ar trebui. Importantă este de asemenea şi introducerea tematicii în acest domeniu pentru corelarea la nivel bancar a unor date şi pentru existenţa unei situaţii globale reale în economie. ca pe măsura dezvoltării sistemului economico-financiar şi bancar din România. pentru accelerarea plăţilor interbancare (Sistemul de plăţi electronic se află în faza de proiect). să-şi extindă activitatea din punct de vedere teritorial (prin deschiderea de noi sucursale şi agenţii). avănd ample legături cu băncile de depozite. dobânzi mai mari pentru sumele clienţilor din conturile dechise în banca respectivă. în finalul tranziţiei la economia de piaţă. în condiţiile asigurării unor servicii promte şi de calitate. aflate în cont la bancă (media zilnică a acestor disponibilităţi).Printr-o circulară a BNR. a băncilor specializate. se mai pot folosi şi alte măsuri : calcularea periodică a indicatorilor bancari şi studierea lor pentru îmbunătăţirea calitativă. În legătură cu această situaţie. În vederea îmbunătăţirii serviciilor societăţiile bancare trebuie să beneficieze de un personal calificat şi competent de o extindere cât mai mare a gamei operaţiilor computerizate. 3. au scopul de a preveni riscul de creditare şi de obţinere a unui profit. există o tendinţă a societăţilor bancare de a se apropia mai mult de un model al băncilor cu caracter universal. fără o extindere însemnată. există o concurenţă acerbă pe piaţa interbancară din România. trebuie urmărit. să aibă o sferă de acoperire căt mai largă. În prezent. au atribuţiuni funcţionale într-o sferă a creditului (pe termen lung şi mediu) într-o anumită ramură a economiei naţionale sau execută în exclusivitate operaţii de un anumit gen. De asemenea. Ele mobilizează şi distribuie o serie de resurse şi în sfera creditului pe termen scurt pentru producţie. a populaţiei. Cum ţara noastră se află în perioada actuală. cât şi de gestionare corectă a portofoliului de credite. corelarea permanentă a ratei dobânzii cu dobânda pieţei pentru stăvilirea inflaţiei. O regelmentare genrală a relaţiilor este condiţiionată de un cadru legislativ 166 . introducerea unor calcule de actualizare. Elemente care pot contura orientarea activităţii unei bănci Băncile şi unităţile de credit specializate sunt acele firme care. datorită faptului că multe dintre ele sunt bănci mici. calculată lunar asupra disponibilităţilor clienţilor. Toate măsurile enumerate mai sus. Deoarece în această etapă. este marcată şi pe planul dezvoltării bancare. prin statutul lor sau prin lege.

. în situaţiile unui volum mare de credite acordate.debitor şi .scadenţa → momentul rambursării creditului. economia va facilita creşterea economică. Ca urmare. După unii economişti în afară de supravegherea bancară efectuată de BNR şi de controalele altor organe ale statului pe diferite teme se consideră că este necesară instituirea şi funcţionarea unor organisme speciale de control. prin aceasta putând fi diferenţiat asupra zonelor şi ramurilor economice. după o verificare atentă a acestora. ar trebui să stabilească nivelul maxim al dobânzii (legi împotriva cametei). Astfel de politici pot fi folosite mai mult ca tendinţe. solvabile. Aceste politici monetare şi de credit realizează şi au ca obiectiv unic dimensionarea resurselor de credit al băncilor. Spre exemplu. prin măsuri ale guvernului şi parlamentului.Creditul reprezintă schimbul unei valori monetare prezente contra unei valori monetare viitoare. în sensul orientării dezvoltării economice ca pornind de la dimensiunea creditului şi implicit a masei monetare. Acest lucru se realizează prin alegerea unei clientele serioase.promisiunea de rambursare. * Cuvinte cheie . Corespunzător cerinţelor actuale. în fiecare perioadă de dezvoltare a acesteia. prin exercitarea lor de către stat. menţinând prin aceasta un raport optim pentru investiţie şi consum în funcţie de posibilităţile economiei. Important în acest sens ar fi reglementarea creditului să se facă în urma unui control selectiv. în această perioadă (pentru dezvoltarea economiei) ar fi benefică introducerea unor dobânzi mai mici pentru credite acordate activităţilor productive şi dobânzi mai mari pentru credite acordate comerţului sau consumului. că foarte important în activitatea de creditare este să se acorde credite performante şi eliminarea pe cât posibil a pierderilor din acordările de credite. autorităţi de control bancar cu atribuţii de supraveghere şi control asupra îndeplinirii atribuţiilor bancare specifice. asociaţii profesionale bancare cu rol important în implementarea unui climat de colaborare între societăţi bancare. Legate de aceasta. supraveghere şi coordonare ca: consilii consultative şi de decizie bancară care ar avea scopul orientării deciziilor majore în corelare cu interesele firmelor.creditor . 167 . normele legale generale după opinia unor specialişi. În cele din urmă. Orientarea dezvoltării economice şi intensificarea dezvoltării anumitor sectoare din economie ar fi permisă pentru accentuarea specializării băncilor. decât ca evoluţii certe. După opiniile exprimate. nivelul maxim de creditare ce poate fi acordat unei persoane.subiecţii raportului de credit: .democratic. ar fi crearea unui compartiment special de experţi bancari care să aibă ca atribuţiuni evaluarea bunurilor firmei la valoarea de piaţă. astfel încât să se stabilească restricţii asupra unor categorii de credite în timp ce altele să fie încurajate. nu trebuie uitat. mulţi economişti spun că în orientarea activităţii bancare ar putea fi folosite indirect politica monetară şi de credit. . iar acordarea creditelor să se facă pa baza unor garanţii reale. care să fie în măsură să asigure o desfăşurare corectă şi eficientă a acestor relaţii. . reducându-se în totalitate (dacă se poate) riscul de creditare. fiind totodată instrumentul de control al creditului.

STUDIU DE CAZ privind analiza finaciară a S. se prezintă la bancă atât cu un plan de afaceri cât şi cu un studiu de fezabilitate. dificultăţilor sectoriale sau deficienţelor debitorului.L.L. Rata dobânzii nominale este dată de rata de schimb dintre o valută forte astăzi şi o valută forte la timpul viitor (Euro. 168 . atunci o unitate monetară din valuta respectivă (Euro) astăzi poate fi schimbată pentru 1. Dobânda poate reprezenta o sumă ce revine proprietarului la rambursarea sumei împrumutate sau preţul utilizării capitalului şi totodată remunerarea riscului pe care îl implică împrumutul respectiv.dobânda → preţul creditului. Sigur.000 lei. are loc o primă întâlnire cu banca. însoţite de plata unei dobânzi ce stimulează banca.R. Operaţiunea prin care împrumutatul(debitorul) ia în stăpânire imediată resurse (bani) în schimbul unei promisiuni (angajament) de rambursare viitoare. “CONF-PROD” S.C. Având în vedere relaţiile foarte bune în care firma se află cu banca (urmare unei punctualităţi dovedite din partea ambelor părţi). prin reprezentantul ei. de ex). Sucursala Sibiu este banca preferată de firmă în vederea încheierii tranzacţiilor. Warantul este documentul utilizat pentru obţinerea şi garantarea creditului şi poate fi folosit ca un efect de comerţ. Dacă rata dobânzii nominale sau dobânda de pe piaţă este de 30% pe an (de exemplu ). Rata reală a dobânzii este dată de schimbul între bunuri şi servicii astăzi şi bunurile şi serviciile la o dată viitoare. SIBIU. Creditul va fi solicitat pe o perioadă de 1 an şi va avea ca destinaţie achiziţionarea unei componente din metal pentru construcţia unei hale industriale. S.. în vederea obţinerii unui credit în valoare de 100.C. cuvântul “credit” este de origine latină şi provine de la “creditum – creditare” şi înseamnă “a crede” sau “a avea încredere”. Etimologic.30 unităţi monetare pe an. Riscul de rambursare constă în probabilitatea întârzierii plăţii sau a incapacităţii de plată datorată conjuncturii. respectiv cu ofiţerul de credite al băncii. originea cuvântului scoate în relief un element psihologic care este absolut indispensabil existenţei unei operaţiuni de credit: încrederea. Multiplicatorul de credite este întodeauna calculat prin raportarea cifrei 100 la procentul rezervei de lichiditate (proporţia din depozite care trebuie păstrată ca rezervă). pentru că este pus în situaţia de a nu onora cererile titularilor de depozite din cauza unei exploatări neeficiente a creditelor acordate. “CONF-PROD” S. Prin reprezentantul firmei. Banca Comercială “C”. Riscul de imobizare apare la deţinătorul de depozite (banca).R. poartă numele de credit bancar..

).copii după contractele de credit încheiate cu alte bănci (dacă este cazul). respectarea plafoanelor de credite communicate. . volumul acestora.ultimul bilanţ contabil vizat de Administraţia Financiară.raportul de expertiză al bunurilor ce urmează a fi ipotecate sau garantate. * Acordarea creditului În prealabil acordării creditului.fişa de evaluare. consemnarea tuturor operaţiunilor de creditare şi garantarea în documente contractuale (cu detalii privind termenele. Obiectul creditului îl constituie completarea surselor proprii ale firmei pentru realizarea investiţiei propuse. în funcţie de vechime.indicatorii economico – financiari. În urma discuţiei. . . 169 . credibilitatea solicitanţilor de credite.situaţia creanţelor şi a datoriilor curente şi restante. . . În acest caz. destinaţia precisă a creditelor şi garantarea acestora. case etc. .referatul privind promovarea dosarului de credit. scadenţa şi ratele dobânzii).planul de afaceri. situaţia patrimoniului la zi. .dosarul juridic de constituire a firmei.extrasul de carte funciară sau alte documente care să ateste proprietatea asupra bunurilor imobiliare care vor constitui garanţia creditului (terenuri. perceperea de dobânzi (ca preţ al creditului). Prin urmare. . cheltuielile. alte credite angajate la alte bănci.documentaţia tehnico – materială pentru fundamentarea creditelor de investiţii. . limitarea împrumuturilor acordate unui singur debitor la maximum 20 % din fondurile proprii ale băncii.* Solicitarea creditului În vederea aprobării şi acordării creditelor pe termen scurt. efectuat de un expert autorizat. .bugetul de venituri şi cheltuieli pe termenul de creditare. dacă va fi cazul. .cerere de credit. se va trece la constituirea dosarului în vederea negocierii creditului. În baza documentelor de mai sus. documentaţia cu care firma s-a prezentat la sediul băncii în vederea întocmirii dosarului de creditare cuprinde: . beneficiarul creditului este o firmă cu personalitate juridică. inspectorul (ofiţerul) de credite a întocmit dosarul care mai cuprinde şi: .studiu de fezabilitate. solicitantul de credit (firma) s-a prezentat la bancă pentru a putea purta o discuţie cu caracter informativ asupra următoarelor probleme: obiectul creditului şi perspectivele reuşitei de plată. garanţiile ce pot fi aduse. banca are în vedere respectarea următoarelor principii generale: limitarea riscurilor insolvabilităţii.situaţia fluxului de numerar. . . încasările şi veniturile ce se estimează a se realiza. .ultimele patru balanţe de verificare.

imprumutul va fi supus la plata unor sume majorate. Dintre indicatorii calitativi cel mai des folosiţi de bancă. În anumite cazuri. rata dobânzii este satbilită de bancă la nivelul de 11 %. Potrivit “Normelor metodologice” proprii Băncii Comerciale “C”. Acest lucru se întâmplă datorită faptului că valoarea împrumutului (100. pentru a minimiza riscul în acordarea creditului. analiza complexă a clientului constituie principala modalitate de stabilire a solvabilităţii acestuia.000 lei) este foarte mic. Oricât de bune ar fi garanţiile oferite de client.În cazul de faţă. creditarea firmelor se efectuează atât pe baza caracteristicilor nonfinanciare cât şi a activităţii economico – financiare realizate şi prognozate. Inspectorul (ofiţerul) de credite analizează influenţa factorilor nonfinanciari la care este supusă firma. Pe parcursul derulării creditului. precum şi determinarea expunerii băncii faţă de debitor. până la restituirea acesteia. iar în acest caz ratele dobânzii sunt fixe. în vederea fundamentării deciziei de creditare. În cazul neplăţii la scadenţă a oricărei sume datorate în baza contractului de credit încheiat. în funcţie de dobânda pieţei. se poate negocia atât nivelul ratei dobânzii cât şi perioada de creditare. poate apărea situaţia când banca negociază rata dobânzii. presupun identificarea şi examinarea riscurilor nonfinanciare. iar în acest caz dobânda va fi consemnată printr-un act adiţional la contractul de credit. precum şi pe toată perioada de acordare a creditului. Analiza nonfinanciară (calitativă) a firmei Evaluarea şi limitarea riscurilor în activitatea de creditare. Volumul creditului nu poate fi oricât. în funcţie de indicatorii de performanţă ai firmei şi de volumul împrumutului. datorită faptului că a fost angajat un credit doar pe o perioadă de un an. Tot în cazul nostru. Banca verifică periodic dacă utilizarea creditului acordat este în concordanţă cu prevederile contractuale. dacă bunurile aduse în garanţie sunt corespunzătoare din punct de vedere cantitativ şi valoric. acesta se stabileşte în funcţie de indicatorii economico – financiari realizaţi în perioada analizată şi a celor previzionaţi pe perioada creditării. fără să existe posibilitatea negocierii acesteia. atunci când acordă credite persoanelor juridice amintim: Managementul societăţii 170 . * Analiza creditului Analiza creditului reprezintă un proces care trebuie să se deruleze înainte de acordarea creditului. de asemenea rata dobânzii este fixată la nivelul de 11 % pe an.

producerea de mijloace de utilitare pentru camion. Ponderea exportului de remorci din totalul activităţilor de desfacere este de doar 1 %. ceea ce implică respectarea termenelor stabilite cât şi plata comisioanelor şi speselor bancare practicate. utilaje. iar preţurile sunt exprimate în euro.5 t). aceasta constând pe de o parte în construirea unei hale în afara oraşului. utilitare furgon.U. Firma are drept obiectiv.5 t la 3.. se constată necesitatea angajării în următoarea jumătate de an a încă 4 muncitori calificaţi precum şi a unui inginer mecanic. Sub aspect managerial. fiecare post deţinând o “fişă a postului” cu toate atribuţiunile aferente. oferă reduceri de preţuri de până la 15 %.Firma deţine în prezent doar 18 angajaţi (din care direct productivi 15. Asigurarea cu materii prime Firma are parteneri de afaceri cu care lucrează constant. Relaţia firmei cu banca la care s-a solicitat creditul Volumul încasărilor şi plăţilor zilnice efectuate prin intermediul băncii este foarte mare. Livrarea se face prin două modalităţi: fie este transportată remorca direct la domiciliul beneficiarului. Germania). deoarece pe piaţa internă există deocamdată suficienţi cumpărători. iar pe de altă parte creşterea ponderii pe piaţă cu cel puţi 20 %. Furnizorii sunt în proporţie de 90 % firme din ţară. Analiza economico – financiară pe bază de bilanţ a firmei 171 . în funcţie de amploarea comenzii). fie acesta se prezintă la sediul firmei pentru ridicare. Unii angajaţi au participat la cursuri de speciale de pregătire profesională organizate de Direcţia de Muncă şi Protecţie Socială precum şi în străinătate (S. Timpul mediu de rezolvare a unei comenzi este de 20 zile (acesta poate fi chiar mai mare. fiecare dintre ei având atribuţii în cadrul firmei bine stabilite. contabilitate şi de secretariat). o cât mai bună colaborare. respectiv 50 %) îndeplinesc rolul de manageri. specialitate transport autovehicule. în ceea ce priveşte relaţia cu banca. Asigurarea desfacerii Firma procedează iniţial la încheierea contractului de vânzare cu cumpărătorul şi abia atunci începe producerea bunului care face obiectul contractului. Firma şi-a stabilit strategia de dezvoltare pe termen mediu şi lung. Ponderea exportului Firma nu lucrează aproape deloc cu clienţi externi. Furnizorii de materii prime cu care lucrează permanent.A. Nivelul de pregătire al acestora este corespunzător postului ocupat. Cei doi asociaţi care deţin toate părţile sociale (50%. caroserii. firma apelând destul de rar la importuri de materii prime (excepţie: tabla zincată de 2mm – import Belgia). Profilul de activitate al societăţii îl reprezintă producerea de mijloace de transport auto (remorci şi semiremorci de la 0. ceilalţi 3 reprezintă personalul auxiliar cu atribuţiuni administrative.

receptivitatea şi promptitudinea partenerului.827 mii lei. dar nu lipsiţi de interes. Aceşti indicatori. SN = 410.066 = 2.520 mii lei. După calculul acestora este necesară o comparare cu indicatorii din perioada anterioară. respectiv activele curente ar putea acoperii pasivele curente. Elementele de bază în determinarea indicatorilor economici şi financiari pentru calculul bonităţii. Acest deficit trebuie acoperit printr-o linie de credit. TN = 391. Acestor factori. utilizate în analiza financiară care reduc imaginea simplificată a multiplelor relaţii care condiţionează capacitatea unei firme de a se dezvolta. Fondul de rulment se exprimă în valoare absolută. dacă ar fi transformate în numerar.911) = . se regăsesc în bilanţul şi contul de profit şi pierdere ale firmei. Pentru exemplificare ne vom folosi de cifre care nu se regăsesc în activitatea vreunei firme. cu atât mai mult cu cât ea a crescut de la un an la altul. conferă noţiunii de bonitate o imagine reală. TN = FR – NFR = Active circulante – Datorii pe termen scurt – (stocuri + creanţe – datorii de exploatare). asigurând în acelaşi timp fondurile necesare continuării activităţii şi realizării de profit. Calculul trezoreriei nete Dacă: TN – trezoreria netă. pentru ca analistul să-şi facă o imagine cu privire la evoluţia în timp a firmei. Analiza prin indicatori Indicatorii.necesarul de fond de rulment. Valoarea pozitivă a acestui indicator denotă o situaţie a firmei foarte bună.Noţiunea de bonitate a unei firme redă capacitatea acesteia de a-şi acoperi obligaţiile care urmează să şi le asume prin semnarea contractului de credit. FN – fondul de rulment.70.075 – 251.066 – (186. elemente care completează în ansamblu imaginea bonităţii clientului. sunt instrumente matematice.586 – 408. NRF. Situaţia netă a firmei (SN) SN = Total activ – Datorii nerambursate. Aceasă sumă va fi utilizată lunar pentru achiziţionarea de materiale în vederea realizării producţiei. li se mai adaugă şi alţi factori adiacenţi. cum sunt: corectitudinea. Evaloarea corespunzătoare a indicatorilor financiari reprezintă cea mai frecvent utilizată tehnică a analizei financiare.404 – 408. Indicatori de performanţă financiară Indicatorii solvabilităţii 172 . Fondul de rulment arată cu cât.oo1 + 120. Firma va solicita o linie de credit din partea băncii în valoare de 20 mii lei. echitatea.

Solvabilitatea redă capacitatea firmei de a face faţă achitării obligaţiilor faţă de terţi. Acesta ne indică în procente care este valoarea stocurilor care trebuie vândute pentru a acoperi datoriile curente. deci este o imagine a eficienţei activităţii firmei. 2) Indicatorul de acoperire a creanţelor = pasive/capital•100 Indicatorul de acoperire a creanţelor = 410. Ea se poate calcula prin intermediul mai multor indicatori: 1) Randamentul vânzărilor = profit net/vânzări nete. indicatorii solvabilităţii sunt instrumente matematice care permit cuantificarea evoluţiei elementelor care compun acest proces şi anume: 1) Indicatorul de acoperire a stocurilor = (pasive curente – active rapide)/stoc*100. Solvabilitatea patrimonială are în acest caz valoarea de 100 %. Activele rapide reprezintă mărfurile vândute pentru care contravaloarea urmează a se încasa. dar este un aspect pe care societatea îl are în vedere ca obiectiv pe termen mediu.24 %. Rentabilitatea în funcţie de capitalul propriu = 21779/2520•100 = 864. este foarte importantă aprecierea flexibilităţii financiare a firmei. 2) Rentabilitatea în funcţie de capitalul propriu se calculează ca raport între profitul net şi suma capitalului propriu şi provizioanele pentru riscuri şi cheltuieli. se deduce o solvabilitate patrimonială foarte bună. firma nu a operat o majorare a capitalului social.236 = 0. Valoarea mică a acestui indicator nu reflectă o situaţie finaciară proastă a firmei. realizându-şi producţia doar pe bază de comenzi ferme şi nerealizând producţie de serie. 3) Solvabilitatea patrimonială = (capital propriu + provizioane pentru riscuri şi cheltuieli)/(capital propriu + provizioane pentru riscuri şi cheltuieli + credite total)*100. Ca urmare. Indicatorul de acoperire a stocurilor = (408.671. Exprimând riscul financiar. Randamentul vânzărilor = 21. În cazul firmei analizate.568. Indicatorii rentabilităţii (profitabilităţii) Profitabilitatea (rentabilitatea) firmei se referă la capacitatea acesteia de a realiza profit.586/2100•100 = 19. Societatea a reinvestit aproape tot profitul obţinut din activitatea de vânzare. deoarece firma nua mai contractat nici – un împrumut de la o altă bancă şi nici nu a constituit provizioane pentru riscuri şi cheltuieli. Valoarea acestui indicator este aşa de mare pentru că de la înfiinţare.01388 Acest indicator reflectă profitul câştigat pe o unitate de vânzări.779/1. indicatorul de acoperire a creanţelor arată în ce mmăsură datoriile pot fi acoperite cu capital social.71 În situaţia în care se apelează la un credit bancar. acest indicator nu se poate calcula pentru că firma nu lucrează cu stocuri. 173 . Ca urmare.066 – 38)/0*100.

Rc = 21.Acest indicator exprimă capacitatea firmei de a pune în valoare capitalul investit şi de a genera un câştig net.520•100 → este o valoare foarte mare din motivul exprimat mai sus. Rc = Cifra de afaceri/Capitaluri. în capitalul firmei sunt cuprinse pe lângă capitalul social numai rezervele (420 mii lei) şi rezultatul exerciţiului anterior. Re = 21. ceea ce denotă diferenţa enormă care există între costurile anuale şi profit. Acest indicator redă capacitatea firmei de a face faţă plăţilor exigibile prin active cu lichiditate rapidă sau ce se pot transforma în lichidităţi la termene foarte scurte (maxim o lună).779/1.24 %. restul formulei fiind identică.893/2.72 %. Se exprimă procentual. Limita minimă a acestui indicator ar trebui să fie de 80 %. În plus.014 %. Rf = 21779/2520•100 =864. 3) Rentabilitatea în funcţie de costuri (Rc) se calculează ca raport între profit şi costuri totale.335 %. Gradul de acoperire = 1.001)/408.349•100 = 101. Rf = Beneficiu/Capitaluri (proprii+împrumutate) • 100. Lichiditatea imediată = (Active – stocuri)/Datorii pe termen scurt•100 = = (391.558. 2) Gradul de acoperire a cheltuielilor din venituri. 174 . se calculează ca raport dintre veniturile încasate şi cheltuielile aferente veniturilor încasate.893•100 = 0.066•100 = 50. Cu cât este mai mare valoarea acestui indicator. 1) Lichiditatea imediată se exprimă ca raport dintre activele lichide şi datoriile pe termen scurt.779/1. 5) Rentabilitatea financiară (Rf).225/1. referitor la capitaluri. Indicatorii lichidităţii Aceşti indicatori se referă la capacitatea firmei de a onora obligaţiile financiare scadente şi reluarea cheltuielilor de exploatare.404 – 186. Dar. 4) Rentabilitatea economică (Re). Aceasta rezultă din faptul că în ambele cazuri un termen de la numitor este 0. cu atât se prefigurează o situaţie bună a firmei de a genera profit.585. Re = Masa profitului/valoarea producţiei exprimată în preţul de vânzare • 100. 6) Relaţia capitalurilor (Rc). Rc = 1. face ca acesta să nu fie foarte relevant în cadrul analizei situaţiei financiare a firmei.556. Valoarea acestui indicator este identică cu valoarea rentabilităţii în funcţie de costuri. valoarea foarte mare obţinută pentru acest indicator.738•100 < 1.572.572.

rezultă că firma poate să-şi acopere tot mai bine cheltuielile.Aceasta arată că firma are o capacitate destul de bună. Unde: RLC – rata lichidităţii curente. dar se mai ştie că apropiindu-se de zero. 3) Gradul de îndatorare se exprimă ca raport între datoriile totale şi activele totale deţinute de firmă. Având în vedere apropierea de 100 %. Valoarea lui în cazul firmei analizate este de 95. dar nu foarte bună de acoperire a cheltuielilor totale din veniturile încasate. 4) Rata lichidităţii curente (RLC). dar nu califică definitiv o firmă. Ac – active circulante. DTs – datorii pe termen scurt. indicatorii reflectă date istorice şi astfel nu indică corect perspectivele financiare viitoare ale firmei. Este vorba de “Metoda Z”.066/410.91 %. Când valoarea acestui indicator este mai mică de 100 %. Nivelul optim al indicatorului este 100 %.38 %. trebuiesc precizate cel puţin două carenţe în legătură cu analiza lor. vom prezenta în continuare una dintre metodele cel mai des utilizate pentru analiza falimentului. banca poate recurge şi la calculul unor indicatori care determină probabilitatea apariţiei rescului de faliment în perioada următoare. gradul de îndatorare al firmei sacde tot mai mult. indicatorii nu consfinţesc reguli sau aprecieri definitive despre administrarea unei firme. Gradul de îndatorare = 408. În al doilea rând. înseamnă că firma are un grad de îndatorare mare. constatăm o situaţie foarte bună în ceea ce privesc plăţile exigibile prin active. Aceşti indicatori surprind modificările în performanţă sau identifică tendinţe. Prin urmare. În vederea realizării unei viziuni mai ample asupra firmei. * În finalul calcului acestor indicatori. Acest indicator arată capacitatea firmei de a face faţă plăţilor exigibile prin active ce se pot transforma în lichidităţi. Acest indicator se determină cu ajutorul relaţiei: RLC = Ac/DTs•100. solicitarea firmei de a beneficia în viitor de o linie de credit de 200 milioane lei. limita maximă admisă fiind de 60 %. Acest indicator ne arată ponderea datoriilor în totalul surselor firmei. Un grad de îndatorare bun este atunci când valoarea acestui indicator este de aproximativ 30 %.586•100 = 99. în timp scurt (maxim 12 luni). Evaloarea riscului de faliment Pentru a realiza o analiză cât mai completă. În primul rând. De aceea se justifică înr-un fel. 175 .

1.3• x3 +0. . măsoară flexibilitatea de acţiune a firmei. În consecinţă.indicatorul x2 . 176 . Z= 1. x2 .indicatorul x1 . la firma pusă în discuţie. vom considera valoarea acestui indicator zero.indicatorul x3 are semnificaţia de rată a rentabilităţii sau de eficienţă a utilizării activelor. x3 = profit înainte de impozitare/total active = 26.9471. Această valoare (7. Z ≤ 1.8308 “Mărimea Z” se calculează pe baza indicatorilor prezentaţi mai sus. x5 = cifra de afaceri/total active = 1.01844. Interpretarea mărimii. exprimă capacitatea internă de finanţare a obiectivelor de dezvoltare a firmei.8 → relevă o stare de faliment iminentă. relevă starea iminentă sau nu de faliment a firmei.06545.404 – 2. variabilele x1 .4• x2 +3. . x1 = capital circulant/total activ = [active curente (circulante) – pasive curente (circulante)]/total active = (391.6545 + 0 + 1. x3 .4•0.6• x4 +1. iar constantele exprimă într-o măsură semnificativă ponderea sau importanţa variaţiei în logica economică a riscului de faliment. . prezintă următoarea relaţie generală de calcul: Z = 1. În această relaţie. x4 . x4 = valoarea de piaţă a capitalului subscris şi vărsat/datorii pe termen lung (>1).2•0.8308 = 7.0•3. Z > 3 → situaţie financiară bună. Z > 3. = = 1.01844 + 3.586 = 0.2• x1 +1. mărimea indicatorului situând-o într-o poziţie imposibilă de a da faliment pe o perioadă relative lungă.152866) relevă o situaţie financiară a firmei foarte bună. În cazuş acestui indicator.0• x5 . x5 sunt indicatori economico – financiari. măsoară nivelul de îndatorare al firmei prin credite pe termen lung. x2 = profit reinvestit/total active = (profit net – dividende)/total active = = (21.3• x3 +0.572.586 = 0.893/410. nu se pune problema de credite pe termen lung.3•0.586 = 0.207)/410.586 = 3. neexistând riscul de faliment pe următoarea perioadă. .indicatorul x4 .0• x5 . Deci. cu posibilitatea realizării falimentului.550)/410.779-14. Aceşti indicatori economico – financiari luaţi în calcul la determinarea mărimii “Z” sunt următorii: .4• x2 +3.6• x4 +1.876/410.947 + 1.Mărimea “Z” sau “funcţia lui Altman”.indicatorul x5 este un indicator de eficienţă a utilizării activelor prin prisma efectului economic datorită cifrei de afaceri a firmei.152866.2• x1 +1.8 < Z < 3 → situaţie deficilă a firmei.

creditul este inclus în categoria “creditului în observaţie”. Gradul de acop. 1. în baza acestui punctaj. Managementul firmei 2. Total angajamente faţă de terţi cu termene de exigibilitate sub un an: * Faţă de alte bănci = 0 lei. 177 . Punctajul general este de 121. Situaţia creanţelor şi datoriilor S. Punctaj general E.furnizori 25.Notă: Dezavantajul acestei metode constă în faptul că modelul nu ia în calcul (considerare) modificările iminente ale mediului în care firma îşi desfăşoară activitatea. * Datoriile faţă de terţi. la 31 decembrie (anul de calcul): I.187 mii lei. În cazul de faţă.C.806 mii lei.33 % 100 % 864. Sinteza indicatorilor avuţi în vedere la calculul punctajului: Indicatori: A. Prin însumarea punctajelor aferente indicatorilor financiari se obţine nota finală. inclusiv faţă de buget. Ponderea exportului 4. Calitativi. suma este 32. Prin urmare. Garanţii oferite de clienţi D.72 5 Clasă Punctaj în obs. Lichiditate imediată 3. “CONF-PROD” S.L. Performanţă generală Valoare 99. a chelt. Solvabilitate patrimonială 4.05.R. Coeficientul aferent constituirii provizioanelor specifice de risc pentru această categorie este de 0. din care: 1.24 % 101. Asigurarea cu materii prime 5. cu performanţă generală bună. sunt de 40. din venituri Total A B. Profilul activităţii 3. Aprecierea serviciului datoriei F. Sibiu. Financiari. Relaţia firmei cu banca Total B C. Rentabilitate f-cţie capital propriu 5. Aceasta înseamnă că firma se include în categoria clienţilor băncii. Asigurarea desfacerii 6.38 % 50. din care: . 0 4 10 10 8 32 45 10 0 5 5 4 69 20 121 Bun Bună. Gradul de îndatorare 2.

în principal. firma a obţinut venituri din dobânzi în sumă totală de 1. Situaţia stocurilor şi a producţiei în curs de execuţie Din totalul stocurilor de la sfârşitul anului de 186.119 mii lei).materiale consumabile 88 mii lei. Cheltuielile financiare au constat. sumă ce va fi folosită în fiecare lună pentru achiziţionarea de materii prime şi materiale.taxa ape valoarea adăugată . Pe parcursul acestui an.718 mii lei. Deoarece nivelul sumelor rulate prin intermediul băncii sunt confidenţiale. de o linie de credit în valoare de 20 mii lei. Ca urmare a depunerilor încasărilor la această bancă. avem: .793 mii lei. 509 mii lei. Sucursala Sibiu.423 mii lei. Sibiu şi-a deschis contul curent la Banca Comercială “C”. Sucursala Sibiu S.obiecte de inventar 1.. cu un an înaintea solicitării creditului. 456 mii lei. firma s-a dovedit a fi un client fidel al băncii. 619 mii lei. Nota de analiză a garanţiilor I.817 mii lei. .oo1 mii lei. Obiectivul analizei îl reprezintă stabilirea valorii garanţiei prezentate băncii precum şi calcularea gradului de acoperire a creditului. 14. firma nu a constituit provizioane. II.204 mii lei. 10. Acest rezultat pozitiv se datorează (în special) încasărilor firmei din dobânzi şi volumului mare de alte venituri financiare (9.alte datorii . Comisioanele diferă de la un tip de operaţiune la altul. în apreciera de faţă ne vom rezuma în a spune că sumele sunt destul de mari şi la un nivel aproximativ constant în fiecare lună. “CONF-PROD” S. deşi s-ar părea că ar fi indicat datorită nivelului cheltuielilor rezultate din diferenţele de curs valutar (904 mii lei).creditori diverşi 1.clienţi creditori . Creanţele firmei cu termen de lichiditate a activelor sub un an: * Sunt reprezentate numai de clienţi = 12.decontări cu grupul . Aprecieri asupra modului de lucru cu Banca Comercială “c”. Din acest motiv.L.C. În ceea ce privesc cheltuielile financiare.500 mii lei. firma va beneficia tot de la această bancă în scurt timp. . 178 .datorii cu personalul şi asig.075 mii lei. sociale . din comisioanele plătite pentru operaţiunile derulate prin intermediul băncii. Rezultatul financiar la sfârşitul anului a fost de 9.materii prime 17.R.impozit pe profit . precum variază în funcţie de suma rulată.693 mii lei.

.suprafaţa: fără denivelări. . care vor prelua firma şi vor trece la urmărirea folosirii creditului.sursa de energie electrică de înaltă tensiune se află la 80 m. Obiectul analizei Firma a prezentat drept garanţie. iar pe de altă parte. .înregistrarea şi inscripţionarea contractului de garanţie imobiliară şi/sau mobiliară.plasare: la 500 m de localitatea “S”.N. fiind aproape plană.000 lei. Gradul de acoperire a creditului: Valoarea garanţiilor este dată doar de garanţia imobiliară. . l = 15 m. terenul pe care urmează să se construiască hala. acesta a fost evaluat de experţii băncii la valoarea de 170. 000 lei.. se procedează la: . → Suprafaţa = 600 m. Datorită faptului că terenul.încheierea contractului de asigurare a bunului ipotecat/gajat şi cesionarea dreptului de despăgubire în favoarea băncii. 179 .p. Valoarea creditului = 100. în legătură cu împrumuturile acordate unui singur client. decizia de acordare a creditului va fi luată numai atunci când se estimează că probabilitatea rambursării împrumutului de către client va depăşi probabilitatea de nerambursare.000/100.conductele de apă şi de gaz trec prin faţa terenului.dimensiune: L = 40 m. că utilităţile sunt foarte aproape. referatul se prezintă spre aprobare Comitetului de Analiză a Creditelor. prin discutarea şi analizarea dosarului în cadrul Comitetului de credite. pe de o parte.7 → fără a se ţine cont de nivelul dobânzilor ce trebuiesc plătite. de 7 zile lucrătoare de la data depunerii acesteia la unitatea bancară teritorială care îl desăvârşeşte.000 lei. S-a rezumat doar la valori imobiliare pentru că valoarea împrumutului este destul de mică şi nu este necesar să se prezinte garanţii foarte multe (sau cu valoare foarte mare). Valoarea garanţiei = 170. Inspectorul (ofiţerul) de credite trimite o copie după cele trei contracte Serviciului (biroului) de urmărire credite şi Serviciului (biroului) clientelă.R. Gradul de acoperire a creditului = valoarea garanţiei/valoarea creditului = 170. Negocierea şi aprobarea creditului După însuşirea de către şeful compartimentului (biroului. care nu pot depăşi 20 % din capitalul propriu al societăţii bancare. indiferent de sumă şi competenţă.întocmirea contractului de credit. După aprobarea creditului. se află la şoseaua naţională şi traficul în zonă este foarte. III.000 = 1. În urma analizei efectuate de lucrătorii băncii. Date de identificare a terenului: . serviciului) de credite. al unităţii bancare teritoriale care a întocmit documentaţia. Se urmăreşte diversificarea portofoliului de credite în sensul acordării de credite persoanelor juridice din sectoare diferite de activitate ale economiei naţionale şi respectarea prevederilor B. .II. cu deschidere la drumul naţional. Terenul se află în proprietatea firmei încă de la înfiinţare. . Perioada maximă de timp în care trebuie rezolvată cererea de credit depusă de client este.

care a fost evaluat la o valoare de 170. * garanţii oferite: terenul. Calitatea produselor efectuate este foarte bună.firma îşi desfăşoară activitatea pe bază de contracte ferme. * Având în vedere toate cele prezentate mai sus. . 2. scopul folosirii creditului. * alte aspecte relevante: . având în vedere tendinţa generală de îmbunătăţire a sectorului industrial. a fost faptul că firma a obţinut în acest an locul III la categoria de firme mici “Constructoare de maşini şi construcţii metalice”. Caracterizaţi pe rând cele patru sisteme monetare.toate obligaţiile pe care firma le-a avut faţă de bancă.în prezent. garanţiile oferite. precum şi: valoarea indicatorilor financiari calculaţi. ceea ce conduce la creşterea costurilor bunurilor obţinute. Cererea pentru acest tip de produse este în continuă creştere. neînregistrând restanţe. câteva dintre condiţiile agreate de bancă: * acordarea unui împrumut de 100.în decizia de acordare a creditului.prin construcţia halei.000 lei. le-a achitat la termen. .„aur-monedă”. . * Întrebări recapitulative şi teste de autoevaluare: 1. activitatea se desfăşoară într-un spaţiu cu chirie. * firma îşi desfăşoară în prezent activitatea (atât cea productivă cât şi cea administrativă) într-un spaţiu cu chirie. firma urmează să-şi crească capacitatea de producţie cu cel puţin 50 % pe termen scurt şi cu 70.000 lei.se au în vedere relaţiile bune în care banca se află cu firma. Prezentaţi principalele momente ale evoluţiei Sistemului Monetar Naţional al României. în vederea achziţionării structurii metalice a unei hale. . condiţiile economice actuale. . neexistând posibilitatea rămânerii pe stoc a unor bunuri .000 lei pe o perioadă de un an. nu lipsit de importanţă. 180 .5 % pe termen lung. .000 lei pe o perioadă de un an cu o rată a dobânzii de 11 % pe an.C. * S. rata dobânzii = 11 %. . Societăţii Comerciale “CONF-PROD” SRL Sibiu.„devize”. Banca Comercială “C” Sucursala Sibiu a decis în final acordarea creditului de 100. * condiţiile creditului: suma = 100.„aur-lingouri”.„aur-devize”. cu avantajele şi dezavantajele sale: .Prezentăm în continuare. .”CONF-PROD” SRL nu figurează la data prezentei în Fişierul Naţional al Persoanelor cu Risc.

25. Bucureşti. 6. Editura Economică. 7. Rol şi scop. Basno. Liviu C. Teodora Carmen – “Monedă. Prezentaţi aceste fenomene legate de evoluţia „leului” pe teritoriul României.) – “Tratat de management financiar – bancar”. Evidenţiaţi principalele momente ale Sistemului Monetar Internaţional. C. funcţiile BNR. Bucureşti. Prezentaţi implicarea acestor instituţii în economia ţării noastre. 8. Bucureşti. Care este rolul BNR ? 15.. Tratatul de la Maastrcht şi momentele sale următoare.3. Ce este convertibilitatea monetară. Editura Didactică şi Pedagogică R.Andrei – „Euro”. Ed. 11. dar şi ale Sistemului Monetar European. Faceţi o scurtă prezentare a Băncii Centrale Europene. 181 . Faceţi o analiză comparativă a ofertelor de credite la cinci bănci diferite. avantaje şi dezavantaje din perspective monetare. 5. Prezentaţi. Care este rolul şi scopul instituţiilor monetare internaţionale (Fondul Monetar Internaţional. Bănci”. 23. Ce tipuri şi forme de credit cunoaşteţi ? 18. dar pentru economia României. 4. 24. Care este rolul creditului într-o economie ? Dar al economisirii? 19. Floricel . principalele operaţiuni ale unei bănci comerciale. Moneda electronică. România. Care este rolul ratei dobânzii în activitatea de creditare ? 20. * 17. constituie un factor decisiv în procesul de creditare ? Daţi exemple în acest sens de la mai multe bănci. I. C. Didactică şi Pedagogică. Basno.“Monedă. Dardac. C. constituie un instrument al politicii monetare practicate de BNR ? 22. 9. Prezentaţi. Cum se manifestă concurenţa bancară în localitatea unde vă desfăşuraţi activitatea ? * Bibliografie selectivă: 1. 16. o nou formă a monedei de schimb ? * 10. 3. Ce înţelegeţi prin dobânda reală ? Dar prin dobânda nominală ? 21. pe scurt. 4. Bucureşti. Prezentaţi principalele aspecte ale Conferinţei de Bretton Woods. la aceeaşi firmă solicitantă. Rata dobânzii. Care sunt avantajele şi dezavantajele monedei unice europene „Euro”. 2003. Ed. 1994. Credit. 14. 2006. dar cursul de schimb. Care este rolul Instituţiilor Monetare Europene ? 13. Bănci şi Politici monetare”. Comparaţi un tip de credit acordat de trei bănci diferite. Care este rolul Instituţiilor Monetare Internaţionale ? 12. Economică. 2. N. pe scurt. Bogdan (coord. Banca Mondială. Rata dobânzii. Banca Internaţională de Reconstrucţie şi Dezvoltare) pentru economia mondială. Este inflaţia un fenomen monetar? → Explicaţi.A. ţară membră a Uniunii Europene. 2002.

N. F. Slăvescu – “Marea finanţă din România în vreme de război”. 18. Jinga – “Moneda şi problemele contemporane”. 1993. . Economică. L. Kiriţescu – “Moneda – Mică enciclopedie”. Bucureşti. 1998. V. Paris. M. Economică. 19. Vasile Dedu – „Gestiune şi audit bancar”. 1940. Kiriţescu. 1997. S. Bucureşti. 1925. A. 1999.“Istoricul Băncii Naţionale a României (1880 – 1924)”. 15. 13. 20. Ionescu. 2005. Didactică şi Pedagogică. RAO International Publishing Company. Independenţa Economică. . Dacia. Negruş (coord. Ed. vol. Cluj – Napoca. Marin (coord. 11. Dănilă – „Managementul lichidităţii bancare”. Bucureşti. 2006. Ed. Ed. Sibiu. Economică. Ed. Şt. Bucureşti. Negruş – “Plăţi şi garanţii internaţionale”. Madgearu – “Evoluţia economiei româneşti după războiul mondial”. 14. Bucureşti. 1997. 2005. Ed. OECD. mică enciclopedie”. . 8. Ed.H. Ed. Manolescu – “Moneda şi ipostazele ei”. II. I. Dacia. Ediţia a II – a. II. Bucureşti. Moga .Bucureşti.M. M.C.“Moneda. 182 . C. C. Bucureşti. Economică. Editura C. Bucureşti. .5. Economică. Stoica – “Management bancar”. 17. ediţia a III –a. Ed. 1996. Editura Economică. Ruscanu – “Băncile în economia românească 1774 – 1995”. I. Bucureşti. Roşca – “Monedă şi credit”. Dobrescu – “Băncile. 9. Ed. C. Cultura Naţională. Ed. Bucureşti. 22. Bucureşti. 1999. Bucureşti.G. V. Bucureşti.C.“Tratat de bancă”. Cluj – Napoca. Ediţia a doua. 2008.“Tratat de monedă”. Editura Phsihomedia. Ed.) – “Băncile şi operaţiunile bancare”. J. M. 1931. 1982. Brăila. M. Sarmis. Masson – “Creditele bancare pentru întreprinderi”. Anghel. Independenţa Economică. Cartea Românească. 6. Bucureşti. Gh. I şi vol. 1987. Academiei Române.Banca “Albina” din Sibiu. Peutrioli – “Le controle prudential des banques”. Ed. Dănilă. 21. 26. 1995. D. Alma Mater. Ed. T. 2001. 1948. 1996 12. 7. Dumitrescu . Pintea. Ed. Drecin . 16. Enciclopedică. Bucureşti. Ştiinţifică şi Enciclopedică. V. Bucureşti. M. Cerna – “Unificarea monetară în Europa”. 10. Bucureşti. Ed.Ioana Mihaela Pocan – „Politicile monetare şi piaţa de capital în România”.“Căile stabilităţii monetare”. Ed. Gh. Băncile şi Creditul”. 25. 1981. Dumitrescu . C. Bucureşti. R. 1920. 23. 1994. 1996. BECK. 2002. 1982. M. Cluj – Napoca.“Gestiune bancară”.“Gestionarea bancară”. Sibiu. 20. Expert. L. E. Ed. vol.) – “De la Roma la Maastricht”. Editura Economică. 24.

regulamente. edited by David W.C. 28. completată şi modificată prin Legea nr. 1986. Ed.27. Continent.G. 2004. Zeletin . Bucureşti. nr. Cambridge. instrucţiuni precizate în conţinutul volumului.ro: norme. curs 2 h / săpt. 1927. R.“Neoliberalismul”. O. Toma – “Euro. Nr. sem. 1027/2006 şi respectiv 480/2007). 1994. The MIT Press. * . dr. I . * . moneda unică: între naţional şi internaţional”. Site-ul www. third edition. ILIE MOGA Forma: scurtă durată Ciclul: I.The MIT dictionary of Modern Economics. “Financial sector reforms. 99/2006 privind instituţiile de credit şi adecvarea capitalului aprobat. privind Statutul BNR. şi sem. UNIVERSITATEA “LUCIAN BLAGA” din SIBIU Facultatea de Ştiinţe Economice Catedra de Finanţe – Contabilitate PROGRAMA ANALITICĂ Denumire: MONEDĂ ŞI CREDIT Cod: Titular curs: Lector univ. Economic Development Institute. edited by Shakil Faruqi.U.II Anul: II. Washington D. Pearce.bnr.World Bank. Experiences in selected Asian and Latin American countries”. 2 h / săpt. Legea nr. credite: Profil: economic Specializare: CIG. economic growth and stability. 227/2007 (M.O. Sibiu. circulare. Şt. Tip de disciplină: obligatorie Categoria formativă: de specialitate 183 . Massachussetts. 312/2004.al României nr.

realizarea unui echilibru economic general. În fine. -prezentarea rolului de reglare a băncilor prin intermediul instrumentelor. rolul important de a face legătura directă între acestea şi operatorii economici de pe piaţă. acţiunii şi efectelor instrumentelor. Trecerea la economia de piaţă a României (de exemplu) a presupus adoptarea unui mix de politici macro şi micro economice care să permită realizarea unei stabilizări la nivel general respectiv. 2 Nr. au rolul de a organiza şi realiza împrumuturile (de a le gestiona) cu un scop bine definit. -relevarea funcţionalităţilor. În principal se are în vedere: -reliefarea principalelor teorii şi politici monetare şi de credit actuale şi rolul lor în reglarea masei monetare şi de credit în economie. de a acţiona pentru orientarea şi conducerea proceselor economice la nivel naţional. metodelor. 0 TEME DE CURS 1 Săpt. metodelor şi politicilor din sfera monetară şi de credit. băncilor le revine în continuare. acela al obţinerii profitului bancar. Prin urmare. băncile ca” instituţii” specializate. iar o activitate bancară se caracterizează prin atragerea de depozite sau alte fonduri rambursabile de la public şi acordarea de credite în cont propriu. CONTINUT ŞI PLANIFICARE CALENDARISTICĂ: Nr. politicilor folosite în relaţiile bancă – operator economic şi prezentarea cadrului de acţiune corespunzător. crt. ore 3 184 . Totodată fenomenele şi procesele de ordin bancar reprezintă unele dintre cele mai spinoase probleme dar în acelaşi timp şi unele dintre cele mai importante. băncile sunt „instituţii de credit cu vocaţie universală” care pot desfăşura activităţi conform legii.OBIECTIVE : În condiţiile actuale ale economiei de piaţă concurenţiale. did. în vederea realizării unui climat economic cât mai performant pentru toţi participanţii la mediul economic şi social.

Inovaţiile financiare şi evoluţia sistemului bancar. Cererea de monedă. Cantitatea de monedă. Plasamente de capital. 2. Intermediarii financiari şi potenţialul de credite. -studii de caz. Banca Centrală. 3. 2. Dobânda şi rata dobânzii. crt. Oferta de monedă. 1 1. 5-6 4 4. -caracteristici. Structurile instituţionale. 7-8 4 5. Trezoreria. Strategii de gestionare a riscurilor bancare 1314 4 Nr.1. Conceptul de monedă Circulaţia monetară. 910 4 6. 1-2 4 3-4 4 3. Indicatorii bancari de performanţă. TEME DE SEMINAR 2 Sistemul monetar contemporan. Conceptul de credit şi formele acestuia. 1112 4 7. Echilibrul monetar. Creditul în economia contemporană: -conţinut. 3 1-3 410 4 6 14 185 . Instituţii de credit şi financiare de specialitate. Băncile şi instituţiile de credit asimilate. Sistemul monetar naţional.

. 2003. Phsihomedia.Legea nr. lucrări de specialitate.Ilie Moga .al României nr.Ramona Toma – „Euro.Liviu C. Bucureşti. Bucureşti. Andrei – „Euro”. .T. T.Gh. 2005. 4. Bucureşti 1997.U. 2008.”. Dumitrescu . 1993. moneda unică: Între naţional şi internaţional”. . 99/2006 privind instituţiile de credit şi adecvarea capitalului aprobată. • MODUL DE NOTARE: . . bănci şi politici monetare.Fl. 2005. Bucureşti.„Căile stabilităţii monetare”. „Monedă şi credit”.„Moneda.-studii de caz. .teste de control = 20%. 2006. Dardac.„Monedă şi credit”. Bucureşti. privind Statutul BNR. . Editura Continent. băncile şi creditul”. -studii de caz.proiecte. . Editura Economică. format electronic. Manolescu „Moneda şi ipostazele ei”. Sarmis Cluj – Napoca. Barbu .activitatea la curs şi seminar. Sibiu. Acte normative: . 312/2004. 2004. E. R. . Sibiu.examinare finală = 60%. Editura Economică. Ed. Roşca . 186 . Economică. completată şi modificată prin Legea nr.referat şi participare la seminarii = 20%. Academiei Române. 1112 1314 4 4 * EVALUAREA CUNOŞTIINŢELOR VA LUA ÎN CONSIDERARE: .G. . Ed.O. teme de casă.Ioana Mihaela Pocan – „Politicile monetare şi piaţa de capital în România”. 1996.D.A. BIBLIOGRAFIE SELECTIVĂ: . nr. ..N. Ed.P.O. Inflaţia în economia de piaţă.„Monedă. Ed. 227/2007 (M. .rezultatul testelor pe parcursul semestrului. . 1027/2006 şi respectiv 480/2007).

dr. Form: Short-term Course: I. D. 2 hours course/week. Lector univ. Accountancy and Informatics Type of course: compulsory 187 . 2 hours seminars/week No of credits: Field: Economics Department: Management. 1st or 2nd semester. II Year: I. MASTER CURRICULUM Name of the course: Currency and Credit Code: Professor: Ilie Moga Ph.Titular curs. Ilie Moga 2008/2009.

banking system keeps having the most important part as a direct intermediary between economic institutions and banking system itself. policies in the relationship banking-economic operator and the proper background. banking activity means attracting deposits or other reimbursable funds and provide credits to the customers. The Central Bank. In the same time the banking processes and transformations are the most delicate yet the most important problems. it’s concept. Romania’s competitive market economy for example was a result of a mixture of macro and micro economic policies that created the general economic balance. Credit and Financial Institutions. methods. Currency stability. Banking and Credit Institutions. Institutional Structures. The amount of currency. National currency system. The aim is to create a more proper economic climate for all the participants in the economic and social field. • Banking importance and its instruments. The Treasury. • CONTENTS • • • • • • • • • • • • Currency. • The importance of functionalities. methods and policies and its intervention in the economic processes in our country. Currency circulation. Therefore. actions and instruments effect.Category: Economic Field OBJECTIVES In a competitive market economy. Thus banking as financial institutions are meant to organize and control the loans with a well-defined purpose: to get the banking profit. 188 . The offer of the currency. banking system as ‘credit institutions with universal bent’ can function legally. The demand for currency. We take into account mainly the following things: The most important theories and currency/credit policies and their major role in the currency and credit stability in nowadays economy.

Bucharest. Ways for currency stability. Currency and Credit. Euro. Bucuresti.• • • • • • Efficiency banking indicators. E. Rosca. 2008. Ed. 2004 • Ioana Mihaela Pocan. Ed Economica. Euro. unique currency: between national and international. Banking and Credit. T. Academiei Romane.P. practical studies. 2006 • Fl. Currency Policies and Capital Market in Romania. Ed Continent. 2008. Financial intermediaries and the credit potential. Bucuresti . Phsihomedia. Sarmis Cluj-Napoca. Assignments. Financial researches and the evolution of banking system. Ed. modified with the Law no 227/2007 (Romanian MO no 1027/2006 and 480/2007) • Law no 312/2004 concerning the Romanian National Bank‘s Rules • 189 . Ed. Sibiu. electronic course. Dardac. Strategies and banking Policies. Currency. REFERENCES TAKEN INTO ACCOUNT FOR THE FINAL EXAMINATION • • • The activity during the courses and seminar. 1996 • Ramona Toma. electronic course. Barbu. Bucuresti.D. Ed.A. 1993 • Ilie Moga. Currency and Credit.. Sibiu. Andrei. Economica. Strategies for risks administration. Dumitrescu.. R. 2003 • LAWS Government Bill of Law no 99/2006 concerning the credit institutions and adapting the approved capital. case studies. 2005. Credit concept and its forms. • T. Banks and Currency policies. 2005 • Liviu C. The result of the tests during the semester. Currency. MARKING PROCESS • • • Final examination = 60% Tests = 20% Works and the activity during the seminars = 20% REFERENCIES N. Interest and Interest Rate.

Ph. D 2008/2009 190 .Professor Ilie Moga.