MONEDĂ ŞI CREDIT

Lector univ. dr. ILIE MOGA

1

C U P R I N S Capitolul I 1. M O N E D A * Obiective …………………………………………………………………………..5 * Scurt rezumat ……………………………………………………………………...6 * Conţinutul capitolului …………………………………………………………….. 7 1.1. MONEDA ŞI ROLUL EI ÎN ECONOMIE.......................................... ………7 1.1.1. Privire istorică asupra monedei ....................................................................................... 8 1.1.2. Funcţiile monedei ............................................................................................. ………..13 1.1.3. Puterea de cumpărare a monedei, expresie a potenţialului economic .............................16 1.1.4. Stabilirea puterii de cumpărare a monedei, punct de plecare al întăririi monedei naţionale ....................................................................................................................18 1.1.5. Clasificarea semnelor monetare ......................................................................................20 1.1.6. Sistemul monetar ............................................................................................................21 1.1.6.1. Sistemul Monetar Internaţional ......................................................... ……………….23 1.1.6.2. Sistemul Monetar European .............................................................. ……………… 25 1.1.6.3. Sistemul Monetar Internaţional de la Bretton – Woods 1944.................................... 28 1.1.7. Convertibilitatea ............................................................................................... ………30 1.1.8. Cursul de schimb (cursul schimbului) ............................................................. ……... 34 1.2. CIRCULAŢIA MONETARĂ ............................................................... ……38 1.2.1. Tranzacţiile financiare şi rolul lor ............................................................................... 38 1.2.2. Circulaţia mărfurilor şi circulaţia banilor ......................................................... ……... 38 1.2.3. Schema dezvoltată a circulaţiei banilor ............................................................ ……... 39 1.2.4. Delimitări ale circulaţiei monetare ................................................................... ……… 41 1.2.5. Necesarul de monedă ..................................................................................................... 42 1.2.5.1. Definiţia şi criteriile de structurare a masei monetare ....................... ……………….42 1.2.5.2. Dimensionarea cantităţii de monedă în circulaţie ........................................................43 1.2.5.3. Dimensionarea circulaţiei monedei cu ajutorul balanţei veniturilor şi cheltuielilor populaţiei…… ............................................................. ……………………………………….47 1.2.6. Viteza de circulaţie a monedei ....................................................................................... 48 1.2.7. Dimensionarea ofertei de monedă .................................................................................. 48 1.3. ECHILIBRUL MONETAR ............................................................................ 50 1.3.1. Echilibrul şi dezechilibrul economic .................................................................. ………51 1.3.2. Echilibrul monetar şi interpretările alternative .................................................. ……….52 1.3.3. Premisele asigurării echilibrului monetar .......................................................... ……….52 1.3.4. Moneda şi inflaţia ............................................................................................... ………54 1.4. SISTEMUL MONETAR NAŢIONAL AL ROMÂNIEI ............................... 55 1.4.1. Formarea şi caracteristicile sistemului monetar românesc ............................................. 55 Primii „lei” …………………………………………………………………..............56 1.4.2. Privire istorică asupra sistemului monetar românesc ........................................ ……….56 *Leul greu (nou), ultimul ban românesc ? .................................................. ……...63 1.5. TEORII MONETARE ..................................................................................... 64 5.1. Concept şi consideraţii generale privind teoria monetară ................................................ 64 5.2. Principalele teorii monetare ............................................................................................. 66 * Cuvinte cheie …………………………………………………………………….. 69 Capitolul II B Ă N C I L E * Scurt rezumat …………………………………………………………………….. 73 * Obiective …………………………………………………………………………. 73 * Conţinutul capitolului ……………………………………………………………. 74 2.1. ACTIVITATEA BANCARĂ ................................................................ ………74 2.1.1. Privire istorică asupra activităţii bancare ......................................................... ……….. 74 2.1.2. Activitatea bancară în România ....................................................................... ……….. 76 2.2. STRUCTURILE INSTITUŢIONALE ........................................................... 88 2.2.1. Sistemica bancară .......................................................................................................... 88 2.2.2. Organizarea sistemului financiar ................................................................................... 92 2.2.3. Rolul şi funcţiile Băncii Centrale ...................................................................... ……….93 * Operaţiunile Băncii Centrale ..................................................................................104 2.2.4. Băncile şi instituţiile de credit asimilate ........................................................... ………105 2.2.4.1. Organizarea şi funcţionarea unei bănci ...................................................................... 105

2

2.2.4.2. Principalele operaţiuni ale unei bănci ................................................ ………109 2.2.5. Organigrama (structura organizatorică) a unei bănci ....................................... 110 2.2.6. Instituţii de credit cvasibancare ........................................................................ 114 2.2.7. Trezoreria .......................................................................................................... 115 2.3. PERSPECTIVE ALE STRATEGIEI BANCARE ............................. 115 2.3.1. Intrări în sistem bancar ..................................................................................... 117 2.3.2. Structura de transformare ................................................................................. 117 2.3.3. Ieşirile în sistem bancar .................................................................................... 118 2.3.4. Planificarea strategică bancară ......................................................................... 118 * Cuvinte cheie ……………………………………………………………. 120 Capitolul III C R E D I T U L * Scurt rezumat …………………………………………………………… 122 * Obiective ………………………………………………………………… 123 * Conţinutul capitolului ………………………………………………….. 123 3.1. ORGANIZAREA ACTIVITĂŢII DE CREDITARE ...................... 123 3.1.1. Creditul. Noţiuni, concepte, clasificare ………………………………………. 124 3.1.2. Resursele de creditare ................................................................................... .. 130 3.1.3. Categoriile de credite ........................................................................................ 132 3.1.4. Principii ale activităţii de creditare ................................................................... 137 3.2. ACORDAREA PROPRIU-ZISĂ A CREDITELOR ...................... 138 3.2.1. Analiza performanţei firmei pe baza bilanţului întocmit conform normelor metodologice în vigoare ……………………………………………………………………………... 145 3.2.2. Analiza performanţei firmei pe baza bilanţului restructurat ......................... 147 3.2.3. Multiplicatorul de credite - crearea de monedă scripturală ....................... . 149 3.2.4. Producţia bancară .......................................................................................... 151 3.3. DOBÂNDA ŞI MANAGEMENTUL RATEI DOBÂNZII ............152 3.3.1. Teorii privind dobânda .................................................................................. 153 3.3.2. Determinarea nivelului ratei dobânzii pe piaţă ............................................. 156 3.3.3. Dobânda nominală şi dobânda reală ............................................................. 158 3.3.4. Riscul ratei dobânzii ..................................................................................... 159 3.3.5. Măsuri privind prevenirea riscului de creditare ........................................... 162 3.3.6. Elemente care pot contura orientarea activităţii unei bănci ......................... 165 *Cuvite Cheie ……………………………………………………………. 167 * Studiu de caz privind analiza financiară a SocietĂţii Comerciale „CONF-PROD” S.R.L. Sibiu în vederea obţinerii unui credit în valoare de 100.000 lei ..... 164 * Întrebări recapitulative şi teste de autoevaluare ………………………… 180

Bibliografie selectivă ……………………………………………………. 181

3

cap. I „Moneda”. moneda se concretizează printr-un ansamblu de mijloace de plată direct utilizabile în vederea efectării plăţilor pe pieţele de bunuri şi servicii. .vom vedea). implicit. În concordanţă cu realitatea. rolul Băncii Centrale este decisiv.Introducere În contextul actual al economiei de piaţă concurenţiale din ţara noastră. mai cu seamă reunite spre a se vedea întregul. fapt ce ne determină să pătrundem în capitolul III. existente în bănci. mai ales a celui exterior. a lichidităţii operatorilor economici. iar dobânda reprezintă o caracteristică esenţială a creditului. moneda naţională şi activitatea de creditare realizată prin intermediul băncilor joacă un rol determinant în desfăşurarea proceselor economice.şi macroeconomic. În continuarea capitolului II. au rolul de a regla şi acţiona pentru orientarea şi conducerea proceselor economice la nivel naţional. economică şi socială (leul greu (nou) → o cheie a succesului ? – poate da. în ultimă analiză. Pentru a avea o imagine cât mai exactă asupra evoluţiei istorice a monedei.II „Băncile”. s-au răsfrânt asupra vieţii sociale în toate epocile istorice. Pentru aceasta. Conform uzanţelor de specialitate. metodelor şi politicilor din sfera monetară şi de credit. am pomenit fără să vrem şi de existenţa creditului în contextul legăturii acestuia cu activitatea bancară. urmăreşte să prezinte realităţi care se cer ştiute. ele se întrepătrund şi intercondiţionează reciproc. Din acest punct de vedere. Prin urmare. solicitate pe piaţa bancară. întrebările recapitulative şi testele de autoevaluare cât şi bibliografia selectivă închid conţinutul volumului. civilizată şi operativă. este deci preţul creditului. numai cedarea şi restituirea unei sume de bani constituie o operaţiune de credit. 4 . Problemele monetare au devenit în lumea contemporană o preocupare publică. . Relaţiile între credit şi circulaţia monetară. cu rol de echilibrare a disponibilităţilor operatorilor economici şi ale populaţiei. în reglarea circuitelor economice la nivel micro. tezaurizarea. acoperind cu acest material o bună parte din necesarul de obiecte de specialitate al viitorului economist. explicabilă dacă se ia în considerare influenţa pe care o au asupra ansamblului activităţii economice şi. Astfel. iar banca este cea care mijloceşte operaţiunile între operatorii economici având la bază un volum economic (de asemenea. la crearea noului sistem bancar s-a urmărit şi se urmăreşte în continuare realizarea unui sistem bancar modern. sunt prezentate în capitolul I momentele ce mai semnificative pe care le-a cunoscut moneda de la apariţie şi până astăzi. moneda nu are valoare şi liberă circulaţie dacă nu este emisă de un organism competent.cap. se crează premisele creşterii economice şi a derulării unui comerţ eficient. În activitatea tuturor organizaţiilor bancare. a economiei în ansamblul său. asupra condiţiilor de viaţă ale omului. Emiterea. în ţările cu economie de piaţă dezvoltată. lucrarea de faţă se doreşte a fi un ghid foarte util tuturor celor ce sunt angrenaţi în procesul de desăvârşire a profesiei de economist. Prin tot ce cuprinde capitolul I. prin intermediul instrumentelor. problema stabilităţii şi întăririi monedei noastre naţionale este nu numai actuală. În consecinţă. se cuvine a fi precizat faptul că primul obiectiv al băncilor este să ofere „produse şi servicii bancare de cea mai bună calitate”. Ca urmare. O dată cu aderarea României la Uniunea Europeană. cu servire exemplară. pentru că numai astfel se poate sprijini stabilitatea monedei şi. . pentru reglarea datoriilor generate de schimbul de mărfuri şi prestările de servicii. Cu toate că sunt tratate distinc cele trei capitole (probleme). În această perioadă. suntem obligaţi în permanenţă să veghem asupra corelării stricte a circulaţiei monetare cu necesităţile reale ale economiei. se cuvine a fi relevată legătura directă care există între bancă şi operatorul economic şi prezentarea cadrului de acţionare specific. creditul acordat trebuie să aibă o valoare monetară (bănească). exprimat printr-o monedă). tematica lucrării se încadrează între temele de specialitate de strictă actualitate. III „Creditul”. După cum se poate uşor observa. se întâmplă în toate ţările). pentru asigurarea unei circulaţii monetare stabile. creşterea şi scăderea valorii monedelor au avut puternice repercursiuni. statul. de altfel.cap. circulaţia. Băncile (fără a neglija istoria lor). guvernul le urmăreşte îndeaproape (aşa cum. dar şi de o mare acuitate politică. Studiu de caz privind realizarea unei documentaţii de către o firmă în vederea obţinerii unui credit de la o bancă comercială. Lucrarea este structurată pe trei capitole distincte: . cu împrumuturile (creditele) necesare. autorul cursului „Monedă şi credit” vrea să pună în lumină acest rol.

În finalul lucrării am prezentat un studiu de caz. Autorul. adică o analiză financiară a Societăţii Comerciale „CONF-PROD” S. credit. prin volumul de faţă nu mi-am propus şi cred că nici n-aş fi reuşit să abordez toate problemele legate de cele trei fenomene: monedă. în vederea căruia banca (iată din nou legătura) trebuie să-şi asigure o bună informare şi documentare pentru prevenirea riscului. Sibiu în vederea obţinerii unui credit în valoare de 100. bancă. inclusiv asumarea unor riscuri. reprezintă un act de mare importanţă.R.Acordarea creditului (consimţirea tranzacţiei) în lei sau în valută. ci se doreşte a avea şi o folosinţă practică. cursul nu caută să fie doar o sintetizare în formă accesibilă a numeroase evenimente permiţând privirea dintr-un anumit unghi asupra trecutului.L.000 lei de la o bancă comercială (realizându-se concret trilogia: monedă ↔ bancă ↔ credit). Dar. Sigur. În final. 5 . la sfârşitul lucrării se află o bibliografie selectivă pe care o recomand tuturor celor interesaţi în completarea şi îmbogăţirea cunoştiinţelor în domeniu.

„Banu-i ca mica roată. În acest context se înscriu modificările şi în structura masei monetare. în economia contemporană se utilizează într-o masură tot mai mică formele tradiţionale de monedă. se pot transforma rapid în mijloace de plată cu riscuri limitate şi în perioade de timp reduse. schimbă comportamentul firmelor şi al utilizatorilor de monedă. Preluînd abordările monetariste. care constituie doar o parte din masa monetară. care nu reprezintă. Prin urmare.cine este ofertantul de monedă. de fapt. O astfel de tendinţă generală se înscrie într-o evoluţie amplificată după anii ’80.cine influenţează viitorul monedei propriu-zise. Un rol important asupra politicii monetare îl au efectele determinate de apariţia monedei electronice.cine va asigura necesarul de monedă (ca mijloc de plată) în economie. aceste politici au utilizat agregatele monetare ca instrumente privilegiate în scopul realizării obiectivului prezentat. România. a trebuit să-şi armonizeze politica monetară cu cea a statelor membre astfel încât asigurarea şi menţinerea stabilităţii preţurilor să reprezinte obiectivul economic prioritar. . reţeaua mondială a Internetului. moneda metalică şi piese metalice. care evidenţiază relaţia stabilă dintre rata de creştere pe termen lung a mijloacelor de plată şi rata inflaţiei. afacerile care se derulează tot mai mult în spaţiul cibernetic. . Ca urmare. exercită influenţe importante asupra politicii monetare şi a instrumentelor acesteia. Deoarece furnizează informaţii asupra cererii de monedă din punct de vedere cantitativ şi calitativ. respectiv a agregatelor monetare şi a modului de utilizare a acestora în domeniul politicii monetare. ce-nvârteşte lumea toată” Eduard Bourd Capitolul I 1. datorită apariţiei noilor tipuri de plasamente pe pieţele financiare. M O N E D A * Obiective: Datorită diversităţii mijloacelor şi instrumentelor de plată. agregatele monetare permit aplicarea politicii monetare. instrumentele financiare. în general. moneda propriu-zisă. Având în vedere principalele modificări în tendinţa utilizării mijloacelor de plată. ca ţară membră a Uniunii Europene. supunem atenţiei cititorului câteva probleme care îşi găsesc răspunsul în paginile ce urmează: . 6 . moneda electronică.

Totodată. Moneda a apărut de timpuriu în istoria societăţii umane. Ea reprezintă o însuşire legală a unei monede de a putea fi preschimbată cu altă monedă în mod liber prin vânzare şi cumpărare pe piaţă. Având în vedere originile istorice ale monedei (descrise de Aristotel în „Etica Nicomahică” şi „Politica”). a determinat crearea sistemelor monetare. Acelaşi lucru s-a petrecut multă vreme cu ceaiul în Tibetul chinezesc. lupta împotriva inflaţiei. de obicei ca podoabe. Sistemul Monetar Internaţional de la Bretton Woods – 1944 şi Fondul Monetar Internaţional. se utilizau ca monedă vitele. se pot pune în evidenţă trei funcţii importante. care de asemenea trebuie să se ţină seama în abordarea problemelor monetare. În Europa. Denumirea de monedă provine de la monetăria romană. rezervându-şi dreptul de a participa la tranzacţii sub forma unor mărfuri obişnuite şi foarte diversificate. active = creanţă) acceptate pretutindeni. în esenţă. de la sfârşitul preistoriei. Ca urmare. utilizată de majoritatea ţărilor. România a avut moneda convertibilă ? Obiectivele unei politici monetare sunt. constă într-o acţiune prin 7 . 5. ş. Creşterea rolului şi importanţei monedei în istorie. Astfe. este o noţiune care a cunoscut importante modificări de conţinut de-a lungul vremii. de către toţi şi totdeauna pentru a regla datoriile generate de schimbul de mărfuri. Tratatul de Maastricht . cuvânul „monedă” îşi are originile deci. adică ansamblul de active (aici. în Africa. pe de altă parte. în cuvântul latin „moneta” care înseamnă „aceea care avertizează”.* Scurt rezumat: M o n e d a se concretizează prin ansamblul mijloacelor de plată direct utilizabile în vederea efectuării plăţilor pe pieţele de bunuri şi servicii.1992. Soluţia clasică. de la pg. trebuie făcută distincţia între moneda materială (de circulaţie) şi moneda de cont (scripturală). X – IV î. se recomandă citirea cu atenţie a momentelor cele mai semnificative pe care le-a cunoscut moneda de la apariţie şi până astăzi. Convertibilitatea. se impune a se acorda o mare atenţie organismelor internaţionale create: Sistemul Monetar Internaţional. etnologii au observat în societăţile tradiţionale folosirea monetară a sării şi a scoicilor rare care serveau. sistemul monetar este privit ca un ansamblu de norme şi organisme. Pornind de la activitatea practică de analiză monetară. iar. instalată lângă templul Juno Moneta din Roma. pe de o parte. În vederea edificării unei imagini cât mai complete asupra evoluţiei istorice a monedei. Primele monezi autohtone cunoscute pe teritoriul României. Exteriorizarea valorii se realiza o dată cu schimbul. Etimologic. Sistemul Monetar European. Dar. Cristos.a. apărarea monedei (menţinerea parităţii de schimb). au fost drahmele de argint bătute de oraşul pontic Histria în sec. analiza modernă ne-a demonstrat că cele trei funcţii se explică printr-o proprietate esenţială a monedei şi anume: moneda constituie lichiditatea prin excelenţă. prin raportarea mărfurilor la marfa care avea rolul de monedă. este necesară determinarea cât mai corectă a puerii de cumpărare a unei monede prin apelarea la diferiţi indicatori.

“MONEDĂ. echilibrul monetar. 1997. Până la urmă. care se vor a fi formate liber pe pieţele valutare în funcţie de cerere şi ofertă.. în timp ce pentru a doua. Dardac. cărora trebuie să le facă faţă toate ţările. dându-i o dimensiune şi o viteză coresunzătoare. circulaţia mărfurilor influenţează în mod direct circulaţia monetară.1 Rducând controversele la afirmaţiile extreme. pg. în aceste manifestări de instabilitate. C. Ec. o divergenţă fundamentală apare. de către toţi şi totdeauna pentru a regla datoriile generate de schimbul de mărfuri. guvernele trebuie să utilizeze cu prioritate instrumente ale politicii monetare pentru a corecta aceste dezechilibre. 1994. * Conţinutul capitolului: 1. Moneda şi rolul ei în economie Datorită faptului că moneda are circulaţie zilnică. 5. politica monetară nu trebuie să constituie vârful de lance în cadrul politicii economice. moneda rămâne o noţiune foarte complexă şi dificil de cuantificat şi de definit. Bucureşti. Bucureşti. În epoca modernă însă. Din totdeauna. De asemenea. evidenţiindu-i funcţiile.. ele sunt efectele acestor fenomene. iar după partizanii celei de-a doua şcoli. 9. N. O problemă aparte o constituie Sistemul Monetar Naţional al României. fluctuaţiile în cantitatea de monedă se găsesc la originea dezechilibrelor din economie. rolul cursului de schimb (adică preţul unei valute în altă valută) şi al cursului valutar (preţul unui mijloc de plată exprimat sub forma unui raport între două unităţi monetare diferite). Basno. Ed. moneda şi inflaţia ca o consecinţă a echilibrului şi dezechilibrului economic.P. Ca urmare. îşi poate releva cu putere funcţia socială. pg. răspunzând mercantiliştilor care afirmau că moneda reprezintă un semn al bogăţiei. împrumutat. Totuşi. schimbat. şomajul. Manolescu – „Moneda şi ipostazele ei”. „simplu voal” fără influenţe asupra echilibrului economic. CREDIT. se poate pune întrebarea: leul greu (nou). BĂNCI”. 8 . dacă aspectul monetar al celor patru mari dezechilibre (inflaţia. spuneau că nimic nu este mai semnificativ decât moneda. moneda a constituit pentru cercetători. deficitul balanţei de plăţi). A nu se neglija însă. adică ansamblul de active (aici. moneda se poate defini atât într-o manieră directă. cât şi într-o manieră indirecă. active = creanţă) acceptate pretutindeni. clasicii prin vocea lui Stuart Mill.dobânzi.2 Moneda apare ca un activ care poate fi deţinut. Gh. constatăm că două mari şcoli se opun: pentru prima. Floricel . În opinia primei şcoli. ultimul ban românesc ? Încheiem primul capitol prin prezentarea conceptului de teorie monetară şi prin prezentarea principalelor teorii monetare. este recunoscut de toată lumea. un subiect de controverse. În cele din urmă. chiar din momentul în care se examinează natura intervenţiei monedei. Ed. Ca o consecinţă. D. deficitul bugetar.1. sunt tratate pe larg. Pentru început putem spune că m o n e d a se concretizează prin ansamblul mijloacelor de plată direct utilizabile în vederea efectuării plăţilor pe pieţele de bunuri şi servicii. 1 2 C. Fenomenele monetare sunt strict legate de fenomenele economice. relevând-i conţinutul.

M. Acelaşi lucru s-a petrecut multă vreme cu ceaiul în Tibetul chinezesc. metalele şi aliajele comune . mică enciclopedie”. Mai mult. de la sfârşitul preistoriei. etnologii au observat în societăţile tradiţionale folosirea monetară a sării şi a scoicilor rare care serveau. Cristos) a fost marcată prin „baterea” unor piese din metal. ceea ce necesita verificarea conţinutului prin cântărire şi probarea titlului. măsurarea precisă a valorii şi economisirea. pentru a vedea legătura cauzală a diferitelor forme pe care le-a cunoscut de la apariţie şi până la acest început de mileniu trei. monezile au fost emise de preoţi. Bucureşti. Moneda a apărut de timpuriu în istoria societăţii umane. În Evul Mediu. E. dar serveşte şi drept instrument de schimb.1. intrinsecă. Cristos).aurul şi argintul. 1998. de căpeteniile feudale şi de oraşe. de la concret la abstract. marfa monedă – etalon trebiua să aibă durabilitate ca să i se poată conserva puterea de cumpărare. perfect adaptabile funcţiilor monedei.cupru.C. fier . cuvânul „monedă” îşi are originile deci. Privire istorică asupra monedei Considerăm relevantă şi totodată justificată o incursiune în evoluţia monedei. vârfuri de săgeţi etc. 175. metalele şi aliajele sau impus rapid datorită proprietăţilor fizice. cele bătute de statul elen antic Lidia (sec. apoi de regi. Ed. de obicei ca podoabe. valoarea monedei trebuie să se bazeze pe încrederea acelora care o vor deţine. Denumirea de monedă provine de la monetăria romană. suficient de mare şi stabilă. prin raportarea mărfurilor la marfa care avea rolul de monedă. 1. demonstrând prin aceasta apariţia primelor semne a ceea ce va purta mai târziu numele de monedă. Celebrarea victoriei Romei antice asupra regelui Epirului (anul 275 î. trebuia să fie divizibilă pentru a permite efectuarea plăţilor şi să prezinte o valoare proprie. VI î. Expert. bronz.1. Prin folosirea unei „mărfi” unice drept intermediar în tranzacţii. Dintre toate bunurile care întruneau calităţile respective.Pentru a fi acceptată. omul a ieşit din sfera trocului primitiv şi intră în cea a economiei de schimb.3 Etimologic. în cuvântul latin „moneta” care înseamnă „aceea care avertizează”. Valoarea mărfurilor obişnuite se va măsura prin stabilirea unui bun în calitate de etalon monetar. Au fost folosite iniţial ca monede.. Valabilitatea celor două accepţiuni date monedei (calitatea ei de marfă şi de creanţă) este demonstrată de evoluţia istorică a monedei. Monezile de metal aveau forme de obiecte (inele. Cristos). permiţându-şi prin marfa aleasă vânzarea şi cumpărarea bunurilor obişnuite. XI î. în Africa. se utilizau ca monedă vitele. în analiza evoluţiei monedei se va avea în vedere şi rolul deosebit al factorilor subiectivi privind deciziile operatorilor economici în ce priveşte destinaţia şi oportunitatea folosirii monedei. De asemenea. rezervându-şi dreptul de a participa la tranzacţii sub forma unor mărfuri obişnuite şi foarte diversificate. care se poate utiliza ca bun de consum sau de producţie. Un timp. iar în Europa. Kiriţescu. încredere circumscrisă unei anumite comunităţi naţionale sau internaţionale. În Europa. pg. Dobrescu – “Băncile. Primele monede ar putea fi considerate cele din China (sec.) sau de lingouri (obiecte premonetare). O dată cu crearea statelor 3 C. Ca urmare. 9 . instalată lângă templul Juno Moneta din Roma. marfa ia locul trocului. Astfel. apoi au apărut metalele preţioase . Exteriorizarea valorii se realiza o dată cu schimbul. ele au fost emise de regi.

iar utilizarea ei de către operatorii economici răspundea unei convenţii implicite. Rolul de intermediar realizat atât prin marfa – monedă cât şi prin moneda – semn sunt foarte bine asigurate în urma efectuării schimbului de mărfuri. baterea de monezi de aur şi de argint cu valoare proprie deplină destinate circulaţiei. Cristos. oricare ar fi forma şi valoarea sa intrinsecă. dar din ce în ce mai rar. Primele monezi autohtone cunoscute pe teritoriul României. Moisil). Trecerea de la moneda – marfă la moneda –semn. X – IV î. Moneda de argint însă. confecţionate din metale ieftine.statutul său privat se substituie din ce în ce mai mult statutului său public şi care necesită un control adecvat al creării sale. moneda scripturală sau moneda de cont). Totodată era garantată valoarea monedei respective. Dreptul de a bate monedă revenea puterii de stat printr-o instituţie de emisiune. pe baza unui cont deschis la bancă. apoi cu simboluri locale originale: „Monedele geto – dacice reprezintă cele mai autentice monumente de artă dacică” (C. Apariţia şi utilizarea monedei – semn în scopuri cât mai 10 . având în vedere bunurile şi serviciile ce pot fi procurate în schimbul ei. moneda – semn va fi căutată. acestea rămânând numai un instrument de tezaurizare. Formele noi ale monedei scripturale sunt cecurile şi viramentele.feudale naţionale. 1391). apare momentul de răscruce în evoluţia monedei. Operatorii acceptau să utilizeze moneda deoarece aveau încredere în sistemul care o emitea.costurile de producţie sunt mult diminuate. în care nu mai circulă decât monezile divizionare. Astfel. Epoca monedei – marfă se va încheia iar locul său va fi luat de moneda semn. iar în Transilvania în timpul lui Ioan Zapolya (1510 – 1540) şi în perioada Principatului. 1375 – c. a încetat. Au rămas până azi în circulaţie monezile divizionare. Apoi. în Moldova ale lui Petru Muşat (c. În condiţiile actuale. începând din jurul anilor 300 î. au fost drahmele de argint bătute de oraşul pontic Histria în sec. . termenul de monedă a fost extins în vorbirea curentă pentru denumirea oricărui semn bănesc. Ponderea acestora în totalul masei banilor în circulaţie este însă foarte mică. dezvoltarea băncilor a fost la originea perfecţoinărilor importante în tehnicile monetare. dreptul de batere a monedelor a revenit puterii centrale. cele ale lui Vladislav I (Vlaicu) (1364 – c.creşte încrederea operatorilor economici faţă de autorităţile monetare centrale (pentru moneda de hârtie) şi faţă de băncile comerciale (pentru moneda de cont sau scripturală). având aceleaşi funcţii şi aceeaşi valoare ca moneda – marfă. permite înţelegerea a ceea ce distinge moneda de celelalte bunuri şi anume că utilitatea monedei în tranzacţii este identică. de la marfă la semn. Cristos monezi proprii iniţial imitate după monezile greco – macedonene. ordinul de virament dintr-un cont în altul va reduce plăţile la un simplu joc pe hârtie. cecurile acceptate la plată sunt o formă a monedei scripturale. este brăzdată de consecinţele: . Emise de titulari. s-au impus puţin câte puţin ca instrumente de plată normale. Moneda scripturală şi moneda de hârtie (reprezentând forme ale monedei – semn). primele emisiuni fiind în Ţara Românească. În a doua parte a secolului al XIX – lea. Baterea şi circulaţia monedei de aur au încetat după primul război mondial. . Se denumesc sisteme monetare acele sisteme care nu au în centru o monedă metalică cu valoare proprie. Valoarea monedei – semn nu se deteriorează în timp. Geto – dacii au emis. Statele feudale au avut sisteme monetare proprii. inclusiv pentru banii de cont care nu au o existenţă materială (ex. Evoluţia formelor monedei. a circulat şi mai târziu. Ca urmare. 1377). După primul război mondial. ea poate fi folosită ulterior în aceleaşi scopuri.

Moneda – marfă a fost retrasă din circulaţie şi depozitată la băncile emitente de monedă de hârtie. aproximativ 33 % din cantitatea de monedă – hârtie aflată în circulaţie. faţă de care se află într-o dependenţă directă. moneda – semn a fost utilizată în paralel cu moneda – marfă. Crearea acestei monede semnifică punerea în circulaţie a unei cantităţi de masă monetară şi nicidecum substituirea unei forme a acesteia cu alta. participa la operaţiuni de schimb pe piaţă. 16. Asemenea fapte imprimând mecanismelor monetare noi caracteristici:4 . Acest mecanism se realiza în felul următor: . pg. . În cele din urmă se va produce dezechilibrul între cererea şi oferta de monedă. demonstrează faptul că acest instrument monetar are o importantă componentă convenţională. depozitele de bilete de bancă într-un cont la vedere nu antrenează apariţia de noi semne monetare. rezervele de aur reprezentând astăzi o pondere relativ mică în totalul rezervelor monetare ale unei ţări.depozitele în aur – monedă acopereau. cantitatea totală de monedă în circulaţie rămânând invariabilă. ea devenind treptat instrumentul monetar ideal.). titlurile de creanţă (efecte de comerţ. Dimpotrivă. . fenomenul finalizându-se cu desprinderea monedei – semn de metalul monetar. dar garanţia materială trece treptat în economie. Acest mecanism de convertire a funcţionat atât pe plan intern (România) cât şi pe plan extern. Un timp.moneda – semn va rămâne unica formă a monedei în circulaţie pe pieţele naţionale (cu mici excepţii).utilizarea monedei de cont (scripturale) şi a cele de hârtie ca instrumente monetare a fost susţinută prin mecanismul convertibilităţii. Dacă mărimea depozitului de aur – monedă era funcţie de producţia de metal preţios sau de posibilităţile fiecărei ţări de a procura aurul – monetar. cantitatea de semne monetare era dependentă de volumul tranzacţiilor. iar ca element de pasiv .monedă. Prin urmare. A fost perioada de trecere de la o formă la alta a monedei. fără prezenţa lui în circulaţie. în funcţiile ei s-a păstrat o bună perioadă de timp legătura cu metalul monetar care se afla în rezerva băncii emitente. deţinătorii bancnotelor manifestau încredere în mecanismul monetar astfel creat. efecte bancare etc. .moneda de hârtie (ca o obligaţie a băncii faţă de viitori posesori).cu toate că aurul monetar continuă să funcţioneze ca etalon şi rezervă. identificându-se cu mărfurile produse. costurile au fost mult mai reduse. În vederea afirmării şi impunerii monedei – semn. ca element de activ în bilanţ. 4 Idem 1.se vor include în structura rezervelor bancare. emisiunea ei bazându-se tot mai mult pe producţia de bunuri destinată schimbului. primind la cerere echivalentul în aur – monedă. Funcţiunea lui a fost relativ normală atâta timp cât a existat un anume echilibru între cantitatea de aur – monedă şi necesarul de monedă – hârtie cerut de schimbul de mărfuri în ascensiune. aurul monetar păstrat în rezerva băncii continua să îndeplinească funcţia de etalon şi de rezervă. pentru ca apoi să scadă treptat. În aceste condiţii. alături de metalul monetar. ci doar transformarea monedei de hârtie (care dispare) în monedă scripturală (care apare). dintre care cea mai importantă este acordarea de împrumuturi (credite). . Pentru emiterea monedei – semn. iar rolul principal ca instrument monetar revenindu-i celei din urmă. 11 .banca emitentă păstra în depozit importante cantităţi de aur . Crearea monedei – semn rămâne de competenţa băncilor. la început.diversificate. slăbeşte considerabil legătura directă cu moneda – semn. crearea de monedă este rezultatul unor diverse operaţiuni bancare.

utilizându-se în diverse operaţiuni pe pieţele monetare şi de capital.. Ca urmare.).în 1971 are loc suspendarea convertibilităţii externe a dolarului SUA în metalul monetar. fiind legată însă de metalul monetar prin mecanismul convertibilităţii externe. sub denumirea de valută.C.S. . cel al puterii de cumpărare. Astfel. adică instalarea unui mecanism de compensare între băncile centrale (naţionale) care să fie bazat pe o monedă universală. vom prezenta în continuare momentele cele mai semnificative pe care le-a cunoscut moneda de la apariţie şi până astăzi:5 .I. va prelua integral rolul de instrument al tranzacţiilor pe plan internaţional. Încrederea în moneda de hârtie emisă de alte ţări trebiua pregătită şi câştigată în timp de factori similari celor interni.moneda – semn. Moneda americană a prezentat încredere datorită garantării cu aur a dolarilor aflaţi în circuit extern de către Sistemul Rezervelor Federale ale SUA. în avantajul instituţiei monetare supranaţionale.. dolarul SUA devenind moneda de rezervă a acestuia. crearea în 1944 a mecanismelor monetare va duce la apariţia unor noi elemente care vor modifica raportul dintre moneda – marfă şi moneda – semn: . dolarul se transformă într-o marfă obişnuită care se alătură celorlalte bunuri la formarea unui nou tip de etalon. 18. 5 Idem 1.M. În acest sens. Acest sistem era obligat să convertească în aur sumele în dolari deţinute de băncile centrale ale ţărilor membre ale F.pe piaţa externă circulă în continuare metalul monetar sub formă de monedă sau lingouri.M. Se produce emisiunea de monedă în context internaţional de cătrte F. (denumite D.) şi de către Sistemul Monetar European (denumit E. fiecare naţiune ar fi obligată să-şi abandoneze autonomia în termeni de politică monetară.n. Acest sistem a funcţionat pe baza etalonului aur – devize (respectiv aur – dolar).e.I. Spectaculoasele progrese obţinute în domeniul informaticii au dus la dispariţia suportului ”hârtie” al monedei scripturale. dolarul american şi alte valute devin garanţie pentru emisiunea de monedă naţională. Prezentul cunoaşte şi o propunere de monedă supranaţională. În vederea edificării unei imagini cât mai complete asupra evoluţiei istorice a monedei. moment care a corespuns cu excluderea acestuia de la baza sistemelor monetare naţionale şi a celui internaţional.. Totodată au loc evenimente inedite şi deosebite în ce priveşte moneda – semn.secolul VII î.convertibilitatea bancnotelor în aur – monedă şi apoi în aur – lingouri se va restrânge şi se va suspenda definitiv din practica monetară internă după anii 1929 – 1933.T. 12 . înlocuindu-se progresiv instrumentele clasice (cecurile) cu cărţile electronice de plată şi de credit. Deci. pg. .o dată intrate în rezerva monetară a unei ţări. . Astfel de monede de cont s-au afirmat tot mai mult în cadrul mecanismelor monetare şi acceptate în structura rezervelor monetare. depozitul bancar constituit din metalul monetar şi titlurile de creanţă acceptă şi valutele (monede naţionale ale altor ţări) care au pătruns în economie ca rezultat al tranzacţiilor.U. Prin aceasta se presupune crearea unei instituţii monetare supranaţionale care ar emite o monedă considerată a fi unicul activ pe care fiecare bancă centrală îl poate deţine. apariţia primelor piese din aur şi argint. Faptul acesta s-a produs în anul 1944 şi a coincis cu momentul creării Sistemului Monetar Internaţional prin Acordurile Conferinţei Financiare şi Monetare de la Bretton Woods.

1913. crearea unei bănci centrale federale în S.U. . .A. crearea Băncii Reglementelor Internaţionale (România.A. abandonarea bimetalismului aur – argint şi adoptarea etalonului aur în Germania şi ţările scandinave.1931.1697. . restabilirea convertibilităţii în Anglia. .A. curs forţat al francului francez. adoptarea etalonului aur în Rusia şi Japonia. membru fondator).1816.A. . recunoaşterea principiilor etalonului aur – devize (gold – exchange standard) la Conferina Mondială Monetară de la Geneva. abandonarea bimetalismului şi adoptarea monometalismului aur în România.1900.1792.1774. .1922. instituirea bimetalismului în România. .5. (Sistemul Rezervelor Federale). suspendarea convertibilităţii lirei sterline în Anglia. .1690..n. Crearea Sistemului Monetar Naţional.U.1928. suspendarea convertibilităţii bancnotelor în aur în toate ţările beligerante (inclusiv în România). emiterea în Imperiul Britanic a monedei – hârtie.. adoptarea etalonului aur în S. stabilirea la Geneva a aurului ca singurul tip de monedă având curs legal.1447.secolul II e.1925.1797. curs legal în exclusivitate acordat aurului în Anglia. devenind monedă dominantă în Europa. .. .1897. argint) provenind din America.U. . . Lira sterlină îşi regăseşte paritatea sa dinainte de război. .1890. crearea francului germinal şi instituţionalizarea bimetalismului.1874 – 1875. Raportul legal între aur şi argint este de 1 la 15.1803. limitarea puterii liberatorii a monedei în Anglia..secolul XVI. instalarea de facto a monometalismului aur în Franţa. Crearea Uniunii Monetare Latine. .1867.1933. Talerul va da naştere dolarului.U. 13 . . .1519. . eşecul Conferinţei de la Londra privind stabilizarea cursurilor de schimb ale monedelor. restabilirea etalonului aur în Anglia. . Crearea blocurilor monetare.1928 – 1930. crearea la Amsterdam a unei pieţe monetare mondiale. suspendarea convertibilităţii în aur a biletelor de bancă în Anglia şi stabilirea cursului forţat al acestora.1800. . apariţia talerului emis de bancherul Fugger. cursul de schimb între monedele metalice la Roma: aurul cota de două ori mai mult decât argintul. .1821. . curs forţat al biletelor emise de bancă în Franţa (John Law). .1871 – 1874. instituira bimetalismului aur – argint în S.1914. . monopolizarea emisiunii bancnotelor de către Banca Angliei. . restabilirea convertibilităţii franacului francez.1870 – 1878. Debutul demonetizării argintului în S. Generalizarea controlului schimburilor şi flotarea monedelor. crearea în Franţa a Băncii de Emisiune. creşterea de şase ori a numerarului şi de trei ori a preţurilor şi efectuarea de importuri masive de metale preţioase (în special . .. . .1720. .1650. .

T.1971.1992. fixarea parităţii dolarului S. .I. 14 .S. Aplicarea etalonului aur – devize care permite guvernelor străine să convertească în aur dolarii pe care îi deţin în rezervă la Banca Cenrală. .U. . şi prăbuşirea etalonului aur – devize. pe dolarul S. Opt ţări se angajază să intervină pe piaţa aurului pentru menţinerea preţului la 35 dolari uncia. Crearea ECU definit pe baza unui coş de 9 monede ale ţărilor membre.M. punerea în funcţiune a Acordului de la Jamaica privind reglarea flotării monedelor şi demonetizarea aurului. reforma monetară în Germania şi crearea D. . . a doua devalorizare a dolarului S.M. limitând marjele de fluctuare ale monedelor aderente. .1946. devalorizarea francului francez etc. punerea în funcţiune a Sistemului Monetar European. intrarea în funcţiune a Băncii Centrale Europene care înlocuieşte Institutul Monetar European. reuniunea de la Madrid a Consiliului European care a avut drept scop schimbarea denumirii monedei din ECU în EURO şi adoptarea scenariului tehnic al tranziţiei. pe baza unui coş de 16 monede.T.M.M. de sprijin financiar şi tehnic şi de intervenţie în situaţii dificile. .U.102 grame aur fin).U. . . Conferinţa interguvernamentală a CEE privind Uniunea Economică şi Monetară Europeană (prima fază). acordurile de la Plaza privind coordonarea politicilor de schimb între 5 (apoi 7) mari ţări industriale. .S. Lărgirea marjelor de fluctuare a cursurilor de schimb ale monedelor aderente. unde s-au pus bazele unei instituţii monetare internaţionale – Fondul Monetar Internaţional – ca organism de supraveghere a evoluţiilor sistemelor monetare naţionale în context internaţional. crearea Şarpelui Monetar European. a unui mecanism de supraveghere monetară.U. .1976 – 1978.1946 – 1958.1958. redefinirea D.S. .I. Prima devalorizare a dolarului S. după 1934. . restabilirea convertibilităţii externe a monedelor europene între ele. . . generalizarea flotării monedelor şi amplificarea volatilităţii cursurilor de schimb.1994.1961 – 1968. ca principală monedă de rezervă. Conferinţa Financiară şi Monetară Internaţională de la Bretton Woods.1979..A.1949. suspendarea convertibilităţii în aur a dolarului S.1972.1995. pool-ul aurului.1998 (1 iunie).1993.. . .1973.A..1967 – 1971.1934. pe baza unui coş de 5 monede (cele liber utilizabile). intrarea în vigoare a Tratatului de la Maastricht.. începerea fazei a doua a Uniunii Economice şi Monetare (crearea Institutului Monetar European). bazat pe un set de indicatori. . . revizuirea grilelor de paritate: devalorizarea lirei sterline. punerea în funcţiune de către F.U.. punerea în funcţiune a S. Tratatul de la Maastricht privind integrarea eonomică şi monetară a celor 12 ţări membre ale Uniunii Europene.M.1944 (iulie). la 35 dolari uncia (1 uncie = 31.1969. . revalorizarea D. .1990. primul amendament la statutul F.1980.A. bazat pe principiile etalonului aur – devize..1985.A.1986. Redefinirea D.A. privind crearea de către acest organism a unui nou activ de rezervă definit prin raportare la aur şi anume D.T. devalorizarea monedelor europene şi implicit a lirei sterline. .I.

1 iulie. Portugalia. Mai târziu. Spania. Slovenia devine al 13-lea stat care aderă la moneda unică EURO. Finlanda. el a dominat circulaţia monetară. 2008) * De unde vine „leul” ? Denumirea de „leu” a fost preluată de pe monedele olandeze care circulau intens în secolele XVI-XVII în Imperiul Otoman şi implicit. tot istoria a consacrat-o şi tot din acele vremuri. Unele documente ale vremii menţionează vânzări de bunuri pe sapri-bani. în secolele XVI-XVII circulau şi dinari ungureşti. iar altele vorbesc doar de sume de bani. Franţa. Talerul olandez. care se mai numeau şi bani. Pe lângă taleri şi aspri turceşti. Astfel. a preţurilor în bani. Funcţiile monedei Având în vedere originile istorice ale monedei (descrise de Aristotel în „Etica Nicomahică” şi „Politica”). Cipru şi Malta (1 oct.2. de unde şi denumirea de Loventhaler sau talerul-leu. expresia românească generală a valorii monetare. se pot pune în evidenţă trei funcţii importante.1. leul a rămas în conştiinţa populaţiei româneşti şi în practica utilizării ca monedă de calcul şi de măsurare a valorii mărfurilor şi a altor monede până în a doua jumătate a secolului al XIX –lea. pg. Acestea sunt: Belgia. în Ţările Române. 12. În Ţările Române.estimarea celor două contraprestaţii la aceeaşi valoare de către cei doi. circulaţia EURO în paralel cu monedele naţionale. vine de acum trei-patru secole. 1. iar populaţia îi numeşte pe ambii. derivând din dorinţele celor doi parteneri. intrarea în faza a treia a Uninii Economice şi Monetare. moneda mare de argint de peste 27 grame. după ce a dispărut fiind înlocuit de alte monede. Luxemburg. O altă denumire monetară. simplu. . Italia.1 ianuarie 2007. Grecia. Deşi a circulat doar un secol. Numărul statelor membre U.. Olanda. fiind cunoscut sub denumirea simplă de leu. Fixarea irevocabilă a ratelor de schimb între EURO şi cele 11 monede. 6 Idem 2. avea pe o faţă efigia unui leu ridicat în două picioare. EURO devine monedă unică a Europei celor 12. . 1 ianuarie.6 * Moneda – intermediar al schimburilor Realizarea operaţiunii de troc impunea reunirea a două condiţii: . Germania.E.1999 (1 ianuarie). alături de asprul turcesc. care folosesc moneda unică europeană a crescut la 15. 15 . Cipru şi Malta aderă la zona euro. adică a unei scări de valori care să facilitaze evaluarea bunurilor. Introducerea EURO ca monedă oficială în cele 11 state ca unitate de cont.1 ianuarie 2008. Irlanda.existenţa a două contraprestaţii simultane şi complementare. aceea generică de „bani”. . valoarea asprului şi dinarului-ban devine egală. analiza modernă ne-a demonstrat că cele trei funcţii se explică printr-o proprietate esenţială a monedei şi anume: moneda constituie lichiditatea prin excelenţă. Slovenia. Această modalitate limita schimburile şi nu se dădea posibilitatea formării unui ansamblu de preţuri. Dar. Austria. având jumătate din valoarea asprului. bani. .2002.

măsură a valorilor.vânzarea bunurilor deţinute contra monedă. prezente sau viitoare. trecute. cel care posedă moneda are marea posibilitate de a alege.Prin urmare. Prin utilizarea monedei se poate determina o scară generală a preţurilor. Prin economisire apelăm la un consum amânat. * Moneda . instrument de rezervă a valorii.măsură a valorilor Moneda reprezintă o unitate de calcul cu ajutorul căreia se măsoară şi cumpără bunurile. în viitor. adică se poate face un raport de schimb comparabil într-o unitate de măsură comună. valoarea mărfurilor respective se exprimă prin preţul lor. În vederea îndeplinirii acestei funcţii. În situaţia în care împrumutăm o anumită cantitate de monedă. în analiza modernă. reprezintă lichiditatea prin excelenţă. . ea posedă o calitate constantă. oricând ar fi utilizată moneda. *Moneda – lichiditatea prin excelenţă „Lichiditatea prin excelenţă” reprezintă o trăsătură esenţială a monedei. Dacă mărfurile (bunurile) au o destinaţie particulară care le conferă o relativă rigiditate. bazându-ne pe încrederea că valoarea bunurilor de consum la care renunţăm o putem regăsi în integritatea sa. Valoarea reprezentată printr-o anumită cantitate de monedă ar trebui să fie întotdeauna aceeaşi. prin noţiunea de lichiditate. Ca urmare. moneda fiind un intermediar nu tocmai „bun”. trăsătură care permite o explicare a lor. moneda fiind purtătoare de opţiuni. trebuie să avem siguranţa că nu vom fi nevoiţi să restituim o valoare superioară celeia pe care am îmrumutat-o.moneda. fie ca instrument de rezervă a valorii.moneda. sau prin raportul cantităţii de monedă la o cantitate de bunuri. moneda a spart trocul în două schimburi independente. uneori revenindu-se la tehnica trocului (aşa cum a fost în timpul şi după cel de-al doilea război mondial). moneda trebuie să îndeplinescă mai întâi cele două funcţii: . Ca urmare. mărfurile şi seviciile eterogene. atunci moneda neavând vreo destinaţie particuală. puterea de a alege este evidenţiată. Folosirea monedei în procesul schimbului poate genera frecvent tulburări monetare.schimbarea monedei obţinute contra altor bunuri. subiacentă celor trei funcţii prezentate anterior. Când utilizăm moneda fie ca intermediar al schimburilor. * Moneda – instrument de rezervă a valorii Prin monedă trebuie să se asigure permananţa valorilor măsurate. permiţînd disocierea celor două contraprestaţii simultane ale trocului (vânzare – cumpărare). neavând rigiditate. iar fluctuaţiile „puterii de cumpărare” alterează considerabil funcţia de instrument de rezervă a valorii. fie ca măsură a valorilor. realizând astfel două operaţii succesive: . într-o monedă specifică. Astfel. schimbată) într-un bun sau serviciu oarecare. Conform unei zicale „moneda reprezintă o legătură între prezent şi viitor”. atunci când se va decide utilizarea sumei (cantităţii de monedă) „puse de-o parte”. 16 . . anume aceea de a fi imediat convertibilă (transformabilă.

Dacă un indice al preţurilor nu poate fi ideal. totuşi. Dumitrescu – „Căile stabilităţii monetare”. Spre exemplu. în cazul în care analiza efectuată se referă la o anumită categorie de preţuri. Dacă se urmăreşte evoluţia puterii de cumpărare în ansamblu. Numai atunci el va reflecta puterea de cumpărare efectivă a monedei naţionale. . comparativ cu o altă perioadă luată ca bază de comparaţie. inerentă grupării preţurilor alese la calcularea indicelui şi totodată ponderii stabilite pentru fiecare marfă sau serviciu luat în calcul. bunurilor de consum. unei diminuări a nivelului general al preţurilor cu 5 % îi va corespunde o creştere a puterii de cumpărare a monedei: indicelui preţurilor de 95 îi va corespunde un indice al puerii de cumpărare de 105. Dar. Academiei Române. capacitatea de exprimare a acestui indice este relativ redusă. al serviciilor etc. puterea de cumpărare astfel calculată a unei unităţi monetare nu exprimă nici un fel de relaţie faţă de unităţile monetare străine (de ex.).Aplicată unui activ sau unui portofoliu.alegerea indicelui preţurilor care prezintă interes pentru analiza ce se efectuează.calcularea corectă a acestui indice. Pentru aceasta. agricole. Bucureşti. avem de-a face cu puterea de cumpărare internă. încât să se apropie cât mai mult de realitate. indicele puterii de cumpărare interne înregistrează o scădere aproximativ de aceeaşi mărime..5. dacă indicele preţurilor este în anul respectiv 108. Activele pot fi cu atât mai lichide cu cât sunt mai sigur realizabile („vândute”) în termen cât mai scurt şi fără pierderi. 19. se utilizează indicele general al preţurilor. Prin urmare. a unei sume de monede. expresie a potenţialului economic Puterea de cumpărare a unei unităţi monetare exprimă volumul de mărfuri şi servicii care pot fi achiziţionate cu această unitate. generală. Ed. Iar. indicele puterii de cumpărare a unei unităţi monetare va fi 92. Dacă ne referim la corectitudinea calculării indicelui preţurilor. într-o perioadă şi pe o arie geografică determinată. influenţează şi ele puterea de cumpărare a monedei deţinute de populaţie. Indicele puterii de cumpărare a unei sume exprimate în unităţi monetare evoluează în sensul invers evoluţiei indicelui preţurilor. la un nivel dat al preţurilor mărfurilor şi serviciilor disponibile pe piaţă. este necesar să se utilizeze indicele aferent acestor preţuri (ex. 17 . Mai exact. serviciilor etc. Prima condiţie este urmarea faptului că diferitele categorii de preţuri nu evoluează uniform.1. să fie astfel calculat. el va trebui. a căror evoluţie nu este simetrică. Există şi indici parţiali ai preţurilor: indicele preţurilor produselor industriale. pg. Puterea de cumpărare a monedei.3. în activitatea practică de analiză monetară se apelează şi la alţi doi indici ai puterii de cumpărare a monedei (cazul României): 7 F. indicele preţurilor produselor industriale. lichiditatea caracterizează gradul de certitudine al deţinătorului de a obţine în orice moment o sumă de monedă cel puţin egală valorii nominale a acestora. la o creştere a preţurilor interne dintr-o ţară cu 8 % într-un anumit an faţă de un alt an luat ca bază de referinţă. deoarece el nu ţine seamă de evoluţia veniturilor (evidenţiate în moneda respectivă) care. 1. În vederea determinării cât mai corecte a puterii de cumpărare interne a monedei sunt necesare două condiţii:7 . Şi în aceste condiţii. 1993. De aceea.). alimentare. trebuie să se ştie că orice indice cuprinde o anumită doză de relativitate.3.

greutatea (dificultatea) rămâne aceeaşi. ele nu vor corespunde cu produsele reprezentative ale celeilalte. Ed. 1982. Bucureşti. 8 C. evoluţia veniturilor băneşti ale populaţiei. 1. o creează calitatea produselor şi serviciilor luate în calcul. adică a puterii de cumpărare a veniturilor băneşti ale populaţiei. denumit şi curs de schimb. şi evoluţia preţurilor. evoluţia preţurilor constituie barometrul. astfel încât nici indicii preţurilor acestor produse nu sunt comparabili.C. a unei ponderi satisfăcătoare. pg. Dacă se aleg produsele cele mai reprezentative pentru economia unei ţări. În privinţa indicelui preţurilor de comerţ exterior. evoluţia preţurilor. mai mult sau mai puţin exact. pe de o parte. iar pe de altă parte. iar pe de altă parte. Dacă se aleg produsele de consum curent. de evoluţia preţurilor din ţara cu care ne comparăm. În altă ordine de idei. deoarece gama şi ponderea acestor produse diferă de la o ţară la alta. puterea de cumpărare externă a monedei naţionale depinde. pentru a asigura pe cât posibil. al puerii de cumpărare a banilor. 18 . pe eşantioane) sau numai producţia destinată exportului.puterea de cumpărare a monedei naţionale faţă de aceea a monedelor străine. faţă de o altă perioadă luată ca bază de referinţă. pe de altă parte. a unui eşantion satisfăcător. un caracter relativ.1. Toate ţările stabilesc şi urmăresc corelaţia dintre veniturile nominale ale populaţiei. Determinarea puterii de cumpărare externe este mult mai greu de realizat decât în cazul determinării puterii de cumpărare interne. realizarea creşterii prevăzute a veniturilor reale ale acesteia.8 Raportul dintre preţurile interne şi cele externe este exprimat de cursul valutar.-puterea de cumpărare a veniturilor băneşti ale populaţiei (banii deţinuţi de populaţie). indiferent dacă avem de-a face cu cursul valutar determinat de cererea şi oferta de valută pe piaţa de schimb. indiferent de conţinutul eşantionului. . Stabilirea puterii de cumpărare a monedei. Acest raport are de asemenea. Pentru aceasta. preocuparea autorităţilor statale în vederea asigurării stabilităţii puterii de cumpărare a monedei naţionale.4. Puterea de cumpărare a banilor deţinuţi de populaţie . acestea fac obiectul anumitor tradiţii şi obiceiuri specifice. se poate lua în calcul întreaga producţie naţională (desigur. operaţiile necomerciale etc. este nemijlocit legată de aceea a asigurării stabilităţii preţurilor. care este şi ea mult diferită. adică de raportul dintre două monede. diferite de la ţară la ţară. Acest indicator are în vedere pe de o parte. O complicaţie în plus. pe de o parte. Ştiinţifică şi Enciclopedică. 254. dintr-o serie de motive. În concluzie putem spune că în toate accepţiunile puterii de cumpărare a monedei. Puterea de cumpărare a monedei naţionale faţă de aceea a monedelor străine (puterea de cumpărare pe plan extern a monedei naţionale) reflectă raportul dintre puterile de cumpărare interne ale monedelor comparate. atunci când în ţara respectivă nu există o piaţă valutară. Ca şi în cazul puterii de cumpărare interne a monedei. Prin urmare. puterea de cumpărare externă a acesteia se calculează pe structuri diferite de mărfuri şi servicii. de evoluţia preţurilor interne din ţara pentru care facem comparaţia. sau cu cursul valutar oficial stabilit de Banca Centrală sau de o instituţie similară şi aprobat de organele competente. Greutatea începe de la stabilirea unei perioade de bază satisfăcătoare. Kiriţescu – „Moneda”.indicator denumit şi puterea de cumpărare a populaţiei sau puterea de cumpărare a veniturilor băneşti ale populaţiei – exprimă capacitatea reală de cumpărare a veniturilor băneşti ale populaţiei într-o anumită perioadă.

Dacă o unitate dintr-un bun „X” este echivalentă cu două unităţi monetare. i Pe plan naţional. P = preţul monetar al produselor. ai = ponderea fiecărui produs dintr-un „coş” în totalitatea tranzacţiilor. dolar etc. Respectiva creştere duce la realizarea unui nou echilibru relativ pe piaţă. fenomenul este cunoscut sub denumirea de inflaţie. 9 Idem 1. Preţul respectiv reprezintă ”nivelul absolut al preţurilor” sau simplu „nivelul preţurilor” şi se calculează prin înmulţirea preţului fiecărui produs cu ponderea în procente a acestuia în totalul „coşului”. Dacă depăşirea de către cererea solvabilă a producţiei obţinute (oferite) pe piaţă are o cauză monetară. în care fiecare bun particular este ponderat cu un coeficient. în timp ce orice depăşire de către producţia oferită pe piaţă a cererii solvabile determină o scădre a preţurilor. el este cunoscut sub denumirea de deflaţie. iar în caz contrar.c. banii au pe plan intern. el are un preţ „P” egal cu media ponderată a preţurilor monetare ale fiecărui bun component. euro. Preţul monedei în raport cu un bun este inversul preţului monetar al bunului respectiv. pg. al insuficienţei cererii solvabile provocate. Toate speculaţiile care se pot face pe seama conţinutului noţiunilor de inflaţie şi deflaţie. în condiţiile economiei de piaţă concurenţiale. fondul problemei rămâne acelaşi.c. În calitatea sa de etalon al valorii sau unitate de calcul este relativ simplu de a determina valoarea unei monede în raport cu un bun. valoarea unei monede (P. sau pe aceea a factorilor care declanşază aceste fenomene. De exemplu.c.) şi poate fi preţul cu amănuntul ori cu ridicata. considerăm un „coş” format dintr-un număr de 15 produse a fi cele mai reprezentative în cadrul tranzacţiilor interne dintr-o ţară (poate fi şi România). P. Stabilirea valorii unei monede în raport de toate bunurile sau în raport de cele mai reprezentative. o putere de cumpărare stabilă atunci când şi atâta vreme cât există un echilibru între cererea solvabilă şi producţia de mărfuri şi servicii oferită de piaţă. Considerându-se „coşul” ca un produs nou. este mult mai dificilă. Ea se măsoară prin cantitatea din acest bun ce poate fi cumpărată cu această monedă. de asemenea. valoarea reală a monedei este de ½ din acel bun. prin readaptarea la un alt nivel.punct de plecare al întăririi monedei naţionale În România. calculat în funcţie de locul ocupat în tranzacţiile comerciale. = 1/∑ ai • P i unde. orice depăşire de către cererea solvabilă a producţiei oferite pe piaţă determină o creştere a preţurilor.) este dată din cantitatea din acest bun ce se poate cumpăra cu o unitate monetară. În acest sens este necesar a se utiliza un „coş” de bunuri. Creşterea inflaţionistă a preţurilor este procesul cel mai frecvent care se întâlneşte în economia de piaţă. de o cauză monetară. = puterea de cumpărare. 19 . Preţul lor este exprimat în unităţi monetare ( leu. 22. iar puterea de cumpărare a unei monede este dată de relaţia: 9 P. Când mecanismul pieţei acţionează în toată libertatea sa. mai redus. a cererii solvabile la producţia oferită pe piaţă: golul inflaţionist a fost acoperit prin creşterea preţurilor.

25 27.50 – a parte din noul produs. cu o unitate monetară poate fi cumpărată a 682.05 0.562 145 554 458 547 x În aceste condiţii. altele s-au extins şi s-au impus rapid sau treptat.29 682.70 36.34 7.1.07 0.64 38. unele au dispărut.05 0.55 32.stabilitatea relativă a preţurilor componente.25 53.15 36. aspecte semnificative ale standardului de viaţă.05 0.24 54. pe bază de „coş”. funcţii şi acţiuni specifice potrivit propriilor lor susţineri.12 0.10 0.50 al Produsul 1 Produsul 2 Produsul 3 Produsul 4 Produsul 5 Produsul 6 Produsul 7 Produsul 8 Produsul 9 Produsul 10 Produsul 11 Produsul 12 Produsul 13 Produsul 14 Produsul 15 Total 0. Paralel cu această evoluţie. După cum s-a mai subliniat. indicele preţurilor de consum este deosebit de semnificativ.menţinerea structurii „coşului”.07 1. sunt necesare a fi respectate cel puţin două cerinţe: .08 38.5. 20 . puterea de cumpărare a monedei este egală cu 1/682. De fiecare dată.05 0.06 0. . Dacă se urmăreşte evoluţia valorii unei monede prin această modalitate. format în mod convenţional. moneda şi semnele au evoluat şi ele o dată cu evoluţia economică a lumii.12 22.08 0.08 0. Clasificarea semnelor monetare De-a lungul istoriei.50 unităţi monetare. pentru stabilirea puterii de cumpărare a unei monede.Calculul puterii de cumpărare a monedei naţionale: Produsul % Preţul Valoarea „Nivelul absolut preţurilor” 6. au apărut noi monede.80 2.07 0. subliniază prin ponderile utilizate.13 7. Deci. a 15 produse.00 123 451 478 451 451 459 78 45 758 99 4.08 0.01 0. 1. diferitele teorii monetare au imprimat monedei sau semnelor monetare semnificaţii. Practica din ţările dezvoltate din punct de vedere economic.99 319.05 0.07 0.

prin emiterea biletelor de bancă (de către Banca Centrală) şi. prin crearea monedei de cont (de către băncile comerciale). dacă avem în vedere reprezentările contemporane şi anterioare ale monedei. iniţial convertibile în metal preţios. relevă rolul decisiv ce revine băncilor în creaţia monetară. care a funcţionat în cadrul sistemelor monetare bazate pe etalonul aur . . ordine de plată. Moneda electronică (de ex. nefiind convertibile în aur sau argint.după emitentul monedei. Prin urmare. În baza depozitelor constituite la bănci de către operatorii economici şi înregistrate. transferul făcând-se prin diminuarea depozitului dintr-un cont şi majorarea depozitului în alt cont.moneda cu valoare integrală este moneda care conţine o cantitate de metal preţios egală cu cantitatea de metal preţios ce i se atribuie prin valoarea nominală. astăzi prezentându-se ca monezi fiduciare. .moneda materială (moneda metalică şi moneda de hârtie). ordine de virament etc.moneda de cont (scripturală). în economia de piaţă concurenţială acţionează factori multipli care modifică frecvent şi de substanţă valoarea monedei. acestea pot dispune de plăţi către alţi titulari de depozite. . . moneda nu a fost decât un semn. când ea era reprezentată de bunurile materiale şi mai târziu de metalele preţioase. în condiţiile în care reprezentarea este sensibil apropiată de valoarea sa. pe de o parte. În momentele în care monedele au circulat cu valoare integrală şi când utilizarea expresiei de monedă ca purtător de valoare ar fi putut fi considerată abligatorie. pe de altă parte. Soldul creditor al contului curent al unui operator economic reprezintă de fapt moneda scripturală temporar statică şi care poate deveni mobilizabilă prin instrumente specifice: cecuri. Monedele de hârtie sunt prezentate sub forma bancnotelor. neţinând cont de formele ei de reprezentare. avem: . avem: .moneda creată de tezaur. moneda metalică se rezumă numai la rolul de monedă divizionară. dar totodată şi cuprinzătoare. Moneda de cont (scripturală) a apărut şi i-a crescut rolul o dată cu dezvoltarea activităţii băncilor. ca atare. 21 . Aceasta deoarece. moneda îşi pierde treptat o parte din substanţa sa materială după intrarea în circulaţie şi devine cu timpul reprezentatnta propriei valori. Aici este impotant a se sublinia rolul statului în economia modernă în privinţa creaţiei monetare de ansamblu. Operatorii economici se prezentau la monetărie cu lingouri de aur şi primeau în contrapartidă echivalentul lor în aur – monedă. Atât teoriile vechi dar şi cele mai noi cu privire la monedă ne duc la concluzia că folosirea expresiei de „semn monetar” ar fi cea mai exactă.după valoarea intrinsecă a monedei.În vederea clarificării interpretării diferitelor şcoli monetare.după forma de existenţă a monedei. . În funcţie de aceste cerinţe.monedă în baza unui mecanism simplu. cât şi în domeniul politicilor monetare. Mai mult. circulaţia monedei se rezumă numai la înregistrări în conturile bancare. în conturile lor. cât şi evoluţiile istorice este necesar a se face o prezentare clară a semnelor monetare într-o corelare de ansamblu.moneda creată de operatorii economici. care vizează îndeosebi moneda divizionară.moneda creată de bănci.) reprezintă o formă a monedei scripturale. avem: . În momentele actuale. Moneda metalică îşi găseşte originea în perioada antichităţii. în cadrul unei clarificări semnificative. încercăm să facem o clasificare a semnelor monetare după anumite criterii: .

pentru crearea unui sistem bănesc internaţional.moneda facultativă. Sistemul monetar Sistemul monetar este o formă de organizare monetară instituită de stat prin acte normative. sociale.U. acceptate şi utilizate prin încrederea reciprocă. Mai târziu. având în centru o unitate bănească emisă de un organism internaţional. în cadrul căreia se prevede o circulaţie de monezi cu valoare proprie deplină. atribiută monedei de argint (când circula în paralel cu moneda de aur în cadrul monometalismului aur) şi monedei divizionare. Organizarea sistemului bănesc este determinată de stadiul de dezvoltare economică şi politică a statului.după capacitatea liberatorie a monedei. . 22 . deşi această generalizare nu este de natură să contribuie la mai buna înţelegere a fenomenelor şi tehnicilor monetare. atribuită monedei naţionale.moneda – semn este reprezentată de monedele sau de alte alcătuiri de hârtie pe care sunt imprimate valori exprimate printr-un anumit număr de unităţi monetare. sistemul bănesc este eminamente naţional. de regulă. Prin extindere. reprezintă un ansamblu de norme legale şi instituţii care reglementează. 1. . ceea ce este cu mult mai mult decât ceea ce obţineau marii seniori din evul mediu”. precum şi de corelaţia cu sistemul bănesc al altor state sau cu normele convenite pe plan internaţional.A. cu toate că s-au făcut numeroase propuneri.1. avem: . recunoscută prin lege.) oferă statului american condiţii excelente de profit pe seama altor ţări: „Emitentul acestor bani de hârtie (dolari) obţine un profit sau <<rentă de vasalitate>> de 100 %. ele nu au fost finalizate.monedele convertibile care au fost reprezentate iniţial de bancnote ce puteau fi preschimbate în matal preţios. o monedă străină. Sistemul bănesc deci. pg. financiare şi de credit urmărite de fiecare stat. Aceste norme şi instituţii servesc la realizarea obiectivelor politicii economice.6. în vorbirea curentă nu se mai face nici o deosebire între un sistem monetar şi un sistem bănesc. Aceasta era una dintre convertibilităţile interne. Unele sisteme băneşti sprijină şi tendinţele de dominaţie ale regimului respectiv. care este. unica formă de convertibilitate este cea externă. în diferite etape de dezvoltare economică a lumii.moneda legală are capacitate liberatorie sau circulaţie nelimitată. organizează şi respectiv supraveghează relaţiile băneşti dintr-un stat.moneda fracţionară are capacitate liberatorie limitată. Urmare confuziei create.. . avem: . termenul se mai foloseşte şi pentru acele sisteme care definesc unitatea monetară printr-o cantitate de aur şi chiar pentru orice alt sistem bănesc. .moneda neconvertibilă este moneda care circulă numai în cadrul graniţelor unei ţări. 215. ca şi în zilele noastre.după obligaţiile pe care şi le asumă emitentul monedei. . (de ex. atribuindu-li-se o anumită putere de cumpărare. Ele sunt valori fiduciare. Sistemul bănesc al S.10 Ca urmare. Prin sistemul bănesc sunt reglementate următoarele elemente ale circulaţiei băneşti: 10 Idem 3.

banii divizionari. Aceşti bani circulă numai prin viramente şi transferuri între conturile bancare.de băncile comerciale pe calea operaţiunilor de credit.stabilirea unităţii monetare. în principal. Apare sistemul bănesc nominalist. . ale lichidării sistemelor băneşti naţionale bazate pe etalonul aur clasic. au în circulaţie. unele monede naţionale şi anume cele ale unor state cu mare pondere în comerţul internaţional. prin concordanţa spontană între cantitatea de bani aflată în circulaţie şi nevoile circulaţiei mărfurilor.organizarea aparatului instituţional care supraveghează şi sprijină aplicarea sistemului bănesc.. monezi divizionare. după primul război mondial. la restricţii şi discriminări comerciale şi valutare. existentă pe timpul etalonului aur.reglementarea emisiunii şi circulaţiei bancnotelor şi a altor semne de valoare. îmrejurările din perioada interbelică au arătat că sistemele băneşti bazate pe etalonul aur – devize s-au aflat în faţa unor mari dificultăţi de funcţionare. de etalon. Ţările cu economie de piaţă concurenţială. .alegerea. Noul sistem introducea alături de aur. următoarele instrumente monetare: . soluţia la care s-au oprit statele dezvoltate din punct de vedere economic. eventual. Ulterior. etalonul aur sau argint (sistemul bănesc metalist) şi apoi etalonul aur – devize. În faţa acestei situaţii. În unele ţări circulă şi bilete emise de Ministerul Finanţelor (bani de tezaur).banii de cont (bani scripturali) emişi – în condiţiile stabilite de sistemul bănesc . automatismul relativ al etalonului aur clasic. precum şi a decontărilor fără numerar. dolar etc. La baza sistemului bănesc din ţările capitaliste dezvoltate s-a aflat în general. „mâna invizibilă” care restabilea echilibrul monetar. a creat premisele subminării circulaţiei interne şi internaţionale a aurului şi. la deprecierea inflaţionistă a banilor. ca instrumente de rezervă şi plată cu caracter internaţional. a baterii monezilor cu valoare deplină şi a banilor divizionari metalici. a fost lichidat. emise de o bancă centrală. eventual.alegerea instrumentelor efective de circulaţie şi de plată (monezi principale. până la perioada actuală. emişi de stat. . la imperialism. s-a ajuns la dezechilibre monetare de mare amploare. – serveşte ca etalon al preţurilor. . care sub o anumită denumire – leu. făcându-se loc larg voluntarismului şi pragmatismului în alimentarea cu bani a economiei.stabilirea relaţiilor cu alte sisteme băneşti.reglementarea. În condiţiile acestui etalon. iar în cele din urmă la serioase implicaţii economico – sociale. ca urmare. . de echivalent general. . euro. . acest metal fiind considerat drept una din armele necesare pentru realizarea expansiunii şi dominaţiei mondiale. a mărfii care îndeplineşte funcţia de măsură a valorii. . bancnote etc). cât şi un anumit profil al instituţiilor monetare. Etalonul aur – devize ca bază a sistemului bănesc a putut fi de asemenea folosit la ruperea unităţii istorice pe plan mondial a sistemelor băneşti naţionale. Dar. aflându-se la originea formării de blocuri şi zone 23 .bancnotele. Caracteristicile banilor în circulaţie implică atât un anumit conţinut al normelor monetare. Marile puteri economice au acaparat aurul şi l-au menţinut prin toate mijloacele în tezaurul lor. Acesta din urmă a fost un produs al necesităţii: trecerea capitalismului la stadiul monopolist. în problema organizării sistemelor băneşti naţionale a fost aceea a înlocuirii etalonului aur cu etalonul aur – devize.

crearea unei rezerve internaţionale. etalonul aur – devize nu s-a mai putut menţine la baza sistemelor băneşti. Reglementarea relaţiilor monetare internaţionale. cu atât mai mult cu cât S. iar valoarea unităţii se exprimă practic în raport cu o altă monedă. Într-o lume interdependentă însă.expresii ale cooperării internaţionale specifice. caracteristice deceniilor şase şi şapte. însoţită de aspectele instituţionale corespunzătoare . le are de rezolvat derivă din contradicţia dintre caracterul internaţional al schimburilor economice şi caracterul naţional al mijloacelor de plată utilizate efectiv în aceste schimburi. specificate suficient de clar şi recunoscute pe plan cât mai larg ca având un caracter echitabil. în cazul unor deficite durabile ale schimburilor economice cu străinătatea şi chiar al unor excedente exagerate. 1. iar pentru evitarea unor conflicte prejudiciabile pentru toţi şi promovarea unei cooperări avantajoase. având în vedere că nici un sistem monetar internaţional nu a reuşit până în prezent. etc. . În domeniul respectiv. iar statutul modificat al Fondului Monetar Internaţional (1978) acordă o mare libertate ţărilor membre în domeniul monetar şi valutar. suficientă cantitativ şi calitativ pentru îndeplinirea corectă a funcţiilor sale. în aplicarea legii circulaţiei băneşti. politica unei ţări se repercutează prin efectele ei şi asupra altei ţări. în vederea apărării propriilor interese.monetare care grupează un număr de monede satelit în jurul unei monede principale.instituirea unor mecanisme de ajustare (echilibrare) a balanţei plăţilor curente. a raporturilor de plăţi şi de lichidare a angajamentelor existente între ţări. Datorită puternicelor dezechilibre economice şi monetare internaţionale. determinată de schimburile comerciale. Aceasta trebuie să aibă în vedere promovarea certitudinii şi echităţii în tranzacţii şi înlăturarea mişcărilor speculative de capitaluri. Sistemul Monetar Internaţional Sistemul Monetar Internaţional reprezintă o reglementare convenită. sunt necesare reguli adoptate prin consens. aflată în competiţie pentru dominarea sistemului plăţilor internaţionale.trebuie să înfăptuiască cel puţin trei obiective: . după înlăturarea etalonului aur. a fost lichidat de fapt în 1971.6. cu D. fiecare ţară a dorit să-şi păstreze un maxim de libertate de acţiune. Ca o consecinţă a celor prezentate mai sus. Cu toate acestea. Cele mai multe probleme pe care S.asigurarea stabilităţii relative a raporturilor valorice dintre monede. această definiţie are un caracter formal. cardinale.S. chiar în cazurile în care unitatea monetară a unei ţări continuă să fie definită legal printr-o cantitate de aur.I. de activitatea conştientă a organelor prevăzute în sistemul bănesc. Acest sistem monetar se mai poate defini ca fiind un cod de conduită care să ajute la dirijarea comportamentului monetar în relaţiile specifice unei lumi interdependente.1. coerentă. Stabilitatea puterii de cumpărare a banilor depinde. îndeosebi perioadei de după cel de-al doile război mondial . În acest sens. să-şi creeze o 24 .T. fiecărei ţări revenindu-i rolul de a adopta normele de reglementare a relaţiilor monetare şi financiare pe care le-a considerat mai potrivite pentru obiectivele economice proprii.M. .I. etalonul aur – devize a fost pus în 1944 şi la baza Sistemului Monetar Internaţional.M. de mişcările de capitaluri şi de creşterea economică.1.

M. fac eforturi substanţiale în vederea restructurării relaţiilor valutar – financiare.1. problemele relaţiilor internaţionale nu au putut fi rezolvate satisfăcător. În timpul celui de-al doilea război mondial.M. Totuşi. el este de fapt un sistem valutar internaţional. a fost lichidat de fapt în acel an datorită crizei monetare internaţionale. Prin urmare.M.S. în perspectiva redresării economiilor naţionale afectate de război şi a dezvoltării economiei mondiale. în primul rând..I. cât timp Sistemul Monetar Internaţional se foloseşte de o monedă naţională . dar a eşuat. Deoarece uniunile şi blocurile monetare au reprezentat interesele numai unui singur grup de ţări.E.I. la convocarea CONFERINŢEI MONETARE ŞI FINANCIARE INTERNAŢIONALE DE LA BRETTON WOODS.11 O parte din ţările membre ale C.I. S. organism înfiinţat tot cu acea ocazie. European Monetary System – E. au participat la Sistemul Monetar European. Până atunci.U.monedă proprie. a avut în centru dolarul S. deci o monedă naţională căreia i s-au atribiut funcţii internaţionale. iar atunci când va dispune de o monedă internaţională. 393.E. în 1944.ca urmare a consacrării ei oficiale în ţara noastră o dată cu aderarea României la Fondul Monetar Internaţional (1972). pg.) a fost înfiinţat la 13 martie 1979. La această conferinţă au fost puse bazele Sistemului Monetar Internaţional. ci numai despre tendinţa de a se ajunge pe cale evolutivă la un sistem monetar internaţional aplicabil. 25 . Între anii 1972 – 1974 s-a încercat o reformă a S. de ex. mai trebuie reţinut că ţările cu economiile în curs de dezvoltare.U.A. în cadrul noii ordini economice mondiale. de la Bretton Woods. Fondului Monetar Internaţional revenindu-i rolul de a lua unele măsuri în funcţie de stadiul relaţiilor economice.E. împreună cu aurul. Actualmente nu mai putem vorbi de existenţa unui S.. .(engl. suntem îndreptăţiţi să spunem că îşi va merita numele. utilizăm denumirea de S.E.E.M.I. precum şi a hotărârii aceluiaşi Consiliu la sesiunea din 12-13 martie 1979. 1.M. după o funcţionare care a dat satisfacţie. au avut loc întâlniri între principalii reprezentanţi ai statelor din coaliţia antifascistă care au condus. iar principiile acestuia au fost înscrise în statutul FONDULUI MONETAR INTERNAŢIONAL. financiare şi monetare internaţionale.M. Aici amintim uniunile monetare.2. principalelor state cu economie de piaţă dezvoltată şi îndeosebi S. care au devenit după cel de-al doilea război mondial zone monetare.A. În acest sens. Sistemul Monetar European Sistemul Monetar European . Perioada interbelică este caracterizată de blocurile monetare.S. venind deseori în conflict cu interesele altor ţări sau grupuri de ţări şi determinând contramăsuri din partea partenerilor de schimburi. adică la organismul care a adoptat în documentele sale această denumire. Primii paşi făcuţi în direcţia reglementării internaţionale a relaţiilor monetare au avut un caracter limitat (o anumită zonă sau regiune geografică) datează încă dinainte de primul război mondial. aplicat până în 1971.6. cu 11 Idem 3. ca urmare a rezoluţiei din 5 decembrie 1978 a Consiliului European (compus din conducători de state şi guverne ale ţărilor din C.). Sistemul Monetar Internaţional de la Bretton Woods (1944). propriu-zis.

Unitatea de cont europeană (EUA) a fost constituită dintr-un coş valutar în care au intrat cele 15 monede ale ţărilor membre ale C.E. Guldenul = 9. Luxemburghez = 0.M. Obiectivul acestui sistem l-a constituit crearea unei zone de stabilitate monetară în Europa de Vest. Creanţele şi datoriile care derivau din intervenţii erau convertite în ECU şi înscrise în Registrele Fondului 26 . Sistemul Monetar European a înlocuit „ŞARPELE VALUTAR” al C. Modificarea mai putea avea loc la cerere. de la care intervenţia pe piaţa valutară devenea obligatorie.excepţia Angliei. în cazul în care ponderea procentuală a unei monede.E. Pe lângă rolul asumat în cadrul Convenţiei de la Lome.E. Belgian = 7.52 %. introdusă în aprilie 1975 în sfera tranzacţiilor economice şi financiare dintre C. Ponderea monedelor respective putea fi modificată la fiecare 5 ani.E.E.. combinat cu largi facilităţi de credit.36 %. astfel: DM = 30.49 %. Lira italiană = 9.31 %.M.15 %.B. în cazul modificării cursurilor centrale în cadrul S. Escudoul portughez = 0.E. în centrul S.. Lira irlandeză = 1.25 %. Nu a fost prevăzute revizuiri automate ale structurii coşului ECU.M.E. Fr. Coroana daneză = 2. Fr. o veche monedă franceză care a circulat în Evul Mediu. Fiecare monedă care participa la S. Conform rezoluţiei Consiliului European din dec.A. ECU a fost. avea un curs central exprimat în ECU.E. EUA a mai fost folosită în operaţiile Băncii Europene de Investiţii şi în evidenţele bugetului comunitar.E.78%. care nu a fost însă un sistem. Ponderea iniţială a monedelor din coşul ECU a fost stabilită în funcţie de nivelul participării la comerţul intercomunitar.700 %.U.E. şi de cotele fixe în cadrul mecanismului de sprijin financiar. Astfel de modificări aveau scopul de a antrena adaptarea ponderilor relative ale celorlalte monede din coş.87 %. bazată pe cursurile valutare respective. Acest instrument monetar artificial a fost utilizat ca numitor comun pentru mecanismul cursurilor valutare. 1978. Danemarcei şi Suediei care au declarat că vor putea participa mai târziu.M. Folosirea sa a fost însă limitată.60 %. de mărimea P. încât valoarea „externă” a ECU (valoarea ei exprimată într-o monedă naţională) să rămână neschimbată în momentul modificării. precum şi o mare convergenţă a politicilor financiare şi economice ale ţărilor participante. Lira sterlină = 12. (engl. precum şi ca mijloc de decontare între autorităţile monetare ale ţărilor membre ale C. s-a modificat cu 25 % sau peste. după cum se ştie.32 %. s-a aflat E. Deciziile importante cu privire la politica cursurilor valutare a ţărilor participante la S. Fr. Peseta spanoilă = 5. dar trebuiau să reducă treptat atunci când condiţiile permiteau acest lucru. Pentru finanţarea intervenţiilor se acorda o facilitate pe termen „foarte scurt” nelimitată de către băncile centrale participante. printr-un sistem complex de cursuri valutare şi de intervenţie. sau a cursurilor valutare ale ţărilor membre care participau la acest sistem.E. al intervenţiei pe pieţele valutare şi al tranzacţiilor Fondului European de Cooperare Monetară. Drahma grecească = 0. şi ţările asociate din Africa şi zonele Caraibilor şi Pacificului (Convenţia de la Lome). (engl.E. ci numai un aranjament de menţinere în comun a unor cursuri valutare. valoarea şi structura ECU au fost considerate ca fiind aceleaşi ca ale E. European Currency Unit – unitate monetară europeană). Cursul respectiv determina cursurile bilaterale care puteau evolua în limitele de ± 2. Francez = 19. faţă de o ţară neperticipantă se luau după consultări reciproce în cadrul U. în sume fixe.U.785 %.C. Celelalte ţări membre ale Uniunii Europene car nu au făcut parte din „şarpele valutar” puteau stabili temporar limite până la ± 6%.I. Iniţial. European Unit of Accuont – unitate de cont europeană).E.11 %.

la Uniunea Politică (politica externă şi de securitate comună). Brăila. Pe fondul evenimentelor din 1989 (căderea zidului Berlinului urmată de reunificarea Germaniei.un nivel ridicat de utilizare a forţei de muncă şi de protecţie socială. iar cea de-a doua. III şi IV) dar şi dispoziţii noi ce relevă cooperarea interguvernamentală (titlurile V şi VI). Tratatul asupra Uniunii Europene este completat de un număr de 17 protocoale care fac parte integrantă din tratat. Mulţi specialişti au considerat EURO ca fiind cea mai bună modalitate de cimentare a celor 40 de ani de cooperare internaţională regională..E. au adoptat o poziţie rezervată faţă de S.E. . este aproape imposibil ca acestea să fie aduse înapoi. Sibiu.A.M.I. la scurt timp după ce Comunitatea Europeană a aprobat Actul Unic vest – european. Independenţa Economică. astfel încât acesta să nu aducă prejudicii relaţiilor Statelor Unite cu Europa sau cu alte zone. coordonarea politicilor de intervenţie pe piaţa valutară ale ţărilor membre să nu fie în detrimentul stabilirii cursurilor valutare ale ţărilor membre.M. EURATOM – 1957) în domeniul reformei începută de Actul Unic vest – european fiind conceput pe două părţi: prima se referă la Uniunea Economică şi Monetară. 48. Jacques Delors. adoptat la Madrid în iunie 1989. deoarece introducerea unei monede unice este prin natura sa ireversibilă.E. .o creştere durabilă şi neinflaţionistă respectând mediul înconjurător. a intervenţiei pe pieţele valutare şi a aranjamentelor dintre băncile centrale vizând o politică comună a rezervelor.12 Arhitectura Uniunii Economice şi Monetare a fost conturată. S. cuprinzând dispoziţii prin care se modifică tratatele originare (titlurile II. Toma . Ed.un înalt grad de convergenţă a performanţelor economice. chemând la crearea unei singure monede europene. pe atunci preşedinte al Comisiei Europene.E.M. Tratatul de la Maastricht se prezintă ca un document unic. din care 16 sunt anexate la Tratatul CEE şi numai protoculul al 17 – lea este anexat la Ttatatul asupra U.13 În termenii art. Odată ce monedele şi politicile monetare naţionale sunt distruse.U. moneda unică: între naţional şi internaţional”. elaborat în perioada 9 – 10 dec. 27 .„Euro. G. înfiinţarea S. Ed. să nu ducă la diminuarea rolului F. una faţă de alta. Marin (coord. cu o structură complexă. CEE – 1957. au existat rezerve în legătură cu „apărarea lipsită de sens a unor cursuri valutare nerealiste”. şi la cele trei tratate de constituire a Comunităţii Europene. categorii diferite între care a trebuit să se organizeze punţi de legătură prin dispoziţii comune şi finale (titlurile I şi VII). 1991 şi semnat la 9 feb. Planul Delors. 2004.E.E. 1999. dezmembrarea URSS). care asociază elemente eterogene.) – „De la Roma la Amsterdam via Maastricht”. 1992.European de Cooperare Monetară. Raportul a fost apreciat atât de persoane care considerau că integrarea este cea mai bună modalitate pentru realizarea unei păci durabile în Europa. în principal. care a reluat ideea Uniunii Economice şi Monetare. ca organ de supraveghere a desfăşurării relaţiilor monetare internaţionale etc. 2 din Tratat. pg. prin Tratatul de la Maastricht. Uniuea Europeană are drept scop să promoveze: . Acest document aduce noi modificări şi completări celor trei tratate încheiate anterior (CECO – 1952. cât şi de persoanele care apreciau beneficiile pur economice ale comerţului liber şi ale unor rate de schimb stabile. Continent. Instituţia respectivă a fost creată în aprilie 1973 cu scopul de a promova îngustarea progresivă a limitelor de fluctuare a monedelor C. Dar şi în ţările U. a dat publicităţii un raport crucial. La fel ca şi Raportul Werner. 12 13 R. a prezentat cele trei etape pentru implementarea uniunii monetare. 78. pg.

. Tot la 1 ianuarie 1994 a fost înfiinţat Institutul Monetar European cu rolul de a contribui la mai bună coordonare a politicilor monetare în Europa şi de a asigura tranziţia spre Banca Centrală Europeană. Ireversibilitatea procesului de unificare rezultă din: . care a fost semnat în anul 1957 de numai şase state. . el este deschis în mod egal tuturor ţărilor semnatare.fixarea unei scadenţe (1 ian. s-a caracterizat printr-o coordonare mai strânsă a politicilor economice şi o accentuare a disciplinei bugetare. Cu toate acestea. după cum urmează: Faza I (1992 – 1993). Această perioadă se caracterizează prin: . 1999) pentru a celei de-a treia etape. 1998). realizată îndeosebi prin interzicerea acoperirii deficitelor entităţilor publice prin credite acordate de băncile centrale.modalitatea de trecere la faza a treia. uniunea să fie realizată în mai multe etape.5 % performanţa celor mai bune trei economii ale Comunităţii. . ca primă etapă. Alegerea datei de 1 iulie 1990 s-a datorat faptului că aceasta coincidea cu data intrării în vigoare a Directivei privind libera circulaţie a capitalurilor în Uniunea Europeană.implementarea unei politici monetare unice. .coeziunea economică şi socială. spre deosebire de Tratatul de la Roma. Intr-adevăr.datoria publică să se situeze la cel mult 60 %din PIB . Tratatul de la Maastricht a fost elaborat cu participarea tuturor ţărilor implicate. subliniază „caracterul ireversibil” al drumului Comunităţii spre unificarea monetară. a liberei circulaţii a capitalurilor şi intensificării coordonării politicilor monetare şi economice ale statelor membre. faza a II-a (1994 – 1997 sau 1994 – 1999). bazată pe stabilitatea preţurilor.introducerea monedei unice. 1999). Faza a III-a (începând cu 1 ianuarie 1997 sau 1 ianuarie 1999) a fost definită ca momentul în care se înfăptuieşte faza finală a Uniunii Economice şi Monetare. . unul din principiile Uniunii Monetare Europene este convergenţa în trei faze. prin înlocuirea rapidă a monedelor naţionale ale statelor participante cu euro (1 ian. din punct de vedere juridic. Sistemul European al Băncilor Centrale şi moneda unică. De altfel. care era condiţionată de îndeplinirea unor criterii de convergenţă foarte precise: . Protocolul asupra trecerii la faza a treia a Uniunii Economice şi Monetare.rata inflaţiei să nu depăşască cu mai mult de 1. . . Prevăzută să înceapă la 1 ianuarie 1994. Procesul de unificare monetară prefigurat prin Tratatul de la Maastricht nu este unul cu mai multe trepte. Aşadar. în practică. există unele dispoziţii care permit ca. aflată deja în derulare în momentul semnării tratatului (a început în iulie 1990) a rămas rezervată înfăptuirii depline a pieţei unice. .creşterea nivelului şi calităţii vieţii. în care intră numai ţările care îndeplinesc criteriile de convergenţă. 28 . după un anumit program şi îmbrăcând un caracter comunitar.fixarea irevocabilă a ratelor de schimb (31 dec. deoarece.solidaritatea între statele membre.deficitul bugetar să reprezinte cel mult 3 % din PIB . anexat la Tratat.respingerea clauzei de a opta pentru neparticiparea la zona euro („opting out”) care ar fi permis unei ţări să nu participe la faza finală. dar să rămână membră în continuare a Uniunii Europene (excepţie a făcut Marea Britanie şi Danemarca). . expresia „în condiţiile şi potrivit ritmurilor prevăzute în tratat” relevă ideea de progresivitate.

de către ţările membre.. Pentru respectarea acestui principiu. F. Ed. întreruptă în timpul primului război mondial. Modificarea valorii paritare poate fi efectuată numai: . însă concentrarea aurului (monetar) în SUA şi sărăcirea relativă a ţărilor europene a condus în 1992 la recomandarea de a se trece la etalonul aur – devize.pentru corectarea unui dezechilibru fundamental.I.. .M. La sfârşitul celui de – al doilea război mondial.Cerna – „Unificarea monetară în Europa”. adică 1 dolar = 0.în urma consultării cu F.B.14 1.universalitatea.W.să se respecte marjele de fluctuaţie restrânse ale cursurilor valutare din cadrul Sistemului Monetar European.) reprezintă un ansamblu al normelor de conduită monetară internaţională incluse în statutul Fondului Monetar Internaţional elaborat de Conferinţa Monetară şi Financiară Internaţională.M. Nici de data aceasta nu a existat vreo înţelegere internaţională care să instituie un atare sistem. iniţial prin preschimbarea depozitelor în diverse monede naţionale existente în conturile deschise pe numele băncilor centrale naţionale. Criza economică din 1929 – 1933 a dus la devalorizarea lirei sterline (1931) şi a dolarului SUA (1934).3.B. fără să se fi procedat la devalorizări în ultimii doi ani.M. în cadrul acestuia pe dolar ca principală monedă de rezervă. fără să existe vreo convenţie sau regulă de comportare internaţională în acest sens. stabilită în aur ca numitor comun sau în dolari cu greutatea şi aliajul în vigoare la 1 iulie 1944. poate adera la acest organism şi implicit la principiile S.I. spre deosebire de principiul „monedei comune”.fixarea parităţilor şi cursurilor valutare. s-a bazat pe următoarele principii: .I. Aplicarea etalonului aur.W. moneda naţională a statului trebuie să aibă o definiţie legală iniţială (valoare paritară). problema creării unui sistem monetar internaţional bazat pe etalonul aur – devize şi. S. 14 S.I.M.la propunerea ţării membre.I. Înaintea primului război mondial.M. cel al „monedei unice” presupune.W. în cadrul căruia un rol important era atribuit valutelor (dolarul şi lira sterlină) ca instrumente internaţionale de rezervă. Bucureşti. deci etalonul aur – devize nu a rezistat. Al treilea principiu al Uniunii Monetare Europene.rata anuală a dobânzii pe termen lung să fie cu cel mult 2 % mai mare decât media ratelor de dobândă din statele care au realizat cele mai bune performanţe în materie de stabilitate a preţurilor. pg. .I a fost organismul chemat să supravegheze şi să sprijine aplicarea S. iar apoi prin operaţiuni proprii.6. la revenirea la protecţionism şi la tendinţele de autarhie economică.M.W. a fost reluată după război. 1997.M. Aceasta este emisă de Banca Centrală Europeană.888671 g aur fin sau 1 uncie de aur fin = 35 dolari. emisiunea unei monede europene ca o nouă monedă cu putere circulatorie legală.I. 29 . Conferinţa Monetară Internaţională de la B.. a abordat pentru prima oară. Crearea acestui sistem ilustrează trecerea de la relaţiile pur bilaterale la o structură a relaţiilor multilaterale care implică un consens al diverşilor participanţi. Sistemul Monetar Internaţional de la Bretton Woods – 1944 Sistermul Monetar Internaţional de la Bretton Woods (S. 67. . Enciclopedică.1. Oricare stat care recunoaşte prevederile statului F. relaţiile valutar – financiare internaţionale erau bazate în principiu pe etalonul aur. .B.

Ţările ajung la convertibilitate pe măsura îndeplinirii condiţiilor respective. profitând de conjunctura celui de – al doilea război mondial. . Organizarea S. de asemenea diferită ca intensitate de la o ţară la alta. Dificultăţile aplicării lui apăreau în toate compartimentele: . a însemnat: . iar ulterior un exces inflaţionist de rezerve şi o distribuţie internaţională defectoasă a 30 .W.a cotei de participare la fond a ţării faţă de deţinerile efective ale F. . a inflaţiei.fixarea parităţilor şi cursurilor valutare. creanţa faţă de F. .I.I. adecvat nevoilor de echilibrare a balanţei plăţilor..primul mare succes al ideii de cooperare internaţională în domeniul monetar. fiecare membru are dreptul să modifice valoarea paritară în limita cumulată (adică inclusiv modificările anterioare) de 10 %.Dilemele dolarului – F.un succes al SUA care. .I. Triffin. nu a fost posibilă. Kaldor.M.M. nu s-a putut realiza.realizarea unui volum adecvat de rezerve internaţionale. ca atare. Funcţionarea sistemului nu a putut dura decât atâta vreme cât contradicţiile inerente lui au fost acoperite prin situaţia deosebită care a existat în anii postbelici. precum şi convertibilitatea în aur a dolarului. iar convertibilitatea în aur a dolarului a fost suprimată în 1971. viitorul convertibilităţii – R. cum ar fi: .B. .B.Problema lichidităţii internaţionale – N. nu a putut fi realizată ca urmare a dezvoltării economice inegale a ţărilor lumii. neavând dreptul să facă obiecţii: dacă modificarea propusă nu depăşeşte a doua oară.convertibilitatea reciprocă a monedelor nu a putut fi realizată decât parţial.un succes al concepţiei potrivit căreia o monedă naţională poate îndeplini funcţii internaţionale şi. pe aceea a asigurării stabilităţii dolarului faţă de aur şi faţă de celelalte monede naţionale. poate funcţiona ca pivot al S. (depăşirea pozitivă .universalitatea. . rezervele valutare. au fost sesizate la timp într-o serie de lucrări. a impactului crizei economice şi financiare diferit de la ţară la ţară.M. F.asumarea de către guvernul SUA a unor răspunderi internaţionale şi. în condiţiile unei accentuări a restricţiilor valutare şi de plăţi. au asigurat supremaţia lor economico – financiară asupra celorlalte state occidentale şi a dolarului asupra celorlalte monede.S. .M.I. la început existând o lipsă acută de rezerve („foamea de dolari”) în principalele state partenere ale SUA. compus din rezervele oficiale de aur.realizarea unui volum de rezerve internaţionale.Pentru concilierea principilui fundamental al fixării parităţilor cu necesitatea realizării unei anumite supleţe. marcată de politica SUA de a-şi menţine şi consolida rolul conducător între economiile dezvoltate.M. condiţie primordială pentru instaurarea disciplinei în relaţiile de plăţi internaţionale şi implicit pentru asigurarea unui climat de destindere şi încredere. (după 1970). . T.convertibilitatea reciprocă a monedelor prin desfiinţarea restricţiilor asupra plăţilor curente. Funcţionarea sistemului fără probleme deosebite nu a fost posibilă decât atâta timp cât convertibilitatea era menţinută. unul din principalele elemente ale echilibrului financiar global. .I. Deficienţele S.M. cumulat în aceleaşi condiţii. criza sistemului era mult mai adâncă. „optica mondială”.W.Aurul şi criza dolarului. a dezechilibrului de proporţii neobişnuite al balanţelor de plăţi. o serie de state rămânând în afara sistemului. În realitate. în moneda naţională a acelei ţări) şi deţinerile de D.I. favorabilă americanilor. limita de 10 %. Bergsten. în primul rând. .

creşterea productivităţii muncii. Interesul pentru convertibilitate poate fi formulat astfel: * prin convertibilitate se creează premisele determinării exacte a eficienţei comerţului exterior în ansamblu şi a fiecărei tranzacţii în parte şi.) nu a reuşit până în prezent. a întregii activităţi economice a unei ţări.flexibilitatea cursurilor valutare. deci de preţurile pieţei mondiale. .creşterea concentrată a lichidităţilor internaţionale în aşa fel încât crearea unor asemenea lichidităţi să nu rezulte din politica unei mari puteri de a-şi realiza expansiunea externă prin export de inflaţie.angajamentul ţărilor cu mari excedente ale balanţei plăţilor de a furniza ţărilor deficitare o finanţare compensatoare pe termen lung. Prin modificarea din 1978 a statutului FMI. prin stabilirea de relaţii directe între partenerii de schimburi.şi nici la calitatea celui care efectuează preschimbarea: rezident al ţării în care se efectuează operaţia sau nerezident. * ca urmare a convertibilităţii. sistemul a fost lichidat de fapt. producând dificultăţi în adoptarea măsurilor celor mai potrivite pentru creşterea eficienţei acestor activităţi. în condiţiile de neconvertibilitate. 31 .B.W.plăţi pentru tranzacţii curente sau mişcări de capital . iar la 15 august 1971 prin măsurile luate de SUA pentru „apărarea” dolarului. produsele ţării se află într-o concurenţă reală cu produsele celorlalte ţări. S. ţările în curs de dezvoltare neproducătoare de petrol ducând permanent o lipsă de lichiditate. Pentru realizarea unui nou sistem se consideră că sunt necesare cel puţin câteva condiţii prealabile. .7.M. precum şi în trecerea la cursurile valutare flotante. Atunci când nivelul şi structura preţurilor interne sunt diferite de cele ale pieţei mondiale.încercarea FMI de remediere a dezechilibrului rezervelor internaţionale prin introducerea în sistem a „dreptului special de tragere” (D.T. . a devenit inaplicabil. îmbunătăţirea activităţii de producţie. ridicarea nivelului tehnic. constând între altele în ruperea dolarului de aur şi încetarea convertibilităţii lui în aur. a instabilităţii sistemului. pentru o nouă împărţire a poziţiilor de forţă în lume. între care: . pe plan mai general.S. Vicisitudinile SMIBW au reflectat accentuarea puternică a contradicţiilor sistemului monetar mondial. Totodată. Convertibilitatea Convertibilitatea reprezintă o însuşire legală a unei monede de a putea fi preschimbată cu altă monedă în mod liber prin vânzare şi cumpărare pe piaţă. firmele care nu îndeplinesc condiţiile de competitivitate cerute de piaţa mondială au de făct faţă unor dificultăţi de ordin economic şi financiar. lupta principalelor state componente pentru sfere de influenţă economică şi politică.acestora. calculele şi concluziile referitoare la eficienţa producţiei şi a activităţii de comerţ exterior sunt deformate.1. 1. calitativ şi estetic al produselor sunt stimulate.I. Aceasta întrucât convertibilitatea presupune existenţa unor preţuri apropiate de valoare. însă cu evitarea mişcărilor anarhice şi de prea mare anvergură a acestor cursuri. Operaţiunea presupune că nu sunt restricţii nici cu privire la suma preschimbată. sistemul a fost lichidat de drept. Piaţa trebuie să permită o confruntare permanentă a cererii şi ofertei şi să comunice cu pieţele străine. nici la scopul preschimbării .

conţinutul convertibilităţii s-a modificat în sensul statuării dreptului deţinătorului de bancnote (sau de disponibilităţi în cont) de a obţine în schimb. o dată cu prăbuşirea etalonului aur – devize. adică la raportul între conţinuturile legale definitorii de metal ale monedelor în cauză. convertibilitatea contribuie la realizarea echilibrului valutar – financiar. precum şi de a dispune liber de aceste valori. precum şi mai buna specializare a ramurilor în funcţie de cerinţele şi condiţiile pieţei externe. * din punct de vedere financiar. moneda naţională avea bineînţeles şi o convertibilitate în valută. Raţiunea acestei forme de convertibilitate era. 2. până când echilibrul între existent şi necesar era restabilit. 32 .dacă masa banilor în circulaţie depăşea aceste nevoi. dacă numerarul se rărea pe piaţă. pe etalonul argint sau pe bimetalism (perioada până la primul război mondial). convertibilitatea însemna dreptul deţinătorului unei sume în bancnote de a pretinde în schimb de la banca emitentă cantitatea de aur (argint) corespunzătoare valorii nominale a bancnotelor şi conţinutului de metal stabilit prin lege pentru unitatea monetară respectivă. pe lângă cea arătată. Convertibilitatea face parte din noţiunile şi instituţiile care au cunoscut importante modificări de conţinut. întrucât soldurile (balanţele) creditoare în moneda naţională deţinute de străini rămân o perioadă asupra acestora. 1. . care reprezenta a doua garanţie a emisiunii. el „se scumpea”. Trecerea la convertibilitate poate fi deci considerată ca fiind un rezultat al atingerii unui nivel mai înalt de dezvoltare şi eficienţă economică şi totodată ca un instrument de perfecţionare a relaţiilor comerciale şi financiare internaţionale. aurul era tezaurizat. Acestea intrau în circulaţie.* convertibilitatea face posibilă restructurarea permanentă a economiei prin dezvoltarea prioritară a producţiei sectoarelor şi produselor celor mai eficiente cerute la export. unii deţinători de bancnote procedau la convertirea acestora în aur. iar masa banilor se reducea. În aceste condiţii. convertibilitatea în aur a căzut în desuetudine. Convertibilitatea era asigurată prin stocul de acoperire (aur. moneda naţională putând fi utilizată .pentru acoperirea unor eventuale dezechilibre ale balanţei plăţilor. Tezaurizatorii aurului aveau acum interes să predea aur la banca de emisiune şi să obţină în schimb bancnote. . în sensul că puterea lui de cumpărare creştea. paritar. Între timp. în scopul lărgirii şi diversificării schimburilor economice. ele rezultând din cererea şi oferta pe piaţa valutară. în sensul că deţinătorul putea cere preschimbarea într-o valută la cursul oficial. valute şi devize la cursul oficial. alături de garanţia principală a portofoliului de cont. * cursurile valutare în general şi valoarea monedei naţionale în special sunt puse pe o bază economică. şi aceea că permitea verificarea caracterului reprezentativ al bancnotelor şi contribuia la menţinerea echilibrului între masa banilor în circulaţie şi nevoile de bani ale economiei în felul următor: . valută) deţinut obligatoriu de bancă. Invers. mărind masa banilor. În condiţiile sistemelor băneşti bazate pe etalonul aur – devize.desigur vremelnic şi în anumte limite .pentru a evita o pagubă.pe această cale. În timpul sistemelor monetare naţionale bazate pe etalonul aur. banii se depreciau.

cointeresarea unităţilor economice în realizarea unui comerţ exterior eficient. Acest sold poate determina fie convertirea.crearea unei rezerve internaţionale corespunzătoare. perspectiva ca rezervele internaţionale să fie consumate prin convertirea monedei naţionale sau prin susţinerea cursului acestei monede pe pieţele străine este minimă. .I. neutilizate pentru cumpărări de mărfuri şi prestări servicii. puţine ţări au putut introduce convertibilitatea liberă. al monedei naţionale.lărgirea drepturilor. Statutul F. înţelege prin convertibilitate „dreptul rezidenţilor şi nerezidenţilor de a schimba moneda naţională cu altă monedă străină. capabil să asigure cantităţile de mărfuri cerute de partenerii externi în condiţii competitive din punct de vedere calitativ. După cel de-al doilea război mondial. fără nici o restricţie” (art. monetare şi organizatorice: . România a avut moneda convertibilă numai trei ani (1929 – 1932). obligaţia băncii centrale de a cumpăra propria monedă deţinută de o bancă centrală străină. În perioada interbelică.M. . Statutul F. fie din acela al operaţiei (numai pentru operaţii curente). numeroase ţări au trebuit să renunţe la convertibilitate din cauza condiţiilor economice potrivnice. iar în sens larg.M. fundamentat economic.Convertibilitatea înlesneşte comerţul cu străinătatea şi creşterea eficienţei acestuia. Se consideră că pentru trecerea la convertibilitate sunt necesare următoarele condiţii economice. .. în mod liber. pe pieţele unde obţine cel mai mare avantaj. În concepţia F. O ţară cu monedă convertibilă poate face comerţ cu toate celelalte ţări.realizarea unei structuri a preţurilor apropiată de cea de pe piaţa mondială. convertibilitatea propriu-zisă este deci limitată la relaţiile dintre autorităţile monetare. prin vânzare – cumpărare pe piaţă. Cu toate acestea. dă statelor membre care nu întrunesc condiţiile necesare trecerii la convertibilitate. al performanţelor şi al preţului. în sens restrâns. dreptul să amâne această trecere până când condiţiile vor permite „să ia toate măsurile posibile a dezvolta asemenea aranjamente comerciale şi financiare cu alţi membri care să faciliteze plăţile internaţionale şi menţinerea stabilităţii valutare”. O dată ce balanţa plăţilor curente se dezechilibrează şi apare un sold pasiv care exprimă formarea unor creanţe lichide ale partenerilor străini asupra ţării în cauză. convertibilitatea a devenit unul din principiile fundamentale ale Sistemului Monetar Internaţional din 1944.echilibrarea balanţei plăţilor curente. . numai nerezidenţi).crearea unui mecanism de intervenţie pe pieţele valutare pentru apărarea stabilităţii monedei naţionale. deci consumarea rezervelor internaţionale. fie scăderea cursului monedei naţionale faţă de alte monede. VIII din statut).stabilirea unui curs real.M.I. Majoritatea ţărilor au introdus o convertibilitate limitată fie din punct de vedere al beneficiarului (în general. Principalele state vest – europene au trecut însă la convertibilitate abia în 1958. competenţelor şi răspunderilor unităţilor economice în legătură cu comerţul exterior. la cererea acesteia. . cu condiţia ca suma respectivă să provină din tranzacţii curente de dată recentă sau să fie necesară băncii centrale străine pentru plăţi curente. toate celelalte operaţii de convertibilitate pentru plăţi în 33 . În cazul existenţei acestui echilibru.I. În loc de concluzie putem spune că principala condiţie de care depinde succesul trecerii la convertibilitate este echilibrul balanţei de plăţi curente. .existenţa unui potenţial economic ridicat al ţării respective. desfiinţarea restricţiilor şi discriminărilor în domeniul plăţilor şi transferurilor internaţionale. . în sens concret.

de autoritate monetară sau de reprezentantul ei. a menţinut vechile prevederi privind convertibilitatea. Evoluţia noţiunii de convertibilitate reflectă imposibilitatea. bancnotele B. singur dolarul SUA fiind. în condiţiile crizei din deceniul 70. dăunătoare economiei. Problema cursului la care se efectuează convertibilitatea este însă de mare importanţă.R.I. a menţinerii unor raporturi valorice stabile între monede care să sigure stabilitatea şi certitudinea schimburilor economice internaţionale. cât şi acela al convertibilităţii de piaţă este necesar să existe o rezervă valutară oficială corespunzătoare. aur – lingouri şi aur – devize. Toate acestea se pot realiza numai prin intervenţia statului pe piaţă. Bancnotele au rămas neconvertibile în perioada ulterioară.N. cursul este cunoscut. prin vânzarea. Prin stabilizarea monetară din 1929. nu însă şi de obligaţia de a menţine fluctuaţia cursurilor valutare în limitele stabilite (în cazul cursurilor fluctuante). la cursul variabil al pieţei. iar valutele occidentale au trecut în majoritate la flotare. Modificarea din 1978 a statutului F. B. covertibilitatea în aur a dolarului a fost suprimată. respectiv cumpărarea de valută. În cazul convertibilităţii de piaţă. ceea ce presupune. prin utilizarea valutei de rezervă. iar prin efectul trecerii la monometalismul aur (1890). existenţa rezervei valutare. numai în aur. adică a băncilor. astfel încât. în condiţiile SMI – 1944. sau de interesul de a evita oscilaţiile prea accentuate ale cursurilor. astfel încât convertibilitatea în înţelesul „clasic” al termenului nu se mai practică. Atât în cazul convertibilităţii oficiale. convertibilitatea a fost efectuată numai în valută. În cazul convertibilităţii de piaţă în regimul cursurilor fluctuante.N. la cursul variabil al pieţei.R. aceasta fiind de competenţa pieţei.N. Măsurile restrictive introduse în urma crizei economice din 1929 – 1933 au restrâns convertibilitatea în 1931 şi au înlăturat-o în 1932. Uniunea a făcut eforturi de a crea în relaţiile europene dintre ţările membre o zonă de stabilitate monetară în care convertibilitatea reciprocă să se efectueze la cursuri valutare relativ stabile („şarpele valutar”). Reforma monetară din 1947 şi reforma bănească din 1952 34 . Practic. deoarece fluctuaţia lui este limitată prin limitele de intervenţie. asigurând certitudinea şi stabilitatea tranzacţiilor economice externe. convertibil şi în aur. a fost autorizată să suspende convertibilitatea. Convertibilitatea oficială se efectuează. După 1971. În cazul convertibilităţii oficiale. în general. atât timp cât va dura flotarea cursurilor valutare. Convertibilitatea de piaţă dispensează autoritatea monetară de efectuarea operaţiei propriu-zise de convertire. au fost convertibile în aur şi argint în perioada 1881 – 1890. prin convertibilitate se va înţelege mai departe dreptul general de procurare de valută de pe piaţă şi de folosire liberă a acestei valute pentru a efectua plăţi şi tranzacţii curente cu parteneri străini.străinătate efectuându-se liber pe piaţă. de asemenea. În 1916. la alegerea B. convertibilitatea este neoficială. ca urmare a condiţiilor nefavorabile în care se desfăşurau schimburile cu străinătatea. În condiţiile flotării.M. deci fără asigurarea echivalenţei. în care trebuie respectat cursul fix de către autoritatea monetară. cursul este fix. practicabilă pe piaţă. în cazul cursurilor flotante. Această formă de convertibilitate a fost denumită convertibilitate de piaţă sau reciprocă (în valute). mai puţin deci transferuri de capital. până la primul război mondial. convertibilitatea se efectuează fără asigurarea împotriva riscului valutar.R. convertibilitatea leului a fost reluată sub toate formele etalonului aur: aur – monezi. în regimul cursurilor flotante. * În România.

Toate tranzacţiile valutare erau executate la cursul astfel stabilit. Cererile şi ofertele primite în cadrul acestor licitaţii vor sta la baza determinării libere a cursului între leu şi devizele convertibile cotate de fiecare bancă autorizată. Băncile comerciale. De exemplu: 1 Euro = 40. de principalii indicatori macroeconomici: rata inflaţiei. Din august 1994. Mai mult. băncile afişază în sistemul informaţional cursuri de deschidere. ca în precedentul sistem al licitaţiilor. O importanţă deosebită pe această piaţă valutară o au 15 Idem 3. politica fiecărei bănci influenţează evoluţia cursurilor practicate pe piaţa valutară.) se stabilea la Banca Naţională. conducerea politicii valutare. adică reglementarea şi supravegherea intermediarilor pe această piaţă.nu au restabilit convertibilitatea leului. 35 . cursul leu – dolar (de ex. 15/1990. 1 dolar SUA = 32. să autorizeze societăţi bancare şi alţi agenţi economici cu sediul în România să efectueze licitaţii valutare în condiţiile stabilite prin Legea nr. a fost introdusă o nouă modalitate de derulare a tranzacţiilor pe piaţa valutară. Cursul de schimb (cursul schimbului) Prin urmare. transmiteau aceste ordine la B. „preţul unei valute în altă valută sau preţul efectiv sub care se comercializează mărfurile/serviciile pe piaţa internaţională”15 reprezintă cursul de schimb. De la 1 august 1994.R. Ele au căpătat dreptul de a efectua vânzări şi cumpărări de valută la cursuri pe care singuri le determină. cursul se identifica în punctul de echilibru între cerere şi ofertă.R. pg. desigur.N. Banca Naţională comunica băncilor comerciale participante la licitaţie rezultatele şi cursul oficial. Desigur. rezumându-se numai la colectarea şi transmiterea ordinelor de vânzare – cumpărare şi la preluarea rezultatelor. în România funcţionează piaţa valutară descentralizată. rolul B. se rezumă la stabilirea regulilor de desfăşurare a activităţilor pe piaţa valutară. dinamica balanţei comerciale. Urmare acestui fapt. Renunţându-se la stabilirea cursului de schimb la B. conform căreia cursul valutar al leului este determinat direct de băncile comerciale pe baza raportului cerere – ofertă. Mai pe scurt. deficitul bugetului şi nivelul dobânzilor) sau de tranzacţiile între bănci. la Banca Naţională. În practică. Plicurile conţinând ordinele amintite erau deschise de comisia de licitaţii. S-a realizat în acest fel o apropiere de sistemele folosite în ţări cu economii avansate. acest sistem s-a dovedit a fi inflexibil şi mecanicist. Regulamentul de efectuare a operaţiunilor de schimb pe piaţa valutară este stabilit de B. aprobat de Parlamentul României. Deci.N.N. 1.N. Astfel. Folosinduse un program informatic. dat în primul rând de continuitatea derulării operaţiunilor bancare. care sunt ajustate în timpul zilei în funcţie de evoluţia cererii şi ofertei din partea clienţilor (ambele influenţate. Raportul cerere – ofertă nu mai este adjudecat centralizat. care centralizau ordinele de compărare – vânzare ale clienţilor (în exclusivitate persoane juridice).R. rolul băncilor comerciale era simţitor redus. Banca Centrală şi-a păstrat doar prerogativele conferite de lege. este cursul de schimb al leului în raport cu devizele: „Euro” şi dolarul SUA. urmând ca operaţiunile de schimb valutar propriu – zise să aibă loc la un curs fixat prin convenţia tuturor băncilor implicate.000 lei.8. Până atunci. Conform Hotărârii Guvernului României nr. 9 /1991 se împuterniceşte B. piaţa valutară a dobândit un nou conţinut. ci descentralizat. pe baza Memorandumului încheiat cu Fondul Monetar Internaţional.N. într-o şedinţă zilnică de licitaţie.R. cursul de schimb este cantitatea de monedă naţională necesară pentru obţinerea unei unităţi dintr-o monedă străină. băncile comerciale au devenit principalii actori ai pieţei. În fiecare zi lucrătoare.500 lei.1. În fiecare dimineaţă. 86.R.. în condiţii de piaţă.

N. acest curs oferă o imagine sintetică a raportului LEU – VALUTE la un moment dat. al valutelor vest – europene şi al yenului japonez constituie o dovadă a justeţei acestei concluzii. în evaluări vamale sau în operaţiuni contabile.N.financiare internaţionale. cursul de refrinţă al B.descurajarea cererii de valută prin recalibrarea masei de LEI şi ridicarea dobânzilor. Acesta influenţează relaţiile economice.N.. În cadrul acestui sistem. mai trebuie reţinut că preţul unui mijloc de plată exprimat sub forma unui raport între două unităţi monetare diferite reprezintă CURSUL VALUTAR.prin reglementări specifice. şi anume: . dar acesta nu este un curs efectiv de tranzacţie. cursul valutar mijloceşte stabilirea raportului dintre toate mărimile unei economii naţionale faţă de economia altor state sau de economia mondială. determinat de piaţă şi nu de B. fie de piaţă: 1. ci un curs statistic. problema cursului valutar ocupă un loc central în organizarea relaţiilor valutar . 36 . preţurile interne. constituie un instrument important al politicii valutare cu ajutorul căreia statul caută să acţioneze asupra economiei interne şi balanţei plăţilor. evoluţia comparativă a preţurilor constituind elementul determinant al nivelului cursului valutar. Potrivit acestui mecanism. are doar trei posibilităţi de intervenţie pe piaţa valutară. ele fiind acelea care – prin contactul nemijlocit cu clienţii – transpun direct influenţele menţionate înainte în evoluţia cursului.vânzarea de valută pentru echilibrarea ofertei cu cererea. În principiu. cursul se echilibrează de jos în sus. În acest sens. politice şi sociale dintre ţările lumii. în sensul că decizia aparţine băncilor comerciale şi clienţilor acestora: exportatori şi importatori. calculează un curs de referinţă. Prin intermediul cursului valutar se compară venitul naţional. în care SUA şi principalii lor aliaţi au ajuns la stări conflictuale pe tema eliminării disproporţiilor existente între cursul valutar ale dolarului. măsură dificilă în condiţiile unei rezerve restrânse încă. apare deseori ca armă redutabilă în lupta politică dintre state. Deceniul şapte. este calculat pe baza raportărilor băncilor comerciale ca o medie ponderată a cursurilor de tranzacţie. Practic însă.R. salariile.N.băncile – dealer. ce surprinde într-o singură valoare întreaga diversitate de cursuri a pieţei valutare. .R.R. Prin urmare. Din această cauză. costurile. . Tabloul zilnic al pieţei valutare este întregit de miile de tranzacţii efectuate de sistemul băncilor comerciale. Totodată. Banca Centrală asigură un serviciu operatorilor economici şi publicului. dând publicităţii cursul de referinţă. de exemplu.R. Cursul de referinţă al B.B. Totodată. Totodată.N. dintr-o economie. are doar valoare statistică. Cursurile sunt stabilite fie de stat. B. fie de natură să accentueze liberalizarea. fiind folosit. ca în cazul licitaţiilor valutare. transmis la sfârşitul fiecărei zile lucrătoare şi valabil peste două zile lucrătoare. Considerat PREŢUL CEL MAI SINTETIC. decontarea efectivă a tranzacţiilor se face la cursurile convenite între băncile comerciale şi clienţii lor. Cursul valutar stabilit de autoritatea monetară pe cale unilaterală sau convenţională se numeşte curs oficial şi poate fi curs valutar paritar sau curs valutar convenţional. informativ. productivitatea muncii etc. cursul valutar reflectă relaţiile dintre preţurile interne şi cele externe. fie restrictive.R.

Cursul valutar stabilit de piaţă se numeşte cursul pieţei şi poate fi diferit de cursul oficial. Importatorii de bunuri şi servicii solicită valută în schimbul monedei naţionale pentru achitarea în străinătate a sumelor datorate.Cursul valutar paritar este stabilit pe baza parităţii legale indirecte a monedelor în cauză (astăzi. În ultimă analiză. avem de-a face cu apariţia pentru creditor a unui risc valutar. Oferta şi cererea de valută se echilibrează pe piaţă la un anumit curs valutar. Creşterea ofertei de valută duce la o depreciere. Cererea de monedă naţională. dat fiind că suma încasată în valută corespunde înţelegerii între părţi. însă suma corespunzătoare în monedă internă poate fi mai mică din cauza modificării cursului valutar. Cursul valutar al pieţei se consemnează în lista oficială de cursuri a pieţei respective. mărimi la rândul lor eminamente mobile. nu se mai utilizează ca urmare a desfiinţării în practică a parităţilor). . Dacă ordinele de cumpărare sporesc. Mobilitatea cursului pieţei se datoreşte cererii şi ofertei. . Pe piaţa valutară. Cursul valutar se stabileşte pe piaţa valutară la diferite niveluri: * Un prim nivel este al fiecărei bănci participante: banca stabileşte cursul în funcţie de raportul valoric pe care îl înregistrează la ghişeele ei între dispoziţiile de cumpărare şi cele de vânzare de valută primite de la clienţi.se dobândesc active financiare străine.străinii vând titluri de valoare interne. Practic însă. operaţiile de comerţ exterior se efectuează la termen.străinii îşi reduc disponibilităţile în monedă naţională. Aici.străinii doresc să cumpere bunuri şi servicii din ţara respectivă. adică imediat. cursul valutar este influenţat de intervenţiile pe piaţa valutară.străinii îşi majorează disponibilităţile în monedă naţională.se cumpără mărfuri şi servicii străine. în timp ce cursul oficial este modificat la intervale de timp mai mari. însă problema rămâne. Mai mult. cum ar fi cazul unui acord de cliring prin care trebuie să se prevadă moneda de cliring şi raporturile de valoare dintre această monedă şi monedele naţionale ale partenerilor de cliring.se efectuează transferuri pentru plăţi în favoarea străinilor. * Un al doilea nivel este acela al pieţei valutare: cursul valutar al pieţei este rezultanta tuturor operaţiilor efectuate de băncile care activează pe piaţă şi comunicate prin intermediul curtierilor sau reprezentanţilor bancari la bursa valutară. în sensul că plăţile şi încasările au loc după trecerea unui timp convenit de la livrarea mărfurilor sau prestarea serviciilor. .rezidenţii vând titluri de valoare străine. Exportatorii de bunuri şi servicii oferă sumele obţinute în valută în schimbul echivalentului în monedă naţională.străinii intenţionează să efectueze transferuri pentru plăţi. . 37 . înseamnă că toţi participanţii plătesc la vedere. Dacă valuta oferită este egală cu valuta cerută. . exportatorii sunt deci ofertanţi da valută.străinii intenţionează să cumpere active financiare din ţara respectivă. iar cursul se va diminua când ordinele de vânzare sporesc. . 2. oferta de monedă naţională apare atunci când: . în timp ce creşterea cererii duce la o repreciere valutară. . chiar dacă n-ar fi decât din cauza faptului că pe piaţă cursurile valutare pot fluctua din zi în zi şi din oră în oră. apare atunci când: . Cursul valutar convenţional este stabilit printr-o înţelegere între state. . O decontare în monedă internă n-ar face altceva decât să transfere riscul valutar de la exportatorul intern asupra importatorului străin. banca va majora cursul precedent. pe piaţa valutară. iar importatorii – solicitanţi de valută.

astfel încât pentru un timp cursul valutar rămânea între limitele admise. echilibrul deplin al balanţei plăţilor trebuie să conducă la un echilibru al cererii şi ofertei de valută.* Al treilea nivel este stabilit între diferitele pieţe valutare. Motivarea economică directă a fluctuaţiei cererii şi ofertei de valută o constituie evoluţia balanţei plăţilor ţării pe teritoriul căreia funcţionează piaţa respectivă: factorii care influenţează balanţa plăţilor acţionează şi asupra cursului valutar. cursurile valutare au avut un caracter fluctuant. care a fost aplicat între 1944 şi 1971. invers. Limitele de fluctuaţie au fost denumite limite de intervenţie. cererea de valută scade . are o impotranţă orientativă. să cumpere valuta prea mult oferită. Creşterea sau scăderea ofertei de valută se datoreşte exportatorilor de mărfuri şi altor ofertanţi de valută. fiind singurul cu caracter internaţional. * O altă clasificare se face din punct de vedere calitativ: cursuri valutare stabile. Clasificarea cursului valutar se face după diferite criterii : * O primă clasificare cuprinde cursurile valutare directe care exprimă raportul valoric dintre două monede şi cursurile valutare indirecte (engl. între cursul valutar şi dobândă există o strânsă legătură. Dacă tendinţa cursului valutar era de depăşire a uneia din limitele stabilite. În economia de piaţă concurenţială există rareori cursuri valutare stabile. iar acesta la o stabilitate a cursului valutar. Sistemul cursurilor fluctuante a fost în vigoare până în 1971. slăbirea cursului valutar fiind însoţită în principiu de o ieşire de capitaluri. În condiţiile S. Este stabilit prin legăturile telegrafice sau telex interpieţe. Cursul valutar internaţional are un caracter relativ. nivelul dobânzilor. ci şi arena pe care se desfăşoară intervenţiile „neeconomice” ale arbitrajiştilor. cross – rate) care exprimă raportul valoric dintre două monede prin intermediul unei a treia. perspectivele politice etc. După 1971 şi îndeosebi începând cu 1973. adică s-a admis o mişcare limitată a cursurilor valutare faţă de paritate sau de cursul central.I. Principalii factori care influenţează nivelul şi mobilitatea cursului valutar sunt: inflaţia. 38 . autorităţilor monetare. De regulă. Creşterea sau scăderea cererii de valută provine din situaţia importului de mărfuri. principalele monede cu largă circulaţie internaţională au fost scoase din sistemul cursurilor fluctuante şi trecute în sistemul cursurilor flotante (flexibile). deoarece respectarea lor presupunea intervenţia pe piaţă a autorităţii monetare. Asemenea intervenţii conduceau la restabilirea echilibrului între cerere şi ofertă.M. politica societăţilor transnaţionale şi a marilor bănci. deci de o micşorare a lichidităţii şi. autoritatea monetară era obligată să pună în vânzare din rezerva internaţională valuta prea solicitată sau.şi invers. fluctuante şi flotante (flexibile). ciclul conjunctural. Prin urmare. în cadrul căruia cursul valutar se formează liber pe pieţele valutare în funcţie de cerere şi ofertă.şi invers. apoi. Totuşi. ca o medie a tuturor operaţiilor valutare indiferent de piaţă: este cursul valutar internaţional. speculatorilor. de o tendinţă de creştere a dobânzilor . având în vedere diferenţele de fus orar între principalele pieţe valutare din lume. caracterizată printr-o largă circulaţie internaţională şi prin stabilitate. Piaţa valutară nu este însă numai locul de întâlnire al cererii şi ofertei „economice” de valută. a datoriei externe ajunsă la termen sau a exportului de capital: dacă aceste activităţi îşi reduc volumul. Mijloacele moderne de telecomunicaţie apropie foarte mult cursurile acestor trei niveluri.

Utilizarea banilor „financiari” permite creşterea nemăsurată a cantităţii de monedă pusă în circulaţie. De aici rezultă schema de principiu a acestor fenomene: t0: Ms Br F 39 . Transferul mijloacelor financiare de la un subiect economic la altul se realizează direct sau indirect. moneda iasă din „schimb” prin tezaurizare (devenind monedă activă una inactivă).marfă (B – M) conţine două elemente contradictorii: .1. .2. Circulaţia monetară 1.1. Creşterea producţiei poate influenţa creşterea vânzărilor de mărfuri peste posibilităţile de monedă. .marfa ca valoare de schimb.circulaţia monetară. Avem două fenomene distincte: .Circulaţia mărfurilor şi circulaţia banilor Fenomenul marfă – bani (M – B) şi bani .circulaţia mărfurilor.marfa ca valoare de întrebuinţare. iar banii obţinuţi se vor transforma în capital. Redistribuirea banilor (intermedierea financiară) este determinată de dezvoltarea producţiei şi a schimbului.2. . Înţelegerea fenomenelor monetare contemporane impune elucidarea legăturii dintre fenomenele monetare din economiile contemporane şi procesul de creare a banilor.Tranzacţiile financiare şi rolul lor Fenomenele monetare au două funcţii economice independente: .redistribuirea acestora. În ansamblul proceselor de schimb. Iau naştere prin urmare banii simbol care sunt o categorie de monedă creată prin tranzacţii financiare.2. prin intermediarii financiari. În circuitul banilor.crearea banilor.2. asemănător circuitului mărfurilor este generată o contradicţie între funcţia ca mijloc de schimb şi funcţia lor ca mijloc de rezervă. Intermedierea financiară plus schimbul de mărfuri sunt componente de bază ale fluxurilor economice reale contemporane. 1.

F Bs MI iar Fn = procesul de creare a banilor Subiectul economic Tipul tranzacţiilor Cu mărfuri Cu bani Total 40 . 1. t 0 : M s Br Fn t1: . amânarea plăţii unei mărfi. creează monedă inactivă. Sc = subiect cumpărător. Scr = subiect creditor.2. Într-o economie se produc acele tranzacţii financiare între subiecţii economici care realizează transferul banilor de la cei care îi au şi nu-i cheltuiesc la cei care nu-i au dar doresc să-i cheltuiască . Între cele două se interpune transferul financiar al banilor. F = instrumente financiare. Moneda inactivă (cea din cont) este determinată de decalajul în timp între cele două faze ale metamorfozei mărfii. Deci. se pune în circulaţie).3.t1: Bs Mi unde: Ms = marfă la valoarea de schimb. încasări. De exemplu. iar circulaţia mărfurilor pe orizontală. Iată cum se poate efectua transferul banilor din monedă inactivă în monedă activă. procesul de schimb poate fi asigurat când moneda devine din nou activă (efectuându-se plăţi. Schema dezvoltată a circulaţiei banilor. Br = banii ca mijloc de rezervă (monedă inactivă). În intervalul t0 – t1 circulaţia banilor apare pe verticală. MI = marfă la valoarea de întrebuinţare.

Scr Sc total Unde:

- Br + Bs 0

+F -F 0

0 0 0

-

+ F → creşterea creanţelor; -F → creşterea datoriilor.

La Scr : Br banii sub formă de avere, transformaţi în instrumente financiar nemonetare (+ F) La Sc : se obţin sume de bani (+ Bs) prin însumarea unor datorii (- F). Deci are loc transformarea monedei inactive (Br) în mijloc de schimb (Bs) (monedă activă). Prin urmare, rezultă două fenomene fundamentale ale câmpului monetar: cererea de bani; cererea de instrumente financiare nemonetare. În economie, mai apar două fenomene speciale ale tranzacţiilor financiare: vânzarea mărfurilor pe credit (fără utilizarea banilor); intermedierea financiară (împrumutarea banilor fără cumpărarea de mărfuri).

Sunt situaţii când vânzătorul mărfii (Sv) este şi creditor (Scr): Subiectul economic Sv ≡ Scr Sc Total Tipul tranzacţiilor Cu mărfuri -M +M 0 Financiară +F -F 0 0 0 0 Total

Intermedierea financiară conţine trei variabile faţă de schema standard: - Sf = intermediarul financiar, care ia bani cu împrumut de la subiecţii economici cărora le prisosesc, pentru a-i da cu împrumut subiecţilor care au nevoie de bani; - Bf = bani folosiţi pentru a fi daţi cu împrumut altor subiecţi economici; - t = variabila timp, măsurând perioada în care intermediarul financiar intermediază banii. Prin urmare, Bf reprezintă rezultatul transformării monedelor inactive în bani „financiari”, care nu sunt folosiţi ca atare pentru cumpărare de mărfuri. Schema intermedierii financiare se prezintă în felul următor:

41

Subiectul economic

Perioada de timp: t0 Tipul tranzacţiei -B +Bf -B+Bf +F -F 0 - Bf +B + B - Bf +F -F 0 t1 Tipul tranzacţiei

Total

Scr Sf Sc Total

0 0 0 0

Banii creaţi de instituţiile financiare (Bf) sunt asemănători cu moneda inactivă (Br), cu deosebirea că se transformă rapid în mijloc de schimb. Schimbarea calităţii banilor în procesul de intermediere are importanţă pentru înţelegerea mecanismului creării şi desfiinţării (distrugerii) banilor. Metamorfoza banilor este un proces continuu, proces care, rezolvând contradicţia mărfurilor, generează o nouă contradicţie, a banilor, care se soluţionează prin fenomenele financiare, făcând posibilă transformarea monedelor inactive în monede active. 1.2.4.Delimitări ale circulaţiei monetare Deci, circulaţia monetară reprezintă procesul de mişcare a banilor în cadrul şi în scopul asigurării circulaţiei bunurilor şi serviciilor. Este necesar, ca în permanenţă, o anume cantitate de monedă să rămână permanent pe piaţă, în circulaţie. După realizarea circuitului: B – M – B, surplusul merge la instituţiile bancare. Prin funcţia banilor, ca mijloc de plată, prin moneda de cont, se realizează condiţiile normale ale circuitelor monedelor. Prin urmare, circulaţia monetară se defineşte ca fiind un ansamblu coerent şi complex de fluxuri şi circuite prin intermediul cărora se desfăşoară mişcarea banilor, în procesul realizării mărfurilor şi serviciilor. Această mişcare este dependentă relativ de procesualitatea circulaţiei mărfurilor, care se desfăşoară conform unor regularităţi specifice economiei de piaţă. Stabilitatea „parametrilor” circulaţiei monetare depinde de stabilitatea economiei în ansamblu, dezechilibrele din circulaţia monetară putând întreţine, accentua şi agrava instabilităţile din economia reală.

42

Dimensiunile circulaţiei monetare sunt date de dimensiunea şi evoluţia producţiei şi circulaţiei mărfurilor. Sintetizând, transformarea mărfii în bani se realizează pe trei căi: a. „în numerar” – moneda este o măsură a valorii mărfii şi mijloc de schimb; b. „în credit” – moneda ca mijloc de plată: (CEC, cambia, plata prin virament); c. „în valută” – schimb inter-ţări. Prin diversitate, circulaţia monetară îndeplineşte două funcţii: – funcţia de instituţionalizare, prin care circulaţia monetară generează, dezvoltă şi extinde sistemul monetar şi componentele sale; – funcţia de subzistenţă, de emisie, prin care se realizează punerea în circulaţie şi retragerea din circulaţie a banilor. Ca urmare, „legea circulaţiei monetare” conform căreia cantitatea totală de monedă pusă în circulaţie depinde de preţul mărfurilor şi serviciilor, în condiţiile dependenţei „masei monetare” de volumul şi structura plăţilor şi de viteza de circulaţie a monedelor.Această lege, intrinsecă circulaţiei băneşti, îşi modifică formele de manifestare şi modalităţile de realizare în funcţie de gradul şi caracteristicile sistemului monetar, la dezvoltarea căreia însăşi circulaţia monetară contribuie. 1.2.5. Necesarul de monedă Capacitatea subiecţilor economici de a vinde, de a cumpăra, de a produce, de a achiziţiona, de a economisi joacă un rol important în creşterea economică şi inflaţie. 1.2.5.1. Definiţia şi criteriile de structurare a masei monetare Necesarul (cantitatea) de monedă reprezintă o mărime eterogenă, constând din totalitatea activelor care pot fi utilizate pentru procurarea bunurilor şi serviciilor şi pentru plata datoriilor. Astfel masa monetară reprezintă ansamblul mijloacelor de plată, respectiv de lichiditate, existente la un moment dat în cadrul unei economii. Masa monetară, în compoziţia sa, cuprinde moneda deţinută de subiecţii economici nonfinanciari (firme, gospodării, instituţii publice). Moneda deţinută de sistemul bancar şi utilizată în relaţiile dintre instituţiile bancare nu face parte din masa monetară. Delimitarea masei monetare şi construirea componentelor sale (agregatele monetare) presupune utilizarea unor criterii, care să permită selecţionarea acelor elemente care să ofere posibilităţi pentru realizarea unei politici monetare prin care să se influenţeze eficient şi pozitiv sfera reală. Agregatele monetare se constituie atât în calitate de indicatori de măsurare monetară, cât şi în calitate de obiective ale politicii monetare. 43

.alte active. agregatele monetare vor trebui constituite conform unor criterii care să reflecte corelaţia funcţională dintre evoluţia agregatelor monetare şi evoluţia sferei reale.moneda efectivă şi numerarul. disponibilităţile în conturile curente.5. . Dimensionarea cantităţii de monedă în circulaţie Concretizarea acestei probleme constă în stabilirea cererii de monedă pentru o perioadă următoare (viitoare). .preţurile relative ale diverselor forme de avere şi veniturile ce le aduc diferitele forme de avere.cererea de monedă ca deţinere a averii (monedă inactivă). . 1. fiind. totodată. Generalizând criteriile utilizate în selectarea agregatelor monetare. 44 . agregatele monetare trebuie să asigure realizarea unei legături directe şi simple cu deciziile de politică economică. una din componentele importante ale masei monetare.Ca indicatori de măsurare. în care intră şi dobânda. se cunosc trei categorii de factori care acţionează asupra sa: . Ca obiective ale politicii monetare. . -de avere netă. care se află în relaţie invers proporţională cu cererea de monedă.2.de lichiditate.moneda de cont.depunerile la termen la bănci în vederea economisirii. care acceptă cuprinderea în structura masei monetare a următoarelor active: . se poate adapta o interpretare standard.mijloc de plată. cu grad mare sau mic de lichiditate. Cererea de monedă reflectă necesităţile de instrumente capabile să îndeplinească funcţii monetare. Primul segment.2. . În ce priveşte mărimea cererii de monedă.deţinerea de monedă necesară asigurării capacităţilor de plată permanente şi facilitarea la momentul oportun a achiziţionării unor bunuri reale sau financiare în condiţii avantajoase.volumul tranzacţiilor efectuate cu ajutorul monedei (factor direct). depinde la rândul lui de: . Agregatele pot fi conexate funcţional cu sfera reală conferindu-le trei caracteristici determinative ale monedei: . precum şi direcţia legăturii funcţionale.cererea de monedă în vederea efectuării tranzacţiilor economice (monedă activă). Moneda efectivă este activul cel mai lichid. Cererea de monedă apare determinată pe două segmente: . .mărimea veniturilor şi mărimea averii.

între care amintim: . evoluţia ratei dobânzii. se rezolvă în sensul îmbinării criteriului sferei pe care o serveşte moneda cu criteriul relaţiei şi a rolului pe care diferitele componente ale acestei cantităţi le au în procesul reproducţiei sociale.dezvoltarea suprastructurii financiar .evoluţia aşteptată a preţurilor mărfurilor şi serviciilor.abaterea comportamentului firmelor de la comportamentul optim.incertitudinile cu privire la încasările şi plăţile viitoare.mărimea şi structura averii firmelor.bancare a economiei. Moneda în conturi se împarte la rândul ei în: . * Problema structurării.mijloace în conturi cu circulaţie curentă.factorii nemonetari legaţi de elasticitatea reacţiei sistemului economic la fenomenul modificării preţurilor. îndeplinind frecvent funcţia monedei ca mijloc de plată şi de circulaţie.randamentul aşteptat al diferitelor forme de avere. . cantitatea de monedă se împarte în: .monedă în conturi. depinde de : . .interdependenţa între încasarea venitului şi cheltuirea acestuia..mărimea existentă şi aşteptată a veniturilor. . metodele folosite în dimensionare. . . Cererea de monedă ca formă de deţinere a averii.cheltuielile implicate de transformarea unei forme de avere în alta. .posibilitatea transformării unei forme de avere în altă formă. Ca urmare. . 45 .numărul participanţilor la tranzacţiile monetare. . Dimensionarea cantităţii de monedă necesară circulaţiei ridică două probleme importante: structurarea cantităţii de monedă în vederea dimensionării.factorii indirecţi legaţi de mărimea şi evoluţia cererii de monedă. . etc. .monedă în circulaţie. . .evoluţia previzibilă a cursurilor valutare.alte mijloace monetare în conturi. Numerarul în circulaţie se structurează astfel: . .numerar în casieriile firmelor şi instituţiilor publice. .creşterea venitului şi a volumului tranzacţiilor băneşti ale anumitor sectoare economice sau ale anumitor firme.cheltuielile legate de deţinerea monedei. .

. În ce priveşte numerarul la populaţie (cu circulaţie curentă) metodele folosite în dimensionare sunt multiple.mijloace monetare de rezervă necesare acoperirii unor cheltuieli neprevăzute sau alte scopuri.. Editura „Sarmis” Cluj-Napoca. A doua metodă. Literatura de specialitate recomandă prima posibilitate.mijloace monetare reprezentând economii de scurtă sau lungă durată etc.. Prin urmare. bazată pe metodele statice ar putea transpune pentru anul previzionat o serie de fenomene negative din anul precedent în domeniul decontărilor fără numerar (datorate blocajelor financiare sau folosirea unor instrumente de decontare insuficiente). Roşca .. Deci.. . vom încerca să abordăm în continuare metodele posibile de aplicat pe fiecare structură a cantităţii de monedă. abordează rulajul monetar ca aferent mărfurilor. * Problema metodelor folosite în dimensionare se poate rezolva în funcţie de factorii de care depinde fiecare componentă a cantităţii de bani necesari circulaţiei.mijloace monetare cu circulaţie curentă care apar ca diferenţă dintre veniturile şi cheltuielile populaţiei între două momente de obţinere..luându-se în considerare volumul decontărilor fără numerar dintr-o perioadă precedentă....I. + i . cheltuielilor totale ale populaţiei şi aferent veniturilor.B-ului este şi el stabilit în diferite programe ce se elaborează într-o economie. 46 . 1996.. printre care amintim: metodele clasice. V1 V2 Vi sau 16 T. dimensionarea monedei în conturi cu circulaţie curentă poate avea în vedere un rulaj stabilit în două feluri: .plecându-se de la volumul produsului intern brut previzionat şi cel pentru perioadele viitoare. .numerar în casele de circulaţie ale băncilor.. unde: Q= R R1 R2 + + . Metoda clasică. -numerarul la populaţie (cu ponderea cea mai ridicată) care este format din: .50. deoarece volumul P. Metoda calculelor normative de numerar poate să apară sub forma: ● calcului analitic16. Alte mijloace monetare în conturi se pot dimensiona în funcţie de factorii specifici fiecăruia. metodele adaptate particularităţilor naţionale ale fiecărei ţări.„Monedă şi credit”. pg.

Q=
în care: -

R1 ⋅ d z1 360

+

R2 ⋅ d z 2 360

+ ...... +

Ri ⋅ d zi 360

Q = cantitatea de monedă (numerar) necesară circulaţiei; R1, R2, …….., Ri = rulajul pe fiecare categorie de populaţie care realizează venituri cu aceeaşi frecvenţă şi le cheltuieşte în acelaşi fel; d z1 , d z 2 , ….., d zi = durata de revenire în zile a monedei (numerarului) la bancă pe fiecare categorie de populaţie care obţine venituri cu aceeaşi frecvenţă şi le cheltuieşte în acelaşi fel;

-

-

V1, V2, ……, Vi = viteza de rotaţie în coeficient pe aceleaşi grupe de
populaţie.

Dacă se fac calcule rezultă că d zi va fi jumătate din perioada de obţinere a veniturilor sau jumătate din perioada de cheltuire a acestora, dacă perioada de cheltuire este mai mare decât perioada de obţinere; ● calculului global, unde:
Q= R V sau Q= R⋅dz 360

în care: R = rulajul monetar total; V = viteza de rotaţie a numerarului pe întreaga populaţie; d z = durata medie în zile de revenire a numerarului la bancă.

iar,
dz =

∑d ⋅c ∑c
zi i

i

în care:

-

ci = cheltuieli pe fiecare categorie de populaţie care obţine venituri cu aceeaşi frecvenţă şi le cheltuieşte în acelaşi fel.

Mai sunt şi alte metode de calcul, dar ne vom opri aici şi vom concluziona că dimensionarea cantităţii de monedă reprezintă un amplu proces de analiză a tuturor factorilor de care această cantitate de monedă depinde.

1.2.5.3.

Dimensionarea circulaţiei monedei cu ajutorul balanţei veniturilor şi cheltuielilor populaţiei

În România, Balanţa veniturilor şi cheltuielilor băneşti (monetare) ale populaţiei s-a elaborat pentru prima dată în 1951, când s-a întocmit totodată şi darea

47

de seamă privind sursele de venituri şi modul lor de cheltuire. Din 1953 s-au elaborat în ţara noastră atât balanţe previzionale cât şi de execuţie. Din păcate, după 1990 a încetat elaborarea acestui instrument, atât pentru previzionarea circulaţiei monedei la nivelul unui an sau pentru mai mulţi ani cât şi ca instrument statistic de execuţie. După opinia unor specialişti, încetarea elaborării balanţei este pasageră şi nejustificată, dictată de situaţia monetară a României. În comisia statelor occidentale ea se elaborează şi în prezent şi rezolvă o serie de probleme ale asigurării echilibrului monetar în sfera veniturilor şi cheltuielilor monetare ale populaţiei. În aceste condiţii, ţara noastră nu poate renunţa la acest instrument preţios. Având în vedere aceste considerente, vom prezenta în continuare problematica sa. Elaborarea instrumentului respectiv decurge din anumite necesităţi obiective: - în economie nu există un document care să înmănuncheze şi să redea toate veniturile monetare ale populaţiei. Din acest punct de vedere balanţa este concepută ca un instrument în care apar toate veniturile populaţiei, acestea determinând puterea sa de cumpărare, care la rândul său este un factor important în asigurarea şi realizarea echilibrului; - prezintă importanţă şi modul de folosire a veniturilor, care nu este nici el reflectat în întregime în instrumente de previzionare. Cunoaşterea volumului şi structurii cheltuielilor populaţiei are importanţă deosebită în stabilirea volumului de mărfuri şi servicii necesare populaţiei; - balanţa serveşte şi pentru verificarea echilibrului monetar în sfera veniturilor şi cheltuielilor populaţiei; - acest instrument serveşte necesităţilor de analiză şi de caracterizare a unor aspecte principale ale politicii economice a guvernului, legate de nivelul de trai, de asigurarea unei circulaţii monetare normale etc.; - balanţa îşi aduce o contribuţie însemnată legată de stabilirea şi menţinerea unor proporţii juste între creşterea veniturilor monetare ale populaţiei şi creşterea fondului de mărfuri şi servicii; - cu ajutorul balanţei se determină indirect cantitatea de monedă (în numerar) necesară circulaţiei, prin cunoaşterea veniturilor şi cheltuielilor băneşti ale populaţiei. În ce priveşte conţinutul balanţei, putem spune că acesta cuprinde trei părţi: - veniturile; - modul de utilizare a veniturilor; - modificarea numerarului în circulaţie. În prima parte, veniturile apar ca principale surse de provenienţă din salarii, din care alocaţia pentru copii, veniturile populaţiei din valorificarea produselor agricole, venituri din pensii, burse, ajutoare etc. Acestea se stabilesc în funcţie de factorii de care depind fiecare.

48

În partea a doua, legată de, modul de utilizare a veniturilor, avem: cheltuieli pentru impozite, taxe, cotizaţii, contribuţii, etc; creşterea disponibilităţilor populaţiei; fondul de cumpărare al populaţiei. Ultima parte este legată de modificarea numerarului în circulaţie şi permite stabilirea acestuia la nivelul unui an întreg. 1.2.6. Viteza de circulaţie a monedei Definită iniţial ca numărul de plăţi la care participă moneda într-o perioadă dată, viteza de circulaţie a monedei măsoară frecvenţa cu care o unitate monetară îşi schimbă deţinătorul într-o perioadă dată. Această noţiune este fundamentală, deoarece o aceeaşi cantitate de monedă va servi pentru plata unui volum mai mare sau mai mic de operaţii de schimb şi invers. Un acelaşi flux de tranzacţii va fi asigurat de o cantitate mai mare sau mai mică de monedă. Ecuaţia lui Fischer evidenţiază legătura între viteza de circulaţie şi cantitatea de monedă:
M ⋅V = P ⋅ T → V = P ⋅T M

în care : P · T = fluxurile de păţi; M = cantitatea de monedă; P = preţurile; T = volumul tranzacţiilor.

Ecuaţia de mai sus ne demonstrează faptul că în condiţiile de monedă date, fluxurile de plăţi suferă influenţa vitezei de circulaţie, subiecţii economici nonfinanciari modificându-şi comportamentul la cererea (obţinerea) de monedă. Această modificare indezirabilă a fluxurilor monetare poate să se traducă printr-o modificare a nivelurilor generale ale preţurilor, al volumului tranzacţiilor sau ambele. 1.2.7.Dimensionarea ofertei de monedă Oferta de monedă reprezintă cantitatea de mijloace de reglare a schimburilor, mijloace puse la dispoziţia subiecţilor economici nebancari de către sistemul bancar. Esenţa monedei constă în faptul că poate fi în mod general acceptată ca mijloc de plată, însă această caracteristică nu permite definirea în mod unitar a ofertei de monedă în economiile contemporane, ceea ce a condus la delimitarea unor ansambluri, stadial integrabile, anumite agregate monetare care exprimă o anumită compoziţie a cantităţii de monedă existentă în economie. Modificările în totalul ofertei de monedă şi schimbările ratei de creştere a cantităţii de monedă afectează semnificativ variabilele economice esenţiale, ca de exemplu, rata inflaţiei, rata dobânzii, venitul naţional şi productivitatea muncii. Aceasta din urmă, utilizată cât mai complet, stabilitatea preţurilor, creşterea economică şi echilibrul plăţilor internaţionale depind direct sau indirect, de

49

sub forma depozitelor în conturi curente creditor. În concluzie. abordarea prin lichiditate. Abordarea prin tranzacţii măsoară (determină) cantitatea de monedă prin evidenţierea funcţiei monedei ca mijloc de schimb.schimbările în oferta totală de monedă şi de schimbările în creşterea cantităţii de monedă. 50 . Aceste rezerve necesare sunt determinate printr-o rată marginală de lichiditate. Dimensionarea (măsurarea) cantităţii de masă monetară creată însă de către băncile comerciale poate fi abordată în cadrul teoriei multiplicatorului de credite. Cantitatea optimă de monedă şi creşterea acesteia contribuie la crearea capacităţii naţiunii de a realiza aceste obiective. majorează depozitele beneficiarilor. Aceste noi credite alimentează conturile bancare. în condiţiile încadrării tranzacţiilor sistemului bancar în limitele cererii de monedă din economie. decât să-şi păstreze rezervele excedentare în moneda Băncii Centrale. băncile şi subiecţii nebancari – au componente şi funcţii diferite în cadrul aceluiaşi gen de tranzacţii. Dacă o bancă comercială dispune de un excedent de rezerve de monedă pe lângă Banca Centrală. ea îşi va mări creditele pentru a obţine un venit suplimentar sub forma dobânzii. ca un raport între creşterea cantităţii de monedă pe lângă Banca Centrală şi creşterea depozitelor bancare. amplificarea creditului diminuându-se cu fiecare val. ţinând seama numai de moneda scripturală sau luând în considerare şi numerarul. Există două abordări de bază cu privire la dimensionarea (măsurarea) cantităţii de monedă: abordarea prin tranzacţii. pentru a face faţă „fugii” de monedă. căci băncile pot crea monedă prin distribuirea de credite. În primul caz. dacă ele ştiu că îşi pot procura moneda centrală. comparativ cu rata marginală obişnuită. de obiectivele instrumentare şi coordonarea acestora în cadrul strategiilor economice. depozite din care se efectuează plăţi. existând creaţie monetară din momentul în care un credit este distribuit de către o instituţie financiară. Capacitatea de a crea monedă nu este legată de gesimea depozitelor. fiecare bancă trebuie să păstreze rezerve de monedă la Banca Centrală. Abordarea prin lichiditate a „măsurii monedei” subliniază că proprietatea distinctivă esenţială a monedei este aceea că ea reprezintă cel mai lichid dintre toate activele. în funcţie de rata necesară de lichiditate a fiecărei bănci. Oferta de monedă este şi rezultanta activităţii a trei categorii de subiecţi economici implicaţi în procesul de creare a monedelor – Banca Centrală. În loc de concluzie se poate sublinia că adecvarea definiţiei ofertei de monedă depinde de politica monetară a statului. tot sistemul financiar contribuie la crearea de monedă. care nu-i produce nimic. Valori succesive de credite şi depozite se propagă în sistemul bancar. procesul de creare a monedei depinzând deci de cererea de monedă. Abordarea se poate realiza în două stadii succesive.

reprezintă un obiectiv principal al politicii monetare. procesele economice se desfăşoară liber.fără perturbări şi în condiţii de eficienţă. De aici rezultă că în condiţiile unei rate necesară de lichiditate mai mică. 20% sunt afectate rezervelor necesare şi 80% constituie rezerve excedentare.Literatura de specialitate cunoaşte mai multe definiţii ale echilibrului monetar care pornesc. Echilibrul monetar Echilibrul monetar este o parte componentă a echilibrului economic general. procesele monetare fiind doar o reflectare a acestora. Majoritatea economiştilor consideră că în centrul atenţiei trebuie să stea numai procesele materiale ale reproducţiei . oferă condiţiile necesare pentru dezvoltarea armonioasă a economiei şi utilizarea cu cel mai mare randament a mijloacelor materiale şi monetare. la toate proporţiile reproducţiei. de distribuirea şi redistribuirea venitului naţional. respectiv a stabilităţii monetare. valorile de credit se înlănţuie astfel încât.. practic. Acestea din urmă pot fi afectate unor noi credite astfel încât creditele noi depuse în conturi curente vor fi în sumă de 500 u. de obicei. Întrucât cerinţele se referă. se reflectă în circulaţia monedelor.concordanţa dintre veniturile şi cheltuielile băneşti ale participanţilor la procesul de reproducţie. Se mai ştie că rezervele băneşti ale populaţiei (destinate unor perioade diferite) utilizate în alte scopuri şi înainte de termenul propus. poate influenţa 51 . În condiţiile economiilor bazate pe producţia de mărfuri. O monedă stabilă nu este de conceput decât în condiţiile în care în toate sferele şi sectoarele producţiei şi circulaţiei mărfurilor. implicit. care se bucură de încrederea populaţiei. din fiecare val de credite. începând cu proporţionalitatea în sfera producţiei materiale şi terminând cu buna organizare a plăţilor. precum şi în domeniul comerţului exterior. în condiţii de stabilitate a preţurilor. Existenţa echilibrului monetar şi.Presupunând rata de lichiditate egală cu 20% şi admiţând că suma rezervelor excedentare afectată creditului iniţial este de 100 u.3. iar cantitatea de monedă existentă asupra populaţiei să corespundă necesarului obiectiv. în stabilitatea lor. toate procesele legate de realizarea produsului social.desfăşurarea în condiţii de proporţionalitate şi eficienţă a proceselor din sfera producţiei materiale. să fie justificată din punct de vedere obiectiv. menţinerea echilibrului monetar. să se elimine pe cât posibil stocurile excedentare de mijloace de producţie şi bunuri de consum. expansiunea monetară va fi mai mare şi invers. este evident că poate exista o varietate foarte mare de definiţii. este necesară adaptarea cererii de mărfuri (mijloace de producţie şi bunuri de consum) şi servicii faţă de oferta de mărfuri şi servicii (conform jocului liber al ecnomiei de piaţă). În acest sens.m. încât posesorii de mijloace băneşti (operatorii economici şi pupulaţia) să le poată utiliza fără să se formeze sume reprezentând o cerere de consum nesatisfăcută. Este necesar ca produsele realizate de fiecare operator economic să poată fi vândute efectiv. premisă şi totodată consecinţă a echilibrului resurselor materiale. de la enumerarea cerinţelor acestuia. financiare şi valutare. a unei monede stabile. 1.. . Prin urmare. Ne raliem la acele definiţii ale echilibrului monetar care scot în evidenţă următoarele caracteristici esenţiale: .m. de 5 ori mai mare decât suma creditului iniţial.

Fs – fonduri financiare. de cele mai multe ori imprevizibile.1. nu influenţează masa monetară în circulaţie. Ca urmare. Acesta din urmă influenţează masa monetară. putând descrie procesul de restabilire a echilibrului perturbat la un moment dat. care se procură pe calea creditului bancar. se poate afirma. Referitor la relaţia: . pe planul activităţilor operatorilor economici productivi. pe bună dreptate. că volumul mijloacelor băneşti din economie reprezintă un factor deosebit de sensibil al echilibrului monetar. fiind exprimat de egalitatea între cererea şi oferta de monedă. cât şi în cea a numerarului. inclusiv a prevederilor privind proiectaţi. se poate spune că egalizarea A = I (A . În ceea ce priveşte mijloacele circulante ale operatorilor economici. precum şi respectarea cerinţelor încât creditul să fie acordat numai pe bază de garanţii materiale şi să fie rambursat la scadenţa stabilită. Conceptul primar de echilibru economic este echilibrul static. De asemenea. echilibrul raport cu mărimea acumulărilor termenelor de dare în funcţiune asigurarea realizării parametrilor în condiţii de eficienţă. ∆ n =∆ s F F 52 . Pentru aceasta. o importanţă deosebită o au măsurile ce se iau în permananţă pentru respectarea echilibrului bugetar. financiare. Echilibrul şi dezechilibrul economic Starea de echilibru într-o economie îşi are determinanţii în condiţiile economice. el putând fi supus unor influenţe de comportament. respectarea strictă a a noilor capacităţi. atât în sfera monedei de cont.3. includerea fiecărui moment al evoluţiei într-o structură corelativă a sistemului economic global. 1.investiţii) expresie a echilibrului economic. principiu care prevede excluderea folosirii emisiunii băneşti pentru acoperirea diferitelor cheltuieli ale statului. adică: Fn – fonduri împrumutate.echilibrul economic şi echilibrul financiar. I . distincţia care se face între mijloacele circulante proprii. care se formează permanent pe căile de participare a veniturilor curente şi care. echilibrarea relaţiilor economice externe Totodată. Echilibrul static este o simplificare metodologică a curgerii realităţii economice. monetare. folosindu-se metode specifice acestor activităţi. Acest concept de echilibru reflectă continuitatea evoluţiei. Echilibrul dinamic ia în considerare şi variabila temporală.echilibrul dintre venituri şi cheltuieli. s-ar impune corelarea veniturilor realizate cu posibilităţile de satisfacere a nevoilor de mijloace de producţie şi de alte mijloace destinate activităţii productive şi investiţiilor. implică egalitatea între cererea şi oferta de mijloace financiare. monetar mai presupune echilibrul investiţiilor în băneşti destinate investiţiilor. echilibrul monetar trebuie realizat în cadrul procesului circulaţiei.acumulări. şi mijloacele circulante împrumutate. Echilibrul economic reprezintă o constelaţie de variabile interdependente. fapt ce trebuie avut în vedere în realizarea stabilităţii monetare prin respectarea corelaţiilor arătate. Pentru realizarea echilibrului monetar. valutare şi sociale specifice fiecărei economii şi fazele de evoluţie a acesteia.

. care se realizează numai de către Banca Centrală. se dimensionează cu ajutorul bugetelor financiare ale agenţilor economici şi ai sistemului de contracte economice între aceştia.viteza decontărilor în general.Relaţiile dintre echilibrul financiar şi echilibrul monetar.modalitatea şi formele constituirii sistemelor de fonduri în cadrul economiei naţionale. Premisele asigurării echilibrului monetar Pentru realizarea echilibrului monetar.3. bugetar. iar împreună cu dezechilibrele financiare afectează echilibrul economiei în general. având un caracter dinamic. .echilibrul monetar se manifestă ca tendinţă.dependenţa proceselor monetare de cele reale este relativă.echilibrul monetar se realizează atât prin concordanţa care trebuie să existe între oferta şi cererea de bani. determinat de mutaţiile din sfera reală. .echilibrul monetar constituie un obiectiv. . cât şi prin concordanţele de pe pieţele economice. influenţat de procesele de producţie şi de circulaţia din economia de piaţă. circulaţia monetară exercitând. 1.formarea surselor de creditare şi distribuirea lor. de care sfera monetară este dependentă.corelaţiile care se asigură între bugetul de stat şi celelalte ansambluri valorice din economie constituie o condiţie primordială a realizării echilibrului monetar.3.3. Realizarea echilibrului monetar este condiţionată şi de înfăptuirea celorlalte forme de echilibru: financiar. cuprinde următoarele trăsături caracteristice: . 53 . al bugetelor locale.raportul în care se află cele două sfere ale circulaţiei monetare: sfera numerarului şi sfera monedei scripturale (virament). Interdependenţa dintre aceste resurse. la rândul ei.proporţia distribuţiei capitalului agentului economic propriu sau împrumutat (străin). o influenţă activă asupra proceselor materiale.emisiunea monetară. . . valutar. etc.viteza de rotaţie a resurselor monetare şi materiale. . trebuie îndeplinite condiţiile: .modul în care se formează şi repartizează veniturile şi cheltuielile prin intermediul bugetului de stat. 1. . Dezechilibrele monetare se răsfrâng asupra câmpului financiar.2. . La condiţiile de mai sus se adaugă şi factorii: . Echilibrul monetar nu înseamnă totdeauna şi echilibrul economic care este influenţat de mai mulţi factori. pun în evidenţă faptul că procesele monetare pot tinde spre echilibru nu numai prin intermediul tranzacţiilor financiare. Echilibrul monetar şi interpretările alternative Conceptul de echilibru monetar. de exemplu cele financiare. .

rambursarea creditelor bancare şi participarea la procesul de formare a resurselor financiare naţionale. Moneda şi inflaţia Inflaţia. Manolescu .„Moneda şi ipostazele ei”.. 1997. 54 .4. :Condiţiile şi factorii de influenţă ai echilibrului monetar se prezintă schematic astfel17: Procese financiare şi valutare Echilibrul sau dezechilibrul monetar Cererea şi oferta de mărfuri Bugetul de stat. reprezintă componenta esenţială a concepţiilor actuale asupra acestui fenomen degenerativ. interni şi externi Masa monetară Import export Balanţa de plăţi Capacitatea de plată a subiecţilor economici Sfera numerarului Sfera monedei scripturale 1. Editura Economică. integrarea acestuia în echilibrul economic de ansamblu. bugetele locale Cererea şi oferta de monedă Tranzacţii cu agenţii ec. pg. Bucureşti.3. Un element fundamental al asigurării echilibrului monetar dinamic îl constituie politica monetară. 17 Gh.65. privită din perspectiva monetară.

55 . . inflaţia. .stagflaţie – creştere economică negativă. Inflaţia ca fenomen monetar. Inflaţia în acest sens reprezintă o creştere cumulativă şi auto-întreţinută a nivelului general al preţurilor în interiorul unei economii. inflaţia. venituri sau cheltuieli.inflaţia prin costuri. inflaţia este o sumă de dezechilibre. numai dacă oferta de monedă ar fi în întregime autonomă în raport cu cererea de monedă. astfel că la originea creşterii preţurilor se află creaţia excesivă de monedă. Deci. nejustificată din punct de vedere economic a unor categorii de costuri (ex. generată de dezechilibrele structurale din economie. b. Moneda ar putea fi cauza primară a dezechilibrului inflaţionist. P = preţ. Formele prin care se manifestă inflaţia: . în această perioadă: a. . Într-o economie mai apar şi fenomenele: . iar excesiva creaţie monetară conduce inevitabil la inflaţie şi insuficienţa cantităţii de monedă provoacă recesiunea. V = viteza de circulaţie. reprezintă expresia unui dezechilibru global între fenomenele economice legate de conjunctură.inflaţia importată. fenomen monetar. generată de creşterea. salarii) şi apoi în influenţa negativă asupra preţurilor. unde: M = cantitate de monedă. creşterea preţurilor fiind caracteristica dimensională esenţială. fenomen economic global. . Inflaţia ca fenomen economic global.inflaţia prin avere. emisiunea de monedă este condiţia premisă a inflaţiei. Interpretarea fenomenului inflaţionist se axează pe două puncte de vedere. care amputează puterea de cumpărare a veniturilor şi a monedelor naţionale. când au loc creşteri ale cererii de monedă. generată de creşterea cererii globale de bunuri şi servicii în raport cu oferta inelastică. b.dezinflaţie – reechilibrarea economică. generată de mecanismele cursului de schimb. Revenind la ecuaţia lui Fischer: M · V = P · T. ci nu factorul cauzal primar. a.Unii economişti consideră masa monetară (oferta de monedă) factorul strategic pentru obţinerea stabilităţii economice. În cele din urmă putem afirma că. Alţi economişti spun că inflaţia este identificată cu creşterea preţurilor. P·T = fluctuaţiile tranzacţiei rezultă că. determină variaţia proporţională a preţurilor.inflaţia structurală. variaţia cantităţii de monedă. producţie.

* Cu ocazia respectivă s-a introdus sistemul zecimal. conchidem că INFLAŢIA este un proces de natură monetară. 38 variantă dominantă în acea vreme. exces care provoacă creşterea preţurilor.Creşterea preţurilor. iar de argint de 2. iar celelalte monede străine se primeau la toate casele publice până la baterea monedei naţionale. Inflaţia este un exces al cererii de mărfuri comparativ cu oferta de mărfuri. 56 . unde leul a fost împărţit în 100 de bani. contribuţia fenomenului monetar la procesul inflaţionist este condiţională. Acest lucru a însemnat un pas înainte în crearea sistemului monetar modern. rolul de echivalent general revenindu-i atât aurului cât şi argintului. pg 63 – 65. limitându-se pentru acesată monedă şi puterea de plată la 5 lei. sunt: * Este primul nostru sistem monetar naţional şi nu un nou sistem monetar. 18 Idem 16.18 * Sistemul bimetalist a fost primul nostru sistem monetar naţional. aşa cum s-a considerat de guvernanţii vremii. Unitatea monetară a fost definită prin lege cu 0. Italia. Pentru monedele de aramă se stabileşte şi cantitatea acestora (65 milioane buc. 10 şi 5 lei. care a condus la importante modificări în organizarea monetară a României. Cele două puncte de vedere. 5. Caracteristicile sistemului monetar instituit prin Legea din 1867. ci servea pentru transformarea diferitelor monede străine în lei. argint cu titlul 835 ‰. pe teritoriul României circulau monedele de aur şi argint ale ţărilor Uniunii Monetare Latine (Franţa. nu fac distincţie între natura inflaţiei şi originile acesteia. dar atunci ea nu avea o bază reală deoarec leul de calcul nu era o monedă efectivă. faţă de situaţia precedentă când leul (de calcul) era alcătuit din 40 parale. Formarea şi caracteristicile sistemului monetar românesc În anul 1867 au fost puse bazele sistemului monetar naţional.1. Inflaţia depinde şi de o serie de factori de natură nefinanciară sau neeconomică.4. iar dezechilibrele monetare nu sunt cauza procesului inflaţionist. fixându-se un raport de valoare între cele două metale monetare de 1 : 14. Sistemul monetar naţional al României 1.3226 gr. nu este decât consecinţa inflaţiei şi nu inflaţia însăşi. în măsura în care ea se traduce prin creşterea generală a preţurilor. aur cu titlul 900 ‰ şi cu 5 gr. Ideea că România ar fi avut un sistem monetar (al leului de calcul) s-a vehiculat în parlament.) şi valoarea lor (4 milioane lei). În concluzie putem spune că.5 lei) şi cupiurile monedei de aramă de 10. * Prin lege au fost stabilite cupiurile monedelor de aur şi de argint (de aur în piese de 20. ca monedă lagală a ţării. Belgia. ci un însoţitor al acestuia. 1. 2 şi 1 bani. 1 şi 0. Elveţia şi Grecia).4. * Conform legii. Dacă se are în vedere această distincţie. o dată cu înfăptuirea unei reforme monetare.

legea nefăcând referire decât la moneda metalică. Soluţia respectivă a avut la bază atât intersele capitalului autohton cât şi ale celui străin. el fiind împăţit în 100 de bani. Făcând o analiză asupra formării şi funcţionării primului nostru sistem monetar naţional.2.38 % din totalul pieselor bătute. .el a funcţionat de facto ca un sistem monometalist argint. moneda naţională a României. ar fi putut şi ea să procedeze în mod similar. . aşa cum rezultă indirect din textul legii monetare. Dacă România ar fi fost admisă în această uniune. monezile de aur au fost bătute doar în mod simbolic. Primii „lei” Din punct de vedere juridic. 1. ca urmare a acţiunii lui Greham. Factorii economici au fost determinaţi de efectele secetelor care nu au permis exportul masiv de cereale. 2. În 1870 se decide şi înfiinţarea unei monetării româneşti unde să fie emise monedele. Aceasta a fost influenţată de acţiunea unor factori economici şi politici.100 lei. 57 .4. După cum s-a mai spus. iar 1 kg de argint 200 lei. Astfel. Legea prevedea baterea monedelor din aur de 5.3226 grame aur. România nu a făcut parte. valoarea lor ridicându-se numai la 102. şi 20 lei şi din argint de 50 bani.în România a fost adoptat sistemul monetar bimetalist într-o perioadă când erau vizibile neajunsurile acestui sistem. sursă care putea aduce aur în ţară. Astfel. etalonul lui. iar factorii politici pot fi legaţi de interesele celor două mari imperii ca statul român să nu-şi bată monedă proprie. Monetăria. noul leu românesc avea o valoare mare de: 1 kg de aur reprezentând 3. Capitalul autohton obţinea avantaje materiale de pe urma agioului aurului faţă de argint (diferenţei plătite în plus. Leul a devenit monedă naţională. atunci când a fost promulgată „Legea pentru înfiinţarea unui sistem monetar şi pentru fabricarea monedei naţionale”. putem desprinde următoarele concluzii: . Valoarea leului. de 1 leu şi 2 lei. de cei care îşi procurau pe piaţă aur în schimbul argintului). deşi a fost legiferat ca sistem bimetalist. dreptul de batere i-a fost rezervat statului.primul sistem monetar naţional a fost în întregime metalist. din Uniunea Monetară Latină. iar capitalul străin dominant în economie obţinea câştiguri din îndrumarea spre România a argintului depreciat. 5 şi 10 bani din aramă. .până la Războiul de Independenţă a României. cu menţiunea: Carol I domnul Românilor. leul. 10. iar Imperiului Habsburgic nu-i convenea faptul că primele monede de aur de 20 lei purtau pe verso efigia lui lui Carol I. dar legea monetară a obligat a se primi la plată orice cantitate de monedă de aur şi argint ale ţărilor membre uniunii. Privire istorică asupra sistemului monetar românesc. Imperiul Otoman pretindea să se înscrie pe moneda naţională a României un semn distinctiv al independenţei faţă de aceasta. Ca diviziuni s-au bătut monede mărunte de 1. era reprezentată de 5 grame de argint sau de 0. care a avut sediul în Bucureşti (Şoseaua Kiseleff) a funcţionat cu întreruperi până în 1890 când a fost consemnată ultima comandă de monedă.* Baterea monedei de aur şi argint nu a mai avut la bază principiul baterii libere. apărea pentru prima dată sub această denumire în aprilie 1867.000 lei şi reprezendând doar 0. peste raportul de valoare fixat de lege.

termen care nu a mai operat. pentru că ducea la scăderea preţului pământului. să fie acoperită într-o monedă inferioară (biletele ipotecare).) ca primă instituţie de emisiune a statului român independent. * Apariţia primilor bani de hîrtie sub forma biletelor ipotecare Banii de hârtie au fost emişi în vederea acoperirii cheltuielilor statului român pentru ducerea războilui de independenţă pe de o parte. biletele ipotecare şi-au păstrat totuşi o anumită stabilitate relativă expicată de faptul că. domenii ce însumau o valoare dublă faţă de emisiunea de bilete ipotecare. fie prin contracararea de către statul român a unui împrumut intern în condiţii avantajoase. deoarece în anul 1888 a fost contractat un împrumut intern destinat răscumpărării în întregime a biletelor ipotecare. în sensul că erau supuse deprecierii. În acest sens s-a prevăzut o acoperire în stoc de aur şi argint. În 35 de ani (1880-1915). Cu toate că întruneau toate caracteristicile banilor de hârtie. Statul a împuternicit Ministerul Finanţelor să emită bilete ipotecare în valoare de 30 mil. 10. dar nepuse în circulaţie. Momentul respectiv este marcat de semnificative modificări aduse sistemului monetar românesc. în cupiuri de 5. în primul rând.18 lei. 1 dolar – 5. Totodată au fost prevăzute şi condiţiile de retragere a acestora. care nu era altceva decât banul de hârtie. ci prin contractarea unui împrumut intern. 1 liră sterlină – 25. până la primul război mondial. moneda naţională. Biletele ipotecare erau garantate printr-o ipotecă de rangul I asupra unor domenii ale statului (moşii). care s-au tezaurizat în condiţii de război. ci titluri ale unui împrumut de stat şi ca atare l-au păstrat asupra lor (banii de hârtie se depreciază în procesul circulaţiei). 20. fie prin vânzarea domeniilor statului.Mai trebuie spus că. 50. căt şi pentru acoperirea altor cheltuieli pe de altă parte. Denumirea de bilete ipotecare înlocuia pe cea de bilete de tezaur din 1866.24 lei. * Înfiinţarea în anul 1880 a Băncii Naţionale a României (B. Totodată pentru bancnotă se 58 . şi 500 lei. după 1880 (când s-a înfiinţat Banca Naţională a României) au apărur şi bancnotele de 20 lei. care în acea perioadă suferea o scădere tot mai accentuată a valorii pe piaţă. ele au înlocuit în circulaţie monedele de aur. a avut una din cele mai puternice monede ale continentului. Leul românesc se raporta astfel: 100 lei – 99.N. Retragerea a fost amânată iniţial până în anul 1885 şi apoi până în anul 1912. raportată la aur şi argint. în al doilea rând. Retragerea biletelor ipotecare din circulaţie a fost stabilită pentru anul 1883 dar nu prin vânzarea moşiilor statului (care trebuia să înceapă în 1879). lei. O primă modificare este legată de apariţia unui nou tip de monedă superioară şi anume bancnota. Aceste bilete ipotecare au fost înzestrate de către stat cu putere circulatorie. precum şi o acoperire în bilete ipotecare. Vânzarea moşiilor de către sat nu convenea moşierimii.R. 100. în sensul că obliga creditorii statului să le primească în contul datoriilor pe care le avea. în al treilea rând. soluţie discutabilă. 1 marcă germană – 1.25 lei.000 lei. România era conectată la sistemele moderne europene şi. cum este bancnota. din circulaţie. deţinătorii de bilete ipotecare nu le-au considerat drept bani de hârtie. când un tip de monedă superioară.91 franci francezi (aproape la egalitate). cu acoperire în aurul din depozitul băncii. Prin noul sistem monetar. 100 lei şi 1. nua cunoscut inflaţie. Leul avea asigurată convertibilitatea liberă. ele au circulat exclusiv în compania monedei de argint.

aur cu titlul 900 ‰). ruble de Lwov.R. în timpul primului război mondial.a asigurat stabilitatea monetară. a fost înfăptuită în două etape: . Primele bancnote ale B. Germania emite prin Banca Generală Română bani de hârtie. 5.acoperirea bancnotei creşte de la cel puţin 33 % la 40 % stoc metalic aur.N.3226 gr. . prin care statul se angaja să restituie către B. Din 19 Idem 16. pentru a nu se aduce altele la schimbare. * Unificarea monetară din 1920 – 1921. 2 şi 1 bani.5 lei. concretizată în încheierea între B. fapt ce a favorizat introducerea frauduloasă în ţară a unei mari cantităţi de bancnote străine. unificarea monetară a întârziat câţiva ani faţă de unificarea politică.N. din valoarea bancnotelor emise.se adoptă forma convertibilităţii integrale în aur a bancnotei. 1 şi 0. După cum s-a putut observa. au fost emise bilete proprii ale B. * Soluţia de deflaţie – devalorizare din anul 1925. prin funcţionarea mecanismului tezaurelor şi reglarea spontană a cantităţii de bani în circulaţie. . scăzându-i puerea de cumpărare. Ulterior. garantaţi cu un depozit al statului german la Reichs Banc din Berlin. . leul a fost definit numai în aur. .R. BNR emite bancnote şi pentru acoperirea cheltuielilor statului. şi statul român a două convenţii.cea de declanşare a fixării bancnotelor străine (coroane austro – ungare.N.cea de schimbare propriu-zisă a acestora cu bancnote ale B. rubla Romanov) şi a leilor emişi de Germania (ca bani de război). În acest fel.R.N.R. Acum moneda de argint a devenit monedă metalică obişnuită..19 * În perioada primului război mondial. Ocazia aceasta a dat prilejul inventarierii semnelor monetare şi a ştampilării lor.cu această ocazie. 67 – 73. garantate cu bonuri de tezaur.R. cu aceeaşi cantitate ca în anul 1867 (de 0. fapt ce a agravat procesul inflaţionist. iar cele de aramă de 10. leul se depreciază masiv. monedele de argint au rămas cele de 5. Unificarea monetară s-a făcut prin contractarea de către statul român a unui împrumut de la B.R.N. * Trecerea la monometalismul aur în anul 1890 şi renunţarea la bimetalism. aşa că pe bună dreptate se poate spune că perioada cuprinsă între 1890 şi anii de început ai primului război mondial poate fi considerată „perioada de aur a sistemului monetar al României”.prevedea o convertibilitate metalică integrală în aur şi argint. Totodată.monedele de aur a rămas cele de 20 şi 10 lei. au fost puse în circulaţie în anul înfiiţării şi nu erau altceva decât vechile bilete ipotecare transformate în bancnote prin aplicarea unei ştampile cu denumirea Băncii Naţionale a României peste vechea denumire de bilet ipotecar.N. garantat cu bonuri de tezaur. pg. . Sistemul monometalist românesc introdus în anul 1890 prezenta următoarele caracteristici: . datoria contractată înainte şi să nu mai contracteze alte datorii. 59 . 2. ca urmare a formării statului naţional unitar român.

recunoscându-i-se astfel oficial masiva depreciere pe care o suferise. s-a făcut. . limitând valoarea acestora la 3 mil. .N. prin care se autoriza B. iar a doua convenţie privea plafonarea emisiunii de bancnote la nivelul atins la sfârşitul anului 1924. deoarece bancherii străini cereau un privilegiu (garanţie) de rangul I asupra veniturilor statului din monopoluri.R.pe linia acoperirii bancnotei se modifică atât procentul metalic de aur şi devize liber convertibile la 35 % din volumul aranjamentelor la vedere ale B.legea monetară de stabilizare propriu-zisă.păcate această soluţie nu a dat rezultatele scontate.R. de la alte bănci de emisiune străine. în acest fel conţinutul în aur al leului scăzând de 32.26 ori faţă de ultima definire. prin Casa Autonomă a Monopolurilor creată cu acest prilej. legate de consolidarea economică internă şi restabilirea încrederii străinătăţii în economia României şi condiţii legate de crearea premiselor pentru funcţionarea normală a B.s-a realizat pe calea devalorizării. limitată ca sumă necesară procurării unui lingou întreg de aur şi convertibilitatea în valute). Această reformă a constat dintr-un mănunchi de legi şi programe menite să stopeze procesul deprecierii leului şi anume: . deci pe seama unei operaţii scriptice.N.R.reforma monetară s-a realizat în fapt prin contractarea a 6 împrumuturi externe.R.statul a preluat o mare parte din portofoliul imobilizat al B. 5. * Reforma monetară de stabilizare din 1929.N.R.. . .N.N. aur cu titlul 900 ‰. legea nemaifăcând referiri decât la bancnota şi moneda din metale obişnuite de 1. din care 25 % stoc metalic de aur în casă sau în depozite în străinătate. Prima convenţie a avut în vedere lichidarea emisiunii de stat şi întărirea circulaţiei fiduciare pe o perioadă viitoare. . 2.N. adoptându-se toate formele convertibilităţii cunoscute până atunci.lichidarea datoriei statului la B. . pe seama diferenţei din reevaluarea stocului său de aur. lei. Contractarea respectivă s-a înfăptuit de către statul român indirect. Între caracteristicile principale ale reformei monetare din 1929.elaborarea programului de stabilizare a leului. 10 şi 20 lei. . contractare realizată treptat. de a împrumuta în caz de nevoie. necesar atât stabilizării monetare cât şi dezvoltării economiei. la alegerea B.legea pregătitoare stabilizării monetare. în bună măsură. cu anexele sale. care prevedea condiţii generale. 60 . conţinutul leului fiind definit cu 10 mg.legea privitoare la contractarea unui împrumut extern.se reintroduce convertibilitatea bancnotei B. (convertibilitatea integrală în aur. încheind cu acestea convenţii pentru deschiderea şi utilizarea de credite sub formă de economii şi să cumpere nelimitat devize convertibile în aur.R.R. . amintim: .constată pentru prima dată dispariţia monedei de aur şi argint din circulaţie. ea neputând să oprească procesul de depreciere a leului. la purtător şi la vedere.N. .

.legea privind stabilirea principiilor de formare a preţurilor şi tarifelor. deşi România făcea parte din coaliţia învingătorilor.5 %. pur şi simplu. .N.efectele secetei din vara anului 1946.deflaţia prin vânzarea aurului s-a mai folosit în această perioadă şi de alte ţări ca: Elveţia. când procesul de depreciere a leului nu era aşa de pronunţat. atingând niveluri foarte ridicate mai ales în perioada celui de-al doilea război mondial şi în anii următori. legate atât de refacerea economiei. S-a prevăzut baterea a 1 milion de medalii.Reforma monetară din 1929 a fost puternic afectată de efectele crizei economice generale din anii 1929 – 1933. Deprecierea leului în această perioadă a fost motivată de o serie de factori economici. preţurile cu amănuntul au crescut cu 47 %. .medalia de aur constituia o primă asigurare împotriva deprecierii leului. iar circulaţia bănească a crescut cu 306. Convertibilitatea leului a fost complet anulată în timpul crizei şi au fost luate măsuri restrictive privind circulaţia devizelor.legea monetară de stabilizare. Pe baza acestei soluţii au fost retrase din circulaţie 65 miliarde lei.nu s-a reuşit să se atingă nivelul antebelic al producţiei industriale. au luat-o razna. statul român a trebuit să emită o serie de bani de hârtie (în august 1947 acestea se ridicau la 7). Grecia. Asemenea soluţie este motivată astfel: . a 5895 kg aur. India. cu toate că s-au luat măsuri în acest sens. reprezentând 16 % din cantitatea existentă în circulaţie. fiind a patra ţară în ceea ce preveşte contribuţia umană şi materială la înfângerea Germaniei fasciste. Soluţia însă n-a putut opri deprecierea leului. ce a încărcat circulaţia bănească.în decembrie 1944 – ianuarie 1945.bugetul statului era grevat de o serie de cheltuieli. * Reforma monetară din 15 august 1947 a constat dintr-un complex de legi menite să însănătoşască situaţia economică şi monetară a ţării: . Aceasta a dus la ieşirea din tezaurul B.R. Dobrogea şi care a determinat o lipsă acută de produse agricole şi creşterea masivă a preţurilor acestora. în sensul că cei care subscriu la un împrumut de 50. iar deprecierea externă a leului faţă de dolarul SUA a fost de peste 16 mii ori. fiecare medalie cântărind 6. . aur cu titlui 900 ‰. cât şi plata unor despăgubiri de război faţă de Uniunea Sovietică. depăşind de peste 8 mii de ori nivelul în 1947 faţă de 1938. . 1944 aceste preţuri au crescut cu 345. Deprecierea leului s-a accentuat semnificativ în perioada următoare.legea privind obligativitatea cedării aurului şi devizelor către B.8 %. financiari şi monetari: . 61 . s-a întreprins o soluţie de deflaţie. Prin urmare. care a afectat o serie de regiuni geografice ca Moldova. asocierea împrumutului refacerii naţionale cu o emisiune de medalii de aur.000 lei o medalie de aur. Preţurile cu amănuntul. în perioada 1934 – 1939.R. . China.55 gr.N.. În felul acesta.000 lei erau singurii în măsură să cumpere cu 15. iar în perioada iunie 1941 – sept.

reforma s-a înfăptuit prin schimbarea leilor vechi cu lei noi la raportul invariabil de 20. de 100. acestea din urmă având o putere de cumpărare mult mai mare ca înainte. 1. .o sumă egală cu totalul salariilor plătite în luna iunie 1947.s-a înfăptuit în calea revalorizării leului. ceea ce este în discordanţă cu evoluţia puterii de cumpărare a leului. 12 ori.a stabilit un nou raport între preţuri şi salarii. orfani de război 3 mil. bilete de tezaur de 20 lei şi monedă metalică de 0. .nu se mai face nici o referire cu privire la convertibilitatea bancnotei.) care au determinat ca la 26 ian. aur cu titlul 900 ‰. care nu a crescut. . care a avut următoarele caracteristici: .întregul numerar deţinut. .5 mil lei vechi . privind acoperirea bancnotei de a deţine un stoc de aur de minim 25 % din volumul angajamentelor sale la vedere. .R. conţinutul în aur a acestuia stabilindu-se la 79.. preţurile pe piaţa ţărănească au crescut de cca. . a scăzut. ..legea privind recalcularea patrimonului societăţilor pe acţiuni.R.a sporit stocul de aur şi devize ale B.R. . lei vechi.persoanelor fără profesie şi militarilor 1. . unitatea monetară fiind definită cu 6.997 %). .6 mg.000 : 1. reducându-se cu 99. 500 şi 1000 lei.a avut o serie de efecte favorabile asupra economiei: .N.s-a înfăptuit pe calea devalorizării leului. . . în timp ce preţurile produselor industriale au rămas neschimbate.N.obligaţia B.N. ci din contră. aur fin. 2 şi 5 lei.346 mg.familiilor de agricultori pe cap de familie 5 mil. lei vechi. 3 ori. .instituţiilor publice . Conţinutul în aur a leului a crescut de cca.a redus masiv cantitatea de bani în circulaţie (prin efectul schimbului. invalizi.a creat premise pentru dezvoltarea forţelor de producţie etc. limitându-se însă suma schimbată după ocupaţia persoanelor fizice şi calitatea persoanelor juridice. falsificări etc.salariaţilor şi pensionarilor din sectorul public şi particular.în circulaţie urmau să funcţioneze: bancnote ale B. astfel: . faţă de 1947.50 . 1952 să se legifereze o nouă reformă monetară.întreprinderilor . Principalele caracteristici ale reformei monetare din 1947 sunt: . * Intervalul dintre anii 1947 şi 1952 se caracterizează printr-o serie de schimbări majore în economia românească (masa monetară a crescut în ritmuri superioare faţă de creşterile indicatorilor economici.a dus la creşterea puterii de cumpărare a veniturilor bugetare. 62 . proasta calitate a semnelor monetare.

de 1. avem de-a face în economia României cu un proces inflaţionist. Bancnotele B.N. Alţii.R. Intervalul 1976 – 1980 se caracterizează prin creşterea salariilor cu cca.E. fără a fi considerată reforma monetară. se transformă în monedă metalică.R. pensiilor (de 20:1).. înlocuindu-le cu bancnotele B.sumele peste 3000 lei vechi s-au schimbat la raportul de 400:1. 35 %.C.soldul depunerilor la C.s-a schimbat la un raport de două ori mai avantajos decât numerarul.3000 lei vechi s-au schimbat la raportul de 200:1. în anii opt zeci avem o creştere a masei monetare în circulaţie. 1954. au fost recalculate la raportul de 20:1. deziderat nerealizat. monedă divizionară din metal obişnuit de 1. . de 10. . superioară ritmului de creştere a principalilor indicatori economici.N. Acest fenomen a dus la o creştere însemnată a preţurilor produselor alimentare. 10 şi 25 bani care au circulat o bună perioadă de timp. preţurile. Faptul acesta a determinat oficialităţile comuniste să recunoască contradicţia dintre producţie şi consum în sectorul producţiei bunurilor de consum. 1989 nu a stopat acest fenomen. salariile. . După reforma monetară din 1952. .s-au introdus trei categorii de semne monetare: bancnote ale B. 25 şi 100 lei. 3 şi 5 lei în 1966.N.fără să li se 63 .s-a admis la schimb întreaga masă monetară în circulaţie. salariilor. Unii specialiştii au motivat o astfel de ridicare a conţinutului în aur. s-a ridicat conţinutul în aur a leului la 0. dar fără o creştere a volumului producţiei corespunzător. doar prin necesitatea stabilirii unor cursuri paritare favorabile nouă. preconizându-se creşterea în ritmuri mai accelerate a producţiei acestor bunuri. au afirmat că prin această măsură s-a corectat conţinutul în aur stabilit în 1952 faşă de raportul de modificare a preţurilor. aur fin. calitatea celui care schimbă. Revoluţia din dec. restituirea părţilor sociale .sumele în numerar între 1000 . plecând de la ideea că toate semnele monetare se emit după acelaşi regim. leul menţinându-şi puterea de cumpărare. . Astfel: . Ca urmare. Din păcate. aceasta fiind ultima declarare oficială a conţinutului în aur a leului. 3 şi 5 lei..R. cu toate că documentele oficiale făceau referiri la creşterea acestei puteri. Se renunţă la categoria de bani „bilete de tezaur” în anul 1963. dar s-a diferenţiat raportul de schimb în funcţie de o seamă de criterii: mărimea sumei schimbate.sumele în numerar până la 1000 lei vechi s-au schimbat la raportul de 100:1. La 31 ian. 3. aceasta şi datorită măsurilor luate în economie: renunţarea la corelaţia dintre indicatorii economici şi salarii.întreprinderile şi instituţiile au schimbat numerarul deţinut în casă la raportul de 200:1. . bilete de tezaur ale Ministerului Finanţelor de 1. de aceleaşi cupiuri. ci l-a agravat.disponibilităţile întreprinderilor în conturi. pensiile etc. * Alte momente ale sistemului monetar românesc. situaţia monetară a României s-a caracterizat printr-o oarecare „stabilitate”.148112 gr.

BNR a continuat să creeze şi să pună în circulaţie însemne monetare mai valoroase şi cu un nou design.000 lei şi 10. 50. aceştia din urmă fiind retraşi treptat. .000 lei. 15 şi 25 de bani emise în perioada comunistă. Astfel.Legea nr. Dacă suntem cumva curioşi să aflăm unde se tipăresc banii. Leii noi exprimă valori de 5 lei (50. Vor fi probabil ultimii „bani” româneşti care vor circula până vom trece la moneda unică europeană euro (€ – probabil în 2o12).000 lei. în buzunare existau mulţi bani.000 lei.000 lei şi „mărunţişurile” (monezile) de 5. 1 leu şi cinci multipli. precum şi „hârtii” de 200. ultimul „ban” românesc ? Începând cu luna martie a anului 2005..000 lei → se fac în ţară. acestea n-au reuşit să oprească inflaţia.000. 5. pe măsură ce BNR a putut asigura numerarul necesar pe piaţă.000 lei 20 Sursa: Ziarul “Jurnalul Naţional” din 3 ianuarie 2005. dar fără a fi create premisele unei corelaţii corecte între cerere şi ofertă etc. 50 şi 100 lei.000 lei vechi). 10. 5.000. Banca Naţională a României a emis şi pus în circulaţie „mărunţiş” de 1.000 şi 10. în străinătate. au constituit suficiente motive care au condus la necesitatea introducerii în circulaţie a unor bancnote şi monede de valori nominale mai mari (dar şi într-o nouă prezentare grafică). Toate acestea.000 lei şi respectiv 1. dar puterea de cumpărare era mică.000. la Imprimeria Băncii Naţionale. De reţinut că micuţele monede de 5. 10.000 lei şi 100. 64 . au ieşit din circulaţie abia în 1996. menţinerea unui nivel scăzut al producţiei (50 – 60 % faţă de anul 1989). 20. În perioada octombrie 1990 – noiembrie 1996. drapelul şi stema. Totodată.20 * Leul greu (nou). iar însemnele cu valoarea de 500. De la 1 iulie 2005. în a doua jumătate a anului 1997. Noile monede şi cupiuri şi-au făcut apariţia abia în luna iulie. 5. monezile se bat la Monetăria Statului. banii noi au circulat paralel cu cei vechi.000 lei. În acelaşi timp. De altfel. Iată: bancnotele cu valoare nominală mică de 10. Dar şi inflaţia.000 lei vechi reprezentă 1 leu nou (greu). 500. Cu toate că s-au luat unele măsuri antiiflaţioniste. 10 lei (100. 348 din 14 iulie 2004 privind denominarea « leului ». printre altele. Structura cupiurilor este formată din şase bancnote.000 lei.000. BNR stabileşte cu cine se lucrează în anul următor”. O perioadă.000 lei vechi). Liberalizarea preţurilor şi a sistemului de salarizare începând cu anul 1990 a determinat amplificarea circuitelor băneşti în numerar. Alături de aceasta mai circulă bancnotele de: 500. Toate acestea au condus la o depreciere masivă a leului în primii ani după revoluţie şi în următorii. precum şi din patru monede metalice. cea mai valoroasă bancnotă aflată în circulaţie (ianuarie 2005) este cea de 1.000 lei reconcepute grafic. luna decembrie a anului 1996 a marcat încheierea acţiunii de retragere din circulaţie şi distrugerea bancnotelor şi monedelor metalice aparţinând vechii emisiuni.000 lei vechi). au intrat pe piaţă noile bancnote de 1. Acestea au fost primele emisiuni monetare după 1978. 100. Republica Socialistă România se „transformase” în România şi îşi schimbase.asigure un fond sporit de marfă. PREŢURILE au fost afişate în leii grei (noi) şi în leii vechi. etc. În urma acestor competiţii de oferte. 10.000 lei. liberalizarea preţurilor (fenomen normal economiei de piaţă). 1. 50.000 şi 50. Dar epopeea banilor actuali nu s-a încheiat cu cele precizate mai sus. “La sfârşitul fiecărui an se organizează licitaţii la care participă cele mai mari imprimerii din Europa şi din lume. 50 lei (500.000 lei.000 lei şi 500 lei. 100 lei (1. Altfel spus. Dar.000.

Între caracteristicile teoriei monetare amintim: 65 . cantitate de monedă necesară circulaţiei) şi o serie de variabile reale (produs intern brut. dimensiunea bancnotei de 1 leu este la fel cu dimensiunea bancnotei de 5 euro. al mişcării capitalurilor şi transferului acestora asupra producţiei şi asupra nivelului general al preţurilor.000 lei vechi) şi 50 bani (5. Concept şi consideraţii generale privind teoria monetară Obiectul teoriei monetare îl constituie reliefarea legăturilor existente între monedă (ca masă monetară în circulaţie.natura.000 lei vechi). România va trece la euro (spun surse oficiale ale BNR).vechi) şi 500 lei (5. Astfel. leul greu (nou) va circula singur pe piaţă.000.5. referindu-ne concret la obiectul teoriei monetare. capitalul existent). funcţiile şi rolul monezilor. putem spune că aici intră următoarele probleme fundamentale: . . 100 lei → 100 euro şi 500 lei → 200 euro.crearea monezilor (oferta de monedă).cel al modului în care moneda acţionează prin intermediul dobânzii. . De asemenea. 10 bani (1. de dimensiunea euro. scopul teoriei monetare este bine conturat. .5. Teoria monetară cunoaşte trei stadii: . Teorii monetare 1. Deci. pe de o parte şi nivelul preţurilor.valoarea acestora. când integrarea României în structurile Uniunii Europene s-a produs.cantitatea de monedă necesară circulaţiei (cererea de monedă). 1.modul de asigurare şi realizare a echilibrului monetar. Noile bancnote şi monede vor fi ultimii bani româneşti. 10 lei → 20 euro.cel al luării în considerare a relaţiei dintre masa monetară în circulaţie şi nivelul preţurilor. Divizorii leului greu (nou) sunt: 1 ban nou (100 lei vechi). . 5 bani (500 lei vechi). în decursul cărora se manifestă succesiv diferite efecte ale preţurilor şi veniturilor. după anul 2012 sau 2014. 50 lei → 50 euro.1. . Bancnotele cu valoare echivalentă vechi şi noi arată la fel. în vederea realizării unor obiective de politică economică. însă cele noi sunt mai mici.000 lei). De la 1 ianuarie 2007. 5 lei → 10 euro. sub aspectul variaţiei veniturilor. deoarece. teoria monetară este parte a teoriei economice. constând dintrun ansamblu de măsuri luate de către stat pe plan monetar. . pe de altă parte.cel de analiză a raportului între masa monetară în circulaţie şi volumul mărfurilor. acela de a crea bazele ştiinţifice necesare promovării politicii monetare. gradul de folosire a resurselor. produs naţional. Prin urmare.

fără aplicare concretă. teoriile monetare în cea mai mare parte a lor au avut o tratare teoretică corespunzătoare. . se disting două tipuri importante de teorii monetare: .metodele de abordare a fenomenelor monetare: metoda pozitivă – constând în tratarea lucrurilor aşa cum sunt şi metoda normativă – constând în investigaţiile ce urmăresc stabilirea direcţiilor în care urmează să se acţioneze în vederea modificării unor procese monetare. distingem: .teorii monetare rămase doar la nivel de puncte de vedere.teoria monetară are un caracter relativ şi variabil. * După rolul şi implicaţiile teoriilor monetare asupra evoluţiei reale a economiei (mecanismul de transmiterea efectelor). .teorii monetare cu rol şi de politică monetară.. determinat de următorii factori: .diferenţierea şi specializarea anumitor grupe de teorii monetare.5.diferitele variabile endogene şi exogene luate în studiu. . în opoziţie cu ştiinţele naturii. .teorii monetare ale economiei de piaţă (capitalistă). se impune o clasificare a acestora din mai multe puncte de vedere: * Din punctul de vedere al sistemului social – economic pentru care au fost elaborate. .premisele sale. Acest lucru are la bază două procese opuse: ..variabilitatea obiectului său. Pentru început. ca număr şi structură.teorii monetare (din păcate) centralizate (socialisto – comuniste). . în funcţie de scopul urmărit. Deoarece prezentul ne rezervă o mare diversitate de teorii monetare. dar au fost şi cazuri în care acestea au apărut în procesul funcţionării mecanismului monetar.2. Principalele teorii monetare 66 . . ce prezintă o dinamică rapidă de la o perioadă la alta. a unor instituţii etc.în cadrul teoriei monetare se realizează combinaţii specifice de elemente cantitative şi calitative. şi – integrarea acestora în ansamblul ştiinţei monetare. .implicaţiile pe care le are teoria monetară. .prezentul ne oferă o diversitate de teorii monetare. ce determină complexitatea mai mare sau mai mică a metodelor folosite de teoria monetară. în sensul schimbării calitative permanente.teoria monetară reprezintă o combinaţie specifică de elemente micro şi macroeconomice. 1.

67 . au existat controverse între două şcoli monetare engleze: şcoala monetară şi şcoala bancară. cu condiţia să aibă o acoperire în aur de aceeaşi valoare. acest lucru ar fi însemnat o reglementare a emisiunii de bancnote. astfel încât orice reducere a deţinerilor de aur din partea Băncii Angliei să se concretizeze într-o reducere egală sau proporţională a emisiunii de bancnote. pg. iar stabilitatea monetară nu poate fi concepută fără existenţa monedei de aur sau argint.teoria cantitativă a monedei.teoria metalistă. Printre iniţiatori amintim: Thomas Mun.teoria monedei ca instrument tehnic de schimb. Banca Angliei putea emite orice cantitate suplimentară de bancnote. Contemporanii care au îmbrăţişat respectiva teorie au mers pe ideea că moneda are numai rolul de pură deservire a circulaţiei mărfurilor. să fie emisă fără acoperire metalică.21 * Teoria monedei ca instrument de schimb Teza principală a acestei teorii este aceea că moneda este considerată ca rezultat al unei convenţii între oameni pentru depăşirea dificultăţilor trocului. * Teoria metalistă Apariţia acestei teorii este legată de perioada acumulării primitive a capitalului. . Această teorie a fost susţinută încă de Aristotel şi a fost dezvoltată de clasicii economiei engleze Adam Smith şi David Ricardo. Teoria este legată de „concepţia rentabilităţii monedei” şi de concepţia că moneda reprezintă o deosebită invenţie. moneda. iar remediul l-ar constitui disciplinarea acestei emisiuni. 21 Idem 16. Problema ridicată de această teorie este legată de modul în care emisiunea bancnotei trebuie ancorată de baza metalică. 76. astfel încât ea să se comporte la fel ca şi baterea monedei metalice cu valoare integrală.teoria marxistă a monedei.Gândirea monetară s-a concretizat în elaborarea următoarelor categorii de teorii monetare: . adică o parte din bancnote apreciată empiric că nu va fi convertită în aur niciodată. Această concepţie a fost legiferată de oficialităţile engleze. Practic. . Prin urmare. modificarea cantităţii de bancnote în circulaţie se efectua în funcţie de intrările şi ieşirile de aur din Banca Angliei.teoria nominalistă. Colbert. în secolul al XIX – lea. Esenţa acestei teorii constă în faptul că pentru îndeplinirea funcţiilor specifice. fără să influenţeze într-un fel procesele reale din economie. obligatoriu trebuie să aibă o bază metalică. . Reprezentanţii şcolii monetare au susţinut că principala cauză a crizelor monetare şi financiare o reprezintă emisiunea exagerată de monedă de bancă. . În acest sens. În rest.

masa monetară nu se limitează printr-o decizie a statului şi nici printr-un reper natural cum ar fi stocul de aur. în cadrul acestora un loc principal ocupându-l Anghel Rugină (prof. de monedă ale economiei. Între factorii cauzali se numără şi ieşirea aurului din ţară din cauza inflaţiei interne. 1992.U.bancnotele nu sunt numai simpli înlocuitori ai aurului în circulaţie. profesorul american mai susţinea că dificultăţile fundamentale ale lumii contemporane izvorăsc din sistemele financiare şi monetare. A. Pentru România. Mai trebuie reţinut că şcoala bancară susţine ideea potrivit căreia guvernului nu i s-ar recomamnda dirijarea activităţilor băncilor comerciale. Contribuţiile şcolii bancare la dezvoltarea gândirii monetare n-au apărut întotdeauna cu claritate. n-au fost bine înţelese nici de contemporanii ei. dar nici de economiştii zilelor noastre. care poate modifica cantitatea de bancnote. concretizate prin cereri de credite ce au la bază cambii. deoarece aceste sisteme sunt instabile şi nu au la bază ceva material. depozitate în diferite magazii monetare speciale. A.A. administrate de Sistemul Federal de Rezervă al S. De asemenea. conform concepţiei şcolii monetare la adaptarea spontană a acesteia.J. acoperit în aur şi convertibil în aur pentru reglarea soldurilor balanţei de plăţi. iar un transfer de aur spre tezaurizare nu conduce la reducerea masei monetare. să nu creeze un decalaj prea mare între rezerve şi depuneri. Rugină sugerează pregătirea unei reforme monetare pentru a înlocui dolarul actual cu un dolar greu. Şcolii monetare i se aduc o serie de elemente de critică de către şcoala bancară şi anume: .variaţia stocului de aur este cauzată de o serie de factori şi nu numai de situaţia economică. aşa cum sunt şi disponibilităţile din conturile bancare. dar nu bancherii iniţiază această tendinţă. Deci. ci nu din economie ca atare. şi a unor dolari acoperiţi şi converibili garantaţi cu diferite produse naţionale standardizate. pentru a nu le încălca libertatea în afaceri. au respins atât analiza cât şi concluziile şcolii monetare. putem afirma că şcoala bancară susţine modificarea masei monetare în funcţie de nevoile reale. ci o componentă distinctă a masei monetare. univ. şcoala bancară a militat pentru orientarea băncii de emisiune spre nevoile pieţii. care ar duce.prudenţa bancară constă în acordarea de împrumuturi pentru satisfacerea nevoilor producţiei şi circulaţiei mărfurilor şi deci răspund tendinţelor de contracarare sau expansiune a activităţii economice. american de origine română). Concluzionând. . Orientarea nemetalistă a profesorului american se poate desprinde din scrisoarea deschisă adresată preşedintelui W. Teoria metalistă a fost reluată la sfârşitul secolului XX de neometalişti. îi determină pe bancheri să fie prudenţi. ca reprezentanţi ai şcolii bancare. variabile. Totodată. Rugină a propus leul de 68 . Argumentele care stau la baza şcolii bancare sunt: .practicând convertibilitatea bancnotei în aur. .Thomas Tooke şi Fullarton. Clinton şi colectivităţii economiştilor la 1 feb.

Prin această teorie s-au rezolvat unele probleme legate de faptul că a fost pus capăt rigidităţii funcţionale a sistemelor monetare metalisate. exprimată prin două curente: 1. cu toate că iniţial a fost foarte simplistă. cei doi consideră că sfera fenomenelor monetare apare ca independentă de sfera fenomenelor economice. De asemenea. contemporani ai acestei teorii. . care pune accentul pe aptitudinile monedei de a fi schimbată printr-o cantitate de bunuri şi servicii. recunoscute de societate.se impune printr-un înalt grad de complexitate. în sensul schimbării ei pe măsura apariţiei unor condiţii noi şi în sensul dezvoltării ei în timp. . 2. Müller. recunoscând însă însemnătatea factorilor materiali în asigurarea stabilităţii sistemelor monetare. dar cea care determină fenomenele economice. . ce se rezolvă administrativ de către autoritatea statală. .stă la baza politicii monetare a multor state. prin stabilirea unui raport de schimb cu mărfurile. Curentul nominalist propriu-zis (Knapp. 69 . uneori chiar de către aceeaşi susţinători. Mai mult. se pune problema încrederii în emitent a monedei şi în perspectivele puterii de cumpărare a ei. *Teoria nominalistă Teoria nominalistă a apărut ca o reacţie împotriva teoriei metaliste. Harrold şi James. este o unitate de calcul cu ajutorul căreia se exprimă diferitele proporţii în care se schimbă mărfurile între ele. iar în 1992 leul de aur.puterea de cumpărare a banilor se consideră a fi o problemă exclusiv convenţională nominală. Schumpeter) este cel mai important şi cuprinde următoarele idei: . * Teoria cantitativă a monedei Teoria cantitativă a monedei se caracterizează prin: . .moneda are un nume. creându-se premisele utilizării monedei ca instrument clasic de intervenţie a autorităţii statului în activităţile economice. Curentul funcţionalist al lui Menger. .este foarte larg răspândită.argint în 1990. având în vedere acelaşi motiv.este considerată cea mai importantă teorie monetară. un simbol.consideră că valoarea monedei este de natură juridică şi contestă faptul că moneda ar trebui să aibă neapărat o bază metalică. pentru a pune la baza organizării monetare ceva material. al politicii statului şi drept cauze de prim ordin ale instabilităţii economiei contemporane. pornesc de la faptul că fenomenele din sfera monetară apar ca rezultat al voinţei oamenilor.a fost şi a rămas cea mai dinamică teorie monetară.

s-au impus puţin câte puţin ca instrumente de plată normale. permite înţelegerea a ceea ce distinge moneda de celelalte bunuri şi anume că utilitatea monedei în tranzacţii este identică. afirmând că preţul este o rezultantă a raportului dintre masa monetară şi masa bunurilor. 70 . Fixarea irevocabilă a ratelor de schimb între EURO şi cele 11 monede. . .1998 (1 iunie). face o strânsă legătură între masa monetară şi masa bunurilor. Friedman şi cea a teoriei cantitative a monedei ca formă a averii a lui J. monetaristă a lui M. iar pe de altă parte. identificându-se cu mărfurile produse. teoria cantitativă a monedei susţine că preţurile sunt influenţate nemijlocit de modificările ce intervin în cantitatea de monedă din circulaţie. . Prin urmare. rămâne de competenţa băncilor. de evoluţia preţurilor din ţara cu care ne comparăm. active = creanţă) acceptate pretutindeni. oricare ar fi forma şi valoarea sa intrinsecă. pe de o parte.M o n e d a se concretizează prin ansamblul mijloacelor de plată direct utilizabile în vederea efectuării plăţilor pe pieţele de bunuri şi servicii. Introducerea EURO ca monedă oficială în cele 11 state ca unitate de cont. .Convertibilitatea reprezintă o însuşire legală a unei monede de a putea fi preschimbată cu altă monedă în mod liber prin vânzare şi cumpărare pe piaţă. de sprijin financiar şi tehnic şi de intervenţie în situaţii dificile.1999 (1 ianuarie). reuniunea de la Madrid a Consiliului European care a avut drept scop schimbarea denumirii monedei din ECU în EURO şi adoptarea scenariului tehnic al tranziţiei. intrarea în faza a treia a Uninii Economice şi Monetare. .Crearea monedei – semn. . . având aceleaşi funcţii şi aceeaşi valoare ca moneda – marfă. unde s-au pus bazele unei instituţii monetare internaţionale – Fondul Monetar Internaţional – ca organism de supraveghere a evoluţiilor sistemelor monetare naţionale în context internaţional. Trecerea de la moneda – marfă la moneda –semn. de evoluţia preţurilor interne din ţara pentru care facem comparaţia. Keynesistă. adică ansamblul de active (aici.Moneda scripturală şi moneda de hârtie (reprezentând forme ale monedei – semn).Puterea de cumpărare externă a monedei naţionale depinde. de către toţi şi totdeauna pentru a regla datoriile generate de schimbul de mărfuri. . intrarea în funcţiune a Băncii Centrale Europene care înlocuieşte Institutul Monetar European. Tobin. * Cuvinte cheie: . În dezvoltarea sa.În concluzie.1944 (iulie). teoria cantitativă a monedei cunoaşte mai multe faze: clasică.1995. Conferinţa Financiară şi Monetară Internaţională de la Bretton Woods. dar garanţia materială trece treptat în economie.

..Preţul unei valute în altă valută sau preţul efectiv sub care se comercializează mărfurile/serviciile pe piaţa internaţională reprezintă cursul de schimb. . produs naţional. Inflaţia este un exces al cererii de mărfuri comparativ cu oferta de mărfuri.Viteza de circulaţie a monedei măsoară frecvenţa cu care o unitate monetară îşi schimbă deţinătorul într-o perioadă dată.Obiectul teoriei monetare îl constituie reliefarea legăturilor existente între monedă (ca masă monetară în circulaţie. Echilibrul monetar constituie un obiectiv economic. . Creşterea preţurilor. exces care provoacă creşterea preţurilor.Sistemul monetar este o formă de organizare monetară instituită de stat prin acte normative. cantitate de monedă necesară circulaţiei) şi o serie de variabile reale (produs intern brut.Piaţa valutară nu este însă numai locul de întâlnire al cererii şi ofertei „economice” de valută. care amputează puterea de cumpărare a veniturilor şi a monedelor naţionale. ci şi arena pe care se desfăşoară intervenţiile „neeconomice” ale arbitrajiştilor. Teoria monetară este parte a teoriei economice.Necesarul (cantitatea) de monedă reprezintă o mărime eterogenă. -Cursul valutar reflectă relaţiile dintre preţurile interne şi cele externe. . .Inflaţia este o sumă de dezechilibre. .Circulaţia monetară se defineşte ca fiind un ansamblu coerent şi complex de fluxuri şi circuite prin intermediul cărora se desfăşoară mişcarea banilor. . autorităţilor monetare. financiare şi valutare. constând din totalitatea activelor care pot fi utilizate pentru procurarea bunurilor şi serviciilor şi pentru plata datoriilor. .Echilibrul monetar este o parte componentă a echilibrului economic general. premisă şi totodată consecinţă a echilibrului resurselor materiale. în cadrul căreia se prevede o circulaţie de monezi cu valoare proprie deplină. în procesul realizării mărfurilor şi serviciilor. speculatorilor. . capitalul existent). iar împreună cu dezechilibrele financiare afectează echilibrul economiei în general.Preţul unui mijloc de plată exprimat sub forma unui raport între două unităţi monetare diferite reprezintă cursul valutar. creşterea preţurilor fiind caracteristica dimensională esenţială. influenţat de procesele de producţie şi de circulaţie din economia de piaţă. nu este decât consecinţa inflaţiei şi nu inflaţia însăşi. Dezechilibrele monetare se răsfrâng asupra câmpului financiar. Capitolul II BĂNCILE * Scurt rezumat 71 . gradul de folosire a resurselor.

Mai târziu. care dominau viaţa economică şi comercială din bazinul mediteranean. în special în interiorul templelor. şi a fost semnat de Deusara. băncile au în istorie un trecut foarte îndepărtat. Asemenea operaţiuni au dus la apariţia primilor „bancheri” ai timpului. Dintre cele 25 de plăci păstrate până în prezent. grecii şi romanii. iar la romani argentari. în 1621. din iniţiativa şi sub conducerea municipalităţii. plăţile şi creditul încep să ia o mare dezvoltare. de fapt. Minele respective datează din perioada Daciei Traiane. Primele dovezi ale desfăşurării unei activităţi bancare pe pământ românesc. După descoperirea Americii. se ocupau. în Olanda. efectuarea de plăţi de pe o piaţă pe alta şi păstrarea capitalurilor. Realizarea împrumutului şi administrarea sumelor a necesitat existenţa unui organism (instituţie) care să preia aceste probleme. găsite într-o zonă de mine aurifere. se poate consemna începutul naşterii băncilor. când comerţul. Contextul istoric. Dar. asemenea bancheri se numeau zarafi. caracterizate prin prosperitatea cetăţilor italiene. Astfel. alte popoare mai civilizate. în epoca de prosperitate şi înflorire a Cetăţii Veneţia. la Nuremberg. Contractul poartă data de 28 martie 167 e. Cu timpul. a apărut „Banca de Hamburg”. economic şi social al fiecărei ţări a influenţat modul şi structura de funcţionare a sistemului bancar naţional. în occidentul european unde era centrul de gravitaţie al activităţii economice şi de schimb au fost puse bazele unor organizaţii bancare. care la greci. pe scară largă. schimbul de monedă. Cu acelaşi scop. în 1609 se înfiinţează „Banca de Amsterdam”. a treisprezecea conţine detalii referitoare la contractul privind înfiinţarea unei instituţii bancare. Unele operaţiuni cu caracter bancar au fost efectuate cu multe secole înaintea erei noastre. Dacă începutul de secol XIX a fost marcat numai de încercări (proiecte) de creare a unor bănci în Ţara Românească şi Moldova. iar profitul era rezultanta dobânzii percepute la împrumuturile respective. egiptenii. Astfel. schimbul. cert este că înaintea lor au apărut: moneda. n. în Europa. nevoile „financiare” ale Cetăţii au obligat-o să ceară supuşilor săi un împrumut forţat de 1 % asupra veniturilor. În Germania însă. Astfel. în Transilvania 72 . în 1619. la început o bancă de depozit. creditul. După anul 1100. băncile acordau credite pe termen scurt. Deci. a devenit o bancă de plăţi prin viramente. au apărut şi primele organisme bancare. fenicienii. erau numiţi trapeziţi. au fost descoperite între anii 1786 şi 1855 şi reprezintă 55 de plăci de piatră. fără a putea afirma că acesta ar fi momentul apariţiei băncilor. asirienii. băncile s-au dezvoltat astfel încât au devenit uriaşe forţe financiare şi cu puternice influenţe în viaţa economică şi politică a lumii contemporane. dar nerealizate. se înfiinţează o altă bancă.Fără a li se putea stabili cu precizie apariţia. plăţile care formează . pe lângă comerţ şi cu schimbul de monede şi metale preţioase. Este prima bancă care a avut un rol importatnt în organizarea şi dezvoltarea operaţiunilor de plăţi fără numerar. care practicau. babilonienii foloseau depozitarea unor valori. în adevăratul sens al cuvântului. Cauzele principale se referă la faptul că băncile acordau împrumuturi în numerar pentru care percepeau dobânzi. în secolele XIV – XVI. mai târziu. La noi. obiectul principal al activităţii bancare. iar. între anii 1000 şi 1150. Din fondurile constituite drept capital.

primul obiectiv al băncilor. a înfiinţat la Braşov prima bancă cooperatistă de credit săsesc „Kronstädter Allgemeine Sparkassa”. până la primul război mondial) şi pentru dezvoltarea sistemului bancar românesc. pentru activităţile comerciale ale BNR. cu servire exemplară. unor întreprinderi sau unor persoane. Prin urmare. a folosit ca model Banca Angliei). cu rol de echilibrare a disponibilităţilor. În perioada interbelică şi după cel de-al doilea război mondial. La un an. a fost concepută după modelul Băncii Naţionale a Belgiei (aceasta. Revoluţia din Decembrie 1989 a adus schimbările necesare şi în sectorul bancar: Banca Naţională a României a fost reorganizată şi a intrat. au fost înfiinţate bănci cu capital privat autohton. În aceeaşi perioadaă. iar rolul şi funcţiile lor erau strict limitate şi priveau. la rândul ei. în final. sprijiniţi de conducerile politice din Viena şi Budapesta. unde practicile capitaliste pătrunseseră mai devreme. care a apărut în 1873. a fost creată Banca Comercială Română S. astfel. după înfiinţarea primelor două bănci maghiare la Budapesta şi Arad. S-a demarat procesul privatizării. solicitate pe piaţa bancară.însă. * Obiective : 73 . fostele bănci specializate de stat. 9 (8 cu sediul în Bucureşti) erau cele mai mari bănci şi considerate de profesorul Victor Slăvescu „marea finanţă românească”. în principal. s-a înfiinţat la Sibiu „Hermannstädter Allgemaine Sparkassa”. în 1835. în care activităţile erau supuse unui centralism excesiv. când pe teritoriul naţional funcţionau numai cinci bănci. atragerea disponibilităţilor de la populaţie şi din economie şi distribuirea acestora. ca şi Banca Aurora. prima bancă cu capital integral românesc. din Năsăud. Iar Creditul Financiar Urban şi Rural se crează în următorul an. A trebuit să trecem şi prin acele vremuri. în sarcinile sale fireşti de Bancă Centrală. în 1841. în scurt timp. au fost transformate în bănci comerciale. A doua jumătate a secolului al XIX – lea. apoi de maghiari. este să ofere produse şi servicii de cea mai bună calitate. Astfel.A. după încercări făcute încă din 1827. activitatea bancară pe teritoriul României a cunoscut importante şi semnificative transformări. Momentul acesta a constituit începutul dezvoltării unui sistem bancar nou şi modern. Peter Traugott Lange. civilizată şi operativă. străin şi mixt. existente în bănci cu împrumuturile (creditele) necesare. cea mai importantă bancă înfiinţată a fost Banca Naţională (în 1880) care. pe teritoriul românesc au mai apărut şi alte bănci: Banca Albina. Dintre cele 195 de instituţii bancare. În această perioadă. conform planului de credite. A fost creată Asociaţia Română a Băncilor. care şi-a început activitatea. precum şi sucursale ale unor bănci străine. din punct de vedere organizatoric. la Sibiu. cea mai importantă bancă de credit a saşilor. La crearea noului sistem bancar s-a urmărit şi se urmăreşte în continuare realizarea unui sistem bancar modern. Apariţia Băncii Naţionale a României a creat premisele pentru înfiinţarea şi a altor bănci (195 de instituţii bancare. Creditul Financiar Rural.. Aceasta a devenit. primele organizaţii bancare de credit au fost înfiinţate de saşi. operatorior economici şi ale populaţiei. de tristă amintire. în 1872.

băncile sunt „instituţii de credit cu vocaţie universală” care pot desfăşura activităţi conform legii. în vederea realizării unui climat economic cât mai performant pentru toţi participanţii la mediul economic şi social. În principal se are în vedere: -prezentarea rolului de reglare a băncilor prin intermediul instrumentelor. băncile ca” instituţii” specializate. acţiunii şi efectelor instrumentelor. iar o activitate bancară se caracterizează prin atragerea de depozite sau alte fonduri rambursabile de la public şi acordarea de credite în cont propriu.În condiţiile actuale ale economiei de piaţă concurenţiale. * Conţinutul capitolului : 2. Privire istorică asupra activităţii bancare 74 .1. politicilor folosite în relaţiile bancă – operator economic şi prezentarea cadrului de acţiune corespunzător. -relevarea funcţionalităţilor. băncilor le revine în continuare. Trecerea la economia de piaţă a României (de exemplu) a presupus adoptarea unui mix de politici macro şi micro economice care să permită realizarea unei stabilizări la nivel general respectiv. ACTIVITATEA BANCARĂ 2.1. rolul important de a face legătura directă între acestea şi operatorii economici de pe piaţă. realizarea unui echilibru economic general. de a acţiona pentru orientarea şi conducerea proceselor economice la nivel naţional. acela al obţinerii profitului bancar. metodelor şi politicilor din sfera monetară şi de credit. au rolul de a organiza şi realiza împrumuturile (de a le gestiona) cu un scop bine definit. Prin urmare. metodelor. În fine. Totodată fenomenele şi procesele de ordin bancar reprezintă unele dintre cele mai spinoase probleme dar în acelaşi timp şi unele dintre cele mai importante.1.

în 1540. o continuare a unei asociaţiuni de creditori ai Cetăţii şi care a funcţionat între anii 1156 – 1171. în epoca de prosperitate şi înflorire a Cetăţii Veneţia.„Tratat de monedă”. Asemenea operaţiuni au dus la apariţia primilor „bancheri” ai timpului. Astfel. la Neapole. efectuarea de plăţi de pe o piaţă pe alta şi păstrarea capitalurilor. care la greci. pe scară largă. care exista la acea dată. plăţile şi creditul încep să ia o mare dezvoltare. cert este că înaintea lor au apărut: moneda. Milano etc. alte popoare mai civilizate. de fapt. Dumitrescu ne arată că: „Prima bancă. asemenea bancheri se numeau zarafi. de la câţiva negustori mai avuţi. la Milano a funcţionat „Banco di San Ambrogio”. 22 Şt. a apărut o instituţie cu caracter bancar „Sacra Monte de la Pieta” care avea scopul acordării unor împrumuturi mici pe gaj de obiecte preţioase. prin intermediul unei instituţii de credit şi ajutor mutual. Bucureşti. ca bancherii să ţină registre contabile. care practicau. Mai târziu. schimbul de monedă. cu obligaţia să înscrie afacerile lor cu cifre romane. sub numele de Banco de Venezia. Unele operaţiuni cu caracter bancar au fost efectuate cu multe secole înaintea erei noastre. cu scopul principal de a face operaţiuni de administrarea banului public pentru Cetate”. Dar. I. între anii 1000 şi 1150. 75 . a II – a. creditul. în adevăratul sens al cuvântului. s-au înfiinţat asemenea organisme şi în alte oraşe: Florenţa. în Europa. 145. plăţile care formează . grecii şi romanii. în adevăratul sens al cuvântului.22 După modelul acestei instituţii bancare. În Veneţia. în 1797. băncile au în istorie un trecut foarte îndepărtat. pg. se spune că ar fi instituţia înfiinţată în 1171 de dogele Michele XI. Germenele unei asemenea bănci se presupune a fi existat încă din 1160. Realizarea împrumutului şi administrarea sumelor a necesitat existenţa unui organism (instituţie) care să preia aceste probleme. se ocupau. în baza experienţei primelor bănci. Astfel. de fapt. babilonienii foloseau depozitarea unor valori. mai târziu. au putut să apară altele noi. când Cetatea Veneţiei se împrumutase cu o sumă destul de importatntă. fenicienii. cu numele de Monte Vecchio. Astfel. dar s-a desfiinţat o dată cu Republica Veneţiană. în 1584. „Tratatul de monedă” al lui Ştefan I. iar la romani argentari. pentru prima dată în 1252. egiptenii. Această bancă a fost. florinul de aur. iar bancherul florentinian se spune că era un descendent al familiei de Medicis. având cartierul principal al bancherilor în Mercato Nuovo. erau numiţi trapeziţi. După anul 1100. a luat fiinţă „Banco di Rialto”. Ed. obiectul principal al activităţii bancare. când comerţul. despre care se spune că ar fi fost prima bancă cu sopul de a primi depozite şi de a acorda împrumuturi particularilor. bancherii au bătut. în special în interiorul templelor. fără a putea afirma că acesta ar fi momentul apariţiei băncilor. Prin urmare. pe lângă comerţ şi cu schimbul de monede şi metale preţioase. asirienii. Tot pentru prima oară în Florenţa se spune că s-a reglementat. La noi. nevoile „financiare” ale Cetăţii au obligat-o să ceară supuşilor săi un împrumut forţat de 1 % asupra veniturilor. La Florenţa. 1948.Fără a li se putea stabili cu precizie apariţia. Dumitrescu . schimbul. Iar în 1593. se poate consemna începutul naşterii băncilor.

băncile s-au dezvoltat. băncile au început să crească la număr şi din ce în ce mai mulţi oameni au început să le folosească serviciile. mica casă de bancă a evreului Ancer Mayer din Frankfurt am Mein a devenit puternica Bancă a lui Rothschild. în epoca de formare a capitalismului. pe urmă. Deutsche – Bank şi Dresdner – Bank. iar cambia a început să fie utilizată şi în comerţul maritim. În consecinţă. Ruscanu . a devenit o bancă de plăţi prin viramente. fiind bancherul multor capete încoronate. Este prima bancă care a avut un rol importatnt în organizarea şi dezvoltarea operaţiunilor de plăţi fără numerar. După descoperirea Americii. băncile au fost acelea care au ajutat la colectarea şi fructificarea capitalului. din iniţiativa şi sub conducerea municipalităţii. schimbări ce au determinat necesitatea supravegherii şi reglementării guvernamentale. participând efectiv la consolidarea economică a lor.Pintea. atât pe plan naţional cât şi internaţional. aceste patru bănci au fost cele mai mari din Germania. Astfel.Deci. în 1619.„Băncile în economia românescă 1774 – 1995”. 1995. iar la Londra – Middle Bank şi Lloyďs Bank. au apărut şi băncile specializate. un rol important l-au jucat băncile în operaţiunile de bursă şi circulaţie a capitalului internaţional. 11. au apărut şi primele organisme bancare. unele căpătând. Berlin. sistemul de transport astfel îmbunătăţit. Treptat. care dominau viaţa economică şi comercială din bazinul mediteranean. în occidentul european unde era centrul de gravitaţie al activităţii economice şi de schimb au fost puse bazele unor organizaţii bancare. De asemenea. În Germania însă. în condiţiile avântului în domeniu. În a doua parte a secolului XIX. în 1609 se înfiinţează „Banca de Amsterdam”.bănci de emisiune. 76 . asigurându-se prin aceasta servicii eficiente. concentrând micile şi marile economii din toate straturile sociale. Gh. Ed. Drept 23 A. au apărut în Franţa – Credit Mobilier şi Credit Foncier din Paris. în special a celor maritime. băncile au ajuns să contribuie la procesul de formare şi consolidare a statelor ca organisme politice şi sociale. precum şi a celui internaţional. se înfiinţează o altă bancă. dreptul de a emite bilete de bancă . Sau stabilit noi relaţii între bănci. la Nuremberg. Totodată. sporirea activităţilor bancare. implicit. Diskontogesellschaft. care au avut ca scop finanţarea dezvoltării afacerilor şi a comerţului. mai târziu. sub formă de capital. Economică. Tot în această perioadă. Paris. în Olanda.23 Dezvoltarea comerţului şi a transporturilor. caracterizate prin prosperitatea cetăţilor italiene. din partea statului. băncile au fost obligate să răspundă noilor cerinţe ale comercianţilor. Viena. a constituit unul din factorii care au impulsionat activitatea bancară. Cu acelaşi scop. Mai târziu. în secolele XIV – XVI. a determinat. Revoluţia industrială din Anglia a creat premisele dezvoltării sistemelor de transport. a apărut „Banca de Hamburg”. la dispoziţia întreprinzătorilor. La începutul secolului al XIX – lea. Neapole. Pe măsura dezvoltării comerţului între oraşele unei ţări. Prin urmare. iar. au apărut şi s-au dezvoltat şi alte bănci: Darmstadter – Bank. pg. pentru a le pune. În continuare. la început o bancă de depozit. Bucureşti. cu sucursale la Londra. Multă vreme. în 1621.

Cu timpul. a apărut prima casă de scont. care activau ca instituţii de intermediere financiară. utilizate în activitatea bancară internaţională. Minele respective datează din perioada Daciei Traiane. Contractul poartă data de 28 martie 167 e. băncile s-au dezvoltat astfel încât au devenit uriaşe forţe financiare şi cu puternice influenţe în viaţa economică şi politică a lumii contemporane. băncile acordau credite pe termen scurt. şi a fost semnat de Deusara. 16 77 . 2. La începutul secolului al XIX – lea.A. primeau depuneri spre fructificare. s-au dezvoltat. Economică.instituţii financiare specifice ( de ex. Din fondurile constituite drept capital.U. găsite într-o zonă de mine aurifere. L. n.2. În 1791. în S. iar în 1800 se crează Banca Franţei. Bucureşti. exploatau salinele şi alte mine. arendau veniturile statului. acordau împrumuturi vistieriilor şi particularilor pe amanete (gaj) şi ipoteci (garanţii în bunuri imobiliare). au dat naştere caselor de compensaţii (clearing).băncile comerciale. constatăm că până în secolul XIX. În 1776. Banca aceasta a funcţionat până în 1811.1. cămătarii efectuau tot mai multe operaţiuni comercial – bancare: făceau plăţi în ţară şi peste hotare. casele de economii şi cooperativele de credit). Contextul istoric. ajungând la actualele forme complexe de decontare. în mod permanent. 1996. Ed. pg. care.băncile de emisiune. după mai multe încercări de creare a băncii centrale. în Franţa. care deţineau monopolul emiterii de bancnote naţionale. sistemul bancar era structurat pe trei domenii specifice: . . a treisprezecea conţine detalii referitoare la contractul privind înfiinţarea unei instituţii bancare. Ionescu. marile bănci. mai întâi 24 . iar profitul era rezultanta dobânzii percepute la împrumuturile respective. Activitatea bancară în România Primele dovezi ale desfăşurării unei activităţi bancare pe pământ românesc. Dintre cele 25 de plăci păstrate până în prezent. Negruş (coordonatori) – „Băncile şi operaţiunile bancare”. au fost descoperite între anii 1786 şi 1855 şi reprezintă 55 de plăci de piatră. în Principate (Ţara Românească şi Moldova).. Drept urmare. în această perioadă au apărut şi băncile care îndeplineau funcţiile ce satăzi pot fi echivalate cu acelea ale băncilor centrale. M.24 Dacă ne întoarcem în istorie. Cauzele principale se referă la faptul că băncile acordau împrumuturi în numerar pentru care percepeau dobânzi. prin stimularea plăţilor fără numerar. Congresul a autorizat crearea şi funcţionarea „Primei Bănci a SUA” – The First Bank of The United States – care a îmbinat rolul unei bănci centrale cu operaţiuni specifice băncilor comerciale. .urmare. economic şi social al fiecărei ţări a influenţat modul şi structura de funcţionare a sistemului bancar naţional.

fiindu-i concesionată în totalitate 25 26 Idem 22. după încercări făcute încă din 1827. primele organizaţii bancare de credit au fost înfiinţate de saşi. Banca s-a creat ca urmare a demersurilor unui bancher prusac. când bancherii – cămătari au devenit stabili. dând împrumuturi în ţară cu o camătă foarte mare. 21 la Galaţi. cea mai importantă bancă de credit a saşilor. maghiarii au reuşit să înfiinţeze. în promovarea relaţiilor economice dintre Transilvania şi Ţara Românească. În 1855. transformându-se în puternice case de bancheri – cămătari. pg. Bucureşti. în Transilvania însă. Aceste case aveau numeroase legături cu casele străine de unde primeau bani şi împrumuturi cu dobânzi reduse.26 Aproape toţi proprietarii acestor case erau străini şi supuşi jurisdicţiei consulare (din 63 de proprietari de case doar 14 erau români). 1943. IV. Romaşcanu – „Începuturile comerţului de bancă. unde practicile capitaliste pătrunseseră mai devreme. la Iaşi. 1 la Craiova şi 1 la Iaşi.(personale.” Enciclopedia României. Cu toate restricţiile impuse de politica austriacă de germanizare a popoarelor din Imperiul Habsburgic. care împleteau activitatea comercială cu cea bancară de împrumut şi schimb. sprijiniţi de conducerile politice din Viena şi Budapesta. Tot în această etapă. ca să le poată fi apărate mai bine interesele. 20 la Bucureşti. după modelul băncilor cooperatiste săseşti. casele mai importante din Principate. 27 Idem 22. Această casă făcea comerţ cu lână şi piele şi acorda împrumuturi în bancă boierilor şi oamenilor de afaceri din Principate. au început să se organizeze băncile apusene. pg. a fost creată Banca Naţională a Moldovei. Peter Traugott Lange. în 1835. aprovizionându-i cu alimente şi îmbrăcăminte din apus. În 1856. Între anii 1830 – 1860. fiind prima instituţie bancară ce-şi desfăşura cativitatea pe teritoriul României. reprezentau case străine. pătrunzând în rândul boerimii şi. 22. Gr. apoi de maghiari. împreună cu Casa Hagi Luca. care se ocupau şi cu activitatea bancară şi de împrumuturi cu camătă. s-a înfiinţat la Sibiu „Hermannstädter Allgemaine Sparkassa”. 1 la Buzău. Aceasta era cea mai mare casă comercială aromână din Sibiu.27 Dacă începutul de secol XIX a fost marcat numai de încercări (proiecte) de creare a unor bănci în Ţara Românească şi Moldova.25 Perioada respectivă (perioada modernă) este marcată de primele încercări de creare a unei bănci. 78 . în Transilvania. Secuiesc”. care asigura legăturile dintre răsăritul şi apusul Europei. o companie care asigura legăturile comerciale cu „grecii” (aromâni) din Triest şi Veneţia. mai târziu). făceau afaceri de import şi export. un rol însemnat l-a avut Casa Hagi Constantin Popp din SIBIU (1768 – 1821). în 1841. după înfiinţarea primelor două bănci maghiare la Budapesta şi Arad. prima bancă cooperativă de credit. 20. legăturile comerciale şi de împrumut. treptat. dintre cele trei ţări române s-au intensificat . erau: 10 la Brăila. După 1839. a înfiinţat la Braşov prima bancă cooperatistă de credit săsesc „Kronstädter Allgemeine Sparkassa”. dar nerealizate. Aceşti comercianţi – cămătari cunoşteau tehnica comercială şi întreţineau vaste relaţii cu ţările străine. cu toate că şi anterior au existat preocupări în acest sens. La un an. formând. Astfel. în scurt timp. ajungând să influenţeze afacerile publice şi să ia parte la conducerea Principatelor. vol. denumită „Casa de păstrare din Tg. Aceasta a devenit.

care şi-a început activitatea. Banca românească). 9 (8 cu sediul în Bucureşti) erau cele mai mari bănci şi considerate de profesorul Victor Slăvescu „marea finanţă românească”. 29 V. în 1872. în 1880. a susţinut înfiinţarea a numeroase „reuniuni de credit” în satele din Transilvania. membrii comitetului aflaţi în Sibiu. 36. 79 . În anul următor. a fost concepută după modelul Băncii Naţionale a Belgiei (aceasta. datorită lipsei de fonduri. Slăvescu – „Marea finanţă din România în vreme de război”. 1982. care. 1920. din punct de vedere organizatoric. la rândul ei. unde au adoptat regulamentul provizoriu şi au trecut la constituirea conducerii „comitetului fondator”. Banca de Scont a României. La 27 iunie 1871. Banca „Albina”. ajutat de mulţi „fruntaşi români”. o bancă care iniţial a avut atribuţii de bancă de emisiune şi de scont. ulterior. s-a deschis Adunarea generală constituantă a Băncii „Albina”. încă din 1868. au început să funcţioneze şi alte bănci. din capitalul subscris.acestuia. Banca Comerţului din Craiova. pg. Apariţia Băncii Naţionale a României a creat premisele pentru înfiinţarea şi a altor bănci (195 de instituţii bancare. A doua jumătate a secolului al XIX – lea. Cartea Românească. Băncii Albina i s-a întocmit proiectul de statut. la Sibiu. cea mai importantă bancă înfiinţată a fost Banca Naţională (în 1880) care. din România. Dintre cele 195 de instituţii bancare. Alexandru Mocioni. Sub denumirea de Banca România. Urmare multiplelor documentări şi contacte cu specialişti. precum şi datorită faptului că.29 28 M. În 1872 a luat naştere Banca Albina din Sibiu. după modelul celor săseşti. La 14 martie 1872. s-au înfiinţat „case de păstrare şi împrumuturi” româneşti. Creditul Financiar Rural. După multe dezbateri. după numeroasele demersuri făcute de fraţii Mocioni. recurgerii la credite din străinătate. a fost fondată Casa de Depuneri şi Consemnaţiuni. Ca urmare a legii adoptată în 1864. tergiversări. banca a pierdut aceste privilegii şi a desfăşurat apoi o activitate pur comercială. La 10 aprilie 1872. Momentul acesta a constituit începutul dezvoltării unui sistem bancar nou şi modern. au ţinut prima lor şedinţă oficială. iar Visarion Roman a fost numit director-executiv. a folosit ca model Banca Angliei). banca dă faliment. prima bancă cu capital integral românesc. Bucureşti. Banca Comercială Română. ca şi Banca Aurora. care a apărut în 1873. Banca de Credit Român. Dacia Cluj-Napoca. 4 cu capital străin (Banca Generală Română. încercări de respingere a statutelor. Funcţionarea băncii respective a fost oprită abia în 1948. în 1865. a fost vărsată doar o mică parte. de către diferite ministere care trebuiau să le avizeze. Ed. Drecin – Banca „Albina” din Sibiu. Pentru a lupta împotriva cametei. la 14 iunie 1871. modificări introduse la cererea acestora şi. întrucât a fost principala bancă de emisiune pe teritoriul Principatelor Unite. Iar Creditul Financiar Urban şi Rural se crează în următorul an. deci şi a sistemului bancar. din Năsăud. când a avut loc naţionalizarea principalelor mijloace de producţie. The Bank of Roumania Limited) şi 1 cu capital mixt (Banca Marmorosch Blank & Co). de către învăţătorul Visarion Roman. tot la Sibiu. la rândul ei. a apărut la Bucureşti. Datorită modificării statutului său. până la primul război mondial) şi pentru dezvoltarea sistemului bancar românesc. cu capital pur românesc. Ed. când s-a dizolvat comitetul fondator şi s-a ales consiliul de administraţie al cărui preşedinte a fost dr. mai ales. statutele au fost aprobate de Împăratul Austro-Ungariei. pg.D. pe teritoriul românesc au mai apărut şi alte bănci: Banca Albina. şi-a deschis porţile pentru public. 205: 4 cu capital românesc (Banca Agricolă. până la crearea Băncii Naţionale a României. O parte din aceşti fruntaşi. Respectiva instituţie a avut un rol foarte important. au format „comitetul fondator” şi au definitivat statutele băncii. După Unirea Principatelor (în 1859).28 În aceeaşi perioadaă. în 1870.

garantate prin depozite de efecte publice sau valori garantate de stat. A doua etapă: De la introducerea etalonului aur şi până la retragerea statului. având ca obiect operaţiuni comerciale. Începerea activităţii Băncii Naţionale a României la 1 iulie 1880. Slăvescu – op. sume de aur şi argint sau sume de bani în cont curent. În contextul general al activităţii bancare din România. . 1891 – 1901. 1927. avea următoarele prevederi mai importante: banca avea privilegiul de a emite bilete de bancă la purtător. pg. în acelaşi timp.să facă comerţ cu aur şi argint. iar după alţii. După clasificarea făcută de Victor Slăvescu. fără nici o indemnizaţie. etapele dinaintea primului război mondial ar fi următoarele:31 Prima etapă: De la înfiinţare şi până la schimbarea etalonului nostru monetar. în ceea ce priveşte capitalul social al băncii. Zeletin ca „Cel mai de seamă eveniment în dezvoltarea burgheziei române moderne. . pe care le putea face banca. până la concurenţa sumei reprezentând 20 % din capitalul vărsat. activitatea Băncii Naţionale a României se poate împărţi în mai multe etape. 12.să dea avansuri pe aur şi argint. erau următoarele: . Bucureşti. Zeletin – „Neoliberalismul”.să dea avansuri în cont curent sau pe termene scurte.să primească în depozit metale. . . 30 31 Şt. în condiţiile stabilite printr-o lege specială. să nu se dea posibilitatea ca sistemul său bancar să fie supus dominaţiei străine. A treia etapă: De la transformarea Băncii Naţionale a României în Bancă de Emisiune Particulară şi până la declanşarea primului război mondial. astfel încât să se asigure controlul asupra economiei naţionale şi. suma biletelor în circulaţie. 1880 – 1890. De la înfiinţare şi până la primul război mondial.să facă serviciul de casierie al statului. bilete la ordin). fiind reprezentată prin valori lesne de realizat. a fost caracterizată de Şt. . metropola capitalismului nostru bancar”.să sconteze sau să cumpere efecte de comerţ (poliţe.Crearea Băncii Centrale în România a suscitat multe discuţii referitoare la structura capitalului băncii şi proporţia capitalului străin maxim permis. În cele din urmă. Operaţiunile. după unii economişti.30 Legea care stabilea normele de organizare şi funcţionare a Băncii Naţionale a României. întreaga perioadă se consideră o singură etapă. banca trebuia să aibă o rezervă metalică de o treime din suma biletelor emise. în perioada 1881 – 1918. citată. 44. V. 80 . un rol însemnat l-au avut bursele. 1901 – 1914. conform legii de organizare. s-a hotărât ca majoritatea capitalului să fie constituit din surse româneşti. .să sconteze bonuri de tezaur. pg.

inaugurată în 1531. se efectuau în diferite locuri. În funcţie de mărimea cererii şi a ofertei. pe a căror firme se agăţa o „pungă” (borsa în limba italiană). crescând numărul de acţiuni înscrise în cotă. economică şi socială a poporului român. 32 33 Şt. iar pe de alta. În acest scop. însoţită de suferinţe. de regulă.33 În România. la intervale scurte de timp. Prin aceste operaţiuni de bursă. capacitatea de credit a neguţătorilor de mărfuri. provenite din diferenţele dintre preţul din momentul tranzacţiei şi cel din momentul efectuării ei. ai băncilor. se adună într-un local propriu. C. precum şi alte persoane interesate. deşi creată în 1881. În şedinţele bursei se prezintă.Bursele sunt instituţii oficiale (private sau de stat). 57. bursele s-au legiferat.C. în Bursă se negociau numai unele valori de stat (obligaţiuni ale căilor ferate şi acţiuni ale Băncii Naţionale). Obiectul său principal de negociere l-a constituit. pg. Bruges. prin legea din mai 1904. pe de o parte. predarea şi plata concomitentă a obiectivului tranzacţiei. Bursa are ca scop încheierea de tranzacţii. Ediţia a II – a. 81 . 1982. Kiriţescu – „Moneda – Mică enciclopedie”. tratele şi monedele. Prima bursă mondială. fără prezentarea. Florenţa (şi alte localităţi din Italia).32 Din literatura de specialitate rezultă că primele operaţiuni cu caracter de bursă. Bucureşti. pg . mărfurile ce se cereau şi se ofertau etc. a fost cea din Anvers. ca urmare a iniţiativelor luate de conducerile Camerelor de comerţ şi Industrie. Bursa din Bucureşti. Bucureşti. Lyon etc. paralel cu înmulţirea valorilor cu venit fix. s-a introdus principiul libertăţii tranzacţiilor. Dumitrescu – „Tratat de monedă”. cererile pentru valorile ce se negociază. Introducerea monopolului operaţiunilor în bursă numai pentru agenţii de schimb a împiedicat operaţiunile bursei. Bursele singulare au apărut în secolul al XV – lea la Veneţia. cafenelele din porturi. Londra.. la început. timp îndelungat a avut un rol neânsemnat. ceea ce a înviorat activitatea bursei. unde se negociază valute şi hârtii de valoare (bursa de valori) sau se încheie tranzacţii. 1914 – 1918. urmărindu-se veşti din alte ţări. respectiv cumpărări şi vânzări de mărfuri (bursa de mărfuri). s-a integrat în momentul de maximă încordare politică. După stagnarea din perioada 1886 – 1904. bursa stabileşte preţul sau cursul valorilor negociate care se fac publice prin liste şi mijloace de difuzare în masă a informaţiilor. în adevăratul sens al cuvântului. 1948. ofertele unor asemenea valori. reprezentanţii autorizaţi ai comerţului. Ştiinţifică şi Enciclopedică. din cauza numărului redus de societăţi anonime existente în ţară în acea vreme şi a lipsei de capitaluri lichide în căutare de plasamente în valori mobiliare. Ed. Activitatea bancară în perioada primului război mondial. sacrificii de vieţi omeneşti şi distrugeri de valori materiale. acestea efectuându-se în afara ei. se urmăreşte realizarea unor profituri. în mod regulat. Anvers. pe baza legii din septembrie 1864. mersul târgurilor din alte pieţe. 75. În primii ani ai existenţei sale.

În timp ce băncile româneşti, în frunte cu Banca Naţională a României, au fost prezente pentru soluţionarea problemelor financiare deosebit de grele, prin care a tercut ţara noastră în acele momente, băncile cu capital străin au adoptat o atitudine de expectativă. În condiţiile grele ale războiului, după mutarea întregii activităţi a Băncii Naţionale a României la Iaşi, în baza garanţiilor şi a înţelegerilor dintre guvernele României şi Rusiei imperiale, tezaurul Băncii Naţionale a fost transportat la Moscova şi încredinţat, spre păstrare, guvernului imperial rus.34 În perioada primului război mondial însă, s-a intensificat activitatea bancară în România. Ca rezultat al neutralităţii României (1914 – 1916), în această perioadă au apărut oportunităţi noi de comerţ cu toate părţile implicate în conflict. Nivelul ridicat al comerţului a adus beneficii sistemului bancar. Anii care au urmat imediat războiului au adus o încetinire dramatică a activităţii economice. Recesiunea a cuprins întreaga Europă, iar specula şi inflaţia au atins niveluri record. Treptat, ţările europene au început să-şi refacă economiile, fenomen care a cuprins şi România. Rezultatele acestui proces s-au regăsit, imediat, şi în sistemul bancar. Băncile au atras importante fonduri disponibile de pe piaţă şi – prin intermediul creditelor acordate de către Banca Naţională – au reuşit să ramburseze sumele, în bani devalorizaţi. Tot în aceeaşi perioadă, numărul băncilor din România a continuat să crească până la criza economică din perioada 1929 – 1933. Această depresiune a determinat falimentul multor bănci sau fuzionarea altora pentru a supravieţui. După constituirea statului naţional unitar român, refacerea economiei era una din problemele cardinale ale naţiunii. Refacerea economiei, în noile condiţii, genera sarcini incompatibile mai mari ca în oricare altă perioadă din trecut. În această perioadă, economişti români de prestigiu (Virgil Madgearu, Victor Slăvescu, I.N. Angelescu, Mihail Manoilescu, Ştefan Zeletin ş.a.) au fundamentat gândirea economică cu numeroase teze realiste, de mare valoare, ca o replică la afirmaţiile cercurilor de peste hotare, care susţineau că românii nu erau apţi pentru activităţi productive superioare şi burghezia românească nu era capabilă de a conduce. O bună parte a burgheziei române, a dus o politică de dezvoltare a capitalului bancar – industrial din România. Astfel, se poate afirma că, în perioada 1922 – 1929, capitalul naţional a demonstrat capacitatea de expansiune în cadrul propriei economii naţionale. Şi după primul război mondial, Banca Naţională a României a fost prezentă în efortul general de refacere şi însănătoşire a economiei, prin activitatea de creditare şi

34

V. Slăvescu – „Istoricul Băncii Naţionale a României (1880 – 1924)”, Ed. Cultura Naţională, Bucureşti, 1925, pg 220. După verificarea minuţioasă a întregului tezaur, efectuată între 9 ian. 1917 şi 4 feb. 1917, în faţa delegaţilor români şi ruşi, prin protocolul încheiat la 16 feb. 1917, s-a constatat depunerea a 1738 de lăzi, conţinând stocul metalic al Băncii Naţionale a României în valoare de 314.580.456 lei şi 84 bani, precum şi a 2 lăzi în valoare de 7.000.000 lei, în total 321.580.456,84 lei.

82

de menţinere a stabilităţii monetare. Marea finanţă din România s-a întărit prin amplificarea activităţii băncilor vechi şi prin crearea unor noi organizaţii bancare. Ca şi guvernele ţărilor dezvoltate din acea vreme, Guvernul României a trebuit să intervină pentru a contracara efectele crizei economice (1929 – 1933), bancare şi monetare. Guvernul a adoptat politici de conducere şi control, în vederea acordării ajutorului necesar revigorării sistemului bancar. În 1934, a fost înfiinţat Consiliul Superior Bancar al cărui preşedinte era guvernatorul Băncii Naţionale a României. În acest timp s-au adoptat multe legi, care au avut scopul de a ajuta economia, dar şi pentru a îmbunătăţi sistemul bancar. Între reglementările cele mai importante, cu aplicabilitate asupra sistemului bancar, amintim: - legea pentru lichidarea datoriilor agricole şi urbane – 7 aprilie 1934; - legea pentru organizarea şi reglementarea comerţului de bancă – 8 mai 1934; - legea pentru înlesnirea şi refacerea creditului – 20 aprilie 1935. Acest pachet de acte normative şi-a adus contribuţia la salvarea băncilor mai mari, dar aproximativ 600 bănci au fost lichidate sau au fuzionat. Ca urmare, dacă la apariţia legii pentru organizarea şi reglementarea comerţului de bancă (în 1934) existau 1204 bănci, în 1940 mai erau operaţionale numai 446 bănci. În perioada de după criză, Banca Naţională a României a avut un rol deosebit de important în economia românească. Prin monopolul şi controlul comerţului cu devize, Banca a acţionat hotărâtor în schimburile cu străinătatea şi în întreaga economie. Ea şi-a adus, de asemenea, contribuţia la soluţionarea problemei conversiunii datoriilor greu afectate de criză, acţionând permanent pentru însănătoşirea întregului sistem bancar şi de credit. Evaziunea capitalurilor şi blocarea disponibilităţilor în devize, în ţările ce limitaseră comerţul cu devize, sistemul etalonului aur nu mai funcţiona normal şi, ca urmare, la 18 mai 1932 s-a concentrat întregul comerţ cu devize în mâinile Băncii Naţionale, în scopul: - apărării monedei; - respectării angajamentelor, prin asigurarea transferului tuturor obligaţiunilor; - adaptării schimburilor cu străinătatea la nevoile balanţei de plăţi. B.N.R. a asigurat transferul obligaţiunilor în străinătate şi garanţia monedei, cerând statului să acorde, pe lângă prima de 38 % pentru devize forte şi prime pentru încurajarea producţiei naţionale de aur ( astfel, producţia a crescut de la 3.191 kg aur fin – în 1932, la 5. 364 kg – în 1938). În vederea relansării economiei după criză, Banca Naţională a redus taxa scontului succesiv, de la 7 % - la 5 marite 1932, la 6 % - la 5 aprilie 1933 şi la 4,5 % - la 15 dec. 1935. Pentru a preveni o situaţie similară celei din timpul crizei, când numeroase bănci au trebuit să se închidă, datorită, în parte, şi abaterilor de la regulile de acordare a creditelor, B.N.R. a iniţiat şi a participat la stabilirea unor măsuri de reorganizare, întărire a creditului şi de întărire a sistemului bancar, punând bazele

83

supravegherii comerţului bancar, prin înfiinţarea Consiliului Superior Bancar pe baza Legii pentru organizarea şi reglementarea comerţului de bancă din 8 mai 1934. Consiliul Superior Bancar era un organ independent, care, împreună cu B.N.R., veghea permanent la aplicarea legii şi exercitarea controlului asupra comerţului de bancă. În preajma intrării României în cel de-al doilea război mondial, în economie, se remaecă o încetinire a activităţii, reflex al economiei mondiale din cauza înarmărilor, care s-a concretizat, în bugetul României, prin sporirea cheltuielior pentru armată şi, ca o consecinţă, o sporire a fiscalităţii, prin accentuarea creşterii impozitelor directe: impunerea proprietăţilor clădite, sporirea impozitelor pe salarii mai mari şi majorarea unor taxe. În ce priveşte aspectele bancare rezultate din schimburile externe, s-a stabilit că pentru susţinerea valorificării cerealelor la export, devizele, provenite din exporturile normale de cereale şi derivatele lor, să fie cedate, în proporţie de 70 %, Băncii Naţionale, restul de 30 %, fiind lăsate direct la libera dispoziţie a exportatorilor, prin băncile autorizate, cu credit nelimitat, pentru a fi utilizate la plăţi, în ţările fără restricţii valutare. Scopul liberalizării negocierii de 30 % urmărea mărirea creditelor externe, consolidarea leului pe pieţele străine, echilibrul balanţei de plăţi, dar rezultatele nu au fost cele scontate, deoarece viaţa în interior s-a scumpit datorită importurilor cu preţuri ridicate. De asemenea, tensiunea internaţională, din preajma izbucnirii celui de-al doilea război mondial, împiedica finanţa străină de a mai acorda credite, statele de origină având ele însele mari nevoi financiare, trecând de la o economie dirijată la dictatură economică, la febrilitate în înarmări, încât chiar un împrumut, în materiale pentru România, devenise cu totul exclus.35 În perioada grea a celui de-al doilea rărboi mondial, BNR a intervenit pentru menţinerea cursului leului, în perioada de negociabilitate a devizelor, căutând să-şi sporească stocul de aur, dând prime pentru creşterea producţiei şi cumpărând aur şi din străinătate. Creditele acordate de BNR, în această perioadă, au vizat românizarea activităţii economice şi valorificarea grâului direct de la agricultori sau prin Institutul Naţional al Cooperaţiei cu scont de 2 %. În toată perioada pregătirii şi desfăşurării războilui alături de Wehrmacht, băncile, în frunte cu Banca Naţională, au finanţat atât necesităţile economiei, dar, mai ales, necesităţile provocate de ducerea operaţiunilor militare, ceea ce s-a soldat cu inflaţia şi devalorizrea leului. Meritul Băncii Naţionale a României, aşa cum s-a mai arătat, a fost că s-a preocupat să desfăşoare o activitate bancară sănătoasă şi, în acelaşi timp, s-a luptat, pe toate căile, să înlăture acţiunile de subjugare a economiei de către monopolurile germane. Înfiinţate şi conduse de burghezie, băncile româneşti au avut, în decursul scurtei lor existenţe de nici un secol, un rol pozitiv în dezvoltarea economiei româneşti, fără a reuşi, însă, să soluţioneze problemele sociale şi naţionale fundamentale ale României. Evenimentele, de după 23 august 1944, au transformat statul român într-un instrument al unui singur partid, iar băncile şi-au pierdut independenţa operaţiunilor,
35

A.Pintea, Gh. Ruscanu - „Băncile în economia românescă 1774 – 1995”, Ed. Economică, Bucureşti, 1995, pg. 219.

84

63 bănci mijlocii şi 147 bănci mici. Consiliului Superior Bancar i s-a schimbat denumirea în Curtea Superioară Bancară. care au agravat problemele economico – sociale şi naţionale ale României. Banca Albina din Sibiu. în luna august 1948. băncile şi instituţiile de credit capitaliste au fost dizolvate şi puse în stare de lichidare. Banca de Credit a Meseriaşilor. publice şi private.reducându-se la un număr minim. Legea pentru etatizarea BNR prevedea că aceasta. În această etapă haotică şi plină de incertitudini. Banca Timişoarei. din care 22 bănci mari. Banca de Scont a României. Prin etatizare. Banca Românească. la 15 august 1947 se înfăptuieşte Reforma Monetară (bănească). Cu toate măsurile luate şi acţiunile întreprinse. moştenită ca urmare a „colaborării” cu Germania hitleristă. băncile comerciale şi beneficiarii de credit. se exercita asupra tuturor întreprinderilor de bancă şi instituţiilor de credit. După 23 august 1944. Banca Comercială Italiană şi Română. ceea ce a dus la haos poiltic şi economic. O dată cu naţionalizarea principalelor mijloace de producţie. Banca de Credit Român. Situaţia economică grea. ca organe ale statului de centralizare maximă a resurselor şi de plasare a acestora în obiective. În asemenea condiţii grele. Banca Generală de Economii din Sibiu şi Braşov. 147. sistemul bancar din România era format din Banca Naţională a României şi 232 de bănci particulare active. la 11 iunie 1948. prin decretul nr. BNR a avut o importanţă deosebită în activitatea economico – financiară a ţării şi a mişcării de capital dintre Banca Naţională. Printre băncile comerciale mari. conform îndrumărilor Consiliului Superior Economic. Creditul Naţional Agricol. asigură. erau: Banca Chrissoveloni. ca mandatară a statului român. cu dreptul exclusiv de a emite bilete de bancă la purtător şi la vedere. Institutul de Credit Românesc şi Institutul Naţional al Cooperaţiei. dirijarea şi controlul creditului. cu excepţia celor de mai sus care au fost naţionalizate. au fost naţionalizate numai Societatea Naţională de Credit Industrial. Banca centrală din Cluj. s-a constituit în societate anonimă pe acţiuni. de a asigura circulaţia monetară şi menţinerea stabilităţii monedei. cu sucursale şi agenţii în oraşele în care aveau interese. Creditul Naţional Industrial. Casa Naţională de Economii şi Cecuri Poştale şi Casa de Depuneri şi Consemnaţiuni. Casa de Finanţare şi Amortizare. Societatea Bancară Română. După 1948. Creditul Funciar Rural. Banca Urbană. care a avut.1947. cu grave consecinţe ulterioare. 85 . cu capital de peste 60 milioane lei.I. precum şi organizarea şi controlul creditului. în domeniul bancar. printre altele şi menirea de a crea condiţiile necesare pentru trecerea de la sistemul bănesc capitalist la sistemul bănesc socialist. Banca Naţională a României a fost etatizată în baza legii din dec. 1946. Acţiunea sa. după 23 august 1944 a continuat să se accentueze datorită următoarelor cauze: susţinerea războilui antifascist. Apoi. La 1. începutul luptei de cucerire a puterii. situaţia economico – financiară necorespunzătoare se accentua iar Banca Naţională a României devenise aproape singura sursă de creditare a economiei.

capabil să ofere o gamă largă de produse şi servicii bancare de un nivel calitativ superior. Aceste bănci şi-au reconsiderat activitatea şi. prin înfiinţarea Casei de Economii. care să satisfacă exigenţele tuturor categoriilor de operatori economici din economia de piaţă. în principal. asigurarea stabilităţii monetare. s-a impus ca. aveau voie să transfere fonduri către întreprinderi. care funcţiona ca centru de încasări şi control al numerarului. care a deţinut monopolul în domeniul depunerilor populaţiei până la sfârşitul anului 1989. la începutul perioadei de tranziţie. întrucât funcţionau şi acţionau numai în cadrul unor linii directoare foarte stricte.La 1 septembrie 1948. băncile specializate şi-au continuat activitatea ca bănci comerciale cu capital majoritar de stat. în principal. Sistemul centralizat elimina orice formă de concurenţă între bănci. când au apărut bănci noi. unităţi administrative. atragerea disponibilităţilor de la populaţie şi din economie şi distribuirea acestora. au fost create Banca pentru Agricultură şi Industrie Alimentară şi. Aceste schimbări au fost însoţite de un anumit grad de deschidere. cu următoarele funcţii: emisiunea monetară. Din 15. Sistemul respectiv a funcţionat până în 1967. Până la sfârşitul anului 1989. de exemplu. supraveghere şi control al economiei naţionale. să se creeze un sistem modern.XI. urmărirea executării balanţei de plăţi externe. sistemul bancar românesc oferea un număr limitat de servicii şi produse bancare. dar conducerea centralizată a continuat să funcţioneze în acelaşi mod. băncile trebuiau să respecte anumite reglementări stricte. imediat dup 1989. Însă. rolul şi funcţiile băncilor au fost strict limitate şi priveau. rămânând cele mai reprezentative bănci comerciale româneşti.1948. în perioada de tranziţie la economia de piaţă. supravegherea activităţii bancare. s-au adaptat problemelor bancare specifice economiei de piaţă.astfel. conform planului de credite. administrarea rezervelor valutare ale ţării. numai în conformitate cu planul naţional unic. Tot în septembrie 1948. La 7 octombrie 1949. patrimoniul Casei Naţionale de Economii şi Cecuri Poştale şi Casei de Depuneri şi Consemnaţiuni au fost contopite. în activitatea bancară din România s-au produs următoarele schimbări esenţiale: *Banca Naţională a României a fost reorganizată şi a intrat. Banca Română pentru Comerţ Exterior. Banca de Credit pentru Investiţii a devenit Banca de Investiţii. toate operaţiunile bancare au fost concentrate la nivelul unei singure instituţii – Banca de Stat (fosta Bancă Naţională a României). Prin reglementările Băncii Naţionale. într-un termen scurt. Ele funcţionau ca parte pasivă a afacerilor şi erau. iar Banca Naţională a României a fost reorganizată. Cecuri şi Consemnaţiuni. În acest contexst. După Revoluţia din Decembrie 1989. Având în vedere rolul şi importanţa pe care le au băncile la buna funcţionare a unităţilor economice şi a economiei în ansamblu. Această metodă de distribuire planificată a banilor a permis guvernului să instituie propriul său sistem de conducere centralizată. Astfel. în sarcinile sale fireşti de Bancă Centrală. cu o profitabilitate ridicată. unor întreprinderi sau unor persoane. această instituţie a primit actuala denumire de Casa de Economii şi Consemnaţiuni (CEC). 86 .

au fost transformate în bănci comerciale. * Supravegherea activităţii bancare de către BNR (bancă a băncilor). 36 L. . Ionescu. civilizată şi operativă. În octombrie 1991 a fost creat Institutul Bancar Român (IBR). În vederea organizării şi coordonării activităţii bancare. Această iniţiativă a fost confirmată printr-o hotărâre de guvern şi a devenit operaţională în 1992. Având în vedere că în economia de piaţă.să reprezinte interesele comunităţii financiare şi bancare faţă de Banca Naţională. primul obiectiv al băncilor este să ofere „produse şi servicii bancare de cea mai bună calitate”.. Pentru a supraveghea integritatea şi credibilitatea profesională.să îmbunătăţească şi să dezvolte standardul şi statutul profesional al tuturor celor care lucrează în sectorul bancar. Aceste activităţi constituie un indicator important al unui sector bancar sănătos şi dinamic. Ed. de orientare profesională în activităţile bancare: creditul bancar. Negruş (coordonatori) – „Băncile şi operaţiunile bancare”. acest gen de organizaţii profesionale au un rol semnificativ şi puternic. ARB ia în considerare numai cererile de aderare ale băncilor care au desfăşurat o activitate comercială pe o perioadaă mai mare de şase luni şi au o evoluţie bună. băncile. * Fostele bănci specializate de stat (BRCE. Guvern şi alte instituţii centrale de stat. iar în prezent participă majoritatea băncilor comerciale. M. în perioada de tranziţie. BI). ci de reglementări cadru. Aderarea la acest organism se face pe bază de liber consimţământ. Economică. guvernul le urmăresc îndeaproape (aşa cum. statul.B. după cum s-a mai spus. pg. de altfel. care să le asigure realizarea obiectivului propus. cu capital de stat. pentru asigurarea unei circulaţii monetare stabile. şi-au organizat astfel activitatea încât să poată atrage un număr cât mai mare de clienţi. aprobându-li-se şi noi statute de organizare şi funcţionare. în condiţiile economiei de piaţă. nu a avut în vedere măsuri de comandă.A. 1996. având drept fondatori Banca Naţională a României (BNR) şi Asociaţia Română a Băncilor (ARB).36 Principalele obiective ale A. indicatorul sintetic care reflectă eficienţa economică a activităţii bancare este profitul. 24. cu servire exemplară.* Pentru activităţile comerciale ale Băncii Naţionale a României. în 1991 s-a constituit Asociaţia Română a Băncilor (ARB). În ţările cu economie de piaţă dezvoltată. BAIA. se întâmplă în toate ţările). * Pentru menţinerea circulaţiei băneşti la nivel corespunzător. rolul BNR este decisiv. Relaţiile între credit şi circulaţia monetară. sunt: . 87 . în ceea ce priveşte aspectele profesionale. decontările etc. În activitatea tuturor organizaţiilor bancare. Bucureşti.să reprezinte sectorul bancar românesc în relaţiile internaţionale cu asociaţii profesionale similare. . BNR asigură legătura dintre dimensiunile creditului şi volumul masei monetare în circulaţie. a fost creată Banca Comercială Română S. Prin urmare.R.

02.A.1999 BANCA COMERCIALA INTESA SANPAOLO ROMANIA S. 18. 37 www.09. la data de 1 oct. 18. 18. 18.02.1999 PIRAEUS BANK ROMANIA S. Firenze România S.1999 OTP BANK ROMANIA S.02. 18.A. 18.A.02.A.1999 UniCredit Tiriac Bank S.02.1999 MKB ROMEXTERRA Bank S. 18. În această perioadă.A. 18.02. 18.2000 VOLKSBANK ROMANIA S.1999 C.1999 Banca Comerciala Romana S. precum şi filiale şi sucursale ale unor bănci străine.E.1999 Credit Europe Bank (Romania) S.1999 Banca Romaneasca S. au fost înfiinţate bănci cu capital privat autohton.A.A.1999 Banca C.A.1999 BANK LEUMI ROMANIA S.02.02.A. 88 .04.A. cu rol de echilibrare a disponibilităţilor.02. BANK S.02.1999 LIBRA BANK S.02. Membra a Grupului National Bank of Greece 18.1999 BRD .1999 Banca Comerciala CARPATICA S. 18.02. 18.02.A.02. existente în bănci cu împrumuturile (creditele) necesare. operatorior economici şi ale populaţiei.1999 MARFIN BANK (ROMANIA) S.Romania SA 18.A.02. 18.A.1999 Citibank Romania S. 17.1999 Banca de Export Import a Romaniei EXIMBANK S.Groupe Societe Generale S. 18.1999 Banca Transilvania S.02.A. 18.02.A. solicitate pe piaţa bancară.A.1999 RAIFFEISEN BANK SA 18. 18.1999 ALPHA BANK ROMANIA S.A. 2008 funcţionau următoarele instituţii de credit37: . 18. 18.A. străin şi mixt.A.02.C.02.A.02.02.A.02. 18.07.A.1999 ABN AMRO Bank (Romania) S. Astfel. 227/2007) şi al Regulamentului Bancii Naţionale a României nr.1999 ATE BANK ROMANIA S.A.ro În temeiul art.Bănci. 18.R. 10. 18.417 din Ordonanţa de Urgenţă a Guvernului nr.99/2006 privind instituţiile de credit şi adecvarea capitalului (aprobată prin Legea nr.A. conform Registrului Instituţiilor de Credit publicat de Banca Naţională a României.1999 ROMANIAN INTERNATIONAL BANK S. 15.1999 Bancpost S.02.1999 Emporiki Bank .bnr.La crearea noului sistem bancar s-a urmărit şi se urmăreşte în continuare realizarea unui sistem bancar modern. 1/2007 privind Registrul Instituţiilor de Credit.

societăţi în nume colectiv. 03. organizează şi efectuează decontările şi plăţile în cadrul economiei naţionale şi în relaţiile cu celelalte state. . 285 din O. completată şi modificată prin Legea nr. 27.11.2002 ProCredit Bank S. societăţi anonime sau ale statului care concentrează capitalurile disponibile din economie şi le pun la dispoziţia operatorior economici.U. Băncile se ocupă de organizarea şi realizarea împrumuturilor (obiectul principal de activitate). desprindem caracterul complex al rolului pe care-l are banca în economie. inclusiv a statului.05. mobilizează resurse băneşti temporare disponibile. Sistemica bancară Băncile reprezintă firme particulare. al României nr. 31.Organizaţii cooperatiste de credit.05.A. 99/2006 privind instituţiile de credit şi adecvarea capitalului aprobată. 03.G.Bănci de economisire şi creditare în domeniul locativ.2007 a funcţionat sub denumirea CREDITCOOP Casa Centrală.07. o bancă se defineşte (din punct de vedre conceptual).2004 Raiffeisen Banca pentru Locuinţe SA 13. 26.2007 BANCA MILLENNIUM S. Scopul final îl constituie realizarea profitului bancar.2005 HVB BANCA PENTRU LOCUINŢE S.2. 38 Art.A. Banca (conform legislaţiei în vigoare38) este o “instituţie” specializată care organizează circulaţia bănească. .A.09.A. sub formă de credite.A.2008 BCR BANCA PENTRU LOCUINŢE S. atât din punctul de vedere al serviciilor pe care le efectuează. 1027/2006 şi respectiv 480/2007)) 89 . 227/2007 (M.2002 Banca Centrală Cooperatistă “CREDITCOOP” 2.07. gestionarea acestora.1.O. De aici.2. 11.2004 PORSCHE BANK ROMANIA S. STRUCTURILE INSTITUŢIONALE 2. ca o firmă care mobilizează mijloace băneşti disponibile. în scopul obţinerii unui profit. finanţează şi creditează persoanele fizice şi juridice.09. cât şi din punctul de vedere al relaţiilor în spaţiul geografic. nr.20.07.09.2002 până la data de 25. Prin urmare.

acordarea de credite în lei şi în valută persoanelor fizice şi juridice din ţară şi străinătate. . efectuează decontări fără numerar între instituţii şi agenţi economici titulari de cont. emite şi plasează hârtii de valoare. realizează selecţionarea şi susţinerea unor proiecte de investiţii.efectuarea operaţiunilor de schimb valutar şi a celor de arbitraje pe pieţele monetare internaţionale. de expertiză tehnică. . prestări servicii. cu numerar şi cu titluri. necomercial şi alte operaţiuni legate de încasări şi plăţi între personae fizice şi juridice din ţară şi străinătate.participarea în calitate de acţionar la înfiinţarea unor firme (fie ele bancare sau nebancare) în ţară sau străinătate. pe cont propriu sau în numele clienţilor. constând în atragerea resurselor băneşti de la personae fizice şi juridice pentru păstrarea şi folosirea lor. titluri de credit.cumpărarea şi vinderea în ţară şi străinătate de metale preţioase. . 90 . se ocupă cu vânzarea-cumpărarea de valută şi alte operaţiuni valutare. emite instrumente de plată. . se defineşte prin: . efectuează alte operaţiuni cu titluri de valoare.acordă credite. încheierea cu bănci şi instituţii financiare străine. * Funcţia de investiţii. De asemenea.emiterea de efecte de comerţ: bilete la ordin.participarea la tranzacţii externe financiare de plăţi şi de credit. .cumpărarea şi vinderea în ţară şi străinătate de valută şi efecte de comerţ exprimate în lei şi valută. . economică şi financiară a diferitelor proiecte.realizarea de încasări şi plăţi (în lei şi în valută) generate de diverse activităţi (vânzarea bunurilor la intern sau la export. aur şi monede. . operaţiuni cu cracter financiar. cecuri în favoarea unor beneficiari din ţară şi străinătate. funcţia aceasta constă şi în efectuarea de operaţiuni de depozitare şi de trezorerie pentru obiecte de valoare aflate în proprietatea persoanelor fizice şi juridice. . Acordă consultanţă şi asistenţă în probleme de gestiune financiară şi evaluare.achiziţionarea unor active financiare în nume propriu. de angajamente şi convenţii de plăţi. . cambii sau trate. face încasări şi plăţi în numerar. funcţiile unei bănci pot fi următoarele: * Funcţia de depozit care permite băncii efectuarea de operaţiuni de depozit la vedere şi la termen. . * Funcţia comercială. servicii de consultanţă şi de plasament pentru resursele băneşti ale clienţilor şi ale fondurilor proprii. se caracterizează prin: .prestarea unor servicii bancare. turism intern şi internaţional).efectuarea operaţiunilor de scontare şi rescontare a efectelor de comerţ.efectuarea unor operaţiuni de vânzare – cumpărare şi a altor operaţiuni cu titluri emise de stat. În consecinţă.

prime de asigurare). etc. băncile) distribuie „finanţări” sub formă de credite. finanţări de lungă durată. obligaţiuni. Intermedierea are două forme: cei ce solicită împrumuturi (fără angajare directă pe piaţă). acţiuni. le acoperă prin: împrumuturi pe lângă instituţiile de credit. bonuri de tezaur. Subiecţii financiari (instituţii de credit. Subiecţii nonfinanciari participă la fluxuri de producţie şi intervin pe piaţa tranzacţiilor de bunuri şi servicii.bancnote. -plasamente pe termen lung (acţiuni. pe când subiecţii financiari le girează (gestionează). înscriu în mod simultan suma avansului acordat în Activ (pentru materializarea creanţelor) şi în Pasiv în contul de depozit al beneficiarilor de credit. Instrumentele monetar – financiare Fiecare dintre noi poate deţine un patrimoniu format din active: reale (imobile. Actorii: subiecţii nonfinanciari şi subiecţii financiari Subiecţii nefinanciari deţin plasamente financiare sau beneficiază de fluxuri financiare. bonuri pe termen scurt. 91 . cu cererile şi ofertele de capitaluri.organizarea lansării de obligaţiuni. Instituţiile de credit bancar. Primele două constituie mijloace de plată şi următoarele două sunt mijloace de economisire. plasamente stabile. intermediarii financiari. sunt instituţii creatoare de monedă.). Când ele acordă credit. asigurarea mobilizării împrumuturilor prin emisiunea de obligaţiuni. Ansamblul instrumentelor monetar – financiare într-o economie se prezintă astfel: bancnotă şi monedă divizionară. emit acţiuni şi obligaţiuni. depozite pe termen scurt. piaţa. depozite la vedere. plasamente lichide sau pe termen scurt. cu nevoi financiare. conturi bancare. Sistemul financiar are două componente: a. b. conservarea economiilor sub forma plasamentelor. mobile. Deţinătorii de capacităţi de finanţare le plasează în: . etc. depozite la vedere.) şi financiare (bancare. băncile.. garantarea emisiunii şi plasarea obligaţiunilor pe piaţa secundară. plasamente gestionate de bănci sau case de economii. Subiecţii.

acordarea creditelor se face creditând contul de la o bancă a subiectului economic. -instituţiile financiare nebancare colectează o parte din sumele economisite (finanţarea de credite). Organizarea sistemului financiar 92 . piaţa financiară: Piaţa financiară Alte instituţii financiare Banca Centrală Bănci Trezoreria Instituţii de credit asimilate 2.2. statul. . case de economii şi depozit.2. trezoreria.mijloace de plată. Trezoreria poate să dispună acordarea de credite singurului său client. Circuitul instituţional se descompune în: .beneficiarii de monedă (astfel create) o utilizează pentru plăţi şi economisire.Alte instituţii financiare. care nu au deschise conturi de depozite. Într-o economie de piaţă există patru blocuri sau sisteme relaţionale: băncile. Băncile nu sunt singurele organisme creatoare de monedă. create de bănci când acordă credite.

evidenţiind rolul fundamental al Băncii Centrale. răspunzând necesităţilor unei etape a dezvoltării social-economice. . -instituţii financiare specializate. . care nu pot constitui depozite pe termen scurt de la populaţie.case de economisire şi case locale de credit.3.societăţi financiare. Organismele de credit sunt: . ca sistem financiar. . Rolul şi funcţiile Băncii Centrale Sistemul bancar este reprezentat de ansamblul coerent al diferitelor categorii de instituţii financiar-bancare care funcţionează într-o ţară. nebancare.băncile comerciale.băncile mutuale şi cooperatiste (limitate privind acordarea creditelor). 93 .Acesta se bazează pe structura instituţională a spaţiului monetar şi financiar. Schema simplificată a relaţiilor de supraveghere şi control din cadrul sistemului financiar se prezintă în felul următor: Piaţa ipotecară Piaţa monetară Banca Centrală Comisia Bursieră Naţională Piaţa financiară Ministerul Ministerul Finanţelor Finanţelor Consiliul Organismelor De Credit Comisia Bancară Organisme de credit Asociaţii profesionale de credit 2.2. Rol primordial îl au organismele de credit. cu o misiune cu caracter general.

Banca Franţei a a fost fondată în 1880. sistemul bancar îndeplineşte funcţia de atragere şi concentrare a economiilor societăţii şi de canalizare a acestora. format din ansamblul reglementărilor care guvernează activitatea bancară. este considerată prima bancă centrală. format din banca centrală cu rol de coordonare şi supraveghere. produse bancare. când a fost naţionalizată. printr-un proces obiectiv şi imparţil de alocare a creditului. urmăresc modul în care debitorii utilizează resursele împrimutate. Banca Angliei a fost o bancă privată până în 1946. Sistemul bancar. băncile. operaţiuni. când s-a trecut la restructurarea sistemului bancar. 94 . băncile centrale au apărut după unificarea statelor şi principatelor independente. deşi istoricii susţin că prima bancă centrală. banca centrală urmăreşte stabilitatea valorii interne şi externe a monedei naţionale. către cele mai eficiente investiţii. În vederea realizării obiectivelor finale. În activitatea de colectare a resurselor financiare. a fost Banca Angliei. în 1844. când doar o treime din capital aparţinea statului. concomitent cu punerea la dispoziţia economiei naţionale a cantităţii optime de monedă necesară creşterii economice. Băncile asigură şi facilitează efectuarea plăţilor. au o bancă centrală. Banca Naţională a României a fost fondată în 1880.cadrul instituţional. transformând resursele pe care mediul economic i le pune la dispoziţie. A urmat apoi o diversificare afuncţiilor sale iar bnaca a primit. Specializarea bancară reprezintă orientarea activităţii diferitelor bănci doar spre anumite servicii. sistemul bancar parcurge faze de specializare şi sectorizare. În evoluţia sa. Banca Angliei a fost creată iniţial pentru a se strânge banii necesari războiului contra Franţei. cu excepţia celui din Hong Kong. iar în 1929. sistemul bancar dintr-o ţară cuprinde: . se constituie ca subsistem al macrosistemului economico-social. concomitent cu plasarea lor pe piaţă prin intermediul creditelor şi a altor operaţiuni pe piaţa financiară.În general. Toate sistemele bancare. Noţiune de sectorizare poate fi definită ca fiind un tip aparte de specializare ce constă în orientarea activităţii bancare spre anumite domenii de activitate economică. reorganizându-se ca bancă centrală. În alte ţări. 10 % din capital mai aparţinea statului român.cadrul juridic. În Germania şi Italia. În perioada următoare celui de-al doilea război mondial. dreptul de monopol asupra emisiunii monetare. în ultima parte a secolului al XIX –lea. . ca verigi de bază ale sistemului. crearea băncilor centrale a evoluat mai lent. mai târziu. oferă servicii de gestionare a riscului şi reprezintă principalul canal de transmisie în implementarea politicii monetare. fondată în anul 1694. fondată în 1668. Apariţia şi dezvoltarea sitemului bancar (în secolele XIV şi XV – după cum s-a mai precizat în capitolele anterioare) au precedat apariţia băncilor centrale (în secolul XVII). băncile îndeplinesc rolul de intermediari între deţinătorii de capitaluri şi utilizatorii acestora. pentru Anglia şi Ţara Galilor. în accepţiunea de azi. Această situaţie a continuat să existe până la Revoluţia din decembrie 1989. Într-o economie de piaţă. Banca Naţională a României a trecut în proprietatea statului şi a făcut parte din sistemul bancar al unei economii centralizate. bănci comerciale şi alte instituţii financiare asimilate acestora. În îndeplinirea acestei funcţii. Banca suedeză Riksbank.

referitoare la independenţa băncii centrale. care împreună formează Sistemul European al Băncilor Centrale. La nivelul Uniunii Europene. Tratatul de la Maastricht (1992) prevede un nivel ridicat de independenţă pentru băncile centrale ale statelor membre şi pentru Banca Centrală Europeană. Totodată. promovarea şi monitorizarea bunei funcţionări asistemelor de plăţi pentru asigurarea stabilităţii financiare. Anglia. îngeneral. 95 . 39 Legea nr. ca parte a politicii economice generale a guvernului.administrarea rezervelor internaţionale. au următoarele funcţii (uneori. Această situaţie a condus la dezbateri aprinse. Se apreciază. reglementarea şi supravegherea prudenţială instituţiilor de credit. . . . înainte de crearea Băncii Centrale Europene. Italia (de ex. Gradul “adecvat” de independenţă sau autonomie decizională a băncii centrale a constituit o dispută seculară: tentative de subordonare directă faţă de autoritatea guvernului au alternat cu perioade de independenţă considerată excesivă. . De regulă. Principalele atribuţii ale unei bănci centrale sunt: .) au luat măsuri. pentru a contribui la stabilitatea monedei naţionale. obiectivul fundamental al politicii monetare a BNR pe termen lung îl reprezintă asigurarea stabilităţii preţurilor.Conform actelor normative în vigoare. că acesta este motivul pentru care Bundesbank a reuşit să realizeze o politică monetară antiinflaţionistă deosebit de eficientă. * Funcţiile băncii centrale În general.emiterea bancnotelor şi a monedelor ca mijloace legale de plată pe teritoriul ţării. banca centrală colaborează cu Ministerul Finanţelor pentru rezolvarea principalelor probleme ale politicii monetare şi financiare. în politica monetară promovată.39 în România.Garantarea prin lege a independenţei băncii centrale are un rol determinant înn a asigura reflectarea.Stabilirea şi implementarea politicii monetare şi de credit Banca centrală controlează nivelul masei monetare şi ratele dobânzii în economie.elaborarea şi aplicarea politicii monetare şi a politicii de curs de schimb. pentru sporirea gradului de independenţă decizională pentru băncile lor centrale. aceste responsabilităţi sunt împărţite cu alte organisme guvernamentale) : 1. 312/2004 privind Statutul BNR. Argumentele celor care se opun independenţei băncii centrale au în vedere faptul că politica macroeconomică are obicetive mai largi decât menţinerea unei rate scăzute a inflaţiei.autorizarea.stabilirea regimului valutar şi supravegherea respectării acestuia. poate duce la nivele înlate ale şomajului şi la restrângerea creşterii economice. Franţa.) – Bundesbank avea garantată prin lege independenţa de a conduce politica monetară. a condiţiilor economice dintr-o ţară şi nu a celor politice. se argumentează că reducerea activităţii economice pentru a realiza un nivel scăzut al inflaţiei. în spiritul Tratatului de la Maastricht. băncile centrale. Banca Centrală a Germaniei (de ex.

regiilor autonome.de creditare a băncilor.pe piaţa monetară. când aceasta este necesară. punerea în circulaţie a altor tipuri de însemne monetare. sub formă de bancnote şo monede. companiilor naţionale şi altor societăţi cu capital majoritar de stat. Banca centrală asigură tipărirea bancnotelor şi baterea monedelor şi ia măsuri pentru păstrarea în siguranţă a celor care nu sunt puse în circulaţie. care cuprinde: principalele evoluţii economice. se interzice BNR creditarea pe descoperit de cont sau orice alt tip de creditare a statului. poate fi încă un argument în favoarea asigurării independenţei băncii centrale. dimensiunile. precum şi pentru custodia şi distrugerea. Banca centrală poate acorda credite instituţiilor de credit eligibile. companiilor naţionale şi altor societăţi cu capital majoritar de stat. Banca Naţională a României este unica instituţie autorizată să emită însemne monetare.Emisiunea de monedă Banca centrală deţine monopolul emisiunii monetare. a cernelurilor şi a bancnotelor şi monedelor retrase din circulaţie. financiare. . BNR bonifică dobânzi cel puţin la nivelul ratei dobânzii medii la depunerile la vedere practicate de instituţiile de credit iar pentru neândeplinirea cerinţelor privind nivelul rezervelor minime obligatorii se calculează şi se percep dobânzi penalizatoare. poate efectua swap-uri valutare. instituţiilor de credit sau altor persoane juridice. autorităţilor publice centrale şi locale. Conform legii. BNR utilizează proceduri şi instrumente specifice pentru următoare operaţiuni: . monetare şi valutare. moneda se emite în concordanţă cu creşterea economică. Guvernatorul BNR prezintă anual Parlamentului României raportul BNR. a matriţelor. activităţile BNR. iar membrii Consiliului de Administraţie al BNR sunt numiţi de Parlament. banca centrală este organ al statului. Banca centrală stabileşte regimul rezervelor minime obigatorii pe care instituţiile de credit trebuie să le menţină în conturi deschise la aceasta. . 2. În numele Consiliului de Administraţie. în locul acestora. De asemenea. politica monetară a anului precedent şi orientările pentru anul viitor. astfel încât să se asigure necesarul de numerar. garantare şi dobândă stabilite prin reglementări proprii. cumpărări/vânzări drecte sau poate lua gaj. prin emisiune suplimentar1 de monedă. autorităţilor publice centrale şi locale. în strictă concordanţă cu nevoile reale ale circulaţiei băneşti. poate emite certificate de depozit şi atrage depozite de la instituţii de credit. 96 . ca mijloace legale de plată pe teritoriul României. în condiţiile pe care le consideră necesare pentru a realiza obiectivele politicii monetare. Împiedicarea guvernelor de determina un proces inflaţionist. pentru acordarea de credite colateralizate. În principiu. În cadrul politicii monetare pe care o promovează. regiilor autonome. pentru rezervele minime obligatorii. reglementarea şi supravegherea prudenţială bancară. Emisiunea de monedă peste necesităţile reale – supraemisiunea de monedă – poate duce la inflaţie. Banca centrală poate efectua pe piaţa secundară operaţiuni reversibile. desenul şi alte caracterisici tehnice ale bancnotelor şi monedelor. greutatea.de control al lichidităţii prin rezerve minime obligatori.În România. BNR poate hotărâ anularea sau retragerea din circulaţie a oricăror bancnote sau monede care au fost emise şi. în condiţii de rambursare. BNR elaborează programul de emisiune a bancnotelor şi monedelor. Ea stabileşte valoarea nominală. creanţe asupra sau titluri ale statului. bilanţul anual şi contul de profit sau pierdere.

4/2005 al BNR 97 . Pe baza vânzării la Banca Centrală a unui portofoliu de cambii scontate de ele. alte documente privind poziţia . prin acordarea de facilităţi şi prin cumpărarea de titluri eligibile. când banca încasează de la debitor suma înscrisă pe cambie. contribuind la orientarea politicii de credit în conformitate cu obiectivele strategiei economice. mai puţin dobânda (taxa) socotită din momentul scontării până la scadenţă. Banca plăteşte vânzătorului suma înscrisă pe cambie. emite reglementări generale privind instrumentele de plată. Creditele de reescont sunt considerate drept regulator al circulaţiei băneşti.) influenţează rata dobânzii. Întrucât cambia exprimă.Administrarea sistemului de plăţi Bnaca centrală.Elaborarea şi aplicarea politicii de curs de schimb Banca centrală elaborează şi aplică politica privind cursul de schimb. care constă în cumpărarea de către o bancă comercială a unei cambii de la beneficiarul ei înaintea ajungerii la scadenţă.elaboreze balanţa de plăţi şi investiţională internaţională a ţării. TAXA SCONTULUI reprezintă rata dobânzii. tranzacţii pe pieţele valutare şi pentru alte operaţiuni specifice. REESCONT-ul este o operaţiune efectuată de Banca Centrală în vederea aprovizionării cu mijloace băneşti lichide a băncilor comerciale. 42 Regulamentul valutar nr.O decizie a BNR în acest sens a constituit-o denominarea monedei naţionale în 2005. problemă abordată mai pe larg într-unul din capitolele anterioare.C. aceasta din urmă calculează o altă rată a dobânzii. autorizează şi supraveghează administratorii sistemelor de plăţi şi poate emite reglementări privind instrumentele de plată utilizate în cadrul acestor sisteme. coordonează şi supraveghează sistemele de plaţi de interes naţional. să calculeze şi să publice cursurile medii pentru evidenţa statistică. În acest context.41 3. Operaţiunea se lichidează la scadenţa cambiei. în general. Ea poate furniza lichidităţi instituţiilor dee credit. ea este abilitată să: . În momentul reescontării portofoliilor de cambii de către băncile comerciale la Banca Centrală (de emisiune). prin manevrarea scontului. o tranzacţie comercială – livrarea pe credit a unei mărfi de către producător sau comerciant – scontul transformă creanţa în capital bănesc înainte de scadenţă. conform legii40. accelerând circuitul capitalului. băncile comerciale obţin în schimb mijloace băneşti înainte de scadenţele cambiilor respective. 384/2004 privind denominarea monedei naţionale. 4. BNR (conform legii) reglementează.păstreze şi să administreze rezervele internaţionale ale statului. în conformitate cu reglementările proprii. BNR elaborează reglementări privind monitorizarea şi controlul tranzacţiilor valutare pe teritoriul României şi emite autorizaţii pentru operaţiuni valutare de capital.stabilească cursurile de schimb pentru operaţiunile proiprii pe piaţa valutară. în general. stabileşte şi urmăreşte aplicarea regimului valutar pe teritoriul ţării. Operaţiunile băncii de emisiune (B. pe care băncile comerciale. Operaţiunea astfel efectuată echivalează cu un credit. cu ocazia scontării lor de către firme diferite şi întreprinzători. 40 Legea nr. . 41 SCONTUL-ul este o operaţiune bancară legată de circulaţia cambiilor. Potrivit Regulamentului valutar42. care se numeşte taxă de scont. o calculează la valoarea portofoliilor de cambii.

227/2007 (M. emise sau garantate de persoane juridice nerezidente. negociabile sau nu. în totalitate.alte active de rezervă recunoscute pe plan internaţional. rezerve care pot fi formate din: . în anumite condiţii care se referă la: . . Condiţiile de autorizare de către BNR a instituţiilor de credit sunt prevăzute de legislaţia în vigoare43. 6. recunoscute pe plan internaţional.autorizarea de principiu necesară constituirii băncii.licenţa pentru funcţionarea propriu-zisă.cambii.aur deţinut în tezaur în ţară sau depozitat în străinătate.bonuri de tezaur. la momentul constituirii. obligaţiuni şi alte titluri de stat. 98 .O.structura acţionariatului. . precum şi obligaţiuni şi alte valori mobiliare. .tipurile de activităţi pe care le va efectua instituţia de credit. sub formă de bancnote şi monede metalice sau disponibil în conturi la bănci sau la alte instituţii financiare în străinătate. . bilete la ordin. în formă bănească.G. nr. În România.Stabilirea şi administrarea rezervelor valutare Banca centrală stabileşte şi menţine rezerve valutare internaţionale la un anumit nivel pe care îl apreciază ca fiind adecvat tranzacţiilor externe ale statului. 1027/2006 şi respectiv 480/2007). clasificate în primele categorii de către agenţiile de apreciere a riscurilor.pregătirea profesională şi profilul conducătorilor băncii. precum şi deţinerile de DTS. exprimate în acele monede şi deţinute în acele ţări pe care le stabileşte banca centrală. Ea are competenţa excusivă de autorizare a instituţiilor de credit. inclusiv dreptul de a efectua cumpărături de la FMI în cadrul tranşei de rezervă.studiul de fezabilitate al băncii. în general.acţionarii semnificativi şi fondatorii băncii. 43 O. 99/2006 privind instituţiile de credit şi adecvarea capitalului aprobată. exprimate şi plătibile în valută în locuri acceptabile pentru banca centrală. . . negociabile sau nu.nivelul minim al capitalului social subscris. completată şi modificată prin Legea nr. care trebuie vărsat.U. . . autorizarea implică două etape: . atunci când se intervine pe pieţele valutare pentru a controla evoluţia cursului de schimb al monedei naţionale. emise sau garantate de guverne străine sau de instituţii financiare interguvernamentale. . cecuri. exprimate şi plătibile în valută în locuri acceptabile pentru banca centrală . . .active externe.5. supravegherea şi reglementarea instituţiilor de credit Banca centrală decide care entităţi pot opera ca bănci şi stabileşte regulile de emitere a autorizaţiilor de funcţionare a instituţiilor de credit.sediul băncii.Autorizarea. Rezervele de valută sunt folosite.al României nr.

– septembrie 2008.25 puncet procentuale între luna septembrie 2007 şi luna aprilie 2008.banca nu a început operaţiunile pentru care a fost autorizată în termen de un an de la primirea autorizaţiei sau nu şi-a exercitat.autoritatea competentă din ţara în care are sediul banca străină ce a înfiinţat o sucursală în România i-a retras acesteia autorizaţia de a desfăşura activităţi bancare. putând fi.” A se vedea în acest sens ajutorul acordat de Guvernul SUA celei mai puternice bănci pentru evitarea declinului financiar. 99 . de obicei. Acest lucru înseamnă că afacerile băncii vor fi conduse prudent.autorizaţia a fost obţinută pe baza unor declaraţii false sau prin orice alt mijloc ilegal . banca centrală încearcă să oprească activitatea băncii înainte ca pierderile acesteia să ajungă la nivelul la care banca nu-şi mai poate plăti deponenţii. poate insista să fie schimbată conducerea băncii sau poate sprijini fuziunea cu o altă bancă (sau preluarea de către o altă bsancă). Comitetul Federal pentru operaţiuni de piaţă al SUA a decis în şedinţele din 25 iunie şi 5 august 2008. În plus. Rezervele Federale a anunţat recent noi măsuri pentru eficientizarea operaţiunilor de furnizare de lichiditate pe piaţă. în ţările lor de origine şi nu în cele care operau. încalcă condiţiile stipulate în autorizaţia de funcţionare sau este în pericol de a nu-şi putea plăti depunătorii.acţionarii au decis să dizolve şi să lichideze banca. pe pieţele financiare. Astfel. BNR poate retrage autorizaţia de funcţionare unei bănci la cererea băncii sau în una din următoarele situaţii: . . astfel. activitatea de acceptare de depozite. dacă banca centrală decide că o bancă nu acţionează prudent. Aceste bănci primeau autorizaţii de funcţionare. În loc să retragă autorizaţia de funcţionare. iar depunătorii vor avea încredere că banca le va putea înapoia banii oricând.a avut loc o fuziune sau o divizare a băncii. de mai mult de 6 luni. astfel.C. În cadrul Uniunii Europene. ca ţinta să rămână nemodificată la nivelul de 2. tranzacţiile băncilor străine aflate pe teritoriul unei ţări au creat probleme specifice. “După reducerile cumulate ale ţintei privind rata dobânzii reprezentative a Rezervelor Federale. Dacă depunătorii din alte bănci ar dori să-şi retragă banii în acelaşi timp. care au totalizat 3. .0 %.E. Desigur. ea apreciază în principiu. în afara sferei de influenţă a băncii centrale a ţării în care îşi desfăşoară activitatea. A Doua 44 Buletin lunar al B. banca centrală poate acţiona pentru ca banca aflată în dificultate să fie salvată. că banca respectivă este condusă corect. aducând ca argument în favoarea acestora persistenţa instabilităţii pe pieţele financiare.Atunci când o bancă centrală emite o autorizaţie de funcţionare unei bănci. Băncile pot da faliment dacă înregistrează pierderi mari prin acordarea unor credite neperformante de valori foarte mari sau dacă efectuează operaţiuni în pierdere. ea poate iniţia un aranjament financiar pentru a consolida capitalul băncii. acest lucru poate fi infirmat. Falimentul unei bănci ar cauza pierderi depunătorilor şi ar face ca publicul să-şi piardă încrederea în sistemul bancar în general44. O astfel de panică în sistemul bancar are consecinţe economice grave. restrângând masa monetară şi creditele. ar rezulta o criză financiară generală. . în timp. nici o bancă nu ar putea să plătească toate sumele cerute şi. . urmată de colapsul sistemului bancar. Autorizaţiile de funcţionare pot fi retrase. Retrăgând autorizaţia acordată.

în funcţie de importanţa şi sfera de cuprindere. Băncile centrale reglementează activitatea instituţiilor de credit. regulile au fost modificate. 11/2008. banca centrală emite o serie de reglementări şi monitorizează activitatea instituţiilor de credit. Astfel. pentru a permite şi băncii centrale din ţara gazdă să intervină atunci când supraveghera băncii în ţara de origine se dovedeşte a fi insuficientă sau defectuoasă. persoane juridice române şi sucursalelor instituţiilor de credit străine. în cazul sucursalelor instituţiilor de credit străine. pot fi sub formă de regulamente. sau faţă de capitalul iniţial. 46 Regulamentul BNR nr. determinate pentru luna anterioară celei pentru care se face raportarea. ordine. Prin urmare. limitează nivelul creditelor pe care băncile comerciale le pot acorda. credite pentru exporturi. În acest sens. descurajând alte tipuri de credite. prin norme BNR45 se limitează gradul de concentrare a expunerilor din credite în valută ce se aplică instituţiilor de credit. modificat şi completat cu Regulamentul nr. De xemplu. băncilor li se poate cere să-şi restrângă nivelul creditelor acordate. norme şi circulare. reglementările emise de BNR. în cazul instituţiilor de credit. se aplică instituţiilor de credit persoane juridice române şi sucursalelor instituţiilor de credit străine. În acest context. Banca centrală răspunde de supravegherea prudenţială47 a instituţiilor de credit pe care le-a autorizat să opereze. având caracter obligatoriu. persoane juridice române. 100 . Pentru asigurarea funcţionării şi viabilităţii sistemului bancar. Reglementările cantitative. care permite unei bănci care a primit autorizaţia de funcţionare într-o ţară 1 poată opera oriunde în cadrul UE. nu poate depăşi 300% faţă de fondurile proprii. banca centrală poate cere băncilor să acorde prioritar. în România. 47 Legi şi regulamente care asigură adoptarea în România a prevederilor Basel II cuprinse în directivele 2006/48/EC şi 2006/49/EC. regulamentele BNR46 limitează riscul de credit la creditele destinate persoanelor fizice. înainte de deducerea provizioanelor specifice de riesc de credit.Directivă de Coordonare Bancară a Uniunii Europene a creat Licenţa unică bancară. autorizate să funcţioneze pe teritoriul României şi reglementează condiţiile minime de acordare. Reglementările calitative încurajază creditarea pentru anumite scopuri. autorizate să funcţioneze pe teritoriul României şi reglementează gradul de concentrare a expunerilor de credite în valută. pentru o anumită perioadă de timp. în România.După falimentul răsunător al băncii BCCI din Luxemburg. Această măsură a creat anumite probleme privind supravegherea sucursalelor băncilor străine. expunerea unei instituţii de credit din credite în valută acordate persoanelor fizice şi juridice altele decât instituţiile de credit. până la un anume procent din totalul disponibilului de creditare. 3/2007 privind limitarea riscului de credit la creditele destinate persoanelor fizice. Aceste documente prezintă cadrul legislativ şi de reglementare în domeniul prudenţial aferent instituţiilor supuse supravegherii prudenţiale în România. acestea trebuind să se conformeze şi altor cerinţe legate de: 45 Normele BNR nr. De exemplu. garantare şi derulare a creditelor. într-o ţară cu o balanţă de plăţi deficitară. 11/2005 privind limitarea gradului de concentrare a expunerilor de credite în valută. de exemplu pentru a controla nivelul şi structura creditelor acordate de acestea.

scade sub nivelul cerut. repede şi uşor. 50 Regulamentul BNR nr. Băncile care nu au suficiente active lichide trebuie să asigure indicatorul de lichiditate. Banca centrală poate stabili nivelul minim de lichiditate (indicatorul de lichiditate). BNR a stabilit că instituţiile de credit sunt obligate să asigure. banca centrală se asigură că băncile vor putea satisface cerinţele clienţilor atunci când aceştia doresc să-şi retragă fondurile şi. în numerar. ponderate în funcţie de gradul de risc de credit. Acordul de la Basel se aplică băncilor cu activitate internaţională şi prevede un indicator de adecvare a capitalului de minim 8 %.* nivel minim de solvabilitate (indicatorul de adecvare a capitalului). impune un indicator financiar de adecvare a capitalului.R. în cazul în care câţiva clienţi nu-şi pot rambursa creditele. * rata rezervelor minime obligatorii 50. respectiv procentul depozitelor bancare şi a altor pasive ce trebuie să fie păstrate în numerar sau în alte active care se pot transforma. determinat ca raport între fondurile proprii şi totalitatea activelor şi elementelor din afara bilanţului. Autorităţile de supraveghere din foarte multe ţări au preluat prevederile acestei convenţii în legislaţia naţională. 101 . În acest mod. în calitatea sa de împrumutător de ultimă instanţă. prin substituire cu active cu grad de risc redus. el trebuie corectat. Banca centrală. fie împrumutând de la alte bănci. pentru stabilirea capitalului adecvat. Această situaţie apare atunci când creditele (care fac parte din activele băncii) sunt convertite în alte instrumente financiare. modificat prin Circulara nr. 49 Norma BNR nr. cu sopul de a limita expunerea totală de credit a unei bănci. nu se va pierde încrederea publicului. 1/2001 privind lichiditatea băncilor. fie crecând capitalul băncii (prin emisiune de acţiuni). unele active convertite în hârtii de valoare trebuie să fie evidenţiate în bilanţ. fie apelând la banca centrală. fie reducându-i activele cu grad mare de rsc. din care fac parte guvernatorii băncilor centrale aparţinând “Grupului celor 10” şi Luxemburgul. 24/2005. Astfel.. 6/2005 şi Circulara nr. În anumite condiţii. * indicatorul de lichiditate 49. * expunerea maximă faţă de un singur debitor şi supravegherea împrumuturilor acordate persoanelor aflate în relaţii speciale cu instituţia de credit. banca să fie totuşi capabilă să-şi plătească deponenţii. 48 Comitetul de control bancar internaţional constituit în cadrul B. ca autoritate de supraveghere.I. totuşi. astfel. un nivel de solvabilitate de minim 8 %. 6/2002 privind regimul rezervelor minime obligatorii. pentru o bancă. în permanenţă. Această marjă este capitalul băncii. devenind operativă din anul 1994. fenomen care apare atunci când banca nu poate oferi fondurile solicitate. Riscul de credit al unei bănci se poate reduce prin vânzarea creditelor sale unei alte bănci sau prin conversia împrumutului în titluri de valoare. Băncile au nevoie de o marjă de siguranţă pentru ca. a publicat la 10 iulie 1988 raportul intitulat “Convergenţa internaţională a normelor de dimensionare a fondurilor proprii”. Dacă indicatorul de adecvare a capitalului. care nu sunt considerate ca active în bilanţ şi nu sunt luate în calcul în cazul în indicatorului de adecvare a capitalului. Norma Cooke elaborată de Comitetul de la Basel48 a avut scopul de a crea un climat concurenţial echitabil între băncile aparţinând ţărilor cu practici legislative diferite.

Instituţiile de credit din România au obligaţia să raporteze lunar Băncii Naţionale a României – Direcţia Generală de Autorizare. Dacă împrejurările o cer. Suma totală a împrumuturilor nete acordate de bancă personalului propriu. contul de profit sau pierdere. precum şi constituirea. un credit care depăşeşte 10 % din capitalul băncii. 5/2002 privind clasificarea creditelor şi plasamentelor. 13/2006 şi regulamentul BNR şi al CNVM nr. 17/2006 privind supravegherea pe bază consolidată ale instituţiilor de credit şi ale firmelor de investiţii. nu va mai fi capabilă săşi plătească deponenţii. 5/2001 şi completată prin Normele nr. autorităţile de supraveghere pot determina dacă o bancă acţionează cu prudenţă şi operează de aşa manieră încât să-şi poată plăti depunătorii oricând. 54 Idem 43. Ordinul comun nr. acordate unui singur client. Suma totală a împrumuturilor nete acordate persoanelor aflate în relaţii speciale cu banca nu poate depăşi 20 % din fondurile proprii ale băncii. bilanţul contabil. 8/1999 privind limitarea riscului de credit al băncilor. sucursalelor şi a altor sedii din ţară şi străinătate. modificată prin Circulara nr. Normele metodologice nr. unui singur client. ea va 51 Norma BNR nr. băncile trebuie să prezinte un raport special Băncii Angliei. * raportarea datelor cerute pentru supraveghere şi control54. 6/2005). * clasificarea creditelor acordate şi a dobânzilor neîncasate aferente acestora şi constituirea provozioanelor specifice de risc de credit52. În România. 53 Regulamentul valutar al BNR nr. Se mai pot impune şi alte reglementări referitoare la creditele meri: în Anglia. băcile urmăresc ca solicitanţii să prezinte credibilitate pentru rambursarea acestora la scadenţă. pe baza raportărilor de prudenţă bancară. astfel. al expunerilor mari şi al împrumuturilor nete acordate persoanelor cu care se află în relaţii speciale sau personalului propriu. Reglementare şi Supraveghere prudenţială – nivelul indicatorului de solvabilitate. motiv pentru care cer garantarea creditelor în condiţiile stabilite prin normele de creditare ale fiecărei bănci. La acordarea creditelor. Banca centrală supraveghează activitatea instituţiilor de credit autorizate să funcţioneze. conform normelor în vigoare51 nivelul unei expuneri mari (expunere netă faţă de un singur debitor) nu poate depăşi 20 % din fondurile proprii ale băncii. * controlul schimburilor valutare53. 102 . în mod regulat. dacă linia de credit acordată unui client depăşeşte 25 % din capitalul băncii respective. anumite rapoarte. iar suma totală a expunerilor mari nu poate depăşi de 8 ori nivelul fondurilor proprii ale băncii. regularizarea şi utilizarea provizioanelor specifice de risc de credit.5 % din fondurile proprii ale băncii. nu poate depăşi 6. precum şi familiilor acestuia. de exemplu. Banca Angliei va trebui să acorde un aviz special. Ea solicită instituţiilor de credit. cu modificările şi completările aduse prin reglementările ulterioare (Regulamentul nr. 5/2002 privind clasificarea creditelor şi plasamentelor. precum şi constituirea. 4/2005 privind regimul valutar (republicat) şi normele aferente. dacă acordă. 52 Regulamentul BNR nr. precum şi prin inspecţii la sediul băncilor. creditele de valori mari. 11/2002 şi 8/2003.Necesitatea raportării creditelor de valori mari. care privesc: principalii indicatori financiari. regularizarea şi utilizarea provizioanelor specifice de risc de credit. Analizând aceste rapoarte. 12/2002 pentru aplicarea Regulamentului BNR nr. inclusiv familiilor acestuia. Băncile care au probleme financiare intră în supravegherea şi apoi în administrarea specială a băncii centrale. are ca scop evitarea situaţiei în care incapacitatea clientului de a-şi rambursa împrumuturile poate să ducă la falimentul băncii care. * administrarea resurselor şi plasamentelor băncii.

În România. Băncile cu probleme de lichiditate temporară pot apela la împrumuturi de la banca centrală numai după ce au epuizat posibilităţile de a împrumuta fonduri de la alte bănci sau instituţii financiare sau de pe pieţele financiare. Rata dobânzii la care banca centrală acordă acste împrumuturi de ultimă instanţă are un nivel ridicat. cu modificările şi completările ulterioare. BNR prin reglementări proprii56 stabileşte comisioane pentru efectuarea operaţiunilor de depunere şi retragere de numerar ale instituţiilor de credit şi ale Trezoreriei statului. fiecare instituţie de credit este obligată. sub formă de rezerve minime obligatorii. conform legislaţiei în vigoare55 privind activitatea bancară. stabilite prin reglementări proprii. Un al treilea aspect este legat de faptul că bnaca centrală solicită tuturor instituţiilor de credit să-şi păstreze la banca centrală o parte a depozitelor. banca centrală acordă împrumuturi băncilor comerciale. rezidente şi nerezidente. 5/2005 103 .Funcţia de împrumutător de ultimă instanţă Acţionând în calitate de împrumutător de ultimă instanţă. Prin urmare. ale caselor de compensare şi ale altor entităţi. 7. irevocabilă şi necondiţionată. înainte de a apela la această soluţie. BNR deschide şi operează conturi ale instituţiilor de credit. să-şi deschidă cont curent la BNR. ridicând sau coborând nivelul cerut al rezervelor. a transferurilor de fonduri în conturile titularilor.Funcţia de bancă a băncilor Un prim aspect legat de această funcţie este faptul că banca centrală este cea care autorizează funcţionarea instituţiilor de credit în cadrul sistemului bancar şi apoi supraveghează activitatea acestora. banca centrală stabileşte şi încasează comisioane. în termen de 30 de zile de la data obţinerii autorizaţiei de funcţionare. pentru a sprijini acele bănci care. nu au suficiente fonduri lichide pentru a plăti sumele cerute de deponenţi.asigura un “portofoliu de salvare”. Astfel. trebuie să fi încercat să obţină credit pe toate căile prevăzute de lege iar acţiunea împrumutătorului de ultimă instanţă trebuie să prevină. Pentru toate operaţiunle efectuate în conturile deschise în evidenţele sale. Acesta este un aspect al procesului general de control monetar. Un al patrulea aspect şi ultimul este reprezentat de faptul că banca centrală acţionează ca un bancher al instituţiilor de credit naţionale. 55 56 Idem 43 Regulamenul BNR nr. 8. cu excepţia conturilor având ca titulari Comisia Europeană şi organismele financiare internaţionale. tocmai pentru a determina băncile cu probleme să apeleze mai întâi la alte surse de împrumut. efectuând decontarea finală. pentru ca publicul aă nu-şi piardă încrederea în sistemul bancar. ale Trezoreriei stattului. Un al doilea aspect îl constituie faptul că banca centrală deschide şi operează conturi curente pentru fiecare instituţie de credit autorizată să funcţioneze. pe lângă apariţia riscului de sistem şi pierderea încrederii publice însistemul bancar. ca depozite nepurtătoare de dobândă sau cu o dobândă mică. Banca în dificultate. banca centrală poate micşora sau mări capacitatea băncilor de a acorda credite. temporar.

Pe de altă parte. banca centrală acţionează ca agent şi consultant al acestuia. În ultimul rând. În baza convenţiilor încheiate în prealabil cu Ministerul Finanţelor şi în conformitate cu reglementărie proprii. trebuie spus că banca centrală joacă un rol important în cooperarea economică şi financiară internaţională. banca centrală participă. depozite constituite la BNR sau la alte persoane juridice agreate de BNR. de către banca centrală. executarea decontărilor în contul curent general al Trezoreriei statului. Banca centrală gestionează datoria publică. ea acordă consultanţă privind cel mai potrivit titlu de valoare care să fie oferit spre vânzare. în anumite condiţii de creditare. În general. Banca centrală. rambursând valoarea titlurilor ajunse la scadenţă şi înlocuindu-le cu noi emisiuni (dacă este cazul). în ceea ce priveşte: plasarea către terţi a emisiunilor de titluri de stat şi alte instrumente negociabile de îndatorare ale statului român. în condiţii stabilite împreună cu Ministerul Finanţelor. condiţiile creditului şi momentul când trebuie făcută oferta de vânzare pe piaţă. ca agent al statului. în vânzarea şi răscumpărarea lor şi plata dobânzilor şi comisioanelor aferente. înprocesul de emisiune a acestor înscrisuri. În al treilea rând.Funcţia de bancă a statului În primul rând. poate acţiona direct sau prin intermediul altor bănci. această funcţie decurge din natura formei de proprietate a capitalului. ca agent pe contul statului. bonuri de tezaur). BNR percepe comisioane la decontarea operaţiunilor prin contul curent al Trezoreriei deschis în evidenţele sale şi plăteşte dobânzi la disponibilităţile din acest cont. deschis pe numele Ministerului Finanţelor. dobânzilor. comisioanelor şi a spezelor. depozitare şi transfer al titlurilor de stat. valutare. banca centrală gestionează contul Trezoreriei statului. plata capitalului. Acest cont reflectă încasările şi plăţile efectuate în numele Trezoreriei statului. De asemenea. Guvernul împrumută de pe piaţa naţională. atunci când guvernul împrumută bani din economie. comisioane şi alte forme de acoperire a riscurilor şi costurilor de funcţionare. exercitarea funcţiilor de agent de înregistrare. prin remiterea lor în portofoliul BNR.Conform legislaţiei57. monetare. Pentru toate operaţiunile efectuate. 9. 57 58 Idem 40 Idem 40 104 . stabilind nivelul minim al ratei dobânzii şi criteriile ce trebuie îndeplinite de bănci. Potrivit legii58. în numele statului. BNR poate acţiona. la tratative şi negocieri externe pe probleme financiare. BNR stabileşte şi încasează dobânzi. oferind spre vânzare titluri de valoare (obligaţiuni. cu perceperea unui comosion. Reducerea generală a nivelului datoriei publice se realizează. BNR poate acorda băncilor credite pe termene ce nu pot depăşi 90 de zile. nivelul dobânzii. de credit şi de plăţi. BNR nu poate achiziţiona titluri de stat de pe piaţa primară. În al doilea rând. prin cumpărarea de titluri de stat de la deţinătorii acestora (dar din sumele puse la dispoziţie de guvern). credite care sunt garantate cu – dar fără a se limita la – titluri de stat provenite din emisiuni publice. în multe ţări. ea gestionând şi ţinând evidenţa operaţiunilor financiare ale ţării cu organismele internaţionale. BNR ţine în evidenţele sale contul curen general al Trezoreriei statului. în majoritatea cazurilor fiind vorba despre proprietatea statului. Banca centrală poate acţiona ca agent al statului în stabilirea instituţiilor de credit eligibile pentru a primi depozite ale Trezoreriei statului.

C. * Operaţiunile Băncii Centrale Operaţiuni pasive: Acestea reprezintă constituirea de resurse necesare realizării funcţiilor sale. Tot o operaţiune activă a B. de către stat. lambordarea (ipotecarea.Concluzia care se desprinde din analiza acestor elemente este aceea că băncile centrale nu exercită funcţiile unei bănci comerciale şi deci nu concurează celelalte instituţii de credit ale sistemului. poate fi şi lichidarea obligaţiilor financiare dintre ţări pe calea compensaţiilor. Între capitalurile proprii amintim: subscrierile făcute de stat ori particulari. pentru efectuarea operaţiunilor (decontărilor) internaţionale (depuneri în valute). conducerea. Băncile şi Instituţiile de credit asimilate 2. împrumuturilor pe gaj de efecte comerciale. Creditele sunt acordate sub forma reescontului de cambii. Operaţiuni active: Principala operaţiune activă o constituie acordarea de credite: statului. administrarea şi controlul băncii sunt la fel ca la societăţile pe acţiuni.1. conducerea şi administrarea societăţilor bancare se stabilesc prin statute proprii conform legislaţiei în vigoare (privind 105 . De asemenea cumpărarea de aur şi devize. iar sub aspect funcţional sunt necesare reţinerea câtorva particularităţi. din punct de vedere organizatoric. de recesiune sau de confruntări sociale. contribuie la realizarea politicii valutare a statului. de organe proprii de control (comisie de cenzori şi controlul intern al băncii). în condiţii asemănătoare cu cele ale unei societăţi comerciale pe acţiuni. prin Trezorerie.2. structura organizatorică. Decontarea operaţiunilor prin B. Statului i se acordă credite în perioadele de criză. consiliu de administraţie. se realizată la cererea băncilor comerciale. utilizându-se viramentul (plăţi fără numerar). depunerile de băncile comerciale (conturi curente). Astfel. sau de băncile altor state.4. În România.2. ele dispun de un for suprem de conducere (adunarea generală). de structuri care îi asigură gestiunea curentă (preşedinte. băncilor comerciale şi nu numai. depuneri ale terţilor şi emisiunile de bancnote. garantarea) hârtiilor de valoare. Resursele se formează din: capitalul propriu. Organizatoric. prin conturile de corespondent. Organizarea şi funcţionarea unei bănci Băncile îşi desfăşoară activitatea. comitet de direcţie). 2.4.C.

Alte active. 8. conturi care pot fi utilizate pentru diverse plăţi prin cecuri sau virament în limitele resurselor disponibile. Prin modul de creare a monedei. . Băncile. 6. Credite acordate. 7. 1 an) ACTIV 1. având misiunea organizatorică de a efectua toate operaţiunile bancare. bănci de credit pe termen scurt şi lung. Credite acordate. plasând credite şi creând monedă. 3. în litigiu (îndoielnice).prin sfera activităţii: bănci comerciale (propriu-zise) care efectuează orice operaţiune bancară. Dobânzi în litigiu (îndoielnice). . asigurând reglarea şi transferul fondurilor. Dobânzi restante. Provizioane pentru riscul de credit şi dobândă. Prin urmare. 2. conturi corespondente. când acordă credite. 106 .activitatea bancară). Astfel. sunt angrenate în crearea simultană a resurselor necesare finanţării operaţiunilor de creditare. . 10. curente.instituţional: bănci statutare şi bănci cu statut special. 5. a comitetului de administrare a activelor şi pasivelor. bănci generale. Băncile sunt instituţii de credit. băncile se clasifică după criteriile: . . prestându-le servicii. Credite acordate. restante. bănci cooperatiste. impun anumite limite privind universalitatea beneficiarilor creditelor acordate.prin apartenenţă: bănci de stat. Disponibilităţi (casa.acordarea de credite pentru orice termen. Avem două aspecte ale băncilor: au legături directe cu clienţii lor. iar înfiinţarea comitetului de risc.gestiunea mijloacelor de plată. Pierdere din operaţiuni interbancare. 4. operaţiunile unei băncii sunt: . băncile mutuale şi cooperatiste. se implică în economie. depozite la alte bănci). a comitetului de credite sunt obligatorii.prin natura activităţii: bănci de depozit.primirea de depozite de la subiecţii economici şi publici. Situaţia sintetică a patrimoniului unei bănci comerciale la sfârşitul unei perioade (ex. bănci de afaceri. . băncile sunt organisme care gestionează în pasivul lor conturile clienţilor. bănci mixte. Pierdere din operaţiuni bancare. 9.

59 Art.structura acţionariatului. 2. B. nr.N. 3. 107 . de plăţi. Disponibilităţi şi depozite ale clienţilor. Alte pasive. Profit din operaţiuni interbancare. conform legislaţiei amintite mai sus.G. cât şi a sucursalelor şi reprezentanţelor în România ale băncilor din străinătate.acţionarii semnificativi şi acţionarii băncii. Depozite la termen.sediul băncii. . Cererea de autorizare se înaintează B. 45 din O. cu toate că ele au independenţă totală în elaborarea propriului management. Împrumuturi primite. . valutare.U.auditorul independent. . care trebuie vărsat. 99/2006 şi standardelor internaţionale.R. de asigurare a prudenţei bancare şi de supraveghere a societăţilor bancare. 8. 6.studiul de fezabilitate al băncii. la momentul constituirii.. .N.E. de credit.) sunt considerate personae juridice şi pot desfăşura activităţi în mod direct. în formă bănească. TOTAL PASIV: Funcţional însă.R59. 5. De asemenea. . PASIV 1. în totalitate.R. Băncile (societăţi comerciale). include şi transformarea şi lichidarea societăţilor bancare româneşti. trebuie să se supună în activitatea lor reglementărilor emise de Banca Naţională a României în vederea aplicării politicii monetare.G. băncile pot funcţiona numai pe baza autorizaţiei emisă de B. sucursalele din România ale unei societăţi bancare străine (state membre ale U.N. nr. în desfăşurarea activităţii îşi pot deschide sucursale şi agenţii cu respectarea procedurilor corespunzătoare. 4. dacă activităţile se regăsesc în autorizaţia acordată de autoritatea competentă din statul membru de origine şi se asigură respectarea legislaţei româneşti. 99/2006. băncile. 7. Totodată.11. Conform art. şi trebuie să fie însoţită de o documentaţie care să cuprindă referiri cu privire la: . .nivelul minim al capitalului social subscris (stabilit prin hotărâre de guvern). Profit din operaţiuni bancare.calificarea şi experienţa profesională a conducătorilor băncii. TOTAL ACTIV: Disponibilităţi şi depozite ale băncilor. Ca personae juridice române. 10 din O. de constituire şi funcţionare. Acţiunile emise de aceste societăţi nu pot fi decât nominative conform normelor legale.U. este obligatorie înregistrarea băncii ca societate bancară în Registrul societăţilor bancare care este ţinut la sediul BNR. prin funcţiile de îndrumare şi control.

se înfiinţează şi organizează la iniţiativa băncii din fondurile proprii care-i afectează capitalul necesar. 1 an): Venituri 1. crescându-i activele prin plasarea (distribuirea) unui credit. iar pe de altă parte. sucursala posedă pe de o parte.C. etc. are personalitate juridică proprie. în calitate de comisionar. sau în nume propriu. 108 . Conturi corespondente altor bănci) (ale Conturi corespondente (la alte Împrumuturi de la alte bănci bănci) Credite acordate altor bănci Credite acordate Trezoreriei Credite acordate clienţilor Valori mobiliare Imobilizări Depozite la vedere Depozite la termen Valori mobiliare Resurse pe termen lung Fonduri proprii Soldul pozitiv al contului de exploatare „Profit sau pierdere” cont de rezultate. Agenţiile. Vă redăm mai jos : SITUAŢIA realizării veniturilor. 3. este dat de diferenţa dintre: dobânzile percepute la împrumuturile acordate (la clientelă şi alte bănci) şi dobânzile vărsate (pentru depozitele clienţilor şi pentru împrumuturile de la alte bănci). agenţiile au o dublă subordonare faţă de bancă: dependentă din punct de vedere economic pe de o parte şi dependentă din punct de vedere juridic pe de altă parte. Sucursala poate încheia contracte cu terţe personae în numele băncii. Banca poate să funcţioneze fără să posede un leu în depozit. Schematic. dar ea nu are personalitate juridică de sine stătătoare. de cheltuielile generale. Venituri asimilate dobânzilor. bilanţul unei bănci se prezintă astfel: Activ Casa Depozit la Banca Centrală Pasiv Împrumuturi pe lângă B.Deci. unde se mai adaugă alte venituri. cheltuielilor şi profitului la sfârşitul unei perioade (ex. Spre deosebire de sucursală (în cazul societăţilor bancare străine în România). 2. Comisioane. în calitate de mandatar. Caracteristica principală în funcţionarea unei bănci o constituie desfăşurarea şi dezvoltarea activelor lor şi totodată posibilitatea dezvoltării simultane a pasivelor. de amortisment. a titlurilor emise. Venituri din dobânzi. afectate de remunerarea acţiunilor. Clientul care deschide cont la bancă începe operaţiunile de plăţi şi încasări prin contul curent. un patrimoniu propriu delimitat în ansamblul patrimoniului societăţii bancare.

2.C. dacă nu colectează suficiente. 8.N. Principalele operaţiuni ale unei bănci Bilanţul. Esenţialul în acest sens este menţinerea suficienţei contului său la B.4. Cheltuieli asimilate dobânzilor. 9. Lichiditatea reprezintă funcţia primordială. Cheltuieli administrative. 10. Total venituri Cheltuieli cu dobânzile. 109 . (B. banca se poate confrunta cu un cont de exploatare deficitar. 4. Cheltuieli cu personalul. 1. conturi la celelalte bănci (corespondente).C. Alte cheltuieli. trebuie să se recurgă la depozite masive. 6.operaţiuni vizând lichiditatea bancară. prezintă suma stocurilor de creanţe şi de resurse ale băncii. 3..R.2. Apelând la împrumuturi de la alte bănci şi acordând credite cu o rată fixă a dobânzii. 6. pentru obţinerea resurselor care-i lipsesc. capacitatea de a se îndatora pe lângă celelalte bănci sau la B. Operaţiuni de activ: . a. Există două principii de bază care ghidează funcţionarea normală a unei bănci: lichiditatea. de a asigura conversia depozitelor în bancnote. în condiţiile unei rate a dobânzii variabile la împrumutul efectuat. Cheltuieli cu provizioane pentru riscul de credit şi dobândă. 11. Cheltuieli a. sau are termene lungi. Profit sau Pierdere din operaţiuni bancare. b. Profit sau Pierdere din operaţiunile interbancare.C. depozitele sunt instabile sau insuficiente. Profitabilitatea este legată permanent de problema lichidităţii: creanţele sunt de proastă calitate. b. etc. 5. Total cheltuieli. Cheltuieli cu comisioanele. Venituri din provizioane pentru riscul de credit şi dobândă.). referitoare la depozitele la B. rentabilitatea (profitabilitatea). 2. Alte venituri. Lichiditatea depinde de: capacitatea de a colecta suficiente depozite.4. 5. 7. Cheltuieli cu impozite şi taxe. la activ şi respectiv pasiv. 2.

angajamente pe lângă alte instituţii financiare (conturi la vedere sau împrumuturi în alb). . când nu sunt gajate de o cesiune.împrumuturi pe lângă B. librete de economii ale populaţiei). cartea de credit (transcriere electronică a unui efect comercial). viramentul. constând în scontarea efectelor comerciale.. . . materializarea creditului inter-întreprinderi..operaţiuni privind fondurile proprii şi resursele pe termen lung (obligaţiuni). sau ordin de plată amânat).împrumuturi gajate prin pensiunea creanţelor pe lângă alte bănci sau B.operaţiuni pe credit-bail. reprezentând deschideri de credite. efectul de comerţ (sau scrisoarea de schimb. Creditele acordate clienţilor sunt operaţiunile cele mai importante: . -conturi ordinare (debitori) ale clienţilor.subscrierea sau achiziţionarea de bonuri de Tezaur.C. . avansuri în cont curent. . Pentru aceasta se folosesc mai multe instrumente.operaţiuni de împrumuturi participative.Instrumentul „înscrisuri”: C. . . etc. titluri de plată.depozitele clienţilor sau moneda scripturală: .achiziţionarea de creanţe negociabile pe piaţă. pe librete. * Circulaţia instrumentelor 110 ..credite acordate clienţilor. . cu o circulaţie diferită. . .C.-ul.credite pe termen mediu (2-5 ani). * Circulaţia monedei bancare Moneda bancară se află în soldurile creditoare ale conturilor clienţilor sau în drepturile de tragere asupra avansurilor în contul curent de care clienţii beneficiază. Între aceste instrumente amintim: . extrasul scrisorii de schimb.depozite de economisire (conturi pe termen. .E.împrumuturi la alte bănci. .Instrumente „automate”: avizul de plată (prelevare).credite pe termen lung (până la 20 ani).depozite la vedere.creanţe comerciale. Diversificarea operaţiunilor pasive se face în funcţie de nevoi şi posibilităţi. .C. în alb sau cu garanţie. linii de credit. Operaţiuni de pasiv Acestea sunt operaţiunile prin care se constituie resursele băncii: .

60 * Organigrama ierarhică ne dă o structură de ansamblu a băncii. Bucureşti. Ed. Organigrama (structura organizatorică) a unei bănci Structura organizatorică sau organigrama este o reprezentare grafică a activităţilor pe care banca le desfăşoară. Compensarea permite. poate arăta în felul următor: Comitetul de Administrare a Activelor şi Pasivelor Adunarea Generală Consiliul de Administraţie ↓ Comitet de Direcţie Comitetul de Risc ↓ Comitet de Credite Comisia de Cenzori Audit Intern Preşedinte: ↓ 60 M. Datorită complexităţii circulaţiei instrumentelor bancare s-a recurs la compensarea interbancară care se efectuează zilnic la nivel judeţean. pg. Organigrama respectivă dă posibilitatea izolării responsabilităţilor prin identificarea factorilor de decizie şi a modului de transmitere a deciziilor şi ne poate arăta o imagine de ansamblu asupra funcţionării şi dimensiunii băncii. Economică. 1999.2. Prin această operaţiune. O posibilă organigramă ierarhică a unei bănci.-ul circulă de la proprietar la banca furnizorului. sumele înscrise în conturile datoriilor şi creanţelor se anulează. 38. reducând totodată cantitatea de monedă necesară derulării tranzacţiilor. 2. 111 . Practica cunoaşte două tipuri de organigrame: una ierarhică şi alta funcţională.C.Exemplu: C. unde sunt evidenţiate subdiviziunile organizatorice şi raporturile dintre ele.E. se transferă. se ajustează. numărul nivelurilor ierarhice.5. Stoica – „Management bancar”. de asemenea accelerarea circulaţiei monetare.

calculul dobânzilor. Valutare . Op. prin unităţile sale teritoriale ale băncii. Scopul acestei activităţi este de a vinde produse şi servicii clienţilor băncii. Relaţii Externe . inginerie financiară). Informaţional .Dep. care se realizează.Departament Contabilitate .Dep. relaţii externe.Departament Trezorerie .Sucursale . Studii Financiare . . poate arăta în felul următor: * Preşedinte: Nivele ierarhice: ↓ Direcţii ↓ Departamente ↓ Compartimente ↓ Unităţi teritoriale 112 .activitatea de producţie tratează operaţiile iniţiate de exploatare: evidenţa conturilor clienţilor.Agenţii Vicepreşedinte: . acordă asistenţă tehnică (trezorerie.activitatea de asistare. acordă asistenţă de specialitate (marketing. Investiţii Financiare Vicepreşedinte: . . Ea vizează: problemele de personal şi resursele materiale.Dep.Dep. Pieţe de Capital . Inginerie Financiară . juridic. care pot fi grupate astfel: .Dep. secondează exploatarea.Vicepreşedinte: . în principal. O posibilă organigramă funcţională a unei bănci. calculul comisioanelor.Dep.Departament Credite . asigurând relaţiile directe cu clientela. pieţe de capital).Dep.Dep.Dep.activitatea de exploatare. Marketing * Organigrama funcţională ne dă posibilitatea identificării activităţii băncii şi nivelurile ierarhice de exercitare a acestor activităţi. Servicii Bancare .

asigură lichidităţi şi fonduri de creditare unităţilor subordonate (sucursale. .efectuează studii de marketing.). centrala ocupă un loc aparte. Moga . . ea fiind centrul vital al băncii. 113 .angajază. şef agenţie.61 Structura organizatorică cuprinde compartimente care asigură desfăşurarea activităţii la nivelul teritoriului unde ele acţionează.organizează acţiuni de pregătire a cadrelor. Conducerea unei astfel de unităţi este asigurată de: director. 2001. contabil şef şi comitetul de credite constituit din cadrele de conducere ale sucursalei sau agenţiei respective. dezvoltare în ţară şi străinătate sau de fuziune şi achiziţii. creditare ş.elaborează norme pentru fiecare activitate şi serviciu în parte (decontări. . Sibiu.11. amintim: .iniţiază colaborări cu bănci din ţară şi străinătate. . încasări şi plăţi.elaborează strategia de dezvoltare a băncii. promovează. aplicând politica şi strategia centralei băncii. acţionează în teritoriu ca reprezentante ale acesteia. se stabilesc relaţii de subordonare. datorită rolului şi funcţiilor pe care le deţine în cadrul unităţii. . Alma Mater. reprezentând un atribut determinant al managementului centralei în desfăşurarea tuturor activităţilor în teritoriu. . 61 I. operaţiuni de casă.contractează împrumuturi şi plasamente pe piaţa interbancară. . pg. agenţii). . . audit.acordă servicii de consultanţă.stabileşte politica de creditare. . concediază personalul de conducere din unităţile subordonate. agenţii). .asigură echilibrul între resurse şi plasamente. Ed. Printre funcţiile exercitate de centrală. director adjunct.“Gestionarea bancară”.stabileşte nivelul dobânzilor şi comisioanelor. Între centrală şi unităţile teritoriale (sucursale. Într-o structură organizatorică.a.Activităţi: Asistare ↔ Producţie ↔ Exploatare Atât organigrama ierarhică cât şi cea funcţională permit reprezentarea grafică a organizării activităţilor unei bănci. . * Structura organizatorică a sucursalei sau agenţiei unei bănci Sucursalele şi agenţiile ca unităţi subordonate centralei.stabileşte plafoane de credite pentru unităţile subordonate.

venituri nefiscale şi de portofoliu.Serviciul credite . prin veniturile provenite din dividende. asigurarea controlului asupra unei firme. O componentă importantă a acestor instituţii cvasibancare o reprezintă băncile de afaceri (de investiţii). iar ca intermediar financiar asigură zilnic acoperirea cheltuielilor bugetare. subvenţii. Instituţii de credit cvasibancare Acestea participă la intermedierea financiară activă.Serviciul juridic . Acestea sunt implicate în atragerea capitalurilor şi plasarea lor optimă. salarizare.Alte servicii (compartimente) Serviciul personal. distribuind credite persoanelor diverse. investiţii. asigurând protejarea partenerilor. împrumuturi pe lângă bănci sau „refinanţări”.Serviciul contabilitate . O formă derivată a băncilor de afaceri.Alte servicii (compartimente) Contabil şef: . Pentru că lucrează direct cu băncile. Trezoreria Trezoreria este casierul şi banca statului. 2. cu rol dublu: valorificare ridicată a capitalurilor. amenzi pe de altă parte. . Aceste resurse pot fi: depozite de economii pe termen scurt. * Acoperirea cheltuielilor statului Aceasta se face prin două operaţiuni: definitive: cheltuieli de funcţionare. a.Serviciul informatic . impozite.2.Serviciul casierie . 2. o reprezintă societăţile de portofoliu. stabilirea activelor.operaţiuni 114 . orientarea utilizării resurselor. intervenţii pe de o parte şi resurse permanente. aceste instituţii sunt asimilate lor şi sunt creatoare de monedă.2.Prezentăm mai jos o posibilă organigramă a unei sucursale sau agenţii: Director → ↓ Comitetul de credite ↓ Director adjunct: .6. Băncile de afaceri realizează operaţiuni de achiziţie şi fuziune.Serviciul de urmărire a creanţelor . ce sunt finanţate din resurse pe termen scurt. administrativ ş.7. învăţământ.

ca instituţie financiară.de pe piaţa internă – prin utilizarea produselor bancare (financiare): bonuri. de ex.soldul deficitar al operaţiunilor definitive neacoperite din resursele colectate prin impozite.fonduri cu caracter monetar.are poziţie importantă în cadrul circuitului de încasări – plăţi. dându-i calitatea de instituţie financiară nebancară. Soldul de gestiune are în vedere operaţiunile înscrise în exerciţiul financiar respectiv şi diferă de la o perioadă la alta. De asemenea poate să difere. având în vedere inflexiunile din cursul anului a veniturilor şi cheltuielilor. pentru realizarea de intervenţii economice. mai poate dispune şi de alte resurse: o depozitele corespondenţilor săi. o împrumuturi . * Funcţia Trezoreriei de instituţie financiară Trezoreria . Trezoreria are. în afara veniturilor de natură fiscală.crează monedă. -de pe piaţa externă. Soldul bugetar poate fi rectificat.operaţiuni temporare: statul creditează anumite operaţiuni (cheltuieli) economice care apoi trebuie rambursate. rambursări de împrumuturi acordate. deci poate fi o bancă. cât şi instituţiilor financiare nebancare: . şi cu corespondenţii săi. cel planificat de cel realizat. . . unele resurse ale sale au caracter monetar. . taxe vamale. pentru echilibrarea balanţei de plăţi. Soldul Bugetului (la sfârşitul perioadei – 1 an. etc. iar altele pot proveni din împrumuturi de la diferite instituţii financiare.N. organizaţii internaţionale. Ca raţionament practic.suma împrumuturilor acceptate de stat. sau 115 .alte resurse pot fi constituite din fonduri de economisire pe termen lung.R.. altele cu caracter de economisire pe termen scurt şi lung. şi la pasiv (în calitate de resurse): . poate fi ori cu deficit ori cu excedent. * Resursele Trezoreriei Trezoreria. titluri. etc. Dar. o avansuri de la Banca Centrală.) trebuie să fie echilibrat. la activ (în calitate de utilizări): . influenţat de diferiţi factori. Această poziţie este determinată de relaţia deosebită de cont curent cu B. prezintă următoarele caracteristici: .prin structura operaţiunilor este asimilată atât băncilor. de la alte guverne.

o resurse din privatizare (în mod excepţional). poate să fie supusă diferitelor riscuri. fie pe zone geografice. indiferent de forma de provenienţă a capitalului social îţi desfăşoară activitatea în condiţiile de piaţă liberă. să fie capabilă. funcţionare şi control riguros din partea Băncii Centrale. Prin urmare. banii şi creditul constituie instrumente active pentru a stimula dezvoltarea economică. care datorită operaţiunilor sale specifice. 116 . În ultima perioadă. ţinându-le în permanenţă trează atenţia spre problemele majore şi ferindu-le (la nevoie) de unele implicaţii ce ar comporta riscuri pentru gestiunea lor. PERSPECTIVE ALE STRATEGIEI BANCARE Într-o economie de piaţă. iar în funcţie de perspectivele ce se întrevăd privind dezvoltarea economică să acţioneze permanent în vederea restructurării oricând a activităţii. subvenţiile şi dotaţiile. fie pe domenii de activitate. În condiţiile concrete ale economiei româneşti (în finalul traziţiei la economia de piaţă). dar trebuie să fie supuse unui regim de organizare. care formează clientela băncii respective. firmele. încurajându-se orice fenomen pozitiv prin intermediul lor descurajând totodată. * Cheltuielile Trezoreriei Acestea sunt cheltuieli publice şi se clasifică astfel: . să acorde un ajutor calificat fiecărei bănci în parte. realizându-se în acest fel bunul mers al serviciilor publice. le orientează temporar pe perioade mai scurte sau mai lungi. reprezentând forma de intervenţie a statului în economie. tendinţele ce s-ar putea îndrepta spre realizarea obiectivelor speculative sau neeconomicoase. În mecanismul economiei de piaţă libere se înscie şi activitatea bancară. să fie maleabile în adaptarea la situaţii diferite. activitatea băncilor se convine a fi riguros reglementată şi bine coordonată de Banca Centrală (BNR) în calitatea ei de bancă a băncilor. în centrul căreia se află sistemul bancar. . specifice. 2. este necesar ca firmele să lucreze rentabil. către diverse activităţi economice.cheltuieli de echipament (de capital).3. prin folosirea tehnicilor şi metodelor proprii.cheltuieli de personal şi de funcţionare. . Pentru ca băncile să poată juca un asemenea rol. În acest sens.cheltuieli de transfer (transferuri economice sau ajutoare sociale). pot să funcţioneze independent mai multe bănci organizate. cu implicaţii în mobilizarea tuturor fondurilor băneşti disponibile. care este de neconceput fără economii băneşti. la nevoie. În acest context se poate afirma că în condiţiile economiei de piaţă. iar băncile (în totalitatea lor) pe lângă efectuarea operaţiunilor de finanţare şi plăţi au şi rolul (nu ar trebui) de sfătuitor. bonificaţiile şi garanţiile au fost înlocuite cu împrumuturile de la Trezorerie. numai că întinderea şi efectele acestora se pot resimţi aspura unui număr mare de firme. cu aceleaşi consecinţe ca asupra fiecărei firme.

privite atent se dovedesc de-a dreptul perfide.un studiu detailat al mediului economic. Intrări în sistem bancar Aceste intrări consituie elementul de la care se porneşte şi care determină existenţa şi funcţionarea celorlalte elemente ale subsistemului bancar. presupune: . filosofia ei. se constituie în : 2. imaginea sa asupra mediului respectiv. banca respectivă îşi poate realiza atribuţiile şi funcţiile sale în fond menirea sa. elemente ce definesc însăşi activitatea unei bănci. dar care se află într-o strânsă relaţie de intercondiţionare reciprocă. Elementele componente ale subsistemului bancar. filosofa oricărei firme porneşte de la premise aparent simple şi presupune răspunsuri sincere la următoarele întrebări: .să se elaboreze mai multe variante de strategie. sistemul socioeconomic are rolul hotărâtor. economia şi politica oferită de economia de piaţă. . au trebuit să se adapteze din mers noului sistem economic.1.3. Această cerinţă fiind reclamată de firmele (indiferent de provenienţa capitalului) care au lucrat încă de la începutul activităţii lor în condiţii de piaţă. intrările pot fi reprezentate de elemente constructive ca: . ca de altfel. se află pe un drum bun.analizarea internă. Viziuniea generală a unei bănci. putem concluziona că din multitudinea de sisteme existente în economia noastră românească.resurse umane. alternative. 117 .Ce este o bancă şi ce rol are ea? . sinceră şi obiectivă a băncii şi respectiv a punctelor sale forte şi vulnerabile.Unde se află. Astfel BNR şi-a intrat în atribuţiuni din toate punctele de vedere în calitatea sa de autoritate de supraveghere bancară având scopul şi menirea de a asigura viabilitatea sistemului bancar. evaluare şi eliminare se va alege una singură.Prin comparare. comerciale au trecut treptat la economia de piaţă liberă şi activităţile bancare.Se pare că în ultima perioadă activitatea bancară din România din punctul de vedere al elaborări actelor normative. acel sistem nu-şi poate exercita rolul său. Filosofia băncii. iar în cadrul acesteia subsistemul bancar este o componentă principală faţă de care practic.Cui oferă serviciile şi produsele bancare în prezent? Dar în perspectivă? . exprimă locul acesteia în mediul socio-economic unde îşi desfăşoară activitatea. cea mai viabilă în contextul dat. Având în vedere cele precizate mai sus.Cum va proceda pentru a supravieţui şi dezvolta într-un mediu economic dat? Dar într-un mediu concurenţial ai cărui germeni au apărut deja? Raspunzând la aceste întrebări care. Printr-o viziune clară şi răspunzând cât mai crect şi mai rapid la problemele pe care le implică noile condiţii sociale. prestări servicii. al armonizării sale cu cele din Uniunea Europeană. al oportunităţilor şi pericolelor pe care acesta le conţine. Acestea constituie factorul cel mai important şi singura sursă cu adevărat neepuizabilă. .trecerea la implementatea strategiei alese. unde se situează în acest angrenaj al sistemului socioeconomic? . precum şi asupra legăturilor în dublul sens dintre cele două activităţi. . Aşa cum activitatea firmelor de producţie. Astfel.

.resursele financiare. care reprezintă elementul deosebit de important cu puternic impact asupra elementului uman.3. Informaţia este elementul care depinde în cea mai mare măsură de gradul de informatizare şi dotare a băncii.informaţiile despre mediul socio-economic în care fiinţează şi activează banca respctivă.3. de calitatea acestora depinzând. structura de transformare a unei bănci (privită "domestic") ar putea arăta în felul următor: "Sufrageria" băncii. operaţiuni de schimb valutar. juridică şi patrimonială etc. . cecuri pentru ridicare de numerar. Acestea ar reprezenta interfaţa băncii. 2. "Bucătăria" băncii unde se prepară "bunătăţile" pe care apoi le oferă clienţilor. . casa de schimb valutar. strategie şi învăţământ. prelucrării şi transmiterii în timp util a informaţiilor necesare pentru buna desfăşurare a activităţii. comisioane. informatică. contracte de credite. După cum se poate vedea..2. se constituie în capital. în vederea culegerii. personal învăţământ.direcţii şi servicii funcţionale: organizare. .mediul ambiant. 118 . După unii economişti. Ieşirile se produc prin interfaţa băncii şi constau în: . în final.. personal-învăţământ.servicii bancare: constituirea de depozite la vedere sau la termen. Concesiunea inversă – autoreglarea sistemului băncii. secretariat. direcţia de creditare. Concesiunea inversă constituie capacitatea de reacţie (FEED – BACK) şi reprezintă o componentă esenţială a subsistemului bancar din următoarele considerente: . serviciul social şi administrativ etc. juridic. rezerve. serviciul social şi administrativ etc.este determinantă în privinţa gradului de acomodare şi adaptabilitate a băncii la mediul economic. Acestea ar putea însemna: direcţiile de organizare.direcţii de specialitate: casierie. direcţia de profil valutar. extrasele de cont privind operaţiunile efectuate asupra conturilor deschise de clienţi etc. Ieşirile în sistem bancar Această componentă reprezintă rezultatul acţiunii intrărilor şi structurii de transformare. toate elementele respective sunt într-o strânsă legătură de intercondiţionare.3. direcţie cu un profil valutar etc. după cum "ambientul sufrageriei" şi de calitatea gazdelor (lucrărilor bancare) depinde cât de plăcută a fost vizita. servicii de asistenţă în materie financiară. ar putea fi: ghişeele.produse bancare: cecuri de virament cu şi fără limită de sumă. unde se primesc şi se întreţin cât mai plăcut cu putinţă "musafirii" (clienţii). contabilitate generală. în structura sa organizatorică cuprinde: . secretariat. credite. Structura de transformare O bancă. profituri etc.. valoarea mulţimii de ieşiri. de ele depinzând imaginea externă. scrisori de garanţie emise. astfel încât un element nu poate exista fără celălalt. depozite. operaţiuni de arbitraj în numele băncii pe pieţele monetare (dar în contul clienţilor săi). juridic. 2. dobânzi încasate.

de motivare şi procedură.prin ea însăşi. 2. În această planificare.). .programe. profitul este elementul fundamental pentru supravieţuirea firmei într-un mediu concurenţial şi el se obţine prin realizarea misiunii sociale. Bucureşti. Prin urmare planificarea răspunde la următoarele 5 întrebări de bază:62 1. nivelul salariului etc. O planificare strategică ne permite să evităm erorile. . Misiunea băncilor ca de altfel al oricărei firme.4. . orientată spre realizarea efectivă şi eficientă a obiectivelor strategice ale 62 V. Cum ? (Fazele şi metodele de atingere ale scopului).ţelul sau misiunea.obiectivele. obiectul principal de activitate al unei bănci îl reprezintă atragerea şi formarea de depozite băneşti. Conform statutului. În acest context. Unde? (Locul în care planurile vor fi îndeplinite).. Prin urmare. este în general. de planificare şi control. acordarea de credite pe termen scurt. al încercărilor. probabilistic. 5. * Prin ţelul şi misiunea unei bănci se defineşte obiectul şi valoarea socială a activităţii bancare. deoarece resursele irosite au costuri ridicate. Planificarea strategică bancară Prin planificarea strategică se descrie. operaţiuni pentru activităţi comerciale etc.3. 3. O metodă de stabilire. Dedu . de a obţine profit. în lei şi valută de la persoane fizice şi juridice din tară şi străinătate. Prin elaborarea de variante privind strategia bancară se purcede la activitatea prin care managerii băncii determină obiectivele şi modul în care pot realiza această strategie. Didactică şi Pedagogică. O bancă care se respectă nu-şi poate permite luxul tatonărilor. planificarea strategică reprezintă prima funcţie a managementului bancar. Ed. fiind totodată un sistem managerial cuprinzător care integrează activitatea managerială cheie într-o manieră sistematică. 206.bugete. 119 . banca oferind practic toate posibilităţile de a intervenii prin decizii în funcţie de semnalele primite din mediul socio-economic. realizare şi evaluare a obiectivelor o constituie managementul prin obiective. . iar eforturile făcute vor deveni eficiente. mediu şi lung. efectuarea de servicii bancare. aducând corecturile necesare ambelor componete vizate în funcţie de rezultate (ieşiri). 4.politici. pierderile şi întârzierile. cifra de afaceri.proceduri şi reguli. Ce ? (Scopul). 1996.strategii alternative. un anume curs al acţiunilor viitoare. pg. 2. vizează atât intrările în subsitem cât şi structura de transformare. . . * Obiectivele strategice ale unei bănci sunt reprezentate de rezultatele finale şi evaluate printr-un sistem de indicatori specifici (nivelul profitului.“Gestiune bancară”. Cât ? (Resursele necesare pentru a atinge scopul).reprezintă componenta cea mai nobilă a sistemului cibernetic. adică al acţiunilor fără un plan elaborat. . Când ? (Intervalul în care trebuie realizat scopul). elementele cheie sunt: . Metoda este o tehnică de evaluare a performanţelor.

*Programele sunt asemănătoare paşilor ce trebuie parcurşi.în vedrea îndeplinirii obiectivelor. Prin buget.principiul perioadei de angajare . se referă la resursele şi obligaţiile băncii. care susţine respectul pentru atitudinile pozitve.băncii. * Politicile bancare sunt liniile directoare. servicii de consultanţă şi de plasament pentru resursele băneşti ale clienţilor şi ale fondurilor proprii. se tinde spre o libertate apreciabilă în selectarea metodelor. . care orientează concepţia şi acţiunile în deciziile ce trebuiesc luate. în planificare. Uneori managerii băncilor comit eroarea ca programele şi planurile pe termen scurt. trebuie să ţină seama de mai multe principii: .un frecvent control al performanţelor şi evaluarea rezultatelor obţinute. . banca se obligă să aibă prevederi exprimate valoric lagate de evoluţia activităţii viitoare a veniturilor. participarea şi creativitatea lucrărilor bancare. planificarea strategică se desfăşoară în ordinea stabilită de procesul managerial. resursele de utilizare şi alte lemente necesare unei activităţi date. banca elaborează permanent normele care privesc diferitele secţiuni ale activităţii sale. Văzută ca o succesiune de activităţi. mobilizează resurse băneşti temporare disponibile. 210. Acest principiu stabileşte orizontul de timp în care se pot recupera resursele investite într-o acţiune dată.implicarea managementului de vârf în stabilirea obiectivelor. cheltuielilor şi rezultatelor. 120 . face încasări şi plăţi în numerar. emite şi plasează hârtii de valoare. efectuează decontări fără numerar între instituţii şi agenţi economici titulari de cont. în concordanţă cu cerinţele pieţei şi reglementările legale în vigoare. . Filosofia acestui management se bazează pe valorile comportamentului în relaţiile inter-umane. amintim:63 . realizează 63 Idem 38.principiul flexibilităţii înseamnă adoptarea programelor şi planurilor la evenimetele şi situaţiile nou apărute. În acest context. de ordin general. să ignore obiectivele pe termen lung. Între caracteristicile de bază ale managementului prin obiective. acordă credite. efectuează alte operaţiuni cu titluri de valoare. * Bugetele de venituri şi cheltuieli ale unei bănci constituie expresia valorică a rezultatelor prevăzute în programe şi strategii. obligând răspunsul la întrebarea pentru ce interval de timp viitor se elaborează planurile strategice. . emite instrumente de plată. * Strategiile alternative ale unei bănci sunt programe de acţiune şi desfăşurare a forţelor şi resurselor vizând realizarea integrală a obiectivelor.principiul coordonării planurilor sectoriale pe termen scurt cu cele pe termen lung . pg. titluri de credit. Un manager bancar.participarea tuturor nivelurilor managementului în procesul de stabilire a obiectivelor. . * Cuvinte cheie: Bancă – “instituţie” specializată care organizează circulaţia bănească. * Procedurile şi regulile sunt planuri ce pun la cale metode uzuale privind desfăşurarea activităţii.

Curs real de schimb – cursul nominal de schimb al unei monede faţă de o altă monedă. se ocupă cu vânzareacumpărarea de valută şi alte operaţiuni valutare. 65 Georgeta Buşe (coord. iar conducerea acestui sistem revine BCE. cât şi faţă de instituţiile Comisiei Europene. care este format din BCE şi reprezentanţii băncilor centrale naţionale. în special. participarea în numele statului la încheierea acordurilor de plată cu alte ţări.C. în sectorul bugetului public .C. în care se înregistrează cheltuielile de capital cu articole precum : pământul. 121 . Are următoarele atribuţiuni: emisiunea semnelor monetare. formarea de depozite şi influenţarea volumului şi a costului creditului în ţară. Cont de capital65. Bucureşti. Concomitent cu introducerea euro. şi-a început oficial activitatea la 8 iunie 1998 şi are sarcina dificilă de a aplica politica monetară a Uniunii Europene. purtând şi o răspundere politică. . cu descentralizarea către băncile centrale naţionale.de cont. clădirea. 2006. BCE este obligată să informeze instituţiile Comunităţii Europene asupra întregii sale activităţi. 226-235. Este un instrument care reprezintă mai multe situaţii : . controlul şi influenţarea cursului valutar. . acordarea de împrumuturi statului şi păstrarea tezaurului de stat. Editura Universitară. Conturile de capital pot să cuprindă atât cantităţile cu care s-a contribuit iniţial cât şi conturile curente (care înregistrează tranzacţiile unui partener dintr-un parteneriat care nu sunt în relaţie directă cu capitalul său în respectivul parteneriat). constituindu-se astfel un sistem federal. Bistriceanu – „Mică enciclopedie de finanţe. ajustat cu diferenţialul de inflaţie dintre ţările cărora le aparţin cele două monede.E. concentrarea disponibilităţilor băneşti ale băncilor comerciale şi acordarea de credite acestor bănci. 1994. Băncile centrale naţionale. pg. se poate referi de asemenea. Băncile centrale naţionale fac parte din structura Sistemului European al Băncilor Centrale. vol. 92. păstrarea şi punerea lor în circulaţie şi controlul emisiunii de bancnote. B. întreţinerea relaţiilor cu băncile centrale ale altor ţări. se află sub autoritatea BCE.un cont arătând preocuparea unui comerciant pentru bunurile nete din afacerea sa . BCE decide politica monetară a Uniunii şi este în măsură să autorizeze emisiunea de bancnote. monedă. consiliul guvernatorilor. consiliul general64. ajustate unde este necesar printr-un acord între parteneri. Banca Centrală Europeană – “instituţe” bancară centrală unică autorizată să emită şi să guverneze sistemul monetar din “zona euro”. Banca Centrală – “instituţie” bancară care conduce întregul aparat bancar din ţara respectivă. pe baza primirii prealabile la rescont a cambiilor scontate de acestea. asigurări”. independente faţă de guvernele lor naţionale. pg. . .o cantitate stabilită prin buget care poate fi cheltuită numai pe articole majore.selecţionarea şi susţinerea unor proiecte de investiţii.o serie de conturi înregistrând influenţele partenerilor asupra bunurilor nete ale unui parteneriat. într-un sens restrâns. la cantită5ile cu care s-a contribuit iniţial. Structurile decizionale ale BCE sunt următoarele: consiliul de administraţie. Informaţia Business Books. B. Bucureşti. oferind servicii guvernului şi tuturor băncilor comerciale din ţară. Uniunea Europeană a creat Sistemul European al Băncilor Centrale. păstrarea rezervelor de aur şi valută străină ale ţării. utilajele etc. 64 Gh. I. formulează politica monetară şi de credit a guvernului.) – „Dicţionarul complet al economiei de piaţă”. administrarea conturilor guvernamentale şi datoriei publice.

mijloacele care constau în resurse umane. Inflaţie – creştere a nivelului general al preţurilor. Rata dobânzii de politică monetară – plafonul ratelor dobânzilor la care BNR atrage depozite pe termen de o lună de pe piaţa monetară interbancară.schimbul în timp. pg. 122 .scadenţa → momentul rambursării creditului.stabilirea unui obiectiv (proiect. .cererea de bani ca activ financiar – reflectând în special preferinţa publicului de a face economii sub această formă.dobânda → preţul creditului. Principalele componente ale cererii de bani sunt: .promisiunea de rambursare. 2008. Strategia bancară66 se referă la: .subiecţii raportului de credit: . ediţia a doua. măsurată de regulă prin intermediul indicelui preţurilor de consum (IPC). opusă inflaţiei.debitor şi . Natura lichidă a banilor este principalul aspect care îi deosebeşte de alte tipuri de active. Subiectele raportului de credit sunt: • creditorul (banca). 66 Vasile Dedu – „Gestiune şi audit bancar”. Bucureşti.Cererea de bani reprezintă dorinţa populaţiei şi a companiilor de a deţine active care pot fi uşor schimbate contra bunurilor şi serviciilor. orientare) a cărui realizare necesită o perioadă de timp mai lungă sau medie. atingerea obiectivului propus. Capitolul III CREDITUL * Scurt rezumat În general. Strategia reprezintă ansamblul deciziilor care angajază viitorul unei firme (bănci) pe un orizont de timp îndepărtat (de la 5 la 10 ani).o structură.283. . Cererea de bani depinde în general de valoarea nominală a PIB şi de rata dobânzii. . .politicile de marketing care cuprind ansamblul acţiunilr vizând realizarea. Deflaţie – scădere a nivelului general al preţurilor. . încât să asigure punerea în operă a politicilor şi mobilizarea mijloacelor. .creditul reprezintă schimbul unei valori monetare prezente contra unei valori monetare viitoare. . financiare şi tehnice. prezintă următoarele elemente: . Dezinflaţie – reducere a ratei inflaţiei. Creditul unei bănci acordat unei firme este o operaţiune pe bani.cererea de bani pentru tranzacţii – derivată din intenţia publicului de a-şi achiziţiona cele necesare şi. Editura Economică.creditor . . aceasta însemnând organizarea instituţiei bancare de o astfel de manieră. Creditul.

variază de la o bancă la alta şi este puternic influenţată de nivelul inflaţiei. În vederea stabilirii efectelor asupra viitoarelor câşiguri rezultate din mişcările potenţiale ale ratei dobânzii. el contribuie prin reglarea ratei dobânzii. Importanţa şi locul creditului bancar în economia de piaţă sunt date de rolul acestuia. de fiecare dată. este deci preţul creditului. reprezintă o caracteristică esenţială a creditului. care poate fi: o firma (presoană juridică). În condiţiile dificile ale perioadei actuale. trebuiesc parcurse opt etape. Dacă în succesiunea logică. Riscul ratei dobânzii însă. prin care trece economia de piaţă concurenţială românească. conform principiului general. În funcţie de modul cum sunt structurate activele şi pasivele băncii. Societăţile comerciale (indiferent de provenienţa capitalului). etapele care trebuiec parcurse în vederea elaborării documentaţiei necesare. iar obiectul creditului îl constituie banul şi apoi operaţiunea de creditare se numeşte comerţ bancar. Totodată. asociaţiile familiale. Creditul. În cadrul capitolului. prin funcţiile pe care le îndeplineşte (funcţia distributivă şi cea de emisiune monetară). cu corolarul funcţiilor ce i se atribuie în prefacerile monetare şi economico-financiare. de asemenea.statul.. creditul deţine o poziţie primară. la stăvilirea fenomenului inflaţionist. * Obiective : Principalul obiectiv al capitolului îl constituie analiza performanţei unei firme în vederea obţinerii unui credit de la o bancă comercială. reprezintă o caracteristică esenţială a creditului. În acordarea creditelor. . Deoarece creditul se acordă în schimbul plăţii unei dobânzi. pentru aceasta se porneşte de la trăsăturile creditului în general. pentru a se adapta la rigorile impuse în activitatea bancară de un element fundamental . se acordă o mare atenţie creditului bancar. de asemenea. la rândul lor. Dobânda. un bun manager al activelor şi al pasivelor utilizează diferite tehnici de măsurare. regiile autonome. este deci preţul creditului. persoană fizică. Ea se negociază şi se stabileşte în convenţia de credit. se poate determina poziţia riscului ratei dobânzii. dobânda constituie o condiţie sine qua non a oportunităţii şi eficienţei lui. dobânda. firmele în general. îl reprezintă sensibilitatea rezultatelor financiare ale unei bănci la schimbările ratei dobânzii. la multiplicarea monedei scripturale. prin însăşi natura lui contribuie la creşterea vitezei de rotaţie a banilor. El este consecinţa activităţii de intermediere financiară. cunoscându-se întodeauna faptul că.debitorul. la rularea permanentă a fondurilor. iar clienţii să le cunoască. pot fi finanţate din credite în scopul completării resurselor proprii în vederea realizării activităţiilor propuse conform normelor legale. este bine ca bancherii să-şi cristalizeze exact conceptele şi metodele.riscul. Dobânda trebuie privită deopotrivă atât în ipostaza de efect cât şi în cea de cauză. persoanele fizice (autorizate independent) etc. banca este creditorul. Resursele de creditare sunt: proprii şi împrumutate. 123 • .

acordă asistenţă tehnică şi de specialitate pentru evaluarea garanţiilor. creându-se posibilitatea asigurării stabilităţii preţurilor. • Departamentul de credite (centrală) • Comitetul de risc (centrală) 124 . * Conţinutul capitolului: 3. contactul cu clientul. la multiplicarea monedei scripturale. inclusiv instrumentarea dosarului de credit. instrumentarea dosarului. Prin urmare. La o unitate mare.analizează dosarele de credite întocmite de unităţile subordonate pentru creditele ale căror valori intră în competenţa de aprobare a centralei şi apoi le transmite Comitetului de credite spre aprobare. . De asemenea.analizează şi aprobă salicitările de credite în limita plafoanelor acordate de centrală. agenţii) Acest comitet are în componenţa sa conducerea unităţii plus şeful serviciului (biroului ) de credite şi are următoarele atribuţii: . turism.eloborează norme de creditare în conformitate cu legislaţia în vigoare. la rularea permanentă a fondurilor. . • Comitetul de credite (sucursale. . ofiţerul de credite execută toată munca în detaliu: acordarea creditului. ORGANIZAREA ACTIVITĂŢII DE CREDITARE Activitatea de creditare diferă de la o unitate bancară la alta. serviciul mai are misiunea de a revizui creditele acordate şi de a încasa împrumuturile la timp. capacitatea de rambursare a acestora.Este bine cunoscut faptul că dimensiunile cererii şi ofertei de mărfuri pot fi reglate şi prin creditarea consumului pe de o parte şi a stocurilor pe de altă parte. agenţii) Atribuţiunile principale ale respectivului serviciu constau în analizarea dosarelor solicitanţilor de credite. ale căror plafoane le depăşeşte competenţa. creditul. . de exemplu. negocierea cu clienţii. • Serviciul de credite (sucursale. Acest departament este compartimentul de lucru al centralei şi are următoarele atribuţiuni: . . . Alte bănci au la dispoziţie specialişti de credite pe ramuri de activitate: industrie. în funcţie de mărimea acesteia. prin însăşi natura lui contribuie la creşterea vitezei de rotaţie a banilor. negocierea.analizează şi trimite spre aprobare centralei băncii. existând o mai mare departamentare a funcţiilor şi anume: analizarea şi revizuirea creditului. creditele mari. comerţ. încasarea împrumutului. etc. La o unitate mică.efectuează expertize la evaluările garanţiilor prezentate de clienţi.1.revizuieşte şi propune măsuri pentru creditele restante. .participă la elaborarea politicii de creditere a băncii. ofiţerul de credite se specializează în consultare.rescadenţează creditele (conform competenţei). revizuirea periodică a dosarului de credit şi încasarea.

.promisiunea de rambursare.) 125 . sau o executare de lucrări ori o prestare de servicii. Raporturile de credit sunt considerabile în dimensiunile lor şi multiple în varietatea lor într-o economie de piaţă. fie în calitate de debitor → prin împrumuturile acordate clienţilor săi. este obligatoriu ca unul din subiecţii raportului de credit să fie o bancă (fie în calitate de debitor → este creditată de titularii de depozite. În acest caz întâlnim fenomenul de vânzare pe credit (credit comercial) când bunurile înlocuiesc sume de bani în momentul acordării sau rambursării creditului. . concepte.asigurarea unui audit periodic al tuturor unităţilor din teritoriu. Acesta se acordă sub formă de marfă.un comitet de risc al directorilor. Sigur. care nu dispune de sume băneşti în acel moment) . Al doilea comitet de risc este alcătuit din ofiţeri de credite – experţi şi din specialişti din afara direcţiei de credite.subiecţii raportului de credit: . . În general.Pentru buna desfăşurare a activităţii unei bănci.schimbul în timp. poate să apară o cantitate de mărfuri în loc de o sumă de bani.dobânda → preţul creditului. Creditul. . cuvântul “credit” este de origine latină şi provine de la “creditum – creditare” şi înseamnă “a crede” sau “a avea încredere”. altor bănci etc. Într-unul din cele două momente. a normelor bancare şi normelor interne. se cnsideră necesar existenţa a două comitete de risc: .un comitet de risc al ofiţerilor de credite. în urma unei înţelegeri apărute între creditor (vănzător. are sarcina de a analiza şi aproba propunerile Comitetului de risc al ofiţerilor. numai cedarea şi restituirea unei sume de bani constituie o operaţiune de credit. . Primul comitet are în componenţa sa pe preşedintele băncii şi directorii din Comitetul de direcţie care. .scadenţa → momentul rambursării creditului. Noţiuni.1. Acest comitet se întruneşte zilnic şi are următoarele atribuţiuni: . se cunosc mai multe tipuri de credit: a) Creditul comercial.creditul reprezintă schimbul unei valori monetare prezente contra unei valori monetare viitoare. Etimologic. b) Creditul bancar. clasificare. al cedării sau acordării şi restituirii sau rambursării.creditor . care are interesul să-şi vândă marfa) şi debitor (cumpărător. care se acordă sub formă bancară. Conform uzanţelor de specialitate.urmărirea respectării politicii de creditere.informarea Comitetului de risc al directorilor despre condiţiile generale ale portofoliului de credite şi propunerea (eventual) a unor măsuri care să îmbunătăţească activitatea de creditare. originea cuvântului scoate în relief un element psihologic care este absolut indispensabil existenţei unei operaţiuni de credit: încrederea.1. statului. În această situaţie. prezintă următoarele elemente: . Prin urmare.debitor şi . . 3. Creditul.

prin vânzări / cumpărări de obligaţiuni. (firme. Raporturi de credit→ tip I67 debitori creditori Credit comercial cumpărător furnizor (firmă) (firmă) Credit obligatar utilizator subscriitor (firmă sau (persoană fizică instituţie publică) sau firmă) Celelalte tipuri de credite: bancar.procesul de mobilizare a capitalurilor disponibile în situaţia în care creditorul este deţinătorul de disponibilităţi. c) 67 68 V. banca. pg.procesul de distribuire a capitalurilor disponibile în care utilizatorii în calitate de debitori. * Conceptul şi trsăturile creditului bancar Operaţiunea prin care împrumutatul(debitorul) ia în stăpânire imediată resurse (bani) în schimbul unei promisiuni (angajament) de rambursare viitoare. vom prezenta câteva trăsături distincte ale acestor tipuri de credite care le pot asemăna sau le pot deosebi. . Ed. au în vedere obligaţii directe între debitor şi creditor şi posibil să se desfăşoare în afara băncilor. . recurg în mod necesar la băncile comerciale. persoane fizice) persoane fizice) . 67. însoţite de plata unei dobânzi ce stimulează banca. Raporturi de credit → tip II68 Debitori (distribuire) – Banca – Creditori (depozitare) . spre exemplu.Credit de consum De asemenea şi în raporturile de tip I pot interveni băncile: . 1996. 126 . pe două planuri: . .Credit ipotecar . Dedu . poartă numele de credit bancar. iar depozitar.Credit bancar (firme. Didactică şi Pedagogică. În continuare. Acest raport este în mod necesar prealabil. pg.creditul consumativ. raporturile de credit se desfăşoară.creditul obligatar→ prin emiterea de obligaţiuni. . . Bucureşti. Creditul comercial şi cel obligatar. ipotecar şi de consum.prin scontare / rescontare. 68.Alte categorii de credite: . în scopul obţinerii producţiei de marfuri sau circulaţiei unor mărfuri. pentru un timp determinat. El este pus de bancă la dispoziţia unei firme producătoare sau comerciante sub forma unui capital.acordare de credite pe garanţii de efecte obligatare etc. În realitate. de la început şi până la sfârşit. Creditul unei bănci acordat unei firme este o operaţiune pe bani. presupun desfăşurarea unor rapoarte de credit complementare prin bănci.„Gestiune bancară”.creditul ipotecar. Idem 38. în mod obligatoriu.

financiar (situaţia financiară. Promisiunea (angajamentul) de rambursare a creditului constituie un element de bază al raportului de credit şi necesar şi în consecinţă se solicită angajarea unei garanţii. în principal sub formă de dobânzi. este evident legată de procedura de garantare a riscului. întărindu-şi poziţia de creditor prin garanţii personale şi reale. În raporturile de credit. creditele acordate prin bănci angajează fonduri ce nu aparţin băncii. îndatorarea existentă.riscul de imobilizare. economice (situaţia internaţională. Subiectele raportului de credit sunt: . de fiecare dată. Riscul de rambursare constă în probabilitatea întârzierii plăţii sau a incapacităţii de plată datorată conjuncturii. cadrul profesional). se recurge la o administrare judiciară a depozitelor şi creditelor de către bănci. Pentru preîntâmpinarea riscului.creditorul (banca). Termenul de rambursare constituie o trăsătură specifică a creditului şi are o varietate foarte mare: de la termene foarte scurte (24 ore – termen practicat între bănci pe pieţele monetare) şi până la termene de 30 – 50 ani pentru împrumuturi privind construcţiile de locuinţe.o firma (presoană juridică). cunoscându-se întodeauna faptul că. De regulă. banca este obligată să gestioneze eficient fondurile ce i-au fost puse la dispoziţie. * Tranzacţia. Pentru divizarea riscului. capacitatea de rambursare). juridic (forma juridică. Prevenirea riscului. Ea poate fi negociabilă şi se stabileşte în convenţia de credit.Esenţial în aceste raporturi îl constituie faptul că unul dintre parteneri este banca.debitorul.statul. mobilizarea efectelor (la piaţa monetară prin rescont şi alte operaţiuni). angajarea creditelor pe baza hârtiilor de valoare. Pentru aceasta. lung. este deci preţul creditului. . Dobânda. banca trebuie să analizeze temeinic debitorul prin prisma cerinţelor respectării raportului de credit sub mai multe aspecte: umane (competenţe. este necesar a se porni de la trăsăturile creditului în general. Riscul de imobizare apare la deţinătorul de depozite (banca). mijlociu. În ultima perioadă a prins contur sistemul acordării de credite deschise. pentru că este pus în situaţia de a nu onora cererile titularilor de depozite din cauza unei exploatări neeficiente a creditelor acordate. se poate apela la colaborarea cu alte instituţii de credit. care poate fi: . . naţională. legăturile juridice cu alte firme). riscurile probabile pot fi: . angajarea unui depozit la altă bancă.persoană fizică. unde împrumuturile 127 . În vederea conturării trăsăturilor creditului bancar. acordarea unui împrumut. variază de la o bancă la alta şi este puternic influenţată de nivelul inflaţiei. iar relaţiile între bancă şi parteneri se desfăşoară pe terenul valorificării capitalurilor disponibile şi realizarea de profituri. banca este creditorul. Creditul se consimte în cadrul unei tranzacţii unice. vânzarea unei obligaţiuni. . . moralitate). dificultăţilor sectoriale sau deficienţelor debitorului. reprezintă o caracteristică esenţială a creditului. Acordarea creditului. Ca urmare.riscul de rambursare. iar obiectul creditului îl constituie banul şi apoi operaţiunea de creditare se numeşte comerţ bancar. Termenul de rambursare poate fi: scurt.

pe care le redistribuie apoi prin acordarea de împrumuturi firmelor (sectoarelor de activitate) care au nevoie de mijloace de finanţare. Prin transferul instrumentului de credit se realizează cesiunea de creanţă. Într-o societate. De asemenea. ecuaţia fundamentală în realizarea echilibrului macroeconomic este S = I. favorizează orientarea rapidă a investiţiilor spre ramurile (firmele) cu activităţile cele mai eficiente. în marea lor majoritate. Cărţile de credit sunt modalităţile cele mai răspândite pentru această formă. Evident. în funcţie de venitul ei şi de comportamentul său economic. etc. Toate aceste disponibilităţi sunt oferite întreprinzătorilor şi astfel creditul are posibilitatea să sporească puterea de acţiune productivă a capitalului. * Importanţa creditului bancar Importanţa şi locul creditului bancar în economia de piaţă sunt date de rolul acestuia. Totodată.efective apar la intervale liber alese de debitor. Creditul. contribuind la adaptarea la cerinţele pieţei interne şi externe şi la o creştere a eficienţei marginale a capitalului. Prin urmare. punând în mişcare forţele economice latente şi contribuind în felul acesta la creşterea avuţiei reale a societăţii. iar I = investiţiile. băncile. prin funcţiile pe care le îndeplineşte. într-o economie de piaţă dezvoltată. Nu 128 . au rolul de a transforma economiile sterile în capitaluri productive. sumele de bani economisite de persoanele fizice (populaţie) pentru diverse scopuri depuse la diferite bănci. instrumente de credit. poate fi un factor dezechilibrant şi economia este condusă spre recesiune. Dacă economisirea nu este continuată de o investire. orice persoană poate economisi o anumită sumă de bani. rezervele de casă ale firmelor păstrate în conturi bancare. creditul participă la creşterea gradului de centralizare şi concentrare a capitalului. Practica bancară cunoaşte asemenea fenomene deoarece transferabilitatea permite asigurarea utilizării fluxurilor fireşti de constituire şi utilizare a capacităţilor temporare disponibile. Acordarea creditului (consimţirea tranzacţiei) reprezintă un act de mare importanţă. unde S = economiile. precum şi veniturile accesorii. prin funcţia sa distribuitivă. operativitatea asigurată în procurarea de noi capitaluri dă posibilitatea existenţei unei elasticităţi mai mari în economie (pe ansamblu). o importanţă deosebită o are creditul. mai mare sau mai mică. prin creditele acordate firmelor. a căror forme de prezentare implică aspecte multiple şi diferenţiate. respectiv dreptul băncii de a încasa suma înscrisă în instrumentul de creditare. Disponibilităţile băneşti sunt acele surplusuri de capital de circulaţie aflate temporar sub formă inactivă în conturile firmelor deschise la bănci. îndeplineşte în primul rând o funcţie distribuitivă prin faptul că mobilizează resurse băneşti disponibile la un moment dat într-o economie. După afirmaţiile economistului englez L. în vederea căruia banca trebuie să-şi asigure o bună informare şi documentare pentru prevenirea riscului. aceste instrumente prevăd obligaţia fermă a debitorului în legătură cu rambursarea împrumutului. * Consemnarea şi transferabilitatea Acordurile de credit sunt consemnate prin înscrisuri. Keynes. cu toate consecinţele sale. În procesul transformării economiilor în investiţii. respectiv dreptul băncii de a i se plăti suma angajată (creditul + dobânda).M.

prin care economiile. prin însăşi natura lui contribuie la creşterea vitezei de rotaţie a banilor. a contravalorii acestora. creditul contribuie astfel la promovarea firmelor de dimensiuni mici. creditul în acest fel jucând rolul de diminuare a investiţiilor păguboase. Deci. tehnicile noi şi instrumentele de plată oferite de existenţa creditului fac faţă în cele mai bune condiţii creşterii exponenţiale a volumului tranzacţiilor economice. În cele din urmă mai trebuie subliniat rolul creditului în finanţarea deficitului bugetar al statului. adică biletele de bancă. Important este faptul că pe cât de util şi avantajos este creditul ca verigă indispensabilă în mecanismul de funcţionare a economiei. nu şi le poate valorifica din cauza lipsei de capital. la multiplicarea monedei scripturale. cel puţin parţial. pe atât de periculos şi dezavantajos devine în momentul neutilizării lui în conformitate cu cerinţele sale şi ale echilibrului economic general. mai ales în comerţul exterior. nerentabile. Dimensiunile cererii şi ofertei de mărfuri pot fi reglate şi prin creditarea consumului pe de o parte şi a stocurilor pe de altă parte. Deoarece creditul se acordă în schimbul plăţii unei dobânzi. În al doilea rând. adică o cerere neacoperită de mărfuri şi deci o creştere exagerată a preţurilor. După acordarea creditului. ceea ce favorizează concurenţa. Toate acestea au contribuit la reducerea cheltuielilor cu circulaţia banilor. oferta poate fi disproporţionat de mare în raport cu cererea şi vom asista la o scădere spectaculoasă a preţurilor. prin diferitele sale forme. cu efectele sale pozitive asupra echilibrului economic. Creditul stimulează şi promovează relaţiile economice internaţionale. Pentru aceasta. la rularea permanentă a fondurilor. de asemenea. el contribuie prin reglarea ratei dobânzii. multiple alte instrumente şi tehnici de plată (viramentul. Creditul.). unele mărfuri au caracter sezonier (cerealele. iar dacă le are. la stăvilirea fenomenului inflaţionist. prin intermediul unor solide instituţii de credit s-au creat alături de aceasta. cu predilecţie pentru impulsionarea exportului şi pentru derularea normală a operaţiunilor de export-import. După ce. creându-se posibilitatea asigurării stabilităţii preţurilor. creditul este un factor important al creşterii economice. 129 . Prin oferirea accesului la credite al oricărui întreprinzător. creditul are o prezenţă indispensabilă şi în viaţa populaţiei oricărei ţări civilizate (creditul consumativ. adesea promotoare ale inovaţiei.orice persoană poate avea calităţile unui întreprinzător şi de aceea nu-şi asumă riscurile acestuia. acolo unde este cazul. creditul îndeplineşte şi o funcţie de emisiune monetară. cecul) care au dus la diminuarea folosirii numerarului şi la creşterea în mari proporţii a monedei scripturale. băncile procedează la verificarea modului cum se utilizează acesta de către întreprinzător. se poate folosi instrumentul pentru creditare – warant – care oferă proprietarului mărfurilor respective posibilitatea obţinerii cu anticipaţie. prin intervenţia ideii de credit s-a ajuns la moneda fiduciară. etc. sub forma creditului public. se transformă în investiţii. de pildă) şi dacă ar fi aduse pe piaţă numai în momentul recoltării lor. care poate fi urmată de o situaţie inversă. Prin finanţarea consumului şi prin crearea unor instrumente şi tehnici. Spre exemplu. creditul ipotecar. care prezintă bunele intenţii şi garanţia sumelor primite. creditul este cel care pune la dispoziţia întreprinzătorului capitalul necesar. astfel sterile. În vederea evitării unor astfel de fluctuaţii generatoare de risipă şi perturbatoare ale echilibrului economic.

condiţiile de ordin psihologic se referă atât la încrederea ca suport hotărâtor al creditului. fără o perspectivă clară. etc.Pericolul cel mai mare îl reprezintă folosirea lui abuzivă. Folosirea abuzivă a creditului poate stimula o exacerbare a operaţiunilor speculative. . de regimul politic existent şi atitudinea factorilor de decizie la nivel macroeconomic faţă de libera iniţiativă. un regim politic şubred. climatul social caracterizat prin convulsii sociale. structura economiei naţionale. perspectivele ei şi conjunctura econommică pe plan intern şi internaţional existentă la un moment dat. de asemenea. monetare şi generează. al întreprinzătorilor. bine concepute. Toate acestea descurajează atât economisirea prin intermediul instituţiilor specializate. . Pentru ca rolul de “motor” al creditului în desfăşurarea mecanismului economic să fie efectiv şi eficient. când ia proporţii. Acestea se referă la existenţa unui cadru juridic. Supercreditarea poate duce la grave dezechilibre economice. determinată de iluzia că prin sine însuşi creditul reprezintă avuţie. cu consecinţe dintre cele mai grave pentru economie.condiţii de ordin juridic. Acestea obligă la existenţa unui sistem de instituţii şi organisme solide. În această perioadă. educaţie. fără echivoc. cât şi la comportamentul firmelor. dar şi în exercitarea controlului asupra modului cum sunt respectate aceste sarcini. măsurile de protecţie acordate contractelor încheiate între creditor şi debitor. Utilizarea creditului pentru finanţarea unor activităţi economice insuficient fundamentate poate duce la dezechilibrul structural în economie. a unor legi care să reglementeze cu precizie.. este necesară întrunirea mai multor condiţii obiective şi subiective.condiţiile de ordin economic au în vedere situaţia de ansamblu a economiei naţionale. Evident.. este important să se ştie situaţia resurselor existente în economie la dispoziţia firmelor. a capitalurilor. afectează elementul esenţial al creditului : încrederea. infrastructural. pentru viaţa socială şi politică a unei ţări. o politică economică oscilantă sau operaţiuni şi atitudini nesigure. profesiunea şi poziţia socială a fiecăruia. în special pentru bănci. Cunoaşterea şi luarea în consideraţie a unor asemenea condiţii au o importanţă covârşitoare pentru România aflată în finalul tranziţiei la economia de piaţă.condiţii de ordin instituţional. . Trebuie reţinute. care se pot grupa în 5 mari categorii : . nivel de cultură şi civilizaţie. accesul la ele. cât şi solicitarea de credite sau acordarea lor. inflaţia. situaţia pieţei de mărfuri. neluarea în calcul a acestora poate provoca prăbuşirea în lanţ a sistemului bancar. 130 . o creştere a capitalului fictiv care poate să conducă la crahuri financiare. ceea ce determină statul să intervină pe linia dezvoltării acestor condiţii. spre tezaurizare sau investiţii. contestat.condiţiile de ordin social-politic privesc cadrul general de stabilitate şi linişte socială. religie. ele există într-o măsură mai mică. al populaţiei în ansamblul ei. de piaţă. la disproporţii între ramurile şi sectoarele ei de activitate. manifestându-şi la maximum avantajele şi diminuându-şi la minimum dezavantajele. etc. Trebuie ţinut cont de înclinaţiile populaţiei spre economisire sau consum. cu sarcini precise în efectuarea operaţiunilor de credit. . procedurile de coerciţiune faţă de debitorii recalcitranţi. de atitudinile acesteia în raport cu libera iniţiativă. astfel încât să crească încrederea firmelor şi să limiteze riscurile. problemele riscului presupuse de utilizarea creditului. legal. care bineînţeles sunt legate de tradiţie. De asemenea.

mai este determinat de încă doi factori. Aceştia au un rol deosebit în atragerea clientelei. să crească fondurile prin emiterea de obligaţiuni în public. pentru a fi uşor transformate în lichidităţi. 3.1. Aceste rezerve se folosesc în operaţiuni sigure în scopul evitării riscurilor. Rezervele se constituie din prelevările asupra beneficiilor anuale şi reprezintă fondurile de garantare. Acest capital este constituit din fondurile pe care persoanele fizice (uneori şi cele juridice) le încredinţează băncii sub formă de depozite la vedere sau la termen şi reprezintă principalele fonduri care alimentează operaţiunile de credit ale băncii. Ca orice firmă. Menţinerea şi creşterea pe o perioadă cât mai lungă a volumului acestor depozite. mărirea capitalului băncii pe o astfel de cale. materiale. calculatoare. Ca urmare. de tendinţa firmelor şi a persoanelor fizice de a utiliza în tranzacţii curente biletul băncii centrale. Moneda scripturală (depozitul bancar) în circulaţie – depinde de atitudinea populaţiei. nu ar duce la creşterea în mod vizibil a posibilităţilor ei de acţiune. o bancă posedă un capital propriu. CEC-ul şi Trezoreria. prin achitarea dobânzilor aferente. într-o proporţie diferită. De asemenea. Resursele de creditare * Resursele proprii Aceste resurse sunt constituite din capitalul subscris de acţionarii băncii respective şi din beneficiile (profiturile) distribuite şi înglobate în diferite fonduri de rezervă sau de risc.depozite la vedere. Capitalul acesta.astfel încât sistemul de credite să devină un factor propulsor pentru viitoarea economie de piaţă concurenţială românească.depozite la termen. Volumul depozitelor bancare este condiţionat în multe cazuri de concurenţa mai mult sau mai puţin ascuţită pe care o fac băncilor. de tendinţele acesteia de tezaurizare a biletului de bancă. reducându-se apoi suma de distribuit sub forma dividendelor.2. deoarece această activitate procură băncii marfa de care are nevoie în comerţul pe care-l desfăşoară – adică banul. Securitatea se bazează pe buna reputaţie a băncii şi nivelul serviciilor acesteia. etc. ar reprezenta principala activitate de atragere de resurse. Băncile. * Resursele atrase Capitalul împrumutat. 131 . . cu o importanţă deosebită : securitatea şi remuneraţia (stimularea). mai pot de asemenea. care poate fi neînsemnat în raport cu cifra de afaceri şi constituie mai mult o garanţie faţă de deponenţi. Practica bancară cunoaşte (în principal) trei categorii de depozite : . iar remuneraţia fără a fi neglijată. prin acordarea de dobânzi ridicate la operaţiunile lor. . se imobilizează cu ocazia înfiinţării băncii în clădiri.depozite cu preaviz. volumul depozitelor la bănci. maşini de calcul. vine după aceea. Prin emiterea de obligaţiuni se sporesc sarcinile de plăţi anuale. după opinia noastră.

şi care dă semnăturii băncii o valoare ridicată comparativ cu alte bănci.N. Dobânzile bonificate de bănci depunătorilor de fonduri depind de piaţa banilor şi de natura depozitului.credite pe termen mediu . în funcţie de convenţia încheiată. cu scopul obţinerii disponibilităţilor de care are nevoie. Pentru anumite sume mai mari. Depozitele la termen (scadenţă) sunt constituite pe perioade fixe. etc. înaintea scadenţei efectelor comerciale. Motivul preavizului fiind uşor de înţeles. calitatea operaţiunilor. distingem trei categorii de credite : . Creditul băncii – goodwill – reprezintă un acord moral de o importanţă deosebită. Soldurile creditoare ale conturilor curente.1. Depozitele cu preaviz sunt mai puţin utilizate. pornind de la o lună. adică : %dobândă. care se pune în acest caz. pentru a putea acorda credite în continuare.credite pe termen lung. Caracteristica de bază a creditelor pe termen scurt (credite acordate firmelor de 132 . o lună.R. oricare ar fi natura depozitelor. pe o perioadă ce nu depăşeşte 1 an (12 luni). la 1-5 ani. O bancă. reprezintă alte surse atrase ale băncii şi sunt constituite din soldurile existente şi pe care titularii le lasă neîntrebuinţate. 10 zile. În vederea mobilizării fondurilor pe care o bancă le are imobilizate în operaţiunile de scont. 3. Pentru o bancă. natura afacerilor. banca solicită deponenţilor un preaviz de cel puţin 2 ore. procentul de dobândă depinde de natura depozitului. apelează la Banca Centrală (B.) pentru refinanţare. Creditele pe termen scurt. 5.credite pe termen scurt . depozit depozit la termen cu preaviz < %dobândă. Evident. băncile recurg la reescontul Băncii Centrale sau la alte bănci. o constituie rambursarea la timp a acestora. nivelul serviciilor prestate.3.R. depozit la vedere < %dobândă. El se bazează pe încrederea inspirată de bancă şi pe o serie de elemente ponderabile şi neponderabile şi anume : reputaţia. Fondurile pot fi retrase de depunători cu condiţia să avertizeze banca cu un anumit timp înainte.N. deoarece băncile nu ţin fondurile constituite nefructificate. reescontul reprezintă negocierea la o altă bancă a efectelor de comerţ pe care le-a scontat deja clienţilor săi. O altă sursă atrasă o constituie Reescontul la Banca Centrală (B.Depozitele la vedere reprezintă cea mai mare parte a fondurilor depuse la bănci. Problema vitală. . Categoriile de credite În funcţie de perioada de acordare. . Prin aceste credite înţelegem operaţiunile de împrumut de sume de bani. pentru o perioadă mai mare sau mai mică de timp şi pe care banca le foloseşte pe durata existenţei lor. Depunătorii pot retrage fondurile când doresc.). fixat în momentul constituirii depozitului. Aceasta se explică prin faptul că banca trebuie să ştie cât timp dispune de aceste fonduri în vederea fructificării lor. după “consumarea” resurselor proprii. uneori.

adică o parte din creditul acordat. la termenele stabilite (lunare. dobânda este mai mare decât în cazul împrumuturilor pe termen scurt. 133 . deoarece în caz contrar sunt afectate propriile angajamente ce şi le-a luat faţă de cei care au adus fondurile spre păstrare. o dată cu plăţile cuvenite pentru dobânzi se rambursează o parte din “principal”. .). . Rambursarea se produce. durata creditului merge de la o lună la trei luni şi.creditele în funcţie de calitatea lor. pentru investiţiile pe termen lung. Banca este obligată să se asigure că rambursarea se face cu certitudine la scadenţă. Ele se acordă pentru activităţi de import-export. pentru activităţile de investiţii (a căror eficienţă trebuie să fie deosebită). fie trimestrial. Creditele pe termen lung. fie lunar.Creditele acordate altor bănci .producţie. în mod excepţional. de obicei.creditele acordate în funcţie de destinaţie . Creditele pe termen mijlociu. mai întâi datorită originii fondurilor pe care banca le întrebuinţează (care provin din resursele menţionate mai sus).Creditele acordate persoanelor fizice . pe baza unor contracte ferme în acest sens. Creditele pe termen mijlociu şi lung implică adesea rambursarea eşalonată. Creditul pe termen scurt este forma curentă a creditului la bancă întrucât convine în mai mare măsură exigenţelor de lichidităţi cerute băncilor de către autorităţile monetare. trebuie să fie pe o durată relativ scurtă. rezerva minimă obligatorie de la BNR trebuie să fie minim 30 % din media soldurilor conturilor de disponibilităţi ale clienţilor. etc. comerciale sau credite de consum) o reprezintă rambursarea integrală la scadenţă. conform convenţiei de credite. . În Franţa. trimestriale. fapt ce înseamnă că. până la nouă luni. Creditul care se acordă de o bancă. pentru creditele acordate sectorului agricol. la care se adaugă dobânda cuvenită pentru perioada respectivă (d) : R = P + d. Ele se acordă pentru bunurile cu durată de folosinţă îndelungată. Creditele bancare după debitorul băncii Acestea sunt : . Dobânda pentru creditele pe termen scurt variază şi în funcţie de destinaţia creditului şi se plăteşte de către beneficiarul creditului. pe parcurs. de obicei.creditele bancare acordate după debitorul băncii . apoi. calculată de-a lungul zilelor lucrătoare ale unei luni. De exemplu. La aceste tranşe se calculează şi dobânda sumei mai mari. Suma care se rambursează (R) este compusă în cele din urmă din două componente : principal (P). Acestea sunt împrumuturi a căror rambursare are loc între 1 an şi 5 ani. în tranşe lunare sau trimestriale. Tipul acesta de credite se acordă de băncile specializate pe aceste feluri de operaţii. În acest caz. siguranţa rambursării creditului este invers proporţională cu durata acestuia. pentru construcţiile de locuinţe (de exemplu). fie la scadenţă. Literatura de specialitate mai cunoaşte şi alte clasificări ale creditelor şi anume: . Aceste credite reprezintă împrumuturile a căror durată de rambursare depăşeşte 5 ani. .Creditele acordate persoanelor juridice (firmelor) . spre exemplu.

băncile comerciale sunt puternic concurate de companiile financiare aflate în proprietatea marilor companii constructoare de automobile. atunci debitorul este obligat să suporte nişte penalităţi (dobânzi majorate). Realitatea a demonstrat că majoritatea clienţilor alimentează periodic conturile.. s-a simţit nevoia introducerii unei tarifări explicite a serviciilor efectuate de bancă pentru clienţi. Ipoteca reprezintă un contract imobiliar şi se naşte în convenţia dintre părţi potrivit formelor prevăzute de lege şi care produce obligaţii numai în sarcina celui ce o constituie. În acest caz se are în vedere existenţa unei garanţii certe. Acest tip de credit aduce venituri băncii din dobânzile percepute şi din comisionul iniţial plătit de debitor la acordarea acestui credit (la aprobarea dosarului de creditare). . iar ratele de dobândă sunt relativ reduse. de regulă. chiar dacă nu există disponibil în cont. sunt cumpărate de către bănci de la vânzătorii de automobile în pachete de valori mari. Calitatea debitorului (în primul rând. Dobânda percepută este egală cu cea a pieţei şi se plăteşte. În acest caz. Creditele acordate persoanelor juridice (firmelor). aceste companii procedează la încasarea unei dobânzi derizorii şi au ajuns să acapareze cea mai mare parte a acestei pieţe. între 2 şi 5 ani. taxele şcolare. . parţial sau total. în general. în vederea asigurării unui personal tânăr şi bine pregătit. iar pentru soldul debitor chiar în cadrul plafonului.creditele pentru cumpărări de automobile. oscilează. Aceste tipuri de credite. Ele se acordă studenţilor pentru întreţinere pe perioada studiilor şi ar trebui să acopere. În raporturile sale cu firmele. Dacă există posibilitatea rambursării creditului într-un interval de timp mai lung. În ţările unde economia de piaţă este dezvoltată. banca procedează la stabilirea unui plafon debitor (în funcţie de bonitatea fiecărui client) până la care se onorează plăţile făcute prin cartea de credit. Aceste credite nu sunt rentabile pentru bănci şi pentru aceasta au o pondere mică în portofoliul de creditare. Deoarece dobânda percepută pentru aceste bilete reprezintă un venit garantat băncii. În această situaţie.creditele pentru studii. în aşa fel încât debitele nu apar decât în rare cazuri. . iar nivelul dobânzii este uniformizat de-a lungul perioadei de creditare (stabilită în funcţie de obiectul creditării). banca are un rol activ în sprijinirea clienţilor săi. Termenul de rambursare a creditului. garanţia acestui tip de credite îl reprezintă automobilul însuşi. Între formele acestui tip de credit amintim : .linii de credit pentru cărţile de credit. în general. garanţia sa morală) influenţează mai puţin (sau deloc) nivelul ratei dobânzii şi mai mult însuşi procesul de acordare sau neacordare a creditului.credite pentru construcţii de locuinţe. pe termen lung cu garanţii ipotecare. Creditele acordate persoanelor fizice sunt mai ales creditele de consum care se pot acorda pe termene diferite (de la foarte scurt la lung). lunar sau la scadenţă. se percep dobânzi foarte ridicate. În vederea stimulării vânzării unei mărci de automobile.Creditele acordate statului. Acest tip de credite se acordă de bănci pentru activităţile viitoare. Acest tip de creditare a prins contur datorită uşurinţei folosirii instrumentelor de plată. în vederea desfăşurării unei activităţi profitabile prin păstrarea şi fructificarea 134 .

bazându-se pe principalele resurse ale băncii. În etapa actuală. . în mod obişnuit utilizarea suplimentară pentru remunerarea băncii. Pe de o parte. permiţând băncii să acopere necesităţile unor firme prin însăşi redistribuirea depozitelor lor în cont curent constituite de alte firme. o reprezintă linia de credit confirmată. trebuie să satisfacă numai nevoile temporare ale afacerilor. existenţa permanentă a depozitelor compensatorii înseamnă pentru bancă o reducere a resurselor utilizate. în general. De aici. fondurile de rulment care sunt fără încetare absorbite şi reînnoite prin mecanismele cumpărărilor şi vânzărilor. Creditele acordate de bancă. fără a fi necesare înscrisuri la fiecare angajament. nu au posibilitatea de recreditare.poziţia firmei pe piaţă . funcţia acestor depozite decurge din faptul că firmele îşi păstrează toate disponibilităţile în conturile de la bancă. Ea permite accesul debitorului (clientului) la sume a căror valoare să se înscrie într-un anumit plafon maxim. această linie de credit conferă firmei un credit provizoriu. şi nivelul dobânzii mai ridicat. a unui comision. Într-o formă primară. capitalul unei firme se împarte în două părţi : pe de o parte. să suplinească insuficienţa temporară a capitalului lichid al firmelor. O formă mai favorabilă firmei. în corelaţie cu dobânda de piaţă şi. 135 .avansurile în cont curent sau credite de casă/trezorerie. Asemenea credite nu au termene de rambursare. De aceea. Ele au rolul de a satisface necesităţile curente legate de costurile de producţie cu caracter imprevizibil şi greu de localizat. fondurile care i-au servit la constituirea firmei şi care sunt mobilizate în cursul exploatării. pentru că. iar pentru firmă un mijloc de păstrare a solvabilităţii. când acestea sunt insuficiente şi nu mai fac faţă cheltuielilor productive. în general. în obiecte care să reprezinte o garanţie veridică. prestări servicii. de regulă se întemeiază pe depozite compensatorii. cât şi prin creditarea activităţilor ce le poate desfăşura : de producţie. în condiţiile căreia se stabileşte limita maximă a creditului acordat în acest cadru.economiilor băneşti în cont. neavând la bază înscrisuri. între care amintim : . se poate vorbi de următoarele tipuri de credite ce se acordă prin bănci firmelor pe bază de contract de creditare : . în limita unui plafon stabilit. fie prin deschiderea unui cont separat de împrumut. în caz contrar. iar pe de altă parte. comercializare. fie efectuarea creditării prin cont curent. aprobat de bancă. Această modalitate de creditare presupune. de regulă. Mărimea plafonului depinde de mai mulţi factori. Acordarea acestor credite.Sistemul de acordare general este linia de credit.natura activităţii desfăşurate de aceasta . în vederea reînnoirii lor şi aducerii la nivelul necesar. Acestea se bazează pe raporturile de credit întemeiate pe o deplină cunoaştere a activităţii firmei. O altă caracteristică a acestor credite o constituie şi faptul că acestea. În realitate. iar pe de altă parte. . în care posibilitatea de acordare a creditului se menţine pentru o perioadă stabilită în contract. dar stabilit. În mod normal. Creditul acordat în cont curent se face în urma unei cereri aprobate de către bancă. întrucât banca poate cere oricând acoperirea debitului. comerţ exterior. aceste credite nu sunt garantate formal. aceste fonduri de rulment vor fi creditate de către bancă. pe baza unui acord scris. ar degenera într-o simplă vărsare de fonduri. realizarea unor investiţii productive sau gospodăreşti.

necesită în faţa băncii. efecte de comerţ. datorită scăderii preţurilor. Astfel. de care pot beneficia firmele. Warantul permite recursul cambial. Asemenea credite sunt garantate cu mărfurile aflate în procesul de producţie sau circulaţie. creditele acordate persoanelor juridice. → consumative. creditele se împart în : → productive : → pentru activitatea curentă. Uneori. . în general. Astfel.rezultatul investigaţiilor efectuate de către inspectorii băncii la firmele respective. warantul este documentul prin care se atestă existenţa mărfurilor într-un depozit general. exemplificate până aici. care este folosit de aceasta potrivit necesităţilor sale şi liberului său arbitru.creditele speciale servesc pentru finanţarea subscrierii de titluri de credit şi pentru finanţarea agenţilor la bursă. Astfel de credite cuprind toată gama creditelor (pe gaj de mărfuri. de a dispune ca atare asupra mărfurilor gajate. după modul lor de angajare şi folosinţă. asigură firmelor un flux de capital circulant. creditele explicite pot fi în ansamblul lor considerate drept credite pentru stocuri. jucării. Creditele acordate în funcţie de destinaţie. strâns legate de necesităţile activităţii de producţie. creditele de casă mobilizate şi îndeosebi creditele pe documente warant. credite pe termen scurt (până la 12 luni) şi se acordă firmelor pentru desfăşurarea activităţii curente. fără a se motiva utilizarea lui.. extrem. pot fi caracterizate. etc. Ele sunt menite să asigure resursele necesare în cazul singularităţii ciclului aprovizionare – producţie – vânzări. de exemplu. blănuri. creditele de producţie sezonieră sunt cunoscute sub denumirea de credite de campanie. prin menţiunea făcută pe warant se transmite creanţa constituită prin gajarea mărfii şi dreptul. Warantul deci. → pentru investiţii. permite mobilizarea lui. O altă serie de credite bancare. fiind din acest punct de vedere asimilat cambiei şi de asemeni. prin aspectul lor general ca implicite. ele pot fi caracterizate ca explicite. Astfel. .Prin urmare. Creditele productive pentru activitatea curentă sunt. Modalitatea efectivă de creditare o reprezintă creditele de risc. Prin warant se asigură garanţia creditorului asupra mărfurilor şi posibilitatea recuperării creditului acordat. asigurându-se o marjă în favoarea băncii. iar rambursarea se face integral la scadenţă. profitul creditului este diminuat în funcţie de valoarea garanţiei. dobânda calculată achitându-se lunar. În funcţie de destinaţia lor. Între acestea. ipotecă) şi sunt acordate în scopul sprijinirii efortului firmelor. Creditul se acoperă pe o perioadă stabilită. Acest document permite transferarea proprietăţii prin menţiuni făcute pe o parte a documentului respectiv. pe recipisa warant. o motivare clară şi condiţionare a utilizării lor şi adesea garantate. 136 . De aici. După cum se cunoaşte. posibilitatea băncii să recurgă la recreditare. producţia de conserve. este documentul utilizat pentru obţinerea şi garantarea creditului şi poate fi folosit ca un efect de comerţ. Creditele productive deţin ponderea cea mai însemnată în perioada actuală.

de stat. banca fie că urmăreşte debitorul în instanţă pentru valorificarea garanţiilor materiale (gaj. iar dobânda corespunzătoare acestora fiind majorată. prelungeşte contractul de credit (în schimbul unor noi garanţii : contracte de export. 3. feluri de capital al firmelor: privat. În situaţiile când debitorul nu-şi achită la timp obligaţiile. iar debitorii şi-au achitat la momentul potrivit toate datoriile faţă de bancă. de construcţie şi de exploatare. pe următoarele categorii: feluri de valute. a căror durată de rambursare nu este expirată. anume acela de consultant financiar al întreprinzătorului. mijlociu. construirii de hale industriale. lung. mixt. fie în urma unui contract cu debitorul .). balanţa soldurilor 137 . Astfel de credite au un coeficient mare de risc şi presupun calcule de actualizare. de credite şi disponibilităţi deschise diferenţiat. Principii ale activităţii de creditare Activitatea de acordare a creditelor se bazează pe următoarele principii generale: Atât activitatea de angajare şi acordarea creditelor (sub toate aspectele sale) cât şi activitatea de asumare a unor riscuri. Rambursarea se face conform contractului de credit. este necesar ca evidenţa contabilă să fie structurată pe un sistem de conturi corespunzător. etc. Creditele acordate în funcţie de calitatea lor. ipotecă. condiţia necesară pe care trebuie să o îndeplinească creditul pentru a fi considerat credit performant este ca toate tranşele de rambursare a creditului (inclusiv dobânda) să fie achitate la zi. Creditele performante sunt pentru o bancă acea categorie de credite în curs de execuţie. precum şi de eficienţă a investiţiilor. Pentru lichidarea acestui tip de credit. se bazează pe resursele proprii şi atrase ale băncii. etc. sau al persoanelor fizice etc. Creditele consumative sunt creditele pe termen scurt sau mijlociu (cel mult). acordate persoanelor fizice şi sunt destinate acoperirii costului bunurilor şi serviciilor de care beneficiază prin reţeaua de comercializare şi servicii sau pentru recreditarea creanţelor în acest scop.credite performante . Garanţia materială pentru acest tip de credit este însăşi investiţia plus alte obiecte aparţinând firmei. Această categorie cuprinde : . în lei şi în valută.credite neperformante la scadenţă. Pentru aceasta. în general. de credite restante. termen scurt. Creditele nerambursate la scadenţă sunt acele credite neachitate la termenele stabilite prin contractul de credit. Derularea lor se face în conformitate cu prevederile înscrise în contractul de credit. scrisoare de garanţie). . iar dobânda percepută este cea înscrisă în contract şi se poate modifica în funcţie de dobânda pieţei şi de rata inflaţiei.1. creditul rămas se trece într-un cont separat. Pentru aceste credite. Banca va face controale în toate fazele : de proiectare. cu plata lunară a dobânzii. în tranşe (de preferat regresive). Contabilitatea externă.Creditele productive pentru investiţii se acordă pe termen mijlociu şi lung şi sunt destinate construirii de locuinţe. asigură distribuirea zilnică a extraselor de cont bancare ale clienţilor. banca joacă un rol deosebit. Pentru creditele pe termen mijlociu şi lung. străin. condusă şi organizată cu ajutorul calculatorului.4.

. între care un loc deosebit trebuie să-l ocupe garanţiile materiale reale oferite de client. . ACORDAREA PROPRIU-ZISĂ A CREDITELOR Societăţile comerciale (indiferent de provenienţa capitalului). trebuie să asigure alocarea unor sume importante pentru constituirea de provizioane specifice de risc. descentralizată în sensul aprecierii serviciilor de clientelă din punct de vedere al localizării teritoriale.se poate trece la executarea garanţiilor reale (ipotecă. Aceasta vizează atât menţinerea pe linia politicii monetare a BNR cât şi obţinerea unui profit cât mai mare. .încadrarea în strategia generală a băncii. pentru şi în numele clientului. se va dovedi falsă .in toate cazurile. scrisori de garanţie etc. 3. datorită faptului că uneori majoritatea clienţilor sunt noi. . asociaţiile familiale.obiectul nu se înscrie în paramentri de eficienţă economică. Etapele care trebuie parcurse în acordarea creditelor sunt: Prima etapă 138 . în numele clienţilor săi.) sau la acţionarea în justiţie în vederea recuperării creanţelor deţinute asupra clienţilor. .. . gajuri.derularea operaţiunilor legate de angajamente asumate de bancă. Datorită tendinţei generale de descentralizare a activităţii economice. Elemente de analiză care vor sta în toate cazurile la baza asumării de către bancă a unor angajamente sunt următoarele: . pot fi finanţate din credite în scopul completării resurselor proprii în vederea realizării activităţiilor propuse conform normelor legale. precum şi pe garanţiile bugetare. bazate pe propria lor activitate. regiile autonome. se va urmării corelarea directă.se va acorda o atenţie sporită categoriilor de garanţii ce vor putea fi obţinute în acoperirea angajamentelor asumate. în funcţie de necesitatea de analiză şi control şi evidenţă ale acestora în materie de disponibilităţi şi credite existente în conturile clienţilor. de organizare contabilă sau de orice altă natură solicitată de bancă. când se constată una din următoarele situaţii: .clientul nu are suficiente disponibilităţi în conturile sale pentru achitarea la termen şi în cuantumul prevăzut.contabilă. generală a posibilităţilor de refinanţare existente în momentul respectiv. gestionarea cât mai eficientă a resurselor băncii.una din declaraţiile pe linie financiar . se va urmării deschiderea de sucursale în toate marile centre industriale. conturi pe care le au în administrare. precum şi de necesitatea acoperirii angajamentelor asumate în conformitate cu practica bancară internaţională. dacă se ţine seama de gradul de incertitudine ridicat. firmele în general. . a obligaţiilor ce-i revin. faţă de bancă.conturilor clienţilor şi balanţa rulajelor conturilor clienţilor în formă stabilită de comun acord cu Direcţia Clientelă. persoanele fizice (autorizate independent) etc. evitarea riscului.2. va fi treptat pe măsura posibilităţilor.activitatea de asumare de angajamente şi de derulare a operaţiunilor de creditere.

asumarea. . . . De asemenea se mai abordează problema cheltuielilor şi veniturilor preliminare ale întreprinzătorului. care pot avea legătură cu obiectul creditului sau garanţia bancară a se emite.Contractul de societate şi statutul firmei aprobate prin sentinţă judecătorească.. creditele de care ar avea nevoie şi alte elemente pentru primele concluzii. . aprobarea Consiliului de administraţie al societăţii cu capital integral de stat sau majoritar de stat sau regiei autonome. în condiţiile legii către Registrul Comerţului şi Monitorul Oficial.Cererea de acordare a creditului sau emiterea unui angajament cu menţinarea expresă a documentelor anexate la la acesta. respectiv pe perioada de la data asumării angajamentului economic şi până la expirarea valabilităţii acestuia.modificările în legătură cu capitalul social iniţial.textul scrisorii de garanţie bancară pe care trebuie să o emită banca în numele clientului său.orice alte aprobări prevăzute de statut. capitalul social. .Documentul de înregistrare la Registrul Comerţului.BVC pe anul în curs şi perioada menţionată. atunci clientul respectiv trebuie să prezinte la bancă următoarele documente: . la punctul de mai sus. prestări sevicii etc. de către bancă. Dacă solicitantul este o persoană fizică.contractele de export. subscris sau vărsat la zi şi a măsurilor întreprinse pentru aprobarea şi comunicarea modificărilor respective. . . care să includă în mod obligatoriu şi studiul de fezabilitate al investiţiei care face obiectul creditului sau scrisorii de garanţie bancară solicitată. În această primă fază nu sunt necesare completarea unor documente (acte). . A doua etapă Dacă ofiţerul de credite consideră că sunt îndeplinite condiţiile pentru acordarea unui credit. în mod amănunţit. . pe perioada de la acordarea creditului şi până la rambursarea lui. al necesarului real al acestuia de disponibilităţi. Regulament de funcţionare al Consiliului de administraţie. De asemenea. ci ofiţerul de credite bancar îşi face numai o imagine globală asuprpa solicitantului. import sau orice alt contract de vânzare – cumpărare ce pot face obiectul creditului solicitat de client. în legătură cu: .Ofiţerul de credite (inspectorul băncii) poartă cu solicitantul creditului. respectiv contractul de societate etc. a unui angajament în numele firmei (acreditiv. . sursele de aprovizionare şi posibilităţile de desfacere.garanţia materială pe care firma o oferă în mod legal pentru creditul angajat sau pentru asumarea de către bancă a unor angajamente bancare în numele său. o discuţie cu caracter de informare – documentare. pe ansamblu. . venituri) şi scopul creditului. garanţie bancară). programul respectiv trebuie să se muleze pe scheletul BVC elaborat de organele competente în materie .programul de producţie. atunci ofiţerul de credite doreşte să cunoască starea materială (garanţii. 139 . axată în principal pe activităţile prevăzute în statut sau autorizaţie.Studiul de fezabilitate. a societăţii.angajarea legală a creditului la bancă.

întocmită şi înregistrată în conformitate cu legislaţia în materie. se solicită contracte ferme de export sau alte contracte comerciale ferme. Situaţia conturilor de profit şi pierdere. Garanţia materială reală oferită de firmă în contul creditului ce se acordă sau angajamentul ce se asumă în numele ei. autorizate. vizate de organele de specialitate. prin prisma angajamentelor bancare asumate de client la banca ce gestionează contul principal. pe perioada până la rambursarea creditului. probat cu registrul de inventar. în vigoare. Contractul de import. de către bancă cum ar fi: -concesiunea încasărilor în lei şi valută pentru perioada până la rambursarea creditului. Pe lângă documentaţia privind legislaţia censionării.BVC pe anul în curs şi de perspectivă. aprobat de Consiliul de administraţie. întocmit în conformitate cu instrucţiunile şi normele elaborate de Ministerul Finanţelor. Între alte condiţii pe care trebuie să le îndeplineasă o firmă pentru primirea creditului solicitat. mai amintim: . de asemenea în conformitate cu legislaţia în vigoare. -scrisori de garanţie bancară. vizate de comisia de cenzori sau alte organe de specialitate. de export sau orice alt contract ce poate face obiectul creditului sau angajamentului asumat. din care decurg drepturile de creanţă ale firmei. Certificatul de bonitate privind situaţia economico-financiară. -autorizarea debitării contului firmei de către bancă. sau va acţiona pentru asigurarea condiţiilor comerciale necesare derulării integrale şi în termen a contractelor respective. în condiţiile legislaţiei în vigoare privind concesionarea. Situaţia patrrimonială lunară (la zi) cuprinzând în mod obligatoriu situaţia încasărilor şi plăţilor.firma trebuie să aibă cont de disponibil deschis la banca respectivă. evaluate de organele de drept. Pe măsura posibilităţiilor. păstrate în depozit la banca respectivă. solicitate a se emite în limba de contract şi în limba română. în limita plafonului de lucru cu acestea. precum şi a textelor acreditivelor sau garanţiilor bancare în cadrul cărora se derulează exporturile. jurnal sau copier al firmei. Ca supragaranţie. în valută. în vigoare. pînă la rambursarea creditului sau expirarea valabilităţii scrisorii de garanţie. sau alte depozite neutre. deschis până la data scadenţei şi respectiv concurenţa creditului acordat şi angajamentul asumat. -controlul de gaj. se va prezenta dovada că au fost înştiinţate despre acest lucru toate băncile prin care se derulează încasări. ţinute în condiţiile legii în care s-a înregistrat gajarea unei părţi din patrimoniu. la dispoziţia băncii. -orice alte garanţii materiale. emise de BNR în condiţiile menţionate. atât în lei cât şi în valută. Cash flow. -scrisori de garanţie bugetare. în lei şi în valută ale firmei. în materie. cu confirmarea expresă a firmei exportator – cumpărător comisionar că are deja. de virarea sumelor respective în contrul firmei. Licenţa de import/export. 140 . certificatul respectiv trebuie să cuprindă date şi aprecieri asupra stadiului profesional al firmei. întocmit şi înregistrat în conformitate cu legislaţia în materie. întocmită şi înregistrată. precum şi acordul expres al acestora. cesionate în favoarea băncii. -ipoteca. Bilanţurile contabile pe ultimii 5 ani. -scrisori de garanţie bancară de la bănci corespondente. Textul scrisorii de agranţie bancară. -poliţa de asigurare a bunurilor.

creanţe de încasat / obligaţii de plată ale clintului. .devizul general al lucrării.situaţia principalilor indicatori de eficienţă economică. se vor calcula următorii indicatori: . . .Situaţia netă a firmei (SN): SN = Total activ − Datorii nerambursate .evoluţia în timp a disponibilităţilor la zi în conturile deschise la alte bănci. gaz metan etc. firma mai prezintă: . eliberată de organele prevăzute de lege.contractul încheiat cu constructorul.alte acorduri şi avize prevăzute de lege (protecţia mediului. Este necesară concordanţa dintre capitalul social iniţial subscris şi cel vărsat. clientul trebuie să dea explicaţii scrise cu privire la demersurile făcute pe linia înregistrării în condiţiile legii. acestea se vor proba cu extrasele de cont respective. . .evoluţia profiturilor(beneficiilor) sau a pierderilor firmei.evoluţia raportului. sub aspectul legalităţii. în sensul existenţei acordului expres în această privinţă al Consiliului de administraţie etc. respectiv dacă pierderile din anii anteriori au fost acoperite şi pe ce cale. Constituirea firmei. în soluţii contractuale..se va calcula comparativ pentru toţi anii de analiză.planul de amplasare. care pot face obiectul creditului sau angajamentului solicitat la bancă: angajarea creditului şi garanţiilor materiale date de client în favoarea băncii. comunicat prin bilanţul contabil la Registrul Comerţului şi cel înscris în statut. 141 . Pentru fundamentarea creditelor de investiţii.să constituie şi să verifice dosarul juridic al clientului. curente şi restante.concordanţa angajamentelor pe care clientul le are deja la bancă cu datele înscrise în bilanţ. .evoluţia în timp a creditelor totale. banca procedează la analiza şi pregătirea documentaţiei în vederea acordării de credite sau asumarea de angajamente de către bancă. . -să analizeze datele din bilanţ ale clientului cu privire la: . Dacă sunt diferenţe în acest sens. . A treia etapă Pe baza documentelor prezentate de client.graficul de eşalonare al lucrărilor de investiţie. în continuare are de îndeplinit următoarele atribuţiuni: .autorizaţie de construire. pe structură şi pe vechime. În urma analizei datelor din bilanţ. . a modificăriilor existente.evoluţia operaţiunilor în devize convertibile. Analiza documentaţiei: Ofiţerul de credite al băncii. în numele şi în favoarea clienţilor. dovedeşte îmbogăţirea patrimoniului acesteia. .).creşterea situaţiei firmei de la un an la altul. . energie electrică. .firma trebuie să prezinte dosarul juridic adus la zi. De exemplu: SN (firma “X”) = 2850 − 350 = 2500 mii lei -Fondul de rulment (FR). persoanele legal autorizate să o angajeze faţă de bancă şi terţi. gospodăria apelor.

o bancă. de exemplu. În afacerile ei.Necesarul de fond de rulment (NFR) FR = Active circulante − Datorii pe termen scurt sau. care înseamnă gradul de acoperire a creditelor şi obligaţiilor. Ea se calculeauă cu ajutorul formulei: Solvabilitate= •100 = Capitalul Capitalul social social +Elementele patrim onia le constituit e din credit Indicatorul respectiv poate fi apreciat ca pozitiv. FR = Capital permanent − Imobilizări NFR = NFCE (necesarul de finanţare a ciclului de exploatare) – DE (Datorii de exploatare) =Stocuri + Creanţe – DE NFR (firma ”X”) = 0 .lichiditatea. acceptă pentru acordarea unui credit un coeficient de peste 60%. În exemplul nostrum avem: 1400 S (firma “X”) = 1400 •100 = 100% iar după acordarea creditului.De exemplu: FR (firma “X”) = 410 − 350 =60 mii lei . indicatorul va avea valoarea: S (firma “X”) = 1400 •100 = 70% 1400 . atunci când coeficientul rezultat se apropie cât mai mult de 100%.Bonitatea clientului. Din punctul de vedere al siguranţei firmei. se poate accepta ca limită minimă coeficientul de 50%. se va calcula cu ajutorul următorilor indicatori: . prin elemente patrimoniale şi se calculează cu ajutorul formulei: Disponibil şi Sume de Titluri de credit Alte 142 . care înseamnă capacitatea firmei de a face faţă achitării obligaţiilor faţă de terţi.Trezoreria netă(cash flow) (TN) TR = FR – NFR De exemplu: TN (firma “X”) = 60 – 0 = 60 mii lei . adică capacitatea castuia de a-şi da datoriile.solvabilitatea.

sume vărsate în plus la buget. decontări cu bugetul statului.rentabilitatea. . De preferat ca acest indicator să fie mai mare decât 2. . obiecte de inventar. privind amortizările.acţiuni şi obligaţiuni cumpărate de la alte societăţi. furnizori interni şi externi.alte creanţe.25% 480 Re (firma “X”) = 143 . materiale. Sumele de încasat vor cuprinde soldurile din bilanţ ale conturilor : . atunci firma are o situaţie economică favorabilă.produse.efecte de comerţ din portofoliul societăţii ce pot fi negociate prin scontare la bănci. Ca urmare. cu mişcare lentă. .disponibilul în cont la bancă (lei şi valută). dacă ele sunt : deteriorate. cheltuieli desfacere. mărfuri.mărfuri expediate. produse finite.debitori. Alte elemente de activ : materii prime. În vederea calculării unui indicator cât mai semnificativ pe plan financiar. greu vandabile. . nu trebuie omise stocurile aflate în unitate. avem: L (firma “X”) = 410 + 700 ∗100 = 317 % 350 .mijloace băneşti în curs de decontare. ambalaje. cu asigurările sociale. Creditele şi datoriile pe termen scurt cuprind : credite curente şi pe termen scurt.contul “carnete CEC în limită de sumă”. Dacă indicele calculat este supraunitar. . etc. . Titlurile şi creditele negociate pe piaţă cuprind : .contul casa. reprezintă capacitatea firmei de a realiza profit Rentabilitatea economică (Re): Re = M a spa r o f i t u l u i ∗100 V a l o a p er o d ţui e ex p r imă îantc o n t r a ci (s a u r ţev â n z a r e p ) 270 ∗100 = 56. creditori interni şi externi. piese de schimb. alte obligaţii. . .clienţi. lucrări şi servicii facturate. deci activele lichide disponibile pot acoperi obligaţiile faţă de terţi. .acreditive deschise şi alte valori.Lichiditate = alte mijloace băneşti + încasat + negociabile patrimonială Credite şi datorii pe termen scurt elemente + de activ în care : Disponibilul şi alte mijloace băneşti cuprinde soldurile din bilanţ ale conturilor: . .

Rata acumulării (RA):
RA = B eneficiu ∗100 ; Facturi fixe RA = B eneficiu ∗100 Facturi totale

RA (firma “X”) =

270 ∗100 = 38,57 % 700

Rentabilitatea financiară (Rf), relaţia capitalurilor (RC): Rf = Capitaluri RC = Rf =
Beneficiu ( proprii + îm prum utat e) ∗100

C ifra de afaceri C apitaluri

∗100

270 850 ∗100 = 19,28 % ; RC = ∗100 = 60,71 % 1400 1400

Efectul de pârghie al creditului : R = r + (r – i) ∗
D , i = d (1 – t). C

unde : R = rentabilitatea capitalurilor proprii ; r = rentabilitatea capitalului permanent ; i = costul real al surselor împrumutate (dobânda medie a pieţei) ; D = mărimea surselor împrumutate ; C = mărimea capitalului propriu. Dacă rentabilitatea (R) astfel obţinută este mai mare decât rentabilitatea capitalului permanent, înseamnă că firma ar putea fi interesată în obţinerea unui nou împrumut, iar acesta va fi limita gradului de îndatorare :
G radul de îndatorare = C apitalul propriu ; D atorii pe term en m ediu şi lung

Respectivul raport se apreciază ca pozitiv în cazul în care este mai mare decât 1.
Gradul de îndatorare + Datorii pe termen mediu şi lung , trebuie să fie cât Cash − flow

mai mic (aproape de zero), pentru o apreciere pozitivă a activităţii firmei. În cazul firmei “X” care nu are datorii până în momentul acordării creditului, gradul de îndatorare va fi : Gi / = 1400 mii lei Gi / 2 = 0 Ofiţerul de credite (inspectorul băncii), de asemenea, trebuie să verifice existenţa garanţiilor materiale reale, posibile, de la client în faza analizei

144

documentaţiei şi respectiv valabilitatea reală a acestora. Verificarea respectivă constă atât în verificarea documentelor, cât şi prin deplasarea la locul unde ele se află. Dacă aceste garanţii nu se pot constitui în această fază, se solicită semnarea “angajamentului”. Totodată, se va analiza stadiul de fezabilitate din care să rezulte posibilităţile reale ale clientului de a rambursa integral şi la scadenţă creditul solicitat şi a dobânzilor aferente, a altor costuri ale creditului în condiţiile convenite de comun acord cu banca, comparativ cu programul de activitate şi BVC al clientului pentru anul curent şi de perspectivă, până la rambursarea integrală a creditului. Când se solicită un credit pentru investiţii, se va analiza şi studiul de fezabilitate al obiectivului de investiţie, realizat cu ajutorul calculelor de actualizare. Apoi vor putea fi analizate contractele, acreditivele şi garanţiile pe care le deţine clientul în rambursarea creditului. O astfel de analiză are în vedere : - realitatea contractelor ; - condiţiile prevăzute în scrisorile de garanţie şi acreditive. A patra etapă Negocierea creditelor Având în vedere concluziile rezultate din analiză (adică condiţiile de creditare sunt îndeplinite), se trece la următoarea etapă, aceea a negocierii condiţiilor de acordare a creditelor : - volumul creditului ; - durata de acordare a creditului ; - termenul de rambursare ; - cuantumul ratelor ; - dobânda ; - perioada de garanţie. În funcţie de specificul băncii, ofiţerul de credite va întocmi : “Fişa clientului”, “Nota de acordare a creditului” sau pur şi simplu un “Referat”. A cincea etapă Aprobarea creditului După ce “Referatul” a fost semnat şi însuşit de şeful serviciului de specialitate, se va proceda la înaintarea acestuia, alături de concluziile negocierii, Comitetului de risc şi de credite sau Comitetului de direcţie (după competenţă). A şasea etapă Dacă a fost aprobat creditul, se va trece la întocmirea convenţiei (contractului) de credite care se va semna de către reprezentanţii desemnaţi ai băncii şi respectiv ai firmei. Contractul astfel încheiat şi semnat va avea ca destinaţie : două exemplare rămân la banca finanţatoare şi un exemplar se predă împrumutatului. A şaptea etapă Derularea creditului După depunerea ipotecilor şi gajurilor corespunzătoare, înregistrate la notariat şi primărie, acordarea creditelor se face prin contul de disponibil din credite. La acordarea creditului, banca poate opri un comision de gestiune, care poate oscila între 0,5-0,3%, în funcţie de caracteristicile creditului şi este stipulat în contractul de credite.

145

În perioada acordării creditului, banca este obligată să urmărească activitatea economică a firmei, regularitatea încasărilor şi va reţine direct din contul de disponibil al clientului, dobânzile aferente creditului, potrivit contractului. Când clientul nu utilizează creditele la datele stabilite, va fi penalizat cu un comision de neutilizare al creditului (3-5%). A opta etapă Rambursarea creditelor se face la datele din contract, din conturile de disponibilităţi sau prin depunerea de numerar. Orice întârziere la rambursarea ratelor, scadenţa este purtătoare de dobânzi majorate conform contractului de credite. 3.2.1. Analiza performanţei firmei pe baza bilanţului întocmit conform normelor metodologice în vigoare După cum s-a putut constata, pentru aprobarea unui credit, băncile procedează la calcularea următorilor indicatori : - lichiditatea imediată şi patrimonială ; - solvabilitatea ; - rentabilitatea ; - gradul de îndatorare ; - serviciul datoriei ; - gradul de acoperire a cheltuielilor. Conform normelor legale, fiecărui indicator calculat i se atribuie o notă (punctaj), în funcţie de valoarea înregistrată, astfel :

Indicatorul

Lichiditatea

Solvabilitatea

Rentabilitatea

Valoarea >120 105-110 95-105 85-95 < 85 > 60 50-60 40-50 30-40 < 30 >5 3-5 2-3 1-2 <1 0-15

Nota (punctajul) 10 8 5 2 0 10 8 5 2 0 10 8 5 2 0 10

146

Standard 0 .În observaţie 0.ponderate.încadrarea creditului în categoriile de risc de credit corespunzătoare normelor legale (Norma nr. 8/1999 a BNR). pe baza căruia creditul este clasificat în următoarele 5 categorii : Punctaj . Vom reda mai jos. în funcţie de gradul de risc de credit – în cazul unui credit clasificat în una din celelalte categorii de clasificare prevăzute. . corespondenţa între categoriile de clasificare şi coeficienţii de provizionare : Categoria de clasificare : Coeficientul : .Credit în observaţie 26-40 .neponderate. Pentru determinarea necesarului de provizioane specifice de risc de credit aferente unui credit se vor parcurge următoarele etape : .5 .2 .aplicarea coeficientului de provizionare asupra bazei de calcul obţinute.determinarea bazei de calcul necesare la determinarea provizioanelor specifice de credit prin totalizarea sumelor evidenţiate în rubricile corespunzătoare gradelor de risc de credit astfel : .Îndoielnic 0. în funcţie de gradul de risc de credit – în cazul unui credit clasificat în categoria “pierdere”.Credit pierdere 0 Acest mod de interpretare a indicatorilor este utilizat şi în procesul de clasificare a creditelor de către bănci şi constituirea provizioanelor specifice de risc.Credit îndoielnic 1-10 . precum şi a celor din afara bilanţului asimilate acestora.Credit sub standard 11-25 . .Pierdere 1 147 . previne limitarea riscului de credit referitoare la încadrarea în categorii de risc de credit a elementelor de activ din bilanţ.Gradul de îndatorare (zile) Serviciul datoriei Gradul de acoperire a cheltuielilor din venituri 16-30 31-60 61-90 > 91 7 zile 30 zile > 30 zile > 120 100-120 90-100 70-90 < 70 8 5 2 0 Bun Slab Nesatisfăcător 10 8 5 2 0 Prin însumarea tuturor notelor aferente indicatorilor calculaţi se obţine o notă finală (punctaj). .Credit standard 41-50 .Sub standard 0.05 .

Cele două metode prezintă însă. Având în vedere noile metode de eficienţă (practicate cu succes în ţările cu econoie de piaţă dezvoltată). facilităţi fiscale privind reinvestirea profitului. . transporturi publice. . constatăm că aprecierea performanţei unei firme pe baza bilanţului nu este edificatoare. fără a lua în considerare interdependeţele şi influenţele reciproce dintre elementele care-i determină. precum şi influenţa factorilor externi asupra valorii acestor elemente : impozit / profit. poate conduce în multe cazuri la situaţia când unei firme cu un management bun să i se atribuie un punctaj mic şi deci să nu primească credit. să dispună de o organizare care să-i permită obţinerea unor rezultate maxime. aceasta presupunând calcularea şi interpretarea unor date pe care băncile din România nu le au la dispoziţie. Deci. tehnologiei şi poziţiei pe piaţă.activul bilanţului este restructurat în funcţie de gradul de lichiditate a activelor care-l compun. se poate face calculul următorilor indicatori : trezoreria netă. pentru a fi eficientă. lichiditate şi rentabilitate nu corespund realităţii. nepermiţând practic încadrarea creditului într-o altă categorie (inferioară sau superioară) faţă de încadrarea rezultată din calculul pe baza bilanţului utilizat în prezent. Analiza performanţei pe baza bilanţului restructurat La baza propunerii specialiştilor stau următoarele argumente : . magazine. iar indicatorii de lichiditate. care serveşte drept etalon.3. după cum s-a văzut. . solvabilitatea şi gradul de îndatorare reflectă mai bine realitatea. Ca urmare.2. trebuie evaluată eficienţa cu care-şi utilizează resursele disponibile.permit interpretarea separată a indicatorilor – pe bază de punctaj acordat de bancă în funcţie de valorile înregistrate de fiecare indicator.pasivul bilanţului este restructurat în funcţie de exigibilitatea şi apartenenţa resurselor. Identificarea firmelor performante în practică nu este simplă.nu iau în considerare valoarea de piaţă a activelor şi pasivelor firmei.2. fondul de rulment şi necesarul de fond de rulment. nu 148 . solvabilitate. De aceea se va pune problema evaluării eficienţei relative a firmelor. se constată că valoarea indicatorilor de lichiditate. ar cuprinde domenii ca : companii aeriene. mărimea capitalului social minim. lacune : . s-a constatat că deşi firmele beneficiază de aceeaşi tehnologie performantă. O firmă. În realitate.dintr-un bilanţ restructurat. comparabile din punct de vedere tehnic şi al obiectivelor. ci le consideră la valoarea contabilă şi ca urmare. Dacă unele firme sunt mai performante decât altele se datorează rezultatului condiţiilor de mediu. grad de îndatorare diferă foarte puţin de valorile indicatorilor calculaţi pe baza bilanţului utilizat în prezent. Cercetările ce s-ar putea efectua. Decizia băncii de acordare sau nu a creditului pe baza indicatorilor de bonitate. bănci. trebuie să ia în primul rând cele mai bune decizii privind producţia şi desfacerea. indicatorii de solvabilitate. Din punct de vedere al eficienţei însă. identificarea firmelor performante presupune o comparaţie a performanţelor acestora cu cele mai performante firme. Trebuie precizate performanţele sale de producţie în comparaţie cu alte firme asemănătoare.

diferenţa dintre firmele eficiente şi cele ineficiente din punct de vedere managerial constă în calitatea deciziilor manageriale. drept graniţă eficienţa costurilor. Eficienţa măsurată prin scor evidenţiază totodata atât eficienţa tehnică. cu scorul de eficienţă). În continuare. Corelaţia dintre rentabilitatea firmei şi scorul de eficienţă. corelaţia dintre productivitatea muncii şi scorul de eficienţă pune în evidenţă faptul că există o corelaţie directă între evoluţia cifrei de afaceri şi eficienţa firmei ca rezultat direct al productivităţii muncii. distanţa se determină ca diferenţă între costurile efective ale firmei şi costul minim necesar pentru a produce aceeaşi cantitate de producţie pe care ea o produce în prezent. Există două metode care se pot folosi în depistarea acestei graniţe : o metodă statistică care se bazează pe o prelucrare a datelor recurgând la funcţia de producţie. Criteriul departajării firmelor din grupele omogene în clase distincte îl constituie cifra de afaecri. 149 . Firmele cu eficienţă ridicată din punct de vedere tehnic. ca rezultat al reducerii cheltuielilor cu personalul prin creşterea productivităţii muncii. deci a managementului. pune în evidenţă faptul că firmele eficiente. Costul minim necesar este limita superioară a scorului (ratei) calculat pentru firmele performante –firme etalon. eficienţa firmei se poate măsura prin calcularea distanţei care o separă faţă de graniţe. sunt acelea care în aceleaşi condiţii de piaţă şi mediu cu ale firmelor eficiente. firmele sut grupate în grupe omogene în funcţie de tehnologiile utilizate şi condiţiile utilizate pentru fiecare sector de activitate. iar cele care au un indice mare. de exemplu. firmele sunt eficiente când reuşesc ca în aceleaşi condiţii de piaţă şi media să-şi sporească producţia printr-o combinaţie optimă a factorilor de mediu. ilustrează rolul scorului de eficienţă ca instrument sintetic de măsurare a performanţelor unei firme. reuşesc un spor al producţiei numai printr-o combinaţie costisitoare a factorilor de mediu şi deci să producă mai scump. Ca urmare. Din punctul de vedere al managementului. evidenţiază faptul că rentabilitatea creşte o dată cu eficienţa. pot să crească producţia fără o creştere proporţională a resurselor consumate. Prin urmare. Dacă se consideră. Indiferent de metoda folosită.au acelaşi rezultat. Studiul corelaţiilor dintre scorul de eficienţă şi diverşi indicatori clasici de performanţă. cât şi eficienţa managerială a firmei. care sunt consecinţa propriei organizări. Scorul acesta reprezintă ponderea costurilor sau resurselor utilizate în mod eficient. capital / muncă sunt eficiente dacă-şi măresc viteza de rotaţie a capitalului circulant ca urmare a unei bune organizări a procesului de producţie. Privite ca două concepte – eficienţa tehnică şi eficienţa managerială. se află în nivelul diferit al producţiei obţinute şi nivelul diferit al utilizării resurselor. Corelaţia dintre indicele capital (muncă. Diferenţa dintre firmele eficiente şi cele ineficiente din punct de vedere tehnic. În vederea depistării graniţei. este necesar a se găsi graniţa eficientă care separă firmele eficiente de cele ineficiente. au tendinţa de a substitui capitalul cu munca. Firmele ineficiente din punctul de vedere al managementului. deci pe seama calităţii deciziilor manageriale tactice şi strategice. preţ sau profit şi o metodă care are la bază observaţiile făcute în urma utilizării tehnicilor programării liniare. se constată că au acelaşi numitor comun : optimizarea economică a comportamentului firmei şi mai puţin modul în care ele îşi utilizează tehnologia.

iar procesul poate continua. Corelaţia dintre solvabilitatea firmei cu scorul de eficienţă. putem afirma că analiza performanţelor firmelor pe baza scorului de eficienţă este mult mai realistă decât analiza pe baza indicatorilor de bonitate.69 miliarde lei). Această din urmă bancă împrumută 65% din acel depozit (adică 1. În loc de concluzie. la rândul ei. această “primă” bancă.2. fiind o condiţie esenţială a solvabilităţii firmei. De fiecare dată. rezultă că un credit de 4 mililarde lei trebuie să genereze noi depozite în sumă totală de apoximativ 11. Al doilea împrumut generează un nou depozit în monedă scripturală. Firma respectivă plăteşte utilajele furnizorului său care are un cont deschis la o altă bancă. iar. să presupunem că fiecare depozit bancar este un depozit la vedere şi că un procent de 35% este reţinut de bancă pentru lichiditate. care la rândul lor depozitează banii la băncile lor.Corelaţia dintre ponderea costurilor financiare în valoarea adăugată şi scorul de eficienţă. până cănd depozitele nou create sunt de căteva ori mai mari decât împrumutul iniţial. pune în evidenţă faptul că fondurile proprii cresc o dată cu eficienţa. stocul de bani scripturali creşte. Din exempul de mai sus. pe care de asemenea îi va împrumuta unui alt client.69 miliarde lei) o altă firmă pentru a cumpăra obiecte de inventar. dacă procesul de creare de noi depozite şi de acordare de noi credite se derulează integral. au şi o solvabilitate mare şi deci un risc cât mai scăzut. MC = 1 RL 150 . care are cont la o altă bancă comercială.6 miliarde lei este împrumutat unei alte firme care achiziţionează utilaje. astfel încât 65% din depozite por fi utilizate pentru împrumuturi. achită furnizorul său. care la rândul lui poate să fie din nou împrumutat (cu aceiaşi condiţie. Această firmă. când se repetă acest proces. firmele cele mai eficiente depind mai puţin de creditele bancare. are deci un disponibil de 1. 3. Deci o bancă comercială acordă un împrumut în valoare de 4 miliarde lei. Acest client achită echipamentele furnizorului. Multiplicatorul de credite – crearea de monedă scripturală Sistemul bancar poate utiliza banii existenţi în cadrul acestuia sub forma depozitelor bancare (quasi-monedă. RL = rezerva de lichiditate. furnizorii. a menţinerii lichidităţii). Depozitele (mai puţin partea în numerar. Ca urmare. Spre exemplu. rezultă că firmele care au un scor de eficienţă mare. iar restul de 2. Dacă notăm cu: MC = multiplicatorul de credite . care (printr-o coincidenţă) are contul deschis la prima bancă comercială care a început asemenea operaţiuni. unor firme pentru achiziţionarea unor diverse echipamente. Aceasta deţine 35% din depozit. Acest ultim client îşi achită din acest împrumut.09 miliarde lei (adică 65% din 1.3.6 miliarde lei. care trebuie să fie reţinută pentru a putea asigura lichiditatea băncii) constituie disponibilităţi pentru noi împrumuturi. Un împrumut realizat de bancă presupune existenţa unui depozit la o altă bancă din sistemul bancar. quasi-bani sau moneda scripturală). pune în evidenţă legătura directă care există între capacitatea de plată a firmei cu performanţele productive. Eficienţa. ca rezervă de lichiditate.

a profiturilor şi a salariilor. în mod normal. MC = 2. financiare. Acestea pot fi păstrate în numarar de către firme sau pot fi depozitate la alte instituţii financiare decât la bănci. . În calitatea lor de intermediari financiari.operaţiunile Băncii Centrale (ca autoritate monetară) pot duce la creşterea depozitelor. Dacă o bancă are stabilit 50% din depozite ca rezervă de lichiditate. un disponibil ce poate fi împrumutat din 69 Comision – Sumă cuvenită şi plătită unei persoane fizice sau juridice pentru intermedierea unei operaţiuni comerciale. 2006. creşterea împrumuturilor poate depinde de măsura în care banca are suficient numerar sau alte surse lichide.2. Noile depozite pot proveni din diferite surse: . care pot fi uşor transformate în numerar. atunci multiplicatorul de credite va fi : 100 = 2. Pe măsură ce băncile măresc depozitele prin intermediul multiplicatorului de credite. avem: un disponibil iniţial în valoare de 4 miliarde lei şi RL = 35% reyultă că: MC = 1 10 0 = . astfel încât clienţii pot constitui depozite suplimentate. Bistriceanu – „Mică enciclopedie de finanţe. 416. o dobândă mai mare decât cea pe care o plătesc deponenţilor. bursiere. acestea “adăugând valoare”.creşterea economiilor populaţiei. astfel. se multiplică şansele băncilor de a percepe. Editura Universitară.Conform exemplului nostru. 151 . o sursă importantă de venituri o reprezintă comisioanele69 şi spezele pentru serviciile oferite clienţilor. pg.9 35 / 100 35 4 miliarde lei • 2. Pentru bănci.6 miliarde lei Multiplicatorul de credite este întodeauna calculat prin raportarea cifrei 100 la procentul rezervei de lichiditate (proporţia din depozite care trebuie păstrată ca rezervă). Ratele dobânzii percepute pentru credite sunt.depozite de la clienţi care nu au mai folosit anterior serviciile băncii. În practică. creşterea efectivă a împrumuturilor poate fi mai mică. monedă. de asigurări etc. vol. de la cei cărora le acordă împrumuturi. deoarece creditele acordate pot să nu fie redepozitate în sistemul bancar. care pot fi generate de un depozit iniţial.9 = 11. bancare. 1. băncile sunt în măsură să creeze bani sub formă de depozite. 3. De asemenea. → Gh. amplificarea depozitelor generează noi posibilităţi de a obţine profit. Astfel. Aceasta pentru că. orice credit acordat de către o bancă se poate materializa într-un alt depozit.4. mai mari decât cele plătite pentru depozite. făcut în sistem bancar ( la o altă bancă). în principal rezultate din depozitele constituite de clienţi. Modalitatea obţinerii banilor de către bancă Sursa principală de venit a unei bănci o constituie dobânda pecepută pentru creditele acordate. ca urmare a fondurilor existente. 50 % Este important să se înţeleagă că multiplicatorul de credite permite stabilirea limitei superioare a sumei noilor credite. Depozitul iniţial trebuie să aducă active lichide în sectorul bancar şi prin urmare. . Bucureşti. asigurări”. care depozit devine. pentru noua bancă. trebuie să fie un depozit nou. dar această marjă nu este suficientă pentru asigurarea profitabilităţii operaţiunilor bancare.

152 .000 • 20 • 31] : 365 • 100 = 198. În prima ipostază. dintre disponibilităţi şi necesităţi de împrumuturi. Dacă în succesiunea logică. 3.nou (mai puţin acea parte de lichiditate pe care şi această bancă trebuie să o ţină în casă ). cu adânci implicaţii în economia de piaţă. de exemplu. într-o economie clădită pe relaţia cerere-ofertă. în primul rând. riscul ca deponenţii să-şi retragă fondurile fără preaviz. reducând astfel. cuantumul dobânzii. Acest element a fost prezentat pe larg ca multiplicator de credite.000 lei. veniturile din negocierea valorilor imobiliare. dobânda constituie o condiţie sine qua non a oportunităţii şi eficienţei lui. Să presupunem că o persoană (fizică sau juridică) a obţinut de la o bancă comercială un credit în sumă de 10. dobânda condiţionează procesele economice. Dobânda trebuie privită deopotrivă atât în ipostaza de efect cât şi în cea de cauză. luna martie. cu un termen de rambursare de 12 luni şi o rată a dobânzii de 20 %. care va fi. Prin jocul conjunctural. Prin diferite tehnici. DOBÂNDA ŞI MANAGEMENTUL RATEI DOBÂNZII Dobânda reprezintă una din principalele componente ale sistemului financiarbancar. În ipostaza de cauză. debitorul poate plăti şi rata la credit sau se poate plăti şi la alte termene. luna martie = [10. creditul deţine o poziţie primară. băncile măresc depozitele şi atrag fondurile pentru perioade de timp mai lungi. etc. iar plata efectivă a dobânzii se face lunar de către debitor (fie persoană fizică. Dacă punctul de intersecţie coincide cu cel de echilibru.zile din lună] : 365 • 100 Mai trebuie spus că rata dobânzii bancare exprimată în procente este determinată pentru un an. evoluţia operaţiunilor la bursă. rata dobânzii bancare se calculează după formula: Rata dobânzii lunare (în sumă absolută) = [Suma totală împrumutată • Rd (%) • nr. prin mărirea ei conferindu-i-se rolul de regulator al pieţei capitalului. creditele sunt solicitate pe perioade mai lungi decât perioadele de timp pentru care deponenţii încredinţează fondurile lor spre păstrare unei bănci. atunci veridicitatea ratei dobânzii nu poate fi contestată. Ne propunem să determinăm rata dobânzii (în sumă absolută) pentru prima lună de rambursare.86 lei O dată cu plata ratei dobânzii lunare (în sumă absolută). va reflecta punctul de intersecţie şi cel de echilibru dintre capitalul disponibil şi necesităţile de împrumuturi. fie persoană juridică). În acest caz avem: Rata dobânzii pt. în funcţie de tipul creditului şi de contractul încheiat cu banca. Prin urmare.3. În general. cu corolarul funcţiilor ce i se atribuie în prefacerile monetare şi economico-financiare. nivelul dobânzii este influenţat şi de dividendele plătite în acţiuni.

 Teoriile monetare care presupun dobânda ca un ecou spontan şi inert al naturii capitalului. La o rată a inflaţiei acceptabilă până la 3-5 %. Pe plan intern. 3. dobânda îşi exercită funcţiile de corelare cu finalitatea sectorului finanţat: investiţii. economişti. dobânda contribuie la circulaţia echilibrată a capitalurilor şi la menţinerea cursurilor de schimb valutar. Funcţia dobânzii. s-a aplicat metoda indexării. în domeniul mijloacelor circulante. Pe de o parte. Dobânda este în mod firesc comună cu conceptul de capital şi cu elementele “timp” şi “risc”. 153 . majorarea procentului dobânzii va frâna creşterea intempestivă a preţurilor. Nivelul dobânzii faţă de inflaţie este reflectat de indicatorul dobânzii realpozitive. Multe şcoli au intenţionat să construiască o teorie a dobânzii. însă. sociologi. Pe de altă parte. rata reală a dobânzii nu provoacă obstacole insurmontabile. rata redusă a dobânzii va stimula procesul economic respectiv după cum creşterea ei va avea efecte contrare. procesele economice. producţie. după cum creşterea ratei dobânzii va conduce la creşterea producţiei prin stimularea consumului bunurilor cu parametri tehnici superiori. Dobânda reprezintă o latură specifică şi esenţială a manifestărilor de credit. În toate cazurile. în măsura în care efectele negative sunt compensate de altele pozitive. Intervenţia băncii nu se manifestă în sfera proceselor economice.3. datorită ratei mari a inflaţiei. fiecare din acestea încercând să confere dobânzii o caracteristică determinantă şi distinctă în conformitate cu propriile lor puncte de vedere. dobânda mai poate fi considerată o remunerare pe care o primeşte deţinătorul de capital. dobânda îşi va exercita funcţiile pozitive în măsura în care efectele ratei dobânzii vor fi adaptate după criteriul integrării creditului în coordonatele eficienţei economice atât la nivel micro cât şi la nivel macroeconomic. însă. ci are numai rolul de a orienta către scopurile majore ale economiei naţionale. consum. În România. Teoriile privind dobânda pot fi clasificate în două grupe mari :  Teoriile pure sau ale capitalului real care consideră dobânda ca preţ al capitalului real . Pe plan extern. Teorii privind dobânda Teoria dobânzii a constituit una din cele mai discutate probleme de filozofi. cu repercusiuni pozitive şi la nivel microeconomic. la apariţia fenomenului inflaţionist mai contribuie o serie de factori. În sfera consumului.1. dobânda mai poate reprezenta o sumă ce revine proprietarului la rambursarea sumei împrumutate sau preţul utilizării capitalului şi totodată remunerarea riscului pe care îl implică împrumutul respectiv. Problema capătă valenţe grave odată cu creşterea globală a inflaţiei. va avea efect benefic în proporţia în care fondurile împrumutate vor completa lichidităţile firmelor. Dobânda este influenţată şi influenţează prin postura ei de efect şi cauză.În practică. pentru folosirea capitalului propriu (dobânda originară a capitalului) sau pentru capitalul încredinţat spre utilizare altor persoane (dobânda împrumutului).

receptorii de venituri pot economisi fie prin păstrare. alte două teorii : . Prin menţinerea ratei dobânzii între anumite limite se impulsionează creşterea economiilor pe de o parte. a te bucura de un lucru în prezent este preferabil folosinţei la timpul viitor. însemnând prin aceasta o depozitare generalizată a puterii de cumpărare.pot folosi veniturile pentru achiziţionarea de bunuri şi servicii. Prisosul constituie fundamentul dobânzii împrumutului. o a treia variantă: pot da cu împrumut o parte din câştigurile şi economiile lor. Teoria aşteptării şi sacrificiului are în vedere o structură a capitalului ca o acumulare în timp a rezultatelor. dacă nu se ţine seama de inflaţie. pornind de la ideea că în perioada de acumulare se renunţă la o parte din consumul imediat. Ca urmare. care au drept scop sacrificiul. După acest concept cea mai mare parte a acumulării se face pentru a obţine un capital care să permită “a trăi din dobândă”. Considerând o piaţă a creditului. adică consumurile au fost amânate an de an către un viitor mai îndepărtat. capitalul este rezultatul abstinenţei. pe de altă parte. .• Teoria productivităţii şi a utilizării capitalului presupune capitalul dotat cu o forţă productivă ce poate genera. teoria pură a dobânzii. cei care dispun de venituri pot alege două variante: . În acest sens. la o analiză mai atentă nu rezistă datorită faptului că se percep dobânzi şi în cazul când creditul este garantat cu ipoteci şi alte valori materiale sau prin asigurare apare eliberarea de riscuri. Această teorie susţine idea că utilizarea capitalului este ceva distinct de substanţa capitalului. consideră că rata dobânzii este determinată de oferta de economii şi de cererea de economii pentru investiţii. În economia unde se folosesc banii. economiile încep să se diminueze şi capitalul se consumă treptat. În vederea susţinerii acestei teorii. iar prin scăderea ratei dobânzii sub aceste limite. pentru nişte realizări finale. conform conceptului lui Cassel. sub forma instrumentelor de credit. • Teoria riscului pune în evidenţă dobânda prin existenţa unui risc de pierdere totală sau parţială a capitalului. Prin urmare.teoria aşteptării şi sacrificiului .pot economisi nişte venituri. Renunţarea respectivă trebuie să se compenseze în funcţie de timpul scurs între prestaţie şi contraprestaţie. receptorii de venituri au. presupune că dobânda derivă din raritatea capitalurilor. când este aplicat altor factori de producţie. fie dând împrumut la alţii. În toate opiniile exprimate de majoritatea specialiştilor în domeniu. profitul şi dobânda sunt considerate ca un cost. piaţa creditului tinde să se dezvolte deoarece : 154 . • Teoria rarităţii. cuprinde la rândul ei. Pe piaţa creditului se dă posibilitatea să se păstreze într-o formă nebănească. Teoria profitului scoate în evidenţă o lege psihologică considerată “naturală” în virtutea căreia. în acest caz. Deci. ca o remunerare în vederea renunţării la un bun prezent. Aceste sume economisite pot fi cheltuite la date ulterioare (consum viitor). Într-o asemenea economie. O asemenea teorie. se poate considera o economie unde nu exista o piaţă a creditului. dobânda influenţează acumularea capitalului şi prin aceasta asupra relativei sale parităţi. . iar dobânda se consideră remuneraţia abstinenţei respective. Asemenea teorii. prisos fizic şi economic. pentru a se folosi de el în viitor. • Teoria privind costul formării capitalului încearcă să explice dobânda prin abstinenţă. când vor putea cumpăra aceiaşi cantitate de bunuri şi servicii.teoria profitului. de aici valorile distincte ale unuia şi ale altuia (capital şi capital folosit).

Dacă 7% reprezintă rata dobânzii date. unele persoane vor prefera să economisească. firmele profitabile se vor dezvolta în continuare. Unii afacerişti preferă să fie numai debitori. Practica a demonstrat că fondurile merg spre acele firme care sunt cele mai profitabile. să fie numai creditori. iar cererea o constituie solicitările producătorilor pentru investiţii noi.teoria preferinţei pentru lichiditate a lui Keynes. Conform teoriei acesteia.afaceriştii vor solicita pentru a investi în diverse domenii de activitate. la aceeaşi rată a dobânzii. Între teoriile monetare asupra dobânzii amintim : . atunci firma respectivă se cumpără. În acest sens se are în vedere o anumită ordine a desfăşurării investiţiilor. intensitatea cererii de capital este condiţionată de cererea pentru investiţiile destinate bunurilor de capital (în special). În termeni ştiinţifici. iar fondurile vor merge către acei debitori care sunt dispuşi să plătească rate înalte ale dobânzii. Creditorii îşi organizează cu precădere fondurile de împrumut pentru finanţarea acelor proiecte ale căror rate ale rentabilităţii sunt mai înalte decât rata dobânzii de pe piaţa creditului. deci vor fi debitori. După cum se cunoaşte. dacă se previzionează o rată a rentabilităţii de 18% în urma cumpărării unei întreprinderi industriale. În concluzie. considerând că rata profitului unei eventuale investiţii nu poate fi mai mare de 7% cât este rata dobânzii pe care ar câştiga-o prin economisire. Printr-o asemenea metodă. dobânda este determinată de echilibrul dintre investiţia actuală şi economia actuală sau între cererea şi oferta de fonduri pentru împrumut. funcţia – rol de alocare a dobânzii. . dobânda reprezintă remunerarea ce se plăteşte pentru fondurile de împrumut cerute (având în vedere intensitatea cererii) cu referinţă la ofertă. dacă vor considera investiţia profitabilă. Ca urmare. dobânda este preţul atribuit fondurilor acordate cu împrumut consumatorilor şi afaceriştilor.teoria fondurilor de împrumut. Prin urmare. cu siguranţă se va renunţa la cumpărarea firmei respective. Rata dobânzii reprezintă preţul plătit pentru creditul primit şi îndeplineşte ca şi alte preţuri. iar firmele nerentabile sunt obligate să contracteze împrumuturi cu o rată a dobânzii foarte ridicată sau să dea faliment. • Teoria fondurilor de împrumut defineşte aceste fonduri ca fiind integrate în economiile crescânde. Astfel de rezerve băneşti reprezintă oferta. dar acestea sunt determinate de 155 . atunci. . iar fondurile luate cu împrumut au o rată a dobânzii de 13%. Creditorii pot concura între ei în vederea acordării de fonduri cu împrumut iar rata dobânzii repartizează fondurile date cu împrumut diferitelor firme. ca disponibilităţi băneşti ce îşi au originea în precedentele investiţii de capital fix sau circulant. Spre exemplu. deoarece consideră că pot câştiga mai mult de 7% din investiţia lor. iar piaţa creditului va proceda la acceptarea lor. Dacă se previzionează o rată a rentabilităţii de 11%.. ei pot avea preferinţe pentru un consum prezent renunţând la un consum viitor. putem spune că la o rată oarecare a dobânzii vor exista atât debitori cât şi creditori. În problema ratei dobânzii este foarte importantă alegerea între puterea de cumpărare prezentă şi cea viitoare.receptorii de venituri au personalităţi diferite. sistemul economiei de piaţă implică realizarea faptului că preţurile repartizează resursele în economie.

cererea de monedă scoate în evidenţă preferinţa pentru lichiditate. conjunctura cursurilor bursiere şi rata viitoare a dobânzii. iar rata dobânzii se stabileşte prin intermediul echilibrului dintre oferta şi cererea de monedă. a avea fonduri lichide este cu atât mai ieftin cu cât este mai redusă rata dobânzii. determinante ale ratei dobânzii. Astfel. Potrivit acestei teorii. Acesta reprezintă efectul cel mai puternic al cererii de monedă. Totodată dobânda mai poate servi în unele limite în influenţarea inflaţiei şi deflaţiei. Oferta monetară este dată de sistemul determinat de autorităţile monetare. iar aceasta face să crească oferta de fonduri de împrumut. modificării nivelului acesteia ca instrument de influenţare a dezvoltării economice şi asigurării unui grad ridicat de utilizare a factorilor de producţie (în special a forţei de muncă). Prin modificarea dobânzii. Astfel. Keynes formulează propriile sale teze. de speculaţie.3. Determinarea nivelului ratei dobânzii pe piaţă 156 . Tipurile de dobânzi diferite utilizate pe piaţă (potrivit destinaţiei economice. putem afirma că preferinţa pentru lichiditate determinată de speculaţie. motivele tranzacţionale şi de precauţie. iar motivele respective pot subzista chiar într-o economie de troc. de producţie sau consum) servesc pentru repartizarea masei monetare disponibile între feluritele scopuri. cu atât mai scump cu cât rata dobânzii creşte. motivul cel mai important al preferinţei pentru lichiditate este motivul speculativ. În concluzie. după Keynes. în virtutea previziunilor curente privind mărfurile. În cazurile în care investiţia de capital este preponderentă (limitându-se prin aceasta consumul). • Teoria preferinţei pentru lichiditate a lui Keynes. prin mijlocirea investiţiilor efectuate. realizate prin diminuarea dobânzii. 3. O astfel de ipoteză se bazează pe cererea şi oferta din sfera monetară. Optimizarea ei în funcţie de potenţial şi de cerinţele reale ale economiei constituie o trăsătură majoră a economiei de piaţă contemporane. care are la origine cunoscutele motive tranzacţionale. Autorul teoriei preferinţei de lichiditate a acordat o atenţie deosebită dobânzii. pe când motivul speculativ este caracteristic unei economii monetare. Având în vedere criticile respective. Astfel.2. Deci. care va conduce la diminuarea dobânzii. are un rol deosebit în orientarea şi uneori în dirijarea tendinţelor economice. Banca Centrală (BNR) influenţează asupra expansiunii creditului şi monedei scripturale. fiind o funcţie descrescătoare a ratei dobânzii. Afirmaţiile lui Keynes merg pe ideea că o politică monetară expansionistă conduce la o scădere a ratei de piaţă a dobânzii şi pentru că cererea de bunuri reacţionează la variaţiile ratei dobânzii. cererea de bunuri de echipament va creşte. în mobilizarea economiilor latente şi determinarea nivelului investiţiilor. reprezintă funcţii crescătoare ale venitului. Prin eliminarea variabilelor economiei de investiţii. în mod necesar se măreşte şi venitul naţional.satisfacerea cerinţelor privind bunurile de consum necesare populaţiei. Keynes trage concluzia că funcţia monetară este mărimea economică determinantă a dobânzii. de precauţie. pentru obţinerea de câştiguri. Dobânda reprezintă instrumentul fundamental al politicii monetare. evoluţia dobânzii decurgând din cerinţele spontane ale dezvoltării economiei sau derivată prin politicile monetare şi de credit. are la bază critica autorului asupra teoriei clasice a dobânzii şi a fondurilor de împrumut. tinde a se majora o dată cu mărimea ratei dobânzii şi invers.

Astfel. rata dobânzii furnizează informaţii esenţiale. Redăm mai jos o curbă posibilă pentru oferta de credite a unei comunităţi umane: În graficul de mai sus este redată cantitatea de credit oferită pe unitatea de timp. rata dobânzii relativ ridicată reflectă o comunitate nerăbdătoare să consume mult în prezent.Rata dobânzii. orientare către viitor a societăţii. rata dobânzii permite deci individului să compare valorile prezente cu cele viitoare. la o rată a dobânzii de pe piaţă de 10%. în vederea obţinerii unor preţuri de cumpărare în viitor. 157 . pentru că prin natura sa ea reflectă legătura dintre puterea de cumpărare prezentă şi cea viitoare. Rata de piaţă a dobânzii indică rata la care o persoană poate acţiona în prezent. La nivelul individului. Spre exemplu. reflectăndu-se în rata ridicată a creşterii economice. cei ce economisesc sunt numai creditori şi pot oferi fonduri pe piaţa creditoare. Ca urmare. fiecare individ (persoană) poate să aleagă între cheltuirea a 100 unitaţi monetare putere de cumpărare azi şi 110 unitaţi monetare putere de cumpărare anul viitor. iar o rata relativ scăzută reflectă răbdare. acumularea la nivel naţional şi rata investiţiei sunt relativ înalte. 121 unitaţi monetare putere de cumpărare doi ani mai târziu şi asa mai departe. Prin urmare. Societăţile umane care au orientare spre viitor. la nivel naţional reflectă o rata preferenţială a comunitaţii pentru anumite bunuri şi servicii. care este dispusă să renunţe la un consum prezent.

deoarece la o rată a dobânzii scăzute. rata dobânzii de pe piaţă poate fi stabilită la nivelul de 15%. la o scădere a ratei dobânzii. care ne arată că la scăderile ratei dobânzii. La o rată a dobânzii de 17%.În graficul de mai jos vom reda cantitatea de credite cerută pe unitatea de timp. vor determina o creştere a ratei dobânzii de peste 15%. Spre exemplu. Evident. Debitorii care se află în concurenţă unul cu celălalt. La rate mici ale dobânzii. cantitatea de credite oferită depăşeşte cantitatea de credite cerută. când cantităţile de credite oferite şi cerute sunt egale. La o rată a dobânzii de 12% va exista o penurie de credite. mulţi indivizi înfruntă o rată a dobănzii pe piaţă care este sub rata dobânzii personale. la economia arătată. existănd un surplus atât de credite cât şi de creditori. în privinţa obţinerii de credite. în concurenţă unul cu altul în a da cu împrumut. 1. vor forţa rata dobânzii în jos în jurul lui 15%. În graficul de mai jos se poate reda cum oferta şi cererea de credite a comunităţii determină rata dobânzii de pe piaţă. mulţi indivizi (afacerişti) găsesc interesant să devină debitori. 158 . Deci. multe proiecte de investiţii sunt mai profitabile decât la o rată înaltă.000 Acest grafic reflectă cantitatea de credit dorită şi cerută pe unitatea de timp. avem o rată a dobânzii de pe piaţă de 15%. cantitatea de credite cerută creşte. astfel că cererile de credite depăşesc cantităţile oferite. Aceasta.

Spre exemplu. care depinde de înclinaţia spre economie a populaţiei şi starea tehnologică. se pune în primul rând problema riscului eroziunii capitalurilor. atunci o unitate monetară din valuta respectivă ($ SUA ) astăzi poate fi schimbată pentru 1. ridicând nivelul dobânzii. El se pronunţă ca apreciind diferit dobânda nominală (de piaţă) faţă de dobânda reală. dar va căuta toate posibilităţile de a-şi asigura o compensare corespunzătoare pentru pierderile ce ar putea proveni din deprecierea monedei. dacă rata dobânzii de pe piaţă este de 20% iar rata previzibilă a inflaţiei este de 10%. evaluat în aceeaşi termeni.3. în condiţiile unei economii în final de tranziţie. în economiile fără inflaţie şi deflaţie. Dar. în acest caz. Creditorul. atunci avem: 159 . folosindu-se de o relaţie simplă între cele două rate ale dobânzii. am putea avea: • Rata nominală a dobânzii = Rata reală + Rata previzibilă a inflaţiei. rata reală a dobânzii este dată de schimbul între bunuri şi servicii astăzi şi bunurile şi serviciile la o dată viitoare. dobânda reală este direct proporţională cu dobânda nominală şi invers proporţională cu gradul de depreciere a monedei. de ex). rata nominală a dobânzii este egală cu rata reală a dobânzii.Rata previzibilă a inflaţiei. Prin definiţie. iar rata nominală este considerată o secundantă a ratei reale. Iwing Fischer mai precizează că rata reală a dobânzii este rata fundamentală a acesteia. De asemenea. rata reală a dobânzii este determinată de productivitatea marginală a capitalului fizic. între rata reală a dobânzii şi rata nominală se pune semnul egalităţii. iar ecuaţia este: • Dobânda nominală = Dobânda reală + Rata previzibilă a inflaţiei * (Dobânda reală * Rata previzibilă inflaţiei) • R ata dobânzii 1 +R ata dobânzii reale = 1 +R ata previzibil no m ale in −1 ă a inf latiei Prin urmare. Aceasta are în vedere posibilitatea pe care creditorii le pot avea datorită faptului că valoarea reală (la momentul de referinţă) a ratelor de rambursare a împrumutului nu poate acoperi integral capitalul împrumutat. nu renunţă la valorificarea capitalului prin împrumuturi. sau • Rata reală a dobânzii = Rata nominală . Rata nominală a dobânzii încorporează o frână a inflaţiei. După cum s-a mai spus. Se pune întrebarea însă. Dobănda nominală şi dobănda reală Iwing Fischer a adus un aport teoretic în legătură cu dezvoltarea teoriei asupra dobănzii. În economiile fără inflaţie şi deflaţie.3. care ar fi situaţia dintr-o economie unde este prognozată inflaţia sau deflaţia? Cum economia românească se caracterizează în perioada actuală prin intense şi permanente procese inflaţioniste.20 unităţi monetare pe an. expresie a echilibrului monetar. Dacă rata dobânzii nominale sau dobânda de pe piaţă este de 20% pe an (de exemplu ). Pe de altă parte însă.3. Relaţia dintre dobânda nominală şi cea reală este un element esenţial al teoriilor contemporane asupra dobânzii. În concepţia sa. rata dobânzii nominale este dată de rata de schimb dintre o valută forte astăzi şi o valută forte la timpul viitor (dolarul SUA.

este posibil ca venitul net din dobânzi al băncii să nu fie suficient pentru acoperirea cheltuielilor generale. Riscul ratei dobânzii Bunurile comerciale. În încercarea de a estima rata previzibilă a inflaţiei. o 160 . În principal. prevăd riscul ratei dobânzii ca legat de intermedierea financiară şi ca o sursă a câştigurilor bancare. Într-o economie de piaţă bine aşezată.3. Pe când. există sigur o nepotrivire. În funcţie de modul cum sunt structurate activele şi pasivele băncii. o bancă poate obţine profituri luând cu împrumut de pe piaţa cu termen scurt şi dând cu împrumut pe piaţa cu termen lung. obţinând profit din diferenţa rezultată din dobânda mare la activele pe termen lung şi dobânda mică la pasivele pe termen scurt. demonstrează dispariţia diferenţelor dintre rata dobânzii nominale şi rata dobânzii reale. Dacă are loc o ajustare a dobânzilor la active la o dată diferită de cea a pasivelor. limitele riscului ratei dobânzii pe care şi-l asumă banca. într-o economie a inflaţiei sau cu o inflaţie previzibilă.2 −1 = 0. fapt ce ar conduce la pierderi care vor eroda capitalul.4. O astfel de strategie se răsfrânge asupra faptului că banca îşi asumă un risc al ratei dobânzii. insă mişcările ratei dobânzii pot să conducă la pierderi. în vederea mişcării consecinţelor negative ce ar putea rezulta din mişcările ratei dobânzii. Cel mai des utilizat exemplu este cel al unei bănci care finanţează active pe termen lung cu dobânda fixă din pasivele pe termen scurt sau cu dobânda variabilă. scadenţele acestora. Practica ne-a demonstrat că băncile finanţează activităţi pe termen lung pe seama pasivelor pe termen scurt. În acest caz. atunci creşte şi fondul costurilor atrase. chiar la insolvabilitatea băncii. diferenţa dintre câştigul din active şi costul pasivelor ar putea deveni negativă.1 Rata dobânzii reale se determină foarte greu. Datorită faptului că dobânda pe termen scurt este mai mică decât dobânda pe termen lung. îl reprezintă sensibilitatea rezultatelor financiare ale unei bănci la schimbările ratei dobânzii. se poate determina poziţia riscului ratei dobânzii. Dacă este pozitivă. este necesar să se stabilească de către manageri. Uneori. distincţia dintre rata nominală şi cea reală a dobânzii este de foarte mare importanţă. evoluţia dobânzii reale (în lumea contemporană).0909 1 + 0. poziţia riscului ratei dobânzii unei bănci este determinată de măsura în care activele şi pasivele sale sunt în concordanţă. El este consecinţa activităţii de intermediere financiară. în majoritatea lor. rata nominală a inflaţiei este dată publicităţii. în timp ce dobânzile câştigate din activele pe termen lung rămân relativ fixe. din cauza ratei previzibile a inflaţiei care nu poate fi măsurată. unii economişti au luat în considerare ratele trecute. Neconcordanţa apare din nesincronizarea modificărilor dobânzilor la active şi pasive. Riscul ratei dobânzii însă. dar fără a se ajunge la rezultate concrete.Rata dobânzii reale = 1 + 0. Dacă dobânda pe termen scurt creşte. 3. Pentru buna orientare a băncii. au ca prioritate îmbunătăţirea managementului activelor şi pasivelor prin mărirea calităţii şi volumului datelor necesare în procesul luării deciziilor. În ţările cu economie de piaţă dezvoltată. Totuşi. Managementul activelor şi pasivelor unei bănci este prin natura sa o activitate imprecisă care necesită informaţii substanţiale privind rata dobânzii la active şi pasive. majoritatea instituţiilor financiare.

Una dintre tehnicile de măsurare frecventă o constituie utilizarea unui raport în care sunt prezentate aceste informaţii de bază. în multe dintre băncile comerciale. dar foarte eficiente în vederea utilizării computerelor personale. iar câştigul din dobânzi creşte dacă dobânzile scad. Dacă se cunoaşte momentul când dobânziile la active şi pasive pot suferi modificări.  161 . determinarea mărimii riscului ratei dobânzii constituie elementul esenţial. De asemenea. Acestea nu trebuie să fie prea complexe sau extinse. În vederea prevenirii deficienţelor rapoartelor GAP. În vederea stabilirii efectelor asupra viitoarelor câşiguri rezultate din mişcările potenţiale ale ratei dobânzii. În economiile unde dobânzile sunt determinate pe piaţă. se face apreciind în ce fel anumite schimbări ale ratei dobânzii vor putea afecta câştigurile bancare. Astfel de rapoarte GAP se utilizează în vederea estimării modificărilor potenţiale ale venitului net din dobânzi pe un teremen scurt. câştigul va scădea şi atunci când dobânzile vor creşte. Astfel. esenţiale sunt acurateţea şi actualitata informaţiilor referitoare la termenle de ajustare a dobânzzilor la active şi pasive. la care putem adăuga previziunile asupra viitoarelor rate ale dobânzii. este fixată în principal. este necesară o interpretare adecvată (de valoare) în vederea măsurării rezultatului riscului. Rezultatele cele mai bune în acest sens au fost obţinute prin utilizarea simulărilor pe calculator. de atragere de fonduri şi de ratele dobânzii practicate de celelalte bănci. Prin aceasta.neconcordanţă. numai că ele oferă în plus posibilitatea de a utiliza informaţii privind ratele curente ale dobânzii asociate activelor şi pasivelor existente. se realizează contrariul. dobânzile la pasive se restabilesc mai rapid decât la active. Uneori. Strategia de fixare a ratei dobânzii este stabilită în funcţie de strategia de creditare. Astfel de modele se folosesc tot de informaţiile luate din rapoartele GAP. Deci. managerii activelor şi pasivelor se confruntă cu efectele modificării dobânzilor. demonstându-se că atât activele cât şi pasivele sunt supuse riscului ratei dobânzii şi sunt afectate de mişcările acesteia. Totodată s-au creat modele simple. Pornind de aici. de Direcţia resurse şi plasamente împreună cu conducerea băncii. în general. modelele anticipează viitorul câştig obţinut din dobânzi într-o varietate de scenarii privind rata viitoare a dobânzii. când dobânzile la active se restabilesc mai repede decât la pasive. simulările cele mai bune proiectează câştigurile ce se obţin din dobânzi printr-o varietate de scenarii ale ratei dobânzii. Astfel. Fiecare dintre aceste tehnici de măsurare poate porni de la o ipoteză simplificată şi ca urmare fiecare prezintă anumite limite. un bun manager al activelor şi al pasivelor utilizează anumite tehnici de măsurare. aceste rapoarte pot fi imprecise sau chiar greşite. ceea ce ar conduce la tragerea unor concluzii false. Aceasta poartă numele de raportul GAP asupra ratei dobânzii. pentru măsurarea riscului ratei dobânzii. prezintă activele şi pasivele ale căror dobândă poate fi restabilită în cadrul unor perioade de timp viitor. Raportul respectiv. au fost dezvoltate numeroase proceduri. iar câştigul din dobânzi cresc şi va scădea când scad. Tehnici de măsurare a riscului ratei dobânzii Estimarea riscului ratei dobânzii. Strategia riscului ratei dobânzii. În cazurile mai puţin obişnuite. Pentru aceasta. primele trimestre ale anului următor. unele informaţii de bază constituie fundamentul tuturor tehnicilor de măsurare. Într-o bancă obişnuită.

Este necesară această coordonare.măsuri preventive. . bancherul trebuie să hotărască lungimea orizontului de planificare. care se realizează prin coordonarea managementului lichidităţii.5. va reduce ambele componete ale riscului. datorită faptului că mişcările ratelor dabânzii la împrumuturile luate nu sunt perfect sincronizate cu cele ale împrumuturilor acordate. În vederea implementării unui program de management al activelor şi pasivelor. managementului creditelor şi managementului pasivelor. Obiectivul managementului activelor şi pasivelor este de a maximiza căştigul acţionarilor băncii. în condiţiile în care se menţine un nivel acceptabil de risc. Riscul ratei dobânzii are două componente: .măsuri operative. 3. luarea în calcul a unui risc cert. Măsuri privind prevenirea riscului de creditare Între aceste măsuri amintim: . Riscul mare al ratei dobânzii a făcut ca strategia de management al activelor şi pasivelor bancare să devină o problemă de o importanţă deosebită pentru băncile comerciale. 162 . .măsuri curative. Sunt şi bănci care au dat dovadă de încetineală în adoptarea tehnicilor de control a riscului ratei dobânzii în condiiţile în care este un fapt dovedit faptul că bancherii trebuie să caute noi tehnici de management a riscurilor în vederea supravieţuirii într-un mediu din ce în ce tot mai competitiv. Greşelile cele mai mari în implementarea managementului activelor şi pasivelor. Patrimoniul net reprezintă diferenţa dintre valoarea de piaţă a activelor şi cea a pasivelor care nu intră în componenţa capitalului. prin natura sa. * Măsurile preventive Orice operaţiune de credit. prin menţinerea riscului la un nivel cât mai acceptabil. managementului investiţiilor.3. Efectul unei creşteri neşteptate a ratei dobânzii asupra patrimoniului net sau a venitului net din dobânzi corespunde riscului de investiţie sau riscului venitului. sunt legate de previzionarea riscurilor în cadrul programelor alternative. . deoarece ratele fluctuante şi înalte ale dobânzii pot afecta drastic venitul net al dobânzii obţinute din gestionarea instrumentelor purtătoare de dobânzi. riscul ratei dobânzii este cel mai dificil de apreciat dintre riscurile din cadrul programelor amintite. este necesar parcurgerea etapelor: • mai întâi.riscul investiţiei. comportă în sine.O instabilitate şi un înalt nivel al ratei dobânzii conduc la creşterea complexităţii managementului portofoliului financiar.riscul venitului. O strategie bună de management a activelor şi pasivelor. • apoi se trece la estimarea riscurilor şi câştigurilor ce pot rezulta din aplicarea variantelor alternative de program ce aduce câştiguri maxime acţionarilor băncii. Acesta este riscul producerii unor pierderi în patrimoniul net ca rezultat al unor schimbări neaşteptate ale ratei dobânzii. Acesta ar însemna riscul obţinerii unor pierderi în ce priveşte venitul net din dobânzi. Astfel.

După cum se cunoaşte.garanţiile reale ale debitorului: imobiliare. Garanţia reală asigură băncii creditoare un drept real asupra unor elemente determinate din patrimoniul debitorului sau al tuturor persoanelor girante. .perspectivele de producţie şi dezvoltare ale firmei. .Primul element ce trebuie luat în calcul îl constituie posibilitatea băncii de a se angaja în acordarea unor credite din resurse proprii. în legătură cu posibilitatea modificării acestui raport în favoarea celui propriu.angajamentele şi originile legale ale firmei. estimarea riscului. Certitudinea cu care aceste estimări sunt efectuate nu împiedică totuşi banca să-şi ia garanţii reale şi personale în raport cu creditul solicitat. lucrătorul bancar mai verifică: . Pe lângă capacitatea firmei de a produce venituri.scopul solicitării împrimutului şi destinaţia imediată a acestuia.organizarea administrativă şi tehnică a firmei respective. în cazul când clientul (din diverse motive) nu-şi respectă obligaţia achitării la scadenţă a sumei contractate. Prin urmare. prudenţa şi intuiţia lucrătorului băncii au un rol principal. dar fără a perturba echilibrul economic al gestiunii.raportul dintre consistenţa patrimoniului propriu şi a celui străin (atras. dar şi cu beneficiarii. din resurse atrase sau va proceda la o refinanţare de la B. care stă la baza estimării oprtunităţii fiecărei operaţiuni de creditare. . Principiul general. . riscurile ce pot rezulta în particular. trebuie subliniat că acesta constă în riscul insolvabilităţii clientului. constituite în funcţie de consistenţa bunurilor debitorului.situaţia economică generală a sectorului în care acţionează posibilul debitor.posibilitatea obţinerii unor preţuri cât mai reduse pentru produsele sale. garanţiile constituite pot fi garanţii personale. Astfel. Capacitatea potenţialului credit reprezintă condiţia primă şi totodată fundamentală a acestuia de a produce venituri.N. . în detrimentul capacităţii de îndatorare.R. banca solicită debitorului garanţii reale care să acopere în proporţie de 150 – 200 % valoarea creditului şi a dobânzii percepute). Garanţia personală nu asigură băncii nici un avantaj juridic asupra debitorului său. Capacitatea firmei de a produce venituri se poate verifica prin mai multe mijloace de observare şi evaluare. . Această capacitate are o mai mare importanţă decât garanţiile constituite. este acela că banca trebuie să cunoască (să estimeze) în amănunţit posibilitatea recuperării la scadenţă sau în momentul când ea decide să-şi retragă creditul în cadrul acestei estimări.criteriile care s-au adoptat pentru distribuirea profitului.contractele încheiate atât cu furnizorii. Condiţiile economice 163 . mobiliare (situaţia patrimoniului). care poate conduce la pierderea sumei împrumutate şi riscul imobilizării. împrumutat). În ce priveşte riscul legat de credit. . . constituite în funcţie de persoana debitorului şi garanţii reale. . . îmbinându-se cu posibilitatea restrângerii volumului de operaţiuni în curs. din insolvabilitatea debitorului se pot surmonta prin constituirea de garanţii în beneficiul băncii (pentru acordarea unui credit. pentru că de exactitatea datelor culese depinde rezultatul favorabil al operaţiunii de creditare.raporturile întreprinzătorului cu clienţii şi funcţionarii săi. în măsura în care executarea silită este un mijloc extrem pe care banca îl are în vedere pentru recuperarea creditului şi a dobânzilor aferente.

contul de profit şi pierderi. . pe diferite termene. .prin deplasarea la faţa locului se va verifica stadiul şi evoluţia obiectivului de investiţii. iar pe de altă parte rata dobânzii percepută de BNR. în cazul recurgerii la rafinanţare.verificarea periodică a documentelor contabile ale firmei debitoare: bilanţul contabil. iar banca este obligată să-şi ia garanţiile corespuntătoare prin care să aibă posibilitatea recuperării creanţei sale prin executate silită.verificarea zilnică a extraselor de cont ale clienţilor. pentru fracţionarea riscului ce decurge din schimbarea condiţiilor pieţei. dar şi la sediul clientului. 164 . În perioada când are loc estimarea riscului. . * Măsuri operative Ca primă măsură operativă o constituie încheirea în condiţii avantajoase pentru bancă. banca trece la executarea altor operaţiuni specifice : .în care diverşi întreprinzători îşi desfăşoară activitatea sunt susceptibile de schimbări rapide şi imprevizibile datorită unor evenimente interioare sau a unor situaţii de plată impuse. atât pentru contul de disponibil. cât şi pentru contul de disponibil din credite. balanţa de verificare.se colectează veniturile din dobânzi în contul "venituri din dobânzi" şi comisioanele corespunzătoare fiecărei operaţiuni în contul "venituri din comisione". dacă un credit a fost acordat pentru o asemenea destinaţie.se urmăreşte modul în care clientul îşi achită obligaţiile contractuale. de resursele de creditare de care dispune banca. Dacă clientul nu-şi achită de bunăvoie aceste rate lunare. Totodată. banca trebuie să-şi ia măsurile corespunzătoare în vederea stabilirii unei rate a dobânzii care să acopere. prevăzut în contracul de creditare. a contractului de creditare.derularea contractelor prezentate în primă fază de client. pentru operaţiunile de scontare. perdepută de BNR. suficient de mari pentru acoperirea taxei rescontului. . . Apoi. De asemenea. . de disponibil din credite. Perceperea comisionului de neutilizare. pentru asigurarea profitului. . . importanţă prea mare nu se acordă formei tehnice de acordare a creditului deşi concluziile privind aprobarea şi în consecinţă riscurile asumate de bancă depind.verificarea regularităţii încasărilor şi plăţilor din cont. banca. pe de o parte rata inflaţiei.oprirea unei marje de siguranţă a băncii (3-5%).verificarea operaţiunilor din contul special.perceperea unui comision de gestiune. trebuie să-şi ia măsuri de asigurare a taxei scontului. .respectarea strictă a obiectivului contractului. în cazul în care debitorul nu utilizează banii conform contractului de creditare. respectiv rata din credit şi dobânda aferente lunare. Un al doilea element important în estimarea şi prevenirea riscului este oportunitatea repartizării creditului între diferiţi întreprinzători ce acţionează în diferite sectoare economice. banca poate să oprească automat derularea în continuare a operaţiunii şi să treacă la încasarea sumelor convenite din contul de disponibil al clientului. . conform convenţiei de creditare. atât la sediul băncii. pe lângă condiţiile de echilibru ale întreprinzătorului în cauză şi de stingerea altor operaţiuni.

ci dimpotrivă. fie în mometul acordării lui. Dacă se constată nereguli. persoane fizice sau juridice). a garanţiilor imobiliare şi mobiliare depuse de client prin controale inopinate. În situaţia când clientul va avea bani în cont.. nerespectarea fazelor obiectivului de investiţie. banca poate dispune stoparea contractului de creditare. . Dacă debitorul nu-şi onorează obligaţiile la scadenţă şi după avizarea de către bancă. debitorul nu are bani în contul de disponibilităţi se vor analiza cauzele. În cazul cambiilor. . prin calcularea indicatorilor: cifra de afceri. Se are în vedere. număr de contracte. se va urmării şi situaţia plătitorului şi a avalistului. . sume repartizate din profitul băncii). . . .dacă are loc o nerambursare la scadenţă. în scorul creditului înscris în contractul de creditare. 165 . este necesar ca banca să dispună de un sistem informaţional adecvat.se efectuează periodic analize asupra patrimoniului. În condiţiile nerambursării creditului şi a dobânzilor corespuntătoare de către debitor. sumele rămase restante se trec întrun cont special de credite nerambursate la scadenţă şi pentru această sumă se va percepe o dobândă majorată. deteriorarea garanţiilor imobiliare şi mobiliare). în momentul nerespectării de către client a clauzei înscrise în contractul de credit sau în cazul în care activitatea firmei nu prosperă. solicitarea pe piaţă a produselor respectivei firme. . profit net.de asemenea prin controalele efectuate de experţii băncii se verifică încadrarea firmelor creditate în indicatorii de bonitate.se verifică în permanenţă situaţia materială a giranţilor. posibilităţile de extindere ale debitorului. ea are dreptul să întrerupă contractul de credit. nederularea contractelor.se urmăreşte starea materială pe întreaga perioadă de derulare a creditului. Contractul de credit se poate întrerupe de către bancă. recuperarea sumelor de la giranţi (bănci. reclamarea clientului său la tribunal. se trece la măsuri coercitive.dacă în momentul perceperii ratei lunare a dobânzii. fie în cazul creditului acordat pe traşe. iar sumele se vor colecta în contul de "venituri de realizat din dobânzi" şi corespunzător în contul analitic al clientului "decontări privind încasările din dobânzi ale… ". În vederea desfăşurării normale a unei activităţi operative. se trece la executarea măsurilor extreme: executarea garanţiilor reale (prin scoaterea la licitaţie şi încasarea contravalorii creditului şi a dobânzilor aferente). care vor fi explicate în cadrul măsurilor curative.poziţia debitorului pe piaţă este permanent urmărită de bancă.se urmăreşte evoluţia în organizarea şi gestionarea firmei creditate. o disciplină riguroasă şi o bună funcţionare a calculatoarelor. banca a constat neîndeplinirea obligaţiilor contractuale (utilizarea creditului în alte scopuri decât cele prevăzute în contract. * Măsuri curative Dacă în cadrul măsurilor operative. neplata ratelor scadente. de asemenea. sumele se vor opri în contul de disponibil al clientului şi se vor colecta în contul "venituri din dobânzi bancare". după avizarea clientului de către bancă. O altă măsură curativă privind evitarea riscului de creditare o constituie crearea fondului de rezervă (marja de siguranţă a băncii.

datorită implicării cât mai puternice a firmelor. fără o extindere însemnată. în finalul tranziţiei la economia de piaţă. există o tendinţă a societăţilor bancare de a se apropia mai mult de un model al băncilor cu caracter universal. Perfecţionarea şi reglementarea raporturilor de credit. în condiţiile asigurării unor servicii promte şi de calitate. corelarea permanentă a ratei dobânzii cu dobânda pieţei pentru stăvilirea inflaţiei. perceperea unor comisione moderate. trebuie urmărit. băncile comerciale sunt obligate la consituirea unei rezerve minime obligatorii de 30%. băncile vor trebui să-şi păstreze şi să atragă noi clienţi prin metode stimulative pentru aceştia: dobânzi mai mici pentru creditele acordate. unele bănci ar trebui. Totodată. Cum ţara noastră se află în perioada actuală. presupunând prin aceasta o creştere a profitului şi a prestigiului bancar românesc. 3. se mai pot folosi şi alte măsuri : calcularea periodică a indicatorilor bancari şi studierea lor pentru îmbunătăţirea calitativă. O regelmentare genrală a relaţiilor este condiţiionată de un cadru legislativ 166 . ca pe măsura dezvoltării sistemului economico-financiar şi bancar din România. prin statutul lor sau prin lege. a băncilor specializate. introducerea unor calcule de actualizare. Ele mobilizează şi distribuie o serie de resurse şi în sfera creditului pe termen scurt pentru producţie. a banilor cât şi rolul motor al creditului în buna desfăşurare a mecanismului economic. datorită faptului că multe dintre ele sunt bănci mici. să-şi extindă activitatea din punct de vedere teritorial (prin deschiderea de noi sucursale şi agenţii). este marcată şi pe planul dezvoltării bancare. aflate în cont la bancă (media zilnică a acestor disponibilităţi). Pentru a asigura dezvoltarea sistemului bancar şi îmbunătăţirii serviciilor bancare. Elemente care pot contura orientarea activităţii unei bănci Băncile şi unităţile de credit specializate sunt acele firme care. pentru accelerarea plăţilor interbancare (Sistemul de plăţi electronic se află în faza de proiect). În vederea îmbunătăţirii serviciilor societăţiile bancare trebuie să beneficieze de un personal calificat şi competent de o extindere cât mai mare a gamei operaţiilor computerizate. Deoarece în această etapă. au atribuţiuni funcţionale într-o sferă a creditului (pe termen lung şi mediu) într-o anumită ramură a economiei naţionale sau execută în exclusivitate operaţii de un anumit gen. bănci deschise recent.3. dobânzi mai mari pentru sumele clienţilor din conturile dechise în banca respectivă. băncilor din ţară li se recomandă o dechidere şi o recunoaştere internaţională. să se treacă la o specializare mai accentuată a societăţilor bancare. au scopul de a preveni riscul de creditare şi de obţinere a unui profit. În prezent. calculată lunar asupra disponibilităţilor clienţilor. reprezintă totodată o necesitate firească a societăţii ca parte a regelmentării generale a raporturilor economice.6.Printr-o circulară a BNR. În legătură cu această situaţie. a populaţiei. cât şi de gestionare corectă a portofoliului de credite. să aibă o sferă de acoperire căt mai largă. avănd ample legături cu băncile de depozite. Importantă este de asemenea şi introducerea tematicii în acest domeniu pentru corelarea la nivel bancar a unor date şi pentru existenţa unei situaţii globale reale în economie. Toate măsurile enumerate mai sus. De asemenea. există o concurenţă acerbă pe piaţa interbancară din România.

* Cuvinte cheie . autorităţi de control bancar cu atribuţii de supraveghere şi control asupra îndeplinirii atribuţiilor bancare specifice. iar acordarea creditelor să se facă pa baza unor garanţii reale. decât ca evoluţii certe.promisiunea de rambursare. fiind totodată instrumentul de control al creditului. asociaţii profesionale bancare cu rol important în implementarea unui climat de colaborare între societăţi bancare. prin exercitarea lor de către stat. ar trebui să stabilească nivelul maxim al dobânzii (legi împotriva cametei). nu trebuie uitat.creditor . reducându-se în totalitate (dacă se poate) riscul de creditare. solvabile. . în sensul orientării dezvoltării economice ca pornind de la dimensiunea creditului şi implicit a masei monetare. în situaţiile unui volum mare de credite acordate. mulţi economişti spun că în orientarea activităţii bancare ar putea fi folosite indirect politica monetară şi de credit.subiecţii raportului de credit: . ar fi crearea unui compartiment special de experţi bancari care să aibă ca atribuţiuni evaluarea bunurilor firmei la valoarea de piaţă. 167 . După opiniile exprimate. După unii economişti în afară de supravegherea bancară efectuată de BNR şi de controalele altor organe ale statului pe diferite teme se consideră că este necesară instituirea şi funcţionarea unor organisme speciale de control. în fiecare perioadă de dezvoltare a acesteia. economia va facilita creşterea economică. menţinând prin aceasta un raport optim pentru investiţie şi consum în funcţie de posibilităţile economiei. în această perioadă (pentru dezvoltarea economiei) ar fi benefică introducerea unor dobânzi mai mici pentru credite acordate activităţilor productive şi dobânzi mai mari pentru credite acordate comerţului sau consumului. prin aceasta putând fi diferenţiat asupra zonelor şi ramurilor economice. .democratic. nivelul maxim de creditare ce poate fi acordat unei persoane. Astfel de politici pot fi folosite mai mult ca tendinţe. Spre exemplu.Creditul reprezintă schimbul unei valori monetare prezente contra unei valori monetare viitoare. Acest lucru se realizează prin alegerea unei clientele serioase. . În cele din urmă.scadenţa → momentul rambursării creditului. prin măsuri ale guvernului şi parlamentului. normele legale generale după opinia unor specialişi. Corespunzător cerinţelor actuale. Legate de aceasta.debitor şi . care să fie în măsură să asigure o desfăşurare corectă şi eficientă a acestor relaţii. că foarte important în activitatea de creditare este să se acorde credite performante şi eliminarea pe cât posibil a pierderilor din acordările de credite. Important în acest sens ar fi reglementarea creditului să se facă în urma unui control selectiv. după o verificare atentă a acestora. astfel încât să se stabilească restricţii asupra unor categorii de credite în timp ce altele să fie încurajate. Ca urmare. Aceste politici monetare şi de credit realizează şi au ca obiectiv unic dimensionarea resurselor de credit al băncilor. supraveghere şi coordonare ca: consilii consultative şi de decizie bancară care ar avea scopul orientării deciziilor majore în corelare cu interesele firmelor. Orientarea dezvoltării economice şi intensificarea dezvoltării anumitor sectoare din economie ar fi permisă pentru accentuarea specializării băncilor.

L. prin reprezentantul ei. poartă numele de credit bancar. însoţite de plata unei dobânzi ce stimulează banca. Sigur. STUDIU DE CAZ privind analiza finaciară a S. Riscul de imobizare apare la deţinătorul de depozite (banca).L. Având în vedere relaţiile foarte bune în care firma se află cu banca (urmare unei punctualităţi dovedite din partea ambelor părţi). SIBIU. atunci o unitate monetară din valuta respectivă (Euro) astăzi poate fi schimbată pentru 1. Rata dobânzii nominale este dată de rata de schimb dintre o valută forte astăzi şi o valută forte la timpul viitor (Euro. S. “CONF-PROD” S. originea cuvântului scoate în relief un element psihologic care este absolut indispensabil existenţei unei operaţiuni de credit: încrederea.C. cuvântul “credit” este de origine latină şi provine de la “creditum – creditare” şi înseamnă “a crede” sau “a avea încredere”. dificultăţilor sectoriale sau deficienţelor debitorului. Sucursala Sibiu este banca preferată de firmă în vederea încheierii tranzacţiilor.000 lei. respectiv cu ofiţerul de credite al băncii. Banca Comercială “C”. se prezintă la bancă atât cu un plan de afaceri cât şi cu un studiu de fezabilitate.R. “CONF-PROD” S. Dacă rata dobânzii nominale sau dobânda de pe piaţă este de 30% pe an (de exemplu ).. de ex). Creditul va fi solicitat pe o perioadă de 1 an şi va avea ca destinaţie achiziţionarea unei componente din metal pentru construcţia unei hale industriale. Operaţiunea prin care împrumutatul(debitorul) ia în stăpânire imediată resurse (bani) în schimbul unei promisiuni (angajament) de rambursare viitoare.C. are loc o primă întâlnire cu banca. în vederea obţinerii unui credit în valoare de 100. Dobânda poate reprezenta o sumă ce revine proprietarului la rambursarea sumei împrumutate sau preţul utilizării capitalului şi totodată remunerarea riscului pe care îl implică împrumutul respectiv. pentru că este pus în situaţia de a nu onora cererile titularilor de depozite din cauza unei exploatări neeficiente a creditelor acordate. Etimologic. Rata reală a dobânzii este dată de schimbul între bunuri şi servicii astăzi şi bunurile şi serviciile la o dată viitoare. Warantul este documentul utilizat pentru obţinerea şi garantarea creditului şi poate fi folosit ca un efect de comerţ..dobânda → preţul creditului. Prin reprezentantul firmei. Multiplicatorul de credite este întodeauna calculat prin raportarea cifrei 100 la procentul rezervei de lichiditate (proporţia din depozite care trebuie păstrată ca rezervă).R. 168 . Riscul de rambursare constă în probabilitatea întârzierii plăţii sau a incapacităţii de plată datorată conjuncturii.30 unităţi monetare pe an.

fişa de evaluare.situaţia fluxului de numerar. volumul acestora. în funcţie de vechime. scadenţa şi ratele dobânzii).indicatorii economico – financiari.raportul de expertiză al bunurilor ce urmează a fi ipotecate sau garantate. . cheltuielile.documentaţia tehnico – materială pentru fundamentarea creditelor de investiţii. . banca are în vedere respectarea următoarelor principii generale: limitarea riscurilor insolvabilităţii.situaţia creanţelor şi a datoriilor curente şi restante.ultimele patru balanţe de verificare. .bugetul de venituri şi cheltuieli pe termenul de creditare. 169 . În acest caz. . .cerere de credit. . consemnarea tuturor operaţiunilor de creditare şi garantarea în documente contractuale (cu detalii privind termenele. . Obiectul creditului îl constituie completarea surselor proprii ale firmei pentru realizarea investiţiei propuse.). inspectorul (ofiţerul) de credite a întocmit dosarul care mai cuprinde şi: . se va trece la constituirea dosarului în vederea negocierii creditului.planul de afaceri. documentaţia cu care firma s-a prezentat la sediul băncii în vederea întocmirii dosarului de creditare cuprinde: . . . garanţiile ce pot fi aduse. . dacă va fi cazul. . solicitantul de credit (firma) s-a prezentat la bancă pentru a putea purta o discuţie cu caracter informativ asupra următoarelor probleme: obiectul creditului şi perspectivele reuşitei de plată. respectarea plafoanelor de credite communicate. perceperea de dobânzi (ca preţ al creditului). În urma discuţiei. În baza documentelor de mai sus. credibilitatea solicitanţilor de credite. încasările şi veniturile ce se estimează a se realiza.* Solicitarea creditului În vederea aprobării şi acordării creditelor pe termen scurt. case etc. Prin urmare. efectuat de un expert autorizat. limitarea împrumuturilor acordate unui singur debitor la maximum 20 % din fondurile proprii ale băncii.ultimul bilanţ contabil vizat de Administraţia Financiară. situaţia patrimoniului la zi. alte credite angajate la alte bănci.copii după contractele de credit încheiate cu alte bănci (dacă este cazul). .extrasul de carte funciară sau alte documente care să ateste proprietatea asupra bunurilor imobiliare care vor constitui garanţia creditului (terenuri.studiu de fezabilitate. * Acordarea creditului În prealabil acordării creditului.referatul privind promovarea dosarului de credit. destinaţia precisă a creditelor şi garantarea acestora. . beneficiarul creditului este o firmă cu personalitate juridică. .dosarul juridic de constituire a firmei.

creditarea firmelor se efectuează atât pe baza caracteristicilor nonfinanciare cât şi a activităţii economico – financiare realizate şi prognozate. analiza complexă a clientului constituie principala modalitate de stabilire a solvabilităţii acestuia. Inspectorul (ofiţerul) de credite analizează influenţa factorilor nonfinanciari la care este supusă firma. presupun identificarea şi examinarea riscurilor nonfinanciare. În anumite cazuri. * Analiza creditului Analiza creditului reprezintă un proces care trebuie să se deruleze înainte de acordarea creditului. rata dobânzii este satbilită de bancă la nivelul de 11 %. datorită faptului că a fost angajat un credit doar pe o perioadă de un an. Pe parcursul derulării creditului. în funcţie de indicatorii de performanţă ai firmei şi de volumul împrumutului. Tot în cazul nostru. fără să existe posibilitatea negocierii acesteia. Potrivit “Normelor metodologice” proprii Băncii Comerciale “C”. se poate negocia atât nivelul ratei dobânzii cât şi perioada de creditare. Acest lucru se întâmplă datorită faptului că valoarea împrumutului (100. pentru a minimiza riscul în acordarea creditului. acesta se stabileşte în funcţie de indicatorii economico – financiari realizaţi în perioada analizată şi a celor previzionaţi pe perioada creditării. Dintre indicatorii calitativi cel mai des folosiţi de bancă. în vederea fundamentării deciziei de creditare. de asemenea rata dobânzii este fixată la nivelul de 11 % pe an. precum şi determinarea expunerii băncii faţă de debitor. atunci când acordă credite persoanelor juridice amintim: Managementul societăţii 170 . precum şi pe toată perioada de acordare a creditului. Volumul creditului nu poate fi oricât. iar în acest caz ratele dobânzii sunt fixe. Analiza nonfinanciară (calitativă) a firmei Evaluarea şi limitarea riscurilor în activitatea de creditare. poate apărea situaţia când banca negociază rata dobânzii. în funcţie de dobânda pieţei.000 lei) este foarte mic. până la restituirea acesteia. dacă bunurile aduse în garanţie sunt corespunzătoare din punct de vedere cantitativ şi valoric. Banca verifică periodic dacă utilizarea creditului acordat este în concordanţă cu prevederile contractuale. Oricât de bune ar fi garanţiile oferite de client. imprumutul va fi supus la plata unor sume majorate. În cazul neplăţii la scadenţă a oricărei sume datorate în baza contractului de credit încheiat. iar în acest caz dobânda va fi consemnată printr-un act adiţional la contractul de credit.În cazul de faţă.

A. fie acesta se prezintă la sediul firmei pentru ridicare. Profilul de activitate al societăţii îl reprezintă producerea de mijloace de transport auto (remorci şi semiremorci de la 0. respectiv 50 %) îndeplinesc rolul de manageri. specialitate transport autovehicule.5 t). caroserii. utilaje. Livrarea se face prin două modalităţi: fie este transportată remorca direct la domiciliul beneficiarului. Asigurarea cu materii prime Firma are parteneri de afaceri cu care lucrează constant. firma apelând destul de rar la importuri de materii prime (excepţie: tabla zincată de 2mm – import Belgia). ceilalţi 3 reprezintă personalul auxiliar cu atribuţiuni administrative. Cei doi asociaţi care deţin toate părţile sociale (50%. contabilitate şi de secretariat). iar preţurile sunt exprimate în euro. iar pe de altă parte creşterea ponderii pe piaţă cu cel puţi 20 %. Ponderea exportului de remorci din totalul activităţilor de desfacere este de doar 1 %. Unii angajaţi au participat la cursuri de speciale de pregătire profesională organizate de Direcţia de Muncă şi Protecţie Socială precum şi în străinătate (S. producerea de mijloace de utilitare pentru camion.. Relaţia firmei cu banca la care s-a solicitat creditul Volumul încasărilor şi plăţilor zilnice efectuate prin intermediul băncii este foarte mare. Nivelul de pregătire al acestora este corespunzător postului ocupat. fiecare post deţinând o “fişă a postului” cu toate atribuţiunile aferente. ceea ce implică respectarea termenelor stabilite cât şi plata comisioanelor şi speselor bancare practicate. se constată necesitatea angajării în următoarea jumătate de an a încă 4 muncitori calificaţi precum şi a unui inginer mecanic. Asigurarea desfacerii Firma procedează iniţial la încheierea contractului de vânzare cu cumpărătorul şi abia atunci începe producerea bunului care face obiectul contractului.5 t la 3. Furnizorii sunt în proporţie de 90 % firme din ţară. în funcţie de amploarea comenzii). o cât mai bună colaborare. în ceea ce priveşte relaţia cu banca. fiecare dintre ei având atribuţii în cadrul firmei bine stabilite. oferă reduceri de preţuri de până la 15 %. aceasta constând pe de o parte în construirea unei hale în afara oraşului.U. Ponderea exportului Firma nu lucrează aproape deloc cu clienţi externi. Analiza economico – financiară pe bază de bilanţ a firmei 171 . Timpul mediu de rezolvare a unei comenzi este de 20 zile (acesta poate fi chiar mai mare. Germania). Firma şi-a stabilit strategia de dezvoltare pe termen mediu şi lung. Firma are drept obiectiv. Furnizorii de materii prime cu care lucrează permanent.Firma deţine în prezent doar 18 angajaţi (din care direct productivi 15. utilitare furgon. Sub aspect managerial. deoarece pe piaţa internă există deocamdată suficienţi cumpărători.

Situaţia netă a firmei (SN) SN = Total activ – Datorii nerambursate. TN = FR – NFR = Active circulante – Datorii pe termen scurt – (stocuri + creanţe – datorii de exploatare). Aceşti indicatori. Valoarea pozitivă a acestui indicator denotă o situaţie a firmei foarte bună. dar nu lipsiţi de interes.70. Calculul trezoreriei nete Dacă: TN – trezoreria netă.827 mii lei. receptivitatea şi promptitudinea partenerului.404 – 408. Indicatori de performanţă financiară Indicatorii solvabilităţii 172 .520 mii lei. Analiza prin indicatori Indicatorii. conferă noţiunii de bonitate o imagine reală.066 = 2. Acest deficit trebuie acoperit printr-o linie de credit. Fondul de rulment se exprimă în valoare absolută. se regăsesc în bilanţul şi contul de profit şi pierdere ale firmei. dacă ar fi transformate în numerar.Noţiunea de bonitate a unei firme redă capacitatea acesteia de a-şi acoperi obligaţiile care urmează să şi le asume prin semnarea contractului de credit. Elementele de bază în determinarea indicatorilor economici şi financiari pentru calculul bonităţii. SN = 410.911) = . FN – fondul de rulment. li se mai adaugă şi alţi factori adiacenţi.586 – 408. TN = 391. cum sunt: corectitudinea. asigurând în acelaşi timp fondurile necesare continuării activităţii şi realizării de profit. După calculul acestora este necesară o comparare cu indicatorii din perioada anterioară. cu atât mai mult cu cât ea a crescut de la un an la altul. Fondul de rulment arată cu cât. pentru ca analistul să-şi facă o imagine cu privire la evoluţia în timp a firmei.075 – 251. Evaloarea corespunzătoare a indicatorilor financiari reprezintă cea mai frecvent utilizată tehnică a analizei financiare. NRF. Aceasă sumă va fi utilizată lunar pentru achiziţionarea de materiale în vederea realizării producţiei. Pentru exemplificare ne vom folosi de cifre care nu se regăsesc în activitatea vreunei firme.necesarul de fond de rulment. Acestor factori. Firma va solicita o linie de credit din partea băncii în valoare de 20 mii lei. sunt instrumente matematice. utilizate în analiza financiară care reduc imaginea simplificată a multiplelor relaţii care condiţionează capacitatea unei firme de a se dezvolta.066 – (186.oo1 + 120. echitatea. respectiv activele curente ar putea acoperii pasivele curente. elemente care completează în ansamblu imaginea bonităţii clientului.

586/2100•100 = 19. realizându-şi producţia doar pe bază de comenzi ferme şi nerealizând producţie de serie.066 – 38)/0*100.236 = 0. Solvabilitatea patrimonială are în acest caz valoarea de 100 %. În cazul firmei analizate.568.01388 Acest indicator reflectă profitul câştigat pe o unitate de vânzări. 3) Solvabilitatea patrimonială = (capital propriu + provizioane pentru riscuri şi cheltuieli)/(capital propriu + provizioane pentru riscuri şi cheltuieli + credite total)*100. firma nu a operat o majorare a capitalului social.779/1. acest indicator nu se poate calcula pentru că firma nu lucrează cu stocuri. Valoarea mică a acestui indicator nu reflectă o situaţie finaciară proastă a firmei.671. Indicatorii rentabilităţii (profitabilităţii) Profitabilitatea (rentabilitatea) firmei se referă la capacitatea acesteia de a realiza profit. Activele rapide reprezintă mărfurile vândute pentru care contravaloarea urmează a se încasa. Rentabilitatea în funcţie de capitalul propriu = 21779/2520•100 = 864. 173 . se deduce o solvabilitate patrimonială foarte bună. Indicatorul de acoperire a stocurilor = (408. indicatorul de acoperire a creanţelor arată în ce mmăsură datoriile pot fi acoperite cu capital social. deoarece firma nua mai contractat nici – un împrumut de la o altă bancă şi nici nu a constituit provizioane pentru riscuri şi cheltuieli. este foarte importantă aprecierea flexibilităţii financiare a firmei.71 În situaţia în care se apelează la un credit bancar. Acesta ne indică în procente care este valoarea stocurilor care trebuie vândute pentru a acoperi datoriile curente.Solvabilitatea redă capacitatea firmei de a face faţă achitării obligaţiilor faţă de terţi. 2) Rentabilitatea în funcţie de capitalul propriu se calculează ca raport între profitul net şi suma capitalului propriu şi provizioanele pentru riscuri şi cheltuieli. Valoarea acestui indicator este aşa de mare pentru că de la înfiinţare. indicatorii solvabilităţii sunt instrumente matematice care permit cuantificarea evoluţiei elementelor care compun acest proces şi anume: 1) Indicatorul de acoperire a stocurilor = (pasive curente – active rapide)/stoc*100. Societatea a reinvestit aproape tot profitul obţinut din activitatea de vânzare. dar este un aspect pe care societatea îl are în vedere ca obiectiv pe termen mediu. 2) Indicatorul de acoperire a creanţelor = pasive/capital•100 Indicatorul de acoperire a creanţelor = 410. Exprimând riscul financiar.24 %. Randamentul vânzărilor = 21. Ca urmare. deci este o imagine a eficienţei activităţii firmei. Ea se poate calcula prin intermediul mai multor indicatori: 1) Randamentul vânzărilor = profit net/vânzări nete. Ca urmare.

174 .572. Lichiditatea imediată = (Active – stocuri)/Datorii pe termen scurt•100 = = (391. Re = Masa profitului/valoarea producţiei exprimată în preţul de vânzare • 100. Valoarea acestui indicator este identică cu valoarea rentabilităţii în funcţie de costuri.404 – 186.738•100 < 1.558.349•100 = 101. Gradul de acoperire = 1. Limita minimă a acestui indicator ar trebui să fie de 80 %.066•100 = 50. 4) Rentabilitatea economică (Re). În plus. cu atât se prefigurează o situaţie bună a firmei de a genera profit. Rc = 21. în capitalul firmei sunt cuprinse pe lângă capitalul social numai rezervele (420 mii lei) şi rezultatul exerciţiului anterior.001)/408. Rf = Beneficiu/Capitaluri (proprii+împrumutate) • 100.779/1. 6) Relaţia capitalurilor (Rc). Se exprimă procentual.556. se calculează ca raport dintre veniturile încasate şi cheltuielile aferente veniturilor încasate.520•100 → este o valoare foarte mare din motivul exprimat mai sus.72 %. restul formulei fiind identică. referitor la capitaluri.572.225/1. Rc = Cifra de afaceri/Capitaluri.893•100 = 0. Rf = 21779/2520•100 =864.24 %. Aceasta rezultă din faptul că în ambele cazuri un termen de la numitor este 0. Dar. 3) Rentabilitatea în funcţie de costuri (Rc) se calculează ca raport între profit şi costuri totale. Rc = 1. Indicatorii lichidităţii Aceşti indicatori se referă la capacitatea firmei de a onora obligaţiile financiare scadente şi reluarea cheltuielilor de exploatare. valoarea foarte mare obţinută pentru acest indicator. 2) Gradul de acoperire a cheltuielilor din venituri.335 %. Cu cât este mai mare valoarea acestui indicator.893/2. Re = 21.014 %.779/1. Acest indicator redă capacitatea firmei de a face faţă plăţilor exigibile prin active cu lichiditate rapidă sau ce se pot transforma în lichidităţi la termene foarte scurte (maxim o lună). face ca acesta să nu fie foarte relevant în cadrul analizei situaţiei financiare a firmei. ceea ce denotă diferenţa enormă care există între costurile anuale şi profit.Acest indicator exprimă capacitatea firmei de a pune în valoare capitalul investit şi de a genera un câştig net. 5) Rentabilitatea financiară (Rf). 1) Lichiditatea imediată se exprimă ca raport dintre activele lichide şi datoriile pe termen scurt.585.

Acest indicator arată capacitatea firmei de a face faţă plăţilor exigibile prin active ce se pot transforma în lichidităţi. dar nu foarte bună de acoperire a cheltuielilor totale din veniturile încasate. indicatorii reflectă date istorice şi astfel nu indică corect perspectivele financiare viitoare ale firmei. Ac – active circulante. * În finalul calcului acestor indicatori. constatăm o situaţie foarte bună în ceea ce privesc plăţile exigibile prin active. dar se mai ştie că apropiindu-se de zero. limita maximă admisă fiind de 60 %. În al doilea rând. În primul rând. trebuiesc precizate cel puţin două carenţe în legătură cu analiza lor. gradul de îndatorare al firmei sacde tot mai mult. Un grad de îndatorare bun este atunci când valoarea acestui indicator este de aproximativ 30 %. 175 . Aceşti indicatori surprind modificările în performanţă sau identifică tendinţe. Unde: RLC – rata lichidităţii curente. Prin urmare. în timp scurt (maxim 12 luni). Gradul de îndatorare = 408. vom prezenta în continuare una dintre metodele cel mai des utilizate pentru analiza falimentului.586•100 = 99. 3) Gradul de îndatorare se exprimă ca raport între datoriile totale şi activele totale deţinute de firmă. Nivelul optim al indicatorului este 100 %.066/410. Având în vedere apropierea de 100 %. înseamnă că firma are un grad de îndatorare mare. Acest indicator ne arată ponderea datoriilor în totalul surselor firmei.91 %. solicitarea firmei de a beneficia în viitor de o linie de credit de 200 milioane lei. Este vorba de “Metoda Z”.38 %. banca poate recurge şi la calculul unor indicatori care determină probabilitatea apariţiei rescului de faliment în perioada următoare. rezultă că firma poate să-şi acopere tot mai bine cheltuielile.Aceasta arată că firma are o capacitate destul de bună. Valoarea lui în cazul firmei analizate este de 95. Acest indicator se determină cu ajutorul relaţiei: RLC = Ac/DTs•100. dar nu califică definitiv o firmă. DTs – datorii pe termen scurt. În vederea realizării unei viziuni mai ample asupra firmei. indicatorii nu consfinţesc reguli sau aprecieri definitive despre administrarea unei firme. De aceea se justifică înr-un fel. 4) Rata lichidităţii curente (RLC). Când valoarea acestui indicator este mai mică de 100 %. Evaloarea riscului de faliment Pentru a realiza o analiză cât mai completă.

779-14.207)/410.01844 + 3. la firma pusă în discuţie. În cazuş acestui indicator.6545 + 0 + 1. relevă starea iminentă sau nu de faliment a firmei. x3 = profit înainte de impozitare/total active = 26.586 = 0. vom considera valoarea acestui indicator zero. .152866. nu se pune problema de credite pe termen lung. măsoară flexibilitatea de acţiune a firmei. 1.6• x4 +1. neexistând riscul de faliment pe următoarea perioadă.4• x2 +3. Z > 3.8 < Z < 3 → situaţie deficilă a firmei. Această valoare (7.8 → relevă o stare de faliment iminentă. Deci. x4 = valoarea de piaţă a capitalului subscris şi vărsat/datorii pe termen lung (>1).2•0. . exprimă capacitatea internă de finanţare a obiectivelor de dezvoltare a firmei. prezintă următoarea relaţie generală de calcul: Z = 1. . Z= 1.404 – 2.4•0.01844. Z > 3 → situaţie financiară bună. x4 . În această relaţie.586 = 0.2• x1 +1. cu posibilitatea realizării falimentului.3• x3 +0. x2 = profit reinvestit/total active = (profit net – dividende)/total active = = (21. x2 .9471.2• x1 +1.152866) relevă o situaţie financiară a firmei foarte bună. x5 = cifra de afaceri/total active = 1.586 = 0.572. x1 = capital circulant/total activ = [active curente (circulante) – pasive curente (circulante)]/total active = (391.8308 “Mărimea Z” se calculează pe baza indicatorilor prezentaţi mai sus. .3• x3 +0. x3 .3•0.indicatorul x5 este un indicator de eficienţă a utilizării activelor prin prisma efectului economic datorită cifrei de afaceri a firmei. mărimea indicatorului situând-o într-o poziţie imposibilă de a da faliment pe o perioadă relative lungă. x5 sunt indicatori economico – financiari. iar constantele exprimă într-o măsură semnificativă ponderea sau importanţa variaţiei în logica economică a riscului de faliment. 176 .06545.6• x4 +1. Interpretarea mărimii. = = 1. Z ≤ 1.550)/410. Aceşti indicatori economico – financiari luaţi în calcul la determinarea mărimii “Z” sunt următorii: . măsoară nivelul de îndatorare al firmei prin credite pe termen lung.4• x2 +3.947 + 1. În consecinţă.8308 = 7.indicatorul x4 .586 = 3.0• x5 .indicatorul x1 .Mărimea “Z” sau “funcţia lui Altman”.893/410.indicatorul x2 . variabilele x1 .0• x5 .indicatorul x3 are semnificaţia de rată a rentabilităţii sau de eficienţă a utilizării activelor.0•3.876/410.

În cazul de faţă. din care: . Lichiditate imediată 3. Managementul firmei 2. creditul este inclus în categoria “creditului în observaţie”. Prin urmare. în baza acestui punctaj.806 mii lei. Ponderea exportului 4.C.187 mii lei. suma este 32.24 % 101. Performanţă generală Valoare 99.R.L.05. Asigurarea cu materii prime 5. Garanţii oferite de clienţi D. Punctaj general E. Prin însumarea punctajelor aferente indicatorilor financiari se obţine nota finală. Aceasta înseamnă că firma se include în categoria clienţilor băncii. 0 4 10 10 8 32 45 10 0 5 5 4 69 20 121 Bun Bună. Gradul de îndatorare 2. Solvabilitate patrimonială 4. Punctajul general este de 121. 177 . Sinteza indicatorilor avuţi în vedere la calculul punctajului: Indicatori: A. inclusiv faţă de buget. a chelt. Rentabilitate f-cţie capital propriu 5. Situaţia creanţelor şi datoriilor S. 1. din venituri Total A B. la 31 decembrie (anul de calcul): I. din care: 1. * Datoriile faţă de terţi.furnizori 25. Coeficientul aferent constituirii provizioanelor specifice de risc pentru această categorie este de 0. Asigurarea desfacerii 6. cu performanţă generală bună. “CONF-PROD” S. Aprecierea serviciului datoriei F. Financiari.Notă: Dezavantajul acestei metode constă în faptul că modelul nu ia în calcul (considerare) modificările iminente ale mediului în care firma îşi desfăşoară activitatea. Sibiu. Profilul activităţii 3. sunt de 40. Gradul de acop. Relaţia firmei cu banca Total B C. Total angajamente faţă de terţi cu termene de exigibilitate sub un an: * Faţă de alte bănci = 0 lei.38 % 50.72 5 Clasă Punctaj în obs.33 % 100 % 864. Calitativi.

firma s-a dovedit a fi un client fidel al băncii. 456 mii lei.impozit pe profit .materiale consumabile 88 mii lei. Creanţele firmei cu termen de lichiditate a activelor sub un an: * Sunt reprezentate numai de clienţi = 12.taxa ape valoarea adăugată . din comisioanele plătite pentru operaţiunile derulate prin intermediul băncii.L. firma nu a constituit provizioane. în apreciera de faţă ne vom rezuma în a spune că sumele sunt destul de mari şi la un nivel aproximativ constant în fiecare lună. În ceea ce privesc cheltuielile financiare. 178 . Rezultatul financiar la sfârşitul anului a fost de 9.119 mii lei).204 mii lei. . Ca urmare a depunerilor încasărilor la această bancă. Aprecieri asupra modului de lucru cu Banca Comercială “c”.materii prime 17. deşi s-ar părea că ar fi indicat datorită nivelului cheltuielilor rezultate din diferenţele de curs valutar (904 mii lei). “CONF-PROD” S. precum variază în funcţie de suma rulată.817 mii lei.423 mii lei. 14. .C. firma va beneficia tot de la această bancă în scurt timp. avem: .693 mii lei.oo1 mii lei. de o linie de credit în valoare de 20 mii lei. Pe parcursul acestui an.obiecte de inventar 1.793 mii lei.500 mii lei.718 mii lei. 509 mii lei.creditori diverşi 1.datorii cu personalul şi asig. în principal. Sucursala Sibiu. sumă ce va fi folosită în fiecare lună pentru achiziţionarea de materii prime şi materiale.075 mii lei. firma a obţinut venituri din dobânzi în sumă totală de 1. Cheltuielile financiare au constat. Nota de analiză a garanţiilor I. 10.decontări cu grupul . Acest rezultat pozitiv se datorează (în special) încasărilor firmei din dobânzi şi volumului mare de alte venituri financiare (9.clienţi creditori . II. 619 mii lei. Situaţia stocurilor şi a producţiei în curs de execuţie Din totalul stocurilor de la sfârşitul anului de 186. Din acest motiv.alte datorii . Sucursala Sibiu S. Obiectivul analizei îl reprezintă stabilirea valorii garanţiei prezentate băncii precum şi calcularea gradului de acoperire a creditului. Deoarece nivelul sumelor rulate prin intermediul băncii sunt confidenţiale. Sibiu şi-a deschis contul curent la Banca Comercială “C”. Comisioanele diferă de la un tip de operaţiune la altul. sociale .R. cu un an înaintea solicitării creditului..

.întocmirea contractului de credit.000/100.N.conductele de apă şi de gaz trec prin faţa terenului. l = 15 m. prin discutarea şi analizarea dosarului în cadrul Comitetului de credite. Valoarea creditului = 100.dimensiune: L = 40 m.plasare: la 500 m de localitatea “S”. 000 lei. . Terenul se află în proprietatea firmei încă de la înfiinţare. III. . Valoarea garanţiei = 170. fiind aproape plană.. referatul se prezintă spre aprobare Comitetului de Analiză a Creditelor. că utilităţile sunt foarte aproape. Perioada maximă de timp în care trebuie rezolvată cererea de credit depusă de client este.II. → Suprafaţa = 600 m. Se urmăreşte diversificarea portofoliului de credite în sensul acordării de credite persoanelor juridice din sectoare diferite de activitate ale economiei naţionale şi respectarea prevederilor B. Gradul de acoperire a creditului = valoarea garanţiei/valoarea creditului = 170. indiferent de sumă şi competenţă. al unităţii bancare teritoriale care a întocmit documentaţia.sursa de energie electrică de înaltă tensiune se află la 80 m. pe de o parte.000 lei.000 = 1.7 → fără a se ţine cont de nivelul dobânzilor ce trebuiesc plătite.p.înregistrarea şi inscripţionarea contractului de garanţie imobiliară şi/sau mobiliară.încheierea contractului de asigurare a bunului ipotecat/gajat şi cesionarea dreptului de despăgubire în favoarea băncii. se află la şoseaua naţională şi traficul în zonă este foarte. de 7 zile lucrătoare de la data depunerii acesteia la unitatea bancară teritorială care îl desăvârşeşte. decizia de acordare a creditului va fi luată numai atunci când se estimează că probabilitatea rambursării împrumutului de către client va depăşi probabilitatea de nerambursare. care vor prelua firma şi vor trece la urmărirea folosirii creditului. Datorită faptului că terenul. cu deschidere la drumul naţional. Gradul de acoperire a creditului: Valoarea garanţiilor este dată doar de garanţia imobiliară.suprafaţa: fără denivelări. terenul pe care urmează să se construiască hala.000 lei. Obiectul analizei Firma a prezentat drept garanţie. în legătură cu împrumuturile acordate unui singur client. se procedează la: . . acesta a fost evaluat de experţii băncii la valoarea de 170. S-a rezumat doar la valori imobiliare pentru că valoarea împrumutului este destul de mică şi nu este necesar să se prezinte garanţii foarte multe (sau cu valoare foarte mare). serviciului) de credite. iar pe de altă parte. . Negocierea şi aprobarea creditului După însuşirea de către şeful compartimentului (biroului. . Date de identificare a terenului: . care nu pot depăşi 20 % din capitalul propriu al societăţii bancare. În urma analizei efectuate de lucrătorii băncii. După aprobarea creditului. Inspectorul (ofiţerul) de credite trimite o copie după cele trei contracte Serviciului (biroului) de urmărire credite şi Serviciului (biroului) clientelă. 179 .R.

”CONF-PROD” SRL nu figurează la data prezentei în Fişierul Naţional al Persoanelor cu Risc.C.toate obligaţiile pe care firma le-a avut faţă de bancă. Societăţii Comerciale “CONF-PROD” SRL Sibiu. în vederea achziţionării structurii metalice a unei hale.în decizia de acordare a creditului. a fost faptul că firma a obţinut în acest an locul III la categoria de firme mici “Constructoare de maşini şi construcţii metalice”. le-a achitat la termen. . cu avantajele şi dezavantajele sale: .000 lei. firma urmează să-şi crească capacitatea de producţie cu cel puţin 50 % pe termen scurt şi cu 70. neexistând posibilitatea rămânerii pe stoc a unor bunuri .„aur-devize”. câteva dintre condiţiile agreate de bancă: * acordarea unui împrumut de 100.Prezentăm în continuare. precum şi: valoarea indicatorilor financiari calculaţi. . * condiţiile creditului: suma = 100. ceea ce conduce la creşterea costurilor bunurilor obţinute.în prezent.000 lei pe o perioadă de un an. . neînregistrând restanţe. Banca Comercială “C” Sucursala Sibiu a decis în final acordarea creditului de 100. * alte aspecte relevante: . rata dobânzii = 11 %. . * S.„devize”. Cererea pentru acest tip de produse este în continuă creştere. Prezentaţi principalele momente ale evoluţiei Sistemului Monetar Naţional al României. * garanţii oferite: terenul. . activitatea se desfăşoară într-un spaţiu cu chirie. * Întrebări recapitulative şi teste de autoevaluare: 1. 180 .5 % pe termen lung.000 lei pe o perioadă de un an cu o rată a dobânzii de 11 % pe an.000 lei. . * firma îşi desfăşoară în prezent activitatea (atât cea productivă cât şi cea administrativă) într-un spaţiu cu chirie.„aur-lingouri”.„aur-monedă”. având în vedere tendinţa generală de îmbunătăţire a sectorului industrial. . scopul folosirii creditului.firma îşi desfăşoară activitatea pe bază de contracte ferme. Calitatea produselor efectuate este foarte bună.se au în vedere relaţiile bune în care banca se află cu firma. . condiţiile economice actuale. nu lipsit de importanţă. garanţiile oferite. 2. care a fost evaluat la o valoare de 170. * Având în vedere toate cele prezentate mai sus. Caracterizaţi pe rând cele patru sisteme monetare.prin construcţia halei.

constituie un instrument al politicii monetare practicate de BNR ? 22. 25. dar şi ale Sistemului Monetar European. Ce este convertibilitatea monetară. C. 7. Prezentaţi. Prezentaţi. Faceţi o scurtă prezentare a Băncii Centrale Europene. Cum se manifestă concurenţa bancară în localitatea unde vă desfăşuraţi activitatea ? * Bibliografie selectivă: 1. 5. 3. 6. Tratatul de la Maastrcht şi momentele sale următoare. 9. Banca Internaţională de Reconstrucţie şi Dezvoltare) pentru economia mondială. Moneda electronică. Bucureşti. I. Care este rolul Instituţiilor Monetare Internaţionale ? 12.) – “Tratat de management financiar – bancar”. dar cursul de schimb. Didactică şi Pedagogică. Bucureşti. Bogdan (coord. 8. N. 181 .3. Care este rolul Instituţiilor Monetare Europene ? 13. Bucureşti. Banca Mondială. * 17. Prezentaţi implicarea acestor instituţii în economia ţării noastre. 14. Care este rolul şi scopul instituţiilor monetare internaţionale (Fondul Monetar Internaţional. Este inflaţia un fenomen monetar? → Explicaţi. o nou formă a monedei de schimb ? * 10. 23. 2003.Andrei – „Euro”. Rata dobânzii. Liviu C. dar pentru economia României. Editura Didactică şi Pedagogică R. Ed. 2. 2006. 11. 4. C. Care este rolul creditului într-o economie ? Dar al economisirii? 19. Ed. ţară membră a Uniunii Europene. pe scurt. Prezentaţi aceste fenomene legate de evoluţia „leului” pe teritoriul României. Floricel . Ce tipuri şi forme de credit cunoaşteţi ? 18. Bănci şi Politici monetare”. Bucureşti. avantaje şi dezavantaje din perspective monetare. Bănci”.. 16. Dardac. Editura Economică. Basno. Teodora Carmen – “Monedă. 1994.A. 24. C. constituie un factor decisiv în procesul de creditare ? Daţi exemple în acest sens de la mai multe bănci. Care este rolul BNR ? 15. Ce înţelegeţi prin dobânda reală ? Dar prin dobânda nominală ? 21. pe scurt. Credit. Prezentaţi principalele aspecte ale Conferinţei de Bretton Woods. Economică. principalele operaţiuni ale unei bănci comerciale. Care este rolul ratei dobânzii în activitatea de creditare ? 20. România. funcţiile BNR. Basno.“Monedă. la aceeaşi firmă solicitantă. Comparaţi un tip de credit acordat de trei bănci diferite. 4. Faceţi o analiză comparativă a ofertelor de credite la cinci bănci diferite. Care sunt avantajele şi dezavantajele monedei unice europene „Euro”. 2002. Rol şi scop. Rata dobânzii. Evidenţiaţi principalele momente ale Sistemului Monetar Internaţional.

Ionescu.) – “De la Roma la Maastricht”. Editura Phsihomedia. T. 1982. V.) – “Băncile şi operaţiunile bancare”. Ed. Economică. Anghel. Enciclopedică. 20. Ruscanu – “Băncile în economia românească 1774 – 1995”. 2001. Roşca – “Monedă şi credit”. J. Ediţia a II – a. A. Ed.“Tratat de monedă”. M. 21.C. Gh. Paris. 1940.5. Brăila. Alma Mater. 2005. I şi vol. Dumitrescu . I.“Gestionarea bancară”. Marin (coord. Şt. 1999. 7.Ioana Mihaela Pocan – „Politicile monetare şi piaţa de capital în România”. Manolescu – “Moneda şi ipostazele ei”. Cartea Românească. 18. Bucureşti. Bucureşti. Ed. Editura C.“Istoricul Băncii Naţionale a României (1880 – 1924)”. vol. Ed.G. . Ed. F. 2002. 1987. 26. Ed. M. Gh. Economică. C. C. 8. Ed. Ed. . Masson – “Creditele bancare pentru întreprinderi”. Kiriţescu. Pintea. Madgearu – “Evoluţia economiei româneşti după războiul mondial”. Kiriţescu – “Moneda – Mică enciclopedie”. 1925. Slăvescu – “Marea finanţă din România în vreme de război”. Ed. 25. Ed. 24. Bucureşti. Independenţa Economică. 1996. Academiei Române. Vasile Dedu – „Gestiune şi audit bancar”. Stoica – “Management bancar”. C. 1994. 1995. ediţia a III –a. Bucureşti. 2006. Sibiu. Bucureşti. 1997. Negruş – “Plăţi şi garanţii internaţionale”. 22. vol. 2005. Cultura Naţională. II. 1982. 20.Bucureşti. 1996. Editura Economică. Cluj – Napoca.M. Sarmis. OECD. Bucureşti. Jinga – “Moneda şi problemele contemporane”. Bucureşti. Bucureşti. mică enciclopedie”. 1981. 1948. BECK. . 2008. M. Editura Economică. 1931. 23. S. Ed. Dănilă – „Managementul lichidităţii bancare”. Negruş (coord. Ed. Ştiinţifică şi Enciclopedică.H. V.C. Economică. 19. Bucureşti. M. 13.“Tratat de bancă”. Ed. Bucureşti. Economică. 6. Dumitrescu . Ediţia a doua. . Didactică şi Pedagogică. Ed. 10. 11. Dănilă. Băncile şi Creditul”. Bucureşti. 1998. E. Bucureşti. Dacia. Peutrioli – “Le controle prudential des banques”. 1997. C. Sibiu. Drecin . Bucureşti. Bucureşti. 1920. R. M. II. RAO International Publishing Company. 9. Moga . L. Bucureşti. 14. Bucureşti. N. 182 . 1999. Cluj – Napoca. 1996 12. M. 16. Ed. L. V. Cerna – “Unificarea monetară în Europa”.“Căile stabilităţii monetare”. Economică. D. Dacia.“Gestiune bancară”.Banca “Albina” din Sibiu. I. Bucureşti. 1993. Bucureşti. Cluj – Napoca. 15. Expert.“Moneda. Independenţa Economică. Ed. Dobrescu – “Băncile. Ed. 17.

28.The MIT dictionary of Modern Economics. circulare.C. O. * .U. “Financial sector reforms. Sibiu. I . 2004. credite: Profil: economic Specializare: CIG. Cambridge. Legea nr.“Neoliberalismul”. third edition. completată şi modificată prin Legea nr. Bucureşti. economic growth and stability. Şt. moneda unică: între naţional şi internaţional”.ro: norme. Ed.II Anul: II. 1027/2006 şi respectiv 480/2007).O. dr. Economic Development Institute. Experiences in selected Asian and Latin American countries”. regulamente.al României nr. Zeletin . Washington D. 99/2006 privind instituţiile de credit şi adecvarea capitalului aprobat. 227/2007 (M. ILIE MOGA Forma: scurtă durată Ciclul: I. * . Site-ul www. Massachussetts. UNIVERSITATEA “LUCIAN BLAGA” din SIBIU Facultatea de Ştiinţe Economice Catedra de Finanţe – Contabilitate PROGRAMA ANALITICĂ Denumire: MONEDĂ ŞI CREDIT Cod: Titular curs: Lector univ. 2 h / săpt. curs 2 h / săpt. Continent.G. Tip de disciplină: obligatorie Categoria formativă: de specialitate 183 .27. 1927. 1986. instrucţiuni precizate în conţinutul volumului. Pearce. edited by Shakil Faruqi. privind Statutul BNR. Nr. Toma – “Euro. şi sem. R. The MIT Press.World Bank. nr. sem. 1994. 312/2004. edited by David W.bnr.

în vederea realizării unui climat economic cât mai performant pentru toţi participanţii la mediul economic şi social. 2 Nr. metodelor şi politicilor din sfera monetară şi de credit. Totodată fenomenele şi procesele de ordin bancar reprezintă unele dintre cele mai spinoase probleme dar în acelaşi timp şi unele dintre cele mai importante. băncile ca” instituţii” specializate. iar o activitate bancară se caracterizează prin atragerea de depozite sau alte fonduri rambursabile de la public şi acordarea de credite în cont propriu. realizarea unui echilibru economic general. Trecerea la economia de piaţă a României (de exemplu) a presupus adoptarea unui mix de politici macro şi micro economice care să permită realizarea unei stabilizări la nivel general respectiv. În principal se are în vedere: -reliefarea principalelor teorii şi politici monetare şi de credit actuale şi rolul lor în reglarea masei monetare şi de credit în economie. rolul important de a face legătura directă între acestea şi operatorii economici de pe piaţă. acela al obţinerii profitului bancar. -prezentarea rolului de reglare a băncilor prin intermediul instrumentelor. crt. băncilor le revine în continuare. CONTINUT ŞI PLANIFICARE CALENDARISTICĂ: Nr. acţiunii şi efectelor instrumentelor. de a acţiona pentru orientarea şi conducerea proceselor economice la nivel naţional. În fine. Prin urmare. ore 3 184 . -relevarea funcţionalităţilor. băncile sunt „instituţii de credit cu vocaţie universală” care pot desfăşura activităţi conform legii.OBIECTIVE : În condiţiile actuale ale economiei de piaţă concurenţiale. metodelor. 0 TEME DE CURS 1 Săpt. politicilor folosite în relaţiile bancă – operator economic şi prezentarea cadrului de acţiune corespunzător. au rolul de a organiza şi realiza împrumuturile (de a le gestiona) cu un scop bine definit. did.

1 1. Inovaţiile financiare şi evoluţia sistemului bancar. Cererea de monedă. 2. -studii de caz. TEME DE SEMINAR 2 Sistemul monetar contemporan. Banca Centrală. 3. 1112 4 7. Conceptul de monedă Circulaţia monetară. Sistemul monetar naţional.1. Intermediarii financiari şi potenţialul de credite. 7-8 4 5. Băncile şi instituţiile de credit asimilate. Instituţii de credit şi financiare de specialitate. crt. Structurile instituţionale. Oferta de monedă. 3 1-3 410 4 6 14 185 . 5-6 4 4. Plasamente de capital. 2. Indicatorii bancari de performanţă. Strategii de gestionare a riscurilor bancare 1314 4 Nr. Trezoreria. Dobânda şi rata dobânzii. Cantitatea de monedă. Echilibrul monetar. Creditul în economia contemporană: -conţinut. 1-2 4 3-4 4 3. Conceptul de credit şi formele acestuia. -caracteristici. 910 4 6.

al României nr.referat şi participare la seminarii = 20%. completată şi modificată prin Legea nr. • MODUL DE NOTARE: . 2006. moneda unică: Între naţional şi internaţional”. 1027/2006 şi respectiv 480/2007). 1112 1314 4 4 * EVALUAREA CUNOŞTIINŢELOR VA LUA ÎN CONSIDERARE: . .„Monedă şi credit”. Barbu . 2004. Editura Economică.Gh. Editura Continent. Roşca . .„Moneda. „Monedă şi credit”. nr. 1996. Bucureşti. 186 .teste de control = 20%. Ed. Dumitrescu .examinare finală = 60%. E. Phsihomedia. Ed. Andrei – „Euro”. 2005.. Bucureşti 1997.Ilie Moga . bănci şi politici monetare. Economică. 99/2006 privind instituţiile de credit şi adecvarea capitalului aprobată.P. Academiei Române. T.activitatea la curs şi seminar.Fl. 312/2004. .O.Ioana Mihaela Pocan – „Politicile monetare şi piaţa de capital în România”.Ramona Toma – „Euro.N. lucrări de specialitate. .Liviu C. . Manolescu „Moneda şi ipostazele ei”. .„Căile stabilităţii monetare”.„Monedă. 2005. teme de casă.proiecte. Dardac. . . Bucureşti. băncile şi creditul”. privind Statutul BNR. Sibiu.U.D. . . 2008. Sarmis Cluj – Napoca.O. 4.T. Bucureşti. Sibiu. . Acte normative: . -studii de caz.rezultatul testelor pe parcursul semestrului. Editura Economică.A. R.Legea nr.”. . 2003. 227/2007 (M. Bucureşti. Ed. format electronic. 1993. Ed.G.-studii de caz. Inflaţia în economia de piaţă. BIBLIOGRAFIE SELECTIVĂ: .

Ilie Moga 2008/2009.Titular curs. 1st or 2nd semester. dr. Lector univ. 2 hours course/week. Form: Short-term Course: I. 2 hours seminars/week No of credits: Field: Economics Department: Management. MASTER CURRICULUM Name of the course: Currency and Credit Code: Professor: Ilie Moga Ph. Accountancy and Informatics Type of course: compulsory 187 . D. II Year: I.

policies in the relationship banking-economic operator and the proper background. banking activity means attracting deposits or other reimbursable funds and provide credits to the customers. Currency stability. • The importance of functionalities. 188 . The offer of the currency. methods. • CONTENTS • • • • • • • • • • • • Currency. Banking and Credit Institutions. Therefore. The demand for currency. The aim is to create a more proper economic climate for all the participants in the economic and social field. Credit and Financial Institutions. The Central Bank. The Treasury. Thus banking as financial institutions are meant to organize and control the loans with a well-defined purpose: to get the banking profit. • Banking importance and its instruments. Currency circulation. The amount of currency. Institutional Structures. methods and policies and its intervention in the economic processes in our country. In the same time the banking processes and transformations are the most delicate yet the most important problems. actions and instruments effect. banking system as ‘credit institutions with universal bent’ can function legally.Category: Economic Field OBJECTIVES In a competitive market economy. banking system keeps having the most important part as a direct intermediary between economic institutions and banking system itself. National currency system. Romania’s competitive market economy for example was a result of a mixture of macro and micro economic policies that created the general economic balance. it’s concept. We take into account mainly the following things: The most important theories and currency/credit policies and their major role in the currency and credit stability in nowadays economy.

Rosca. Ed Economica. Bucuresti . Strategies for risks administration. Phsihomedia. Currency and Credit. 2006 • Fl. Ed. Ed Continent.P. Bucharest. Financial intermediaries and the credit potential. Currency Policies and Capital Market in Romania. Assignments. Andrei. Dumitrescu. T. R. Banks and Currency policies. Sibiu.A. Economica.. Currency. Sibiu. REFERENCES TAKEN INTO ACCOUNT FOR THE FINAL EXAMINATION • • • The activity during the courses and seminar. Currency. Ways for currency stability. Ed. electronic course. Dardac. The result of the tests during the semester. Academiei Romane. 2004 • Ioana Mihaela Pocan.D. Ed. Interest and Interest Rate. 2008. modified with the Law no 227/2007 (Romanian MO no 1027/2006 and 480/2007) • Law no 312/2004 concerning the Romanian National Bank‘s Rules • 189 . unique currency: between national and international. 2005.. Strategies and banking Policies. Sarmis Cluj-Napoca. Barbu. Banking and Credit. 1996 • Ramona Toma. case studies. electronic course. Bucuresti.• • • • • • Efficiency banking indicators. • T. Currency and Credit. Euro. Credit concept and its forms. practical studies. Bucuresti. 2008. MARKING PROCESS • • • Final examination = 60% Tests = 20% Works and the activity during the seminars = 20% REFERENCIES N. Ed. Euro. E. Financial researches and the evolution of banking system. 2005 • Liviu C. 2003 • LAWS Government Bill of Law no 99/2006 concerning the credit institutions and adapting the approved capital. 1993 • Ilie Moga.

Ph. D 2008/2009 190 .Professor Ilie Moga.

Sign up to vote on this title
UsefulNot useful