P. 1
Moneda+si+credit (1) carte

Moneda+si+credit (1) carte

|Views: 1,328|Likes:
Published by Dobre Silviu

More info:

Published by: Dobre Silviu on Apr 28, 2011
Copyright:Attribution Non-commercial

Availability:

Read on Scribd mobile: iPhone, iPad and Android.
download as DOC, PDF, TXT or read online from Scribd
See more
See less

06/27/2013

pdf

text

original

MONEDĂ ŞI CREDIT

Lector univ. dr. ILIE MOGA

1

C U P R I N S Capitolul I 1. M O N E D A * Obiective …………………………………………………………………………..5 * Scurt rezumat ……………………………………………………………………...6 * Conţinutul capitolului …………………………………………………………….. 7 1.1. MONEDA ŞI ROLUL EI ÎN ECONOMIE.......................................... ………7 1.1.1. Privire istorică asupra monedei ....................................................................................... 8 1.1.2. Funcţiile monedei ............................................................................................. ………..13 1.1.3. Puterea de cumpărare a monedei, expresie a potenţialului economic .............................16 1.1.4. Stabilirea puterii de cumpărare a monedei, punct de plecare al întăririi monedei naţionale ....................................................................................................................18 1.1.5. Clasificarea semnelor monetare ......................................................................................20 1.1.6. Sistemul monetar ............................................................................................................21 1.1.6.1. Sistemul Monetar Internaţional ......................................................... ……………….23 1.1.6.2. Sistemul Monetar European .............................................................. ……………… 25 1.1.6.3. Sistemul Monetar Internaţional de la Bretton – Woods 1944.................................... 28 1.1.7. Convertibilitatea ............................................................................................... ………30 1.1.8. Cursul de schimb (cursul schimbului) ............................................................. ……... 34 1.2. CIRCULAŢIA MONETARĂ ............................................................... ……38 1.2.1. Tranzacţiile financiare şi rolul lor ............................................................................... 38 1.2.2. Circulaţia mărfurilor şi circulaţia banilor ......................................................... ……... 38 1.2.3. Schema dezvoltată a circulaţiei banilor ............................................................ ……... 39 1.2.4. Delimitări ale circulaţiei monetare ................................................................... ……… 41 1.2.5. Necesarul de monedă ..................................................................................................... 42 1.2.5.1. Definiţia şi criteriile de structurare a masei monetare ....................... ……………….42 1.2.5.2. Dimensionarea cantităţii de monedă în circulaţie ........................................................43 1.2.5.3. Dimensionarea circulaţiei monedei cu ajutorul balanţei veniturilor şi cheltuielilor populaţiei…… ............................................................. ……………………………………….47 1.2.6. Viteza de circulaţie a monedei ....................................................................................... 48 1.2.7. Dimensionarea ofertei de monedă .................................................................................. 48 1.3. ECHILIBRUL MONETAR ............................................................................ 50 1.3.1. Echilibrul şi dezechilibrul economic .................................................................. ………51 1.3.2. Echilibrul monetar şi interpretările alternative .................................................. ……….52 1.3.3. Premisele asigurării echilibrului monetar .......................................................... ……….52 1.3.4. Moneda şi inflaţia ............................................................................................... ………54 1.4. SISTEMUL MONETAR NAŢIONAL AL ROMÂNIEI ............................... 55 1.4.1. Formarea şi caracteristicile sistemului monetar românesc ............................................. 55 Primii „lei” …………………………………………………………………..............56 1.4.2. Privire istorică asupra sistemului monetar românesc ........................................ ……….56 *Leul greu (nou), ultimul ban românesc ? .................................................. ……...63 1.5. TEORII MONETARE ..................................................................................... 64 5.1. Concept şi consideraţii generale privind teoria monetară ................................................ 64 5.2. Principalele teorii monetare ............................................................................................. 66 * Cuvinte cheie …………………………………………………………………….. 69 Capitolul II B Ă N C I L E * Scurt rezumat …………………………………………………………………….. 73 * Obiective …………………………………………………………………………. 73 * Conţinutul capitolului ……………………………………………………………. 74 2.1. ACTIVITATEA BANCARĂ ................................................................ ………74 2.1.1. Privire istorică asupra activităţii bancare ......................................................... ……….. 74 2.1.2. Activitatea bancară în România ....................................................................... ……….. 76 2.2. STRUCTURILE INSTITUŢIONALE ........................................................... 88 2.2.1. Sistemica bancară .......................................................................................................... 88 2.2.2. Organizarea sistemului financiar ................................................................................... 92 2.2.3. Rolul şi funcţiile Băncii Centrale ...................................................................... ……….93 * Operaţiunile Băncii Centrale ..................................................................................104 2.2.4. Băncile şi instituţiile de credit asimilate ........................................................... ………105 2.2.4.1. Organizarea şi funcţionarea unei bănci ...................................................................... 105

2

2.2.4.2. Principalele operaţiuni ale unei bănci ................................................ ………109 2.2.5. Organigrama (structura organizatorică) a unei bănci ....................................... 110 2.2.6. Instituţii de credit cvasibancare ........................................................................ 114 2.2.7. Trezoreria .......................................................................................................... 115 2.3. PERSPECTIVE ALE STRATEGIEI BANCARE ............................. 115 2.3.1. Intrări în sistem bancar ..................................................................................... 117 2.3.2. Structura de transformare ................................................................................. 117 2.3.3. Ieşirile în sistem bancar .................................................................................... 118 2.3.4. Planificarea strategică bancară ......................................................................... 118 * Cuvinte cheie ……………………………………………………………. 120 Capitolul III C R E D I T U L * Scurt rezumat …………………………………………………………… 122 * Obiective ………………………………………………………………… 123 * Conţinutul capitolului ………………………………………………….. 123 3.1. ORGANIZAREA ACTIVITĂŢII DE CREDITARE ...................... 123 3.1.1. Creditul. Noţiuni, concepte, clasificare ………………………………………. 124 3.1.2. Resursele de creditare ................................................................................... .. 130 3.1.3. Categoriile de credite ........................................................................................ 132 3.1.4. Principii ale activităţii de creditare ................................................................... 137 3.2. ACORDAREA PROPRIU-ZISĂ A CREDITELOR ...................... 138 3.2.1. Analiza performanţei firmei pe baza bilanţului întocmit conform normelor metodologice în vigoare ……………………………………………………………………………... 145 3.2.2. Analiza performanţei firmei pe baza bilanţului restructurat ......................... 147 3.2.3. Multiplicatorul de credite - crearea de monedă scripturală ....................... . 149 3.2.4. Producţia bancară .......................................................................................... 151 3.3. DOBÂNDA ŞI MANAGEMENTUL RATEI DOBÂNZII ............152 3.3.1. Teorii privind dobânda .................................................................................. 153 3.3.2. Determinarea nivelului ratei dobânzii pe piaţă ............................................. 156 3.3.3. Dobânda nominală şi dobânda reală ............................................................. 158 3.3.4. Riscul ratei dobânzii ..................................................................................... 159 3.3.5. Măsuri privind prevenirea riscului de creditare ........................................... 162 3.3.6. Elemente care pot contura orientarea activităţii unei bănci ......................... 165 *Cuvite Cheie ……………………………………………………………. 167 * Studiu de caz privind analiza financiară a SocietĂţii Comerciale „CONF-PROD” S.R.L. Sibiu în vederea obţinerii unui credit în valoare de 100.000 lei ..... 164 * Întrebări recapitulative şi teste de autoevaluare ………………………… 180

Bibliografie selectivă ……………………………………………………. 181

3

întrebările recapitulative şi testele de autoevaluare cât şi bibliografia selectivă închid conţinutul volumului. rolul Băncii Centrale este decisiv. în ultimă analiză. Relaţiile între credit şi circulaţia monetară. Conform uzanţelor de specialitate. După cum se poate uşor observa. Problemele monetare au devenit în lumea contemporană o preocupare publică. pentru asigurarea unei circulaţii monetare stabile. moneda nu are valoare şi liberă circulaţie dacă nu este emisă de un organism competent. a economiei în ansamblul său. acoperind cu acest material o bună parte din necesarul de obiecte de specialitate al viitorului economist. Lucrarea este structurată pe trei capitole distincte: . În consecinţă. autorul cursului „Monedă şi credit” vrea să pună în lumină acest rol.Introducere În contextul actual al economiei de piaţă concurenţiale din ţara noastră. În concordanţă cu realitatea. tematica lucrării se încadrează între temele de specialitate de strictă actualitate. solicitate pe piaţa bancară. la crearea noului sistem bancar s-a urmărit şi se urmăreşte în continuare realizarea unui sistem bancar modern. moneda se concretizează printr-un ansamblu de mijloace de plată direct utilizabile în vederea efectării plăţilor pe pieţele de bunuri şi servicii. în reglarea circuitelor economice la nivel micro. În această perioadă.şi macroeconomic. . iar banca este cea care mijloceşte operaţiunile între operatorii economici având la bază un volum economic (de asemenea. exprimat printr-o monedă). a lichidităţii operatorilor economici. cu împrumuturile (creditele) necesare. civilizată şi operativă. Pentru aceasta.II „Băncile”. metodelor şi politicilor din sfera monetară şi de credit. economică şi socială (leul greu (nou) → o cheie a succesului ? – poate da. Astfel. este deci preţul creditului. se cuvine a fi precizat faptul că primul obiectiv al băncilor este să ofere „produse şi servicii bancare de cea mai bună calitate”. cu servire exemplară. Cu toate că sunt tratate distinc cele trei capitole (probleme). au rolul de a regla şi acţiona pentru orientarea şi conducerea proceselor economice la nivel naţional. se întâmplă în toate ţările). Studiu de caz privind realizarea unei documentaţii de către o firmă în vederea obţinerii unui credit de la o bancă comercială. Din acest punct de vedere. implicit. tezaurizarea. mai cu seamă reunite spre a se vedea întregul. pentru că numai astfel se poate sprijini stabilitatea monedei şi. prin intermediul instrumentelor. Emiterea.cap. iar dobânda reprezintă o caracteristică esenţială a creditului. . . III „Creditul”. de altfel. O dată cu aderarea României la Uniunea Europeană. suntem obligaţi în permanenţă să veghem asupra corelării stricte a circulaţiei monetare cu necesităţile reale ale economiei. fapt ce ne determină să pătrundem în capitolul III. existente în bănci. Prin urmare. Băncile (fără a neglija istoria lor). pentru reglarea datoriilor generate de schimbul de mărfuri şi prestările de servicii. se cuvine a fi relevată legătura directă care există între bancă şi operatorul economic şi prezentarea cadrului de acţionare specific. asupra condiţiilor de viaţă ale omului. ele se întrepătrund şi intercondiţionează reciproc. lucrarea de faţă se doreşte a fi un ghid foarte util tuturor celor ce sunt angrenaţi în procesul de desăvârşire a profesiei de economist. am pomenit fără să vrem şi de existenţa creditului în contextul legăturii acestuia cu activitatea bancară. I „Moneda”.cap. creşterea şi scăderea valorii monedelor au avut puternice repercursiuni. numai cedarea şi restituirea unei sume de bani constituie o operaţiune de credit.vom vedea). 4 . statul. moneda naţională şi activitatea de creditare realizată prin intermediul băncilor joacă un rol determinant în desfăşurarea proceselor economice. În continuarea capitolului II. s-au răsfrânt asupra vieţii sociale în toate epocile istorice. În activitatea tuturor organizaţiilor bancare. Prin tot ce cuprinde capitolul I. în ţările cu economie de piaţă dezvoltată. sunt prezentate în capitolul I momentele ce mai semnificative pe care le-a cunoscut moneda de la apariţie şi până astăzi.cap. problema stabilităţii şi întăririi monedei noastre naţionale este nu numai actuală. urmăreşte să prezinte realităţi care se cer ştiute. mai ales a celui exterior. dar şi de o mare acuitate politică. Ca urmare. se crează premisele creşterii economice şi a derulării unui comerţ eficient. cu rol de echilibrare a disponibilităţilor operatorilor economici şi ale populaţiei. guvernul le urmăreşte îndeaproape (aşa cum. Pentru a avea o imagine cât mai exactă asupra evoluţiei istorice a monedei. circulaţia. explicabilă dacă se ia în considerare influenţa pe care o au asupra ansamblului activităţii economice şi. creditul acordat trebuie să aibă o valoare monetară (bănească).

000 lei de la o bancă comercială (realizându-se concret trilogia: monedă ↔ bancă ↔ credit). Dar. în vederea căruia banca (iată din nou legătura) trebuie să-şi asigure o bună informare şi documentare pentru prevenirea riscului.R. Sibiu în vederea obţinerii unui credit în valoare de 100. În final. reprezintă un act de mare importanţă. 5 . În finalul lucrării am prezentat un studiu de caz. bancă. cursul nu caută să fie doar o sintetizare în formă accesibilă a numeroase evenimente permiţând privirea dintr-un anumit unghi asupra trecutului. adică o analiză financiară a Societăţii Comerciale „CONF-PROD” S. Autorul. credit. prin volumul de faţă nu mi-am propus şi cred că nici n-aş fi reuşit să abordez toate problemele legate de cele trei fenomene: monedă. Sigur. inclusiv asumarea unor riscuri.L. ci se doreşte a avea şi o folosinţă practică.Acordarea creditului (consimţirea tranzacţiei) în lei sau în valută. la sfârşitul lucrării se află o bibliografie selectivă pe care o recomand tuturor celor interesaţi în completarea şi îmbogăţirea cunoştiinţelor în domeniu.

în general. de fapt. Prin urmare. moneda electronică. respectiv a agregatelor monetare şi a modului de utilizare a acestora în domeniul politicii monetare. moneda metalică şi piese metalice. Ca urmare. agregatele monetare permit aplicarea politicii monetare. care constituie doar o parte din masa monetară. care nu reprezintă. Deoarece furnizează informaţii asupra cererii de monedă din punct de vedere cantitativ şi calitativ. România. ce-nvârteşte lumea toată” Eduard Bourd Capitolul I 1. instrumentele financiare.cine este ofertantul de monedă. . ca ţară membră a Uniunii Europene. a trebuit să-şi armonizeze politica monetară cu cea a statelor membre astfel încât asigurarea şi menţinerea stabilităţii preţurilor să reprezinte obiectivul economic prioritar. care evidenţiază relaţia stabilă dintre rata de creştere pe termen lung a mijloacelor de plată şi rata inflaţiei. se pot transforma rapid în mijloace de plată cu riscuri limitate şi în perioade de timp reduse. datorită apariţiei noilor tipuri de plasamente pe pieţele financiare. .cine va asigura necesarul de monedă (ca mijloc de plată) în economie. În acest context se înscriu modificările şi în structura masei monetare. Un rol important asupra politicii monetare îl au efectele determinate de apariţia monedei electronice. afacerile care se derulează tot mai mult în spaţiul cibernetic. 6 . reţeaua mondială a Internetului. moneda propriu-zisă. Având în vedere principalele modificări în tendinţa utilizării mijloacelor de plată. exercită influenţe importante asupra politicii monetare şi a instrumentelor acesteia. M O N E D A * Obiective: Datorită diversităţii mijloacelor şi instrumentelor de plată. în economia contemporană se utilizează într-o masură tot mai mică formele tradiţionale de monedă. supunem atenţiei cititorului câteva probleme care îşi găsesc răspunsul în paginile ce urmează: .cine influenţează viitorul monedei propriu-zise.„Banu-i ca mica roată. Preluînd abordările monetariste. aceste politici au utilizat agregatele monetare ca instrumente privilegiate în scopul realizării obiectivului prezentat. schimbă comportamentul firmelor şi al utilizatorilor de monedă. O astfel de tendinţă generală se înscrie într-o evoluţie amplificată după anii ’80.

de către toţi şi totdeauna pentru a regla datoriile generate de schimbul de mărfuri. în esenţă.1992. Etimologic. România a avut moneda convertibilă ? Obiectivele unei politici monetare sunt. Ea reprezintă o însuşire legală a unei monede de a putea fi preschimbată cu altă monedă în mod liber prin vânzare şi cumpărare pe piaţă. cuvânul „monedă” îşi are originile deci. pe de altă parte. este necesară determinarea cât mai corectă a puerii de cumpărare a unei monede prin apelarea la diferiţi indicatori. rezervându-şi dreptul de a participa la tranzacţii sub forma unor mărfuri obişnuite şi foarte diversificate. se recomandă citirea cu atenţie a momentelor cele mai semnificative pe care le-a cunoscut moneda de la apariţie şi până astăzi. ş. Tratatul de Maastricht . analiza modernă ne-a demonstrat că cele trei funcţii se explică printr-o proprietate esenţială a monedei şi anume: moneda constituie lichiditatea prin excelenţă. este o noţiune care a cunoscut importante modificări de conţinut de-a lungul vremii. În vederea edificării unei imagini cât mai complete asupra evoluţiei istorice a monedei. Soluţia clasică. trebuie făcută distincţia între moneda materială (de circulaţie) şi moneda de cont (scripturală). Cristos. apărarea monedei (menţinerea parităţii de schimb). Totodată. Acelaşi lucru s-a petrecut multă vreme cu ceaiul în Tibetul chinezesc. etnologii au observat în societăţile tradiţionale folosirea monetară a sării şi a scoicilor rare care serveau. Exteriorizarea valorii se realiza o dată cu schimbul. Creşterea rolului şi importanţei monedei în istorie. pe de o parte.a. Astfe. lupta împotriva inflaţiei. active = creanţă) acceptate pretutindeni. Dar. adică ansamblul de active (aici. instalată lângă templul Juno Moneta din Roma. Sistemul Monetar European. în cuvântul latin „moneta” care înseamnă „aceea care avertizează”. Pornind de la activitatea practică de analiză monetară. Având în vedere originile istorice ale monedei (descrise de Aristotel în „Etica Nicomahică” şi „Politica”). sistemul monetar este privit ca un ansamblu de norme şi organisme. X – IV î. de la pg. se pot pune în evidenţă trei funcţii importante. în Africa. Moneda a apărut de timpuriu în istoria societăţii umane. Ca urmare. de obicei ca podoabe. prin raportarea mărfurilor la marfa care avea rolul de monedă. care de asemenea trebuie să se ţină seama în abordarea problemelor monetare. Convertibilitatea.* Scurt rezumat: M o n e d a se concretizează prin ansamblul mijloacelor de plată direct utilizabile în vederea efectuării plăţilor pe pieţele de bunuri şi servicii. Primele monezi autohtone cunoscute pe teritoriul României. Sistemul Monetar Internaţional de la Bretton Woods – 1944 şi Fondul Monetar Internaţional. se impune a se acorda o mare atenţie organismelor internaţionale create: Sistemul Monetar Internaţional. iar. se utilizau ca monedă vitele. de la sfârşitul preistoriei. au fost drahmele de argint bătute de oraşul pontic Histria în sec. a determinat crearea sistemelor monetare. utilizată de majoritatea ţărilor. 5. În Europa. constă într-o acţiune prin 7 . Denumirea de monedă provine de la monetăria romană.

rolul cursului de schimb (adică preţul unei valute în altă valută) şi al cursului valutar (preţul unui mijloc de plată exprimat sub forma unui raport între două unităţi monetare diferite). N. pg. care se vor a fi formate liber pe pieţele valutare în funcţie de cerere şi ofertă. schimbat. deficitul bugetar. dacă aspectul monetar al celor patru mari dezechilibre (inflaţia. moneda a constituit pentru cercetători. chiar din momentul în care se examinează natura intervenţiei monedei. deficitul balanţei de plăţi). Până la urmă. dându-i o dimensiune şi o viteză coresunzătoare. constatăm că două mari şcoli se opun: pentru prima. în timp ce pentru a doua. circulaţia mărfurilor influenţează în mod direct circulaţia monetară. este recunoscut de toată lumea. fluctuaţiile în cantitatea de monedă se găsesc la originea dezechilibrelor din economie. 9. moneda se poate defini atât într-o manieră directă.P.1 Rducând controversele la afirmaţiile extreme. adică ansamblul de active (aici. şomajul.2 Moneda apare ca un activ care poate fi deţinut. moneda rămâne o noţiune foarte complexă şi dificil de cuantificat şi de definit. D. CREDIT. O problemă aparte o constituie Sistemul Monetar Naţional al României. îşi poate releva cu putere funcţia socială. Dardac. Ec. ele sunt efectele acestor fenomene. în aceste manifestări de instabilitate. În opinia primei şcoli. se poate pune întrebarea: leul greu (nou). 1994.“MONEDĂ. moneda şi inflaţia ca o consecinţă a echilibrului şi dezechilibrului economic. Ca urmare.. iar după partizanii celei de-a doua şcoli. relevând-i conţinutul. de către toţi şi totdeauna pentru a regla datoriile generate de schimbul de mărfuri.dobânzi. Ca o consecinţă. În epoca modernă însă. răspunzând mercantiliştilor care afirmau că moneda reprezintă un semn al bogăţiei. 1997. cât şi într-o manieră indirecă. C. împrumutat. pg. un subiect de controverse. * Conţinutul capitolului: 1. Basno. evidenţiindu-i funcţiile. sunt tratate pe larg. De asemenea. o divergenţă fundamentală apare. echilibrul monetar. Fenomenele monetare sunt strict legate de fenomenele economice. active = creanţă) acceptate pretutindeni. Moneda şi rolul ei în economie Datorită faptului că moneda are circulaţie zilnică. 8 .. 1 2 C.1. Bucureşti. cărora trebuie să le facă faţă toate ţările. Bucureşti. A nu se neglija însă. spuneau că nimic nu este mai semnificativ decât moneda. Ed. Gh. BĂNCI”. politica monetară nu trebuie să constituie vârful de lance în cadrul politicii economice. ultimul ban românesc ? Încheiem primul capitol prin prezentarea conceptului de teorie monetară şi prin prezentarea principalelor teorii monetare. guvernele trebuie să utilizeze cu prioritate instrumente ale politicii monetare pentru a corecta aceste dezechilibre. Manolescu – „Moneda şi ipostazele ei”. clasicii prin vocea lui Stuart Mill. „simplu voal” fără influenţe asupra echilibrului economic. Floricel . Din totdeauna. 5. În cele din urmă. Pentru început putem spune că m o n e d a se concretizează prin ansamblul mijloacelor de plată direct utilizabile în vederea efectuării plăţilor pe pieţele de bunuri şi servicii. Totuşi. Ed.

1. Moneda a apărut de timpuriu în istoria societăţii umane. apoi de regi. 1998. perfect adaptabile funcţiilor monedei. Denumirea de monedă provine de la monetăria romană. marfa monedă – etalon trebiua să aibă durabilitate ca să i se poată conserva puterea de cumpărare. trebuia să fie divizibilă pentru a permite efectuarea plăţilor şi să prezinte o valoare proprie. Dintre toate bunurile care întruneau calităţile respective.Pentru a fi acceptată. XI î. Cristos). marfa ia locul trocului. Valoarea mărfurilor obişnuite se va măsura prin stabilirea unui bun în calitate de etalon monetar. Ca urmare. Ed.C. valoarea monedei trebuie să se bazeze pe încrederea acelora care o vor deţine. care se poate utiliza ca bun de consum sau de producţie. de la concret la abstract. instalată lângă templul Juno Moneta din Roma. mică enciclopedie”. Un timp. omul a ieşit din sfera trocului primitiv şi intră în cea a economiei de schimb. suficient de mare şi stabilă. în Africa. 9 ..cupru. 175. de obicei ca podoabe. Cristos) a fost marcată prin „baterea” unor piese din metal. încredere circumscrisă unei anumite comunităţi naţionale sau internaţionale. Expert. demonstrând prin aceasta apariţia primelor semne a ceea ce va purta mai târziu numele de monedă. Monezile de metal aveau forme de obiecte (inele. iar în Europa. metalele şi aliajele sau impus rapid datorită proprietăţilor fizice. E. Au fost folosite iniţial ca monede. Prin folosirea unei „mărfi” unice drept intermediar în tranzacţii. Kiriţescu. 1. În Evul Mediu. prin raportarea mărfurilor la marfa care avea rolul de monedă. bronz. metalele şi aliajele comune . apoi au apărut metalele preţioase . permiţându-şi prin marfa aleasă vânzarea şi cumpărarea bunurilor obişnuite. de căpeteniile feudale şi de oraşe. Cristos). etnologii au observat în societăţile tradiţionale folosirea monetară a sării şi a scoicilor rare care serveau. ele au fost emise de regi. Acelaşi lucru s-a petrecut multă vreme cu ceaiul în Tibetul chinezesc. pg. se utilizau ca monedă vitele. pentru a vedea legătura cauzală a diferitelor forme pe care le-a cunoscut de la apariţie şi până la acest început de mileniu trei. Privire istorică asupra monedei Considerăm relevantă şi totodată justificată o incursiune în evoluţia monedei. dar serveşte şi drept instrument de schimb. cele bătute de statul elen antic Lidia (sec. Celebrarea victoriei Romei antice asupra regelui Epirului (anul 275 î. intrinsecă.3 Etimologic.) sau de lingouri (obiecte premonetare). monezile au fost emise de preoţi. măsurarea precisă a valorii şi economisirea.1. VI î. fier . Dobrescu – “Băncile. Exteriorizarea valorii se realiza o dată cu schimbul. Mai mult. Astfel.M. În Europa. Bucureşti. rezervându-şi dreptul de a participa la tranzacţii sub forma unor mărfuri obişnuite şi foarte diversificate. în cuvântul latin „moneta” care înseamnă „aceea care avertizează”. cuvânul „monedă” îşi are originile deci.aurul şi argintul. O dată cu crearea statelor 3 C. în analiza evoluţiei monedei se va avea în vedere şi rolul deosebit al factorilor subiectivi privind deciziile operatorilor economici în ce priveşte destinaţia şi oportunitatea folosirii monedei. Primele monede ar putea fi considerate cele din China (sec. de la sfârşitul preistoriei. Valabilitatea celor două accepţiuni date monedei (calitatea ei de marfă şi de creanţă) este demonstrată de evoluţia istorică a monedei. ceea ce necesita verificarea conţinutului prin cântărire şi probarea titlului. vârfuri de săgeţi etc. De asemenea.

Geto – dacii au emis. ea poate fi folosită ulterior în aceleaşi scopuri. Astfel. Emise de titulari. . începând din jurul anilor 300 î. având aceleaşi funcţii şi aceeaşi valoare ca moneda – marfă. confecţionate din metale ieftine. Cristos monezi proprii iniţial imitate după monezile greco – macedonene.statutul său privat se substituie din ce în ce mai mult statutului său public şi care necesită un control adecvat al creării sale. X – IV î. ordinul de virament dintr-un cont în altul va reduce plăţile la un simplu joc pe hârtie. Valoarea monedei – semn nu se deteriorează în timp. dezvoltarea băncilor a fost la originea perfecţoinărilor importante în tehnicile monetare. au fost drahmele de argint bătute de oraşul pontic Histria în sec. dar din ce în ce mai rar.costurile de producţie sunt mult diminuate. moneda – semn va fi căutată. cele ale lui Vladislav I (Vlaicu) (1364 – c. Evoluţia formelor monedei. iar utilizarea ei de către operatorii economici răspundea unei convenţii implicite. Au rămas până azi în circulaţie monezile divizionare. . Moisil). inclusiv pentru banii de cont care nu au o existenţă materială (ex. baterea de monezi de aur şi de argint cu valoare proprie deplină destinate circulaţiei. Ponderea acestora în totalul masei banilor în circulaţie este însă foarte mică. primele emisiuni fiind în Ţara Românească. Dreptul de a bate monedă revenea puterii de stat printr-o instituţie de emisiune. în Moldova ale lui Petru Muşat (c. Operatorii acceptau să utilizeze moneda deoarece aveau încredere în sistemul care o emitea. Moneda scripturală şi moneda de hârtie (reprezentând forme ale monedei – semn). permite înţelegerea a ceea ce distinge moneda de celelalte bunuri şi anume că utilitatea monedei în tranzacţii este identică. 1375 – c. oricare ar fi forma şi valoarea sa intrinsecă. Rolul de intermediar realizat atât prin marfa – monedă cât şi prin moneda – semn sunt foarte bine asigurate în urma efectuării schimbului de mărfuri. În a doua parte a secolului al XIX – lea. termenul de monedă a fost extins în vorbirea curentă pentru denumirea oricărui semn bănesc. apare momentul de răscruce în evoluţia monedei. moneda scripturală sau moneda de cont). 1377). Apariţia şi utilizarea monedei – semn în scopuri cât mai 10 . a încetat. Apoi. Trecerea de la moneda – marfă la moneda –semn. cecurile acceptate la plată sunt o formă a monedei scripturale. este brăzdată de consecinţele: . Statele feudale au avut sisteme monetare proprii. Epoca monedei – marfă se va încheia iar locul său va fi luat de moneda semn. Ca urmare. apoi cu simboluri locale originale: „Monedele geto – dacice reprezintă cele mai autentice monumente de artă dacică” (C. în care nu mai circulă decât monezile divizionare. Moneda de argint însă.feudale naţionale. de la marfă la semn. Baterea şi circulaţia monedei de aur au încetat după primul război mondial. iar în Transilvania în timpul lui Ioan Zapolya (1510 – 1540) şi în perioada Principatului. Primele monezi autohtone cunoscute pe teritoriul României. a circulat şi mai târziu. După primul război mondial. Formele noi ale monedei scripturale sunt cecurile şi viramentele.creşte încrederea operatorilor economici faţă de autorităţile monetare centrale (pentru moneda de hârtie) şi faţă de băncile comerciale (pentru moneda de cont sau scripturală). Cristos. În condiţiile actuale. pe baza unui cont deschis la bancă. Se denumesc sisteme monetare acele sisteme care nu au în centru o monedă metalică cu valoare proprie. Totodată era garantată valoarea monedei respective. acestea rămânând numai un instrument de tezaurizare. dreptul de batere a monedelor a revenit puterii centrale. s-au impus puţin câte puţin ca instrumente de plată normale. 1391). având în vedere bunurile şi serviciile ce pot fi procurate în schimbul ei.

ea devenind treptat instrumentul monetar ideal. în funcţiile ei s-a păstrat o bună perioadă de timp legătura cu metalul monetar care se afla în rezerva băncii emitente.cu toate că aurul monetar continuă să funcţioneze ca etalon şi rezervă.). primind la cerere echivalentul în aur – monedă. În vederea afirmării şi impunerii monedei – semn. . . Moneda – marfă a fost retrasă din circulaţie şi depozitată la băncile emitente de monedă de hârtie. Crearea monedei – semn rămâne de competenţa băncilor. dar garanţia materială trece treptat în economie. fenomenul finalizându-se cu desprinderea monedei – semn de metalul monetar. moneda – semn a fost utilizată în paralel cu moneda – marfă. efecte bancare etc. la început. În cele din urmă se va produce dezechilibrul între cererea şi oferta de monedă. alături de metalul monetar. cantitatea totală de monedă în circulaţie rămânând invariabilă. cantitatea de semne monetare era dependentă de volumul tranzacţiilor. Dimpotrivă. fără prezenţa lui în circulaţie.monedă. ci doar transformarea monedei de hârtie (care dispare) în monedă scripturală (care apare). În aceste condiţii. aproximativ 33 % din cantitatea de monedă – hârtie aflată în circulaţie. Acest mecanism se realiza în felul următor: . crearea de monedă este rezultatul unor diverse operaţiuni bancare. 4 Idem 1. costurile au fost mult mai reduse. identificându-se cu mărfurile produse. faţă de care se află într-o dependenţă directă. slăbeşte considerabil legătura directă cu moneda – semn.moneda de hârtie (ca o obligaţie a băncii faţă de viitori posesori). Pentru emiterea monedei – semn. 11 . Prin urmare. emisiunea ei bazându-se tot mai mult pe producţia de bunuri destinată schimbului. demonstrează faptul că acest instrument monetar are o importantă componentă convenţională.banca emitentă păstra în depozit importante cantităţi de aur . Acest mecanism de convertire a funcţionat atât pe plan intern (România) cât şi pe plan extern. iar ca element de pasiv . pentru ca apoi să scadă treptat.se vor include în structura rezervelor bancare. participa la operaţiuni de schimb pe piaţă. deţinătorii bancnotelor manifestau încredere în mecanismul monetar astfel creat.utilizarea monedei de cont (scripturale) şi a cele de hârtie ca instrumente monetare a fost susţinută prin mecanismul convertibilităţii. titlurile de creanţă (efecte de comerţ. Asemenea fapte imprimând mecanismelor monetare noi caracteristici:4 .moneda – semn va rămâne unica formă a monedei în circulaţie pe pieţele naţionale (cu mici excepţii). pg.depozitele în aur – monedă acopereau. . Crearea acestei monede semnifică punerea în circulaţie a unei cantităţi de masă monetară şi nicidecum substituirea unei forme a acesteia cu alta. ca element de activ în bilanţ. aurul monetar păstrat în rezerva băncii continua să îndeplinească funcţia de etalon şi de rezervă. Funcţiunea lui a fost relativ normală atâta timp cât a existat un anume echilibru între cantitatea de aur – monedă şi necesarul de monedă – hârtie cerut de schimbul de mărfuri în ascensiune. .diversificate. iar rolul principal ca instrument monetar revenindu-i celei din urmă. rezervele de aur reprezentând astăzi o pondere relativ mică în totalul rezervelor monetare ale unei ţări. A fost perioada de trecere de la o formă la alta a monedei. Dacă mărimea depozitului de aur – monedă era funcţie de producţia de metal preţios sau de posibilităţile fiecărei ţări de a procura aurul – monetar. dintre care cea mai importantă este acordarea de împrumuturi (credite). depozitele de bilete de bancă într-un cont la vedere nu antrenează apariţia de noi semne monetare. 16. Un timp.

înlocuindu-se progresiv instrumentele clasice (cecurile) cu cărţile electronice de plată şi de credit. dolarul SUA devenind moneda de rezervă a acestuia. Astfel de monede de cont s-au afirmat tot mai mult în cadrul mecanismelor monetare şi acceptate în structura rezervelor monetare. Acest sistem a funcţionat pe baza etalonului aur – devize (respectiv aur – dolar). Prezentul cunoaşte şi o propunere de monedă supranaţională.C. va prelua integral rolul de instrument al tranzacţiilor pe plan internaţional. În vederea edificării unei imagini cât mai complete asupra evoluţiei istorice a monedei. în avantajul instituţiei monetare supranaţionale.) şi de către Sistemul Monetar European (denumit E. Astfel.pe piaţa externă circulă în continuare metalul monetar sub formă de monedă sau lingouri. apariţia primelor piese din aur şi argint. moment care a corespuns cu excluderea acestuia de la baza sistemelor monetare naţionale şi a celui internaţional.T.o dată intrate în rezerva monetară a unei ţări.). pg. Încrederea în moneda de hârtie emisă de alte ţări trebiua pregătită şi câştigată în timp de factori similari celor interni. fiind legată însă de metalul monetar prin mecanismul convertibilităţii externe. 18. Prin aceasta se presupune crearea unei instituţii monetare supranaţionale care ar emite o monedă considerată a fi unicul activ pe care fiecare bancă centrală îl poate deţine.M. Deci. Faptul acesta s-a produs în anul 1944 şi a coincis cu momentul creării Sistemului Monetar Internaţional prin Acordurile Conferinţei Financiare şi Monetare de la Bretton Woods. 5 Idem 1. Acest sistem era obligat să convertească în aur sumele în dolari deţinute de băncile centrale ale ţărilor membre ale F. 12 .I.I.în 1971 are loc suspendarea convertibilităţii externe a dolarului SUA în metalul monetar. Ca urmare. În acest sens.. sub denumirea de valută. . (denumite D. adică instalarea unui mecanism de compensare între băncile centrale (naţionale) care să fie bazat pe o monedă universală. .n.. fiecare naţiune ar fi obligată să-şi abandoneze autonomia în termeni de politică monetară. .moneda – semn. Spectaculoasele progrese obţinute în domeniul informaticii au dus la dispariţia suportului ”hârtie” al monedei scripturale. crearea în 1944 a mecanismelor monetare va duce la apariţia unor noi elemente care vor modifica raportul dintre moneda – marfă şi moneda – semn: . Se produce emisiunea de monedă în context internaţional de cătrte F. Moneda americană a prezentat încredere datorită garantării cu aur a dolarilor aflaţi în circuit extern de către Sistemul Rezervelor Federale ale SUA.. depozitul bancar constituit din metalul monetar şi titlurile de creanţă acceptă şi valutele (monede naţionale ale altor ţări) care au pătruns în economie ca rezultat al tranzacţiilor.M. dolarul se transformă într-o marfă obişnuită care se alătură celorlalte bunuri la formarea unui nou tip de etalon. dolarul american şi alte valute devin garanţie pentru emisiunea de monedă naţională.S.convertibilitatea bancnotelor în aur – monedă şi apoi în aur – lingouri se va restrânge şi se va suspenda definitiv din practica monetară internă după anii 1929 – 1933. cel al puterii de cumpărare. Totodată au loc evenimente inedite şi deosebite în ce priveşte moneda – semn.U. vom prezenta în continuare momentele cele mai semnificative pe care le-a cunoscut moneda de la apariţie şi până astăzi:5 .secolul VII î. utilizându-se în diverse operaţiuni pe pieţele monetare şi de capital.e.

. recunoaşterea principiilor etalonului aur – devize (gold – exchange standard) la Conferina Mondială Monetară de la Geneva. . curs forţat al francului francez. . instituira bimetalismului aur – argint în S. adoptarea etalonului aur în Rusia şi Japonia. abandonarea bimetalismului şi adoptarea monometalismului aur în România. crearea Băncii Reglementelor Internaţionale (România.1890.1720. (Sistemul Rezervelor Federale). .A. .. suspendarea convertibilităţii bancnotelor în aur în toate ţările beligerante (inclusiv în România). argint) provenind din America.U. restabilirea convertibilităţii franacului francez.1650.1816. curs forţat al biletelor emise de bancă în Franţa (John Law). limitarea puterii liberatorii a monedei în Anglia. .1690. crearea la Amsterdam a unei pieţe monetare mondiale.U. . Crearea Sistemului Monetar Naţional.1447. eşecul Conferinţei de la Londra privind stabilizarea cursurilor de schimb ale monedelor.1697.1925.1928. .A.1792. . .1870 – 1878. Generalizarea controlului schimburilor şi flotarea monedelor. . . Raportul legal între aur şi argint este de 1 la 15. . crearea francului germinal şi instituţionalizarea bimetalismului. membru fondator). . Lira sterlină îşi regăseşte paritatea sa dinainte de război. creşterea de şase ori a numerarului şi de trei ori a preţurilor şi efectuarea de importuri masive de metale preţioase (în special . . curs legal în exclusivitate acordat aurului în Anglia. . abandonarea bimetalismului aur – argint şi adoptarea etalonului aur în Germania şi ţările scandinave. . .secolul XVI.. suspendarea convertibilităţii lirei sterline în Anglia.1900.1797. restabilirea etalonului aur în Anglia. suspendarea convertibilităţii în aur a biletelor de bancă în Anglia şi stabilirea cursului forţat al acestora. cursul de schimb între monedele metalice la Roma: aurul cota de două ori mai mult decât argintul. instituirea bimetalismului în România.A.1922. restabilirea convertibilităţii în Anglia. Debutul demonetizării argintului în S.1867.A. Talerul va da naştere dolarului. . . monopolizarea emisiunii bancnotelor de către Banca Angliei.1914.1931. apariţia talerului emis de bancherul Fugger. . Crearea Uniunii Monetare Latine. devenind monedă dominantă în Europa. . 13 . Crearea blocurilor monetare.. emiterea în Imperiul Britanic a monedei – hârtie.1803.1933.1800.1519.1928 – 1930.. instalarea de facto a monometalismului aur în Franţa. crearea unei bănci centrale federale în S.1897. . .n.U. crearea în Franţa a Băncii de Emisiune.1871 – 1874.U. stabilirea la Geneva a aurului ca singurul tip de monedă având curs legal. .5. .1913.1774. . .secolul II e.1821.1874 – 1875. adoptarea etalonului aur în S. ..

S. .M.M. . limitând marjele de fluctuare ale monedelor aderente. redefinirea D. .U. Redefinirea D. .S.1980.1972. Aplicarea etalonului aur – devize care permite guvernelor străine să convertească în aur dolarii pe care îi deţin în rezervă la Banca Cenrală. crearea Şarpelui Monetar European. a unui mecanism de supraveghere monetară.T.1998 (1 iunie). . bazat pe principiile etalonului aur – devize. devalorizarea monedelor europene şi implicit a lirei sterline.1990. . de sprijin financiar şi tehnic şi de intervenţie în situaţii dificile. pe baza unui coş de 5 monede (cele liber utilizabile). .1995. Prima devalorizare a dolarului S. privind crearea de către acest organism a unui nou activ de rezervă definit prin raportare la aur şi anume D.A. intrarea în funcţiune a Băncii Centrale Europene care înlocuieşte Institutul Monetar European.1958.1985.1946. pe dolarul S. Conferinţa Financiară şi Monetară Internaţională de la Bretton Woods.1949.102 grame aur fin). devalorizarea francului francez etc. . reforma monetară în Germania şi crearea D.1969.1976 – 1978.. suspendarea convertibilităţii în aur a dolarului S. ca principală monedă de rezervă. primul amendament la statutul F.A. a doua devalorizare a dolarului S. la 35 dolari uncia (1 uncie = 31. punerea în funcţiune a Acordului de la Jamaica privind reglarea flotării monedelor şi demonetizarea aurului.U.1967 – 1971. intrarea în vigoare a Tratatului de la Maastricht. 14 ..U. fixarea parităţii dolarului S.A. . . generalizarea flotării monedelor şi amplificarea volatilităţii cursurilor de schimb. începerea fazei a doua a Uniunii Economice şi Monetare (crearea Institutului Monetar European).M. unde s-au pus bazele unei instituţii monetare internaţionale – Fondul Monetar Internaţional – ca organism de supraveghere a evoluţiilor sistemelor monetare naţionale în context internaţional. pe baza unui coş de 16 monede.1971. . reuniunea de la Madrid a Consiliului European care a avut drept scop schimbarea denumirii monedei din ECU în EURO şi adoptarea scenariului tehnic al tranziţiei.U. . . restabilirea convertibilităţii externe a monedelor europene între ele. şi prăbuşirea etalonului aur – devize.I. .1934. .1973.M. Conferinţa interguvernamentală a CEE privind Uniunea Economică şi Monetară Europeană (prima fază).T.. revizuirea grilelor de paritate: devalorizarea lirei sterline.1993. după 1934. .I. pool-ul aurului. . revalorizarea D.M.. punerea în funcţiune de către F.. punerea în funcţiune a S.T.1944 (iulie). Opt ţări se angajază să intervină pe piaţa aurului pentru menţinerea preţului la 35 dolari uncia.1946 – 1958. punerea în funcţiune a Sistemului Monetar European. Lărgirea marjelor de fluctuare a cursurilor de schimb ale monedelor aderente. acordurile de la Plaza privind coordonarea politicilor de schimb între 5 (apoi 7) mari ţări industriale.. . . Tratatul de la Maastricht privind integrarea eonomică şi monetară a celor 12 ţări membre ale Uniunii Europene.1994.I. . .1986.1961 – 1968.U.1992.1979. bazat pe un set de indicatori. .A.S. Crearea ECU definit pe baza unui coş de 9 monede ale ţărilor membre.A.

iar populaţia îi numeşte pe ambii. aceea generică de „bani”. a preţurilor în bani.1. se pot pune în evidenţă trei funcţii importante. leul a rămas în conştiinţa populaţiei româneşti şi în practica utilizării ca monedă de calcul şi de măsurare a valorii mărfurilor şi a altor monede până în a doua jumătate a secolului al XIX –lea. circulaţia EURO în paralel cu monedele naţionale. avea pe o faţă efigia unui leu ridicat în două picioare. Germania. Italia. Acestea sunt: Belgia. Cipru şi Malta (1 oct. Deşi a circulat doar un secol. Cipru şi Malta aderă la zona euro. Slovenia devine al 13-lea stat care aderă la moneda unică EURO. iar altele vorbesc doar de sume de bani. 2008) * De unde vine „leul” ? Denumirea de „leu” a fost preluată de pe monedele olandeze care circulau intens în secolele XVI-XVII în Imperiul Otoman şi implicit. bani. .estimarea celor două contraprestaţii la aceeaşi valoare de către cei doi. alături de asprul turcesc. Talerul olandez.existenţa a două contraprestaţii simultane şi complementare. 1 iulie. Astfel. derivând din dorinţele celor doi parteneri. Franţa. EURO devine monedă unică a Europei celor 12.E. Unele documente ale vremii menţionează vânzări de bunuri pe sapri-bani. de unde şi denumirea de Loventhaler sau talerul-leu. valoarea asprului şi dinarului-ban devine egală. 1 ianuarie. Funcţiile monedei Având în vedere originile istorice ale monedei (descrise de Aristotel în „Etica Nicomahică” şi „Politica”). Grecia. Fixarea irevocabilă a ratelor de schimb între EURO şi cele 11 monede. 1.1 ianuarie 2007. Introducerea EURO ca monedă oficială în cele 11 state ca unitate de cont. Dar. Pe lângă taleri şi aspri turceşti. care se mai numeau şi bani. analiza modernă ne-a demonstrat că cele trei funcţii se explică printr-o proprietate esenţială a monedei şi anume: moneda constituie lichiditatea prin excelenţă. . .2002. Portugalia.2. Finlanda. expresia românească generală a valorii monetare. având jumătate din valoarea asprului. vine de acum trei-patru secole. în secolele XVI-XVII circulau şi dinari ungureşti. fiind cunoscut sub denumirea simplă de leu. tot istoria a consacrat-o şi tot din acele vremuri. Slovenia. Mai târziu. moneda mare de argint de peste 27 grame. Austria. Numărul statelor membre U.1999 (1 ianuarie). 6 Idem 2. adică a unei scări de valori care să facilitaze evaluarea bunurilor. pg. În Ţările Române. Luxemburg. Olanda. Irlanda.. . O altă denumire monetară.6 * Moneda – intermediar al schimburilor Realizarea operaţiunii de troc impunea reunirea a două condiţii: . Spania. care folosesc moneda unică europeană a crescut la 15. intrarea în faza a treia a Uninii Economice şi Monetare. după ce a dispărut fiind înlocuit de alte monede. simplu.1 ianuarie 2008. Această modalitate limita schimburile şi nu se dădea posibilitatea formării unui ansamblu de preţuri. în Ţările Române. 12. 15 . el a dominat circulaţia monetară.

moneda fiind purtătoare de opţiuni. măsură a valorilor. valoarea mărfurilor respective se exprimă prin preţul lor. mărfurile şi seviciile eterogene. trebuie să avem siguranţa că nu vom fi nevoiţi să restituim o valoare superioară celeia pe care am îmrumutat-o. în analiza modernă.schimbarea monedei obţinute contra altor bunuri. ea posedă o calitate constantă.moneda. permiţînd disocierea celor două contraprestaţii simultane ale trocului (vânzare – cumpărare). bazându-ne pe încrederea că valoarea bunurilor de consum la care renunţăm o putem regăsi în integritatea sa. În vederea îndeplinirii acestei funcţii. Valoarea reprezentată printr-o anumită cantitate de monedă ar trebui să fie întotdeauna aceeaşi. moneda fiind un intermediar nu tocmai „bun”. trecute. trăsătură care permite o explicare a lor. . subiacentă celor trei funcţii prezentate anterior. în viitor. Folosirea monedei în procesul schimbului poate genera frecvent tulburări monetare. neavând rigiditate. Conform unei zicale „moneda reprezintă o legătură între prezent şi viitor”. fie ca instrument de rezervă a valorii. anume aceea de a fi imediat convertibilă (transformabilă. Prin utilizarea monedei se poate determina o scară generală a preţurilor. moneda trebuie să îndeplinescă mai întâi cele două funcţii: . * Moneda – instrument de rezervă a valorii Prin monedă trebuie să se asigure permananţa valorilor măsurate. instrument de rezervă a valorii. sau prin raportul cantităţii de monedă la o cantitate de bunuri. Când utilizăm moneda fie ca intermediar al schimburilor. realizând astfel două operaţii succesive: . 16 . reprezintă lichiditatea prin excelenţă. Ca urmare. moneda a spart trocul în două schimburi independente.Prin urmare. fie ca măsură a valorilor. atunci când se va decide utilizarea sumei (cantităţii de monedă) „puse de-o parte”.vânzarea bunurilor deţinute contra monedă. cel care posedă moneda are marea posibilitate de a alege. În situaţia în care împrumutăm o anumită cantitate de monedă. adică se poate face un raport de schimb comparabil într-o unitate de măsură comună. Dacă mărfurile (bunurile) au o destinaţie particulară care le conferă o relativă rigiditate. prezente sau viitoare.moneda.măsură a valorilor Moneda reprezintă o unitate de calcul cu ajutorul căreia se măsoară şi cumpără bunurile. într-o monedă specifică. prin noţiunea de lichiditate. puterea de a alege este evidenţiată. Prin economisire apelăm la un consum amânat. Astfel. . oricând ar fi utilizată moneda. iar fluctuaţiile „puterii de cumpărare” alterează considerabil funcţia de instrument de rezervă a valorii. uneori revenindu-se la tehnica trocului (aşa cum a fost în timpul şi după cel de-al doilea război mondial). * Moneda . Ca urmare. *Moneda – lichiditatea prin excelenţă „Lichiditatea prin excelenţă” reprezintă o trăsătură esenţială a monedei. atunci moneda neavând vreo destinaţie particuală. schimbată) într-un bun sau serviciu oarecare.

agricole. Numai atunci el va reflecta puterea de cumpărare efectivă a monedei naţionale. este necesar să se utilizeze indicele aferent acestor preţuri (ex. 17 . a unei sume de monede. a căror evoluţie nu este simetrică.calcularea corectă a acestui indice. totuşi. Iar. Academiei Române. 19. generală. în cazul în care analiza efectuată se referă la o anumită categorie de preţuri. dacă indicele preţurilor este în anul respectiv 108. avem de-a face cu puterea de cumpărare internă. încât să se apropie cât mai mult de realitate. Mai exact. Dacă ne referim la corectitudinea calculării indicelui preţurilor. într-o perioadă şi pe o arie geografică determinată. comparativ cu o altă perioadă luată ca bază de comparaţie. De aceea.1. Dar. influenţează şi ele puterea de cumpărare a monedei deţinute de populaţie.. Spre exemplu. Activele pot fi cu atât mai lichide cu cât sunt mai sigur realizabile („vândute”) în termen cât mai scurt şi fără pierderi. în activitatea practică de analiză monetară se apelează şi la alţi doi indici ai puterii de cumpărare a monedei (cazul României): 7 F. Prima condiţie este urmarea faptului că diferitele categorii de preţuri nu evoluează uniform. el va trebui. al serviciilor etc. alimentare.alegerea indicelui preţurilor care prezintă interes pentru analiza ce se efectuează.). În vederea determinării cât mai corecte a puterii de cumpărare interne a monedei sunt necesare două condiţii:7 . inerentă grupării preţurilor alese la calcularea indicelui şi totodată ponderii stabilite pentru fiecare marfă sau serviciu luat în calcul. Dumitrescu – „Căile stabilităţii monetare”. Ed. capacitatea de exprimare a acestui indice este relativ redusă. indicele preţurilor produselor industriale. expresie a potenţialului economic Puterea de cumpărare a unei unităţi monetare exprimă volumul de mărfuri şi servicii care pot fi achiziţionate cu această unitate. 1993. Bucureşti. lichiditatea caracterizează gradul de certitudine al deţinătorului de a obţine în orice moment o sumă de monedă cel puţin egală valorii nominale a acestora. Dacă se urmăreşte evoluţia puterii de cumpărare în ansamblu. 1. indicele puterii de cumpărare interne înregistrează o scădere aproximativ de aceeaşi mărime. la un nivel dat al preţurilor mărfurilor şi serviciilor disponibile pe piaţă.). deoarece el nu ţine seamă de evoluţia veniturilor (evidenţiate în moneda respectivă) care. Puterea de cumpărare a monedei. Pentru aceasta. Indicele puterii de cumpărare a unei sume exprimate în unităţi monetare evoluează în sensul invers evoluţiei indicelui preţurilor.Aplicată unui activ sau unui portofoliu. puterea de cumpărare astfel calculată a unei unităţi monetare nu exprimă nici un fel de relaţie faţă de unităţile monetare străine (de ex. serviciilor etc. la o creştere a preţurilor interne dintr-o ţară cu 8 % într-un anumit an faţă de un alt an luat ca bază de referinţă. să fie astfel calculat.5.3. trebuie să se ştie că orice indice cuprinde o anumită doză de relativitate. Prin urmare. Dacă un indice al preţurilor nu poate fi ideal.3. Şi în aceste condiţii. . bunurilor de consum. Există şi indici parţiali ai preţurilor: indicele preţurilor produselor industriale. se utilizează indicele general al preţurilor. pg. unei diminuări a nivelului general al preţurilor cu 5 % îi va corespunde o creştere a puterii de cumpărare a monedei: indicelui preţurilor de 95 îi va corespunde un indice al puerii de cumpărare de 105. indicele puterii de cumpărare a unei unităţi monetare va fi 92.

realizarea creşterii prevăzute a veniturilor reale ale acesteia. a unei ponderi satisfăcătoare. greutatea (dificultatea) rămâne aceeaşi.indicator denumit şi puterea de cumpărare a populaţiei sau puterea de cumpărare a veniturilor băneşti ale populaţiei – exprimă capacitatea reală de cumpărare a veniturilor băneşti ale populaţiei într-o anumită perioadă.puterea de cumpărare a monedei naţionale faţă de aceea a monedelor străine. Kiriţescu – „Moneda”. care este şi ea mult diferită. indiferent dacă avem de-a face cu cursul valutar determinat de cererea şi oferta de valută pe piaţa de schimb. de evoluţia preţurilor interne din ţara pentru care facem comparaţia. Dacă se aleg produsele cele mai reprezentative pentru economia unei ţări. un caracter relativ. Puterea de cumpărare a monedei naţionale faţă de aceea a monedelor străine (puterea de cumpărare pe plan extern a monedei naţionale) reflectă raportul dintre puterile de cumpărare interne ale monedelor comparate. 1. adică de raportul dintre două monede. deoarece gama şi ponderea acestor produse diferă de la o ţară la alta. denumit şi curs de schimb. preocuparea autorităţilor statale în vederea asigurării stabilităţii puterii de cumpărare a monedei naţionale. puterea de cumpărare externă a monedei naţionale depinde. iar pe de altă parte. puterea de cumpărare externă a acesteia se calculează pe structuri diferite de mărfuri şi servicii. O complicaţie în plus. 18 . Acest indicator are în vedere pe de o parte. Prin urmare. Dacă se aleg produsele de consum curent. 254. Puterea de cumpărare a banilor deţinuţi de populaţie . acestea fac obiectul anumitor tradiţii şi obiceiuri specifice.4. o creează calitatea produselor şi serviciilor luate în calcul. pentru a asigura pe cât posibil. este nemijlocit legată de aceea a asigurării stabilităţii preţurilor. a unui eşantion satisfăcător. 1982. dintr-o serie de motive. faţă de o altă perioadă luată ca bază de referinţă. În altă ordine de idei. sau cu cursul valutar oficial stabilit de Banca Centrală sau de o instituţie similară şi aprobat de organele competente. evoluţia veniturilor băneşti ale populaţiei. se poate lua în calcul întreaga producţie naţională (desigur. astfel încât nici indicii preţurilor acestor produse nu sunt comparabili. Determinarea puterii de cumpărare externe este mult mai greu de realizat decât în cazul determinării puterii de cumpărare interne. de evoluţia preţurilor din ţara cu care ne comparăm. Bucureşti. mai mult sau mai puţin exact. indiferent de conţinutul eşantionului. 8 C. pe de o parte. . pe de altă parte. Pentru aceasta. Greutatea începe de la stabilirea unei perioade de bază satisfăcătoare. şi evoluţia preţurilor. Ştiinţifică şi Enciclopedică. Toate ţările stabilesc şi urmăresc corelaţia dintre veniturile nominale ale populaţiei. În concluzie putem spune că în toate accepţiunile puterii de cumpărare a monedei. pe de o parte.8 Raportul dintre preţurile interne şi cele externe este exprimat de cursul valutar. Acest raport are de asemenea. ele nu vor corespunde cu produsele reprezentative ale celeilalte. evoluţia preţurilor. diferite de la ţară la ţară. Ca şi în cazul puterii de cumpărare interne a monedei. operaţiile necomerciale etc. adică a puterii de cumpărare a veniturilor băneşti ale populaţiei. iar pe de altă parte. atunci când în ţara respectivă nu există o piaţă valutară. Stabilirea puterii de cumpărare a monedei.C. În privinţa indicelui preţurilor de comerţ exterior. pe eşantioane) sau numai producţia destinată exportului. al puerii de cumpărare a banilor. evoluţia preţurilor constituie barometrul.-puterea de cumpărare a veniturilor băneşti ale populaţiei (banii deţinuţi de populaţie). Ed.1. pg.

P. el este cunoscut sub denumirea de deflaţie.c. 9 Idem 1. sau pe aceea a factorilor care declanşază aceste fenomene. Toate speculaţiile care se pot face pe seama conţinutului noţiunilor de inflaţie şi deflaţie. Respectiva creştere duce la realizarea unui nou echilibru relativ pe piaţă. Preţul monedei în raport cu un bun este inversul preţului monetar al bunului respectiv. În calitatea sa de etalon al valorii sau unitate de calcul este relativ simplu de a determina valoarea unei monede în raport cu un bun. euro. o putere de cumpărare stabilă atunci când şi atâta vreme cât există un echilibru între cererea solvabilă şi producţia de mărfuri şi servicii oferită de piaţă. fenomenul este cunoscut sub denumirea de inflaţie. a cererii solvabile la producţia oferită pe piaţă: golul inflaţionist a fost acoperit prin creşterea preţurilor. dolar etc. 22.) este dată din cantitatea din acest bun ce se poate cumpăra cu o unitate monetară. în care fiecare bun particular este ponderat cu un coeficient. Când mecanismul pieţei acţionează în toată libertatea sa. orice depăşire de către cererea solvabilă a producţiei oferite pe piaţă determină o creştere a preţurilor. pg. în condiţiile economiei de piaţă concurenţiale.punct de plecare al întăririi monedei naţionale În România. Dacă depăşirea de către cererea solvabilă a producţiei obţinute (oferite) pe piaţă are o cauză monetară. considerăm un „coş” format dintr-un număr de 15 produse a fi cele mai reprezentative în cadrul tranzacţiilor interne dintr-o ţară (poate fi şi România). = 1/∑ ai • P i unde. ai = ponderea fiecărui produs dintr-un „coş” în totalitatea tranzacţiilor. este mult mai dificilă. iar în caz contrar. prin readaptarea la un alt nivel. Preţul respectiv reprezintă ”nivelul absolut al preţurilor” sau simplu „nivelul preţurilor” şi se calculează prin înmulţirea preţului fiecărui produs cu ponderea în procente a acestuia în totalul „coşului”. În acest sens este necesar a se utiliza un „coş” de bunuri. în timp ce orice depăşire de către producţia oferită pe piaţă a cererii solvabile determină o scădre a preţurilor. de asemenea. calculat în funcţie de locul ocupat în tranzacţiile comerciale. valoarea unei monede (P. de o cauză monetară. = puterea de cumpărare. valoarea reală a monedei este de ½ din acel bun. Stabilirea valorii unei monede în raport de toate bunurile sau în raport de cele mai reprezentative. i Pe plan naţional.c. De exemplu. banii au pe plan intern. mai redus. el are un preţ „P” egal cu media ponderată a preţurilor monetare ale fiecărui bun component. iar puterea de cumpărare a unei monede este dată de relaţia: 9 P. fondul problemei rămâne acelaşi. al insuficienţei cererii solvabile provocate.c. Creşterea inflaţionistă a preţurilor este procesul cel mai frecvent care se întâlneşte în economia de piaţă. P = preţul monetar al produselor. Preţul lor este exprimat în unităţi monetare ( leu. Dacă o unitate dintr-un bun „X” este echivalentă cu două unităţi monetare.) şi poate fi preţul cu amănuntul ori cu ridicata. Considerându-se „coşul” ca un produs nou. 19 . Ea se măsoară prin cantitatea din acest bun ce poate fi cumpărată cu această monedă.

a 15 produse. indicele preţurilor de consum este deosebit de semnificativ. pentru stabilirea puterii de cumpărare a unei monede.12 22. .stabilitatea relativă a preţurilor componente. pe bază de „coş”. 20 .05 0.08 38. Deci. altele s-au extins şi s-au impus rapid sau treptat.562 145 554 458 547 x În aceste condiţii. 1. moneda şi semnele au evoluat şi ele o dată cu evoluţia economică a lumii.05 0.05 0.06 0.08 0. cu o unitate monetară poate fi cumpărată a 682.10 0.50 – a parte din noul produs.5.07 0.07 0.05 0. format în mod convenţional.50 unităţi monetare.08 0.1.50 al Produsul 1 Produsul 2 Produsul 3 Produsul 4 Produsul 5 Produsul 6 Produsul 7 Produsul 8 Produsul 9 Produsul 10 Produsul 11 Produsul 12 Produsul 13 Produsul 14 Produsul 15 Total 0.25 27.34 7. unele au dispărut.15 36.07 0. De fiecare dată.menţinerea structurii „coşului”.08 0. aspecte semnificative ale standardului de viaţă.12 0.13 7. Clasificarea semnelor monetare De-a lungul istoriei. funcţii şi acţiuni specifice potrivit propriilor lor susţineri.25 53.70 36.99 319. Practica din ţările dezvoltate din punct de vedere economic.80 2.64 38.05 0. au apărut noi monede.55 32. Dacă se urmăreşte evoluţia valorii unei monede prin această modalitate.29 682. După cum s-a mai subliniat. Paralel cu această evoluţie.Calculul puterii de cumpărare a monedei naţionale: Produsul % Preţul Valoarea „Nivelul absolut preţurilor” 6. subliniază prin ponderile utilizate.00 123 451 478 451 451 459 78 45 758 99 4. diferitele teorii monetare au imprimat monedei sau semnelor monetare semnificaţii.01 0. sunt necesare a fi respectate cel puţin două cerinţe: .07 1. puterea de cumpărare a monedei este egală cu 1/682.24 54.

Monedele de hârtie sunt prezentate sub forma bancnotelor. nefiind convertibile în aur sau argint. circulaţia monedei se rezumă numai la înregistrări în conturile bancare. . acestea pot dispune de plăţi către alţi titulari de depozite. Prin urmare. În baza depozitelor constituite la bănci de către operatorii economici şi înregistrate. În funcţie de aceste cerinţe.moneda de cont (scripturală).după valoarea intrinsecă a monedei. astăzi prezentându-se ca monezi fiduciare. . Mai mult. relevă rolul decisiv ce revine băncilor în creaţia monetară. dacă avem în vedere reprezentările contemporane şi anterioare ale monedei. transferul făcând-se prin diminuarea depozitului dintr-un cont şi majorarea depozitului în alt cont. în cadrul unei clarificări semnificative. moneda nu a fost decât un semn. pe de o parte. Operatorii economici se prezentau la monetărie cu lingouri de aur şi primeau în contrapartidă echivalentul lor în aur – monedă. ordine de virament etc. încercăm să facem o clasificare a semnelor monetare după anumite criterii: .În vederea clarificării interpretării diferitelor şcoli monetare.moneda creată de bănci.moneda creată de tezaur. în economia de piaţă concurenţială acţionează factori multipli care modifică frecvent şi de substanţă valoarea monedei.moneda materială (moneda metalică şi moneda de hârtie). cât şi evoluţiile istorice este necesar a se face o prezentare clară a semnelor monetare într-o corelare de ansamblu. 21 .moneda cu valoare integrală este moneda care conţine o cantitate de metal preţios egală cu cantitatea de metal preţios ce i se atribuie prin valoarea nominală. ordine de plată. avem: . moneda metalică se rezumă numai la rolul de monedă divizionară. Moneda metalică îşi găseşte originea în perioada antichităţii. care a funcţionat în cadrul sistemelor monetare bazate pe etalonul aur . Atât teoriile vechi dar şi cele mai noi cu privire la monedă ne duc la concluzia că folosirea expresiei de „semn monetar” ar fi cea mai exactă.) reprezintă o formă a monedei scripturale.după forma de existenţă a monedei. neţinând cont de formele ei de reprezentare. În momentele în care monedele au circulat cu valoare integrală şi când utilizarea expresiei de monedă ca purtător de valoare ar fi putut fi considerată abligatorie. Aceasta deoarece. cât şi în domeniul politicilor monetare. dar totodată şi cuprinzătoare. care vizează îndeosebi moneda divizionară. iniţial convertibile în metal preţios. avem: . Aici este impotant a se sublinia rolul statului în economia modernă în privinţa creaţiei monetare de ansamblu. avem: . pe de altă parte. când ea era reprezentată de bunurile materiale şi mai târziu de metalele preţioase. Moneda de cont (scripturală) a apărut şi i-a crescut rolul o dată cu dezvoltarea activităţii băncilor. . . ca atare.după emitentul monedei.monedă în baza unui mecanism simplu. . în conturile lor. Moneda electronică (de ex. în condiţiile în care reprezentarea este sensibil apropiată de valoarea sa. prin crearea monedei de cont (de către băncile comerciale). Soldul creditor al contului curent al unui operator economic reprezintă de fapt moneda scripturală temporar statică şi care poate deveni mobilizabilă prin instrumente specifice: cecuri. moneda îşi pierde treptat o parte din substanţa sa materială după intrarea în circulaţie şi devine cu timpul reprezentatnta propriei valori. În momentele actuale. prin emiterea biletelor de bancă (de către Banca Centrală) şi.moneda creată de operatorii economici.

după capacitatea liberatorie a monedei. în cadrul căreia se prevede o circulaţie de monezi cu valoare proprie deplină. . Ele sunt valori fiduciare. 215. Urmare confuziei create. .A. pg. pentru crearea unui sistem bănesc internaţional. Aceste norme şi instituţii servesc la realizarea obiectivelor politicii economice.moneda facultativă.U.monedele convertibile care au fost reprezentate iniţial de bancnote ce puteau fi preschimbate în matal preţios. termenul se mai foloseşte şi pentru acele sisteme care definesc unitatea monetară printr-o cantitate de aur şi chiar pentru orice alt sistem bănesc. . precum şi de corelaţia cu sistemul bănesc al altor state sau cu normele convenite pe plan internaţional.1. . Organizarea sistemului bănesc este determinată de stadiul de dezvoltare economică şi politică a statului.după obligaţiile pe care şi le asumă emitentul monedei. în diferite etape de dezvoltare economică a lumii. financiare şi de credit urmărite de fiecare stat. ele nu au fost finalizate.10 Ca urmare. . Unele sisteme băneşti sprijină şi tendinţele de dominaţie ale regimului respectiv.moneda fracţionară are capacitate liberatorie limitată. Prin sistemul bănesc sunt reglementate următoarele elemente ale circulaţiei băneşti: 10 Idem 3. 1. cu toate că s-au făcut numeroase propuneri. sistemul bănesc este eminamente naţional. atribuindu-li-se o anumită putere de cumpărare.6. deşi această generalizare nu este de natură să contribuie la mai buna înţelegere a fenomenelor şi tehnicilor monetare.moneda legală are capacitate liberatorie sau circulaţie nelimitată. unica formă de convertibilitate este cea externă. în vorbirea curentă nu se mai face nici o deosebire între un sistem monetar şi un sistem bănesc. Sistemul monetar Sistemul monetar este o formă de organizare monetară instituită de stat prin acte normative. atribuită monedei naţionale. acceptate şi utilizate prin încrederea reciprocă. reprezintă un ansamblu de norme legale şi instituţii care reglementează. avem: . de regulă. Mai târziu. (de ex. Prin extindere. care este.moneda – semn este reprezentată de monedele sau de alte alcătuiri de hârtie pe care sunt imprimate valori exprimate printr-un anumit număr de unităţi monetare.moneda neconvertibilă este moneda care circulă numai în cadrul graniţelor unei ţări. atribiută monedei de argint (când circula în paralel cu moneda de aur în cadrul monometalismului aur) şi monedei divizionare. ca şi în zilele noastre. Sistemul bănesc deci.. sociale. având în centru o unitate bănească emisă de un organism internaţional.) oferă statului american condiţii excelente de profit pe seama altor ţări: „Emitentul acestor bani de hârtie (dolari) obţine un profit sau <<rentă de vasalitate>> de 100 %. o monedă străină. recunoscută prin lege. ceea ce este cu mult mai mult decât ceea ce obţineau marii seniori din evul mediu”. 22 . avem: . organizează şi respectiv supraveghează relaţiile băneşti dintr-un stat. Aceasta era una dintre convertibilităţile interne. Sistemul bănesc al S.

. unele monede naţionale şi anume cele ale unor state cu mare pondere în comerţul internaţional. următoarele instrumente monetare: . până la perioada actuală. la imperialism. ale lichidării sistemelor băneşti naţionale bazate pe etalonul aur clasic. de echivalent general. a mărfii care îndeplineşte funcţia de măsură a valorii.reglementarea emisiunii şi circulaţiei bancnotelor şi a altor semne de valoare. În faţa acestei situaţii. la deprecierea inflaţionistă a banilor. iar în cele din urmă la serioase implicaţii economico – sociale. cât şi un anumit profil al instituţiilor monetare. a fost lichidat. a creat premisele subminării circulaţiei interne şi internaţionale a aurului şi. Marile puteri economice au acaparat aurul şi l-au menţinut prin toate mijloacele în tezaurul lor. Aceşti bani circulă numai prin viramente şi transferuri între conturile bancare. au în circulaţie.. În condiţiile acestui etalon. existentă pe timpul etalonului aur.de băncile comerciale pe calea operaţiunilor de credit. bancnote etc). Etalonul aur – devize ca bază a sistemului bănesc a putut fi de asemenea folosit la ruperea unităţii istorice pe plan mondial a sistemelor băneşti naţionale. .alegerea. La baza sistemului bănesc din ţările capitaliste dezvoltate s-a aflat în general. în principal. făcându-se loc larg voluntarismului şi pragmatismului în alimentarea cu bani a economiei. euro. dolar etc. . ca urmare.alegerea instrumentelor efective de circulaţie şi de plată (monezi principale. Acesta din urmă a fost un produs al necesităţii: trecerea capitalismului la stadiul monopolist. . În unele ţări circulă şi bilete emise de Ministerul Finanţelor (bani de tezaur). eventual. „mâna invizibilă” care restabilea echilibrul monetar.bancnotele. monezi divizionare.stabilirea relaţiilor cu alte sisteme băneşti. soluţia la care s-au oprit statele dezvoltate din punct de vedere economic. Dar. acest metal fiind considerat drept una din armele necesare pentru realizarea expansiunii şi dominaţiei mondiale. îmrejurările din perioada interbelică au arătat că sistemele băneşti bazate pe etalonul aur – devize s-au aflat în faţa unor mari dificultăţi de funcţionare. . – serveşte ca etalon al preţurilor. a baterii monezilor cu valoare deplină şi a banilor divizionari metalici.reglementarea. după primul război mondial.banii divizionari. s-a ajuns la dezechilibre monetare de mare amploare. . la restricţii şi discriminări comerciale şi valutare. . precum şi a decontărilor fără numerar.stabilirea unităţii monetare. automatismul relativ al etalonului aur clasic. emise de o bancă centrală. Noul sistem introducea alături de aur. prin concordanţa spontană între cantitatea de bani aflată în circulaţie şi nevoile circulaţiei mărfurilor. de etalon. ca instrumente de rezervă şi plată cu caracter internaţional. în problema organizării sistemelor băneşti naţionale a fost aceea a înlocuirii etalonului aur cu etalonul aur – devize. etalonul aur sau argint (sistemul bănesc metalist) şi apoi etalonul aur – devize. . Ulterior. aflându-se la originea formării de blocuri şi zone 23 . emişi de stat. Ţările cu economie de piaţă concurenţială. care sub o anumită denumire – leu.banii de cont (bani scripturali) emişi – în condiţiile stabilite de sistemul bănesc . eventual. Apare sistemul bănesc nominalist. Caracteristicile banilor în circulaţie implică atât un anumit conţinut al normelor monetare.organizarea aparatului instituţional care supraveghează şi sprijină aplicarea sistemului bănesc.

Ca o consecinţă a celor prezentate mai sus. a raporturilor de plăţi şi de lichidare a angajamentelor existente între ţări. Într-o lume interdependentă însă. aflată în competiţie pentru dominarea sistemului plăţilor internaţionale. Acest sistem monetar se mai poate defini ca fiind un cod de conduită care să ajute la dirijarea comportamentului monetar în relaţiile specifice unei lumi interdependente. fiecare ţară a dorit să-şi păstreze un maxim de libertate de acţiune.monetare care grupează un număr de monede satelit în jurul unei monede principale.S. 1. . Aceasta trebuie să aibă în vedere promovarea certitudinii şi echităţii în tranzacţii şi înlăturarea mişcărilor speculative de capitaluri. determinată de schimburile comerciale. această definiţie are un caracter formal. În acest sens.I. însoţită de aspectele instituţionale corespunzătoare . în cazul unor deficite durabile ale schimburilor economice cu străinătatea şi chiar al unor excedente exagerate. iar valoarea unităţii se exprimă practic în raport cu o altă monedă. sunt necesare reguli adoptate prin consens. iar statutul modificat al Fondului Monetar Internaţional (1978) acordă o mare libertate ţărilor membre în domeniul monetar şi valutar. după înlăturarea etalonului aur. coerentă. chiar în cazurile în care unitatea monetară a unei ţări continuă să fie definită legal printr-o cantitate de aur.I. În domeniul respectiv. de activitatea conştientă a organelor prevăzute în sistemul bănesc.trebuie să înfăptuiască cel puţin trei obiective: . cu atât mai mult cu cât S. având în vedere că nici un sistem monetar internaţional nu a reuşit până în prezent. fiecărei ţări revenindu-i rolul de a adopta normele de reglementare a relaţiilor monetare şi financiare pe care le-a considerat mai potrivite pentru obiectivele economice proprii. Cu toate acestea.1. suficientă cantitativ şi calitativ pentru îndeplinirea corectă a funcţiilor sale.T.instituirea unor mecanisme de ajustare (echilibrare) a balanţei plăţilor curente. . Sistemul Monetar Internaţional Sistemul Monetar Internaţional reprezintă o reglementare convenită. caracteristice deceniilor şase şi şapte.1.expresii ale cooperării internaţionale specifice.crearea unei rezerve internaţionale. Reglementarea relaţiilor monetare internaţionale. cu D. politica unei ţări se repercutează prin efectele ei şi asupra altei ţări.M. cardinale. etalonul aur – devize nu s-a mai putut menţine la baza sistemelor băneşti. etalonul aur – devize a fost pus în 1944 şi la baza Sistemului Monetar Internaţional. a fost lichidat de fapt în 1971. etc. în vederea apărării propriilor interese. Cele mai multe probleme pe care S. îndeosebi perioadei de după cel de-al doile război mondial . Datorită puternicelor dezechilibre economice şi monetare internaţionale. în aplicarea legii circulaţiei băneşti.M. Stabilitatea puterii de cumpărare a banilor depinde. de mişcările de capitaluri şi de creşterea economică.asigurarea stabilităţii relative a raporturilor valorice dintre monede. le are de rezolvat derivă din contradicţia dintre caracterul internaţional al schimburilor economice şi caracterul naţional al mijloacelor de plată utilizate efectiv în aceste schimburi. să-şi creeze o 24 . iar pentru evitarea unor conflicte prejudiciabile pentru toţi şi promovarea unei cooperări avantajoase. specificate suficient de clar şi recunoscute pe plan cât mai larg ca având un caracter echitabil.6.

La această conferinţă au fost puse bazele Sistemului Monetar Internaţional. European Monetary System – E. Sistemul Monetar European Sistemul Monetar European . au participat la Sistemul Monetar European.). În timpul celui de-al doilea război mondial.U.6. cu 11 Idem 3. Deoarece uniunile şi blocurile monetare au reprezentat interesele numai unui singur grup de ţări. suntem îndreptăţiţi să spunem că îşi va merita numele.M. la convocarea CONFERINŢEI MONETARE ŞI FINANCIARE INTERNAŢIONALE DE LA BRETTON WOODS. în primul rând. care au devenit după cel de-al doilea război mondial zone monetare. împreună cu aurul.M. propriu-zis. mai trebuie reţinut că ţările cu economiile în curs de dezvoltare. Prin urmare. în 1944.A. Între anii 1972 – 1974 s-a încercat o reformă a S.E. 25 . 1. după o funcţionare care a dat satisfacţie. Perioada interbelică este caracterizată de blocurile monetare.S. iar atunci când va dispune de o monedă internaţională..M. venind deseori în conflict cu interesele altor ţări sau grupuri de ţări şi determinând contramăsuri din partea partenerilor de schimburi.S. Primii paşi făcuţi în direcţia reglementării internaţionale a relaţiilor monetare au avut un caracter limitat (o anumită zonă sau regiune geografică) datează încă dinainte de primul război mondial. Fondului Monetar Internaţional revenindu-i rolul de a lua unele măsuri în funcţie de stadiul relaţiilor economice. În acest sens. ci numai despre tendinţa de a se ajunge pe cale evolutivă la un sistem monetar internaţional aplicabil. a avut în centru dolarul S. au avut loc întâlniri între principalii reprezentanţi ai statelor din coaliţia antifascistă care au condus. în cadrul noii ordini economice mondiale. Totuşi. utilizăm denumirea de S.1. Actualmente nu mai putem vorbi de existenţa unui S. ca urmare a rezoluţiei din 5 decembrie 1978 a Consiliului European (compus din conducători de state şi guverne ale ţărilor din C. a fost lichidat de fapt în acel an datorită crizei monetare internaţionale..I.ca urmare a consacrării ei oficiale în ţara noastră o dată cu aderarea României la Fondul Monetar Internaţional (1972). Aici amintim uniunile monetare. dar a eşuat.M.I. fac eforturi substanţiale în vederea restructurării relaţiilor valutar – financiare. aplicat până în 1971. . precum şi a hotărârii aceluiaşi Consiliu la sesiunea din 12-13 martie 1979. Până atunci.M. de la Bretton Woods.U. de ex. deci o monedă naţională căreia i s-au atribiut funcţii internaţionale. Sistemul Monetar Internaţional de la Bretton Woods (1944).A.E.M. cât timp Sistemul Monetar Internaţional se foloseşte de o monedă naţională . principalelor state cu economie de piaţă dezvoltată şi îndeosebi S. în perspectiva redresării economiilor naţionale afectate de război şi a dezvoltării economiei mondiale. S. el este de fapt un sistem valutar internaţional. pg.monedă proprie.E.2. iar principiile acestuia au fost înscrise în statutul FONDULUI MONETAR INTERNAŢIONAL. 393.I.E.I.) a fost înfiinţat la 13 martie 1979.E. problemele relaţiilor internaţionale nu au putut fi rezolvate satisfăcător.(engl. adică la organismul care a adoptat în documentele sale această denumire. financiare şi monetare internaţionale.11 O parte din ţările membre ale C. organism înfiinţat tot cu acea ocazie.

E.A.60 %. Pe lângă rolul asumat în cadrul Convenţiei de la Lome.U. 1978. Fr. în cazul modificării cursurilor centrale în cadrul S.52 %. Ponderea monedelor respective putea fi modificată la fiecare 5 ani.31 %. după cum se ştie. Peseta spanoilă = 5.E. şi de cotele fixe în cadrul mecanismului de sprijin financiar. în centrul S.M. Ponderea iniţială a monedelor din coşul ECU a fost stabilită în funcţie de nivelul participării la comerţul intercomunitar. Cursul respectiv determina cursurile bilaterale care puteau evolua în limitele de ± 2. Coroana daneză = 2. Nu a fost prevăzute revizuiri automate ale structurii coşului ECU. Celelalte ţări membre ale Uniunii Europene car nu au făcut parte din „şarpele valutar” puteau stabili temporar limite până la ± 6%. s-a aflat E. Luxemburghez = 0.49 %. în cazul în care ponderea procentuală a unei monede. faţă de o ţară neperticipantă se luau după consultări reciproce în cadrul U. o veche monedă franceză care a circulat în Evul Mediu. Deciziile importante cu privire la politica cursurilor valutare a ţărilor participante la S.. Lira irlandeză = 1.15 %.I.M.700 %. Conform rezoluţiei Consiliului European din dec. ECU a fost. dar trebuiau să reducă treptat atunci când condiţiile permiteau acest lucru. de mărimea P. Lira sterlină = 12.E. precum şi ca mijloc de decontare între autorităţile monetare ale ţărilor membre ale C.78%. Obiectivul acestui sistem l-a constituit crearea unei zone de stabilitate monetară în Europa de Vest. combinat cu largi facilităţi de credit.B. (engl.E. al intervenţiei pe pieţele valutare şi al tranzacţiilor Fondului European de Cooperare Monetară.25 %. Danemarcei şi Suediei care au declarat că vor putea participa mai târziu. Lira italiană = 9. (engl. European Unit of Accuont – unitate de cont europeană). introdusă în aprilie 1975 în sfera tranzacţiilor economice şi financiare dintre C. printr-un sistem complex de cursuri valutare şi de intervenţie.E. Modificarea mai putea avea loc la cerere.E. de la care intervenţia pe piaţa valutară devenea obligatorie.U.785 %. Folosirea sa a fost însă limitată. Fr. sau a cursurilor valutare ale ţărilor membre care participau la acest sistem.excepţia Angliei.C. European Currency Unit – unitate monetară europeană). s-a modificat cu 25 % sau peste. astfel: DM = 30.E. Unitatea de cont europeană (EUA) a fost constituită dintr-un coş valutar în care au intrat cele 15 monede ale ţărilor membre ale C. bazată pe cursurile valutare respective. avea un curs central exprimat în ECU.M. în sume fixe.11 %.M. Creanţele şi datoriile care derivau din intervenţii erau convertite în ECU şi înscrise în Registrele Fondului 26 . Belgian = 7. Francez = 19.E. Iniţial.E.E.E. Fr. Pentru finanţarea intervenţiilor se acorda o facilitate pe termen „foarte scurt” nelimitată de către băncile centrale participante. care nu a fost însă un sistem.32 %.. Guldenul = 9.87 %. Acest instrument monetar artificial a fost utilizat ca numitor comun pentru mecanismul cursurilor valutare. Sistemul Monetar European a înlocuit „ŞARPELE VALUTAR” al C. valoarea şi structura ECU au fost considerate ca fiind aceleaşi ca ale E. ci numai un aranjament de menţinere în comun a unor cursuri valutare. EUA a mai fost folosită în operaţiile Băncii Europene de Investiţii şi în evidenţele bugetului comunitar.E.36 %. încât valoarea „externă” a ECU (valoarea ei exprimată într-o monedă naţională) să rămână neschimbată în momentul modificării. precum şi o mare convergenţă a politicilor financiare şi economice ale ţărilor participante. Drahma grecească = 0.E. şi ţările asociate din Africa şi zonele Caraibilor şi Pacificului (Convenţia de la Lome). Fiecare monedă care participa la S. Escudoul portughez = 0. Astfel de modificări aveau scopul de a antrena adaptarea ponderilor relative ale celorlalte monede din coş.

la scurt timp după ce Comunitatea Europeană a aprobat Actul Unic vest – european. din care 16 sunt anexate la Tratatul CEE şi numai protoculul al 17 – lea este anexat la Ttatatul asupra U. prin Tratatul de la Maastricht.E. au existat rezerve în legătură cu „apărarea lipsită de sens a unor cursuri valutare nerealiste”. şi la cele trei tratate de constituire a Comunităţii Europene. G. înfiinţarea S.E.un nivel ridicat de utilizare a forţei de muncă şi de protecţie socială. La fel ca şi Raportul Werner. chemând la crearea unei singure monede europene.13 În termenii art.E.European de Cooperare Monetară. 78. cu o structură complexă. la Uniunea Politică (politica externă şi de securitate comună). Tratatul asupra Uniunii Europene este completat de un număr de 17 protocoale care fac parte integrantă din tratat.M. Jacques Delors.E.o creştere durabilă şi neinflaţionistă respectând mediul înconjurător. au adoptat o poziţie rezervată faţă de S. moneda unică: între naţional şi internaţional”. 1992. categorii diferite între care a trebuit să se organizeze punţi de legătură prin dispoziţii comune şi finale (titlurile I şi VII).12 Arhitectura Uniunii Economice şi Monetare a fost conturată. 12 13 R. 1999. . Ed. a intervenţiei pe pieţele valutare şi a aranjamentelor dintre băncile centrale vizând o politică comună a rezervelor. Odată ce monedele şi politicile monetare naţionale sunt distruse. Continent. Pe fondul evenimentelor din 1989 (căderea zidului Berlinului urmată de reunificarea Germaniei. pg. 2004. pe atunci preşedinte al Comisiei Europene. deoarece introducerea unei monede unice este prin natura sa ireversibilă. 2 din Tratat. Planul Delors. Independenţa Economică. a dat publicităţii un raport crucial. CEE – 1957. pg. să nu ducă la diminuarea rolului F. Tratatul de la Maastricht se prezintă ca un document unic. 1991 şi semnat la 9 feb. Raportul a fost apreciat atât de persoane care considerau că integrarea este cea mai bună modalitate pentru realizarea unei păci durabile în Europa.E. cât şi de persoanele care apreciau beneficiile pur economice ale comerţului liber şi ale unor rate de schimb stabile. Mulţi specialişti au considerat EURO ca fiind cea mai bună modalitate de cimentare a celor 40 de ani de cooperare internaţională regională.. care asociază elemente eterogene. Sibiu. Brăila. care a reluat ideea Uniunii Economice şi Monetare. Ed. 48. dezmembrarea URSS). Toma . Uniuea Europeană are drept scop să promoveze: .M. este aproape imposibil ca acestea să fie aduse înapoi. ca organ de supraveghere a desfăşurării relaţiilor monetare internaţionale etc. astfel încât acesta să nu aducă prejudicii relaţiilor Statelor Unite cu Europa sau cu alte zone.I. adoptat la Madrid în iunie 1989. coordonarea politicilor de intervenţie pe piaţa valutară ale ţărilor membre să nu fie în detrimentul stabilirii cursurilor valutare ale ţărilor membre.„Euro. a prezentat cele trei etape pentru implementarea uniunii monetare. 27 . cuprinzând dispoziţii prin care se modifică tratatele originare (titlurile II.M.E. EURATOM – 1957) în domeniul reformei începută de Actul Unic vest – european fiind conceput pe două părţi: prima se referă la Uniunea Economică şi Monetară. III şi IV) dar şi dispoziţii noi ce relevă cooperarea interguvernamentală (titlurile V şi VI). . Acest document aduce noi modificări şi completări celor trei tratate încheiate anterior (CECO – 1952.A. iar cea de-a doua. Instituţia respectivă a fost creată în aprilie 1973 cu scopul de a promova îngustarea progresivă a limitelor de fluctuare a monedelor C.U. în principal. una faţă de alta. S.) – „De la Roma la Amsterdam via Maastricht”. Dar şi în ţările U. elaborat în perioada 9 – 10 dec.un înalt grad de convergenţă a performanţelor economice. Marin (coord.

Protocolul asupra trecerii la faza a treia a Uniunii Economice şi Monetare. Tot la 1 ianuarie 1994 a fost înfiinţat Institutul Monetar European cu rolul de a contribui la mai bună coordonare a politicilor monetare în Europa şi de a asigura tranziţia spre Banca Centrală Europeană. în practică. . Intr-adevăr.introducerea monedei unice. 1998). care era condiţionată de îndeplinirea unor criterii de convergenţă foarte precise: . dar să rămână membră în continuare a Uniunii Europene (excepţie a făcut Marea Britanie şi Danemarca). el este deschis în mod egal tuturor ţărilor semnatare. după un anumit program şi îmbrăcând un caracter comunitar. . De altfel. Ireversibilitatea procesului de unificare rezultă din: .respingerea clauzei de a opta pentru neparticiparea la zona euro („opting out”) care ar fi permis unei ţări să nu participe la faza finală. aflată deja în derulare în momentul semnării tratatului (a început în iulie 1990) a rămas rezervată înfăptuirii depline a pieţei unice. după cum urmează: Faza I (1992 – 1993). prin înlocuirea rapidă a monedelor naţionale ale statelor participante cu euro (1 ian. Prevăzută să înceapă la 1 ianuarie 1994. Faza a III-a (începând cu 1 ianuarie 1997 sau 1 ianuarie 1999) a fost definită ca momentul în care se înfăptuieşte faza finală a Uniunii Economice şi Monetare.datoria publică să se situeze la cel mult 60 %din PIB . 1999) pentru a celei de-a treia etape.fixarea irevocabilă a ratelor de schimb (31 dec.fixarea unei scadenţe (1 ian.coeziunea economică şi socială. . Cu toate acestea. Aşadar. 28 . . în care intră numai ţările care îndeplinesc criteriile de convergenţă. bazată pe stabilitatea preţurilor. Procesul de unificare monetară prefigurat prin Tratatul de la Maastricht nu este unul cu mai multe trepte. Sistemul European al Băncilor Centrale şi moneda unică. există unele dispoziţii care permit ca. Tratatul de la Maastricht a fost elaborat cu participarea tuturor ţărilor implicate. ca primă etapă. deoarece. a liberei circulaţii a capitalurilor şi intensificării coordonării politicilor monetare şi economice ale statelor membre. faza a II-a (1994 – 1997 sau 1994 – 1999). s-a caracterizat printr-o coordonare mai strânsă a politicilor economice şi o accentuare a disciplinei bugetare. . spre deosebire de Tratatul de la Roma.modalitatea de trecere la faza a treia. Alegerea datei de 1 iulie 1990 s-a datorat faptului că aceasta coincidea cu data intrării în vigoare a Directivei privind libera circulaţie a capitalurilor în Uniunea Europeană.deficitul bugetar să reprezinte cel mult 3 % din PIB . anexat la Tratat.solidaritatea între statele membre.5 % performanţa celor mai bune trei economii ale Comunităţii. Această perioadă se caracterizează prin: . unul din principiile Uniunii Monetare Europene este convergenţa în trei faze.implementarea unei politici monetare unice. . realizată îndeosebi prin interzicerea acoperirii deficitelor entităţilor publice prin credite acordate de băncile centrale. uniunea să fie realizată în mai multe etape. din punct de vedere juridic. . . 1999). expresia „în condiţiile şi potrivit ritmurilor prevăzute în tratat” relevă ideea de progresivitate. subliniază „caracterul ireversibil” al drumului Comunităţii spre unificarea monetară.rata inflaţiei să nu depăşască cu mai mult de 1.creşterea nivelului şi calităţii vieţii.. care a fost semnat în anul 1957 de numai şase state.

B. Nici de data aceasta nu a existat vreo înţelegere internaţională care să instituie un atare sistem. 29 .6.1. relaţiile valutar – financiare internaţionale erau bazate în principiu pe etalonul aur.) reprezintă un ansamblu al normelor de conduită monetară internaţională incluse în statutul Fondului Monetar Internaţional elaborat de Conferinţa Monetară şi Financiară Internaţională. deci etalonul aur – devize nu a rezistat. a abordat pentru prima oară. Pentru respectarea acestui principiu.B.W.B. 1997. însă concentrarea aurului (monetar) în SUA şi sărăcirea relativă a ţărilor europene a condus în 1992 la recomandarea de a se trece la etalonul aur – devize. Aplicarea etalonului aur.M.să se respecte marjele de fluctuaţie restrânse ale cursurilor valutare din cadrul Sistemului Monetar European. S.W. în cadrul căruia un rol important era atribuit valutelor (dolarul şi lira sterlină) ca instrumente internaţionale de rezervă. Oricare stat care recunoaşte prevederile statului F.I. 14 S.888671 g aur fin sau 1 uncie de aur fin = 35 dolari. 67. Conferinţa Monetară Internaţională de la B.I. cel al „monedei unice” presupune.M. poate adera la acest organism şi implicit la principiile S. Modificarea valorii paritare poate fi efectuată numai: . spre deosebire de principiul „monedei comune”. . moneda naţională a statului trebuie să aibă o definiţie legală iniţială (valoare paritară). fără să se fi procedat la devalorizări în ultimii doi ani.rata anuală a dobânzii pe termen lung să fie cu cel mult 2 % mai mare decât media ratelor de dobândă din statele care au realizat cele mai bune performanţe în materie de stabilitate a preţurilor.Cerna – „Unificarea monetară în Europa”.M. problema creării unui sistem monetar internaţional bazat pe etalonul aur – devize şi. Enciclopedică.. adică 1 dolar = 0. Aceasta este emisă de Banca Centrală Europeană. Ed. Al treilea principiu al Uniunii Monetare Europene.3.în urma consultării cu F. Crearea acestui sistem ilustrează trecerea de la relaţiile pur bilaterale la o structură a relaţiilor multilaterale care implică un consens al diverşilor participanţi. Bucureşti. Sistemul Monetar Internaţional de la Bretton Woods – 1944 Sistermul Monetar Internaţional de la Bretton Woods (S. .I. pg. Înaintea primului război mondial. fără să existe vreo convenţie sau regulă de comportare internaţională în acest sens. iar apoi prin operaţiuni proprii.I a fost organismul chemat să supravegheze şi să sprijine aplicarea S.fixarea parităţilor şi cursurilor valutare. Criza economică din 1929 – 1933 a dus la devalorizarea lirei sterline (1931) şi a dolarului SUA (1934). F. a fost reluată după război. iniţial prin preschimbarea depozitelor în diverse monede naţionale existente în conturile deschise pe numele băncilor centrale naţionale. stabilită în aur ca numitor comun sau în dolari cu greutatea şi aliajul în vigoare la 1 iulie 1944. în cadrul acestuia pe dolar ca principală monedă de rezervă.M.M. .universalitatea. La sfârşitul celui de – al doilea război mondial.14 1. întreruptă în timpul primului război mondial.M..pentru corectarea unui dezechilibru fundamental. de către ţările membre.M. .I.W.la propunerea ţării membre.W. s-a bazat pe următoarele principii: ..I. la revenirea la protecţionism şi la tendinţele de autarhie economică. emisiunea unei monede europene ca o nouă monedă cu putere circulatorie legală.I.

Pentru concilierea principilui fundamental al fixării parităţilor cu necesitatea realizării unei anumite supleţe.realizarea unui volum adecvat de rezerve internaţionale. . „optica mondială”.Aurul şi criza dolarului. fiecare membru are dreptul să modifice valoarea paritară în limita cumulată (adică inclusiv modificările anterioare) de 10 %. . Funcţionarea sistemului nu a putut dura decât atâta vreme cât contradicţiile inerente lui au fost acoperite prin situaţia deosebită care a existat în anii postbelici. Dificultăţile aplicării lui apăreau în toate compartimentele: .M.W. T.primul mare succes al ideii de cooperare internaţională în domeniul monetar.B. în moneda naţională a acelei ţări) şi deţinerile de D. nu s-a putut realiza. creanţa faţă de F.W. favorabilă americanilor.fixarea parităţilor şi cursurilor valutare.. cumulat în aceleaşi condiţii.I. viitorul convertibilităţii – R.asumarea de către guvernul SUA a unor răspunderi internaţionale şi. iar ulterior un exces inflaţionist de rezerve şi o distribuţie internaţională defectoasă a 30 . unul din principalele elemente ale echilibrului financiar global. o serie de state rămânând în afara sistemului. (depăşirea pozitivă . adecvat nevoilor de echilibrare a balanţei plăţilor.S. marcată de politica SUA de a-şi menţine şi consolida rolul conducător între economiile dezvoltate. la început existând o lipsă acută de rezerve („foamea de dolari”) în principalele state partenere ale SUA.I.M.Dilemele dolarului – F. de asemenea diferită ca intensitate de la o ţară la alta. Kaldor. a însemnat: . rezervele valutare. criza sistemului era mult mai adâncă. nu a putut fi realizată ca urmare a dezvoltării economice inegale a ţărilor lumii. poate funcţiona ca pivot al S. .I.universalitatea. Organizarea S. Bergsten. a inflaţiei. nu a fost posibilă. Triffin.I. .a cotei de participare la fond a ţării faţă de deţinerile efective ale F. în condiţiile unei accentuări a restricţiilor valutare şi de plăţi. . a impactului crizei economice şi financiare diferit de la ţară la ţară.M.Problema lichidităţii internaţionale – N. au fost sesizate la timp într-o serie de lucrări. cum ar fi: .M. . iar convertibilitatea în aur a dolarului a fost suprimată în 1971.M. . au asigurat supremaţia lor economico – financiară asupra celorlalte state occidentale şi a dolarului asupra celorlalte monede. precum şi convertibilitatea în aur a dolarului. compus din rezervele oficiale de aur. .B. ca atare. în primul rând. F. a dezechilibrului de proporţii neobişnuite al balanţelor de plăţi. condiţie primordială pentru instaurarea disciplinei în relaţiile de plăţi internaţionale şi implicit pentru asigurarea unui climat de destindere şi încredere. .convertibilitatea reciprocă a monedelor prin desfiinţarea restricţiilor asupra plăţilor curente. Deficienţele S. profitând de conjunctura celui de – al doilea război mondial.convertibilitatea reciprocă a monedelor nu a putut fi realizată decât parţial. limita de 10 %.I. Funcţionarea sistemului fără probleme deosebite nu a fost posibilă decât atâta timp cât convertibilitatea era menţinută.un succes al SUA care.realizarea unui volum de rezerve internaţionale. Ţările ajung la convertibilitate pe măsura îndeplinirii condiţiilor respective.M.I. (după 1970). pe aceea a asigurării stabilităţii dolarului faţă de aur şi faţă de celelalte monede naţionale. În realitate.un succes al concepţiei potrivit căreia o monedă naţională poate îndeplini funcţii internaţionale şi. neavând dreptul să facă obiecţii: dacă modificarea propusă nu depăşeşte a doua oară. .

prin stabilirea de relaţii directe între partenerii de schimburi.creşterea concentrată a lichidităţilor internaţionale în aşa fel încât crearea unor asemenea lichidităţi să nu rezulte din politica unei mari puteri de a-şi realiza expansiunea externă prin export de inflaţie.) nu a reuşit până în prezent. ridicarea nivelului tehnic. îmbunătăţirea activităţii de producţie. Aceasta întrucât convertibilitatea presupune existenţa unor preţuri apropiate de valoare. lupta principalelor state componente pentru sfere de influenţă economică şi politică. a instabilităţii sistemului. pentru o nouă împărţire a poziţiilor de forţă în lume. sistemul a fost lichidat de fapt.T. 31 . calculele şi concluziile referitoare la eficienţa producţiei şi a activităţii de comerţ exterior sunt deformate.angajamentul ţărilor cu mari excedente ale balanţei plăţilor de a furniza ţărilor deficitare o finanţare compensatoare pe termen lung. Interesul pentru convertibilitate poate fi formulat astfel: * prin convertibilitate se creează premisele determinării exacte a eficienţei comerţului exterior în ansamblu şi a fiecărei tranzacţii în parte şi. însă cu evitarea mişcărilor anarhice şi de prea mare anvergură a acestor cursuri. producând dificultăţi în adoptarea măsurilor celor mai potrivite pentru creşterea eficienţei acestor activităţi. produsele ţării se află într-o concurenţă reală cu produsele celorlalte ţări. precum şi în trecerea la cursurile valutare flotante. .şi nici la calitatea celui care efectuează preschimbarea: rezident al ţării în care se efectuează operaţia sau nerezident.1. calitativ şi estetic al produselor sunt stimulate. sistemul a fost lichidat de drept.W. . între care: . creşterea productivităţii muncii.flexibilitatea cursurilor valutare. a întregii activităţi economice a unei ţări. . nici la scopul preschimbării .încercarea FMI de remediere a dezechilibrului rezervelor internaţionale prin introducerea în sistem a „dreptului special de tragere” (D. iar la 15 august 1971 prin măsurile luate de SUA pentru „apărarea” dolarului.7. firmele care nu îndeplinesc condiţiile de competitivitate cerute de piaţa mondială au de făct faţă unor dificultăţi de ordin economic şi financiar.M. Totodată. ţările în curs de dezvoltare neproducătoare de petrol ducând permanent o lipsă de lichiditate. Convertibilitatea Convertibilitatea reprezintă o însuşire legală a unei monede de a putea fi preschimbată cu altă monedă în mod liber prin vânzare şi cumpărare pe piaţă. în condiţiile de neconvertibilitate. Piaţa trebuie să permită o confruntare permanentă a cererii şi ofertei şi să comunice cu pieţele străine. * ca urmare a convertibilităţii. S.B. Atunci când nivelul şi structura preţurilor interne sunt diferite de cele ale pieţei mondiale. Vicisitudinile SMIBW au reflectat accentuarea puternică a contradicţiilor sistemului monetar mondial.S.I. Operaţiunea presupune că nu sunt restricţii nici cu privire la suma preschimbată.acestora.plăţi pentru tranzacţii curente sau mişcări de capital . Pentru realizarea unui nou sistem se consideră că sunt necesare cel puţin câteva condiţii prealabile. Prin modificarea din 1978 a statutului FMI. constând între altele în ruperea dolarului de aur şi încetarea convertibilităţii lui în aur. deci de preţurile pieţei mondiale. a devenit inaplicabil. 1. pe plan mai general.

o dată cu prăbuşirea etalonului aur – devize. unii deţinători de bancnote procedau la convertirea acestora în aur. aurul era tezaurizat. În timpul sistemelor monetare naţionale bazate pe etalonul aur. paritar.pentru acoperirea unor eventuale dezechilibre ale balanţei plăţilor. 1. în sensul că puterea lui de cumpărare creştea. în scopul lărgirii şi diversificării schimburilor economice. valute şi devize la cursul oficial. * din punct de vedere financiar. iar masa banilor se reducea. conţinutul convertibilităţii s-a modificat în sensul statuării dreptului deţinătorului de bancnote (sau de disponibilităţi în cont) de a obţine în schimb. 2. precum şi mai buna specializare a ramurilor în funcţie de cerinţele şi condiţiile pieţei externe. Trecerea la convertibilitate poate fi deci considerată ca fiind un rezultat al atingerii unui nivel mai înalt de dezvoltare şi eficienţă economică şi totodată ca un instrument de perfecţionare a relaţiilor comerciale şi financiare internaţionale. el „se scumpea”. în sensul că deţinătorul putea cere preschimbarea într-o valută la cursul oficial.desigur vremelnic şi în anumte limite . mărind masa banilor.* convertibilitatea face posibilă restructurarea permanentă a economiei prin dezvoltarea prioritară a producţiei sectoarelor şi produselor celor mai eficiente cerute la export.pentru a evita o pagubă. până când echilibrul între existent şi necesar era restabilit. care reprezenta a doua garanţie a emisiunii. adică la raportul între conţinuturile legale definitorii de metal ale monedelor în cauză. valută) deţinut obligatoriu de bancă. dacă numerarul se rărea pe piaţă. pe etalonul argint sau pe bimetalism (perioada până la primul război mondial). ele rezultând din cererea şi oferta pe piaţa valutară. pe lângă cea arătată. şi aceea că permitea verificarea caracterului reprezentativ al bancnotelor şi contribuia la menţinerea echilibrului între masa banilor în circulaţie şi nevoile de bani ale economiei în felul următor: . În aceste condiţii. . Tezaurizatorii aurului aveau acum interes să predea aur la banca de emisiune şi să obţină în schimb bancnote. Între timp. moneda naţională avea bineînţeles şi o convertibilitate în valută. . În condiţiile sistemelor băneşti bazate pe etalonul aur – devize. convertibilitatea însemna dreptul deţinătorului unei sume în bancnote de a pretinde în schimb de la banca emitentă cantitatea de aur (argint) corespunzătoare valorii nominale a bancnotelor şi conţinutului de metal stabilit prin lege pentru unitatea monetară respectivă. convertibilitatea contribuie la realizarea echilibrului valutar – financiar. Convertibilitatea face parte din noţiunile şi instituţiile care au cunoscut importante modificări de conţinut. Convertibilitatea era asigurată prin stocul de acoperire (aur. Raţiunea acestei forme de convertibilitate era. alături de garanţia principală a portofoliului de cont. convertibilitatea în aur a căzut în desuetudine. întrucât soldurile (balanţele) creditoare în moneda naţională deţinute de străini rămân o perioadă asupra acestora. banii se depreciau. Invers.pe această cale. * cursurile valutare în general şi valoarea monedei naţionale în special sunt puse pe o bază economică.dacă masa banilor în circulaţie depăşea aceste nevoi. precum şi de a dispune liber de aceste valori. moneda naţională putând fi utilizată . 32 . Acestea intrau în circulaţie.

.M. cu condiţia ca suma respectivă să provină din tranzacţii curente de dată recentă sau să fie necesară băncii centrale străine pentru plăţi curente. în mod liber.lărgirea drepturilor. puţine ţări au putut introduce convertibilitatea liberă. iar în sens larg. perspectiva ca rezervele internaţionale să fie consumate prin convertirea monedei naţionale sau prin susţinerea cursului acestei monede pe pieţele străine este minimă. în sens concret. deci consumarea rezervelor internaţionale. capabil să asigure cantităţile de mărfuri cerute de partenerii externi în condiţii competitive din punct de vedere calitativ. Cu toate acestea. . Principalele state vest – europene au trecut însă la convertibilitate abia în 1958. România a avut moneda convertibilă numai trei ani (1929 – 1932).cointeresarea unităţilor economice în realizarea unui comerţ exterior eficient.I. în sens restrâns. . prin vânzare – cumpărare pe piaţă. dă statelor membre care nu întrunesc condiţiile necesare trecerii la convertibilitate. obligaţia băncii centrale de a cumpăra propria monedă deţinută de o bancă centrală străină. dreptul să amâne această trecere până când condiţiile vor permite „să ia toate măsurile posibile a dezvolta asemenea aranjamente comerciale şi financiare cu alţi membri care să faciliteze plăţile internaţionale şi menţinerea stabilităţii valutare”. numai nerezidenţi). O dată ce balanţa plăţilor curente se dezechilibrează şi apare un sold pasiv care exprimă formarea unor creanţe lichide ale partenerilor străini asupra ţării în cauză.I. monetare şi organizatorice: . al performanţelor şi al preţului. fie din acela al operaţiei (numai pentru operaţii curente).stabilirea unui curs real. VIII din statut). fără nici o restricţie” (art. În concepţia F. Acest sold poate determina fie convertirea. Majoritatea ţărilor au introdus o convertibilitate limitată fie din punct de vedere al beneficiarului (în general.M. . al monedei naţionale. fie scăderea cursului monedei naţionale faţă de alte monede. . O ţară cu monedă convertibilă poate face comerţ cu toate celelalte ţări. După cel de-al doilea război mondial.M.echilibrarea balanţei plăţilor curente. Statutul F.crearea unei rezerve internaţionale corespunzătoare. toate celelalte operaţii de convertibilitate pentru plăţi în 33 . fundamentat economic. În loc de concluzie putem spune că principala condiţie de care depinde succesul trecerii la convertibilitate este echilibrul balanţei de plăţi curente. numeroase ţări au trebuit să renunţe la convertibilitate din cauza condiţiilor economice potrivnice. . convertibilitatea propriu-zisă este deci limitată la relaţiile dintre autorităţile monetare. Se consideră că pentru trecerea la convertibilitate sunt necesare următoarele condiţii economice. competenţelor şi răspunderilor unităţilor economice în legătură cu comerţul exterior.realizarea unei structuri a preţurilor apropiată de cea de pe piaţa mondială. convertibilitatea a devenit unul din principiile fundamentale ale Sistemului Monetar Internaţional din 1944.crearea unui mecanism de intervenţie pe pieţele valutare pentru apărarea stabilităţii monedei naţionale. . . neutilizate pentru cumpărări de mărfuri şi prestări servicii. În cazul existenţei acestui echilibru. Statutul F.I.existenţa unui potenţial economic ridicat al ţării respective. înţelege prin convertibilitate „dreptul rezidenţilor şi nerezidenţilor de a schimba moneda naţională cu altă monedă străină. pe pieţele unde obţine cel mai mare avantaj. În perioada interbelică.Convertibilitatea înlesneşte comerţul cu străinătatea şi creşterea eficienţei acestuia. desfiinţarea restricţiilor şi discriminărilor în domeniul plăţilor şi transferurilor internaţionale. la cererea acesteia.

convertibilitatea leului a fost reluată sub toate formele etalonului aur: aur – monezi. Reforma monetară din 1947 şi reforma bănească din 1952 34 . a fost autorizată să suspende convertibilitatea. cursul este cunoscut. prin convertibilitate se va înţelege mai departe dreptul general de procurare de valută de pe piaţă şi de folosire liberă a acestei valute pentru a efectua plăţi şi tranzacţii curente cu parteneri străini. în care trebuie respectat cursul fix de către autoritatea monetară. astfel încât. atât timp cât va dura flotarea cursurilor valutare. la cursul variabil al pieţei.R. numai în aur. în regimul cursurilor flotante. respectiv cumpărarea de valută. * În România. deci fără asigurarea echivalenţei. iar prin efectul trecerii la monometalismul aur (1890). convertibilitatea este neoficială. Atât în cazul convertibilităţii oficiale. prin utilizarea valutei de rezervă. existenţa rezervei valutare. Convertibilitatea de piaţă dispensează autoritatea monetară de efectuarea operaţiei propriu-zise de convertire. iar valutele occidentale au trecut în majoritate la flotare. până la primul război mondial. a menţinut vechile prevederi privind convertibilitatea. singur dolarul SUA fiind. În cazul convertibilităţii oficiale. În 1916.N. aur – lingouri şi aur – devize. Măsurile restrictive introduse în urma crizei economice din 1929 – 1933 au restrâns convertibilitatea în 1931 şi au înlăturat-o în 1932.N. În cazul convertibilităţii de piaţă. în condiţiile SMI – 1944. Bancnotele au rămas neconvertibile în perioada ulterioară. la alegerea B. Toate acestea se pot realiza numai prin intervenţia statului pe piaţă. Această formă de convertibilitate a fost denumită convertibilitate de piaţă sau reciprocă (în valute). convertibil şi în aur. Convertibilitatea oficială se efectuează. convertibilitatea a fost efectuată numai în valută.I. Prin stabilizarea monetară din 1929. Problema cursului la care se efectuează convertibilitatea este însă de mare importanţă. aceasta fiind de competenţa pieţei. Uniunea a făcut eforturi de a crea în relaţiile europene dintre ţările membre o zonă de stabilitate monetară în care convertibilitatea reciprocă să se efectueze la cursuri valutare relativ stabile („şarpele valutar”). asigurând certitudinea şi stabilitatea tranzacţiilor economice externe. Modificarea din 1978 a statutului F. de autoritate monetară sau de reprezentantul ei. astfel încât convertibilitatea în înţelesul „clasic” al termenului nu se mai practică.M. nu însă şi de obligaţia de a menţine fluctuaţia cursurilor valutare în limitele stabilite (în cazul cursurilor fluctuante).R. cursul este fix. Practic. practicabilă pe piaţă.R. În cazul convertibilităţii de piaţă în regimul cursurilor fluctuante. de asemenea. adică a băncilor. prin vânzarea. sau de interesul de a evita oscilaţiile prea accentuate ale cursurilor. în condiţiile crizei din deceniul 70. ca urmare a condiţiilor nefavorabile în care se desfăşurau schimburile cu străinătatea. bancnotele B. Evoluţia noţiunii de convertibilitate reflectă imposibilitatea. După 1971. ceea ce presupune. în cazul cursurilor flotante.N. mai puţin deci transferuri de capital. au fost convertibile în aur şi argint în perioada 1881 – 1890. la cursul variabil al pieţei. convertibilitatea se efectuează fără asigurarea împotriva riscului valutar. dăunătoare economiei. cât şi acela al convertibilităţii de piaţă este necesar să existe o rezervă valutară oficială corespunzătoare. covertibilitatea în aur a dolarului a fost suprimată. deoarece fluctuaţia lui este limitată prin limitele de intervenţie. a menţinerii unor raporturi valorice stabile între monede care să sigure stabilitatea şi certitudinea schimburilor economice internaţionale.străinătate efectuându-se liber pe piaţă. în general. În condiţiile flotării. B.

ci descentralizat.N. Banca Naţională comunica băncilor comerciale participante la licitaţie rezultatele şi cursul oficial. urmând ca operaţiunile de schimb valutar propriu – zise să aibă loc la un curs fixat prin convenţia tuturor băncilor implicate. conducerea politicii valutare. la Banca Naţională. Din august 1994.N. Ele au căpătat dreptul de a efectua vânzări şi cumpărări de valută la cursuri pe care singuri le determină. pg. Cursul de schimb (cursul schimbului) Prin urmare. transmiteau aceste ordine la B. Cererile şi ofertele primite în cadrul acestor licitaţii vor sta la baza determinării libere a cursului între leu şi devizele convertibile cotate de fiecare bancă autorizată. 86.. să autorizeze societăţi bancare şi alţi agenţi economici cu sediul în România să efectueze licitaţii valutare în condiţiile stabilite prin Legea nr.000 lei. într-o şedinţă zilnică de licitaţie. „preţul unei valute în altă valută sau preţul efectiv sub care se comercializează mărfurile/serviciile pe piaţa internaţională”15 reprezintă cursul de schimb.N.500 lei. dinamica balanţei comerciale. ca în precedentul sistem al licitaţiilor. Desigur. piaţa valutară a dobândit un nou conţinut. pe baza Memorandumului încheiat cu Fondul Monetar Internaţional. O importanţă deosebită pe această piaţă valutară o au 15 Idem 3. Banca Centrală şi-a păstrat doar prerogativele conferite de lege. Plicurile conţinând ordinele amintite erau deschise de comisia de licitaţii.8. rolul băncilor comerciale era simţitor redus. În fiecare zi lucrătoare.R.N. Deci. Folosinduse un program informatic. politica fiecărei bănci influenţează evoluţia cursurilor practicate pe piaţa valutară. De la 1 august 1994. în condiţii de piaţă. cursul leu – dolar (de ex. Toate tranzacţiile valutare erau executate la cursul astfel stabilit. În practică. băncile comerciale au devenit principalii actori ai pieţei. în România funcţionează piaţa valutară descentralizată. Astfel. aprobat de Parlamentul României. conform căreia cursul valutar al leului este determinat direct de băncile comerciale pe baza raportului cerere – ofertă. Mai mult. cursul de schimb este cantitatea de monedă naţională necesară pentru obţinerea unei unităţi dintr-o monedă străină. În fiecare dimineaţă. care sunt ajustate în timpul zilei în funcţie de evoluţia cererii şi ofertei din partea clienţilor (ambele influenţate. 35 . de principalii indicatori macroeconomici: rata inflaţiei. Regulamentul de efectuare a operaţiunilor de schimb pe piaţa valutară este stabilit de B. care centralizau ordinele de compărare – vânzare ale clienţilor (în exclusivitate persoane juridice). băncile afişază în sistemul informaţional cursuri de deschidere. a fost introdusă o nouă modalitate de derulare a tranzacţiilor pe piaţa valutară.1. rezumându-se numai la colectarea şi transmiterea ordinelor de vânzare – cumpărare şi la preluarea rezultatelor. cursul se identifica în punctul de echilibru între cerere şi ofertă. adică reglementarea şi supravegherea intermediarilor pe această piaţă.R.N.) se stabilea la Banca Naţională. este cursul de schimb al leului în raport cu devizele: „Euro” şi dolarul SUA. dat în primul rând de continuitatea derulării operaţiunilor bancare. Urmare acestui fapt. 1 dolar SUA = 32. deficitul bugetului şi nivelul dobânzilor) sau de tranzacţiile între bănci.nu au restabilit convertibilitatea leului. 1. desigur.R.R. Renunţându-se la stabilirea cursului de schimb la B. se rezumă la stabilirea regulilor de desfăşurare a activităţilor pe piaţa valutară. Mai pe scurt.R. 15/1990. De exemplu: 1 Euro = 40. Raportul cerere – ofertă nu mai este adjudecat centralizat. acest sistem s-a dovedit a fi inflexibil şi mecanicist. 9 /1991 se împuterniceşte B. rolul B. Conform Hotărârii Guvernului României nr. S-a realizat în acest fel o apropiere de sistemele folosite în ţări cu economii avansate. Băncile comerciale. Până atunci.

R. fiind folosit. Prin urmare. ci un curs statistic. acest curs oferă o imagine sintetică a raportului LEU – VALUTE la un moment dat.R. salariile. cursul de refrinţă al B. transmis la sfârşitul fiecărei zile lucrătoare şi valabil peste două zile lucrătoare. măsură dificilă în condiţiile unei rezerve restrânse încă. . Acesta influenţează relaţiile economice. dar acesta nu este un curs efectiv de tranzacţie. cursul se echilibrează de jos în sus. politice şi sociale dintre ţările lumii. În acest sens. dând publicităţii cursul de referinţă. ele fiind acelea care – prin contactul nemijlocit cu clienţii – transpun direct influenţele menţionate înainte în evoluţia cursului.prin reglementări specifice. În principiu. are doar valoare statistică. determinat de piaţă şi nu de B. mai trebuie reţinut că preţul unui mijloc de plată exprimat sub forma unui raport între două unităţi monetare diferite reprezintă CURSUL VALUTAR. Cursurile sunt stabilite fie de stat.B. . Totodată. B.N. Din această cauză.N.N.. Tabloul zilnic al pieţei valutare este întregit de miile de tranzacţii efectuate de sistemul băncilor comerciale. dintr-o economie. are doar trei posibilităţi de intervenţie pe piaţa valutară. Cursul valutar stabilit de autoritatea monetară pe cale unilaterală sau convenţională se numeşte curs oficial şi poate fi curs valutar paritar sau curs valutar convenţional. calculează un curs de referinţă.băncile – dealer. Prin intermediul cursului valutar se compară venitul naţional. problema cursului valutar ocupă un loc central în organizarea relaţiilor valutar . în care SUA şi principalii lor aliaţi au ajuns la stări conflictuale pe tema eliminării disproporţiilor existente între cursul valutar ale dolarului.N. cursul valutar mijloceşte stabilirea raportului dintre toate mărimile unei economii naţionale faţă de economia altor state sau de economia mondială. informativ. constituie un instrument important al politicii valutare cu ajutorul căreia statul caută să acţioneze asupra economiei interne şi balanţei plăţilor.R. Deceniul şapte. Totodată. Considerat PREŢUL CEL MAI SINTETIC. Potrivit acestui mecanism. de exemplu. productivitatea muncii etc. fie restrictive. Practic însă.R. fie de natură să accentueze liberalizarea. ca în cazul licitaţiilor valutare. costurile. cursul valutar reflectă relaţiile dintre preţurile interne şi cele externe. ce surprinde într-o singură valoare întreaga diversitate de cursuri a pieţei valutare.N. în sensul că decizia aparţine băncilor comerciale şi clienţilor acestora: exportatori şi importatori. fie de piaţă: 1. În cadrul acestui sistem. şi anume: . al valutelor vest – europene şi al yenului japonez constituie o dovadă a justeţei acestei concluzii. 36 . evoluţia comparativă a preţurilor constituind elementul determinant al nivelului cursului valutar.R. Banca Centrală asigură un serviciu operatorilor economici şi publicului. este calculat pe baza raportărilor băncilor comerciale ca o medie ponderată a cursurilor de tranzacţie. Cursul de referinţă al B.descurajarea cererii de valută prin recalibrarea masei de LEI şi ridicarea dobânzilor. preţurile interne. decontarea efectivă a tranzacţiilor se face la cursurile convenite între băncile comerciale şi clienţii lor.financiare internaţionale.vânzarea de valută pentru echilibrarea ofertei cu cererea. Totodată. apare deseori ca armă redutabilă în lupta politică dintre state. în evaluări vamale sau în operaţiuni contabile.

.se efectuează transferuri pentru plăţi în favoarea străinilor. Pe piaţa valutară. 2. Mai mult. Cererea de monedă naţională. înseamnă că toţi participanţii plătesc la vedere. cursul valutar este influenţat de intervenţiile pe piaţa valutară. Importatorii de bunuri şi servicii solicită valută în schimbul monedei naţionale pentru achitarea în străinătate a sumelor datorate. iar importatorii – solicitanţi de valută. Cursul valutar se stabileşte pe piaţa valutară la diferite niveluri: * Un prim nivel este al fiecărei bănci participante: banca stabileşte cursul în funcţie de raportul valoric pe care îl înregistrează la ghişeele ei între dispoziţiile de cumpărare şi cele de vânzare de valută primite de la clienţi. însă problema rămâne. Dacă valuta oferită este egală cu valuta cerută.străinii intenţionează să efectueze transferuri pentru plăţi.străinii doresc să cumpere bunuri şi servicii din ţara respectivă. . . mărimi la rândul lor eminamente mobile. în timp ce creşterea cererii duce la o repreciere valutară. Cursul valutar convenţional este stabilit printr-o înţelegere între state. nu se mai utilizează ca urmare a desfiinţării în practică a parităţilor). . oferta de monedă naţională apare atunci când: .rezidenţii vând titluri de valoare străine. . apare atunci când: .Cursul valutar paritar este stabilit pe baza parităţii legale indirecte a monedelor în cauză (astăzi. Aici. cum ar fi cazul unui acord de cliring prin care trebuie să se prevadă moneda de cliring şi raporturile de valoare dintre această monedă şi monedele naţionale ale partenerilor de cliring. Mobilitatea cursului pieţei se datoreşte cererii şi ofertei. exportatorii sunt deci ofertanţi da valută. în timp ce cursul oficial este modificat la intervale de timp mai mari. Practic însă.se dobândesc active financiare străine. 37 . Creşterea ofertei de valută duce la o depreciere.străinii îşi majorează disponibilităţile în monedă naţională. în sensul că plăţile şi încasările au loc după trecerea unui timp convenit de la livrarea mărfurilor sau prestarea serviciilor. adică imediat. . Exportatorii de bunuri şi servicii oferă sumele obţinute în valută în schimbul echivalentului în monedă naţională. avem de-a face cu apariţia pentru creditor a unui risc valutar. chiar dacă n-ar fi decât din cauza faptului că pe piaţă cursurile valutare pot fluctua din zi în zi şi din oră în oră. . banca va majora cursul precedent. operaţiile de comerţ exterior se efectuează la termen. Cursul valutar stabilit de piaţă se numeşte cursul pieţei şi poate fi diferit de cursul oficial.străinii intenţionează să cumpere active financiare din ţara respectivă.străinii îşi reduc disponibilităţile în monedă naţională. dat fiind că suma încasată în valută corespunde înţelegerii între părţi. pe piaţa valutară. . Dacă ordinele de cumpărare sporesc. În ultimă analiză. însă suma corespunzătoare în monedă internă poate fi mai mică din cauza modificării cursului valutar.se cumpără mărfuri şi servicii străine. Cursul valutar al pieţei se consemnează în lista oficială de cursuri a pieţei respective. iar cursul se va diminua când ordinele de vânzare sporesc. O decontare în monedă internă n-ar face altceva decât să transfere riscul valutar de la exportatorul intern asupra importatorului străin. Oferta şi cererea de valută se echilibrează pe piaţă la un anumit curs valutar. * Un al doilea nivel este acela al pieţei valutare: cursul valutar al pieţei este rezultanta tuturor operaţiilor efectuate de băncile care activează pe piaţă şi comunicate prin intermediul curtierilor sau reprezentanţilor bancari la bursa valutară.străinii vând titluri de valoare interne.

Clasificarea cursului valutar se face după diferite criterii : * O primă clasificare cuprinde cursurile valutare directe care exprimă raportul valoric dintre două monede şi cursurile valutare indirecte (engl. fiind singurul cu caracter internaţional. deoarece respectarea lor presupunea intervenţia pe piaţă a autorităţii monetare. ca o medie a tuturor operaţiilor valutare indiferent de piaţă: este cursul valutar internaţional. Limitele de fluctuaţie au fost denumite limite de intervenţie. * O altă clasificare se face din punct de vedere calitativ: cursuri valutare stabile. ciclul conjunctural. ci şi arena pe care se desfăşoară intervenţiile „neeconomice” ale arbitrajiştilor. Totuşi. cursurile valutare au avut un caracter fluctuant. Este stabilit prin legăturile telegrafice sau telex interpieţe. deci de o micşorare a lichidităţii şi. între cursul valutar şi dobândă există o strânsă legătură. apoi. Asemenea intervenţii conduceau la restabilirea echilibrului între cerere şi ofertă. cross – rate) care exprimă raportul valoric dintre două monede prin intermediul unei a treia. care a fost aplicat între 1944 şi 1971. a datoriei externe ajunsă la termen sau a exportului de capital: dacă aceste activităţi îşi reduc volumul. 38 . Cursul valutar internaţional are un caracter relativ. În condiţiile S.I. nivelul dobânzilor. cererea de valută scade . având în vedere diferenţele de fus orar între principalele pieţe valutare din lume. slăbirea cursului valutar fiind însoţită în principiu de o ieşire de capitaluri. Creşterea sau scăderea ofertei de valută se datoreşte exportatorilor de mărfuri şi altor ofertanţi de valută.şi invers. Sistemul cursurilor fluctuante a fost în vigoare până în 1971. Creşterea sau scăderea cererii de valută provine din situaţia importului de mărfuri. Principalii factori care influenţează nivelul şi mobilitatea cursului valutar sunt: inflaţia. politica societăţilor transnaţionale şi a marilor bănci. să cumpere valuta prea mult oferită.M. în cadrul căruia cursul valutar se formează liber pe pieţele valutare în funcţie de cerere şi ofertă. Prin urmare. adică s-a admis o mişcare limitată a cursurilor valutare faţă de paritate sau de cursul central. perspectivele politice etc. Dacă tendinţa cursului valutar era de depăşire a uneia din limitele stabilite.şi invers. are o impotranţă orientativă. astfel încât pentru un timp cursul valutar rămânea între limitele admise. speculatorilor. principalele monede cu largă circulaţie internaţională au fost scoase din sistemul cursurilor fluctuante şi trecute în sistemul cursurilor flotante (flexibile). iar acesta la o stabilitate a cursului valutar. Piaţa valutară nu este însă numai locul de întâlnire al cererii şi ofertei „economice” de valută. autorităţilor monetare. de o tendinţă de creştere a dobânzilor . De regulă. Motivarea economică directă a fluctuaţiei cererii şi ofertei de valută o constituie evoluţia balanţei plăţilor ţării pe teritoriul căreia funcţionează piaţa respectivă: factorii care influenţează balanţa plăţilor acţionează şi asupra cursului valutar. În economia de piaţă concurenţială există rareori cursuri valutare stabile. autoritatea monetară era obligată să pună în vânzare din rezerva internaţională valuta prea solicitată sau. Mijloacele moderne de telecomunicaţie apropie foarte mult cursurile acestor trei niveluri. invers. echilibrul deplin al balanţei plăţilor trebuie să conducă la un echilibru al cererii şi ofertei de valută. caracterizată printr-o largă circulaţie internaţională şi prin stabilitate. fluctuante şi flotante (flexibile). După 1971 şi îndeosebi începând cu 1973.* Al treilea nivel este stabilit între diferitele pieţe valutare.

marfa ca valoare de schimb.1. prin intermediarii financiari.circulaţia monetară. În ansamblul proceselor de schimb. 1. Circulaţia monetară 1. Utilizarea banilor „financiari” permite creşterea nemăsurată a cantităţii de monedă pusă în circulaţie. . Intermedierea financiară plus schimbul de mărfuri sunt componente de bază ale fluxurilor economice reale contemporane.2.marfa ca valoare de întrebuinţare.redistribuirea acestora.2. Creşterea producţiei poate influenţa creşterea vânzărilor de mărfuri peste posibilităţile de monedă. .marfă (B – M) conţine două elemente contradictorii: . Iau naştere prin urmare banii simbol care sunt o categorie de monedă creată prin tranzacţii financiare. moneda iasă din „schimb” prin tezaurizare (devenind monedă activă una inactivă).Circulaţia mărfurilor şi circulaţia banilor Fenomenul marfă – bani (M – B) şi bani .2.Tranzacţiile financiare şi rolul lor Fenomenele monetare au două funcţii economice independente: . Redistribuirea banilor (intermedierea financiară) este determinată de dezvoltarea producţiei şi a schimbului. asemănător circuitului mărfurilor este generată o contradicţie între funcţia ca mijloc de schimb şi funcţia lor ca mijloc de rezervă.1.circulaţia mărfurilor. Înţelegerea fenomenelor monetare contemporane impune elucidarea legăturii dintre fenomenele monetare din economiile contemporane şi procesul de creare a banilor. . Avem două fenomene distincte: .crearea banilor.2. De aici rezultă schema de principiu a acestor fenomene: t0: Ms Br F 39 . În circuitul banilor. Transferul mijloacelor financiare de la un subiect economic la altul se realizează direct sau indirect. iar banii obţinuţi se vor transforma în capital.

Iată cum se poate efectua transferul banilor din monedă inactivă în monedă activă. Schema dezvoltată a circulaţiei banilor. încasări. F Bs MI iar Fn = procesul de creare a banilor Subiectul economic Tipul tranzacţiilor Cu mărfuri Cu bani Total 40 .3. Moneda inactivă (cea din cont) este determinată de decalajul în timp între cele două faze ale metamorfozei mărfii. 1.2. se pune în circulaţie). iar circulaţia mărfurilor pe orizontală. Într-o economie se produc acele tranzacţii financiare între subiecţii economici care realizează transferul banilor de la cei care îi au şi nu-i cheltuiesc la cei care nu-i au dar doresc să-i cheltuiască . procesul de schimb poate fi asigurat când moneda devine din nou activă (efectuându-se plăţi. Scr = subiect creditor. amânarea plăţii unei mărfi.t1: Bs Mi unde: Ms = marfă la valoarea de schimb. Sc = subiect cumpărător. MI = marfă la valoarea de întrebuinţare. F = instrumente financiare. creează monedă inactivă. Între cele două se interpune transferul financiar al banilor. În intervalul t0 – t1 circulaţia banilor apare pe verticală. Deci. Br = banii ca mijloc de rezervă (monedă inactivă). De exemplu. t 0 : M s Br Fn t1: .

Scr Sc total Unde:

- Br + Bs 0

+F -F 0

0 0 0

-

+ F → creşterea creanţelor; -F → creşterea datoriilor.

La Scr : Br banii sub formă de avere, transformaţi în instrumente financiar nemonetare (+ F) La Sc : se obţin sume de bani (+ Bs) prin însumarea unor datorii (- F). Deci are loc transformarea monedei inactive (Br) în mijloc de schimb (Bs) (monedă activă). Prin urmare, rezultă două fenomene fundamentale ale câmpului monetar: cererea de bani; cererea de instrumente financiare nemonetare. În economie, mai apar două fenomene speciale ale tranzacţiilor financiare: vânzarea mărfurilor pe credit (fără utilizarea banilor); intermedierea financiară (împrumutarea banilor fără cumpărarea de mărfuri).

Sunt situaţii când vânzătorul mărfii (Sv) este şi creditor (Scr): Subiectul economic Sv ≡ Scr Sc Total Tipul tranzacţiilor Cu mărfuri -M +M 0 Financiară +F -F 0 0 0 0 Total

Intermedierea financiară conţine trei variabile faţă de schema standard: - Sf = intermediarul financiar, care ia bani cu împrumut de la subiecţii economici cărora le prisosesc, pentru a-i da cu împrumut subiecţilor care au nevoie de bani; - Bf = bani folosiţi pentru a fi daţi cu împrumut altor subiecţi economici; - t = variabila timp, măsurând perioada în care intermediarul financiar intermediază banii. Prin urmare, Bf reprezintă rezultatul transformării monedelor inactive în bani „financiari”, care nu sunt folosiţi ca atare pentru cumpărare de mărfuri. Schema intermedierii financiare se prezintă în felul următor:

41

Subiectul economic

Perioada de timp: t0 Tipul tranzacţiei -B +Bf -B+Bf +F -F 0 - Bf +B + B - Bf +F -F 0 t1 Tipul tranzacţiei

Total

Scr Sf Sc Total

0 0 0 0

Banii creaţi de instituţiile financiare (Bf) sunt asemănători cu moneda inactivă (Br), cu deosebirea că se transformă rapid în mijloc de schimb. Schimbarea calităţii banilor în procesul de intermediere are importanţă pentru înţelegerea mecanismului creării şi desfiinţării (distrugerii) banilor. Metamorfoza banilor este un proces continuu, proces care, rezolvând contradicţia mărfurilor, generează o nouă contradicţie, a banilor, care se soluţionează prin fenomenele financiare, făcând posibilă transformarea monedelor inactive în monede active. 1.2.4.Delimitări ale circulaţiei monetare Deci, circulaţia monetară reprezintă procesul de mişcare a banilor în cadrul şi în scopul asigurării circulaţiei bunurilor şi serviciilor. Este necesar, ca în permanenţă, o anume cantitate de monedă să rămână permanent pe piaţă, în circulaţie. După realizarea circuitului: B – M – B, surplusul merge la instituţiile bancare. Prin funcţia banilor, ca mijloc de plată, prin moneda de cont, se realizează condiţiile normale ale circuitelor monedelor. Prin urmare, circulaţia monetară se defineşte ca fiind un ansamblu coerent şi complex de fluxuri şi circuite prin intermediul cărora se desfăşoară mişcarea banilor, în procesul realizării mărfurilor şi serviciilor. Această mişcare este dependentă relativ de procesualitatea circulaţiei mărfurilor, care se desfăşoară conform unor regularităţi specifice economiei de piaţă. Stabilitatea „parametrilor” circulaţiei monetare depinde de stabilitatea economiei în ansamblu, dezechilibrele din circulaţia monetară putând întreţine, accentua şi agrava instabilităţile din economia reală.

42

Dimensiunile circulaţiei monetare sunt date de dimensiunea şi evoluţia producţiei şi circulaţiei mărfurilor. Sintetizând, transformarea mărfii în bani se realizează pe trei căi: a. „în numerar” – moneda este o măsură a valorii mărfii şi mijloc de schimb; b. „în credit” – moneda ca mijloc de plată: (CEC, cambia, plata prin virament); c. „în valută” – schimb inter-ţări. Prin diversitate, circulaţia monetară îndeplineşte două funcţii: – funcţia de instituţionalizare, prin care circulaţia monetară generează, dezvoltă şi extinde sistemul monetar şi componentele sale; – funcţia de subzistenţă, de emisie, prin care se realizează punerea în circulaţie şi retragerea din circulaţie a banilor. Ca urmare, „legea circulaţiei monetare” conform căreia cantitatea totală de monedă pusă în circulaţie depinde de preţul mărfurilor şi serviciilor, în condiţiile dependenţei „masei monetare” de volumul şi structura plăţilor şi de viteza de circulaţie a monedelor.Această lege, intrinsecă circulaţiei băneşti, îşi modifică formele de manifestare şi modalităţile de realizare în funcţie de gradul şi caracteristicile sistemului monetar, la dezvoltarea căreia însăşi circulaţia monetară contribuie. 1.2.5. Necesarul de monedă Capacitatea subiecţilor economici de a vinde, de a cumpăra, de a produce, de a achiziţiona, de a economisi joacă un rol important în creşterea economică şi inflaţie. 1.2.5.1. Definiţia şi criteriile de structurare a masei monetare Necesarul (cantitatea) de monedă reprezintă o mărime eterogenă, constând din totalitatea activelor care pot fi utilizate pentru procurarea bunurilor şi serviciilor şi pentru plata datoriilor. Astfel masa monetară reprezintă ansamblul mijloacelor de plată, respectiv de lichiditate, existente la un moment dat în cadrul unei economii. Masa monetară, în compoziţia sa, cuprinde moneda deţinută de subiecţii economici nonfinanciari (firme, gospodării, instituţii publice). Moneda deţinută de sistemul bancar şi utilizată în relaţiile dintre instituţiile bancare nu face parte din masa monetară. Delimitarea masei monetare şi construirea componentelor sale (agregatele monetare) presupune utilizarea unor criterii, care să permită selecţionarea acelor elemente care să ofere posibilităţi pentru realizarea unei politici monetare prin care să se influenţeze eficient şi pozitiv sfera reală. Agregatele monetare se constituie atât în calitate de indicatori de măsurare monetară, cât şi în calitate de obiective ale politicii monetare. 43

Moneda efectivă este activul cel mai lichid.2.Ca indicatori de măsurare. Cererea de monedă reflectă necesităţile de instrumente capabile să îndeplinească funcţii monetare. care se află în relaţie invers proporţională cu cererea de monedă. totodată. agregatele monetare vor trebui constituite conform unor criterii care să reflecte corelaţia funcţională dintre evoluţia agregatelor monetare şi evoluţia sferei reale.alte active. fiind. . se poate adapta o interpretare standard. . care acceptă cuprinderea în structura masei monetare a următoarelor active: . .2. 1. Agregatele pot fi conexate funcţional cu sfera reală conferindu-le trei caracteristici determinative ale monedei: .moneda efectivă şi numerarul. se cunosc trei categorii de factori care acţionează asupra sa: .de lichiditate. . în care intră şi dobânda. 44 .cererea de monedă în vederea efectuării tranzacţiilor economice (monedă activă).moneda de cont. . În ce priveşte mărimea cererii de monedă.5.depunerile la termen la bănci în vederea economisirii.mijloc de plată. Ca obiective ale politicii monetare. . Cererea de monedă apare determinată pe două segmente: . precum şi direcţia legăturii funcţionale. -de avere netă. depinde la rândul lui de: . Dimensionarea cantităţii de monedă în circulaţie Concretizarea acestei probleme constă în stabilirea cererii de monedă pentru o perioadă următoare (viitoare).preţurile relative ale diverselor forme de avere şi veniturile ce le aduc diferitele forme de avere.volumul tranzacţiilor efectuate cu ajutorul monedei (factor direct). agregatele monetare trebuie să asigure realizarea unei legături directe şi simple cu deciziile de politică economică.deţinerea de monedă necesară asigurării capacităţilor de plată permanente şi facilitarea la momentul oportun a achiziţionării unor bunuri reale sau financiare în condiţii avantajoase. cu grad mare sau mic de lichiditate. .cererea de monedă ca deţinere a averii (monedă inactivă). Primul segment. una din componentele importante ale masei monetare. Generalizând criteriile utilizate în selectarea agregatelor monetare.mărimea veniturilor şi mărimea averii. disponibilităţile în conturile curente.

îndeplinind frecvent funcţia monedei ca mijloc de plată şi de circulaţie. se rezolvă în sensul îmbinării criteriului sferei pe care o serveşte moneda cu criteriul relaţiei şi a rolului pe care diferitele componente ale acestei cantităţi le au în procesul reproducţiei sociale. .factorii indirecţi legaţi de mărimea şi evoluţia cererii de monedă.monedă în circulaţie. .incertitudinile cu privire la încasările şi plăţile viitoare. metodele folosite în dimensionare.interdependenţa între încasarea venitului şi cheltuirea acestuia. Cererea de monedă ca formă de deţinere a averii. .factorii nemonetari legaţi de elasticitatea reacţiei sistemului economic la fenomenul modificării preţurilor. între care amintim: .randamentul aşteptat al diferitelor forme de avere.evoluţia previzibilă a cursurilor valutare. . .mărimea existentă şi aşteptată a veniturilor. cantitatea de monedă se împarte în: .dezvoltarea suprastructurii financiar .monedă în conturi. .mărimea şi structura averii firmelor. . evoluţia ratei dobânzii.numerar în casieriile firmelor şi instituţiilor publice.cheltuielile legate de deţinerea monedei. Moneda în conturi se împarte la rândul ei în: .evoluţia aşteptată a preţurilor mărfurilor şi serviciilor.mijloace în conturi cu circulaţie curentă. 45 . . * Problema structurării. Ca urmare.. . .alte mijloace monetare în conturi. . .creşterea venitului şi a volumului tranzacţiilor băneşti ale anumitor sectoare economice sau ale anumitor firme. etc. Numerarul în circulaţie se structurează astfel: . .numărul participanţilor la tranzacţiile monetare.bancare a economiei.posibilitatea transformării unei forme de avere în altă formă. . . depinde de : . Dimensionarea cantităţii de monedă necesară circulaţiei ridică două probleme importante: structurarea cantităţii de monedă în vederea dimensionării.cheltuielile implicate de transformarea unei forme de avere în alta.abaterea comportamentului firmelor de la comportamentul optim.

mijloace monetare cu circulaţie curentă care apar ca diferenţă dintre veniturile şi cheltuielile populaţiei între două momente de obţinere. * Problema metodelor folosite în dimensionare se poate rezolva în funcţie de factorii de care depinde fiecare componentă a cantităţii de bani necesari circulaţiei. . Literatura de specialitate recomandă prima posibilitate. bazată pe metodele statice ar putea transpune pentru anul previzionat o serie de fenomene negative din anul precedent în domeniul decontărilor fără numerar (datorate blocajelor financiare sau folosirea unor instrumente de decontare insuficiente). .. 46 . Metoda clasică. printre care amintim: metodele clasice. V1 V2 Vi sau 16 T. abordează rulajul monetar ca aferent mărfurilor.luându-se în considerare volumul decontărilor fără numerar dintr-o perioadă precedentă.plecându-se de la volumul produsului intern brut previzionat şi cel pentru perioadele viitoare. În ce priveşte numerarul la populaţie (cu circulaţie curentă) metodele folosite în dimensionare sunt multiple.50. Prin urmare. ..mijloace monetare de rezervă necesare acoperirii unor cheltuieli neprevăzute sau alte scopuri.. metodele adaptate particularităţilor naţionale ale fiecărei ţări. unde: Q= R R1 R2 + + ..B-ului este şi el stabilit în diferite programe ce se elaborează într-o economie.. + i . Metoda calculelor normative de numerar poate să apară sub forma: ● calcului analitic16. 1996..mijloace monetare reprezentând economii de scurtă sau lungă durată etc...numerar în casele de circulaţie ale băncilor. Editura „Sarmis” Cluj-Napoca. vom încerca să abordăm în continuare metodele posibile de aplicat pe fiecare structură a cantităţii de monedă. -numerarul la populaţie (cu ponderea cea mai ridicată) care este format din: .. deoarece volumul P. Roşca . Deci. Alte mijloace monetare în conturi se pot dimensiona în funcţie de factorii specifici fiecăruia. A doua metodă. cheltuielilor totale ale populaţiei şi aferent veniturilor.„Monedă şi credit”. dimensionarea monedei în conturi cu circulaţie curentă poate avea în vedere un rulaj stabilit în două feluri: .I. pg..

Q=
în care: -

R1 ⋅ d z1 360

+

R2 ⋅ d z 2 360

+ ...... +

Ri ⋅ d zi 360

Q = cantitatea de monedă (numerar) necesară circulaţiei; R1, R2, …….., Ri = rulajul pe fiecare categorie de populaţie care realizează venituri cu aceeaşi frecvenţă şi le cheltuieşte în acelaşi fel; d z1 , d z 2 , ….., d zi = durata de revenire în zile a monedei (numerarului) la bancă pe fiecare categorie de populaţie care obţine venituri cu aceeaşi frecvenţă şi le cheltuieşte în acelaşi fel;

-

-

V1, V2, ……, Vi = viteza de rotaţie în coeficient pe aceleaşi grupe de
populaţie.

Dacă se fac calcule rezultă că d zi va fi jumătate din perioada de obţinere a veniturilor sau jumătate din perioada de cheltuire a acestora, dacă perioada de cheltuire este mai mare decât perioada de obţinere; ● calculului global, unde:
Q= R V sau Q= R⋅dz 360

în care: R = rulajul monetar total; V = viteza de rotaţie a numerarului pe întreaga populaţie; d z = durata medie în zile de revenire a numerarului la bancă.

iar,
dz =

∑d ⋅c ∑c
zi i

i

în care:

-

ci = cheltuieli pe fiecare categorie de populaţie care obţine venituri cu aceeaşi frecvenţă şi le cheltuieşte în acelaşi fel.

Mai sunt şi alte metode de calcul, dar ne vom opri aici şi vom concluziona că dimensionarea cantităţii de monedă reprezintă un amplu proces de analiză a tuturor factorilor de care această cantitate de monedă depinde.

1.2.5.3.

Dimensionarea circulaţiei monedei cu ajutorul balanţei veniturilor şi cheltuielilor populaţiei

În România, Balanţa veniturilor şi cheltuielilor băneşti (monetare) ale populaţiei s-a elaborat pentru prima dată în 1951, când s-a întocmit totodată şi darea

47

de seamă privind sursele de venituri şi modul lor de cheltuire. Din 1953 s-au elaborat în ţara noastră atât balanţe previzionale cât şi de execuţie. Din păcate, după 1990 a încetat elaborarea acestui instrument, atât pentru previzionarea circulaţiei monedei la nivelul unui an sau pentru mai mulţi ani cât şi ca instrument statistic de execuţie. După opinia unor specialişti, încetarea elaborării balanţei este pasageră şi nejustificată, dictată de situaţia monetară a României. În comisia statelor occidentale ea se elaborează şi în prezent şi rezolvă o serie de probleme ale asigurării echilibrului monetar în sfera veniturilor şi cheltuielilor monetare ale populaţiei. În aceste condiţii, ţara noastră nu poate renunţa la acest instrument preţios. Având în vedere aceste considerente, vom prezenta în continuare problematica sa. Elaborarea instrumentului respectiv decurge din anumite necesităţi obiective: - în economie nu există un document care să înmănuncheze şi să redea toate veniturile monetare ale populaţiei. Din acest punct de vedere balanţa este concepută ca un instrument în care apar toate veniturile populaţiei, acestea determinând puterea sa de cumpărare, care la rândul său este un factor important în asigurarea şi realizarea echilibrului; - prezintă importanţă şi modul de folosire a veniturilor, care nu este nici el reflectat în întregime în instrumente de previzionare. Cunoaşterea volumului şi structurii cheltuielilor populaţiei are importanţă deosebită în stabilirea volumului de mărfuri şi servicii necesare populaţiei; - balanţa serveşte şi pentru verificarea echilibrului monetar în sfera veniturilor şi cheltuielilor populaţiei; - acest instrument serveşte necesităţilor de analiză şi de caracterizare a unor aspecte principale ale politicii economice a guvernului, legate de nivelul de trai, de asigurarea unei circulaţii monetare normale etc.; - balanţa îşi aduce o contribuţie însemnată legată de stabilirea şi menţinerea unor proporţii juste între creşterea veniturilor monetare ale populaţiei şi creşterea fondului de mărfuri şi servicii; - cu ajutorul balanţei se determină indirect cantitatea de monedă (în numerar) necesară circulaţiei, prin cunoaşterea veniturilor şi cheltuielilor băneşti ale populaţiei. În ce priveşte conţinutul balanţei, putem spune că acesta cuprinde trei părţi: - veniturile; - modul de utilizare a veniturilor; - modificarea numerarului în circulaţie. În prima parte, veniturile apar ca principale surse de provenienţă din salarii, din care alocaţia pentru copii, veniturile populaţiei din valorificarea produselor agricole, venituri din pensii, burse, ajutoare etc. Acestea se stabilesc în funcţie de factorii de care depind fiecare.

48

În partea a doua, legată de, modul de utilizare a veniturilor, avem: cheltuieli pentru impozite, taxe, cotizaţii, contribuţii, etc; creşterea disponibilităţilor populaţiei; fondul de cumpărare al populaţiei. Ultima parte este legată de modificarea numerarului în circulaţie şi permite stabilirea acestuia la nivelul unui an întreg. 1.2.6. Viteza de circulaţie a monedei Definită iniţial ca numărul de plăţi la care participă moneda într-o perioadă dată, viteza de circulaţie a monedei măsoară frecvenţa cu care o unitate monetară îşi schimbă deţinătorul într-o perioadă dată. Această noţiune este fundamentală, deoarece o aceeaşi cantitate de monedă va servi pentru plata unui volum mai mare sau mai mic de operaţii de schimb şi invers. Un acelaşi flux de tranzacţii va fi asigurat de o cantitate mai mare sau mai mică de monedă. Ecuaţia lui Fischer evidenţiază legătura între viteza de circulaţie şi cantitatea de monedă:
M ⋅V = P ⋅ T → V = P ⋅T M

în care : P · T = fluxurile de păţi; M = cantitatea de monedă; P = preţurile; T = volumul tranzacţiilor.

Ecuaţia de mai sus ne demonstrează faptul că în condiţiile de monedă date, fluxurile de plăţi suferă influenţa vitezei de circulaţie, subiecţii economici nonfinanciari modificându-şi comportamentul la cererea (obţinerea) de monedă. Această modificare indezirabilă a fluxurilor monetare poate să se traducă printr-o modificare a nivelurilor generale ale preţurilor, al volumului tranzacţiilor sau ambele. 1.2.7.Dimensionarea ofertei de monedă Oferta de monedă reprezintă cantitatea de mijloace de reglare a schimburilor, mijloace puse la dispoziţia subiecţilor economici nebancari de către sistemul bancar. Esenţa monedei constă în faptul că poate fi în mod general acceptată ca mijloc de plată, însă această caracteristică nu permite definirea în mod unitar a ofertei de monedă în economiile contemporane, ceea ce a condus la delimitarea unor ansambluri, stadial integrabile, anumite agregate monetare care exprimă o anumită compoziţie a cantităţii de monedă existentă în economie. Modificările în totalul ofertei de monedă şi schimbările ratei de creştere a cantităţii de monedă afectează semnificativ variabilele economice esenţiale, ca de exemplu, rata inflaţiei, rata dobânzii, venitul naţional şi productivitatea muncii. Aceasta din urmă, utilizată cât mai complet, stabilitatea preţurilor, creşterea economică şi echilibrul plăţilor internaţionale depind direct sau indirect, de

49

ea îşi va mări creditele pentru a obţine un venit suplimentar sub forma dobânzii. căci băncile pot crea monedă prin distribuirea de credite. depozite din care se efectuează plăţi. ţinând seama numai de moneda scripturală sau luând în considerare şi numerarul. Abordarea prin lichiditate a „măsurii monedei” subliniază că proprietatea distinctivă esenţială a monedei este aceea că ea reprezintă cel mai lichid dintre toate activele. majorează depozitele beneficiarilor. Dimensionarea (măsurarea) cantităţii de masă monetară creată însă de către băncile comerciale poate fi abordată în cadrul teoriei multiplicatorului de credite. băncile şi subiecţii nebancari – au componente şi funcţii diferite în cadrul aceluiaşi gen de tranzacţii. În loc de concluzie se poate sublinia că adecvarea definiţiei ofertei de monedă depinde de politica monetară a statului. decât să-şi păstreze rezervele excedentare în moneda Băncii Centrale. În primul caz. Dacă o bancă comercială dispune de un excedent de rezerve de monedă pe lângă Banca Centrală. Capacitatea de a crea monedă nu este legată de gesimea depozitelor. Oferta de monedă este şi rezultanta activităţii a trei categorii de subiecţi economici implicaţi în procesul de creare a monedelor – Banca Centrală. Aceste noi credite alimentează conturile bancare.schimbările în oferta totală de monedă şi de schimbările în creşterea cantităţii de monedă. Abordarea prin tranzacţii măsoară (determină) cantitatea de monedă prin evidenţierea funcţiei monedei ca mijloc de schimb. sub forma depozitelor în conturi curente creditor. ca un raport între creşterea cantităţii de monedă pe lângă Banca Centrală şi creşterea depozitelor bancare. procesul de creare a monedei depinzând deci de cererea de monedă. comparativ cu rata marginală obişnuită. Cantitatea optimă de monedă şi creşterea acesteia contribuie la crearea capacităţii naţiunii de a realiza aceste obiective. în condiţiile încadrării tranzacţiilor sistemului bancar în limitele cererii de monedă din economie. existând creaţie monetară din momentul în care un credit este distribuit de către o instituţie financiară. amplificarea creditului diminuându-se cu fiecare val. Valori succesive de credite şi depozite se propagă în sistemul bancar. Există două abordări de bază cu privire la dimensionarea (măsurarea) cantităţii de monedă: abordarea prin tranzacţii. fiecare bancă trebuie să păstreze rezerve de monedă la Banca Centrală. în funcţie de rata necesară de lichiditate a fiecărei bănci. care nu-i produce nimic. În concluzie. Abordarea se poate realiza în două stadii succesive. abordarea prin lichiditate. 50 . tot sistemul financiar contribuie la crearea de monedă. de obiectivele instrumentare şi coordonarea acestora în cadrul strategiilor economice. dacă ele ştiu că îşi pot procura moneda centrală. Aceste rezerve necesare sunt determinate printr-o rată marginală de lichiditate. pentru a face faţă „fugii” de monedă.

Se mai ştie că rezervele băneşti ale populaţiei (destinate unor perioade diferite) utilizate în alte scopuri şi înainte de termenul propus. Existenţa echilibrului monetar şi. financiare şi valutare. practic. Echilibrul monetar Echilibrul monetar este o parte componentă a echilibrului economic general.m. poate influenţa 51 . de 5 ori mai mare decât suma creditului iniţial. din fiecare val de credite. menţinerea echilibrului monetar. În condiţiile economiilor bazate pe producţia de mărfuri. Ne raliem la acele definiţii ale echilibrului monetar care scot în evidenţă următoarele caracteristici esenţiale: . 1. este necesară adaptarea cererii de mărfuri (mijloace de producţie şi bunuri de consum) şi servicii faţă de oferta de mărfuri şi servicii (conform jocului liber al ecnomiei de piaţă). Majoritatea economiştilor consideră că în centrul atenţiei trebuie să stea numai procesele materiale ale reproducţiei . începând cu proporţionalitatea în sfera producţiei materiale şi terminând cu buna organizare a plăţilor. . precum şi în domeniul comerţului exterior.m. care se bucură de încrederea populaţiei. O monedă stabilă nu este de conceput decât în condiţiile în care în toate sferele şi sectoarele producţiei şi circulaţiei mărfurilor. de distribuirea şi redistribuirea venitului naţional.fără perturbări şi în condiţii de eficienţă. să fie justificată din punct de vedere obiectiv.concordanţa dintre veniturile şi cheltuielile băneşti ale participanţilor la procesul de reproducţie.. 20% sunt afectate rezervelor necesare şi 80% constituie rezerve excedentare. iar cantitatea de monedă existentă asupra populaţiei să corespundă necesarului obiectiv.Presupunând rata de lichiditate egală cu 20% şi admiţând că suma rezervelor excedentare afectată creditului iniţial este de 100 u. De aici rezultă că în condiţiile unei rate necesară de lichiditate mai mică.desfăşurarea în condiţii de proporţionalitate şi eficienţă a proceselor din sfera producţiei materiale. oferă condiţiile necesare pentru dezvoltarea armonioasă a economiei şi utilizarea cu cel mai mare randament a mijloacelor materiale şi monetare. procesele monetare fiind doar o reflectare a acestora. premisă şi totodată consecinţă a echilibrului resurselor materiale. Prin urmare. Acestea din urmă pot fi afectate unor noi credite astfel încât creditele noi depuse în conturi curente vor fi în sumă de 500 u. Întrucât cerinţele se referă. se reflectă în circulaţia monedelor. expansiunea monetară va fi mai mare şi invers. a unei monede stabile. de la enumerarea cerinţelor acestuia. încât posesorii de mijloace băneşti (operatorii economici şi pupulaţia) să le poată utiliza fără să se formeze sume reprezentând o cerere de consum nesatisfăcută. să se elimine pe cât posibil stocurile excedentare de mijloace de producţie şi bunuri de consum. în stabilitatea lor. procesele economice se desfăşoară liber. la toate proporţiile reproducţiei. în condiţii de stabilitate a preţurilor.Literatura de specialitate cunoaşte mai multe definiţii ale echilibrului monetar care pornesc.. este evident că poate exista o varietate foarte mare de definiţii. reprezintă un obiectiv principal al politicii monetare.3. respectiv a stabilităţii monetare. valorile de credit se înlănţuie astfel încât. În acest sens. Este necesar ca produsele realizate de fiecare operator economic să poată fi vândute efectiv. de obicei. toate procesele legate de realizarea produsului social. implicit.

se poate afirma. 1.1. fapt ce trebuie avut în vedere în realizarea stabilităţii monetare prin respectarea corelaţiilor arătate. cât şi în cea a numerarului.echilibrul dintre venituri şi cheltuieli. Conceptul primar de echilibru economic este echilibrul static. inclusiv a prevederilor privind proiectaţi. şi mijloacele circulante împrumutate. monetar mai presupune echilibrul investiţiilor în băneşti destinate investiţiilor. atât în sfera monedei de cont. folosindu-se metode specifice acestor activităţi. ∆ n =∆ s F F 52 . care se formează permanent pe căile de participare a veniturilor curente şi care. putând descrie procesul de restabilire a echilibrului perturbat la un moment dat. financiare. De asemenea. Acesta din urmă influenţează masa monetară. Echilibrul static este o simplificare metodologică a curgerii realităţii economice. se poate spune că egalizarea A = I (A .acumulări. o importanţă deosebită o au măsurile ce se iau în permananţă pentru respectarea echilibrului bugetar. Pentru realizarea echilibrului monetar.echilibrul economic şi echilibrul financiar. Fs – fonduri financiare. nu influenţează masa monetară în circulaţie. că volumul mijloacelor băneşti din economie reprezintă un factor deosebit de sensibil al echilibrului monetar.investiţii) expresie a echilibrului economic.3. echilibrul raport cu mărimea acumulărilor termenelor de dare în funcţiune asigurarea realizării parametrilor în condiţii de eficienţă. Echilibrul dinamic ia în considerare şi variabila temporală. pe planul activităţilor operatorilor economici productivi. În ceea ce priveşte mijloacele circulante ale operatorilor economici. echilibrarea relaţiilor economice externe Totodată. fiind exprimat de egalitatea între cererea şi oferta de monedă. care se procură pe calea creditului bancar. distincţia care se face între mijloacele circulante proprii. I . pe bună dreptate. Echilibrul economic reprezintă o constelaţie de variabile interdependente. Acest concept de echilibru reflectă continuitatea evoluţiei. s-ar impune corelarea veniturilor realizate cu posibilităţile de satisfacere a nevoilor de mijloace de producţie şi de alte mijloace destinate activităţii productive şi investiţiilor. includerea fiecărui moment al evoluţiei într-o structură corelativă a sistemului economic global. monetare. Pentru aceasta. Echilibrul şi dezechilibrul economic Starea de echilibru într-o economie îşi are determinanţii în condiţiile economice. echilibrul monetar trebuie realizat în cadrul procesului circulaţiei. el putând fi supus unor influenţe de comportament. principiu care prevede excluderea folosirii emisiunii băneşti pentru acoperirea diferitelor cheltuieli ale statului. Referitor la relaţia: . implică egalitatea între cererea şi oferta de mijloace financiare. respectarea strictă a a noilor capacităţi. valutare şi sociale specifice fiecărei economii şi fazele de evoluţie a acesteia. Ca urmare. precum şi respectarea cerinţelor încât creditul să fie acordat numai pe bază de garanţii materiale şi să fie rambursat la scadenţa stabilită. adică: Fn – fonduri împrumutate. de cele mai multe ori imprevizibile.

cât şi prin concordanţele de pe pieţele economice.viteza decontărilor în general. de care sfera monetară este dependentă. circulaţia monetară exercitând.formarea surselor de creditare şi distribuirea lor. . . . . o influenţă activă asupra proceselor materiale.modul în care se formează şi repartizează veniturile şi cheltuielile prin intermediul bugetului de stat. cuprinde următoarele trăsături caracteristice: .echilibrul monetar constituie un obiectiv. având un caracter dinamic.3.3. .proporţia distribuţiei capitalului agentului economic propriu sau împrumutat (străin). de exemplu cele financiare. al bugetelor locale. pun în evidenţă faptul că procesele monetare pot tinde spre echilibru nu numai prin intermediul tranzacţiilor financiare.modalitatea şi formele constituirii sistemelor de fonduri în cadrul economiei naţionale. se dimensionează cu ajutorul bugetelor financiare ale agenţilor economici şi ai sistemului de contracte economice între aceştia.echilibrul monetar se realizează atât prin concordanţa care trebuie să existe între oferta şi cererea de bani. .Relaţiile dintre echilibrul financiar şi echilibrul monetar. valutar. 1. . influenţat de procesele de producţie şi de circulaţia din economia de piaţă.viteza de rotaţie a resurselor monetare şi materiale. Dezechilibrele monetare se răsfrâng asupra câmpului financiar. Echilibrul monetar şi interpretările alternative Conceptul de echilibru monetar. . Echilibrul monetar nu înseamnă totdeauna şi echilibrul economic care este influenţat de mai mulţi factori. Premisele asigurării echilibrului monetar Pentru realizarea echilibrului monetar. determinat de mutaţiile din sfera reală. Realizarea echilibrului monetar este condiţionată şi de înfăptuirea celorlalte forme de echilibru: financiar. iar împreună cu dezechilibrele financiare afectează echilibrul economiei în general. la rândul ei. etc.2. 53 . care se realizează numai de către Banca Centrală. La condiţiile de mai sus se adaugă şi factorii: .raportul în care se află cele două sfere ale circulaţiei monetare: sfera numerarului şi sfera monedei scripturale (virament).emisiunea monetară.3.echilibrul monetar se manifestă ca tendinţă. trebuie îndeplinite condiţiile: . Interdependenţa dintre aceste resurse. 1. bugetar. .dependenţa proceselor monetare de cele reale este relativă. .corelaţiile care se asigură între bugetul de stat şi celelalte ansambluri valorice din economie constituie o condiţie primordială a realizării echilibrului monetar.

65. 54 .„Moneda şi ipostazele ei”.4. privită din perspectiva monetară. Editura Economică.. Bucureşti.rambursarea creditelor bancare şi participarea la procesul de formare a resurselor financiare naţionale. 17 Gh. reprezintă componenta esenţială a concepţiilor actuale asupra acestui fenomen degenerativ. interni şi externi Masa monetară Import export Balanţa de plăţi Capacitatea de plată a subiecţilor economici Sfera numerarului Sfera monedei scripturale 1. bugetele locale Cererea şi oferta de monedă Tranzacţii cu agenţii ec. Moneda şi inflaţia Inflaţia.3. Un element fundamental al asigurării echilibrului monetar dinamic îl constituie politica monetară. pg. Manolescu . integrarea acestuia în echilibrul economic de ansamblu. :Condiţiile şi factorii de influenţă ai echilibrului monetar se prezintă schematic astfel17: Procese financiare şi valutare Echilibrul sau dezechilibrul monetar Cererea şi oferta de mărfuri Bugetul de stat. 1997.

inflaţia prin costuri.inflaţia prin avere. salarii) şi apoi în influenţa negativă asupra preţurilor. Moneda ar putea fi cauza primară a dezechilibrului inflaţionist. determină variaţia proporţională a preţurilor. generată de creşterea cererii globale de bunuri şi servicii în raport cu oferta inelastică. V = viteza de circulaţie. ci nu factorul cauzal primar. 55 . b. Inflaţia în acest sens reprezintă o creştere cumulativă şi auto-întreţinută a nivelului general al preţurilor în interiorul unei economii. . generată de creşterea. producţie. nejustificată din punct de vedere economic a unor categorii de costuri (ex. P·T = fluctuaţiile tranzacţiei rezultă că.inflaţia structurală. venituri sau cheltuieli. generată de dezechilibrele structurale din economie. Inflaţia ca fenomen monetar. astfel că la originea creşterii preţurilor se află creaţia excesivă de monedă. unde: M = cantitate de monedă. Alţi economişti spun că inflaţia este identificată cu creşterea preţurilor. .Unii economişti consideră masa monetară (oferta de monedă) factorul strategic pentru obţinerea stabilităţii economice. reprezintă expresia unui dezechilibru global între fenomenele economice legate de conjunctură. iar excesiva creaţie monetară conduce inevitabil la inflaţie şi insuficienţa cantităţii de monedă provoacă recesiunea. b. P = preţ. Deci. Inflaţia ca fenomen economic global. când au loc creşteri ale cererii de monedă. a. inflaţia. Într-o economie mai apar şi fenomenele: . fenomen economic global. Interpretarea fenomenului inflaţionist se axează pe două puncte de vedere. emisiunea de monedă este condiţia premisă a inflaţiei. inflaţia este o sumă de dezechilibre. . Formele prin care se manifestă inflaţia: .inflaţia importată.dezinflaţie – reechilibrarea economică. în această perioadă: a. numai dacă oferta de monedă ar fi în întregime autonomă în raport cu cererea de monedă. generată de mecanismele cursului de schimb.stagflaţie – creştere economică negativă. . fenomen monetar. variaţia cantităţii de monedă. care amputează puterea de cumpărare a veniturilor şi a monedelor naţionale. inflaţia. Revenind la ecuaţia lui Fischer: M · V = P · T. creşterea preţurilor fiind caracteristica dimensională esenţială. În cele din urmă putem afirma că.

conchidem că INFLAŢIA este un proces de natură monetară. Belgia. contribuţia fenomenului monetar la procesul inflaţionist este condiţională. pe teritoriul României circulau monedele de aur şi argint ale ţărilor Uniunii Monetare Latine (Franţa. aşa cum s-a considerat de guvernanţii vremii. Formarea şi caracteristicile sistemului monetar românesc În anul 1867 au fost puse bazele sistemului monetar naţional. pg 63 – 65.4. iar celelalte monede străine se primeau la toate casele publice până la baterea monedei naţionale. iar dezechilibrele monetare nu sunt cauza procesului inflaţionist. Inflaţia depinde şi de o serie de factori de natură nefinanciară sau neeconomică. argint cu titlul 835 ‰. Italia. 1 şi 0. o dată cu înfăptuirea unei reforme monetare. 2 şi 1 bani. Sistemul monetar naţional al României 1. ci servea pentru transformarea diferitelor monede străine în lei.Creşterea preţurilor. * Prin lege au fost stabilite cupiurile monedelor de aur şi de argint (de aur în piese de 20. faţă de situaţia precedentă când leul (de calcul) era alcătuit din 40 parale. 18 Idem 16. Caracteristicile sistemului monetar instituit prin Legea din 1867. care a condus la importante modificări în organizarea monetară a României. nu fac distincţie între natura inflaţiei şi originile acesteia. 38 variantă dominantă în acea vreme. 1. Inflaţia este un exces al cererii de mărfuri comparativ cu oferta de mărfuri. aur cu titlul 900 ‰ şi cu 5 gr. exces care provoacă creşterea preţurilor.1. Ideea că România ar fi avut un sistem monetar (al leului de calcul) s-a vehiculat în parlament. 56 . Dacă se are în vedere această distincţie. Elveţia şi Grecia). ca monedă lagală a ţării. ci un însoţitor al acestuia. în măsura în care ea se traduce prin creşterea generală a preţurilor.4.3226 gr.5 lei) şi cupiurile monedei de aramă de 10. Unitatea monetară a fost definită prin lege cu 0.) şi valoarea lor (4 milioane lei). În concluzie putem spune că. unde leul a fost împărţit în 100 de bani. fixându-se un raport de valoare între cele două metale monetare de 1 : 14. limitându-se pentru acesată monedă şi puterea de plată la 5 lei. rolul de echivalent general revenindu-i atât aurului cât şi argintului. * Cu ocazia respectivă s-a introdus sistemul zecimal. Acest lucru a însemnat un pas înainte în crearea sistemului monetar modern. nu este decât consecinţa inflaţiei şi nu inflaţia însăşi. sunt: * Este primul nostru sistem monetar naţional şi nu un nou sistem monetar. * Conform legii. iar de argint de 2. 10 şi 5 lei. Cele două puncte de vedere. dar atunci ea nu avea o bază reală deoarec leul de calcul nu era o monedă efectivă. 5.18 * Sistemul bimetalist a fost primul nostru sistem monetar naţional. Pentru monedele de aramă se stabileşte şi cantitatea acestora (65 milioane buc.

.primul sistem monetar naţional a fost în întregime metalist. monezile de aur au fost bătute doar în mod simbolic. deşi a fost legiferat ca sistem bimetalist. România nu a făcut parte. şi 20 lei şi din argint de 50 bani. legea nefăcând referire decât la moneda metalică. Astfel.* Baterea monedei de aur şi argint nu a mai avut la bază principiul baterii libere. iar Imperiului Habsburgic nu-i convenea faptul că primele monede de aur de 20 lei purtau pe verso efigia lui lui Carol I. Ca diviziuni s-au bătut monede mărunte de 1.până la Războiul de Independenţă a României. Soluţia respectivă a avut la bază atât intersele capitalului autohton cât şi ale celui străin. noul leu românesc avea o valoare mare de: 1 kg de aur reprezentând 3.2. După cum s-a mai spus. Monetăria. atunci când a fost promulgată „Legea pentru înfiinţarea unui sistem monetar şi pentru fabricarea monedei naţionale”. 5 şi 10 bani din aramă.4. leul. iar capitalul străin dominant în economie obţinea câştiguri din îndrumarea spre România a argintului depreciat. etalonul lui. iar factorii politici pot fi legaţi de interesele celor două mari imperii ca statul român să nu-şi bată monedă proprie. aşa cum rezultă indirect din textul legii monetare. Făcând o analiză asupra formării şi funcţionării primului nostru sistem monetar naţional. valoarea lor ridicându-se numai la 102. el fiind împăţit în 100 de bani. iar 1 kg de argint 200 lei. peste raportul de valoare fixat de lege.100 lei. de cei care îşi procurau pe piaţă aur în schimbul argintului). .38 % din totalul pieselor bătute. Imperiul Otoman pretindea să se înscrie pe moneda naţională a României un semn distinctiv al independenţei faţă de aceasta. În 1870 se decide şi înfiinţarea unei monetării româneşti unde să fie emise monedele. Capitalul autohton obţinea avantaje materiale de pe urma agioului aurului faţă de argint (diferenţei plătite în plus. era reprezentată de 5 grame de argint sau de 0.el a funcţionat de facto ca un sistem monometalist argint. Astfel. moneda naţională a României. 57 . Factorii economici au fost determinaţi de efectele secetelor care nu au permis exportul masiv de cereale. 10.3226 grame aur. sursă care putea aduce aur în ţară. care a avut sediul în Bucureşti (Şoseaua Kiseleff) a funcţionat cu întreruperi până în 1890 când a fost consemnată ultima comandă de monedă. cu menţiunea: Carol I domnul Românilor.în România a fost adoptat sistemul monetar bimetalist într-o perioadă când erau vizibile neajunsurile acestui sistem. Valoarea leului. . ca urmare a acţiunii lui Greham. dar legea monetară a obligat a se primi la plată orice cantitate de monedă de aur şi argint ale ţărilor membre uniunii. apărea pentru prima dată sub această denumire în aprilie 1867. 1. dreptul de batere i-a fost rezervat statului. Primii „lei” Din punct de vedere juridic.000 lei şi reprezendând doar 0. din Uniunea Monetară Latină. 2. ar fi putut şi ea să procedeze în mod similar. Aceasta a fost influenţată de acţiunea unor factori economici şi politici. de 1 leu şi 2 lei. Privire istorică asupra sistemului monetar românesc. Legea prevedea baterea monedelor din aur de 5. putem desprinde următoarele concluzii: . Leul a devenit monedă naţională. Dacă România ar fi fost admisă în această uniune.

N. Statul a împuternicit Ministerul Finanţelor să emită bilete ipotecare în valoare de 30 mil. Momentul respectiv este marcat de semnificative modificări aduse sistemului monetar românesc. pentru că ducea la scăderea preţului pământului. O primă modificare este legată de apariţia unui nou tip de monedă superioară şi anume bancnota. în al doilea rând. în al treilea rând. ci prin contractarea unui împrumut intern. Vânzarea moşiilor de către sat nu convenea moşierimii. soluţie discutabilă. nua cunoscut inflaţie. în sensul că erau supuse deprecierii. România era conectată la sistemele moderne europene şi. până la primul război mondial. deoarece în anul 1888 a fost contractat un împrumut intern destinat răscumpărării în întregime a biletelor ipotecare. a avut una din cele mai puternice monede ale continentului. În 35 de ani (1880-1915). 1 liră sterlină – 25. lei.18 lei. ci titluri ale unui împrumut de stat şi ca atare l-au păstrat asupra lor (banii de hârtie se depreciază în procesul circulaţiei). termen care nu a mai operat. care în acea perioadă suferea o scădere tot mai accentuată a valorii pe piaţă. Leul românesc se raporta astfel: 100 lei – 99. Biletele ipotecare erau garantate printr-o ipotecă de rangul I asupra unor domenii ale statului (moşii). biletele ipotecare şi-au păstrat totuşi o anumită stabilitate relativă expicată de faptul că. raportată la aur şi argint. * Înfiinţarea în anul 1880 a Băncii Naţionale a României (B. dar nepuse în circulaţie. În acest sens s-a prevăzut o acoperire în stoc de aur şi argint. deţinătorii de bilete ipotecare nu le-au considerat drept bani de hârtie. 100. cu acoperire în aurul din depozitul băncii. 1 dolar – 5. * Apariţia primilor bani de hîrtie sub forma biletelor ipotecare Banii de hârtie au fost emişi în vederea acoperirii cheltuielilor statului român pentru ducerea războilui de independenţă pe de o parte. din circulaţie.91 franci francezi (aproape la egalitate). căt şi pentru acoperirea altor cheltuieli pe de altă parte. fie prin vânzarea domeniilor statului. care s-au tezaurizat în condiţii de război. după 1880 (când s-a înfiinţat Banca Naţională a României) au apărur şi bancnotele de 20 lei. moneda naţională. Retragerea a fost amânată iniţial până în anul 1885 şi apoi până în anul 1912. Cu toate că întruneau toate caracteristicile banilor de hârtie. când un tip de monedă superioară. Denumirea de bilete ipotecare înlocuia pe cea de bilete de tezaur din 1866.25 lei. fie prin contracararea de către statul român a unui împrumut intern în condiţii avantajoase.Mai trebuie spus că. ele au circulat exclusiv în compania monedei de argint. precum şi o acoperire în bilete ipotecare. în primul rând. Totodată au fost prevăzute şi condiţiile de retragere a acestora.24 lei. 10. Leul avea asigurată convertibilitatea liberă. Aceste bilete ipotecare au fost înzestrate de către stat cu putere circulatorie. 50. 100 lei şi 1. 20.R. şi 500 lei.) ca primă instituţie de emisiune a statului român independent. Totodată pentru bancnotă se 58 . ele au înlocuit în circulaţie monedele de aur.000 lei. care nu era altceva decât banul de hârtie. în cupiuri de 5. domenii ce însumau o valoare dublă faţă de emisiunea de bilete ipotecare. Retragerea biletelor ipotecare din circulaţie a fost stabilită pentru anul 1883 dar nu prin vânzarea moşiilor statului (care trebuia să înceapă în 1879). Prin noul sistem monetar. în sensul că obliga creditorii statului să le primească în contul datoriilor pe care le avea. cum este bancnota. să fie acoperită într-o monedă inferioară (biletele ipotecare). 1 marcă germană – 1.

prin funcţionarea mecanismului tezaurelor şi reglarea spontană a cantităţii de bani în circulaţie. Totodată. rubla Romanov) şi a leilor emişi de Germania (ca bani de război). scăzându-i puerea de cumpărare. monedele de argint au rămas cele de 5. aşa că pe bună dreptate se poate spune că perioada cuprinsă între 1890 şi anii de început ai primului război mondial poate fi considerată „perioada de aur a sistemului monetar al României”.N. leul a fost definit numai în aur. Germania emite prin Banca Generală Română bani de hârtie. 2 şi 1 bani.N.N. fapt ce a agravat procesul inflaţionist. Din 19 Idem 16. în timpul primului război mondial.R. au fost puse în circulaţie în anul înfiiţării şi nu erau altceva decât vechile bilete ipotecare transformate în bancnote prin aplicarea unei ştampile cu denumirea Băncii Naţionale a României peste vechea denumire de bilet ipotecar.monedele de aur a rămas cele de 20 şi 10 lei.cea de declanşare a fixării bancnotelor străine (coroane austro – ungare. .19 * În perioada primului război mondial. Acum moneda de argint a devenit monedă metalică obişnuită. aur cu titlul 900 ‰).R. ruble de Lwov. Primele bancnote ale B. După cum s-a putut observa. ca urmare a formării statului naţional unitar român. unificarea monetară a întârziat câţiva ani faţă de unificarea politică. * Soluţia de deflaţie – devalorizare din anul 1925.5 lei. din valoarea bancnotelor emise.R.cu această ocazie.se adoptă forma convertibilităţii integrale în aur a bancnotei.acoperirea bancnotei creşte de la cel puţin 33 % la 40 % stoc metalic aur. 59 . * Unificarea monetară din 1920 – 1921. cu aceeaşi cantitate ca în anul 1867 (de 0. pentru a nu se aduce altele la schimbare. 67 – 73.cea de schimbare propriu-zisă a acestora cu bancnote ale B. garantate cu bonuri de tezaur. BNR emite bancnote şi pentru acoperirea cheltuielilor statului.R.R. Ulterior.3226 gr. datoria contractată înainte şi să nu mai contracteze alte datorii. leul se depreciază masiv. * Trecerea la monometalismul aur în anul 1890 şi renunţarea la bimetalism. concretizată în încheierea între B.prevedea o convertibilitate metalică integrală în aur şi argint. . 5. Unificarea monetară s-a făcut prin contractarea de către statul român a unui împrumut de la B. În acest fel..N. iar cele de aramă de 10. 1 şi 0. garantat cu bonuri de tezaur. fapt ce a favorizat introducerea frauduloasă în ţară a unei mari cantităţi de bancnote străine. . prin care statul se angaja să restituie către B. Sistemul monometalist românesc introdus în anul 1890 prezenta următoarele caracteristici: . . au fost emise bilete proprii ale B. . Ocazia aceasta a dat prilejul inventarierii semnelor monetare şi a ştampilării lor.N. 2. pg.R.a asigurat stabilitatea monetară. şi statul român a două convenţii. a fost înfăptuită în două etape: . garantaţi cu un depozit al statului german la Reichs Banc din Berlin.N.

necesar atât stabilizării monetare cât şi dezvoltării economiei. . limitată ca sumă necesară procurării unui lingou întreg de aur şi convertibilitatea în valute). în acest fel conţinutul în aur al leului scăzând de 32. Această reformă a constat dintr-un mănunchi de legi şi programe menite să stopeze procesul deprecierii leului şi anume: . prin Casa Autonomă a Monopolurilor creată cu acest prilej.elaborarea programului de stabilizare a leului. conţinutul leului fiind definit cu 10 mg.s-a realizat pe calea devalorizării. 60 .26 ori faţă de ultima definire.statul a preluat o mare parte din portofoliul imobilizat al B. la purtător şi la vedere.R.păcate această soluţie nu a dat rezultatele scontate.se reintroduce convertibilitatea bancnotei B. adoptându-se toate formele convertibilităţii cunoscute până atunci.R. lei.legea privitoare la contractarea unui împrumut extern.lichidarea datoriei statului la B.N. . prin care se autoriza B. ea neputând să oprească procesul de depreciere a leului. din care 25 % stoc metalic de aur în casă sau în depozite în străinătate. pe seama diferenţei din reevaluarea stocului său de aur.N.constată pentru prima dată dispariţia monedei de aur şi argint din circulaţie. iar a doua convenţie privea plafonarea emisiunii de bancnote la nivelul atins la sfârşitul anului 1924. Contractarea respectivă s-a înfăptuit de către statul român indirect. limitând valoarea acestora la 3 mil. .N. 10 şi 20 lei. 5. 2. deoarece bancherii străini cereau un privilegiu (garanţie) de rangul I asupra veniturilor statului din monopoluri.reforma monetară s-a realizat în fapt prin contractarea a 6 împrumuturi externe. s-a făcut. . (convertibilitatea integrală în aur. recunoscându-i-se astfel oficial masiva depreciere pe care o suferise.R.N.N.N. . Prima convenţie a avut în vedere lichidarea emisiunii de stat şi întărirea circulaţiei fiduciare pe o perioadă viitoare. amintim: ..R. .R. care prevedea condiţii generale. în bună măsură. Între caracteristicile principale ale reformei monetare din 1929. deci pe seama unei operaţii scriptice. . de la alte bănci de emisiune străine.legea monetară de stabilizare propriu-zisă. . legate de consolidarea economică internă şi restabilirea încrederii străinătăţii în economia României şi condiţii legate de crearea premiselor pentru funcţionarea normală a B. * Reforma monetară de stabilizare din 1929.legea pregătitoare stabilizării monetare. . cu anexele sale.R.N. de a împrumuta în caz de nevoie. legea nemaifăcând referiri decât la bancnota şi moneda din metale obişnuite de 1. încheind cu acestea convenţii pentru deschiderea şi utilizarea de credite sub formă de economii şi să cumpere nelimitat devize convertibile în aur. la alegerea B. aur cu titlul 900 ‰. contractare realizată treptat.pe linia acoperirii bancnotei se modifică atât procentul metalic de aur şi devize liber convertibile la 35 % din volumul aranjamentelor la vedere ale B.R.

care a afectat o serie de regiuni geografice ca Moldova. fiind a patra ţară în ceea ce preveşte contribuţia umană şi materială la înfângerea Germaniei fasciste. preţurile cu amănuntul au crescut cu 47 %. a 5895 kg aur. depăşind de peste 8 mii de ori nivelul în 1947 faţă de 1938. 1944 aceste preţuri au crescut cu 345. în sensul că cei care subscriu la un împrumut de 50.Reforma monetară din 1929 a fost puternic afectată de efectele crizei economice generale din anii 1929 – 1933. legate atât de refacerea economiei. . Preţurile cu amănuntul.55 gr. Prin urmare. . Grecia. s-a întreprins o soluţie de deflaţie. în perioada 1934 – 1939.000 lei o medalie de aur. iar în perioada iunie 1941 – sept. Deprecierea leului în această perioadă a fost motivată de o serie de factori economici. Dobrogea şi care a determinat o lipsă acută de produse agricole şi creşterea masivă a preţurilor acestora.N. deşi România făcea parte din coaliţia învingătorilor. atingând niveluri foarte ridicate mai ales în perioada celui de-al doilea război mondial şi în anii următori. . S-a prevăzut baterea a 1 milion de medalii. În felul acesta.bugetul statului era grevat de o serie de cheltuieli.R. India.deflaţia prin vânzarea aurului s-a mai folosit în această perioadă şi de alte ţări ca: Elveţia. . Deprecierea leului s-a accentuat semnificativ în perioada următoare.. . fiecare medalie cântărind 6. iar circulaţia bănească a crescut cu 306. aur cu titlui 900 ‰. Pe baza acestei soluţii au fost retrase din circulaţie 65 miliarde lei. .legea privind obligativitatea cedării aurului şi devizelor către B.N.efectele secetei din vara anului 1946.legea monetară de stabilizare. asocierea împrumutului refacerii naţionale cu o emisiune de medalii de aur. Asemenea soluţie este motivată astfel: . Soluţia însă n-a putut opri deprecierea leului. ce a încărcat circulaţia bănească. pur şi simplu. cât şi plata unor despăgubiri de război faţă de Uniunea Sovietică. iar deprecierea externă a leului faţă de dolarul SUA a fost de peste 16 mii ori. 61 . când procesul de depreciere a leului nu era aşa de pronunţat.8 %.nu s-a reuşit să se atingă nivelul antebelic al producţiei industriale.în decembrie 1944 – ianuarie 1945.5 %. Aceasta a dus la ieşirea din tezaurul B. au luat-o razna.legea privind stabilirea principiilor de formare a preţurilor şi tarifelor. China. statul român a trebuit să emită o serie de bani de hârtie (în august 1947 acestea se ridicau la 7).000 lei erau singurii în măsură să cumpere cu 15. cu toate că s-au luat măsuri în acest sens. financiari şi monetari: .medalia de aur constituia o primă asigurare împotriva deprecierii leului. reprezentând 16 % din cantitatea existentă în circulaţie. Convertibilitatea leului a fost complet anulată în timpul crizei şi au fost luate măsuri restrictive privind circulaţia devizelor.R. * Reforma monetară din 15 august 1947 a constat dintr-un complex de legi menite să însănătoşască situaţia economică şi monetară a ţării: .

s-a înfăptuit în calea revalorizării leului. . reducându-se cu 99. .persoanelor fără profesie şi militarilor 1. Conţinutul în aur a leului a crescut de cca.întreprinderilor .a sporit stocul de aur şi devize ale B. . care a avut următoarele caracteristici: . aur cu titlul 900 ‰.legea privind recalcularea patrimonului societăţilor pe acţiuni.R. privind acoperirea bancnotei de a deţine un stoc de aur de minim 25 % din volumul angajamentelor sale la vedere.N.) care au determinat ca la 26 ian. limitându-se însă suma schimbată după ocupaţia persoanelor fizice şi calitatea persoanelor juridice. 1952 să se legifereze o nouă reformă monetară. 500 şi 1000 lei.N. conţinutul în aur a acestuia stabilindu-se la 79. Principalele caracteristici ale reformei monetare din 1947 sunt: .întregul numerar deţinut.instituţiilor publice . . 3 ori. 2 şi 5 lei. .s-a înfăptuit pe calea devalorizării leului. care nu a crescut.997 %).în circulaţie urmau să funcţioneze: bancnote ale B. . unitatea monetară fiind definită cu 6.6 mg.a stabilit un nou raport între preţuri şi salarii. 62 .N. . ..a redus masiv cantitatea de bani în circulaţie (prin efectul schimbului. . 12 ori. * Intervalul dintre anii 1947 şi 1952 se caracterizează printr-o serie de schimbări majore în economia românească (masa monetară a crescut în ritmuri superioare faţă de creşterile indicatorilor economici. astfel: . lei vechi.R. preţurile pe piaţa ţărănească au crescut de cca. invalizi. .familiilor de agricultori pe cap de familie 5 mil. bilete de tezaur de 20 lei şi monedă metalică de 0. .50 . falsificări etc. ceea ce este în discordanţă cu evoluţia puterii de cumpărare a leului.reforma s-a înfăptuit prin schimbarea leilor vechi cu lei noi la raportul invariabil de 20.. lei vechi.nu se mai face nici o referire cu privire la convertibilitatea bancnotei.R.5 mil lei vechi .346 mg. aur fin. de 100.salariaţilor şi pensionarilor din sectorul public şi particular.obligaţia B. proasta calitate a semnelor monetare. . orfani de război 3 mil. 1. a scăzut.o sumă egală cu totalul salariilor plătite în luna iunie 1947.a avut o serie de efecte favorabile asupra economiei: . acestea din urmă având o putere de cumpărare mult mai mare ca înainte. ci din contră.a dus la creşterea puterii de cumpărare a veniturilor bugetare.a creat premise pentru dezvoltarea forţelor de producţie etc. în timp ce preţurile produselor industriale au rămas neschimbate. faţă de 1947. .000 : 1.

înlocuindu-le cu bancnotele B. bilete de tezaur ale Ministerului Finanţelor de 1. în anii opt zeci avem o creştere a masei monetare în circulaţie. se transformă în monedă metalică.. ..N. preconizându-se creşterea în ritmuri mai accelerate a producţiei acestor bunuri. aceasta fiind ultima declarare oficială a conţinutului în aur a leului. salariilor. ci l-a agravat. Din păcate. aur fin. fără a fi considerată reforma monetară. s-a ridicat conţinutul în aur a leului la 0. avem de-a face în economia României cu un proces inflaţionist. restituirea părţilor sociale .sumele peste 3000 lei vechi s-au schimbat la raportul de 400:1.N.fără să li se 63 .disponibilităţile întreprinderilor în conturi. aceasta şi datorită măsurilor luate în economie: renunţarea la corelaţia dintre indicatorii economici şi salarii. de aceleaşi cupiuri. La 31 ian. situaţia monetară a României s-a caracterizat printr-o oarecare „stabilitate”. dar s-a diferenţiat raportul de schimb în funcţie de o seamă de criterii: mărimea sumei schimbate.R. După reforma monetară din 1952. 1989 nu a stopat acest fenomen. Se renunţă la categoria de bani „bilete de tezaur” în anul 1963. . 35 %.s-a schimbat la un raport de două ori mai avantajos decât numerarul.C. monedă divizionară din metal obişnuit de 1. doar prin necesitatea stabilirii unor cursuri paritare favorabile nouă. dar fără o creştere a volumului producţiei corespunzător. 10 şi 25 bani care au circulat o bună perioadă de timp. . deziderat nerealizat. calitatea celui care schimbă. au afirmat că prin această măsură s-a corectat conţinutul în aur stabilit în 1952 faşă de raportul de modificare a preţurilor. plecând de la ideea că toate semnele monetare se emit după acelaşi regim. de 1. cu toate că documentele oficiale făceau referiri la creşterea acestei puteri. . 3 şi 5 lei în 1966. Intervalul 1976 – 1980 se caracterizează prin creşterea salariilor cu cca. * Alte momente ale sistemului monetar românesc. 3 şi 5 lei. 1954.sumele în numerar între 1000 . .s-a admis la schimb întreaga masă monetară în circulaţie. leul menţinându-şi puterea de cumpărare.N. de 10. Faptul acesta a determinat oficialităţile comuniste să recunoască contradicţia dintre producţie şi consum în sectorul producţiei bunurilor de consum.s-au introdus trei categorii de semne monetare: bancnote ale B. 3. Revoluţia din dec. preţurile. pensiilor (de 20:1).R.soldul depunerilor la C. Bancnotele B. Astfel: . pensiile etc. Acest fenomen a dus la o creştere însemnată a preţurilor produselor alimentare. superioară ritmului de creştere a principalilor indicatori economici. Ca urmare. au fost recalculate la raportul de 20:1.E. Unii specialiştii au motivat o astfel de ridicare a conţinutului în aur. 25 şi 100 lei.3000 lei vechi s-au schimbat la raportul de 200:1.148112 gr. salariile. .întreprinderile şi instituţiile au schimbat numerarul deţinut în casă la raportul de 200:1.R. Alţii.sumele în numerar până la 1000 lei vechi s-au schimbat la raportul de 100:1.

.000 lei vechi). 348 din 14 iulie 2004 privind denominarea « leului ». Republica Socialistă România se „transformase” în România şi îşi schimbase. De reţinut că micuţele monede de 5. 20. în străinătate.000 lei.000 lei şi respectiv 1. au ieşit din circulaţie abia în 1996.000 lei şi 10. Dar. 64 . În urma acestor competiţii de oferte. Liberalizarea preţurilor şi a sistemului de salarizare începând cu anul 1990 a determinat amplificarea circuitelor băneşti în numerar. BNR stabileşte cu cine se lucrează în anul următor”. Toate acestea. printre altele. cea mai valoroasă bancnotă aflată în circulaţie (ianuarie 2005) este cea de 1. Structura cupiurilor este formată din şase bancnote.000. Iată: bancnotele cu valoare nominală mică de 10.000. liberalizarea preţurilor (fenomen normal economiei de piaţă). precum şi „hârtii” de 200. De la 1 iulie 2005.000.000 lei vechi reprezentă 1 leu nou (greu).000 lei şi „mărunţişurile” (monezile) de 5. aceştia din urmă fiind retraşi treptat. De altfel.000 lei. 1 leu şi cinci multipli. 50.000 lei şi 100.000 şi 10.000 lei.000 şi 50. Dacă suntem cumva curioşi să aflăm unde se tipăresc banii. etc. au constituit suficiente motive care au condus la necesitatea introducerii în circulaţie a unor bancnote şi monede de valori nominale mai mari (dar şi într-o nouă prezentare grafică). 1. 50. În perioada octombrie 1990 – noiembrie 1996. Dar şi inflaţia. luna decembrie a anului 1996 a marcat încheierea acţiunii de retragere din circulaţie şi distrugerea bancnotelor şi monedelor metalice aparţinând vechii emisiuni.000 lei. 5. 50 şi 100 lei.000 lei 20 Sursa: Ziarul “Jurnalul Naţional” din 3 ianuarie 2005. drapelul şi stema. 100. Cu toate că s-au luat unele măsuri antiiflaţioniste. BNR a continuat să creeze şi să pună în circulaţie însemne monetare mai valoroase şi cu un nou design.000 lei. . “La sfârşitul fiecărui an se organizează licitaţii la care participă cele mai mari imprimerii din Europa şi din lume. Altfel spus. PREŢURILE au fost afişate în leii grei (noi) şi în leii vechi.000 lei. 10 lei (100. Toate acestea au condus la o depreciere masivă a leului în primii ani după revoluţie şi în următorii. 100 lei (1. Banca Naţională a României a emis şi pus în circulaţie „mărunţiş” de 1.000. 5.000.000 lei şi 500 lei.asigure un fond sporit de marfă. menţinerea unui nivel scăzut al producţiei (50 – 60 % faţă de anul 1989). au intrat pe piaţă noile bancnote de 1. în a doua jumătate a anului 1997. ultimul „ban” românesc ? Începând cu luna martie a anului 2005. la Imprimeria Băncii Naţionale. În acelaşi timp. monezile se bat la Monetăria Statului. Astfel. precum şi din patru monede metalice. dar puterea de cumpărare era mică. acestea n-au reuşit să oprească inflaţia. Dar epopeea banilor actuali nu s-a încheiat cu cele precizate mai sus.000 lei vechi). Acestea au fost primele emisiuni monetare după 1978.Legea nr. 5. Totodată. în buzunare existau mulţi bani. pe măsură ce BNR a putut asigura numerarul necesar pe piaţă. banii noi au circulat paralel cu cei vechi. dar fără a fi create premisele unei corelaţii corecte între cerere şi ofertă etc. Leii noi exprimă valori de 5 lei (50.000 lei reconcepute grafic. O perioadă. 10. Alături de aceasta mai circulă bancnotele de: 500. 10. Noile monede şi cupiuri şi-au făcut apariţia abia în luna iulie.000 lei vechi).000 lei. 500. 10. 50 lei (500. 15 şi 25 de bani emise în perioada comunistă.000 lei → se fac în ţară. iar însemnele cu valoarea de 500.20 * Leul greu (nou). Vor fi probabil ultimii „bani” româneşti care vor circula până vom trece la moneda unică europeană euro (€ – probabil în 2o12).

funcţiile şi rolul monezilor. al mişcării capitalurilor şi transferului acestora asupra producţiei şi asupra nivelului general al preţurilor. Concept şi consideraţii generale privind teoria monetară Obiectul teoriei monetare îl constituie reliefarea legăturilor existente între monedă (ca masă monetară în circulaţie. deoarece. după anul 2012 sau 2014. însă cele noi sunt mai mici.natura. pe de altă parte.cel al modului în care moneda acţionează prin intermediul dobânzii. teoria monetară este parte a teoriei economice. sub aspectul variaţiei veniturilor. pe de o parte şi nivelul preţurilor.cel al luării în considerare a relaţiei dintre masa monetară în circulaţie şi nivelul preţurilor. De la 1 ianuarie 2007. Prin urmare. De asemenea. dimensiunea bancnotei de 1 leu este la fel cu dimensiunea bancnotei de 5 euro.000. Astfel. în vederea realizării unor obiective de politică economică. Divizorii leului greu (nou) sunt: 1 ban nou (100 lei vechi). de dimensiunea euro. Noile bancnote şi monede vor fi ultimii bani româneşti. gradul de folosire a resurselor. 5 bani (500 lei vechi). putem spune că aici intră următoarele probleme fundamentale: .modul de asigurare şi realizare a echilibrului monetar. Bancnotele cu valoare echivalentă vechi şi noi arată la fel. 100 lei → 100 euro şi 500 lei → 200 euro. . . referindu-ne concret la obiectul teoriei monetare.cel de analiză a raportului între masa monetară în circulaţie şi volumul mărfurilor. în decursul cărora se manifestă succesiv diferite efecte ale preţurilor şi veniturilor. capitalul existent). leul greu (nou) va circula singur pe piaţă. 10 lei → 20 euro. constând dintrun ansamblu de măsuri luate de către stat pe plan monetar. .1.cantitatea de monedă necesară circulaţiei (cererea de monedă). 5 lei → 10 euro. scopul teoriei monetare este bine conturat. . .000 lei vechi) şi 50 bani (5. 1. acela de a crea bazele ştiinţifice necesare promovării politicii monetare.5. produs naţional.000 lei vechi). cantitate de monedă necesară circulaţiei) şi o serie de variabile reale (produs intern brut. Teoria monetară cunoaşte trei stadii: . România va trece la euro (spun surse oficiale ale BNR).vechi) şi 500 lei (5.000 lei).valoarea acestora. când integrarea României în structurile Uniunii Europene s-a produs. 50 lei → 50 euro. Teorii monetare 1. Între caracteristicile teoriei monetare amintim: 65 .5. .crearea monezilor (oferta de monedă). Deci. 10 bani (1.

1.premisele sale.2. a unor instituţii etc. .teorii monetare cu rol şi de politică monetară. se disting două tipuri importante de teorii monetare: .teorii monetare ale economiei de piaţă (capitalistă). . .. în opoziţie cu ştiinţele naturii.teoria monetară reprezintă o combinaţie specifică de elemente micro şi macroeconomice. distingem: . se impune o clasificare a acestora din mai multe puncte de vedere: * Din punctul de vedere al sistemului social – economic pentru care au fost elaborate. * După rolul şi implicaţiile teoriilor monetare asupra evoluţiei reale a economiei (mecanismul de transmiterea efectelor).5. . ca număr şi structură. fără aplicare concretă. determinat de următorii factori: . Acest lucru are la bază două procese opuse: . .variabilitatea obiectului său. Pentru început. Deoarece prezentul ne rezervă o mare diversitate de teorii monetare. şi – integrarea acestora în ansamblul ştiinţei monetare.diferenţierea şi specializarea anumitor grupe de teorii monetare. dar au fost şi cazuri în care acestea au apărut în procesul funcţionării mecanismului monetar. în funcţie de scopul urmărit..diferitele variabile endogene şi exogene luate în studiu.teorii monetare (din păcate) centralizate (socialisto – comuniste). . . teoriile monetare în cea mai mare parte a lor au avut o tratare teoretică corespunzătoare.prezentul ne oferă o diversitate de teorii monetare. . ce prezintă o dinamică rapidă de la o perioadă la alta.metodele de abordare a fenomenelor monetare: metoda pozitivă – constând în tratarea lucrurilor aşa cum sunt şi metoda normativă – constând în investigaţiile ce urmăresc stabilirea direcţiilor în care urmează să se acţioneze în vederea modificării unor procese monetare. .în cadrul teoriei monetare se realizează combinaţii specifice de elemente cantitative şi calitative. ce determină complexitatea mai mare sau mai mică a metodelor folosite de teoria monetară.implicaţiile pe care le are teoria monetară. în sensul schimbării calitative permanente. Principalele teorii monetare 66 .teorii monetare rămase doar la nivel de puncte de vedere.teoria monetară are un caracter relativ şi variabil.

. .Gândirea monetară s-a concretizat în elaborarea următoarelor categorii de teorii monetare: .teoria cantitativă a monedei. Această concepţie a fost legiferată de oficialităţile engleze. Reprezentanţii şcolii monetare au susţinut că principala cauză a crizelor monetare şi financiare o reprezintă emisiunea exagerată de monedă de bancă. Esenţa acestei teorii constă în faptul că pentru îndeplinirea funcţiilor specifice. În rest.teoria marxistă a monedei. adică o parte din bancnote apreciată empiric că nu va fi convertită în aur niciodată. acest lucru ar fi însemnat o reglementare a emisiunii de bancnote. Practic. Contemporanii care au îmbrăţişat respectiva teorie au mers pe ideea că moneda are numai rolul de pură deservire a circulaţiei mărfurilor. să fie emisă fără acoperire metalică. . astfel încât orice reducere a deţinerilor de aur din partea Băncii Angliei să se concretizeze într-o reducere egală sau proporţională a emisiunii de bancnote. * Teoria metalistă Apariţia acestei teorii este legată de perioada acumulării primitive a capitalului.teoria monedei ca instrument tehnic de schimb. Prin urmare. moneda. Această teorie a fost susţinută încă de Aristotel şi a fost dezvoltată de clasicii economiei engleze Adam Smith şi David Ricardo.teoria metalistă. 76. Problema ridicată de această teorie este legată de modul în care emisiunea bancnotei trebuie ancorată de baza metalică. . Printre iniţiatori amintim: Thomas Mun. Colbert.teoria nominalistă. fără să influenţeze într-un fel procesele reale din economie. 67 . astfel încât ea să se comporte la fel ca şi baterea monedei metalice cu valoare integrală. iar stabilitatea monetară nu poate fi concepută fără existenţa monedei de aur sau argint. au existat controverse între două şcoli monetare engleze: şcoala monetară şi şcoala bancară. în secolul al XIX – lea. obligatoriu trebuie să aibă o bază metalică. cu condiţia să aibă o acoperire în aur de aceeaşi valoare. Banca Angliei putea emite orice cantitate suplimentară de bancnote.21 * Teoria monedei ca instrument de schimb Teza principală a acestei teorii este aceea că moneda este considerată ca rezultat al unei convenţii între oameni pentru depăşirea dificultăţilor trocului. modificarea cantităţii de bancnote în circulaţie se efectua în funcţie de intrările şi ieşirile de aur din Banca Angliei. În acest sens. pg. 21 Idem 16. Teoria este legată de „concepţia rentabilităţii monedei” şi de concepţia că moneda reprezintă o deosebită invenţie. iar remediul l-ar constitui disciplinarea acestei emisiuni.

Concluzionând. dar nici de economiştii zilelor noastre. Contribuţiile şcolii bancare la dezvoltarea gândirii monetare n-au apărut întotdeauna cu claritate. şi a unor dolari acoperiţi şi converibili garantaţi cu diferite produse naţionale standardizate.prudenţa bancară constă în acordarea de împrumuturi pentru satisfacerea nevoilor producţiei şi circulaţiei mărfurilor şi deci răspund tendinţelor de contracarare sau expansiune a activităţii economice. Rugină sugerează pregătirea unei reforme monetare pentru a înlocui dolarul actual cu un dolar greu. Şcolii monetare i se aduc o serie de elemente de critică de către şcoala bancară şi anume: . univ. care ar duce. deoarece aceste sisteme sunt instabile şi nu au la bază ceva material. depozitate în diferite magazii monetare speciale. variabile. Pentru România. A. profesorul american mai susţinea că dificultăţile fundamentale ale lumii contemporane izvorăsc din sistemele financiare şi monetare. Între factorii cauzali se numără şi ieşirea aurului din ţară din cauza inflaţiei interne. Orientarea nemetalistă a profesorului american se poate desprinde din scrisoarea deschisă adresată preşedintelui W.A. conform concepţiei şcolii monetare la adaptarea spontană a acesteia. ci nu din economie ca atare. De asemenea. aşa cum sunt şi disponibilităţile din conturile bancare. A. îi determină pe bancheri să fie prudenţi. care poate modifica cantitatea de bancnote. şcoala bancară a militat pentru orientarea băncii de emisiune spre nevoile pieţii. concretizate prin cereri de credite ce au la bază cambii. ci o componentă distinctă a masei monetare. ca reprezentanţi ai şcolii bancare. n-au fost bine înţelese nici de contemporanii ei. Deci. masa monetară nu se limitează printr-o decizie a statului şi nici printr-un reper natural cum ar fi stocul de aur.Thomas Tooke şi Fullarton. Teoria metalistă a fost reluată la sfârşitul secolului XX de neometalişti.J. acoperit în aur şi convertibil în aur pentru reglarea soldurilor balanţei de plăţi.practicând convertibilitatea bancnotei în aur.U. Clinton şi colectivităţii economiştilor la 1 feb. Argumentele care stau la baza şcolii bancare sunt: . Rugină a propus leul de 68 . administrate de Sistemul Federal de Rezervă al S. Totodată. iar un transfer de aur spre tezaurizare nu conduce la reducerea masei monetare. să nu creeze un decalaj prea mare între rezerve şi depuneri.bancnotele nu sunt numai simpli înlocuitori ai aurului în circulaţie. pentru a nu le încălca libertatea în afaceri. . 1992. Mai trebuie reţinut că şcoala bancară susţine ideea potrivit căreia guvernului nu i s-ar recomamnda dirijarea activităţilor băncilor comerciale. de monedă ale economiei. dar nu bancherii iniţiază această tendinţă. . în cadrul acestora un loc principal ocupându-l Anghel Rugină (prof. putem afirma că şcoala bancară susţine modificarea masei monetare în funcţie de nevoile reale. au respins atât analiza cât şi concluziile şcolii monetare.variaţia stocului de aur este cauzată de o serie de factori şi nu numai de situaţia economică. american de origine română).

este o unitate de calcul cu ajutorul căreia se exprimă diferitele proporţii în care se schimbă mărfurile între ele. cei doi consideră că sfera fenomenelor monetare apare ca independentă de sfera fenomenelor economice. dar cea care determină fenomenele economice. recunoscând însă însemnătatea factorilor materiali în asigurarea stabilităţii sistemelor monetare. Mai mult. *Teoria nominalistă Teoria nominalistă a apărut ca o reacţie împotriva teoriei metaliste. în sensul schimbării ei pe măsura apariţiei unor condiţii noi şi în sensul dezvoltării ei în timp. Curentul funcţionalist al lui Menger.argint în 1990. uneori chiar de către aceeaşi susţinători. pornesc de la faptul că fenomenele din sfera monetară apar ca rezultat al voinţei oamenilor. . creându-se premisele utilizării monedei ca instrument clasic de intervenţie a autorităţii statului în activităţile economice. . Prin această teorie s-au rezolvat unele probleme legate de faptul că a fost pus capăt rigidităţii funcţionale a sistemelor monetare metalisate. .este considerată cea mai importantă teorie monetară.puterea de cumpărare a banilor se consideră a fi o problemă exclusiv convenţională nominală.este foarte larg răspândită. 69 . Curentul nominalist propriu-zis (Knapp. contemporani ai acestei teorii.moneda are un nume.consideră că valoarea monedei este de natură juridică şi contestă faptul că moneda ar trebui să aibă neapărat o bază metalică.stă la baza politicii monetare a multor state. . exprimată prin două curente: 1. se pune problema încrederii în emitent a monedei şi în perspectivele puterii de cumpărare a ei. 2. . * Teoria cantitativă a monedei Teoria cantitativă a monedei se caracterizează prin: . Harrold şi James. având în vedere acelaşi motiv. . un simbol. ce se rezolvă administrativ de către autoritatea statală. De asemenea. care pune accentul pe aptitudinile monedei de a fi schimbată printr-o cantitate de bunuri şi servicii. iar în 1992 leul de aur. al politicii statului şi drept cauze de prim ordin ale instabilităţii economiei contemporane.a fost şi a rămas cea mai dinamică teorie monetară. Müller. pentru a pune la baza organizării monetare ceva material. prin stabilirea unui raport de schimb cu mărfurile. cu toate că iniţial a fost foarte simplistă. recunoscute de societate. Schumpeter) este cel mai important şi cuprinde următoarele idei: .se impune printr-un înalt grad de complexitate.

având aceleaşi funcţii şi aceeaşi valoare ca moneda – marfă. de evoluţia preţurilor din ţara cu care ne comparăm.M o n e d a se concretizează prin ansamblul mijloacelor de plată direct utilizabile în vederea efectuării plăţilor pe pieţele de bunuri şi servicii.Puterea de cumpărare externă a monedei naţionale depinde. de evoluţia preţurilor interne din ţara pentru care facem comparaţia.În concluzie. unde s-au pus bazele unei instituţii monetare internaţionale – Fondul Monetar Internaţional – ca organism de supraveghere a evoluţiilor sistemelor monetare naţionale în context internaţional. teoria cantitativă a monedei susţine că preţurile sunt influenţate nemijlocit de modificările ce intervin în cantitatea de monedă din circulaţie. rămâne de competenţa băncilor. . de sprijin financiar şi tehnic şi de intervenţie în situaţii dificile.Moneda scripturală şi moneda de hârtie (reprezentând forme ale monedei – semn). Prin urmare. Tobin.1944 (iulie). afirmând că preţul este o rezultantă a raportului dintre masa monetară şi masa bunurilor. face o strânsă legătură între masa monetară şi masa bunurilor. Keynesistă. iar pe de altă parte. Friedman şi cea a teoriei cantitative a monedei ca formă a averii a lui J. . pe de o parte.Convertibilitatea reprezintă o însuşire legală a unei monede de a putea fi preschimbată cu altă monedă în mod liber prin vânzare şi cumpărare pe piaţă. Introducerea EURO ca monedă oficială în cele 11 state ca unitate de cont. . teoria cantitativă a monedei cunoaşte mai multe faze: clasică. . adică ansamblul de active (aici. Fixarea irevocabilă a ratelor de schimb între EURO şi cele 11 monede. Trecerea de la moneda – marfă la moneda –semn. de către toţi şi totdeauna pentru a regla datoriile generate de schimbul de mărfuri. . monetaristă a lui M. oricare ar fi forma şi valoarea sa intrinsecă. . active = creanţă) acceptate pretutindeni.1995. . reuniunea de la Madrid a Consiliului European care a avut drept scop schimbarea denumirii monedei din ECU în EURO şi adoptarea scenariului tehnic al tranziţiei. În dezvoltarea sa. . s-au impus puţin câte puţin ca instrumente de plată normale. * Cuvinte cheie: . 70 . intrarea în faza a treia a Uninii Economice şi Monetare. identificându-se cu mărfurile produse. intrarea în funcţiune a Băncii Centrale Europene care înlocuieşte Institutul Monetar European. dar garanţia materială trece treptat în economie.1998 (1 iunie). Conferinţa Financiară şi Monetară Internaţională de la Bretton Woods.1999 (1 ianuarie).Crearea monedei – semn. permite înţelegerea a ceea ce distinge moneda de celelalte bunuri şi anume că utilitatea monedei în tranzacţii este identică.

creşterea preţurilor fiind caracteristica dimensională esenţială.Viteza de circulaţie a monedei măsoară frecvenţa cu care o unitate monetară îşi schimbă deţinătorul într-o perioadă dată. Creşterea preţurilor. Capitolul II BĂNCILE * Scurt rezumat 71 . cantitate de monedă necesară circulaţiei) şi o serie de variabile reale (produs intern brut.Piaţa valutară nu este însă numai locul de întâlnire al cererii şi ofertei „economice” de valută. capitalul existent). constând din totalitatea activelor care pot fi utilizate pentru procurarea bunurilor şi serviciilor şi pentru plata datoriilor. autorităţilor monetare. premisă şi totodată consecinţă a echilibrului resurselor materiale. Inflaţia este un exces al cererii de mărfuri comparativ cu oferta de mărfuri.Preţul unei valute în altă valută sau preţul efectiv sub care se comercializează mărfurile/serviciile pe piaţa internaţională reprezintă cursul de schimb.Circulaţia monetară se defineşte ca fiind un ansamblu coerent şi complex de fluxuri şi circuite prin intermediul cărora se desfăşoară mişcarea banilor.Preţul unui mijloc de plată exprimat sub forma unui raport între două unităţi monetare diferite reprezintă cursul valutar. . care amputează puterea de cumpărare a veniturilor şi a monedelor naţionale. în cadrul căreia se prevede o circulaţie de monezi cu valoare proprie deplină. -Cursul valutar reflectă relaţiile dintre preţurile interne şi cele externe. iar împreună cu dezechilibrele financiare afectează echilibrul economiei în general.Obiectul teoriei monetare îl constituie reliefarea legăturilor existente între monedă (ca masă monetară în circulaţie. ci şi arena pe care se desfăşoară intervenţiile „neeconomice” ale arbitrajiştilor.Necesarul (cantitatea) de monedă reprezintă o mărime eterogenă. exces care provoacă creşterea preţurilor. . în procesul realizării mărfurilor şi serviciilor.Echilibrul monetar este o parte componentă a echilibrului economic general.. .Inflaţia este o sumă de dezechilibre. . Dezechilibrele monetare se răsfrâng asupra câmpului financiar. . . . speculatorilor. . Echilibrul monetar constituie un obiectiv economic. financiare şi valutare. Teoria monetară este parte a teoriei economice. influenţat de procesele de producţie şi de circulaţie din economia de piaţă.Sistemul monetar este o formă de organizare monetară instituită de stat prin acte normative. nu este decât consecinţa inflaţiei şi nu inflaţia însăşi. . produs naţional. gradul de folosire a resurselor.

Primele dovezi ale desfăşurării unei activităţi bancare pe pământ românesc. în epoca de prosperitate şi înflorire a Cetăţii Veneţia. caracterizate prin prosperitatea cetăţilor italiene. la Nuremberg. au fost descoperite între anii 1786 şi 1855 şi reprezintă 55 de plăci de piatră. Contextul istoric. a treisprezecea conţine detalii referitoare la contractul privind înfiinţarea unei instituţii bancare. care practicau. asemenea bancheri se numeau zarafi. Mai târziu. şi a fost semnat de Deusara. iar profitul era rezultanta dobânzii percepute la împrumuturile respective. Astfel. babilonienii foloseau depozitarea unor valori. schimbul de monedă. n. din iniţiativa şi sub conducerea municipalităţii. în 1619. Din fondurile constituite drept capital. Dar. Contractul poartă data de 28 martie 167 e. asirienii. a devenit o bancă de plăţi prin viramente. efectuarea de plăţi de pe o piaţă pe alta şi păstrarea capitalurilor. fenicienii. pe lângă comerţ şi cu schimbul de monede şi metale preţioase. în Europa. Astfel.Fără a li se putea stabili cu precizie apariţia. cert este că înaintea lor au apărut: moneda. obiectul principal al activităţii bancare. pe scară largă. dar nerealizate. în 1621. După descoperirea Americii. alte popoare mai civilizate. se ocupau. la început o bancă de depozit. care dominau viaţa economică şi comercială din bazinul mediteranean. Deci. în occidentul european unde era centrul de gravitaţie al activităţii economice şi de schimb au fost puse bazele unor organizaţii bancare. au apărut şi primele organisme bancare. în special în interiorul templelor. Asemenea operaţiuni au dus la apariţia primilor „bancheri” ai timpului. băncile acordau credite pe termen scurt. între anii 1000 şi 1150. Realizarea împrumutului şi administrarea sumelor a necesitat existenţa unui organism (instituţie) care să preia aceste probleme. iar la romani argentari. Minele respective datează din perioada Daciei Traiane. Este prima bancă care a avut un rol importatnt în organizarea şi dezvoltarea operaţiunilor de plăţi fără numerar. se poate consemna începutul naşterii băncilor. Cauzele principale se referă la faptul că băncile acordau împrumuturi în numerar pentru care percepeau dobânzi. plăţile care formează . în Olanda. când comerţul. Dintre cele 25 de plăci păstrate până în prezent. plăţile şi creditul încep să ia o mare dezvoltare. schimbul. După anul 1100. în secolele XIV – XVI. Cu timpul. În Germania însă. fără a putea afirma că acesta ar fi momentul apariţiei băncilor. mai târziu. în 1609 se înfiinţează „Banca de Amsterdam”. Dacă începutul de secol XIX a fost marcat numai de încercări (proiecte) de creare a unor bănci în Ţara Românească şi Moldova. de fapt. în adevăratul sens al cuvântului. egiptenii. nevoile „financiare” ale Cetăţii au obligat-o să ceară supuşilor săi un împrumut forţat de 1 % asupra veniturilor. economic şi social al fiecărei ţări a influenţat modul şi structura de funcţionare a sistemului bancar naţional. grecii şi romanii. iar. La noi. erau numiţi trapeziţi. Unele operaţiuni cu caracter bancar au fost efectuate cu multe secole înaintea erei noastre. a apărut „Banca de Hamburg”. Astfel. creditul. băncile au în istorie un trecut foarte îndepărtat. băncile s-au dezvoltat astfel încât au devenit uriaşe forţe financiare şi cu puternice influenţe în viaţa economică şi politică a lumii contemporane. în Transilvania 72 . se înfiinţează o altă bancă. Cu acelaşi scop. găsite într-o zonă de mine aurifere. care la greci.

Astfel. cu rol de echilibrare a disponibilităţilor. cea mai importantă bancă de credit a saşilor. primul obiectiv al băncilor. iar rolul şi funcţiile lor erau strict limitate şi priveau. care şi-a început activitatea. activitatea bancară pe teritoriul României a cunoscut importante şi semnificative transformări. În perioada interbelică şi după cel de-al doilea război mondial. primele organizaţii bancare de credit au fost înfiinţate de saşi. fostele bănci specializate de stat. Apariţia Băncii Naţionale a României a creat premisele pentru înfiinţarea şi a altor bănci (195 de instituţii bancare. Revoluţia din Decembrie 1989 a adus schimbările necesare şi în sectorul bancar: Banca Naţională a României a fost reorganizată şi a intrat. solicitate pe piaţa bancară. în scurt timp. din Năsăud. din punct de vedere organizatoric. În aceeaşi perioadaă. la Sibiu. după înfiinţarea primelor două bănci maghiare la Budapesta şi Arad. a fost concepută după modelul Băncii Naţionale a Belgiei (aceasta. pe teritoriul românesc au mai apărut şi alte bănci: Banca Albina. este să ofere produse şi servicii de cea mai bună calitate. A fost creată Asociaţia Română a Băncilor. a folosit ca model Banca Angliei).. pentru activităţile comerciale ale BNR. prima bancă cu capital integral românesc. La crearea noului sistem bancar s-a urmărit şi se urmăreşte în continuare realizarea unui sistem bancar modern. Momentul acesta a constituit începutul dezvoltării unui sistem bancar nou şi modern. în 1835. în sarcinile sale fireşti de Bancă Centrală. în final. în 1872. apoi de maghiari. atragerea disponibilităţilor de la populaţie şi din economie şi distribuirea acestora. până la primul război mondial) şi pentru dezvoltarea sistemului bancar românesc. unde practicile capitaliste pătrunseseră mai devreme. unor întreprinderi sau unor persoane. Prin urmare. astfel. străin şi mixt. conform planului de credite. au fost înfiinţate bănci cu capital privat autohton. cu servire exemplară. 9 (8 cu sediul în Bucureşti) erau cele mai mari bănci şi considerate de profesorul Victor Slăvescu „marea finanţă românească”. operatorior economici şi ale populaţiei. de tristă amintire. La un an. civilizată şi operativă. Dintre cele 195 de instituţii bancare. S-a demarat procesul privatizării. precum şi sucursale ale unor bănci străine. după încercări făcute încă din 1827.însă. * Obiective : 73 . A trebuit să trecem şi prin acele vremuri. care a apărut în 1873. cea mai importantă bancă înfiinţată a fost Banca Naţională (în 1880) care. la rândul ei. A doua jumătate a secolului al XIX – lea. existente în bănci cu împrumuturile (creditele) necesare. în principal. În această perioadă. Iar Creditul Financiar Urban şi Rural se crează în următorul an. a fost creată Banca Comercială Română S. Creditul Financiar Rural. când pe teritoriul naţional funcţionau numai cinci bănci. s-a înfiinţat la Sibiu „Hermannstädter Allgemaine Sparkassa”. sprijiniţi de conducerile politice din Viena şi Budapesta. ca şi Banca Aurora. au fost transformate în bănci comerciale.A. Aceasta a devenit. în care activităţile erau supuse unui centralism excesiv. a înfiinţat la Braşov prima bancă cooperatistă de credit săsesc „Kronstädter Allgemeine Sparkassa”. Peter Traugott Lange. în 1841.

În condiţiile actuale ale economiei de piaţă concurenţiale. Totodată fenomenele şi procesele de ordin bancar reprezintă unele dintre cele mai spinoase probleme dar în acelaşi timp şi unele dintre cele mai importante. În fine. băncile sunt „instituţii de credit cu vocaţie universală” care pot desfăşura activităţi conform legii. metodelor şi politicilor din sfera monetară şi de credit. acţiunii şi efectelor instrumentelor. băncile ca” instituţii” specializate. au rolul de a organiza şi realiza împrumuturile (de a le gestiona) cu un scop bine definit. -relevarea funcţionalităţilor.1. în vederea realizării unui climat economic cât mai performant pentru toţi participanţii la mediul economic şi social. * Conţinutul capitolului : 2. iar o activitate bancară se caracterizează prin atragerea de depozite sau alte fonduri rambursabile de la public şi acordarea de credite în cont propriu. rolul important de a face legătura directă între acestea şi operatorii economici de pe piaţă. Trecerea la economia de piaţă a României (de exemplu) a presupus adoptarea unui mix de politici macro şi micro economice care să permită realizarea unei stabilizări la nivel general respectiv. băncilor le revine în continuare. Prin urmare. realizarea unui echilibru economic general.1. acela al obţinerii profitului bancar. politicilor folosite în relaţiile bancă – operator economic şi prezentarea cadrului de acţiune corespunzător.1. Privire istorică asupra activităţii bancare 74 . metodelor. de a acţiona pentru orientarea şi conducerea proceselor economice la nivel naţional. În principal se are în vedere: -prezentarea rolului de reglare a băncilor prin intermediul instrumentelor. ACTIVITATEA BANCARĂ 2.

pentru prima dată în 1252. iar bancherul florentinian se spune că era un descendent al familiei de Medicis. Mai târziu. efectuarea de plăţi de pe o piaţă pe alta şi păstrarea capitalurilor. în 1540. despre care se spune că ar fi fost prima bancă cu sopul de a primi depozite şi de a acorda împrumuturi particularilor. iar la romani argentari. Ed. egiptenii. care exista la acea dată. 22 Şt. Această bancă a fost. dar s-a desfiinţat o dată cu Republica Veneţiană. babilonienii foloseau depozitarea unor valori. Astfel. în adevăratul sens al cuvântului. fără a putea afirma că acesta ar fi momentul apariţiei băncilor. care practicau.Fără a li se putea stabili cu precizie apariţia. de fapt. băncile au în istorie un trecut foarte îndepărtat. cert este că înaintea lor au apărut: moneda. în 1797. a II – a. de fapt. asirienii. la Neapole. pg. o continuare a unei asociaţiuni de creditori ai Cetăţii şi care a funcţionat între anii 1156 – 1171. în Europa. de la câţiva negustori mai avuţi. având cartierul principal al bancherilor în Mercato Nuovo. au putut să apară altele noi. mai târziu. La noi. Unele operaţiuni cu caracter bancar au fost efectuate cu multe secole înaintea erei noastre. în special în interiorul templelor. asemenea bancheri se numeau zarafi. a apărut o instituţie cu caracter bancar „Sacra Monte de la Pieta” care avea scopul acordării unor împrumuturi mici pe gaj de obiecte preţioase. Dumitrescu . când comerţul. Milano etc. s-au înfiinţat asemenea organisme şi în alte oraşe: Florenţa. 75 . în adevăratul sens al cuvântului. alte popoare mai civilizate. Realizarea împrumutului şi administrarea sumelor a necesitat existenţa unui organism (instituţie) care să preia aceste probleme. După anul 1100. Bucureşti. Prin urmare. 1948. plăţile care formează . pe lângă comerţ şi cu schimbul de monede şi metale preţioase. în 1584. pe scară largă. grecii şi romanii. Dar. se ocupau.22 După modelul acestei instituţii bancare. plăţile şi creditul încep să ia o mare dezvoltare. schimbul. Tot pentru prima oară în Florenţa se spune că s-a reglementat. în baza experienţei primelor bănci. „Tratatul de monedă” al lui Ştefan I. În Veneţia. bancherii au bătut. se poate consemna începutul naşterii băncilor. creditul. în epoca de prosperitate şi înflorire a Cetăţii Veneţia. cu scopul principal de a face operaţiuni de administrarea banului public pentru Cetate”. care la greci. se spune că ar fi instituţia înfiinţată în 1171 de dogele Michele XI. erau numiţi trapeziţi. între anii 1000 şi 1150. I. la Milano a funcţionat „Banco di San Ambrogio”. când Cetatea Veneţiei se împrumutase cu o sumă destul de importatntă. cu numele de Monte Vecchio. fenicienii. cu obligaţia să înscrie afacerile lor cu cifre romane. sub numele de Banco de Venezia.„Tratat de monedă”. Iar în 1593. Asemenea operaţiuni au dus la apariţia primilor „bancheri” ai timpului. Astfel. Dumitrescu ne arată că: „Prima bancă. ca bancherii să ţină registre contabile. a luat fiinţă „Banco di Rialto”. nevoile „financiare” ale Cetăţii au obligat-o să ceară supuşilor săi un împrumut forţat de 1 % asupra veniturilor. 145. La Florenţa. schimbul de monedă. prin intermediul unei instituţii de credit şi ajutor mutual. Germenele unei asemenea bănci se presupune a fi existat încă din 1160. Astfel. florinul de aur. obiectul principal al activităţii bancare.

schimbări ce au determinat necesitatea supravegherii şi reglementării guvernamentale. 11. Deutsche – Bank şi Dresdner – Bank. Mai târziu. care dominau viaţa economică şi comercială din bazinul mediteranean. sistemul de transport astfel îmbunătăţit. un rol important l-au jucat băncile în operaţiunile de bursă şi circulaţie a capitalului internaţional. din iniţiativa şi sub conducerea municipalităţii. cu sucursale la Londra. aceste patru bănci au fost cele mai mari din Germania. Berlin. iar. Treptat. Pe măsura dezvoltării comerţului între oraşele unei ţări. Gh. în epoca de formare a capitalismului. Ed. Economică. Drept 23 A. Ruscanu . Viena. 1995. mai târziu. în Olanda. dreptul de a emite bilete de bancă . în secolele XIV – XVI. băncile au fost acelea care au ajutat la colectarea şi fructificarea capitalului. Multă vreme. Sau stabilit noi relaţii între bănci.Pintea. implicit. în condiţiile avântului în domeniu. în 1609 se înfiinţează „Banca de Amsterdam”. precum şi a celui internaţional. în occidentul european unde era centrul de gravitaţie al activităţii economice şi de schimb au fost puse bazele unor organizaţii bancare. mica casă de bancă a evreului Ancer Mayer din Frankfurt am Mein a devenit puternica Bancă a lui Rothschild. pg. fiind bancherul multor capete încoronate. în 1621. Paris. În Germania însă. la Nuremberg. la început o bancă de depozit. În consecinţă. a determinat. iar la Londra – Middle Bank şi Lloyďs Bank. în 1619. Diskontogesellschaft. Neapole. unele căpătând. La începutul secolului al XIX – lea. sub formă de capital.„Băncile în economia românescă 1774 – 1995”. în special a celor maritime. la dispoziţia întreprinzătorilor. Bucureşti. a constituit unul din factorii care au impulsionat activitatea bancară. Cu acelaşi scop. concentrând micile şi marile economii din toate straturile sociale. În a doua parte a secolului XIX. băncile au ajuns să contribuie la procesul de formare şi consolidare a statelor ca organisme politice şi sociale. Prin urmare. care au avut ca scop finanţarea dezvoltării afacerilor şi a comerţului. Este prima bancă care a avut un rol importatnt în organizarea şi dezvoltarea operaţiunilor de plăţi fără numerar. Tot în această perioadă. au apărut şi băncile specializate. participând efectiv la consolidarea economică a lor. După descoperirea Americii. pentru a le pune. a devenit o bancă de plăţi prin viramente. caracterizate prin prosperitatea cetăţilor italiene. au apărut şi primele organisme bancare. De asemenea. băncile au început să crească la număr şi din ce în ce mai mulţi oameni au început să le folosească serviciile. au apărut şi s-au dezvoltat şi alte bănci: Darmstadter – Bank. Astfel.Deci.bănci de emisiune. Totodată. pe urmă. a apărut „Banca de Hamburg”. băncile s-au dezvoltat. asigurându-se prin aceasta servicii eficiente. sporirea activităţilor bancare. se înfiinţează o altă bancă. iar cambia a început să fie utilizată şi în comerţul maritim. atât pe plan naţional cât şi internaţional. 76 . din partea statului.23 Dezvoltarea comerţului şi a transporturilor. În continuare. Revoluţia industrială din Anglia a creat premisele dezvoltării sistemelor de transport. băncile au fost obligate să răspundă noilor cerinţe ale comercianţilor. au apărut în Franţa – Credit Mobilier şi Credit Foncier din Paris.

care activau ca instituţii de intermediere financiară. Din fondurile constituite drept capital. iar în 1800 se crează Banca Franţei.2. Cu timpul. Contextul istoric. constatăm că până în secolul XIX.. mai întâi 24 . pg. băncile s-au dezvoltat astfel încât au devenit uriaşe forţe financiare şi cu puternice influenţe în viaţa economică şi politică a lumii contemporane.urmare. în această perioadă au apărut şi băncile care îndeplineau funcţiile ce satăzi pot fi echivalate cu acelea ale băncilor centrale. utilizate în activitatea bancară internaţională. exploatau salinele şi alte mine. a apărut prima casă de scont.A. Congresul a autorizat crearea şi funcţionarea „Primei Bănci a SUA” – The First Bank of The United States – care a îmbinat rolul unei bănci centrale cu operaţiuni specifice băncilor comerciale. în mod permanent. care deţineau monopolul emiterii de bancnote naţionale. În 1776. În 1791. în S. Bucureşti. acordau împrumuturi vistieriilor şi particularilor pe amanete (gaj) şi ipoteci (garanţii în bunuri imobiliare). Minele respective datează din perioada Daciei Traiane. a treisprezecea conţine detalii referitoare la contractul privind înfiinţarea unei instituţii bancare. au fost descoperite între anii 1786 şi 1855 şi reprezintă 55 de plăci de piatră. M. casele de economii şi cooperativele de credit).băncile de emisiune. n. în Principate (Ţara Românească şi Moldova). . găsite într-o zonă de mine aurifere. primeau depuneri spre fructificare.băncile comerciale. Ed. iar profitul era rezultanta dobânzii percepute la împrumuturile respective. marile bănci. La începutul secolului al XIX – lea. economic şi social al fiecărei ţări a influenţat modul şi structura de funcţionare a sistemului bancar naţional. au dat naştere caselor de compensaţii (clearing).24 Dacă ne întoarcem în istorie. . Negruş (coordonatori) – „Băncile şi operaţiunile bancare”. ajungând la actualele forme complexe de decontare.instituţii financiare specifice ( de ex. prin stimularea plăţilor fără numerar.1. 2. după mai multe încercări de creare a băncii centrale. arendau veniturile statului. sistemul bancar era structurat pe trei domenii specifice: . Contractul poartă data de 28 martie 167 e. în Franţa. L. care.U. Banca aceasta a funcţionat până în 1811. Economică. s-au dezvoltat. şi a fost semnat de Deusara. Activitatea bancară în România Primele dovezi ale desfăşurării unei activităţi bancare pe pământ românesc. Dintre cele 25 de plăci păstrate până în prezent. băncile acordau credite pe termen scurt. 1996. Drept urmare. Cauzele principale se referă la faptul că băncile acordau împrumuturi în numerar pentru care percepeau dobânzi. cămătarii efectuau tot mai multe operaţiuni comercial – bancare: făceau plăţi în ţară şi peste hotare. Ionescu. 16 77 .

dând împrumuturi în ţară cu o camătă foarte mare. după înfiinţarea primelor două bănci maghiare la Budapesta şi Arad. pătrunzând în rândul boerimii şi. Gr. în Transilvania. la Iaşi. sprijiniţi de conducerile politice din Viena şi Budapesta. ajungând să influenţeze afacerile publice şi să ia parte la conducerea Principatelor. legăturile comerciale şi de împrumut. un rol însemnat l-a avut Casa Hagi Constantin Popp din SIBIU (1768 – 1821). IV. maghiarii au reuşit să înfiinţeze. pg. făceau afaceri de import şi export. s-a înfiinţat la Sibiu „Hermannstädter Allgemaine Sparkassa”. vol. după încercări făcute încă din 1827. în Transilvania însă. cu toate că şi anterior au existat preocupări în acest sens. 22. aprovizionându-i cu alimente şi îmbrăcăminte din apus. treptat. Tot în această etapă. împreună cu Casa Hagi Luca. formând. denumită „Casa de păstrare din Tg. Aceasta a devenit. dintre cele trei ţări române s-au intensificat . Banca s-a creat ca urmare a demersurilor unui bancher prusac. Cu toate restricţiile impuse de politica austriacă de germanizare a popoarelor din Imperiul Habsburgic. o companie care asigura legăturile comerciale cu „grecii” (aromâni) din Triest şi Veneţia. 27 Idem 22.27 Dacă începutul de secol XIX a fost marcat numai de încercări (proiecte) de creare a unor bănci în Ţara Românească şi Moldova.” Enciclopedia României. care asigura legăturile dintre răsăritul şi apusul Europei. după modelul băncilor cooperatiste săseşti. Peter Traugott Lange.25 Perioada respectivă (perioada modernă) este marcată de primele încercări de creare a unei bănci. erau: 10 la Brăila. Aceşti comercianţi – cămătari cunoşteau tehnica comercială şi întreţineau vaste relaţii cu ţările străine. Bucureşti. unde practicile capitaliste pătrunseseră mai devreme. mai târziu). prima bancă cooperativă de credit.26 Aproape toţi proprietarii acestor case erau străini şi supuşi jurisdicţiei consulare (din 63 de proprietari de case doar 14 erau români). transformându-se în puternice case de bancheri – cămătari. în 1835. Astfel. 21 la Galaţi. în promovarea relaţiilor economice dintre Transilvania şi Ţara Românească. casele mai importante din Principate. 20 la Bucureşti. care se ocupau şi cu activitatea bancară şi de împrumuturi cu camătă. apoi de maghiari. Romaşcanu – „Începuturile comerţului de bancă. Aceste case aveau numeroase legături cu casele străine de unde primeau bani şi împrumuturi cu dobânzi reduse. 1 la Craiova şi 1 la Iaşi. care împleteau activitatea comercială cu cea bancară de împrumut şi schimb. a înfiinţat la Braşov prima bancă cooperatistă de credit săsesc „Kronstädter Allgemeine Sparkassa”.(personale. Secuiesc”. 20. După 1839. fiind prima instituţie bancară ce-şi desfăşura cativitatea pe teritoriul României. primele organizaţii bancare de credit au fost înfiinţate de saşi. pg. Între anii 1830 – 1860. dar nerealizate. La un an. În 1856. Aceasta era cea mai mare casă comercială aromână din Sibiu. 78 . reprezentau case străine. În 1855. Această casă făcea comerţ cu lână şi piele şi acorda împrumuturi în bancă boierilor şi oamenilor de afaceri din Principate. au început să se organizeze băncile apusene. 1943. fiindu-i concesionată în totalitate 25 26 Idem 22. în scurt timp. 1 la Buzău. ca să le poată fi apărate mai bine interesele. în 1841. a fost creată Banca Naţională a Moldovei. cea mai importantă bancă de credit a saşilor. când bancherii – cămătari au devenit stabili.

Banca românească). În anul următor. 4 cu capital străin (Banca Generală Română. După Unirea Principatelor (în 1859). O parte din aceşti fruntaşi. pe teritoriul românesc au mai apărut şi alte bănci: Banca Albina. 1982.D. La 10 aprilie 1872. când a avut loc naţionalizarea principalelor mijloace de producţie. a fost vărsată doar o mică parte. până la crearea Băncii Naţionale a României. din punct de vedere organizatoric. Apariţia Băncii Naţionale a României a creat premisele pentru înfiinţarea şi a altor bănci (195 de instituţii bancare. tot la Sibiu. Dintre cele 195 de instituţii bancare. Cartea Românească. au ţinut prima lor şedinţă oficială. 36. Momentul acesta a constituit începutul dezvoltării unui sistem bancar nou şi modern. la Sibiu. a susţinut înfiinţarea a numeroase „reuniuni de credit” în satele din Transilvania. Banca Comerţului din Craiova. în 1870. a folosit ca model Banca Angliei). ulterior. membrii comitetului aflaţi în Sibiu. Ed. iar Visarion Roman a fost numit director-executiv.29 28 M. a fost fondată Casa de Depuneri şi Consemnaţiuni. care a apărut în 1873. s-au înfiinţat „case de păstrare şi împrumuturi” româneşti. pg. precum şi datorită faptului că. după modelul celor săseşti. pg. Banca „Albina”. recurgerii la credite din străinătate. 205: 4 cu capital românesc (Banca Agricolă. Dacia Cluj-Napoca.28 În aceeaşi perioadaă. Urmare multiplelor documentări şi contacte cu specialişti. Sub denumirea de Banca România. statutele au fost aprobate de Împăratul Austro-Ungariei. cea mai importantă bancă înfiinţată a fost Banca Naţională (în 1880) care. întrucât a fost principala bancă de emisiune pe teritoriul Principatelor Unite. Respectiva instituţie a avut un rol foarte important. 1920. au format „comitetul fondator” şi au definitivat statutele băncii. la 14 iunie 1871. a apărut la Bucureşti. până la primul război mondial) şi pentru dezvoltarea sistemului bancar românesc. Ed. 9 (8 cu sediul în Bucureşti) erau cele mai mari bănci şi considerate de profesorul Victor Slăvescu „marea finanţă românească”.acestuia. după numeroasele demersuri făcute de fraţii Mocioni. La 14 martie 1872. în 1865. ca şi Banca Aurora. datorită lipsei de fonduri. la rândul ei. ajutat de mulţi „fruntaşi români”. modificări introduse la cererea acestora şi. Banca Comercială Română. Bucureşti. când s-a dizolvat comitetul fondator şi s-a ales consiliul de administraţie al cărui preşedinte a fost dr. tergiversări. mai ales. încă din 1868. Pentru a lupta împotriva cametei. În 1872 a luat naştere Banca Albina din Sibiu. şi-a deschis porţile pentru public. Banca de Scont a României. După multe dezbateri. au început să funcţioneze şi alte bănci. de către învăţătorul Visarion Roman. la rândul ei. Ca urmare a legii adoptată în 1864. care şi-a început activitatea. deci şi a sistemului bancar. încercări de respingere a statutelor. Alexandru Mocioni. banca dă faliment. prima bancă cu capital integral românesc. Creditul Financiar Rural. Slăvescu – „Marea finanţă din România în vreme de război”. din Năsăud. din România. Băncii Albina i s-a întocmit proiectul de statut. Drecin – Banca „Albina” din Sibiu. de către diferite ministere care trebuiau să le avizeze. Iar Creditul Financiar Urban şi Rural se crează în următorul an. s-a deschis Adunarea generală constituantă a Băncii „Albina”. cu capital pur românesc. Funcţionarea băncii respective a fost oprită abia în 1948. The Bank of Roumania Limited) şi 1 cu capital mixt (Banca Marmorosch Blank & Co). A doua jumătate a secolului al XIX – lea. în 1872. Banca de Credit Român. La 27 iunie 1871. unde au adoptat regulamentul provizoriu şi au trecut la constituirea conducerii „comitetului fondator”. în 1880. banca a pierdut aceste privilegii şi a desfăşurat apoi o activitate pur comercială. din capitalul subscris. 79 . a fost concepută după modelul Băncii Naţionale a Belgiei (aceasta. o bancă care iniţial a avut atribuţii de bancă de emisiune şi de scont. Datorită modificării statutului său. care. 29 V.

să dea avansuri în cont curent sau pe termene scurte. fiind reprezentată prin valori lesne de realizat. Începerea activităţii Băncii Naţionale a României la 1 iulie 1880.să sconteze bonuri de tezaur. 1927. 12. Operaţiunile. A treia etapă: De la transformarea Băncii Naţionale a României în Bancă de Emisiune Particulară şi până la declanşarea primului război mondial. banca trebuia să aibă o rezervă metalică de o treime din suma biletelor emise. Slăvescu – op. un rol însemnat l-au avut bursele. 80 . până la concurenţa sumei reprezentând 20 % din capitalul vărsat.să primească în depozit metale. în perioada 1881 – 1918. în acelaşi timp.să dea avansuri pe aur şi argint. după unii economişti. în condiţiile stabilite printr-o lege specială. 1901 – 1914. . Bucureşti. suma biletelor în circulaţie. În contextul general al activităţii bancare din România. garantate prin depozite de efecte publice sau valori garantate de stat. iar după alţii. . 44. În cele din urmă. a fost caracterizată de Şt. . V. 1891 – 1901. bilete la ordin). . activitatea Băncii Naţionale a României se poate împărţi în mai multe etape. fără nici o indemnizaţie. Zeletin ca „Cel mai de seamă eveniment în dezvoltarea burgheziei române moderne.să facă comerţ cu aur şi argint. 30 31 Şt. pg. Zeletin – „Neoliberalismul”. După clasificarea făcută de Victor Slăvescu. erau următoarele: . să nu se dea posibilitatea ca sistemul său bancar să fie supus dominaţiei străine. etapele dinaintea primului război mondial ar fi următoarele:31 Prima etapă: De la înfiinţare şi până la schimbarea etalonului nostru monetar. De la înfiinţare şi până la primul război mondial. 1880 – 1890. sume de aur şi argint sau sume de bani în cont curent.30 Legea care stabilea normele de organizare şi funcţionare a Băncii Naţionale a României.Crearea Băncii Centrale în România a suscitat multe discuţii referitoare la structura capitalului băncii şi proporţia capitalului străin maxim permis. A doua etapă: De la introducerea etalonului aur şi până la retragerea statului. . având ca obiect operaţiuni comerciale. . astfel încât să se asigure controlul asupra economiei naţionale şi.să sconteze sau să cumpere efecte de comerţ (poliţe. conform legii de organizare. pg. în ceea ce priveşte capitalul social al băncii. metropola capitalismului nostru bancar”. citată.să facă serviciul de casierie al statului. avea următoarele prevederi mai importante: banca avea privilegiul de a emite bilete de bancă la purtător. s-a hotărât ca majoritatea capitalului să fie constituit din surse româneşti. întreaga perioadă se consideră o singură etapă. pe care le putea face banca.

C. prin legea din mai 1904. cererile pentru valorile ce se negociază. însoţită de suferinţe. iar pe de alta. Ediţia a II – a. reprezentanţii autorizaţi ai comerţului. În funcţie de mărimea cererii şi a ofertei. urmărindu-se veşti din alte ţări. pg. se urmăreşte realizarea unor profituri. s-a introdus principiul libertăţii tranzacţiilor. Bruges. capacitatea de credit a neguţătorilor de mărfuri. economică şi socială a poporului român. la început. ofertele unor asemenea valori.C. se efectuau în diferite locuri. 81 . În primii ani ai existenţei sale. Bursa din Bucureşti. ceea ce a înviorat activitatea bursei. Prin aceste operaţiuni de bursă. crescând numărul de acţiuni înscrise în cotă. Introducerea monopolului operaţiunilor în bursă numai pentru agenţii de schimb a împiedicat operaţiunile bursei. După stagnarea din perioada 1886 – 1904. mersul târgurilor din alte pieţe. în mod regulat. s-a integrat în momentul de maximă încordare politică. în adevăratul sens al cuvântului. pe a căror firme se agăţa o „pungă” (borsa în limba italiană). 32 33 Şt. precum şi alte persoane interesate. fără prezentarea. Bursele singulare au apărut în secolul al XV – lea la Veneţia. a fost cea din Anvers. 75. deşi creată în 1881. sacrificii de vieţi omeneşti şi distrugeri de valori materiale. Ştiinţifică şi Enciclopedică. Londra. unde se negociază valute şi hârtii de valoare (bursa de valori) sau se încheie tranzacţii. din cauza numărului redus de societăţi anonime existente în ţară în acea vreme şi a lipsei de capitaluri lichide în căutare de plasamente în valori mobiliare. cafenelele din porturi. predarea şi plata concomitentă a obiectivului tranzacţiei. În şedinţele bursei se prezintă. paralel cu înmulţirea valorilor cu venit fix. 1982.32 Din literatura de specialitate rezultă că primele operaţiuni cu caracter de bursă.. tratele şi monedele. pe de o parte. la intervale scurte de timp.33 În România. provenite din diferenţele dintre preţul din momentul tranzacţiei şi cel din momentul efectuării ei. ca urmare a iniţiativelor luate de conducerile Camerelor de comerţ şi Industrie. 1948. bursa stabileşte preţul sau cursul valorilor negociate care se fac publice prin liste şi mijloace de difuzare în masă a informaţiilor. pg . Obiectul său principal de negociere l-a constituit. Lyon etc. în Bursă se negociau numai unele valori de stat (obligaţiuni ale căilor ferate şi acţiuni ale Băncii Naţionale). 1914 – 1918. mărfurile ce se cereau şi se ofertau etc. În acest scop. Anvers. 57. acestea efectuându-se în afara ei. ai băncilor. inaugurată în 1531. Prima bursă mondială. Bursa are ca scop încheierea de tranzacţii.Bursele sunt instituţii oficiale (private sau de stat). timp îndelungat a avut un rol neânsemnat. de regulă. Bucureşti. Dumitrescu – „Tratat de monedă”. respectiv cumpărări şi vânzări de mărfuri (bursa de mărfuri). se adună într-un local propriu. pe baza legii din septembrie 1864. Florenţa (şi alte localităţi din Italia). Bucureşti. Activitatea bancară în perioada primului război mondial. Ed. bursele s-au legiferat. Kiriţescu – „Moneda – Mică enciclopedie”.

În timp ce băncile româneşti, în frunte cu Banca Naţională a României, au fost prezente pentru soluţionarea problemelor financiare deosebit de grele, prin care a tercut ţara noastră în acele momente, băncile cu capital străin au adoptat o atitudine de expectativă. În condiţiile grele ale războiului, după mutarea întregii activităţi a Băncii Naţionale a României la Iaşi, în baza garanţiilor şi a înţelegerilor dintre guvernele României şi Rusiei imperiale, tezaurul Băncii Naţionale a fost transportat la Moscova şi încredinţat, spre păstrare, guvernului imperial rus.34 În perioada primului război mondial însă, s-a intensificat activitatea bancară în România. Ca rezultat al neutralităţii României (1914 – 1916), în această perioadă au apărut oportunităţi noi de comerţ cu toate părţile implicate în conflict. Nivelul ridicat al comerţului a adus beneficii sistemului bancar. Anii care au urmat imediat războiului au adus o încetinire dramatică a activităţii economice. Recesiunea a cuprins întreaga Europă, iar specula şi inflaţia au atins niveluri record. Treptat, ţările europene au început să-şi refacă economiile, fenomen care a cuprins şi România. Rezultatele acestui proces s-au regăsit, imediat, şi în sistemul bancar. Băncile au atras importante fonduri disponibile de pe piaţă şi – prin intermediul creditelor acordate de către Banca Naţională – au reuşit să ramburseze sumele, în bani devalorizaţi. Tot în aceeaşi perioadă, numărul băncilor din România a continuat să crească până la criza economică din perioada 1929 – 1933. Această depresiune a determinat falimentul multor bănci sau fuzionarea altora pentru a supravieţui. După constituirea statului naţional unitar român, refacerea economiei era una din problemele cardinale ale naţiunii. Refacerea economiei, în noile condiţii, genera sarcini incompatibile mai mari ca în oricare altă perioadă din trecut. În această perioadă, economişti români de prestigiu (Virgil Madgearu, Victor Slăvescu, I.N. Angelescu, Mihail Manoilescu, Ştefan Zeletin ş.a.) au fundamentat gândirea economică cu numeroase teze realiste, de mare valoare, ca o replică la afirmaţiile cercurilor de peste hotare, care susţineau că românii nu erau apţi pentru activităţi productive superioare şi burghezia românească nu era capabilă de a conduce. O bună parte a burgheziei române, a dus o politică de dezvoltare a capitalului bancar – industrial din România. Astfel, se poate afirma că, în perioada 1922 – 1929, capitalul naţional a demonstrat capacitatea de expansiune în cadrul propriei economii naţionale. Şi după primul război mondial, Banca Naţională a României a fost prezentă în efortul general de refacere şi însănătoşire a economiei, prin activitatea de creditare şi

34

V. Slăvescu – „Istoricul Băncii Naţionale a României (1880 – 1924)”, Ed. Cultura Naţională, Bucureşti, 1925, pg 220. După verificarea minuţioasă a întregului tezaur, efectuată între 9 ian. 1917 şi 4 feb. 1917, în faţa delegaţilor români şi ruşi, prin protocolul încheiat la 16 feb. 1917, s-a constatat depunerea a 1738 de lăzi, conţinând stocul metalic al Băncii Naţionale a României în valoare de 314.580.456 lei şi 84 bani, precum şi a 2 lăzi în valoare de 7.000.000 lei, în total 321.580.456,84 lei.

82

de menţinere a stabilităţii monetare. Marea finanţă din România s-a întărit prin amplificarea activităţii băncilor vechi şi prin crearea unor noi organizaţii bancare. Ca şi guvernele ţărilor dezvoltate din acea vreme, Guvernul României a trebuit să intervină pentru a contracara efectele crizei economice (1929 – 1933), bancare şi monetare. Guvernul a adoptat politici de conducere şi control, în vederea acordării ajutorului necesar revigorării sistemului bancar. În 1934, a fost înfiinţat Consiliul Superior Bancar al cărui preşedinte era guvernatorul Băncii Naţionale a României. În acest timp s-au adoptat multe legi, care au avut scopul de a ajuta economia, dar şi pentru a îmbunătăţi sistemul bancar. Între reglementările cele mai importante, cu aplicabilitate asupra sistemului bancar, amintim: - legea pentru lichidarea datoriilor agricole şi urbane – 7 aprilie 1934; - legea pentru organizarea şi reglementarea comerţului de bancă – 8 mai 1934; - legea pentru înlesnirea şi refacerea creditului – 20 aprilie 1935. Acest pachet de acte normative şi-a adus contribuţia la salvarea băncilor mai mari, dar aproximativ 600 bănci au fost lichidate sau au fuzionat. Ca urmare, dacă la apariţia legii pentru organizarea şi reglementarea comerţului de bancă (în 1934) existau 1204 bănci, în 1940 mai erau operaţionale numai 446 bănci. În perioada de după criză, Banca Naţională a României a avut un rol deosebit de important în economia românească. Prin monopolul şi controlul comerţului cu devize, Banca a acţionat hotărâtor în schimburile cu străinătatea şi în întreaga economie. Ea şi-a adus, de asemenea, contribuţia la soluţionarea problemei conversiunii datoriilor greu afectate de criză, acţionând permanent pentru însănătoşirea întregului sistem bancar şi de credit. Evaziunea capitalurilor şi blocarea disponibilităţilor în devize, în ţările ce limitaseră comerţul cu devize, sistemul etalonului aur nu mai funcţiona normal şi, ca urmare, la 18 mai 1932 s-a concentrat întregul comerţ cu devize în mâinile Băncii Naţionale, în scopul: - apărării monedei; - respectării angajamentelor, prin asigurarea transferului tuturor obligaţiunilor; - adaptării schimburilor cu străinătatea la nevoile balanţei de plăţi. B.N.R. a asigurat transferul obligaţiunilor în străinătate şi garanţia monedei, cerând statului să acorde, pe lângă prima de 38 % pentru devize forte şi prime pentru încurajarea producţiei naţionale de aur ( astfel, producţia a crescut de la 3.191 kg aur fin – în 1932, la 5. 364 kg – în 1938). În vederea relansării economiei după criză, Banca Naţională a redus taxa scontului succesiv, de la 7 % - la 5 marite 1932, la 6 % - la 5 aprilie 1933 şi la 4,5 % - la 15 dec. 1935. Pentru a preveni o situaţie similară celei din timpul crizei, când numeroase bănci au trebuit să se închidă, datorită, în parte, şi abaterilor de la regulile de acordare a creditelor, B.N.R. a iniţiat şi a participat la stabilirea unor măsuri de reorganizare, întărire a creditului şi de întărire a sistemului bancar, punând bazele

83

supravegherii comerţului bancar, prin înfiinţarea Consiliului Superior Bancar pe baza Legii pentru organizarea şi reglementarea comerţului de bancă din 8 mai 1934. Consiliul Superior Bancar era un organ independent, care, împreună cu B.N.R., veghea permanent la aplicarea legii şi exercitarea controlului asupra comerţului de bancă. În preajma intrării României în cel de-al doilea război mondial, în economie, se remaecă o încetinire a activităţii, reflex al economiei mondiale din cauza înarmărilor, care s-a concretizat, în bugetul României, prin sporirea cheltuielior pentru armată şi, ca o consecinţă, o sporire a fiscalităţii, prin accentuarea creşterii impozitelor directe: impunerea proprietăţilor clădite, sporirea impozitelor pe salarii mai mari şi majorarea unor taxe. În ce priveşte aspectele bancare rezultate din schimburile externe, s-a stabilit că pentru susţinerea valorificării cerealelor la export, devizele, provenite din exporturile normale de cereale şi derivatele lor, să fie cedate, în proporţie de 70 %, Băncii Naţionale, restul de 30 %, fiind lăsate direct la libera dispoziţie a exportatorilor, prin băncile autorizate, cu credit nelimitat, pentru a fi utilizate la plăţi, în ţările fără restricţii valutare. Scopul liberalizării negocierii de 30 % urmărea mărirea creditelor externe, consolidarea leului pe pieţele străine, echilibrul balanţei de plăţi, dar rezultatele nu au fost cele scontate, deoarece viaţa în interior s-a scumpit datorită importurilor cu preţuri ridicate. De asemenea, tensiunea internaţională, din preajma izbucnirii celui de-al doilea război mondial, împiedica finanţa străină de a mai acorda credite, statele de origină având ele însele mari nevoi financiare, trecând de la o economie dirijată la dictatură economică, la febrilitate în înarmări, încât chiar un împrumut, în materiale pentru România, devenise cu totul exclus.35 În perioada grea a celui de-al doilea rărboi mondial, BNR a intervenit pentru menţinerea cursului leului, în perioada de negociabilitate a devizelor, căutând să-şi sporească stocul de aur, dând prime pentru creşterea producţiei şi cumpărând aur şi din străinătate. Creditele acordate de BNR, în această perioadă, au vizat românizarea activităţii economice şi valorificarea grâului direct de la agricultori sau prin Institutul Naţional al Cooperaţiei cu scont de 2 %. În toată perioada pregătirii şi desfăşurării războilui alături de Wehrmacht, băncile, în frunte cu Banca Naţională, au finanţat atât necesităţile economiei, dar, mai ales, necesităţile provocate de ducerea operaţiunilor militare, ceea ce s-a soldat cu inflaţia şi devalorizrea leului. Meritul Băncii Naţionale a României, aşa cum s-a mai arătat, a fost că s-a preocupat să desfăşoare o activitate bancară sănătoasă şi, în acelaşi timp, s-a luptat, pe toate căile, să înlăture acţiunile de subjugare a economiei de către monopolurile germane. Înfiinţate şi conduse de burghezie, băncile româneşti au avut, în decursul scurtei lor existenţe de nici un secol, un rol pozitiv în dezvoltarea economiei româneşti, fără a reuşi, însă, să soluţioneze problemele sociale şi naţionale fundamentale ale României. Evenimentele, de după 23 august 1944, au transformat statul român într-un instrument al unui singur partid, iar băncile şi-au pierdut independenţa operaţiunilor,
35

A.Pintea, Gh. Ruscanu - „Băncile în economia românescă 1774 – 1995”, Ed. Economică, Bucureşti, 1995, pg. 219.

84

63 bănci mijlocii şi 147 bănci mici. începutul luptei de cucerire a puterii. 85 . Banca Timişoarei. au fost naţionalizate numai Societatea Naţională de Credit Industrial. erau: Banca Chrissoveloni. Acţiunea sa.I. la 11 iunie 1948. s-a constituit în societate anonimă pe acţiuni.1947. în domeniul bancar. Banca Urbană. asigură. Banca de Credit a Meseriaşilor. din care 22 bănci mari. 147. publice şi private. Institutul de Credit Românesc şi Institutul Naţional al Cooperaţiei. cu grave consecinţe ulterioare. în luna august 1948. Creditul Funciar Rural. Printre băncile comerciale mari. Banca de Credit Român. ca organe ale statului de centralizare maximă a resurselor şi de plasare a acestora în obiective. Banca Generală de Economii din Sibiu şi Braşov. care a avut. de a asigura circulaţia monetară şi menţinerea stabilităţii monedei. Creditul Naţional Agricol. În această etapă haotică şi plină de incertitudini. prin decretul nr. cu dreptul exclusiv de a emite bilete de bancă la purtător şi la vedere. Consiliului Superior Bancar i s-a schimbat denumirea în Curtea Superioară Bancară. printre altele şi menirea de a crea condiţiile necesare pentru trecerea de la sistemul bănesc capitalist la sistemul bănesc socialist. 1946. Banca de Scont a României. se exercita asupra tuturor întreprinderilor de bancă şi instituţiilor de credit.reducându-se la un număr minim. În asemenea condiţii grele. Legea pentru etatizarea BNR prevedea că aceasta. băncile şi instituţiile de credit capitaliste au fost dizolvate şi puse în stare de lichidare. Banca centrală din Cluj. situaţia economico – financiară necorespunzătoare se accentua iar Banca Naţională a României devenise aproape singura sursă de creditare a economiei. Apoi. Casa Naţională de Economii şi Cecuri Poştale şi Casa de Depuneri şi Consemnaţiuni. Banca Albina din Sibiu. dirijarea şi controlul creditului. Banca Românească. conform îndrumărilor Consiliului Superior Economic. sistemul bancar din România era format din Banca Naţională a României şi 232 de bănci particulare active. O dată cu naţionalizarea principalelor mijloace de producţie. cu sucursale şi agenţii în oraşele în care aveau interese. După 1948. BNR a avut o importanţă deosebită în activitatea economico – financiară a ţării şi a mişcării de capital dintre Banca Naţională. Cu toate măsurile luate şi acţiunile întreprinse. după 23 august 1944 a continuat să se accentueze datorită următoarelor cauze: susţinerea războilui antifascist. Societatea Bancară Română. moştenită ca urmare a „colaborării” cu Germania hitleristă. la 15 august 1947 se înfăptuieşte Reforma Monetară (bănească). Casa de Finanţare şi Amortizare. Situaţia economică grea. Banca Naţională a României a fost etatizată în baza legii din dec. cu excepţia celor de mai sus care au fost naţionalizate. Banca Comercială Italiană şi Română. ceea ce a dus la haos poiltic şi economic. cu capital de peste 60 milioane lei. După 23 august 1944. care au agravat problemele economico – sociale şi naţionale ale României. băncile comerciale şi beneficiarii de credit. Prin etatizare. Creditul Naţional Industrial. ca mandatară a statului român. precum şi organizarea şi controlul creditului. La 1.

rămânând cele mai reprezentative bănci comerciale româneşti. în principal.astfel. care a deţinut monopolul în domeniul depunerilor populaţiei până la sfârşitul anului 1989. iar Banca Naţională a României a fost reorganizată. de exemplu. la începutul perioadei de tranziţie. unităţi administrative. După Revoluţia din Decembrie 1989. când au apărut bănci noi. supravegherea activităţii bancare.La 1 septembrie 1948. toate operaţiunile bancare au fost concentrate la nivelul unei singure instituţii – Banca de Stat (fosta Bancă Naţională a României). în activitatea bancară din România s-au produs următoarele schimbări esenţiale: *Banca Naţională a României a fost reorganizată şi a intrat. care să satisfacă exigenţele tuturor categoriilor de operatori economici din economia de piaţă. Prin reglementările Băncii Naţionale. Aceste schimbări au fost însoţite de un anumit grad de deschidere. cu o profitabilitate ridicată. urmărirea executării balanţei de plăţi externe. Tot în septembrie 1948. Astfel. în principal. imediat dup 1989. Banca de Credit pentru Investiţii a devenit Banca de Investiţii. această instituţie a primit actuala denumire de Casa de Economii şi Consemnaţiuni (CEC). Această metodă de distribuire planificată a banilor a permis guvernului să instituie propriul său sistem de conducere centralizată. cu următoarele funcţii: emisiunea monetară. patrimoniul Casei Naţionale de Economii şi Cecuri Poştale şi Casei de Depuneri şi Consemnaţiuni au fost contopite. au fost create Banca pentru Agricultură şi Industrie Alimentară şi.1948. Banca Română pentru Comerţ Exterior. atragerea disponibilităţilor de la populaţie şi din economie şi distribuirea acestora. Cecuri şi Consemnaţiuni. 86 . aveau voie să transfere fonduri către întreprinderi. Sistemul centralizat elimina orice formă de concurenţă între bănci. unor întreprinderi sau unor persoane. administrarea rezervelor valutare ale ţării. s-au adaptat problemelor bancare specifice economiei de piaţă. în perioada de tranziţie la economia de piaţă. băncile trebuiau să respecte anumite reglementări stricte. întrucât funcţionau şi acţionau numai în cadrul unor linii directoare foarte stricte. într-un termen scurt. asigurarea stabilităţii monetare. Având în vedere rolul şi importanţa pe care le au băncile la buna funcţionare a unităţilor economice şi a economiei în ansamblu. supraveghere şi control al economiei naţionale. Aceste bănci şi-au reconsiderat activitatea şi. în sarcinile sale fireşti de Bancă Centrală. s-a impus ca. care funcţiona ca centru de încasări şi control al numerarului. băncile specializate şi-au continuat activitatea ca bănci comerciale cu capital majoritar de stat. sistemul bancar românesc oferea un număr limitat de servicii şi produse bancare. prin înfiinţarea Casei de Economii.XI. Din 15. Până la sfârşitul anului 1989. conform planului de credite. rolul şi funcţiile băncilor au fost strict limitate şi priveau. Sistemul respectiv a funcţionat până în 1967. Însă. să se creeze un sistem modern. numai în conformitate cu planul naţional unic. În acest contexst. capabil să ofere o gamă largă de produse şi servicii bancare de un nivel calitativ superior. dar conducerea centralizată a continuat să funcţioneze în acelaşi mod. La 7 octombrie 1949. Ele funcţionau ca parte pasivă a afacerilor şi erau.

iar în prezent participă majoritatea băncilor comerciale. decontările etc. statul. acest gen de organizaţii profesionale au un rol semnificativ şi puternic.să reprezinte sectorul bancar românesc în relaţiile internaţionale cu asociaţii profesionale similare. pg.să reprezinte interesele comunităţii financiare şi bancare faţă de Banca Naţională. 36 L. În vederea organizării şi coordonării activităţii bancare. Această iniţiativă a fost confirmată printr-o hotărâre de guvern şi a devenit operaţională în 1992. 1996. Ed.R. . BAIA. se întâmplă în toate ţările). de altfel. Relaţiile între credit şi circulaţia monetară. sunt: . 24. având drept fondatori Banca Naţională a României (BNR) şi Asociaţia Română a Băncilor (ARB)..să îmbunătăţească şi să dezvolte standardul şi statutul profesional al tuturor celor care lucrează în sectorul bancar. M. în ceea ce priveşte aspectele profesionale. care să le asigure realizarea obiectivului propus. cu servire exemplară. Ionescu. În ţările cu economie de piaţă dezvoltată. ARB ia în considerare numai cererile de aderare ale băncilor care au desfăşurat o activitate comercială pe o perioadaă mai mare de şase luni şi au o evoluţie bună. după cum s-a mai spus. a fost creată Banca Comercială Română S. şi-au organizat astfel activitatea încât să poată atrage un număr cât mai mare de clienţi. Prin urmare. Pentru a supraveghea integritatea şi credibilitatea profesională. BNR asigură legătura dintre dimensiunile creditului şi volumul masei monetare în circulaţie. cu capital de stat. au fost transformate în bănci comerciale. Guvern şi alte instituţii centrale de stat. Aceste activităţi constituie un indicator important al unui sector bancar sănătos şi dinamic. primul obiectiv al băncilor este să ofere „produse şi servicii bancare de cea mai bună calitate”. 87 . nu a avut în vedere măsuri de comandă. În octombrie 1991 a fost creat Institutul Bancar Român (IBR). BI). guvernul le urmăresc îndeaproape (aşa cum. * Pentru menţinerea circulaţiei băneşti la nivel corespunzător. rolul BNR este decisiv. indicatorul sintetic care reflectă eficienţa economică a activităţii bancare este profitul. ci de reglementări cadru. * Supravegherea activităţii bancare de către BNR (bancă a băncilor). Având în vedere că în economia de piaţă. Economică. băncile. în condiţiile economiei de piaţă. În activitatea tuturor organizaţiilor bancare.36 Principalele obiective ale A. . Bucureşti.A. în perioada de tranziţie. pentru asigurarea unei circulaţii monetare stabile.B. Aderarea la acest organism se face pe bază de liber consimţământ. Negruş (coordonatori) – „Băncile şi operaţiunile bancare”. civilizată şi operativă. aprobându-li-se şi noi statute de organizare şi funcţionare. de orientare profesională în activităţile bancare: creditul bancar.* Pentru activităţile comerciale ale Băncii Naţionale a României. în 1991 s-a constituit Asociaţia Română a Băncilor (ARB). * Fostele bănci specializate de stat (BRCE.

precum şi filiale şi sucursale ale unor bănci străine. Membra a Grupului National Bank of Greece 18.02.02.A.A.A. 18.1999 BANCA COMERCIALA INTESA SANPAOLO ROMANIA S.1999 LIBRA BANK S.A. 88 .A.1999 ROMANIAN INTERNATIONAL BANK S.1999 Banca de Export Import a Romaniei EXIMBANK S.A.La crearea noului sistem bancar s-a urmărit şi se urmăreşte în continuare realizarea unui sistem bancar modern. 18. străin şi mixt.1999 Banca Comerciala Romana S. În această perioadă.1999 UniCredit Tiriac Bank S.02.02.A. Firenze România S.C.A.A. operatorior economici şi ale populaţiei.E.bnr.ro În temeiul art. 18.02. 10.1999 C.1999 MKB ROMEXTERRA Bank S.1999 Banca Transilvania S. cu rol de echilibrare a disponibilităţilor.02.A.R.A.02.1999 ATE BANK ROMANIA S.02.09.02. 37 www.1999 Banca Comerciala CARPATICA S.1999 Bancpost S.A.A.02.1999 BANK LEUMI ROMANIA S.A.1999 MARFIN BANK (ROMANIA) S. Astfel. 2008 funcţionau următoarele instituţii de credit37: . existente în bănci cu împrumuturile (creditele) necesare.A.1999 Emporiki Bank . BANK S.07.1999 Credit Europe Bank (Romania) S. au fost înfiinţate bănci cu capital privat autohton. 18.02.A.02.1999 Banca Romaneasca S. 18.02. 1/2007 privind Registrul Instituţiilor de Credit. 18. 18.02.99/2006 privind instituţiile de credit şi adecvarea capitalului (aprobată prin Legea nr. 18. 18.02.A. 18. 18.02.A.04.A.Bănci. 18. 18.1999 Citibank Romania S.A.02. 18.Romania SA 18.02.02. 15.1999 ALPHA BANK ROMANIA S.02.A. la data de 1 oct. 18. 18.Groupe Societe Generale S. solicitate pe piaţa bancară.A.1999 PIRAEUS BANK ROMANIA S.A.1999 RAIFFEISEN BANK SA 18. 18.417 din Ordonanţa de Urgenţă a Guvernului nr.02.1999 OTP BANK ROMANIA S.02.A. 18. 227/2007) şi al Regulamentului Bancii Naţionale a României nr.1999 ABN AMRO Bank (Romania) S. 18.1999 BRD . 18. 17. conform Registrului Instituţiilor de Credit publicat de Banca Naţională a României.2000 VOLKSBANK ROMANIA S.1999 Banca C.02.

De aici.A. atât din punctul de vedere al serviciilor pe care le efectuează. organizează şi efectuează decontările şi plăţile în cadrul economiei naţionale şi în relaţiile cu celelalte state. desprindem caracterul complex al rolului pe care-l are banca în economie. cât şi din punctul de vedere al relaţiilor în spaţiul geografic.09. 03.O.20.A. nr.A. în scopul obţinerii unui profit.07. finanţează şi creditează persoanele fizice şi juridice.09. completată şi modificată prin Legea nr. Băncile se ocupă de organizarea şi realizarea împrumuturilor (obiectul principal de activitate). 27. STRUCTURILE INSTITUŢIONALE 2.2005 HVB BANCA PENTRU LOCUINŢE S.2002 Banca Centrală Cooperatistă “CREDITCOOP” 2. 26.11. 227/2007 (M. 03.05. . Sistemica bancară Băncile reprezintă firme particulare. mobilizează resurse băneşti temporare disponibile. gestionarea acestora.2004 PORSCHE BANK ROMANIA S. al României nr.2. 38 Art. . ca o firmă care mobilizează mijloace băneşti disponibile.2007 a funcţionat sub denumirea CREDITCOOP Casa Centrală. 31. societăţi anonime sau ale statului care concentrează capitalurile disponibile din economie şi le pun la dispoziţia operatorior economici.2.2007 BANCA MILLENNIUM S.G.2002 până la data de 25. societăţi în nume colectiv.1. Banca (conform legislaţiei în vigoare38) este o “instituţie” specializată care organizează circulaţia bănească. 1027/2006 şi respectiv 480/2007)) 89 .2004 Raiffeisen Banca pentru Locuinţe SA 13.07.U.07. o bancă se defineşte (din punct de vedre conceptual).Organizaţii cooperatiste de credit. inclusiv a statului.A.2002 ProCredit Bank S.05. 11.A. sub formă de credite.09. Prin urmare.Bănci de economisire şi creditare în domeniul locativ.2008 BCR BANCA PENTRU LOCUINŢE S. 285 din O. Scopul final îl constituie realizarea profitului bancar. 99/2006 privind instituţiile de credit şi adecvarea capitalului aprobată.

turism intern şi internaţional). necomercial şi alte operaţiuni legate de încasări şi plăţi între personae fizice şi juridice din ţară şi străinătate. . efectuează decontări fără numerar între instituţii şi agenţi economici titulari de cont. Acordă consultanţă şi asistenţă în probleme de gestiune financiară şi evaluare. economică şi financiară a diferitelor proiecte. aur şi monede. constând în atragerea resurselor băneşti de la personae fizice şi juridice pentru păstrarea şi folosirea lor.prestarea unor servicii bancare. emite instrumente de plată. prestări servicii. . * Funcţia comercială. .acordarea de credite în lei şi în valută persoanelor fizice şi juridice din ţară şi străinătate.participarea în calitate de acţionar la înfiinţarea unor firme (fie ele bancare sau nebancare) în ţară sau străinătate. titluri de credit. .participarea la tranzacţii externe financiare de plăţi şi de credit. cecuri în favoarea unor beneficiari din ţară şi străinătate.achiziţionarea unor active financiare în nume propriu.efectuarea operaţiunilor de schimb valutar şi a celor de arbitraje pe pieţele monetare internaţionale. realizează selecţionarea şi susţinerea unor proiecte de investiţii.acordă credite. În consecinţă.cumpărarea şi vinderea în ţară şi străinătate de metale preţioase. de angajamente şi convenţii de plăţi. . . se defineşte prin: .emiterea de efecte de comerţ: bilete la ordin. funcţiile unei bănci pot fi următoarele: * Funcţia de depozit care permite băncii efectuarea de operaţiuni de depozit la vedere şi la termen. de expertiză tehnică. . operaţiuni cu cracter financiar.efectuarea operaţiunilor de scontare şi rescontare a efectelor de comerţ. funcţia aceasta constă şi în efectuarea de operaţiuni de depozitare şi de trezorerie pentru obiecte de valoare aflate în proprietatea persoanelor fizice şi juridice. 90 . face încasări şi plăţi în numerar. cambii sau trate. efectuează alte operaţiuni cu titluri de valoare. încheierea cu bănci şi instituţii financiare străine. servicii de consultanţă şi de plasament pentru resursele băneşti ale clienţilor şi ale fondurilor proprii. cu numerar şi cu titluri.efectuarea unor operaţiuni de vânzare – cumpărare şi a altor operaţiuni cu titluri emise de stat. emite şi plasează hârtii de valoare.cumpărarea şi vinderea în ţară şi străinătate de valută şi efecte de comerţ exprimate în lei şi valută.realizarea de încasări şi plăţi (în lei şi în valută) generate de diverse activităţi (vânzarea bunurilor la intern sau la export. De asemenea. se ocupă cu vânzarea-cumpărarea de valută şi alte operaţiuni valutare. . * Funcţia de investiţii. se caracterizează prin: . . pe cont propriu sau în numele clienţilor. .

Ansamblul instrumentelor monetar – financiare într-o economie se prezintă astfel: bancnotă şi monedă divizionară. plasamente stabile. Primele două constituie mijloace de plată şi următoarele două sunt mijloace de economisire. Deţinătorii de capacităţi de finanţare le plasează în: . Instrumentele monetar – financiare Fiecare dintre noi poate deţine un patrimoniu format din active: reale (imobile. pe când subiecţii financiari le girează (gestionează).) şi financiare (bancare.organizarea lansării de obligaţiuni. Intermedierea are două forme: cei ce solicită împrumuturi (fără angajare directă pe piaţă). asigurarea mobilizării împrumuturilor prin emisiunea de obligaţiuni. bonuri de tezaur. conturi bancare. -plasamente pe termen lung (acţiuni. plasamente gestionate de bănci sau case de economii. intermediarii financiari. Subiecţii. b. Sistemul financiar are două componente: a. bonuri pe termen scurt. obligaţiuni. înscriu în mod simultan suma avansului acordat în Activ (pentru materializarea creanţelor) şi în Pasiv în contul de depozit al beneficiarilor de credit. 91 . prime de asigurare). acţiuni. depozite la vedere. garantarea emisiunii şi plasarea obligaţiunilor pe piaţa secundară. plasamente lichide sau pe termen scurt. mobile. băncile) distribuie „finanţări” sub formă de credite. finanţări de lungă durată. depozite pe termen scurt. etc. Actorii: subiecţii nonfinanciari şi subiecţii financiari Subiecţii nefinanciari deţin plasamente financiare sau beneficiază de fluxuri financiare.).bancnote. cu nevoi financiare. Instituţiile de credit bancar. etc. băncile. cu cererile şi ofertele de capitaluri. Subiecţii financiari (instituţii de credit.. Subiecţii nonfinanciari participă la fluxuri de producţie şi intervin pe piaţa tranzacţiilor de bunuri şi servicii. emit acţiuni şi obligaţiuni. Când ele acordă credit. le acoperă prin: împrumuturi pe lângă instituţiile de credit. conservarea economiilor sub forma plasamentelor. piaţa. depozite la vedere. sunt instituţii creatoare de monedă.

create de bănci când acordă credite. Într-o economie de piaţă există patru blocuri sau sisteme relaţionale: băncile.2.mijloace de plată. Trezoreria poate să dispună acordarea de credite singurului său client.2. .beneficiarii de monedă (astfel create) o utilizează pentru plăţi şi economisire. -instituţiile financiare nebancare colectează o parte din sumele economisite (finanţarea de credite). care nu au deschise conturi de depozite. acordarea creditelor se face creditând contul de la o bancă a subiectului economic. Organizarea sistemului financiar 92 . case de economii şi depozit. Circuitul instituţional se descompune în: .Alte instituţii financiare. Băncile nu sunt singurele organisme creatoare de monedă. piaţa financiară: Piaţa financiară Alte instituţii financiare Banca Centrală Bănci Trezoreria Instituţii de credit asimilate 2. trezoreria. statul.

care nu pot constitui depozite pe termen scurt de la populaţie. Rol primordial îl au organismele de credit. ca sistem financiar.case de economisire şi case locale de credit. cu o misiune cu caracter general. Rolul şi funcţiile Băncii Centrale Sistemul bancar este reprezentat de ansamblul coerent al diferitelor categorii de instituţii financiar-bancare care funcţionează într-o ţară. Organismele de credit sunt: . . -instituţii financiare specializate.băncile comerciale. nebancare.băncile mutuale şi cooperatiste (limitate privind acordarea creditelor).2. Schema simplificată a relaţiilor de supraveghere şi control din cadrul sistemului financiar se prezintă în felul următor: Piaţa ipotecară Piaţa monetară Banca Centrală Comisia Bursieră Naţională Piaţa financiară Ministerul Ministerul Finanţelor Finanţelor Consiliul Organismelor De Credit Comisia Bancară Organisme de credit Asociaţii profesionale de credit 2. răspunzând necesităţilor unei etape a dezvoltării social-economice. . .Acesta se bazează pe structura instituţională a spaţiului monetar şi financiar. evidenţiind rolul fundamental al Băncii Centrale. 93 .3.societăţi financiare.

Această situaţie a continuat să existe până la Revoluţia din decembrie 1989. 94 . băncile centrale au apărut după unificarea statelor şi principatelor independente. 10 % din capital mai aparţinea statului român. Banca Angliei a fost creată iniţial pentru a se strânge banii necesari războiului contra Franţei. sistemul bancar dintr-o ţară cuprinde: . este considerată prima bancă centrală. cu excepţia celui din Hong Kong. printr-un proces obiectiv şi imparţil de alocare a creditului. pentru Anglia şi Ţara Galilor. Banca Angliei a fost o bancă privată până în 1946. a fost Banca Angliei. către cele mai eficiente investiţii. concomitent cu plasarea lor pe piaţă prin intermediul creditelor şi a altor operaţiuni pe piaţa financiară. format din banca centrală cu rol de coordonare şi supraveghere. În activitatea de colectare a resurselor financiare. Banca Naţională a României a fost fondată în 1880. Banca suedeză Riksbank. când s-a trecut la restructurarea sistemului bancar. În alte ţări. Într-o economie de piaţă.cadrul instituţional. se constituie ca subsistem al macrosistemului economico-social. reorganizându-se ca bancă centrală.cadrul juridic. băncile îndeplinesc rolul de intermediari între deţinătorii de capitaluri şi utilizatorii acestora. când a fost naţionalizată. Specializarea bancară reprezintă orientarea activităţii diferitelor bănci doar spre anumite servicii. bănci comerciale şi alte instituţii financiare asimilate acestora. în accepţiunea de azi. .În general. În evoluţia sa. în ultima parte a secolului al XIX –lea. Banca Naţională a României a trecut în proprietatea statului şi a făcut parte din sistemul bancar al unei economii centralizate. Apariţia şi dezvoltarea sitemului bancar (în secolele XIV şi XV – după cum s-a mai precizat în capitolele anterioare) au precedat apariţia băncilor centrale (în secolul XVII). operaţiuni. Sistemul bancar. În Germania şi Italia. sistemul bancar îndeplineşte funcţia de atragere şi concentrare a economiilor societăţii şi de canalizare a acestora. în 1844. fondată în 1668. mai târziu. ca verigi de bază ale sistemului. produse bancare. În perioada următoare celui de-al doilea război mondial. dreptul de monopol asupra emisiunii monetare. Banca Franţei a a fost fondată în 1880. banca centrală urmăreşte stabilitatea valorii interne şi externe a monedei naţionale. concomitent cu punerea la dispoziţia economiei naţionale a cantităţii optime de monedă necesară creşterii economice. băncile. Noţiune de sectorizare poate fi definită ca fiind un tip aparte de specializare ce constă în orientarea activităţii bancare spre anumite domenii de activitate economică. sistemul bancar parcurge faze de specializare şi sectorizare. iar în 1929. În îndeplinirea acestei funcţii. A urmat apoi o diversificare afuncţiilor sale iar bnaca a primit. crearea băncilor centrale a evoluat mai lent. oferă servicii de gestionare a riscului şi reprezintă principalul canal de transmisie în implementarea politicii monetare. fondată în anul 1694. urmăresc modul în care debitorii utilizează resursele împrimutate. deşi istoricii susţin că prima bancă centrală. format din ansamblul reglementărilor care guvernează activitatea bancară. au o bancă centrală. În vederea realizării obiectivelor finale. Toate sistemele bancare. când doar o treime din capital aparţinea statului. Băncile asigură şi facilitează efectuarea plăţilor. transformând resursele pe care mediul economic i le pune la dispoziţie.

* Funcţiile băncii centrale În general.stabilirea regimului valutar şi supravegherea respectării acestuia. Anglia. 95 .Conform actelor normative în vigoare. Italia (de ex. pentru sporirea gradului de independenţă decizională pentru băncile lor centrale.emiterea bancnotelor şi a monedelor ca mijloace legale de plată pe teritoriul ţării.elaborarea şi aplicarea politicii monetare şi a politicii de curs de schimb. care împreună formează Sistemul European al Băncilor Centrale. . se argumentează că reducerea activităţii economice pentru a realiza un nivel scăzut al inflaţiei. . Banca Centrală a Germaniei (de ex. înainte de crearea Băncii Centrale Europene. Tratatul de la Maastricht (1992) prevede un nivel ridicat de independenţă pentru băncile centrale ale statelor membre şi pentru Banca Centrală Europeană. reglementarea şi supravegherea prudenţială instituţiilor de credit. Franţa. La nivelul Uniunii Europene. .administrarea rezervelor internaţionale. aceste responsabilităţi sunt împărţite cu alte organisme guvernamentale) : 1.Stabilirea şi implementarea politicii monetare şi de credit Banca centrală controlează nivelul masei monetare şi ratele dobânzii în economie.39 în România. au următoarele funcţii (uneori.) au luat măsuri. banca centrală colaborează cu Ministerul Finanţelor pentru rezolvarea principalelor probleme ale politicii monetare şi financiare. Principalele atribuţii ale unei bănci centrale sunt: . poate duce la nivele înlate ale şomajului şi la restrângerea creşterii economice. băncile centrale. . 312/2004 privind Statutul BNR. în spiritul Tratatului de la Maastricht. Se apreciază. promovarea şi monitorizarea bunei funcţionări asistemelor de plăţi pentru asigurarea stabilităţii financiare. îngeneral. că acesta este motivul pentru care Bundesbank a reuşit să realizeze o politică monetară antiinflaţionistă deosebit de eficientă. ca parte a politicii economice generale a guvernului. obiectivul fundamental al politicii monetare a BNR pe termen lung îl reprezintă asigurarea stabilităţii preţurilor. Gradul “adecvat” de independenţă sau autonomie decizională a băncii centrale a constituit o dispută seculară: tentative de subordonare directă faţă de autoritatea guvernului au alternat cu perioade de independenţă considerată excesivă. 39 Legea nr. a condiţiilor economice dintr-o ţară şi nu a celor politice. Totodată. pentru a contribui la stabilitatea monedei naţionale.Garantarea prin lege a independenţei băncii centrale are un rol determinant înn a asigura reflectarea.) – Bundesbank avea garantată prin lege independenţa de a conduce politica monetară. Argumentele celor care se opun independenţei băncii centrale au în vedere faptul că politica macroeconomică are obicetive mai largi decât menţinerea unei rate scăzute a inflaţiei.autorizarea. referitoare la independenţa băncii centrale. în politica monetară promovată. De regulă. Această situaţie a condus la dezbateri aprinse.

regiilor autonome. Emisiunea de monedă peste necesităţile reale – supraemisiunea de monedă – poate duce la inflaţie. ca mijloace legale de plată pe teritoriul României. punerea în circulaţie a altor tipuri de însemne monetare. în condiţiile pe care le consideră necesare pentru a realiza obiectivele politicii monetare. a matriţelor. autorităţilor publice centrale şi locale. BNR bonifică dobânzi cel puţin la nivelul ratei dobânzii medii la depunerile la vedere practicate de instituţiile de credit iar pentru neândeplinirea cerinţelor privind nivelul rezervelor minime obligatorii se calculează şi se percep dobânzi penalizatoare. Ea stabileşte valoarea nominală. În principiu. Banca centrală poate acorda credite instituţiilor de credit eligibile. în strictă concordanţă cu nevoile reale ale circulaţiei băneşti. Conform legii. BNR utilizează proceduri şi instrumente specifice pentru următoare operaţiuni: . În cadrul politicii monetare pe care o promovează. poate emite certificate de depozit şi atrage depozite de la instituţii de credit. bilanţul anual şi contul de profit sau pierdere. poate fi încă un argument în favoarea asigurării independenţei băncii centrale. De asemenea. prin emisiune suplimentar1 de monedă. 96 . iar membrii Consiliului de Administraţie al BNR sunt numiţi de Parlament. poate efectua swap-uri valutare. Banca centrală poate efectua pe piaţa secundară operaţiuni reversibile. autorităţilor publice centrale şi locale. companiilor naţionale şi altor societăţi cu capital majoritar de stat. BNR poate hotărâ anularea sau retragerea din circulaţie a oricăror bancnote sau monede care au fost emise şi. în condiţii de rambursare. pentru acordarea de credite colateralizate. Banca centrală asigură tipărirea bancnotelor şi baterea monedelor şi ia măsuri pentru păstrarea în siguranţă a celor care nu sunt puse în circulaţie. reglementarea şi supravegherea prudenţială bancară. creanţe asupra sau titluri ale statului. care cuprinde: principalele evoluţii economice. dimensiunile. politica monetară a anului precedent şi orientările pentru anul viitor.de creditare a băncilor. banca centrală este organ al statului. a cernelurilor şi a bancnotelor şi monedelor retrase din circulaţie. cumpărări/vânzări drecte sau poate lua gaj. companiilor naţionale şi altor societăţi cu capital majoritar de stat. Împiedicarea guvernelor de determina un proces inflaţionist. când aceasta este necesară. monetare şi valutare.În România. sub formă de bancnote şo monede. pentru rezervele minime obligatorii. greutatea.Emisiunea de monedă Banca centrală deţine monopolul emisiunii monetare. Guvernatorul BNR prezintă anual Parlamentului României raportul BNR. . precum şi pentru custodia şi distrugerea.de control al lichidităţii prin rezerve minime obligatori. activităţile BNR.pe piaţa monetară. instituţiilor de credit sau altor persoane juridice. regiilor autonome. se interzice BNR creditarea pe descoperit de cont sau orice alt tip de creditare a statului. garantare şi dobândă stabilite prin reglementări proprii. astfel încât să se asigure necesarul de numerar. . BNR elaborează programul de emisiune a bancnotelor şi monedelor. În numele Consiliului de Administraţie. financiare. moneda se emite în concordanţă cu creşterea economică. Banca centrală stabileşte regimul rezervelor minime obigatorii pe care instituţiile de credit trebuie să le menţină în conturi deschise la aceasta. desenul şi alte caracterisici tehnice ale bancnotelor şi monedelor. în locul acestora. 2. Banca Naţională a României este unica instituţie autorizată să emită însemne monetare.

prin acordarea de facilităţi şi prin cumpărarea de titluri eligibile. aceasta din urmă calculează o altă rată a dobânzii. Creditele de reescont sunt considerate drept regulator al circulaţiei băneşti. Operaţiunea se lichidează la scadenţa cambiei. care se numeşte taxă de scont. în general. pe care băncile comerciale. când banca încasează de la debitor suma înscrisă pe cambie. În momentul reescontării portofoliilor de cambii de către băncile comerciale la Banca Centrală (de emisiune). Întrucât cambia exprimă. Ea poate furniza lichidităţi instituţiilor dee credit. În acest context.Elaborarea şi aplicarea politicii de curs de schimb Banca centrală elaborează şi aplică politica privind cursul de schimb. să calculeze şi să publice cursurile medii pentru evidenţa statistică.stabilească cursurile de schimb pentru operaţiunile proiprii pe piaţa valutară. prin manevrarea scontului. . REESCONT-ul este o operaţiune efectuată de Banca Centrală în vederea aprovizionării cu mijloace băneşti lichide a băncilor comerciale.O decizie a BNR în acest sens a constituit-o denominarea monedei naţionale în 2005. care constă în cumpărarea de către o bancă comercială a unei cambii de la beneficiarul ei înaintea ajungerii la scadenţă. TAXA SCONTULUI reprezintă rata dobânzii. o tranzacţie comercială – livrarea pe credit a unei mărfi de către producător sau comerciant – scontul transformă creanţa în capital bănesc înainte de scadenţă. 4/2005 al BNR 97 . contribuind la orientarea politicii de credit în conformitate cu obiectivele strategiei economice. cu ocazia scontării lor de către firme diferite şi întreprinzători. Operaţiunile băncii de emisiune (B.Administrarea sistemului de plăţi Bnaca centrală. alte documente privind poziţia .C. BNR (conform legii) reglementează. 41 SCONTUL-ul este o operaţiune bancară legată de circulaţia cambiilor. BNR elaborează reglementări privind monitorizarea şi controlul tranzacţiilor valutare pe teritoriul României şi emite autorizaţii pentru operaţiuni valutare de capital. băncile comerciale obţin în schimb mijloace băneşti înainte de scadenţele cambiilor respective. stabileşte şi urmăreşte aplicarea regimului valutar pe teritoriul ţării. 384/2004 privind denominarea monedei naţionale. 40 Legea nr.41 3. emite reglementări generale privind instrumentele de plată. o calculează la valoarea portofoliilor de cambii. Banca plăteşte vânzătorului suma înscrisă pe cambie. mai puţin dobânda (taxa) socotită din momentul scontării până la scadenţă. ea este abilitată să: . Pe baza vânzării la Banca Centrală a unui portofoliu de cambii scontate de ele. conform legii40. Operaţiunea astfel efectuată echivalează cu un credit. 4. 42 Regulamentul valutar nr. accelerând circuitul capitalului. problemă abordată mai pe larg într-unul din capitolele anterioare. în conformitate cu reglementările proprii. tranzacţii pe pieţele valutare şi pentru alte operaţiuni specifice.elaboreze balanţa de plăţi şi investiţională internaţională a ţării.) influenţează rata dobânzii. în general. coordonează şi supraveghează sistemele de plaţi de interes naţional. autorizează şi supraveghează administratorii sistemelor de plăţi şi poate emite reglementări privind instrumentele de plată utilizate în cadrul acestor sisteme. Potrivit Regulamentului valutar42.păstreze şi să administreze rezervele internaţionale ale statului.

negociabile sau nu. . inclusiv dreptul de a efectua cumpărături de la FMI în cadrul tranşei de rezervă.Stabilirea şi administrarea rezervelor valutare Banca centrală stabileşte şi menţine rezerve valutare internaţionale la un anumit nivel pe care îl apreciază ca fiind adecvat tranzacţiilor externe ale statului. . nr.5. 98 .bonuri de tezaur. în general.O. completată şi modificată prin Legea nr. 6.cambii. exprimate în acele monede şi deţinute în acele ţări pe care le stabileşte banca centrală. exprimate şi plătibile în valută în locuri acceptabile pentru banca centrală . la momentul constituirii. emise sau garantate de persoane juridice nerezidente. în anumite condiţii care se referă la: . . rezerve care pot fi formate din: .nivelul minim al capitalului social subscris. . supravegherea şi reglementarea instituţiilor de credit Banca centrală decide care entităţi pot opera ca bănci şi stabileşte regulile de emitere a autorizaţiilor de funcţionare a instituţiilor de credit. care trebuie vărsat.al României nr.tipurile de activităţi pe care le va efectua instituţia de credit. negociabile sau nu. .Autorizarea. precum şi deţinerile de DTS.licenţa pentru funcţionarea propriu-zisă.active externe. 43 O. . clasificate în primele categorii de către agenţiile de apreciere a riscurilor.autorizarea de principiu necesară constituirii băncii.sediul băncii.U. . Ea are competenţa excusivă de autorizare a instituţiilor de credit.aur deţinut în tezaur în ţară sau depozitat în străinătate. cecuri. sub formă de bancnote şi monede metalice sau disponibil în conturi la bănci sau la alte instituţii financiare în străinătate. exprimate şi plătibile în valută în locuri acceptabile pentru banca centrală. bilete la ordin.acţionarii semnificativi şi fondatorii băncii. autorizarea implică două etape: .structura acţionariatului. . Condiţiile de autorizare de către BNR a instituţiilor de credit sunt prevăzute de legislaţia în vigoare43. obligaţiuni şi alte titluri de stat. Rezervele de valută sunt folosite.G. recunoscute pe plan internaţional.pregătirea profesională şi profilul conducătorilor băncii. 227/2007 (M. în formă bănească.studiul de fezabilitate al băncii. în totalitate. 99/2006 privind instituţiile de credit şi adecvarea capitalului aprobată. emise sau garantate de guverne străine sau de instituţii financiare interguvernamentale. În România. 1027/2006 şi respectiv 480/2007). atunci când se intervine pe pieţele valutare pentru a controla evoluţia cursului de schimb al monedei naţionale. . . precum şi obligaţiuni şi alte valori mobiliare.alte active de rezervă recunoscute pe plan internaţional. .

ar rezulta o criză financiară generală. Comitetul Federal pentru operaţiuni de piaţă al SUA a decis în şedinţele din 25 iunie şi 5 august 2008. tranzacţiile băncilor străine aflate pe teritoriul unei ţări au creat probleme specifice.acţionarii au decis să dizolve şi să lichideze banca. Autorizaţiile de funcţionare pot fi retrase.” A se vedea în acest sens ajutorul acordat de Guvernul SUA celei mai puternice bănci pentru evitarea declinului financiar.a avut loc o fuziune sau o divizare a băncii. restrângând masa monetară şi creditele.0 %.autoritatea competentă din ţara în care are sediul banca străină ce a înfiinţat o sucursală în România i-a retras acesteia autorizaţia de a desfăşura activităţi bancare. “După reducerile cumulate ale ţintei privind rata dobânzii reprezentative a Rezervelor Federale. pe pieţele financiare. dacă banca centrală decide că o bancă nu acţionează prudent. de obicei. poate insista să fie schimbată conducerea băncii sau poate sprijini fuziunea cu o altă bancă (sau preluarea de către o altă bsancă). Astfel. iar depunătorii vor avea încredere că banca le va putea înapoia banii oricând. Desigur.autorizaţia a fost obţinută pe baza unor declaraţii false sau prin orice alt mijloc ilegal . Aceste bănci primeau autorizaţii de funcţionare. în ţările lor de origine şi nu în cele care operau. nici o bancă nu ar putea să plătească toate sumele cerute şi. BNR poate retrage autorizaţia de funcţionare unei bănci la cererea băncii sau în una din următoarele situaţii: . Retrăgând autorizaţia acordată. putând fi. acest lucru poate fi infirmat. de mai mult de 6 luni. încalcă condiţiile stipulate în autorizaţia de funcţionare sau este în pericol de a nu-şi putea plăti depunătorii. aducând ca argument în favoarea acestora persistenţa instabilităţii pe pieţele financiare.Atunci când o bancă centrală emite o autorizaţie de funcţionare unei bănci. ea poate iniţia un aranjament financiar pentru a consolida capitalul băncii. În cadrul Uniunii Europene. .C. Băncile pot da faliment dacă înregistrează pierderi mari prin acordarea unor credite neperformante de valori foarte mari sau dacă efectuează operaţiuni în pierdere. în afara sferei de influenţă a băncii centrale a ţării în care îşi desfăşoară activitatea. . . urmată de colapsul sistemului bancar. astfel. ca ţinta să rămână nemodificată la nivelul de 2. . O astfel de panică în sistemul bancar are consecinţe economice grave. ea apreciază în principiu. În loc să retragă autorizaţia de funcţionare.banca nu a început operaţiunile pentru care a fost autorizată în termen de un an de la primirea autorizaţiei sau nu şi-a exercitat. Rezervele Federale a anunţat recent noi măsuri pentru eficientizarea operaţiunilor de furnizare de lichiditate pe piaţă. care au totalizat 3.25 puncet procentuale între luna septembrie 2007 şi luna aprilie 2008. Dacă depunătorii din alte bănci ar dori să-şi retragă banii în acelaşi timp. – septembrie 2008. În plus. în timp.E. activitatea de acceptare de depozite. că banca respectivă este condusă corect. A Doua 44 Buletin lunar al B. Acest lucru înseamnă că afacerile băncii vor fi conduse prudent. Falimentul unei bănci ar cauza pierderi depunătorilor şi ar face ca publicul să-şi piardă încrederea în sistemul bancar în general44. 99 . banca centrală încearcă să oprească activitatea băncii înainte ca pierderile acesteia să ajungă la nivelul la care banca nu-şi mai poate plăti deponenţii. banca centrală poate acţiona pentru ca banca aflată în dificultate să fie salvată. astfel.

11/2008.Directivă de Coordonare Bancară a Uniunii Europene a creat Licenţa unică bancară. regulamentele BNR46 limitează riscul de credit la creditele destinate persoanelor fizice. Prin urmare. pentru o anumită perioadă de timp. 46 Regulamentul BNR nr. Aceste documente prezintă cadrul legislativ şi de reglementare în domeniul prudenţial aferent instituţiilor supuse supravegherii prudenţiale în România. limitează nivelul creditelor pe care băncile comerciale le pot acorda. Pentru asigurarea funcţionării şi viabilităţii sistemului bancar. De xemplu. În acest sens. banca centrală poate cere băncilor să acorde prioritar. Această măsură a creat anumite probleme privind supravegherea sucursalelor băncilor străine. Reglementările calitative încurajază creditarea pentru anumite scopuri. expunerea unei instituţii de credit din credite în valută acordate persoanelor fizice şi juridice altele decât instituţiile de credit. Astfel. ordine. băncilor li se poate cere să-şi restrângă nivelul creditelor acordate. Banca centrală răspunde de supravegherea prudenţială47 a instituţiilor de credit pe care le-a autorizat să opereze. până la un anume procent din totalul disponibilului de creditare. În acest context. 100 . descurajând alte tipuri de credite. în România. reglementările emise de BNR. determinate pentru luna anterioară celei pentru care se face raportarea. sau faţă de capitalul iniţial.După falimentul răsunător al băncii BCCI din Luxemburg. persoane juridice române. autorizate să funcţioneze pe teritoriul României şi reglementează condiţiile minime de acordare. persoane juridice române şi sucursalelor instituţiilor de credit străine. norme şi circulare. înainte de deducerea provizioanelor specifice de riesc de credit. de exemplu pentru a controla nivelul şi structura creditelor acordate de acestea. Reglementările cantitative. garantare şi derulare a creditelor. banca centrală emite o serie de reglementări şi monitorizează activitatea instituţiilor de credit. 11/2005 privind limitarea gradului de concentrare a expunerilor de credite în valută. 47 Legi şi regulamente care asigură adoptarea în România a prevederilor Basel II cuprinse în directivele 2006/48/EC şi 2006/49/EC. în funcţie de importanţa şi sfera de cuprindere. acestea trebuind să se conformeze şi altor cerinţe legate de: 45 Normele BNR nr. pot fi sub formă de regulamente. care permite unei bănci care a primit autorizaţia de funcţionare într-o ţară 1 poată opera oriunde în cadrul UE. regulile au fost modificate. în România. De exemplu. pentru a permite şi băncii centrale din ţara gazdă să intervină atunci când supraveghera băncii în ţara de origine se dovedeşte a fi insuficientă sau defectuoasă. având caracter obligatoriu. 3/2007 privind limitarea riscului de credit la creditele destinate persoanelor fizice. în cazul instituţiilor de credit. prin norme BNR45 se limitează gradul de concentrare a expunerilor din credite în valută ce se aplică instituţiilor de credit. se aplică instituţiilor de credit persoane juridice române şi sucursalelor instituţiilor de credit străine. modificat şi completat cu Regulamentul nr. autorizate să funcţioneze pe teritoriul României şi reglementează gradul de concentrare a expunerilor de credite în valută. Băncile centrale reglementează activitatea instituţiilor de credit. credite pentru exporturi. în cazul sucursalelor instituţiilor de credit străine. într-o ţară cu o balanţă de plăţi deficitară. nu poate depăşi 300% faţă de fondurile proprii.

totuşi. Dacă indicatorul de adecvare a capitalului.R. Băncile au nevoie de o marjă de siguranţă pentru ca. 6/2002 privind regimul rezervelor minime obligatorii. impune un indicator financiar de adecvare a capitalului. 48 Comitetul de control bancar internaţional constituit în cadrul B. repede şi uşor. un nivel de solvabilitate de minim 8 %. BNR a stabilit că instituţiile de credit sunt obligate să asigure. în numerar. unele active convertite în hârtii de valoare trebuie să fie evidenţiate în bilanţ. astfel. Banca centrală. scade sub nivelul cerut. pentru o bancă. ca autoritate de supraveghere. În anumite condiţii. modificat prin Circulara nr.* nivel minim de solvabilitate (indicatorul de adecvare a capitalului). * rata rezervelor minime obligatorii 50. fie apelând la banca centrală. cu sopul de a limita expunerea totală de credit a unei bănci. în cazul în care câţiva clienţi nu-şi pot rambursa creditele. Astfel. Riscul de credit al unei bănci se poate reduce prin vânzarea creditelor sale unei alte bănci sau prin conversia împrumutului în titluri de valoare. * expunerea maximă faţă de un singur debitor şi supravegherea împrumuturilor acordate persoanelor aflate în relaţii speciale cu instituţia de credit. Această situaţie apare atunci când creditele (care fac parte din activele băncii) sunt convertite în alte instrumente financiare. 6/2005 şi Circulara nr. Banca centrală poate stabili nivelul minim de lichiditate (indicatorul de lichiditate). nu se va pierde încrederea publicului. * indicatorul de lichiditate 49. în permanenţă. prin substituire cu active cu grad de risc redus. care nu sunt considerate ca active în bilanţ şi nu sunt luate în calcul în cazul în indicatorului de adecvare a capitalului. devenind operativă din anul 1994. pentru stabilirea capitalului adecvat. În acest mod. în calitatea sa de împrumutător de ultimă instanţă. Această marjă este capitalul băncii. fie împrumutând de la alte bănci. respectiv procentul depozitelor bancare şi a altor pasive ce trebuie să fie păstrate în numerar sau în alte active care se pot transforma. Autorităţile de supraveghere din foarte multe ţări au preluat prevederile acestei convenţii în legislaţia naţională. 49 Norma BNR nr. fie reducându-i activele cu grad mare de rsc. 24/2005. Băncile care nu au suficiente active lichide trebuie să asigure indicatorul de lichiditate. Acordul de la Basel se aplică băncilor cu activitate internaţională şi prevede un indicator de adecvare a capitalului de minim 8 %. fie crecând capitalul băncii (prin emisiune de acţiuni). determinat ca raport între fondurile proprii şi totalitatea activelor şi elementelor din afara bilanţului. banca să fie totuşi capabilă să-şi plătească deponenţii. 50 Regulamentul BNR nr. 101 . din care fac parte guvernatorii băncilor centrale aparţinând “Grupului celor 10” şi Luxemburgul. Norma Cooke elaborată de Comitetul de la Basel48 a avut scopul de a crea un climat concurenţial echitabil între băncile aparţinând ţărilor cu practici legislative diferite.. banca centrală se asigură că băncile vor putea satisface cerinţele clienţilor atunci când aceştia doresc să-şi retragă fondurile şi. fenomen care apare atunci când banca nu poate oferi fondurile solicitate.I. a publicat la 10 iulie 1988 raportul intitulat “Convergenţa internaţională a normelor de dimensionare a fondurilor proprii”. 1/2001 privind lichiditatea băncilor. el trebuie corectat. ponderate în funcţie de gradul de risc de credit.

Suma totală a împrumuturilor nete acordate persoanelor aflate în relaţii speciale cu banca nu poate depăşi 20 % din fondurile proprii ale băncii. băcile urmăresc ca solicitanţii să prezinte credibilitate pentru rambursarea acestora la scadenţă. nu poate depăşi 6. 8/1999 privind limitarea riscului de credit al băncilor. modificată prin Circulara nr. * controlul schimburilor valutare53. inclusiv familiilor acestuia. contul de profit sau pierdere. 11/2002 şi 8/2003. al expunerilor mari şi al împrumuturilor nete acordate persoanelor cu care se află în relaţii speciale sau personalului propriu. 12/2002 pentru aplicarea Regulamentului BNR nr. Banca Angliei va trebui să acorde un aviz special. care privesc: principalii indicatori financiari. bilanţul contabil. 54 Idem 43. Băncile care au probleme financiare intră în supravegherea şi apoi în administrarea specială a băncii centrale. 102 . 5/2002 privind clasificarea creditelor şi plasamentelor. Se mai pot impune şi alte reglementări referitoare la creditele meri: în Anglia. 52 Regulamentul BNR nr. Suma totală a împrumuturilor nete acordate de bancă personalului propriu. precum şi prin inspecţii la sediul băncilor. Analizând aceste rapoarte. Banca centrală supraveghează activitatea instituţiilor de credit autorizate să funcţioneze. are ca scop evitarea situaţiei în care incapacitatea clientului de a-şi rambursa împrumuturile poate să ducă la falimentul băncii care. precum şi constituirea. băncile trebuie să prezinte un raport special Băncii Angliei. 6/2005). dacă acordă. Ordinul comun nr. * raportarea datelor cerute pentru supraveghere şi control54. cu modificările şi completările aduse prin reglementările ulterioare (Regulamentul nr. regularizarea şi utilizarea provizioanelor specifice de risc de credit. Dacă împrejurările o cer. ea va 51 Norma BNR nr. 5/2002 privind clasificarea creditelor şi plasamentelor. precum şi familiilor acestuia. motiv pentru care cer garantarea creditelor în condiţiile stabilite prin normele de creditare ale fiecărei bănci. iar suma totală a expunerilor mari nu poate depăşi de 8 ori nivelul fondurilor proprii ale băncii. astfel. creditele de valori mari. * administrarea resurselor şi plasamentelor băncii. 5/2001 şi completată prin Normele nr. La acordarea creditelor. acordate unui singur client. precum şi constituirea. 13/2006 şi regulamentul BNR şi al CNVM nr. dacă linia de credit acordată unui client depăşeşte 25 % din capitalul băncii respective. Ea solicită instituţiilor de credit. în mod regulat. Normele metodologice nr. un credit care depăşeşte 10 % din capitalul băncii. În România. 4/2005 privind regimul valutar (republicat) şi normele aferente. autorităţile de supraveghere pot determina dacă o bancă acţionează cu prudenţă şi operează de aşa manieră încât să-şi poată plăti depunătorii oricând. anumite rapoarte. 53 Regulamentul valutar al BNR nr. conform normelor în vigoare51 nivelul unei expuneri mari (expunere netă faţă de un singur debitor) nu poate depăşi 20 % din fondurile proprii ale băncii. 17/2006 privind supravegherea pe bază consolidată ale instituţiilor de credit şi ale firmelor de investiţii. pe baza raportărilor de prudenţă bancară. nu va mai fi capabilă săşi plătească deponenţii. de exemplu. regularizarea şi utilizarea provizioanelor specifice de risc de credit. Reglementare şi Supraveghere prudenţială – nivelul indicatorului de solvabilitate.5 % din fondurile proprii ale băncii. sucursalelor şi a altor sedii din ţară şi străinătate. * clasificarea creditelor acordate şi a dobânzilor neîncasate aferente acestora şi constituirea provozioanelor specifice de risc de credit52.Necesitatea raportării creditelor de valori mari. unui singur client. Instituţiile de credit din România au obligaţia să raporteze lunar Băncii Naţionale a României – Direcţia Generală de Autorizare.

Pentru toate operaţiunle efectuate în conturile deschise în evidenţele sale. 7. rezidente şi nerezidente. ridicând sau coborând nivelul cerut al rezervelor. banca centrală acordă împrumuturi băncilor comerciale. 5/2005 103 . 55 56 Idem 43 Regulamenul BNR nr. fiecare instituţie de credit este obligată. cu modificările şi completările ulterioare. 8. stabilite prin reglementări proprii. tocmai pentru a determina băncile cu probleme să apeleze mai întâi la alte surse de împrumut. temporar. banca centrală stabileşte şi încasează comisioane. în termen de 30 de zile de la data obţinerii autorizaţiei de funcţionare. ale caselor de compensare şi ale altor entităţi. BNR prin reglementări proprii56 stabileşte comisioane pentru efectuarea operaţiunilor de depunere şi retragere de numerar ale instituţiilor de credit şi ale Trezoreriei statului. Rata dobânzii la care banca centrală acordă acste împrumuturi de ultimă instanţă are un nivel ridicat. Băncile cu probleme de lichiditate temporară pot apela la împrumuturi de la banca centrală numai după ce au epuizat posibilităţile de a împrumuta fonduri de la alte bănci sau instituţii financiare sau de pe pieţele financiare. cu excepţia conturilor având ca titulari Comisia Europeană şi organismele financiare internaţionale. Un al doilea aspect îl constituie faptul că banca centrală deschide şi operează conturi curente pentru fiecare instituţie de credit autorizată să funcţioneze. În România.Funcţia de împrumutător de ultimă instanţă Acţionând în calitate de împrumutător de ultimă instanţă. ca depozite nepurtătoare de dobândă sau cu o dobândă mică.asigura un “portofoliu de salvare”. ale Trezoreriei stattului. înainte de a apela la această soluţie. Un al treilea aspect este legat de faptul că bnaca centrală solicită tuturor instituţiilor de credit să-şi păstreze la banca centrală o parte a depozitelor. Banca în dificultate. pe lângă apariţia riscului de sistem şi pierderea încrederii publice însistemul bancar.Funcţia de bancă a băncilor Un prim aspect legat de această funcţie este faptul că banca centrală este cea care autorizează funcţionarea instituţiilor de credit în cadrul sistemului bancar şi apoi supraveghează activitatea acestora. pentru ca publicul aă nu-şi piardă încrederea în sistemul bancar. Prin urmare. conform legislaţiei în vigoare55 privind activitatea bancară. trebuie să fi încercat să obţină credit pe toate căile prevăzute de lege iar acţiunea împrumutătorului de ultimă instanţă trebuie să prevină. Acesta este un aspect al procesului general de control monetar. pentru a sprijini acele bănci care. Astfel. irevocabilă şi necondiţionată. nu au suficiente fonduri lichide pentru a plăti sumele cerute de deponenţi. a transferurilor de fonduri în conturile titularilor. efectuând decontarea finală. banca centrală poate micşora sau mări capacitatea băncilor de a acorda credite. sub formă de rezerve minime obligatorii. BNR deschide şi operează conturi ale instituţiilor de credit. Un al patrulea aspect şi ultimul este reprezentat de faptul că banca centrală acţionează ca un bancher al instituţiilor de credit naţionale. să-şi deschidă cont curent la BNR.

Banca centrală poate acţiona ca agent al statului în stabilirea instituţiilor de credit eligibile pentru a primi depozite ale Trezoreriei statului. prin cumpărarea de titluri de stat de la deţinătorii acestora (dar din sumele puse la dispoziţie de guvern). BNR stabileşte şi încasează dobânzi.Funcţia de bancă a statului În primul rând. banca centrală participă. de credit şi de plăţi. deschis pe numele Ministerului Finanţelor. în anumite condiţii de creditare. la tratative şi negocieri externe pe probleme financiare. valutare. prin remiterea lor în portofoliul BNR. ea acordă consultanţă privind cel mai potrivit titlu de valoare care să fie oferit spre vânzare. În al treilea rând. în vânzarea şi răscumpărarea lor şi plata dobânzilor şi comisioanelor aferente.Conform legislaţiei57. oferind spre vânzare titluri de valoare (obligaţiuni. în ceea ce priveşte: plasarea către terţi a emisiunilor de titluri de stat şi alte instrumente negociabile de îndatorare ale statului român. în numele statului. 9. rambursând valoarea titlurilor ajunse la scadenţă şi înlocuindu-le cu noi emisiuni (dacă este cazul). dobânzilor. Potrivit legii58. cu perceperea unui comosion. în condiţii stabilite împreună cu Ministerul Finanţelor. Banca centrală gestionează datoria publică. depozite constituite la BNR sau la alte persoane juridice agreate de BNR. executarea decontărilor în contul curent general al Trezoreriei statului. În baza convenţiilor încheiate în prealabil cu Ministerul Finanţelor şi în conformitate cu reglementărie proprii. Guvernul împrumută de pe piaţa naţională. comisioane şi alte forme de acoperire a riscurilor şi costurilor de funcţionare. În al doilea rând. atunci când guvernul împrumută bani din economie. depozitare şi transfer al titlurilor de stat. în majoritatea cazurilor fiind vorba despre proprietatea statului. poate acţiona direct sau prin intermediul altor bănci. condiţiile creditului şi momentul când trebuie făcută oferta de vânzare pe piaţă. stabilind nivelul minim al ratei dobânzii şi criteriile ce trebuie îndeplinite de bănci. Pe de altă parte. BNR ţine în evidenţele sale contul curen general al Trezoreriei statului. înprocesul de emisiune a acestor înscrisuri. ea gestionând şi ţinând evidenţa operaţiunilor financiare ale ţării cu organismele internaţionale. în multe ţări. această funcţie decurge din natura formei de proprietate a capitalului. Reducerea generală a nivelului datoriei publice se realizează. Pentru toate operaţiunile efectuate. banca centrală gestionează contul Trezoreriei statului. Banca centrală. trebuie spus că banca centrală joacă un rol important în cooperarea economică şi financiară internaţională. monetare. În ultimul rând. De asemenea. banca centrală acţionează ca agent şi consultant al acestuia. de către banca centrală. 57 58 Idem 40 Idem 40 104 . BNR poate acorda băncilor credite pe termene ce nu pot depăşi 90 de zile. În general. credite care sunt garantate cu – dar fără a se limita la – titluri de stat provenite din emisiuni publice. bonuri de tezaur). BNR percepe comisioane la decontarea operaţiunilor prin contul curent al Trezoreriei deschis în evidenţele sale şi plăteşte dobânzi la disponibilităţile din acest cont. nivelul dobânzii. ca agent al statului. BNR poate acţiona. ca agent pe contul statului. BNR nu poate achiziţiona titluri de stat de pe piaţa primară. exercitarea funcţiilor de agent de înregistrare. comisioanelor şi a spezelor. Acest cont reflectă încasările şi plăţile efectuate în numele Trezoreriei statului. plata capitalului.

prin conturile de corespondent. conducerea.C. ele dispun de un for suprem de conducere (adunarea generală). administrarea şi controlul băncii sunt la fel ca la societăţile pe acţiuni. Tot o operaţiune activă a B. Statului i se acordă credite în perioadele de criză. iar sub aspect funcţional sunt necesare reţinerea câtorva particularităţi. contribuie la realizarea politicii valutare a statului. lambordarea (ipotecarea. de către stat. comitet de direcţie). 2. în condiţii asemănătoare cu cele ale unei societăţi comerciale pe acţiuni. utilizându-se viramentul (plăţi fără numerar). Resursele se formează din: capitalul propriu.Concluzia care se desprinde din analiza acestor elemente este aceea că băncile centrale nu exercită funcţiile unei bănci comerciale şi deci nu concurează celelalte instituţii de credit ale sistemului.4. Băncile şi Instituţiile de credit asimilate 2. consiliu de administraţie.C. În România. * Operaţiunile Băncii Centrale Operaţiuni pasive: Acestea reprezintă constituirea de resurse necesare realizării funcţiilor sale. prin Trezorerie. se realizată la cererea băncilor comerciale.1. din punct de vedere organizatoric. de structuri care îi asigură gestiunea curentă (preşedinte.2. Între capitalurile proprii amintim: subscrierile făcute de stat ori particulari. conducerea şi administrarea societăţilor bancare se stabilesc prin statute proprii conform legislaţiei în vigoare (privind 105 . structura organizatorică. Astfel. băncilor comerciale şi nu numai.4. de recesiune sau de confruntări sociale. sau de băncile altor state. Organizarea şi funcţionarea unei bănci Băncile îşi desfăşoară activitatea. pentru efectuarea operaţiunilor (decontărilor) internaţionale (depuneri în valute).2. De asemenea cumpărarea de aur şi devize. de organe proprii de control (comisie de cenzori şi controlul intern al băncii). Operaţiuni active: Principala operaţiune activă o constituie acordarea de credite: statului. garantarea) hârtiilor de valoare. depuneri ale terţilor şi emisiunile de bancnote. împrumuturilor pe gaj de efecte comerciale. Creditele sunt acordate sub forma reescontului de cambii. depunerile de băncile comerciale (conturi curente). Decontarea operaţiunilor prin B. poate fi şi lichidarea obligaţiilor financiare dintre ţări pe calea compensaţiilor. Organizatoric.

Credite acordate. Credite acordate. . iar înfiinţarea comitetului de risc. 1 an) ACTIV 1.acordarea de credite pentru orice termen. 10.primirea de depozite de la subiecţii economici şi publici. 2. Situaţia sintetică a patrimoniului unei bănci comerciale la sfârşitul unei perioade (ex. bănci de afaceri.instituţional: bănci statutare şi bănci cu statut special. Băncile sunt instituţii de credit. asigurând reglarea şi transferul fondurilor. când acordă credite. sunt angrenate în crearea simultană a resurselor necesare finanţării operaţiunilor de creditare. conturi corespondente. a comitetului de credite sunt obligatorii.gestiunea mijloacelor de plată. 7. Prin urmare. a comitetului de administrare a activelor şi pasivelor. Astfel. băncile se clasifică după criteriile: . Disponibilităţi (casa. Pierdere din operaţiuni interbancare. 3. operaţiunile unei băncii sunt: .activitatea bancară). conturi care pot fi utilizate pentru diverse plăţi prin cecuri sau virament în limitele resurselor disponibile. se implică în economie. bănci de credit pe termen scurt şi lung. Prin modul de creare a monedei. Alte active. 5. . restante. Credite acordate. Dobânzi în litigiu (îndoielnice). prestându-le servicii. având misiunea organizatorică de a efectua toate operaţiunile bancare. Provizioane pentru riscul de credit şi dobândă. . impun anumite limite privind universalitatea beneficiarilor creditelor acordate. curente.prin sfera activităţii: bănci comerciale (propriu-zise) care efectuează orice operaţiune bancară. 9. în litigiu (îndoielnice). . băncile mutuale şi cooperatiste. 6. 8. bănci generale. 4. Pierdere din operaţiuni bancare. Avem două aspecte ale băncilor: au legături directe cu clienţii lor. depozite la alte bănci).prin apartenenţă: bănci de stat. bănci mixte. băncile sunt organisme care gestionează în pasivul lor conturile clienţilor.prin natura activităţii: bănci de depozit. Dobânzi restante. 106 . plasând credite şi creând monedă. bănci cooperatiste. Băncile. .

băncile. 59 Art.11. 6. Alte pasive. . . valutare. Conform art. de asigurare a prudenţei bancare şi de supraveghere a societăţilor bancare. care trebuie vărsat. este obligatorie înregistrarea băncii ca societate bancară în Registrul societăţilor bancare care este ţinut la sediul BNR.structura acţionariatului. nr. PASIV 1. . 107 . 10 din O.auditorul independent.) sunt considerate personae juridice şi pot desfăşura activităţi în mod direct. include şi transformarea şi lichidarea societăţilor bancare româneşti. . De asemenea.nivelul minim al capitalului social subscris (stabilit prin hotărâre de guvern). de plăţi. 8. băncile pot funcţiona numai pe baza autorizaţiei emisă de B.G.studiul de fezabilitate al băncii. la momentul constituirii. TOTAL PASIV: Funcţional însă.R. de credit. . nr.R59. Profit din operaţiuni bancare.N. Disponibilităţi şi depozite ale clienţilor. prin funcţiile de îndrumare şi control.N. Depozite la termen. Profit din operaţiuni interbancare. 4. 7. Împrumuturi primite. Ca personae juridice române. cât şi a sucursalelor şi reprezentanţelor în România ale băncilor din străinătate.R. conform legislaţiei amintite mai sus. B.acţionarii semnificativi şi acţionarii băncii. cu toate că ele au independenţă totală în elaborarea propriului management.U. 45 din O. trebuie să se supună în activitatea lor reglementărilor emise de Banca Naţională a României în vederea aplicării politicii monetare. Cererea de autorizare se înaintează B.. în totalitate. de constituire şi funcţionare. 5. 99/2006. în formă bănească.E.U. 3. şi trebuie să fie însoţită de o documentaţie care să cuprindă referiri cu privire la: . dacă activităţile se regăsesc în autorizaţia acordată de autoritatea competentă din statul membru de origine şi se asigură respectarea legislaţei româneşti.calificarea şi experienţa profesională a conducătorilor băncii.sediul băncii. Băncile (societăţi comerciale). . Acţiunile emise de aceste societăţi nu pot fi decât nominative conform normelor legale. sucursalele din România ale unei societăţi bancare străine (state membre ale U. în desfăşurarea activităţii îşi pot deschide sucursale şi agenţii cu respectarea procedurilor corespunzătoare.G. TOTAL ACTIV: Disponibilităţi şi depozite ale băncilor. Totodată. 99/2006 şi standardelor internaţionale. 2.N.

Spre deosebire de sucursală (în cazul societăţilor bancare străine în România). sucursala posedă pe de o parte. Caracteristica principală în funcţionarea unei bănci o constituie desfăşurarea şi dezvoltarea activelor lor şi totodată posibilitatea dezvoltării simultane a pasivelor. are personalitate juridică proprie. un patrimoniu propriu delimitat în ansamblul patrimoniului societăţii bancare. 3. în calitate de mandatar. Agenţiile. 108 . în calitate de comisionar. Conturi corespondente altor bănci) (ale Conturi corespondente (la alte Împrumuturi de la alte bănci bănci) Credite acordate altor bănci Credite acordate Trezoreriei Credite acordate clienţilor Valori mobiliare Imobilizări Depozite la vedere Depozite la termen Valori mobiliare Resurse pe termen lung Fonduri proprii Soldul pozitiv al contului de exploatare „Profit sau pierdere” cont de rezultate. Vă redăm mai jos : SITUAŢIA realizării veniturilor. 2. crescându-i activele prin plasarea (distribuirea) unui credit. se înfiinţează şi organizează la iniţiativa băncii din fondurile proprii care-i afectează capitalul necesar. bilanţul unei bănci se prezintă astfel: Activ Casa Depozit la Banca Centrală Pasiv Împrumuturi pe lângă B. Schematic.Deci. Clientul care deschide cont la bancă începe operaţiunile de plăţi şi încasări prin contul curent. de cheltuielile generale. sau în nume propriu. a titlurilor emise. 1 an): Venituri 1. cheltuielilor şi profitului la sfârşitul unei perioade (ex.C. Venituri din dobânzi. iar pe de altă parte. este dat de diferenţa dintre: dobânzile percepute la împrumuturile acordate (la clientelă şi alte bănci) şi dobânzile vărsate (pentru depozitele clienţilor şi pentru împrumuturile de la alte bănci). Venituri asimilate dobânzilor. etc. Sucursala poate încheia contracte cu terţe personae în numele băncii. afectate de remunerarea acţiunilor. unde se mai adaugă alte venituri. dar ea nu are personalitate juridică de sine stătătoare. de amortisment. agenţiile au o dublă subordonare faţă de bancă: dependentă din punct de vedere economic pe de o parte şi dependentă din punct de vedere juridic pe de altă parte. Comisioane. Banca poate să funcţioneze fără să posede un leu în depozit.

pentru obţinerea resurselor care-i lipsesc.R. capacitatea de a se îndatora pe lângă celelalte bănci sau la B.2.4. Alte venituri. Profitabilitatea este legată permanent de problema lichidităţii: creanţele sunt de proastă calitate.N. rentabilitatea (profitabilitatea). Cheltuieli cu personalul. Cheltuieli administrative. 2. Cheltuieli cu comisioanele. Esenţialul în acest sens este menţinerea suficienţei contului său la B. 4. 1.4. Total cheltuieli. a. în condiţiile unei rate a dobânzii variabile la împrumutul efectuat. la activ şi respectiv pasiv. Există două principii de bază care ghidează funcţionarea normală a unei bănci: lichiditatea. Total venituri Cheltuieli cu dobânzile. 6. Alte cheltuieli. 7.). 8. dacă nu colectează suficiente. b. 3. trebuie să se recurgă la depozite masive.C. b. banca se poate confrunta cu un cont de exploatare deficitar. depozitele sunt instabile sau insuficiente. prezintă suma stocurilor de creanţe şi de resurse ale băncii. Cheltuieli asimilate dobânzilor. 11. 5. Apelând la împrumuturi de la alte bănci şi acordând credite cu o rată fixă a dobânzii. sau are termene lungi.operaţiuni vizând lichiditatea bancară. 10. conturi la celelalte bănci (corespondente). 5. Cheltuieli cu provizioane pentru riscul de credit şi dobândă. 6. Venituri din provizioane pentru riscul de credit şi dobândă.. Cheltuieli cu impozite şi taxe. Lichiditatea depinde de: capacitatea de a colecta suficiente depozite. de a asigura conversia depozitelor în bancnote. Profit sau Pierdere din operaţiuni bancare. Profit sau Pierdere din operaţiunile interbancare. referitoare la depozitele la B. Operaţiuni de activ: . Principalele operaţiuni ale unei bănci Bilanţul. Lichiditatea reprezintă funcţia primordială. Cheltuieli a. etc.C. (B. 9. 109 .C. 2.2.

creanţe comerciale. cu o circulaţie diferită. Pentru aceasta se folosesc mai multe instrumente. Diversificarea operaţiunilor pasive se face în funcţie de nevoi şi posibilităţi.Instrumentul „înscrisuri”: C.operaţiuni de împrumuturi participative. . . . .credite acordate clienţilor.. materializarea creditului inter-întreprinderi.C. în alb sau cu garanţie. extrasul scrisorii de schimb.E..credite pe termen mediu (2-5 ani). .operaţiuni privind fondurile proprii şi resursele pe termen lung (obligaţiuni).angajamente pe lângă alte instituţii financiare (conturi la vedere sau împrumuturi în alb).. .credite pe termen lung (până la 20 ani).C. -conturi ordinare (debitori) ale clienţilor. sau ordin de plată amânat). viramentul.depozite la vedere. Operaţiuni de pasiv Acestea sunt operaţiunile prin care se constituie resursele băncii: .împrumuturi pe lângă B. constând în scontarea efectelor comerciale.depozite de economisire (conturi pe termen. linii de credit.C. . Creditele acordate clienţilor sunt operaţiunile cele mai importante: . librete de economii ale populaţiei). . . .Instrumente „automate”: avizul de plată (prelevare).operaţiuni pe credit-bail. avansuri în cont curent. . când nu sunt gajate de o cesiune.depozitele clienţilor sau moneda scripturală: . pe librete. . etc.-ul. . titluri de plată.subscrierea sau achiziţionarea de bonuri de Tezaur. * Circulaţia monedei bancare Moneda bancară se află în soldurile creditoare ale conturilor clienţilor sau în drepturile de tragere asupra avansurilor în contul curent de care clienţii beneficiază. cartea de credit (transcriere electronică a unui efect comercial). efectul de comerţ (sau scrisoarea de schimb.împrumuturi gajate prin pensiunea creanţelor pe lângă alte bănci sau B.achiziţionarea de creanţe negociabile pe piaţă.împrumuturi la alte bănci. Între aceste instrumente amintim: . * Circulaţia instrumentelor 110 . reprezentând deschideri de credite.

C. reducând totodată cantitatea de monedă necesară derulării tranzacţiilor. 2. se ajustează. numărul nivelurilor ierarhice.E. Compensarea permite. Organigrama (structura organizatorică) a unei bănci Structura organizatorică sau organigrama este o reprezentare grafică a activităţilor pe care banca le desfăşoară. unde sunt evidenţiate subdiviziunile organizatorice şi raporturile dintre ele. pg. Datorită complexităţii circulaţiei instrumentelor bancare s-a recurs la compensarea interbancară care se efectuează zilnic la nivel judeţean. 1999.2.60 * Organigrama ierarhică ne dă o structură de ansamblu a băncii. Organigrama respectivă dă posibilitatea izolării responsabilităţilor prin identificarea factorilor de decizie şi a modului de transmitere a deciziilor şi ne poate arăta o imagine de ansamblu asupra funcţionării şi dimensiunii băncii. Ed. Practica cunoaşte două tipuri de organigrame: una ierarhică şi alta funcţională. O posibilă organigramă ierarhică a unei bănci.Exemplu: C. Economică. 38.-ul circulă de la proprietar la banca furnizorului. de asemenea accelerarea circulaţiei monetare. sumele înscrise în conturile datoriilor şi creanţelor se anulează. 111 . Prin această operaţiune. Bucureşti. Stoica – „Management bancar”.5. poate arăta în felul următor: Comitetul de Administrare a Activelor şi Pasivelor Adunarea Generală Consiliul de Administraţie ↓ Comitet de Direcţie Comitetul de Risc ↓ Comitet de Credite Comisia de Cenzori Audit Intern Preşedinte: ↓ 60 M. se transferă.

inginerie financiară).activitatea de exploatare.Agenţii Vicepreşedinte: . Investiţii Financiare Vicepreşedinte: . Studii Financiare . care pot fi grupate astfel: . pieţe de capital).Dep. asigurând relaţiile directe cu clientela.Dep. Informaţional . relaţii externe.Departament Trezorerie . Op.Departament Contabilitate . calculul comisioanelor. Scopul acestei activităţi este de a vinde produse şi servicii clienţilor băncii. calculul dobânzilor. poate arăta în felul următor: * Preşedinte: Nivele ierarhice: ↓ Direcţii ↓ Departamente ↓ Compartimente ↓ Unităţi teritoriale 112 . Servicii Bancare .Dep.Dep. O posibilă organigramă funcţională a unei bănci.Dep. juridic. . în principal. .Departament Credite .Sucursale . acordă asistenţă de specialitate (marketing.Dep.activitatea de producţie tratează operaţiile iniţiate de exploatare: evidenţa conturilor clienţilor. prin unităţile sale teritoriale ale băncii. acordă asistenţă tehnică (trezorerie.Dep.Dep.activitatea de asistare. Marketing * Organigrama funcţională ne dă posibilitatea identificării activităţii băncii şi nivelurile ierarhice de exercitare a acestor activităţi. Pieţe de Capital .Vicepreşedinte: . Inginerie Financiară . Relaţii Externe .Dep. Ea vizează: problemele de personal şi resursele materiale. care se realizează. secondează exploatarea. Valutare .

Ed. 2001. dezvoltare în ţară şi străinătate sau de fuziune şi achiziţii.asigură lichidităţi şi fonduri de creditare unităţilor subordonate (sucursale.angajază.Activităţi: Asistare ↔ Producţie ↔ Exploatare Atât organigrama ierarhică cât şi cea funcţională permit reprezentarea grafică a organizării activităţilor unei bănci. . . Moga .elaborează strategia de dezvoltare a băncii. Alma Mater.11.stabileşte politica de creditare. . agenţii). încasări şi plăţi. agenţii). . .“Gestionarea bancară”. centrala ocupă un loc aparte. audit. . reprezentând un atribut determinant al managementului centralei în desfăşurarea tuturor activităţilor în teritoriu. Între centrală şi unităţile teritoriale (sucursale. contabil şef şi comitetul de credite constituit din cadrele de conducere ale sucursalei sau agenţiei respective. Conducerea unei astfel de unităţi este asigurată de: director. amintim: .). Printre funcţiile exercitate de centrală.asigură echilibrul între resurse şi plasamente.organizează acţiuni de pregătire a cadrelor. Sibiu. . Într-o structură organizatorică. .iniţiază colaborări cu bănci din ţară şi străinătate.a. director adjunct. .acordă servicii de consultanţă. . * Structura organizatorică a sucursalei sau agenţiei unei bănci Sucursalele şi agenţiile ca unităţi subordonate centralei. pg. aplicând politica şi strategia centralei băncii.stabileşte plafoane de credite pentru unităţile subordonate.61 Structura organizatorică cuprinde compartimente care asigură desfăşurarea activităţii la nivelul teritoriului unde ele acţionează. datorită rolului şi funcţiilor pe care le deţine în cadrul unităţii. 113 .stabileşte nivelul dobânzilor şi comisioanelor. .contractează împrumuturi şi plasamente pe piaţa interbancară. operaţiuni de casă. creditare ş. se stabilesc relaţii de subordonare.elaborează norme pentru fiecare activitate şi serviciu în parte (decontări. ea fiind centrul vital al băncii. acţionează în teritoriu ca reprezentante ale acesteia. concediază personalul de conducere din unităţile subordonate. 61 I. promovează. .efectuează studii de marketing. şef agenţie.

salarizare.Serviciul de urmărire a creanţelor .2. . impozite. Trezoreria Trezoreria este casierul şi banca statului. asigurând protejarea partenerilor. administrativ ş. intervenţii pe de o parte şi resurse permanente. amenzi pe de altă parte. subvenţii. venituri nefiscale şi de portofoliu. împrumuturi pe lângă bănci sau „refinanţări”.Alte servicii (compartimente) Contabil şef: . * Acoperirea cheltuielilor statului Aceasta se face prin două operaţiuni: definitive: cheltuieli de funcţionare.Serviciul juridic . prin veniturile provenite din dividende.2. Băncile de afaceri realizează operaţiuni de achiziţie şi fuziune. stabilirea activelor. o reprezintă societăţile de portofoliu.Serviciul casierie . iar ca intermediar financiar asigură zilnic acoperirea cheltuielilor bugetare.Serviciul informatic .Alte servicii (compartimente) Serviciul personal. Pentru că lucrează direct cu băncile. orientarea utilizării resurselor.6. 2. Instituţii de credit cvasibancare Acestea participă la intermedierea financiară activă. Acestea sunt implicate în atragerea capitalurilor şi plasarea lor optimă. O formă derivată a băncilor de afaceri.Prezentăm mai jos o posibilă organigramă a unei sucursale sau agenţii: Director → ↓ Comitetul de credite ↓ Director adjunct: .Serviciul credite . Aceste resurse pot fi: depozite de economii pe termen scurt. învăţământ. investiţii.operaţiuni 114 . a.7. cu rol dublu: valorificare ridicată a capitalurilor. aceste instituţii sunt asimilate lor şi sunt creatoare de monedă. distribuind credite persoanelor diverse. ce sunt finanţate din resurse pe termen scurt. asigurarea controlului asupra unei firme. O componentă importantă a acestor instituţii cvasibancare o reprezintă băncile de afaceri (de investiţii). 2.Serviciul contabilitate .

Soldul de gestiune are în vedere operaţiunile înscrise în exerciţiul financiar respectiv şi diferă de la o perioadă la alta. dându-i calitatea de instituţie financiară nebancară.soldul deficitar al operaţiunilor definitive neacoperite din resursele colectate prin impozite. şi cu corespondenţii săi.fonduri cu caracter monetar. Soldul bugetar poate fi rectificat. . ca instituţie financiară. de ex. etc. unele resurse ale sale au caracter monetar. iar altele pot proveni din împrumuturi de la diferite instituţii financiare. altele cu caracter de economisire pe termen scurt şi lung. şi la pasiv (în calitate de resurse): . organizaţii internaţionale.alte resurse pot fi constituite din fonduri de economisire pe termen lung.crează monedă. pentru echilibrarea balanţei de plăţi. * Funcţia Trezoreriei de instituţie financiară Trezoreria . De asemenea poate să difere. sau 115 .are poziţie importantă în cadrul circuitului de încasări – plăţi.) trebuie să fie echilibrat. având în vedere inflexiunile din cursul anului a veniturilor şi cheltuielilor. rambursări de împrumuturi acordate. Această poziţie este determinată de relaţia deosebită de cont curent cu B. Dar. prezintă următoarele caracteristici: . titluri. mai poate dispune şi de alte resurse: o depozitele corespondenţilor săi. deci poate fi o bancă. etc.N. cât şi instituţiilor financiare nebancare: .R. Ca raţionament practic. o avansuri de la Banca Centrală. . de la alte guverne. poate fi ori cu deficit ori cu excedent.suma împrumuturilor acceptate de stat.prin structura operaţiunilor este asimilată atât băncilor. cel planificat de cel realizat. Trezoreria are.de pe piaţa internă – prin utilizarea produselor bancare (financiare): bonuri. Soldul Bugetului (la sfârşitul perioadei – 1 an. * Resursele Trezoreriei Trezoreria. -de pe piaţa externă. pentru realizarea de intervenţii economice.operaţiuni temporare: statul creditează anumite operaţiuni (cheltuieli) economice care apoi trebuie rambursate. taxe vamale. influenţat de diferiţi factori. la activ (în calitate de utilizări): . în afara veniturilor de natură fiscală. o împrumuturi .. .

realizându-se în acest fel bunul mers al serviciilor publice. În acest sens. subvenţiile şi dotaţiile. care datorită operaţiunilor sale specifice. În ultima perioadă. bonificaţiile şi garanţiile au fost înlocuite cu împrumuturile de la Trezorerie. . indiferent de forma de provenienţă a capitalului social îţi desfăşoară activitatea în condiţiile de piaţă liberă. este necesar ca firmele să lucreze rentabil. PERSPECTIVE ALE STRATEGIEI BANCARE Într-o economie de piaţă. fie pe zone geografice. la nevoie. În mecanismul economiei de piaţă libere se înscie şi activitatea bancară. * Cheltuielile Trezoreriei Acestea sunt cheltuieli publice şi se clasifică astfel: . care formează clientela băncii respective. să fie maleabile în adaptarea la situaţii diferite. firmele. care este de neconceput fără economii băneşti.cheltuieli de transfer (transferuri economice sau ajutoare sociale). funcţionare şi control riguros din partea Băncii Centrale. iar în funcţie de perspectivele ce se întrevăd privind dezvoltarea economică să acţioneze permanent în vederea restructurării oricând a activităţii. specifice.3. activitatea băncilor se convine a fi riguros reglementată şi bine coordonată de Banca Centrală (BNR) în calitatea ei de bancă a băncilor. Pentru ca băncile să poată juca un asemenea rol. cu implicaţii în mobilizarea tuturor fondurilor băneşti disponibile. În acest context se poate afirma că în condiţiile economiei de piaţă. încurajându-se orice fenomen pozitiv prin intermediul lor descurajând totodată. tendinţele ce s-ar putea îndrepta spre realizarea obiectivelor speculative sau neeconomicoase. . iar băncile (în totalitatea lor) pe lângă efectuarea operaţiunilor de finanţare şi plăţi au şi rolul (nu ar trebui) de sfătuitor. în centrul căreia se află sistemul bancar. ţinându-le în permanenţă trează atenţia spre problemele majore şi ferindu-le (la nevoie) de unele implicaţii ce ar comporta riscuri pentru gestiunea lor. 116 . pot să funcţioneze independent mai multe bănci organizate.cheltuieli de echipament (de capital). le orientează temporar pe perioade mai scurte sau mai lungi. către diverse activităţi economice. banii şi creditul constituie instrumente active pentru a stimula dezvoltarea economică. În condiţiile concrete ale economiei româneşti (în finalul traziţiei la economia de piaţă). fie pe domenii de activitate. să acorde un ajutor calificat fiecărei bănci în parte. poate să fie supusă diferitelor riscuri.cheltuieli de personal şi de funcţionare. cu aceleaşi consecinţe ca asupra fiecărei firme. 2.o resurse din privatizare (în mod excepţional). să fie capabilă. prin folosirea tehnicilor şi metodelor proprii. numai că întinderea şi efectele acestora se pot resimţi aspura unui număr mare de firme. reprezentând forma de intervenţie a statului în economie. dar trebuie să fie supuse unui regim de organizare. Prin urmare.

Printr-o viziune clară şi răspunzând cât mai crect şi mai rapid la problemele pe care le implică noile condiţii sociale.Unde se află.Cui oferă serviciile şi produsele bancare în prezent? Dar în perspectivă? . filosofia ei. Elementele componente ale subsistemului bancar. 117 . alternative. imaginea sa asupra mediului respectiv. se constituie în : 2. Filosofia băncii. . comerciale au trecut treptat la economia de piaţă liberă şi activităţile bancare. sinceră şi obiectivă a băncii şi respectiv a punctelor sale forte şi vulnerabile. se află pe un drum bun.trecerea la implementatea strategiei alese. . acel sistem nu-şi poate exercita rolul său. Având în vedere cele precizate mai sus.resurse umane. exprimă locul acesteia în mediul socio-economic unde îşi desfăşoară activitatea. Această cerinţă fiind reclamată de firmele (indiferent de provenienţa capitalului) care au lucrat încă de la începutul activităţii lor în condiţii de piaţă.Prin comparare. cea mai viabilă în contextul dat. putem concluziona că din multitudinea de sisteme existente în economia noastră românească. filosofa oricărei firme porneşte de la premise aparent simple şi presupune răspunsuri sincere la următoarele întrebări: . presupune: .un studiu detailat al mediului economic.1. precum şi asupra legăturilor în dublul sens dintre cele două activităţi. evaluare şi eliminare se va alege una singură. economia şi politica oferită de economia de piaţă.Ce este o bancă şi ce rol are ea? . unde se situează în acest angrenaj al sistemului socioeconomic? . prestări servicii. Astfel BNR şi-a intrat în atribuţiuni din toate punctele de vedere în calitatea sa de autoritate de supraveghere bancară având scopul şi menirea de a asigura viabilitatea sistemului bancar. Aşa cum activitatea firmelor de producţie. au trebuit să se adapteze din mers noului sistem economic.să se elaboreze mai multe variante de strategie. Astfel. banca respectivă îşi poate realiza atribuţiile şi funcţiile sale în fond menirea sa.Se pare că în ultima perioadă activitatea bancară din România din punctul de vedere al elaborări actelor normative.analizarea internă. elemente ce definesc însăşi activitatea unei bănci. al oportunităţilor şi pericolelor pe care acesta le conţine.Cum va proceda pentru a supravieţui şi dezvolta într-un mediu economic dat? Dar într-un mediu concurenţial ai cărui germeni au apărut deja? Raspunzând la aceste întrebări care. Acestea constituie factorul cel mai important şi singura sursă cu adevărat neepuizabilă. ca de altfel. intrările pot fi reprezentate de elemente constructive ca: . dar care se află într-o strânsă relaţie de intercondiţionare reciprocă. al armonizării sale cu cele din Uniunea Europeană.3. Viziuniea generală a unei bănci. Intrări în sistem bancar Aceste intrări consituie elementul de la care se porneşte şi care determină existenţa şi funcţionarea celorlalte elemente ale subsistemului bancar. iar în cadrul acesteia subsistemul bancar este o componentă principală faţă de care practic. sistemul socioeconomic are rolul hotărâtor. privite atent se dovedesc de-a dreptul perfide. .

direcţii şi servicii funcţionale: organizare.produse bancare: cecuri de virament cu şi fără limită de sumă. După unii economişti. se constituie în capital. prelucrării şi transmiterii în timp util a informaţiilor necesare pentru buna desfăşurare a activităţii. Concesiunea inversă – autoreglarea sistemului băncii.. de calitatea acestora depinzând. "Bucătăria" băncii unde se prepară "bunătăţile" pe care apoi le oferă clienţilor. contabilitate generală. serviciul social şi administrativ etc. . După cum se poate vedea.3.este determinantă în privinţa gradului de acomodare şi adaptabilitate a băncii la mediul economic. casa de schimb valutar. strategie şi învăţământ. Concesiunea inversă constituie capacitatea de reacţie (FEED – BACK) şi reprezintă o componentă esenţială a subsistemului bancar din următoarele considerente: . operaţiuni de schimb valutar. . extrasele de cont privind operaţiunile efectuate asupra conturilor deschise de clienţi etc. informatică. contracte de credite. Informaţia este elementul care depinde în cea mai mare măsură de gradul de informatizare şi dotare a băncii. Structura de transformare O bancă..mediul ambiant. Ieşirile se produc prin interfaţa băncii şi constau în: . dobânzi încasate.direcţii de specialitate: casierie. în final. în vederea culegerii.informaţiile despre mediul socio-economic în care fiinţează şi activează banca respctivă. cecuri pentru ridicare de numerar. operaţiuni de arbitraj în numele băncii pe pieţele monetare (dar în contul clienţilor săi). 118 . serviciul social şi administrativ etc. comisioane.resursele financiare. Acestea ar putea însemna: direcţiile de organizare.3. depozite. juridică şi patrimonială etc. secretariat. valoarea mulţimii de ieşiri. astfel încât un element nu poate exista fără celălalt. Ieşirile în sistem bancar Această componentă reprezintă rezultatul acţiunii intrărilor şi structurii de transformare. . unde se primesc şi se întreţin cât mai plăcut cu putinţă "musafirii" (clienţii). 2. personal-învăţământ. servicii de asistenţă în materie financiară. 2. juridic.2. direcţia de profil valutar. credite. toate elementele respective sunt într-o strânsă legătură de intercondiţionare. personal învăţământ. după cum "ambientul sufrageriei" şi de calitatea gazdelor (lucrărilor bancare) depinde cât de plăcută a fost vizita.servicii bancare: constituirea de depozite la vedere sau la termen. rezerve. direcţia de creditare. profituri etc. secretariat. structura de transformare a unei bănci (privită "domestic") ar putea arăta în felul următor: "Sufrageria" băncii. direcţie cu un profil valutar etc. juridic.3. ar putea fi: ghişeele. care reprezintă elementul deosebit de important cu puternic impact asupra elementului uman. în structura sa organizatorică cuprinde: . . scrisori de garanţie emise. Acestea ar reprezenta interfaţa băncii. de ele depinzând imaginea externă..

Dedu . 2. Prin elaborarea de variante privind strategia bancară se purcede la activitatea prin care managerii băncii determină obiectivele şi modul în care pot realiza această strategie. . de a obţine profit. . adică al acţiunilor fără un plan elaborat. . . elementele cheie sunt: . 2. realizare şi evaluare a obiectivelor o constituie managementul prin obiective. O planificare strategică ne permite să evităm erorile. de motivare şi procedură. Cât ? (Resursele necesare pentru a atinge scopul).bugete.obiectivele. acordarea de credite pe termen scurt. aducând corecturile necesare ambelor componete vizate în funcţie de rezultate (ieşiri).3. Prin urmare. În acest context. iar eforturile făcute vor deveni eficiente. Cum ? (Fazele şi metodele de atingere ale scopului). nivelul salariului etc. 4. este în general. de planificare şi control.reprezintă componenta cea mai nobilă a sistemului cibernetic. Prin urmare planificarea răspunde la următoarele 5 întrebări de bază:62 1.prin ea însăşi. planificarea strategică reprezintă prima funcţie a managementului bancar. Planificarea strategică bancară Prin planificarea strategică se descrie. în lei şi valută de la persoane fizice şi juridice din tară şi străinătate. obiectul principal de activitate al unei bănci îl reprezintă atragerea şi formarea de depozite băneşti.4.politici. vizează atât intrările în subsitem cât şi structura de transformare. O bancă care se respectă nu-şi poate permite luxul tatonărilor. 206. .. Ed. * Obiectivele strategice ale unei bănci sunt reprezentate de rezultatele finale şi evaluate printr-un sistem de indicatori specifici (nivelul profitului. mediu şi lung.strategii alternative. . fiind totodată un sistem managerial cuprinzător care integrează activitatea managerială cheie într-o manieră sistematică. 5. 1996. orientată spre realizarea efectivă şi eficientă a obiectivelor strategice ale 62 V. Când ? (Intervalul în care trebuie realizat scopul). Didactică şi Pedagogică. profitul este elementul fundamental pentru supravieţuirea firmei într-un mediu concurenţial şi el se obţine prin realizarea misiunii sociale.programe. al încercărilor. Bucureşti. . operaţiuni pentru activităţi comerciale etc. Misiunea băncilor ca de altfel al oricărei firme. pierderile şi întârzierile. cifra de afaceri. probabilistic. * Prin ţelul şi misiunea unei bănci se defineşte obiectul şi valoarea socială a activităţii bancare. Metoda este o tehnică de evaluare a performanţelor.). În această planificare. Conform statutului. 3. Unde? (Locul în care planurile vor fi îndeplinite). 119 . Ce ? (Scopul).ţelul sau misiunea. efectuarea de servicii bancare.proceduri şi reguli. pg. O metodă de stabilire. deoarece resursele irosite au costuri ridicate. banca oferind practic toate posibilităţile de a intervenii prin decizii în funcţie de semnalele primite din mediul socio-economic. un anume curs al acţiunilor viitoare.“Gestiune bancară”.

care susţine respectul pentru atitudinile pozitve.principiul coordonării planurilor sectoriale pe termen scurt cu cele pe termen lung . * Strategiile alternative ale unei bănci sunt programe de acţiune şi desfăşurare a forţelor şi resurselor vizând realizarea integrală a obiectivelor. servicii de consultanţă şi de plasament pentru resursele băneşti ale clienţilor şi ale fondurilor proprii. să ignore obiectivele pe termen lung. obligând răspunsul la întrebarea pentru ce interval de timp viitor se elaborează planurile strategice.implicarea managementului de vârf în stabilirea obiectivelor. 120 . Filosofia acestui management se bazează pe valorile comportamentului în relaţiile inter-umane. se tinde spre o libertate apreciabilă în selectarea metodelor. * Cuvinte cheie: Bancă – “instituţie” specializată care organizează circulaţia bănească. de ordin general. acordă credite. emite instrumente de plată. În acest context. în planificare. amintim:63 . Uneori managerii băncilor comit eroarea ca programele şi planurile pe termen scurt. titluri de credit. trebuie să ţină seama de mai multe principii: . face încasări şi plăţi în numerar. efectuează decontări fără numerar între instituţii şi agenţi economici titulari de cont.în vedrea îndeplinirii obiectivelor. banca elaborează permanent normele care privesc diferitele secţiuni ale activităţii sale. Prin buget. cheltuielilor şi rezultatelor. * Procedurile şi regulile sunt planuri ce pun la cale metode uzuale privind desfăşurarea activităţii. banca se obligă să aibă prevederi exprimate valoric lagate de evoluţia activităţii viitoare a veniturilor. Acest principiu stabileşte orizontul de timp în care se pot recupera resursele investite într-o acţiune dată. participarea şi creativitatea lucrărilor bancare. Văzută ca o succesiune de activităţi. mobilizează resurse băneşti temporare disponibile. resursele de utilizare şi alte lemente necesare unei activităţi date. realizează 63 Idem 38. Între caracteristicile de bază ale managementului prin obiective.un frecvent control al performanţelor şi evaluarea rezultatelor obţinute. . Un manager bancar.principiul perioadei de angajare . în concordanţă cu cerinţele pieţei şi reglementările legale în vigoare. se referă la resursele şi obligaţiile băncii.principiul flexibilităţii înseamnă adoptarea programelor şi planurilor la evenimetele şi situaţiile nou apărute.băncii. 210. . pg. .participarea tuturor nivelurilor managementului în procesul de stabilire a obiectivelor. care orientează concepţia şi acţiunile în deciziile ce trebuiesc luate. . emite şi plasează hârtii de valoare. efectuează alte operaţiuni cu titluri de valoare. *Programele sunt asemănătoare paşilor ce trebuie parcurşi. . planificarea strategică se desfăşoară în ordinea stabilită de procesul managerial. * Politicile bancare sunt liniile directoare. * Bugetele de venituri şi cheltuieli ale unei bănci constituie expresia valorică a rezultatelor prevăzute în programe şi strategii.

acordarea de împrumuturi statului şi păstrarea tezaurului de stat. constituindu-se astfel un sistem federal. I. se ocupă cu vânzareacumpărarea de valută şi alte operaţiuni valutare. Este un instrument care reprezintă mai multe situaţii : . ajustat cu diferenţialul de inflaţie dintre ţările cărora le aparţin cele două monede. ajustate unde este necesar printr-un acord între parteneri. întreţinerea relaţiilor cu băncile centrale ale altor ţări. Concomitent cu introducerea euro. formulează politica monetară şi de credit a guvernului. 1994. în sectorul bugetului public . în special. . Editura Universitară. 121 . pe baza primirii prealabile la rescont a cambiilor scontate de acestea. păstrarea şi punerea lor în circulaţie şi controlul emisiunii de bancnote. asigurări”. . Bucureşti. administrarea conturilor guvernamentale şi datoriei publice. BCE decide politica monetară a Uniunii şi este în măsură să autorizeze emisiunea de bancnote. Bucureşti. 92. se află sub autoritatea BCE. păstrarea rezervelor de aur şi valută străină ale ţării. Băncile centrale naţionale fac parte din structura Sistemului European al Băncilor Centrale. 226-235. Cont de capital65. B.C. vol. Curs real de schimb – cursul nominal de schimb al unei monede faţă de o altă monedă.selecţionarea şi susţinerea unor proiecte de investiţii. în care se înregistrează cheltuielile de capital cu articole precum : pământul. la cantită5ile cu care s-a contribuit iniţial. într-un sens restrâns. cât şi faţă de instituţiile Comisiei Europene. Informaţia Business Books. . BCE este obligată să informeze instituţiile Comunităţii Europene asupra întregii sale activităţi. independente faţă de guvernele lor naţionale. consiliul guvernatorilor. concentrarea disponibilităţilor băneşti ale băncilor comerciale şi acordarea de credite acestor bănci.C.o cantitate stabilită prin buget care poate fi cheltuită numai pe articole majore. iar conducerea acestui sistem revine BCE. Conturile de capital pot să cuprindă atât cantităţile cu care s-a contribuit iniţial cât şi conturile curente (care înregistrează tranzacţiile unui partener dintr-un parteneriat care nu sunt în relaţie directă cu capitalul său în respectivul parteneriat). se poate referi de asemenea. participarea în numele statului la încheierea acordurilor de plată cu alte ţări.o serie de conturi înregistrând influenţele partenerilor asupra bunurilor nete ale unui parteneriat. Uniunea Europeană a creat Sistemul European al Băncilor Centrale. Banca Centrală – “instituţie” bancară care conduce întregul aparat bancar din ţara respectivă. monedă. care este format din BCE şi reprezentanţii băncilor centrale naţionale. purtând şi o răspundere politică. controlul şi influenţarea cursului valutar. 2006. Are următoarele atribuţiuni: emisiunea semnelor monetare. 64 Gh. oferind servicii guvernului şi tuturor băncilor comerciale din ţară.un cont arătând preocuparea unui comerciant pentru bunurile nete din afacerea sa . Băncile centrale naţionale.) – „Dicţionarul complet al economiei de piaţă”. pg. şi-a început oficial activitatea la 8 iunie 1998 şi are sarcina dificilă de a aplica politica monetară a Uniunii Europene. cu descentralizarea către băncile centrale naţionale. . Bistriceanu – „Mică enciclopedie de finanţe. Banca Centrală Europeană – “instituţe” bancară centrală unică autorizată să emită şi să guverneze sistemul monetar din “zona euro”. 65 Georgeta Buşe (coord.E. consiliul general64. B. clădirea. utilajele etc. Structurile decizionale ale BCE sunt următoarele: consiliul de administraţie. pg.de cont. formarea de depozite şi influenţarea volumului şi a costului creditului în ţară.

Strategia reprezintă ansamblul deciziilor care angajază viitorul unei firme (bănci) pe un orizont de timp îndepărtat (de la 5 la 10 ani).creditor . financiare şi tehnice.debitor şi . Strategia bancară66 se referă la: .cererea de bani pentru tranzacţii – derivată din intenţia publicului de a-şi achiziţiona cele necesare şi. . . încât să asigure punerea în operă a politicilor şi mobilizarea mijloacelor. .promisiunea de rambursare. . Creditul unei bănci acordat unei firme este o operaţiune pe bani. Rata dobânzii de politică monetară – plafonul ratelor dobânzilor la care BNR atrage depozite pe termen de o lună de pe piaţa monetară interbancară. Editura Economică.politicile de marketing care cuprind ansamblul acţiunilr vizând realizarea. Cererea de bani depinde în general de valoarea nominală a PIB şi de rata dobânzii. 122 .mijloacele care constau în resurse umane.cererea de bani ca activ financiar – reflectând în special preferinţa publicului de a face economii sub această formă. 2008. Capitolul III CREDITUL * Scurt rezumat În general. Creditul. Bucureşti. 66 Vasile Dedu – „Gestiune şi audit bancar”. opusă inflaţiei.o structură.dobânda → preţul creditului. orientare) a cărui realizare necesită o perioadă de timp mai lungă sau medie.schimbul în timp. pg. Inflaţie – creştere a nivelului general al preţurilor. . . Subiectele raportului de credit sunt: • creditorul (banca).scadenţa → momentul rambursării creditului. Deflaţie – scădere a nivelului general al preţurilor. atingerea obiectivului propus.stabilirea unui obiectiv (proiect. .creditul reprezintă schimbul unei valori monetare prezente contra unei valori monetare viitoare. Natura lichidă a banilor este principalul aspect care îi deosebeşte de alte tipuri de active.283. prezintă următoarele elemente: .Cererea de bani reprezintă dorinţa populaţiei şi a companiilor de a deţine active care pot fi uşor schimbate contra bunurilor şi serviciilor. Principalele componente ale cererii de bani sunt: . ediţia a doua. Dezinflaţie – reducere a ratei inflaţiei. aceasta însemnând organizarea instituţiei bancare de o astfel de manieră. .subiecţii raportului de credit: . măsurată de regulă prin intermediul indicelui preţurilor de consum (IPC).

Totodată. persoană fizică. 123 • . reprezintă o caracteristică esenţială a creditului. este deci preţul creditului. Deoarece creditul se acordă în schimbul plăţii unei dobânzi. prin funcţiile pe care le îndeplineşte (funcţia distributivă şi cea de emisiune monetară). * Obiective : Principalul obiectiv al capitolului îl constituie analiza performanţei unei firme în vederea obţinerii unui credit de la o bancă comercială.riscul. prin care trece economia de piaţă concurenţială românească. pentru aceasta se porneşte de la trăsăturile creditului în general. un bun manager al activelor şi al pasivelor utilizează diferite tehnici de măsurare. În cadrul capitolului. dobânda constituie o condiţie sine qua non a oportunităţii şi eficienţei lui. banca este creditorul. este deci preţul creditului. Resursele de creditare sunt: proprii şi împrumutate. care poate fi: o firma (presoană juridică). conform principiului general. se poate determina poziţia riscului ratei dobânzii. este bine ca bancherii să-şi cristalizeze exact conceptele şi metodele. creditul deţine o poziţie primară. cunoscându-se întodeauna faptul că. de asemenea. Ea se negociază şi se stabileşte în convenţia de credit. iar obiectul creditului îl constituie banul şi apoi operaţiunea de creditare se numeşte comerţ bancar. În acordarea creditelor. îl reprezintă sensibilitatea rezultatelor financiare ale unei bănci la schimbările ratei dobânzii. el contribuie prin reglarea ratei dobânzii. pot fi finanţate din credite în scopul completării resurselor proprii în vederea realizării activităţiilor propuse conform normelor legale. cu corolarul funcţiilor ce i se atribuie în prefacerile monetare şi economico-financiare. Dacă în succesiunea logică. În condiţiile dificile ale perioadei actuale.. dobânda. El este consecinţa activităţii de intermediere financiară. Creditul. Riscul ratei dobânzii însă. iar clienţii să le cunoască. persoanele fizice (autorizate independent) etc. Dobânda trebuie privită deopotrivă atât în ipostaza de efect cât şi în cea de cauză. firmele în general. etapele care trebuiec parcurse în vederea elaborării documentaţiei necesare.statul. . În funcţie de modul cum sunt structurate activele şi pasivele băncii.debitorul. Dobânda. la multiplicarea monedei scripturale. de fiecare dată. de asemenea. asociaţiile familiale. pentru a se adapta la rigorile impuse în activitatea bancară de un element fundamental . la rularea permanentă a fondurilor. trebuiesc parcurse opt etape. Societăţile comerciale (indiferent de provenienţa capitalului). reprezintă o caracteristică esenţială a creditului. prin însăşi natura lui contribuie la creşterea vitezei de rotaţie a banilor. la stăvilirea fenomenului inflaţionist. Importanţa şi locul creditului bancar în economia de piaţă sunt date de rolul acestuia. regiile autonome. variază de la o bancă la alta şi este puternic influenţată de nivelul inflaţiei. se acordă o mare atenţie creditului bancar. În vederea stabilirii efectelor asupra viitoarelor câşiguri rezultate din mişcările potenţiale ale ratei dobânzii. la rândul lor.

rescadenţează creditele (conform competenţei). . ale căror plafoane le depăşeşte competenţa. • Comitetul de credite (sucursale.analizează şi aprobă salicitările de credite în limita plafoanelor acordate de centrală. negocierea. . . inclusiv instrumentarea dosarului de credit. existând o mai mare departamentare a funcţiilor şi anume: analizarea şi revizuirea creditului. încasarea împrumutului. . De asemenea. Prin urmare. creându-se posibilitatea asigurării stabilităţii preţurilor. turism.acordă asistenţă tehnică şi de specialitate pentru evaluarea garanţiilor. La o unitate mare. agenţii) Atribuţiunile principale ale respectivului serviciu constau în analizarea dosarelor solicitanţilor de credite.1. în funcţie de mărimea acesteia. . instrumentarea dosarului.revizuieşte şi propune măsuri pentru creditele restante.analizează dosarele de credite întocmite de unităţile subordonate pentru creditele ale căror valori intră în competenţa de aprobare a centralei şi apoi le transmite Comitetului de credite spre aprobare. negocierea cu clienţii. creditul. • Serviciul de credite (sucursale. * Conţinutul capitolului: 3. . • Departamentul de credite (centrală) • Comitetul de risc (centrală) 124 . Acest departament este compartimentul de lucru al centralei şi are următoarele atribuţiuni: .eloborează norme de creditare în conformitate cu legislaţia în vigoare.analizează şi trimite spre aprobare centralei băncii. creditele mari. de exemplu.Este bine cunoscut faptul că dimensiunile cererii şi ofertei de mărfuri pot fi reglate şi prin creditarea consumului pe de o parte şi a stocurilor pe de altă parte.participă la elaborarea politicii de creditere a băncii. la multiplicarea monedei scripturale. etc. Alte bănci au la dispoziţie specialişti de credite pe ramuri de activitate: industrie. serviciul mai are misiunea de a revizui creditele acordate şi de a încasa împrumuturile la timp. ORGANIZAREA ACTIVITĂŢII DE CREDITARE Activitatea de creditare diferă de la o unitate bancară la alta. revizuirea periodică a dosarului de credit şi încasarea.efectuează expertize la evaluările garanţiilor prezentate de clienţi. comerţ. capacitatea de rambursare a acestora. contactul cu clientul. ofiţerul de credite se specializează în consultare. prin însăşi natura lui contribuie la creşterea vitezei de rotaţie a banilor. la rularea permanentă a fondurilor. La o unitate mică. . agenţii) Acest comitet are în componenţa sa conducerea unităţii plus şeful serviciului (biroului ) de credite şi are următoarele atribuţii: . ofiţerul de credite execută toată munca în detaliu: acordarea creditului.

debitor şi . al cedării sau acordării şi restituirii sau rambursării. poate să apară o cantitate de mărfuri în loc de o sumă de bani. În acest caz întâlnim fenomenul de vânzare pe credit (credit comercial) când bunurile înlocuiesc sume de bani în momentul acordării sau rambursării creditului. cuvântul “credit” este de origine latină şi provine de la “creditum – creditare” şi înseamnă “a crede” sau “a avea încredere”. în urma unei înţelegeri apărute între creditor (vănzător. b) Creditul bancar. Raporturile de credit sunt considerabile în dimensiunile lor şi multiple în varietatea lor într-o economie de piaţă. care are interesul să-şi vândă marfa) şi debitor (cumpărător.asigurarea unui audit periodic al tuturor unităţilor din teritoriu. Al doilea comitet de risc este alcătuit din ofiţeri de credite – experţi şi din specialişti din afara direcţiei de credite. Primul comitet are în componenţa sa pe preşedintele băncii şi directorii din Comitetul de direcţie care. . Acest comitet se întruneşte zilnic şi are următoarele atribuţiuni: . .promisiunea de rambursare.un comitet de risc al ofiţerilor de credite. numai cedarea şi restituirea unei sume de bani constituie o operaţiune de credit.dobânda → preţul creditului. are sarcina de a analiza şi aproba propunerile Comitetului de risc al ofiţerilor. În general.subiecţii raportului de credit: .scadenţa → momentul rambursării creditului. se cnsideră necesar existenţa a două comitete de risc: . statului. care se acordă sub formă bancară. clasificare. Prin urmare. este obligatoriu ca unul din subiecţii raportului de credit să fie o bancă (fie în calitate de debitor → este creditată de titularii de depozite. Sigur. originea cuvântului scoate în relief un element psihologic care este absolut indispensabil existenţei unei operaţiuni de credit: încrederea. . prezintă următoarele elemente: .1. . care nu dispune de sume băneşti în acel moment) . Creditul. concepte. Într-unul din cele două momente. Creditul. Conform uzanţelor de specialitate. 3.schimbul în timp. În această situaţie. a normelor bancare şi normelor interne.creditor .un comitet de risc al directorilor. fie în calitate de debitor → prin împrumuturile acordate clienţilor săi. sau o executare de lucrări ori o prestare de servicii. altor bănci etc.urmărirea respectării politicii de creditere.creditul reprezintă schimbul unei valori monetare prezente contra unei valori monetare viitoare.Pentru buna desfăşurare a activităţii unei bănci. Noţiuni.1. . . . se cunosc mai multe tipuri de credit: a) Creditul comercial. Acesta se acordă sub formă de marfă. Etimologic.informarea Comitetului de risc al directorilor despre condiţiile generale ale portofoliului de credite şi propunerea (eventual) a unor măsuri care să îmbunătăţească activitatea de creditare.) 125 .

spre exemplu. au în vedere obligaţii directe între debitor şi creditor şi posibil să se desfăşoare în afara băncilor. raporturile de credit se desfăşoară. . banca. Raporturi de credit→ tip I67 debitori creditori Credit comercial cumpărător furnizor (firmă) (firmă) Credit obligatar utilizator subscriitor (firmă sau (persoană fizică instituţie publică) sau firmă) Celelalte tipuri de credite: bancar.Credit ipotecar . pg. poartă numele de credit bancar. Raporturi de credit → tip II68 Debitori (distribuire) – Banca – Creditori (depozitare) . În realitate. Bucureşti. persoane fizice) persoane fizice) .creditul obligatar→ prin emiterea de obligaţiuni. Idem 38.procesul de distribuire a capitalurilor disponibile în care utilizatorii în calitate de debitori. c) 67 68 V. în scopul obţinerii producţiei de marfuri sau circulaţiei unor mărfuri. (firme. pe două planuri: . . 126 . * Conceptul şi trsăturile creditului bancar Operaţiunea prin care împrumutatul(debitorul) ia în stăpânire imediată resurse (bani) în schimbul unei promisiuni (angajament) de rambursare viitoare. de la început şi până la sfârşit.prin vânzări / cumpărări de obligaţiuni. presupun desfăşurarea unor rapoarte de credit complementare prin bănci.procesul de mobilizare a capitalurilor disponibile în situaţia în care creditorul este deţinătorul de disponibilităţi. .prin scontare / rescontare. iar depozitar. Acest raport este în mod necesar prealabil. Creditul unei bănci acordat unei firme este o operaţiune pe bani.acordare de credite pe garanţii de efecte obligatare etc. . ipotecar şi de consum.Credit de consum De asemenea şi în raporturile de tip I pot interveni băncile: .Credit bancar (firme.creditul ipotecar. În continuare.creditul consumativ. însoţite de plata unei dobânzi ce stimulează banca. Dedu . Creditul comercial şi cel obligatar. pentru un timp determinat. 67. . 68. pg. vom prezenta câteva trăsături distincte ale acestor tipuri de credite care le pot asemăna sau le pot deosebi. Didactică şi Pedagogică. Ed. El este pus de bancă la dispoziţia unei firme producătoare sau comerciante sub forma unui capital. în mod obligatoriu.Alte categorii de credite: . 1996.„Gestiune bancară”. recurg în mod necesar la băncile comerciale.

iar relaţiile între bancă şi parteneri se desfăşoară pe terenul valorificării capitalurilor disponibile şi realizarea de profituri. mijlociu. naţională. creditele acordate prin bănci angajează fonduri ce nu aparţin băncii. juridic (forma juridică. Subiectele raportului de credit sunt: . iar obiectul creditului îl constituie banul şi apoi operaţiunea de creditare se numeşte comerţ bancar. vânzarea unei obligaţiuni. acordarea unui împrumut. legăturile juridice cu alte firme). pentru că este pus în situaţia de a nu onora cererile titularilor de depozite din cauza unei exploatări neeficiente a creditelor acordate. Prevenirea riscului. banca este creditorul. capacitatea de rambursare). angajarea creditelor pe baza hârtiilor de valoare. se recurge la o administrare judiciară a depozitelor şi creditelor de către bănci. reprezintă o caracteristică esenţială a creditului. banca este obligată să gestioneze eficient fondurile ce i-au fost puse la dispoziţie. . financiar (situaţia financiară. care poate fi: . Pentru divizarea riscului. . Pentru aceasta. este necesar a se porni de la trăsăturile creditului în general.riscul de imobilizare. Termenul de rambursare constituie o trăsătură specifică a creditului şi are o varietate foarte mare: de la termene foarte scurte (24 ore – termen practicat între bănci pe pieţele monetare) şi până la termene de 30 – 50 ani pentru împrumuturi privind construcţiile de locuinţe. cadrul profesional). în principal sub formă de dobânzi. cunoscându-se întodeauna faptul că.Esenţial în aceste raporturi îl constituie faptul că unul dintre parteneri este banca. banca trebuie să analizeze temeinic debitorul prin prisma cerinţelor respectării raportului de credit sub mai multe aspecte: umane (competenţe. este deci preţul creditului. În vederea conturării trăsăturilor creditului bancar.debitorul. Promisiunea (angajamentul) de rambursare a creditului constituie un element de bază al raportului de credit şi necesar şi în consecinţă se solicită angajarea unei garanţii.creditorul (banca). Termenul de rambursare poate fi: scurt. este evident legată de procedura de garantare a riscului.riscul de rambursare. angajarea unui depozit la altă bancă. Riscul de imobizare apare la deţinătorul de depozite (banca). Ea poate fi negociabilă şi se stabileşte în convenţia de credit. Acordarea creditului.persoană fizică. moralitate). dificultăţilor sectoriale sau deficienţelor debitorului. se poate apela la colaborarea cu alte instituţii de credit. îndatorarea existentă. mobilizarea efectelor (la piaţa monetară prin rescont şi alte operaţiuni). * Tranzacţia. economice (situaţia internaţională.statul. variază de la o bancă la alta şi este puternic influenţată de nivelul inflaţiei. Pentru preîntâmpinarea riscului. . . În raporturile de credit. riscurile probabile pot fi: . Dobânda. Ca urmare. de fiecare dată. întărindu-şi poziţia de creditor prin garanţii personale şi reale. Riscul de rambursare constă în probabilitatea întârzierii plăţii sau a incapacităţii de plată datorată conjuncturii. În ultima perioadă a prins contur sistemul acordării de credite deschise. Creditul se consimte în cadrul unei tranzacţii unice. lung. De regulă. unde împrumuturile 127 .o firma (presoană juridică).

* Importanţa creditului bancar Importanţa şi locul creditului bancar în economia de piaţă sunt date de rolul acestuia. pe care le redistribuie apoi prin acordarea de împrumuturi firmelor (sectoarelor de activitate) care au nevoie de mijloace de finanţare. Practica bancară cunoaşte asemenea fenomene deoarece transferabilitatea permite asigurarea utilizării fluxurilor fireşti de constituire şi utilizare a capacităţilor temporare disponibile. Disponibilităţile băneşti sunt acele surplusuri de capital de circulaţie aflate temporar sub formă inactivă în conturile firmelor deschise la bănci. creditul participă la creşterea gradului de centralizare şi concentrare a capitalului. aceste instrumente prevăd obligaţia fermă a debitorului în legătură cu rambursarea împrumutului. prin creditele acordate firmelor. mai mare sau mai mică. Totodată. Toate aceste disponibilităţi sunt oferite întreprinzătorilor şi astfel creditul are posibilitatea să sporească puterea de acţiune productivă a capitalului. o importanţă deosebită o are creditul. au rolul de a transforma economiile sterile în capitaluri productive. Evident. rezervele de casă ale firmelor păstrate în conturi bancare. Dacă economisirea nu este continuată de o investire. Keynes. într-o economie de piaţă dezvoltată. Într-o societate. De asemenea. După afirmaţiile economistului englez L. băncile. cu toate consecinţele sale. Acordarea creditului (consimţirea tranzacţiei) reprezintă un act de mare importanţă. Prin transferul instrumentului de credit se realizează cesiunea de creanţă. a căror forme de prezentare implică aspecte multiple şi diferenţiate. în funcţie de venitul ei şi de comportamentul său economic. instrumente de credit. respectiv dreptul băncii de a încasa suma înscrisă în instrumentul de creditare. respectiv dreptul băncii de a i se plăti suma angajată (creditul + dobânda). iar I = investiţiile. îndeplineşte în primul rând o funcţie distribuitivă prin faptul că mobilizează resurse băneşti disponibile la un moment dat într-o economie. Cărţile de credit sunt modalităţile cele mai răspândite pentru această formă. poate fi un factor dezechilibrant şi economia este condusă spre recesiune. favorizează orientarea rapidă a investiţiilor spre ramurile (firmele) cu activităţile cele mai eficiente. Creditul. orice persoană poate economisi o anumită sumă de bani. sumele de bani economisite de persoanele fizice (populaţie) pentru diverse scopuri depuse la diferite bănci.efective apar la intervale liber alese de debitor. în marea lor majoritate. * Consemnarea şi transferabilitatea Acordurile de credit sunt consemnate prin înscrisuri. operativitatea asigurată în procurarea de noi capitaluri dă posibilitatea existenţei unei elasticităţi mai mari în economie (pe ansamblu). în vederea căruia banca trebuie să-şi asigure o bună informare şi documentare pentru prevenirea riscului. etc. În procesul transformării economiilor în investiţii. prin funcţia sa distribuitivă. prin funcţiile pe care le îndeplineşte. precum şi veniturile accesorii. Prin urmare. contribuind la adaptarea la cerinţele pieţei interne şi externe şi la o creştere a eficienţei marginale a capitalului. unde S = economiile. Nu 128 . punând în mişcare forţele economice latente şi contribuind în felul acesta la creşterea avuţiei reale a societăţii. ecuaţia fundamentală în realizarea echilibrului macroeconomic este S = I.M.

se poate folosi instrumentul pentru creditare – warant – care oferă proprietarului mărfurilor respective posibilitatea obţinerii cu anticipaţie. etc. creditul în acest fel jucând rolul de diminuare a investiţiilor păguboase. care prezintă bunele intenţii şi garanţia sumelor primite. adică biletele de bancă. Deci. acolo unde este cazul. Creditul stimulează şi promovează relaţiile economice internaţionale. la multiplicarea monedei scripturale. tehnicile noi şi instrumentele de plată oferite de existenţa creditului fac faţă în cele mai bune condiţii creşterii exponenţiale a volumului tranzacţiilor economice. băncile procedează la verificarea modului cum se utilizează acesta de către întreprinzător. Spre exemplu. Toate acestea au contribuit la reducerea cheltuielilor cu circulaţia banilor. Important este faptul că pe cât de util şi avantajos este creditul ca verigă indispensabilă în mecanismul de funcţionare a economiei. Creditul. Prin oferirea accesului la credite al oricărui întreprinzător. adică o cerere neacoperită de mărfuri şi deci o creştere exagerată a preţurilor. nerentabile. cu predilecţie pentru impulsionarea exportului şi pentru derularea normală a operaţiunilor de export-import. creditul are o prezenţă indispensabilă şi în viaţa populaţiei oricărei ţări civilizate (creditul consumativ. de asemenea. de pildă) şi dacă ar fi aduse pe piaţă numai în momentul recoltării lor. În al doilea rând. creditul ipotecar. 129 . creditul contribuie astfel la promovarea firmelor de dimensiuni mici. mai ales în comerţul exterior. la rularea permanentă a fondurilor. prin însăşi natura lui contribuie la creşterea vitezei de rotaţie a banilor. astfel sterile. pe atât de periculos şi dezavantajos devine în momentul neutilizării lui în conformitate cu cerinţele sale şi ale echilibrului economic general.).orice persoană poate avea calităţile unui întreprinzător şi de aceea nu-şi asumă riscurile acestuia. prin diferitele sale forme. cecul) care au dus la diminuarea folosirii numerarului şi la creşterea în mari proporţii a monedei scripturale. care poate fi urmată de o situaţie inversă. Pentru aceasta. iar dacă le are. După acordarea creditului. el contribuie prin reglarea ratei dobânzii. a contravalorii acestora. oferta poate fi disproporţionat de mare în raport cu cererea şi vom asista la o scădere spectaculoasă a preţurilor. cel puţin parţial. În vederea evitării unor astfel de fluctuaţii generatoare de risipă şi perturbatoare ale echilibrului economic. multiple alte instrumente şi tehnici de plată (viramentul. creditul îndeplineşte şi o funcţie de emisiune monetară. prin intermediul unor solide instituţii de credit s-au creat alături de aceasta. Prin finanţarea consumului şi prin crearea unor instrumente şi tehnici. creându-se posibilitatea asigurării stabilităţii preţurilor. nu şi le poate valorifica din cauza lipsei de capital. Dimensiunile cererii şi ofertei de mărfuri pot fi reglate şi prin creditarea consumului pe de o parte şi a stocurilor pe de altă parte. prin care economiile. la stăvilirea fenomenului inflaţionist. După ce. prin intervenţia ideii de credit s-a ajuns la moneda fiduciară. Deoarece creditul se acordă în schimbul plăţii unei dobânzi. ceea ce favorizează concurenţa. se transformă în investiţii. În cele din urmă mai trebuie subliniat rolul creditului în finanţarea deficitului bugetar al statului. adesea promotoare ale inovaţiei. sub forma creditului public. creditul este un factor important al creşterii economice. unele mărfuri au caracter sezonier (cerealele. cu efectele sale pozitive asupra echilibrului economic. creditul este cel care pune la dispoziţia întreprinzătorului capitalul necesar.

Utilizarea creditului pentru finanţarea unor activităţi economice insuficient fundamentate poate duce la dezechilibrul structural în economie. legal. inflaţia.condiţii de ordin juridic.condiţiile de ordin psihologic se referă atât la încrederea ca suport hotărâtor al creditului. nivel de cultură şi civilizaţie. o creştere a capitalului fictiv care poate să conducă la crahuri financiare. cu consecinţe dintre cele mai grave pentru economie. al populaţiei în ansamblul ei. de asemenea. care se pot grupa în 5 mari categorii : . situaţia pieţei de mărfuri. Supercreditarea poate duce la grave dezechilibre economice. etc. cât şi la comportamentul firmelor. . ceea ce determină statul să intervină pe linia dezvoltării acestor condiţii. astfel încât să crească încrederea firmelor şi să limiteze riscurile.condiţiile de ordin economic au în vedere situaţia de ansamblu a economiei naţionale. a unor legi care să reglementeze cu precizie. manifestându-şi la maximum avantajele şi diminuându-şi la minimum dezavantajele.. accesul la ele. bine concepute. pentru viaţa socială şi politică a unei ţări.condiţii de ordin instituţional. fără o perspectivă clară. De asemenea. climatul social caracterizat prin convulsii sociale. este important să se ştie situaţia resurselor existente în economie la dispoziţia firmelor. cât şi solicitarea de credite sau acordarea lor.condiţiile de ordin social-politic privesc cadrul general de stabilitate şi linişte socială. o politică economică oscilantă sau operaţiuni şi atitudini nesigure. de atitudinile acesteia în raport cu libera iniţiativă. structura economiei naţionale. neluarea în calcul a acestora poate provoca prăbuşirea în lanţ a sistemului bancar. de piaţă. determinată de iluzia că prin sine însuşi creditul reprezintă avuţie. în special pentru bănci. fără echivoc. Pentru ca rolul de “motor” al creditului în desfăşurarea mecanismului economic să fie efectiv şi eficient. dar şi în exercitarea controlului asupra modului cum sunt respectate aceste sarcini. profesiunea şi poziţia socială a fiecăruia. spre tezaurizare sau investiţii. Evident. Trebuie ţinut cont de înclinaţiile populaţiei spre economisire sau consum. . de regimul politic existent şi atitudinea factorilor de decizie la nivel macroeconomic faţă de libera iniţiativă. perspectivele ei şi conjunctura econommică pe plan intern şi internaţional existentă la un moment dat. este necesară întrunirea mai multor condiţii obiective şi subiective. Trebuie reţinute. al întreprinzătorilor. Folosirea abuzivă a creditului poate stimula o exacerbare a operaţiunilor speculative. Acestea obligă la existenţa unui sistem de instituţii şi organisme solide. procedurile de coerciţiune faţă de debitorii recalcitranţi. un regim politic şubred. Acestea se referă la existenţa unui cadru juridic. . infrastructural. afectează elementul esenţial al creditului : încrederea. În această perioadă. 130 . măsurile de protecţie acordate contractelor încheiate între creditor şi debitor.Pericolul cel mai mare îl reprezintă folosirea lui abuzivă.. educaţie. cu sarcini precise în efectuarea operaţiunilor de credit. Toate acestea descurajează atât economisirea prin intermediul instituţiilor specializate. Cunoaşterea şi luarea în consideraţie a unor asemenea condiţii au o importanţă covârşitoare pentru România aflată în finalul tranziţiei la economia de piaţă. la disproporţii între ramurile şi sectoarele ei de activitate. a capitalurilor. . monetare şi generează. contestat. când ia proporţii. problemele riscului presupuse de utilizarea creditului. religie. etc. care bineînţeles sunt legate de tradiţie. ele există într-o măsură mai mică.

care poate fi neînsemnat în raport cu cifra de afaceri şi constituie mai mult o garanţie faţă de deponenţi. Securitatea se bazează pe buna reputaţie a băncii şi nivelul serviciilor acesteia. de tendinţele acesteia de tezaurizare a biletului de bancă. Ca urmare. Acest capital este constituit din fondurile pe care persoanele fizice (uneori şi cele juridice) le încredinţează băncii sub formă de depozite la vedere sau la termen şi reprezintă principalele fonduri care alimentează operaţiunile de credit ale băncii.2. se imobilizează cu ocazia înfiinţării băncii în clădiri. mărirea capitalului băncii pe o astfel de cale.depozite la termen. Băncile. volumul depozitelor la bănci. * Resursele atrase Capitalul împrumutat. pentru a fi uşor transformate în lichidităţi. nu ar duce la creşterea în mod vizibil a posibilităţilor ei de acţiune. . reducându-se apoi suma de distribuit sub forma dividendelor.depozite la vedere. prin acordarea de dobânzi ridicate la operaţiunile lor. Capitalul acesta. 131 . o bancă posedă un capital propriu. Resursele de creditare * Resursele proprii Aceste resurse sunt constituite din capitalul subscris de acţionarii băncii respective şi din beneficiile (profiturile) distribuite şi înglobate în diferite fonduri de rezervă sau de risc. mai pot de asemenea. iar remuneraţia fără a fi neglijată. . Rezervele se constituie din prelevările asupra beneficiilor anuale şi reprezintă fondurile de garantare. CEC-ul şi Trezoreria. etc. într-o proporţie diferită. calculatoare. cu o importanţă deosebită : securitatea şi remuneraţia (stimularea).1. ar reprezenta principala activitate de atragere de resurse. Aceştia au un rol deosebit în atragerea clientelei.astfel încât sistemul de credite să devină un factor propulsor pentru viitoarea economie de piaţă concurenţială românească. Volumul depozitelor bancare este condiţionat în multe cazuri de concurenţa mai mult sau mai puţin ascuţită pe care o fac băncilor. după opinia noastră. Aceste rezerve se folosesc în operaţiuni sigure în scopul evitării riscurilor. 3. Ca orice firmă. maşini de calcul. vine după aceea. Practica bancară cunoaşte (în principal) trei categorii de depozite : . De asemenea. Prin emiterea de obligaţiuni se sporesc sarcinile de plăţi anuale.depozite cu preaviz. prin achitarea dobânzilor aferente. să crească fondurile prin emiterea de obligaţiuni în public. Moneda scripturală (depozitul bancar) în circulaţie – depinde de atitudinea populaţiei. materiale. mai este determinat de încă doi factori. deoarece această activitate procură băncii marfa de care are nevoie în comerţul pe care-l desfăşoară – adică banul. Menţinerea şi creşterea pe o perioadă cât mai lungă a volumului acestor depozite. de tendinţa firmelor şi a persoanelor fizice de a utiliza în tranzacţii curente biletul băncii centrale.

etc. Pentru anumite sume mai mari.N. Caracteristica de bază a creditelor pe termen scurt (credite acordate firmelor de 132 .). El se bazează pe încrederea inspirată de bancă şi pe o serie de elemente ponderabile şi neponderabile şi anume : reputaţia. . Prin aceste credite înţelegem operaţiunile de împrumut de sume de bani. o constituie rambursarea la timp a acestora. Depozitele la termen (scadenţă) sunt constituite pe perioade fixe.) pentru refinanţare.3. Depozitele cu preaviz sunt mai puţin utilizate. uneori. În vederea mobilizării fondurilor pe care o bancă le are imobilizate în operaţiunile de scont. banca solicită deponenţilor un preaviz de cel puţin 2 ore. oricare ar fi natura depozitelor. calitatea operaţiunilor. o lună. O bancă. nivelul serviciilor prestate. pornind de la o lună. înaintea scadenţei efectelor comerciale. depozit depozit la termen cu preaviz < %dobândă. O altă sursă atrasă o constituie Reescontul la Banca Centrală (B. în funcţie de convenţia încheiată. Fondurile pot fi retrase de depunători cu condiţia să avertizeze banca cu un anumit timp înainte. reprezintă alte surse atrase ale băncii şi sunt constituite din soldurile existente şi pe care titularii le lasă neîntrebuinţate. Depunătorii pot retrage fondurile când doresc. adică : %dobândă. reescontul reprezintă negocierea la o altă bancă a efectelor de comerţ pe care le-a scontat deja clienţilor săi. pentru a putea acorda credite în continuare.credite pe termen scurt . pe o perioadă ce nu depăşeşte 1 an (12 luni).credite pe termen mediu .N. băncile recurg la reescontul Băncii Centrale sau la alte bănci. Creditele pe termen scurt. Categoriile de credite În funcţie de perioada de acordare.R. Pentru o bancă. natura afacerilor. deoarece băncile nu ţin fondurile constituite nefructificate. la 1-5 ani. Problema vitală.Depozitele la vedere reprezintă cea mai mare parte a fondurilor depuse la bănci. distingem trei categorii de credite : . cu scopul obţinerii disponibilităţilor de care are nevoie.1. apelează la Banca Centrală (B. 5. fixat în momentul constituirii depozitului. Motivul preavizului fiind uşor de înţeles. şi care dă semnăturii băncii o valoare ridicată comparativ cu alte bănci. pentru o perioadă mai mare sau mai mică de timp şi pe care banca le foloseşte pe durata existenţei lor.R. 10 zile. Dobânzile bonificate de bănci depunătorilor de fonduri depind de piaţa banilor şi de natura depozitului. procentul de dobândă depinde de natura depozitului. după “consumarea” resurselor proprii. care se pune în acest caz. Evident. . Aceasta se explică prin faptul că banca trebuie să ştie cât timp dispune de aceste fonduri în vederea fructificării lor. Creditul băncii – goodwill – reprezintă un acord moral de o importanţă deosebită.credite pe termen lung. Soldurile creditoare ale conturilor curente. 3. depozit la vedere < %dobândă.

creditele bancare acordate după debitorul băncii .Creditele acordate persoanelor fizice . Creditul care se acordă de o bancă. trebuie să fie pe o durată relativ scurtă. o dată cu plăţile cuvenite pentru dobânzi se rambursează o parte din “principal”. .Creditele acordate altor bănci . spre exemplu. Creditele pe termen mijlociu şi lung implică adesea rambursarea eşalonată. Ele se acordă pentru activităţi de import-export.creditele în funcţie de calitatea lor. comerciale sau credite de consum) o reprezintă rambursarea integrală la scadenţă. în tranşe lunare sau trimestriale. siguranţa rambursării creditului este invers proporţională cu durata acestuia. conform convenţiei de credite. trimestriale. la care se adaugă dobânda cuvenită pentru perioada respectivă (d) : R = P + d. fie la scadenţă.producţie. În Franţa. durata creditului merge de la o lună la trei luni şi. mai întâi datorită originii fondurilor pe care banca le întrebuinţează (care provin din resursele menţionate mai sus). Tipul acesta de credite se acordă de băncile specializate pe aceste feluri de operaţii. Aceste credite reprezintă împrumuturile a căror durată de rambursare depăşeşte 5 ani. Banca este obligată să se asigure că rambursarea se face cu certitudine la scadenţă. pentru creditele acordate sectorului agricol. Suma care se rambursează (R) este compusă în cele din urmă din două componente : principal (P). în mod excepţional. adică o parte din creditul acordat. de obicei. fapt ce înseamnă că. pentru construcţiile de locuinţe (de exemplu). Creditele bancare după debitorul băncii Acestea sunt : . Ele se acordă pentru bunurile cu durată de folosinţă îndelungată.). De exemplu. pentru investiţiile pe termen lung.creditele acordate în funcţie de destinaţie . Creditele pe termen mijlociu. Dobânda pentru creditele pe termen scurt variază şi în funcţie de destinaţia creditului şi se plăteşte de către beneficiarul creditului. Literatura de specialitate mai cunoaşte şi alte clasificări ale creditelor şi anume: . pe baza unor contracte ferme în acest sens. . etc. rezerva minimă obligatorie de la BNR trebuie să fie minim 30 % din media soldurilor conturilor de disponibilităţi ale clienţilor. de obicei. În acest caz. La aceste tranşe se calculează şi dobânda sumei mai mari. deoarece în caz contrar sunt afectate propriile angajamente ce şi le-a luat faţă de cei care au adus fondurile spre păstrare. . Creditele pe termen lung. fie trimestrial. calculată de-a lungul zilelor lucrătoare ale unei luni. fie lunar. pentru activităţile de investiţii (a căror eficienţă trebuie să fie deosebită). Acestea sunt împrumuturi a căror rambursare are loc între 1 an şi 5 ani. 133 . apoi. dobânda este mai mare decât în cazul împrumuturilor pe termen scurt. pe parcurs. până la nouă luni. Rambursarea se produce. Creditul pe termen scurt este forma curentă a creditului la bancă întrucât convine în mai mare măsură exigenţelor de lichidităţi cerute băncilor de către autorităţile monetare. la termenele stabilite (lunare. .Creditele acordate persoanelor juridice (firmelor) .

Acest tip de credit aduce venituri băncii din dobânzile percepute şi din comisionul iniţial plătit de debitor la acordarea acestui credit (la aprobarea dosarului de creditare). Dobânda percepută este egală cu cea a pieţei şi se plăteşte. băncile comerciale sunt puternic concurate de companiile financiare aflate în proprietatea marilor companii constructoare de automobile. iar nivelul dobânzii este uniformizat de-a lungul perioadei de creditare (stabilită în funcţie de obiectul creditării). Deoarece dobânda percepută pentru aceste bilete reprezintă un venit garantat băncii. oscilează. taxele şcolare. banca are un rol activ în sprijinirea clienţilor săi. Ipoteca reprezintă un contract imobiliar şi se naşte în convenţia dintre părţi potrivit formelor prevăzute de lege şi care produce obligaţii numai în sarcina celui ce o constituie. garanţia sa morală) influenţează mai puţin (sau deloc) nivelul ratei dobânzii şi mai mult însuşi procesul de acordare sau neacordare a creditului. Creditele acordate persoanelor juridice (firmelor).credite pentru construcţii de locuinţe. Termenul de rambursare a creditului. Ele se acordă studenţilor pentru întreţinere pe perioada studiilor şi ar trebui să acopere. în vederea asigurării unui personal tânăr şi bine pregătit. parţial sau total..creditele pentru cumpărări de automobile. Calitatea debitorului (în primul rând. În acest caz. Acest tip de creditare a prins contur datorită uşurinţei folosirii instrumentelor de plată. Aceste tipuri de credite. Creditele acordate persoanelor fizice sunt mai ales creditele de consum care se pot acorda pe termene diferite (de la foarte scurt la lung). de regulă. . sunt cumpărate de către bănci de la vânzătorii de automobile în pachete de valori mari.creditele pentru studii. Între formele acestui tip de credit amintim : . Dacă există posibilitatea rambursării creditului într-un interval de timp mai lung. în aşa fel încât debitele nu apar decât în rare cazuri. Aceste credite nu sunt rentabile pentru bănci şi pentru aceasta au o pondere mică în portofoliul de creditare. În vederea stimulării vânzării unei mărci de automobile. între 2 şi 5 ani. Realitatea a demonstrat că majoritatea clienţilor alimentează periodic conturile. În acest caz se are în vedere existenţa unei garanţii certe. În ţările unde economia de piaţă este dezvoltată. aceste companii procedează la încasarea unei dobânzi derizorii şi au ajuns să acapareze cea mai mare parte a acestei pieţe. pe termen lung cu garanţii ipotecare. banca procedează la stabilirea unui plafon debitor (în funcţie de bonitatea fiecărui client) până la care se onorează plăţile făcute prin cartea de credit.Creditele acordate statului. În această situaţie. În raporturile sale cu firmele. garanţia acestui tip de credite îl reprezintă automobilul însuşi.linii de credit pentru cărţile de credit. în vederea desfăşurării unei activităţi profitabile prin păstrarea şi fructificarea 134 . iar pentru soldul debitor chiar în cadrul plafonului. atunci debitorul este obligat să suporte nişte penalităţi (dobânzi majorate). se percep dobânzi foarte ridicate. lunar sau la scadenţă. . Acest tip de credite se acordă de bănci pentru activităţile viitoare. în general. s-a simţit nevoia introducerii unei tarifări explicite a serviciilor efectuate de bancă pentru clienţi. iar ratele de dobândă sunt relativ reduse. chiar dacă nu există disponibil în cont. . în general.

Pe de o parte. Creditul acordat în cont curent se face în urma unei cereri aprobate de către bancă. şi nivelul dobânzii mai ridicat. permiţând băncii să acopere necesităţile unor firme prin însăşi redistribuirea depozitelor lor în cont curent constituite de alte firme. dar stabilit. aprobat de bancă. se poate vorbi de următoarele tipuri de credite ce se acordă prin bănci firmelor pe bază de contract de creditare : . o reprezintă linia de credit confirmată. aceste fonduri de rulment vor fi creditate de către bancă. Această modalitate de creditare presupune.natura activităţii desfăşurate de aceasta .avansurile în cont curent sau credite de casă/trezorerie. în caz contrar. Asemenea credite nu au termene de rambursare. cât şi prin creditarea activităţilor ce le poate desfăşura : de producţie. în limita unui plafon stabilit. în care posibilitatea de acordare a creditului se menţine pentru o perioadă stabilită în contract. fondurile care i-au servit la constituirea firmei şi care sunt mobilizate în cursul exploatării. fondurile de rulment care sunt fără încetare absorbite şi reînnoite prin mecanismele cumpărărilor şi vânzărilor. 135 . Ele au rolul de a satisface necesităţile curente legate de costurile de producţie cu caracter imprevizibil şi greu de localizat. a unui comision. Creditele acordate de bancă. prestări servicii. În realitate. fără a fi necesare înscrisuri la fiecare angajament. întrucât banca poate cere oricând acoperirea debitului. în vederea reînnoirii lor şi aducerii la nivelul necesar. fie efectuarea creditării prin cont curent. O altă caracteristică a acestor credite o constituie şi faptul că acestea. iar pentru firmă un mijloc de păstrare a solvabilităţii.Sistemul de acordare general este linia de credit. trebuie să satisfacă numai nevoile temporare ale afacerilor. în general. capitalul unei firme se împarte în două părţi : pe de o parte.poziţia firmei pe piaţă . să suplinească insuficienţa temporară a capitalului lichid al firmelor. De aceea. Acordarea acestor credite. în mod obişnuit utilizarea suplimentară pentru remunerarea băncii. De aici. O formă mai favorabilă firmei. ar degenera într-o simplă vărsare de fonduri. În mod normal. nu au posibilitatea de recreditare. când acestea sunt insuficiente şi nu mai fac faţă cheltuielilor productive. în corelaţie cu dobânda de piaţă şi. neavând la bază înscrisuri. Ea permite accesul debitorului (clientului) la sume a căror valoare să se înscrie într-un anumit plafon maxim. de regulă. aceste credite nu sunt garantate formal. pe baza unui acord scris. comercializare. existenţa permanentă a depozitelor compensatorii înseamnă pentru bancă o reducere a resurselor utilizate. realizarea unor investiţii productive sau gospodăreşti. între care amintim : . funcţia acestor depozite decurge din faptul că firmele îşi păstrează toate disponibilităţile în conturile de la bancă. Acestea se bazează pe raporturile de credit întemeiate pe o deplină cunoaştere a activităţii firmei. . pentru că. în condiţiile căreia se stabileşte limita maximă a creditului acordat în acest cadru.economiilor băneşti în cont. iar pe de altă parte. iar pe de altă parte. de regulă se întemeiază pe depozite compensatorii. fie prin deschiderea unui cont separat de împrumut. . această linie de credit conferă firmei un credit provizoriu. Într-o formă primară. Mărimea plafonului depinde de mai mulţi factori. În etapa actuală. în obiecte care să reprezinte o garanţie veridică. comerţ exterior. bazându-se pe principalele resurse ale băncii. în general.

. Între acestea. pot fi caracterizate. Modalitatea efectivă de creditare o reprezintă creditele de risc. După cum se cunoaşte. credite pe termen scurt (până la 12 luni) şi se acordă firmelor pentru desfăşurarea activităţii curente. strâns legate de necesităţile activităţii de producţie. 136 . ele pot fi caracterizate ca explicite. este documentul utilizat pentru obţinerea şi garantarea creditului şi poate fi folosit ca un efect de comerţ. warantul este documentul prin care se atestă existenţa mărfurilor într-un depozit general. Creditele productive pentru activitatea curentă sunt. creditele de producţie sezonieră sunt cunoscute sub denumirea de credite de campanie. ipotecă) şi sunt acordate în scopul sprijinirii efortului firmelor. O altă serie de credite bancare. în general. . etc. pe recipisa warant. fiind din acest punct de vedere asimilat cambiei şi de asemeni. Creditul se acoperă pe o perioadă stabilită. efecte de comerţ. datorită scăderii preţurilor. De aici. producţia de conserve. Prin warant se asigură garanţia creditorului asupra mărfurilor şi posibilitatea recuperării creditului acordat. de exemplu. Astfel. exemplificate până aici. Warantul deci. creditele acordate persoanelor juridice. necesită în faţa băncii. Astfel. → pentru investiţii. creditele se împart în : → productive : → pentru activitatea curentă. creditele de casă mobilizate şi îndeosebi creditele pe documente warant. asigură firmelor un flux de capital circulant. de care pot beneficia firmele. Creditele acordate în funcţie de destinaţie. jucării. permite mobilizarea lui. de a dispune ca atare asupra mărfurilor gajate. Creditele productive deţin ponderea cea mai însemnată în perioada actuală. dobânda calculată achitându-se lunar. creditele explicite pot fi în ansamblul lor considerate drept credite pentru stocuri. o motivare clară şi condiţionare a utilizării lor şi adesea garantate. Acest document permite transferarea proprietăţii prin menţiuni făcute pe o parte a documentului respectiv.Prin urmare. fără a se motiva utilizarea lui.creditele speciale servesc pentru finanţarea subscrierii de titluri de credit şi pentru finanţarea agenţilor la bursă. → consumative. Ele sunt menite să asigure resursele necesare în cazul singularităţii ciclului aprovizionare – producţie – vânzări. după modul lor de angajare şi folosinţă. Astfel de credite cuprind toată gama creditelor (pe gaj de mărfuri. care este folosit de aceasta potrivit necesităţilor sale şi liberului său arbitru. asigurându-se o marjă în favoarea băncii. profitul creditului este diminuat în funcţie de valoarea garanţiei. Asemenea credite sunt garantate cu mărfurile aflate în procesul de producţie sau circulaţie. În funcţie de destinaţia lor. blănuri. extrem. Astfel. prin menţiunea făcută pe warant se transmite creanţa constituită prin gajarea mărfii şi dreptul. prin aspectul lor general ca implicite. iar rambursarea se face integral la scadenţă. posibilitatea băncii să recurgă la recreditare.rezultatul investigaţiilor efectuate de către inspectorii băncii la firmele respective. Uneori. . Warantul permite recursul cambial.

Rambursarea se face conform contractului de credit. lung. Această categorie cuprinde : . mijlociu. Derularea lor se face în conformitate cu prevederile înscrise în contractul de credit.1. Garanţia materială pentru acest tip de credit este însăşi investiţia plus alte obiecte aparţinând firmei. etc.credite neperformante la scadenţă. ipotecă. iar debitorii şi-au achitat la momentul potrivit toate datoriile faţă de bancă.credite performante . condiţia necesară pe care trebuie să o îndeplinească creditul pentru a fi considerat credit performant este ca toate tranşele de rambursare a creditului (inclusiv dobânda) să fie achitate la zi. cu plata lunară a dobânzii. a căror durată de rambursare nu este expirată. Creditele acordate în funcţie de calitatea lor. în lei şi în valută. scrisoare de garanţie). străin. Principii ale activităţii de creditare Activitatea de acordare a creditelor se bazează pe următoarele principii generale: Atât activitatea de angajare şi acordarea creditelor (sub toate aspectele sale) cât şi activitatea de asumare a unor riscuri. de stat. mixt. În situaţiile când debitorul nu-şi achită la timp obligaţiile. asigură distribuirea zilnică a extraselor de cont bancare ale clienţilor. termen scurt.). anume acela de consultant financiar al întreprinzătorului. Creditele consumative sunt creditele pe termen scurt sau mijlociu (cel mult). de credite restante. feluri de capital al firmelor: privat. Creditele performante sunt pentru o bancă acea categorie de credite în curs de execuţie. sau al persoanelor fizice etc. Pentru aceasta. în general. de construcţie şi de exploatare. este necesar ca evidenţa contabilă să fie structurată pe un sistem de conturi corespunzător. etc. Banca va face controale în toate fazele : de proiectare. Contabilitatea externă. Pentru creditele pe termen mijlociu şi lung.Creditele productive pentru investiţii se acordă pe termen mijlociu şi lung şi sunt destinate construirii de locuinţe. iar dobânda corespunzătoare acestora fiind majorată. . 3. condusă şi organizată cu ajutorul calculatorului. banca fie că urmăreşte debitorul în instanţă pentru valorificarea garanţiilor materiale (gaj. se bazează pe resursele proprii şi atrase ale băncii. iar dobânda percepută este cea înscrisă în contract şi se poate modifica în funcţie de dobânda pieţei şi de rata inflaţiei. Pentru lichidarea acestui tip de credit. Pentru aceste credite. Astfel de credite au un coeficient mare de risc şi presupun calcule de actualizare. creditul rămas se trece într-un cont separat. în tranşe (de preferat regresive). Creditele nerambursate la scadenţă sunt acele credite neachitate la termenele stabilite prin contractul de credit. precum şi de eficienţă a investiţiilor. banca joacă un rol deosebit. pe următoarele categorii: feluri de valute. acordate persoanelor fizice şi sunt destinate acoperirii costului bunurilor şi serviciilor de care beneficiază prin reţeaua de comercializare şi servicii sau pentru recreditarea creanţelor în acest scop. construirii de hale industriale. prelungeşte contractul de credit (în schimbul unor noi garanţii : contracte de export. fie în urma unui contract cu debitorul . de credite şi disponibilităţi deschise diferenţiat. balanţa soldurilor 137 .4.

între care un loc deosebit trebuie să-l ocupe garanţiile materiale reale oferite de client.2. asociaţiile familiale. persoanele fizice (autorizate independent) etc. bazate pe propria lor activitate.contabilă. .obiectul nu se înscrie în paramentri de eficienţă economică. conturi pe care le au în administrare.clientul nu are suficiente disponibilităţi în conturile sale pentru achitarea la termen şi în cuantumul prevăzut..) sau la acţionarea în justiţie în vederea recuperării creanţelor deţinute asupra clienţilor. când se constată una din următoarele situaţii: . . va fi treptat pe măsura posibilităţilor. regiile autonome. scrisori de garanţie etc. pot fi finanţate din credite în scopul completării resurselor proprii în vederea realizării activităţiilor propuse conform normelor legale. faţă de bancă.se poate trece la executarea garanţiilor reale (ipotecă. dacă se ţine seama de gradul de incertitudine ridicat.încadrarea în strategia generală a băncii. . Aceasta vizează atât menţinerea pe linia politicii monetare a BNR cât şi obţinerea unui profit cât mai mare. Datorită tendinţei generale de descentralizare a activităţii economice.una din declaraţiile pe linie financiar . se va urmării corelarea directă. precum şi pe garanţiile bugetare. Elemente de analiză care vor sta în toate cazurile la baza asumării de către bancă a unor angajamente sunt următoarele: . 3. . firmele în general. . ACORDAREA PROPRIU-ZISĂ A CREDITELOR Societăţile comerciale (indiferent de provenienţa capitalului). se va dovedi falsă .conturilor clienţilor şi balanţa rulajelor conturilor clienţilor în formă stabilită de comun acord cu Direcţia Clientelă. generală a posibilităţilor de refinanţare existente în momentul respectiv. pentru şi în numele clientului. evitarea riscului. trebuie să asigure alocarea unor sume importante pentru constituirea de provizioane specifice de risc. . în numele clienţilor săi. Etapele care trebuie parcurse în acordarea creditelor sunt: Prima etapă 138 .activitatea de asumare de angajamente şi de derulare a operaţiunilor de creditere.derularea operaţiunilor legate de angajamente asumate de bancă. descentralizată în sensul aprecierii serviciilor de clientelă din punct de vedere al localizării teritoriale. datorită faptului că uneori majoritatea clienţilor sunt noi. în funcţie de necesitatea de analiză şi control şi evidenţă ale acestora în materie de disponibilităţi şi credite existente în conturile clienţilor. se va urmării deschiderea de sucursale în toate marile centre industriale. de organizare contabilă sau de orice altă natură solicitată de bancă. precum şi de necesitatea acoperirii angajamentelor asumate în conformitate cu practica bancară internaţională.in toate cazurile. . gestionarea cât mai eficientă a resurselor băncii. a obligaţiilor ce-i revin. gajuri.se va acorda o atenţie sporită categoriilor de garanţii ce vor putea fi obţinute în acoperirea angajamentelor asumate.

Documentul de înregistrare la Registrul Comerţului. respectiv pe perioada de la data asumării angajamentului economic şi până la expirarea valabilităţii acestuia. În această primă fază nu sunt necesare completarea unor documente (acte). aprobarea Consiliului de administraţie al societăţii cu capital integral de stat sau majoritar de stat sau regiei autonome.modificările în legătură cu capitalul social iniţial. . a societăţii. capitalul social.asumarea.contractele de export. Regulament de funcţionare al Consiliului de administraţie. A doua etapă Dacă ofiţerul de credite consideră că sunt îndeplinite condiţiile pentru acordarea unui credit. al necesarului real al acestuia de disponibilităţi. .angajarea legală a creditului la bancă.Contractul de societate şi statutul firmei aprobate prin sentinţă judecătorească. . venituri) şi scopul creditului. De asemenea se mai abordează problema cheltuielilor şi veniturilor preliminare ale întreprinzătorului. prestări sevicii etc. programul respectiv trebuie să se muleze pe scheletul BVC elaborat de organele competente în materie .garanţia materială pe care firma o oferă în mod legal pentru creditul angajat sau pentru asumarea de către bancă a unor angajamente bancare în numele său. care să includă în mod obligatoriu şi studiul de fezabilitate al investiţiei care face obiectul creditului sau scrisorii de garanţie bancară solicitată. 139 . ..orice alte aprobări prevăzute de statut. în legătură cu: . pe perioada de la acordarea creditului şi până la rambursarea lui. creditele de care ar avea nevoie şi alte elemente pentru primele concluzii.textul scrisorii de garanţie bancară pe care trebuie să o emită banca în numele clientului său. . pe ansamblu.Studiul de fezabilitate. axată în principal pe activităţile prevăzute în statut sau autorizaţie.programul de producţie. . în condiţiile legii către Registrul Comerţului şi Monitorul Oficial. ci ofiţerul de credite bancar îşi face numai o imagine globală asuprpa solicitantului. . garanţie bancară). a unui angajament în numele firmei (acreditiv. subscris sau vărsat la zi şi a măsurilor întreprinse pentru aprobarea şi comunicarea modificărilor respective.BVC pe anul în curs şi perioada menţionată.Cererea de acordare a creditului sau emiterea unui angajament cu menţinarea expresă a documentelor anexate la la acesta. atunci ofiţerul de credite doreşte să cunoască starea materială (garanţii. în mod amănunţit. la punctul de mai sus. De asemenea. atunci clientul respectiv trebuie să prezinte la bancă următoarele documente: . care pot avea legătură cu obiectul creditului sau garanţia bancară a se emite. respectiv contractul de societate etc. . . de către bancă. . Dacă solicitantul este o persoană fizică.Ofiţerul de credite (inspectorul băncii) poartă cu solicitantul creditului. import sau orice alt contract de vânzare – cumpărare ce pot face obiectul creditului solicitat de client. o discuţie cu caracter de informare – documentare. sursele de aprovizionare şi posibilităţile de desfacere. .

Licenţa de import/export. autorizate. Pe măsura posibilităţiilor. cesionate în favoarea băncii. în materie. în vigoare. ţinute în condiţiile legii în care s-a înregistrat gajarea unei părţi din patrimoniu. cu confirmarea expresă a firmei exportator – cumpărător comisionar că are deja. prin prisma angajamentelor bancare asumate de client la banca ce gestionează contul principal. evaluate de organele de drept. mai amintim: . Cash flow. întocmit şi înregistrat în conformitate cu legislaţia în materie. în vigoare. se solicită contracte ferme de export sau alte contracte comerciale ferme. Ca supragaranţie. -scrisori de garanţie bugetare. -poliţa de asigurare a bunurilor. în valută. Între alte condiţii pe care trebuie să le îndeplineasă o firmă pentru primirea creditului solicitat. -orice alte garanţii materiale. întocmită şi înregistrată. Pe lângă documentaţia privind legislaţia censionării.firma trebuie să aibă cont de disponibil deschis la banca respectivă. din care decurg drepturile de creanţă ale firmei. întocmită şi înregistrată în conformitate cu legislaţia în materie. Bilanţurile contabile pe ultimii 5 ani. în lei şi în valută ale firmei. se va prezenta dovada că au fost înştiinţate despre acest lucru toate băncile prin care se derulează încasări. Situaţia patrrimonială lunară (la zi) cuprinzând în mod obligatoriu situaţia încasărilor şi plăţilor. jurnal sau copier al firmei. 140 . pe perioada până la rambursarea creditului. de către bancă cum ar fi: -concesiunea încasărilor în lei şi valută pentru perioada până la rambursarea creditului. -controlul de gaj. probat cu registrul de inventar. solicitate a se emite în limba de contract şi în limba română. de virarea sumelor respective în contrul firmei. precum şi acordul expres al acestora. -scrisori de garanţie bancară de la bănci corespondente. precum şi a textelor acreditivelor sau garanţiilor bancare în cadrul cărora se derulează exporturile. în condiţiile legislaţiei în vigoare privind concesionarea. la dispoziţia băncii. aprobat de Consiliul de administraţie. -autorizarea debitării contului firmei de către bancă. de export sau orice alt contract ce poate face obiectul creditului sau angajamentului asumat. Situaţia conturilor de profit şi pierdere. Textul scrisorii de agranţie bancară. vizate de organele de specialitate. întocmit în conformitate cu instrucţiunile şi normele elaborate de Ministerul Finanţelor. deschis până la data scadenţei şi respectiv concurenţa creditului acordat şi angajamentul asumat. -ipoteca. vizate de comisia de cenzori sau alte organe de specialitate. Garanţia materială reală oferită de firmă în contul creditului ce se acordă sau angajamentul ce se asumă în numele ei. pînă la rambursarea creditului sau expirarea valabilităţii scrisorii de garanţie. de asemenea în conformitate cu legislaţia în vigoare. în limita plafonului de lucru cu acestea. emise de BNR în condiţiile menţionate. păstrate în depozit la banca respectivă. sau va acţiona pentru asigurarea condiţiilor comerciale necesare derulării integrale şi în termen a contractelor respective. Certificatul de bonitate privind situaţia economico-financiară. Contractul de import.BVC pe anul în curs şi de perspectivă. atât în lei cât şi în valută. certificatul respectiv trebuie să cuprindă date şi aprecieri asupra stadiului profesional al firmei. -scrisori de garanţie bancară. sau alte depozite neutre.

.evoluţia în timp a creditelor totale.contractul încheiat cu constructorul.evoluţia în timp a disponibilităţilor la zi în conturile deschise la alte bănci. acestea se vor proba cu extrasele de cont respective. Este necesară concordanţa dintre capitalul social iniţial subscris şi cel vărsat.planul de amplasare. . persoanele legal autorizate să o angajeze faţă de bancă şi terţi. energie electrică. curente şi restante.alte acorduri şi avize prevăzute de lege (protecţia mediului.concordanţa angajamentelor pe care clientul le are deja la bancă cu datele înscrise în bilanţ. În urma analizei datelor din bilanţ. A treia etapă Pe baza documentelor prezentate de client.). . banca procedează la analiza şi pregătirea documentaţiei în vederea acordării de credite sau asumarea de angajamente de către bancă.evoluţia raportului. respectiv dacă pierderile din anii anteriori au fost acoperite şi pe ce cale. 141 .autorizaţie de construire.situaţia principalilor indicatori de eficienţă economică. în numele şi în favoarea clienţilor. De exemplu: SN (firma “X”) = 2850 − 350 = 2500 mii lei -Fondul de rulment (FR). Pentru fundamentarea creditelor de investiţii. clientul trebuie să dea explicaţii scrise cu privire la demersurile făcute pe linia înregistrării în condiţiile legii.să constituie şi să verifice dosarul juridic al clientului.devizul general al lucrării. -să analizeze datele din bilanţ ale clientului cu privire la: . gaz metan etc. Constituirea firmei. în continuare are de îndeplinit următoarele atribuţiuni: . .firma trebuie să prezinte dosarul juridic adus la zi. comunicat prin bilanţul contabil la Registrul Comerţului şi cel înscris în statut. Analiza documentaţiei: Ofiţerul de credite al băncii.graficul de eşalonare al lucrărilor de investiţie. care pot face obiectul creditului sau angajamentului solicitat la bancă: angajarea creditului şi garanţiilor materiale date de client în favoarea băncii.Situaţia netă a firmei (SN): SN = Total activ − Datorii nerambursate . .se va calcula comparativ pentru toţi anii de analiză. .evoluţia profiturilor(beneficiilor) sau a pierderilor firmei. în soluţii contractuale.creşterea situaţiei firmei de la un an la altul. . eliberată de organele prevăzute de lege. a modificăriilor existente. în sensul existenţei acordului expres în această privinţă al Consiliului de administraţie etc. . se vor calcula următorii indicatori: . . . dovedeşte îmbogăţirea patrimoniului acesteia. pe structură şi pe vechime. Dacă sunt diferenţe în acest sens. creanţe de încasat / obligaţii de plată ale clintului.evoluţia operaţiunilor în devize convertibile. sub aspectul legalităţii. . . gospodăria apelor. . firma mai prezintă: .

FR = Capital permanent − Imobilizări NFR = NFCE (necesarul de finanţare a ciclului de exploatare) – DE (Datorii de exploatare) =Stocuri + Creanţe – DE NFR (firma ”X”) = 0 . de exemplu.Necesarul de fond de rulment (NFR) FR = Active circulante − Datorii pe termen scurt sau. În exemplul nostrum avem: 1400 S (firma “X”) = 1400 •100 = 100% iar după acordarea creditului. În afacerile ei.Bonitatea clientului. Din punctul de vedere al siguranţei firmei. care înseamnă gradul de acoperire a creditelor şi obligaţiilor. se poate accepta ca limită minimă coeficientul de 50%. se va calcula cu ajutorul următorilor indicatori: . care înseamnă capacitatea firmei de a face faţă achitării obligaţiilor faţă de terţi.Trezoreria netă(cash flow) (TN) TR = FR – NFR De exemplu: TN (firma “X”) = 60 – 0 = 60 mii lei . o bancă. prin elemente patrimoniale şi se calculează cu ajutorul formulei: Disponibil şi Sume de Titluri de credit Alte 142 . atunci când coeficientul rezultat se apropie cât mai mult de 100%. acceptă pentru acordarea unui credit un coeficient de peste 60%. adică capacitatea castuia de a-şi da datoriile.solvabilitatea.De exemplu: FR (firma “X”) = 410 − 350 =60 mii lei . Ea se calculeauă cu ajutorul formulei: Solvabilitate= •100 = Capitalul Capitalul social social +Elementele patrim onia le constituit e din credit Indicatorul respectiv poate fi apreciat ca pozitiv. indicatorul va avea valoarea: S (firma “X”) = 1400 •100 = 70% 1400 .lichiditatea.

lucrări şi servicii facturate. .rentabilitatea.disponibilul în cont la bancă (lei şi valută). În vederea calculării unui indicator cât mai semnificativ pe plan financiar. .contul casa. .sume vărsate în plus la buget. Dacă indicele calculat este supraunitar.produse. avem: L (firma “X”) = 410 + 700 ∗100 = 317 % 350 . cu mişcare lentă.acţiuni şi obligaţiuni cumpărate de la alte societăţi. creditori interni şi externi. etc. reprezintă capacitatea firmei de a realiza profit Rentabilitatea economică (Re): Re = M a spa r o f i t u l u i ∗100 V a l o a p er o d ţui e ex p r imă îantc o n t r a ci (s a u r ţev â n z a r e p ) 270 ∗100 = 56.alte creanţe. atunci firma are o situaţie economică favorabilă. deci activele lichide disponibile pot acoperi obligaţiile faţă de terţi. . decontări cu bugetul statului. mărfuri.clienţi. materiale. piese de schimb.acreditive deschise şi alte valori. De preferat ca acest indicator să fie mai mare decât 2. alte obligaţii. obiecte de inventar. . Titlurile şi creditele negociate pe piaţă cuprind : . . dacă ele sunt : deteriorate. Creditele şi datoriile pe termen scurt cuprind : credite curente şi pe termen scurt. . cheltuieli desfacere. Sumele de încasat vor cuprinde soldurile din bilanţ ale conturilor : . ambalaje. produse finite. .25% 480 Re (firma “X”) = 143 .efecte de comerţ din portofoliul societăţii ce pot fi negociate prin scontare la bănci. . . nu trebuie omise stocurile aflate în unitate.contul “carnete CEC în limită de sumă”. Ca urmare. privind amortizările.Lichiditate = alte mijloace băneşti + încasat + negociabile patrimonială Credite şi datorii pe termen scurt elemente + de activ în care : Disponibilul şi alte mijloace băneşti cuprinde soldurile din bilanţ ale conturilor: .mărfuri expediate. greu vandabile. furnizori interni şi externi.mijloace băneşti în curs de decontare. Alte elemente de activ : materii prime.debitori. cu asigurările sociale.

Rata acumulării (RA):
RA = B eneficiu ∗100 ; Facturi fixe RA = B eneficiu ∗100 Facturi totale

RA (firma “X”) =

270 ∗100 = 38,57 % 700

Rentabilitatea financiară (Rf), relaţia capitalurilor (RC): Rf = Capitaluri RC = Rf =
Beneficiu ( proprii + îm prum utat e) ∗100

C ifra de afaceri C apitaluri

∗100

270 850 ∗100 = 19,28 % ; RC = ∗100 = 60,71 % 1400 1400

Efectul de pârghie al creditului : R = r + (r – i) ∗
D , i = d (1 – t). C

unde : R = rentabilitatea capitalurilor proprii ; r = rentabilitatea capitalului permanent ; i = costul real al surselor împrumutate (dobânda medie a pieţei) ; D = mărimea surselor împrumutate ; C = mărimea capitalului propriu. Dacă rentabilitatea (R) astfel obţinută este mai mare decât rentabilitatea capitalului permanent, înseamnă că firma ar putea fi interesată în obţinerea unui nou împrumut, iar acesta va fi limita gradului de îndatorare :
G radul de îndatorare = C apitalul propriu ; D atorii pe term en m ediu şi lung

Respectivul raport se apreciază ca pozitiv în cazul în care este mai mare decât 1.
Gradul de îndatorare + Datorii pe termen mediu şi lung , trebuie să fie cât Cash − flow

mai mic (aproape de zero), pentru o apreciere pozitivă a activităţii firmei. În cazul firmei “X” care nu are datorii până în momentul acordării creditului, gradul de îndatorare va fi : Gi / = 1400 mii lei Gi / 2 = 0 Ofiţerul de credite (inspectorul băncii), de asemenea, trebuie să verifice existenţa garanţiilor materiale reale, posibile, de la client în faza analizei

144

documentaţiei şi respectiv valabilitatea reală a acestora. Verificarea respectivă constă atât în verificarea documentelor, cât şi prin deplasarea la locul unde ele se află. Dacă aceste garanţii nu se pot constitui în această fază, se solicită semnarea “angajamentului”. Totodată, se va analiza stadiul de fezabilitate din care să rezulte posibilităţile reale ale clientului de a rambursa integral şi la scadenţă creditul solicitat şi a dobânzilor aferente, a altor costuri ale creditului în condiţiile convenite de comun acord cu banca, comparativ cu programul de activitate şi BVC al clientului pentru anul curent şi de perspectivă, până la rambursarea integrală a creditului. Când se solicită un credit pentru investiţii, se va analiza şi studiul de fezabilitate al obiectivului de investiţie, realizat cu ajutorul calculelor de actualizare. Apoi vor putea fi analizate contractele, acreditivele şi garanţiile pe care le deţine clientul în rambursarea creditului. O astfel de analiză are în vedere : - realitatea contractelor ; - condiţiile prevăzute în scrisorile de garanţie şi acreditive. A patra etapă Negocierea creditelor Având în vedere concluziile rezultate din analiză (adică condiţiile de creditare sunt îndeplinite), se trece la următoarea etapă, aceea a negocierii condiţiilor de acordare a creditelor : - volumul creditului ; - durata de acordare a creditului ; - termenul de rambursare ; - cuantumul ratelor ; - dobânda ; - perioada de garanţie. În funcţie de specificul băncii, ofiţerul de credite va întocmi : “Fişa clientului”, “Nota de acordare a creditului” sau pur şi simplu un “Referat”. A cincea etapă Aprobarea creditului După ce “Referatul” a fost semnat şi însuşit de şeful serviciului de specialitate, se va proceda la înaintarea acestuia, alături de concluziile negocierii, Comitetului de risc şi de credite sau Comitetului de direcţie (după competenţă). A şasea etapă Dacă a fost aprobat creditul, se va trece la întocmirea convenţiei (contractului) de credite care se va semna de către reprezentanţii desemnaţi ai băncii şi respectiv ai firmei. Contractul astfel încheiat şi semnat va avea ca destinaţie : două exemplare rămân la banca finanţatoare şi un exemplar se predă împrumutatului. A şaptea etapă Derularea creditului După depunerea ipotecilor şi gajurilor corespunzătoare, înregistrate la notariat şi primărie, acordarea creditelor se face prin contul de disponibil din credite. La acordarea creditului, banca poate opri un comision de gestiune, care poate oscila între 0,5-0,3%, în funcţie de caracteristicile creditului şi este stipulat în contractul de credite.

145

În perioada acordării creditului, banca este obligată să urmărească activitatea economică a firmei, regularitatea încasărilor şi va reţine direct din contul de disponibil al clientului, dobânzile aferente creditului, potrivit contractului. Când clientul nu utilizează creditele la datele stabilite, va fi penalizat cu un comision de neutilizare al creditului (3-5%). A opta etapă Rambursarea creditelor se face la datele din contract, din conturile de disponibilităţi sau prin depunerea de numerar. Orice întârziere la rambursarea ratelor, scadenţa este purtătoare de dobânzi majorate conform contractului de credite. 3.2.1. Analiza performanţei firmei pe baza bilanţului întocmit conform normelor metodologice în vigoare După cum s-a putut constata, pentru aprobarea unui credit, băncile procedează la calcularea următorilor indicatori : - lichiditatea imediată şi patrimonială ; - solvabilitatea ; - rentabilitatea ; - gradul de îndatorare ; - serviciul datoriei ; - gradul de acoperire a cheltuielilor. Conform normelor legale, fiecărui indicator calculat i se atribuie o notă (punctaj), în funcţie de valoarea înregistrată, astfel :

Indicatorul

Lichiditatea

Solvabilitatea

Rentabilitatea

Valoarea >120 105-110 95-105 85-95 < 85 > 60 50-60 40-50 30-40 < 30 >5 3-5 2-3 1-2 <1 0-15

Nota (punctajul) 10 8 5 2 0 10 8 5 2 0 10 8 5 2 0 10

146

determinarea bazei de calcul necesare la determinarea provizioanelor specifice de credit prin totalizarea sumelor evidenţiate în rubricile corespunzătoare gradelor de risc de credit astfel : .Credit sub standard 11-25 .Gradul de îndatorare (zile) Serviciul datoriei Gradul de acoperire a cheltuielilor din venituri 16-30 31-60 61-90 > 91 7 zile 30 zile > 30 zile > 120 100-120 90-100 70-90 < 70 8 5 2 0 Bun Slab Nesatisfăcător 10 8 5 2 0 Prin însumarea tuturor notelor aferente indicatorilor calculaţi se obţine o notă finală (punctaj). pe baza căruia creditul este clasificat în următoarele 5 categorii : Punctaj . 8/1999 a BNR). precum şi a celor din afara bilanţului asimilate acestora.2 .Standard 0 . . corespondenţa între categoriile de clasificare şi coeficienţii de provizionare : Categoria de clasificare : Coeficientul : . .Îndoielnic 0.Sub standard 0. Vom reda mai jos. Pentru determinarea necesarului de provizioane specifice de risc de credit aferente unui credit se vor parcurge următoarele etape : . previne limitarea riscului de credit referitoare la încadrarea în categorii de risc de credit a elementelor de activ din bilanţ. în funcţie de gradul de risc de credit – în cazul unui credit clasificat în categoria “pierdere”. .În observaţie 0. în funcţie de gradul de risc de credit – în cazul unui credit clasificat în una din celelalte categorii de clasificare prevăzute.05 .Pierdere 1 147 .Credit standard 41-50 .aplicarea coeficientului de provizionare asupra bazei de calcul obţinute.încadrarea creditului în categoriile de risc de credit corespunzătoare normelor legale (Norma nr.5 .Credit îndoielnic 1-10 .Credit pierdere 0 Acest mod de interpretare a indicatorilor este utilizat şi în procesul de clasificare a creditelor de către bănci şi constituirea provizioanelor specifice de risc.neponderate.ponderate.Credit în observaţie 26-40 .

fondul de rulment şi necesarul de fond de rulment. care serveşte drept etalon. ar cuprinde domenii ca : companii aeriene. iar indicatorii de lichiditate. Identificarea firmelor performante în practică nu este simplă. transporturi publice. Cele două metode prezintă însă.nu iau în considerare valoarea de piaţă a activelor şi pasivelor firmei. s-a constatat că deşi firmele beneficiază de aceeaşi tehnologie performantă. se constată că valoarea indicatorilor de lichiditate. bănci. trebuie evaluată eficienţa cu care-şi utilizează resursele disponibile. nu 148 . În realitate. comparabile din punct de vedere tehnic şi al obiectivelor. O firmă. Deci. . grad de îndatorare diferă foarte puţin de valorile indicatorilor calculaţi pe baza bilanţului utilizat în prezent. trebuie să ia în primul rând cele mai bune decizii privind producţia şi desfacerea. Trebuie precizate performanţele sale de producţie în comparaţie cu alte firme asemănătoare.permit interpretarea separată a indicatorilor – pe bază de punctaj acordat de bancă în funcţie de valorile înregistrate de fiecare indicator.2. pentru a fi eficientă. lacune : . solvabilitate. . tehnologiei şi poziţiei pe piaţă. după cum s-a văzut. De aceea se va pune problema evaluării eficienţei relative a firmelor. Din punct de vedere al eficienţei însă. Cercetările ce s-ar putea efectua.3. Ca urmare. aceasta presupunând calcularea şi interpretarea unor date pe care băncile din România nu le au la dispoziţie.activul bilanţului este restructurat în funcţie de gradul de lichiditate a activelor care-l compun. solvabilitatea şi gradul de îndatorare reflectă mai bine realitatea. Analiza performanţei pe baza bilanţului restructurat La baza propunerii specialiştilor stau următoarele argumente : . Decizia băncii de acordare sau nu a creditului pe baza indicatorilor de bonitate. facilităţi fiscale privind reinvestirea profitului.dintr-un bilanţ restructurat. Având în vedere noile metode de eficienţă (practicate cu succes în ţările cu econoie de piaţă dezvoltată). Dacă unele firme sunt mai performante decât altele se datorează rezultatului condiţiilor de mediu. ci le consideră la valoarea contabilă şi ca urmare.pasivul bilanţului este restructurat în funcţie de exigibilitatea şi apartenenţa resurselor. indicatorii de solvabilitate. constatăm că aprecierea performanţei unei firme pe baza bilanţului nu este edificatoare. poate conduce în multe cazuri la situaţia când unei firme cu un management bun să i se atribuie un punctaj mic şi deci să nu primească credit. mărimea capitalului social minim. . precum şi influenţa factorilor externi asupra valorii acestor elemente : impozit / profit. nepermiţând practic încadrarea creditului într-o altă categorie (inferioară sau superioară) faţă de încadrarea rezultată din calculul pe baza bilanţului utilizat în prezent. să dispună de o organizare care să-i permită obţinerea unor rezultate maxime. lichiditate şi rentabilitate nu corespund realităţii. magazine. identificarea firmelor performante presupune o comparaţie a performanţelor acestora cu cele mai performante firme. se poate face calculul următorilor indicatori : trezoreria netă. fără a lua în considerare interdependeţele şi influenţele reciproce dintre elementele care-i determină.2.

au acelaşi rezultat. cât şi eficienţa managerială a firmei. Diferenţa dintre firmele eficiente şi cele ineficiente din punct de vedere tehnic. Firmele ineficiente din punctul de vedere al managementului. preţ sau profit şi o metodă care are la bază observaţiile făcute în urma utilizării tehnicilor programării liniare. Criteriul departajării firmelor din grupele omogene în clase distincte îl constituie cifra de afaecri. Corelaţia dintre indicele capital (muncă. firmele sunt eficiente când reuşesc ca în aceleaşi condiţii de piaţă şi media să-şi sporească producţia printr-o combinaţie optimă a factorilor de mediu. de exemplu. cu scorul de eficienţă). Există două metode care se pot folosi în depistarea acestei graniţe : o metodă statistică care se bazează pe o prelucrare a datelor recurgând la funcţia de producţie. pot să crească producţia fără o creştere proporţională a resurselor consumate. Din punctul de vedere al managementului. Corelaţia dintre rentabilitatea firmei şi scorul de eficienţă. distanţa se determină ca diferenţă între costurile efective ale firmei şi costul minim necesar pentru a produce aceeaşi cantitate de producţie pe care ea o produce în prezent. drept graniţă eficienţa costurilor. Dacă se consideră. Ca urmare. capital / muncă sunt eficiente dacă-şi măresc viteza de rotaţie a capitalului circulant ca urmare a unei bune organizări a procesului de producţie. sunt acelea care în aceleaşi condiţii de piaţă şi mediu cu ale firmelor eficiente. Costul minim necesar este limita superioară a scorului (ratei) calculat pentru firmele performante –firme etalon. Indiferent de metoda folosită. se constată că au acelaşi numitor comun : optimizarea economică a comportamentului firmei şi mai puţin modul în care ele îşi utilizează tehnologia. este necesar a se găsi graniţa eficientă care separă firmele eficiente de cele ineficiente. deci pe seama calităţii deciziilor manageriale tactice şi strategice. Eficienţa măsurată prin scor evidenţiază totodata atât eficienţa tehnică. Studiul corelaţiilor dintre scorul de eficienţă şi diverşi indicatori clasici de performanţă. iar cele care au un indice mare. Prin urmare. Privite ca două concepte – eficienţa tehnică şi eficienţa managerială. firmele sut grupate în grupe omogene în funcţie de tehnologiile utilizate şi condiţiile utilizate pentru fiecare sector de activitate. Firmele cu eficienţă ridicată din punct de vedere tehnic. pune în evidenţă faptul că firmele eficiente. diferenţa dintre firmele eficiente şi cele ineficiente din punct de vedere managerial constă în calitatea deciziilor manageriale. care sunt consecinţa propriei organizări. au tendinţa de a substitui capitalul cu munca. 149 . Scorul acesta reprezintă ponderea costurilor sau resurselor utilizate în mod eficient. eficienţa firmei se poate măsura prin calcularea distanţei care o separă faţă de graniţe. deci a managementului. În vederea depistării graniţei. ilustrează rolul scorului de eficienţă ca instrument sintetic de măsurare a performanţelor unei firme. ca rezultat al reducerii cheltuielilor cu personalul prin creşterea productivităţii muncii. se află în nivelul diferit al producţiei obţinute şi nivelul diferit al utilizării resurselor. corelaţia dintre productivitatea muncii şi scorul de eficienţă pune în evidenţă faptul că există o corelaţie directă între evoluţia cifrei de afaceri şi eficienţa firmei ca rezultat direct al productivităţii muncii. În continuare. evidenţiază faptul că rentabilitatea creşte o dată cu eficienţa. reuşesc un spor al producţiei numai printr-o combinaţie costisitoare a factorilor de mediu şi deci să producă mai scump.

unor firme pentru achiziţionarea unor diverse echipamente. Corelaţia dintre solvabilitatea firmei cu scorul de eficienţă. pe care de asemenea îi va împrumuta unui alt client. 3. această “primă” bancă. iar restul de 2.3. Acest ultim client îşi achită din acest împrumut. Spre exemplu. care la rândul lui poate să fie din nou împrumutat (cu aceiaşi condiţie. care trebuie să fie reţinută pentru a putea asigura lichiditatea băncii) constituie disponibilităţi pentru noi împrumuturi. are deci un disponibil de 1. De fiecare dată. rezultă că firmele care au un scor de eficienţă mare. Din exempul de mai sus. MC = 1 RL 150 .69 miliarde lei). În loc de concluzie. până cănd depozitele nou create sunt de căteva ori mai mari decât împrumutul iniţial. au şi o solvabilitate mare şi deci un risc cât mai scăzut. iar procesul poate continua. Depozitele (mai puţin partea în numerar. fiind o condiţie esenţială a solvabilităţii firmei. furnizorii. care are cont la o altă bancă comercială. rezultă că un credit de 4 mililarde lei trebuie să genereze noi depozite în sumă totală de apoximativ 11. care (printr-o coincidenţă) are contul deschis la prima bancă comercială care a început asemenea operaţiuni. astfel încât 65% din depozite por fi utilizate pentru împrumuturi. a menţinerii lichidităţii). pune în evidenţă legătura directă care există între capacitatea de plată a firmei cu performanţele productive. la rândul ei. Dacă notăm cu: MC = multiplicatorul de credite . Deci o bancă comercială acordă un împrumut în valoare de 4 miliarde lei. quasi-bani sau moneda scripturală). Acest client achită echipamentele furnizorului. să presupunem că fiecare depozit bancar este un depozit la vedere şi că un procent de 35% este reţinut de bancă pentru lichiditate. Aceasta deţine 35% din depozit. Această din urmă bancă împrumută 65% din acel depozit (adică 1. care la rândul lor depozitează banii la băncile lor. Eficienţa. Un împrumut realizat de bancă presupune existenţa unui depozit la o altă bancă din sistemul bancar. RL = rezerva de lichiditate. achită furnizorul său. când se repetă acest proces. firmele cele mai eficiente depind mai puţin de creditele bancare. Această firmă. putem afirma că analiza performanţelor firmelor pe baza scorului de eficienţă este mult mai realistă decât analiza pe baza indicatorilor de bonitate. Ca urmare. ca rezervă de lichiditate.6 miliarde lei.Corelaţia dintre ponderea costurilor financiare în valoarea adăugată şi scorul de eficienţă. iar.6 miliarde lei este împrumutat unei alte firme care achiziţionează utilaje. stocul de bani scripturali creşte. dacă procesul de creare de noi depozite şi de acordare de noi credite se derulează integral. Multiplicatorul de credite – crearea de monedă scripturală Sistemul bancar poate utiliza banii existenţi în cadrul acestuia sub forma depozitelor bancare (quasi-monedă.69 miliarde lei) o altă firmă pentru a cumpăra obiecte de inventar. pune în evidenţă faptul că fondurile proprii cresc o dată cu eficienţa. Al doilea împrumut generează un nou depozit în monedă scripturală.2.09 miliarde lei (adică 65% din 1. Firma respectivă plăteşte utilajele furnizorului său care are un cont deschis la o altă bancă.

o dobândă mai mare decât cea pe care o plătesc deponenţilor. Bucureşti. care depozit devine. făcut în sistem bancar ( la o altă bancă). un disponibil ce poate fi împrumutat din 69 Comision – Sumă cuvenită şi plătită unei persoane fizice sau juridice pentru intermedierea unei operaţiuni comerciale. bursiere. Editura Universitară. creşterea efectivă a împrumuturilor poate fi mai mică. de la cei cărora le acordă împrumuturi. se multiplică şansele băncilor de a percepe. Acestea pot fi păstrate în numarar de către firme sau pot fi depozitate la alte instituţii financiare decât la bănci. ca urmare a fondurilor existente. Dacă o bancă are stabilit 50% din depozite ca rezervă de lichiditate. MC = 2. acestea “adăugând valoare”. financiare. Modalitatea obţinerii banilor de către bancă Sursa principală de venit a unei bănci o constituie dobânda pecepută pentru creditele acordate.creşterea economiilor populaţiei. care pot fi generate de un depozit iniţial. Noile depozite pot proveni din diferite surse: . . o sursă importantă de venituri o reprezintă comisioanele69 şi spezele pentru serviciile oferite clienţilor. trebuie să fie un depozit nou. băncile sunt în măsură să creeze bani sub formă de depozite. mai mari decât cele plătite pentru depozite. Bistriceanu – „Mică enciclopedie de finanţe. dar această marjă nu este suficientă pentru asigurarea profitabilităţii operaţiunilor bancare. 50 % Este important să se înţeleagă că multiplicatorul de credite permite stabilirea limitei superioare a sumei noilor credite. Aceasta pentru că. 3. În practică. amplificarea depozitelor generează noi posibilităţi de a obţine profit. În calitatea lor de intermediari financiari. în principal rezultate din depozitele constituite de clienţi. Pentru bănci. Pe măsură ce băncile măresc depozitele prin intermediul multiplicatorului de credite.9 = 11. pg. 2006.6 miliarde lei Multiplicatorul de credite este întodeauna calculat prin raportarea cifrei 100 la procentul rezervei de lichiditate (proporţia din depozite care trebuie păstrată ca rezervă). astfel. 151 .9 35 / 100 35 4 miliarde lei • 2. monedă. deoarece creditele acordate pot să nu fie redepozitate în sistemul bancar. . 416. Astfel. care pot fi uşor transformate în numerar. a profiturilor şi a salariilor. în mod normal. asigurări”. De asemenea. de asigurări etc.2. 1.Conform exemplului nostru.depozite de la clienţi care nu au mai folosit anterior serviciile băncii. Depozitul iniţial trebuie să aducă active lichide în sectorul bancar şi prin urmare.operaţiunile Băncii Centrale (ca autoritate monetară) pot duce la creşterea depozitelor. atunci multiplicatorul de credite va fi : 100 = 2.4. → Gh. orice credit acordat de către o bancă se poate materializa într-un alt depozit. avem: un disponibil iniţial în valoare de 4 miliarde lei şi RL = 35% reyultă că: MC = 1 10 0 = . vol. creşterea împrumuturilor poate depinde de măsura în care banca are suficient numerar sau alte surse lichide. astfel încât clienţii pot constitui depozite suplimentate. bancare. Ratele dobânzii percepute pentru credite sunt. pentru noua bancă.

Dacă în succesiunea logică.3. cuantumul dobânzii. reducând astfel. de exemplu. riscul ca deponenţii să-şi retragă fondurile fără preaviz. În acest caz avem: Rata dobânzii pt. cu adânci implicaţii în economia de piaţă. Dobânda trebuie privită deopotrivă atât în ipostaza de efect cât şi în cea de cauză.zile din lună] : 365 • 100 Mai trebuie spus că rata dobânzii bancare exprimată în procente este determinată pentru un an. creditul deţine o poziţie primară. dobânda condiţionează procesele economice.86 lei O dată cu plata ratei dobânzii lunare (în sumă absolută). atunci veridicitatea ratei dobânzii nu poate fi contestată.nou (mai puţin acea parte de lichiditate pe care şi această bancă trebuie să o ţină în casă ). va reflecta punctul de intersecţie şi cel de echilibru dintre capitalul disponibil şi necesităţile de împrumuturi. Ne propunem să determinăm rata dobânzii (în sumă absolută) pentru prima lună de rambursare. fie persoană juridică). nivelul dobânzii este influenţat şi de dividendele plătite în acţiuni. În ipostaza de cauză. etc. 152 . în primul rând. debitorul poate plăti şi rata la credit sau se poate plăti şi la alte termene. luna martie. prin mărirea ei conferindu-i-se rolul de regulator al pieţei capitalului. evoluţia operaţiunilor la bursă. Acest element a fost prezentat pe larg ca multiplicator de credite. cu un termen de rambursare de 12 luni şi o rată a dobânzii de 20 %. În general. luna martie = [10. dobânda constituie o condiţie sine qua non a oportunităţii şi eficienţei lui. în funcţie de tipul creditului şi de contractul încheiat cu banca. într-o economie clădită pe relaţia cerere-ofertă. băncile măresc depozitele şi atrag fondurile pentru perioade de timp mai lungi. rata dobânzii bancare se calculează după formula: Rata dobânzii lunare (în sumă absolută) = [Suma totală împrumutată • Rd (%) • nr. Prin urmare. 3.000 • 20 • 31] : 365 • 100 = 198. cu corolarul funcţiilor ce i se atribuie în prefacerile monetare şi economico-financiare. Prin diferite tehnici. Să presupunem că o persoană (fizică sau juridică) a obţinut de la o bancă comercială un credit în sumă de 10. care va fi. dintre disponibilităţi şi necesităţi de împrumuturi. veniturile din negocierea valorilor imobiliare.000 lei. DOBÂNDA ŞI MANAGEMENTUL RATEI DOBÂNZII Dobânda reprezintă una din principalele componente ale sistemului financiarbancar. creditele sunt solicitate pe perioade mai lungi decât perioadele de timp pentru care deponenţii încredinţează fondurile lor spre păstrare unei bănci. iar plata efectivă a dobânzii se face lunar de către debitor (fie persoană fizică. Prin jocul conjunctural. Dacă punctul de intersecţie coincide cu cel de echilibru. În prima ipostază.

Teorii privind dobânda Teoria dobânzii a constituit una din cele mai discutate probleme de filozofi. Intervenţia băncii nu se manifestă în sfera proceselor economice. Nivelul dobânzii faţă de inflaţie este reflectat de indicatorul dobânzii realpozitive. dobânda mai poate fi considerată o remunerare pe care o primeşte deţinătorul de capital. însă. ci are numai rolul de a orienta către scopurile majore ale economiei naţionale.3. datorită ratei mari a inflaţiei. Multe şcoli au intenţionat să construiască o teorie a dobânzii.În practică. În toate cazurile. sociologi. La o rată a inflaţiei acceptabilă până la 3-5 %. la apariţia fenomenului inflaţionist mai contribuie o serie de factori.1. consum. după cum creşterea ratei dobânzii va conduce la creşterea producţiei prin stimularea consumului bunurilor cu parametri tehnici superiori. Pe plan intern. s-a aplicat metoda indexării. Funcţia dobânzii. 3. Dobânda este influenţată şi influenţează prin postura ei de efect şi cauză. În sfera consumului. pentru folosirea capitalului propriu (dobânda originară a capitalului) sau pentru capitalul încredinţat spre utilizare altor persoane (dobânda împrumutului). Pe plan extern. majorarea procentului dobânzii va frâna creşterea intempestivă a preţurilor. procesele economice. rata redusă a dobânzii va stimula procesul economic respectiv după cum creşterea ei va avea efecte contrare. rata reală a dobânzii nu provoacă obstacole insurmontabile. economişti. 153 . Pe de o parte. Teoriile privind dobânda pot fi clasificate în două grupe mari :  Teoriile pure sau ale capitalului real care consideră dobânda ca preţ al capitalului real . producţie. va avea efect benefic în proporţia în care fondurile împrumutate vor completa lichidităţile firmelor. Problema capătă valenţe grave odată cu creşterea globală a inflaţiei. în domeniul mijloacelor circulante. În România. dobânda mai poate reprezenta o sumă ce revine proprietarului la rambursarea sumei împrumutate sau preţul utilizării capitalului şi totodată remunerarea riscului pe care îl implică împrumutul respectiv.  Teoriile monetare care presupun dobânda ca un ecou spontan şi inert al naturii capitalului. dobânda contribuie la circulaţia echilibrată a capitalurilor şi la menţinerea cursurilor de schimb valutar. Dobânda reprezintă o latură specifică şi esenţială a manifestărilor de credit. Pe de altă parte. dobânda îşi va exercita funcţiile pozitive în măsura în care efectele ratei dobânzii vor fi adaptate după criteriul integrării creditului în coordonatele eficienţei economice atât la nivel micro cât şi la nivel macroeconomic. în măsura în care efectele negative sunt compensate de altele pozitive. Dobânda este în mod firesc comună cu conceptul de capital şi cu elementele “timp” şi “risc”. cu repercusiuni pozitive şi la nivel microeconomic. însă. fiecare din acestea încercând să confere dobânzii o caracteristică determinantă şi distinctă în conformitate cu propriile lor puncte de vedere. dobânda îşi exercită funcţiile de corelare cu finalitatea sectorului finanţat: investiţii.

la o analiză mai atentă nu rezistă datorită faptului că se percep dobânzi şi în cazul când creditul este garantat cu ipoteci şi alte valori materiale sau prin asigurare apare eliberarea de riscuri. pornind de la ideea că în perioada de acumulare se renunţă la o parte din consumul imediat. când vor putea cumpăra aceiaşi cantitate de bunuri şi servicii. adică consumurile au fost amânate an de an către un viitor mai îndepărtat. Ca urmare. economiile încep să se diminueze şi capitalul se consumă treptat. Prisosul constituie fundamentul dobânzii împrumutului. conform conceptului lui Cassel. . pentru nişte realizări finale. • Teoria riscului pune în evidenţă dobânda prin existenţa unui risc de pierdere totală sau parţială a capitalului. iar prin scăderea ratei dobânzii sub aceste limite. teoria pură a dobânzii. Această teorie susţine idea că utilizarea capitalului este ceva distinct de substanţa capitalului. piaţa creditului tinde să se dezvolte deoarece : 154 . Pe piaţa creditului se dă posibilitatea să se păstreze într-o formă nebănească. iar dobânda se consideră remuneraţia abstinenţei respective. alte două teorii : . Renunţarea respectivă trebuie să se compenseze în funcţie de timpul scurs între prestaţie şi contraprestaţie. în acest caz. receptorii de venituri pot economisi fie prin păstrare. Considerând o piaţă a creditului. însemnând prin aceasta o depozitare generalizată a puterii de cumpărare. pe de altă parte. Teoria profitului scoate în evidenţă o lege psihologică considerată “naturală” în virtutea căreia. capitalul este rezultatul abstinenţei. profitul şi dobânda sunt considerate ca un cost. fie dând împrumut la alţii.pot folosi veniturile pentru achiziţionarea de bunuri şi servicii. Deci. cei care dispun de venituri pot alege două variante: . care au drept scop sacrificiul. dobânda influenţează acumularea capitalului şi prin aceasta asupra relativei sale parităţi. Aceste sume economisite pot fi cheltuite la date ulterioare (consum viitor). Într-o asemenea economie. prisos fizic şi economic. presupune că dobânda derivă din raritatea capitalurilor.• Teoria productivităţii şi a utilizării capitalului presupune capitalul dotat cu o forţă productivă ce poate genera. se poate considera o economie unde nu exista o piaţă a creditului. receptorii de venituri au.teoria aşteptării şi sacrificiului .teoria profitului. de aici valorile distincte ale unuia şi ale altuia (capital şi capital folosit). consideră că rata dobânzii este determinată de oferta de economii şi de cererea de economii pentru investiţii. Teoria aşteptării şi sacrificiului are în vedere o structură a capitalului ca o acumulare în timp a rezultatelor. • Teoria privind costul formării capitalului încearcă să explice dobânda prin abstinenţă. În vederea susţinerii acestei teorii. pentru a se folosi de el în viitor. În toate opiniile exprimate de majoritatea specialiştilor în domeniu. ca o remunerare în vederea renunţării la un bun prezent. cuprinde la rândul ei. . o a treia variantă: pot da cu împrumut o parte din câştigurile şi economiile lor. În acest sens. când este aplicat altor factori de producţie. Prin menţinerea ratei dobânzii între anumite limite se impulsionează creşterea economiilor pe de o parte.pot economisi nişte venituri. • Teoria rarităţii. În economia unde se folosesc banii. sub forma instrumentelor de credit. dacă nu se ţine seama de inflaţie. Asemenea teorii. După acest concept cea mai mare parte a acumulării se face pentru a obţine un capital care să permită “a trăi din dobândă”. O asemenea teorie. a te bucura de un lucru în prezent este preferabil folosinţei la timpul viitor. Prin urmare.

teoria preferinţei pentru lichiditate a lui Keynes. iar fondurile luate cu împrumut au o rată a dobânzii de 13%. intensitatea cererii de capital este condiţionată de cererea pentru investiţiile destinate bunurilor de capital (în special). Creditorii îşi organizează cu precădere fondurile de împrumut pentru finanţarea acelor proiecte ale căror rate ale rentabilităţii sunt mai înalte decât rata dobânzii de pe piaţa creditului. dacă vor considera investiţia profitabilă. Unii afacerişti preferă să fie numai debitori. dobânda este preţul atribuit fondurilor acordate cu împrumut consumatorilor şi afaceriştilor. Prin urmare. la aceeaşi rată a dobânzii. Conform teoriei acesteia. dar acestea sunt determinate de 155 . deoarece consideră că pot câştiga mai mult de 7% din investiţia lor. să fie numai creditori. atunci firma respectivă se cumpără. Între teoriile monetare asupra dobânzii amintim : . • Teoria fondurilor de împrumut defineşte aceste fonduri ca fiind integrate în economiile crescânde. După cum se cunoaşte. iar piaţa creditului va proceda la acceptarea lor. sistemul economiei de piaţă implică realizarea faptului că preţurile repartizează resursele în economie. Spre exemplu. În concluzie. firmele profitabile se vor dezvolta în continuare. .. ca disponibilităţi băneşti ce îşi au originea în precedentele investiţii de capital fix sau circulant. iar firmele nerentabile sunt obligate să contracteze împrumuturi cu o rată a dobânzii foarte ridicată sau să dea faliment. dacă se previzionează o rată a rentabilităţii de 18% în urma cumpărării unei întreprinderi industriale. dobânda reprezintă remunerarea ce se plăteşte pentru fondurile de împrumut cerute (având în vedere intensitatea cererii) cu referinţă la ofertă. În termeni ştiinţifici. iar fondurile vor merge către acei debitori care sunt dispuşi să plătească rate înalte ale dobânzii. ei pot avea preferinţe pentru un consum prezent renunţând la un consum viitor. putem spune că la o rată oarecare a dobânzii vor exista atât debitori cât şi creditori. atunci. cu siguranţă se va renunţa la cumpărarea firmei respective. funcţia – rol de alocare a dobânzii.teoria fondurilor de împrumut.receptorii de venituri au personalităţi diferite. În acest sens se are în vedere o anumită ordine a desfăşurării investiţiilor. Creditorii pot concura între ei în vederea acordării de fonduri cu împrumut iar rata dobânzii repartizează fondurile date cu împrumut diferitelor firme. Printr-o asemenea metodă. Astfel de rezerve băneşti reprezintă oferta. Dacă se previzionează o rată a rentabilităţii de 11%.afaceriştii vor solicita pentru a investi în diverse domenii de activitate. Dacă 7% reprezintă rata dobânzii date. deci vor fi debitori. Practica a demonstrat că fondurile merg spre acele firme care sunt cele mai profitabile. În problema ratei dobânzii este foarte importantă alegerea între puterea de cumpărare prezentă şi cea viitoare. Ca urmare. . iar cererea o constituie solicitările producătorilor pentru investiţii noi. unele persoane vor prefera să economisească. dobânda este determinată de echilibrul dintre investiţia actuală şi economia actuală sau între cererea şi oferta de fonduri pentru împrumut. Rata dobânzii reprezintă preţul plătit pentru creditul primit şi îndeplineşte ca şi alte preţuri. considerând că rata profitului unei eventuale investiţii nu poate fi mai mare de 7% cât este rata dobânzii pe care ar câştiga-o prin economisire.

• Teoria preferinţei pentru lichiditate a lui Keynes. Acesta reprezintă efectul cel mai puternic al cererii de monedă. 3. de producţie sau consum) servesc pentru repartizarea masei monetare disponibile între feluritele scopuri. Totodată dobânda mai poate servi în unele limite în influenţarea inflaţiei şi deflaţiei. Astfel. Prin eliminarea variabilelor economiei de investiţii. Determinarea nivelului ratei dobânzii pe piaţă 156 . Banca Centrală (BNR) influenţează asupra expansiunii creditului şi monedei scripturale. cererea de bunuri de echipament va creşte.satisfacerea cerinţelor privind bunurile de consum necesare populaţiei. iar aceasta face să crească oferta de fonduri de împrumut. În cazurile în care investiţia de capital este preponderentă (limitându-se prin aceasta consumul). care va conduce la diminuarea dobânzii. Astfel. evoluţia dobânzii decurgând din cerinţele spontane ale dezvoltării economiei sau derivată prin politicile monetare şi de credit. Keynes formulează propriile sale teze. iar motivele respective pot subzista chiar într-o economie de troc. motivele tranzacţionale şi de precauţie. Având în vedere criticile respective. Astfel. a avea fonduri lichide este cu atât mai ieftin cu cât este mai redusă rata dobânzii. care are la origine cunoscutele motive tranzacţionale. de speculaţie. conjunctura cursurilor bursiere şi rata viitoare a dobânzii. motivul cel mai important al preferinţei pentru lichiditate este motivul speculativ. după Keynes. în mod necesar se măreşte şi venitul naţional. Deci.2. putem afirma că preferinţa pentru lichiditate determinată de speculaţie. realizate prin diminuarea dobânzii. are un rol deosebit în orientarea şi uneori în dirijarea tendinţelor economice. cererea de monedă scoate în evidenţă preferinţa pentru lichiditate. pentru obţinerea de câştiguri. în mobilizarea economiilor latente şi determinarea nivelului investiţiilor. cu atât mai scump cu cât rata dobânzii creşte. Prin modificarea dobânzii. reprezintă funcţii crescătoare ale venitului. de precauţie. O astfel de ipoteză se bazează pe cererea şi oferta din sfera monetară.3. Dobânda reprezintă instrumentul fundamental al politicii monetare. În concluzie. prin mijlocirea investiţiilor efectuate. fiind o funcţie descrescătoare a ratei dobânzii. Keynes trage concluzia că funcţia monetară este mărimea economică determinantă a dobânzii. tinde a se majora o dată cu mărimea ratei dobânzii şi invers. Afirmaţiile lui Keynes merg pe ideea că o politică monetară expansionistă conduce la o scădere a ratei de piaţă a dobânzii şi pentru că cererea de bunuri reacţionează la variaţiile ratei dobânzii. Optimizarea ei în funcţie de potenţial şi de cerinţele reale ale economiei constituie o trăsătură majoră a economiei de piaţă contemporane. iar rata dobânzii se stabileşte prin intermediul echilibrului dintre oferta şi cererea de monedă. Tipurile de dobânzi diferite utilizate pe piaţă (potrivit destinaţiei economice. pe când motivul speculativ este caracteristic unei economii monetare. Potrivit acestei teorii. Autorul teoriei preferinţei de lichiditate a acordat o atenţie deosebită dobânzii. are la bază critica autorului asupra teoriei clasice a dobânzii şi a fondurilor de împrumut. determinante ale ratei dobânzii. în virtutea previziunilor curente privind mărfurile. modificării nivelului acesteia ca instrument de influenţare a dezvoltării economice şi asigurării unui grad ridicat de utilizare a factorilor de producţie (în special a forţei de muncă). Oferta monetară este dată de sistemul determinat de autorităţile monetare.

Astfel. Redăm mai jos o curbă posibilă pentru oferta de credite a unei comunităţi umane: În graficul de mai sus este redată cantitatea de credit oferită pe unitatea de timp. orientare către viitor a societăţii. La nivelul individului. cei ce economisesc sunt numai creditori şi pot oferi fonduri pe piaţa creditoare. la o rată a dobânzii de pe piaţă de 10%. Prin urmare. pentru că prin natura sa ea reflectă legătura dintre puterea de cumpărare prezentă şi cea viitoare. iar o rata relativ scăzută reflectă răbdare. 157 . 121 unitaţi monetare putere de cumpărare doi ani mai târziu şi asa mai departe. acumularea la nivel naţional şi rata investiţiei sunt relativ înalte. Rata de piaţă a dobânzii indică rata la care o persoană poate acţiona în prezent. Ca urmare. reflectăndu-se în rata ridicată a creşterii economice. fiecare individ (persoană) poate să aleagă între cheltuirea a 100 unitaţi monetare putere de cumpărare azi şi 110 unitaţi monetare putere de cumpărare anul viitor. în vederea obţinerii unor preţuri de cumpărare în viitor. rata dobânzii relativ ridicată reflectă o comunitate nerăbdătoare să consume mult în prezent. Spre exemplu. Societăţile umane care au orientare spre viitor. rata dobânzii permite deci individului să compare valorile prezente cu cele viitoare. care este dispusă să renunţe la un consum prezent. la nivel naţional reflectă o rata preferenţială a comunitaţii pentru anumite bunuri şi servicii. rata dobânzii furnizează informaţii esenţiale.Rata dobânzii.

la o scădere a ratei dobânzii. vor determina o creştere a ratei dobânzii de peste 15%. Aceasta. mulţi indivizi înfruntă o rată a dobănzii pe piaţă care este sub rata dobânzii personale. la economia arătată. Evident. avem o rată a dobânzii de pe piaţă de 15%. când cantităţile de credite oferite şi cerute sunt egale. multe proiecte de investiţii sunt mai profitabile decât la o rată înaltă. Debitorii care se află în concurenţă unul cu celălalt. cantitatea de credite oferită depăşeşte cantitatea de credite cerută. La o rată a dobânzii de 17%. Spre exemplu.000 Acest grafic reflectă cantitatea de credit dorită şi cerută pe unitatea de timp. La rate mici ale dobânzii. vor forţa rata dobânzii în jos în jurul lui 15%. mulţi indivizi (afacerişti) găsesc interesant să devină debitori. La o rată a dobânzii de 12% va exista o penurie de credite. 1. cantitatea de credite cerută creşte. care ne arată că la scăderile ratei dobânzii.În graficul de mai jos vom reda cantitatea de credite cerută pe unitatea de timp. în concurenţă unul cu altul în a da cu împrumut. existănd un surplus atât de credite cât şi de creditori. În graficul de mai jos se poate reda cum oferta şi cererea de credite a comunităţii determină rata dobânzii de pe piaţă. Deci. 158 . în privinţa obţinerii de credite. rata dobânzii de pe piaţă poate fi stabilită la nivelul de 15%. astfel că cererile de credite depăşesc cantităţile oferite. deoarece la o rată a dobânzii scăzute.

dacă rata dobânzii de pe piaţă este de 20% iar rata previzibilă a inflaţiei este de 10%. expresie a echilibrului monetar. Se pune întrebarea însă. Rata nominală a dobânzii încorporează o frână a inflaţiei. rata reală a dobânzii este determinată de productivitatea marginală a capitalului fizic. nu renunţă la valorificarea capitalului prin împrumuturi.3. rata reală a dobânzii este dată de schimbul între bunuri şi servicii astăzi şi bunurile şi serviciile la o dată viitoare. care ar fi situaţia dintr-o economie unde este prognozată inflaţia sau deflaţia? Cum economia românească se caracterizează în perioada actuală prin intense şi permanente procese inflaţioniste. Dacă rata dobânzii nominale sau dobânda de pe piaţă este de 20% pe an (de exemplu ). de ex). evaluat în aceeaşi termeni. se pune în primul rând problema riscului eroziunii capitalurilor. între rata reală a dobânzii şi rata nominală se pune semnul egalităţii. Relaţia dintre dobânda nominală şi cea reală este un element esenţial al teoriilor contemporane asupra dobânzii.3. În economiile fără inflaţie şi deflaţie.20 unităţi monetare pe an. Spre exemplu. dar va căuta toate posibilităţile de a-şi asigura o compensare corespunzătoare pentru pierderile ce ar putea proveni din deprecierea monedei. sau • Rata reală a dobânzii = Rata nominală .3. iar rata nominală este considerată o secundantă a ratei reale. în condiţiile unei economii în final de tranziţie. Dar. Prin definiţie. Aceasta are în vedere posibilitatea pe care creditorii le pot avea datorită faptului că valoarea reală (la momentul de referinţă) a ratelor de rambursare a împrumutului nu poate acoperi integral capitalul împrumutat. Dobănda nominală şi dobănda reală Iwing Fischer a adus un aport teoretic în legătură cu dezvoltarea teoriei asupra dobănzii. Creditorul. Iwing Fischer mai precizează că rata reală a dobânzii este rata fundamentală a acesteia. atunci o unitate monetară din valuta respectivă ($ SUA ) astăzi poate fi schimbată pentru 1. După cum s-a mai spus. folosindu-se de o relaţie simplă între cele două rate ale dobânzii.Rata previzibilă a inflaţiei. rata dobânzii nominale este dată de rata de schimb dintre o valută forte astăzi şi o valută forte la timpul viitor (dolarul SUA. ridicând nivelul dobânzii. dobânda reală este direct proporţională cu dobânda nominală şi invers proporţională cu gradul de depreciere a monedei. în acest caz. iar ecuaţia este: • Dobânda nominală = Dobânda reală + Rata previzibilă a inflaţiei * (Dobânda reală * Rata previzibilă inflaţiei) • R ata dobânzii 1 +R ata dobânzii reale = 1 +R ata previzibil no m ale in −1 ă a inf latiei Prin urmare. Pe de altă parte însă. atunci avem: 159 . rata nominală a dobânzii este egală cu rata reală a dobânzii. în economiile fără inflaţie şi deflaţie. De asemenea. am putea avea: • Rata nominală a dobânzii = Rata reală + Rata previzibilă a inflaţiei. El se pronunţă ca apreciind diferit dobânda nominală (de piaţă) faţă de dobânda reală. În concepţia sa. care depinde de înclinaţia spre economie a populaţiei şi starea tehnologică.

El este consecinţa activităţii de intermediere financiară. O astfel de strategie se răsfrânge asupra faptului că banca îşi asumă un risc al ratei dobânzii. Dacă este pozitivă. există sigur o nepotrivire. o bancă poate obţine profituri luând cu împrumut de pe piaţa cu termen scurt şi dând cu împrumut pe piaţa cu termen lung. fapt ce ar conduce la pierderi care vor eroda capitalul. Practica ne-a demonstrat că băncile finanţează activităţi pe termen lung pe seama pasivelor pe termen scurt. în timp ce dobânzile câştigate din activele pe termen lung rămân relativ fixe. Pe când. din cauza ratei previzibile a inflaţiei care nu poate fi măsurată. limitele riscului ratei dobânzii pe care şi-l asumă banca. este posibil ca venitul net din dobânzi al băncii să nu fie suficient pentru acoperirea cheltuielilor generale. se poate determina poziţia riscului ratei dobânzii.4. Dacă are loc o ajustare a dobânzilor la active la o dată diferită de cea a pasivelor. evoluţia dobânzii reale (în lumea contemporană). În principal. îl reprezintă sensibilitatea rezultatelor financiare ale unei bănci la schimbările ratei dobânzii. Într-o economie de piaţă bine aşezată. demonstrează dispariţia diferenţelor dintre rata dobânzii nominale şi rata dobânzii reale. chiar la insolvabilitatea băncii. Pentru buna orientare a băncii. În încercarea de a estima rata previzibilă a inflaţiei. Dacă dobânda pe termen scurt creşte. o 160 . rata nominală a inflaţiei este dată publicităţii. diferenţa dintre câştigul din active şi costul pasivelor ar putea deveni negativă. distincţia dintre rata nominală şi cea reală a dobânzii este de foarte mare importanţă. poziţia riscului ratei dobânzii unei bănci este determinată de măsura în care activele şi pasivele sale sunt în concordanţă. Managementul activelor şi pasivelor unei bănci este prin natura sa o activitate imprecisă care necesită informaţii substanţiale privind rata dobânzii la active şi pasive. majoritatea instituţiilor financiare. În acest caz. scadenţele acestora.1 Rata dobânzii reale se determină foarte greu. Riscul ratei dobânzii Bunurile comerciale.3. În funcţie de modul cum sunt structurate activele şi pasivele băncii. în majoritatea lor.0909 1 + 0. au ca prioritate îmbunătăţirea managementului activelor şi pasivelor prin mărirea calităţii şi volumului datelor necesare în procesul luării deciziilor. Datorită faptului că dobânda pe termen scurt este mai mică decât dobânda pe termen lung. unii economişti au luat în considerare ratele trecute. Uneori. insă mişcările ratei dobânzii pot să conducă la pierderi. obţinând profit din diferenţa rezultată din dobânda mare la activele pe termen lung şi dobânda mică la pasivele pe termen scurt.2 −1 = 0. este necesar să se stabilească de către manageri. În ţările cu economie de piaţă dezvoltată. Neconcordanţa apare din nesincronizarea modificărilor dobânzilor la active şi pasive.Rata dobânzii reale = 1 + 0. într-o economie a inflaţiei sau cu o inflaţie previzibilă. Riscul ratei dobânzii însă. în vederea mişcării consecinţelor negative ce ar putea rezulta din mişcările ratei dobânzii. prevăd riscul ratei dobânzii ca legat de intermedierea financiară şi ca o sursă a câştigurilor bancare. Cel mai des utilizat exemplu este cel al unei bănci care finanţează active pe termen lung cu dobânda fixă din pasivele pe termen scurt sau cu dobânda variabilă. dar fără a se ajunge la rezultate concrete. 3. atunci creşte şi fondul costurilor atrase. Totuşi.

Acestea nu trebuie să fie prea complexe sau extinse. Prin aceasta. de atragere de fonduri şi de ratele dobânzii practicate de celelalte bănci.neconcordanţă. este fixată în principal. Uneori. De asemenea. câştigul va scădea şi atunci când dobânzile vor creşte. Pornind de aici. au fost dezvoltate numeroase proceduri. iar câştigul din dobânzi cresc şi va scădea când scad. Deci. demonstându-se că atât activele cât şi pasivele sunt supuse riscului ratei dobânzii şi sunt afectate de mişcările acesteia. Raportul respectiv. În cazurile mai puţin obişnuite. dobânzile la pasive se restabilesc mai rapid decât la active. În vederea stabilirii efectelor asupra viitoarelor câşiguri rezultate din mişcările potenţiale ale ratei dobânzii. În vederea prevenirii deficienţelor rapoartelor GAP. Astfel de rapoarte GAP se utilizează în vederea estimării modificărilor potenţiale ale venitului net din dobânzi pe un teremen scurt. Pentru aceasta. se realizează contrariul. Strategia de fixare a ratei dobânzii este stabilită în funcţie de strategia de creditare. iar câştigul din dobânzi creşte dacă dobânzile scad. primele trimestre ale anului următor. în multe dintre băncile comerciale. pentru măsurarea riscului ratei dobânzii. Astfel. Rezultatele cele mai bune în acest sens au fost obţinute prin utilizarea simulărilor pe calculator. unele informaţii de bază constituie fundamentul tuturor tehnicilor de măsurare. un bun manager al activelor şi al pasivelor utilizează anumite tehnici de măsurare. la care putem adăuga previziunile asupra viitoarelor rate ale dobânzii. Strategia riscului ratei dobânzii. aceste rapoarte pot fi imprecise sau chiar greşite. modelele anticipează viitorul câştig obţinut din dobânzi într-o varietate de scenarii privind rata viitoare a dobânzii. simulările cele mai bune proiectează câştigurile ce se obţin din dobânzi printr-o varietate de scenarii ale ratei dobânzii. este necesară o interpretare adecvată (de valoare) în vederea măsurării rezultatului riscului. prezintă activele şi pasivele ale căror dobândă poate fi restabilită în cadrul unor perioade de timp viitor. Fiecare dintre aceste tehnici de măsurare poate porni de la o ipoteză simplificată şi ca urmare fiecare prezintă anumite limite. Astfel de modele se folosesc tot de informaţiile luate din rapoartele GAP. Totodată s-au creat modele simple.  161 . esenţiale sunt acurateţea şi actualitata informaţiilor referitoare la termenle de ajustare a dobânzzilor la active şi pasive. Tehnici de măsurare a riscului ratei dobânzii Estimarea riscului ratei dobânzii. dar foarte eficiente în vederea utilizării computerelor personale. numai că ele oferă în plus posibilitatea de a utiliza informaţii privind ratele curente ale dobânzii asociate activelor şi pasivelor existente. ceea ce ar conduce la tragerea unor concluzii false. Aceasta poartă numele de raportul GAP asupra ratei dobânzii. managerii activelor şi pasivelor se confruntă cu efectele modificării dobânzilor. determinarea mărimii riscului ratei dobânzii constituie elementul esenţial. Dacă se cunoaşte momentul când dobânziile la active şi pasive pot suferi modificări. când dobânzile la active se restabilesc mai repede decât la pasive. Una dintre tehnicile de măsurare frecventă o constituie utilizarea unui raport în care sunt prezentate aceste informaţii de bază. Astfel. în general. de Direcţia resurse şi plasamente împreună cu conducerea băncii. se face apreciind în ce fel anumite schimbări ale ratei dobânzii vor putea afecta câştigurile bancare. Într-o bancă obişnuită. În economiile unde dobânzile sunt determinate pe piaţă.

. luarea în calcul a unui risc cert. Patrimoniul net reprezintă diferenţa dintre valoarea de piaţă a activelor şi cea a pasivelor care nu intră în componenţa capitalului. bancherul trebuie să hotărască lungimea orizontului de planificare. riscul ratei dobânzii este cel mai dificil de apreciat dintre riscurile din cadrul programelor amintite. prin menţinerea riscului la un nivel cât mai acceptabil. Sunt şi bănci care au dat dovadă de încetineală în adoptarea tehnicilor de control a riscului ratei dobânzii în condiiţile în care este un fapt dovedit faptul că bancherii trebuie să caute noi tehnici de management a riscurilor în vederea supravieţuirii într-un mediu din ce în ce tot mai competitiv.3.riscul investiţiei. Este necesară această coordonare. O strategie bună de management a activelor şi pasivelor.măsuri curative.O instabilitate şi un înalt nivel al ratei dobânzii conduc la creşterea complexităţii managementului portofoliului financiar.5. comportă în sine. sunt legate de previzionarea riscurilor în cadrul programelor alternative. Riscul mare al ratei dobânzii a făcut ca strategia de management al activelor şi pasivelor bancare să devină o problemă de o importanţă deosebită pentru băncile comerciale.măsuri preventive. va reduce ambele componete ale riscului. în condiţiile în care se menţine un nivel acceptabil de risc. prin natura sa. deoarece ratele fluctuante şi înalte ale dobânzii pot afecta drastic venitul net al dobânzii obţinute din gestionarea instrumentelor purtătoare de dobânzi. Efectul unei creşteri neşteptate a ratei dobânzii asupra patrimoniului net sau a venitului net din dobânzi corespunde riscului de investiţie sau riscului venitului. managementului creditelor şi managementului pasivelor. • apoi se trece la estimarea riscurilor şi câştigurilor ce pot rezulta din aplicarea variantelor alternative de program ce aduce câştiguri maxime acţionarilor băncii. Astfel. Măsuri privind prevenirea riscului de creditare Între aceste măsuri amintim: . 162 . * Măsurile preventive Orice operaţiune de credit. Acesta ar însemna riscul obţinerii unor pierderi în ce priveşte venitul net din dobânzi. Riscul ratei dobânzii are două componente: .măsuri operative. Greşelile cele mai mari în implementarea managementului activelor şi pasivelor. Obiectivul managementului activelor şi pasivelor este de a maximiza căştigul acţionarilor băncii. În vederea implementării unui program de management al activelor şi pasivelor.riscul venitului. . Acesta este riscul producerii unor pierderi în patrimoniul net ca rezultat al unor schimbări neaşteptate ale ratei dobânzii. 3. este necesar parcurgerea etapelor: • mai întâi. . datorită faptului că mişcările ratelor dabânzii la împrumuturile luate nu sunt perfect sincronizate cu cele ale împrumuturilor acordate. care se realizează prin coordonarea managementului lichidităţii. managementului investiţiilor.

prudenţa şi intuiţia lucrătorului băncii au un rol principal. . din insolvabilitatea debitorului se pot surmonta prin constituirea de garanţii în beneficiul băncii (pentru acordarea unui credit.raportul dintre consistenţa patrimoniului propriu şi a celui străin (atras. Capacitatea potenţialului credit reprezintă condiţia primă şi totodată fundamentală a acestuia de a produce venituri. dar fără a perturba echilibrul economic al gestiunii. constituite în funcţie de consistenţa bunurilor debitorului. constituite în funcţie de persoana debitorului şi garanţii reale. . Garanţia personală nu asigură băncii nici un avantaj juridic asupra debitorului său. banca solicită debitorului garanţii reale care să acopere în proporţie de 150 – 200 % valoarea creditului şi a dobânzii percepute).perspectivele de producţie şi dezvoltare ale firmei. care stă la baza estimării oprtunităţii fiecărei operaţiuni de creditare. Condiţiile economice 163 . care poate conduce la pierderea sumei împrumutate şi riscul imobilizării.situaţia economică generală a sectorului în care acţionează posibilul debitor.N.R. în cazul când clientul (din diverse motive) nu-şi respectă obligaţia achitării la scadenţă a sumei contractate. estimarea riscului. În ce priveşte riscul legat de credit.organizarea administrativă şi tehnică a firmei respective. garanţiile constituite pot fi garanţii personale. trebuie subliniat că acesta constă în riscul insolvabilităţii clientului. Astfel. împrumutat). .contractele încheiate atât cu furnizorii. din resurse atrase sau va proceda la o refinanţare de la B. Capacitatea firmei de a produce venituri se poate verifica prin mai multe mijloace de observare şi evaluare. . Garanţia reală asigură băncii creditoare un drept real asupra unor elemente determinate din patrimoniul debitorului sau al tuturor persoanelor girante. dar şi cu beneficiarii. .posibilitatea obţinerii unor preţuri cât mai reduse pentru produsele sale.criteriile care s-au adoptat pentru distribuirea profitului. mobiliare (situaţia patrimoniului). în măsura în care executarea silită este un mijloc extrem pe care banca îl are în vedere pentru recuperarea creditului şi a dobânzilor aferente.angajamentele şi originile legale ale firmei. lucrătorul bancar mai verifică: . . riscurile ce pot rezulta în particular. îmbinându-se cu posibilitatea restrângerii volumului de operaţiuni în curs. Pe lângă capacitatea firmei de a produce venituri. După cum se cunoaşte. . în legătură cu posibilitatea modificării acestui raport în favoarea celui propriu. Această capacitate are o mai mare importanţă decât garanţiile constituite. .Primul element ce trebuie luat în calcul îl constituie posibilitatea băncii de a se angaja în acordarea unor credite din resurse proprii.raporturile întreprinzătorului cu clienţii şi funcţionarii săi. în detrimentul capacităţii de îndatorare. . pentru că de exactitatea datelor culese depinde rezultatul favorabil al operaţiunii de creditare. Certitudinea cu care aceste estimări sunt efectuate nu împiedică totuşi banca să-şi ia garanţii reale şi personale în raport cu creditul solicitat. este acela că banca trebuie să cunoască (să estimeze) în amănunţit posibilitatea recuperării la scadenţă sau în momentul când ea decide să-şi retragă creditul în cadrul acestei estimări.scopul solicitării împrimutului şi destinaţia imediată a acestuia. Prin urmare. . Principiul general.garanţiile reale ale debitorului: imobiliare.

. Apoi.se colectează veniturile din dobânzi în contul "venituri din dobânzi" şi comisioanele corespunzătoare fiecărei operaţiuni în contul "venituri din comisione". Perceperea comisionului de neutilizare. pentru asigurarea profitului. . iar pe de altă parte rata dobânzii percepută de BNR. a contractului de creditare. .verificarea periodică a documentelor contabile ale firmei debitoare: bilanţul contabil.prin deplasarea la faţa locului se va verifica stadiul şi evoluţia obiectivului de investiţii. .respectarea strictă a obiectivului contractului. Totodată. în cazul recurgerii la rafinanţare. balanţa de verificare. De asemenea. prevăzut în contracul de creditare. atât la sediul băncii. atât pentru contul de disponibil. importanţă prea mare nu se acordă formei tehnice de acordare a creditului deşi concluziile privind aprobarea şi în consecinţă riscurile asumate de bancă depind.verificarea zilnică a extraselor de cont ale clienţilor. banca. . banca trece la executarea altor operaţiuni specifice : . de resursele de creditare de care dispune banca.se urmăreşte modul în care clientul îşi achită obligaţiile contractuale. conform convenţiei de creditare. pentru fracţionarea riscului ce decurge din schimbarea condiţiilor pieţei.verificarea operaţiunilor din contul special.oprirea unei marje de siguranţă a băncii (3-5%). pe de o parte rata inflaţiei. În perioada când are loc estimarea riscului. pe lângă condiţiile de echilibru ale întreprinzătorului în cauză şi de stingerea altor operaţiuni. banca poate să oprească automat derularea în continuare a operaţiunii şi să treacă la încasarea sumelor convenite din contul de disponibil al clientului. dar şi la sediul clientului. Un al doilea element important în estimarea şi prevenirea riscului este oportunitatea repartizării creditului între diferiţi întreprinzători ce acţionează în diferite sectoare economice. iar banca este obligată să-şi ia garanţiile corespuntătoare prin care să aibă posibilitatea recuperării creanţei sale prin executate silită.perceperea unui comision de gestiune. respectiv rata din credit şi dobânda aferente lunare. Dacă clientul nu-şi achită de bunăvoie aceste rate lunare. cât şi pentru contul de disponibil din credite. . * Măsuri operative Ca primă măsură operativă o constituie încheirea în condiţii avantajoase pentru bancă. . în cazul în care debitorul nu utilizează banii conform contractului de creditare. . de disponibil din credite. pentru operaţiunile de scontare. trebuie să-şi ia măsuri de asigurare a taxei scontului.în care diverşi întreprinzători îşi desfăşoară activitatea sunt susceptibile de schimbări rapide şi imprevizibile datorită unor evenimente interioare sau a unor situaţii de plată impuse. pe diferite termene. contul de profit şi pierderi. perdepută de BNR.verificarea regularităţii încasărilor şi plăţilor din cont. . banca trebuie să-şi ia măsurile corespunzătoare în vederea stabilirii unei rate a dobânzii care să acopere. . dacă un credit a fost acordat pentru o asemenea destinaţie.derularea contractelor prezentate în primă fază de client. 164 . suficient de mari pentru acoperirea taxei rescontului.

posibilităţile de extindere ale debitorului. . în scorul creditului înscris în contractul de creditare. reclamarea clientului său la tribunal. În vederea desfăşurării normale a unei activităţi operative. se va urmării şi situaţia plătitorului şi a avalistului.dacă în momentul perceperii ratei lunare a dobânzii. solicitarea pe piaţă a produselor respectivei firme. Se are în vedere. . sume repartizate din profitul băncii). 165 . În cazul cambiilor. sumele se vor opri în contul de disponibil al clientului şi se vor colecta în contul "venituri din dobânzi bancare". Contractul de credit se poate întrerupe de către bancă.se verifică în permanenţă situaţia materială a giranţilor.se urmăreşte evoluţia în organizarea şi gestionarea firmei creditate. fie în mometul acordării lui. recuperarea sumelor de la giranţi (bănci. În situaţia când clientul va avea bani în cont. iar sumele se vor colecta în contul de "venituri de realizat din dobânzi" şi corespunzător în contul analitic al clientului "decontări privind încasările din dobânzi ale… ". în momentul nerespectării de către client a clauzei înscrise în contractul de credit sau în cazul în care activitatea firmei nu prosperă. număr de contracte. debitorul nu are bani în contul de disponibilităţi se vor analiza cauzele. .poziţia debitorului pe piaţă este permanent urmărită de bancă. se trece la executarea măsurilor extreme: executarea garanţiilor reale (prin scoaterea la licitaţie şi încasarea contravalorii creditului şi a dobânzilor aferente). este necesar ca banca să dispună de un sistem informaţional adecvat. profit net. banca poate dispune stoparea contractului de creditare. deteriorarea garanţiilor imobiliare şi mobiliare).. prin calcularea indicatorilor: cifra de afceri. banca a constat neîndeplinirea obligaţiilor contractuale (utilizarea creditului în alte scopuri decât cele prevăzute în contract. neplata ratelor scadente. sumele rămase restante se trec întrun cont special de credite nerambursate la scadenţă şi pentru această sumă se va percepe o dobândă majorată. ci dimpotrivă. care vor fi explicate în cadrul măsurilor curative. după avizarea clientului de către bancă. de asemenea. nederularea contractelor. . ea are dreptul să întrerupă contractul de credit. . persoane fizice sau juridice).se urmăreşte starea materială pe întreaga perioadă de derulare a creditului. nerespectarea fazelor obiectivului de investiţie. a garanţiilor imobiliare şi mobiliare depuse de client prin controale inopinate. Dacă debitorul nu-şi onorează obligaţiile la scadenţă şi după avizarea de către bancă.dacă are loc o nerambursare la scadenţă.de asemenea prin controalele efectuate de experţii băncii se verifică încadrarea firmelor creditate în indicatorii de bonitate. se trece la măsuri coercitive. Dacă se constată nereguli. În condiţiile nerambursării creditului şi a dobânzilor corespuntătoare de către debitor. * Măsuri curative Dacă în cadrul măsurilor operative.se efectuează periodic analize asupra patrimoniului. . . O altă măsură curativă privind evitarea riscului de creditare o constituie crearea fondului de rezervă (marja de siguranţă a băncii. fie în cazul creditului acordat pe traşe. o disciplină riguroasă şi o bună funcţionare a calculatoarelor.

Pentru a asigura dezvoltarea sistemului bancar şi îmbunătăţirii serviciilor bancare. în condiţiile asigurării unor servicii promte şi de calitate.6. dobânzi mai mari pentru sumele clienţilor din conturile dechise în banca respectivă. băncilor din ţară li se recomandă o dechidere şi o recunoaştere internaţională. Importantă este de asemenea şi introducerea tematicii în acest domeniu pentru corelarea la nivel bancar a unor date şi pentru existenţa unei situaţii globale reale în economie. reprezintă totodată o necesitate firească a societăţii ca parte a regelmentării generale a raporturilor economice. a băncilor specializate. De asemenea. corelarea permanentă a ratei dobânzii cu dobânda pieţei pentru stăvilirea inflaţiei. să se treacă la o specializare mai accentuată a societăţilor bancare. perceperea unor comisione moderate. calculată lunar asupra disponibilităţilor clienţilor. fără o extindere însemnată. este marcată şi pe planul dezvoltării bancare. pentru accelerarea plăţilor interbancare (Sistemul de plăţi electronic se află în faza de proiect).Printr-o circulară a BNR. să aibă o sferă de acoperire căt mai largă. presupunând prin aceasta o creştere a profitului şi a prestigiului bancar românesc. unele bănci ar trebui. trebuie urmărit. băncile vor trebui să-şi păstreze şi să atragă noi clienţi prin metode stimulative pentru aceştia: dobânzi mai mici pentru creditele acordate. Totodată. să-şi extindă activitatea din punct de vedere teritorial (prin deschiderea de noi sucursale şi agenţii). 3. prin statutul lor sau prin lege. bănci deschise recent. O regelmentare genrală a relaţiilor este condiţiionată de un cadru legislativ 166 . datorită implicării cât mai puternice a firmelor. a banilor cât şi rolul motor al creditului în buna desfăşurare a mecanismului economic. Cum ţara noastră se află în perioada actuală. Toate măsurile enumerate mai sus. există o tendinţă a societăţilor bancare de a se apropia mai mult de un model al băncilor cu caracter universal. în finalul tranziţiei la economia de piaţă. Elemente care pot contura orientarea activităţii unei bănci Băncile şi unităţile de credit specializate sunt acele firme care. există o concurenţă acerbă pe piaţa interbancară din România. ca pe măsura dezvoltării sistemului economico-financiar şi bancar din România. Perfecţionarea şi reglementarea raporturilor de credit. În legătură cu această situaţie. introducerea unor calcule de actualizare. au atribuţiuni funcţionale într-o sferă a creditului (pe termen lung şi mediu) într-o anumită ramură a economiei naţionale sau execută în exclusivitate operaţii de un anumit gen. Ele mobilizează şi distribuie o serie de resurse şi în sfera creditului pe termen scurt pentru producţie. datorită faptului că multe dintre ele sunt bănci mici. aflate în cont la bancă (media zilnică a acestor disponibilităţi). băncile comerciale sunt obligate la consituirea unei rezerve minime obligatorii de 30%. cât şi de gestionare corectă a portofoliului de credite. În prezent.3. se mai pot folosi şi alte măsuri : calcularea periodică a indicatorilor bancari şi studierea lor pentru îmbunătăţirea calitativă. a populaţiei. au scopul de a preveni riscul de creditare şi de obţinere a unui profit. avănd ample legături cu băncile de depozite. Deoarece în această etapă. În vederea îmbunătăţirii serviciilor societăţiile bancare trebuie să beneficieze de un personal calificat şi competent de o extindere cât mai mare a gamei operaţiilor computerizate.

. normele legale generale după opinia unor specialişi. în sensul orientării dezvoltării economice ca pornind de la dimensiunea creditului şi implicit a masei monetare. autorităţi de control bancar cu atribuţii de supraveghere şi control asupra îndeplinirii atribuţiilor bancare specifice.debitor şi . decât ca evoluţii certe. nu trebuie uitat. economia va facilita creşterea economică.promisiunea de rambursare. După opiniile exprimate. iar acordarea creditelor să se facă pa baza unor garanţii reale. Orientarea dezvoltării economice şi intensificarea dezvoltării anumitor sectoare din economie ar fi permisă pentru accentuarea specializării băncilor. solvabile. După unii economişti în afară de supravegherea bancară efectuată de BNR şi de controalele altor organe ale statului pe diferite teme se consideră că este necesară instituirea şi funcţionarea unor organisme speciale de control.Creditul reprezintă schimbul unei valori monetare prezente contra unei valori monetare viitoare. în această perioadă (pentru dezvoltarea economiei) ar fi benefică introducerea unor dobânzi mai mici pentru credite acordate activităţilor productive şi dobânzi mai mari pentru credite acordate comerţului sau consumului. menţinând prin aceasta un raport optim pentru investiţie şi consum în funcţie de posibilităţile economiei. Corespunzător cerinţelor actuale. nivelul maxim de creditare ce poate fi acordat unei persoane. ar fi crearea unui compartiment special de experţi bancari care să aibă ca atribuţiuni evaluarea bunurilor firmei la valoarea de piaţă. astfel încât să se stabilească restricţii asupra unor categorii de credite în timp ce altele să fie încurajate. în situaţiile unui volum mare de credite acordate. mulţi economişti spun că în orientarea activităţii bancare ar putea fi folosite indirect politica monetară şi de credit. . Ca urmare. care să fie în măsură să asigure o desfăşurare corectă şi eficientă a acestor relaţii. reducându-se în totalitate (dacă se poate) riscul de creditare. Aceste politici monetare şi de credit realizează şi au ca obiectiv unic dimensionarea resurselor de credit al băncilor. .democratic. în fiecare perioadă de dezvoltare a acesteia. după o verificare atentă a acestora. În cele din urmă. ar trebui să stabilească nivelul maxim al dobânzii (legi împotriva cametei). 167 . prin măsuri ale guvernului şi parlamentului. fiind totodată instrumentul de control al creditului. Acest lucru se realizează prin alegerea unei clientele serioase. prin aceasta putând fi diferenţiat asupra zonelor şi ramurilor economice. prin exercitarea lor de către stat. Spre exemplu. * Cuvinte cheie . că foarte important în activitatea de creditare este să se acorde credite performante şi eliminarea pe cât posibil a pierderilor din acordările de credite.scadenţa → momentul rambursării creditului. Legate de aceasta. asociaţii profesionale bancare cu rol important în implementarea unui climat de colaborare între societăţi bancare. Astfel de politici pot fi folosite mai mult ca tendinţe.creditor .subiecţii raportului de credit: . supraveghere şi coordonare ca: consilii consultative şi de decizie bancară care ar avea scopul orientării deciziilor majore în corelare cu interesele firmelor. Important în acest sens ar fi reglementarea creditului să se facă în urma unui control selectiv.

Warantul este documentul utilizat pentru obţinerea şi garantarea creditului şi poate fi folosit ca un efect de comerţ. Dobânda poate reprezenta o sumă ce revine proprietarului la rambursarea sumei împrumutate sau preţul utilizării capitalului şi totodată remunerarea riscului pe care îl implică împrumutul respectiv. Riscul de imobizare apare la deţinătorul de depozite (banca). dificultăţilor sectoriale sau deficienţelor debitorului. în vederea obţinerii unui credit în valoare de 100. Operaţiunea prin care împrumutatul(debitorul) ia în stăpânire imediată resurse (bani) în schimbul unei promisiuni (angajament) de rambursare viitoare. Multiplicatorul de credite este întodeauna calculat prin raportarea cifrei 100 la procentul rezervei de lichiditate (proporţia din depozite care trebuie păstrată ca rezervă). pentru că este pus în situaţia de a nu onora cererile titularilor de depozite din cauza unei exploatări neeficiente a creditelor acordate. Sucursala Sibiu este banca preferată de firmă în vederea încheierii tranzacţiilor. SIBIU. Etimologic. atunci o unitate monetară din valuta respectivă (Euro) astăzi poate fi schimbată pentru 1. Banca Comercială “C”. are loc o primă întâlnire cu banca.C. Dacă rata dobânzii nominale sau dobânda de pe piaţă este de 30% pe an (de exemplu ). S. Rata dobânzii nominale este dată de rata de schimb dintre o valută forte astăzi şi o valută forte la timpul viitor (Euro. de ex). Creditul va fi solicitat pe o perioadă de 1 an şi va avea ca destinaţie achiziţionarea unei componente din metal pentru construcţia unei hale industriale. respectiv cu ofiţerul de credite al băncii. Prin reprezentantul firmei. Sigur. prin reprezentantul ei. poartă numele de credit bancar. Rata reală a dobânzii este dată de schimbul între bunuri şi servicii astăzi şi bunurile şi serviciile la o dată viitoare. Având în vedere relaţiile foarte bune în care firma se află cu banca (urmare unei punctualităţi dovedite din partea ambelor părţi). originea cuvântului scoate în relief un element psihologic care este absolut indispensabil existenţei unei operaţiuni de credit: încrederea. însoţite de plata unei dobânzi ce stimulează banca.000 lei. 168 . “CONF-PROD” S.R.30 unităţi monetare pe an.dobânda → preţul creditului. Riscul de rambursare constă în probabilitatea întârzierii plăţii sau a incapacităţii de plată datorată conjuncturii..L. se prezintă la bancă atât cu un plan de afaceri cât şi cu un studiu de fezabilitate. “CONF-PROD” S. STUDIU DE CAZ privind analiza finaciară a S.C.. cuvântul “credit” este de origine latină şi provine de la “creditum – creditare” şi înseamnă “a crede” sau “a avea încredere”.R.L.

.). destinaţia precisă a creditelor şi garantarea acestora. cheltuielile. . . limitarea împrumuturilor acordate unui singur debitor la maximum 20 % din fondurile proprii ale băncii. se va trece la constituirea dosarului în vederea negocierii creditului. În acest caz. .dosarul juridic de constituire a firmei. consemnarea tuturor operaţiunilor de creditare şi garantarea în documente contractuale (cu detalii privind termenele. situaţia patrimoniului la zi. documentaţia cu care firma s-a prezentat la sediul băncii în vederea întocmirii dosarului de creditare cuprinde: . credibilitatea solicitanţilor de credite.situaţia fluxului de numerar. respectarea plafoanelor de credite communicate. case etc. .indicatorii economico – financiari. . garanţiile ce pot fi aduse. inspectorul (ofiţerul) de credite a întocmit dosarul care mai cuprinde şi: . * Acordarea creditului În prealabil acordării creditului. încasările şi veniturile ce se estimează a se realiza. 169 . în funcţie de vechime.cerere de credit. scadenţa şi ratele dobânzii). . dacă va fi cazul. În baza documentelor de mai sus. . .ultimele patru balanţe de verificare.studiu de fezabilitate. Obiectul creditului îl constituie completarea surselor proprii ale firmei pentru realizarea investiţiei propuse. Prin urmare.raportul de expertiză al bunurilor ce urmează a fi ipotecate sau garantate.ultimul bilanţ contabil vizat de Administraţia Financiară.* Solicitarea creditului În vederea aprobării şi acordării creditelor pe termen scurt.planul de afaceri.extrasul de carte funciară sau alte documente care să ateste proprietatea asupra bunurilor imobiliare care vor constitui garanţia creditului (terenuri.situaţia creanţelor şi a datoriilor curente şi restante.fişa de evaluare. . beneficiarul creditului este o firmă cu personalitate juridică. volumul acestora. solicitantul de credit (firma) s-a prezentat la bancă pentru a putea purta o discuţie cu caracter informativ asupra următoarelor probleme: obiectul creditului şi perspectivele reuşitei de plată.bugetul de venituri şi cheltuieli pe termenul de creditare. . . perceperea de dobânzi (ca preţ al creditului). efectuat de un expert autorizat.copii după contractele de credit încheiate cu alte bănci (dacă este cazul). . banca are în vedere respectarea următoarelor principii generale: limitarea riscurilor insolvabilităţii. alte credite angajate la alte bănci.referatul privind promovarea dosarului de credit. . În urma discuţiei.documentaţia tehnico – materială pentru fundamentarea creditelor de investiţii.

În cazul neplăţii la scadenţă a oricărei sume datorate în baza contractului de credit încheiat. iar în acest caz ratele dobânzii sunt fixe. Inspectorul (ofiţerul) de credite analizează influenţa factorilor nonfinanciari la care este supusă firma. atunci când acordă credite persoanelor juridice amintim: Managementul societăţii 170 . de asemenea rata dobânzii este fixată la nivelul de 11 % pe an. acesta se stabileşte în funcţie de indicatorii economico – financiari realizaţi în perioada analizată şi a celor previzionaţi pe perioada creditării. precum şi determinarea expunerii băncii faţă de debitor. datorită faptului că a fost angajat un credit doar pe o perioadă de un an. Pe parcursul derulării creditului. Dintre indicatorii calitativi cel mai des folosiţi de bancă. Oricât de bune ar fi garanţiile oferite de client. presupun identificarea şi examinarea riscurilor nonfinanciare. în vederea fundamentării deciziei de creditare. Analiza nonfinanciară (calitativă) a firmei Evaluarea şi limitarea riscurilor în activitatea de creditare. În anumite cazuri. dacă bunurile aduse în garanţie sunt corespunzătoare din punct de vedere cantitativ şi valoric. pentru a minimiza riscul în acordarea creditului. iar în acest caz dobânda va fi consemnată printr-un act adiţional la contractul de credit. poate apărea situaţia când banca negociază rata dobânzii. fără să existe posibilitatea negocierii acesteia. Banca verifică periodic dacă utilizarea creditului acordat este în concordanţă cu prevederile contractuale. analiza complexă a clientului constituie principala modalitate de stabilire a solvabilităţii acestuia. rata dobânzii este satbilită de bancă la nivelul de 11 %. creditarea firmelor se efectuează atât pe baza caracteristicilor nonfinanciare cât şi a activităţii economico – financiare realizate şi prognozate. în funcţie de dobânda pieţei. Tot în cazul nostru. * Analiza creditului Analiza creditului reprezintă un proces care trebuie să se deruleze înainte de acordarea creditului. se poate negocia atât nivelul ratei dobânzii cât şi perioada de creditare. în funcţie de indicatorii de performanţă ai firmei şi de volumul împrumutului. Acest lucru se întâmplă datorită faptului că valoarea împrumutului (100. Potrivit “Normelor metodologice” proprii Băncii Comerciale “C”.000 lei) este foarte mic. imprumutul va fi supus la plata unor sume majorate. până la restituirea acesteia. precum şi pe toată perioada de acordare a creditului.În cazul de faţă. Volumul creditului nu poate fi oricât.

utilitare furgon. Ponderea exportului Firma nu lucrează aproape deloc cu clienţi externi. Firma are drept obiectiv.. aceasta constând pe de o parte în construirea unei hale în afara oraşului. Furnizorii sunt în proporţie de 90 % firme din ţară. deoarece pe piaţa internă există deocamdată suficienţi cumpărători.5 t la 3. fiecare post deţinând o “fişă a postului” cu toate atribuţiunile aferente. Asigurarea cu materii prime Firma are parteneri de afaceri cu care lucrează constant. fie acesta se prezintă la sediul firmei pentru ridicare. Furnizorii de materii prime cu care lucrează permanent.5 t). Nivelul de pregătire al acestora este corespunzător postului ocupat. Ponderea exportului de remorci din totalul activităţilor de desfacere este de doar 1 %. respectiv 50 %) îndeplinesc rolul de manageri. firma apelând destul de rar la importuri de materii prime (excepţie: tabla zincată de 2mm – import Belgia). specialitate transport autovehicule. fiecare dintre ei având atribuţii în cadrul firmei bine stabilite. Analiza economico – financiară pe bază de bilanţ a firmei 171 .Firma deţine în prezent doar 18 angajaţi (din care direct productivi 15. Livrarea se face prin două modalităţi: fie este transportată remorca direct la domiciliul beneficiarului. în ceea ce priveşte relaţia cu banca. Cei doi asociaţi care deţin toate părţile sociale (50%. iar preţurile sunt exprimate în euro.A. se constată necesitatea angajării în următoarea jumătate de an a încă 4 muncitori calificaţi precum şi a unui inginer mecanic. producerea de mijloace de utilitare pentru camion.U. Timpul mediu de rezolvare a unei comenzi este de 20 zile (acesta poate fi chiar mai mare. Sub aspect managerial. Asigurarea desfacerii Firma procedează iniţial la încheierea contractului de vânzare cu cumpărătorul şi abia atunci începe producerea bunului care face obiectul contractului. Relaţia firmei cu banca la care s-a solicitat creditul Volumul încasărilor şi plăţilor zilnice efectuate prin intermediul băncii este foarte mare. utilaje. Germania). Firma şi-a stabilit strategia de dezvoltare pe termen mediu şi lung. o cât mai bună colaborare. contabilitate şi de secretariat). caroserii. ceilalţi 3 reprezintă personalul auxiliar cu atribuţiuni administrative. Profilul de activitate al societăţii îl reprezintă producerea de mijloace de transport auto (remorci şi semiremorci de la 0. Unii angajaţi au participat la cursuri de speciale de pregătire profesională organizate de Direcţia de Muncă şi Protecţie Socială precum şi în străinătate (S. ceea ce implică respectarea termenelor stabilite cât şi plata comisioanelor şi speselor bancare practicate. în funcţie de amploarea comenzii). oferă reduceri de preţuri de până la 15 %. iar pe de altă parte creşterea ponderii pe piaţă cu cel puţi 20 %.

respectiv activele curente ar putea acoperii pasivele curente. Elementele de bază în determinarea indicatorilor economici şi financiari pentru calculul bonităţii. FN – fondul de rulment. Aceşti indicatori. echitatea. Fondul de rulment arată cu cât.70. Evaloarea corespunzătoare a indicatorilor financiari reprezintă cea mai frecvent utilizată tehnică a analizei financiare. Aceasă sumă va fi utilizată lunar pentru achiziţionarea de materiale în vederea realizării producţiei. Situaţia netă a firmei (SN) SN = Total activ – Datorii nerambursate.911) = . pentru ca analistul să-şi facă o imagine cu privire la evoluţia în timp a firmei.Noţiunea de bonitate a unei firme redă capacitatea acesteia de a-şi acoperi obligaţiile care urmează să şi le asume prin semnarea contractului de credit. TN = 391. se regăsesc în bilanţul şi contul de profit şi pierdere ale firmei. Calculul trezoreriei nete Dacă: TN – trezoreria netă. dar nu lipsiţi de interes. sunt instrumente matematice.075 – 251.827 mii lei. Fondul de rulment se exprimă în valoare absolută.necesarul de fond de rulment.066 = 2. După calculul acestora este necesară o comparare cu indicatorii din perioada anterioară. receptivitatea şi promptitudinea partenerului. TN = FR – NFR = Active circulante – Datorii pe termen scurt – (stocuri + creanţe – datorii de exploatare). asigurând în acelaşi timp fondurile necesare continuării activităţii şi realizării de profit. dacă ar fi transformate în numerar. elemente care completează în ansamblu imaginea bonităţii clientului.oo1 + 120. li se mai adaugă şi alţi factori adiacenţi. Firma va solicita o linie de credit din partea băncii în valoare de 20 mii lei. cu atât mai mult cu cât ea a crescut de la un an la altul. SN = 410. Valoarea pozitivă a acestui indicator denotă o situaţie a firmei foarte bună. Indicatori de performanţă financiară Indicatorii solvabilităţii 172 . conferă noţiunii de bonitate o imagine reală. Analiza prin indicatori Indicatorii. Acest deficit trebuie acoperit printr-o linie de credit. Acestor factori. cum sunt: corectitudinea.404 – 408. Pentru exemplificare ne vom folosi de cifre care nu se regăsesc în activitatea vreunei firme. utilizate în analiza financiară care reduc imaginea simplificată a multiplelor relaţii care condiţionează capacitatea unei firme de a se dezvolta. NRF.520 mii lei.066 – (186.586 – 408.

779/1. indicatorul de acoperire a creanţelor arată în ce mmăsură datoriile pot fi acoperite cu capital social. Randamentul vânzărilor = 21. se deduce o solvabilitate patrimonială foarte bună.Solvabilitatea redă capacitatea firmei de a face faţă achitării obligaţiilor faţă de terţi. Ea se poate calcula prin intermediul mai multor indicatori: 1) Randamentul vânzărilor = profit net/vânzări nete.671. 2) Rentabilitatea în funcţie de capitalul propriu se calculează ca raport între profitul net şi suma capitalului propriu şi provizioanele pentru riscuri şi cheltuieli. Activele rapide reprezintă mărfurile vândute pentru care contravaloarea urmează a se încasa. Indicatorii rentabilităţii (profitabilităţii) Profitabilitatea (rentabilitatea) firmei se referă la capacitatea acesteia de a realiza profit. Valoarea acestui indicator este aşa de mare pentru că de la înfiinţare.01388 Acest indicator reflectă profitul câştigat pe o unitate de vânzări. Indicatorul de acoperire a stocurilor = (408. 2) Indicatorul de acoperire a creanţelor = pasive/capital•100 Indicatorul de acoperire a creanţelor = 410. Solvabilitatea patrimonială are în acest caz valoarea de 100 %. realizându-şi producţia doar pe bază de comenzi ferme şi nerealizând producţie de serie.568. Ca urmare. deoarece firma nua mai contractat nici – un împrumut de la o altă bancă şi nici nu a constituit provizioane pentru riscuri şi cheltuieli. deci este o imagine a eficienţei activităţii firmei. În cazul firmei analizate. Exprimând riscul financiar.586/2100•100 = 19. Acesta ne indică în procente care este valoarea stocurilor care trebuie vândute pentru a acoperi datoriile curente. acest indicator nu se poate calcula pentru că firma nu lucrează cu stocuri. dar este un aspect pe care societatea îl are în vedere ca obiectiv pe termen mediu.066 – 38)/0*100.24 %. firma nu a operat o majorare a capitalului social. Societatea a reinvestit aproape tot profitul obţinut din activitatea de vânzare. Valoarea mică a acestui indicator nu reflectă o situaţie finaciară proastă a firmei. 173 .71 În situaţia în care se apelează la un credit bancar. Ca urmare. 3) Solvabilitatea patrimonială = (capital propriu + provizioane pentru riscuri şi cheltuieli)/(capital propriu + provizioane pentru riscuri şi cheltuieli + credite total)*100. indicatorii solvabilităţii sunt instrumente matematice care permit cuantificarea evoluţiei elementelor care compun acest proces şi anume: 1) Indicatorul de acoperire a stocurilor = (pasive curente – active rapide)/stoc*100. este foarte importantă aprecierea flexibilităţii financiare a firmei.236 = 0. Rentabilitatea în funcţie de capitalul propriu = 21779/2520•100 = 864.

în capitalul firmei sunt cuprinse pe lângă capitalul social numai rezervele (420 mii lei) şi rezultatul exerciţiului anterior. 1) Lichiditatea imediată se exprimă ca raport dintre activele lichide şi datoriile pe termen scurt. Limita minimă a acestui indicator ar trebui să fie de 80 %.225/1. Se exprimă procentual. Rc = 1. 5) Rentabilitatea financiară (Rf). Re = Masa profitului/valoarea producţiei exprimată în preţul de vânzare • 100. face ca acesta să nu fie foarte relevant în cadrul analizei situaţiei financiare a firmei.335 %.779/1.779/1. ceea ce denotă diferenţa enormă care există între costurile anuale şi profit.738•100 < 1. În plus. Lichiditatea imediată = (Active – stocuri)/Datorii pe termen scurt•100 = = (391.572. Indicatorii lichidităţii Aceşti indicatori se referă la capacitatea firmei de a onora obligaţiile financiare scadente şi reluarea cheltuielilor de exploatare. Dar.404 – 186. cu atât se prefigurează o situaţie bună a firmei de a genera profit.893/2. 4) Rentabilitatea economică (Re).Acest indicator exprimă capacitatea firmei de a pune în valoare capitalul investit şi de a genera un câştig net. 6) Relaţia capitalurilor (Rc). Rf = 21779/2520•100 =864. Rc = 21. restul formulei fiind identică.520•100 → este o valoare foarte mare din motivul exprimat mai sus.556. Gradul de acoperire = 1.24 %. Re = 21. Acest indicator redă capacitatea firmei de a face faţă plăţilor exigibile prin active cu lichiditate rapidă sau ce se pot transforma în lichidităţi la termene foarte scurte (maxim o lună). 174 . Rf = Beneficiu/Capitaluri (proprii+împrumutate) • 100.001)/408.893•100 = 0. Rc = Cifra de afaceri/Capitaluri.349•100 = 101.572. Aceasta rezultă din faptul că în ambele cazuri un termen de la numitor este 0. 2) Gradul de acoperire a cheltuielilor din venituri.72 %. se calculează ca raport dintre veniturile încasate şi cheltuielile aferente veniturilor încasate. Valoarea acestui indicator este identică cu valoarea rentabilităţii în funcţie de costuri.558. valoarea foarte mare obţinută pentru acest indicator.014 %. 3) Rentabilitatea în funcţie de costuri (Rc) se calculează ca raport între profit şi costuri totale.585. Cu cât este mai mare valoarea acestui indicator.066•100 = 50. referitor la capitaluri.

38 %. Acest indicator arată capacitatea firmei de a face faţă plăţilor exigibile prin active ce se pot transforma în lichidităţi. indicatorii nu consfinţesc reguli sau aprecieri definitive despre administrarea unei firme. Prin urmare. În vederea realizării unei viziuni mai ample asupra firmei. Acest indicator se determină cu ajutorul relaţiei: RLC = Ac/DTs•100. Este vorba de “Metoda Z”. Unde: RLC – rata lichidităţii curente. solicitarea firmei de a beneficia în viitor de o linie de credit de 200 milioane lei. trebuiesc precizate cel puţin două carenţe în legătură cu analiza lor. Valoarea lui în cazul firmei analizate este de 95. gradul de îndatorare al firmei sacde tot mai mult. DTs – datorii pe termen scurt. Având în vedere apropierea de 100 %. dar se mai ştie că apropiindu-se de zero. banca poate recurge şi la calculul unor indicatori care determină probabilitatea apariţiei rescului de faliment în perioada următoare. constatăm o situaţie foarte bună în ceea ce privesc plăţile exigibile prin active.586•100 = 99.066/410. Când valoarea acestui indicator este mai mică de 100 %. 4) Rata lichidităţii curente (RLC). Un grad de îndatorare bun este atunci când valoarea acestui indicator este de aproximativ 30 %. Gradul de îndatorare = 408. Acest indicator ne arată ponderea datoriilor în totalul surselor firmei. 3) Gradul de îndatorare se exprimă ca raport între datoriile totale şi activele totale deţinute de firmă. limita maximă admisă fiind de 60 %. vom prezenta în continuare una dintre metodele cel mai des utilizate pentru analiza falimentului.Aceasta arată că firma are o capacitate destul de bună. Nivelul optim al indicatorului este 100 %. 175 . dar nu foarte bună de acoperire a cheltuielilor totale din veniturile încasate. indicatorii reflectă date istorice şi astfel nu indică corect perspectivele financiare viitoare ale firmei. Evaloarea riscului de faliment Pentru a realiza o analiză cât mai completă. rezultă că firma poate să-şi acopere tot mai bine cheltuielile.91 %. dar nu califică definitiv o firmă. Ac – active circulante. În al doilea rând. De aceea se justifică înr-un fel. În primul rând. * În finalul calcului acestor indicatori. Aceşti indicatori surprind modificările în performanţă sau identifică tendinţe. în timp scurt (maxim 12 luni). înseamnă că firma are un grad de îndatorare mare.

Deci. Această valoare (7.Mărimea “Z” sau “funcţia lui Altman”.572. Z= 1. iar constantele exprimă într-o măsură semnificativă ponderea sau importanţa variaţiei în logica economică a riscului de faliment.indicatorul x5 este un indicator de eficienţă a utilizării activelor prin prisma efectului economic datorită cifrei de afaceri a firmei.3• x3 +0.779-14.0• x5 . la firma pusă în discuţie.3• x3 +0.152866.01844 + 3. nu se pune problema de credite pe termen lung. neexistând riscul de faliment pe următoarea perioadă.8308 “Mărimea Z” se calculează pe baza indicatorilor prezentaţi mai sus.586 = 0.2•0.586 = 3. variabilele x1 . x1 = capital circulant/total activ = [active curente (circulante) – pasive curente (circulante)]/total active = (391.9471.indicatorul x4 .indicatorul x3 are semnificaţia de rată a rentabilităţii sau de eficienţă a utilizării activelor. . măsoară flexibilitatea de acţiune a firmei. Z ≤ 1. În cazuş acestui indicator.6• x4 +1. prezintă următoarea relaţie generală de calcul: Z = 1.8308 = 7.indicatorul x1 . x5 sunt indicatori economico – financiari.3•0.0• x5 . exprimă capacitatea internă de finanţare a obiectivelor de dezvoltare a firmei.indicatorul x2 . Z > 3.6545 + 0 + 1. .947 + 1.01844. x3 . x5 = cifra de afaceri/total active = 1. . x2 = profit reinvestit/total active = (profit net – dividende)/total active = = (21. În această relaţie. În consecinţă.207)/410. Interpretarea mărimii. cu posibilitatea realizării falimentului.404 – 2.6• x4 +1.8 → relevă o stare de faliment iminentă. x2 . .4• x2 +3. x3 = profit înainte de impozitare/total active = 26. x4 = valoarea de piaţă a capitalului subscris şi vărsat/datorii pe termen lung (>1). mărimea indicatorului situând-o într-o poziţie imposibilă de a da faliment pe o perioadă relative lungă. relevă starea iminentă sau nu de faliment a firmei. Z > 3 → situaţie financiară bună.2• x1 +1. vom considera valoarea acestui indicator zero.4• x2 +3. x4 . 1.550)/410.06545.0•3.8 < Z < 3 → situaţie deficilă a firmei. Aceşti indicatori economico – financiari luaţi în calcul la determinarea mărimii “Z” sunt următorii: .586 = 0. 176 . măsoară nivelul de îndatorare al firmei prin credite pe termen lung.2• x1 +1.893/410.4•0.152866) relevă o situaţie financiară a firmei foarte bună.876/410. = = 1.586 = 0.

inclusiv faţă de buget. Aceasta înseamnă că firma se include în categoria clienţilor băncii. din care: . Punctajul general este de 121. Ponderea exportului 4. Asigurarea desfacerii 6. la 31 decembrie (anul de calcul): I. “CONF-PROD” S.24 % 101. Prin însumarea punctajelor aferente indicatorilor financiari se obţine nota finală. Lichiditate imediată 3. Managementul firmei 2. Gradul de acop. Sibiu. Aprecierea serviciului datoriei F. * Datoriile faţă de terţi. Performanţă generală Valoare 99. Sinteza indicatorilor avuţi în vedere la calculul punctajului: Indicatori: A. în baza acestui punctaj. Profilul activităţii 3. Prin urmare.05. Punctaj general E. Gradul de îndatorare 2.R. Calitativi. sunt de 40.187 mii lei. suma este 32. din venituri Total A B.L. Garanţii oferite de clienţi D. Solvabilitate patrimonială 4.806 mii lei.38 % 50. În cazul de faţă. 0 4 10 10 8 32 45 10 0 5 5 4 69 20 121 Bun Bună. Situaţia creanţelor şi datoriilor S.72 5 Clasă Punctaj în obs. Total angajamente faţă de terţi cu termene de exigibilitate sub un an: * Faţă de alte bănci = 0 lei. din care: 1.C. Financiari. creditul este inclus în categoria “creditului în observaţie”.furnizori 25. 1. Relaţia firmei cu banca Total B C. Rentabilitate f-cţie capital propriu 5.Notă: Dezavantajul acestei metode constă în faptul că modelul nu ia în calcul (considerare) modificările iminente ale mediului în care firma îşi desfăşoară activitatea. Coeficientul aferent constituirii provizioanelor specifice de risc pentru această categorie este de 0. Asigurarea cu materii prime 5.33 % 100 % 864. 177 . a chelt. cu performanţă generală bună.

oo1 mii lei.decontări cu grupul .L. 619 mii lei. În ceea ce privesc cheltuielile financiare. Sibiu şi-a deschis contul curent la Banca Comercială “C”. sociale .datorii cu personalul şi asig.materiale consumabile 88 mii lei. firma va beneficia tot de la această bancă în scurt timp. Din acest motiv. în principal.alte datorii . . Acest rezultat pozitiv se datorează (în special) încasărilor firmei din dobânzi şi volumului mare de alte venituri financiare (9.817 mii lei. 10.793 mii lei. Nota de analiză a garanţiilor I. Obiectivul analizei îl reprezintă stabilirea valorii garanţiei prezentate băncii precum şi calcularea gradului de acoperire a creditului. 509 mii lei. Situaţia stocurilor şi a producţiei în curs de execuţie Din totalul stocurilor de la sfârşitul anului de 186.204 mii lei.C.. Cheltuielile financiare au constat.423 mii lei. Pe parcursul acestui an. precum variază în funcţie de suma rulată.500 mii lei.taxa ape valoarea adăugată . Rezultatul financiar la sfârşitul anului a fost de 9.075 mii lei.impozit pe profit . cu un an înaintea solicitării creditului. deşi s-ar părea că ar fi indicat datorită nivelului cheltuielilor rezultate din diferenţele de curs valutar (904 mii lei). Deoarece nivelul sumelor rulate prin intermediul băncii sunt confidenţiale. II. firma s-a dovedit a fi un client fidel al băncii.materii prime 17. “CONF-PROD” S. Ca urmare a depunerilor încasărilor la această bancă. firma nu a constituit provizioane.clienţi creditori . firma a obţinut venituri din dobânzi în sumă totală de 1.creditori diverşi 1.693 mii lei. 14. de o linie de credit în valoare de 20 mii lei. avem: . Comisioanele diferă de la un tip de operaţiune la altul. sumă ce va fi folosită în fiecare lună pentru achiziţionarea de materii prime şi materiale.R. Sucursala Sibiu. . Creanţele firmei cu termen de lichiditate a activelor sub un an: * Sunt reprezentate numai de clienţi = 12. Aprecieri asupra modului de lucru cu Banca Comercială “c”.119 mii lei).718 mii lei. din comisioanele plătite pentru operaţiunile derulate prin intermediul băncii. 178 .obiecte de inventar 1. în apreciera de faţă ne vom rezuma în a spune că sumele sunt destul de mari şi la un nivel aproximativ constant în fiecare lună. 456 mii lei. Sucursala Sibiu S.

Obiectul analizei Firma a prezentat drept garanţie. acesta a fost evaluat de experţii băncii la valoarea de 170. care vor prelua firma şi vor trece la urmărirea folosirii creditului. se află la şoseaua naţională şi traficul în zonă este foarte.sursa de energie electrică de înaltă tensiune se află la 80 m. cu deschidere la drumul naţional. se procedează la: .plasare: la 500 m de localitatea “S”.dimensiune: L = 40 m. . fiind aproape plană. Gradul de acoperire a creditului: Valoarea garanţiilor este dată doar de garanţia imobiliară. decizia de acordare a creditului va fi luată numai atunci când se estimează că probabilitatea rambursării împrumutului de către client va depăşi probabilitatea de nerambursare. Valoarea garanţiei = 170. Perioada maximă de timp în care trebuie rezolvată cererea de credit depusă de client este. Datorită faptului că terenul. 179 . . Date de identificare a terenului: .000 = 1.înregistrarea şi inscripţionarea contractului de garanţie imobiliară şi/sau mobiliară.încheierea contractului de asigurare a bunului ipotecat/gajat şi cesionarea dreptului de despăgubire în favoarea băncii. După aprobarea creditului. Negocierea şi aprobarea creditului După însuşirea de către şeful compartimentului (biroului. Se urmăreşte diversificarea portofoliului de credite în sensul acordării de credite persoanelor juridice din sectoare diferite de activitate ale economiei naţionale şi respectarea prevederilor B. terenul pe care urmează să se construiască hala.N. l = 15 m. indiferent de sumă şi competenţă.000/100. În urma analizei efectuate de lucrătorii băncii. → Suprafaţa = 600 m.conductele de apă şi de gaz trec prin faţa terenului. care nu pot depăşi 20 % din capitalul propriu al societăţii bancare.000 lei. . 000 lei.II. . referatul se prezintă spre aprobare Comitetului de Analiză a Creditelor. Gradul de acoperire a creditului = valoarea garanţiei/valoarea creditului = 170. pe de o parte. că utilităţile sunt foarte aproape. al unităţii bancare teritoriale care a întocmit documentaţia.suprafaţa: fără denivelări.000 lei. iar pe de altă parte. S-a rezumat doar la valori imobiliare pentru că valoarea împrumutului este destul de mică şi nu este necesar să se prezinte garanţii foarte multe (sau cu valoare foarte mare).7 → fără a se ţine cont de nivelul dobânzilor ce trebuiesc plătite. serviciului) de credite..p. Terenul se află în proprietatea firmei încă de la înfiinţare. în legătură cu împrumuturile acordate unui singur client. III. de 7 zile lucrătoare de la data depunerii acesteia la unitatea bancară teritorială care îl desăvârşeşte. Inspectorul (ofiţerul) de credite trimite o copie după cele trei contracte Serviciului (biroului) de urmărire credite şi Serviciului (biroului) clientelă.întocmirea contractului de credit. prin discutarea şi analizarea dosarului în cadrul Comitetului de credite.R. Valoarea creditului = 100. . .

. firma urmează să-şi crească capacitatea de producţie cu cel puţin 50 % pe termen scurt şi cu 70.C. * Având în vedere toate cele prezentate mai sus. care a fost evaluat la o valoare de 170. . activitatea se desfăşoară într-un spaţiu cu chirie.se au în vedere relaţiile bune în care banca se află cu firma. * firma îşi desfăşoară în prezent activitatea (atât cea productivă cât şi cea administrativă) într-un spaţiu cu chirie. Societăţii Comerciale “CONF-PROD” SRL Sibiu. Banca Comercială “C” Sucursala Sibiu a decis în final acordarea creditului de 100. câteva dintre condiţiile agreate de bancă: * acordarea unui împrumut de 100.Prezentăm în continuare. 180 . . scopul folosirii creditului. a fost faptul că firma a obţinut în acest an locul III la categoria de firme mici “Constructoare de maşini şi construcţii metalice”. * Întrebări recapitulative şi teste de autoevaluare: 1. Cererea pentru acest tip de produse este în continuă creştere. Prezentaţi principalele momente ale evoluţiei Sistemului Monetar Naţional al României.„aur-lingouri”. neexistând posibilitatea rămânerii pe stoc a unor bunuri . * condiţiile creditului: suma = 100. * S. Caracterizaţi pe rând cele patru sisteme monetare.5 % pe termen lung.în decizia de acordare a creditului. precum şi: valoarea indicatorilor financiari calculaţi. cu avantajele şi dezavantajele sale: .000 lei.„aur-devize”. * garanţii oferite: terenul. având în vedere tendinţa generală de îmbunătăţire a sectorului industrial.000 lei pe o perioadă de un an cu o rată a dobânzii de 11 % pe an. neînregistrând restanţe. .000 lei pe o perioadă de un an. în vederea achziţionării structurii metalice a unei hale. rata dobânzii = 11 %.000 lei. * alte aspecte relevante: . ceea ce conduce la creşterea costurilor bunurilor obţinute. le-a achitat la termen.„devize”. condiţiile economice actuale. .firma îşi desfăşoară activitatea pe bază de contracte ferme.prin construcţia halei. nu lipsit de importanţă. garanţiile oferite. Calitatea produselor efectuate este foarte bună.„aur-monedă”. .”CONF-PROD” SRL nu figurează la data prezentei în Fişierul Naţional al Persoanelor cu Risc. . .toate obligaţiile pe care firma le-a avut faţă de bancă.în prezent. 2.

România. Ed. 5. Banca Internaţională de Reconstrucţie şi Dezvoltare) pentru economia mondială. Rata dobânzii. Evidenţiaţi principalele momente ale Sistemului Monetar Internaţional. N. 14. Rol şi scop.“Monedă. Care este rolul BNR ? 15. 1994. 23. 2003. Prezentaţi aceste fenomene legate de evoluţia „leului” pe teritoriul României. Didactică şi Pedagogică. 24. 25. Ed.. pe scurt. Care este rolul Instituţiilor Monetare Internaţionale ? 12. Rata dobânzii. Care sunt avantajele şi dezavantajele monedei unice europene „Euro”. Liviu C. Ce înţelegeţi prin dobânda reală ? Dar prin dobânda nominală ? 21. Bănci”. Prezentaţi implicarea acestor instituţii în economia ţării noastre. 2002. C. 2. Este inflaţia un fenomen monetar? → Explicaţi. Dardac. C. * 17. dar pentru economia României. Faceţi o analiză comparativă a ofertelor de credite la cinci bănci diferite. Tratatul de la Maastrcht şi momentele sale următoare. Bucureşti. Care este rolul ratei dobânzii în activitatea de creditare ? 20. 9. Credit. Bogdan (coord. Banca Mondială. Bănci şi Politici monetare”. dar cursul de schimb. Care este rolul Instituţiilor Monetare Europene ? 13. Prezentaţi principalele aspecte ale Conferinţei de Bretton Woods. Prezentaţi. funcţiile BNR. 16. 181 . I. 4. Bucureşti. Care este rolul şi scopul instituţiilor monetare internaţionale (Fondul Monetar Internaţional. Economică. Editura Economică.A.Andrei – „Euro”. pe scurt. ţară membră a Uniunii Europene. Care este rolul creditului într-o economie ? Dar al economisirii? 19. Floricel . 11. Bucureşti. Basno. constituie un factor decisiv în procesul de creditare ? Daţi exemple în acest sens de la mai multe bănci. Prezentaţi. avantaje şi dezavantaje din perspective monetare. Teodora Carmen – “Monedă. Ce este convertibilitatea monetară. Cum se manifestă concurenţa bancară în localitatea unde vă desfăşuraţi activitatea ? * Bibliografie selectivă: 1. constituie un instrument al politicii monetare practicate de BNR ? 22. Moneda electronică. 6. 7. Ce tipuri şi forme de credit cunoaşteţi ? 18. Basno. Editura Didactică şi Pedagogică R. principalele operaţiuni ale unei bănci comerciale.3.) – “Tratat de management financiar – bancar”. Comparaţi un tip de credit acordat de trei bănci diferite. Faceţi o scurtă prezentare a Băncii Centrale Europene. la aceeaşi firmă solicitantă. o nou formă a monedei de schimb ? * 10. Bucureşti. C. 2006. dar şi ale Sistemului Monetar European. 3. 8. 4.

Marin (coord. RAO International Publishing Company. Economică. I. Dacia. 1987. 20.Banca “Albina” din Sibiu. 1982. Ediţia a doua. 182 . Bucureşti. Bucureşti. Sibiu. Roşca – “Monedă şi credit”.“Gestionarea bancară”. II.) – “De la Roma la Maastricht”. I şi vol. Dănilă. . Brăila. Kiriţescu – “Moneda – Mică enciclopedie”. Anghel. M. Cluj – Napoca.Bucureşti. 2001. . Ed. Cartea Românească. Independenţa Economică. Bucureşti. 19.“Moneda. Cerna – “Unificarea monetară în Europa”. 1948. V. Jinga – “Moneda şi problemele contemporane”. Dobrescu – “Băncile. Vasile Dedu – „Gestiune şi audit bancar”. Bucureşti. Drecin . Ed. 1996. 24. vol. L.Ioana Mihaela Pocan – „Politicile monetare şi piaţa de capital în România”.“Tratat de monedă”. BECK. 1925. Editura Economică.C. Gh. 1996 12. Slăvescu – “Marea finanţă din România în vreme de război”. Ed. Cluj – Napoca. 2006. Negruş – “Plăţi şi garanţii internaţionale”. Dumitrescu . Dacia.H. Academiei Române. Didactică şi Pedagogică. Ed. 1981. 15. Paris. Negruş (coord. 9. Economică. vol. 16. 1996. Cluj – Napoca. Ruscanu – “Băncile în economia românească 1774 – 1995”. F. 2008. Editura Economică. 7. Bucureşti. E. Ed. Bucureşti. Ed. Ediţia a II – a.“Istoricul Băncii Naţionale a României (1880 – 1924)”. 13. 20. 26. Ed. Ed. Bucureşti. C. V. 1982. 8. 23. Pintea. M.“Gestiune bancară”. Ed. Bucureşti.5. Economică.M. R. Bucureşti. 1999. Alma Mater. Economică. 22. Sibiu. Băncile şi Creditul”. 25. 1997. 1940. Cultura Naţională. I. N. Peutrioli – “Le controle prudential des banques”. 6. 17.) – “Băncile şi operaţiunile bancare”.C. D. V. Ed. C. Independenţa Economică. Bucureşti. 14. 1994. Ed. Stoica – “Management bancar”. Ed. . Ed. ediţia a III –a. Ed. M. Bucureşti. C. Enciclopedică. II. Ed. Şt. 2002.“Tratat de bancă”.“Căile stabilităţii monetare”. Bucureşti. Bucureşti. 1920. Bucureşti. Masson – “Creditele bancare pentru întreprinderi”. 2005. . Sarmis. 1993. J. Editura C. Manolescu – “Moneda şi ipostazele ei”. mică enciclopedie”. Madgearu – “Evoluţia economiei româneşti după războiul mondial”. M. S. Kiriţescu. 1998. 2005. Moga . C. Dumitrescu . Ionescu. Bucureşti. 1997. OECD. 10. Gh.G. Bucureşti. Ed. 18. 11. L. Dănilă – „Managementul lichidităţii bancare”. A. 1995. Bucureşti. 1931. Economică. Ed. Ştiinţifică şi Enciclopedică. M. Bucureşti. 1999. Editura Phsihomedia. 21. Expert. T. M.

1927. Pearce. Şt.27. I . moneda unică: între naţional şi internaţional”. edited by David W. 1986.ro: norme.U. Zeletin .al României nr. Bucureşti. O. “Financial sector reforms. edited by Shakil Faruqi. * . Site-ul www. Sibiu. 1027/2006 şi respectiv 480/2007). Experiences in selected Asian and Latin American countries”. credite: Profil: economic Specializare: CIG. şi sem. sem. 99/2006 privind instituţiile de credit şi adecvarea capitalului aprobat.II Anul: II. curs 2 h / săpt. Ed. R.G. privind Statutul BNR. Tip de disciplină: obligatorie Categoria formativă: de specialitate 183 . 227/2007 (M. completată şi modificată prin Legea nr. The MIT Press.bnr. Nr.World Bank. Economic Development Institute. Continent. 312/2004. UNIVERSITATEA “LUCIAN BLAGA” din SIBIU Facultatea de Ştiinţe Economice Catedra de Finanţe – Contabilitate PROGRAMA ANALITICĂ Denumire: MONEDĂ ŞI CREDIT Cod: Titular curs: Lector univ.“Neoliberalismul”. Legea nr. circulare. economic growth and stability. 2004. instrucţiuni precizate în conţinutul volumului.C.The MIT dictionary of Modern Economics. Washington D. ILIE MOGA Forma: scurtă durată Ciclul: I. regulamente. 2 h / săpt. nr. Cambridge. third edition. Massachussetts. 1994.O. * . 28. dr. Toma – “Euro.

În fine. 0 TEME DE CURS 1 Săpt. politicilor folosite în relaţiile bancă – operator economic şi prezentarea cadrului de acţiune corespunzător. ore 3 184 . de a acţiona pentru orientarea şi conducerea proceselor economice la nivel naţional. băncile ca” instituţii” specializate. acela al obţinerii profitului bancar.OBIECTIVE : În condiţiile actuale ale economiei de piaţă concurenţiale. Trecerea la economia de piaţă a României (de exemplu) a presupus adoptarea unui mix de politici macro şi micro economice care să permită realizarea unei stabilizări la nivel general respectiv. did. au rolul de a organiza şi realiza împrumuturile (de a le gestiona) cu un scop bine definit. Totodată fenomenele şi procesele de ordin bancar reprezintă unele dintre cele mai spinoase probleme dar în acelaşi timp şi unele dintre cele mai importante. băncilor le revine în continuare. rolul important de a face legătura directă între acestea şi operatorii economici de pe piaţă. în vederea realizării unui climat economic cât mai performant pentru toţi participanţii la mediul economic şi social. CONTINUT ŞI PLANIFICARE CALENDARISTICĂ: Nr. acţiunii şi efectelor instrumentelor. iar o activitate bancară se caracterizează prin atragerea de depozite sau alte fonduri rambursabile de la public şi acordarea de credite în cont propriu. metodelor. În principal se are în vedere: -reliefarea principalelor teorii şi politici monetare şi de credit actuale şi rolul lor în reglarea masei monetare şi de credit în economie. -relevarea funcţionalităţilor. -prezentarea rolului de reglare a băncilor prin intermediul instrumentelor. 2 Nr. realizarea unui echilibru economic general. metodelor şi politicilor din sfera monetară şi de credit. Prin urmare. crt. băncile sunt „instituţii de credit cu vocaţie universală” care pot desfăşura activităţi conform legii.

Băncile şi instituţiile de credit asimilate.1. Conceptul de credit şi formele acestuia. Instituţii de credit şi financiare de specialitate. TEME DE SEMINAR 2 Sistemul monetar contemporan. Oferta de monedă. 7-8 4 5. 3. Dobânda şi rata dobânzii. Strategii de gestionare a riscurilor bancare 1314 4 Nr. 2. crt. Conceptul de monedă Circulaţia monetară. Plasamente de capital. 3 1-3 410 4 6 14 185 . Indicatorii bancari de performanţă. Cererea de monedă. 1-2 4 3-4 4 3. Structurile instituţionale. Sistemul monetar naţional. -studii de caz. Inovaţiile financiare şi evoluţia sistemului bancar. 1112 4 7. Cantitatea de monedă. Creditul în economia contemporană: -conţinut. Trezoreria. 2. -caracteristici. 5-6 4 4. Echilibrul monetar. 1 1. Intermediarii financiari şi potenţialul de credite. Banca Centrală. 910 4 6.

312/2004.referat şi participare la seminarii = 20%.„Monedă şi credit”.O. 186 . .D. .U. . Manolescu „Moneda şi ipostazele ei”. Editura Continent. bănci şi politici monetare.O. Ed.-studii de caz.Liviu C. .N. Editura Economică. „Monedă şi credit”.teste de control = 20%.Ioana Mihaela Pocan – „Politicile monetare şi piaţa de capital în România”.Fl. Bucureşti. . Ed. Bucureşti 1997. teme de casă. Editura Economică. 2005. lucrări de specialitate. . -studii de caz. 1027/2006 şi respectiv 480/2007). Roşca . . 99/2006 privind instituţiile de credit şi adecvarea capitalului aprobată. Dardac. Dumitrescu . moneda unică: Între naţional şi internaţional”. completată şi modificată prin Legea nr. Bucureşti.P. 1112 1314 4 4 * EVALUAREA CUNOŞTIINŢELOR VA LUA ÎN CONSIDERARE: .T. Economică. format electronic. 2003. 2004. . Acte normative: .G. Bucureşti. Inflaţia în economia de piaţă. Academiei Române. Ed.Gh.al României nr. R. Ed. . E.„Moneda. 4.Legea nr. .activitatea la curs şi seminar.„Căile stabilităţii monetare”. .Ilie Moga . Andrei – „Euro”. Sibiu. 2005.A. Bucureşti. 2008. 1993.examinare finală = 60%.„Monedă. Sibiu. nr. Barbu . băncile şi creditul”. 2006.proiecte. BIBLIOGRAFIE SELECTIVĂ: . . 227/2007 (M. privind Statutul BNR. T.rezultatul testelor pe parcursul semestrului. Phsihomedia. Sarmis Cluj – Napoca.Ramona Toma – „Euro.”.. 1996. • MODUL DE NOTARE: .

MASTER CURRICULUM Name of the course: Currency and Credit Code: Professor: Ilie Moga Ph. 2 hours seminars/week No of credits: Field: Economics Department: Management. 2 hours course/week. dr. 1st or 2nd semester. Form: Short-term Course: I. Accountancy and Informatics Type of course: compulsory 187 . Ilie Moga 2008/2009. II Year: I.Titular curs. Lector univ. D.

actions and instruments effect. The offer of the currency. The amount of currency. banking system as ‘credit institutions with universal bent’ can function legally. • Banking importance and its instruments. it’s concept. In the same time the banking processes and transformations are the most delicate yet the most important problems. Currency stability. • CONTENTS • • • • • • • • • • • • Currency. We take into account mainly the following things: The most important theories and currency/credit policies and their major role in the currency and credit stability in nowadays economy. Institutional Structures. Romania’s competitive market economy for example was a result of a mixture of macro and micro economic policies that created the general economic balance. Thus banking as financial institutions are meant to organize and control the loans with a well-defined purpose: to get the banking profit. The Central Bank. 188 . methods. Currency circulation. Therefore.Category: Economic Field OBJECTIVES In a competitive market economy. methods and policies and its intervention in the economic processes in our country. banking activity means attracting deposits or other reimbursable funds and provide credits to the customers. Credit and Financial Institutions. The Treasury. The demand for currency. • The importance of functionalities. policies in the relationship banking-economic operator and the proper background. National currency system. Banking and Credit Institutions. banking system keeps having the most important part as a direct intermediary between economic institutions and banking system itself. The aim is to create a more proper economic climate for all the participants in the economic and social field.

Ed Economica. 2008. 1993 • Ilie Moga. The result of the tests during the semester. Currency. Rosca. Ed. Banks and Currency policies. 1996 • Ramona Toma. Bucharest. • T. 2005 • Liviu C. Bucuresti. Academiei Romane. Assignments. Bucuresti .• • • • • • Efficiency banking indicators. Dumitrescu. Euro. REFERENCES TAKEN INTO ACCOUNT FOR THE FINAL EXAMINATION • • • The activity during the courses and seminar. Ways for currency stability. 2003 • LAWS Government Bill of Law no 99/2006 concerning the credit institutions and adapting the approved capital. Ed... Phsihomedia.P. Ed Continent. Euro. T. R. 2008. electronic course. Ed. Andrei. Dardac. Sibiu. Currency and Credit. case studies. Bucuresti. Banking and Credit. Currency and Credit. electronic course. modified with the Law no 227/2007 (Romanian MO no 1027/2006 and 480/2007) • Law no 312/2004 concerning the Romanian National Bank‘s Rules • 189 . Ed. Barbu. 2004 • Ioana Mihaela Pocan. practical studies. Credit concept and its forms. Strategies for risks administration. Economica.A. 2006 • Fl. Financial intermediaries and the credit potential. Strategies and banking Policies. MARKING PROCESS • • • Final examination = 60% Tests = 20% Works and the activity during the seminars = 20% REFERENCIES N. Currency.D. unique currency: between national and international. Currency Policies and Capital Market in Romania. Sibiu. Sarmis Cluj-Napoca. Interest and Interest Rate. 2005. E. Financial researches and the evolution of banking system.

D 2008/2009 190 .Professor Ilie Moga. Ph.

You're Reading a Free Preview

Download
scribd
/*********** DO NOT ALTER ANYTHING BELOW THIS LINE ! ************/ var s_code=s.t();if(s_code)document.write(s_code)//-->