MONEDĂ ŞI CREDIT

Lector univ. dr. ILIE MOGA

1

C U P R I N S Capitolul I 1. M O N E D A * Obiective …………………………………………………………………………..5 * Scurt rezumat ……………………………………………………………………...6 * Conţinutul capitolului …………………………………………………………….. 7 1.1. MONEDA ŞI ROLUL EI ÎN ECONOMIE.......................................... ………7 1.1.1. Privire istorică asupra monedei ....................................................................................... 8 1.1.2. Funcţiile monedei ............................................................................................. ………..13 1.1.3. Puterea de cumpărare a monedei, expresie a potenţialului economic .............................16 1.1.4. Stabilirea puterii de cumpărare a monedei, punct de plecare al întăririi monedei naţionale ....................................................................................................................18 1.1.5. Clasificarea semnelor monetare ......................................................................................20 1.1.6. Sistemul monetar ............................................................................................................21 1.1.6.1. Sistemul Monetar Internaţional ......................................................... ……………….23 1.1.6.2. Sistemul Monetar European .............................................................. ……………… 25 1.1.6.3. Sistemul Monetar Internaţional de la Bretton – Woods 1944.................................... 28 1.1.7. Convertibilitatea ............................................................................................... ………30 1.1.8. Cursul de schimb (cursul schimbului) ............................................................. ……... 34 1.2. CIRCULAŢIA MONETARĂ ............................................................... ……38 1.2.1. Tranzacţiile financiare şi rolul lor ............................................................................... 38 1.2.2. Circulaţia mărfurilor şi circulaţia banilor ......................................................... ……... 38 1.2.3. Schema dezvoltată a circulaţiei banilor ............................................................ ……... 39 1.2.4. Delimitări ale circulaţiei monetare ................................................................... ……… 41 1.2.5. Necesarul de monedă ..................................................................................................... 42 1.2.5.1. Definiţia şi criteriile de structurare a masei monetare ....................... ……………….42 1.2.5.2. Dimensionarea cantităţii de monedă în circulaţie ........................................................43 1.2.5.3. Dimensionarea circulaţiei monedei cu ajutorul balanţei veniturilor şi cheltuielilor populaţiei…… ............................................................. ……………………………………….47 1.2.6. Viteza de circulaţie a monedei ....................................................................................... 48 1.2.7. Dimensionarea ofertei de monedă .................................................................................. 48 1.3. ECHILIBRUL MONETAR ............................................................................ 50 1.3.1. Echilibrul şi dezechilibrul economic .................................................................. ………51 1.3.2. Echilibrul monetar şi interpretările alternative .................................................. ……….52 1.3.3. Premisele asigurării echilibrului monetar .......................................................... ……….52 1.3.4. Moneda şi inflaţia ............................................................................................... ………54 1.4. SISTEMUL MONETAR NAŢIONAL AL ROMÂNIEI ............................... 55 1.4.1. Formarea şi caracteristicile sistemului monetar românesc ............................................. 55 Primii „lei” …………………………………………………………………..............56 1.4.2. Privire istorică asupra sistemului monetar românesc ........................................ ……….56 *Leul greu (nou), ultimul ban românesc ? .................................................. ……...63 1.5. TEORII MONETARE ..................................................................................... 64 5.1. Concept şi consideraţii generale privind teoria monetară ................................................ 64 5.2. Principalele teorii monetare ............................................................................................. 66 * Cuvinte cheie …………………………………………………………………….. 69 Capitolul II B Ă N C I L E * Scurt rezumat …………………………………………………………………….. 73 * Obiective …………………………………………………………………………. 73 * Conţinutul capitolului ……………………………………………………………. 74 2.1. ACTIVITATEA BANCARĂ ................................................................ ………74 2.1.1. Privire istorică asupra activităţii bancare ......................................................... ……….. 74 2.1.2. Activitatea bancară în România ....................................................................... ……….. 76 2.2. STRUCTURILE INSTITUŢIONALE ........................................................... 88 2.2.1. Sistemica bancară .......................................................................................................... 88 2.2.2. Organizarea sistemului financiar ................................................................................... 92 2.2.3. Rolul şi funcţiile Băncii Centrale ...................................................................... ……….93 * Operaţiunile Băncii Centrale ..................................................................................104 2.2.4. Băncile şi instituţiile de credit asimilate ........................................................... ………105 2.2.4.1. Organizarea şi funcţionarea unei bănci ...................................................................... 105

2

2.2.4.2. Principalele operaţiuni ale unei bănci ................................................ ………109 2.2.5. Organigrama (structura organizatorică) a unei bănci ....................................... 110 2.2.6. Instituţii de credit cvasibancare ........................................................................ 114 2.2.7. Trezoreria .......................................................................................................... 115 2.3. PERSPECTIVE ALE STRATEGIEI BANCARE ............................. 115 2.3.1. Intrări în sistem bancar ..................................................................................... 117 2.3.2. Structura de transformare ................................................................................. 117 2.3.3. Ieşirile în sistem bancar .................................................................................... 118 2.3.4. Planificarea strategică bancară ......................................................................... 118 * Cuvinte cheie ……………………………………………………………. 120 Capitolul III C R E D I T U L * Scurt rezumat …………………………………………………………… 122 * Obiective ………………………………………………………………… 123 * Conţinutul capitolului ………………………………………………….. 123 3.1. ORGANIZAREA ACTIVITĂŢII DE CREDITARE ...................... 123 3.1.1. Creditul. Noţiuni, concepte, clasificare ………………………………………. 124 3.1.2. Resursele de creditare ................................................................................... .. 130 3.1.3. Categoriile de credite ........................................................................................ 132 3.1.4. Principii ale activităţii de creditare ................................................................... 137 3.2. ACORDAREA PROPRIU-ZISĂ A CREDITELOR ...................... 138 3.2.1. Analiza performanţei firmei pe baza bilanţului întocmit conform normelor metodologice în vigoare ……………………………………………………………………………... 145 3.2.2. Analiza performanţei firmei pe baza bilanţului restructurat ......................... 147 3.2.3. Multiplicatorul de credite - crearea de monedă scripturală ....................... . 149 3.2.4. Producţia bancară .......................................................................................... 151 3.3. DOBÂNDA ŞI MANAGEMENTUL RATEI DOBÂNZII ............152 3.3.1. Teorii privind dobânda .................................................................................. 153 3.3.2. Determinarea nivelului ratei dobânzii pe piaţă ............................................. 156 3.3.3. Dobânda nominală şi dobânda reală ............................................................. 158 3.3.4. Riscul ratei dobânzii ..................................................................................... 159 3.3.5. Măsuri privind prevenirea riscului de creditare ........................................... 162 3.3.6. Elemente care pot contura orientarea activităţii unei bănci ......................... 165 *Cuvite Cheie ……………………………………………………………. 167 * Studiu de caz privind analiza financiară a SocietĂţii Comerciale „CONF-PROD” S.R.L. Sibiu în vederea obţinerii unui credit în valoare de 100.000 lei ..... 164 * Întrebări recapitulative şi teste de autoevaluare ………………………… 180

Bibliografie selectivă ……………………………………………………. 181

3

numai cedarea şi restituirea unei sume de bani constituie o operaţiune de credit. se întâmplă în toate ţările). este deci preţul creditului.cap. s-au răsfrânt asupra vieţii sociale în toate epocile istorice. rolul Băncii Centrale este decisiv. se cuvine a fi relevată legătura directă care există între bancă şi operatorul economic şi prezentarea cadrului de acţionare specific. implicit. circulaţia. I „Moneda”. a economiei în ansamblul său. . explicabilă dacă se ia în considerare influenţa pe care o au asupra ansamblului activităţii economice şi. Prin tot ce cuprinde capitolul I.cap. Din acest punct de vedere. tematica lucrării se încadrează între temele de specialitate de strictă actualitate. urmăreşte să prezinte realităţi care se cer ştiute. Astfel. la crearea noului sistem bancar s-a urmărit şi se urmăreşte în continuare realizarea unui sistem bancar modern. au rolul de a regla şi acţiona pentru orientarea şi conducerea proceselor economice la nivel naţional. problema stabilităţii şi întăririi monedei noastre naţionale este nu numai actuală. se crează premisele creşterii economice şi a derulării unui comerţ eficient.şi macroeconomic. tezaurizarea. guvernul le urmăreşte îndeaproape (aşa cum. în reglarea circuitelor economice la nivel micro. se cuvine a fi precizat faptul că primul obiectiv al băncilor este să ofere „produse şi servicii bancare de cea mai bună calitate”. pentru reglarea datoriilor generate de schimbul de mărfuri şi prestările de servicii.Introducere În contextul actual al economiei de piaţă concurenţiale din ţara noastră. asupra condiţiilor de viaţă ale omului. de altfel. metodelor şi politicilor din sfera monetară şi de credit. întrebările recapitulative şi testele de autoevaluare cât şi bibliografia selectivă închid conţinutul volumului. În consecinţă. dar şi de o mare acuitate politică. creditul acordat trebuie să aibă o valoare monetară (bănească). fapt ce ne determină să pătrundem în capitolul III. Băncile (fără a neglija istoria lor). Pentru a avea o imagine cât mai exactă asupra evoluţiei istorice a monedei. 4 . Studiu de caz privind realizarea unei documentaţii de către o firmă în vederea obţinerii unui credit de la o bancă comercială. III „Creditul”. cu rol de echilibrare a disponibilităţilor operatorilor economici şi ale populaţiei. După cum se poate uşor observa. am pomenit fără să vrem şi de existenţa creditului în contextul legăturii acestuia cu activitatea bancară. Pentru aceasta. iar dobânda reprezintă o caracteristică esenţială a creditului. creşterea şi scăderea valorii monedelor au avut puternice repercursiuni. Ca urmare. autorul cursului „Monedă şi credit” vrea să pună în lumină acest rol. . statul. solicitate pe piaţa bancară. Conform uzanţelor de specialitate. în ţările cu economie de piaţă dezvoltată. a lichidităţii operatorilor economici. cu împrumuturile (creditele) necesare. moneda se concretizează printr-un ansamblu de mijloace de plată direct utilizabile în vederea efectării plăţilor pe pieţele de bunuri şi servicii. Emiterea. Problemele monetare au devenit în lumea contemporană o preocupare publică. moneda naţională şi activitatea de creditare realizată prin intermediul băncilor joacă un rol determinant în desfăşurarea proceselor economice. moneda nu are valoare şi liberă circulaţie dacă nu este emisă de un organism competent. suntem obligaţi în permanenţă să veghem asupra corelării stricte a circulaţiei monetare cu necesităţile reale ale economiei.vom vedea). cu servire exemplară. În continuarea capitolului II. existente în bănci. acoperind cu acest material o bună parte din necesarul de obiecte de specialitate al viitorului economist. . Cu toate că sunt tratate distinc cele trei capitole (probleme). mai cu seamă reunite spre a se vedea întregul. O dată cu aderarea României la Uniunea Europeană. mai ales a celui exterior. ele se întrepătrund şi intercondiţionează reciproc. pentru asigurarea unei circulaţii monetare stabile. pentru că numai astfel se poate sprijini stabilitatea monedei şi. Relaţiile între credit şi circulaţia monetară. În concordanţă cu realitatea. în ultimă analiză. Lucrarea este structurată pe trei capitole distincte: . sunt prezentate în capitolul I momentele ce mai semnificative pe care le-a cunoscut moneda de la apariţie şi până astăzi. În această perioadă.cap. prin intermediul instrumentelor. Prin urmare. civilizată şi operativă. În activitatea tuturor organizaţiilor bancare. iar banca este cea care mijloceşte operaţiunile între operatorii economici având la bază un volum economic (de asemenea. exprimat printr-o monedă). economică şi socială (leul greu (nou) → o cheie a succesului ? – poate da. lucrarea de faţă se doreşte a fi un ghid foarte util tuturor celor ce sunt angrenaţi în procesul de desăvârşire a profesiei de economist.II „Băncile”.

5 . Sibiu în vederea obţinerii unui credit în valoare de 100.Acordarea creditului (consimţirea tranzacţiei) în lei sau în valută.L. credit. Sigur. prin volumul de faţă nu mi-am propus şi cred că nici n-aş fi reuşit să abordez toate problemele legate de cele trei fenomene: monedă.000 lei de la o bancă comercială (realizându-se concret trilogia: monedă ↔ bancă ↔ credit).R. Dar. În final. adică o analiză financiară a Societăţii Comerciale „CONF-PROD” S. ci se doreşte a avea şi o folosinţă practică. inclusiv asumarea unor riscuri. în vederea căruia banca (iată din nou legătura) trebuie să-şi asigure o bună informare şi documentare pentru prevenirea riscului. cursul nu caută să fie doar o sintetizare în formă accesibilă a numeroase evenimente permiţând privirea dintr-un anumit unghi asupra trecutului. la sfârşitul lucrării se află o bibliografie selectivă pe care o recomand tuturor celor interesaţi în completarea şi îmbogăţirea cunoştiinţelor în domeniu. bancă. În finalul lucrării am prezentat un studiu de caz. reprezintă un act de mare importanţă. Autorul.

respectiv a agregatelor monetare şi a modului de utilizare a acestora în domeniul politicii monetare. supunem atenţiei cititorului câteva probleme care îşi găsesc răspunsul în paginile ce urmează: . se pot transforma rapid în mijloace de plată cu riscuri limitate şi în perioade de timp reduse. În acest context se înscriu modificările şi în structura masei monetare. datorită apariţiei noilor tipuri de plasamente pe pieţele financiare. Un rol important asupra politicii monetare îl au efectele determinate de apariţia monedei electronice. Deoarece furnizează informaţii asupra cererii de monedă din punct de vedere cantitativ şi calitativ. M O N E D A * Obiective: Datorită diversităţii mijloacelor şi instrumentelor de plată. moneda metalică şi piese metalice. care nu reprezintă. exercită influenţe importante asupra politicii monetare şi a instrumentelor acesteia. ca ţară membră a Uniunii Europene. România. Preluînd abordările monetariste. 6 . instrumentele financiare. schimbă comportamentul firmelor şi al utilizatorilor de monedă. în general. de fapt. în economia contemporană se utilizează într-o masură tot mai mică formele tradiţionale de monedă. . Ca urmare. Având în vedere principalele modificări în tendinţa utilizării mijloacelor de plată.„Banu-i ca mica roată. Prin urmare. . ce-nvârteşte lumea toată” Eduard Bourd Capitolul I 1. a trebuit să-şi armonizeze politica monetară cu cea a statelor membre astfel încât asigurarea şi menţinerea stabilităţii preţurilor să reprezinte obiectivul economic prioritar. moneda electronică. reţeaua mondială a Internetului. afacerile care se derulează tot mai mult în spaţiul cibernetic. care constituie doar o parte din masa monetară.cine influenţează viitorul monedei propriu-zise. agregatele monetare permit aplicarea politicii monetare. aceste politici au utilizat agregatele monetare ca instrumente privilegiate în scopul realizării obiectivului prezentat.cine va asigura necesarul de monedă (ca mijloc de plată) în economie. moneda propriu-zisă.cine este ofertantul de monedă. care evidenţiază relaţia stabilă dintre rata de creştere pe termen lung a mijloacelor de plată şi rata inflaţiei. O astfel de tendinţă generală se înscrie într-o evoluţie amplificată după anii ’80.

în Africa. rezervându-şi dreptul de a participa la tranzacţii sub forma unor mărfuri obişnuite şi foarte diversificate. se utilizau ca monedă vitele. Ea reprezintă o însuşire legală a unei monede de a putea fi preschimbată cu altă monedă în mod liber prin vânzare şi cumpărare pe piaţă. se pot pune în evidenţă trei funcţii importante. iar.1992. Creşterea rolului şi importanţei monedei în istorie. pe de o parte. Cristos. de obicei ca podoabe. în cuvântul latin „moneta” care înseamnă „aceea care avertizează”. Dar. utilizată de majoritatea ţărilor. Tratatul de Maastricht . 5. constă într-o acţiune prin 7 . Sistemul Monetar Internaţional de la Bretton Woods – 1944 şi Fondul Monetar Internaţional.* Scurt rezumat: M o n e d a se concretizează prin ansamblul mijloacelor de plată direct utilizabile în vederea efectuării plăţilor pe pieţele de bunuri şi servicii. în esenţă. se impune a se acorda o mare atenţie organismelor internaţionale create: Sistemul Monetar Internaţional. Primele monezi autohtone cunoscute pe teritoriul României. În Europa. a determinat crearea sistemelor monetare. Denumirea de monedă provine de la monetăria romană. X – IV î. Exteriorizarea valorii se realiza o dată cu schimbul. active = creanţă) acceptate pretutindeni. Astfe. Acelaşi lucru s-a petrecut multă vreme cu ceaiul în Tibetul chinezesc. etnologii au observat în societăţile tradiţionale folosirea monetară a sării şi a scoicilor rare care serveau. ş. Totodată. prin raportarea mărfurilor la marfa care avea rolul de monedă. Moneda a apărut de timpuriu în istoria societăţii umane. este necesară determinarea cât mai corectă a puerii de cumpărare a unei monede prin apelarea la diferiţi indicatori. Soluţia clasică. apărarea monedei (menţinerea parităţii de schimb). Având în vedere originile istorice ale monedei (descrise de Aristotel în „Etica Nicomahică” şi „Politica”). România a avut moneda convertibilă ? Obiectivele unei politici monetare sunt. În vederea edificării unei imagini cât mai complete asupra evoluţiei istorice a monedei. este o noţiune care a cunoscut importante modificări de conţinut de-a lungul vremii. cuvânul „monedă” îşi are originile deci. Pornind de la activitatea practică de analiză monetară. se recomandă citirea cu atenţie a momentelor cele mai semnificative pe care le-a cunoscut moneda de la apariţie şi până astăzi.a. lupta împotriva inflaţiei. Ca urmare. de la pg. de la sfârşitul preistoriei. au fost drahmele de argint bătute de oraşul pontic Histria în sec. adică ansamblul de active (aici. Convertibilitatea. instalată lângă templul Juno Moneta din Roma. de către toţi şi totdeauna pentru a regla datoriile generate de schimbul de mărfuri. pe de altă parte. analiza modernă ne-a demonstrat că cele trei funcţii se explică printr-o proprietate esenţială a monedei şi anume: moneda constituie lichiditatea prin excelenţă. care de asemenea trebuie să se ţină seama în abordarea problemelor monetare. trebuie făcută distincţia între moneda materială (de circulaţie) şi moneda de cont (scripturală). Sistemul Monetar European. Etimologic. sistemul monetar este privit ca un ansamblu de norme şi organisme.

se poate pune întrebarea: leul greu (nou). Ed. Floricel . moneda a constituit pentru cercetători. circulaţia mărfurilor influenţează în mod direct circulaţia monetară. îşi poate releva cu putere funcţia socială. 8 .dobânzi. în timp ce pentru a doua. relevând-i conţinutul. 1994. Ed. dacă aspectul monetar al celor patru mari dezechilibre (inflaţia. În opinia primei şcoli. 9.. CREDIT. Din totdeauna. Manolescu – „Moneda şi ipostazele ei”. echilibrul monetar. împrumutat. spuneau că nimic nu este mai semnificativ decât moneda. În cele din urmă. C. rolul cursului de schimb (adică preţul unei valute în altă valută) şi al cursului valutar (preţul unui mijloc de plată exprimat sub forma unui raport între două unităţi monetare diferite). O problemă aparte o constituie Sistemul Monetar Naţional al României. Fenomenele monetare sunt strict legate de fenomenele economice. ultimul ban românesc ? Încheiem primul capitol prin prezentarea conceptului de teorie monetară şi prin prezentarea principalelor teorii monetare. În epoca modernă însă.1. iar după partizanii celei de-a doua şcoli. Până la urmă.2 Moneda apare ca un activ care poate fi deţinut. care se vor a fi formate liber pe pieţele valutare în funcţie de cerere şi ofertă. active = creanţă) acceptate pretutindeni. De asemenea. deficitul balanţei de plăţi). D. ele sunt efectele acestor fenomene. Ca urmare. Gh. o divergenţă fundamentală apare. Dardac. pg. sunt tratate pe larg. BĂNCI”. moneda şi inflaţia ca o consecinţă a echilibrului şi dezechilibrului economic.P. * Conţinutul capitolului: 1.. constatăm că două mari şcoli se opun: pentru prima. moneda rămâne o noţiune foarte complexă şi dificil de cuantificat şi de definit. adică ansamblul de active (aici.“MONEDĂ. schimbat. cât şi într-o manieră indirecă. Ca o consecinţă. politica monetară nu trebuie să constituie vârful de lance în cadrul politicii economice. 1997. guvernele trebuie să utilizeze cu prioritate instrumente ale politicii monetare pentru a corecta aceste dezechilibre. chiar din momentul în care se examinează natura intervenţiei monedei. cărora trebuie să le facă faţă toate ţările. deficitul bugetar. în aceste manifestări de instabilitate. un subiect de controverse. dându-i o dimensiune şi o viteză coresunzătoare. Pentru început putem spune că m o n e d a se concretizează prin ansamblul mijloacelor de plată direct utilizabile în vederea efectuării plăţilor pe pieţele de bunuri şi servicii. Ec. de către toţi şi totdeauna pentru a regla datoriile generate de schimbul de mărfuri. 5. Bucureşti. Moneda şi rolul ei în economie Datorită faptului că moneda are circulaţie zilnică. clasicii prin vocea lui Stuart Mill. Basno. şomajul. evidenţiindu-i funcţiile. Bucureşti.1 Rducând controversele la afirmaţiile extreme. N. pg. fluctuaţiile în cantitatea de monedă se găsesc la originea dezechilibrelor din economie. „simplu voal” fără influenţe asupra echilibrului economic. Totuşi. 1 2 C. moneda se poate defini atât într-o manieră directă. este recunoscut de toată lumea. răspunzând mercantiliştilor care afirmau că moneda reprezintă un semn al bogăţiei. A nu se neglija însă.

Privire istorică asupra monedei Considerăm relevantă şi totodată justificată o incursiune în evoluţia monedei. de căpeteniile feudale şi de oraşe. etnologii au observat în societăţile tradiţionale folosirea monetară a sării şi a scoicilor rare care serveau.C. Cristos). 1998. Kiriţescu. De asemenea. pg. valoarea monedei trebuie să se bazeze pe încrederea acelora care o vor deţine. 1. în cuvântul latin „moneta” care înseamnă „aceea care avertizează”.) sau de lingouri (obiecte premonetare). O dată cu crearea statelor 3 C.1. Monezile de metal aveau forme de obiecte (inele. Ca urmare.. metalele şi aliajele comune .M. Dintre toate bunurile care întruneau calităţile respective. ceea ce necesita verificarea conţinutului prin cântărire şi probarea titlului. Astfel. Bucureşti. Prin folosirea unei „mărfi” unice drept intermediar în tranzacţii. se utilizau ca monedă vitele. E. vârfuri de săgeţi etc. Valoarea mărfurilor obişnuite se va măsura prin stabilirea unui bun în calitate de etalon monetar. marfa ia locul trocului. Exteriorizarea valorii se realiza o dată cu schimbul. în Africa. cuvânul „monedă” îşi are originile deci. ele au fost emise de regi. Denumirea de monedă provine de la monetăria romană. care se poate utiliza ca bun de consum sau de producţie. monezile au fost emise de preoţi. trebuia să fie divizibilă pentru a permite efectuarea plăţilor şi să prezinte o valoare proprie.3 Etimologic. Moneda a apărut de timpuriu în istoria societăţii umane. omul a ieşit din sfera trocului primitiv şi intră în cea a economiei de schimb. Cristos). încredere circumscrisă unei anumite comunităţi naţionale sau internaţionale.cupru. Valabilitatea celor două accepţiuni date monedei (calitatea ei de marfă şi de creanţă) este demonstrată de evoluţia istorică a monedei. 175. marfa monedă – etalon trebiua să aibă durabilitate ca să i se poată conserva puterea de cumpărare. mică enciclopedie”. perfect adaptabile funcţiilor monedei. Ed. instalată lângă templul Juno Moneta din Roma. permiţându-şi prin marfa aleasă vânzarea şi cumpărarea bunurilor obişnuite. VI î. dar serveşte şi drept instrument de schimb. de obicei ca podoabe. În Europa. Dobrescu – “Băncile. Mai mult. 9 . demonstrând prin aceasta apariţia primelor semne a ceea ce va purta mai târziu numele de monedă. iar în Europa. în analiza evoluţiei monedei se va avea în vedere şi rolul deosebit al factorilor subiectivi privind deciziile operatorilor economici în ce priveşte destinaţia şi oportunitatea folosirii monedei. Expert. de la sfârşitul preistoriei. apoi au apărut metalele preţioase . intrinsecă. Au fost folosite iniţial ca monede. pentru a vedea legătura cauzală a diferitelor forme pe care le-a cunoscut de la apariţie şi până la acest început de mileniu trei. măsurarea precisă a valorii şi economisirea. cele bătute de statul elen antic Lidia (sec. Primele monede ar putea fi considerate cele din China (sec.aurul şi argintul. prin raportarea mărfurilor la marfa care avea rolul de monedă. suficient de mare şi stabilă. În Evul Mediu.Pentru a fi acceptată.1. metalele şi aliajele sau impus rapid datorită proprietăţilor fizice. rezervându-şi dreptul de a participa la tranzacţii sub forma unor mărfuri obişnuite şi foarte diversificate. apoi de regi. Celebrarea victoriei Romei antice asupra regelui Epirului (anul 275 î. Acelaşi lucru s-a petrecut multă vreme cu ceaiul în Tibetul chinezesc. Un timp. Cristos) a fost marcată prin „baterea” unor piese din metal. bronz. XI î. de la concret la abstract. fier .

Moisil). 1375 – c. termenul de monedă a fost extins în vorbirea curentă pentru denumirea oricărui semn bănesc. . Emise de titulari. apoi cu simboluri locale originale: „Monedele geto – dacice reprezintă cele mai autentice monumente de artă dacică” (C. moneda – semn va fi căutată. a încetat. acestea rămânând numai un instrument de tezaurizare. Se denumesc sisteme monetare acele sisteme care nu au în centru o monedă metalică cu valoare proprie. baterea de monezi de aur şi de argint cu valoare proprie deplină destinate circulaţiei. Au rămas până azi în circulaţie monezile divizionare. de la marfă la semn. iar în Transilvania în timpul lui Ioan Zapolya (1510 – 1540) şi în perioada Principatului. cecurile acceptate la plată sunt o formă a monedei scripturale.statutul său privat se substituie din ce în ce mai mult statutului său public şi care necesită un control adecvat al creării sale. dreptul de batere a monedelor a revenit puterii centrale. Cristos. Trecerea de la moneda – marfă la moneda –semn. 1391). După primul război mondial.feudale naţionale. X – IV î. Apariţia şi utilizarea monedei – semn în scopuri cât mai 10 .costurile de producţie sunt mult diminuate. au fost drahmele de argint bătute de oraşul pontic Histria în sec. având aceleaşi funcţii şi aceeaşi valoare ca moneda – marfă. având în vedere bunurile şi serviciile ce pot fi procurate în schimbul ei. începând din jurul anilor 300 î. cele ale lui Vladislav I (Vlaicu) (1364 – c. dar din ce în ce mai rar. Moneda de argint însă. în care nu mai circulă decât monezile divizionare. moneda scripturală sau moneda de cont).creşte încrederea operatorilor economici faţă de autorităţile monetare centrale (pentru moneda de hârtie) şi faţă de băncile comerciale (pentru moneda de cont sau scripturală). a circulat şi mai târziu. permite înţelegerea a ceea ce distinge moneda de celelalte bunuri şi anume că utilitatea monedei în tranzacţii este identică. În condiţiile actuale. . apare momentul de răscruce în evoluţia monedei. Baterea şi circulaţia monedei de aur au încetat după primul război mondial. inclusiv pentru banii de cont care nu au o existenţă materială (ex. Ca urmare. oricare ar fi forma şi valoarea sa intrinsecă. Dreptul de a bate monedă revenea puterii de stat printr-o instituţie de emisiune. Statele feudale au avut sisteme monetare proprii. Astfel. Formele noi ale monedei scripturale sunt cecurile şi viramentele. Valoarea monedei – semn nu se deteriorează în timp. Geto – dacii au emis. Ponderea acestora în totalul masei banilor în circulaţie este însă foarte mică. Evoluţia formelor monedei. în Moldova ale lui Petru Muşat (c. s-au impus puţin câte puţin ca instrumente de plată normale. primele emisiuni fiind în Ţara Românească. 1377). Operatorii acceptau să utilizeze moneda deoarece aveau încredere în sistemul care o emitea. pe baza unui cont deschis la bancă. Moneda scripturală şi moneda de hârtie (reprezentând forme ale monedei – semn). Cristos monezi proprii iniţial imitate după monezile greco – macedonene. dezvoltarea băncilor a fost la originea perfecţoinărilor importante în tehnicile monetare. confecţionate din metale ieftine. iar utilizarea ei de către operatorii economici răspundea unei convenţii implicite. Rolul de intermediar realizat atât prin marfa – monedă cât şi prin moneda – semn sunt foarte bine asigurate în urma efectuării schimbului de mărfuri. Apoi. ea poate fi folosită ulterior în aceleaşi scopuri. Primele monezi autohtone cunoscute pe teritoriul României. ordinul de virament dintr-un cont în altul va reduce plăţile la un simplu joc pe hârtie. În a doua parte a secolului al XIX – lea. este brăzdată de consecinţele: . Epoca monedei – marfă se va încheia iar locul său va fi luat de moneda semn. Totodată era garantată valoarea monedei respective.

banca emitentă păstra în depozit importante cantităţi de aur . Moneda – marfă a fost retrasă din circulaţie şi depozitată la băncile emitente de monedă de hârtie. A fost perioada de trecere de la o formă la alta a monedei. costurile au fost mult mai reduse. cantitatea totală de monedă în circulaţie rămânând invariabilă. identificându-se cu mărfurile produse. la început. efecte bancare etc. Acest mecanism se realiza în felul următor: . primind la cerere echivalentul în aur – monedă. deţinătorii bancnotelor manifestau încredere în mecanismul monetar astfel creat. ci doar transformarea monedei de hârtie (care dispare) în monedă scripturală (care apare). crearea de monedă este rezultatul unor diverse operaţiuni bancare.utilizarea monedei de cont (scripturale) şi a cele de hârtie ca instrumente monetare a fost susţinută prin mecanismul convertibilităţii. participa la operaţiuni de schimb pe piaţă. alături de metalul monetar. emisiunea ei bazându-se tot mai mult pe producţia de bunuri destinată schimbului. Funcţiunea lui a fost relativ normală atâta timp cât a existat un anume echilibru între cantitatea de aur – monedă şi necesarul de monedă – hârtie cerut de schimbul de mărfuri în ascensiune. dintre care cea mai importantă este acordarea de împrumuturi (credite). Prin urmare.monedă.moneda – semn va rămâne unica formă a monedei în circulaţie pe pieţele naţionale (cu mici excepţii).). 4 Idem 1. . dar garanţia materială trece treptat în economie. pentru ca apoi să scadă treptat. ea devenind treptat instrumentul monetar ideal. Dacă mărimea depozitului de aur – monedă era funcţie de producţia de metal preţios sau de posibilităţile fiecărei ţări de a procura aurul – monetar. Crearea monedei – semn rămâne de competenţa băncilor. Asemenea fapte imprimând mecanismelor monetare noi caracteristici:4 . Pentru emiterea monedei – semn. fenomenul finalizându-se cu desprinderea monedei – semn de metalul monetar. aurul monetar păstrat în rezerva băncii continua să îndeplinească funcţia de etalon şi de rezervă. . depozitele de bilete de bancă într-un cont la vedere nu antrenează apariţia de noi semne monetare. în funcţiile ei s-a păstrat o bună perioadă de timp legătura cu metalul monetar care se afla în rezerva băncii emitente. În aceste condiţii. Crearea acestei monede semnifică punerea în circulaţie a unei cantităţi de masă monetară şi nicidecum substituirea unei forme a acesteia cu alta.diversificate. rezervele de aur reprezentând astăzi o pondere relativ mică în totalul rezervelor monetare ale unei ţări. slăbeşte considerabil legătura directă cu moneda – semn. moneda – semn a fost utilizată în paralel cu moneda – marfă.depozitele în aur – monedă acopereau. aproximativ 33 % din cantitatea de monedă – hârtie aflată în circulaţie.cu toate că aurul monetar continuă să funcţioneze ca etalon şi rezervă. 16. . În vederea afirmării şi impunerii monedei – semn.moneda de hârtie (ca o obligaţie a băncii faţă de viitori posesori). titlurile de creanţă (efecte de comerţ. pg. ca element de activ în bilanţ. Acest mecanism de convertire a funcţionat atât pe plan intern (România) cât şi pe plan extern. iar ca element de pasiv . demonstrează faptul că acest instrument monetar are o importantă componentă convenţională. cantitatea de semne monetare era dependentă de volumul tranzacţiilor. Dimpotrivă. iar rolul principal ca instrument monetar revenindu-i celei din urmă. . 11 . Un timp. În cele din urmă se va produce dezechilibrul între cererea şi oferta de monedă. faţă de care se află într-o dependenţă directă. fără prezenţa lui în circulaţie.se vor include în structura rezervelor bancare.

. . Acest sistem a funcţionat pe baza etalonului aur – devize (respectiv aur – dolar). Prezentul cunoaşte şi o propunere de monedă supranaţională. (denumite D. . dolarul se transformă într-o marfă obişnuită care se alătură celorlalte bunuri la formarea unui nou tip de etalon. apariţia primelor piese din aur şi argint.M. În vederea edificării unei imagini cât mai complete asupra evoluţiei istorice a monedei. În acest sens. cel al puterii de cumpărare. 18. dolarul SUA devenind moneda de rezervă a acestuia.U.). depozitul bancar constituit din metalul monetar şi titlurile de creanţă acceptă şi valutele (monede naţionale ale altor ţări) care au pătruns în economie ca rezultat al tranzacţiilor. 12 . în avantajul instituţiei monetare supranaţionale. Totodată au loc evenimente inedite şi deosebite în ce priveşte moneda – semn.o dată intrate în rezerva monetară a unei ţări.) şi de către Sistemul Monetar European (denumit E.e. Moneda americană a prezentat încredere datorită garantării cu aur a dolarilor aflaţi în circuit extern de către Sistemul Rezervelor Federale ale SUA.. crearea în 1944 a mecanismelor monetare va duce la apariţia unor noi elemente care vor modifica raportul dintre moneda – marfă şi moneda – semn: . utilizându-se în diverse operaţiuni pe pieţele monetare şi de capital. 5 Idem 1. Acest sistem era obligat să convertească în aur sumele în dolari deţinute de băncile centrale ale ţărilor membre ale F.T. va prelua integral rolul de instrument al tranzacţiilor pe plan internaţional.I. Astfel.pe piaţa externă circulă în continuare metalul monetar sub formă de monedă sau lingouri.în 1971 are loc suspendarea convertibilităţii externe a dolarului SUA în metalul monetar. Prin aceasta se presupune crearea unei instituţii monetare supranaţionale care ar emite o monedă considerată a fi unicul activ pe care fiecare bancă centrală îl poate deţine.convertibilitatea bancnotelor în aur – monedă şi apoi în aur – lingouri se va restrânge şi se va suspenda definitiv din practica monetară internă după anii 1929 – 1933..moneda – semn. sub denumirea de valută.. Ca urmare. dolarul american şi alte valute devin garanţie pentru emisiunea de monedă naţională.C. vom prezenta în continuare momentele cele mai semnificative pe care le-a cunoscut moneda de la apariţie şi până astăzi:5 .I. adică instalarea unui mecanism de compensare între băncile centrale (naţionale) care să fie bazat pe o monedă universală. pg.S. Deci. Faptul acesta s-a produs în anul 1944 şi a coincis cu momentul creării Sistemului Monetar Internaţional prin Acordurile Conferinţei Financiare şi Monetare de la Bretton Woods.M.secolul VII î. înlocuindu-se progresiv instrumentele clasice (cecurile) cu cărţile electronice de plată şi de credit. Încrederea în moneda de hârtie emisă de alte ţări trebiua pregătită şi câştigată în timp de factori similari celor interni. Spectaculoasele progrese obţinute în domeniul informaticii au dus la dispariţia suportului ”hârtie” al monedei scripturale. fiind legată însă de metalul monetar prin mecanismul convertibilităţii externe. Astfel de monede de cont s-au afirmat tot mai mult în cadrul mecanismelor monetare şi acceptate în structura rezervelor monetare. Se produce emisiunea de monedă în context internaţional de cătrte F. fiecare naţiune ar fi obligată să-şi abandoneze autonomia în termeni de politică monetară. moment care a corespuns cu excluderea acestuia de la baza sistemelor monetare naţionale şi a celui internaţional.n.

1914. .1650.1928. argint) provenind din America. instituira bimetalismului aur – argint în S. limitarea puterii liberatorii a monedei în Anglia.U.1797. creşterea de şase ori a numerarului şi de trei ori a preţurilor şi efectuarea de importuri masive de metale preţioase (în special . apariţia talerului emis de bancherul Fugger. suspendarea convertibilităţii bancnotelor în aur în toate ţările beligerante (inclusiv în România). . abandonarea bimetalismului şi adoptarea monometalismului aur în România. crearea unei bănci centrale federale în S..1871 – 1874. . suspendarea convertibilităţii lirei sterline în Anglia. Crearea Uniunii Monetare Latine. Crearea Sistemului Monetar Naţional. . (Sistemul Rezervelor Federale).1697. .A. membru fondator). . .1870 – 1878.n.1447.U. . restabilirea etalonului aur în Anglia.5. adoptarea etalonului aur în S. .1690. crearea la Amsterdam a unei pieţe monetare mondiale.A.. Lira sterlină îşi regăseşte paritatea sa dinainte de război.secolul XVI. curs legal în exclusivitate acordat aurului în Anglia.1913.1519..1774.U. monopolizarea emisiunii bancnotelor de către Banca Angliei.1890. recunoaşterea principiilor etalonului aur – devize (gold – exchange standard) la Conferina Mondială Monetară de la Geneva.1867. ..1803. adoptarea etalonului aur în Rusia şi Japonia. crearea Băncii Reglementelor Internaţionale (România. . suspendarea convertibilităţii în aur a biletelor de bancă în Anglia şi stabilirea cursului forţat al acestora. . .1800. instituirea bimetalismului în România.1922.A. crearea francului germinal şi instituţionalizarea bimetalismului.secolul II e. . . curs forţat al francului francez. . 13 .A.1897. abandonarea bimetalismului aur – argint şi adoptarea etalonului aur în Germania şi ţările scandinave. . emiterea în Imperiul Britanic a monedei – hârtie. . Talerul va da naştere dolarului. instalarea de facto a monometalismului aur în Franţa. . .1821.1900.1792. . .. . .1931. Raportul legal între aur şi argint este de 1 la 15. . cursul de schimb între monedele metalice la Roma: aurul cota de două ori mai mult decât argintul. devenind monedă dominantă în Europa. Generalizarea controlului schimburilor şi flotarea monedelor.1816.1928 – 1930. restabilirea convertibilităţii în Anglia. stabilirea la Geneva a aurului ca singurul tip de monedă având curs legal. curs forţat al biletelor emise de bancă în Franţa (John Law). . crearea în Franţa a Băncii de Emisiune.U.1933.1874 – 1875. Debutul demonetizării argintului în S. .1720.1925. . Crearea blocurilor monetare. . eşecul Conferinţei de la Londra privind stabilizarea cursurilor de schimb ale monedelor. restabilirea convertibilităţii franacului francez.

Tratatul de la Maastricht privind integrarea eonomică şi monetară a celor 12 ţări membre ale Uniunii Europene.1967 – 1971. bazat pe principiile etalonului aur – devize. . Conferinţa interguvernamentală a CEE privind Uniunea Economică şi Monetară Europeană (prima fază)..I. Prima devalorizare a dolarului S.1980.1958.I. privind crearea de către acest organism a unui nou activ de rezervă definit prin raportare la aur şi anume D.T.U. crearea Şarpelui Monetar European. punerea în funcţiune a Sistemului Monetar European. .A.U..1949. la 35 dolari uncia (1 uncie = 31. pe baza unui coş de 16 monede.T.1990. începerea fazei a doua a Uniunii Economice şi Monetare (crearea Institutului Monetar European).M.1995. Lărgirea marjelor de fluctuare a cursurilor de schimb ale monedelor aderente.1976 – 1978.1961 – 1968.1973. intrarea în funcţiune a Băncii Centrale Europene care înlocuieşte Institutul Monetar European. .1969.M.1971.1986. punerea în funcţiune a Acordului de la Jamaica privind reglarea flotării monedelor şi demonetizarea aurului. unde s-au pus bazele unei instituţii monetare internaţionale – Fondul Monetar Internaţional – ca organism de supraveghere a evoluţiilor sistemelor monetare naţionale în context internaţional.. devalorizarea monedelor europene şi implicit a lirei sterline. .. devalorizarea francului francez etc. 14 .1979.A. . . . .S. .U.I. punerea în funcţiune a S. reuniunea de la Madrid a Consiliului European care a avut drept scop schimbarea denumirii monedei din ECU în EURO şi adoptarea scenariului tehnic al tranziţiei.1992.U.A.1972. . pool-ul aurului. bazat pe un set de indicatori. Redefinirea D.T.1944 (iulie).102 grame aur fin). a unui mecanism de supraveghere monetară.1946 – 1958.. şi prăbuşirea etalonului aur – devize. intrarea în vigoare a Tratatului de la Maastricht. .M. după 1934. Conferinţa Financiară şi Monetară Internaţională de la Bretton Woods.1934. Crearea ECU definit pe baza unui coş de 9 monede ale ţărilor membre. suspendarea convertibilităţii în aur a dolarului S.1994.A.1993.A. revalorizarea D. limitând marjele de fluctuare ale monedelor aderente. .1998 (1 iunie). .M. a doua devalorizare a dolarului S. . Aplicarea etalonului aur – devize care permite guvernelor străine să convertească în aur dolarii pe care îi deţin în rezervă la Banca Cenrală.S. generalizarea flotării monedelor şi amplificarea volatilităţii cursurilor de schimb. . . .1946. . de sprijin financiar şi tehnic şi de intervenţie în situaţii dificile. .M. reforma monetară în Germania şi crearea D. Opt ţări se angajază să intervină pe piaţa aurului pentru menţinerea preţului la 35 dolari uncia. ca principală monedă de rezervă.1985. pe dolarul S.. redefinirea D. revizuirea grilelor de paritate: devalorizarea lirei sterline. restabilirea convertibilităţii externe a monedelor europene între ele. punerea în funcţiune de către F. acordurile de la Plaza privind coordonarea politicilor de schimb între 5 (apoi 7) mari ţări industriale.U. . .S. primul amendament la statutul F. pe baza unui coş de 5 monede (cele liber utilizabile). fixarea parităţii dolarului S. .

. iar populaţia îi numeşte pe ambii. Pe lângă taleri şi aspri turceşti. În Ţările Române. Slovenia devine al 13-lea stat care aderă la moneda unică EURO. Fixarea irevocabilă a ratelor de schimb între EURO şi cele 11 monede. Cipru şi Malta aderă la zona euro. bani. în secolele XVI-XVII circulau şi dinari ungureşti. Irlanda. de unde şi denumirea de Loventhaler sau talerul-leu. Astfel. 6 Idem 2. Germania. Acestea sunt: Belgia. Talerul olandez. el a dominat circulaţia monetară. având jumătate din valoarea asprului. expresia românească generală a valorii monetare. Unele documente ale vremii menţionează vânzări de bunuri pe sapri-bani. EURO devine monedă unică a Europei celor 12. . circulaţia EURO în paralel cu monedele naţionale. se pot pune în evidenţă trei funcţii importante. Numărul statelor membre U. adică a unei scări de valori care să facilitaze evaluarea bunurilor. în Ţările Române.1 ianuarie 2007. O altă denumire monetară. care folosesc moneda unică europeană a crescut la 15. Cipru şi Malta (1 oct. avea pe o faţă efigia unui leu ridicat în două picioare.1999 (1 ianuarie). fiind cunoscut sub denumirea simplă de leu. pg. . 1 ianuarie. iar altele vorbesc doar de sume de bani. Mai târziu. după ce a dispărut fiind înlocuit de alte monede. . 15 . Această modalitate limita schimburile şi nu se dădea posibilitatea formării unui ansamblu de preţuri. Spania.2002. simplu.1 ianuarie 2008. tot istoria a consacrat-o şi tot din acele vremuri.2. leul a rămas în conştiinţa populaţiei româneşti şi în practica utilizării ca monedă de calcul şi de măsurare a valorii mărfurilor şi a altor monede până în a doua jumătate a secolului al XIX –lea. Austria.. valoarea asprului şi dinarului-ban devine egală. Deşi a circulat doar un secol. 2008) * De unde vine „leul” ? Denumirea de „leu” a fost preluată de pe monedele olandeze care circulau intens în secolele XVI-XVII în Imperiul Otoman şi implicit.E. Funcţiile monedei Având în vedere originile istorice ale monedei (descrise de Aristotel în „Etica Nicomahică” şi „Politica”). derivând din dorinţele celor doi parteneri. Olanda. Italia. Slovenia. Portugalia. 1 iulie. aceea generică de „bani”.existenţa a două contraprestaţii simultane şi complementare. 1. care se mai numeau şi bani. Introducerea EURO ca monedă oficială în cele 11 state ca unitate de cont. Luxemburg. Dar. analiza modernă ne-a demonstrat că cele trei funcţii se explică printr-o proprietate esenţială a monedei şi anume: moneda constituie lichiditatea prin excelenţă. Grecia.1. a preţurilor în bani. moneda mare de argint de peste 27 grame. vine de acum trei-patru secole. Finlanda. alături de asprul turcesc. intrarea în faza a treia a Uninii Economice şi Monetare.6 * Moneda – intermediar al schimburilor Realizarea operaţiunii de troc impunea reunirea a două condiţii: .estimarea celor două contraprestaţii la aceeaşi valoare de către cei doi. 12. Franţa.

puterea de a alege este evidenţiată. permiţînd disocierea celor două contraprestaţii simultane ale trocului (vânzare – cumpărare). în viitor. În vederea îndeplinirii acestei funcţii. Folosirea monedei în procesul schimbului poate genera frecvent tulburări monetare. Valoarea reprezentată printr-o anumită cantitate de monedă ar trebui să fie întotdeauna aceeaşi. Ca urmare. * Moneda . realizând astfel două operaţii succesive: . cel care posedă moneda are marea posibilitate de a alege. trebuie să avem siguranţa că nu vom fi nevoiţi să restituim o valoare superioară celeia pe care am îmrumutat-o.moneda. Prin economisire apelăm la un consum amânat. ea posedă o calitate constantă. moneda a spart trocul în două schimburi independente. Conform unei zicale „moneda reprezintă o legătură între prezent şi viitor”. măsură a valorilor.schimbarea monedei obţinute contra altor bunuri. uneori revenindu-se la tehnica trocului (aşa cum a fost în timpul şi după cel de-al doilea război mondial). fie ca instrument de rezervă a valorii. bazându-ne pe încrederea că valoarea bunurilor de consum la care renunţăm o putem regăsi în integritatea sa. atunci când se va decide utilizarea sumei (cantităţii de monedă) „puse de-o parte”. iar fluctuaţiile „puterii de cumpărare” alterează considerabil funcţia de instrument de rezervă a valorii. Când utilizăm moneda fie ca intermediar al schimburilor.moneda.Prin urmare. trecute. Prin utilizarea monedei se poate determina o scară generală a preţurilor. adică se poate face un raport de schimb comparabil într-o unitate de măsură comună. valoarea mărfurilor respective se exprimă prin preţul lor.măsură a valorilor Moneda reprezintă o unitate de calcul cu ajutorul căreia se măsoară şi cumpără bunurile. atunci moneda neavând vreo destinaţie particuală. prin noţiunea de lichiditate. În situaţia în care împrumutăm o anumită cantitate de monedă. Ca urmare. mărfurile şi seviciile eterogene. prezente sau viitoare. moneda trebuie să îndeplinescă mai întâi cele două funcţii: . neavând rigiditate. . *Moneda – lichiditatea prin excelenţă „Lichiditatea prin excelenţă” reprezintă o trăsătură esenţială a monedei. schimbată) într-un bun sau serviciu oarecare. într-o monedă specifică. sau prin raportul cantităţii de monedă la o cantitate de bunuri.vânzarea bunurilor deţinute contra monedă. Astfel. oricând ar fi utilizată moneda. în analiza modernă. 16 . fie ca măsură a valorilor. moneda fiind un intermediar nu tocmai „bun”. reprezintă lichiditatea prin excelenţă. * Moneda – instrument de rezervă a valorii Prin monedă trebuie să se asigure permananţa valorilor măsurate. anume aceea de a fi imediat convertibilă (transformabilă. subiacentă celor trei funcţii prezentate anterior. trăsătură care permite o explicare a lor. Dacă mărfurile (bunurile) au o destinaţie particulară care le conferă o relativă rigiditate. . moneda fiind purtătoare de opţiuni. instrument de rezervă a valorii.

bunurilor de consum. expresie a potenţialului economic Puterea de cumpărare a unei unităţi monetare exprimă volumul de mărfuri şi servicii care pot fi achiziţionate cu această unitate.5. Indicele puterii de cumpărare a unei sume exprimate în unităţi monetare evoluează în sensul invers evoluţiei indicelui preţurilor. 17 . agricole. dacă indicele preţurilor este în anul respectiv 108. Activele pot fi cu atât mai lichide cu cât sunt mai sigur realizabile („vândute”) în termen cât mai scurt şi fără pierderi. De aceea. generală. Ed.). a unei sume de monede. încât să se apropie cât mai mult de realitate. Numai atunci el va reflecta puterea de cumpărare efectivă a monedei naţionale. puterea de cumpărare astfel calculată a unei unităţi monetare nu exprimă nici un fel de relaţie faţă de unităţile monetare străine (de ex. deoarece el nu ţine seamă de evoluţia veniturilor (evidenţiate în moneda respectivă) care. totuşi. Există şi indici parţiali ai preţurilor: indicele preţurilor produselor industriale. la un nivel dat al preţurilor mărfurilor şi serviciilor disponibile pe piaţă. este necesar să se utilizeze indicele aferent acestor preţuri (ex.alegerea indicelui preţurilor care prezintă interes pentru analiza ce se efectuează. inerentă grupării preţurilor alese la calcularea indicelui şi totodată ponderii stabilite pentru fiecare marfă sau serviciu luat în calcul. Dumitrescu – „Căile stabilităţii monetare”. al serviciilor etc. Prima condiţie este urmarea faptului că diferitele categorii de preţuri nu evoluează uniform. indicele puterii de cumpărare a unei unităţi monetare va fi 92. alimentare. el va trebui. avem de-a face cu puterea de cumpărare internă. trebuie să se ştie că orice indice cuprinde o anumită doză de relativitate. Puterea de cumpărare a monedei. serviciilor etc. indicele puterii de cumpărare interne înregistrează o scădere aproximativ de aceeaşi mărime. într-o perioadă şi pe o arie geografică determinată. să fie astfel calculat. 1993. Mai exact.). pg. capacitatea de exprimare a acestui indice este relativ redusă. Dar. în cazul în care analiza efectuată se referă la o anumită categorie de preţuri. Academiei Române.1. Dacă un indice al preţurilor nu poate fi ideal.Aplicată unui activ sau unui portofoliu. Bucureşti. unei diminuări a nivelului general al preţurilor cu 5 % îi va corespunde o creştere a puterii de cumpărare a monedei: indicelui preţurilor de 95 îi va corespunde un indice al puerii de cumpărare de 105. Dacă se urmăreşte evoluţia puterii de cumpărare în ansamblu. indicele preţurilor produselor industriale. Pentru aceasta. 19. influenţează şi ele puterea de cumpărare a monedei deţinute de populaţie. Spre exemplu. se utilizează indicele general al preţurilor.3.3. a căror evoluţie nu este simetrică. Dacă ne referim la corectitudinea calculării indicelui preţurilor. comparativ cu o altă perioadă luată ca bază de comparaţie. Prin urmare. . Şi în aceste condiţii. în activitatea practică de analiză monetară se apelează şi la alţi doi indici ai puterii de cumpărare a monedei (cazul României): 7 F. lichiditatea caracterizează gradul de certitudine al deţinătorului de a obţine în orice moment o sumă de monedă cel puţin egală valorii nominale a acestora. 1. În vederea determinării cât mai corecte a puterii de cumpărare interne a monedei sunt necesare două condiţii:7 ..calcularea corectă a acestui indice. Iar. la o creştere a preţurilor interne dintr-o ţară cu 8 % într-un anumit an faţă de un alt an luat ca bază de referinţă.

operaţiile necomerciale etc. În concluzie putem spune că în toate accepţiunile puterii de cumpărare a monedei. adică de raportul dintre două monede. Puterea de cumpărare a monedei naţionale faţă de aceea a monedelor străine (puterea de cumpărare pe plan extern a monedei naţionale) reflectă raportul dintre puterile de cumpărare interne ale monedelor comparate. puterea de cumpărare externă a monedei naţionale depinde. a unei ponderi satisfăcătoare. ele nu vor corespunde cu produsele reprezentative ale celeilalte. deoarece gama şi ponderea acestor produse diferă de la o ţară la alta. pg.puterea de cumpărare a monedei naţionale faţă de aceea a monedelor străine. Ca şi în cazul puterii de cumpărare interne a monedei. adică a puterii de cumpărare a veniturilor băneşti ale populaţiei. mai mult sau mai puţin exact. 1. este nemijlocit legată de aceea a asigurării stabilităţii preţurilor. de evoluţia preţurilor din ţara cu care ne comparăm. 8 C. diferite de la ţară la ţară. iar pe de altă parte. Dacă se aleg produsele de consum curent. O complicaţie în plus. o creează calitatea produselor şi serviciilor luate în calcul. Greutatea începe de la stabilirea unei perioade de bază satisfăcătoare. Stabilirea puterii de cumpărare a monedei. se poate lua în calcul întreaga producţie naţională (desigur. Acest indicator are în vedere pe de o parte. astfel încât nici indicii preţurilor acestor produse nu sunt comparabili. pe eşantioane) sau numai producţia destinată exportului. atunci când în ţara respectivă nu există o piaţă valutară.8 Raportul dintre preţurile interne şi cele externe este exprimat de cursul valutar. Bucureşti. Toate ţările stabilesc şi urmăresc corelaţia dintre veniturile nominale ale populaţiei. denumit şi curs de schimb. şi evoluţia preţurilor. un caracter relativ. pe de o parte. de evoluţia preţurilor interne din ţara pentru care facem comparaţia. preocuparea autorităţilor statale în vederea asigurării stabilităţii puterii de cumpărare a monedei naţionale.C. 18 . Ştiinţifică şi Enciclopedică. sau cu cursul valutar oficial stabilit de Banca Centrală sau de o instituţie similară şi aprobat de organele competente. dintr-o serie de motive. 254. În privinţa indicelui preţurilor de comerţ exterior.4. care este şi ea mult diferită. Acest raport are de asemenea. pentru a asigura pe cât posibil. Determinarea puterii de cumpărare externe este mult mai greu de realizat decât în cazul determinării puterii de cumpărare interne.1. . Puterea de cumpărare a banilor deţinuţi de populaţie . al puerii de cumpărare a banilor. 1982. iar pe de altă parte. Dacă se aleg produsele cele mai reprezentative pentru economia unei ţări. acestea fac obiectul anumitor tradiţii şi obiceiuri specifice. Ed. a unui eşantion satisfăcător. realizarea creşterii prevăzute a veniturilor reale ale acesteia. puterea de cumpărare externă a acesteia se calculează pe structuri diferite de mărfuri şi servicii. Pentru aceasta.indicator denumit şi puterea de cumpărare a populaţiei sau puterea de cumpărare a veniturilor băneşti ale populaţiei – exprimă capacitatea reală de cumpărare a veniturilor băneşti ale populaţiei într-o anumită perioadă. indiferent dacă avem de-a face cu cursul valutar determinat de cererea şi oferta de valută pe piaţa de schimb. evoluţia preţurilor constituie barometrul. faţă de o altă perioadă luată ca bază de referinţă. Kiriţescu – „Moneda”. În altă ordine de idei. greutatea (dificultatea) rămâne aceeaşi. Prin urmare. evoluţia veniturilor băneşti ale populaţiei. pe de altă parte. evoluţia preţurilor. pe de o parte.-puterea de cumpărare a veniturilor băneşti ale populaţiei (banii deţinuţi de populaţie). indiferent de conţinutul eşantionului.

el are un preţ „P” egal cu media ponderată a preţurilor monetare ale fiecărui bun component. valoarea unei monede (P. euro. de asemenea. calculat în funcţie de locul ocupat în tranzacţiile comerciale. P.) şi poate fi preţul cu amănuntul ori cu ridicata. fondul problemei rămâne acelaşi.c. Dacă o unitate dintr-un bun „X” este echivalentă cu două unităţi monetare.c. iar puterea de cumpărare a unei monede este dată de relaţia: 9 P. în condiţiile economiei de piaţă concurenţiale. Stabilirea valorii unei monede în raport de toate bunurile sau în raport de cele mai reprezentative. 9 Idem 1. Preţul respectiv reprezintă ”nivelul absolut al preţurilor” sau simplu „nivelul preţurilor” şi se calculează prin înmulţirea preţului fiecărui produs cu ponderea în procente a acestuia în totalul „coşului”. dolar etc. Preţul monedei în raport cu un bun este inversul preţului monetar al bunului respectiv. de o cauză monetară. De exemplu. în care fiecare bun particular este ponderat cu un coeficient. al insuficienţei cererii solvabile provocate. Toate speculaţiile care se pot face pe seama conţinutului noţiunilor de inflaţie şi deflaţie. o putere de cumpărare stabilă atunci când şi atâta vreme cât există un echilibru între cererea solvabilă şi producţia de mărfuri şi servicii oferită de piaţă. banii au pe plan intern. În acest sens este necesar a se utiliza un „coş” de bunuri. Considerându-se „coşul” ca un produs nou. Dacă depăşirea de către cererea solvabilă a producţiei obţinute (oferite) pe piaţă are o cauză monetară. 22. iar în caz contrar. P = preţul monetar al produselor. el este cunoscut sub denumirea de deflaţie. considerăm un „coş” format dintr-un număr de 15 produse a fi cele mai reprezentative în cadrul tranzacţiilor interne dintr-o ţară (poate fi şi România). = puterea de cumpărare. Creşterea inflaţionistă a preţurilor este procesul cel mai frecvent care se întâlneşte în economia de piaţă. Când mecanismul pieţei acţionează în toată libertatea sa. 19 . fenomenul este cunoscut sub denumirea de inflaţie.) este dată din cantitatea din acest bun ce se poate cumpăra cu o unitate monetară. în timp ce orice depăşire de către producţia oferită pe piaţă a cererii solvabile determină o scădre a preţurilor. = 1/∑ ai • P i unde. pg. mai redus. valoarea reală a monedei este de ½ din acel bun. Ea se măsoară prin cantitatea din acest bun ce poate fi cumpărată cu această monedă. Preţul lor este exprimat în unităţi monetare ( leu.c. i Pe plan naţional. ai = ponderea fiecărui produs dintr-un „coş” în totalitatea tranzacţiilor. este mult mai dificilă.punct de plecare al întăririi monedei naţionale În România. orice depăşire de către cererea solvabilă a producţiei oferite pe piaţă determină o creştere a preţurilor. a cererii solvabile la producţia oferită pe piaţă: golul inflaţionist a fost acoperit prin creşterea preţurilor. În calitatea sa de etalon al valorii sau unitate de calcul este relativ simplu de a determina valoarea unei monede în raport cu un bun. sau pe aceea a factorilor care declanşază aceste fenomene. Respectiva creştere duce la realizarea unui nou echilibru relativ pe piaţă. prin readaptarea la un alt nivel.

au apărut noi monede.1.99 319. pentru stabilirea puterii de cumpărare a unei monede.08 0. 20 .06 0. a 15 produse. puterea de cumpărare a monedei este egală cu 1/682.70 36.07 0.562 145 554 458 547 x În aceste condiţii. pe bază de „coş”. diferitele teorii monetare au imprimat monedei sau semnelor monetare semnificaţii. indicele preţurilor de consum este deosebit de semnificativ. Deci.08 38.05 0. De fiecare dată.50 unităţi monetare.34 7.15 36.25 53.29 682. sunt necesare a fi respectate cel puţin două cerinţe: . funcţii şi acţiuni specifice potrivit propriilor lor susţineri. 1.05 0.08 0.25 27. cu o unitate monetară poate fi cumpărată a 682. Practica din ţările dezvoltate din punct de vedere economic.50 – a parte din noul produs.12 22.stabilitatea relativă a preţurilor componente.Calculul puterii de cumpărare a monedei naţionale: Produsul % Preţul Valoarea „Nivelul absolut preţurilor” 6.05 0.12 0. Dacă se urmăreşte evoluţia valorii unei monede prin această modalitate.00 123 451 478 451 451 459 78 45 758 99 4.menţinerea structurii „coşului”. Paralel cu această evoluţie.05 0.07 0. Clasificarea semnelor monetare De-a lungul istoriei.24 54.5.07 0.08 0. aspecte semnificative ale standardului de viaţă.05 0. . moneda şi semnele au evoluat şi ele o dată cu evoluţia economică a lumii.13 7.55 32.07 1.01 0. unele au dispărut.10 0.64 38.80 2. altele s-au extins şi s-au impus rapid sau treptat.50 al Produsul 1 Produsul 2 Produsul 3 Produsul 4 Produsul 5 Produsul 6 Produsul 7 Produsul 8 Produsul 9 Produsul 10 Produsul 11 Produsul 12 Produsul 13 Produsul 14 Produsul 15 Total 0. format în mod convenţional. După cum s-a mai subliniat. subliniază prin ponderile utilizate.

Atât teoriile vechi dar şi cele mai noi cu privire la monedă ne duc la concluzia că folosirea expresiei de „semn monetar” ar fi cea mai exactă. În momentele actuale. moneda metalică se rezumă numai la rolul de monedă divizionară.după emitentul monedei. iniţial convertibile în metal preţios. moneda nu a fost decât un semn. Moneda metalică îşi găseşte originea în perioada antichităţii.moneda creată de tezaur. în conturile lor. Moneda de cont (scripturală) a apărut şi i-a crescut rolul o dată cu dezvoltarea activităţii băncilor.moneda creată de bănci. circulaţia monedei se rezumă numai la înregistrări în conturile bancare. . Prin urmare. dacă avem în vedere reprezentările contemporane şi anterioare ale monedei. care vizează îndeosebi moneda divizionară. Moneda electronică (de ex. . Operatorii economici se prezentau la monetărie cu lingouri de aur şi primeau în contrapartidă echivalentul lor în aur – monedă. neţinând cont de formele ei de reprezentare. cât şi în domeniul politicilor monetare. când ea era reprezentată de bunurile materiale şi mai târziu de metalele preţioase. care a funcţionat în cadrul sistemelor monetare bazate pe etalonul aur . avem: .moneda cu valoare integrală este moneda care conţine o cantitate de metal preţios egală cu cantitatea de metal preţios ce i se atribuie prin valoarea nominală. ordine de plată. relevă rolul decisiv ce revine băncilor în creaţia monetară.moneda de cont (scripturală). nefiind convertibile în aur sau argint. Aici este impotant a se sublinia rolul statului în economia modernă în privinţa creaţiei monetare de ansamblu. în cadrul unei clarificări semnificative.moneda creată de operatorii economici. Soldul creditor al contului curent al unui operator economic reprezintă de fapt moneda scripturală temporar statică şi care poate deveni mobilizabilă prin instrumente specifice: cecuri. acestea pot dispune de plăţi către alţi titulari de depozite. moneda îşi pierde treptat o parte din substanţa sa materială după intrarea în circulaţie şi devine cu timpul reprezentatnta propriei valori. ca atare. Monedele de hârtie sunt prezentate sub forma bancnotelor. pe de o parte. încercăm să facem o clasificare a semnelor monetare după anumite criterii: .după valoarea intrinsecă a monedei. în economia de piaţă concurenţială acţionează factori multipli care modifică frecvent şi de substanţă valoarea monedei.după forma de existenţă a monedei. . dar totodată şi cuprinzătoare. avem: . în condiţiile în care reprezentarea este sensibil apropiată de valoarea sa. pe de altă parte. 21 . În baza depozitelor constituite la bănci de către operatorii economici şi înregistrate. .) reprezintă o formă a monedei scripturale.moneda materială (moneda metalică şi moneda de hârtie). astăzi prezentându-se ca monezi fiduciare.monedă în baza unui mecanism simplu. cât şi evoluţiile istorice este necesar a se face o prezentare clară a semnelor monetare într-o corelare de ansamblu. transferul făcând-se prin diminuarea depozitului dintr-un cont şi majorarea depozitului în alt cont. avem: .În vederea clarificării interpretării diferitelor şcoli monetare. În funcţie de aceste cerinţe. . ordine de virament etc. Mai mult. În momentele în care monedele au circulat cu valoare integrală şi când utilizarea expresiei de monedă ca purtător de valoare ar fi putut fi considerată abligatorie. prin emiterea biletelor de bancă (de către Banca Centrală) şi. Aceasta deoarece. prin crearea monedei de cont (de către băncile comerciale).

în vorbirea curentă nu se mai face nici o deosebire între un sistem monetar şi un sistem bănesc.moneda neconvertibilă este moneda care circulă numai în cadrul graniţelor unei ţări. 215. unica formă de convertibilitate este cea externă. având în centru o unitate bănească emisă de un organism internaţional. în diferite etape de dezvoltare economică a lumii.A. 22 . atribuită monedei naţionale. deşi această generalizare nu este de natură să contribuie la mai buna înţelegere a fenomenelor şi tehnicilor monetare.) oferă statului american condiţii excelente de profit pe seama altor ţări: „Emitentul acestor bani de hârtie (dolari) obţine un profit sau <<rentă de vasalitate>> de 100 %. Prin sistemul bănesc sunt reglementate următoarele elemente ale circulaţiei băneşti: 10 Idem 3. atribuindu-li-se o anumită putere de cumpărare. financiare şi de credit urmărite de fiecare stat. pentru crearea unui sistem bănesc internaţional. sistemul bănesc este eminamente naţional. . 1. Sistemul bănesc deci. sociale.moneda fracţionară are capacitate liberatorie limitată. recunoscută prin lege. Mai târziu.după obligaţiile pe care şi le asumă emitentul monedei. ca şi în zilele noastre. termenul se mai foloseşte şi pentru acele sisteme care definesc unitatea monetară printr-o cantitate de aur şi chiar pentru orice alt sistem bănesc.1. Urmare confuziei create. avem: . organizează şi respectiv supraveghează relaţiile băneşti dintr-un stat. Aceste norme şi instituţii servesc la realizarea obiectivelor politicii economice. Ele sunt valori fiduciare. . Prin extindere. ceea ce este cu mult mai mult decât ceea ce obţineau marii seniori din evul mediu”. în cadrul căreia se prevede o circulaţie de monezi cu valoare proprie deplină. care este. Sistemul bănesc al S. Organizarea sistemului bănesc este determinată de stadiul de dezvoltare economică şi politică a statului.10 Ca urmare.6. cu toate că s-au făcut numeroase propuneri.moneda legală are capacitate liberatorie sau circulaţie nelimitată. Unele sisteme băneşti sprijină şi tendinţele de dominaţie ale regimului respectiv. avem: . precum şi de corelaţia cu sistemul bănesc al altor state sau cu normele convenite pe plan internaţional. ele nu au fost finalizate. atribiută monedei de argint (când circula în paralel cu moneda de aur în cadrul monometalismului aur) şi monedei divizionare. pg. o monedă străină. (de ex..după capacitatea liberatorie a monedei. . . Sistemul monetar Sistemul monetar este o formă de organizare monetară instituită de stat prin acte normative.U. reprezintă un ansamblu de norme legale şi instituţii care reglementează. Aceasta era una dintre convertibilităţile interne.moneda – semn este reprezentată de monedele sau de alte alcătuiri de hârtie pe care sunt imprimate valori exprimate printr-un anumit număr de unităţi monetare. acceptate şi utilizate prin încrederea reciprocă.moneda facultativă. .monedele convertibile care au fost reprezentate iniţial de bancnote ce puteau fi preschimbate în matal preţios. de regulă.

În faţa acestei situaţii. euro. . automatismul relativ al etalonului aur clasic. îmrejurările din perioada interbelică au arătat că sistemele băneşti bazate pe etalonul aur – devize s-au aflat în faţa unor mari dificultăţi de funcţionare. existentă pe timpul etalonului aur.alegerea instrumentelor efective de circulaţie şi de plată (monezi principale. Aceşti bani circulă numai prin viramente şi transferuri între conturile bancare. . a creat premisele subminării circulaţiei interne şi internaţionale a aurului şi. la imperialism. la deprecierea inflaţionistă a banilor. prin concordanţa spontană între cantitatea de bani aflată în circulaţie şi nevoile circulaţiei mărfurilor. . „mâna invizibilă” care restabilea echilibrul monetar.reglementarea emisiunii şi circulaţiei bancnotelor şi a altor semne de valoare. soluţia la care s-au oprit statele dezvoltate din punct de vedere economic. Apare sistemul bănesc nominalist. Etalonul aur – devize ca bază a sistemului bănesc a putut fi de asemenea folosit la ruperea unităţii istorice pe plan mondial a sistemelor băneşti naţionale. făcându-se loc larg voluntarismului şi pragmatismului în alimentarea cu bani a economiei. s-a ajuns la dezechilibre monetare de mare amploare.organizarea aparatului instituţional care supraveghează şi sprijină aplicarea sistemului bănesc.reglementarea. aflându-se la originea formării de blocuri şi zone 23 . – serveşte ca etalon al preţurilor. unele monede naţionale şi anume cele ale unor state cu mare pondere în comerţul internaţional. emise de o bancă centrală. eventual. . care sub o anumită denumire – leu. precum şi a decontărilor fără numerar. Marile puteri economice au acaparat aurul şi l-au menţinut prin toate mijloacele în tezaurul lor. până la perioada actuală. cât şi un anumit profil al instituţiilor monetare. . bancnote etc). ca urmare. dolar etc. Acesta din urmă a fost un produs al necesităţii: trecerea capitalismului la stadiul monopolist. Noul sistem introducea alături de aur. Ulterior.banii divizionari. . acest metal fiind considerat drept una din armele necesare pentru realizarea expansiunii şi dominaţiei mondiale.banii de cont (bani scripturali) emişi – în condiţiile stabilite de sistemul bănesc . la restricţii şi discriminări comerciale şi valutare. monezi divizionare.stabilirea unităţii monetare. În condiţiile acestui etalon. Ţările cu economie de piaţă concurenţială. eventual. Caracteristicile banilor în circulaţie implică atât un anumit conţinut al normelor monetare. ca instrumente de rezervă şi plată cu caracter internaţional. iar în cele din urmă la serioase implicaţii economico – sociale.stabilirea relaţiilor cu alte sisteme băneşti. în problema organizării sistemelor băneşti naţionale a fost aceea a înlocuirii etalonului aur cu etalonul aur – devize. au în circulaţie. de etalon. emişi de stat. .bancnotele. La baza sistemului bănesc din ţările capitaliste dezvoltate s-a aflat în general. etalonul aur sau argint (sistemul bănesc metalist) şi apoi etalonul aur – devize.alegerea. de echivalent general. a baterii monezilor cu valoare deplină şi a banilor divizionari metalici. a mărfii care îndeplineşte funcţia de măsură a valorii. următoarele instrumente monetare: . a fost lichidat. Dar.de băncile comerciale pe calea operaţiunilor de credit. .. În unele ţări circulă şi bilete emise de Ministerul Finanţelor (bani de tezaur). ale lichidării sistemelor băneşti naţionale bazate pe etalonul aur clasic. în principal. după primul război mondial.

a fost lichidat de fapt în 1971. fiecare ţară a dorit să-şi păstreze un maxim de libertate de acţiune. această definiţie are un caracter formal. etc. având în vedere că nici un sistem monetar internaţional nu a reuşit până în prezent. În domeniul respectiv. Stabilitatea puterii de cumpărare a banilor depinde.T. în vederea apărării propriilor interese.monetare care grupează un număr de monede satelit în jurul unei monede principale. specificate suficient de clar şi recunoscute pe plan cât mai larg ca având un caracter echitabil. iar statutul modificat al Fondului Monetar Internaţional (1978) acordă o mare libertate ţărilor membre în domeniul monetar şi valutar. politica unei ţări se repercutează prin efectele ei şi asupra altei ţări.M. aflată în competiţie pentru dominarea sistemului plăţilor internaţionale. . în aplicarea legii circulaţiei băneşti. Acest sistem monetar se mai poate defini ca fiind un cod de conduită care să ajute la dirijarea comportamentului monetar în relaţiile specifice unei lumi interdependente. cu atât mai mult cu cât S.instituirea unor mecanisme de ajustare (echilibrare) a balanţei plăţilor curente. iar pentru evitarea unor conflicte prejudiciabile pentru toţi şi promovarea unei cooperări avantajoase. cardinale. Datorită puternicelor dezechilibre economice şi monetare internaţionale. Reglementarea relaţiilor monetare internaţionale. Ca o consecinţă a celor prezentate mai sus. însoţită de aspectele instituţionale corespunzătoare . de mişcările de capitaluri şi de creşterea economică. îndeosebi perioadei de după cel de-al doile război mondial .I. fiecărei ţări revenindu-i rolul de a adopta normele de reglementare a relaţiilor monetare şi financiare pe care le-a considerat mai potrivite pentru obiectivele economice proprii. iar valoarea unităţii se exprimă practic în raport cu o altă monedă. etalonul aur – devize nu s-a mai putut menţine la baza sistemelor băneşti. Aceasta trebuie să aibă în vedere promovarea certitudinii şi echităţii în tranzacţii şi înlăturarea mişcărilor speculative de capitaluri. în cazul unor deficite durabile ale schimburilor economice cu străinătatea şi chiar al unor excedente exagerate.asigurarea stabilităţii relative a raporturilor valorice dintre monede. după înlăturarea etalonului aur.1. Cele mai multe probleme pe care S.expresii ale cooperării internaţionale specifice. . chiar în cazurile în care unitatea monetară a unei ţări continuă să fie definită legal printr-o cantitate de aur. Într-o lume interdependentă însă. caracteristice deceniilor şase şi şapte. le are de rezolvat derivă din contradicţia dintre caracterul internaţional al schimburilor economice şi caracterul naţional al mijloacelor de plată utilizate efectiv în aceste schimburi. a raporturilor de plăţi şi de lichidare a angajamentelor existente între ţări. să-şi creeze o 24 .1. sunt necesare reguli adoptate prin consens. de activitatea conştientă a organelor prevăzute în sistemul bănesc. 1.I.S.crearea unei rezerve internaţionale. În acest sens. cu D. Sistemul Monetar Internaţional Sistemul Monetar Internaţional reprezintă o reglementare convenită.M. etalonul aur – devize a fost pus în 1944 şi la baza Sistemului Monetar Internaţional. suficientă cantitativ şi calitativ pentru îndeplinirea corectă a funcţiilor sale.6.trebuie să înfăptuiască cel puţin trei obiective: . coerentă. Cu toate acestea. determinată de schimburile comerciale.

suntem îndreptăţiţi să spunem că îşi va merita numele.M. iar principiile acestuia au fost înscrise în statutul FONDULUI MONETAR INTERNAŢIONAL. adică la organismul care a adoptat în documentele sale această denumire.2.M.6. Primii paşi făcuţi în direcţia reglementării internaţionale a relaţiilor monetare au avut un caracter limitat (o anumită zonă sau regiune geografică) datează încă dinainte de primul război mondial.M. mai trebuie reţinut că ţările cu economiile în curs de dezvoltare.M. principalelor state cu economie de piaţă dezvoltată şi îndeosebi S..M. în 1944. a fost lichidat de fapt în acel an datorită crizei monetare internaţionale.. cu 11 Idem 3. după o funcţionare care a dat satisfacţie.E.ca urmare a consacrării ei oficiale în ţara noastră o dată cu aderarea României la Fondul Monetar Internaţional (1972).I. Fondului Monetar Internaţional revenindu-i rolul de a lua unele măsuri în funcţie de stadiul relaţiilor economice. organism înfiinţat tot cu acea ocazie. La această conferinţă au fost puse bazele Sistemului Monetar Internaţional. În acest sens. . Actualmente nu mai putem vorbi de existenţa unui S. ci numai despre tendinţa de a se ajunge pe cale evolutivă la un sistem monetar internaţional aplicabil. propriu-zis. problemele relaţiilor internaţionale nu au putut fi rezolvate satisfăcător. Aici amintim uniunile monetare.E. fac eforturi substanţiale în vederea restructurării relaţiilor valutar – financiare.A.M.A. Sistemul Monetar European Sistemul Monetar European . au participat la Sistemul Monetar European. în cadrul noii ordini economice mondiale.) a fost înfiinţat la 13 martie 1979. Prin urmare. aplicat până în 1971. a avut în centru dolarul S. Între anii 1972 – 1974 s-a încercat o reformă a S. de ex.monedă proprie.E.I. Sistemul Monetar Internaţional de la Bretton Woods (1944). de la Bretton Woods. Deoarece uniunile şi blocurile monetare au reprezentat interesele numai unui singur grup de ţări. în perspectiva redresării economiilor naţionale afectate de război şi a dezvoltării economiei mondiale.U.E.U. iar atunci când va dispune de o monedă internaţională. care au devenit după cel de-al doilea război mondial zone monetare.S. ca urmare a rezoluţiei din 5 decembrie 1978 a Consiliului European (compus din conducători de state şi guverne ale ţărilor din C. 25 .). Până atunci.11 O parte din ţările membre ale C. venind deseori în conflict cu interesele altor ţări sau grupuri de ţări şi determinând contramăsuri din partea partenerilor de schimburi.S. în primul rând.I. pg. financiare şi monetare internaţionale. el este de fapt un sistem valutar internaţional. 393. 1. utilizăm denumirea de S. împreună cu aurul. precum şi a hotărârii aceluiaşi Consiliu la sesiunea din 12-13 martie 1979.1.I. deci o monedă naţională căreia i s-au atribiut funcţii internaţionale. Perioada interbelică este caracterizată de blocurile monetare. la convocarea CONFERINŢEI MONETARE ŞI FINANCIARE INTERNAŢIONALE DE LA BRETTON WOODS. European Monetary System – E. S. cât timp Sistemul Monetar Internaţional se foloseşte de o monedă naţională .E. Totuşi.(engl. au avut loc întâlniri între principalii reprezentanţi ai statelor din coaliţia antifascistă care au condus. În timpul celui de-al doilea război mondial. dar a eşuat.

(engl. Ponderea monedelor respective putea fi modificată la fiecare 5 ani.A. al intervenţiei pe pieţele valutare şi al tranzacţiilor Fondului European de Cooperare Monetară. combinat cu largi facilităţi de credit. s-a modificat cu 25 % sau peste. Acest instrument monetar artificial a fost utilizat ca numitor comun pentru mecanismul cursurilor valutare. 1978. Fiecare monedă care participa la S.M. ECU a fost.E. după cum se ştie. sau a cursurilor valutare ale ţărilor membre care participau la acest sistem. Luxemburghez = 0.87 %. Celelalte ţări membre ale Uniunii Europene car nu au făcut parte din „şarpele valutar” puteau stabili temporar limite până la ± 6%. Lira italiană = 9. introdusă în aprilie 1975 în sfera tranzacţiilor economice şi financiare dintre C. Iniţial.E. Ponderea iniţială a monedelor din coşul ECU a fost stabilită în funcţie de nivelul participării la comerţul intercomunitar.60 %. Pe lângă rolul asumat în cadrul Convenţiei de la Lome. de mărimea P. Unitatea de cont europeană (EUA) a fost constituită dintr-un coş valutar în care au intrat cele 15 monede ale ţărilor membre ale C.E.E. Cursul respectiv determina cursurile bilaterale care puteau evolua în limitele de ± 2. Conform rezoluţiei Consiliului European din dec. (engl.E. Nu a fost prevăzute revizuiri automate ale structurii coşului ECU. în cazul modificării cursurilor centrale în cadrul S.52 %. dar trebuiau să reducă treptat atunci când condiţiile permiteau acest lucru.. European Currency Unit – unitate monetară europeană). în sume fixe. Pentru finanţarea intervenţiilor se acorda o facilitate pe termen „foarte scurt” nelimitată de către băncile centrale participante. printr-un sistem complex de cursuri valutare şi de intervenţie.36 %. astfel: DM = 30. o veche monedă franceză care a circulat în Evul Mediu.. care nu a fost însă un sistem.E.excepţia Angliei. în centrul S. European Unit of Accuont – unitate de cont europeană). Drahma grecească = 0.E.B.E.E. Lira irlandeză = 1. Coroana daneză = 2.E. precum şi ca mijloc de decontare între autorităţile monetare ale ţărilor membre ale C. şi ţările asociate din Africa şi zonele Caraibilor şi Pacificului (Convenţia de la Lome).700 %. şi de cotele fixe în cadrul mecanismului de sprijin financiar. Fr.M.E. Francez = 19. Lira sterlină = 12. Fr.E. Peseta spanoilă = 5. Escudoul portughez = 0. s-a aflat E. Belgian = 7.M. Folosirea sa a fost însă limitată.31 %.25 %. Fr. în cazul în care ponderea procentuală a unei monede. Danemarcei şi Suediei care au declarat că vor putea participa mai târziu.M. Astfel de modificări aveau scopul de a antrena adaptarea ponderilor relative ale celorlalte monede din coş. Modificarea mai putea avea loc la cerere.49 %. ci numai un aranjament de menţinere în comun a unor cursuri valutare. EUA a mai fost folosită în operaţiile Băncii Europene de Investiţii şi în evidenţele bugetului comunitar.E.I. valoarea şi structura ECU au fost considerate ca fiind aceleaşi ca ale E.U. avea un curs central exprimat în ECU.32 %. Creanţele şi datoriile care derivau din intervenţii erau convertite în ECU şi înscrise în Registrele Fondului 26 . Obiectivul acestui sistem l-a constituit crearea unei zone de stabilitate monetară în Europa de Vest. încât valoarea „externă” a ECU (valoarea ei exprimată într-o monedă naţională) să rămână neschimbată în momentul modificării. Deciziile importante cu privire la politica cursurilor valutare a ţărilor participante la S. Sistemul Monetar European a înlocuit „ŞARPELE VALUTAR” al C. de la care intervenţia pe piaţa valutară devenea obligatorie. bazată pe cursurile valutare respective.U.785 %. precum şi o mare convergenţă a politicilor financiare şi economice ale ţărilor participante. faţă de o ţară neperticipantă se luau după consultări reciproce în cadrul U.78%. Guldenul = 9.11 %.C.15 %.

Pe fondul evenimentelor din 1989 (căderea zidului Berlinului urmată de reunificarea Germaniei. pe atunci preşedinte al Comisiei Europene. S.M. deoarece introducerea unei monede unice este prin natura sa ireversibilă.) – „De la Roma la Amsterdam via Maastricht”. adoptat la Madrid în iunie 1989. dezmembrarea URSS). CEE – 1957. Tratatul de la Maastricht se prezintă ca un document unic. 2004.E. la scurt timp după ce Comunitatea Europeană a aprobat Actul Unic vest – european.un înalt grad de convergenţă a performanţelor economice. cât şi de persoanele care apreciau beneficiile pur economice ale comerţului liber şi ale unor rate de schimb stabile. Brăila. elaborat în perioada 9 – 10 dec. Raportul a fost apreciat atât de persoane care considerau că integrarea este cea mai bună modalitate pentru realizarea unei păci durabile în Europa. pg. Ed. 1991 şi semnat la 9 feb. iar cea de-a doua. a intervenţiei pe pieţele valutare şi a aranjamentelor dintre băncile centrale vizând o politică comună a rezervelor. înfiinţarea S. 1992. Acest document aduce noi modificări şi completări celor trei tratate încheiate anterior (CECO – 1952. coordonarea politicilor de intervenţie pe piaţa valutară ale ţărilor membre să nu fie în detrimentul stabilirii cursurilor valutare ale ţărilor membre. G.U. Uniuea Europeană are drept scop să promoveze: . cuprinzând dispoziţii prin care se modifică tratatele originare (titlurile II.I. şi la cele trei tratate de constituire a Comunităţii Europene. chemând la crearea unei singure monede europene. a dat publicităţii un raport crucial.„Euro.o creştere durabilă şi neinflaţionistă respectând mediul înconjurător. ca organ de supraveghere a desfăşurării relaţiilor monetare internaţionale etc.E.M.A. 27 . Sibiu.E. . Toma . Continent. Tratatul asupra Uniunii Europene este completat de un număr de 17 protocoale care fac parte integrantă din tratat. astfel încât acesta să nu aducă prejudicii relaţiilor Statelor Unite cu Europa sau cu alte zone. la Uniunea Politică (politica externă şi de securitate comună).E. în principal.European de Cooperare Monetară. Ed. Instituţia respectivă a fost creată în aprilie 1973 cu scopul de a promova îngustarea progresivă a limitelor de fluctuare a monedelor C. a prezentat cele trei etape pentru implementarea uniunii monetare. să nu ducă la diminuarea rolului F.13 În termenii art. care asociază elemente eterogene. au existat rezerve în legătură cu „apărarea lipsită de sens a unor cursuri valutare nerealiste”.M. Odată ce monedele şi politicile monetare naţionale sunt distruse. 48. este aproape imposibil ca acestea să fie aduse înapoi. .12 Arhitectura Uniunii Economice şi Monetare a fost conturată. Dar şi în ţările U. 1999. una faţă de alta.. categorii diferite între care a trebuit să se organizeze punţi de legătură prin dispoziţii comune şi finale (titlurile I şi VII).E. pg. moneda unică: între naţional şi internaţional”. au adoptat o poziţie rezervată faţă de S. EURATOM – 1957) în domeniul reformei începută de Actul Unic vest – european fiind conceput pe două părţi: prima se referă la Uniunea Economică şi Monetară. din care 16 sunt anexate la Tratatul CEE şi numai protoculul al 17 – lea este anexat la Ttatatul asupra U. Marin (coord. 12 13 R.E. III şi IV) dar şi dispoziţii noi ce relevă cooperarea interguvernamentală (titlurile V şi VI). Jacques Delors. Mulţi specialişti au considerat EURO ca fiind cea mai bună modalitate de cimentare a celor 40 de ani de cooperare internaţională regională. prin Tratatul de la Maastricht. Independenţa Economică. 2 din Tratat. La fel ca şi Raportul Werner. Planul Delors. cu o structură complexă. care a reluat ideea Uniunii Economice şi Monetare.un nivel ridicat de utilizare a forţei de muncă şi de protecţie socială. 78.

realizată îndeosebi prin interzicerea acoperirii deficitelor entităţilor publice prin credite acordate de băncile centrale. Intr-adevăr. există unele dispoziţii care permit ca. 1999) pentru a celei de-a treia etape.implementarea unei politici monetare unice. faza a II-a (1994 – 1997 sau 1994 – 1999). bazată pe stabilitatea preţurilor. De altfel. 1998). Alegerea datei de 1 iulie 1990 s-a datorat faptului că aceasta coincidea cu data intrării în vigoare a Directivei privind libera circulaţie a capitalurilor în Uniunea Europeană. în practică. Sistemul European al Băncilor Centrale şi moneda unică. . Această perioadă se caracterizează prin: .modalitatea de trecere la faza a treia. aflată deja în derulare în momentul semnării tratatului (a început în iulie 1990) a rămas rezervată înfăptuirii depline a pieţei unice. din punct de vedere juridic. Protocolul asupra trecerii la faza a treia a Uniunii Economice şi Monetare.coeziunea economică şi socială. în care intră numai ţările care îndeplinesc criteriile de convergenţă.introducerea monedei unice.rata inflaţiei să nu depăşască cu mai mult de 1. după un anumit program şi îmbrăcând un caracter comunitar. spre deosebire de Tratatul de la Roma. expresia „în condiţiile şi potrivit ritmurilor prevăzute în tratat” relevă ideea de progresivitate. .datoria publică să se situeze la cel mult 60 %din PIB . 28 . Ireversibilitatea procesului de unificare rezultă din: .5 % performanţa celor mai bune trei economii ale Comunităţii.solidaritatea între statele membre. Procesul de unificare monetară prefigurat prin Tratatul de la Maastricht nu este unul cu mai multe trepte.. .deficitul bugetar să reprezinte cel mult 3 % din PIB . Prevăzută să înceapă la 1 ianuarie 1994. . el este deschis în mod egal tuturor ţărilor semnatare. . care a fost semnat în anul 1957 de numai şase state. uniunea să fie realizată în mai multe etape. ca primă etapă. Aşadar. Tot la 1 ianuarie 1994 a fost înfiinţat Institutul Monetar European cu rolul de a contribui la mai bună coordonare a politicilor monetare în Europa şi de a asigura tranziţia spre Banca Centrală Europeană. Tratatul de la Maastricht a fost elaborat cu participarea tuturor ţărilor implicate. deoarece. subliniază „caracterul ireversibil” al drumului Comunităţii spre unificarea monetară. s-a caracterizat printr-o coordonare mai strânsă a politicilor economice şi o accentuare a disciplinei bugetare. prin înlocuirea rapidă a monedelor naţionale ale statelor participante cu euro (1 ian. .fixarea unei scadenţe (1 ian. . . dar să rămână membră în continuare a Uniunii Europene (excepţie a făcut Marea Britanie şi Danemarca).creşterea nivelului şi calităţii vieţii. 1999). a liberei circulaţii a capitalurilor şi intensificării coordonării politicilor monetare şi economice ale statelor membre. care era condiţionată de îndeplinirea unor criterii de convergenţă foarte precise: . anexat la Tratat. Faza a III-a (începând cu 1 ianuarie 1997 sau 1 ianuarie 1999) a fost definită ca momentul în care se înfăptuieşte faza finală a Uniunii Economice şi Monetare. Cu toate acestea. unul din principiile Uniunii Monetare Europene este convergenţa în trei faze.fixarea irevocabilă a ratelor de schimb (31 dec. după cum urmează: Faza I (1992 – 1993).respingerea clauzei de a opta pentru neparticiparea la zona euro („opting out”) care ar fi permis unei ţări să nu participe la faza finală.

I.W. S.în urma consultării cu F. Crearea acestui sistem ilustrează trecerea de la relaţiile pur bilaterale la o structură a relaţiilor multilaterale care implică un consens al diverşilor participanţi. poate adera la acest organism şi implicit la principiile S.M.I. relaţiile valutar – financiare internaţionale erau bazate în principiu pe etalonul aur.1. 29 .6.M..888671 g aur fin sau 1 uncie de aur fin = 35 dolari.M.universalitatea.Cerna – „Unificarea monetară în Europa”. întreruptă în timpul primului război mondial.B.. fără să existe vreo convenţie sau regulă de comportare internaţională în acest sens.rata anuală a dobânzii pe termen lung să fie cu cel mult 2 % mai mare decât media ratelor de dobândă din statele care au realizat cele mai bune performanţe în materie de stabilitate a preţurilor. Nici de data aceasta nu a existat vreo înţelegere internaţională care să instituie un atare sistem. a fost reluată după război.W. Enciclopedică. . în cadrul căruia un rol important era atribuit valutelor (dolarul şi lira sterlină) ca instrumente internaţionale de rezervă.fixarea parităţilor şi cursurilor valutare. Pentru respectarea acestui principiu. emisiunea unei monede europene ca o nouă monedă cu putere circulatorie legală. moneda naţională a statului trebuie să aibă o definiţie legală iniţială (valoare paritară). pg. Al treilea principiu al Uniunii Monetare Europene.I a fost organismul chemat să supravegheze şi să sprijine aplicarea S.la propunerea ţării membre. însă concentrarea aurului (monetar) în SUA şi sărăcirea relativă a ţărilor europene a condus în 1992 la recomandarea de a se trece la etalonul aur – devize. .B. cel al „monedei unice” presupune. problema creării unui sistem monetar internaţional bazat pe etalonul aur – devize şi. Aplicarea etalonului aur.I.M. iniţial prin preschimbarea depozitelor în diverse monede naţionale existente în conturile deschise pe numele băncilor centrale naţionale. Bucureşti. stabilită în aur ca numitor comun sau în dolari cu greutatea şi aliajul în vigoare la 1 iulie 1944. fără să se fi procedat la devalorizări în ultimii doi ani.W. iar apoi prin operaţiuni proprii.. Sistemul Monetar Internaţional de la Bretton Woods – 1944 Sistermul Monetar Internaţional de la Bretton Woods (S.M. F. de către ţările membre. spre deosebire de principiul „monedei comune”.B.I. 14 S. a abordat pentru prima oară.) reprezintă un ansamblu al normelor de conduită monetară internaţională incluse în statutul Fondului Monetar Internaţional elaborat de Conferinţa Monetară şi Financiară Internaţională. 1997. s-a bazat pe următoarele principii: . Aceasta este emisă de Banca Centrală Europeană. în cadrul acestuia pe dolar ca principală monedă de rezervă. . Conferinţa Monetară Internaţională de la B. Criza economică din 1929 – 1933 a dus la devalorizarea lirei sterline (1931) şi a dolarului SUA (1934).M.I. Ed. adică 1 dolar = 0. 67. Înaintea primului război mondial.14 1.W.I.M. La sfârşitul celui de – al doilea război mondial. Modificarea valorii paritare poate fi efectuată numai: .să se respecte marjele de fluctuaţie restrânse ale cursurilor valutare din cadrul Sistemului Monetar European. . la revenirea la protecţionism şi la tendinţele de autarhie economică. Oricare stat care recunoaşte prevederile statului F.3.pentru corectarea unui dezechilibru fundamental. deci etalonul aur – devize nu a rezistat.

Triffin. iar ulterior un exces inflaţionist de rezerve şi o distribuţie internaţională defectoasă a 30 . în condiţiile unei accentuări a restricţiilor valutare şi de plăţi. .I. pe aceea a asigurării stabilităţii dolarului faţă de aur şi faţă de celelalte monede naţionale. cum ar fi: .I. limita de 10 %. în primul rând. o serie de state rămânând în afara sistemului. „optica mondială”.W.Aurul şi criza dolarului.un succes al SUA care. Kaldor. Deficienţele S.. .B. (după 1970). (depăşirea pozitivă . Dificultăţile aplicării lui apăreau în toate compartimentele: . nu a putut fi realizată ca urmare a dezvoltării economice inegale a ţărilor lumii.M. adecvat nevoilor de echilibrare a balanţei plăţilor.I. nu s-a putut realiza. ca atare. . În realitate. Funcţionarea sistemului fără probleme deosebite nu a fost posibilă decât atâta timp cât convertibilitatea era menţinută.M.B. . Ţările ajung la convertibilitate pe măsura îndeplinirii condiţiilor respective. . fiecare membru are dreptul să modifice valoarea paritară în limita cumulată (adică inclusiv modificările anterioare) de 10 %. poate funcţiona ca pivot al S.realizarea unui volum de rezerve internaţionale.asumarea de către guvernul SUA a unor răspunderi internaţionale şi. a inflaţiei. condiţie primordială pentru instaurarea disciplinei în relaţiile de plăţi internaţionale şi implicit pentru asigurarea unui climat de destindere şi încredere. T. . de asemenea diferită ca intensitate de la o ţară la alta. F. a dezechilibrului de proporţii neobişnuite al balanţelor de plăţi. rezervele valutare. Funcţionarea sistemului nu a putut dura decât atâta vreme cât contradicţiile inerente lui au fost acoperite prin situaţia deosebită care a existat în anii postbelici.primul mare succes al ideii de cooperare internaţională în domeniul monetar.universalitatea. favorabilă americanilor.Pentru concilierea principilui fundamental al fixării parităţilor cu necesitatea realizării unei anumite supleţe. .M.fixarea parităţilor şi cursurilor valutare. au asigurat supremaţia lor economico – financiară asupra celorlalte state occidentale şi a dolarului asupra celorlalte monede.M. au fost sesizate la timp într-o serie de lucrări. .un succes al concepţiei potrivit căreia o monedă naţională poate îndeplini funcţii internaţionale şi. . a impactului crizei economice şi financiare diferit de la ţară la ţară. criza sistemului era mult mai adâncă.Problema lichidităţii internaţionale – N. .M. unul din principalele elemente ale echilibrului financiar global. în moneda naţională a acelei ţări) şi deţinerile de D. marcată de politica SUA de a-şi menţine şi consolida rolul conducător între economiile dezvoltate. iar convertibilitatea în aur a dolarului a fost suprimată în 1971.Dilemele dolarului – F. Organizarea S.convertibilitatea reciprocă a monedelor prin desfiinţarea restricţiilor asupra plăţilor curente. la început existând o lipsă acută de rezerve („foamea de dolari”) în principalele state partenere ale SUA.realizarea unui volum adecvat de rezerve internaţionale.M. neavând dreptul să facă obiecţii: dacă modificarea propusă nu depăşeşte a doua oară.convertibilitatea reciprocă a monedelor nu a putut fi realizată decât parţial.W.I. a însemnat: . creanţa faţă de F. cumulat în aceleaşi condiţii.I. Bergsten. compus din rezervele oficiale de aur. precum şi convertibilitatea în aur a dolarului.I. nu a fost posibilă.S. viitorul convertibilităţii – R.a cotei de participare la fond a ţării faţă de deţinerile efective ale F. profitând de conjunctura celui de – al doilea război mondial.

* ca urmare a convertibilităţii. prin stabilirea de relaţii directe între partenerii de schimburi. îmbunătăţirea activităţii de producţie. sistemul a fost lichidat de fapt.) nu a reuşit până în prezent.angajamentul ţărilor cu mari excedente ale balanţei plăţilor de a furniza ţărilor deficitare o finanţare compensatoare pe termen lung. Prin modificarea din 1978 a statutului FMI. pe plan mai general.1. Operaţiunea presupune că nu sunt restricţii nici cu privire la suma preschimbată. Atunci când nivelul şi structura preţurilor interne sunt diferite de cele ale pieţei mondiale.M. . a devenit inaplicabil. între care: . însă cu evitarea mişcărilor anarhice şi de prea mare anvergură a acestor cursuri. S. a instabilităţii sistemului. în condiţiile de neconvertibilitate. producând dificultăţi în adoptarea măsurilor celor mai potrivite pentru creşterea eficienţei acestor activităţi.flexibilitatea cursurilor valutare. firmele care nu îndeplinesc condiţiile de competitivitate cerute de piaţa mondială au de făct faţă unor dificultăţi de ordin economic şi financiar. 31 . constând între altele în ruperea dolarului de aur şi încetarea convertibilităţii lui în aur.7. pentru o nouă împărţire a poziţiilor de forţă în lume.şi nici la calitatea celui care efectuează preschimbarea: rezident al ţării în care se efectuează operaţia sau nerezident. Vicisitudinile SMIBW au reflectat accentuarea puternică a contradicţiilor sistemului monetar mondial.T.încercarea FMI de remediere a dezechilibrului rezervelor internaţionale prin introducerea în sistem a „dreptului special de tragere” (D. Interesul pentru convertibilitate poate fi formulat astfel: * prin convertibilitate se creează premisele determinării exacte a eficienţei comerţului exterior în ansamblu şi a fiecărei tranzacţii în parte şi. sistemul a fost lichidat de drept. iar la 15 august 1971 prin măsurile luate de SUA pentru „apărarea” dolarului. Piaţa trebuie să permită o confruntare permanentă a cererii şi ofertei şi să comunice cu pieţele străine. ţările în curs de dezvoltare neproducătoare de petrol ducând permanent o lipsă de lichiditate.I.plăţi pentru tranzacţii curente sau mişcări de capital . . Totodată. nici la scopul preschimbării .creşterea concentrată a lichidităţilor internaţionale în aşa fel încât crearea unor asemenea lichidităţi să nu rezulte din politica unei mari puteri de a-şi realiza expansiunea externă prin export de inflaţie. a întregii activităţi economice a unei ţări. Pentru realizarea unui nou sistem se consideră că sunt necesare cel puţin câteva condiţii prealabile. calitativ şi estetic al produselor sunt stimulate. 1.W.acestora. Convertibilitatea Convertibilitatea reprezintă o însuşire legală a unei monede de a putea fi preschimbată cu altă monedă în mod liber prin vânzare şi cumpărare pe piaţă.B.S. . Aceasta întrucât convertibilitatea presupune existenţa unor preţuri apropiate de valoare. deci de preţurile pieţei mondiale. calculele şi concluziile referitoare la eficienţa producţiei şi a activităţii de comerţ exterior sunt deformate. precum şi în trecerea la cursurile valutare flotante. ridicarea nivelului tehnic. lupta principalelor state componente pentru sfere de influenţă economică şi politică. creşterea productivităţii muncii. produsele ţării se află într-o concurenţă reală cu produsele celorlalte ţări.

convertibilitatea în aur a căzut în desuetudine. * din punct de vedere financiar. ele rezultând din cererea şi oferta pe piaţa valutară. banii se depreciau. Convertibilitatea face parte din noţiunile şi instituţiile care au cunoscut importante modificări de conţinut. el „se scumpea”. moneda naţională putând fi utilizată . dacă numerarul se rărea pe piaţă. alături de garanţia principală a portofoliului de cont. * cursurile valutare în general şi valoarea monedei naţionale în special sunt puse pe o bază economică. precum şi de a dispune liber de aceste valori.pe această cale. Trecerea la convertibilitate poate fi deci considerată ca fiind un rezultat al atingerii unui nivel mai înalt de dezvoltare şi eficienţă economică şi totodată ca un instrument de perfecţionare a relaţiilor comerciale şi financiare internaţionale. adică la raportul între conţinuturile legale definitorii de metal ale monedelor în cauză. iar masa banilor se reducea. . Acestea intrau în circulaţie. Raţiunea acestei forme de convertibilitate era. aurul era tezaurizat. Convertibilitatea era asigurată prin stocul de acoperire (aur.desigur vremelnic şi în anumte limite . paritar. valută) deţinut obligatoriu de bancă. în scopul lărgirii şi diversificării schimburilor economice. convertibilitatea contribuie la realizarea echilibrului valutar – financiar. întrucât soldurile (balanţele) creditoare în moneda naţională deţinute de străini rămân o perioadă asupra acestora. Între timp. În timpul sistemelor monetare naţionale bazate pe etalonul aur. Tezaurizatorii aurului aveau acum interes să predea aur la banca de emisiune şi să obţină în schimb bancnote. precum şi mai buna specializare a ramurilor în funcţie de cerinţele şi condiţiile pieţei externe. în sensul că deţinătorul putea cere preschimbarea într-o valută la cursul oficial. . până când echilibrul între existent şi necesar era restabilit.pentru acoperirea unor eventuale dezechilibre ale balanţei plăţilor. 1. 32 . În condiţiile sistemelor băneşti bazate pe etalonul aur – devize. care reprezenta a doua garanţie a emisiunii.dacă masa banilor în circulaţie depăşea aceste nevoi. valute şi devize la cursul oficial. pe etalonul argint sau pe bimetalism (perioada până la primul război mondial). în sensul că puterea lui de cumpărare creştea. convertibilitatea însemna dreptul deţinătorului unei sume în bancnote de a pretinde în schimb de la banca emitentă cantitatea de aur (argint) corespunzătoare valorii nominale a bancnotelor şi conţinutului de metal stabilit prin lege pentru unitatea monetară respectivă. unii deţinători de bancnote procedau la convertirea acestora în aur. 2. moneda naţională avea bineînţeles şi o convertibilitate în valută. şi aceea că permitea verificarea caracterului reprezentativ al bancnotelor şi contribuia la menţinerea echilibrului între masa banilor în circulaţie şi nevoile de bani ale economiei în felul următor: . pe lângă cea arătată. În aceste condiţii. mărind masa banilor.* convertibilitatea face posibilă restructurarea permanentă a economiei prin dezvoltarea prioritară a producţiei sectoarelor şi produselor celor mai eficiente cerute la export. conţinutul convertibilităţii s-a modificat în sensul statuării dreptului deţinătorului de bancnote (sau de disponibilităţi în cont) de a obţine în schimb. Invers. o dată cu prăbuşirea etalonului aur – devize.pentru a evita o pagubă.

cu condiţia ca suma respectivă să provină din tranzacţii curente de dată recentă sau să fie necesară băncii centrale străine pentru plăţi curente. În cazul existenţei acestui echilibru. România a avut moneda convertibilă numai trei ani (1929 – 1932). convertibilitatea a devenit unul din principiile fundamentale ale Sistemului Monetar Internaţional din 1944. capabil să asigure cantităţile de mărfuri cerute de partenerii externi în condiţii competitive din punct de vedere calitativ.crearea unui mecanism de intervenţie pe pieţele valutare pentru apărarea stabilităţii monedei naţionale. dă statelor membre care nu întrunesc condiţiile necesare trecerii la convertibilitate. neutilizate pentru cumpărări de mărfuri şi prestări servicii. VIII din statut).crearea unei rezerve internaţionale corespunzătoare. numai nerezidenţi). numeroase ţări au trebuit să renunţe la convertibilitate din cauza condiţiilor economice potrivnice. toate celelalte operaţii de convertibilitate pentru plăţi în 33 . iar în sens larg.I.echilibrarea balanţei plăţilor curente. fără nici o restricţie” (art. .existenţa unui potenţial economic ridicat al ţării respective.M. .M.lărgirea drepturilor. O ţară cu monedă convertibilă poate face comerţ cu toate celelalte ţări. obligaţia băncii centrale de a cumpăra propria monedă deţinută de o bancă centrală străină. Acest sold poate determina fie convertirea. în mod liber. dreptul să amâne această trecere până când condiţiile vor permite „să ia toate măsurile posibile a dezvolta asemenea aranjamente comerciale şi financiare cu alţi membri care să faciliteze plăţile internaţionale şi menţinerea stabilităţii valutare”. O dată ce balanţa plăţilor curente se dezechilibrează şi apare un sold pasiv care exprimă formarea unor creanţe lichide ale partenerilor străini asupra ţării în cauză. desfiinţarea restricţiilor şi discriminărilor în domeniul plăţilor şi transferurilor internaţionale.realizarea unei structuri a preţurilor apropiată de cea de pe piaţa mondială. După cel de-al doilea război mondial. . . . monetare şi organizatorice: . Cu toate acestea. pe pieţele unde obţine cel mai mare avantaj. fie scăderea cursului monedei naţionale faţă de alte monede. fie din acela al operaţiei (numai pentru operaţii curente). Se consideră că pentru trecerea la convertibilitate sunt necesare următoarele condiţii economice. . al monedei naţionale. deci consumarea rezervelor internaţionale.stabilirea unui curs real. Statutul F.cointeresarea unităţilor economice în realizarea unui comerţ exterior eficient.Convertibilitatea înlesneşte comerţul cu străinătatea şi creşterea eficienţei acestuia.. prin vânzare – cumpărare pe piaţă. în sens restrâns.I. convertibilitatea propriu-zisă este deci limitată la relaţiile dintre autorităţile monetare. perspectiva ca rezervele internaţionale să fie consumate prin convertirea monedei naţionale sau prin susţinerea cursului acestei monede pe pieţele străine este minimă. fundamentat economic.I. Principalele state vest – europene au trecut însă la convertibilitate abia în 1958. competenţelor şi răspunderilor unităţilor economice în legătură cu comerţul exterior. . al performanţelor şi al preţului.M. la cererea acesteia. puţine ţări au putut introduce convertibilitatea liberă. înţelege prin convertibilitate „dreptul rezidenţilor şi nerezidenţilor de a schimba moneda naţională cu altă monedă străină. în sens concret. Statutul F. Majoritatea ţărilor au introdus o convertibilitate limitată fie din punct de vedere al beneficiarului (în general. În perioada interbelică. În concepţia F. În loc de concluzie putem spune că principala condiţie de care depinde succesul trecerii la convertibilitate este echilibrul balanţei de plăţi curente.

în care trebuie respectat cursul fix de către autoritatea monetară. În cazul convertibilităţii de piaţă în regimul cursurilor fluctuante. singur dolarul SUA fiind. Evoluţia noţiunii de convertibilitate reflectă imposibilitatea. În condiţiile flotării. în condiţiile crizei din deceniul 70. Bancnotele au rămas neconvertibile în perioada ulterioară. respectiv cumpărarea de valută. sau de interesul de a evita oscilaţiile prea accentuate ale cursurilor. Această formă de convertibilitate a fost denumită convertibilitate de piaţă sau reciprocă (în valute). prin utilizarea valutei de rezervă. la cursul variabil al pieţei. numai în aur. la alegerea B. bancnotele B. în regimul cursurilor flotante. convertibilitatea a fost efectuată numai în valută. Convertibilitatea de piaţă dispensează autoritatea monetară de efectuarea operaţiei propriu-zise de convertire. cursul este fix. Practic. în cazul cursurilor flotante.străinătate efectuându-se liber pe piaţă. Prin stabilizarea monetară din 1929. au fost convertibile în aur şi argint în perioada 1881 – 1890. practicabilă pe piaţă. Reforma monetară din 1947 şi reforma bănească din 1952 34 . prin vânzarea. iar prin efectul trecerii la monometalismul aur (1890). dăunătoare economiei.M. a menţinut vechile prevederi privind convertibilitatea. aur – lingouri şi aur – devize. astfel încât. ceea ce presupune. Problema cursului la care se efectuează convertibilitatea este însă de mare importanţă. convertibilitatea leului a fost reluată sub toate formele etalonului aur: aur – monezi. cursul este cunoscut. astfel încât convertibilitatea în înţelesul „clasic” al termenului nu se mai practică. Atât în cazul convertibilităţii oficiale.R.I. ca urmare a condiţiilor nefavorabile în care se desfăşurau schimburile cu străinătatea. a menţinerii unor raporturi valorice stabile între monede care să sigure stabilitatea şi certitudinea schimburilor economice internaţionale. în general. asigurând certitudinea şi stabilitatea tranzacţiilor economice externe.N. După 1971. nu însă şi de obligaţia de a menţine fluctuaţia cursurilor valutare în limitele stabilite (în cazul cursurilor fluctuante). Toate acestea se pot realiza numai prin intervenţia statului pe piaţă.N. Măsurile restrictive introduse în urma crizei economice din 1929 – 1933 au restrâns convertibilitatea în 1931 şi au înlăturat-o în 1932. * În România. În cazul convertibilităţii oficiale. cât şi acela al convertibilităţii de piaţă este necesar să existe o rezervă valutară oficială corespunzătoare. Modificarea din 1978 a statutului F. mai puţin deci transferuri de capital. Convertibilitatea oficială se efectuează. existenţa rezervei valutare. în condiţiile SMI – 1944.R. adică a băncilor. În cazul convertibilităţii de piaţă. prin convertibilitate se va înţelege mai departe dreptul general de procurare de valută de pe piaţă şi de folosire liberă a acestei valute pentru a efectua plăţi şi tranzacţii curente cu parteneri străini. covertibilitatea în aur a dolarului a fost suprimată. convertibilitatea se efectuează fără asigurarea împotriva riscului valutar. de asemenea. iar valutele occidentale au trecut în majoritate la flotare.N. la cursul variabil al pieţei.R. a fost autorizată să suspende convertibilitatea. de autoritate monetară sau de reprezentantul ei. B. convertibilitatea este neoficială. În 1916. deoarece fluctuaţia lui este limitată prin limitele de intervenţie. Uniunea a făcut eforturi de a crea în relaţiile europene dintre ţările membre o zonă de stabilitate monetară în care convertibilitatea reciprocă să se efectueze la cursuri valutare relativ stabile („şarpele valutar”). atât timp cât va dura flotarea cursurilor valutare. convertibil şi în aur. până la primul război mondial. deci fără asigurarea echivalenţei. aceasta fiind de competenţa pieţei.

9 /1991 se împuterniceşte B. Folosinduse un program informatic.500 lei. ca în precedentul sistem al licitaţiilor. Regulamentul de efectuare a operaţiunilor de schimb pe piaţa valutară este stabilit de B. 1 dolar SUA = 32. desigur. Urmare acestui fapt. Din august 1994.000 lei. Cererile şi ofertele primite în cadrul acestor licitaţii vor sta la baza determinării libere a cursului între leu şi devizele convertibile cotate de fiecare bancă autorizată.N.nu au restabilit convertibilitatea leului. într-o şedinţă zilnică de licitaţie. De exemplu: 1 Euro = 40. urmând ca operaţiunile de schimb valutar propriu – zise să aibă loc la un curs fixat prin convenţia tuturor băncilor implicate. a fost introdusă o nouă modalitate de derulare a tranzacţiilor pe piaţa valutară. pg.R. 35 . De la 1 august 1994.. transmiteau aceste ordine la B. Ele au căpătat dreptul de a efectua vânzări şi cumpărări de valută la cursuri pe care singuri le determină. în România funcţionează piaţa valutară descentralizată. la Banca Naţională. În practică. dinamica balanţei comerciale.N.N. care centralizau ordinele de compărare – vânzare ale clienţilor (în exclusivitate persoane juridice). aprobat de Parlamentul României.R. este cursul de schimb al leului în raport cu devizele: „Euro” şi dolarul SUA. Plicurile conţinând ordinele amintite erau deschise de comisia de licitaţii.1. Astfel. Desigur. conducerea politicii valutare. Conform Hotărârii Guvernului României nr. 86. se rezumă la stabilirea regulilor de desfăşurare a activităţilor pe piaţa valutară. băncile comerciale au devenit principalii actori ai pieţei. O importanţă deosebită pe această piaţă valutară o au 15 Idem 3. În fiecare zi lucrătoare.R. cursul se identifica în punctul de echilibru între cerere şi ofertă. politica fiecărei bănci influenţează evoluţia cursurilor practicate pe piaţa valutară.N. 1. de principalii indicatori macroeconomici: rata inflaţiei. conform căreia cursul valutar al leului este determinat direct de băncile comerciale pe baza raportului cerere – ofertă.R. Banca Centrală şi-a păstrat doar prerogativele conferite de lege. Mai mult. Deci. băncile afişază în sistemul informaţional cursuri de deschidere. În fiecare dimineaţă. rolul B. Raportul cerere – ofertă nu mai este adjudecat centralizat.) se stabilea la Banca Naţională. Mai pe scurt. rolul băncilor comerciale era simţitor redus. 15/1990. Până atunci. ci descentralizat. Banca Naţională comunica băncilor comerciale participante la licitaţie rezultatele şi cursul oficial.8. S-a realizat în acest fel o apropiere de sistemele folosite în ţări cu economii avansate. acest sistem s-a dovedit a fi inflexibil şi mecanicist. adică reglementarea şi supravegherea intermediarilor pe această piaţă. deficitul bugetului şi nivelul dobânzilor) sau de tranzacţiile între bănci. piaţa valutară a dobândit un nou conţinut. Cursul de schimb (cursul schimbului) Prin urmare. să autorizeze societăţi bancare şi alţi agenţi economici cu sediul în România să efectueze licitaţii valutare în condiţiile stabilite prin Legea nr. care sunt ajustate în timpul zilei în funcţie de evoluţia cererii şi ofertei din partea clienţilor (ambele influenţate. „preţul unei valute în altă valută sau preţul efectiv sub care se comercializează mărfurile/serviciile pe piaţa internaţională”15 reprezintă cursul de schimb. dat în primul rând de continuitatea derulării operaţiunilor bancare. Băncile comerciale. în condiţii de piaţă. rezumându-se numai la colectarea şi transmiterea ordinelor de vânzare – cumpărare şi la preluarea rezultatelor. cursul de schimb este cantitatea de monedă naţională necesară pentru obţinerea unei unităţi dintr-o monedă străină. pe baza Memorandumului încheiat cu Fondul Monetar Internaţional. Toate tranzacţiile valutare erau executate la cursul astfel stabilit.R. Renunţându-se la stabilirea cursului de schimb la B.N. cursul leu – dolar (de ex.

problema cursului valutar ocupă un loc central în organizarea relaţiilor valutar . Tabloul zilnic al pieţei valutare este întregit de miile de tranzacţii efectuate de sistemul băncilor comerciale.B. Totodată. 36 .R. B. În cadrul acestui sistem. Totodată. are doar trei posibilităţi de intervenţie pe piaţa valutară. cursul se echilibrează de jos în sus. dând publicităţii cursul de referinţă. în sensul că decizia aparţine băncilor comerciale şi clienţilor acestora: exportatori şi importatori. Banca Centrală asigură un serviciu operatorilor economici şi publicului. dintr-o economie. Prin urmare.N. măsură dificilă în condiţiile unei rezerve restrânse încă. cursul valutar mijloceşte stabilirea raportului dintre toate mărimile unei economii naţionale faţă de economia altor state sau de economia mondială. Deceniul şapte. determinat de piaţă şi nu de B. ce surprinde într-o singură valoare întreaga diversitate de cursuri a pieţei valutare. şi anume: . decontarea efectivă a tranzacţiilor se face la cursurile convenite între băncile comerciale şi clienţii lor.R. salariile. fie de piaţă: 1. informativ. Cursul de referinţă al B. al valutelor vest – europene şi al yenului japonez constituie o dovadă a justeţei acestei concluzii. în care SUA şi principalii lor aliaţi au ajuns la stări conflictuale pe tema eliminării disproporţiilor existente între cursul valutar ale dolarului. mai trebuie reţinut că preţul unui mijloc de plată exprimat sub forma unui raport între două unităţi monetare diferite reprezintă CURSUL VALUTAR. transmis la sfârşitul fiecărei zile lucrătoare şi valabil peste două zile lucrătoare.N. acest curs oferă o imagine sintetică a raportului LEU – VALUTE la un moment dat. Cursurile sunt stabilite fie de stat. .băncile – dealer. ci un curs statistic. este calculat pe baza raportărilor băncilor comerciale ca o medie ponderată a cursurilor de tranzacţie. cursul valutar reflectă relaţiile dintre preţurile interne şi cele externe. productivitatea muncii etc.prin reglementări specifice. are doar valoare statistică.financiare internaţionale.vânzarea de valută pentru echilibrarea ofertei cu cererea. evoluţia comparativă a preţurilor constituind elementul determinant al nivelului cursului valutar. ca în cazul licitaţiilor valutare. constituie un instrument important al politicii valutare cu ajutorul căreia statul caută să acţioneze asupra economiei interne şi balanţei plăţilor. Considerat PREŢUL CEL MAI SINTETIC.. fiind folosit. Totodată. ele fiind acelea care – prin contactul nemijlocit cu clienţii – transpun direct influenţele menţionate înainte în evoluţia cursului. fie restrictive. . apare deseori ca armă redutabilă în lupta politică dintre state. Prin intermediul cursului valutar se compară venitul naţional.R.R. în evaluări vamale sau în operaţiuni contabile. cursul de refrinţă al B.descurajarea cererii de valută prin recalibrarea masei de LEI şi ridicarea dobânzilor. Din această cauză.N. Acesta influenţează relaţiile economice. dar acesta nu este un curs efectiv de tranzacţie. În acest sens.R. Potrivit acestui mecanism.N. În principiu.N. calculează un curs de referinţă. fie de natură să accentueze liberalizarea. politice şi sociale dintre ţările lumii. Cursul valutar stabilit de autoritatea monetară pe cale unilaterală sau convenţională se numeşte curs oficial şi poate fi curs valutar paritar sau curs valutar convenţional. de exemplu. preţurile interne. Practic însă. costurile.

Creşterea ofertei de valută duce la o depreciere. însă problema rămâne.străinii îşi majorează disponibilităţile în monedă naţională. nu se mai utilizează ca urmare a desfiinţării în practică a parităţilor).Cursul valutar paritar este stabilit pe baza parităţii legale indirecte a monedelor în cauză (astăzi.străinii vând titluri de valoare interne. Oferta şi cererea de valută se echilibrează pe piaţă la un anumit curs valutar. Pe piaţa valutară. în timp ce creşterea cererii duce la o repreciere valutară. Cursul valutar stabilit de piaţă se numeşte cursul pieţei şi poate fi diferit de cursul oficial. Mai mult. pe piaţa valutară. O decontare în monedă internă n-ar face altceva decât să transfere riscul valutar de la exportatorul intern asupra importatorului străin. Cursul valutar al pieţei se consemnează în lista oficială de cursuri a pieţei respective. însă suma corespunzătoare în monedă internă poate fi mai mică din cauza modificării cursului valutar. Mobilitatea cursului pieţei se datoreşte cererii şi ofertei. Cursul valutar convenţional este stabilit printr-o înţelegere între state. . .străinii doresc să cumpere bunuri şi servicii din ţara respectivă. dat fiind că suma încasată în valută corespunde înţelegerii între părţi. în timp ce cursul oficial este modificat la intervale de timp mai mari. chiar dacă n-ar fi decât din cauza faptului că pe piaţă cursurile valutare pot fluctua din zi în zi şi din oră în oră.străinii intenţionează să efectueze transferuri pentru plăţi. cum ar fi cazul unui acord de cliring prin care trebuie să se prevadă moneda de cliring şi raporturile de valoare dintre această monedă şi monedele naţionale ale partenerilor de cliring. . cursul valutar este influenţat de intervenţiile pe piaţa valutară. 37 . apare atunci când: . iar importatorii – solicitanţi de valută. iar cursul se va diminua când ordinele de vânzare sporesc. operaţiile de comerţ exterior se efectuează la termen. Dacă ordinele de cumpărare sporesc. Practic însă. în sensul că plăţile şi încasările au loc după trecerea unui timp convenit de la livrarea mărfurilor sau prestarea serviciilor. adică imediat. Exportatorii de bunuri şi servicii oferă sumele obţinute în valută în schimbul echivalentului în monedă naţională.se dobândesc active financiare străine. Dacă valuta oferită este egală cu valuta cerută.se cumpără mărfuri şi servicii străine. În ultimă analiză.străinii îşi reduc disponibilităţile în monedă naţională. * Un al doilea nivel este acela al pieţei valutare: cursul valutar al pieţei este rezultanta tuturor operaţiilor efectuate de băncile care activează pe piaţă şi comunicate prin intermediul curtierilor sau reprezentanţilor bancari la bursa valutară. mărimi la rândul lor eminamente mobile.rezidenţii vând titluri de valoare străine.se efectuează transferuri pentru plăţi în favoarea străinilor. . exportatorii sunt deci ofertanţi da valută. oferta de monedă naţională apare atunci când: . . .străinii intenţionează să cumpere active financiare din ţara respectivă. Cererea de monedă naţională. 2. Cursul valutar se stabileşte pe piaţa valutară la diferite niveluri: * Un prim nivel este al fiecărei bănci participante: banca stabileşte cursul în funcţie de raportul valoric pe care îl înregistrează la ghişeele ei între dispoziţiile de cumpărare şi cele de vânzare de valută primite de la clienţi. Importatorii de bunuri şi servicii solicită valută în schimbul monedei naţionale pentru achitarea în străinătate a sumelor datorate. . Aici. . banca va majora cursul precedent. înseamnă că toţi participanţii plătesc la vedere. avem de-a face cu apariţia pentru creditor a unui risc valutar.

I.M. * O altă clasificare se face din punct de vedere calitativ: cursuri valutare stabile. între cursul valutar şi dobândă există o strânsă legătură. slăbirea cursului valutar fiind însoţită în principiu de o ieşire de capitaluri. cursurile valutare au avut un caracter fluctuant. iar acesta la o stabilitate a cursului valutar. cross – rate) care exprimă raportul valoric dintre două monede prin intermediul unei a treia. principalele monede cu largă circulaţie internaţională au fost scoase din sistemul cursurilor fluctuante şi trecute în sistemul cursurilor flotante (flexibile). în cadrul căruia cursul valutar se formează liber pe pieţele valutare în funcţie de cerere şi ofertă. Clasificarea cursului valutar se face după diferite criterii : * O primă clasificare cuprinde cursurile valutare directe care exprimă raportul valoric dintre două monede şi cursurile valutare indirecte (engl. având în vedere diferenţele de fus orar între principalele pieţe valutare din lume. Cursul valutar internaţional are un caracter relativ. Sistemul cursurilor fluctuante a fost în vigoare până în 1971. nivelul dobânzilor. politica societăţilor transnaţionale şi a marilor bănci. ciclul conjunctural. speculatorilor. de o tendinţă de creştere a dobânzilor . 38 . care a fost aplicat între 1944 şi 1971. De regulă. să cumpere valuta prea mult oferită. autorităţilor monetare. fiind singurul cu caracter internaţional. Piaţa valutară nu este însă numai locul de întâlnire al cererii şi ofertei „economice” de valută. deoarece respectarea lor presupunea intervenţia pe piaţă a autorităţii monetare. ci şi arena pe care se desfăşoară intervenţiile „neeconomice” ale arbitrajiştilor. După 1971 şi îndeosebi începând cu 1973. Dacă tendinţa cursului valutar era de depăşire a uneia din limitele stabilite. Motivarea economică directă a fluctuaţiei cererii şi ofertei de valută o constituie evoluţia balanţei plăţilor ţării pe teritoriul căreia funcţionează piaţa respectivă: factorii care influenţează balanţa plăţilor acţionează şi asupra cursului valutar. Prin urmare. adică s-a admis o mişcare limitată a cursurilor valutare faţă de paritate sau de cursul central. autoritatea monetară era obligată să pună în vânzare din rezerva internaţională valuta prea solicitată sau. invers. perspectivele politice etc. apoi. deci de o micşorare a lichidităţii şi. Totuşi. caracterizată printr-o largă circulaţie internaţională şi prin stabilitate. Principalii factori care influenţează nivelul şi mobilitatea cursului valutar sunt: inflaţia. astfel încât pentru un timp cursul valutar rămânea între limitele admise. a datoriei externe ajunsă la termen sau a exportului de capital: dacă aceste activităţi îşi reduc volumul. Creşterea sau scăderea ofertei de valută se datoreşte exportatorilor de mărfuri şi altor ofertanţi de valută.şi invers. echilibrul deplin al balanţei plăţilor trebuie să conducă la un echilibru al cererii şi ofertei de valută. În economia de piaţă concurenţială există rareori cursuri valutare stabile. Este stabilit prin legăturile telegrafice sau telex interpieţe. cererea de valută scade . Limitele de fluctuaţie au fost denumite limite de intervenţie.* Al treilea nivel este stabilit între diferitele pieţe valutare. are o impotranţă orientativă. ca o medie a tuturor operaţiilor valutare indiferent de piaţă: este cursul valutar internaţional. fluctuante şi flotante (flexibile). Mijloacele moderne de telecomunicaţie apropie foarte mult cursurile acestor trei niveluri. Asemenea intervenţii conduceau la restabilirea echilibrului între cerere şi ofertă.şi invers. Creşterea sau scăderea cererii de valută provine din situaţia importului de mărfuri. În condiţiile S.

crearea banilor.marfă (B – M) conţine două elemente contradictorii: .circulaţia mărfurilor. Utilizarea banilor „financiari” permite creşterea nemăsurată a cantităţii de monedă pusă în circulaţie.circulaţia monetară. 1.2. Circulaţia monetară 1.marfa ca valoare de schimb.2. . Înţelegerea fenomenelor monetare contemporane impune elucidarea legăturii dintre fenomenele monetare din economiile contemporane şi procesul de creare a banilor.1.Tranzacţiile financiare şi rolul lor Fenomenele monetare au două funcţii economice independente: .Circulaţia mărfurilor şi circulaţia banilor Fenomenul marfă – bani (M – B) şi bani . Creşterea producţiei poate influenţa creşterea vânzărilor de mărfuri peste posibilităţile de monedă. iar banii obţinuţi se vor transforma în capital. .marfa ca valoare de întrebuinţare. De aici rezultă schema de principiu a acestor fenomene: t0: Ms Br F 39 . asemănător circuitului mărfurilor este generată o contradicţie între funcţia ca mijloc de schimb şi funcţia lor ca mijloc de rezervă. moneda iasă din „schimb” prin tezaurizare (devenind monedă activă una inactivă). Iau naştere prin urmare banii simbol care sunt o categorie de monedă creată prin tranzacţii financiare. Redistribuirea banilor (intermedierea financiară) este determinată de dezvoltarea producţiei şi a schimbului. În circuitul banilor.2. În ansamblul proceselor de schimb.1.redistribuirea acestora.2. Intermedierea financiară plus schimbul de mărfuri sunt componente de bază ale fluxurilor economice reale contemporane. Transferul mijloacelor financiare de la un subiect economic la altul se realizează direct sau indirect. Avem două fenomene distincte: . prin intermediarii financiari. .

Între cele două se interpune transferul financiar al banilor.3. F = instrumente financiare. Iată cum se poate efectua transferul banilor din monedă inactivă în monedă activă. MI = marfă la valoarea de întrebuinţare. amânarea plăţii unei mărfi.2. Într-o economie se produc acele tranzacţii financiare între subiecţii economici care realizează transferul banilor de la cei care îi au şi nu-i cheltuiesc la cei care nu-i au dar doresc să-i cheltuiască . procesul de schimb poate fi asigurat când moneda devine din nou activă (efectuându-se plăţi.t1: Bs Mi unde: Ms = marfă la valoarea de schimb. încasări. iar circulaţia mărfurilor pe orizontală. Deci. Scr = subiect creditor. F Bs MI iar Fn = procesul de creare a banilor Subiectul economic Tipul tranzacţiilor Cu mărfuri Cu bani Total 40 . Br = banii ca mijloc de rezervă (monedă inactivă). creează monedă inactivă. 1. În intervalul t0 – t1 circulaţia banilor apare pe verticală. t 0 : M s Br Fn t1: . De exemplu. Moneda inactivă (cea din cont) este determinată de decalajul în timp între cele două faze ale metamorfozei mărfii. se pune în circulaţie). Sc = subiect cumpărător. Schema dezvoltată a circulaţiei banilor.

Scr Sc total Unde:

- Br + Bs 0

+F -F 0

0 0 0

-

+ F → creşterea creanţelor; -F → creşterea datoriilor.

La Scr : Br banii sub formă de avere, transformaţi în instrumente financiar nemonetare (+ F) La Sc : se obţin sume de bani (+ Bs) prin însumarea unor datorii (- F). Deci are loc transformarea monedei inactive (Br) în mijloc de schimb (Bs) (monedă activă). Prin urmare, rezultă două fenomene fundamentale ale câmpului monetar: cererea de bani; cererea de instrumente financiare nemonetare. În economie, mai apar două fenomene speciale ale tranzacţiilor financiare: vânzarea mărfurilor pe credit (fără utilizarea banilor); intermedierea financiară (împrumutarea banilor fără cumpărarea de mărfuri).

Sunt situaţii când vânzătorul mărfii (Sv) este şi creditor (Scr): Subiectul economic Sv ≡ Scr Sc Total Tipul tranzacţiilor Cu mărfuri -M +M 0 Financiară +F -F 0 0 0 0 Total

Intermedierea financiară conţine trei variabile faţă de schema standard: - Sf = intermediarul financiar, care ia bani cu împrumut de la subiecţii economici cărora le prisosesc, pentru a-i da cu împrumut subiecţilor care au nevoie de bani; - Bf = bani folosiţi pentru a fi daţi cu împrumut altor subiecţi economici; - t = variabila timp, măsurând perioada în care intermediarul financiar intermediază banii. Prin urmare, Bf reprezintă rezultatul transformării monedelor inactive în bani „financiari”, care nu sunt folosiţi ca atare pentru cumpărare de mărfuri. Schema intermedierii financiare se prezintă în felul următor:

41

Subiectul economic

Perioada de timp: t0 Tipul tranzacţiei -B +Bf -B+Bf +F -F 0 - Bf +B + B - Bf +F -F 0 t1 Tipul tranzacţiei

Total

Scr Sf Sc Total

0 0 0 0

Banii creaţi de instituţiile financiare (Bf) sunt asemănători cu moneda inactivă (Br), cu deosebirea că se transformă rapid în mijloc de schimb. Schimbarea calităţii banilor în procesul de intermediere are importanţă pentru înţelegerea mecanismului creării şi desfiinţării (distrugerii) banilor. Metamorfoza banilor este un proces continuu, proces care, rezolvând contradicţia mărfurilor, generează o nouă contradicţie, a banilor, care se soluţionează prin fenomenele financiare, făcând posibilă transformarea monedelor inactive în monede active. 1.2.4.Delimitări ale circulaţiei monetare Deci, circulaţia monetară reprezintă procesul de mişcare a banilor în cadrul şi în scopul asigurării circulaţiei bunurilor şi serviciilor. Este necesar, ca în permanenţă, o anume cantitate de monedă să rămână permanent pe piaţă, în circulaţie. După realizarea circuitului: B – M – B, surplusul merge la instituţiile bancare. Prin funcţia banilor, ca mijloc de plată, prin moneda de cont, se realizează condiţiile normale ale circuitelor monedelor. Prin urmare, circulaţia monetară se defineşte ca fiind un ansamblu coerent şi complex de fluxuri şi circuite prin intermediul cărora se desfăşoară mişcarea banilor, în procesul realizării mărfurilor şi serviciilor. Această mişcare este dependentă relativ de procesualitatea circulaţiei mărfurilor, care se desfăşoară conform unor regularităţi specifice economiei de piaţă. Stabilitatea „parametrilor” circulaţiei monetare depinde de stabilitatea economiei în ansamblu, dezechilibrele din circulaţia monetară putând întreţine, accentua şi agrava instabilităţile din economia reală.

42

Dimensiunile circulaţiei monetare sunt date de dimensiunea şi evoluţia producţiei şi circulaţiei mărfurilor. Sintetizând, transformarea mărfii în bani se realizează pe trei căi: a. „în numerar” – moneda este o măsură a valorii mărfii şi mijloc de schimb; b. „în credit” – moneda ca mijloc de plată: (CEC, cambia, plata prin virament); c. „în valută” – schimb inter-ţări. Prin diversitate, circulaţia monetară îndeplineşte două funcţii: – funcţia de instituţionalizare, prin care circulaţia monetară generează, dezvoltă şi extinde sistemul monetar şi componentele sale; – funcţia de subzistenţă, de emisie, prin care se realizează punerea în circulaţie şi retragerea din circulaţie a banilor. Ca urmare, „legea circulaţiei monetare” conform căreia cantitatea totală de monedă pusă în circulaţie depinde de preţul mărfurilor şi serviciilor, în condiţiile dependenţei „masei monetare” de volumul şi structura plăţilor şi de viteza de circulaţie a monedelor.Această lege, intrinsecă circulaţiei băneşti, îşi modifică formele de manifestare şi modalităţile de realizare în funcţie de gradul şi caracteristicile sistemului monetar, la dezvoltarea căreia însăşi circulaţia monetară contribuie. 1.2.5. Necesarul de monedă Capacitatea subiecţilor economici de a vinde, de a cumpăra, de a produce, de a achiziţiona, de a economisi joacă un rol important în creşterea economică şi inflaţie. 1.2.5.1. Definiţia şi criteriile de structurare a masei monetare Necesarul (cantitatea) de monedă reprezintă o mărime eterogenă, constând din totalitatea activelor care pot fi utilizate pentru procurarea bunurilor şi serviciilor şi pentru plata datoriilor. Astfel masa monetară reprezintă ansamblul mijloacelor de plată, respectiv de lichiditate, existente la un moment dat în cadrul unei economii. Masa monetară, în compoziţia sa, cuprinde moneda deţinută de subiecţii economici nonfinanciari (firme, gospodării, instituţii publice). Moneda deţinută de sistemul bancar şi utilizată în relaţiile dintre instituţiile bancare nu face parte din masa monetară. Delimitarea masei monetare şi construirea componentelor sale (agregatele monetare) presupune utilizarea unor criterii, care să permită selecţionarea acelor elemente care să ofere posibilităţi pentru realizarea unei politici monetare prin care să se influenţeze eficient şi pozitiv sfera reală. Agregatele monetare se constituie atât în calitate de indicatori de măsurare monetară, cât şi în calitate de obiective ale politicii monetare. 43

moneda de cont. . care se află în relaţie invers proporţională cu cererea de monedă.de lichiditate. .preţurile relative ale diverselor forme de avere şi veniturile ce le aduc diferitele forme de avere. Cererea de monedă apare determinată pe două segmente: . . una din componentele importante ale masei monetare.deţinerea de monedă necesară asigurării capacităţilor de plată permanente şi facilitarea la momentul oportun a achiziţionării unor bunuri reale sau financiare în condiţii avantajoase. totodată.mărimea veniturilor şi mărimea averii. fiind.Ca indicatori de măsurare. se poate adapta o interpretare standard. care acceptă cuprinderea în structura masei monetare a următoarelor active: . agregatele monetare vor trebui constituite conform unor criterii care să reflecte corelaţia funcţională dintre evoluţia agregatelor monetare şi evoluţia sferei reale. . Moneda efectivă este activul cel mai lichid. precum şi direcţia legăturii funcţionale. 44 . cu grad mare sau mic de lichiditate.cererea de monedă în vederea efectuării tranzacţiilor economice (monedă activă).2.mijloc de plată.5. Dimensionarea cantităţii de monedă în circulaţie Concretizarea acestei probleme constă în stabilirea cererii de monedă pentru o perioadă următoare (viitoare). se cunosc trei categorii de factori care acţionează asupra sa: . Cererea de monedă reflectă necesităţile de instrumente capabile să îndeplinească funcţii monetare.moneda efectivă şi numerarul. Agregatele pot fi conexate funcţional cu sfera reală conferindu-le trei caracteristici determinative ale monedei: . -de avere netă. agregatele monetare trebuie să asigure realizarea unei legături directe şi simple cu deciziile de politică economică.cererea de monedă ca deţinere a averii (monedă inactivă). . Ca obiective ale politicii monetare. depinde la rândul lui de: . . În ce priveşte mărimea cererii de monedă. Generalizând criteriile utilizate în selectarea agregatelor monetare.depunerile la termen la bănci în vederea economisirii.2. Primul segment. . 1.alte active.volumul tranzacţiilor efectuate cu ajutorul monedei (factor direct). disponibilităţile în conturile curente. în care intră şi dobânda.

Moneda în conturi se împarte la rândul ei în: . . .factorii nemonetari legaţi de elasticitatea reacţiei sistemului economic la fenomenul modificării preţurilor. între care amintim: .cheltuielile implicate de transformarea unei forme de avere în alta. . metodele folosite în dimensionare. . . 45 . Numerarul în circulaţie se structurează astfel: .abaterea comportamentului firmelor de la comportamentul optim. depinde de : .monedă în conturi.dezvoltarea suprastructurii financiar .factorii indirecţi legaţi de mărimea şi evoluţia cererii de monedă.posibilitatea transformării unei forme de avere în altă formă.bancare a economiei. . cantitatea de monedă se împarte în: . .numerar în casieriile firmelor şi instituţiilor publice.monedă în circulaţie.evoluţia aşteptată a preţurilor mărfurilor şi serviciilor. îndeplinind frecvent funcţia monedei ca mijloc de plată şi de circulaţie.mărimea existentă şi aşteptată a veniturilor. .interdependenţa între încasarea venitului şi cheltuirea acestuia.creşterea venitului şi a volumului tranzacţiilor băneşti ale anumitor sectoare economice sau ale anumitor firme. Dimensionarea cantităţii de monedă necesară circulaţiei ridică două probleme importante: structurarea cantităţii de monedă în vederea dimensionării. etc. Ca urmare. evoluţia ratei dobânzii.alte mijloace monetare în conturi.evoluţia previzibilă a cursurilor valutare.randamentul aşteptat al diferitelor forme de avere.numărul participanţilor la tranzacţiile monetare.incertitudinile cu privire la încasările şi plăţile viitoare. . se rezolvă în sensul îmbinării criteriului sferei pe care o serveşte moneda cu criteriul relaţiei şi a rolului pe care diferitele componente ale acestei cantităţi le au în procesul reproducţiei sociale. . . * Problema structurării.. . .cheltuielile legate de deţinerea monedei. .mărimea şi structura averii firmelor. . Cererea de monedă ca formă de deţinere a averii.mijloace în conturi cu circulaţie curentă.

Literatura de specialitate recomandă prima posibilitate. Deci.mijloace monetare reprezentând economii de scurtă sau lungă durată etc. abordează rulajul monetar ca aferent mărfurilor.luându-se în considerare volumul decontărilor fără numerar dintr-o perioadă precedentă.. Prin urmare. .. unde: Q= R R1 R2 + + . V1 V2 Vi sau 16 T.. 1996. -numerarul la populaţie (cu ponderea cea mai ridicată) care este format din: .„Monedă şi credit”.. + i . .. pg. Metoda clasică. A doua metodă.plecându-se de la volumul produsului intern brut previzionat şi cel pentru perioadele viitoare.50. Alte mijloace monetare în conturi se pot dimensiona în funcţie de factorii specifici fiecăruia.numerar în casele de circulaţie ale băncilor. Metoda calculelor normative de numerar poate să apară sub forma: ● calcului analitic16.mijloace monetare de rezervă necesare acoperirii unor cheltuieli neprevăzute sau alte scopuri.. * Problema metodelor folosite în dimensionare se poate rezolva în funcţie de factorii de care depinde fiecare componentă a cantităţii de bani necesari circulaţiei. Roşca . deoarece volumul P. . În ce priveşte numerarul la populaţie (cu circulaţie curentă) metodele folosite în dimensionare sunt multiple. 46 .. Editura „Sarmis” Cluj-Napoca. bazată pe metodele statice ar putea transpune pentru anul previzionat o serie de fenomene negative din anul precedent în domeniul decontărilor fără numerar (datorate blocajelor financiare sau folosirea unor instrumente de decontare insuficiente)... dimensionarea monedei în conturi cu circulaţie curentă poate avea în vedere un rulaj stabilit în două feluri: .mijloace monetare cu circulaţie curentă care apar ca diferenţă dintre veniturile şi cheltuielile populaţiei între două momente de obţinere.B-ului este şi el stabilit în diferite programe ce se elaborează într-o economie. printre care amintim: metodele clasice. vom încerca să abordăm în continuare metodele posibile de aplicat pe fiecare structură a cantităţii de monedă.. metodele adaptate particularităţilor naţionale ale fiecărei ţări.I. cheltuielilor totale ale populaţiei şi aferent veniturilor.

Q=
în care: -

R1 ⋅ d z1 360

+

R2 ⋅ d z 2 360

+ ...... +

Ri ⋅ d zi 360

Q = cantitatea de monedă (numerar) necesară circulaţiei; R1, R2, …….., Ri = rulajul pe fiecare categorie de populaţie care realizează venituri cu aceeaşi frecvenţă şi le cheltuieşte în acelaşi fel; d z1 , d z 2 , ….., d zi = durata de revenire în zile a monedei (numerarului) la bancă pe fiecare categorie de populaţie care obţine venituri cu aceeaşi frecvenţă şi le cheltuieşte în acelaşi fel;

-

-

V1, V2, ……, Vi = viteza de rotaţie în coeficient pe aceleaşi grupe de
populaţie.

Dacă se fac calcule rezultă că d zi va fi jumătate din perioada de obţinere a veniturilor sau jumătate din perioada de cheltuire a acestora, dacă perioada de cheltuire este mai mare decât perioada de obţinere; ● calculului global, unde:
Q= R V sau Q= R⋅dz 360

în care: R = rulajul monetar total; V = viteza de rotaţie a numerarului pe întreaga populaţie; d z = durata medie în zile de revenire a numerarului la bancă.

iar,
dz =

∑d ⋅c ∑c
zi i

i

în care:

-

ci = cheltuieli pe fiecare categorie de populaţie care obţine venituri cu aceeaşi frecvenţă şi le cheltuieşte în acelaşi fel.

Mai sunt şi alte metode de calcul, dar ne vom opri aici şi vom concluziona că dimensionarea cantităţii de monedă reprezintă un amplu proces de analiză a tuturor factorilor de care această cantitate de monedă depinde.

1.2.5.3.

Dimensionarea circulaţiei monedei cu ajutorul balanţei veniturilor şi cheltuielilor populaţiei

În România, Balanţa veniturilor şi cheltuielilor băneşti (monetare) ale populaţiei s-a elaborat pentru prima dată în 1951, când s-a întocmit totodată şi darea

47

de seamă privind sursele de venituri şi modul lor de cheltuire. Din 1953 s-au elaborat în ţara noastră atât balanţe previzionale cât şi de execuţie. Din păcate, după 1990 a încetat elaborarea acestui instrument, atât pentru previzionarea circulaţiei monedei la nivelul unui an sau pentru mai mulţi ani cât şi ca instrument statistic de execuţie. După opinia unor specialişti, încetarea elaborării balanţei este pasageră şi nejustificată, dictată de situaţia monetară a României. În comisia statelor occidentale ea se elaborează şi în prezent şi rezolvă o serie de probleme ale asigurării echilibrului monetar în sfera veniturilor şi cheltuielilor monetare ale populaţiei. În aceste condiţii, ţara noastră nu poate renunţa la acest instrument preţios. Având în vedere aceste considerente, vom prezenta în continuare problematica sa. Elaborarea instrumentului respectiv decurge din anumite necesităţi obiective: - în economie nu există un document care să înmănuncheze şi să redea toate veniturile monetare ale populaţiei. Din acest punct de vedere balanţa este concepută ca un instrument în care apar toate veniturile populaţiei, acestea determinând puterea sa de cumpărare, care la rândul său este un factor important în asigurarea şi realizarea echilibrului; - prezintă importanţă şi modul de folosire a veniturilor, care nu este nici el reflectat în întregime în instrumente de previzionare. Cunoaşterea volumului şi structurii cheltuielilor populaţiei are importanţă deosebită în stabilirea volumului de mărfuri şi servicii necesare populaţiei; - balanţa serveşte şi pentru verificarea echilibrului monetar în sfera veniturilor şi cheltuielilor populaţiei; - acest instrument serveşte necesităţilor de analiză şi de caracterizare a unor aspecte principale ale politicii economice a guvernului, legate de nivelul de trai, de asigurarea unei circulaţii monetare normale etc.; - balanţa îşi aduce o contribuţie însemnată legată de stabilirea şi menţinerea unor proporţii juste între creşterea veniturilor monetare ale populaţiei şi creşterea fondului de mărfuri şi servicii; - cu ajutorul balanţei se determină indirect cantitatea de monedă (în numerar) necesară circulaţiei, prin cunoaşterea veniturilor şi cheltuielilor băneşti ale populaţiei. În ce priveşte conţinutul balanţei, putem spune că acesta cuprinde trei părţi: - veniturile; - modul de utilizare a veniturilor; - modificarea numerarului în circulaţie. În prima parte, veniturile apar ca principale surse de provenienţă din salarii, din care alocaţia pentru copii, veniturile populaţiei din valorificarea produselor agricole, venituri din pensii, burse, ajutoare etc. Acestea se stabilesc în funcţie de factorii de care depind fiecare.

48

În partea a doua, legată de, modul de utilizare a veniturilor, avem: cheltuieli pentru impozite, taxe, cotizaţii, contribuţii, etc; creşterea disponibilităţilor populaţiei; fondul de cumpărare al populaţiei. Ultima parte este legată de modificarea numerarului în circulaţie şi permite stabilirea acestuia la nivelul unui an întreg. 1.2.6. Viteza de circulaţie a monedei Definită iniţial ca numărul de plăţi la care participă moneda într-o perioadă dată, viteza de circulaţie a monedei măsoară frecvenţa cu care o unitate monetară îşi schimbă deţinătorul într-o perioadă dată. Această noţiune este fundamentală, deoarece o aceeaşi cantitate de monedă va servi pentru plata unui volum mai mare sau mai mic de operaţii de schimb şi invers. Un acelaşi flux de tranzacţii va fi asigurat de o cantitate mai mare sau mai mică de monedă. Ecuaţia lui Fischer evidenţiază legătura între viteza de circulaţie şi cantitatea de monedă:
M ⋅V = P ⋅ T → V = P ⋅T M

în care : P · T = fluxurile de păţi; M = cantitatea de monedă; P = preţurile; T = volumul tranzacţiilor.

Ecuaţia de mai sus ne demonstrează faptul că în condiţiile de monedă date, fluxurile de plăţi suferă influenţa vitezei de circulaţie, subiecţii economici nonfinanciari modificându-şi comportamentul la cererea (obţinerea) de monedă. Această modificare indezirabilă a fluxurilor monetare poate să se traducă printr-o modificare a nivelurilor generale ale preţurilor, al volumului tranzacţiilor sau ambele. 1.2.7.Dimensionarea ofertei de monedă Oferta de monedă reprezintă cantitatea de mijloace de reglare a schimburilor, mijloace puse la dispoziţia subiecţilor economici nebancari de către sistemul bancar. Esenţa monedei constă în faptul că poate fi în mod general acceptată ca mijloc de plată, însă această caracteristică nu permite definirea în mod unitar a ofertei de monedă în economiile contemporane, ceea ce a condus la delimitarea unor ansambluri, stadial integrabile, anumite agregate monetare care exprimă o anumită compoziţie a cantităţii de monedă existentă în economie. Modificările în totalul ofertei de monedă şi schimbările ratei de creştere a cantităţii de monedă afectează semnificativ variabilele economice esenţiale, ca de exemplu, rata inflaţiei, rata dobânzii, venitul naţional şi productivitatea muncii. Aceasta din urmă, utilizată cât mai complet, stabilitatea preţurilor, creşterea economică şi echilibrul plăţilor internaţionale depind direct sau indirect, de

49

sub forma depozitelor în conturi curente creditor. Există două abordări de bază cu privire la dimensionarea (măsurarea) cantităţii de monedă: abordarea prin tranzacţii. în condiţiile încadrării tranzacţiilor sistemului bancar în limitele cererii de monedă din economie. Valori succesive de credite şi depozite se propagă în sistemul bancar. ca un raport între creşterea cantităţii de monedă pe lângă Banca Centrală şi creşterea depozitelor bancare. depozite din care se efectuează plăţi. căci băncile pot crea monedă prin distribuirea de credite. abordarea prin lichiditate. procesul de creare a monedei depinzând deci de cererea de monedă. Dacă o bancă comercială dispune de un excedent de rezerve de monedă pe lângă Banca Centrală. În primul caz. tot sistemul financiar contribuie la crearea de monedă. pentru a face faţă „fugii” de monedă. care nu-i produce nimic. Abordarea prin lichiditate a „măsurii monedei” subliniază că proprietatea distinctivă esenţială a monedei este aceea că ea reprezintă cel mai lichid dintre toate activele.schimbările în oferta totală de monedă şi de schimbările în creşterea cantităţii de monedă. 50 . amplificarea creditului diminuându-se cu fiecare val. Cantitatea optimă de monedă şi creşterea acesteia contribuie la crearea capacităţii naţiunii de a realiza aceste obiective. de obiectivele instrumentare şi coordonarea acestora în cadrul strategiilor economice. În loc de concluzie se poate sublinia că adecvarea definiţiei ofertei de monedă depinde de politica monetară a statului. decât să-şi păstreze rezervele excedentare în moneda Băncii Centrale. în funcţie de rata necesară de lichiditate a fiecărei bănci. În concluzie. Capacitatea de a crea monedă nu este legată de gesimea depozitelor. comparativ cu rata marginală obişnuită. ea îşi va mări creditele pentru a obţine un venit suplimentar sub forma dobânzii. Aceste noi credite alimentează conturile bancare. băncile şi subiecţii nebancari – au componente şi funcţii diferite în cadrul aceluiaşi gen de tranzacţii. dacă ele ştiu că îşi pot procura moneda centrală. existând creaţie monetară din momentul în care un credit este distribuit de către o instituţie financiară. Abordarea se poate realiza în două stadii succesive. ţinând seama numai de moneda scripturală sau luând în considerare şi numerarul. Dimensionarea (măsurarea) cantităţii de masă monetară creată însă de către băncile comerciale poate fi abordată în cadrul teoriei multiplicatorului de credite. Aceste rezerve necesare sunt determinate printr-o rată marginală de lichiditate. Oferta de monedă este şi rezultanta activităţii a trei categorii de subiecţi economici implicaţi în procesul de creare a monedelor – Banca Centrală. fiecare bancă trebuie să păstreze rezerve de monedă la Banca Centrală. Abordarea prin tranzacţii măsoară (determină) cantitatea de monedă prin evidenţierea funcţiei monedei ca mijloc de schimb. majorează depozitele beneficiarilor.

toate procesele legate de realizarea produsului social. menţinerea echilibrului monetar. în stabilitatea lor.. începând cu proporţionalitatea în sfera producţiei materiale şi terminând cu buna organizare a plăţilor. valorile de credit se înlănţuie astfel încât. 1. să se elimine pe cât posibil stocurile excedentare de mijloace de producţie şi bunuri de consum. De aici rezultă că în condiţiile unei rate necesară de lichiditate mai mică.Presupunând rata de lichiditate egală cu 20% şi admiţând că suma rezervelor excedentare afectată creditului iniţial este de 100 u.fără perturbări şi în condiţii de eficienţă. Majoritatea economiştilor consideră că în centrul atenţiei trebuie să stea numai procesele materiale ale reproducţiei . În acest sens.desfăşurarea în condiţii de proporţionalitate şi eficienţă a proceselor din sfera producţiei materiale. implicit.Literatura de specialitate cunoaşte mai multe definiţii ale echilibrului monetar care pornesc.m. premisă şi totodată consecinţă a echilibrului resurselor materiale. reprezintă un obiectiv principal al politicii monetare. 20% sunt afectate rezervelor necesare şi 80% constituie rezerve excedentare.3. la toate proporţiile reproducţiei. a unei monede stabile. în condiţii de stabilitate a preţurilor. este evident că poate exista o varietate foarte mare de definiţii. Ne raliem la acele definiţii ale echilibrului monetar care scot în evidenţă următoarele caracteristici esenţiale: . Întrucât cerinţele se referă. oferă condiţiile necesare pentru dezvoltarea armonioasă a economiei şi utilizarea cu cel mai mare randament a mijloacelor materiale şi monetare. iar cantitatea de monedă existentă asupra populaţiei să corespundă necesarului obiectiv. expansiunea monetară va fi mai mare şi invers. procesele monetare fiind doar o reflectare a acestora.concordanţa dintre veniturile şi cheltuielile băneşti ale participanţilor la procesul de reproducţie. Este necesar ca produsele realizate de fiecare operator economic să poată fi vândute efectiv. de la enumerarea cerinţelor acestuia. din fiecare val de credite. precum şi în domeniul comerţului exterior. respectiv a stabilităţii monetare. procesele economice se desfăşoară liber. încât posesorii de mijloace băneşti (operatorii economici şi pupulaţia) să le poată utiliza fără să se formeze sume reprezentând o cerere de consum nesatisfăcută. este necesară adaptarea cererii de mărfuri (mijloace de producţie şi bunuri de consum) şi servicii faţă de oferta de mărfuri şi servicii (conform jocului liber al ecnomiei de piaţă). Se mai ştie că rezervele băneşti ale populaţiei (destinate unor perioade diferite) utilizate în alte scopuri şi înainte de termenul propus. Existenţa echilibrului monetar şi. . financiare şi valutare. Echilibrul monetar Echilibrul monetar este o parte componentă a echilibrului economic general. de obicei. poate influenţa 51 . O monedă stabilă nu este de conceput decât în condiţiile în care în toate sferele şi sectoarele producţiei şi circulaţiei mărfurilor.m. de distribuirea şi redistribuirea venitului naţional. În condiţiile economiilor bazate pe producţia de mărfuri. Acestea din urmă pot fi afectate unor noi credite astfel încât creditele noi depuse în conturi curente vor fi în sumă de 500 u. să fie justificată din punct de vedere obiectiv. de 5 ori mai mare decât suma creditului iniţial. practic. se reflectă în circulaţia monedelor. care se bucură de încrederea populaţiei. Prin urmare..

Pentru realizarea echilibrului monetar. care se procură pe calea creditului bancar. valutare şi sociale specifice fiecărei economii şi fazele de evoluţie a acesteia. monetar mai presupune echilibrul investiţiilor în băneşti destinate investiţiilor. nu influenţează masa monetară în circulaţie. adică: Fn – fonduri împrumutate. monetare. Fs – fonduri financiare. se poate spune că egalizarea A = I (A . s-ar impune corelarea veniturilor realizate cu posibilităţile de satisfacere a nevoilor de mijloace de producţie şi de alte mijloace destinate activităţii productive şi investiţiilor. de cele mai multe ori imprevizibile.investiţii) expresie a echilibrului economic. respectarea strictă a a noilor capacităţi. Referitor la relaţia: . se poate afirma. Conceptul primar de echilibru economic este echilibrul static. echilibrarea relaţiilor economice externe Totodată.echilibrul dintre venituri şi cheltuieli. Echilibrul şi dezechilibrul economic Starea de echilibru într-o economie îşi are determinanţii în condiţiile economice. folosindu-se metode specifice acestor activităţi. 1. ∆ n =∆ s F F 52 . echilibrul raport cu mărimea acumulărilor termenelor de dare în funcţiune asigurarea realizării parametrilor în condiţii de eficienţă.3. pe bună dreptate. o importanţă deosebită o au măsurile ce se iau în permananţă pentru respectarea echilibrului bugetar. includerea fiecărui moment al evoluţiei într-o structură corelativă a sistemului economic global. I . putând descrie procesul de restabilire a echilibrului perturbat la un moment dat.1. Pentru aceasta. Acest concept de echilibru reflectă continuitatea evoluţiei. el putând fi supus unor influenţe de comportament. care se formează permanent pe căile de participare a veniturilor curente şi care.acumulări. implică egalitatea între cererea şi oferta de mijloace financiare. distincţia care se face între mijloacele circulante proprii. şi mijloacele circulante împrumutate. financiare. Echilibrul dinamic ia în considerare şi variabila temporală. De asemenea. atât în sfera monedei de cont. cât şi în cea a numerarului. precum şi respectarea cerinţelor încât creditul să fie acordat numai pe bază de garanţii materiale şi să fie rambursat la scadenţa stabilită. inclusiv a prevederilor privind proiectaţi. fiind exprimat de egalitatea între cererea şi oferta de monedă. Echilibrul economic reprezintă o constelaţie de variabile interdependente. Acesta din urmă influenţează masa monetară. fapt ce trebuie avut în vedere în realizarea stabilităţii monetare prin respectarea corelaţiilor arătate. principiu care prevede excluderea folosirii emisiunii băneşti pentru acoperirea diferitelor cheltuieli ale statului. că volumul mijloacelor băneşti din economie reprezintă un factor deosebit de sensibil al echilibrului monetar. pe planul activităţilor operatorilor economici productivi.echilibrul economic şi echilibrul financiar. În ceea ce priveşte mijloacele circulante ale operatorilor economici. echilibrul monetar trebuie realizat în cadrul procesului circulaţiei. Echilibrul static este o simplificare metodologică a curgerii realităţii economice. Ca urmare.

proporţia distribuţiei capitalului agentului economic propriu sau împrumutat (străin). pun în evidenţă faptul că procesele monetare pot tinde spre echilibru nu numai prin intermediul tranzacţiilor financiare.echilibrul monetar constituie un obiectiv. o influenţă activă asupra proceselor materiale. La condiţiile de mai sus se adaugă şi factorii: . valutar. . al bugetelor locale.viteza de rotaţie a resurselor monetare şi materiale. . iar împreună cu dezechilibrele financiare afectează echilibrul economiei în general. .3. de exemplu cele financiare. cât şi prin concordanţele de pe pieţele economice. de care sfera monetară este dependentă. influenţat de procesele de producţie şi de circulaţia din economia de piaţă.dependenţa proceselor monetare de cele reale este relativă.modalitatea şi formele constituirii sistemelor de fonduri în cadrul economiei naţionale.echilibrul monetar se realizează atât prin concordanţa care trebuie să existe între oferta şi cererea de bani. . determinat de mutaţiile din sfera reală. . trebuie îndeplinite condiţiile: .emisiunea monetară. . .raportul în care se află cele două sfere ale circulaţiei monetare: sfera numerarului şi sfera monedei scripturale (virament). Echilibrul monetar nu înseamnă totdeauna şi echilibrul economic care este influenţat de mai mulţi factori. 53 . etc. 1.modul în care se formează şi repartizează veniturile şi cheltuielile prin intermediul bugetului de stat. având un caracter dinamic.corelaţiile care se asigură între bugetul de stat şi celelalte ansambluri valorice din economie constituie o condiţie primordială a realizării echilibrului monetar. Interdependenţa dintre aceste resurse. se dimensionează cu ajutorul bugetelor financiare ale agenţilor economici şi ai sistemului de contracte economice între aceştia.viteza decontărilor în general. Realizarea echilibrului monetar este condiţionată şi de înfăptuirea celorlalte forme de echilibru: financiar. . Premisele asigurării echilibrului monetar Pentru realizarea echilibrului monetar. Echilibrul monetar şi interpretările alternative Conceptul de echilibru monetar.2. care se realizează numai de către Banca Centrală. cuprinde următoarele trăsături caracteristice: .formarea surselor de creditare şi distribuirea lor.3. . 1. bugetar.3.Relaţiile dintre echilibrul financiar şi echilibrul monetar. circulaţia monetară exercitând.echilibrul monetar se manifestă ca tendinţă. Dezechilibrele monetare se răsfrâng asupra câmpului financiar. la rândul ei. .

integrarea acestuia în echilibrul economic de ansamblu. 54 .4. 1997. Bucureşti. Manolescu . Editura Economică.„Moneda şi ipostazele ei”.rambursarea creditelor bancare şi participarea la procesul de formare a resurselor financiare naţionale. reprezintă componenta esenţială a concepţiilor actuale asupra acestui fenomen degenerativ. bugetele locale Cererea şi oferta de monedă Tranzacţii cu agenţii ec. privită din perspectiva monetară..65. Un element fundamental al asigurării echilibrului monetar dinamic îl constituie politica monetară. 17 Gh.3. pg. :Condiţiile şi factorii de influenţă ai echilibrului monetar se prezintă schematic astfel17: Procese financiare şi valutare Echilibrul sau dezechilibrul monetar Cererea şi oferta de mărfuri Bugetul de stat. interni şi externi Masa monetară Import export Balanţa de plăţi Capacitatea de plată a subiecţilor economici Sfera numerarului Sfera monedei scripturale 1. Moneda şi inflaţia Inflaţia.

Formele prin care se manifestă inflaţia: . Alţi economişti spun că inflaţia este identificată cu creşterea preţurilor. salarii) şi apoi în influenţa negativă asupra preţurilor. 55 . P·T = fluctuaţiile tranzacţiei rezultă că. Inflaţia ca fenomen monetar. iar excesiva creaţie monetară conduce inevitabil la inflaţie şi insuficienţa cantităţii de monedă provoacă recesiunea.inflaţia importată. Inflaţia ca fenomen economic global. generată de dezechilibrele structurale din economie. unde: M = cantitate de monedă. . numai dacă oferta de monedă ar fi în întregime autonomă în raport cu cererea de monedă.Unii economişti consideră masa monetară (oferta de monedă) factorul strategic pentru obţinerea stabilităţii economice. astfel că la originea creşterii preţurilor se află creaţia excesivă de monedă. În cele din urmă putem afirma că.stagflaţie – creştere economică negativă. inflaţia este o sumă de dezechilibre. V = viteza de circulaţie. creşterea preţurilor fiind caracteristica dimensională esenţială. determină variaţia proporţională a preţurilor. fenomen monetar. b. Deci. în această perioadă: a. generată de creşterea cererii globale de bunuri şi servicii în raport cu oferta inelastică. inflaţia. Într-o economie mai apar şi fenomenele: . generată de creşterea. când au loc creşteri ale cererii de monedă. Interpretarea fenomenului inflaţionist se axează pe două puncte de vedere. producţie. P = preţ. Moneda ar putea fi cauza primară a dezechilibrului inflaţionist. emisiunea de monedă este condiţia premisă a inflaţiei. a. .dezinflaţie – reechilibrarea economică. ci nu factorul cauzal primar. .inflaţia structurală. reprezintă expresia unui dezechilibru global între fenomenele economice legate de conjunctură. Revenind la ecuaţia lui Fischer: M · V = P · T. venituri sau cheltuieli. variaţia cantităţii de monedă. care amputează puterea de cumpărare a veniturilor şi a monedelor naţionale. b. nejustificată din punct de vedere economic a unor categorii de costuri (ex. fenomen economic global. Inflaţia în acest sens reprezintă o creştere cumulativă şi auto-întreţinută a nivelului general al preţurilor în interiorul unei economii.inflaţia prin avere. generată de mecanismele cursului de schimb. .inflaţia prin costuri. inflaţia.

unde leul a fost împărţit în 100 de bani. Dacă se are în vedere această distincţie. * Prin lege au fost stabilite cupiurile monedelor de aur şi de argint (de aur în piese de 20. 38 variantă dominantă în acea vreme. Pentru monedele de aramă se stabileşte şi cantitatea acestora (65 milioane buc. 56 . Acest lucru a însemnat un pas înainte în crearea sistemului monetar modern. 2 şi 1 bani. argint cu titlul 835 ‰. ca monedă lagală a ţării. Inflaţia este un exces al cererii de mărfuri comparativ cu oferta de mărfuri. Italia. ci un însoţitor al acestuia. pg 63 – 65. Inflaţia depinde şi de o serie de factori de natură nefinanciară sau neeconomică. aşa cum s-a considerat de guvernanţii vremii. faţă de situaţia precedentă când leul (de calcul) era alcătuit din 40 parale. iar de argint de 2. iar dezechilibrele monetare nu sunt cauza procesului inflaţionist. rolul de echivalent general revenindu-i atât aurului cât şi argintului. 1 şi 0.4. Formarea şi caracteristicile sistemului monetar românesc În anul 1867 au fost puse bazele sistemului monetar naţional. iar celelalte monede străine se primeau la toate casele publice până la baterea monedei naţionale. sunt: * Este primul nostru sistem monetar naţional şi nu un nou sistem monetar.) şi valoarea lor (4 milioane lei). dar atunci ea nu avea o bază reală deoarec leul de calcul nu era o monedă efectivă. limitându-se pentru acesată monedă şi puterea de plată la 5 lei. Unitatea monetară a fost definită prin lege cu 0. ci servea pentru transformarea diferitelor monede străine în lei. care a condus la importante modificări în organizarea monetară a României. * Conform legii. Caracteristicile sistemului monetar instituit prin Legea din 1867. Ideea că România ar fi avut un sistem monetar (al leului de calcul) s-a vehiculat în parlament. Cele două puncte de vedere. exces care provoacă creşterea preţurilor. În concluzie putem spune că. Sistemul monetar naţional al României 1.4.5 lei) şi cupiurile monedei de aramă de 10. în măsura în care ea se traduce prin creşterea generală a preţurilor.1.Creşterea preţurilor. Elveţia şi Grecia).18 * Sistemul bimetalist a fost primul nostru sistem monetar naţional. nu este decât consecinţa inflaţiei şi nu inflaţia însăşi. nu fac distincţie între natura inflaţiei şi originile acesteia. Belgia. contribuţia fenomenului monetar la procesul inflaţionist este condiţională. aur cu titlul 900 ‰ şi cu 5 gr. o dată cu înfăptuirea unei reforme monetare. pe teritoriul României circulau monedele de aur şi argint ale ţărilor Uniunii Monetare Latine (Franţa. 1. fixându-se un raport de valoare între cele două metale monetare de 1 : 14. 10 şi 5 lei. 18 Idem 16.3226 gr. 5. conchidem că INFLAŢIA este un proces de natură monetară. * Cu ocazia respectivă s-a introdus sistemul zecimal.

şi 20 lei şi din argint de 50 bani. el fiind împăţit în 100 de bani. După cum s-a mai spus. etalonul lui. Făcând o analiză asupra formării şi funcţionării primului nostru sistem monetar naţional. Primii „lei” Din punct de vedere juridic. Astfel. iar 1 kg de argint 200 lei. Dacă România ar fi fost admisă în această uniune.* Baterea monedei de aur şi argint nu a mai avut la bază principiul baterii libere. atunci când a fost promulgată „Legea pentru înfiinţarea unui sistem monetar şi pentru fabricarea monedei naţionale”. Privire istorică asupra sistemului monetar românesc. dar legea monetară a obligat a se primi la plată orice cantitate de monedă de aur şi argint ale ţărilor membre uniunii. . era reprezentată de 5 grame de argint sau de 0.el a funcţionat de facto ca un sistem monometalist argint.în România a fost adoptat sistemul monetar bimetalist într-o perioadă când erau vizibile neajunsurile acestui sistem. ar fi putut şi ea să procedeze în mod similar. Astfel. din Uniunea Monetară Latină. Imperiul Otoman pretindea să se înscrie pe moneda naţională a României un semn distinctiv al independenţei faţă de aceasta. Factorii economici au fost determinaţi de efectele secetelor care nu au permis exportul masiv de cereale. . Valoarea leului. Leul a devenit monedă naţională. România nu a făcut parte. Monetăria.primul sistem monetar naţional a fost în întregime metalist.38 % din totalul pieselor bătute. Legea prevedea baterea monedelor din aur de 5. iar capitalul străin dominant în economie obţinea câştiguri din îndrumarea spre România a argintului depreciat. 5 şi 10 bani din aramă. deşi a fost legiferat ca sistem bimetalist. care a avut sediul în Bucureşti (Şoseaua Kiseleff) a funcţionat cu întreruperi până în 1890 când a fost consemnată ultima comandă de monedă.000 lei şi reprezendând doar 0.3226 grame aur. Capitalul autohton obţinea avantaje materiale de pe urma agioului aurului faţă de argint (diferenţei plătite în plus. Soluţia respectivă a avut la bază atât intersele capitalului autohton cât şi ale celui străin. Ca diviziuni s-au bătut monede mărunte de 1. iar factorii politici pot fi legaţi de interesele celor două mari imperii ca statul român să nu-şi bată monedă proprie. moneda naţională a României. cu menţiunea: Carol I domnul Românilor. sursă care putea aduce aur în ţară. peste raportul de valoare fixat de lege. de cei care îşi procurau pe piaţă aur în schimbul argintului). monezile de aur au fost bătute doar în mod simbolic. noul leu românesc avea o valoare mare de: 1 kg de aur reprezentând 3. de 1 leu şi 2 lei.100 lei. putem desprinde următoarele concluzii: .până la Războiul de Independenţă a României. iar Imperiului Habsburgic nu-i convenea faptul că primele monede de aur de 20 lei purtau pe verso efigia lui lui Carol I. 1. leul. 2. 57 . 10. Aceasta a fost influenţată de acţiunea unor factori economici şi politici. apărea pentru prima dată sub această denumire în aprilie 1867. ca urmare a acţiunii lui Greham. legea nefăcând referire decât la moneda metalică. valoarea lor ridicându-se numai la 102. .4. aşa cum rezultă indirect din textul legii monetare. În 1870 se decide şi înfiinţarea unei monetării româneşti unde să fie emise monedele.2. dreptul de batere i-a fost rezervat statului.

soluţie discutabilă. Denumirea de bilete ipotecare înlocuia pe cea de bilete de tezaur din 1866. termen care nu a mai operat. O primă modificare este legată de apariţia unui nou tip de monedă superioară şi anume bancnota. precum şi o acoperire în bilete ipotecare. 50. ci prin contractarea unui împrumut intern. în primul rând. deţinătorii de bilete ipotecare nu le-au considerat drept bani de hârtie. Prin noul sistem monetar. în al doilea rând. a avut una din cele mai puternice monede ale continentului. care în acea perioadă suferea o scădere tot mai accentuată a valorii pe piaţă. în cupiuri de 5. fie prin contracararea de către statul român a unui împrumut intern în condiţii avantajoase. Aceste bilete ipotecare au fost înzestrate de către stat cu putere circulatorie.18 lei. România era conectată la sistemele moderne europene şi. în sensul că obliga creditorii statului să le primească în contul datoriilor pe care le avea. Totodată pentru bancnotă se 58 . care nu era altceva decât banul de hârtie. ele au circulat exclusiv în compania monedei de argint. raportată la aur şi argint. 1 dolar – 5. care s-au tezaurizat în condiţii de război. Vânzarea moşiilor de către sat nu convenea moşierimii.25 lei. 100 lei şi 1. ele au înlocuit în circulaţie monedele de aur. Momentul respectiv este marcat de semnificative modificări aduse sistemului monetar românesc. când un tip de monedă superioară. Retragerea biletelor ipotecare din circulaţie a fost stabilită pentru anul 1883 dar nu prin vânzarea moşiilor statului (care trebuia să înceapă în 1879). dar nepuse în circulaţie. Leul românesc se raporta astfel: 100 lei – 99. Cu toate că întruneau toate caracteristicile banilor de hârtie. Leul avea asigurată convertibilitatea liberă. şi 500 lei. În acest sens s-a prevăzut o acoperire în stoc de aur şi argint. cu acoperire în aurul din depozitul băncii. 1 marcă germană – 1. până la primul război mondial. deoarece în anul 1888 a fost contractat un împrumut intern destinat răscumpărării în întregime a biletelor ipotecare.Mai trebuie spus că. căt şi pentru acoperirea altor cheltuieli pe de altă parte.91 franci francezi (aproape la egalitate). 10. Biletele ipotecare erau garantate printr-o ipotecă de rangul I asupra unor domenii ale statului (moşii).N. 1 liră sterlină – 25.) ca primă instituţie de emisiune a statului român independent. în sensul că erau supuse deprecierii.R. după 1880 (când s-a înfiinţat Banca Naţională a României) au apărur şi bancnotele de 20 lei. Totodată au fost prevăzute şi condiţiile de retragere a acestora.24 lei. ci titluri ale unui împrumut de stat şi ca atare l-au păstrat asupra lor (banii de hârtie se depreciază în procesul circulaţiei).000 lei. moneda naţională. Retragerea a fost amânată iniţial până în anul 1885 şi apoi până în anul 1912. Statul a împuternicit Ministerul Finanţelor să emită bilete ipotecare în valoare de 30 mil. biletele ipotecare şi-au păstrat totuşi o anumită stabilitate relativă expicată de faptul că. 20. pentru că ducea la scăderea preţului pământului. în al treilea rând. lei. 100. În 35 de ani (1880-1915). din circulaţie. cum este bancnota. * Apariţia primilor bani de hîrtie sub forma biletelor ipotecare Banii de hârtie au fost emişi în vederea acoperirii cheltuielilor statului român pentru ducerea războilui de independenţă pe de o parte. să fie acoperită într-o monedă inferioară (biletele ipotecare). fie prin vânzarea domeniilor statului. domenii ce însumau o valoare dublă faţă de emisiunea de bilete ipotecare. nua cunoscut inflaţie. * Înfiinţarea în anul 1880 a Băncii Naţionale a României (B.

garantate cu bonuri de tezaur. 1 şi 0. 2 şi 1 bani.N. .cea de declanşare a fixării bancnotelor străine (coroane austro – ungare. prin funcţionarea mecanismului tezaurelor şi reglarea spontană a cantităţii de bani în circulaţie.prevedea o convertibilitate metalică integrală în aur şi argint. leul se depreciază masiv. fapt ce a agravat procesul inflaţionist.cea de schimbare propriu-zisă a acestora cu bancnote ale B.cu această ocazie. iar cele de aramă de 10.R. Ocazia aceasta a dat prilejul inventarierii semnelor monetare şi a ştampilării lor. .N. 59 . scăzându-i puerea de cumpărare. unificarea monetară a întârziat câţiva ani faţă de unificarea politică.se adoptă forma convertibilităţii integrale în aur a bancnotei. în timpul primului război mondial.R. * Trecerea la monometalismul aur în anul 1890 şi renunţarea la bimetalism. din valoarea bancnotelor emise. aur cu titlul 900 ‰). . monedele de argint au rămas cele de 5. În acest fel. 67 – 73. . pentru a nu se aduce altele la schimbare. au fost puse în circulaţie în anul înfiiţării şi nu erau altceva decât vechile bilete ipotecare transformate în bancnote prin aplicarea unei ştampile cu denumirea Băncii Naţionale a României peste vechea denumire de bilet ipotecar. concretizată în încheierea între B.19 * În perioada primului război mondial.R. şi statul român a două convenţii.3226 gr.N. Ulterior.. au fost emise bilete proprii ale B. fapt ce a favorizat introducerea frauduloasă în ţară a unei mari cantităţi de bancnote străine.a asigurat stabilitatea monetară. cu aceeaşi cantitate ca în anul 1867 (de 0. Primele bancnote ale B.5 lei. Din 19 Idem 16.monedele de aur a rămas cele de 20 şi 10 lei. Acum moneda de argint a devenit monedă metalică obişnuită.N.acoperirea bancnotei creşte de la cel puţin 33 % la 40 % stoc metalic aur. Unificarea monetară s-a făcut prin contractarea de către statul român a unui împrumut de la B. * Soluţia de deflaţie – devalorizare din anul 1925. ca urmare a formării statului naţional unitar român.N. aşa că pe bună dreptate se poate spune că perioada cuprinsă între 1890 şi anii de început ai primului război mondial poate fi considerată „perioada de aur a sistemului monetar al României”.N.R. leul a fost definit numai în aur. Sistemul monometalist românesc introdus în anul 1890 prezenta următoarele caracteristici: . datoria contractată înainte şi să nu mai contracteze alte datorii. a fost înfăptuită în două etape: . BNR emite bancnote şi pentru acoperirea cheltuielilor statului. ruble de Lwov. garantaţi cu un depozit al statului german la Reichs Banc din Berlin.R. 5. prin care statul se angaja să restituie către B. garantat cu bonuri de tezaur. 2. * Unificarea monetară din 1920 – 1921. . Totodată. pg. Germania emite prin Banca Generală Română bani de hârtie.R. După cum s-a putut observa. rubla Romanov) şi a leilor emişi de Germania (ca bani de război).

legea pregătitoare stabilizării monetare.. Prima convenţie a avut în vedere lichidarea emisiunii de stat şi întărirea circulaţiei fiduciare pe o perioadă viitoare. din care 25 % stoc metalic de aur în casă sau în depozite în străinătate. . de la alte bănci de emisiune străine.N.26 ori faţă de ultima definire. . Între caracteristicile principale ale reformei monetare din 1929.R.constată pentru prima dată dispariţia monedei de aur şi argint din circulaţie.statul a preluat o mare parte din portofoliul imobilizat al B. în bună măsură. .N.legea monetară de stabilizare propriu-zisă.pe linia acoperirii bancnotei se modifică atât procentul metalic de aur şi devize liber convertibile la 35 % din volumul aranjamentelor la vedere ale B. aur cu titlul 900 ‰. pe seama diferenţei din reevaluarea stocului său de aur. conţinutul leului fiind definit cu 10 mg. legate de consolidarea economică internă şi restabilirea încrederii străinătăţii în economia României şi condiţii legate de crearea premiselor pentru funcţionarea normală a B. adoptându-se toate formele convertibilităţii cunoscute până atunci. amintim: . în acest fel conţinutul în aur al leului scăzând de 32. ea neputând să oprească procesul de depreciere a leului. 10 şi 20 lei. deci pe seama unei operaţii scriptice. . la purtător şi la vedere. limitând valoarea acestora la 3 mil. limitată ca sumă necesară procurării unui lingou întreg de aur şi convertibilitatea în valute). .elaborarea programului de stabilizare a leului. lei. prin care se autoriza B. 5.legea privitoare la contractarea unui împrumut extern.R. contractare realizată treptat.N. deoarece bancherii străini cereau un privilegiu (garanţie) de rangul I asupra veniturilor statului din monopoluri.R. . . 60 .păcate această soluţie nu a dat rezultatele scontate.N. 2.N. . s-a făcut.se reintroduce convertibilitatea bancnotei B.N.reforma monetară s-a realizat în fapt prin contractarea a 6 împrumuturi externe.s-a realizat pe calea devalorizării.N.R. legea nemaifăcând referiri decât la bancnota şi moneda din metale obişnuite de 1.R. la alegerea B. recunoscându-i-se astfel oficial masiva depreciere pe care o suferise. care prevedea condiţii generale. necesar atât stabilizării monetare cât şi dezvoltării economiei.R. încheind cu acestea convenţii pentru deschiderea şi utilizarea de credite sub formă de economii şi să cumpere nelimitat devize convertibile în aur. * Reforma monetară de stabilizare din 1929.R. . Contractarea respectivă s-a înfăptuit de către statul român indirect.lichidarea datoriei statului la B. (convertibilitatea integrală în aur. prin Casa Autonomă a Monopolurilor creată cu acest prilej. de a împrumuta în caz de nevoie. iar a doua convenţie privea plafonarea emisiunii de bancnote la nivelul atins la sfârşitul anului 1924. cu anexele sale. Această reformă a constat dintr-un mănunchi de legi şi programe menite să stopeze procesul deprecierii leului şi anume: .

în perioada 1934 – 1939. Preţurile cu amănuntul.legea privind obligativitatea cedării aurului şi devizelor către B. a 5895 kg aur. cât şi plata unor despăgubiri de război faţă de Uniunea Sovietică.. .000 lei o medalie de aur. .N.000 lei erau singurii în măsură să cumpere cu 15. Grecia. legate atât de refacerea economiei.R.deflaţia prin vânzarea aurului s-a mai folosit în această perioadă şi de alte ţări ca: Elveţia.R. deşi România făcea parte din coaliţia învingătorilor. Asemenea soluţie este motivată astfel: . 1944 aceste preţuri au crescut cu 345. financiari şi monetari: . iar deprecierea externă a leului faţă de dolarul SUA a fost de peste 16 mii ori. India. iar circulaţia bănească a crescut cu 306. S-a prevăzut baterea a 1 milion de medalii. China. statul român a trebuit să emită o serie de bani de hârtie (în august 1947 acestea se ridicau la 7). . asocierea împrumutului refacerii naţionale cu o emisiune de medalii de aur. Dobrogea şi care a determinat o lipsă acută de produse agricole şi creşterea masivă a preţurilor acestora. cu toate că s-au luat măsuri în acest sens. preţurile cu amănuntul au crescut cu 47 %. Aceasta a dus la ieşirea din tezaurul B.legea privind stabilirea principiilor de formare a preţurilor şi tarifelor. pur şi simplu. * Reforma monetară din 15 august 1947 a constat dintr-un complex de legi menite să însănătoşască situaţia economică şi monetară a ţării: . fiecare medalie cântărind 6.nu s-a reuşit să se atingă nivelul antebelic al producţiei industriale. .medalia de aur constituia o primă asigurare împotriva deprecierii leului. care a afectat o serie de regiuni geografice ca Moldova. au luat-o razna. când procesul de depreciere a leului nu era aşa de pronunţat. depăşind de peste 8 mii de ori nivelul în 1947 faţă de 1938. .legea monetară de stabilizare. . 61 . Deprecierea leului s-a accentuat semnificativ în perioada următoare.în decembrie 1944 – ianuarie 1945. atingând niveluri foarte ridicate mai ales în perioada celui de-al doilea război mondial şi în anii următori. Pe baza acestei soluţii au fost retrase din circulaţie 65 miliarde lei.Reforma monetară din 1929 a fost puternic afectată de efectele crizei economice generale din anii 1929 – 1933.8 %.bugetul statului era grevat de o serie de cheltuieli.5 %.55 gr. ce a încărcat circulaţia bănească. în sensul că cei care subscriu la un împrumut de 50. iar în perioada iunie 1941 – sept. Convertibilitatea leului a fost complet anulată în timpul crizei şi au fost luate măsuri restrictive privind circulaţia devizelor. Prin urmare. fiind a patra ţară în ceea ce preveşte contribuţia umană şi materială la înfângerea Germaniei fasciste. s-a întreprins o soluţie de deflaţie. Deprecierea leului în această perioadă a fost motivată de o serie de factori economici.efectele secetei din vara anului 1946.N. Soluţia însă n-a putut opri deprecierea leului. aur cu titlui 900 ‰. În felul acesta. reprezentând 16 % din cantitatea existentă în circulaţie.

de 100.o sumă egală cu totalul salariilor plătite în luna iunie 1947.reforma s-a înfăptuit prin schimbarea leilor vechi cu lei noi la raportul invariabil de 20. orfani de război 3 mil.. .s-a înfăptuit pe calea devalorizării leului. conţinutul în aur a acestuia stabilindu-se la 79.s-a înfăptuit în calea revalorizării leului.R. reducându-se cu 99. . care nu a crescut.a creat premise pentru dezvoltarea forţelor de producţie etc. 500 şi 1000 lei.întreprinderilor .N.997 %).în circulaţie urmau să funcţioneze: bancnote ale B. falsificări etc. acestea din urmă având o putere de cumpărare mult mai mare ca înainte.N.a avut o serie de efecte favorabile asupra economiei: .50 . 62 . Conţinutul în aur a leului a crescut de cca.a dus la creşterea puterii de cumpărare a veniturilor bugetare. . proasta calitate a semnelor monetare. în timp ce preţurile produselor industriale au rămas neschimbate. astfel: . ci din contră. limitându-se însă suma schimbată după ocupaţia persoanelor fizice şi calitatea persoanelor juridice. . . aur fin. bilete de tezaur de 20 lei şi monedă metalică de 0.familiilor de agricultori pe cap de familie 5 mil.instituţiilor publice . . 1. preţurile pe piaţa ţărănească au crescut de cca. .nu se mai face nici o referire cu privire la convertibilitatea bancnotei. invalizi.R. 12 ori. ceea ce este în discordanţă cu evoluţia puterii de cumpărare a leului. care a avut următoarele caracteristici: .a stabilit un nou raport între preţuri şi salarii.N. .legea privind recalcularea patrimonului societăţilor pe acţiuni.000 : 1. * Intervalul dintre anii 1947 şi 1952 se caracterizează printr-o serie de schimbări majore în economia românească (masa monetară a crescut în ritmuri superioare faţă de creşterile indicatorilor economici..) care au determinat ca la 26 ian.a redus masiv cantitatea de bani în circulaţie (prin efectul schimbului. unitatea monetară fiind definită cu 6. 1952 să se legifereze o nouă reformă monetară. 2 şi 5 lei. faţă de 1947.R. aur cu titlul 900 ‰.obligaţia B. .6 mg. . .salariaţilor şi pensionarilor din sectorul public şi particular.346 mg. 3 ori. a scăzut.întregul numerar deţinut. lei vechi.a sporit stocul de aur şi devize ale B. . . Principalele caracteristici ale reformei monetare din 1947 sunt: .5 mil lei vechi . lei vechi.persoanelor fără profesie şi militarilor 1. privind acoperirea bancnotei de a deţine un stoc de aur de minim 25 % din volumul angajamentelor sale la vedere.

s-a ridicat conţinutul în aur a leului la 0. . aur fin.E. preţurile.. Alţii.N. bilete de tezaur ale Ministerului Finanţelor de 1. Faptul acesta a determinat oficialităţile comuniste să recunoască contradicţia dintre producţie şi consum în sectorul producţiei bunurilor de consum.întreprinderile şi instituţiile au schimbat numerarul deţinut în casă la raportul de 200:1. fără a fi considerată reforma monetară. . dar s-a diferenţiat raportul de schimb în funcţie de o seamă de criterii: mărimea sumei schimbate.fără să li se 63 . superioară ritmului de creştere a principalilor indicatori economici. de 10. Ca urmare. Se renunţă la categoria de bani „bilete de tezaur” în anul 1963. de aceleaşi cupiuri.sumele peste 3000 lei vechi s-au schimbat la raportul de 400:1. cu toate că documentele oficiale făceau referiri la creşterea acestei puteri. doar prin necesitatea stabilirii unor cursuri paritare favorabile nouă. restituirea părţilor sociale . calitatea celui care schimbă. pensiile etc. Unii specialiştii au motivat o astfel de ridicare a conţinutului în aur.148112 gr. . avem de-a face în economia României cu un proces inflaţionist.N. deziderat nerealizat. pensiilor (de 20:1). dar fără o creştere a volumului producţiei corespunzător. au fost recalculate la raportul de 20:1. salariile.. salariilor. Revoluţia din dec. se transformă în monedă metalică. aceasta şi datorită măsurilor luate în economie: renunţarea la corelaţia dintre indicatorii economici şi salarii.R. 1989 nu a stopat acest fenomen. .disponibilităţile întreprinderilor în conturi. 3 şi 5 lei în 1966. 1954. plecând de la ideea că toate semnele monetare se emit după acelaşi regim. Astfel: . . leul menţinându-şi puterea de cumpărare.sumele în numerar până la 1000 lei vechi s-au schimbat la raportul de 100:1. Intervalul 1976 – 1980 se caracterizează prin creşterea salariilor cu cca. aceasta fiind ultima declarare oficială a conţinutului în aur a leului.C.sumele în numerar între 1000 . La 31 ian. monedă divizionară din metal obişnuit de 1. Din păcate. situaţia monetară a României s-a caracterizat printr-o oarecare „stabilitate”. au afirmat că prin această măsură s-a corectat conţinutul în aur stabilit în 1952 faşă de raportul de modificare a preţurilor.N. 10 şi 25 bani care au circulat o bună perioadă de timp.3000 lei vechi s-au schimbat la raportul de 200:1. 35 %. 3 şi 5 lei.R. . Acest fenomen a dus la o creştere însemnată a preţurilor produselor alimentare. în anii opt zeci avem o creştere a masei monetare în circulaţie.soldul depunerilor la C. Bancnotele B. După reforma monetară din 1952. * Alte momente ale sistemului monetar românesc. 25 şi 100 lei.s-a admis la schimb întreaga masă monetară în circulaţie. ci l-a agravat. 3. preconizându-se creşterea în ritmuri mai accelerate a producţiei acestor bunuri. înlocuindu-le cu bancnotele B.s-au introdus trei categorii de semne monetare: bancnote ale B.R.s-a schimbat la un raport de două ori mai avantajos decât numerarul. de 1.

monezile se bat la Monetăria Statului. drapelul şi stema.000 lei.000 lei şi „mărunţişurile” (monezile) de 5.20 * Leul greu (nou). 1. Toate acestea. De reţinut că micuţele monede de 5. 10. 100 lei (1. precum şi din patru monede metalice. printre altele. “La sfârşitul fiecărui an se organizează licitaţii la care participă cele mai mari imprimerii din Europa şi din lume. menţinerea unui nivel scăzut al producţiei (50 – 60 % faţă de anul 1989). Structura cupiurilor este formată din şase bancnote.000 lei → se fac în ţară.000 lei şi 100. au intrat pe piaţă noile bancnote de 1. banii noi au circulat paralel cu cei vechi.000.000 lei vechi).000 şi 10. Leii noi exprimă valori de 5 lei (50.000. Liberalizarea preţurilor şi a sistemului de salarizare începând cu anul 1990 a determinat amplificarea circuitelor băneşti în numerar. 1 leu şi cinci multipli.000 lei şi 500 lei. 50 şi 100 lei. precum şi „hârtii” de 200. 500. la Imprimeria Băncii Naţionale. 10. 50..000 lei vechi). în străinătate. BNR a continuat să creeze şi să pună în circulaţie însemne monetare mai valoroase şi cu un nou design.000 lei şi 10.000 lei.000 lei vechi reprezentă 1 leu nou (greu). dar fără a fi create premisele unei corelaţii corecte între cerere şi ofertă etc. liberalizarea preţurilor (fenomen normal economiei de piaţă). au ieşit din circulaţie abia în 1996. Vor fi probabil ultimii „bani” româneşti care vor circula până vom trece la moneda unică europeană euro (€ – probabil în 2o12). 348 din 14 iulie 2004 privind denominarea « leului ».000 lei reconcepute grafic. în buzunare existau mulţi bani.000 lei.000. Dar şi inflaţia. Astfel. Altfel spus. PREŢURILE au fost afişate în leii grei (noi) şi în leii vechi. 5.asigure un fond sporit de marfă. Banca Naţională a României a emis şi pus în circulaţie „mărunţiş” de 1.000 lei. Noile monede şi cupiuri şi-au făcut apariţia abia în luna iulie. Dacă suntem cumva curioşi să aflăm unde se tipăresc banii.000 lei 20 Sursa: Ziarul “Jurnalul Naţional” din 3 ianuarie 2005. 64 . aceştia din urmă fiind retraşi treptat. 15 şi 25 de bani emise în perioada comunistă. O perioadă. De la 1 iulie 2005.000 lei vechi). cea mai valoroasă bancnotă aflată în circulaţie (ianuarie 2005) este cea de 1. 5. iar însemnele cu valoarea de 500. Totodată. Cu toate că s-au luat unele măsuri antiiflaţioniste. În urma acestor competiţii de oferte. 5.000 şi 50. De altfel. au constituit suficiente motive care au condus la necesitatea introducerii în circulaţie a unor bancnote şi monede de valori nominale mai mari (dar şi într-o nouă prezentare grafică). luna decembrie a anului 1996 a marcat încheierea acţiunii de retragere din circulaţie şi distrugerea bancnotelor şi monedelor metalice aparţinând vechii emisiuni. Alături de aceasta mai circulă bancnotele de: 500. dar puterea de cumpărare era mică.000. 50 lei (500.000 lei.000. acestea n-au reuşit să oprească inflaţia. Dar epopeea banilor actuali nu s-a încheiat cu cele precizate mai sus. Toate acestea au condus la o depreciere masivă a leului în primii ani după revoluţie şi în următorii. ultimul „ban” românesc ? Începând cu luna martie a anului 2005. 50.Legea nr. Acestea au fost primele emisiuni monetare după 1978.000 lei. Republica Socialistă România se „transformase” în România şi îşi schimbase. pe măsură ce BNR a putut asigura numerarul necesar pe piaţă. Dar.000 lei şi respectiv 1. 100. . În perioada octombrie 1990 – noiembrie 1996. BNR stabileşte cu cine se lucrează în anul următor”. 10 lei (100. Iată: bancnotele cu valoare nominală mică de 10. În acelaşi timp. 20. etc. 10.000 lei. în a doua jumătate a anului 1997.

valoarea acestora. Între caracteristicile teoriei monetare amintim: 65 . funcţiile şi rolul monezilor. al mişcării capitalurilor şi transferului acestora asupra producţiei şi asupra nivelului general al preţurilor. produs naţional. .cel al luării în considerare a relaţiei dintre masa monetară în circulaţie şi nivelul preţurilor. 10 bani (1.modul de asigurare şi realizare a echilibrului monetar. cantitate de monedă necesară circulaţiei) şi o serie de variabile reale (produs intern brut. gradul de folosire a resurselor. Concept şi consideraţii generale privind teoria monetară Obiectul teoriei monetare îl constituie reliefarea legăturilor existente între monedă (ca masă monetară în circulaţie. Bancnotele cu valoare echivalentă vechi şi noi arată la fel.000. leul greu (nou) va circula singur pe piaţă.vechi) şi 500 lei (5. . pe de altă parte. 50 lei → 50 euro. 5 bani (500 lei vechi). scopul teoriei monetare este bine conturat. . . după anul 2012 sau 2014. Deci.5. 1.cel de analiză a raportului între masa monetară în circulaţie şi volumul mărfurilor. 100 lei → 100 euro şi 500 lei → 200 euro. 10 lei → 20 euro. Prin urmare. România va trece la euro (spun surse oficiale ale BNR). Astfel. De la 1 ianuarie 2007. pe de o parte şi nivelul preţurilor. deoarece.crearea monezilor (oferta de monedă).1. Noile bancnote şi monede vor fi ultimii bani româneşti.000 lei vechi). constând dintrun ansamblu de măsuri luate de către stat pe plan monetar.cel al modului în care moneda acţionează prin intermediul dobânzii. referindu-ne concret la obiectul teoriei monetare. . . însă cele noi sunt mai mici.5. 5 lei → 10 euro. capitalul existent).cantitatea de monedă necesară circulaţiei (cererea de monedă). în vederea realizării unor obiective de politică economică. Teoria monetară cunoaşte trei stadii: . putem spune că aici intră următoarele probleme fundamentale: .natura.000 lei vechi) şi 50 bani (5. Teorii monetare 1. teoria monetară este parte a teoriei economice. De asemenea. de dimensiunea euro. dimensiunea bancnotei de 1 leu este la fel cu dimensiunea bancnotei de 5 euro. Divizorii leului greu (nou) sunt: 1 ban nou (100 lei vechi). când integrarea României în structurile Uniunii Europene s-a produs. în decursul cărora se manifestă succesiv diferite efecte ale preţurilor şi veniturilor.000 lei). sub aspectul variaţiei veniturilor. acela de a crea bazele ştiinţifice necesare promovării politicii monetare.

. distingem: .implicaţiile pe care le are teoria monetară. fără aplicare concretă.metodele de abordare a fenomenelor monetare: metoda pozitivă – constând în tratarea lucrurilor aşa cum sunt şi metoda normativă – constând în investigaţiile ce urmăresc stabilirea direcţiilor în care urmează să se acţioneze în vederea modificării unor procese monetare. .teorii monetare (din păcate) centralizate (socialisto – comuniste).5. Pentru început. . . . .teoria monetară are un caracter relativ şi variabil.. se disting două tipuri importante de teorii monetare: . determinat de următorii factori: .teorii monetare rămase doar la nivel de puncte de vedere.prezentul ne oferă o diversitate de teorii monetare. ce determină complexitatea mai mare sau mai mică a metodelor folosite de teoria monetară. Acest lucru are la bază două procese opuse: .teorii monetare ale economiei de piaţă (capitalistă). 1.diferitele variabile endogene şi exogene luate în studiu. teoriile monetare în cea mai mare parte a lor au avut o tratare teoretică corespunzătoare. se impune o clasificare a acestora din mai multe puncte de vedere: * Din punctul de vedere al sistemului social – economic pentru care au fost elaborate. . * După rolul şi implicaţiile teoriilor monetare asupra evoluţiei reale a economiei (mecanismul de transmiterea efectelor). Deoarece prezentul ne rezervă o mare diversitate de teorii monetare. în sensul schimbării calitative permanente.teorii monetare cu rol şi de politică monetară. . dar au fost şi cazuri în care acestea au apărut în procesul funcţionării mecanismului monetar.2.în cadrul teoriei monetare se realizează combinaţii specifice de elemente cantitative şi calitative. ca număr şi structură. şi – integrarea acestora în ansamblul ştiinţei monetare. în opoziţie cu ştiinţele naturii. a unor instituţii etc. Principalele teorii monetare 66 . ce prezintă o dinamică rapidă de la o perioadă la alta.variabilitatea obiectului său.teoria monetară reprezintă o combinaţie specifică de elemente micro şi macroeconomice. . . în funcţie de scopul urmărit.diferenţierea şi specializarea anumitor grupe de teorii monetare.premisele sale.

* Teoria metalistă Apariţia acestei teorii este legată de perioada acumulării primitive a capitalului. astfel încât orice reducere a deţinerilor de aur din partea Băncii Angliei să se concretizeze într-o reducere egală sau proporţională a emisiunii de bancnote. Teoria este legată de „concepţia rentabilităţii monedei” şi de concepţia că moneda reprezintă o deosebită invenţie. să fie emisă fără acoperire metalică. . În acest sens. Contemporanii care au îmbrăţişat respectiva teorie au mers pe ideea că moneda are numai rolul de pură deservire a circulaţiei mărfurilor.teoria nominalistă. Această teorie a fost susţinută încă de Aristotel şi a fost dezvoltată de clasicii economiei engleze Adam Smith şi David Ricardo. moneda. în secolul al XIX – lea.teoria monedei ca instrument tehnic de schimb. acest lucru ar fi însemnat o reglementare a emisiunii de bancnote. pg. Esenţa acestei teorii constă în faptul că pentru îndeplinirea funcţiilor specifice. . adică o parte din bancnote apreciată empiric că nu va fi convertită în aur niciodată. obligatoriu trebuie să aibă o bază metalică.teoria marxistă a monedei.teoria metalistă. .teoria cantitativă a monedei. fără să influenţeze într-un fel procesele reale din economie. . 21 Idem 16. iar stabilitatea monetară nu poate fi concepută fără existenţa monedei de aur sau argint.21 * Teoria monedei ca instrument de schimb Teza principală a acestei teorii este aceea că moneda este considerată ca rezultat al unei convenţii între oameni pentru depăşirea dificultăţilor trocului. Printre iniţiatori amintim: Thomas Mun. 76. Reprezentanţii şcolii monetare au susţinut că principala cauză a crizelor monetare şi financiare o reprezintă emisiunea exagerată de monedă de bancă. Colbert. Practic. cu condiţia să aibă o acoperire în aur de aceeaşi valoare. modificarea cantităţii de bancnote în circulaţie se efectua în funcţie de intrările şi ieşirile de aur din Banca Angliei. au existat controverse între două şcoli monetare engleze: şcoala monetară şi şcoala bancară. astfel încât ea să se comporte la fel ca şi baterea monedei metalice cu valoare integrală. În rest. Banca Angliei putea emite orice cantitate suplimentară de bancnote.Gândirea monetară s-a concretizat în elaborarea următoarelor categorii de teorii monetare: . Prin urmare. Problema ridicată de această teorie este legată de modul în care emisiunea bancnotei trebuie ancorată de baza metalică. Această concepţie a fost legiferată de oficialităţile engleze. 67 . iar remediul l-ar constitui disciplinarea acestei emisiuni.

care poate modifica cantitatea de bancnote. profesorul american mai susţinea că dificultăţile fundamentale ale lumii contemporane izvorăsc din sistemele financiare şi monetare. concretizate prin cereri de credite ce au la bază cambii. de monedă ale economiei. univ. în cadrul acestora un loc principal ocupându-l Anghel Rugină (prof. Rugină sugerează pregătirea unei reforme monetare pentru a înlocui dolarul actual cu un dolar greu.prudenţa bancară constă în acordarea de împrumuturi pentru satisfacerea nevoilor producţiei şi circulaţiei mărfurilor şi deci răspund tendinţelor de contracarare sau expansiune a activităţii economice. De asemenea. 1992. variabile. au respins atât analiza cât şi concluziile şcolii monetare. A. care ar duce. . Între factorii cauzali se numără şi ieşirea aurului din ţară din cauza inflaţiei interne. Rugină a propus leul de 68 . şi a unor dolari acoperiţi şi converibili garantaţi cu diferite produse naţionale standardizate. Clinton şi colectivităţii economiştilor la 1 feb. Teoria metalistă a fost reluată la sfârşitul secolului XX de neometalişti.U. să nu creeze un decalaj prea mare între rezerve şi depuneri. Mai trebuie reţinut că şcoala bancară susţine ideea potrivit căreia guvernului nu i s-ar recomamnda dirijarea activităţilor băncilor comerciale. aşa cum sunt şi disponibilităţile din conturile bancare. depozitate în diferite magazii monetare speciale.bancnotele nu sunt numai simpli înlocuitori ai aurului în circulaţie.Thomas Tooke şi Fullarton. Totodată. conform concepţiei şcolii monetare la adaptarea spontană a acesteia. Orientarea nemetalistă a profesorului american se poate desprinde din scrisoarea deschisă adresată preşedintelui W. Concluzionând. american de origine română).variaţia stocului de aur este cauzată de o serie de factori şi nu numai de situaţia economică.J. masa monetară nu se limitează printr-o decizie a statului şi nici printr-un reper natural cum ar fi stocul de aur.A. Pentru România. deoarece aceste sisteme sunt instabile şi nu au la bază ceva material. Deci. administrate de Sistemul Federal de Rezervă al S. A. ci o componentă distinctă a masei monetare. dar nu bancherii iniţiază această tendinţă. îi determină pe bancheri să fie prudenţi. Contribuţiile şcolii bancare la dezvoltarea gândirii monetare n-au apărut întotdeauna cu claritate. iar un transfer de aur spre tezaurizare nu conduce la reducerea masei monetare. Şcolii monetare i se aduc o serie de elemente de critică de către şcoala bancară şi anume: . pentru a nu le încălca libertatea în afaceri. . Argumentele care stau la baza şcolii bancare sunt: . acoperit în aur şi convertibil în aur pentru reglarea soldurilor balanţei de plăţi. n-au fost bine înţelese nici de contemporanii ei. şcoala bancară a militat pentru orientarea băncii de emisiune spre nevoile pieţii. dar nici de economiştii zilelor noastre. ci nu din economie ca atare.practicând convertibilitatea bancnotei în aur. ca reprezentanţi ai şcolii bancare. putem afirma că şcoala bancară susţine modificarea masei monetare în funcţie de nevoile reale.

iar în 1992 leul de aur. 2. .este foarte larg răspândită. . . recunoscând însă însemnătatea factorilor materiali în asigurarea stabilităţii sistemelor monetare.moneda are un nume. Schumpeter) este cel mai important şi cuprinde următoarele idei: . 69 . contemporani ai acestei teorii. Curentul funcţionalist al lui Menger. Prin această teorie s-au rezolvat unele probleme legate de faptul că a fost pus capăt rigidităţii funcţionale a sistemelor monetare metalisate. dar cea care determină fenomenele economice. cu toate că iniţial a fost foarte simplistă. uneori chiar de către aceeaşi susţinători. *Teoria nominalistă Teoria nominalistă a apărut ca o reacţie împotriva teoriei metaliste. Mai mult.se impune printr-un înalt grad de complexitate. în sensul schimbării ei pe măsura apariţiei unor condiţii noi şi în sensul dezvoltării ei în timp. pornesc de la faptul că fenomenele din sfera monetară apar ca rezultat al voinţei oamenilor.a fost şi a rămas cea mai dinamică teorie monetară. creându-se premisele utilizării monedei ca instrument clasic de intervenţie a autorităţii statului în activităţile economice. * Teoria cantitativă a monedei Teoria cantitativă a monedei se caracterizează prin: . prin stabilirea unui raport de schimb cu mărfurile. având în vedere acelaşi motiv. .argint în 1990. pentru a pune la baza organizării monetare ceva material. este o unitate de calcul cu ajutorul căreia se exprimă diferitele proporţii în care se schimbă mărfurile între ele. Harrold şi James. se pune problema încrederii în emitent a monedei şi în perspectivele puterii de cumpărare a ei. ce se rezolvă administrativ de către autoritatea statală. exprimată prin două curente: 1.consideră că valoarea monedei este de natură juridică şi contestă faptul că moneda ar trebui să aibă neapărat o bază metalică. al politicii statului şi drept cauze de prim ordin ale instabilităţii economiei contemporane.stă la baza politicii monetare a multor state. . Müller. recunoscute de societate. care pune accentul pe aptitudinile monedei de a fi schimbată printr-o cantitate de bunuri şi servicii. De asemenea.este considerată cea mai importantă teorie monetară.puterea de cumpărare a banilor se consideră a fi o problemă exclusiv convenţională nominală. . Curentul nominalist propriu-zis (Knapp. un simbol. cei doi consideră că sfera fenomenelor monetare apare ca independentă de sfera fenomenelor economice.

face o strânsă legătură între masa monetară şi masa bunurilor. de evoluţia preţurilor interne din ţara pentru care facem comparaţia. de către toţi şi totdeauna pentru a regla datoriile generate de schimbul de mărfuri. Trecerea de la moneda – marfă la moneda –semn. . În dezvoltarea sa. . adică ansamblul de active (aici. dar garanţia materială trece treptat în economie. 70 . oricare ar fi forma şi valoarea sa intrinsecă. Tobin.1999 (1 ianuarie). active = creanţă) acceptate pretutindeni. intrarea în faza a treia a Uninii Economice şi Monetare. monetaristă a lui M. Fixarea irevocabilă a ratelor de schimb între EURO şi cele 11 monede. . Introducerea EURO ca monedă oficială în cele 11 state ca unitate de cont. pe de o parte. rămâne de competenţa băncilor. teoria cantitativă a monedei cunoaşte mai multe faze: clasică. de evoluţia preţurilor din ţara cu care ne comparăm. teoria cantitativă a monedei susţine că preţurile sunt influenţate nemijlocit de modificările ce intervin în cantitatea de monedă din circulaţie.1944 (iulie). . . iar pe de altă parte. . afirmând că preţul este o rezultantă a raportului dintre masa monetară şi masa bunurilor. s-au impus puţin câte puţin ca instrumente de plată normale. unde s-au pus bazele unei instituţii monetare internaţionale – Fondul Monetar Internaţional – ca organism de supraveghere a evoluţiilor sistemelor monetare naţionale în context internaţional. reuniunea de la Madrid a Consiliului European care a avut drept scop schimbarea denumirii monedei din ECU în EURO şi adoptarea scenariului tehnic al tranziţiei.Moneda scripturală şi moneda de hârtie (reprezentând forme ale monedei – semn).În concluzie. * Cuvinte cheie: .1998 (1 iunie). Friedman şi cea a teoriei cantitative a monedei ca formă a averii a lui J. având aceleaşi funcţii şi aceeaşi valoare ca moneda – marfă. identificându-se cu mărfurile produse.Puterea de cumpărare externă a monedei naţionale depinde.Convertibilitatea reprezintă o însuşire legală a unei monede de a putea fi preschimbată cu altă monedă în mod liber prin vânzare şi cumpărare pe piaţă. .Crearea monedei – semn.M o n e d a se concretizează prin ansamblul mijloacelor de plată direct utilizabile în vederea efectuării plăţilor pe pieţele de bunuri şi servicii. Prin urmare. intrarea în funcţiune a Băncii Centrale Europene care înlocuieşte Institutul Monetar European. permite înţelegerea a ceea ce distinge moneda de celelalte bunuri şi anume că utilitatea monedei în tranzacţii este identică. de sprijin financiar şi tehnic şi de intervenţie în situaţii dificile. . Keynesistă.1995. Conferinţa Financiară şi Monetară Internaţională de la Bretton Woods.

. nu este decât consecinţa inflaţiei şi nu inflaţia însăşi. Teoria monetară este parte a teoriei economice. în cadrul căreia se prevede o circulaţie de monezi cu valoare proprie deplină.Necesarul (cantitatea) de monedă reprezintă o mărime eterogenă. . ci şi arena pe care se desfăşoară intervenţiile „neeconomice” ale arbitrajiştilor. creşterea preţurilor fiind caracteristica dimensională esenţială. în procesul realizării mărfurilor şi serviciilor.Circulaţia monetară se defineşte ca fiind un ansamblu coerent şi complex de fluxuri şi circuite prin intermediul cărora se desfăşoară mişcarea banilor. premisă şi totodată consecinţă a echilibrului resurselor materiale. Inflaţia este un exces al cererii de mărfuri comparativ cu oferta de mărfuri.Preţul unei valute în altă valută sau preţul efectiv sub care se comercializează mărfurile/serviciile pe piaţa internaţională reprezintă cursul de schimb. . iar împreună cu dezechilibrele financiare afectează echilibrul economiei în general.Preţul unui mijloc de plată exprimat sub forma unui raport între două unităţi monetare diferite reprezintă cursul valutar. care amputează puterea de cumpărare a veniturilor şi a monedelor naţionale.Piaţa valutară nu este însă numai locul de întâlnire al cererii şi ofertei „economice” de valută.Echilibrul monetar este o parte componentă a echilibrului economic general.Obiectul teoriei monetare îl constituie reliefarea legăturilor existente între monedă (ca masă monetară în circulaţie.Sistemul monetar este o formă de organizare monetară instituită de stat prin acte normative. speculatorilor.Inflaţia este o sumă de dezechilibre. constând din totalitatea activelor care pot fi utilizate pentru procurarea bunurilor şi serviciilor şi pentru plata datoriilor. gradul de folosire a resurselor. Capitolul II BĂNCILE * Scurt rezumat 71 . produs naţional.. . . Echilibrul monetar constituie un obiectiv economic. financiare şi valutare. exces care provoacă creşterea preţurilor. . -Cursul valutar reflectă relaţiile dintre preţurile interne şi cele externe. influenţat de procesele de producţie şi de circulaţie din economia de piaţă. autorităţilor monetare. . . cantitate de monedă necesară circulaţiei) şi o serie de variabile reale (produs intern brut.Viteza de circulaţie a monedei măsoară frecvenţa cu care o unitate monetară îşi schimbă deţinătorul într-o perioadă dată. . Creşterea preţurilor. Dezechilibrele monetare se răsfrâng asupra câmpului financiar. capitalul existent).

se ocupau. în Olanda. băncile au în istorie un trecut foarte îndepărtat. fenicienii. plăţile care formează . obiectul principal al activităţii bancare. Cu timpul. la început o bancă de depozit. asemenea bancheri se numeau zarafi. După descoperirea Americii. grecii şi romanii. în epoca de prosperitate şi înflorire a Cetăţii Veneţia. care practicau. caracterizate prin prosperitatea cetăţilor italiene. fără a putea afirma că acesta ar fi momentul apariţiei băncilor. Mai târziu. care dominau viaţa economică şi comercială din bazinul mediteranean. n. se înfiinţează o altă bancă. Dar. cert este că înaintea lor au apărut: moneda. Minele respective datează din perioada Daciei Traiane. creditul. în 1609 se înfiinţează „Banca de Amsterdam”. când comerţul. iar profitul era rezultanta dobânzii percepute la împrumuturile respective. în occidentul european unde era centrul de gravitaţie al activităţii economice şi de schimb au fost puse bazele unor organizaţii bancare. Din fondurile constituite drept capital. Contextul istoric. efectuarea de plăţi de pe o piaţă pe alta şi păstrarea capitalurilor. şi a fost semnat de Deusara. iar. Cauzele principale se referă la faptul că băncile acordau împrumuturi în numerar pentru care percepeau dobânzi. Astfel. schimbul de monedă. plăţile şi creditul încep să ia o mare dezvoltare. se poate consemna începutul naşterii băncilor. Contractul poartă data de 28 martie 167 e. Dintre cele 25 de plăci păstrate până în prezent. Realizarea împrumutului şi administrarea sumelor a necesitat existenţa unui organism (instituţie) care să preia aceste probleme. a devenit o bancă de plăţi prin viramente. Dacă începutul de secol XIX a fost marcat numai de încercări (proiecte) de creare a unor bănci în Ţara Românească şi Moldova. Astfel. babilonienii foloseau depozitarea unor valori. nevoile „financiare” ale Cetăţii au obligat-o să ceară supuşilor săi un împrumut forţat de 1 % asupra veniturilor. a apărut „Banca de Hamburg”. dar nerealizate. în special în interiorul templelor. Este prima bancă care a avut un rol importatnt în organizarea şi dezvoltarea operaţiunilor de plăţi fără numerar. la Nuremberg. care la greci.Fără a li se putea stabili cu precizie apariţia. în 1621. a treisprezecea conţine detalii referitoare la contractul privind înfiinţarea unei instituţii bancare. din iniţiativa şi sub conducerea municipalităţii. în 1619. pe lângă comerţ şi cu schimbul de monede şi metale preţioase. au apărut şi primele organisme bancare. băncile s-au dezvoltat astfel încât au devenit uriaşe forţe financiare şi cu puternice influenţe în viaţa economică şi politică a lumii contemporane. Primele dovezi ale desfăşurării unei activităţi bancare pe pământ românesc. După anul 1100. alte popoare mai civilizate. de fapt. în secolele XIV – XVI. Unele operaţiuni cu caracter bancar au fost efectuate cu multe secole înaintea erei noastre. economic şi social al fiecărei ţări a influenţat modul şi structura de funcţionare a sistemului bancar naţional. în adevăratul sens al cuvântului. Astfel. asirienii. iar la romani argentari. în Transilvania 72 . între anii 1000 şi 1150. În Germania însă. Cu acelaşi scop. pe scară largă. egiptenii. schimbul. găsite într-o zonă de mine aurifere. Asemenea operaţiuni au dus la apariţia primilor „bancheri” ai timpului. în Europa. La noi. băncile acordau credite pe termen scurt. erau numiţi trapeziţi. au fost descoperite între anii 1786 şi 1855 şi reprezintă 55 de plăci de piatră. mai târziu. Deci.

Revoluţia din Decembrie 1989 a adus schimbările necesare şi în sectorul bancar: Banca Naţională a României a fost reorganizată şi a intrat. atragerea disponibilităţilor de la populaţie şi din economie şi distribuirea acestora. operatorior economici şi ale populaţiei. A doua jumătate a secolului al XIX – lea. iar rolul şi funcţiile lor erau strict limitate şi priveau. În această perioadă. Prin urmare. când pe teritoriul naţional funcţionau numai cinci bănci. au fost transformate în bănci comerciale. din punct de vedere organizatoric.. * Obiective : 73 . după înfiinţarea primelor două bănci maghiare la Budapesta şi Arad. Astfel. este să ofere produse şi servicii de cea mai bună calitate. Creditul Financiar Rural. Apariţia Băncii Naţionale a României a creat premisele pentru înfiinţarea şi a altor bănci (195 de instituţii bancare. în 1841. în care activităţile erau supuse unui centralism excesiv. în 1872. de tristă amintire. sprijiniţi de conducerile politice din Viena şi Budapesta. activitatea bancară pe teritoriul României a cunoscut importante şi semnificative transformări. la rândul ei.însă. în final. s-a înfiinţat la Sibiu „Hermannstädter Allgemaine Sparkassa”. ca şi Banca Aurora. din Năsăud. la Sibiu. a fost concepută după modelul Băncii Naţionale a Belgiei (aceasta. fostele bănci specializate de stat. cea mai importantă bancă de credit a saşilor. solicitate pe piaţa bancară. a fost creată Banca Comercială Română S. La un an. A trebuit să trecem şi prin acele vremuri. S-a demarat procesul privatizării. Momentul acesta a constituit începutul dezvoltării unui sistem bancar nou şi modern. apoi de maghiari. străin şi mixt. a înfiinţat la Braşov prima bancă cooperatistă de credit săsesc „Kronstädter Allgemeine Sparkassa”. primele organizaţii bancare de credit au fost înfiinţate de saşi. precum şi sucursale ale unor bănci străine. prima bancă cu capital integral românesc. cea mai importantă bancă înfiinţată a fost Banca Naţională (în 1880) care. Iar Creditul Financiar Urban şi Rural se crează în următorul an. unde practicile capitaliste pătrunseseră mai devreme. a folosit ca model Banca Angliei). primul obiectiv al băncilor. Dintre cele 195 de instituţii bancare. În aceeaşi perioadaă. astfel. în scurt timp. pe teritoriul românesc au mai apărut şi alte bănci: Banca Albina. În perioada interbelică şi după cel de-al doilea război mondial. care a apărut în 1873. Peter Traugott Lange. în sarcinile sale fireşti de Bancă Centrală. 9 (8 cu sediul în Bucureşti) erau cele mai mari bănci şi considerate de profesorul Victor Slăvescu „marea finanţă românească”. cu rol de echilibrare a disponibilităţilor. civilizată şi operativă. existente în bănci cu împrumuturile (creditele) necesare. până la primul război mondial) şi pentru dezvoltarea sistemului bancar românesc.A. conform planului de credite. pentru activităţile comerciale ale BNR. după încercări făcute încă din 1827. în principal. La crearea noului sistem bancar s-a urmărit şi se urmăreşte în continuare realizarea unui sistem bancar modern. A fost creată Asociaţia Română a Băncilor. care şi-a început activitatea. în 1835. au fost înfiinţate bănci cu capital privat autohton. Aceasta a devenit. cu servire exemplară. unor întreprinderi sau unor persoane.

* Conţinutul capitolului : 2. acţiunii şi efectelor instrumentelor. Trecerea la economia de piaţă a României (de exemplu) a presupus adoptarea unui mix de politici macro şi micro economice care să permită realizarea unei stabilizări la nivel general respectiv. băncile sunt „instituţii de credit cu vocaţie universală” care pot desfăşura activităţi conform legii. realizarea unui echilibru economic general. băncilor le revine în continuare. rolul important de a face legătura directă între acestea şi operatorii economici de pe piaţă. băncile ca” instituţii” specializate. ACTIVITATEA BANCARĂ 2. Prin urmare. Totodată fenomenele şi procesele de ordin bancar reprezintă unele dintre cele mai spinoase probleme dar în acelaşi timp şi unele dintre cele mai importante. au rolul de a organiza şi realiza împrumuturile (de a le gestiona) cu un scop bine definit. În fine. acela al obţinerii profitului bancar. metodelor şi politicilor din sfera monetară şi de credit. de a acţiona pentru orientarea şi conducerea proceselor economice la nivel naţional.1. politicilor folosite în relaţiile bancă – operator economic şi prezentarea cadrului de acţiune corespunzător.1. iar o activitate bancară se caracterizează prin atragerea de depozite sau alte fonduri rambursabile de la public şi acordarea de credite în cont propriu. -relevarea funcţionalităţilor.1.În condiţiile actuale ale economiei de piaţă concurenţiale. Privire istorică asupra activităţii bancare 74 . metodelor. în vederea realizării unui climat economic cât mai performant pentru toţi participanţii la mediul economic şi social. În principal se are în vedere: -prezentarea rolului de reglare a băncilor prin intermediul instrumentelor.

dar s-a desfiinţat o dată cu Republica Veneţiană. a luat fiinţă „Banco di Rialto”. o continuare a unei asociaţiuni de creditori ai Cetăţii şi care a funcţionat între anii 1156 – 1171. care exista la acea dată. de la câţiva negustori mai avuţi. I. Iar în 1593.22 După modelul acestei instituţii bancare. în Europa. în adevăratul sens al cuvântului. La Florenţa. Dar. creditul. fără a putea afirma că acesta ar fi momentul apariţiei băncilor. asirienii. Germenele unei asemenea bănci se presupune a fi existat încă din 1160. egiptenii. Astfel. în epoca de prosperitate şi înflorire a Cetăţii Veneţia. despre care se spune că ar fi fost prima bancă cu sopul de a primi depozite şi de a acorda împrumuturi particularilor. Unele operaţiuni cu caracter bancar au fost efectuate cu multe secole înaintea erei noastre. În Veneţia. „Tratatul de monedă” al lui Ştefan I. s-au înfiinţat asemenea organisme şi în alte oraşe: Florenţa. se poate consemna începutul naşterii băncilor. pg. babilonienii foloseau depozitarea unor valori. erau numiţi trapeziţi. având cartierul principal al bancherilor în Mercato Nuovo. în 1797. de fapt. 145. când Cetatea Veneţiei se împrumutase cu o sumă destul de importatntă. la Neapole. fenicienii. în adevăratul sens al cuvântului. Prin urmare. Bucureşti. nevoile „financiare” ale Cetăţii au obligat-o să ceară supuşilor săi un împrumut forţat de 1 % asupra veniturilor. Realizarea împrumutului şi administrarea sumelor a necesitat existenţa unui organism (instituţie) care să preia aceste probleme. a apărut o instituţie cu caracter bancar „Sacra Monte de la Pieta” care avea scopul acordării unor împrumuturi mici pe gaj de obiecte preţioase. 1948. de fapt. Dumitrescu . când comerţul. care practicau. florinul de aur. pe scară largă. la Milano a funcţionat „Banco di San Ambrogio”.„Tratat de monedă”. Dumitrescu ne arată că: „Prima bancă. în baza experienţei primelor bănci. mai târziu. cu obligaţia să înscrie afacerile lor cu cifre romane. obiectul principal al activităţii bancare. Această bancă a fost. cu scopul principal de a face operaţiuni de administrarea banului public pentru Cetate”. se ocupau. băncile au în istorie un trecut foarte îndepărtat. Tot pentru prima oară în Florenţa se spune că s-a reglementat. a II – a. în 1540. Milano etc. iar la romani argentari. plăţile care formează . efectuarea de plăţi de pe o piaţă pe alta şi păstrarea capitalurilor. plăţile şi creditul încep să ia o mare dezvoltare. care la greci. Astfel. schimbul de monedă. Asemenea operaţiuni au dus la apariţia primilor „bancheri” ai timpului. se spune că ar fi instituţia înfiinţată în 1171 de dogele Michele XI. între anii 1000 şi 1150. bancherii au bătut. pe lângă comerţ şi cu schimbul de monede şi metale preţioase.Fără a li se putea stabili cu precizie apariţia. sub numele de Banco de Venezia. La noi. iar bancherul florentinian se spune că era un descendent al familiei de Medicis. Ed. asemenea bancheri se numeau zarafi. 75 . alte popoare mai civilizate. schimbul. pentru prima dată în 1252. în 1584. 22 Şt. grecii şi romanii. ca bancherii să ţină registre contabile. Astfel. cert este că înaintea lor au apărut: moneda. prin intermediul unei instituţii de credit şi ajutor mutual. în special în interiorul templelor. După anul 1100. Mai târziu. cu numele de Monte Vecchio. au putut să apară altele noi.

Mai târziu.23 Dezvoltarea comerţului şi a transporturilor. au apărut şi băncile specializate. Paris. în Olanda. iar. caracterizate prin prosperitatea cetăţilor italiene. atât pe plan naţional cât şi internaţional. Multă vreme. Diskontogesellschaft. băncile au fost obligate să răspundă noilor cerinţe ale comercianţilor. iar la Londra – Middle Bank şi Lloyďs Bank. din iniţiativa şi sub conducerea municipalităţii. 1995. În continuare. Totodată. care dominau viaţa economică şi comercială din bazinul mediteranean. În a doua parte a secolului XIX. mai târziu. Berlin. schimbări ce au determinat necesitatea supravegherii şi reglementării guvernamentale. implicit. în secolele XIV – XVI. participând efectiv la consolidarea economică a lor. Treptat. În consecinţă. Prin urmare.bănci de emisiune. în epoca de formare a capitalismului. în condiţiile avântului în domeniu. în 1619. în special a celor maritime. a determinat. se înfiinţează o altă bancă.Pintea. băncile au ajuns să contribuie la procesul de formare şi consolidare a statelor ca organisme politice şi sociale. care au avut ca scop finanţarea dezvoltării afacerilor şi a comerţului.Deci. mica casă de bancă a evreului Ancer Mayer din Frankfurt am Mein a devenit puternica Bancă a lui Rothschild. dreptul de a emite bilete de bancă . pe urmă. din partea statului. au apărut şi s-au dezvoltat şi alte bănci: Darmstadter – Bank. asigurându-se prin aceasta servicii eficiente. În Germania însă. sistemul de transport astfel îmbunătăţit. băncile s-au dezvoltat. băncile au început să crească la număr şi din ce în ce mai mulţi oameni au început să le folosească serviciile. a devenit o bancă de plăţi prin viramente. Deutsche – Bank şi Dresdner – Bank. în 1621. la Nuremberg. la început o bancă de depozit. iar cambia a început să fie utilizată şi în comerţul maritim. pentru a le pune. la dispoziţia întreprinzătorilor. Ruscanu . Revoluţia industrială din Anglia a creat premisele dezvoltării sistemelor de transport. Astfel. aceste patru bănci au fost cele mai mari din Germania. Economică. Viena. Sau stabilit noi relaţii între bănci. a apărut „Banca de Hamburg”. Drept 23 A. în occidentul european unde era centrul de gravitaţie al activităţii economice şi de schimb au fost puse bazele unor organizaţii bancare. Este prima bancă care a avut un rol importatnt în organizarea şi dezvoltarea operaţiunilor de plăţi fără numerar. băncile au fost acelea care au ajutat la colectarea şi fructificarea capitalului. un rol important l-au jucat băncile în operaţiunile de bursă şi circulaţie a capitalului internaţional. Ed. cu sucursale la Londra. 76 . După descoperirea Americii. precum şi a celui internaţional. Tot în această perioadă. Pe măsura dezvoltării comerţului între oraşele unei ţări. Gh. concentrând micile şi marile economii din toate straturile sociale. 11. unele căpătând. sub formă de capital. Neapole. a constituit unul din factorii care au impulsionat activitatea bancară. au apărut în Franţa – Credit Mobilier şi Credit Foncier din Paris. sporirea activităţilor bancare. Cu acelaşi scop. fiind bancherul multor capete încoronate. De asemenea. pg.„Băncile în economia românescă 1774 – 1995”. în 1609 se înfiinţează „Banca de Amsterdam”. La începutul secolului al XIX – lea. Bucureşti. au apărut şi primele organisme bancare.

băncile comerciale. s-au dezvoltat. economic şi social al fiecărei ţări a influenţat modul şi structura de funcţionare a sistemului bancar naţional. ajungând la actualele forme complexe de decontare. sistemul bancar era structurat pe trei domenii specifice: . Din fondurile constituite drept capital. Cauzele principale se referă la faptul că băncile acordau împrumuturi în numerar pentru care percepeau dobânzi. care. . Economică. în Franţa. Ed. a treisprezecea conţine detalii referitoare la contractul privind înfiinţarea unei instituţii bancare. cămătarii efectuau tot mai multe operaţiuni comercial – bancare: făceau plăţi în ţară şi peste hotare.2. care deţineau monopolul emiterii de bancnote naţionale. La începutul secolului al XIX – lea. a apărut prima casă de scont.instituţii financiare specifice ( de ex. iar profitul era rezultanta dobânzii percepute la împrumuturile respective. în mod permanent. M. Contextul istoric. băncile s-au dezvoltat astfel încât au devenit uriaşe forţe financiare şi cu puternice influenţe în viaţa economică şi politică a lumii contemporane.. arendau veniturile statului. Negruş (coordonatori) – „Băncile şi operaţiunile bancare”. L. în S. în Principate (Ţara Românească şi Moldova). primeau depuneri spre fructificare. . În 1791.1.urmare. acordau împrumuturi vistieriilor şi particularilor pe amanete (gaj) şi ipoteci (garanţii în bunuri imobiliare). Cu timpul. Minele respective datează din perioada Daciei Traiane. prin stimularea plăţilor fără numerar.24 Dacă ne întoarcem în istorie. Dintre cele 25 de plăci păstrate până în prezent. mai întâi 24 . 2.U. Contractul poartă data de 28 martie 167 e. exploatau salinele şi alte mine. iar în 1800 se crează Banca Franţei. au dat naştere caselor de compensaţii (clearing). Ionescu. care activau ca instituţii de intermediere financiară. Drept urmare. 1996. Bucureşti. în această perioadă au apărut şi băncile care îndeplineau funcţiile ce satăzi pot fi echivalate cu acelea ale băncilor centrale. băncile acordau credite pe termen scurt. după mai multe încercări de creare a băncii centrale. Congresul a autorizat crearea şi funcţionarea „Primei Bănci a SUA” – The First Bank of The United States – care a îmbinat rolul unei bănci centrale cu operaţiuni specifice băncilor comerciale. şi a fost semnat de Deusara. Banca aceasta a funcţionat până în 1811. constatăm că până în secolul XIX. casele de economii şi cooperativele de credit). au fost descoperite între anii 1786 şi 1855 şi reprezintă 55 de plăci de piatră.băncile de emisiune. În 1776. pg.A. marile bănci. utilizate în activitatea bancară internaţională. Activitatea bancară în România Primele dovezi ale desfăşurării unei activităţi bancare pe pământ românesc. n. 16 77 . găsite într-o zonă de mine aurifere.

20 la Bucureşti. denumită „Casa de păstrare din Tg. sprijiniţi de conducerile politice din Viena şi Budapesta. în 1835. apoi de maghiari. după încercări făcute încă din 1827. împreună cu Casa Hagi Luca. prima bancă cooperativă de credit. făceau afaceri de import şi export. ca să le poată fi apărate mai bine interesele.25 Perioada respectivă (perioada modernă) este marcată de primele încercări de creare a unei bănci. ajungând să influenţeze afacerile publice şi să ia parte la conducerea Principatelor. Romaşcanu – „Începuturile comerţului de bancă. legăturile comerciale şi de împrumut. fiind prima instituţie bancară ce-şi desfăşura cativitatea pe teritoriul României. un rol însemnat l-a avut Casa Hagi Constantin Popp din SIBIU (1768 – 1821). după înfiinţarea primelor două bănci maghiare la Budapesta şi Arad. în Transilvania însă. Secuiesc”. vol. Aceasta era cea mai mare casă comercială aromână din Sibiu. După 1839. în promovarea relaţiilor economice dintre Transilvania şi Ţara Românească. În 1855. reprezentau case străine. În 1856. 21 la Galaţi. 1 la Craiova şi 1 la Iaşi. au început să se organizeze băncile apusene. s-a înfiinţat la Sibiu „Hermannstädter Allgemaine Sparkassa”. Aceste case aveau numeroase legături cu casele străine de unde primeau bani şi împrumuturi cu dobânzi reduse. unde practicile capitaliste pătrunseseră mai devreme. dintre cele trei ţări române s-au intensificat .(personale. 1943. Această casă făcea comerţ cu lână şi piele şi acorda împrumuturi în bancă boierilor şi oamenilor de afaceri din Principate. 22. Între anii 1830 – 1860. mai târziu).26 Aproape toţi proprietarii acestor case erau străini şi supuşi jurisdicţiei consulare (din 63 de proprietari de case doar 14 erau români). când bancherii – cămătari au devenit stabili. 1 la Buzău.” Enciclopedia României. treptat. în Transilvania. primele organizaţii bancare de credit au fost înfiinţate de saşi. IV. pătrunzând în rândul boerimii şi. a fost creată Banca Naţională a Moldovei. fiindu-i concesionată în totalitate 25 26 Idem 22. Banca s-a creat ca urmare a demersurilor unui bancher prusac. La un an. la Iaşi.27 Dacă începutul de secol XIX a fost marcat numai de încercări (proiecte) de creare a unor bănci în Ţara Românească şi Moldova. care asigura legăturile dintre răsăritul şi apusul Europei. pg. cea mai importantă bancă de credit a saşilor. după modelul băncilor cooperatiste săseşti. maghiarii au reuşit să înfiinţeze. Bucureşti. Aceasta a devenit. în scurt timp. casele mai importante din Principate. o companie care asigura legăturile comerciale cu „grecii” (aromâni) din Triest şi Veneţia. a înfiinţat la Braşov prima bancă cooperatistă de credit săsesc „Kronstädter Allgemeine Sparkassa”. Aceşti comercianţi – cămătari cunoşteau tehnica comercială şi întreţineau vaste relaţii cu ţările străine. pg. erau: 10 la Brăila. dar nerealizate. Astfel. 78 . aprovizionându-i cu alimente şi îmbrăcăminte din apus. dând împrumuturi în ţară cu o camătă foarte mare. Cu toate restricţiile impuse de politica austriacă de germanizare a popoarelor din Imperiul Habsburgic. Peter Traugott Lange. transformându-se în puternice case de bancheri – cămătari. formând. care împleteau activitatea comercială cu cea bancară de împrumut şi schimb. cu toate că şi anterior au existat preocupări în acest sens. în 1841. 27 Idem 22. Tot în această etapă. Gr. 20. care se ocupau şi cu activitatea bancară şi de împrumuturi cu camătă.

de către diferite ministere care trebuiau să le avizeze. cu capital pur românesc. Banca „Albina”. pe teritoriul românesc au mai apărut şi alte bănci: Banca Albina. Ca urmare a legii adoptată în 1864. a fost vărsată doar o mică parte. şi-a deschis porţile pentru public. a folosit ca model Banca Angliei). o bancă care iniţial a avut atribuţii de bancă de emisiune şi de scont. În 1872 a luat naştere Banca Albina din Sibiu.acestuia. În anul următor. iar Visarion Roman a fost numit director-executiv. Pentru a lupta împotriva cametei. Iar Creditul Financiar Urban şi Rural se crează în următorul an. care a apărut în 1873. în 1872. la rândul ei. din România. ajutat de mulţi „fruntaşi români”. s-au înfiinţat „case de păstrare şi împrumuturi” româneşti. care. au ţinut prima lor şedinţă oficială. când s-a dizolvat comitetul fondator şi s-a ales consiliul de administraţie al cărui preşedinte a fost dr. prima bancă cu capital integral românesc. Ed. în 1865. datorită lipsei de fonduri.D. tot la Sibiu. banca dă faliment. încercări de respingere a statutelor. încă din 1868. 79 . au format „comitetul fondator” şi au definitivat statutele băncii. Drecin – Banca „Albina” din Sibiu. Momentul acesta a constituit începutul dezvoltării unui sistem bancar nou şi modern. Urmare multiplelor documentări şi contacte cu specialişti. deci şi a sistemului bancar. până la primul război mondial) şi pentru dezvoltarea sistemului bancar românesc. recurgerii la credite din străinătate. La 10 aprilie 1872. Creditul Financiar Rural. s-a deschis Adunarea generală constituantă a Băncii „Albina”. ca şi Banca Aurora. statutele au fost aprobate de Împăratul Austro-Ungariei. După Unirea Principatelor (în 1859). Dintre cele 195 de instituţii bancare.28 În aceeaşi perioadaă. Ed. de către învăţătorul Visarion Roman. banca a pierdut aceste privilegii şi a desfăşurat apoi o activitate pur comercială. în 1870. Respectiva instituţie a avut un rol foarte important. Datorită modificării statutului său. pg. Apariţia Băncii Naţionale a României a creat premisele pentru înfiinţarea şi a altor bănci (195 de instituţii bancare. La 27 iunie 1871. la 14 iunie 1871. din capitalul subscris. A doua jumătate a secolului al XIX – lea. 29 V. Sub denumirea de Banca România. Cartea Românească. 205: 4 cu capital românesc (Banca Agricolă. Banca Comerţului din Craiova.29 28 M. au început să funcţioneze şi alte bănci. a fost fondată Casa de Depuneri şi Consemnaţiuni. în 1880. a susţinut înfiinţarea a numeroase „reuniuni de credit” în satele din Transilvania. după numeroasele demersuri făcute de fraţii Mocioni. La 14 martie 1872. a apărut la Bucureşti. întrucât a fost principala bancă de emisiune pe teritoriul Principatelor Unite. După multe dezbateri. mai ales. la Sibiu. Slăvescu – „Marea finanţă din România în vreme de război”. 1920. precum şi datorită faptului că. Bucureşti. unde au adoptat regulamentul provizoriu şi au trecut la constituirea conducerii „comitetului fondator”. Alexandru Mocioni. Banca românească). cea mai importantă bancă înfiinţată a fost Banca Naţională (în 1880) care. la rândul ei. ulterior. Banca Comercială Română. 1982. după modelul celor săseşti. a fost concepută după modelul Băncii Naţionale a Belgiei (aceasta. care şi-a început activitatea. The Bank of Roumania Limited) şi 1 cu capital mixt (Banca Marmorosch Blank & Co). modificări introduse la cererea acestora şi. O parte din aceşti fruntaşi. 9 (8 cu sediul în Bucureşti) erau cele mai mari bănci şi considerate de profesorul Victor Slăvescu „marea finanţă românească”. Funcţionarea băncii respective a fost oprită abia în 1948. Banca de Scont a României. Băncii Albina i s-a întocmit proiectul de statut. 4 cu capital străin (Banca Generală Română. 36. din Năsăud. din punct de vedere organizatoric. până la crearea Băncii Naţionale a României. Banca de Credit Român. când a avut loc naţionalizarea principalelor mijloace de producţie. pg. membrii comitetului aflaţi în Sibiu. tergiversări. Dacia Cluj-Napoca.

suma biletelor în circulaţie. garantate prin depozite de efecte publice sau valori garantate de stat. în perioada 1881 – 1918. fără nici o indemnizaţie. iar după alţii. Zeletin ca „Cel mai de seamă eveniment în dezvoltarea burgheziei române moderne. În cele din urmă. În contextul general al activităţii bancare din România. pg.să sconteze sau să cumpere efecte de comerţ (poliţe. 80 . 1927. erau următoarele: . V. după unii economişti. 1880 – 1890. Zeletin – „Neoliberalismul”.să dea avansuri în cont curent sau pe termene scurte. Slăvescu – op. a fost caracterizată de Şt. 1891 – 1901. întreaga perioadă se consideră o singură etapă. avea următoarele prevederi mai importante: banca avea privilegiul de a emite bilete de bancă la purtător. fiind reprezentată prin valori lesne de realizat. bilete la ordin).să primească în depozit metale. un rol însemnat l-au avut bursele. . 44.30 Legea care stabilea normele de organizare şi funcţionare a Băncii Naţionale a României. metropola capitalismului nostru bancar”. activitatea Băncii Naţionale a României se poate împărţi în mai multe etape. s-a hotărât ca majoritatea capitalului să fie constituit din surse româneşti.să facă comerţ cu aur şi argint. Bucureşti. . în ceea ce priveşte capitalul social al băncii. Începerea activităţii Băncii Naţionale a României la 1 iulie 1880. 30 31 Şt. A treia etapă: De la transformarea Băncii Naţionale a României în Bancă de Emisiune Particulară şi până la declanşarea primului război mondial.să dea avansuri pe aur şi argint. pg. De la înfiinţare şi până la primul război mondial. până la concurenţa sumei reprezentând 20 % din capitalul vărsat. . 12. astfel încât să se asigure controlul asupra economiei naţionale şi.să sconteze bonuri de tezaur. etapele dinaintea primului război mondial ar fi următoarele:31 Prima etapă: De la înfiinţare şi până la schimbarea etalonului nostru monetar. . în acelaşi timp. banca trebuia să aibă o rezervă metalică de o treime din suma biletelor emise. citată. . A doua etapă: De la introducerea etalonului aur şi până la retragerea statului. să nu se dea posibilitatea ca sistemul său bancar să fie supus dominaţiei străine. pe care le putea face banca. în condiţiile stabilite printr-o lege specială. .Crearea Băncii Centrale în România a suscitat multe discuţii referitoare la structura capitalului băncii şi proporţia capitalului străin maxim permis.să facă serviciul de casierie al statului. 1901 – 1914. Operaţiunile. După clasificarea făcută de Victor Slăvescu. sume de aur şi argint sau sume de bani în cont curent. având ca obiect operaţiuni comerciale. conform legii de organizare.

cererile pentru valorile ce se negociază. Dumitrescu – „Tratat de monedă”. Lyon etc. pe a căror firme se agăţa o „pungă” (borsa în limba italiană). mersul târgurilor din alte pieţe. în mod regulat. 1982. de regulă. s-a integrat în momentul de maximă încordare politică. s-a introdus principiul libertăţii tranzacţiilor. paralel cu înmulţirea valorilor cu venit fix. pg . acestea efectuându-se în afara ei. tratele şi monedele.. ofertele unor asemenea valori. fără prezentarea. Ştiinţifică şi Enciclopedică. inaugurată în 1531. crescând numărul de acţiuni înscrise în cotă. Bucureşti. Bursele singulare au apărut în secolul al XV – lea la Veneţia. deşi creată în 1881. prin legea din mai 1904. respectiv cumpărări şi vânzări de mărfuri (bursa de mărfuri). Bruges. pg. Kiriţescu – „Moneda – Mică enciclopedie”. se efectuau în diferite locuri. mărfurile ce se cereau şi se ofertau etc. însoţită de suferinţe.32 Din literatura de specialitate rezultă că primele operaţiuni cu caracter de bursă. 1914 – 1918. În şedinţele bursei se prezintă. ca urmare a iniţiativelor luate de conducerile Camerelor de comerţ şi Industrie. În primii ani ai existenţei sale. C. 57. din cauza numărului redus de societăţi anonime existente în ţară în acea vreme şi a lipsei de capitaluri lichide în căutare de plasamente în valori mobiliare. la intervale scurte de timp. la început. pe de o parte. se urmăreşte realizarea unor profituri. în Bursă se negociau numai unele valori de stat (obligaţiuni ale căilor ferate şi acţiuni ale Băncii Naţionale). După stagnarea din perioada 1886 – 1904. în adevăratul sens al cuvântului. economică şi socială a poporului român. precum şi alte persoane interesate. Introducerea monopolului operaţiunilor în bursă numai pentru agenţii de schimb a împiedicat operaţiunile bursei. urmărindu-se veşti din alte ţări. Florenţa (şi alte localităţi din Italia). 81 . Bucureşti. În funcţie de mărimea cererii şi a ofertei. timp îndelungat a avut un rol neânsemnat. 75. Ediţia a II – a. unde se negociază valute şi hârtii de valoare (bursa de valori) sau se încheie tranzacţii.C. ai băncilor. reprezentanţii autorizaţi ai comerţului.33 În România. Activitatea bancară în perioada primului război mondial. Obiectul său principal de negociere l-a constituit. Bursa are ca scop încheierea de tranzacţii. Prin aceste operaţiuni de bursă. cafenelele din porturi. iar pe de alta. Prima bursă mondială. În acest scop. sacrificii de vieţi omeneşti şi distrugeri de valori materiale. 32 33 Şt. a fost cea din Anvers. provenite din diferenţele dintre preţul din momentul tranzacţiei şi cel din momentul efectuării ei. pe baza legii din septembrie 1864. bursele s-au legiferat. Ed. predarea şi plata concomitentă a obiectivului tranzacţiei. 1948. bursa stabileşte preţul sau cursul valorilor negociate care se fac publice prin liste şi mijloace de difuzare în masă a informaţiilor. Londra. ceea ce a înviorat activitatea bursei. capacitatea de credit a neguţătorilor de mărfuri. se adună într-un local propriu.Bursele sunt instituţii oficiale (private sau de stat). Anvers. Bursa din Bucureşti.

În timp ce băncile româneşti, în frunte cu Banca Naţională a României, au fost prezente pentru soluţionarea problemelor financiare deosebit de grele, prin care a tercut ţara noastră în acele momente, băncile cu capital străin au adoptat o atitudine de expectativă. În condiţiile grele ale războiului, după mutarea întregii activităţi a Băncii Naţionale a României la Iaşi, în baza garanţiilor şi a înţelegerilor dintre guvernele României şi Rusiei imperiale, tezaurul Băncii Naţionale a fost transportat la Moscova şi încredinţat, spre păstrare, guvernului imperial rus.34 În perioada primului război mondial însă, s-a intensificat activitatea bancară în România. Ca rezultat al neutralităţii României (1914 – 1916), în această perioadă au apărut oportunităţi noi de comerţ cu toate părţile implicate în conflict. Nivelul ridicat al comerţului a adus beneficii sistemului bancar. Anii care au urmat imediat războiului au adus o încetinire dramatică a activităţii economice. Recesiunea a cuprins întreaga Europă, iar specula şi inflaţia au atins niveluri record. Treptat, ţările europene au început să-şi refacă economiile, fenomen care a cuprins şi România. Rezultatele acestui proces s-au regăsit, imediat, şi în sistemul bancar. Băncile au atras importante fonduri disponibile de pe piaţă şi – prin intermediul creditelor acordate de către Banca Naţională – au reuşit să ramburseze sumele, în bani devalorizaţi. Tot în aceeaşi perioadă, numărul băncilor din România a continuat să crească până la criza economică din perioada 1929 – 1933. Această depresiune a determinat falimentul multor bănci sau fuzionarea altora pentru a supravieţui. După constituirea statului naţional unitar român, refacerea economiei era una din problemele cardinale ale naţiunii. Refacerea economiei, în noile condiţii, genera sarcini incompatibile mai mari ca în oricare altă perioadă din trecut. În această perioadă, economişti români de prestigiu (Virgil Madgearu, Victor Slăvescu, I.N. Angelescu, Mihail Manoilescu, Ştefan Zeletin ş.a.) au fundamentat gândirea economică cu numeroase teze realiste, de mare valoare, ca o replică la afirmaţiile cercurilor de peste hotare, care susţineau că românii nu erau apţi pentru activităţi productive superioare şi burghezia românească nu era capabilă de a conduce. O bună parte a burgheziei române, a dus o politică de dezvoltare a capitalului bancar – industrial din România. Astfel, se poate afirma că, în perioada 1922 – 1929, capitalul naţional a demonstrat capacitatea de expansiune în cadrul propriei economii naţionale. Şi după primul război mondial, Banca Naţională a României a fost prezentă în efortul general de refacere şi însănătoşire a economiei, prin activitatea de creditare şi

34

V. Slăvescu – „Istoricul Băncii Naţionale a României (1880 – 1924)”, Ed. Cultura Naţională, Bucureşti, 1925, pg 220. După verificarea minuţioasă a întregului tezaur, efectuată între 9 ian. 1917 şi 4 feb. 1917, în faţa delegaţilor români şi ruşi, prin protocolul încheiat la 16 feb. 1917, s-a constatat depunerea a 1738 de lăzi, conţinând stocul metalic al Băncii Naţionale a României în valoare de 314.580.456 lei şi 84 bani, precum şi a 2 lăzi în valoare de 7.000.000 lei, în total 321.580.456,84 lei.

82

de menţinere a stabilităţii monetare. Marea finanţă din România s-a întărit prin amplificarea activităţii băncilor vechi şi prin crearea unor noi organizaţii bancare. Ca şi guvernele ţărilor dezvoltate din acea vreme, Guvernul României a trebuit să intervină pentru a contracara efectele crizei economice (1929 – 1933), bancare şi monetare. Guvernul a adoptat politici de conducere şi control, în vederea acordării ajutorului necesar revigorării sistemului bancar. În 1934, a fost înfiinţat Consiliul Superior Bancar al cărui preşedinte era guvernatorul Băncii Naţionale a României. În acest timp s-au adoptat multe legi, care au avut scopul de a ajuta economia, dar şi pentru a îmbunătăţi sistemul bancar. Între reglementările cele mai importante, cu aplicabilitate asupra sistemului bancar, amintim: - legea pentru lichidarea datoriilor agricole şi urbane – 7 aprilie 1934; - legea pentru organizarea şi reglementarea comerţului de bancă – 8 mai 1934; - legea pentru înlesnirea şi refacerea creditului – 20 aprilie 1935. Acest pachet de acte normative şi-a adus contribuţia la salvarea băncilor mai mari, dar aproximativ 600 bănci au fost lichidate sau au fuzionat. Ca urmare, dacă la apariţia legii pentru organizarea şi reglementarea comerţului de bancă (în 1934) existau 1204 bănci, în 1940 mai erau operaţionale numai 446 bănci. În perioada de după criză, Banca Naţională a României a avut un rol deosebit de important în economia românească. Prin monopolul şi controlul comerţului cu devize, Banca a acţionat hotărâtor în schimburile cu străinătatea şi în întreaga economie. Ea şi-a adus, de asemenea, contribuţia la soluţionarea problemei conversiunii datoriilor greu afectate de criză, acţionând permanent pentru însănătoşirea întregului sistem bancar şi de credit. Evaziunea capitalurilor şi blocarea disponibilităţilor în devize, în ţările ce limitaseră comerţul cu devize, sistemul etalonului aur nu mai funcţiona normal şi, ca urmare, la 18 mai 1932 s-a concentrat întregul comerţ cu devize în mâinile Băncii Naţionale, în scopul: - apărării monedei; - respectării angajamentelor, prin asigurarea transferului tuturor obligaţiunilor; - adaptării schimburilor cu străinătatea la nevoile balanţei de plăţi. B.N.R. a asigurat transferul obligaţiunilor în străinătate şi garanţia monedei, cerând statului să acorde, pe lângă prima de 38 % pentru devize forte şi prime pentru încurajarea producţiei naţionale de aur ( astfel, producţia a crescut de la 3.191 kg aur fin – în 1932, la 5. 364 kg – în 1938). În vederea relansării economiei după criză, Banca Naţională a redus taxa scontului succesiv, de la 7 % - la 5 marite 1932, la 6 % - la 5 aprilie 1933 şi la 4,5 % - la 15 dec. 1935. Pentru a preveni o situaţie similară celei din timpul crizei, când numeroase bănci au trebuit să se închidă, datorită, în parte, şi abaterilor de la regulile de acordare a creditelor, B.N.R. a iniţiat şi a participat la stabilirea unor măsuri de reorganizare, întărire a creditului şi de întărire a sistemului bancar, punând bazele

83

supravegherii comerţului bancar, prin înfiinţarea Consiliului Superior Bancar pe baza Legii pentru organizarea şi reglementarea comerţului de bancă din 8 mai 1934. Consiliul Superior Bancar era un organ independent, care, împreună cu B.N.R., veghea permanent la aplicarea legii şi exercitarea controlului asupra comerţului de bancă. În preajma intrării României în cel de-al doilea război mondial, în economie, se remaecă o încetinire a activităţii, reflex al economiei mondiale din cauza înarmărilor, care s-a concretizat, în bugetul României, prin sporirea cheltuielior pentru armată şi, ca o consecinţă, o sporire a fiscalităţii, prin accentuarea creşterii impozitelor directe: impunerea proprietăţilor clădite, sporirea impozitelor pe salarii mai mari şi majorarea unor taxe. În ce priveşte aspectele bancare rezultate din schimburile externe, s-a stabilit că pentru susţinerea valorificării cerealelor la export, devizele, provenite din exporturile normale de cereale şi derivatele lor, să fie cedate, în proporţie de 70 %, Băncii Naţionale, restul de 30 %, fiind lăsate direct la libera dispoziţie a exportatorilor, prin băncile autorizate, cu credit nelimitat, pentru a fi utilizate la plăţi, în ţările fără restricţii valutare. Scopul liberalizării negocierii de 30 % urmărea mărirea creditelor externe, consolidarea leului pe pieţele străine, echilibrul balanţei de plăţi, dar rezultatele nu au fost cele scontate, deoarece viaţa în interior s-a scumpit datorită importurilor cu preţuri ridicate. De asemenea, tensiunea internaţională, din preajma izbucnirii celui de-al doilea război mondial, împiedica finanţa străină de a mai acorda credite, statele de origină având ele însele mari nevoi financiare, trecând de la o economie dirijată la dictatură economică, la febrilitate în înarmări, încât chiar un împrumut, în materiale pentru România, devenise cu totul exclus.35 În perioada grea a celui de-al doilea rărboi mondial, BNR a intervenit pentru menţinerea cursului leului, în perioada de negociabilitate a devizelor, căutând să-şi sporească stocul de aur, dând prime pentru creşterea producţiei şi cumpărând aur şi din străinătate. Creditele acordate de BNR, în această perioadă, au vizat românizarea activităţii economice şi valorificarea grâului direct de la agricultori sau prin Institutul Naţional al Cooperaţiei cu scont de 2 %. În toată perioada pregătirii şi desfăşurării războilui alături de Wehrmacht, băncile, în frunte cu Banca Naţională, au finanţat atât necesităţile economiei, dar, mai ales, necesităţile provocate de ducerea operaţiunilor militare, ceea ce s-a soldat cu inflaţia şi devalorizrea leului. Meritul Băncii Naţionale a României, aşa cum s-a mai arătat, a fost că s-a preocupat să desfăşoare o activitate bancară sănătoasă şi, în acelaşi timp, s-a luptat, pe toate căile, să înlăture acţiunile de subjugare a economiei de către monopolurile germane. Înfiinţate şi conduse de burghezie, băncile româneşti au avut, în decursul scurtei lor existenţe de nici un secol, un rol pozitiv în dezvoltarea economiei româneşti, fără a reuşi, însă, să soluţioneze problemele sociale şi naţionale fundamentale ale României. Evenimentele, de după 23 august 1944, au transformat statul român într-un instrument al unui singur partid, iar băncile şi-au pierdut independenţa operaţiunilor,
35

A.Pintea, Gh. Ruscanu - „Băncile în economia românescă 1774 – 1995”, Ed. Economică, Bucureşti, 1995, pg. 219.

84

Institutul de Credit Românesc şi Institutul Naţional al Cooperaţiei. ca mandatară a statului român. Consiliului Superior Bancar i s-a schimbat denumirea în Curtea Superioară Bancară. conform îndrumărilor Consiliului Superior Economic. 1946. se exercita asupra tuturor întreprinderilor de bancă şi instituţiilor de credit. Cu toate măsurile luate şi acţiunile întreprinse. cu dreptul exclusiv de a emite bilete de bancă la purtător şi la vedere. din care 22 bănci mari. începutul luptei de cucerire a puterii. Acţiunea sa. Creditul Naţional Agricol. la 15 august 1947 se înfăptuieşte Reforma Monetară (bănească). cu capital de peste 60 milioane lei. Creditul Naţional Industrial. 85 . Banca centrală din Cluj. care au agravat problemele economico – sociale şi naţionale ale României. Banca Naţională a României a fost etatizată în baza legii din dec. Banca de Scont a României. Banca Generală de Economii din Sibiu şi Braşov. Legea pentru etatizarea BNR prevedea că aceasta. În această etapă haotică şi plină de incertitudini. băncile comerciale şi beneficiarii de credit. În asemenea condiţii grele. ceea ce a dus la haos poiltic şi economic. asigură. au fost naţionalizate numai Societatea Naţională de Credit Industrial. situaţia economico – financiară necorespunzătoare se accentua iar Banca Naţională a României devenise aproape singura sursă de creditare a economiei. cu sucursale şi agenţii în oraşele în care aveau interese. s-a constituit în societate anonimă pe acţiuni. erau: Banca Chrissoveloni. moştenită ca urmare a „colaborării” cu Germania hitleristă. printre altele şi menirea de a crea condiţiile necesare pentru trecerea de la sistemul bănesc capitalist la sistemul bănesc socialist. Banca Timişoarei. Casa Naţională de Economii şi Cecuri Poştale şi Casa de Depuneri şi Consemnaţiuni.1947.reducându-se la un număr minim.I. ca organe ale statului de centralizare maximă a resurselor şi de plasare a acestora în obiective. Printre băncile comerciale mari. După 23 august 1944. Banca Românească. dirijarea şi controlul creditului. 63 bănci mijlocii şi 147 bănci mici. care a avut. prin decretul nr. Banca de Credit Român. După 1948. 147. la 11 iunie 1948. Banca Albina din Sibiu. La 1. cu excepţia celor de mai sus care au fost naţionalizate. după 23 august 1944 a continuat să se accentueze datorită următoarelor cauze: susţinerea războilui antifascist. Casa de Finanţare şi Amortizare. Creditul Funciar Rural. băncile şi instituţiile de credit capitaliste au fost dizolvate şi puse în stare de lichidare. Societatea Bancară Română. publice şi private. de a asigura circulaţia monetară şi menţinerea stabilităţii monedei. în domeniul bancar. cu grave consecinţe ulterioare. Banca de Credit a Meseriaşilor. Banca Comercială Italiană şi Română. Situaţia economică grea. Apoi. Banca Urbană. Prin etatizare. în luna august 1948. BNR a avut o importanţă deosebită în activitatea economico – financiară a ţării şi a mişcării de capital dintre Banca Naţională. O dată cu naţionalizarea principalelor mijloace de producţie. sistemul bancar din România era format din Banca Naţională a României şi 232 de bănci particulare active. precum şi organizarea şi controlul creditului.

care a deţinut monopolul în domeniul depunerilor populaţiei până la sfârşitul anului 1989.La 1 septembrie 1948. toate operaţiunile bancare au fost concentrate la nivelul unei singure instituţii – Banca de Stat (fosta Bancă Naţională a României). s-a impus ca. iar Banca Naţională a României a fost reorganizată. Până la sfârşitul anului 1989. în sarcinile sale fireşti de Bancă Centrală. unor întreprinderi sau unor persoane. La 7 octombrie 1949. această instituţie a primit actuala denumire de Casa de Economii şi Consemnaţiuni (CEC). conform planului de credite. După Revoluţia din Decembrie 1989. 86 . Această metodă de distribuire planificată a banilor a permis guvernului să instituie propriul său sistem de conducere centralizată. administrarea rezervelor valutare ale ţării. atragerea disponibilităţilor de la populaţie şi din economie şi distribuirea acestora. în principal. supravegherea activităţii bancare.1948. Sistemul centralizat elimina orice formă de concurenţă între bănci. unităţi administrative. Sistemul respectiv a funcţionat până în 1967. care să satisfacă exigenţele tuturor categoriilor de operatori economici din economia de piaţă. numai în conformitate cu planul naţional unic. Astfel. asigurarea stabilităţii monetare. dar conducerea centralizată a continuat să funcţioneze în acelaşi mod. băncile specializate şi-au continuat activitatea ca bănci comerciale cu capital majoritar de stat. de exemplu. Din 15.astfel. băncile trebuiau să respecte anumite reglementări stricte. Prin reglementările Băncii Naţionale. urmărirea executării balanţei de plăţi externe. sistemul bancar românesc oferea un număr limitat de servicii şi produse bancare. Însă. Ele funcţionau ca parte pasivă a afacerilor şi erau. Aceste bănci şi-au reconsiderat activitatea şi. s-au adaptat problemelor bancare specifice economiei de piaţă.XI. cu o profitabilitate ridicată. la începutul perioadei de tranziţie. capabil să ofere o gamă largă de produse şi servicii bancare de un nivel calitativ superior. aveau voie să transfere fonduri către întreprinderi. supraveghere şi control al economiei naţionale. rolul şi funcţiile băncilor au fost strict limitate şi priveau. în perioada de tranziţie la economia de piaţă. într-un termen scurt. Având în vedere rolul şi importanţa pe care le au băncile la buna funcţionare a unităţilor economice şi a economiei în ansamblu. în principal. Tot în septembrie 1948. imediat dup 1989. când au apărut bănci noi. să se creeze un sistem modern. patrimoniul Casei Naţionale de Economii şi Cecuri Poştale şi Casei de Depuneri şi Consemnaţiuni au fost contopite. întrucât funcţionau şi acţionau numai în cadrul unor linii directoare foarte stricte. Cecuri şi Consemnaţiuni. au fost create Banca pentru Agricultură şi Industrie Alimentară şi. prin înfiinţarea Casei de Economii. Aceste schimbări au fost însoţite de un anumit grad de deschidere. rămânând cele mai reprezentative bănci comerciale româneşti. În acest contexst. care funcţiona ca centru de încasări şi control al numerarului. Banca de Credit pentru Investiţii a devenit Banca de Investiţii. Banca Română pentru Comerţ Exterior. cu următoarele funcţii: emisiunea monetară. în activitatea bancară din România s-au produs următoarele schimbări esenţiale: *Banca Naţională a României a fost reorganizată şi a intrat.

Guvern şi alte instituţii centrale de stat.R. Pentru a supraveghea integritatea şi credibilitatea profesională.A. BAIA. . rolul BNR este decisiv. iar în prezent participă majoritatea băncilor comerciale. pentru asigurarea unei circulaţii monetare stabile.B. Ionescu. În vederea organizării şi coordonării activităţii bancare. Economică. care să le asigure realizarea obiectivului propus. şi-au organizat astfel activitatea încât să poată atrage un număr cât mai mare de clienţi. În activitatea tuturor organizaţiilor bancare. 24.să îmbunătăţească şi să dezvolte standardul şi statutul profesional al tuturor celor care lucrează în sectorul bancar. În octombrie 1991 a fost creat Institutul Bancar Român (IBR).să reprezinte interesele comunităţii financiare şi bancare faţă de Banca Naţională.. acest gen de organizaţii profesionale au un rol semnificativ şi puternic. indicatorul sintetic care reflectă eficienţa economică a activităţii bancare este profitul. ci de reglementări cadru. aprobându-li-se şi noi statute de organizare şi funcţionare. Negruş (coordonatori) – „Băncile şi operaţiunile bancare”.* Pentru activităţile comerciale ale Băncii Naţionale a României. * Supravegherea activităţii bancare de către BNR (bancă a băncilor). . după cum s-a mai spus. ARB ia în considerare numai cererile de aderare ale băncilor care au desfăşurat o activitate comercială pe o perioadaă mai mare de şase luni şi au o evoluţie bună. în ceea ce priveşte aspectele profesionale. de altfel. a fost creată Banca Comercială Română S. Prin urmare. Având în vedere că în economia de piaţă. băncile. cu capital de stat. statul. * Fostele bănci specializate de stat (BRCE. 36 L. * Pentru menţinerea circulaţiei băneşti la nivel corespunzător. în perioada de tranziţie. cu servire exemplară. BNR asigură legătura dintre dimensiunile creditului şi volumul masei monetare în circulaţie. BI). au fost transformate în bănci comerciale. în 1991 s-a constituit Asociaţia Română a Băncilor (ARB). Aderarea la acest organism se face pe bază de liber consimţământ. 87 . nu a avut în vedere măsuri de comandă. Această iniţiativă a fost confirmată printr-o hotărâre de guvern şi a devenit operaţională în 1992. Relaţiile între credit şi circulaţia monetară. pg. civilizată şi operativă. decontările etc.36 Principalele obiective ale A. În ţările cu economie de piaţă dezvoltată. Ed. de orientare profesională în activităţile bancare: creditul bancar. Bucureşti. în condiţiile economiei de piaţă. primul obiectiv al băncilor este să ofere „produse şi servicii bancare de cea mai bună calitate”. guvernul le urmăresc îndeaproape (aşa cum. M. sunt: .să reprezinte sectorul bancar românesc în relaţiile internaţionale cu asociaţii profesionale similare. Aceste activităţi constituie un indicator important al unui sector bancar sănătos şi dinamic. se întâmplă în toate ţările). având drept fondatori Banca Naţională a României (BNR) şi Asociaţia Română a Băncilor (ARB). 1996.

18.02.02. 18.1999 Banca de Export Import a Romaniei EXIMBANK S.1999 Banca Romaneasca S. În această perioadă. 18.2000 VOLKSBANK ROMANIA S.A.A.1999 Emporiki Bank . 18.02.A. străin şi mixt.1999 Banca Comerciala Romana S.1999 Banca C.A. 88 .04.02.02. 18.A.02. 18.A.02.A.1999 BRD . 18.02.1999 RAIFFEISEN BANK SA 18.R. operatorior economici şi ale populaţiei.417 din Ordonanţa de Urgenţă a Guvernului nr.1999 Citibank Romania S. 2008 funcţionau următoarele instituţii de credit37: .A. 37 www.A.1999 ATE BANK ROMANIA S.A. precum şi filiale şi sucursale ale unor bănci străine. au fost înfiinţate bănci cu capital privat autohton. 17.02. Astfel. BANK S.A.bnr. 18.1999 Banca Transilvania S. 18.02.02.1999 ROMANIAN INTERNATIONAL BANK S. Firenze România S.A. 10.A.02.E.1999 Credit Europe Bank (Romania) S. 18.02. solicitate pe piaţa bancară.A.A.A.A.1999 MARFIN BANK (ROMANIA) S. 18.02.02.A.02.02. 18. 1/2007 privind Registrul Instituţiilor de Credit. 18. Membra a Grupului National Bank of Greece 18.1999 BANCA COMERCIALA INTESA SANPAOLO ROMANIA S.La crearea noului sistem bancar s-a urmărit şi se urmăreşte în continuare realizarea unui sistem bancar modern. 18.02.1999 ALPHA BANK ROMANIA S.A.C.07.02.1999 ABN AMRO Bank (Romania) S.1999 LIBRA BANK S. 18. 18. 227/2007) şi al Regulamentului Bancii Naţionale a României nr.A.Romania SA 18. cu rol de echilibrare a disponibilităţilor. existente în bănci cu împrumuturile (creditele) necesare.02.02.A.1999 MKB ROMEXTERRA Bank S.02.1999 Bancpost S.Bănci.A. la data de 1 oct.ro În temeiul art.99/2006 privind instituţiile de credit şi adecvarea capitalului (aprobată prin Legea nr. conform Registrului Instituţiilor de Credit publicat de Banca Naţională a României.A. 18. 18.A.09.02.1999 UniCredit Tiriac Bank S. 18.1999 C.Groupe Societe Generale S. 15. 18.1999 BANK LEUMI ROMANIA S.1999 Banca Comerciala CARPATICA S.1999 OTP BANK ROMANIA S.1999 PIRAEUS BANK ROMANIA S.

Băncile se ocupă de organizarea şi realizarea împrumuturilor (obiectul principal de activitate). Prin urmare. inclusiv a statului. 285 din O.2005 HVB BANCA PENTRU LOCUINŢE S. . 31. cât şi din punctul de vedere al relaţiilor în spaţiul geografic.20.09. desprindem caracterul complex al rolului pe care-l are banca în economie. 227/2007 (M. finanţează şi creditează persoanele fizice şi juridice. Banca (conform legislaţiei în vigoare38) este o “instituţie” specializată care organizează circulaţia bănească.07. .05.11.2007 BANCA MILLENNIUM S.Bănci de economisire şi creditare în domeniul locativ.2004 Raiffeisen Banca pentru Locuinţe SA 13. al României nr.1. organizează şi efectuează decontările şi plăţile în cadrul economiei naţionale şi în relaţiile cu celelalte state. 1027/2006 şi respectiv 480/2007)) 89 . 38 Art.Organizaţii cooperatiste de credit. nr. 27.A. 26.2002 Banca Centrală Cooperatistă “CREDITCOOP” 2.A. 11.2002 până la data de 25.O. gestionarea acestora. societăţi anonime sau ale statului care concentrează capitalurile disponibile din economie şi le pun la dispoziţia operatorior economici.09. o bancă se defineşte (din punct de vedre conceptual). sub formă de credite.09. De aici.2002 ProCredit Bank S. Scopul final îl constituie realizarea profitului bancar. ca o firmă care mobilizează mijloace băneşti disponibile.05. în scopul obţinerii unui profit. mobilizează resurse băneşti temporare disponibile. STRUCTURILE INSTITUŢIONALE 2.A.2.07.2.2004 PORSCHE BANK ROMANIA S.G.07.A. societăţi în nume colectiv. completată şi modificată prin Legea nr. 03. 03.2008 BCR BANCA PENTRU LOCUINŢE S.2007 a funcţionat sub denumirea CREDITCOOP Casa Centrală. Sistemica bancară Băncile reprezintă firme particulare.U.A. atât din punctul de vedere al serviciilor pe care le efectuează. 99/2006 privind instituţiile de credit şi adecvarea capitalului aprobată.

constând în atragerea resurselor băneşti de la personae fizice şi juridice pentru păstrarea şi folosirea lor. . efectuează alte operaţiuni cu titluri de valoare. pe cont propriu sau în numele clienţilor.participarea la tranzacţii externe financiare de plăţi şi de credit.achiziţionarea unor active financiare în nume propriu. economică şi financiară a diferitelor proiecte. emite şi plasează hârtii de valoare.cumpărarea şi vinderea în ţară şi străinătate de valută şi efecte de comerţ exprimate în lei şi valută. cu numerar şi cu titluri. operaţiuni cu cracter financiar. * Funcţia comercială. Acordă consultanţă şi asistenţă în probleme de gestiune financiară şi evaluare.emiterea de efecte de comerţ: bilete la ordin. . servicii de consultanţă şi de plasament pentru resursele băneşti ale clienţilor şi ale fondurilor proprii. . de angajamente şi convenţii de plăţi. turism intern şi internaţional). se defineşte prin: . .efectuarea operaţiunilor de schimb valutar şi a celor de arbitraje pe pieţele monetare internaţionale. . prestări servicii.participarea în calitate de acţionar la înfiinţarea unor firme (fie ele bancare sau nebancare) în ţară sau străinătate. . se ocupă cu vânzarea-cumpărarea de valută şi alte operaţiuni valutare.cumpărarea şi vinderea în ţară şi străinătate de metale preţioase.acordarea de credite în lei şi în valută persoanelor fizice şi juridice din ţară şi străinătate. funcţia aceasta constă şi în efectuarea de operaţiuni de depozitare şi de trezorerie pentru obiecte de valoare aflate în proprietatea persoanelor fizice şi juridice.acordă credite. se caracterizează prin: .efectuarea operaţiunilor de scontare şi rescontare a efectelor de comerţ. funcţiile unei bănci pot fi următoarele: * Funcţia de depozit care permite băncii efectuarea de operaţiuni de depozit la vedere şi la termen. 90 . cambii sau trate. * Funcţia de investiţii. . încheierea cu bănci şi instituţii financiare străine. . emite instrumente de plată. titluri de credit. cecuri în favoarea unor beneficiari din ţară şi străinătate. În consecinţă. de expertiză tehnică. face încasări şi plăţi în numerar. .efectuarea unor operaţiuni de vânzare – cumpărare şi a altor operaţiuni cu titluri emise de stat.realizarea de încasări şi plăţi (în lei şi în valută) generate de diverse activităţi (vânzarea bunurilor la intern sau la export. .prestarea unor servicii bancare. realizează selecţionarea şi susţinerea unor proiecte de investiţii. aur şi monede. efectuează decontări fără numerar între instituţii şi agenţi economici titulari de cont. De asemenea. necomercial şi alte operaţiuni legate de încasări şi plăţi între personae fizice şi juridice din ţară şi străinătate.

bonuri de tezaur. plasamente gestionate de bănci sau case de economii. cu cererile şi ofertele de capitaluri. Subiecţii.bancnote.. Deţinătorii de capacităţi de finanţare le plasează în: . plasamente lichide sau pe termen scurt. prime de asigurare). finanţări de lungă durată. Subiecţii financiari (instituţii de credit. etc. Ansamblul instrumentelor monetar – financiare într-o economie se prezintă astfel: bancnotă şi monedă divizionară. Subiecţii nonfinanciari participă la fluxuri de producţie şi intervin pe piaţa tranzacţiilor de bunuri şi servicii. asigurarea mobilizării împrumuturilor prin emisiunea de obligaţiuni. plasamente stabile. bonuri pe termen scurt. b. depozite la vedere. depozite pe termen scurt. sunt instituţii creatoare de monedă. Instrumentele monetar – financiare Fiecare dintre noi poate deţine un patrimoniu format din active: reale (imobile. înscriu în mod simultan suma avansului acordat în Activ (pentru materializarea creanţelor) şi în Pasiv în contul de depozit al beneficiarilor de credit. Instituţiile de credit bancar. le acoperă prin: împrumuturi pe lângă instituţiile de credit. Când ele acordă credit. acţiuni. mobile. intermediarii financiari. conturi bancare. Sistemul financiar are două componente: a. Actorii: subiecţii nonfinanciari şi subiecţii financiari Subiecţii nefinanciari deţin plasamente financiare sau beneficiază de fluxuri financiare. depozite la vedere. etc. Primele două constituie mijloace de plată şi următoarele două sunt mijloace de economisire. -plasamente pe termen lung (acţiuni. băncile. băncile) distribuie „finanţări” sub formă de credite.) şi financiare (bancare. garantarea emisiunii şi plasarea obligaţiunilor pe piaţa secundară. piaţa.organizarea lansării de obligaţiuni. emit acţiuni şi obligaţiuni. pe când subiecţii financiari le girează (gestionează). obligaţiuni. conservarea economiilor sub forma plasamentelor.). 91 . cu nevoi financiare. Intermedierea are două forme: cei ce solicită împrumuturi (fără angajare directă pe piaţă).

beneficiarii de monedă (astfel create) o utilizează pentru plăţi şi economisire. Într-o economie de piaţă există patru blocuri sau sisteme relaţionale: băncile. trezoreria.Alte instituţii financiare.mijloace de plată. create de bănci când acordă credite. .2. -instituţiile financiare nebancare colectează o parte din sumele economisite (finanţarea de credite). care nu au deschise conturi de depozite.2. case de economii şi depozit. piaţa financiară: Piaţa financiară Alte instituţii financiare Banca Centrală Bănci Trezoreria Instituţii de credit asimilate 2. Circuitul instituţional se descompune în: . statul. Băncile nu sunt singurele organisme creatoare de monedă. acordarea creditelor se face creditând contul de la o bancă a subiectului economic. Organizarea sistemului financiar 92 . Trezoreria poate să dispună acordarea de credite singurului său client.

societăţi financiare. nebancare.2. ca sistem financiar. Organismele de credit sunt: . -instituţii financiare specializate. Rol primordial îl au organismele de credit. care nu pot constitui depozite pe termen scurt de la populaţie.Acesta se bazează pe structura instituţională a spaţiului monetar şi financiar.băncile comerciale.case de economisire şi case locale de credit. cu o misiune cu caracter general. evidenţiind rolul fundamental al Băncii Centrale.3.băncile mutuale şi cooperatiste (limitate privind acordarea creditelor). . . Rolul şi funcţiile Băncii Centrale Sistemul bancar este reprezentat de ansamblul coerent al diferitelor categorii de instituţii financiar-bancare care funcţionează într-o ţară. răspunzând necesităţilor unei etape a dezvoltării social-economice. . Schema simplificată a relaţiilor de supraveghere şi control din cadrul sistemului financiar se prezintă în felul următor: Piaţa ipotecară Piaţa monetară Banca Centrală Comisia Bursieră Naţională Piaţa financiară Ministerul Ministerul Finanţelor Finanţelor Consiliul Organismelor De Credit Comisia Bancară Organisme de credit Asociaţii profesionale de credit 2. 93 .

printr-un proces obiectiv şi imparţil de alocare a creditului. fondată în anul 1694. Într-o economie de piaţă. . Apariţia şi dezvoltarea sitemului bancar (în secolele XIV şi XV – după cum s-a mai precizat în capitolele anterioare) au precedat apariţia băncilor centrale (în secolul XVII). 94 . fondată în 1668. Banca Naţională a României a trecut în proprietatea statului şi a făcut parte din sistemul bancar al unei economii centralizate. Băncile asigură şi facilitează efectuarea plăţilor. se constituie ca subsistem al macrosistemului economico-social.În general.cadrul instituţional. a fost Banca Angliei. banca centrală urmăreşte stabilitatea valorii interne şi externe a monedei naţionale. În evoluţia sa. urmăresc modul în care debitorii utilizează resursele împrimutate. în accepţiunea de azi. produse bancare. În activitatea de colectare a resurselor financiare. ca verigi de bază ale sistemului. 10 % din capital mai aparţinea statului român. când s-a trecut la restructurarea sistemului bancar. În vederea realizării obiectivelor finale. În îndeplinirea acestei funcţii. format din banca centrală cu rol de coordonare şi supraveghere. când doar o treime din capital aparţinea statului. Specializarea bancară reprezintă orientarea activităţii diferitelor bănci doar spre anumite servicii. Banca suedeză Riksbank. Banca Naţională a României a fost fondată în 1880. Banca Franţei a a fost fondată în 1880. Noţiune de sectorizare poate fi definită ca fiind un tip aparte de specializare ce constă în orientarea activităţii bancare spre anumite domenii de activitate economică. reorganizându-se ca bancă centrală. băncile centrale au apărut după unificarea statelor şi principatelor independente. mai târziu. În alte ţări. bănci comerciale şi alte instituţii financiare asimilate acestora. băncile. cu excepţia celui din Hong Kong. sistemul bancar îndeplineşte funcţia de atragere şi concentrare a economiilor societăţii şi de canalizare a acestora. către cele mai eficiente investiţii. deşi istoricii susţin că prima bancă centrală. în ultima parte a secolului al XIX –lea. au o bancă centrală. sistemul bancar parcurge faze de specializare şi sectorizare. este considerată prima bancă centrală. Banca Angliei a fost o bancă privată până în 1946. dreptul de monopol asupra emisiunii monetare. concomitent cu punerea la dispoziţia economiei naţionale a cantităţii optime de monedă necesară creşterii economice. Toate sistemele bancare. operaţiuni. băncile îndeplinesc rolul de intermediari între deţinătorii de capitaluri şi utilizatorii acestora. când a fost naţionalizată. sistemul bancar dintr-o ţară cuprinde: . pentru Anglia şi Ţara Galilor. În Germania şi Italia. În perioada următoare celui de-al doilea război mondial. A urmat apoi o diversificare afuncţiilor sale iar bnaca a primit. Sistemul bancar. iar în 1929. în 1844. transformând resursele pe care mediul economic i le pune la dispoziţie. format din ansamblul reglementărilor care guvernează activitatea bancară. Banca Angliei a fost creată iniţial pentru a se strânge banii necesari războiului contra Franţei. concomitent cu plasarea lor pe piaţă prin intermediul creditelor şi a altor operaţiuni pe piaţa financiară. oferă servicii de gestionare a riscului şi reprezintă principalul canal de transmisie în implementarea politicii monetare. crearea băncilor centrale a evoluat mai lent. Această situaţie a continuat să existe până la Revoluţia din decembrie 1989.cadrul juridic.

elaborarea şi aplicarea politicii monetare şi a politicii de curs de schimb. Tratatul de la Maastricht (1992) prevede un nivel ridicat de independenţă pentru băncile centrale ale statelor membre şi pentru Banca Centrală Europeană. 312/2004 privind Statutul BNR. Franţa. . au următoarele funcţii (uneori. promovarea şi monitorizarea bunei funcţionări asistemelor de plăţi pentru asigurarea stabilităţii financiare.39 în România. reglementarea şi supravegherea prudenţială instituţiilor de credit. în politica monetară promovată.) – Bundesbank avea garantată prin lege independenţa de a conduce politica monetară.) au luat măsuri. 39 Legea nr. îngeneral.Garantarea prin lege a independenţei băncii centrale are un rol determinant înn a asigura reflectarea. Această situaţie a condus la dezbateri aprinse. 95 . a condiţiilor economice dintr-o ţară şi nu a celor politice.Conform actelor normative în vigoare. * Funcţiile băncii centrale În general. ca parte a politicii economice generale a guvernului. care împreună formează Sistemul European al Băncilor Centrale.administrarea rezervelor internaţionale. Totodată. Anglia. . Argumentele celor care se opun independenţei băncii centrale au în vedere faptul că politica macroeconomică are obicetive mai largi decât menţinerea unei rate scăzute a inflaţiei. . pentru a contribui la stabilitatea monedei naţionale. Principalele atribuţii ale unei bănci centrale sunt: . .autorizarea. Gradul “adecvat” de independenţă sau autonomie decizională a băncii centrale a constituit o dispută seculară: tentative de subordonare directă faţă de autoritatea guvernului au alternat cu perioade de independenţă considerată excesivă.stabilirea regimului valutar şi supravegherea respectării acestuia.emiterea bancnotelor şi a monedelor ca mijloace legale de plată pe teritoriul ţării. că acesta este motivul pentru care Bundesbank a reuşit să realizeze o politică monetară antiinflaţionistă deosebit de eficientă. De regulă. banca centrală colaborează cu Ministerul Finanţelor pentru rezolvarea principalelor probleme ale politicii monetare şi financiare. poate duce la nivele înlate ale şomajului şi la restrângerea creşterii economice. pentru sporirea gradului de independenţă decizională pentru băncile lor centrale. se argumentează că reducerea activităţii economice pentru a realiza un nivel scăzut al inflaţiei. La nivelul Uniunii Europene. Italia (de ex. obiectivul fundamental al politicii monetare a BNR pe termen lung îl reprezintă asigurarea stabilităţii preţurilor. înainte de crearea Băncii Centrale Europene.Stabilirea şi implementarea politicii monetare şi de credit Banca centrală controlează nivelul masei monetare şi ratele dobânzii în economie. în spiritul Tratatului de la Maastricht. referitoare la independenţa băncii centrale. băncile centrale. aceste responsabilităţi sunt împărţite cu alte organisme guvernamentale) : 1. Se apreciază. Banca Centrală a Germaniei (de ex.

banca centrală este organ al statului. Banca centrală asigură tipărirea bancnotelor şi baterea monedelor şi ia măsuri pentru păstrarea în siguranţă a celor care nu sunt puse în circulaţie. desenul şi alte caracterisici tehnice ale bancnotelor şi monedelor. În numele Consiliului de Administraţie. Ea stabileşte valoarea nominală.de control al lichidităţii prin rezerve minime obligatori. Emisiunea de monedă peste necesităţile reale – supraemisiunea de monedă – poate duce la inflaţie. politica monetară a anului precedent şi orientările pentru anul viitor. moneda se emite în concordanţă cu creşterea economică. în condiţiile pe care le consideră necesare pentru a realiza obiectivele politicii monetare. când aceasta este necesară.pe piaţa monetară. pentru acordarea de credite colateralizate. punerea în circulaţie a altor tipuri de însemne monetare. BNR utilizează proceduri şi instrumente specifice pentru următoare operaţiuni: . financiare. poate fi încă un argument în favoarea asigurării independenţei băncii centrale. care cuprinde: principalele evoluţii economice. . companiilor naţionale şi altor societăţi cu capital majoritar de stat. astfel încât să se asigure necesarul de numerar. 96 . În principiu. a cernelurilor şi a bancnotelor şi monedelor retrase din circulaţie. poate efectua swap-uri valutare. Banca centrală stabileşte regimul rezervelor minime obigatorii pe care instituţiile de credit trebuie să le menţină în conturi deschise la aceasta.Emisiunea de monedă Banca centrală deţine monopolul emisiunii monetare. creanţe asupra sau titluri ale statului.de creditare a băncilor. iar membrii Consiliului de Administraţie al BNR sunt numiţi de Parlament. autorităţilor publice centrale şi locale. monetare şi valutare. dimensiunile. Banca Naţională a României este unica instituţie autorizată să emită însemne monetare. Guvernatorul BNR prezintă anual Parlamentului României raportul BNR. pentru rezervele minime obligatorii. companiilor naţionale şi altor societăţi cu capital majoritar de stat. Banca centrală poate efectua pe piaţa secundară operaţiuni reversibile. . Banca centrală poate acorda credite instituţiilor de credit eligibile. poate emite certificate de depozit şi atrage depozite de la instituţii de credit. greutatea. activităţile BNR. 2. prin emisiune suplimentar1 de monedă. garantare şi dobândă stabilite prin reglementări proprii. cumpărări/vânzări drecte sau poate lua gaj. BNR bonifică dobânzi cel puţin la nivelul ratei dobânzii medii la depunerile la vedere practicate de instituţiile de credit iar pentru neândeplinirea cerinţelor privind nivelul rezervelor minime obligatorii se calculează şi se percep dobânzi penalizatoare. BNR poate hotărâ anularea sau retragerea din circulaţie a oricăror bancnote sau monede care au fost emise şi. în condiţii de rambursare. a matriţelor. De asemenea. în strictă concordanţă cu nevoile reale ale circulaţiei băneşti. bilanţul anual şi contul de profit sau pierdere. în locul acestora. se interzice BNR creditarea pe descoperit de cont sau orice alt tip de creditare a statului. regiilor autonome. Conform legii. În cadrul politicii monetare pe care o promovează. Împiedicarea guvernelor de determina un proces inflaţionist. sub formă de bancnote şo monede. autorităţilor publice centrale şi locale. BNR elaborează programul de emisiune a bancnotelor şi monedelor. instituţiilor de credit sau altor persoane juridice. regiilor autonome.În România. precum şi pentru custodia şi distrugerea. ca mijloace legale de plată pe teritoriul României. reglementarea şi supravegherea prudenţială bancară.

BNR (conform legii) reglementează. . care constă în cumpărarea de către o bancă comercială a unei cambii de la beneficiarul ei înaintea ajungerii la scadenţă. când banca încasează de la debitor suma înscrisă pe cambie. emite reglementări generale privind instrumentele de plată.Administrarea sistemului de plăţi Bnaca centrală. mai puţin dobânda (taxa) socotită din momentul scontării până la scadenţă. care se numeşte taxă de scont. BNR elaborează reglementări privind monitorizarea şi controlul tranzacţiilor valutare pe teritoriul României şi emite autorizaţii pentru operaţiuni valutare de capital. REESCONT-ul este o operaţiune efectuată de Banca Centrală în vederea aprovizionării cu mijloace băneşti lichide a băncilor comerciale. Operaţiunea astfel efectuată echivalează cu un credit.) influenţează rata dobânzii. stabileşte şi urmăreşte aplicarea regimului valutar pe teritoriul ţării. Ea poate furniza lichidităţi instituţiilor dee credit. Întrucât cambia exprimă. o calculează la valoarea portofoliilor de cambii.C. accelerând circuitul capitalului. prin manevrarea scontului. cu ocazia scontării lor de către firme diferite şi întreprinzători. Operaţiunile băncii de emisiune (B. coordonează şi supraveghează sistemele de plaţi de interes naţional.elaboreze balanţa de plăţi şi investiţională internaţională a ţării.Elaborarea şi aplicarea politicii de curs de schimb Banca centrală elaborează şi aplică politica privind cursul de schimb. tranzacţii pe pieţele valutare şi pentru alte operaţiuni specifice. prin acordarea de facilităţi şi prin cumpărarea de titluri eligibile. 384/2004 privind denominarea monedei naţionale. în conformitate cu reglementările proprii. pe care băncile comerciale. Pe baza vânzării la Banca Centrală a unui portofoliu de cambii scontate de ele. 40 Legea nr.41 3. Creditele de reescont sunt considerate drept regulator al circulaţiei băneşti. ea este abilitată să: .păstreze şi să administreze rezervele internaţionale ale statului. autorizează şi supraveghează administratorii sistemelor de plăţi şi poate emite reglementări privind instrumentele de plată utilizate în cadrul acestor sisteme. o tranzacţie comercială – livrarea pe credit a unei mărfi de către producător sau comerciant – scontul transformă creanţa în capital bănesc înainte de scadenţă.O decizie a BNR în acest sens a constituit-o denominarea monedei naţionale în 2005. 4. 42 Regulamentul valutar nr. 4/2005 al BNR 97 . contribuind la orientarea politicii de credit în conformitate cu obiectivele strategiei economice. în general. băncile comerciale obţin în schimb mijloace băneşti înainte de scadenţele cambiilor respective.stabilească cursurile de schimb pentru operaţiunile proiprii pe piaţa valutară. TAXA SCONTULUI reprezintă rata dobânzii. Potrivit Regulamentului valutar42. În acest context. Operaţiunea se lichidează la scadenţa cambiei. să calculeze şi să publice cursurile medii pentru evidenţa statistică. alte documente privind poziţia . aceasta din urmă calculează o altă rată a dobânzii. conform legii40. problemă abordată mai pe larg într-unul din capitolele anterioare. în general. În momentul reescontării portofoliilor de cambii de către băncile comerciale la Banca Centrală (de emisiune). 41 SCONTUL-ul este o operaţiune bancară legată de circulaţia cambiilor. Banca plăteşte vânzătorului suma înscrisă pe cambie.

aur deţinut în tezaur în ţară sau depozitat în străinătate. exprimate în acele monede şi deţinute în acele ţări pe care le stabileşte banca centrală. .licenţa pentru funcţionarea propriu-zisă.bonuri de tezaur.G. . 1027/2006 şi respectiv 480/2007). precum şi obligaţiuni şi alte valori mobiliare. bilete la ordin. rezerve care pot fi formate din: . exprimate şi plătibile în valută în locuri acceptabile pentru banca centrală. precum şi deţinerile de DTS. autorizarea implică două etape: . clasificate în primele categorii de către agenţiile de apreciere a riscurilor. 98 .Stabilirea şi administrarea rezervelor valutare Banca centrală stabileşte şi menţine rezerve valutare internaţionale la un anumit nivel pe care îl apreciază ca fiind adecvat tranzacţiilor externe ale statului. la momentul constituirii. . în general.U.nivelul minim al capitalului social subscris. recunoscute pe plan internaţional. inclusiv dreptul de a efectua cumpărături de la FMI în cadrul tranşei de rezervă. atunci când se intervine pe pieţele valutare pentru a controla evoluţia cursului de schimb al monedei naţionale. 227/2007 (M. emise sau garantate de persoane juridice nerezidente. exprimate şi plătibile în valută în locuri acceptabile pentru banca centrală .autorizarea de principiu necesară constituirii băncii.acţionarii semnificativi şi fondatorii băncii. . în formă bănească. . completată şi modificată prin Legea nr. sub formă de bancnote şi monede metalice sau disponibil în conturi la bănci sau la alte instituţii financiare în străinătate. 43 O. obligaţiuni şi alte titluri de stat. .5.tipurile de activităţi pe care le va efectua instituţia de credit.structura acţionariatului. . .studiul de fezabilitate al băncii.cambii.alte active de rezervă recunoscute pe plan internaţional.O. . negociabile sau nu. în totalitate. Rezervele de valută sunt folosite. emise sau garantate de guverne străine sau de instituţii financiare interguvernamentale. În România.Autorizarea.sediul băncii.active externe. supravegherea şi reglementarea instituţiilor de credit Banca centrală decide care entităţi pot opera ca bănci şi stabileşte regulile de emitere a autorizaţiilor de funcţionare a instituţiilor de credit. în anumite condiţii care se referă la: . care trebuie vărsat. Condiţiile de autorizare de către BNR a instituţiilor de credit sunt prevăzute de legislaţia în vigoare43.al României nr. 6.pregătirea profesională şi profilul conducătorilor băncii. 99/2006 privind instituţiile de credit şi adecvarea capitalului aprobată. Ea are competenţa excusivă de autorizare a instituţiilor de credit. negociabile sau nu. nr. cecuri. . .

pe pieţele financiare. În cadrul Uniunii Europene. În loc să retragă autorizaţia de funcţionare.E. astfel. că banca respectivă este condusă corect.a avut loc o fuziune sau o divizare a băncii. Falimentul unei bănci ar cauza pierderi depunătorilor şi ar face ca publicul să-şi piardă încrederea în sistemul bancar în general44.0 %. banca centrală poate acţiona pentru ca banca aflată în dificultate să fie salvată. care au totalizat 3. .” A se vedea în acest sens ajutorul acordat de Guvernul SUA celei mai puternice bănci pentru evitarea declinului financiar. în ţările lor de origine şi nu în cele care operau. Retrăgând autorizaţia acordată. În plus. O astfel de panică în sistemul bancar are consecinţe economice grave. Comitetul Federal pentru operaţiuni de piaţă al SUA a decis în şedinţele din 25 iunie şi 5 august 2008. ea poate iniţia un aranjament financiar pentru a consolida capitalul băncii.C. . . Dacă depunătorii din alte bănci ar dori să-şi retragă banii în acelaşi timp. Autorizaţiile de funcţionare pot fi retrase.autoritatea competentă din ţara în care are sediul banca străină ce a înfiinţat o sucursală în România i-a retras acesteia autorizaţia de a desfăşura activităţi bancare. Desigur. Băncile pot da faliment dacă înregistrează pierderi mari prin acordarea unor credite neperformante de valori foarte mari sau dacă efectuează operaţiuni în pierdere. încalcă condiţiile stipulate în autorizaţia de funcţionare sau este în pericol de a nu-şi putea plăti depunătorii. tranzacţiile băncilor străine aflate pe teritoriul unei ţări au creat probleme specifice. ea apreciază în principiu. urmată de colapsul sistemului bancar.25 puncet procentuale între luna septembrie 2007 şi luna aprilie 2008.Atunci când o bancă centrală emite o autorizaţie de funcţionare unei bănci. Rezervele Federale a anunţat recent noi măsuri pentru eficientizarea operaţiunilor de furnizare de lichiditate pe piaţă. în timp. putând fi. Acest lucru înseamnă că afacerile băncii vor fi conduse prudent. astfel. nici o bancă nu ar putea să plătească toate sumele cerute şi. restrângând masa monetară şi creditele. acest lucru poate fi infirmat. aducând ca argument în favoarea acestora persistenţa instabilităţii pe pieţele financiare. de obicei.banca nu a început operaţiunile pentru care a fost autorizată în termen de un an de la primirea autorizaţiei sau nu şi-a exercitat. A Doua 44 Buletin lunar al B. Aceste bănci primeau autorizaţii de funcţionare. iar depunătorii vor avea încredere că banca le va putea înapoia banii oricând. dacă banca centrală decide că o bancă nu acţionează prudent. banca centrală încearcă să oprească activitatea băncii înainte ca pierderile acesteia să ajungă la nivelul la care banca nu-şi mai poate plăti deponenţii. BNR poate retrage autorizaţia de funcţionare unei bănci la cererea băncii sau în una din următoarele situaţii: . ar rezulta o criză financiară generală.acţionarii au decis să dizolve şi să lichideze banca. ca ţinta să rămână nemodificată la nivelul de 2. în afara sferei de influenţă a băncii centrale a ţării în care îşi desfăşoară activitatea. activitatea de acceptare de depozite. poate insista să fie schimbată conducerea băncii sau poate sprijini fuziunea cu o altă bancă (sau preluarea de către o altă bsancă). de mai mult de 6 luni.autorizaţia a fost obţinută pe baza unor declaraţii false sau prin orice alt mijloc ilegal . 99 . “După reducerile cumulate ale ţintei privind rata dobânzii reprezentative a Rezervelor Federale. . – septembrie 2008. Astfel.

nu poate depăşi 300% faţă de fondurile proprii. autorizate să funcţioneze pe teritoriul României şi reglementează condiţiile minime de acordare. determinate pentru luna anterioară celei pentru care se face raportarea. 47 Legi şi regulamente care asigură adoptarea în România a prevederilor Basel II cuprinse în directivele 2006/48/EC şi 2006/49/EC. 46 Regulamentul BNR nr. ordine.Directivă de Coordonare Bancară a Uniunii Europene a creat Licenţa unică bancară. Astfel. de exemplu pentru a controla nivelul şi structura creditelor acordate de acestea. sau faţă de capitalul iniţial. într-o ţară cu o balanţă de plăţi deficitară. în cazul sucursalelor instituţiilor de credit străine. regulile au fost modificate. înainte de deducerea provizioanelor specifice de riesc de credit. garantare şi derulare a creditelor. care permite unei bănci care a primit autorizaţia de funcţionare într-o ţară 1 poată opera oriunde în cadrul UE. 3/2007 privind limitarea riscului de credit la creditele destinate persoanelor fizice. expunerea unei instituţii de credit din credite în valută acordate persoanelor fizice şi juridice altele decât instituţiile de credit. în România. limitează nivelul creditelor pe care băncile comerciale le pot acorda. 11/2008. Băncile centrale reglementează activitatea instituţiilor de credit. persoane juridice române. 100 . Reglementările calitative încurajază creditarea pentru anumite scopuri. având caracter obligatoriu. De xemplu. prin norme BNR45 se limitează gradul de concentrare a expunerilor din credite în valută ce se aplică instituţiilor de credit. băncilor li se poate cere să-şi restrângă nivelul creditelor acordate. acestea trebuind să se conformeze şi altor cerinţe legate de: 45 Normele BNR nr. norme şi circulare. pentru o anumită perioadă de timp. Prin urmare. modificat şi completat cu Regulamentul nr. 11/2005 privind limitarea gradului de concentrare a expunerilor de credite în valută. persoane juridice române şi sucursalelor instituţiilor de credit străine. banca centrală emite o serie de reglementări şi monitorizează activitatea instituţiilor de credit. reglementările emise de BNR. regulamentele BNR46 limitează riscul de credit la creditele destinate persoanelor fizice. în cazul instituţiilor de credit. până la un anume procent din totalul disponibilului de creditare. Reglementările cantitative. În acest context. în România. se aplică instituţiilor de credit persoane juridice române şi sucursalelor instituţiilor de credit străine. autorizate să funcţioneze pe teritoriul României şi reglementează gradul de concentrare a expunerilor de credite în valută. descurajând alte tipuri de credite. pot fi sub formă de regulamente. De exemplu. în funcţie de importanţa şi sfera de cuprindere. credite pentru exporturi.După falimentul răsunător al băncii BCCI din Luxemburg. Această măsură a creat anumite probleme privind supravegherea sucursalelor băncilor străine. banca centrală poate cere băncilor să acorde prioritar. Pentru asigurarea funcţionării şi viabilităţii sistemului bancar. pentru a permite şi băncii centrale din ţara gazdă să intervină atunci când supraveghera băncii în ţara de origine se dovedeşte a fi insuficientă sau defectuoasă. În acest sens. Banca centrală răspunde de supravegherea prudenţială47 a instituţiilor de credit pe care le-a autorizat să opereze. Aceste documente prezintă cadrul legislativ şi de reglementare în domeniul prudenţial aferent instituţiilor supuse supravegherii prudenţiale în România.

el trebuie corectat.. totuşi. * expunerea maximă faţă de un singur debitor şi supravegherea împrumuturilor acordate persoanelor aflate în relaţii speciale cu instituţia de credit. în permanenţă. 6/2002 privind regimul rezervelor minime obligatorii. Norma Cooke elaborată de Comitetul de la Basel48 a avut scopul de a crea un climat concurenţial echitabil între băncile aparţinând ţărilor cu practici legislative diferite.* nivel minim de solvabilitate (indicatorul de adecvare a capitalului). * indicatorul de lichiditate 49. în numerar. În acest mod. fie crecând capitalul băncii (prin emisiune de acţiuni). un nivel de solvabilitate de minim 8 %. 49 Norma BNR nr. 1/2001 privind lichiditatea băncilor. ponderate în funcţie de gradul de risc de credit. astfel. fenomen care apare atunci când banca nu poate oferi fondurile solicitate. din care fac parte guvernatorii băncilor centrale aparţinând “Grupului celor 10” şi Luxemburgul. banca să fie totuşi capabilă să-şi plătească deponenţii. Riscul de credit al unei bănci se poate reduce prin vânzarea creditelor sale unei alte bănci sau prin conversia împrumutului în titluri de valoare. banca centrală se asigură că băncile vor putea satisface cerinţele clienţilor atunci când aceştia doresc să-şi retragă fondurile şi. respectiv procentul depozitelor bancare şi a altor pasive ce trebuie să fie păstrate în numerar sau în alte active care se pot transforma. Banca centrală poate stabili nivelul minim de lichiditate (indicatorul de lichiditate). 48 Comitetul de control bancar internaţional constituit în cadrul B. devenind operativă din anul 1994. cu sopul de a limita expunerea totală de credit a unei bănci. în calitatea sa de împrumutător de ultimă instanţă. Autorităţile de supraveghere din foarte multe ţări au preluat prevederile acestei convenţii în legislaţia naţională. modificat prin Circulara nr. scade sub nivelul cerut. Această marjă este capitalul băncii. 24/2005. determinat ca raport între fondurile proprii şi totalitatea activelor şi elementelor din afara bilanţului. Băncile au nevoie de o marjă de siguranţă pentru ca. pentru o bancă. pentru stabilirea capitalului adecvat. Dacă indicatorul de adecvare a capitalului. 50 Regulamentul BNR nr. a publicat la 10 iulie 1988 raportul intitulat “Convergenţa internaţională a normelor de dimensionare a fondurilor proprii”. care nu sunt considerate ca active în bilanţ şi nu sunt luate în calcul în cazul în indicatorului de adecvare a capitalului. 6/2005 şi Circulara nr. În anumite condiţii. fie apelând la banca centrală. ca autoritate de supraveghere. 101 . repede şi uşor.R. Acordul de la Basel se aplică băncilor cu activitate internaţională şi prevede un indicator de adecvare a capitalului de minim 8 %. impune un indicator financiar de adecvare a capitalului. nu se va pierde încrederea publicului. Băncile care nu au suficiente active lichide trebuie să asigure indicatorul de lichiditate. Astfel. în cazul în care câţiva clienţi nu-şi pot rambursa creditele. unele active convertite în hârtii de valoare trebuie să fie evidenţiate în bilanţ. Această situaţie apare atunci când creditele (care fac parte din activele băncii) sunt convertite în alte instrumente financiare. Banca centrală. fie reducându-i activele cu grad mare de rsc. fie împrumutând de la alte bănci. * rata rezervelor minime obligatorii 50.I. prin substituire cu active cu grad de risc redus. BNR a stabilit că instituţiile de credit sunt obligate să asigure.

de exemplu. precum şi constituirea. astfel. contul de profit sau pierdere. iar suma totală a expunerilor mari nu poate depăşi de 8 ori nivelul fondurilor proprii ale băncii. regularizarea şi utilizarea provizioanelor specifice de risc de credit. ea va 51 Norma BNR nr. pe baza raportărilor de prudenţă bancară. precum şi familiilor acestuia. precum şi constituirea. 53 Regulamentul valutar al BNR nr. dacă acordă. 8/1999 privind limitarea riscului de credit al băncilor. 52 Regulamentul BNR nr. creditele de valori mari. 13/2006 şi regulamentul BNR şi al CNVM nr. * raportarea datelor cerute pentru supraveghere şi control54. 6/2005). 5/2002 privind clasificarea creditelor şi plasamentelor. precum şi prin inspecţii la sediul băncilor. Suma totală a împrumuturilor nete acordate de bancă personalului propriu. al expunerilor mari şi al împrumuturilor nete acordate persoanelor cu care se află în relaţii speciale sau personalului propriu. inclusiv familiilor acestuia. Reglementare şi Supraveghere prudenţială – nivelul indicatorului de solvabilitate. nu poate depăşi 6. regularizarea şi utilizarea provizioanelor specifice de risc de credit. 5/2002 privind clasificarea creditelor şi plasamentelor. Ordinul comun nr. Analizând aceste rapoarte. 54 Idem 43. motiv pentru care cer garantarea creditelor în condiţiile stabilite prin normele de creditare ale fiecărei bănci. modificată prin Circulara nr. conform normelor în vigoare51 nivelul unei expuneri mari (expunere netă faţă de un singur debitor) nu poate depăşi 20 % din fondurile proprii ale băncii. Instituţiile de credit din România au obligaţia să raporteze lunar Băncii Naţionale a României – Direcţia Generală de Autorizare.Necesitatea raportării creditelor de valori mari. * clasificarea creditelor acordate şi a dobânzilor neîncasate aferente acestora şi constituirea provozioanelor specifice de risc de credit52. Dacă împrejurările o cer. Banca centrală supraveghează activitatea instituţiilor de credit autorizate să funcţioneze. care privesc: principalii indicatori financiari. 17/2006 privind supravegherea pe bază consolidată ale instituţiilor de credit şi ale firmelor de investiţii. Banca Angliei va trebui să acorde un aviz special. 5/2001 şi completată prin Normele nr. * controlul schimburilor valutare53. un credit care depăşeşte 10 % din capitalul băncii. are ca scop evitarea situaţiei în care incapacitatea clientului de a-şi rambursa împrumuturile poate să ducă la falimentul băncii care. La acordarea creditelor. Băncile care au probleme financiare intră în supravegherea şi apoi în administrarea specială a băncii centrale. * administrarea resurselor şi plasamentelor băncii. băcile urmăresc ca solicitanţii să prezinte credibilitate pentru rambursarea acestora la scadenţă. Suma totală a împrumuturilor nete acordate persoanelor aflate în relaţii speciale cu banca nu poate depăşi 20 % din fondurile proprii ale băncii. autorităţile de supraveghere pot determina dacă o bancă acţionează cu prudenţă şi operează de aşa manieră încât să-şi poată plăti depunătorii oricând. dacă linia de credit acordată unui client depăşeşte 25 % din capitalul băncii respective. unui singur client. cu modificările şi completările aduse prin reglementările ulterioare (Regulamentul nr. băncile trebuie să prezinte un raport special Băncii Angliei. 102 . 4/2005 privind regimul valutar (republicat) şi normele aferente. anumite rapoarte. 11/2002 şi 8/2003. în mod regulat.5 % din fondurile proprii ale băncii. Ea solicită instituţiilor de credit. acordate unui singur client. bilanţul contabil. Normele metodologice nr. 12/2002 pentru aplicarea Regulamentului BNR nr. sucursalelor şi a altor sedii din ţară şi străinătate. Se mai pot impune şi alte reglementări referitoare la creditele meri: în Anglia. În România. nu va mai fi capabilă săşi plătească deponenţii.

pentru ca publicul aă nu-şi piardă încrederea în sistemul bancar. fiecare instituţie de credit este obligată. în termen de 30 de zile de la data obţinerii autorizaţiei de funcţionare. Un al doilea aspect îl constituie faptul că banca centrală deschide şi operează conturi curente pentru fiecare instituţie de credit autorizată să funcţioneze. Pentru toate operaţiunle efectuate în conturile deschise în evidenţele sale. tocmai pentru a determina băncile cu probleme să apeleze mai întâi la alte surse de împrumut.asigura un “portofoliu de salvare”. banca centrală poate micşora sau mări capacitatea băncilor de a acorda credite. nu au suficiente fonduri lichide pentru a plăti sumele cerute de deponenţi. ca depozite nepurtătoare de dobândă sau cu o dobândă mică. 55 56 Idem 43 Regulamenul BNR nr. Prin urmare. 7. conform legislaţiei în vigoare55 privind activitatea bancară. BNR deschide şi operează conturi ale instituţiilor de credit. 5/2005 103 . banca centrală stabileşte şi încasează comisioane. ridicând sau coborând nivelul cerut al rezervelor.Funcţia de bancă a băncilor Un prim aspect legat de această funcţie este faptul că banca centrală este cea care autorizează funcţionarea instituţiilor de credit în cadrul sistemului bancar şi apoi supraveghează activitatea acestora. înainte de a apela la această soluţie. Un al treilea aspect este legat de faptul că bnaca centrală solicită tuturor instituţiilor de credit să-şi păstreze la banca centrală o parte a depozitelor. banca centrală acordă împrumuturi băncilor comerciale. sub formă de rezerve minime obligatorii. trebuie să fi încercat să obţină credit pe toate căile prevăzute de lege iar acţiunea împrumutătorului de ultimă instanţă trebuie să prevină.Funcţia de împrumutător de ultimă instanţă Acţionând în calitate de împrumutător de ultimă instanţă. În România. Astfel. temporar. a transferurilor de fonduri în conturile titularilor. ale Trezoreriei stattului. cu modificările şi completările ulterioare. să-şi deschidă cont curent la BNR. Banca în dificultate. cu excepţia conturilor având ca titulari Comisia Europeană şi organismele financiare internaţionale. Un al patrulea aspect şi ultimul este reprezentat de faptul că banca centrală acţionează ca un bancher al instituţiilor de credit naţionale. irevocabilă şi necondiţionată. stabilite prin reglementări proprii. pe lângă apariţia riscului de sistem şi pierderea încrederii publice însistemul bancar. 8. Acesta este un aspect al procesului general de control monetar. pentru a sprijini acele bănci care. efectuând decontarea finală. rezidente şi nerezidente. Rata dobânzii la care banca centrală acordă acste împrumuturi de ultimă instanţă are un nivel ridicat. ale caselor de compensare şi ale altor entităţi. Băncile cu probleme de lichiditate temporară pot apela la împrumuturi de la banca centrală numai după ce au epuizat posibilităţile de a împrumuta fonduri de la alte bănci sau instituţii financiare sau de pe pieţele financiare. BNR prin reglementări proprii56 stabileşte comisioane pentru efectuarea operaţiunilor de depunere şi retragere de numerar ale instituţiilor de credit şi ale Trezoreriei statului.

bonuri de tezaur). prin cumpărarea de titluri de stat de la deţinătorii acestora (dar din sumele puse la dispoziţie de guvern). banca centrală participă. Pe de altă parte. BNR poate acorda băncilor credite pe termene ce nu pot depăşi 90 de zile. În baza convenţiilor încheiate în prealabil cu Ministerul Finanţelor şi în conformitate cu reglementărie proprii. de credit şi de plăţi. nivelul dobânzii. BNR ţine în evidenţele sale contul curen general al Trezoreriei statului. în condiţii stabilite împreună cu Ministerul Finanţelor. această funcţie decurge din natura formei de proprietate a capitalului. Potrivit legii58. ca agent pe contul statului. ca agent al statului. Reducerea generală a nivelului datoriei publice se realizează. BNR stabileşte şi încasează dobânzi. deschis pe numele Ministerului Finanţelor. credite care sunt garantate cu – dar fără a se limita la – titluri de stat provenite din emisiuni publice. BNR nu poate achiziţiona titluri de stat de pe piaţa primară. Guvernul împrumută de pe piaţa naţională. în majoritatea cazurilor fiind vorba despre proprietatea statului. la tratative şi negocieri externe pe probleme financiare. de către banca centrală. 9. prin remiterea lor în portofoliul BNR. comisioane şi alte forme de acoperire a riscurilor şi costurilor de funcţionare. în vânzarea şi răscumpărarea lor şi plata dobânzilor şi comisioanelor aferente. comisioanelor şi a spezelor. dobânzilor.Conform legislaţiei57. în multe ţări. În al treilea rând. Pentru toate operaţiunile efectuate. în numele statului. depozite constituite la BNR sau la alte persoane juridice agreate de BNR. ea acordă consultanţă privind cel mai potrivit titlu de valoare care să fie oferit spre vânzare. stabilind nivelul minim al ratei dobânzii şi criteriile ce trebuie îndeplinite de bănci. banca centrală gestionează contul Trezoreriei statului. BNR percepe comisioane la decontarea operaţiunilor prin contul curent al Trezoreriei deschis în evidenţele sale şi plăteşte dobânzi la disponibilităţile din acest cont. ea gestionând şi ţinând evidenţa operaţiunilor financiare ale ţării cu organismele internaţionale. De asemenea. depozitare şi transfer al titlurilor de stat. poate acţiona direct sau prin intermediul altor bănci. în ceea ce priveşte: plasarea către terţi a emisiunilor de titluri de stat şi alte instrumente negociabile de îndatorare ale statului român. BNR poate acţiona. rambursând valoarea titlurilor ajunse la scadenţă şi înlocuindu-le cu noi emisiuni (dacă este cazul). Banca centrală gestionează datoria publică. înprocesul de emisiune a acestor înscrisuri. condiţiile creditului şi momentul când trebuie făcută oferta de vânzare pe piaţă. În al doilea rând. executarea decontărilor în contul curent general al Trezoreriei statului. Banca centrală poate acţiona ca agent al statului în stabilirea instituţiilor de credit eligibile pentru a primi depozite ale Trezoreriei statului. exercitarea funcţiilor de agent de înregistrare. banca centrală acţionează ca agent şi consultant al acestuia. atunci când guvernul împrumută bani din economie. În general. valutare. Acest cont reflectă încasările şi plăţile efectuate în numele Trezoreriei statului. Banca centrală. în anumite condiţii de creditare. oferind spre vânzare titluri de valoare (obligaţiuni. 57 58 Idem 40 Idem 40 104 .Funcţia de bancă a statului În primul rând. cu perceperea unui comosion. În ultimul rând. monetare. plata capitalului. trebuie spus că banca centrală joacă un rol important în cooperarea economică şi financiară internaţională.

Organizarea şi funcţionarea unei bănci Băncile îşi desfăşoară activitatea. se realizată la cererea băncilor comerciale. iar sub aspect funcţional sunt necesare reţinerea câtorva particularităţi. Resursele se formează din: capitalul propriu. de structuri care îi asigură gestiunea curentă (preşedinte. băncilor comerciale şi nu numai. depunerile de băncile comerciale (conturi curente). prin conturile de corespondent. pentru efectuarea operaţiunilor (decontărilor) internaţionale (depuneri în valute). Decontarea operaţiunilor prin B.4. Organizatoric. consiliu de administraţie. împrumuturilor pe gaj de efecte comerciale.2. De asemenea cumpărarea de aur şi devize.2. comitet de direcţie). de către stat. În România. conducerea. Operaţiuni active: Principala operaţiune activă o constituie acordarea de credite: statului. Astfel.Concluzia care se desprinde din analiza acestor elemente este aceea că băncile centrale nu exercită funcţiile unei bănci comerciale şi deci nu concurează celelalte instituţii de credit ale sistemului. lambordarea (ipotecarea. structura organizatorică. conducerea şi administrarea societăţilor bancare se stabilesc prin statute proprii conform legislaţiei în vigoare (privind 105 . contribuie la realizarea politicii valutare a statului. Statului i se acordă credite în perioadele de criză. din punct de vedere organizatoric. Între capitalurile proprii amintim: subscrierile făcute de stat ori particulari. garantarea) hârtiilor de valoare. utilizându-se viramentul (plăţi fără numerar). ele dispun de un for suprem de conducere (adunarea generală). de recesiune sau de confruntări sociale.1. Tot o operaţiune activă a B. 2. prin Trezorerie. Creditele sunt acordate sub forma reescontului de cambii. în condiţii asemănătoare cu cele ale unei societăţi comerciale pe acţiuni.C. Băncile şi Instituţiile de credit asimilate 2. poate fi şi lichidarea obligaţiilor financiare dintre ţări pe calea compensaţiilor. sau de băncile altor state. de organe proprii de control (comisie de cenzori şi controlul intern al băncii). * Operaţiunile Băncii Centrale Operaţiuni pasive: Acestea reprezintă constituirea de resurse necesare realizării funcţiilor sale. administrarea şi controlul băncii sunt la fel ca la societăţile pe acţiuni.C.4. depuneri ale terţilor şi emisiunile de bancnote.

bănci cooperatiste.acordarea de credite pentru orice termen. băncile se clasifică după criteriile: . bănci mixte. asigurând reglarea şi transferul fondurilor. depozite la alte bănci). 1 an) ACTIV 1. a comitetului de administrare a activelor şi pasivelor. băncile sunt organisme care gestionează în pasivul lor conturile clienţilor. când acordă credite. bănci de afaceri. Pierdere din operaţiuni bancare. impun anumite limite privind universalitatea beneficiarilor creditelor acordate. a comitetului de credite sunt obligatorii. 106 .gestiunea mijloacelor de plată. bănci generale. Prin modul de creare a monedei. 10. conturi corespondente. 2. Astfel. . Credite acordate. Alte active.prin natura activităţii: bănci de depozit. Avem două aspecte ale băncilor: au legături directe cu clienţii lor. Dobânzi în litigiu (îndoielnice).prin apartenenţă: bănci de stat. în litigiu (îndoielnice).activitatea bancară). 3. plasând credite şi creând monedă. se implică în economie. prestându-le servicii. 4. . Disponibilităţi (casa. Credite acordate. Credite acordate. sunt angrenate în crearea simultană a resurselor necesare finanţării operaţiunilor de creditare. bănci de credit pe termen scurt şi lung. Provizioane pentru riscul de credit şi dobândă. Băncile. Prin urmare. Băncile sunt instituţii de credit. . . 8. 6.prin sfera activităţii: bănci comerciale (propriu-zise) care efectuează orice operaţiune bancară. având misiunea organizatorică de a efectua toate operaţiunile bancare. 7. 5. restante.primirea de depozite de la subiecţii economici şi publici. iar înfiinţarea comitetului de risc. băncile mutuale şi cooperatiste. Pierdere din operaţiuni interbancare. Situaţia sintetică a patrimoniului unei bănci comerciale la sfârşitul unei perioade (ex.instituţional: bănci statutare şi bănci cu statut special. curente. . Dobânzi restante. conturi care pot fi utilizate pentru diverse plăţi prin cecuri sau virament în limitele resurselor disponibile. operaţiunile unei băncii sunt: . 9.

.) sunt considerate personae juridice şi pot desfăşura activităţi în mod direct. conform legislaţiei amintite mai sus. cât şi a sucursalelor şi reprezentanţelor în România ale băncilor din străinătate. Cererea de autorizare se înaintează B.N. include şi transformarea şi lichidarea societăţilor bancare româneşti. 99/2006. 4. Alte pasive. de constituire şi funcţionare. . 7. 5. Profit din operaţiuni bancare. de plăţi. de asigurare a prudenţei bancare şi de supraveghere a societăţilor bancare. la momentul constituirii. în desfăşurarea activităţii îşi pot deschide sucursale şi agenţii cu respectarea procedurilor corespunzătoare.auditorul independent. Băncile (societăţi comerciale). şi trebuie să fie însoţită de o documentaţie care să cuprindă referiri cu privire la: . . 2. . Acţiunile emise de aceste societăţi nu pot fi decât nominative conform normelor legale.U. .G. B.R. în totalitate. Împrumuturi primite.E. 107 . 10 din O. trebuie să se supună în activitatea lor reglementărilor emise de Banca Naţională a României în vederea aplicării politicii monetare.sediul băncii. De asemenea. 99/2006 şi standardelor internaţionale.11. 59 Art.calificarea şi experienţa profesională a conducătorilor băncii. PASIV 1. TOTAL PASIV: Funcţional însă.studiul de fezabilitate al băncii. 3.U. care trebuie vărsat. băncile.structura acţionariatului. Conform art. Ca personae juridice române. 45 din O. .nivelul minim al capitalului social subscris (stabilit prin hotărâre de guvern). Profit din operaţiuni interbancare. prin funcţiile de îndrumare şi control. este obligatorie înregistrarea băncii ca societate bancară în Registrul societăţilor bancare care este ţinut la sediul BNR.. de credit. băncile pot funcţiona numai pe baza autorizaţiei emisă de B. nr.N. sucursalele din România ale unei societăţi bancare străine (state membre ale U.N. Depozite la termen.R59.G. TOTAL ACTIV: Disponibilităţi şi depozite ale băncilor. valutare. Totodată. nr. 6. în formă bănească.acţionarii semnificativi şi acţionarii băncii. cu toate că ele au independenţă totală în elaborarea propriului management. dacă activităţile se regăsesc în autorizaţia acordată de autoritatea competentă din statul membru de origine şi se asigură respectarea legislaţei româneşti. 8.R. Disponibilităţi şi depozite ale clienţilor.

Venituri din dobânzi. dar ea nu are personalitate juridică de sine stătătoare. a titlurilor emise. Banca poate să funcţioneze fără să posede un leu în depozit. este dat de diferenţa dintre: dobânzile percepute la împrumuturile acordate (la clientelă şi alte bănci) şi dobânzile vărsate (pentru depozitele clienţilor şi pentru împrumuturile de la alte bănci). de amortisment. Schematic. bilanţul unei bănci se prezintă astfel: Activ Casa Depozit la Banca Centrală Pasiv Împrumuturi pe lângă B. 1 an): Venituri 1. are personalitate juridică proprie. Caracteristica principală în funcţionarea unei bănci o constituie desfăşurarea şi dezvoltarea activelor lor şi totodată posibilitatea dezvoltării simultane a pasivelor. agenţiile au o dublă subordonare faţă de bancă: dependentă din punct de vedere economic pe de o parte şi dependentă din punct de vedere juridic pe de altă parte. unde se mai adaugă alte venituri. în calitate de comisionar.Deci. Spre deosebire de sucursală (în cazul societăţilor bancare străine în România). cheltuielilor şi profitului la sfârşitul unei perioade (ex. Conturi corespondente altor bănci) (ale Conturi corespondente (la alte Împrumuturi de la alte bănci bănci) Credite acordate altor bănci Credite acordate Trezoreriei Credite acordate clienţilor Valori mobiliare Imobilizări Depozite la vedere Depozite la termen Valori mobiliare Resurse pe termen lung Fonduri proprii Soldul pozitiv al contului de exploatare „Profit sau pierdere” cont de rezultate. în calitate de mandatar. afectate de remunerarea acţiunilor. etc. 2. 108 . sau în nume propriu. iar pe de altă parte. Clientul care deschide cont la bancă începe operaţiunile de plăţi şi încasări prin contul curent. 3. Vă redăm mai jos : SITUAŢIA realizării veniturilor. crescându-i activele prin plasarea (distribuirea) unui credit.C. Agenţiile. se înfiinţează şi organizează la iniţiativa băncii din fondurile proprii care-i afectează capitalul necesar. Venituri asimilate dobânzilor. de cheltuielile generale. Comisioane. sucursala posedă pe de o parte. Sucursala poate încheia contracte cu terţe personae în numele băncii. un patrimoniu propriu delimitat în ansamblul patrimoniului societăţii bancare.

8. în condiţiile unei rate a dobânzii variabile la împrumutul efectuat.2. Cheltuieli a. Total cheltuieli. Lichiditatea depinde de: capacitatea de a colecta suficiente depozite.C. 11. Alte venituri. la activ şi respectiv pasiv. Există două principii de bază care ghidează funcţionarea normală a unei bănci: lichiditatea. a. 9. 5. Profitabilitatea este legată permanent de problema lichidităţii: creanţele sunt de proastă calitate. banca se poate confrunta cu un cont de exploatare deficitar. 2. Principalele operaţiuni ale unei bănci Bilanţul. sau are termene lungi. b. trebuie să se recurgă la depozite masive. Apelând la împrumuturi de la alte bănci şi acordând credite cu o rată fixă a dobânzii.operaţiuni vizând lichiditatea bancară. 7. Lichiditatea reprezintă funcţia primordială. Profit sau Pierdere din operaţiuni bancare. Cheltuieli cu provizioane pentru riscul de credit şi dobândă.4. de a asigura conversia depozitelor în bancnote. 10. capacitatea de a se îndatora pe lângă celelalte bănci sau la B. rentabilitatea (profitabilitatea). Cheltuieli cu personalul. Venituri din provizioane pentru riscul de credit şi dobândă. 109 . b.). 6. 2..R. referitoare la depozitele la B. 5. Cheltuieli cu impozite şi taxe. 4. Profit sau Pierdere din operaţiunile interbancare. Total venituri Cheltuieli cu dobânzile.2. (B. dacă nu colectează suficiente. Cheltuieli cu comisioanele. conturi la celelalte bănci (corespondente). 3. 1. pentru obţinerea resurselor care-i lipsesc. depozitele sunt instabile sau insuficiente.C. Esenţialul în acest sens este menţinerea suficienţei contului său la B. etc. Operaţiuni de activ: . Cheltuieli asimilate dobânzilor. 6.4.C. Alte cheltuieli. Cheltuieli administrative.N. prezintă suma stocurilor de creanţe şi de resurse ale băncii.

. Între aceste instrumente amintim: . pe librete.credite pe termen mediu (2-5 ani). . reprezentând deschideri de credite. Operaţiuni de pasiv Acestea sunt operaţiunile prin care se constituie resursele băncii: . .C. librete de economii ale populaţiei). Pentru aceasta se folosesc mai multe instrumente.. . Diversificarea operaţiunilor pasive se face în funcţie de nevoi şi posibilităţi.depozitele clienţilor sau moneda scripturală: . Creditele acordate clienţilor sunt operaţiunile cele mai importante: .C.împrumuturi la alte bănci.credite pe termen lung (până la 20 ani).operaţiuni privind fondurile proprii şi resursele pe termen lung (obligaţiuni). titluri de plată.creanţe comerciale. . constând în scontarea efectelor comerciale.C. extrasul scrisorii de schimb. * Circulaţia monedei bancare Moneda bancară se află în soldurile creditoare ale conturilor clienţilor sau în drepturile de tragere asupra avansurilor în contul curent de care clienţii beneficiază. etc. * Circulaţia instrumentelor 110 .angajamente pe lângă alte instituţii financiare (conturi la vedere sau împrumuturi în alb).operaţiuni pe credit-bail. . materializarea creditului inter-întreprinderi. . efectul de comerţ (sau scrisoarea de schimb. când nu sunt gajate de o cesiune.împrumuturi pe lângă B. . avansuri în cont curent. în alb sau cu garanţie. viramentul. -conturi ordinare (debitori) ale clienţilor.subscrierea sau achiziţionarea de bonuri de Tezaur. cu o circulaţie diferită. . .împrumuturi gajate prin pensiunea creanţelor pe lângă alte bănci sau B. . . cartea de credit (transcriere electronică a unui efect comercial). sau ordin de plată amânat).Instrumente „automate”: avizul de plată (prelevare)..operaţiuni de împrumuturi participative. linii de credit.depozite de economisire (conturi pe termen.E.achiziţionarea de creanţe negociabile pe piaţă. .Instrumentul „înscrisuri”: C.depozite la vedere.credite acordate clienţilor.-ul. .

poate arăta în felul următor: Comitetul de Administrare a Activelor şi Pasivelor Adunarea Generală Consiliul de Administraţie ↓ Comitet de Direcţie Comitetul de Risc ↓ Comitet de Credite Comisia de Cenzori Audit Intern Preşedinte: ↓ 60 M. numărul nivelurilor ierarhice. se ajustează.5. Organigrama (structura organizatorică) a unei bănci Structura organizatorică sau organigrama este o reprezentare grafică a activităţilor pe care banca le desfăşoară. Prin această operaţiune.E. Compensarea permite. unde sunt evidenţiate subdiviziunile organizatorice şi raporturile dintre ele. Organigrama respectivă dă posibilitatea izolării responsabilităţilor prin identificarea factorilor de decizie şi a modului de transmitere a deciziilor şi ne poate arăta o imagine de ansamblu asupra funcţionării şi dimensiunii băncii. Economică.60 * Organigrama ierarhică ne dă o structură de ansamblu a băncii.Exemplu: C.C. pg. Bucureşti. 1999. Datorită complexităţii circulaţiei instrumentelor bancare s-a recurs la compensarea interbancară care se efectuează zilnic la nivel judeţean. Stoica – „Management bancar”. Practica cunoaşte două tipuri de organigrame: una ierarhică şi alta funcţională. Ed. 2. O posibilă organigramă ierarhică a unei bănci. sumele înscrise în conturile datoriilor şi creanţelor se anulează. se transferă.-ul circulă de la proprietar la banca furnizorului. 111 .2. reducând totodată cantitatea de monedă necesară derulării tranzacţiilor. 38. de asemenea accelerarea circulaţiei monetare.

Scopul acestei activităţi este de a vinde produse şi servicii clienţilor băncii.Departament Credite . juridic.Dep. Pieţe de Capital .activitatea de exploatare. în principal. Studii Financiare .activitatea de asistare.Agenţii Vicepreşedinte: . Op. acordă asistenţă tehnică (trezorerie. O posibilă organigramă funcţională a unei bănci. . Valutare .Dep. calculul comisioanelor. acordă asistenţă de specialitate (marketing. care pot fi grupate astfel: . calculul dobânzilor. Servicii Bancare .Dep.Dep.Dep.activitatea de producţie tratează operaţiile iniţiate de exploatare: evidenţa conturilor clienţilor. inginerie financiară). Investiţii Financiare Vicepreşedinte: . Inginerie Financiară . poate arăta în felul următor: * Preşedinte: Nivele ierarhice: ↓ Direcţii ↓ Departamente ↓ Compartimente ↓ Unităţi teritoriale 112 . care se realizează. Ea vizează: problemele de personal şi resursele materiale.Vicepreşedinte: . prin unităţile sale teritoriale ale băncii.Departament Contabilitate . pieţe de capital).Dep. Marketing * Organigrama funcţională ne dă posibilitatea identificării activităţii băncii şi nivelurile ierarhice de exercitare a acestor activităţi.Dep. relaţii externe.Dep. asigurând relaţiile directe cu clientela. Relaţii Externe .Sucursale . . secondează exploatarea.Departament Trezorerie .Dep. Informaţional .

stabileşte nivelul dobânzilor şi comisioanelor.stabileşte plafoane de credite pentru unităţile subordonate. 61 I.elaborează strategia de dezvoltare a băncii. pg. . Moga .organizează acţiuni de pregătire a cadrelor. .acordă servicii de consultanţă.).elaborează norme pentru fiecare activitate şi serviciu în parte (decontări.“Gestionarea bancară”. .iniţiază colaborări cu bănci din ţară şi străinătate. Ed. 113 . . . şef agenţie. agenţii). . reprezentând un atribut determinant al managementului centralei în desfăşurarea tuturor activităţilor în teritoriu.61 Structura organizatorică cuprinde compartimente care asigură desfăşurarea activităţii la nivelul teritoriului unde ele acţionează. Într-o structură organizatorică. . . datorită rolului şi funcţiilor pe care le deţine în cadrul unităţii.efectuează studii de marketing.contractează împrumuturi şi plasamente pe piaţa interbancară. * Structura organizatorică a sucursalei sau agenţiei unei bănci Sucursalele şi agenţiile ca unităţi subordonate centralei.angajază. ea fiind centrul vital al băncii.asigură lichidităţi şi fonduri de creditare unităţilor subordonate (sucursale. amintim: . promovează. agenţii). Alma Mater. Sibiu. contabil şef şi comitetul de credite constituit din cadrele de conducere ale sucursalei sau agenţiei respective.Activităţi: Asistare ↔ Producţie ↔ Exploatare Atât organigrama ierarhică cât şi cea funcţională permit reprezentarea grafică a organizării activităţilor unei bănci. aplicând politica şi strategia centralei băncii. Conducerea unei astfel de unităţi este asigurată de: director. operaţiuni de casă. dezvoltare în ţară şi străinătate sau de fuziune şi achiziţii. . . se stabilesc relaţii de subordonare.asigură echilibrul între resurse şi plasamente.11. 2001. . director adjunct. Între centrală şi unităţile teritoriale (sucursale. . concediază personalul de conducere din unităţile subordonate. Printre funcţiile exercitate de centrală. încasări şi plăţi. centrala ocupă un loc aparte.a. acţionează în teritoriu ca reprezentante ale acesteia. audit. creditare ş.stabileşte politica de creditare.

aceste instituţii sunt asimilate lor şi sunt creatoare de monedă.Serviciul credite . asigurarea controlului asupra unei firme. a.Serviciul de urmărire a creanţelor .2. investiţii. asigurând protejarea partenerilor.Serviciul casierie . 2. o reprezintă societăţile de portofoliu. amenzi pe de altă parte. stabilirea activelor. venituri nefiscale şi de portofoliu.Serviciul informatic . iar ca intermediar financiar asigură zilnic acoperirea cheltuielilor bugetare. salarizare. Băncile de afaceri realizează operaţiuni de achiziţie şi fuziune.Alte servicii (compartimente) Serviciul personal. administrativ ş. prin veniturile provenite din dividende.operaţiuni 114 . Acestea sunt implicate în atragerea capitalurilor şi plasarea lor optimă. distribuind credite persoanelor diverse. ce sunt finanţate din resurse pe termen scurt.Prezentăm mai jos o posibilă organigramă a unei sucursale sau agenţii: Director → ↓ Comitetul de credite ↓ Director adjunct: . intervenţii pe de o parte şi resurse permanente. cu rol dublu: valorificare ridicată a capitalurilor.Alte servicii (compartimente) Contabil şef: . O componentă importantă a acestor instituţii cvasibancare o reprezintă băncile de afaceri (de investiţii).7. împrumuturi pe lângă bănci sau „refinanţări”.6. impozite. orientarea utilizării resurselor. învăţământ.2. Pentru că lucrează direct cu băncile. * Acoperirea cheltuielilor statului Aceasta se face prin două operaţiuni: definitive: cheltuieli de funcţionare.Serviciul juridic . . subvenţii.Serviciul contabilitate . 2. Trezoreria Trezoreria este casierul şi banca statului. O formă derivată a băncilor de afaceri. Aceste resurse pot fi: depozite de economii pe termen scurt. Instituţii de credit cvasibancare Acestea participă la intermedierea financiară activă.

Trezoreria are. etc. cât şi instituţiilor financiare nebancare: . sau 115 . dându-i calitatea de instituţie financiară nebancară.suma împrumuturilor acceptate de stat. unele resurse ale sale au caracter monetar. o împrumuturi . * Resursele Trezoreriei Trezoreria.) trebuie să fie echilibrat. Ca raţionament practic. titluri. şi cu corespondenţii săi. etc. o avansuri de la Banca Centrală.N. având în vedere inflexiunile din cursul anului a veniturilor şi cheltuielilor. Soldul de gestiune are în vedere operaţiunile înscrise în exerciţiul financiar respectiv şi diferă de la o perioadă la alta. .de pe piaţa internă – prin utilizarea produselor bancare (financiare): bonuri. taxe vamale. Această poziţie este determinată de relaţia deosebită de cont curent cu B. la activ (în calitate de utilizări): .operaţiuni temporare: statul creditează anumite operaţiuni (cheltuieli) economice care apoi trebuie rambursate. organizaţii internaţionale. pentru realizarea de intervenţii economice. în afara veniturilor de natură fiscală. . rambursări de împrumuturi acordate. mai poate dispune şi de alte resurse: o depozitele corespondenţilor săi.prin structura operaţiunilor este asimilată atât băncilor. * Funcţia Trezoreriei de instituţie financiară Trezoreria .. iar altele pot proveni din împrumuturi de la diferite instituţii financiare. altele cu caracter de economisire pe termen scurt şi lung. prezintă următoarele caracteristici: .crează monedă.alte resurse pot fi constituite din fonduri de economisire pe termen lung. De asemenea poate să difere. Soldul bugetar poate fi rectificat. Dar. influenţat de diferiţi factori. -de pe piaţa externă. pentru echilibrarea balanţei de plăţi. de ex. ca instituţie financiară.R.fonduri cu caracter monetar. .are poziţie importantă în cadrul circuitului de încasări – plăţi. deci poate fi o bancă. Soldul Bugetului (la sfârşitul perioadei – 1 an. şi la pasiv (în calitate de resurse): . poate fi ori cu deficit ori cu excedent.soldul deficitar al operaţiunilor definitive neacoperite din resursele colectate prin impozite. de la alte guverne. cel planificat de cel realizat.

specifice. în centrul căreia se află sistemul bancar. 116 .cheltuieli de transfer (transferuri economice sau ajutoare sociale). indiferent de forma de provenienţă a capitalului social îţi desfăşoară activitatea în condiţiile de piaţă liberă. iar băncile (în totalitatea lor) pe lângă efectuarea operaţiunilor de finanţare şi plăţi au şi rolul (nu ar trebui) de sfătuitor. Pentru ca băncile să poată juca un asemenea rol. În mecanismul economiei de piaţă libere se înscie şi activitatea bancară. care datorită operaţiunilor sale specifice. fie pe domenii de activitate. banii şi creditul constituie instrumente active pentru a stimula dezvoltarea economică. firmele. realizându-se în acest fel bunul mers al serviciilor publice. * Cheltuielile Trezoreriei Acestea sunt cheltuieli publice şi se clasifică astfel: . le orientează temporar pe perioade mai scurte sau mai lungi. iar în funcţie de perspectivele ce se întrevăd privind dezvoltarea economică să acţioneze permanent în vederea restructurării oricând a activităţii. fie pe zone geografice. subvenţiile şi dotaţiile. În acest sens. funcţionare şi control riguros din partea Băncii Centrale. este necesar ca firmele să lucreze rentabil. . să acorde un ajutor calificat fiecărei bănci în parte. să fie capabilă. În condiţiile concrete ale economiei româneşti (în finalul traziţiei la economia de piaţă). 2.3.cheltuieli de echipament (de capital). prin folosirea tehnicilor şi metodelor proprii. poate să fie supusă diferitelor riscuri. care este de neconceput fără economii băneşti. . care formează clientela băncii respective. În ultima perioadă. Prin urmare. reprezentând forma de intervenţie a statului în economie. În acest context se poate afirma că în condiţiile economiei de piaţă. cu implicaţii în mobilizarea tuturor fondurilor băneşti disponibile. tendinţele ce s-ar putea îndrepta spre realizarea obiectivelor speculative sau neeconomicoase. dar trebuie să fie supuse unui regim de organizare. bonificaţiile şi garanţiile au fost înlocuite cu împrumuturile de la Trezorerie. la nevoie.cheltuieli de personal şi de funcţionare. PERSPECTIVE ALE STRATEGIEI BANCARE Într-o economie de piaţă. activitatea băncilor se convine a fi riguros reglementată şi bine coordonată de Banca Centrală (BNR) în calitatea ei de bancă a băncilor. pot să funcţioneze independent mai multe bănci organizate. către diverse activităţi economice. să fie maleabile în adaptarea la situaţii diferite. cu aceleaşi consecinţe ca asupra fiecărei firme. încurajându-se orice fenomen pozitiv prin intermediul lor descurajând totodată.o resurse din privatizare (în mod excepţional). ţinându-le în permanenţă trează atenţia spre problemele majore şi ferindu-le (la nevoie) de unele implicaţii ce ar comporta riscuri pentru gestiunea lor. numai că întinderea şi efectele acestora se pot resimţi aspura unui număr mare de firme.

intrările pot fi reprezentate de elemente constructive ca: . privite atent se dovedesc de-a dreptul perfide.analizarea internă. Acestea constituie factorul cel mai important şi singura sursă cu adevărat neepuizabilă. evaluare şi eliminare se va alege una singură. Filosofia băncii. cea mai viabilă în contextul dat. Aşa cum activitatea firmelor de producţie. 117 . precum şi asupra legăturilor în dublul sens dintre cele două activităţi. elemente ce definesc însăşi activitatea unei bănci. filosofia ei. Printr-o viziune clară şi răspunzând cât mai crect şi mai rapid la problemele pe care le implică noile condiţii sociale. imaginea sa asupra mediului respectiv. Astfel BNR şi-a intrat în atribuţiuni din toate punctele de vedere în calitatea sa de autoritate de supraveghere bancară având scopul şi menirea de a asigura viabilitatea sistemului bancar. exprimă locul acesteia în mediul socio-economic unde îşi desfăşoară activitatea. Intrări în sistem bancar Aceste intrări consituie elementul de la care se porneşte şi care determină existenţa şi funcţionarea celorlalte elemente ale subsistemului bancar. Având în vedere cele precizate mai sus.3. Elementele componente ale subsistemului bancar. al oportunităţilor şi pericolelor pe care acesta le conţine. dar care se află într-o strânsă relaţie de intercondiţionare reciprocă.trecerea la implementatea strategiei alese. alternative.Ce este o bancă şi ce rol are ea? .să se elaboreze mai multe variante de strategie. al armonizării sale cu cele din Uniunea Europeană. comerciale au trecut treptat la economia de piaţă liberă şi activităţile bancare. .un studiu detailat al mediului economic. au trebuit să se adapteze din mers noului sistem economic. acel sistem nu-şi poate exercita rolul său. economia şi politica oferită de economia de piaţă. Viziuniea generală a unei bănci.Cum va proceda pentru a supravieţui şi dezvolta într-un mediu economic dat? Dar într-un mediu concurenţial ai cărui germeni au apărut deja? Raspunzând la aceste întrebări care. presupune: . ca de altfel.1. Această cerinţă fiind reclamată de firmele (indiferent de provenienţa capitalului) care au lucrat încă de la începutul activităţii lor în condiţii de piaţă.Se pare că în ultima perioadă activitatea bancară din România din punctul de vedere al elaborări actelor normative. iar în cadrul acesteia subsistemul bancar este o componentă principală faţă de care practic. se constituie în : 2.resurse umane.Unde se află.Prin comparare.Cui oferă serviciile şi produsele bancare în prezent? Dar în perspectivă? . . se află pe un drum bun. banca respectivă îşi poate realiza atribuţiile şi funcţiile sale în fond menirea sa. sistemul socioeconomic are rolul hotărâtor. prestări servicii. filosofa oricărei firme porneşte de la premise aparent simple şi presupune răspunsuri sincere la următoarele întrebări: . . putem concluziona că din multitudinea de sisteme existente în economia noastră românească. unde se situează în acest angrenaj al sistemului socioeconomic? . sinceră şi obiectivă a băncii şi respectiv a punctelor sale forte şi vulnerabile. Astfel.

118 . contracte de credite. "Bucătăria" băncii unde se prepară "bunătăţile" pe care apoi le oferă clienţilor.. juridică şi patrimonială etc. se constituie în capital.servicii bancare: constituirea de depozite la vedere sau la termen. care reprezintă elementul deosebit de important cu puternic impact asupra elementului uman. direcţia de profil valutar. structura de transformare a unei bănci (privită "domestic") ar putea arăta în felul următor: "Sufrageria" băncii. personal învăţământ. Structura de transformare O bancă. dobânzi încasate.3. în final. secretariat. Concesiunea inversă constituie capacitatea de reacţie (FEED – BACK) şi reprezintă o componentă esenţială a subsistemului bancar din următoarele considerente: . juridic. de ele depinzând imaginea externă. cecuri pentru ridicare de numerar. în structura sa organizatorică cuprinde: . astfel încât un element nu poate exista fără celălalt. direcţie cu un profil valutar etc.direcţii şi servicii funcţionale: organizare. Ieşirile în sistem bancar Această componentă reprezintă rezultatul acţiunii intrărilor şi structurii de transformare. personal-învăţământ. După cum se poate vedea. operaţiuni de arbitraj în numele băncii pe pieţele monetare (dar în contul clienţilor săi). operaţiuni de schimb valutar.. . profituri etc. valoarea mulţimii de ieşiri. Acestea ar putea însemna: direcţiile de organizare. . juridic. credite. serviciul social şi administrativ etc.produse bancare: cecuri de virament cu şi fără limită de sumă. Informaţia este elementul care depinde în cea mai mare măsură de gradul de informatizare şi dotare a băncii.resursele financiare. Acestea ar reprezenta interfaţa băncii. scrisori de garanţie emise. 2. după cum "ambientul sufrageriei" şi de calitatea gazdelor (lucrărilor bancare) depinde cât de plăcută a fost vizita. rezerve.este determinantă în privinţa gradului de acomodare şi adaptabilitate a băncii la mediul economic.direcţii de specialitate: casierie. contabilitate generală. După unii economişti. Ieşirile se produc prin interfaţa băncii şi constau în: . secretariat. depozite. extrasele de cont privind operaţiunile efectuate asupra conturilor deschise de clienţi etc. servicii de asistenţă în materie financiară. . unde se primesc şi se întreţin cât mai plăcut cu putinţă "musafirii" (clienţii). serviciul social şi administrativ etc. 2.2. . toate elementele respective sunt într-o strânsă legătură de intercondiţionare.3. de calitatea acestora depinzând. casa de schimb valutar. strategie şi învăţământ. direcţia de creditare. ar putea fi: ghişeele. comisioane.informaţiile despre mediul socio-economic în care fiinţează şi activează banca respctivă.mediul ambiant.. informatică. Concesiunea inversă – autoreglarea sistemului băncii.3. prelucrării şi transmiterii în timp util a informaţiilor necesare pentru buna desfăşurare a activităţii. în vederea culegerii.

206. O planificare strategică ne permite să evităm erorile. În acest context. Dedu .ţelul sau misiunea. operaţiuni pentru activităţi comerciale etc.proceduri şi reguli.programe. acordarea de credite pe termen scurt. Ce ? (Scopul).obiectivele. O metodă de stabilire.3. Metoda este o tehnică de evaluare a performanţelor. 3. pg.. . al încercărilor. orientată spre realizarea efectivă şi eficientă a obiectivelor strategice ale 62 V. Când ? (Intervalul în care trebuie realizat scopul). Misiunea băncilor ca de altfel al oricărei firme. mediu şi lung. vizează atât intrările în subsitem cât şi structura de transformare. iar eforturile făcute vor deveni eficiente. . obiectul principal de activitate al unei bănci îl reprezintă atragerea şi formarea de depozite băneşti. Prin elaborarea de variante privind strategia bancară se purcede la activitatea prin care managerii băncii determină obiectivele şi modul în care pot realiza această strategie.strategii alternative. Conform statutului. Planificarea strategică bancară Prin planificarea strategică se descrie. Cum ? (Fazele şi metodele de atingere ale scopului). de motivare şi procedură. de planificare şi control. 5.politici. 4. . . elementele cheie sunt: . În această planificare.reprezintă componenta cea mai nobilă a sistemului cibernetic. 119 . Prin urmare. deoarece resursele irosite au costuri ridicate. . probabilistic. .“Gestiune bancară”. 2. 2. Bucureşti. fiind totodată un sistem managerial cuprinzător care integrează activitatea managerială cheie într-o manieră sistematică. planificarea strategică reprezintă prima funcţie a managementului bancar. un anume curs al acţiunilor viitoare. realizare şi evaluare a obiectivelor o constituie managementul prin obiective. banca oferind practic toate posibilităţile de a intervenii prin decizii în funcţie de semnalele primite din mediul socio-economic. cifra de afaceri. pierderile şi întârzierile. Prin urmare planificarea răspunde la următoarele 5 întrebări de bază:62 1. adică al acţiunilor fără un plan elaborat. nivelul salariului etc.). efectuarea de servicii bancare. 1996. * Obiectivele strategice ale unei bănci sunt reprezentate de rezultatele finale şi evaluate printr-un sistem de indicatori specifici (nivelul profitului.bugete. Unde? (Locul în care planurile vor fi îndeplinite). Ed. Didactică şi Pedagogică.prin ea însăşi.4. O bancă care se respectă nu-şi poate permite luxul tatonărilor. . în lei şi valută de la persoane fizice şi juridice din tară şi străinătate. aducând corecturile necesare ambelor componete vizate în funcţie de rezultate (ieşiri). profitul este elementul fundamental pentru supravieţuirea firmei într-un mediu concurenţial şi el se obţine prin realizarea misiunii sociale. este în general. * Prin ţelul şi misiunea unei bănci se defineşte obiectul şi valoarea socială a activităţii bancare. de a obţine profit. Cât ? (Resursele necesare pentru a atinge scopul).

Văzută ca o succesiune de activităţi. *Programele sunt asemănătoare paşilor ce trebuie parcurşi.participarea tuturor nivelurilor managementului în procesul de stabilire a obiectivelor. * Cuvinte cheie: Bancă – “instituţie” specializată care organizează circulaţia bănească. planificarea strategică se desfăşoară în ordinea stabilită de procesul managerial. 120 . . . * Strategiile alternative ale unei bănci sunt programe de acţiune şi desfăşurare a forţelor şi resurselor vizând realizarea integrală a obiectivelor. trebuie să ţină seama de mai multe principii: . * Procedurile şi regulile sunt planuri ce pun la cale metode uzuale privind desfăşurarea activităţii. în planificare.băncii. emite instrumente de plată. efectuează decontări fără numerar între instituţii şi agenţi economici titulari de cont.implicarea managementului de vârf în stabilirea obiectivelor. banca se obligă să aibă prevederi exprimate valoric lagate de evoluţia activităţii viitoare a veniturilor. Filosofia acestui management se bazează pe valorile comportamentului în relaţiile inter-umane. cheltuielilor şi rezultatelor.un frecvent control al performanţelor şi evaluarea rezultatelor obţinute. . Acest principiu stabileşte orizontul de timp în care se pot recupera resursele investite într-o acţiune dată. servicii de consultanţă şi de plasament pentru resursele băneşti ale clienţilor şi ale fondurilor proprii. amintim:63 . . banca elaborează permanent normele care privesc diferitele secţiuni ale activităţii sale. resursele de utilizare şi alte lemente necesare unei activităţi date. care susţine respectul pentru atitudinile pozitve.principiul perioadei de angajare . . de ordin general. 210. * Bugetele de venituri şi cheltuieli ale unei bănci constituie expresia valorică a rezultatelor prevăzute în programe şi strategii. se referă la resursele şi obligaţiile băncii. Prin buget. mobilizează resurse băneşti temporare disponibile. face încasări şi plăţi în numerar. efectuează alte operaţiuni cu titluri de valoare. realizează 63 Idem 38. care orientează concepţia şi acţiunile în deciziile ce trebuiesc luate. în concordanţă cu cerinţele pieţei şi reglementările legale în vigoare. participarea şi creativitatea lucrărilor bancare. se tinde spre o libertate apreciabilă în selectarea metodelor. obligând răspunsul la întrebarea pentru ce interval de timp viitor se elaborează planurile strategice. să ignore obiectivele pe termen lung. Uneori managerii băncilor comit eroarea ca programele şi planurile pe termen scurt. Un manager bancar. * Politicile bancare sunt liniile directoare.în vedrea îndeplinirii obiectivelor.principiul flexibilităţii înseamnă adoptarea programelor şi planurilor la evenimetele şi situaţiile nou apărute. acordă credite. titluri de credit. Între caracteristicile de bază ale managementului prin obiective. emite şi plasează hârtii de valoare. pg. În acest context.principiul coordonării planurilor sectoriale pe termen scurt cu cele pe termen lung .

BCE decide politica monetară a Uniunii şi este în măsură să autorizeze emisiunea de bancnote. Uniunea Europeană a creat Sistemul European al Băncilor Centrale. clădirea. purtând şi o răspundere politică. iar conducerea acestui sistem revine BCE. în sectorul bugetului public . formulează politica monetară şi de credit a guvernului. Băncile centrale naţionale fac parte din structura Sistemului European al Băncilor Centrale. monedă. B.un cont arătând preocuparea unui comerciant pentru bunurile nete din afacerea sa . Structurile decizionale ale BCE sunt următoarele: consiliul de administraţie. . vol. 226-235. care este format din BCE şi reprezentanţii băncilor centrale naţionale. administrarea conturilor guvernamentale şi datoriei publice.de cont. ajustate unde este necesar printr-un acord între parteneri. BCE este obligată să informeze instituţiile Comunităţii Europene asupra întregii sale activităţi. 65 Georgeta Buşe (coord. cât şi faţă de instituţiile Comisiei Europene. I. 1994. Cont de capital65. controlul şi influenţarea cursului valutar.selecţionarea şi susţinerea unor proiecte de investiţii. 92. oferind servicii guvernului şi tuturor băncilor comerciale din ţară. 2006. ajustat cu diferenţialul de inflaţie dintre ţările cărora le aparţin cele două monede. Conturile de capital pot să cuprindă atât cantităţile cu care s-a contribuit iniţial cât şi conturile curente (care înregistrează tranzacţiile unui partener dintr-un parteneriat care nu sunt în relaţie directă cu capitalul său în respectivul parteneriat). Este un instrument care reprezintă mai multe situaţii : . acordarea de împrumuturi statului şi păstrarea tezaurului de stat.o serie de conturi înregistrând influenţele partenerilor asupra bunurilor nete ale unui parteneriat. Editura Universitară. Informaţia Business Books. utilajele etc. şi-a început oficial activitatea la 8 iunie 1998 şi are sarcina dificilă de a aplica politica monetară a Uniunii Europene. Bucureşti. cu descentralizarea către băncile centrale naţionale.) – „Dicţionarul complet al economiei de piaţă”. . păstrarea şi punerea lor în circulaţie şi controlul emisiunii de bancnote. asigurări”. pg. Concomitent cu introducerea euro. . Are următoarele atribuţiuni: emisiunea semnelor monetare. Bucureşti. constituindu-se astfel un sistem federal. Curs real de schimb – cursul nominal de schimb al unei monede faţă de o altă monedă. într-un sens restrâns.C. se ocupă cu vânzareacumpărarea de valută şi alte operaţiuni valutare. se poate referi de asemenea. Bistriceanu – „Mică enciclopedie de finanţe. Băncile centrale naţionale. păstrarea rezervelor de aur şi valută străină ale ţării. B. consiliul general64. independente faţă de guvernele lor naţionale.o cantitate stabilită prin buget care poate fi cheltuită numai pe articole majore. în special. formarea de depozite şi influenţarea volumului şi a costului creditului în ţară. la cantită5ile cu care s-a contribuit iniţial. 64 Gh. . întreţinerea relaţiilor cu băncile centrale ale altor ţări. pe baza primirii prealabile la rescont a cambiilor scontate de acestea.E.C. Banca Centrală Europeană – “instituţe” bancară centrală unică autorizată să emită şi să guverneze sistemul monetar din “zona euro”. consiliul guvernatorilor. 121 . concentrarea disponibilităţilor băneşti ale băncilor comerciale şi acordarea de credite acestor bănci. Banca Centrală – “instituţie” bancară care conduce întregul aparat bancar din ţara respectivă. în care se înregistrează cheltuielile de capital cu articole precum : pământul. pg. se află sub autoritatea BCE. participarea în numele statului la încheierea acordurilor de plată cu alte ţări.

opusă inflaţiei. Capitolul III CREDITUL * Scurt rezumat În general. 122 . 66 Vasile Dedu – „Gestiune şi audit bancar”.subiecţii raportului de credit: . orientare) a cărui realizare necesită o perioadă de timp mai lungă sau medie. Strategia reprezintă ansamblul deciziilor care angajază viitorul unei firme (bănci) pe un orizont de timp îndepărtat (de la 5 la 10 ani). Principalele componente ale cererii de bani sunt: . .creditul reprezintă schimbul unei valori monetare prezente contra unei valori monetare viitoare. . financiare şi tehnice.politicile de marketing care cuprind ansamblul acţiunilr vizând realizarea. Cererea de bani depinde în general de valoarea nominală a PIB şi de rata dobânzii.debitor şi . . . atingerea obiectivului propus.creditor . Editura Economică. Natura lichidă a banilor este principalul aspect care îi deosebeşte de alte tipuri de active.scadenţa → momentul rambursării creditului.dobânda → preţul creditului.promisiunea de rambursare. . ediţia a doua.stabilirea unui obiectiv (proiect. Strategia bancară66 se referă la: . măsurată de regulă prin intermediul indicelui preţurilor de consum (IPC). Bucureşti. Rata dobânzii de politică monetară – plafonul ratelor dobânzilor la care BNR atrage depozite pe termen de o lună de pe piaţa monetară interbancară.cererea de bani ca activ financiar – reflectând în special preferinţa publicului de a face economii sub această formă.schimbul în timp. încât să asigure punerea în operă a politicilor şi mobilizarea mijloacelor. aceasta însemnând organizarea instituţiei bancare de o astfel de manieră.283. Creditul. . Inflaţie – creştere a nivelului general al preţurilor. pg. . Deflaţie – scădere a nivelului general al preţurilor.o structură. 2008. prezintă următoarele elemente: .cererea de bani pentru tranzacţii – derivată din intenţia publicului de a-şi achiziţiona cele necesare şi. Dezinflaţie – reducere a ratei inflaţiei.Cererea de bani reprezintă dorinţa populaţiei şi a companiilor de a deţine active care pot fi uşor schimbate contra bunurilor şi serviciilor. Creditul unei bănci acordat unei firme este o operaţiune pe bani. .mijloacele care constau în resurse umane. Subiectele raportului de credit sunt: • creditorul (banca).

Resursele de creditare sunt: proprii şi împrumutate. de asemenea. În funcţie de modul cum sunt structurate activele şi pasivele băncii. la stăvilirea fenomenului inflaţionist. de fiecare dată. prin funcţiile pe care le îndeplineşte (funcţia distributivă şi cea de emisiune monetară). iar obiectul creditului îl constituie banul şi apoi operaţiunea de creditare se numeşte comerţ bancar. variază de la o bancă la alta şi este puternic influenţată de nivelul inflaţiei. . 123 • . Deoarece creditul se acordă în schimbul plăţii unei dobânzi. cu corolarul funcţiilor ce i se atribuie în prefacerile monetare şi economico-financiare. care poate fi: o firma (presoană juridică). reprezintă o caracteristică esenţială a creditului. prin însăşi natura lui contribuie la creşterea vitezei de rotaţie a banilor. el contribuie prin reglarea ratei dobânzii. pot fi finanţate din credite în scopul completării resurselor proprii în vederea realizării activităţiilor propuse conform normelor legale. de asemenea. este deci preţul creditului. Creditul. la multiplicarea monedei scripturale. firmele în general. În condiţiile dificile ale perioadei actuale.debitorul. Totodată. este bine ca bancherii să-şi cristalizeze exact conceptele şi metodele. Ea se negociază şi se stabileşte în convenţia de credit. trebuiesc parcurse opt etape. asociaţiile familiale.riscul. Dobânda trebuie privită deopotrivă atât în ipostaza de efect cât şi în cea de cauză. banca este creditorul. persoană fizică. creditul deţine o poziţie primară. iar clienţii să le cunoască. În acordarea creditelor. dobânda constituie o condiţie sine qua non a oportunităţii şi eficienţei lui. persoanele fizice (autorizate independent) etc. El este consecinţa activităţii de intermediere financiară. Importanţa şi locul creditului bancar în economia de piaţă sunt date de rolul acestuia. pentru a se adapta la rigorile impuse în activitatea bancară de un element fundamental . etapele care trebuiec parcurse în vederea elaborării documentaţiei necesare. Societăţile comerciale (indiferent de provenienţa capitalului). În cadrul capitolului.statul. * Obiective : Principalul obiectiv al capitolului îl constituie analiza performanţei unei firme în vederea obţinerii unui credit de la o bancă comercială. Riscul ratei dobânzii însă. un bun manager al activelor şi al pasivelor utilizează diferite tehnici de măsurare. pentru aceasta se porneşte de la trăsăturile creditului în general. În vederea stabilirii efectelor asupra viitoarelor câşiguri rezultate din mişcările potenţiale ale ratei dobânzii. conform principiului general. reprezintă o caracteristică esenţială a creditului. este deci preţul creditului. la rândul lor. cunoscându-se întodeauna faptul că. se poate determina poziţia riscului ratei dobânzii.. la rularea permanentă a fondurilor. Dobânda. prin care trece economia de piaţă concurenţială românească. îl reprezintă sensibilitatea rezultatelor financiare ale unei bănci la schimbările ratei dobânzii. Dacă în succesiunea logică. se acordă o mare atenţie creditului bancar. dobânda. regiile autonome.

prin însăşi natura lui contribuie la creşterea vitezei de rotaţie a banilor. . La o unitate mare. negocierea cu clienţii. instrumentarea dosarului. negocierea.analizează şi trimite spre aprobare centralei băncii. Acest departament este compartimentul de lucru al centralei şi are următoarele atribuţiuni: . • Comitetul de credite (sucursale. existând o mai mare departamentare a funcţiilor şi anume: analizarea şi revizuirea creditului.acordă asistenţă tehnică şi de specialitate pentru evaluarea garanţiilor. Alte bănci au la dispoziţie specialişti de credite pe ramuri de activitate: industrie. etc.rescadenţează creditele (conform competenţei). revizuirea periodică a dosarului de credit şi încasarea. La o unitate mică. * Conţinutul capitolului: 3.1. agenţii) Atribuţiunile principale ale respectivului serviciu constau în analizarea dosarelor solicitanţilor de credite. • Serviciul de credite (sucursale. turism. contactul cu clientul. Prin urmare. .analizează dosarele de credite întocmite de unităţile subordonate pentru creditele ale căror valori intră în competenţa de aprobare a centralei şi apoi le transmite Comitetului de credite spre aprobare. la multiplicarea monedei scripturale.revizuieşte şi propune măsuri pentru creditele restante. creându-se posibilitatea asigurării stabilităţii preţurilor.efectuează expertize la evaluările garanţiilor prezentate de clienţi.analizează şi aprobă salicitările de credite în limita plafoanelor acordate de centrală. • Departamentul de credite (centrală) • Comitetul de risc (centrală) 124 . la rularea permanentă a fondurilor. capacitatea de rambursare a acestora.Este bine cunoscut faptul că dimensiunile cererii şi ofertei de mărfuri pot fi reglate şi prin creditarea consumului pe de o parte şi a stocurilor pe de altă parte. De asemenea. serviciul mai are misiunea de a revizui creditele acordate şi de a încasa împrumuturile la timp. în funcţie de mărimea acesteia. . inclusiv instrumentarea dosarului de credit. creditul. încasarea împrumutului. ale căror plafoane le depăşeşte competenţa. creditele mari.participă la elaborarea politicii de creditere a băncii.eloborează norme de creditare în conformitate cu legislaţia în vigoare. agenţii) Acest comitet are în componenţa sa conducerea unităţii plus şeful serviciului (biroului ) de credite şi are următoarele atribuţii: . ofiţerul de credite execută toată munca în detaliu: acordarea creditului. ofiţerul de credite se specializează în consultare. . . . de exemplu. ORGANIZAREA ACTIVITĂŢII DE CREDITARE Activitatea de creditare diferă de la o unitate bancară la alta. . comerţ.

concepte. are sarcina de a analiza şi aproba propunerile Comitetului de risc al ofiţerilor.promisiunea de rambursare. altor bănci etc. .1. În general. prezintă următoarele elemente: . . Creditul. b) Creditul bancar. se cnsideră necesar existenţa a două comitete de risc: . clasificare.) 125 . Noţiuni. este obligatoriu ca unul din subiecţii raportului de credit să fie o bancă (fie în calitate de debitor → este creditată de titularii de depozite. sau o executare de lucrări ori o prestare de servicii. Conform uzanţelor de specialitate. care are interesul să-şi vândă marfa) şi debitor (cumpărător. În această situaţie.creditul reprezintă schimbul unei valori monetare prezente contra unei valori monetare viitoare. Primul comitet are în componenţa sa pe preşedintele băncii şi directorii din Comitetul de direcţie care. În acest caz întâlnim fenomenul de vânzare pe credit (credit comercial) când bunurile înlocuiesc sume de bani în momentul acordării sau rambursării creditului.debitor şi .creditor . 3.Pentru buna desfăşurare a activităţii unei bănci. în urma unei înţelegeri apărute între creditor (vănzător. a normelor bancare şi normelor interne. . Sigur.un comitet de risc al directorilor. Acest comitet se întruneşte zilnic şi are următoarele atribuţiuni: .scadenţa → momentul rambursării creditului.1.urmărirea respectării politicii de creditere. al cedării sau acordării şi restituirii sau rambursării. cuvântul “credit” este de origine latină şi provine de la “creditum – creditare” şi înseamnă “a crede” sau “a avea încredere”. .dobânda → preţul creditului. . .un comitet de risc al ofiţerilor de credite. statului. fie în calitate de debitor → prin împrumuturile acordate clienţilor săi.informarea Comitetului de risc al directorilor despre condiţiile generale ale portofoliului de credite şi propunerea (eventual) a unor măsuri care să îmbunătăţească activitatea de creditare. se cunosc mai multe tipuri de credit: a) Creditul comercial.asigurarea unui audit periodic al tuturor unităţilor din teritoriu.schimbul în timp. . Creditul. numai cedarea şi restituirea unei sume de bani constituie o operaţiune de credit. poate să apară o cantitate de mărfuri în loc de o sumă de bani. Al doilea comitet de risc este alcătuit din ofiţeri de credite – experţi şi din specialişti din afara direcţiei de credite. Într-unul din cele două momente. care nu dispune de sume băneşti în acel moment) .subiecţii raportului de credit: . Etimologic. Acesta se acordă sub formă de marfă. Raporturile de credit sunt considerabile în dimensiunile lor şi multiple în varietatea lor într-o economie de piaţă. Prin urmare. care se acordă sub formă bancară. originea cuvântului scoate în relief un element psihologic care este absolut indispensabil existenţei unei operaţiuni de credit: încrederea.

. Creditul unei bănci acordat unei firme este o operaţiune pe bani.Alte categorii de credite: .Credit de consum De asemenea şi în raporturile de tip I pot interveni băncile: . vom prezenta câteva trăsături distincte ale acestor tipuri de credite care le pot asemăna sau le pot deosebi. pg. de la început şi până la sfârşit.procesul de mobilizare a capitalurilor disponibile în situaţia în care creditorul este deţinătorul de disponibilităţi. În continuare. presupun desfăşurarea unor rapoarte de credit complementare prin bănci. însoţite de plata unei dobânzi ce stimulează banca.prin vânzări / cumpărări de obligaţiuni. Idem 38. 1996. Didactică şi Pedagogică. 126 . persoane fizice) persoane fizice) . ipotecar şi de consum. Bucureşti. Dedu . 68.„Gestiune bancară”.creditul ipotecar.acordare de credite pe garanţii de efecte obligatare etc.prin scontare / rescontare. au în vedere obligaţii directe între debitor şi creditor şi posibil să se desfăşoare în afara băncilor. 67. recurg în mod necesar la băncile comerciale. raporturile de credit se desfăşoară. c) 67 68 V. iar depozitar. pe două planuri: . . Raporturi de credit→ tip I67 debitori creditori Credit comercial cumpărător furnizor (firmă) (firmă) Credit obligatar utilizator subscriitor (firmă sau (persoană fizică instituţie publică) sau firmă) Celelalte tipuri de credite: bancar. În realitate. în scopul obţinerii producţiei de marfuri sau circulaţiei unor mărfuri. .creditul consumativ. Acest raport este în mod necesar prealabil. în mod obligatoriu.Credit bancar (firme. . Creditul comercial şi cel obligatar. El este pus de bancă la dispoziţia unei firme producătoare sau comerciante sub forma unui capital. . banca.Credit ipotecar .creditul obligatar→ prin emiterea de obligaţiuni. (firme. spre exemplu. Raporturi de credit → tip II68 Debitori (distribuire) – Banca – Creditori (depozitare) . Ed. poartă numele de credit bancar. * Conceptul şi trsăturile creditului bancar Operaţiunea prin care împrumutatul(debitorul) ia în stăpânire imediată resurse (bani) în schimbul unei promisiuni (angajament) de rambursare viitoare.procesul de distribuire a capitalurilor disponibile în care utilizatorii în calitate de debitori. pg. pentru un timp determinat.

. Pentru divizarea riscului. În ultima perioadă a prins contur sistemul acordării de credite deschise. întărindu-şi poziţia de creditor prin garanţii personale şi reale.riscul de rambursare. Acordarea creditului. mobilizarea efectelor (la piaţa monetară prin rescont şi alte operaţiuni). Termenul de rambursare constituie o trăsătură specifică a creditului şi are o varietate foarte mare: de la termene foarte scurte (24 ore – termen practicat între bănci pe pieţele monetare) şi până la termene de 30 – 50 ani pentru împrumuturi privind construcţiile de locuinţe. Riscul de rambursare constă în probabilitatea întârzierii plăţii sau a incapacităţii de plată datorată conjuncturii. dificultăţilor sectoriale sau deficienţelor debitorului. reprezintă o caracteristică esenţială a creditului. este deci preţul creditului. Pentru preîntâmpinarea riscului. Prevenirea riscului. economice (situaţia internaţională. angajarea creditelor pe baza hârtiilor de valoare. creditele acordate prin bănci angajează fonduri ce nu aparţin băncii. Promisiunea (angajamentul) de rambursare a creditului constituie un element de bază al raportului de credit şi necesar şi în consecinţă se solicită angajarea unei garanţii. vânzarea unei obligaţiuni. pentru că este pus în situaţia de a nu onora cererile titularilor de depozite din cauza unei exploatări neeficiente a creditelor acordate.creditorul (banca).persoană fizică.riscul de imobilizare. În raporturile de credit. iar obiectul creditului îl constituie banul şi apoi operaţiunea de creditare se numeşte comerţ bancar. capacitatea de rambursare). banca trebuie să analizeze temeinic debitorul prin prisma cerinţelor respectării raportului de credit sub mai multe aspecte: umane (competenţe. Pentru aceasta. lung. angajarea unui depozit la altă bancă.o firma (presoană juridică). este necesar a se porni de la trăsăturile creditului în general. de fiecare dată.Esenţial în aceste raporturi îl constituie faptul că unul dintre parteneri este banca. financiar (situaţia financiară. se poate apela la colaborarea cu alte instituţii de credit. . În vederea conturării trăsăturilor creditului bancar. legăturile juridice cu alte firme). se recurge la o administrare judiciară a depozitelor şi creditelor de către bănci. Riscul de imobizare apare la deţinătorul de depozite (banca). unde împrumuturile 127 . banca este creditorul. moralitate). cadrul profesional). Ea poate fi negociabilă şi se stabileşte în convenţia de credit. în principal sub formă de dobânzi. naţională. iar relaţiile între bancă şi parteneri se desfăşoară pe terenul valorificării capitalurilor disponibile şi realizarea de profituri.debitorul. . Dobânda. Subiectele raportului de credit sunt: . acordarea unui împrumut. Termenul de rambursare poate fi: scurt. juridic (forma juridică. banca este obligată să gestioneze eficient fondurile ce i-au fost puse la dispoziţie. riscurile probabile pot fi: . variază de la o bancă la alta şi este puternic influenţată de nivelul inflaţiei. * Tranzacţia. . De regulă. este evident legată de procedura de garantare a riscului. îndatorarea existentă. mijlociu. Creditul se consimte în cadrul unei tranzacţii unice.statul. cunoscându-se întodeauna faptul că. care poate fi: . Ca urmare.

o importanţă deosebită o are creditul. * Consemnarea şi transferabilitatea Acordurile de credit sunt consemnate prin înscrisuri. mai mare sau mai mică. au rolul de a transforma economiile sterile în capitaluri productive. prin creditele acordate firmelor. în funcţie de venitul ei şi de comportamentul său economic. creditul participă la creşterea gradului de centralizare şi concentrare a capitalului. Disponibilităţile băneşti sunt acele surplusuri de capital de circulaţie aflate temporar sub formă inactivă în conturile firmelor deschise la bănci. a căror forme de prezentare implică aspecte multiple şi diferenţiate. punând în mişcare forţele economice latente şi contribuind în felul acesta la creşterea avuţiei reale a societăţii. Evident. în vederea căruia banca trebuie să-şi asigure o bună informare şi documentare pentru prevenirea riscului. prin funcţia sa distribuitivă. etc. Toate aceste disponibilităţi sunt oferite întreprinzătorilor şi astfel creditul are posibilitatea să sporească puterea de acţiune productivă a capitalului. îndeplineşte în primul rând o funcţie distribuitivă prin faptul că mobilizează resurse băneşti disponibile la un moment dat într-o economie. În procesul transformării economiilor în investiţii. Dacă economisirea nu este continuată de o investire. prin funcţiile pe care le îndeplineşte. poate fi un factor dezechilibrant şi economia este condusă spre recesiune. Totodată. într-o economie de piaţă dezvoltată. aceste instrumente prevăd obligaţia fermă a debitorului în legătură cu rambursarea împrumutului. Cărţile de credit sunt modalităţile cele mai răspândite pentru această formă. cu toate consecinţele sale. pe care le redistribuie apoi prin acordarea de împrumuturi firmelor (sectoarelor de activitate) care au nevoie de mijloace de finanţare. orice persoană poate economisi o anumită sumă de bani. Prin urmare. Keynes. După afirmaţiile economistului englez L. Într-o societate. în marea lor majoritate. De asemenea. Acordarea creditului (consimţirea tranzacţiei) reprezintă un act de mare importanţă. Creditul. * Importanţa creditului bancar Importanţa şi locul creditului bancar în economia de piaţă sunt date de rolul acestuia. respectiv dreptul băncii de a i se plăti suma angajată (creditul + dobânda). unde S = economiile. ecuaţia fundamentală în realizarea echilibrului macroeconomic este S = I. Practica bancară cunoaşte asemenea fenomene deoarece transferabilitatea permite asigurarea utilizării fluxurilor fireşti de constituire şi utilizare a capacităţilor temporare disponibile. precum şi veniturile accesorii. rezervele de casă ale firmelor păstrate în conturi bancare. Prin transferul instrumentului de credit se realizează cesiunea de creanţă. sumele de bani economisite de persoanele fizice (populaţie) pentru diverse scopuri depuse la diferite bănci. contribuind la adaptarea la cerinţele pieţei interne şi externe şi la o creştere a eficienţei marginale a capitalului. instrumente de credit. favorizează orientarea rapidă a investiţiilor spre ramurile (firmele) cu activităţile cele mai eficiente. respectiv dreptul băncii de a încasa suma înscrisă în instrumentul de creditare.efective apar la intervale liber alese de debitor. operativitatea asigurată în procurarea de noi capitaluri dă posibilitatea existenţei unei elasticităţi mai mari în economie (pe ansamblu). băncile. Nu 128 . iar I = investiţiile.M.

prin intervenţia ideii de credit s-a ajuns la moneda fiduciară. de asemenea. iar dacă le are. prin care economiile. Prin finanţarea consumului şi prin crearea unor instrumente şi tehnici. Creditul stimulează şi promovează relaţiile economice internaţionale. ceea ce favorizează concurenţa. creditul contribuie astfel la promovarea firmelor de dimensiuni mici. pe atât de periculos şi dezavantajos devine în momentul neutilizării lui în conformitate cu cerinţele sale şi ale echilibrului economic general. Dimensiunile cererii şi ofertei de mărfuri pot fi reglate şi prin creditarea consumului pe de o parte şi a stocurilor pe de altă parte. creditul are o prezenţă indispensabilă şi în viaţa populaţiei oricărei ţări civilizate (creditul consumativ. adică o cerere neacoperită de mărfuri şi deci o creştere exagerată a preţurilor. la stăvilirea fenomenului inflaţionist. nu şi le poate valorifica din cauza lipsei de capital. Toate acestea au contribuit la reducerea cheltuielilor cu circulaţia banilor. se transformă în investiţii. nerentabile. creditul îndeplineşte şi o funcţie de emisiune monetară.). la multiplicarea monedei scripturale. creditul este un factor important al creşterii economice. cel puţin parţial. el contribuie prin reglarea ratei dobânzii. prin diferitele sale forme. creditul este cel care pune la dispoziţia întreprinzătorului capitalul necesar. creându-se posibilitatea asigurării stabilităţii preţurilor. Pentru aceasta. Prin oferirea accesului la credite al oricărui întreprinzător. adică biletele de bancă. care prezintă bunele intenţii şi garanţia sumelor primite. Deci. tehnicile noi şi instrumentele de plată oferite de existenţa creditului fac faţă în cele mai bune condiţii creşterii exponenţiale a volumului tranzacţiilor economice. unele mărfuri au caracter sezonier (cerealele. cu predilecţie pentru impulsionarea exportului şi pentru derularea normală a operaţiunilor de export-import. sub forma creditului public. creditul ipotecar. În vederea evitării unor astfel de fluctuaţii generatoare de risipă şi perturbatoare ale echilibrului economic. acolo unde este cazul. În cele din urmă mai trebuie subliniat rolul creditului în finanţarea deficitului bugetar al statului. care poate fi urmată de o situaţie inversă. prin intermediul unor solide instituţii de credit s-au creat alături de aceasta. adesea promotoare ale inovaţiei. mai ales în comerţul exterior. În al doilea rând. de pildă) şi dacă ar fi aduse pe piaţă numai în momentul recoltării lor. la rularea permanentă a fondurilor. băncile procedează la verificarea modului cum se utilizează acesta de către întreprinzător. cecul) care au dus la diminuarea folosirii numerarului şi la creşterea în mari proporţii a monedei scripturale. oferta poate fi disproporţionat de mare în raport cu cererea şi vom asista la o scădere spectaculoasă a preţurilor. După acordarea creditului. se poate folosi instrumentul pentru creditare – warant – care oferă proprietarului mărfurilor respective posibilitatea obţinerii cu anticipaţie. astfel sterile. etc. 129 . prin însăşi natura lui contribuie la creşterea vitezei de rotaţie a banilor.orice persoană poate avea calităţile unui întreprinzător şi de aceea nu-şi asumă riscurile acestuia. Spre exemplu. Deoarece creditul se acordă în schimbul plăţii unei dobânzi. creditul în acest fel jucând rolul de diminuare a investiţiilor păguboase. Important este faptul că pe cât de util şi avantajos este creditul ca verigă indispensabilă în mecanismul de funcţionare a economiei. a contravalorii acestora. După ce. multiple alte instrumente şi tehnici de plată (viramentul. cu efectele sale pozitive asupra echilibrului economic. Creditul.

o politică economică oscilantă sau operaţiuni şi atitudini nesigure. Evident. accesul la ele. cu sarcini precise în efectuarea operaţiunilor de credit. Supercreditarea poate duce la grave dezechilibre economice. situaţia pieţei de mărfuri.Pericolul cel mai mare îl reprezintă folosirea lui abuzivă. astfel încât să crească încrederea firmelor şi să limiteze riscurile. inflaţia. determinată de iluzia că prin sine însuşi creditul reprezintă avuţie. perspectivele ei şi conjunctura econommică pe plan intern şi internaţional existentă la un moment dat. Pentru ca rolul de “motor” al creditului în desfăşurarea mecanismului economic să fie efectiv şi eficient. În această perioadă. Toate acestea descurajează atât economisirea prin intermediul instituţiilor specializate. dar şi în exercitarea controlului asupra modului cum sunt respectate aceste sarcini.. .condiţiile de ordin economic au în vedere situaţia de ansamblu a economiei naţionale. nivel de cultură şi civilizaţie.condiţiile de ordin psihologic se referă atât la încrederea ca suport hotărâtor al creditului. infrastructural. Acestea obligă la existenţa unui sistem de instituţii şi organisme solide. la disproporţii între ramurile şi sectoarele ei de activitate. etc. problemele riscului presupuse de utilizarea creditului. spre tezaurizare sau investiţii. este important să se ştie situaţia resurselor existente în economie la dispoziţia firmelor. procedurile de coerciţiune faţă de debitorii recalcitranţi. 130 . care se pot grupa în 5 mari categorii : . . de asemenea. este necesară întrunirea mai multor condiţii obiective şi subiective. de piaţă. ele există într-o măsură mai mică. profesiunea şi poziţia socială a fiecăruia. o creştere a capitalului fictiv care poate să conducă la crahuri financiare. a unor legi care să reglementeze cu precizie. cu consecinţe dintre cele mai grave pentru economie. fără echivoc. monetare şi generează. Acestea se referă la existenţa unui cadru juridic. Folosirea abuzivă a creditului poate stimula o exacerbare a operaţiunilor speculative.condiţiile de ordin social-politic privesc cadrul general de stabilitate şi linişte socială. al populaţiei în ansamblul ei. care bineînţeles sunt legate de tradiţie. fără o perspectivă clară. în special pentru bănci. De asemenea. de regimul politic existent şi atitudinea factorilor de decizie la nivel macroeconomic faţă de libera iniţiativă. cât şi la comportamentul firmelor. Utilizarea creditului pentru finanţarea unor activităţi economice insuficient fundamentate poate duce la dezechilibrul structural în economie. Cunoaşterea şi luarea în consideraţie a unor asemenea condiţii au o importanţă covârşitoare pentru România aflată în finalul tranziţiei la economia de piaţă. a capitalurilor. etc. al întreprinzătorilor. legal. cât şi solicitarea de credite sau acordarea lor.. ceea ce determină statul să intervină pe linia dezvoltării acestor condiţii. afectează elementul esenţial al creditului : încrederea. bine concepute. manifestându-şi la maximum avantajele şi diminuându-şi la minimum dezavantajele. Trebuie ţinut cont de înclinaţiile populaţiei spre economisire sau consum. măsurile de protecţie acordate contractelor încheiate între creditor şi debitor. un regim politic şubred. Trebuie reţinute. pentru viaţa socială şi politică a unei ţări.condiţii de ordin instituţional. când ia proporţii. . neluarea în calcul a acestora poate provoca prăbuşirea în lanţ a sistemului bancar. climatul social caracterizat prin convulsii sociale. de atitudinile acesteia în raport cu libera iniţiativă. religie. structura economiei naţionale. contestat.condiţii de ordin juridic. . educaţie.

maşini de calcul. reducându-se apoi suma de distribuit sub forma dividendelor. Capitalul acesta. Băncile. nu ar duce la creşterea în mod vizibil a posibilităţilor ei de acţiune. pentru a fi uşor transformate în lichidităţi. CEC-ul şi Trezoreria. materiale. Acest capital este constituit din fondurile pe care persoanele fizice (uneori şi cele juridice) le încredinţează băncii sub formă de depozite la vedere sau la termen şi reprezintă principalele fonduri care alimentează operaţiunile de credit ale băncii. cu o importanţă deosebită : securitatea şi remuneraţia (stimularea). vine după aceea. Practica bancară cunoaşte (în principal) trei categorii de depozite : .1. Ca urmare. deoarece această activitate procură băncii marfa de care are nevoie în comerţul pe care-l desfăşoară – adică banul.2. Resursele de creditare * Resursele proprii Aceste resurse sunt constituite din capitalul subscris de acţionarii băncii respective şi din beneficiile (profiturile) distribuite şi înglobate în diferite fonduri de rezervă sau de risc.depozite la vedere. Aceştia au un rol deosebit în atragerea clientelei. ar reprezenta principala activitate de atragere de resurse. să crească fondurile prin emiterea de obligaţiuni în public. după opinia noastră.astfel încât sistemul de credite să devină un factor propulsor pentru viitoarea economie de piaţă concurenţială românească. Volumul depozitelor bancare este condiţionat în multe cazuri de concurenţa mai mult sau mai puţin ascuţită pe care o fac băncilor. 3. * Resursele atrase Capitalul împrumutat. prin achitarea dobânzilor aferente. care poate fi neînsemnat în raport cu cifra de afaceri şi constituie mai mult o garanţie faţă de deponenţi. Rezervele se constituie din prelevările asupra beneficiilor anuale şi reprezintă fondurile de garantare.depozite cu preaviz. . Moneda scripturală (depozitul bancar) în circulaţie – depinde de atitudinea populaţiei. calculatoare. Menţinerea şi creşterea pe o perioadă cât mai lungă a volumului acestor depozite. Ca orice firmă. se imobilizează cu ocazia înfiinţării băncii în clădiri. . o bancă posedă un capital propriu. Securitatea se bazează pe buna reputaţie a băncii şi nivelul serviciilor acesteia. Aceste rezerve se folosesc în operaţiuni sigure în scopul evitării riscurilor. iar remuneraţia fără a fi neglijată.depozite la termen. de tendinţa firmelor şi a persoanelor fizice de a utiliza în tranzacţii curente biletul băncii centrale. mărirea capitalului băncii pe o astfel de cale. mai este determinat de încă doi factori. prin acordarea de dobânzi ridicate la operaţiunile lor. etc. mai pot de asemenea. într-o proporţie diferită. Prin emiterea de obligaţiuni se sporesc sarcinile de plăţi anuale. volumul depozitelor la bănci. de tendinţele acesteia de tezaurizare a biletului de bancă. 131 . De asemenea.

adică : %dobândă. banca solicită deponenţilor un preaviz de cel puţin 2 ore. Creditele pe termen scurt.credite pe termen scurt . Depunătorii pot retrage fondurile când doresc.credite pe termen lung. calitatea operaţiunilor.N.Depozitele la vedere reprezintă cea mai mare parte a fondurilor depuse la bănci. Aceasta se explică prin faptul că banca trebuie să ştie cât timp dispune de aceste fonduri în vederea fructificării lor. şi care dă semnăturii băncii o valoare ridicată comparativ cu alte bănci. Categoriile de credite În funcţie de perioada de acordare. oricare ar fi natura depozitelor. pentru a putea acorda credite în continuare. apelează la Banca Centrală (B. Creditul băncii – goodwill – reprezintă un acord moral de o importanţă deosebită. care se pune în acest caz. 3.3. Caracteristica de bază a creditelor pe termen scurt (credite acordate firmelor de 132 . la 1-5 ani. pornind de la o lună. natura afacerilor. distingem trei categorii de credite : .R. pentru o perioadă mai mare sau mai mică de timp şi pe care banca le foloseşte pe durata existenţei lor.R. băncile recurg la reescontul Băncii Centrale sau la alte bănci.) pentru refinanţare. depozit la vedere < %dobândă. 10 zile. 5. O bancă. Fondurile pot fi retrase de depunători cu condiţia să avertizeze banca cu un anumit timp înainte. . O altă sursă atrasă o constituie Reescontul la Banca Centrală (B. Evident. o constituie rambursarea la timp a acestora. Pentru o bancă.1. Problema vitală. procentul de dobândă depinde de natura depozitului. pe o perioadă ce nu depăşeşte 1 an (12 luni). Depozitele cu preaviz sunt mai puţin utilizate. înaintea scadenţei efectelor comerciale. fixat în momentul constituirii depozitului. Prin aceste credite înţelegem operaţiunile de împrumut de sume de bani. . etc. reescontul reprezintă negocierea la o altă bancă a efectelor de comerţ pe care le-a scontat deja clienţilor săi. depozit depozit la termen cu preaviz < %dobândă. în funcţie de convenţia încheiată. cu scopul obţinerii disponibilităţilor de care are nevoie. uneori. o lună. după “consumarea” resurselor proprii. Depozitele la termen (scadenţă) sunt constituite pe perioade fixe. Motivul preavizului fiind uşor de înţeles. În vederea mobilizării fondurilor pe care o bancă le are imobilizate în operaţiunile de scont. Dobânzile bonificate de bănci depunătorilor de fonduri depind de piaţa banilor şi de natura depozitului.). El se bazează pe încrederea inspirată de bancă şi pe o serie de elemente ponderabile şi neponderabile şi anume : reputaţia. reprezintă alte surse atrase ale băncii şi sunt constituite din soldurile existente şi pe care titularii le lasă neîntrebuinţate. deoarece băncile nu ţin fondurile constituite nefructificate. nivelul serviciilor prestate.credite pe termen mediu . Pentru anumite sume mai mari. Soldurile creditoare ale conturilor curente.N.

Creditele acordate persoanelor fizice . . În acest caz. etc. Dobânda pentru creditele pe termen scurt variază şi în funcţie de destinaţia creditului şi se plăteşte de către beneficiarul creditului. trebuie să fie pe o durată relativ scurtă. Literatura de specialitate mai cunoaşte şi alte clasificări ale creditelor şi anume: . . Creditele pe termen mijlociu şi lung implică adesea rambursarea eşalonată. de obicei. Acestea sunt împrumuturi a căror rambursare are loc între 1 an şi 5 ani. . Suma care se rambursează (R) este compusă în cele din urmă din două componente : principal (P). De exemplu.Creditele acordate altor bănci . în tranşe lunare sau trimestriale. siguranţa rambursării creditului este invers proporţională cu durata acestuia. comerciale sau credite de consum) o reprezintă rambursarea integrală la scadenţă. durata creditului merge de la o lună la trei luni şi. de obicei. trimestriale. pentru construcţiile de locuinţe (de exemplu). Creditele bancare după debitorul băncii Acestea sunt : . pe parcurs.creditele în funcţie de calitatea lor.). Creditul care se acordă de o bancă. la care se adaugă dobânda cuvenită pentru perioada respectivă (d) : R = P + d. Rambursarea se produce. mai întâi datorită originii fondurilor pe care banca le întrebuinţează (care provin din resursele menţionate mai sus). fie lunar. fie la scadenţă. apoi. pentru activităţile de investiţii (a căror eficienţă trebuie să fie deosebită). fie trimestrial. adică o parte din creditul acordat. La aceste tranşe se calculează şi dobânda sumei mai mari.producţie. 133 . până la nouă luni. fapt ce înseamnă că. În Franţa. Creditele pe termen mijlociu. Tipul acesta de credite se acordă de băncile specializate pe aceste feluri de operaţii. pentru creditele acordate sectorului agricol. calculată de-a lungul zilelor lucrătoare ale unei luni. deoarece în caz contrar sunt afectate propriile angajamente ce şi le-a luat faţă de cei care au adus fondurile spre păstrare. . spre exemplu.Creditele acordate persoanelor juridice (firmelor) .creditele acordate în funcţie de destinaţie . Creditul pe termen scurt este forma curentă a creditului la bancă întrucât convine în mai mare măsură exigenţelor de lichidităţi cerute băncilor de către autorităţile monetare. în mod excepţional. Ele se acordă pentru activităţi de import-export. Ele se acordă pentru bunurile cu durată de folosinţă îndelungată. Banca este obligată să se asigure că rambursarea se face cu certitudine la scadenţă. la termenele stabilite (lunare. Creditele pe termen lung. pentru investiţiile pe termen lung. Aceste credite reprezintă împrumuturile a căror durată de rambursare depăşeşte 5 ani.creditele bancare acordate după debitorul băncii . pe baza unor contracte ferme în acest sens. dobânda este mai mare decât în cazul împrumuturilor pe termen scurt. rezerva minimă obligatorie de la BNR trebuie să fie minim 30 % din media soldurilor conturilor de disponibilităţi ale clienţilor. o dată cu plăţile cuvenite pentru dobânzi se rambursează o parte din “principal”. conform convenţiei de credite.

atunci debitorul este obligat să suporte nişte penalităţi (dobânzi majorate). banca procedează la stabilirea unui plafon debitor (în funcţie de bonitatea fiecărui client) până la care se onorează plăţile făcute prin cartea de credit. Dobânda percepută este egală cu cea a pieţei şi se plăteşte. în vederea desfăşurării unei activităţi profitabile prin păstrarea şi fructificarea 134 . în general. în aşa fel încât debitele nu apar decât în rare cazuri. iar nivelul dobânzii este uniformizat de-a lungul perioadei de creditare (stabilită în funcţie de obiectul creditării). Ele se acordă studenţilor pentru întreţinere pe perioada studiilor şi ar trebui să acopere.. . Dacă există posibilitatea rambursării creditului într-un interval de timp mai lung. Creditele acordate persoanelor fizice sunt mai ales creditele de consum care se pot acorda pe termene diferite (de la foarte scurt la lung). Termenul de rambursare a creditului.credite pentru construcţii de locuinţe. se percep dobânzi foarte ridicate. În ţările unde economia de piaţă este dezvoltată. garanţia sa morală) influenţează mai puţin (sau deloc) nivelul ratei dobânzii şi mai mult însuşi procesul de acordare sau neacordare a creditului.Creditele acordate statului. În vederea stimulării vânzării unei mărci de automobile. Între formele acestui tip de credit amintim : . Creditele acordate persoanelor juridice (firmelor). Aceste tipuri de credite. . Aceste credite nu sunt rentabile pentru bănci şi pentru aceasta au o pondere mică în portofoliul de creditare. sunt cumpărate de către bănci de la vânzătorii de automobile în pachete de valori mari. Deoarece dobânda percepută pentru aceste bilete reprezintă un venit garantat băncii. În această situaţie. parţial sau total. În acest caz. aceste companii procedează la încasarea unei dobânzi derizorii şi au ajuns să acapareze cea mai mare parte a acestei pieţe. În acest caz se are în vedere existenţa unei garanţii certe. banca are un rol activ în sprijinirea clienţilor săi. lunar sau la scadenţă. iar ratele de dobândă sunt relativ reduse. Acest tip de credit aduce venituri băncii din dobânzile percepute şi din comisionul iniţial plătit de debitor la acordarea acestui credit (la aprobarea dosarului de creditare). pe termen lung cu garanţii ipotecare. .creditele pentru cumpărări de automobile. chiar dacă nu există disponibil în cont. Calitatea debitorului (în primul rând. băncile comerciale sunt puternic concurate de companiile financiare aflate în proprietatea marilor companii constructoare de automobile. În raporturile sale cu firmele. Acest tip de creditare a prins contur datorită uşurinţei folosirii instrumentelor de plată. de regulă. iar pentru soldul debitor chiar în cadrul plafonului. Realitatea a demonstrat că majoritatea clienţilor alimentează periodic conturile. în general. garanţia acestui tip de credite îl reprezintă automobilul însuşi. Ipoteca reprezintă un contract imobiliar şi se naşte în convenţia dintre părţi potrivit formelor prevăzute de lege şi care produce obligaţii numai în sarcina celui ce o constituie.linii de credit pentru cărţile de credit.creditele pentru studii. oscilează. între 2 şi 5 ani. în vederea asigurării unui personal tânăr şi bine pregătit. Acest tip de credite se acordă de bănci pentru activităţile viitoare. taxele şcolare. s-a simţit nevoia introducerii unei tarifări explicite a serviciilor efectuate de bancă pentru clienţi.

Ea permite accesul debitorului (clientului) la sume a căror valoare să se înscrie într-un anumit plafon maxim. Pe de o parte. . cât şi prin creditarea activităţilor ce le poate desfăşura : de producţie. fie prin deschiderea unui cont separat de împrumut. în mod obişnuit utilizarea suplimentară pentru remunerarea băncii. această linie de credit conferă firmei un credit provizoriu. . De aceea. de regulă se întemeiază pe depozite compensatorii. 135 . în general. în general. Asemenea credite nu au termene de rambursare. aprobat de bancă. în condiţiile căreia se stabileşte limita maximă a creditului acordat în acest cadru.Sistemul de acordare general este linia de credit. trebuie să satisfacă numai nevoile temporare ale afacerilor. iar pe de altă parte. Mărimea plafonului depinde de mai mulţi factori. între care amintim : . În etapa actuală. fondurile care i-au servit la constituirea firmei şi care sunt mobilizate în cursul exploatării. în corelaţie cu dobânda de piaţă şi.natura activităţii desfăşurate de aceasta . prestări servicii.avansurile în cont curent sau credite de casă/trezorerie. bazându-se pe principalele resurse ale băncii. fie efectuarea creditării prin cont curent. existenţa permanentă a depozitelor compensatorii înseamnă pentru bancă o reducere a resurselor utilizate. funcţia acestor depozite decurge din faptul că firmele îşi păstrează toate disponibilităţile în conturile de la bancă. aceste credite nu sunt garantate formal. de regulă. când acestea sunt insuficiente şi nu mai fac faţă cheltuielilor productive. Într-o formă primară. a unui comision. pentru că. să suplinească insuficienţa temporară a capitalului lichid al firmelor. nu au posibilitatea de recreditare. fondurile de rulment care sunt fără încetare absorbite şi reînnoite prin mecanismele cumpărărilor şi vânzărilor. iar pentru firmă un mijloc de păstrare a solvabilităţii. întrucât banca poate cere oricând acoperirea debitului. comerţ exterior. Această modalitate de creditare presupune. O altă caracteristică a acestor credite o constituie şi faptul că acestea. iar pe de altă parte. şi nivelul dobânzii mai ridicat. în vederea reînnoirii lor şi aducerii la nivelul necesar. Acestea se bazează pe raporturile de credit întemeiate pe o deplină cunoaştere a activităţii firmei. fără a fi necesare înscrisuri la fiecare angajament. în caz contrar. Acordarea acestor credite. o reprezintă linia de credit confirmată. în limita unui plafon stabilit.poziţia firmei pe piaţă . În realitate. capitalul unei firme se împarte în două părţi : pe de o parte. ar degenera într-o simplă vărsare de fonduri.economiilor băneşti în cont. Ele au rolul de a satisface necesităţile curente legate de costurile de producţie cu caracter imprevizibil şi greu de localizat. pe baza unui acord scris. Creditul acordat în cont curent se face în urma unei cereri aprobate de către bancă. De aici. neavând la bază înscrisuri. se poate vorbi de următoarele tipuri de credite ce se acordă prin bănci firmelor pe bază de contract de creditare : . În mod normal. în obiecte care să reprezinte o garanţie veridică. dar stabilit. Creditele acordate de bancă. permiţând băncii să acopere necesităţile unor firme prin însăşi redistribuirea depozitelor lor în cont curent constituite de alte firme. aceste fonduri de rulment vor fi creditate de către bancă. în care posibilitatea de acordare a creditului se menţine pentru o perioadă stabilită în contract. O formă mai favorabilă firmei. comercializare. realizarea unor investiţii productive sau gospodăreşti.

pot fi caracterizate. prin aspectul lor general ca implicite. Astfel de credite cuprind toată gama creditelor (pe gaj de mărfuri. producţia de conserve. de a dispune ca atare asupra mărfurilor gajate. ipotecă) şi sunt acordate în scopul sprijinirii efortului firmelor. Asemenea credite sunt garantate cu mărfurile aflate în procesul de producţie sau circulaţie. fără a se motiva utilizarea lui. 136 . o motivare clară şi condiţionare a utilizării lor şi adesea garantate. profitul creditului este diminuat în funcţie de valoarea garanţiei. dobânda calculată achitându-se lunar. . efecte de comerţ. Creditele acordate în funcţie de destinaţie. → consumative.rezultatul investigaţiilor efectuate de către inspectorii băncii la firmele respective. care este folosit de aceasta potrivit necesităţilor sale şi liberului său arbitru.. În funcţie de destinaţia lor. creditele de casă mobilizate şi îndeosebi creditele pe documente warant. exemplificate până aici. posibilitatea băncii să recurgă la recreditare. după modul lor de angajare şi folosinţă. permite mobilizarea lui. Între acestea. creditele de producţie sezonieră sunt cunoscute sub denumirea de credite de campanie. pe recipisa warant. creditele acordate persoanelor juridice. Creditele productive pentru activitatea curentă sunt. creditele se împart în : → productive : → pentru activitatea curentă. asigurându-se o marjă în favoarea băncii. necesită în faţa băncii. fiind din acest punct de vedere asimilat cambiei şi de asemeni. Ele sunt menite să asigure resursele necesare în cazul singularităţii ciclului aprovizionare – producţie – vânzări. jucării. de care pot beneficia firmele. Uneori. extrem. → pentru investiţii. etc. După cum se cunoaşte. creditele explicite pot fi în ansamblul lor considerate drept credite pentru stocuri. Astfel. O altă serie de credite bancare. iar rambursarea se face integral la scadenţă. blănuri. strâns legate de necesităţile activităţii de producţie.creditele speciale servesc pentru finanţarea subscrierii de titluri de credit şi pentru finanţarea agenţilor la bursă. prin menţiunea făcută pe warant se transmite creanţa constituită prin gajarea mărfii şi dreptul. Creditele productive deţin ponderea cea mai însemnată în perioada actuală. de exemplu. ele pot fi caracterizate ca explicite. credite pe termen scurt (până la 12 luni) şi se acordă firmelor pentru desfăşurarea activităţii curente. în general. Creditul se acoperă pe o perioadă stabilită. Warantul deci. Acest document permite transferarea proprietăţii prin menţiuni făcute pe o parte a documentului respectiv.Prin urmare. De aici. este documentul utilizat pentru obţinerea şi garantarea creditului şi poate fi folosit ca un efect de comerţ. Prin warant se asigură garanţia creditorului asupra mărfurilor şi posibilitatea recuperării creditului acordat. Modalitatea efectivă de creditare o reprezintă creditele de risc. asigură firmelor un flux de capital circulant. . warantul este documentul prin care se atestă existenţa mărfurilor într-un depozit general. Astfel. Astfel. Warantul permite recursul cambial. datorită scăderii preţurilor.

Derularea lor se face în conformitate cu prevederile înscrise în contractul de credit. asigură distribuirea zilnică a extraselor de cont bancare ale clienţilor. creditul rămas se trece într-un cont separat. iar dobânda percepută este cea înscrisă în contract şi se poate modifica în funcţie de dobânda pieţei şi de rata inflaţiei. în lei şi în valută. termen scurt. pe următoarele categorii: feluri de valute. feluri de capital al firmelor: privat. mixt.credite neperformante la scadenţă. se bazează pe resursele proprii şi atrase ale băncii. anume acela de consultant financiar al întreprinzătorului. străin. etc. a căror durată de rambursare nu este expirată. precum şi de eficienţă a investiţiilor. în tranşe (de preferat regresive). În situaţiile când debitorul nu-şi achită la timp obligaţiile. 3. Principii ale activităţii de creditare Activitatea de acordare a creditelor se bazează pe următoarele principii generale: Atât activitatea de angajare şi acordarea creditelor (sub toate aspectele sale) cât şi activitatea de asumare a unor riscuri. iar debitorii şi-au achitat la momentul potrivit toate datoriile faţă de bancă. Pentru lichidarea acestui tip de credit. prelungeşte contractul de credit (în schimbul unor noi garanţii : contracte de export.1. . acordate persoanelor fizice şi sunt destinate acoperirii costului bunurilor şi serviciilor de care beneficiază prin reţeaua de comercializare şi servicii sau pentru recreditarea creanţelor în acest scop. Pentru aceste credite. Această categorie cuprinde : . sau al persoanelor fizice etc. de construcţie şi de exploatare. lung. mijlociu. Creditele nerambursate la scadenţă sunt acele credite neachitate la termenele stabilite prin contractul de credit. construirii de hale industriale. Garanţia materială pentru acest tip de credit este însăşi investiţia plus alte obiecte aparţinând firmei. banca joacă un rol deosebit. banca fie că urmăreşte debitorul în instanţă pentru valorificarea garanţiilor materiale (gaj. condiţia necesară pe care trebuie să o îndeplinească creditul pentru a fi considerat credit performant este ca toate tranşele de rambursare a creditului (inclusiv dobânda) să fie achitate la zi. Banca va face controale în toate fazele : de proiectare. Creditele consumative sunt creditele pe termen scurt sau mijlociu (cel mult).Creditele productive pentru investiţii se acordă pe termen mijlociu şi lung şi sunt destinate construirii de locuinţe. cu plata lunară a dobânzii. balanţa soldurilor 137 . Pentru aceasta. scrisoare de garanţie). este necesar ca evidenţa contabilă să fie structurată pe un sistem de conturi corespunzător. iar dobânda corespunzătoare acestora fiind majorată. Pentru creditele pe termen mijlociu şi lung. de credite şi disponibilităţi deschise diferenţiat. Creditele acordate în funcţie de calitatea lor. condusă şi organizată cu ajutorul calculatorului. de credite restante. în general. Rambursarea se face conform contractului de credit. ipotecă. Contabilitatea externă.credite performante . etc. fie în urma unui contract cu debitorul . Astfel de credite au un coeficient mare de risc şi presupun calcule de actualizare. de stat.4. Creditele performante sunt pentru o bancă acea categorie de credite în curs de execuţie.).

se va acorda o atenţie sporită categoriilor de garanţii ce vor putea fi obţinute în acoperirea angajamentelor asumate.activitatea de asumare de angajamente şi de derulare a operaţiunilor de creditere. dacă se ţine seama de gradul de incertitudine ridicat. trebuie să asigure alocarea unor sume importante pentru constituirea de provizioane specifice de risc. Elemente de analiză care vor sta în toate cazurile la baza asumării de către bancă a unor angajamente sunt următoarele: . precum şi de necesitatea acoperirii angajamentelor asumate în conformitate cu practica bancară internaţională. Etapele care trebuie parcurse în acordarea creditelor sunt: Prima etapă 138 .) sau la acţionarea în justiţie în vederea recuperării creanţelor deţinute asupra clienţilor. a obligaţiilor ce-i revin. faţă de bancă. se va dovedi falsă . Aceasta vizează atât menţinerea pe linia politicii monetare a BNR cât şi obţinerea unui profit cât mai mare.obiectul nu se înscrie în paramentri de eficienţă economică. va fi treptat pe măsura posibilităţilor.in toate cazurile. evitarea riscului.derularea operaţiunilor legate de angajamente asumate de bancă. ACORDAREA PROPRIU-ZISĂ A CREDITELOR Societăţile comerciale (indiferent de provenienţa capitalului).una din declaraţiile pe linie financiar . gajuri. . între care un loc deosebit trebuie să-l ocupe garanţiile materiale reale oferite de client. descentralizată în sensul aprecierii serviciilor de clientelă din punct de vedere al localizării teritoriale. scrisori de garanţie etc. .contabilă. gestionarea cât mai eficientă a resurselor băncii. . în numele clienţilor săi. de organizare contabilă sau de orice altă natură solicitată de bancă. . se va urmării deschiderea de sucursale în toate marile centre industriale. 3.încadrarea în strategia generală a băncii.se poate trece la executarea garanţiilor reale (ipotecă. precum şi pe garanţiile bugetare.2. regiile autonome. când se constată una din următoarele situaţii: . Datorită tendinţei generale de descentralizare a activităţii economice. .. în funcţie de necesitatea de analiză şi control şi evidenţă ale acestora în materie de disponibilităţi şi credite existente în conturile clienţilor. bazate pe propria lor activitate. se va urmării corelarea directă. generală a posibilităţilor de refinanţare existente în momentul respectiv. . persoanele fizice (autorizate independent) etc. firmele în general. conturi pe care le au în administrare. asociaţiile familiale. . datorită faptului că uneori majoritatea clienţilor sunt noi. pentru şi în numele clientului.clientul nu are suficiente disponibilităţi în conturile sale pentru achitarea la termen şi în cuantumul prevăzut.conturilor clienţilor şi balanţa rulajelor conturilor clienţilor în formă stabilită de comun acord cu Direcţia Clientelă. pot fi finanţate din credite în scopul completării resurselor proprii în vederea realizării activităţiilor propuse conform normelor legale.

prestări sevicii etc. .. în legătură cu: .Cererea de acordare a creditului sau emiterea unui angajament cu menţinarea expresă a documentelor anexate la la acesta. aprobarea Consiliului de administraţie al societăţii cu capital integral de stat sau majoritar de stat sau regiei autonome. care pot avea legătură cu obiectul creditului sau garanţia bancară a se emite. În această primă fază nu sunt necesare completarea unor documente (acte). sursele de aprovizionare şi posibilităţile de desfacere. ci ofiţerul de credite bancar îşi face numai o imagine globală asuprpa solicitantului. pe ansamblu. a unui angajament în numele firmei (acreditiv. al necesarului real al acestuia de disponibilităţi. respectiv contractul de societate etc.BVC pe anul în curs şi perioada menţionată. garanţie bancară). 139 . în condiţiile legii către Registrul Comerţului şi Monitorul Oficial. . respectiv pe perioada de la data asumării angajamentului economic şi până la expirarea valabilităţii acestuia. Dacă solicitantul este o persoană fizică. la punctul de mai sus. .Contractul de societate şi statutul firmei aprobate prin sentinţă judecătorească.contractele de export.Ofiţerul de credite (inspectorul băncii) poartă cu solicitantul creditului.modificările în legătură cu capitalul social iniţial. programul respectiv trebuie să se muleze pe scheletul BVC elaborat de organele competente în materie .asumarea. . creditele de care ar avea nevoie şi alte elemente pentru primele concluzii.angajarea legală a creditului la bancă.textul scrisorii de garanţie bancară pe care trebuie să o emită banca în numele clientului său. De asemenea se mai abordează problema cheltuielilor şi veniturilor preliminare ale întreprinzătorului. . De asemenea. . . capitalul social. . subscris sau vărsat la zi şi a măsurilor întreprinse pentru aprobarea şi comunicarea modificărilor respective. . venituri) şi scopul creditului. de către bancă.programul de producţie. a societăţii. . care să includă în mod obligatoriu şi studiul de fezabilitate al investiţiei care face obiectul creditului sau scrisorii de garanţie bancară solicitată.Studiul de fezabilitate. A doua etapă Dacă ofiţerul de credite consideră că sunt îndeplinite condiţiile pentru acordarea unui credit. atunci clientul respectiv trebuie să prezinte la bancă următoarele documente: . import sau orice alt contract de vânzare – cumpărare ce pot face obiectul creditului solicitat de client. în mod amănunţit.Documentul de înregistrare la Registrul Comerţului. Regulament de funcţionare al Consiliului de administraţie.garanţia materială pe care firma o oferă în mod legal pentru creditul angajat sau pentru asumarea de către bancă a unor angajamente bancare în numele său.orice alte aprobări prevăzute de statut. pe perioada de la acordarea creditului şi până la rambursarea lui. . axată în principal pe activităţile prevăzute în statut sau autorizaţie. o discuţie cu caracter de informare – documentare. atunci ofiţerul de credite doreşte să cunoască starea materială (garanţii.

de asemenea în conformitate cu legislaţia în vigoare. jurnal sau copier al firmei. -scrisori de garanţie bancară. -autorizarea debitării contului firmei de către bancă. întocmită şi înregistrată. evaluate de organele de drept. autorizate. din care decurg drepturile de creanţă ale firmei. Cash flow. în vigoare. sau va acţiona pentru asigurarea condiţiilor comerciale necesare derulării integrale şi în termen a contractelor respective. vizate de organele de specialitate. în vigoare. se solicită contracte ferme de export sau alte contracte comerciale ferme. la dispoziţia băncii. Situaţia patrrimonială lunară (la zi) cuprinzând în mod obligatoriu situaţia încasărilor şi plăţilor. mai amintim: . Contractul de import. păstrate în depozit la banca respectivă. Situaţia conturilor de profit şi pierdere. întocmită şi înregistrată în conformitate cu legislaţia în materie. Pe măsura posibilităţiilor. -scrisori de garanţie bancară de la bănci corespondente. de export sau orice alt contract ce poate face obiectul creditului sau angajamentului asumat. 140 . certificatul respectiv trebuie să cuprindă date şi aprecieri asupra stadiului profesional al firmei. în condiţiile legislaţiei în vigoare privind concesionarea. emise de BNR în condiţiile menţionate. în lei şi în valută ale firmei.BVC pe anul în curs şi de perspectivă. sau alte depozite neutre. -scrisori de garanţie bugetare. probat cu registrul de inventar. pe perioada până la rambursarea creditului.firma trebuie să aibă cont de disponibil deschis la banca respectivă. Certificatul de bonitate privind situaţia economico-financiară. aprobat de Consiliul de administraţie. pînă la rambursarea creditului sau expirarea valabilităţii scrisorii de garanţie. deschis până la data scadenţei şi respectiv concurenţa creditului acordat şi angajamentul asumat. întocmit în conformitate cu instrucţiunile şi normele elaborate de Ministerul Finanţelor. în materie. Garanţia materială reală oferită de firmă în contul creditului ce se acordă sau angajamentul ce se asumă în numele ei. prin prisma angajamentelor bancare asumate de client la banca ce gestionează contul principal. în valută. cu confirmarea expresă a firmei exportator – cumpărător comisionar că are deja. în limita plafonului de lucru cu acestea. vizate de comisia de cenzori sau alte organe de specialitate. de virarea sumelor respective în contrul firmei. cesionate în favoarea băncii. -poliţa de asigurare a bunurilor. de către bancă cum ar fi: -concesiunea încasărilor în lei şi valută pentru perioada până la rambursarea creditului. Licenţa de import/export. Ca supragaranţie. Pe lângă documentaţia privind legislaţia censionării. se va prezenta dovada că au fost înştiinţate despre acest lucru toate băncile prin care se derulează încasări. -orice alte garanţii materiale. atât în lei cât şi în valută. Bilanţurile contabile pe ultimii 5 ani. -controlul de gaj. ţinute în condiţiile legii în care s-a înregistrat gajarea unei părţi din patrimoniu. Între alte condiţii pe care trebuie să le îndeplineasă o firmă pentru primirea creditului solicitat. precum şi acordul expres al acestora. solicitate a se emite în limba de contract şi în limba română. -ipoteca. întocmit şi înregistrat în conformitate cu legislaţia în materie. Textul scrisorii de agranţie bancară. precum şi a textelor acreditivelor sau garanţiilor bancare în cadrul cărora se derulează exporturile.

Dacă sunt diferenţe în acest sens. sub aspectul legalităţii.devizul general al lucrării. în numele şi în favoarea clienţilor. în continuare are de îndeplinit următoarele atribuţiuni: . . . creanţe de încasat / obligaţii de plată ale clintului. comunicat prin bilanţul contabil la Registrul Comerţului şi cel înscris în statut. Constituirea firmei.evoluţia în timp a creditelor totale. . pe structură şi pe vechime. Este necesară concordanţa dintre capitalul social iniţial subscris şi cel vărsat.). se vor calcula următorii indicatori: . curente şi restante. . clientul trebuie să dea explicaţii scrise cu privire la demersurile făcute pe linia înregistrării în condiţiile legii. în sensul existenţei acordului expres în această privinţă al Consiliului de administraţie etc. . .Situaţia netă a firmei (SN): SN = Total activ − Datorii nerambursate .contractul încheiat cu constructorul.evoluţia în timp a disponibilităţilor la zi în conturile deschise la alte bănci.evoluţia profiturilor(beneficiilor) sau a pierderilor firmei.planul de amplasare. gaz metan etc. banca procedează la analiza şi pregătirea documentaţiei în vederea acordării de credite sau asumarea de angajamente de către bancă. energie electrică.evoluţia operaţiunilor în devize convertibile.creşterea situaţiei firmei de la un an la altul. 141 . firma mai prezintă: .graficul de eşalonare al lucrărilor de investiţie. dovedeşte îmbogăţirea patrimoniului acesteia. a modificăriilor existente.concordanţa angajamentelor pe care clientul le are deja la bancă cu datele înscrise în bilanţ. eliberată de organele prevăzute de lege. care pot face obiectul creditului sau angajamentului solicitat la bancă: angajarea creditului şi garanţiilor materiale date de client în favoarea băncii.autorizaţie de construire.firma trebuie să prezinte dosarul juridic adus la zi. . De exemplu: SN (firma “X”) = 2850 − 350 = 2500 mii lei -Fondul de rulment (FR). . persoanele legal autorizate să o angajeze faţă de bancă şi terţi.situaţia principalilor indicatori de eficienţă economică. -să analizeze datele din bilanţ ale clientului cu privire la: . acestea se vor proba cu extrasele de cont respective. Analiza documentaţiei: Ofiţerul de credite al băncii.alte acorduri şi avize prevăzute de lege (protecţia mediului. .. . .evoluţia raportului.se va calcula comparativ pentru toţi anii de analiză. În urma analizei datelor din bilanţ. Pentru fundamentarea creditelor de investiţii. A treia etapă Pe baza documentelor prezentate de client. gospodăria apelor. în soluţii contractuale. respectiv dacă pierderile din anii anteriori au fost acoperite şi pe ce cale.să constituie şi să verifice dosarul juridic al clientului. .

se poate accepta ca limită minimă coeficientul de 50%. indicatorul va avea valoarea: S (firma “X”) = 1400 •100 = 70% 1400 .solvabilitatea. În exemplul nostrum avem: 1400 S (firma “X”) = 1400 •100 = 100% iar după acordarea creditului. În afacerile ei. care înseamnă gradul de acoperire a creditelor şi obligaţiilor.De exemplu: FR (firma “X”) = 410 − 350 =60 mii lei . Din punctul de vedere al siguranţei firmei. prin elemente patrimoniale şi se calculează cu ajutorul formulei: Disponibil şi Sume de Titluri de credit Alte 142 . atunci când coeficientul rezultat se apropie cât mai mult de 100%.Bonitatea clientului. care înseamnă capacitatea firmei de a face faţă achitării obligaţiilor faţă de terţi. acceptă pentru acordarea unui credit un coeficient de peste 60%.Necesarul de fond de rulment (NFR) FR = Active circulante − Datorii pe termen scurt sau. Ea se calculeauă cu ajutorul formulei: Solvabilitate= •100 = Capitalul Capitalul social social +Elementele patrim onia le constituit e din credit Indicatorul respectiv poate fi apreciat ca pozitiv. o bancă. adică capacitatea castuia de a-şi da datoriile.Trezoreria netă(cash flow) (TN) TR = FR – NFR De exemplu: TN (firma “X”) = 60 – 0 = 60 mii lei . se va calcula cu ajutorul următorilor indicatori: . de exemplu.lichiditatea. FR = Capital permanent − Imobilizări NFR = NFCE (necesarul de finanţare a ciclului de exploatare) – DE (Datorii de exploatare) =Stocuri + Creanţe – DE NFR (firma ”X”) = 0 .

clienţi. În vederea calculării unui indicator cât mai semnificativ pe plan financiar. reprezintă capacitatea firmei de a realiza profit Rentabilitatea economică (Re): Re = M a spa r o f i t u l u i ∗100 V a l o a p er o d ţui e ex p r imă îantc o n t r a ci (s a u r ţev â n z a r e p ) 270 ∗100 = 56. obiecte de inventar. Sumele de încasat vor cuprinde soldurile din bilanţ ale conturilor : .Lichiditate = alte mijloace băneşti + încasat + negociabile patrimonială Credite şi datorii pe termen scurt elemente + de activ în care : Disponibilul şi alte mijloace băneşti cuprinde soldurile din bilanţ ale conturilor: . . furnizori interni şi externi. Titlurile şi creditele negociate pe piaţă cuprind : . creditori interni şi externi. produse finite. . . mărfuri.contul “carnete CEC în limită de sumă”. cu asigurările sociale. . . avem: L (firma “X”) = 410 + 700 ∗100 = 317 % 350 . Alte elemente de activ : materii prime. etc.acreditive deschise şi alte valori. piese de schimb.rentabilitatea. deci activele lichide disponibile pot acoperi obligaţiile faţă de terţi. Creditele şi datoriile pe termen scurt cuprind : credite curente şi pe termen scurt. greu vandabile.disponibilul în cont la bancă (lei şi valută).alte creanţe.contul casa.acţiuni şi obligaţiuni cumpărate de la alte societăţi.efecte de comerţ din portofoliul societăţii ce pot fi negociate prin scontare la bănci. atunci firma are o situaţie economică favorabilă. materiale. nu trebuie omise stocurile aflate în unitate. . ambalaje.sume vărsate în plus la buget. decontări cu bugetul statului. lucrări şi servicii facturate. . . privind amortizările. De preferat ca acest indicator să fie mai mare decât 2. dacă ele sunt : deteriorate.25% 480 Re (firma “X”) = 143 . cheltuieli desfacere. Dacă indicele calculat este supraunitar. . . cu mişcare lentă. alte obligaţii.produse. Ca urmare.mărfuri expediate.debitori.mijloace băneşti în curs de decontare.

Rata acumulării (RA):
RA = B eneficiu ∗100 ; Facturi fixe RA = B eneficiu ∗100 Facturi totale

RA (firma “X”) =

270 ∗100 = 38,57 % 700

Rentabilitatea financiară (Rf), relaţia capitalurilor (RC): Rf = Capitaluri RC = Rf =
Beneficiu ( proprii + îm prum utat e) ∗100

C ifra de afaceri C apitaluri

∗100

270 850 ∗100 = 19,28 % ; RC = ∗100 = 60,71 % 1400 1400

Efectul de pârghie al creditului : R = r + (r – i) ∗
D , i = d (1 – t). C

unde : R = rentabilitatea capitalurilor proprii ; r = rentabilitatea capitalului permanent ; i = costul real al surselor împrumutate (dobânda medie a pieţei) ; D = mărimea surselor împrumutate ; C = mărimea capitalului propriu. Dacă rentabilitatea (R) astfel obţinută este mai mare decât rentabilitatea capitalului permanent, înseamnă că firma ar putea fi interesată în obţinerea unui nou împrumut, iar acesta va fi limita gradului de îndatorare :
G radul de îndatorare = C apitalul propriu ; D atorii pe term en m ediu şi lung

Respectivul raport se apreciază ca pozitiv în cazul în care este mai mare decât 1.
Gradul de îndatorare + Datorii pe termen mediu şi lung , trebuie să fie cât Cash − flow

mai mic (aproape de zero), pentru o apreciere pozitivă a activităţii firmei. În cazul firmei “X” care nu are datorii până în momentul acordării creditului, gradul de îndatorare va fi : Gi / = 1400 mii lei Gi / 2 = 0 Ofiţerul de credite (inspectorul băncii), de asemenea, trebuie să verifice existenţa garanţiilor materiale reale, posibile, de la client în faza analizei

144

documentaţiei şi respectiv valabilitatea reală a acestora. Verificarea respectivă constă atât în verificarea documentelor, cât şi prin deplasarea la locul unde ele se află. Dacă aceste garanţii nu se pot constitui în această fază, se solicită semnarea “angajamentului”. Totodată, se va analiza stadiul de fezabilitate din care să rezulte posibilităţile reale ale clientului de a rambursa integral şi la scadenţă creditul solicitat şi a dobânzilor aferente, a altor costuri ale creditului în condiţiile convenite de comun acord cu banca, comparativ cu programul de activitate şi BVC al clientului pentru anul curent şi de perspectivă, până la rambursarea integrală a creditului. Când se solicită un credit pentru investiţii, se va analiza şi studiul de fezabilitate al obiectivului de investiţie, realizat cu ajutorul calculelor de actualizare. Apoi vor putea fi analizate contractele, acreditivele şi garanţiile pe care le deţine clientul în rambursarea creditului. O astfel de analiză are în vedere : - realitatea contractelor ; - condiţiile prevăzute în scrisorile de garanţie şi acreditive. A patra etapă Negocierea creditelor Având în vedere concluziile rezultate din analiză (adică condiţiile de creditare sunt îndeplinite), se trece la următoarea etapă, aceea a negocierii condiţiilor de acordare a creditelor : - volumul creditului ; - durata de acordare a creditului ; - termenul de rambursare ; - cuantumul ratelor ; - dobânda ; - perioada de garanţie. În funcţie de specificul băncii, ofiţerul de credite va întocmi : “Fişa clientului”, “Nota de acordare a creditului” sau pur şi simplu un “Referat”. A cincea etapă Aprobarea creditului După ce “Referatul” a fost semnat şi însuşit de şeful serviciului de specialitate, se va proceda la înaintarea acestuia, alături de concluziile negocierii, Comitetului de risc şi de credite sau Comitetului de direcţie (după competenţă). A şasea etapă Dacă a fost aprobat creditul, se va trece la întocmirea convenţiei (contractului) de credite care se va semna de către reprezentanţii desemnaţi ai băncii şi respectiv ai firmei. Contractul astfel încheiat şi semnat va avea ca destinaţie : două exemplare rămân la banca finanţatoare şi un exemplar se predă împrumutatului. A şaptea etapă Derularea creditului După depunerea ipotecilor şi gajurilor corespunzătoare, înregistrate la notariat şi primărie, acordarea creditelor se face prin contul de disponibil din credite. La acordarea creditului, banca poate opri un comision de gestiune, care poate oscila între 0,5-0,3%, în funcţie de caracteristicile creditului şi este stipulat în contractul de credite.

145

În perioada acordării creditului, banca este obligată să urmărească activitatea economică a firmei, regularitatea încasărilor şi va reţine direct din contul de disponibil al clientului, dobânzile aferente creditului, potrivit contractului. Când clientul nu utilizează creditele la datele stabilite, va fi penalizat cu un comision de neutilizare al creditului (3-5%). A opta etapă Rambursarea creditelor se face la datele din contract, din conturile de disponibilităţi sau prin depunerea de numerar. Orice întârziere la rambursarea ratelor, scadenţa este purtătoare de dobânzi majorate conform contractului de credite. 3.2.1. Analiza performanţei firmei pe baza bilanţului întocmit conform normelor metodologice în vigoare După cum s-a putut constata, pentru aprobarea unui credit, băncile procedează la calcularea următorilor indicatori : - lichiditatea imediată şi patrimonială ; - solvabilitatea ; - rentabilitatea ; - gradul de îndatorare ; - serviciul datoriei ; - gradul de acoperire a cheltuielilor. Conform normelor legale, fiecărui indicator calculat i se atribuie o notă (punctaj), în funcţie de valoarea înregistrată, astfel :

Indicatorul

Lichiditatea

Solvabilitatea

Rentabilitatea

Valoarea >120 105-110 95-105 85-95 < 85 > 60 50-60 40-50 30-40 < 30 >5 3-5 2-3 1-2 <1 0-15

Nota (punctajul) 10 8 5 2 0 10 8 5 2 0 10 8 5 2 0 10

146

Vom reda mai jos.În observaţie 0.Îndoielnic 0.Sub standard 0.Credit pierdere 0 Acest mod de interpretare a indicatorilor este utilizat şi în procesul de clasificare a creditelor de către bănci şi constituirea provizioanelor specifice de risc.neponderate. în funcţie de gradul de risc de credit – în cazul unui credit clasificat în una din celelalte categorii de clasificare prevăzute. pe baza căruia creditul este clasificat în următoarele 5 categorii : Punctaj .determinarea bazei de calcul necesare la determinarea provizioanelor specifice de credit prin totalizarea sumelor evidenţiate în rubricile corespunzătoare gradelor de risc de credit astfel : .Credit standard 41-50 . Pentru determinarea necesarului de provizioane specifice de risc de credit aferente unui credit se vor parcurge următoarele etape : .Credit îndoielnic 1-10 . precum şi a celor din afara bilanţului asimilate acestora.5 .aplicarea coeficientului de provizionare asupra bazei de calcul obţinute.încadrarea creditului în categoriile de risc de credit corespunzătoare normelor legale (Norma nr.Pierdere 1 147 .Standard 0 . previne limitarea riscului de credit referitoare la încadrarea în categorii de risc de credit a elementelor de activ din bilanţ. corespondenţa între categoriile de clasificare şi coeficienţii de provizionare : Categoria de clasificare : Coeficientul : . .ponderate.Credit în observaţie 26-40 . .05 .2 . 8/1999 a BNR).Gradul de îndatorare (zile) Serviciul datoriei Gradul de acoperire a cheltuielilor din venituri 16-30 31-60 61-90 > 91 7 zile 30 zile > 30 zile > 120 100-120 90-100 70-90 < 70 8 5 2 0 Bun Slab Nesatisfăcător 10 8 5 2 0 Prin însumarea tuturor notelor aferente indicatorilor calculaţi se obţine o notă finală (punctaj). .Credit sub standard 11-25 . în funcţie de gradul de risc de credit – în cazul unui credit clasificat în categoria “pierdere”.

.dintr-un bilanţ restructurat. grad de îndatorare diferă foarte puţin de valorile indicatorilor calculaţi pe baza bilanţului utilizat în prezent. constatăm că aprecierea performanţei unei firme pe baza bilanţului nu este edificatoare. pentru a fi eficientă. să dispună de o organizare care să-i permită obţinerea unor rezultate maxime. Având în vedere noile metode de eficienţă (practicate cu succes în ţările cu econoie de piaţă dezvoltată). Cercetările ce s-ar putea efectua. se constată că valoarea indicatorilor de lichiditate. solvabilitatea şi gradul de îndatorare reflectă mai bine realitatea. aceasta presupunând calcularea şi interpretarea unor date pe care băncile din România nu le au la dispoziţie. Analiza performanţei pe baza bilanţului restructurat La baza propunerii specialiştilor stau următoarele argumente : .2.activul bilanţului este restructurat în funcţie de gradul de lichiditate a activelor care-l compun. se poate face calculul următorilor indicatori : trezoreria netă.3. ci le consideră la valoarea contabilă şi ca urmare. indicatorii de solvabilitate. Decizia băncii de acordare sau nu a creditului pe baza indicatorilor de bonitate.2. Dacă unele firme sunt mai performante decât altele se datorează rezultatului condiţiilor de mediu. Din punct de vedere al eficienţei însă. . nu 148 . s-a constatat că deşi firmele beneficiază de aceeaşi tehnologie performantă. mărimea capitalului social minim. facilităţi fiscale privind reinvestirea profitului. iar indicatorii de lichiditate. Deci. nepermiţând practic încadrarea creditului într-o altă categorie (inferioară sau superioară) faţă de încadrarea rezultată din calculul pe baza bilanţului utilizat în prezent. Identificarea firmelor performante în practică nu este simplă. lacune : .nu iau în considerare valoarea de piaţă a activelor şi pasivelor firmei. poate conduce în multe cazuri la situaţia când unei firme cu un management bun să i se atribuie un punctaj mic şi deci să nu primească credit. trebuie să ia în primul rând cele mai bune decizii privind producţia şi desfacerea. Ca urmare. care serveşte drept etalon. În realitate. tehnologiei şi poziţiei pe piaţă. magazine. solvabilitate. lichiditate şi rentabilitate nu corespund realităţii. bănci. după cum s-a văzut. O firmă. Trebuie precizate performanţele sale de producţie în comparaţie cu alte firme asemănătoare. .permit interpretarea separată a indicatorilor – pe bază de punctaj acordat de bancă în funcţie de valorile înregistrate de fiecare indicator. fondul de rulment şi necesarul de fond de rulment. transporturi publice. precum şi influenţa factorilor externi asupra valorii acestor elemente : impozit / profit. ar cuprinde domenii ca : companii aeriene. comparabile din punct de vedere tehnic şi al obiectivelor. identificarea firmelor performante presupune o comparaţie a performanţelor acestora cu cele mai performante firme. Cele două metode prezintă însă.pasivul bilanţului este restructurat în funcţie de exigibilitatea şi apartenenţa resurselor. De aceea se va pune problema evaluării eficienţei relative a firmelor. trebuie evaluată eficienţa cu care-şi utilizează resursele disponibile. fără a lua în considerare interdependeţele şi influenţele reciproce dintre elementele care-i determină.

Corelaţia dintre indicele capital (muncă. Eficienţa măsurată prin scor evidenţiază totodata atât eficienţa tehnică. Scorul acesta reprezintă ponderea costurilor sau resurselor utilizate în mod eficient. pot să crească producţia fără o creştere proporţională a resurselor consumate. firmele sunt eficiente când reuşesc ca în aceleaşi condiţii de piaţă şi media să-şi sporească producţia printr-o combinaţie optimă a factorilor de mediu. iar cele care au un indice mare. Dacă se consideră. Privite ca două concepte – eficienţa tehnică şi eficienţa managerială. sunt acelea care în aceleaşi condiţii de piaţă şi mediu cu ale firmelor eficiente. firmele sut grupate în grupe omogene în funcţie de tehnologiile utilizate şi condiţiile utilizate pentru fiecare sector de activitate. ilustrează rolul scorului de eficienţă ca instrument sintetic de măsurare a performanţelor unei firme. Indiferent de metoda folosită.au acelaşi rezultat. este necesar a se găsi graniţa eficientă care separă firmele eficiente de cele ineficiente. cu scorul de eficienţă). eficienţa firmei se poate măsura prin calcularea distanţei care o separă faţă de graniţe. Din punctul de vedere al managementului. capital / muncă sunt eficiente dacă-şi măresc viteza de rotaţie a capitalului circulant ca urmare a unei bune organizări a procesului de producţie. Costul minim necesar este limita superioară a scorului (ratei) calculat pentru firmele performante –firme etalon. Firmele cu eficienţă ridicată din punct de vedere tehnic. În vederea depistării graniţei. diferenţa dintre firmele eficiente şi cele ineficiente din punct de vedere managerial constă în calitatea deciziilor manageriale. Criteriul departajării firmelor din grupele omogene în clase distincte îl constituie cifra de afaecri. Firmele ineficiente din punctul de vedere al managementului. evidenţiază faptul că rentabilitatea creşte o dată cu eficienţa. drept graniţă eficienţa costurilor. preţ sau profit şi o metodă care are la bază observaţiile făcute în urma utilizării tehnicilor programării liniare. Există două metode care se pot folosi în depistarea acestei graniţe : o metodă statistică care se bazează pe o prelucrare a datelor recurgând la funcţia de producţie. pune în evidenţă faptul că firmele eficiente. Prin urmare. care sunt consecinţa propriei organizări. distanţa se determină ca diferenţă între costurile efective ale firmei şi costul minim necesar pentru a produce aceeaşi cantitate de producţie pe care ea o produce în prezent. se constată că au acelaşi numitor comun : optimizarea economică a comportamentului firmei şi mai puţin modul în care ele îşi utilizează tehnologia. Diferenţa dintre firmele eficiente şi cele ineficiente din punct de vedere tehnic. cât şi eficienţa managerială a firmei. Ca urmare. deci a managementului. 149 . reuşesc un spor al producţiei numai printr-o combinaţie costisitoare a factorilor de mediu şi deci să producă mai scump. Studiul corelaţiilor dintre scorul de eficienţă şi diverşi indicatori clasici de performanţă. ca rezultat al reducerii cheltuielilor cu personalul prin creşterea productivităţii muncii. Corelaţia dintre rentabilitatea firmei şi scorul de eficienţă. deci pe seama calităţii deciziilor manageriale tactice şi strategice. de exemplu. se află în nivelul diferit al producţiei obţinute şi nivelul diferit al utilizării resurselor. În continuare. au tendinţa de a substitui capitalul cu munca. corelaţia dintre productivitatea muncii şi scorul de eficienţă pune în evidenţă faptul că există o corelaţie directă între evoluţia cifrei de afaceri şi eficienţa firmei ca rezultat direct al productivităţii muncii.

care la rândul lui poate să fie din nou împrumutat (cu aceiaşi condiţie. când se repetă acest proces. Depozitele (mai puţin partea în numerar. Aceasta deţine 35% din depozit. iar. fiind o condiţie esenţială a solvabilităţii firmei. quasi-bani sau moneda scripturală). Acest client achită echipamentele furnizorului. achită furnizorul său. care (printr-o coincidenţă) are contul deschis la prima bancă comercială care a început asemenea operaţiuni. să presupunem că fiecare depozit bancar este un depozit la vedere şi că un procent de 35% este reţinut de bancă pentru lichiditate. putem afirma că analiza performanţelor firmelor pe baza scorului de eficienţă este mult mai realistă decât analiza pe baza indicatorilor de bonitate. furnizorii. stocul de bani scripturali creşte. Acest ultim client îşi achită din acest împrumut. care trebuie să fie reţinută pentru a putea asigura lichiditatea băncii) constituie disponibilităţi pentru noi împrumuturi. Al doilea împrumut generează un nou depozit în monedă scripturală. rezultă că firmele care au un scor de eficienţă mare. rezultă că un credit de 4 mililarde lei trebuie să genereze noi depozite în sumă totală de apoximativ 11. Această din urmă bancă împrumută 65% din acel depozit (adică 1. unor firme pentru achiziţionarea unor diverse echipamente.09 miliarde lei (adică 65% din 1.6 miliarde lei este împrumutat unei alte firme care achiziţionează utilaje. 3.2.Corelaţia dintre ponderea costurilor financiare în valoarea adăugată şi scorul de eficienţă. la rândul ei.6 miliarde lei. Eficienţa. iar procesul poate continua.69 miliarde lei). iar restul de 2. Această firmă. firmele cele mai eficiente depind mai puţin de creditele bancare. Corelaţia dintre solvabilitatea firmei cu scorul de eficienţă.69 miliarde lei) o altă firmă pentru a cumpăra obiecte de inventar. pe care de asemenea îi va împrumuta unui alt client. până cănd depozitele nou create sunt de căteva ori mai mari decât împrumutul iniţial. a menţinerii lichidităţii). are deci un disponibil de 1. În loc de concluzie. au şi o solvabilitate mare şi deci un risc cât mai scăzut. această “primă” bancă. Un împrumut realizat de bancă presupune existenţa unui depozit la o altă bancă din sistemul bancar.3. De fiecare dată. pune în evidenţă faptul că fondurile proprii cresc o dată cu eficienţa. astfel încât 65% din depozite por fi utilizate pentru împrumuturi. Firma respectivă plăteşte utilajele furnizorului său care are un cont deschis la o altă bancă. Ca urmare. MC = 1 RL 150 . pune în evidenţă legătura directă care există între capacitatea de plată a firmei cu performanţele productive. Multiplicatorul de credite – crearea de monedă scripturală Sistemul bancar poate utiliza banii existenţi în cadrul acestuia sub forma depozitelor bancare (quasi-monedă. Spre exemplu. dacă procesul de creare de noi depozite şi de acordare de noi credite se derulează integral. Deci o bancă comercială acordă un împrumut în valoare de 4 miliarde lei. Din exempul de mai sus. ca rezervă de lichiditate. RL = rezerva de lichiditate. care are cont la o altă bancă comercială. Dacă notăm cu: MC = multiplicatorul de credite . care la rândul lor depozitează banii la băncile lor.

Astfel.2. 50 % Este important să se înţeleagă că multiplicatorul de credite permite stabilirea limitei superioare a sumei noilor credite. 151 . financiare.Conform exemplului nostru. astfel. Pe măsură ce băncile măresc depozitele prin intermediul multiplicatorului de credite. 2006. creşterea efectivă a împrumuturilor poate fi mai mică. În calitatea lor de intermediari financiari.9 = 11. o sursă importantă de venituri o reprezintă comisioanele69 şi spezele pentru serviciile oferite clienţilor. MC = 2.4. orice credit acordat de către o bancă se poate materializa într-un alt depozit. 3. . care depozit devine. un disponibil ce poate fi împrumutat din 69 Comision – Sumă cuvenită şi plătită unei persoane fizice sau juridice pentru intermedierea unei operaţiuni comerciale. asigurări”. 1. de asigurări etc. Editura Universitară. Bucureşti. a profiturilor şi a salariilor. de la cei cărora le acordă împrumuturi. Pentru bănci. acestea “adăugând valoare”. Dacă o bancă are stabilit 50% din depozite ca rezervă de lichiditate. care pot fi uşor transformate în numerar. → Gh. bursiere. în principal rezultate din depozitele constituite de clienţi. Bistriceanu – „Mică enciclopedie de finanţe.depozite de la clienţi care nu au mai folosit anterior serviciile băncii. . avem: un disponibil iniţial în valoare de 4 miliarde lei şi RL = 35% reyultă că: MC = 1 10 0 = . se multiplică şansele băncilor de a percepe. Modalitatea obţinerii banilor de către bancă Sursa principală de venit a unei bănci o constituie dobânda pecepută pentru creditele acordate. atunci multiplicatorul de credite va fi : 100 = 2. astfel încât clienţii pot constitui depozite suplimentate. pentru noua bancă. De asemenea. mai mari decât cele plătite pentru depozite. creşterea împrumuturilor poate depinde de măsura în care banca are suficient numerar sau alte surse lichide. bancare. În practică. băncile sunt în măsură să creeze bani sub formă de depozite. dar această marjă nu este suficientă pentru asigurarea profitabilităţii operaţiunilor bancare. în mod normal.9 35 / 100 35 4 miliarde lei • 2. Acestea pot fi păstrate în numarar de către firme sau pot fi depozitate la alte instituţii financiare decât la bănci. care pot fi generate de un depozit iniţial.6 miliarde lei Multiplicatorul de credite este întodeauna calculat prin raportarea cifrei 100 la procentul rezervei de lichiditate (proporţia din depozite care trebuie păstrată ca rezervă). o dobândă mai mare decât cea pe care o plătesc deponenţilor. vol. ca urmare a fondurilor existente. Depozitul iniţial trebuie să aducă active lichide în sectorul bancar şi prin urmare. Aceasta pentru că. deoarece creditele acordate pot să nu fie redepozitate în sistemul bancar. Ratele dobânzii percepute pentru credite sunt. Noile depozite pot proveni din diferite surse: . monedă. trebuie să fie un depozit nou. făcut în sistem bancar ( la o altă bancă).operaţiunile Băncii Centrale (ca autoritate monetară) pot duce la creşterea depozitelor.creşterea economiilor populaţiei. 416. amplificarea depozitelor generează noi posibilităţi de a obţine profit. pg.

Prin diferite tehnici. 3. reducând astfel.nou (mai puţin acea parte de lichiditate pe care şi această bancă trebuie să o ţină în casă ). care va fi. prin mărirea ei conferindu-i-se rolul de regulator al pieţei capitalului. atunci veridicitatea ratei dobânzii nu poate fi contestată. creditul deţine o poziţie primară. evoluţia operaţiunilor la bursă. cu un termen de rambursare de 12 luni şi o rată a dobânzii de 20 %. În prima ipostază. Acest element a fost prezentat pe larg ca multiplicator de credite. Prin urmare. Ne propunem să determinăm rata dobânzii (în sumă absolută) pentru prima lună de rambursare.000 lei. Dacă în succesiunea logică. creditele sunt solicitate pe perioade mai lungi decât perioadele de timp pentru care deponenţii încredinţează fondurile lor spre păstrare unei bănci. cuantumul dobânzii. În acest caz avem: Rata dobânzii pt. dobânda condiţionează procesele economice. 152 . de exemplu. nivelul dobânzii este influenţat şi de dividendele plătite în acţiuni.zile din lună] : 365 • 100 Mai trebuie spus că rata dobânzii bancare exprimată în procente este determinată pentru un an. luna martie = [10. cu adânci implicaţii în economia de piaţă. dintre disponibilităţi şi necesităţi de împrumuturi. luna martie. cu corolarul funcţiilor ce i se atribuie în prefacerile monetare şi economico-financiare. DOBÂNDA ŞI MANAGEMENTUL RATEI DOBÂNZII Dobânda reprezintă una din principalele componente ale sistemului financiarbancar. riscul ca deponenţii să-şi retragă fondurile fără preaviz. fie persoană juridică). băncile măresc depozitele şi atrag fondurile pentru perioade de timp mai lungi. etc. În general. În ipostaza de cauză.000 • 20 • 31] : 365 • 100 = 198.3. în funcţie de tipul creditului şi de contractul încheiat cu banca. Prin jocul conjunctural. iar plata efectivă a dobânzii se face lunar de către debitor (fie persoană fizică.86 lei O dată cu plata ratei dobânzii lunare (în sumă absolută). Dobânda trebuie privită deopotrivă atât în ipostaza de efect cât şi în cea de cauză. într-o economie clădită pe relaţia cerere-ofertă. Să presupunem că o persoană (fizică sau juridică) a obţinut de la o bancă comercială un credit în sumă de 10. Dacă punctul de intersecţie coincide cu cel de echilibru. rata dobânzii bancare se calculează după formula: Rata dobânzii lunare (în sumă absolută) = [Suma totală împrumutată • Rd (%) • nr. va reflecta punctul de intersecţie şi cel de echilibru dintre capitalul disponibil şi necesităţile de împrumuturi. dobânda constituie o condiţie sine qua non a oportunităţii şi eficienţei lui. veniturile din negocierea valorilor imobiliare. în primul rând. debitorul poate plăti şi rata la credit sau se poate plăti şi la alte termene.

consum. Dobânda este influenţată şi influenţează prin postura ei de efect şi cauză. însă. dobânda mai poate reprezenta o sumă ce revine proprietarului la rambursarea sumei împrumutate sau preţul utilizării capitalului şi totodată remunerarea riscului pe care îl implică împrumutul respectiv. Multe şcoli au intenţionat să construiască o teorie a dobânzii. 3.3. fiecare din acestea încercând să confere dobânzii o caracteristică determinantă şi distinctă în conformitate cu propriile lor puncte de vedere. La o rată a inflaţiei acceptabilă până la 3-5 %. rata reală a dobânzii nu provoacă obstacole insurmontabile. rata redusă a dobânzii va stimula procesul economic respectiv după cum creşterea ei va avea efecte contrare. în măsura în care efectele negative sunt compensate de altele pozitive. va avea efect benefic în proporţia în care fondurile împrumutate vor completa lichidităţile firmelor. însă. dobânda contribuie la circulaţia echilibrată a capitalurilor şi la menţinerea cursurilor de schimb valutar.În practică. cu repercusiuni pozitive şi la nivel microeconomic. În sfera consumului. Pe de altă parte. Teorii privind dobânda Teoria dobânzii a constituit una din cele mai discutate probleme de filozofi. la apariţia fenomenului inflaţionist mai contribuie o serie de factori. producţie. Funcţia dobânzii. Pe plan intern. Problema capătă valenţe grave odată cu creşterea globală a inflaţiei. majorarea procentului dobânzii va frâna creşterea intempestivă a preţurilor. datorită ratei mari a inflaţiei. procesele economice. 153 . dobânda îşi exercită funcţiile de corelare cu finalitatea sectorului finanţat: investiţii. În România.  Teoriile monetare care presupun dobânda ca un ecou spontan şi inert al naturii capitalului. pentru folosirea capitalului propriu (dobânda originară a capitalului) sau pentru capitalul încredinţat spre utilizare altor persoane (dobânda împrumutului). În toate cazurile. Pe de o parte. Intervenţia băncii nu se manifestă în sfera proceselor economice. în domeniul mijloacelor circulante. după cum creşterea ratei dobânzii va conduce la creşterea producţiei prin stimularea consumului bunurilor cu parametri tehnici superiori. Dobânda este în mod firesc comună cu conceptul de capital şi cu elementele “timp” şi “risc”. sociologi. Nivelul dobânzii faţă de inflaţie este reflectat de indicatorul dobânzii realpozitive. ci are numai rolul de a orienta către scopurile majore ale economiei naţionale. dobânda îşi va exercita funcţiile pozitive în măsura în care efectele ratei dobânzii vor fi adaptate după criteriul integrării creditului în coordonatele eficienţei economice atât la nivel micro cât şi la nivel macroeconomic. s-a aplicat metoda indexării.1. Pe plan extern. Dobânda reprezintă o latură specifică şi esenţială a manifestărilor de credit. dobânda mai poate fi considerată o remunerare pe care o primeşte deţinătorul de capital. Teoriile privind dobânda pot fi clasificate în două grupe mari :  Teoriile pure sau ale capitalului real care consideră dobânda ca preţ al capitalului real . economişti.

receptorii de venituri pot economisi fie prin păstrare. dobânda influenţează acumularea capitalului şi prin aceasta asupra relativei sale parităţi. prisos fizic şi economic. În acest sens. • Teoria riscului pune în evidenţă dobânda prin existenţa unui risc de pierdere totală sau parţială a capitalului. pentru nişte realizări finale. Considerând o piaţă a creditului. care au drept scop sacrificiul. După acest concept cea mai mare parte a acumulării se face pentru a obţine un capital care să permită “a trăi din dobândă”. capitalul este rezultatul abstinenţei. Asemenea teorii. Pe piaţa creditului se dă posibilitatea să se păstreze într-o formă nebănească. Într-o asemenea economie. cuprinde la rândul ei. alte două teorii : . iar dobânda se consideră remuneraţia abstinenţei respective. Prin menţinerea ratei dobânzii între anumite limite se impulsionează creşterea economiilor pe de o parte. . În toate opiniile exprimate de majoritatea specialiştilor în domeniu. dacă nu se ţine seama de inflaţie. fie dând împrumut la alţii. În vederea susţinerii acestei teorii. o a treia variantă: pot da cu împrumut o parte din câştigurile şi economiile lor. profitul şi dobânda sunt considerate ca un cost. presupune că dobânda derivă din raritatea capitalurilor. . a te bucura de un lucru în prezent este preferabil folosinţei la timpul viitor. pornind de la ideea că în perioada de acumulare se renunţă la o parte din consumul imediat. economiile încep să se diminueze şi capitalul se consumă treptat. • Teoria rarităţii. ca o remunerare în vederea renunţării la un bun prezent. sub forma instrumentelor de credit. de aici valorile distincte ale unuia şi ale altuia (capital şi capital folosit). la o analiză mai atentă nu rezistă datorită faptului că se percep dobânzi şi în cazul când creditul este garantat cu ipoteci şi alte valori materiale sau prin asigurare apare eliberarea de riscuri. se poate considera o economie unde nu exista o piaţă a creditului. Teoria aşteptării şi sacrificiului are în vedere o structură a capitalului ca o acumulare în timp a rezultatelor.• Teoria productivităţii şi a utilizării capitalului presupune capitalul dotat cu o forţă productivă ce poate genera. teoria pură a dobânzii.pot folosi veniturile pentru achiziţionarea de bunuri şi servicii. Această teorie susţine idea că utilizarea capitalului este ceva distinct de substanţa capitalului. Prisosul constituie fundamentul dobânzii împrumutului.teoria aşteptării şi sacrificiului .teoria profitului. Teoria profitului scoate în evidenţă o lege psihologică considerată “naturală” în virtutea căreia. Aceste sume economisite pot fi cheltuite la date ulterioare (consum viitor).pot economisi nişte venituri. O asemenea teorie. Ca urmare. receptorii de venituri au. însemnând prin aceasta o depozitare generalizată a puterii de cumpărare. În economia unde se folosesc banii. adică consumurile au fost amânate an de an către un viitor mai îndepărtat. consideră că rata dobânzii este determinată de oferta de economii şi de cererea de economii pentru investiţii. în acest caz. conform conceptului lui Cassel. • Teoria privind costul formării capitalului încearcă să explice dobânda prin abstinenţă. pentru a se folosi de el în viitor. pe de altă parte. când este aplicat altor factori de producţie. cei care dispun de venituri pot alege două variante: . când vor putea cumpăra aceiaşi cantitate de bunuri şi servicii. iar prin scăderea ratei dobânzii sub aceste limite. Deci. piaţa creditului tinde să se dezvolte deoarece : 154 . Prin urmare. Renunţarea respectivă trebuie să se compenseze în funcţie de timpul scurs între prestaţie şi contraprestaţie.

dacă se previzionează o rată a rentabilităţii de 18% în urma cumpărării unei întreprinderi industriale. dobânda reprezintă remunerarea ce se plăteşte pentru fondurile de împrumut cerute (având în vedere intensitatea cererii) cu referinţă la ofertă. Creditorii îşi organizează cu precădere fondurile de împrumut pentru finanţarea acelor proiecte ale căror rate ale rentabilităţii sunt mai înalte decât rata dobânzii de pe piaţa creditului.receptorii de venituri au personalităţi diferite. În concluzie. Dacă se previzionează o rată a rentabilităţii de 11%. . ei pot avea preferinţe pentru un consum prezent renunţând la un consum viitor. putem spune că la o rată oarecare a dobânzii vor exista atât debitori cât şi creditori. În acest sens se are în vedere o anumită ordine a desfăşurării investiţiilor. Spre exemplu. După cum se cunoaşte. firmele profitabile se vor dezvolta în continuare. Rata dobânzii reprezintă preţul plătit pentru creditul primit şi îndeplineşte ca şi alte preţuri. unele persoane vor prefera să economisească. la aceeaşi rată a dobânzii. iar piaţa creditului va proceda la acceptarea lor. dobânda este preţul atribuit fondurilor acordate cu împrumut consumatorilor şi afaceriştilor.teoria fondurilor de împrumut. ca disponibilităţi băneşti ce îşi au originea în precedentele investiţii de capital fix sau circulant. să fie numai creditori. Conform teoriei acesteia. sistemul economiei de piaţă implică realizarea faptului că preţurile repartizează resursele în economie.. Prin urmare. Practica a demonstrat că fondurile merg spre acele firme care sunt cele mai profitabile. iar fondurile luate cu împrumut au o rată a dobânzii de 13%. dar acestea sunt determinate de 155 . iar firmele nerentabile sunt obligate să contracteze împrumuturi cu o rată a dobânzii foarte ridicată sau să dea faliment. Ca urmare. Creditorii pot concura între ei în vederea acordării de fonduri cu împrumut iar rata dobânzii repartizează fondurile date cu împrumut diferitelor firme. deoarece consideră că pot câştiga mai mult de 7% din investiţia lor. iar fondurile vor merge către acei debitori care sunt dispuşi să plătească rate înalte ale dobânzii. dobânda este determinată de echilibrul dintre investiţia actuală şi economia actuală sau între cererea şi oferta de fonduri pentru împrumut. Astfel de rezerve băneşti reprezintă oferta.afaceriştii vor solicita pentru a investi în diverse domenii de activitate. cu siguranţă se va renunţa la cumpărarea firmei respective. În problema ratei dobânzii este foarte importantă alegerea între puterea de cumpărare prezentă şi cea viitoare. atunci firma respectivă se cumpără.teoria preferinţei pentru lichiditate a lui Keynes. deci vor fi debitori. considerând că rata profitului unei eventuale investiţii nu poate fi mai mare de 7% cât este rata dobânzii pe care ar câştiga-o prin economisire. dacă vor considera investiţia profitabilă. • Teoria fondurilor de împrumut defineşte aceste fonduri ca fiind integrate în economiile crescânde. intensitatea cererii de capital este condiţionată de cererea pentru investiţiile destinate bunurilor de capital (în special). funcţia – rol de alocare a dobânzii. iar cererea o constituie solicitările producătorilor pentru investiţii noi. atunci. Printr-o asemenea metodă. Unii afacerişti preferă să fie numai debitori. Dacă 7% reprezintă rata dobânzii date. Între teoriile monetare asupra dobânzii amintim : . . În termeni ştiinţifici.

motivele tranzacţionale şi de precauţie. cererea de monedă scoate în evidenţă preferinţa pentru lichiditate. în mod necesar se măreşte şi venitul naţional. putem afirma că preferinţa pentru lichiditate determinată de speculaţie. pentru obţinerea de câştiguri. 3. Prin eliminarea variabilelor economiei de investiţii. evoluţia dobânzii decurgând din cerinţele spontane ale dezvoltării economiei sau derivată prin politicile monetare şi de credit. Banca Centrală (BNR) influenţează asupra expansiunii creditului şi monedei scripturale. cu atât mai scump cu cât rata dobânzii creşte. conjunctura cursurilor bursiere şi rata viitoare a dobânzii. Tipurile de dobânzi diferite utilizate pe piaţă (potrivit destinaţiei economice. Optimizarea ei în funcţie de potenţial şi de cerinţele reale ale economiei constituie o trăsătură majoră a economiei de piaţă contemporane. de speculaţie. iar aceasta face să crească oferta de fonduri de împrumut. Oferta monetară este dată de sistemul determinat de autorităţile monetare. realizate prin diminuarea dobânzii. care are la origine cunoscutele motive tranzacţionale. Potrivit acestei teorii. Având în vedere criticile respective. în mobilizarea economiilor latente şi determinarea nivelului investiţiilor. Totodată dobânda mai poate servi în unele limite în influenţarea inflaţiei şi deflaţiei. Keynes formulează propriile sale teze. fiind o funcţie descrescătoare a ratei dobânzii. Prin modificarea dobânzii.3. iar motivele respective pot subzista chiar într-o economie de troc. de precauţie. Acesta reprezintă efectul cel mai puternic al cererii de monedă. În cazurile în care investiţia de capital este preponderentă (limitându-se prin aceasta consumul). iar rata dobânzii se stabileşte prin intermediul echilibrului dintre oferta şi cererea de monedă. a avea fonduri lichide este cu atât mai ieftin cu cât este mai redusă rata dobânzii. modificării nivelului acesteia ca instrument de influenţare a dezvoltării economice şi asigurării unui grad ridicat de utilizare a factorilor de producţie (în special a forţei de muncă). Keynes trage concluzia că funcţia monetară este mărimea economică determinantă a dobânzii. reprezintă funcţii crescătoare ale venitului. Astfel. prin mijlocirea investiţiilor efectuate. tinde a se majora o dată cu mărimea ratei dobânzii şi invers. cererea de bunuri de echipament va creşte.2. pe când motivul speculativ este caracteristic unei economii monetare. Dobânda reprezintă instrumentul fundamental al politicii monetare.satisfacerea cerinţelor privind bunurile de consum necesare populaţiei. Afirmaţiile lui Keynes merg pe ideea că o politică monetară expansionistă conduce la o scădere a ratei de piaţă a dobânzii şi pentru că cererea de bunuri reacţionează la variaţiile ratei dobânzii. O astfel de ipoteză se bazează pe cererea şi oferta din sfera monetară. Astfel. Deci. în virtutea previziunilor curente privind mărfurile. după Keynes. care va conduce la diminuarea dobânzii. Autorul teoriei preferinţei de lichiditate a acordat o atenţie deosebită dobânzii. are la bază critica autorului asupra teoriei clasice a dobânzii şi a fondurilor de împrumut. În concluzie. determinante ale ratei dobânzii. de producţie sau consum) servesc pentru repartizarea masei monetare disponibile între feluritele scopuri. Determinarea nivelului ratei dobânzii pe piaţă 156 . • Teoria preferinţei pentru lichiditate a lui Keynes. motivul cel mai important al preferinţei pentru lichiditate este motivul speculativ. are un rol deosebit în orientarea şi uneori în dirijarea tendinţelor economice. Astfel.

Rata de piaţă a dobânzii indică rata la care o persoană poate acţiona în prezent. iar o rata relativ scăzută reflectă răbdare. acumularea la nivel naţional şi rata investiţiei sunt relativ înalte. fiecare individ (persoană) poate să aleagă între cheltuirea a 100 unitaţi monetare putere de cumpărare azi şi 110 unitaţi monetare putere de cumpărare anul viitor. rata dobânzii relativ ridicată reflectă o comunitate nerăbdătoare să consume mult în prezent. pentru că prin natura sa ea reflectă legătura dintre puterea de cumpărare prezentă şi cea viitoare. în vederea obţinerii unor preţuri de cumpărare în viitor. rata dobânzii furnizează informaţii esenţiale. Societăţile umane care au orientare spre viitor. Ca urmare. La nivelul individului. la o rată a dobânzii de pe piaţă de 10%. 157 . 121 unitaţi monetare putere de cumpărare doi ani mai târziu şi asa mai departe. Spre exemplu. la nivel naţional reflectă o rata preferenţială a comunitaţii pentru anumite bunuri şi servicii. Prin urmare. cei ce economisesc sunt numai creditori şi pot oferi fonduri pe piaţa creditoare. rata dobânzii permite deci individului să compare valorile prezente cu cele viitoare. Redăm mai jos o curbă posibilă pentru oferta de credite a unei comunităţi umane: În graficul de mai sus este redată cantitatea de credit oferită pe unitatea de timp.Rata dobânzii. care este dispusă să renunţe la un consum prezent. orientare către viitor a societăţii. Astfel. reflectăndu-se în rata ridicată a creşterii economice.

La o rată a dobânzii de 17%. vor determina o creştere a ratei dobânzii de peste 15%. Deci. În graficul de mai jos se poate reda cum oferta şi cererea de credite a comunităţii determină rata dobânzii de pe piaţă. Debitorii care se află în concurenţă unul cu celălalt. mulţi indivizi înfruntă o rată a dobănzii pe piaţă care este sub rata dobânzii personale. Spre exemplu. La rate mici ale dobânzii.În graficul de mai jos vom reda cantitatea de credite cerută pe unitatea de timp. astfel că cererile de credite depăşesc cantităţile oferite. La o rată a dobânzii de 12% va exista o penurie de credite. avem o rată a dobânzii de pe piaţă de 15%. multe proiecte de investiţii sunt mai profitabile decât la o rată înaltă. în concurenţă unul cu altul în a da cu împrumut. la o scădere a ratei dobânzii. cantitatea de credite oferită depăşeşte cantitatea de credite cerută. cantitatea de credite cerută creşte. în privinţa obţinerii de credite. 1. care ne arată că la scăderile ratei dobânzii. Evident. vor forţa rata dobânzii în jos în jurul lui 15%. când cantităţile de credite oferite şi cerute sunt egale. Aceasta. mulţi indivizi (afacerişti) găsesc interesant să devină debitori.000 Acest grafic reflectă cantitatea de credit dorită şi cerută pe unitatea de timp. rata dobânzii de pe piaţă poate fi stabilită la nivelul de 15%. deoarece la o rată a dobânzii scăzute. 158 . existănd un surplus atât de credite cât şi de creditori. la economia arătată.

Dobănda nominală şi dobănda reală Iwing Fischer a adus un aport teoretic în legătură cu dezvoltarea teoriei asupra dobănzii. în acest caz. dobânda reală este direct proporţională cu dobânda nominală şi invers proporţională cu gradul de depreciere a monedei. Relaţia dintre dobânda nominală şi cea reală este un element esenţial al teoriilor contemporane asupra dobânzii. În economiile fără inflaţie şi deflaţie. în condiţiile unei economii în final de tranziţie. rata dobânzii nominale este dată de rata de schimb dintre o valută forte astăzi şi o valută forte la timpul viitor (dolarul SUA. Rata nominală a dobânzii încorporează o frână a inflaţiei. folosindu-se de o relaţie simplă între cele două rate ale dobânzii. se pune în primul rând problema riscului eroziunii capitalurilor. sau • Rata reală a dobânzii = Rata nominală .3. În concepţia sa. De asemenea. de ex). Se pune întrebarea însă. între rata reală a dobânzii şi rata nominală se pune semnul egalităţii. iar rata nominală este considerată o secundantă a ratei reale. expresie a echilibrului monetar. rata nominală a dobânzii este egală cu rata reală a dobânzii. Dacă rata dobânzii nominale sau dobânda de pe piaţă este de 20% pe an (de exemplu ). dar va căuta toate posibilităţile de a-şi asigura o compensare corespunzătoare pentru pierderile ce ar putea proveni din deprecierea monedei. care ar fi situaţia dintr-o economie unde este prognozată inflaţia sau deflaţia? Cum economia românească se caracterizează în perioada actuală prin intense şi permanente procese inflaţioniste. ridicând nivelul dobânzii. dacă rata dobânzii de pe piaţă este de 20% iar rata previzibilă a inflaţiei este de 10%. nu renunţă la valorificarea capitalului prin împrumuturi.20 unităţi monetare pe an. Aceasta are în vedere posibilitatea pe care creditorii le pot avea datorită faptului că valoarea reală (la momentul de referinţă) a ratelor de rambursare a împrumutului nu poate acoperi integral capitalul împrumutat.Rata previzibilă a inflaţiei. După cum s-a mai spus. Spre exemplu. rata reală a dobânzii este dată de schimbul între bunuri şi servicii astăzi şi bunurile şi serviciile la o dată viitoare.3. atunci avem: 159 . Pe de altă parte însă. rata reală a dobânzii este determinată de productivitatea marginală a capitalului fizic.3. Iwing Fischer mai precizează că rata reală a dobânzii este rata fundamentală a acesteia. evaluat în aceeaşi termeni. atunci o unitate monetară din valuta respectivă ($ SUA ) astăzi poate fi schimbată pentru 1. Prin definiţie. am putea avea: • Rata nominală a dobânzii = Rata reală + Rata previzibilă a inflaţiei. Dar. El se pronunţă ca apreciind diferit dobânda nominală (de piaţă) faţă de dobânda reală. Creditorul. în economiile fără inflaţie şi deflaţie. care depinde de înclinaţia spre economie a populaţiei şi starea tehnologică. iar ecuaţia este: • Dobânda nominală = Dobânda reală + Rata previzibilă a inflaţiei * (Dobânda reală * Rata previzibilă inflaţiei) • R ata dobânzii 1 +R ata dobânzii reale = 1 +R ata previzibil no m ale in −1 ă a inf latiei Prin urmare.

este necesar să se stabilească de către manageri.1 Rata dobânzii reale se determină foarte greu. evoluţia dobânzii reale (în lumea contemporană). 3. În principal.4. obţinând profit din diferenţa rezultată din dobânda mare la activele pe termen lung şi dobânda mică la pasivele pe termen scurt. Neconcordanţa apare din nesincronizarea modificărilor dobânzilor la active şi pasive. o bancă poate obţine profituri luând cu împrumut de pe piaţa cu termen scurt şi dând cu împrumut pe piaţa cu termen lung. Cel mai des utilizat exemplu este cel al unei bănci care finanţează active pe termen lung cu dobânda fixă din pasivele pe termen scurt sau cu dobânda variabilă. este posibil ca venitul net din dobânzi al băncii să nu fie suficient pentru acoperirea cheltuielilor generale. În încercarea de a estima rata previzibilă a inflaţiei. scadenţele acestora. din cauza ratei previzibile a inflaţiei care nu poate fi măsurată. distincţia dintre rata nominală şi cea reală a dobânzii este de foarte mare importanţă. Practica ne-a demonstrat că băncile finanţează activităţi pe termen lung pe seama pasivelor pe termen scurt. O astfel de strategie se răsfrânge asupra faptului că banca îşi asumă un risc al ratei dobânzii. Uneori. fapt ce ar conduce la pierderi care vor eroda capitalul. În acest caz.Rata dobânzii reale = 1 + 0. Pe când. În funcţie de modul cum sunt structurate activele şi pasivele băncii. dar fără a se ajunge la rezultate concrete. limitele riscului ratei dobânzii pe care şi-l asumă banca. insă mişcările ratei dobânzii pot să conducă la pierderi. unii economişti au luat în considerare ratele trecute. demonstrează dispariţia diferenţelor dintre rata dobânzii nominale şi rata dobânzii reale. Dacă este pozitivă. Totuşi. îl reprezintă sensibilitatea rezultatelor financiare ale unei bănci la schimbările ratei dobânzii. majoritatea instituţiilor financiare. prevăd riscul ratei dobânzii ca legat de intermedierea financiară şi ca o sursă a câştigurilor bancare. în vederea mişcării consecinţelor negative ce ar putea rezulta din mişcările ratei dobânzii. atunci creşte şi fondul costurilor atrase. se poate determina poziţia riscului ratei dobânzii. Dacă are loc o ajustare a dobânzilor la active la o dată diferită de cea a pasivelor.2 −1 = 0. El este consecinţa activităţii de intermediere financiară. diferenţa dintre câştigul din active şi costul pasivelor ar putea deveni negativă. Dacă dobânda pe termen scurt creşte.3. o 160 . poziţia riscului ratei dobânzii unei bănci este determinată de măsura în care activele şi pasivele sale sunt în concordanţă. au ca prioritate îmbunătăţirea managementului activelor şi pasivelor prin mărirea calităţii şi volumului datelor necesare în procesul luării deciziilor. într-o economie a inflaţiei sau cu o inflaţie previzibilă. Într-o economie de piaţă bine aşezată.0909 1 + 0. Riscul ratei dobânzii însă. în majoritatea lor. Pentru buna orientare a băncii. Managementul activelor şi pasivelor unei bănci este prin natura sa o activitate imprecisă care necesită informaţii substanţiale privind rata dobânzii la active şi pasive. există sigur o nepotrivire. în timp ce dobânzile câştigate din activele pe termen lung rămân relativ fixe. rata nominală a inflaţiei este dată publicităţii. În ţările cu economie de piaţă dezvoltată. Datorită faptului că dobânda pe termen scurt este mai mică decât dobânda pe termen lung. Riscul ratei dobânzii Bunurile comerciale. chiar la insolvabilitatea băncii.

la care putem adăuga previziunile asupra viitoarelor rate ale dobânzii. de atragere de fonduri şi de ratele dobânzii practicate de celelalte bănci. Acestea nu trebuie să fie prea complexe sau extinse. Astfel. determinarea mărimii riscului ratei dobânzii constituie elementul esenţial. un bun manager al activelor şi al pasivelor utilizează anumite tehnici de măsurare. simulările cele mai bune proiectează câştigurile ce se obţin din dobânzi printr-o varietate de scenarii ale ratei dobânzii. dar foarte eficiente în vederea utilizării computerelor personale. Prin aceasta. Uneori. esenţiale sunt acurateţea şi actualitata informaţiilor referitoare la termenle de ajustare a dobânzzilor la active şi pasive. Astfel de rapoarte GAP se utilizează în vederea estimării modificărilor potenţiale ale venitului net din dobânzi pe un teremen scurt. iar câştigul din dobânzi cresc şi va scădea când scad. numai că ele oferă în plus posibilitatea de a utiliza informaţii privind ratele curente ale dobânzii asociate activelor şi pasivelor existente. pentru măsurarea riscului ratei dobânzii. Raportul respectiv. au fost dezvoltate numeroase proceduri. În vederea prevenirii deficienţelor rapoartelor GAP. Pentru aceasta. ceea ce ar conduce la tragerea unor concluzii false. se realizează contrariul. Astfel. în multe dintre băncile comerciale. Deci. este necesară o interpretare adecvată (de valoare) în vederea măsurării rezultatului riscului. Strategia de fixare a ratei dobânzii este stabilită în funcţie de strategia de creditare. Totodată s-au creat modele simple. este fixată în principal. În vederea stabilirii efectelor asupra viitoarelor câşiguri rezultate din mişcările potenţiale ale ratei dobânzii. În economiile unde dobânzile sunt determinate pe piaţă. se face apreciind în ce fel anumite schimbări ale ratei dobânzii vor putea afecta câştigurile bancare. Într-o bancă obişnuită. aceste rapoarte pot fi imprecise sau chiar greşite. dobânzile la pasive se restabilesc mai rapid decât la active. iar câştigul din dobânzi creşte dacă dobânzile scad. Fiecare dintre aceste tehnici de măsurare poate porni de la o ipoteză simplificată şi ca urmare fiecare prezintă anumite limite. Rezultatele cele mai bune în acest sens au fost obţinute prin utilizarea simulărilor pe calculator. Dacă se cunoaşte momentul când dobânziile la active şi pasive pot suferi modificări. demonstându-se că atât activele cât şi pasivele sunt supuse riscului ratei dobânzii şi sunt afectate de mişcările acesteia. În cazurile mai puţin obişnuite. Tehnici de măsurare a riscului ratei dobânzii Estimarea riscului ratei dobânzii. Pornind de aici. prezintă activele şi pasivele ale căror dobândă poate fi restabilită în cadrul unor perioade de timp viitor.neconcordanţă. Astfel de modele se folosesc tot de informaţiile luate din rapoartele GAP. de Direcţia resurse şi plasamente împreună cu conducerea băncii. Aceasta poartă numele de raportul GAP asupra ratei dobânzii.  161 . De asemenea. câştigul va scădea şi atunci când dobânzile vor creşte. primele trimestre ale anului următor. Strategia riscului ratei dobânzii. managerii activelor şi pasivelor se confruntă cu efectele modificării dobânzilor. când dobânzile la active se restabilesc mai repede decât la pasive. unele informaţii de bază constituie fundamentul tuturor tehnicilor de măsurare. în general. modelele anticipează viitorul câştig obţinut din dobânzi într-o varietate de scenarii privind rata viitoare a dobânzii. Una dintre tehnicile de măsurare frecventă o constituie utilizarea unui raport în care sunt prezentate aceste informaţii de bază.

Este necesară această coordonare.măsuri curative.O instabilitate şi un înalt nivel al ratei dobânzii conduc la creşterea complexităţii managementului portofoliului financiar. managementului investiţiilor.3.riscul investiţiei. managementului creditelor şi managementului pasivelor. este necesar parcurgerea etapelor: • mai întâi. datorită faptului că mişcările ratelor dabânzii la împrumuturile luate nu sunt perfect sincronizate cu cele ale împrumuturilor acordate. Acesta ar însemna riscul obţinerii unor pierderi în ce priveşte venitul net din dobânzi. sunt legate de previzionarea riscurilor în cadrul programelor alternative. Greşelile cele mai mari în implementarea managementului activelor şi pasivelor. Riscul mare al ratei dobânzii a făcut ca strategia de management al activelor şi pasivelor bancare să devină o problemă de o importanţă deosebită pentru băncile comerciale. Astfel.riscul venitului. prin menţinerea riscului la un nivel cât mai acceptabil. în condiţiile în care se menţine un nivel acceptabil de risc. prin natura sa. . • apoi se trece la estimarea riscurilor şi câştigurilor ce pot rezulta din aplicarea variantelor alternative de program ce aduce câştiguri maxime acţionarilor băncii. . În vederea implementării unui program de management al activelor şi pasivelor.măsuri operative. Măsuri privind prevenirea riscului de creditare Între aceste măsuri amintim: . 162 . luarea în calcul a unui risc cert. comportă în sine.5. * Măsurile preventive Orice operaţiune de credit. Efectul unei creşteri neşteptate a ratei dobânzii asupra patrimoniului net sau a venitului net din dobânzi corespunde riscului de investiţie sau riscului venitului. Sunt şi bănci care au dat dovadă de încetineală în adoptarea tehnicilor de control a riscului ratei dobânzii în condiiţile în care este un fapt dovedit faptul că bancherii trebuie să caute noi tehnici de management a riscurilor în vederea supravieţuirii într-un mediu din ce în ce tot mai competitiv. 3. riscul ratei dobânzii este cel mai dificil de apreciat dintre riscurile din cadrul programelor amintite. . O strategie bună de management a activelor şi pasivelor. deoarece ratele fluctuante şi înalte ale dobânzii pot afecta drastic venitul net al dobânzii obţinute din gestionarea instrumentelor purtătoare de dobânzi. Patrimoniul net reprezintă diferenţa dintre valoarea de piaţă a activelor şi cea a pasivelor care nu intră în componenţa capitalului. bancherul trebuie să hotărască lungimea orizontului de planificare. Acesta este riscul producerii unor pierderi în patrimoniul net ca rezultat al unor schimbări neaşteptate ale ratei dobânzii.măsuri preventive. Riscul ratei dobânzii are două componente: . va reduce ambele componete ale riscului. care se realizează prin coordonarea managementului lichidităţii. Obiectivul managementului activelor şi pasivelor este de a maximiza căştigul acţionarilor băncii.

N. banca solicită debitorului garanţii reale care să acopere în proporţie de 150 – 200 % valoarea creditului şi a dobânzii percepute). . . pentru că de exactitatea datelor culese depinde rezultatul favorabil al operaţiunii de creditare. Garanţia reală asigură băncii creditoare un drept real asupra unor elemente determinate din patrimoniul debitorului sau al tuturor persoanelor girante. Prin urmare. Certitudinea cu care aceste estimări sunt efectuate nu împiedică totuşi banca să-şi ia garanţii reale şi personale în raport cu creditul solicitat. După cum se cunoaşte. prudenţa şi intuiţia lucrătorului băncii au un rol principal. împrumutat). estimarea riscului.raportul dintre consistenţa patrimoniului propriu şi a celui străin (atras. Pe lângă capacitatea firmei de a produce venituri. este acela că banca trebuie să cunoască (să estimeze) în amănunţit posibilitatea recuperării la scadenţă sau în momentul când ea decide să-şi retragă creditul în cadrul acestei estimări. lucrătorul bancar mai verifică: . trebuie subliniat că acesta constă în riscul insolvabilităţii clientului.garanţiile reale ale debitorului: imobiliare. .R.situaţia economică generală a sectorului în care acţionează posibilul debitor. în detrimentul capacităţii de îndatorare. .angajamentele şi originile legale ale firmei. din insolvabilitatea debitorului se pot surmonta prin constituirea de garanţii în beneficiul băncii (pentru acordarea unui credit. . Capacitatea firmei de a produce venituri se poate verifica prin mai multe mijloace de observare şi evaluare. în cazul când clientul (din diverse motive) nu-şi respectă obligaţia achitării la scadenţă a sumei contractate. din resurse atrase sau va proceda la o refinanţare de la B.posibilitatea obţinerii unor preţuri cât mai reduse pentru produsele sale. Principiul general. în măsura în care executarea silită este un mijloc extrem pe care banca îl are în vedere pentru recuperarea creditului şi a dobânzilor aferente. mobiliare (situaţia patrimoniului). în legătură cu posibilitatea modificării acestui raport în favoarea celui propriu. care poate conduce la pierderea sumei împrumutate şi riscul imobilizării. . dar fără a perturba echilibrul economic al gestiunii.perspectivele de producţie şi dezvoltare ale firmei. Condiţiile economice 163 .scopul solicitării împrimutului şi destinaţia imediată a acestuia. . dar şi cu beneficiarii. garanţiile constituite pot fi garanţii personale. riscurile ce pot rezulta în particular.raporturile întreprinzătorului cu clienţii şi funcţionarii săi.Primul element ce trebuie luat în calcul îl constituie posibilitatea băncii de a se angaja în acordarea unor credite din resurse proprii. Garanţia personală nu asigură băncii nici un avantaj juridic asupra debitorului său.criteriile care s-au adoptat pentru distribuirea profitului. . Această capacitate are o mai mare importanţă decât garanţiile constituite. Astfel. constituite în funcţie de persoana debitorului şi garanţii reale. îmbinându-se cu posibilitatea restrângerii volumului de operaţiuni în curs. .contractele încheiate atât cu furnizorii.organizarea administrativă şi tehnică a firmei respective. Capacitatea potenţialului credit reprezintă condiţia primă şi totodată fundamentală a acestuia de a produce venituri. constituite în funcţie de consistenţa bunurilor debitorului. În ce priveşte riscul legat de credit. . care stă la baza estimării oprtunităţii fiecărei operaţiuni de creditare.

Totodată. .se urmăreşte modul în care clientul îşi achită obligaţiile contractuale. de disponibil din credite. pe diferite termene.derularea contractelor prezentate în primă fază de client. * Măsuri operative Ca primă măsură operativă o constituie încheirea în condiţii avantajoase pentru bancă. În perioada când are loc estimarea riscului. pentru asigurarea profitului. dacă un credit a fost acordat pentru o asemenea destinaţie. contul de profit şi pierderi. balanţa de verificare. . suficient de mari pentru acoperirea taxei rescontului. . banca trece la executarea altor operaţiuni specifice : .perceperea unui comision de gestiune. cât şi pentru contul de disponibil din credite. în cazul recurgerii la rafinanţare. pe de o parte rata inflaţiei.se colectează veniturile din dobânzi în contul "venituri din dobânzi" şi comisioanele corespunzătoare fiecărei operaţiuni în contul "venituri din comisione". Dacă clientul nu-şi achită de bunăvoie aceste rate lunare. 164 . banca poate să oprească automat derularea în continuare a operaţiunii şi să treacă la încasarea sumelor convenite din contul de disponibil al clientului. . respectiv rata din credit şi dobânda aferente lunare. atât la sediul băncii. dar şi la sediul clientului. importanţă prea mare nu se acordă formei tehnice de acordare a creditului deşi concluziile privind aprobarea şi în consecinţă riscurile asumate de bancă depind. Apoi. atât pentru contul de disponibil.verificarea zilnică a extraselor de cont ale clienţilor. prevăzut în contracul de creditare. banca. . Perceperea comisionului de neutilizare. pentru fracţionarea riscului ce decurge din schimbarea condiţiilor pieţei. iar pe de altă parte rata dobânzii percepută de BNR.verificarea operaţiunilor din contul special. de resursele de creditare de care dispune banca. pe lângă condiţiile de echilibru ale întreprinzătorului în cauză şi de stingerea altor operaţiuni. De asemenea. . banca trebuie să-şi ia măsurile corespunzătoare în vederea stabilirii unei rate a dobânzii care să acopere. iar banca este obligată să-şi ia garanţiile corespuntătoare prin care să aibă posibilitatea recuperării creanţei sale prin executate silită.prin deplasarea la faţa locului se va verifica stadiul şi evoluţia obiectivului de investiţii. în cazul în care debitorul nu utilizează banii conform contractului de creditare. . .oprirea unei marje de siguranţă a băncii (3-5%). perdepută de BNR. .respectarea strictă a obiectivului contractului.în care diverşi întreprinzători îşi desfăşoară activitatea sunt susceptibile de schimbări rapide şi imprevizibile datorită unor evenimente interioare sau a unor situaţii de plată impuse.verificarea periodică a documentelor contabile ale firmei debitoare: bilanţul contabil. conform convenţiei de creditare. a contractului de creditare. trebuie să-şi ia măsuri de asigurare a taxei scontului. . Un al doilea element important în estimarea şi prevenirea riscului este oportunitatea repartizării creditului între diferiţi întreprinzători ce acţionează în diferite sectoare economice.verificarea regularităţii încasărilor şi plăţilor din cont. pentru operaţiunile de scontare.

sume repartizate din profitul băncii). deteriorarea garanţiilor imobiliare şi mobiliare). fie în cazul creditului acordat pe traşe. ea are dreptul să întrerupă contractul de credit. . profit net. sumele se vor opri în contul de disponibil al clientului şi se vor colecta în contul "venituri din dobânzi bancare". nederularea contractelor. banca poate dispune stoparea contractului de creditare. . În condiţiile nerambursării creditului şi a dobânzilor corespuntătoare de către debitor.. . este necesar ca banca să dispună de un sistem informaţional adecvat.de asemenea prin controalele efectuate de experţii băncii se verifică încadrarea firmelor creditate în indicatorii de bonitate. În vederea desfăşurării normale a unei activităţi operative. în scorul creditului înscris în contractul de creditare.se verifică în permanenţă situaţia materială a giranţilor. . Dacă se constată nereguli. sumele rămase restante se trec întrun cont special de credite nerambursate la scadenţă şi pentru această sumă se va percepe o dobândă majorată. Dacă debitorul nu-şi onorează obligaţiile la scadenţă şi după avizarea de către bancă. după avizarea clientului de către bancă. reclamarea clientului său la tribunal. În situaţia când clientul va avea bani în cont. prin calcularea indicatorilor: cifra de afceri. de asemenea. .se urmăreşte evoluţia în organizarea şi gestionarea firmei creditate. se trece la măsuri coercitive. posibilităţile de extindere ale debitorului. O altă măsură curativă privind evitarea riscului de creditare o constituie crearea fondului de rezervă (marja de siguranţă a băncii. Contractul de credit se poate întrerupe de către bancă.poziţia debitorului pe piaţă este permanent urmărită de bancă.se efectuează periodic analize asupra patrimoniului. * Măsuri curative Dacă în cadrul măsurilor operative. a garanţiilor imobiliare şi mobiliare depuse de client prin controale inopinate. . care vor fi explicate în cadrul măsurilor curative. iar sumele se vor colecta în contul de "venituri de realizat din dobânzi" şi corespunzător în contul analitic al clientului "decontări privind încasările din dobânzi ale… ". nerespectarea fazelor obiectivului de investiţie. persoane fizice sau juridice). recuperarea sumelor de la giranţi (bănci. o disciplină riguroasă şi o bună funcţionare a calculatoarelor.dacă are loc o nerambursare la scadenţă. în momentul nerespectării de către client a clauzei înscrise în contractul de credit sau în cazul în care activitatea firmei nu prosperă. neplata ratelor scadente. se trece la executarea măsurilor extreme: executarea garanţiilor reale (prin scoaterea la licitaţie şi încasarea contravalorii creditului şi a dobânzilor aferente). solicitarea pe piaţă a produselor respectivei firme. Se are în vedere. debitorul nu are bani în contul de disponibilităţi se vor analiza cauzele.se urmăreşte starea materială pe întreaga perioadă de derulare a creditului. se va urmării şi situaţia plătitorului şi a avalistului. banca a constat neîndeplinirea obligaţiilor contractuale (utilizarea creditului în alte scopuri decât cele prevăzute în contract.dacă în momentul perceperii ratei lunare a dobânzii. număr de contracte. fie în mometul acordării lui. ci dimpotrivă. . 165 . În cazul cambiilor.

6. reprezintă totodată o necesitate firească a societăţii ca parte a regelmentării generale a raporturilor economice. a banilor cât şi rolul motor al creditului în buna desfăşurare a mecanismului economic. băncile comerciale sunt obligate la consituirea unei rezerve minime obligatorii de 30%. fără o extindere însemnată. să-şi extindă activitatea din punct de vedere teritorial (prin deschiderea de noi sucursale şi agenţii). a băncilor specializate. În prezent. există o concurenţă acerbă pe piaţa interbancară din România. avănd ample legături cu băncile de depozite. bănci deschise recent. este marcată şi pe planul dezvoltării bancare. unele bănci ar trebui. băncile vor trebui să-şi păstreze şi să atragă noi clienţi prin metode stimulative pentru aceştia: dobânzi mai mici pentru creditele acordate. Deoarece în această etapă. În legătură cu această situaţie. se mai pot folosi şi alte măsuri : calcularea periodică a indicatorilor bancari şi studierea lor pentru îmbunătăţirea calitativă. au scopul de a preveni riscul de creditare şi de obţinere a unui profit. O regelmentare genrală a relaţiilor este condiţiionată de un cadru legislativ 166 . băncilor din ţară li se recomandă o dechidere şi o recunoaştere internaţională. datorită implicării cât mai puternice a firmelor. Elemente care pot contura orientarea activităţii unei bănci Băncile şi unităţile de credit specializate sunt acele firme care. Cum ţara noastră se află în perioada actuală. cât şi de gestionare corectă a portofoliului de credite. introducerea unor calcule de actualizare. În vederea îmbunătăţirii serviciilor societăţiile bancare trebuie să beneficieze de un personal calificat şi competent de o extindere cât mai mare a gamei operaţiilor computerizate. prin statutul lor sau prin lege.3. De asemenea. Pentru a asigura dezvoltarea sistemului bancar şi îmbunătăţirii serviciilor bancare. Totodată. presupunând prin aceasta o creştere a profitului şi a prestigiului bancar românesc. există o tendinţă a societăţilor bancare de a se apropia mai mult de un model al băncilor cu caracter universal. a populaţiei. Toate măsurile enumerate mai sus. să se treacă la o specializare mai accentuată a societăţilor bancare. 3. pentru accelerarea plăţilor interbancare (Sistemul de plăţi electronic se află în faza de proiect). trebuie urmărit. perceperea unor comisione moderate. corelarea permanentă a ratei dobânzii cu dobânda pieţei pentru stăvilirea inflaţiei. calculată lunar asupra disponibilităţilor clienţilor. Perfecţionarea şi reglementarea raporturilor de credit.Printr-o circulară a BNR. datorită faptului că multe dintre ele sunt bănci mici. Ele mobilizează şi distribuie o serie de resurse şi în sfera creditului pe termen scurt pentru producţie. au atribuţiuni funcţionale într-o sferă a creditului (pe termen lung şi mediu) într-o anumită ramură a economiei naţionale sau execută în exclusivitate operaţii de un anumit gen. să aibă o sferă de acoperire căt mai largă. în finalul tranziţiei la economia de piaţă. dobânzi mai mari pentru sumele clienţilor din conturile dechise în banca respectivă. aflate în cont la bancă (media zilnică a acestor disponibilităţi). ca pe măsura dezvoltării sistemului economico-financiar şi bancar din România. în condiţiile asigurării unor servicii promte şi de calitate. Importantă este de asemenea şi introducerea tematicii în acest domeniu pentru corelarea la nivel bancar a unor date şi pentru existenţa unei situaţii globale reale în economie.

după o verificare atentă a acestora. ar trebui să stabilească nivelul maxim al dobânzii (legi împotriva cametei). Important în acest sens ar fi reglementarea creditului să se facă în urma unui control selectiv. Corespunzător cerinţelor actuale. care să fie în măsură să asigure o desfăşurare corectă şi eficientă a acestor relaţii.scadenţa → momentul rambursării creditului. 167 . prin aceasta putând fi diferenţiat asupra zonelor şi ramurilor economice.creditor . . După unii economişti în afară de supravegherea bancară efectuată de BNR şi de controalele altor organe ale statului pe diferite teme se consideră că este necesară instituirea şi funcţionarea unor organisme speciale de control. Legate de aceasta.Creditul reprezintă schimbul unei valori monetare prezente contra unei valori monetare viitoare.subiecţii raportului de credit: . că foarte important în activitatea de creditare este să se acorde credite performante şi eliminarea pe cât posibil a pierderilor din acordările de credite. asociaţii profesionale bancare cu rol important în implementarea unui climat de colaborare între societăţi bancare. menţinând prin aceasta un raport optim pentru investiţie şi consum în funcţie de posibilităţile economiei. Ca urmare. În cele din urmă. . După opiniile exprimate. prin măsuri ale guvernului şi parlamentului. normele legale generale după opinia unor specialişi. în situaţiile unui volum mare de credite acordate. în fiecare perioadă de dezvoltare a acesteia.democratic. Acest lucru se realizează prin alegerea unei clientele serioase. nu trebuie uitat.promisiunea de rambursare. astfel încât să se stabilească restricţii asupra unor categorii de credite în timp ce altele să fie încurajate. în sensul orientării dezvoltării economice ca pornind de la dimensiunea creditului şi implicit a masei monetare. economia va facilita creşterea economică. ar fi crearea unui compartiment special de experţi bancari care să aibă ca atribuţiuni evaluarea bunurilor firmei la valoarea de piaţă.debitor şi . Orientarea dezvoltării economice şi intensificarea dezvoltării anumitor sectoare din economie ar fi permisă pentru accentuarea specializării băncilor. autorităţi de control bancar cu atribuţii de supraveghere şi control asupra îndeplinirii atribuţiilor bancare specifice. iar acordarea creditelor să se facă pa baza unor garanţii reale. Aceste politici monetare şi de credit realizează şi au ca obiectiv unic dimensionarea resurselor de credit al băncilor. supraveghere şi coordonare ca: consilii consultative şi de decizie bancară care ar avea scopul orientării deciziilor majore în corelare cu interesele firmelor. decât ca evoluţii certe. * Cuvinte cheie . solvabile. prin exercitarea lor de către stat. Astfel de politici pot fi folosite mai mult ca tendinţe. fiind totodată instrumentul de control al creditului. reducându-se în totalitate (dacă se poate) riscul de creditare. nivelul maxim de creditare ce poate fi acordat unei persoane. mulţi economişti spun că în orientarea activităţii bancare ar putea fi folosite indirect politica monetară şi de credit. . în această perioadă (pentru dezvoltarea economiei) ar fi benefică introducerea unor dobânzi mai mici pentru credite acordate activităţilor productive şi dobânzi mai mari pentru credite acordate comerţului sau consumului. Spre exemplu.

originea cuvântului scoate în relief un element psihologic care este absolut indispensabil existenţei unei operaţiuni de credit: încrederea. atunci o unitate monetară din valuta respectivă (Euro) astăzi poate fi schimbată pentru 1. S. Warantul este documentul utilizat pentru obţinerea şi garantarea creditului şi poate fi folosit ca un efect de comerţ. pentru că este pus în situaţia de a nu onora cererile titularilor de depozite din cauza unei exploatări neeficiente a creditelor acordate. dificultăţilor sectoriale sau deficienţelor debitorului. însoţite de plata unei dobânzi ce stimulează banca. de ex). “CONF-PROD” S. Având în vedere relaţiile foarte bune în care firma se află cu banca (urmare unei punctualităţi dovedite din partea ambelor părţi). Multiplicatorul de credite este întodeauna calculat prin raportarea cifrei 100 la procentul rezervei de lichiditate (proporţia din depozite care trebuie păstrată ca rezervă). SIBIU. Banca Comercială “C”.C. Prin reprezentantul firmei. Rata reală a dobânzii este dată de schimbul între bunuri şi servicii astăzi şi bunurile şi serviciile la o dată viitoare. se prezintă la bancă atât cu un plan de afaceri cât şi cu un studiu de fezabilitate. Sigur. Dacă rata dobânzii nominale sau dobânda de pe piaţă este de 30% pe an (de exemplu ). “CONF-PROD” S. respectiv cu ofiţerul de credite al băncii.C. cuvântul “credit” este de origine latină şi provine de la “creditum – creditare” şi înseamnă “a crede” sau “a avea încredere”.R.dobânda → preţul creditului.. prin reprezentantul ei. în vederea obţinerii unui credit în valoare de 100.R.L. STUDIU DE CAZ privind analiza finaciară a S. poartă numele de credit bancar.. Riscul de rambursare constă în probabilitatea întârzierii plăţii sau a incapacităţii de plată datorată conjuncturii. 168 . Etimologic.30 unităţi monetare pe an.L. Riscul de imobizare apare la deţinătorul de depozite (banca). Rata dobânzii nominale este dată de rata de schimb dintre o valută forte astăzi şi o valută forte la timpul viitor (Euro. Dobânda poate reprezenta o sumă ce revine proprietarului la rambursarea sumei împrumutate sau preţul utilizării capitalului şi totodată remunerarea riscului pe care îl implică împrumutul respectiv. Operaţiunea prin care împrumutatul(debitorul) ia în stăpânire imediată resurse (bani) în schimbul unei promisiuni (angajament) de rambursare viitoare. Sucursala Sibiu este banca preferată de firmă în vederea încheierii tranzacţiilor. Creditul va fi solicitat pe o perioadă de 1 an şi va avea ca destinaţie achiziţionarea unei componente din metal pentru construcţia unei hale industriale.000 lei. are loc o primă întâlnire cu banca.

inspectorul (ofiţerul) de credite a întocmit dosarul care mai cuprinde şi: .dosarul juridic de constituire a firmei. respectarea plafoanelor de credite communicate.indicatorii economico – financiari. banca are în vedere respectarea următoarelor principii generale: limitarea riscurilor insolvabilităţii. . limitarea împrumuturilor acordate unui singur debitor la maximum 20 % din fondurile proprii ale băncii. . volumul acestora. . .extrasul de carte funciară sau alte documente care să ateste proprietatea asupra bunurilor imobiliare care vor constitui garanţia creditului (terenuri. efectuat de un expert autorizat. . în funcţie de vechime. În acest caz.situaţia fluxului de numerar. perceperea de dobânzi (ca preţ al creditului). . . alte credite angajate la alte bănci.copii după contractele de credit încheiate cu alte bănci (dacă este cazul). În urma discuţiei.cerere de credit.ultimul bilanţ contabil vizat de Administraţia Financiară. În baza documentelor de mai sus.situaţia creanţelor şi a datoriilor curente şi restante.ultimele patru balanţe de verificare. scadenţa şi ratele dobânzii). solicitantul de credit (firma) s-a prezentat la bancă pentru a putea purta o discuţie cu caracter informativ asupra următoarelor probleme: obiectul creditului şi perspectivele reuşitei de plată. . situaţia patrimoniului la zi.raportul de expertiză al bunurilor ce urmează a fi ipotecate sau garantate.). . consemnarea tuturor operaţiunilor de creditare şi garantarea în documente contractuale (cu detalii privind termenele.planul de afaceri. . se va trece la constituirea dosarului în vederea negocierii creditului. destinaţia precisă a creditelor şi garantarea acestora. dacă va fi cazul. . case etc. beneficiarul creditului este o firmă cu personalitate juridică. * Acordarea creditului În prealabil acordării creditului. Prin urmare. . documentaţia cu care firma s-a prezentat la sediul băncii în vederea întocmirii dosarului de creditare cuprinde: .bugetul de venituri şi cheltuieli pe termenul de creditare. 169 . Obiectul creditului îl constituie completarea surselor proprii ale firmei pentru realizarea investiţiei propuse.* Solicitarea creditului În vederea aprobării şi acordării creditelor pe termen scurt. . credibilitatea solicitanţilor de credite.fişa de evaluare. cheltuielile. . garanţiile ce pot fi aduse. încasările şi veniturile ce se estimează a se realiza.studiu de fezabilitate.documentaţia tehnico – materială pentru fundamentarea creditelor de investiţii.referatul privind promovarea dosarului de credit.

fără să existe posibilitatea negocierii acesteia. se poate negocia atât nivelul ratei dobânzii cât şi perioada de creditare. precum şi determinarea expunerii băncii faţă de debitor. în funcţie de dobânda pieţei. până la restituirea acesteia. Oricât de bune ar fi garanţiile oferite de client. Analiza nonfinanciară (calitativă) a firmei Evaluarea şi limitarea riscurilor în activitatea de creditare. presupun identificarea şi examinarea riscurilor nonfinanciare. În cazul neplăţii la scadenţă a oricărei sume datorate în baza contractului de credit încheiat.În cazul de faţă. * Analiza creditului Analiza creditului reprezintă un proces care trebuie să se deruleze înainte de acordarea creditului. Potrivit “Normelor metodologice” proprii Băncii Comerciale “C”. în funcţie de indicatorii de performanţă ai firmei şi de volumul împrumutului. Tot în cazul nostru. rata dobânzii este satbilită de bancă la nivelul de 11 %. Inspectorul (ofiţerul) de credite analizează influenţa factorilor nonfinanciari la care este supusă firma. atunci când acordă credite persoanelor juridice amintim: Managementul societăţii 170 . datorită faptului că a fost angajat un credit doar pe o perioadă de un an. de asemenea rata dobânzii este fixată la nivelul de 11 % pe an. Volumul creditului nu poate fi oricât. în vederea fundamentării deciziei de creditare.000 lei) este foarte mic. Acest lucru se întâmplă datorită faptului că valoarea împrumutului (100. acesta se stabileşte în funcţie de indicatorii economico – financiari realizaţi în perioada analizată şi a celor previzionaţi pe perioada creditării. În anumite cazuri. dacă bunurile aduse în garanţie sunt corespunzătoare din punct de vedere cantitativ şi valoric. creditarea firmelor se efectuează atât pe baza caracteristicilor nonfinanciare cât şi a activităţii economico – financiare realizate şi prognozate. analiza complexă a clientului constituie principala modalitate de stabilire a solvabilităţii acestuia. Banca verifică periodic dacă utilizarea creditului acordat este în concordanţă cu prevederile contractuale. poate apărea situaţia când banca negociază rata dobânzii. pentru a minimiza riscul în acordarea creditului. Pe parcursul derulării creditului. precum şi pe toată perioada de acordare a creditului. iar în acest caz ratele dobânzii sunt fixe. imprumutul va fi supus la plata unor sume majorate. Dintre indicatorii calitativi cel mai des folosiţi de bancă. iar în acest caz dobânda va fi consemnată printr-un act adiţional la contractul de credit.

se constată necesitatea angajării în următoarea jumătate de an a încă 4 muncitori calificaţi precum şi a unui inginer mecanic.5 t la 3. Analiza economico – financiară pe bază de bilanţ a firmei 171 . Livrarea se face prin două modalităţi: fie este transportată remorca direct la domiciliul beneficiarului.. fie acesta se prezintă la sediul firmei pentru ridicare. utilaje. firma apelând destul de rar la importuri de materii prime (excepţie: tabla zincată de 2mm – import Belgia). Relaţia firmei cu banca la care s-a solicitat creditul Volumul încasărilor şi plăţilor zilnice efectuate prin intermediul băncii este foarte mare. oferă reduceri de preţuri de până la 15 %. aceasta constând pe de o parte în construirea unei hale în afara oraşului. în ceea ce priveşte relaţia cu banca. Nivelul de pregătire al acestora este corespunzător postului ocupat. Cei doi asociaţi care deţin toate părţile sociale (50%. Profilul de activitate al societăţii îl reprezintă producerea de mijloace de transport auto (remorci şi semiremorci de la 0. ceea ce implică respectarea termenelor stabilite cât şi plata comisioanelor şi speselor bancare practicate. Firma are drept obiectiv. iar preţurile sunt exprimate în euro. Asigurarea desfacerii Firma procedează iniţial la încheierea contractului de vânzare cu cumpărătorul şi abia atunci începe producerea bunului care face obiectul contractului. Unii angajaţi au participat la cursuri de speciale de pregătire profesională organizate de Direcţia de Muncă şi Protecţie Socială precum şi în străinătate (S. iar pe de altă parte creşterea ponderii pe piaţă cu cel puţi 20 %. utilitare furgon. Timpul mediu de rezolvare a unei comenzi este de 20 zile (acesta poate fi chiar mai mare. Furnizorii sunt în proporţie de 90 % firme din ţară. ceilalţi 3 reprezintă personalul auxiliar cu atribuţiuni administrative. Sub aspect managerial. fiecare post deţinând o “fişă a postului” cu toate atribuţiunile aferente. Firma şi-a stabilit strategia de dezvoltare pe termen mediu şi lung. Ponderea exportului Firma nu lucrează aproape deloc cu clienţi externi. în funcţie de amploarea comenzii). o cât mai bună colaborare. Furnizorii de materii prime cu care lucrează permanent. caroserii.Firma deţine în prezent doar 18 angajaţi (din care direct productivi 15. fiecare dintre ei având atribuţii în cadrul firmei bine stabilite. deoarece pe piaţa internă există deocamdată suficienţi cumpărători. Ponderea exportului de remorci din totalul activităţilor de desfacere este de doar 1 %. producerea de mijloace de utilitare pentru camion. specialitate transport autovehicule.U.5 t). respectiv 50 %) îndeplinesc rolul de manageri. Asigurarea cu materii prime Firma are parteneri de afaceri cu care lucrează constant. contabilitate şi de secretariat).A. Germania).

cu atât mai mult cu cât ea a crescut de la un an la altul. NRF. TN = FR – NFR = Active circulante – Datorii pe termen scurt – (stocuri + creanţe – datorii de exploatare).586 – 408. După calculul acestora este necesară o comparare cu indicatorii din perioada anterioară.075 – 251. se regăsesc în bilanţul şi contul de profit şi pierdere ale firmei. Indicatori de performanţă financiară Indicatorii solvabilităţii 172 . Fondul de rulment arată cu cât. Firma va solicita o linie de credit din partea băncii în valoare de 20 mii lei. Aceasă sumă va fi utilizată lunar pentru achiziţionarea de materiale în vederea realizării producţiei.necesarul de fond de rulment. Acestor factori. li se mai adaugă şi alţi factori adiacenţi. Aceşti indicatori. asigurând în acelaşi timp fondurile necesare continuării activităţii şi realizării de profit. SN = 410. Fondul de rulment se exprimă în valoare absolută. cum sunt: corectitudinea.066 = 2. FN – fondul de rulment.70. Situaţia netă a firmei (SN) SN = Total activ – Datorii nerambursate.827 mii lei. Pentru exemplificare ne vom folosi de cifre care nu se regăsesc în activitatea vreunei firme. Calculul trezoreriei nete Dacă: TN – trezoreria netă.404 – 408. echitatea. Analiza prin indicatori Indicatorii. utilizate în analiza financiară care reduc imaginea simplificată a multiplelor relaţii care condiţionează capacitatea unei firme de a se dezvolta. elemente care completează în ansamblu imaginea bonităţii clientului. respectiv activele curente ar putea acoperii pasivele curente. pentru ca analistul să-şi facă o imagine cu privire la evoluţia în timp a firmei. Evaloarea corespunzătoare a indicatorilor financiari reprezintă cea mai frecvent utilizată tehnică a analizei financiare. dacă ar fi transformate în numerar. Acest deficit trebuie acoperit printr-o linie de credit. Elementele de bază în determinarea indicatorilor economici şi financiari pentru calculul bonităţii. receptivitatea şi promptitudinea partenerului. dar nu lipsiţi de interes.oo1 + 120.Noţiunea de bonitate a unei firme redă capacitatea acesteia de a-şi acoperi obligaţiile care urmează să şi le asume prin semnarea contractului de credit.520 mii lei. Valoarea pozitivă a acestui indicator denotă o situaţie a firmei foarte bună.066 – (186. sunt instrumente matematice.911) = . TN = 391. conferă noţiunii de bonitate o imagine reală.

236 = 0. Indicatorii rentabilităţii (profitabilităţii) Profitabilitatea (rentabilitatea) firmei se referă la capacitatea acesteia de a realiza profit. În cazul firmei analizate. Activele rapide reprezintă mărfurile vândute pentru care contravaloarea urmează a se încasa. Rentabilitatea în funcţie de capitalul propriu = 21779/2520•100 = 864. deci este o imagine a eficienţei activităţii firmei. Societatea a reinvestit aproape tot profitul obţinut din activitatea de vânzare. acest indicator nu se poate calcula pentru că firma nu lucrează cu stocuri.066 – 38)/0*100. Valoarea acestui indicator este aşa de mare pentru că de la înfiinţare. 2) Rentabilitatea în funcţie de capitalul propriu se calculează ca raport între profitul net şi suma capitalului propriu şi provizioanele pentru riscuri şi cheltuieli. 3) Solvabilitatea patrimonială = (capital propriu + provizioane pentru riscuri şi cheltuieli)/(capital propriu + provizioane pentru riscuri şi cheltuieli + credite total)*100. 2) Indicatorul de acoperire a creanţelor = pasive/capital•100 Indicatorul de acoperire a creanţelor = 410. Ca urmare. Ca urmare. deoarece firma nua mai contractat nici – un împrumut de la o altă bancă şi nici nu a constituit provizioane pentru riscuri şi cheltuieli. firma nu a operat o majorare a capitalului social. Randamentul vânzărilor = 21.71 În situaţia în care se apelează la un credit bancar.586/2100•100 = 19. indicatorul de acoperire a creanţelor arată în ce mmăsură datoriile pot fi acoperite cu capital social. dar este un aspect pe care societatea îl are în vedere ca obiectiv pe termen mediu. Exprimând riscul financiar. Acesta ne indică în procente care este valoarea stocurilor care trebuie vândute pentru a acoperi datoriile curente. Valoarea mică a acestui indicator nu reflectă o situaţie finaciară proastă a firmei. indicatorii solvabilităţii sunt instrumente matematice care permit cuantificarea evoluţiei elementelor care compun acest proces şi anume: 1) Indicatorul de acoperire a stocurilor = (pasive curente – active rapide)/stoc*100.Solvabilitatea redă capacitatea firmei de a face faţă achitării obligaţiilor faţă de terţi. 173 . Indicatorul de acoperire a stocurilor = (408.779/1. este foarte importantă aprecierea flexibilităţii financiare a firmei.01388 Acest indicator reflectă profitul câştigat pe o unitate de vânzări. Solvabilitatea patrimonială are în acest caz valoarea de 100 %. se deduce o solvabilitate patrimonială foarte bună.568. Ea se poate calcula prin intermediul mai multor indicatori: 1) Randamentul vânzărilor = profit net/vânzări nete.24 %.671. realizându-şi producţia doar pe bază de comenzi ferme şi nerealizând producţie de serie.

738•100 < 1. face ca acesta să nu fie foarte relevant în cadrul analizei situaţiei financiare a firmei. Gradul de acoperire = 1.225/1. se calculează ca raport dintre veniturile încasate şi cheltuielile aferente veniturilor încasate. Rf = 21779/2520•100 =864. restul formulei fiind identică.335 %. 2) Gradul de acoperire a cheltuielilor din venituri. Rc = Cifra de afaceri/Capitaluri. Acest indicator redă capacitatea firmei de a face faţă plăţilor exigibile prin active cu lichiditate rapidă sau ce se pot transforma în lichidităţi la termene foarte scurte (maxim o lună). Dar.556. Re = Masa profitului/valoarea producţiei exprimată în preţul de vânzare • 100.779/1.404 – 186. Limita minimă a acestui indicator ar trebui să fie de 80 %.Acest indicator exprimă capacitatea firmei de a pune în valoare capitalul investit şi de a genera un câştig net.572.066•100 = 50.893•100 = 0.349•100 = 101.014 %. 1) Lichiditatea imediată se exprimă ca raport dintre activele lichide şi datoriile pe termen scurt.24 %. 5) Rentabilitatea financiară (Rf).572. ceea ce denotă diferenţa enormă care există între costurile anuale şi profit. Indicatorii lichidităţii Aceşti indicatori se referă la capacitatea firmei de a onora obligaţiile financiare scadente şi reluarea cheltuielilor de exploatare. 4) Rentabilitatea economică (Re). Aceasta rezultă din faptul că în ambele cazuri un termen de la numitor este 0.893/2. Se exprimă procentual. 6) Relaţia capitalurilor (Rc).001)/408. Rc = 1. Rf = Beneficiu/Capitaluri (proprii+împrumutate) • 100.585.520•100 → este o valoare foarte mare din motivul exprimat mai sus.72 %. Re = 21. Lichiditatea imediată = (Active – stocuri)/Datorii pe termen scurt•100 = = (391.558. în capitalul firmei sunt cuprinse pe lângă capitalul social numai rezervele (420 mii lei) şi rezultatul exerciţiului anterior.779/1. cu atât se prefigurează o situaţie bună a firmei de a genera profit. În plus. Cu cât este mai mare valoarea acestui indicator. Rc = 21. referitor la capitaluri. 3) Rentabilitatea în funcţie de costuri (Rc) se calculează ca raport între profit şi costuri totale. valoarea foarte mare obţinută pentru acest indicator. Valoarea acestui indicator este identică cu valoarea rentabilităţii în funcţie de costuri. 174 .

Acest indicator arată capacitatea firmei de a face faţă plăţilor exigibile prin active ce se pot transforma în lichidităţi. Un grad de îndatorare bun este atunci când valoarea acestui indicator este de aproximativ 30 %. rezultă că firma poate să-şi acopere tot mai bine cheltuielile. Când valoarea acestui indicator este mai mică de 100 %. Acest indicator ne arată ponderea datoriilor în totalul surselor firmei. Ac – active circulante. Acest indicator se determină cu ajutorul relaţiei: RLC = Ac/DTs•100. solicitarea firmei de a beneficia în viitor de o linie de credit de 200 milioane lei. Evaloarea riscului de faliment Pentru a realiza o analiză cât mai completă. dar nu foarte bună de acoperire a cheltuielilor totale din veniturile încasate.586•100 = 99.38 %. Nivelul optim al indicatorului este 100 %. constatăm o situaţie foarte bună în ceea ce privesc plăţile exigibile prin active. indicatorii nu consfinţesc reguli sau aprecieri definitive despre administrarea unei firme. înseamnă că firma are un grad de îndatorare mare. trebuiesc precizate cel puţin două carenţe în legătură cu analiza lor.Aceasta arată că firma are o capacitate destul de bună. banca poate recurge şi la calculul unor indicatori care determină probabilitatea apariţiei rescului de faliment în perioada următoare. în timp scurt (maxim 12 luni). 3) Gradul de îndatorare se exprimă ca raport între datoriile totale şi activele totale deţinute de firmă. Gradul de îndatorare = 408. limita maximă admisă fiind de 60 %. gradul de îndatorare al firmei sacde tot mai mult. În primul rând.91 %. indicatorii reflectă date istorice şi astfel nu indică corect perspectivele financiare viitoare ale firmei. Valoarea lui în cazul firmei analizate este de 95. 4) Rata lichidităţii curente (RLC). * În finalul calcului acestor indicatori. dar nu califică definitiv o firmă. dar se mai ştie că apropiindu-se de zero. În al doilea rând. 175 . Aceşti indicatori surprind modificările în performanţă sau identifică tendinţe. Este vorba de “Metoda Z”.066/410. Unde: RLC – rata lichidităţii curente. DTs – datorii pe termen scurt. În vederea realizării unei viziuni mai ample asupra firmei. Având în vedere apropierea de 100 %. De aceea se justifică înr-un fel. vom prezenta în continuare una dintre metodele cel mai des utilizate pentru analiza falimentului. Prin urmare.

indicatorul x4 . = = 1.8 < Z < 3 → situaţie deficilă a firmei.6545 + 0 + 1.8308 = 7. În cazuş acestui indicator.6• x4 +1.4•0.550)/410.4• x2 +3.0• x5 .947 + 1. Z= 1.4• x2 +3.0• x5 . exprimă capacitatea internă de finanţare a obiectivelor de dezvoltare a firmei.01844.586 = 0. Z > 3 → situaţie financiară bună.404 – 2.Mărimea “Z” sau “funcţia lui Altman”. x1 = capital circulant/total activ = [active curente (circulante) – pasive curente (circulante)]/total active = (391. relevă starea iminentă sau nu de faliment a firmei. vom considera valoarea acestui indicator zero. mărimea indicatorului situând-o într-o poziţie imposibilă de a da faliment pe o perioadă relative lungă.586 = 3.8 → relevă o stare de faliment iminentă.01844 + 3. x3 = profit înainte de impozitare/total active = 26. x3 . . Z ≤ 1.0•3. Aceşti indicatori economico – financiari luaţi în calcul la determinarea mărimii “Z” sunt următorii: . variabilele x1 .779-14.06545. Z > 3.6• x4 +1.2•0. x5 sunt indicatori economico – financiari. x4 . x2 = profit reinvestit/total active = (profit net – dividende)/total active = = (21.indicatorul x3 are semnificaţia de rată a rentabilităţii sau de eficienţă a utilizării activelor.indicatorul x1 .876/410. x4 = valoarea de piaţă a capitalului subscris şi vărsat/datorii pe termen lung (>1). 176 . măsoară nivelul de îndatorare al firmei prin credite pe termen lung. x5 = cifra de afaceri/total active = 1.2• x1 +1.3•0.8308 “Mărimea Z” se calculează pe baza indicatorilor prezentaţi mai sus. .572. .indicatorul x2 .152866) relevă o situaţie financiară a firmei foarte bună.893/410. prezintă următoarea relaţie generală de calcul: Z = 1. În această relaţie. x2 . neexistând riscul de faliment pe următoarea perioadă.3• x3 +0.9471. În consecinţă.2• x1 +1.152866. nu se pune problema de credite pe termen lung.207)/410. la firma pusă în discuţie.586 = 0. 1. iar constantele exprimă într-o măsură semnificativă ponderea sau importanţa variaţiei în logica economică a riscului de faliment. cu posibilitatea realizării falimentului.3• x3 +0.586 = 0.indicatorul x5 este un indicator de eficienţă a utilizării activelor prin prisma efectului economic datorită cifrei de afaceri a firmei. Această valoare (7. măsoară flexibilitatea de acţiune a firmei. Interpretarea mărimii. . Deci.

177 . * Datoriile faţă de terţi.33 % 100 % 864. Relaţia firmei cu banca Total B C. Lichiditate imediată 3. Aprecierea serviciului datoriei F. În cazul de faţă. din care: .furnizori 25. “CONF-PROD” S. Coeficientul aferent constituirii provizioanelor specifice de risc pentru această categorie este de 0.Notă: Dezavantajul acestei metode constă în faptul că modelul nu ia în calcul (considerare) modificările iminente ale mediului în care firma îşi desfăşoară activitatea. sunt de 40. 0 4 10 10 8 32 45 10 0 5 5 4 69 20 121 Bun Bună.806 mii lei.L.24 % 101. Punctajul general este de 121. Managementul firmei 2. Ponderea exportului 4. creditul este inclus în categoria “creditului în observaţie”. în baza acestui punctaj. Punctaj general E.05. Aceasta înseamnă că firma se include în categoria clienţilor băncii. Situaţia creanţelor şi datoriilor S. Gradul de îndatorare 2. a chelt. cu performanţă generală bună.R. la 31 decembrie (anul de calcul): I. din venituri Total A B. Financiari. Calitativi. din care: 1. Asigurarea desfacerii 6.187 mii lei. Total angajamente faţă de terţi cu termene de exigibilitate sub un an: * Faţă de alte bănci = 0 lei. suma este 32. Garanţii oferite de clienţi D. Sibiu. Sinteza indicatorilor avuţi în vedere la calculul punctajului: Indicatori: A. Performanţă generală Valoare 99. Prin urmare. Rentabilitate f-cţie capital propriu 5. inclusiv faţă de buget.72 5 Clasă Punctaj în obs. Profilul activităţii 3.C. 1. Prin însumarea punctajelor aferente indicatorilor financiari se obţine nota finală. Gradul de acop.38 % 50. Asigurarea cu materii prime 5. Solvabilitate patrimonială 4.

.718 mii lei. avem: . 14. în apreciera de faţă ne vom rezuma în a spune că sumele sunt destul de mari şi la un nivel aproximativ constant în fiecare lună.oo1 mii lei. din comisioanele plătite pentru operaţiunile derulate prin intermediul băncii.creditori diverşi 1. II. firma nu a constituit provizioane. Din acest motiv. deşi s-ar părea că ar fi indicat datorită nivelului cheltuielilor rezultate din diferenţele de curs valutar (904 mii lei).taxa ape valoarea adăugată . firma va beneficia tot de la această bancă în scurt timp. cu un an înaintea solicitării creditului. sumă ce va fi folosită în fiecare lună pentru achiziţionarea de materii prime şi materiale. de o linie de credit în valoare de 20 mii lei. Sibiu şi-a deschis contul curent la Banca Comercială “C”. “CONF-PROD” S.817 mii lei. firma s-a dovedit a fi un client fidel al băncii.423 mii lei. Situaţia stocurilor şi a producţiei în curs de execuţie Din totalul stocurilor de la sfârşitul anului de 186.793 mii lei.datorii cu personalul şi asig. Sucursala Sibiu.alte datorii . În ceea ce privesc cheltuielile financiare. 509 mii lei. 10.materii prime 17.693 mii lei. Acest rezultat pozitiv se datorează (în special) încasărilor firmei din dobânzi şi volumului mare de alte venituri financiare (9. . Aprecieri asupra modului de lucru cu Banca Comercială “c”.119 mii lei).L. 178 .500 mii lei. Ca urmare a depunerilor încasărilor la această bancă.decontări cu grupul . 619 mii lei. Nota de analiză a garanţiilor I. Comisioanele diferă de la un tip de operaţiune la altul. Creanţele firmei cu termen de lichiditate a activelor sub un an: * Sunt reprezentate numai de clienţi = 12. firma a obţinut venituri din dobânzi în sumă totală de 1.C. Rezultatul financiar la sfârşitul anului a fost de 9. 456 mii lei.075 mii lei. Sucursala Sibiu S.. Cheltuielile financiare au constat. Obiectivul analizei îl reprezintă stabilirea valorii garanţiei prezentate băncii precum şi calcularea gradului de acoperire a creditului.clienţi creditori . precum variază în funcţie de suma rulată.obiecte de inventar 1. sociale . Pe parcursul acestui an.materiale consumabile 88 mii lei.R. în principal. Deoarece nivelul sumelor rulate prin intermediul băncii sunt confidenţiale.impozit pe profit .204 mii lei.

care nu pot depăşi 20 % din capitalul propriu al societăţii bancare.000 lei. prin discutarea şi analizarea dosarului în cadrul Comitetului de credite. acesta a fost evaluat de experţii băncii la valoarea de 170.încheierea contractului de asigurare a bunului ipotecat/gajat şi cesionarea dreptului de despăgubire în favoarea băncii. pe de o parte.II. că utilităţile sunt foarte aproape. l = 15 m. Gradul de acoperire a creditului = valoarea garanţiei/valoarea creditului = 170. .înregistrarea şi inscripţionarea contractului de garanţie imobiliară şi/sau mobiliară. serviciului) de credite. După aprobarea creditului. referatul se prezintă spre aprobare Comitetului de Analiză a Creditelor. Valoarea creditului = 100. Valoarea garanţiei = 170. iar pe de altă parte.7 → fără a se ţine cont de nivelul dobânzilor ce trebuiesc plătite. . III.000/100. care vor prelua firma şi vor trece la urmărirea folosirii creditului. indiferent de sumă şi competenţă.dimensiune: L = 40 m.conductele de apă şi de gaz trec prin faţa terenului. 000 lei. Obiectul analizei Firma a prezentat drept garanţie. de 7 zile lucrătoare de la data depunerii acesteia la unitatea bancară teritorială care îl desăvârşeşte. Se urmăreşte diversificarea portofoliului de credite în sensul acordării de credite persoanelor juridice din sectoare diferite de activitate ale economiei naţionale şi respectarea prevederilor B. terenul pe care urmează să se construiască hala. În urma analizei efectuate de lucrătorii băncii. Datorită faptului că terenul. în legătură cu împrumuturile acordate unui singur client. al unităţii bancare teritoriale care a întocmit documentaţia. decizia de acordare a creditului va fi luată numai atunci când se estimează că probabilitatea rambursării împrumutului de către client va depăşi probabilitatea de nerambursare. Inspectorul (ofiţerul) de credite trimite o copie după cele trei contracte Serviciului (biroului) de urmărire credite şi Serviciului (biroului) clientelă. .000 lei..p. Perioada maximă de timp în care trebuie rezolvată cererea de credit depusă de client este. Gradul de acoperire a creditului: Valoarea garanţiilor este dată doar de garanţia imobiliară.000 = 1. se procedează la: . 179 . fiind aproape plană.R.suprafaţa: fără denivelări.plasare: la 500 m de localitatea “S”. . Date de identificare a terenului: . → Suprafaţa = 600 m. se află la şoseaua naţională şi traficul în zonă este foarte.N.sursa de energie electrică de înaltă tensiune se află la 80 m. . Terenul se află în proprietatea firmei încă de la înfiinţare. . Negocierea şi aprobarea creditului După însuşirea de către şeful compartimentului (biroului.întocmirea contractului de credit. S-a rezumat doar la valori imobiliare pentru că valoarea împrumutului este destul de mică şi nu este necesar să se prezinte garanţii foarte multe (sau cu valoare foarte mare). cu deschidere la drumul naţional.

.„aur-devize”.„aur-monedă”.000 lei. neexistând posibilitatea rămânerii pe stoc a unor bunuri .„devize”. Caracterizaţi pe rând cele patru sisteme monetare. ceea ce conduce la creşterea costurilor bunurilor obţinute. care a fost evaluat la o valoare de 170. a fost faptul că firma a obţinut în acest an locul III la categoria de firme mici “Constructoare de maşini şi construcţii metalice”. 180 .C.în decizia de acordare a creditului. câteva dintre condiţiile agreate de bancă: * acordarea unui împrumut de 100. * alte aspecte relevante: .se au în vedere relaţiile bune în care banca se află cu firma. Cererea pentru acest tip de produse este în continuă creştere.000 lei. . scopul folosirii creditului. * garanţii oferite: terenul.000 lei pe o perioadă de un an.firma îşi desfăşoară activitatea pe bază de contracte ferme. rata dobânzii = 11 %. * Având în vedere toate cele prezentate mai sus. Societăţii Comerciale “CONF-PROD” SRL Sibiu. * firma îşi desfăşoară în prezent activitatea (atât cea productivă cât şi cea administrativă) într-un spaţiu cu chirie.„aur-lingouri”. având în vedere tendinţa generală de îmbunătăţire a sectorului industrial. . * Întrebări recapitulative şi teste de autoevaluare: 1. firma urmează să-şi crească capacitatea de producţie cu cel puţin 50 % pe termen scurt şi cu 70.în prezent. .prin construcţia halei. Banca Comercială “C” Sucursala Sibiu a decis în final acordarea creditului de 100. nu lipsit de importanţă. .Prezentăm în continuare. garanţiile oferite. în vederea achziţionării structurii metalice a unei hale. le-a achitat la termen. precum şi: valoarea indicatorilor financiari calculaţi. condiţiile economice actuale. Prezentaţi principalele momente ale evoluţiei Sistemului Monetar Naţional al României. * condiţiile creditului: suma = 100.toate obligaţiile pe care firma le-a avut faţă de bancă.5 % pe termen lung. . cu avantajele şi dezavantajele sale: . neînregistrând restanţe.”CONF-PROD” SRL nu figurează la data prezentei în Fişierul Naţional al Persoanelor cu Risc.000 lei pe o perioadă de un an cu o rată a dobânzii de 11 % pe an. * S. activitatea se desfăşoară într-un spaţiu cu chirie. . . Calitatea produselor efectuate este foarte bună. 2.

3. Care este rolul Instituţiilor Monetare Europene ? 13. Prezentaţi principalele aspecte ale Conferinţei de Bretton Woods.. 24. Banca Internaţională de Reconstrucţie şi Dezvoltare) pentru economia mondială. Tratatul de la Maastrcht şi momentele sale următoare. 4. Care este rolul şi scopul instituţiilor monetare internaţionale (Fondul Monetar Internaţional. 6. Economică.Andrei – „Euro”. 7. dar şi ale Sistemului Monetar European. Ce este convertibilitatea monetară. Rata dobânzii. Faceţi o analiză comparativă a ofertelor de credite la cinci bănci diferite. Credit. Prezentaţi aceste fenomene legate de evoluţia „leului” pe teritoriul României. Prezentaţi implicarea acestor instituţii în economia ţării noastre.A. N. principalele operaţiuni ale unei bănci comerciale. 23. 1994. Didactică şi Pedagogică. Floricel . Basno. 16. Ce înţelegeţi prin dobânda reală ? Dar prin dobânda nominală ? 21. Bucureşti. o nou formă a monedei de schimb ? * 10. Este inflaţia un fenomen monetar? → Explicaţi. Care sunt avantajele şi dezavantajele monedei unice europene „Euro”. avantaje şi dezavantaje din perspective monetare. Prezentaţi. România. Bănci şi Politici monetare”. 2006. Rata dobânzii. * 17. 25. Care este rolul Instituţiilor Monetare Internaţionale ? 12.3. 181 . Care este rolul BNR ? 15. C. la aceeaşi firmă solicitantă. 11. Bogdan (coord. ţară membră a Uniunii Europene. Banca Mondială. funcţiile BNR. Faceţi o scurtă prezentare a Băncii Centrale Europene. C. Liviu C. 4. Care este rolul ratei dobânzii în activitatea de creditare ? 20. Editura Didactică şi Pedagogică R. Comparaţi un tip de credit acordat de trei bănci diferite. dar pentru economia României. 5. pe scurt. Teodora Carmen – “Monedă.“Monedă. Basno. Bucureşti. constituie un instrument al politicii monetare practicate de BNR ? 22. Evidenţiaţi principalele momente ale Sistemului Monetar Internaţional. Prezentaţi. Cum se manifestă concurenţa bancară în localitatea unde vă desfăşuraţi activitatea ? * Bibliografie selectivă: 1. 2003.) – “Tratat de management financiar – bancar”. Bucureşti. Ce tipuri şi forme de credit cunoaşteţi ? 18. 2. 8. I. Editura Economică. 14. Bucureşti. 2002. Rol şi scop. C. 9. dar cursul de schimb. Care este rolul creditului într-o economie ? Dar al economisirii? 19. Moneda electronică. constituie un factor decisiv în procesul de creditare ? Daţi exemple în acest sens de la mai multe bănci. Ed. Ed. pe scurt. Dardac. Bănci”.

Cultura Naţională. 16. 1997. Expert. Ed.G. Ed. Marin (coord. Ed. F. 1920. Bucureşti.5. ediţia a III –a. Ed. Economică. A. V. M.C. C. Cluj – Napoca. M. Dănilă. Ed. 14. Bucureşti. L. Jinga – “Moneda şi problemele contemporane”. Editura Economică. Ed. 22. 1931. . Moga . Ştiinţifică şi Enciclopedică. Stoica – “Management bancar”. S. 7. Cartea Românească. 15. 2005. Bucureşti.“Tratat de monedă”.H. 182 . N. Ed. 25.“Gestionarea bancară”. 2002. 17. Anghel. T. Slăvescu – “Marea finanţă din România în vreme de război”. 1996 12. Gh. Dacia. Sarmis. M. Ed. Cluj – Napoca. 13. 1999. 1987. Băncile şi Creditul”. Ruscanu – “Băncile în economia românească 1774 – 1995”. Kiriţescu – “Moneda – Mică enciclopedie”. 21. Manolescu – “Moneda şi ipostazele ei”.Bucureşti. Ed. Economică. Ed. Bucureşti. Editura Economică. Sibiu. M. Dănilă – „Managementul lichidităţii bancare”. 1996. Ed. Ed.“Căile stabilităţii monetare”. Dumitrescu . 20. C. Editura Phsihomedia. Bucureşti. . 26. Didactică şi Pedagogică. 1994. 2001. Ediţia a II – a. L. 1981. 2005. . 9. Bucureşti. Bucureşti. 1998.) – “De la Roma la Maastricht”. E. Ionescu. 1996. J. 1993. Bucureşti. 18. 1995. 8. V. Bucureşti.“Istoricul Băncii Naţionale a României (1880 – 1924)”.“Tratat de bancă”. vol. BECK. Bucureşti. Economică.) – “Băncile şi operaţiunile bancare”. Ed. 19. OECD. D. 1997. 6. Cerna – “Unificarea monetară în Europa”. Alma Mater. Bucureşti. 23. Bucureşti. Enciclopedică. Independenţa Economică. Ed. 2008. Independenţa Economică. Bucureşti. 1999. Ed. C. 10. 1982. I şi vol. Dobrescu – “Băncile. 1948. . 1940. 20. R. Masson – “Creditele bancare pentru întreprinderi”. Bucureşti. Ed. Dacia. II. Pintea. Academiei Române. M. Negruş – “Plăţi şi garanţii internaţionale”. Economică. Ed. 1982. Brăila. 1925. M. Ediţia a doua. Drecin . mică enciclopedie”. Editura C. Roşca – “Monedă şi credit”. V. RAO International Publishing Company.Banca “Albina” din Sibiu. I.C. Bucureşti. Bucureşti.M. Madgearu – “Evoluţia economiei româneşti după războiul mondial”. Dumitrescu . C. vol. Vasile Dedu – „Gestiune şi audit bancar”. Bucureşti.“Moneda. Kiriţescu. Negruş (coord. Şt. Gh. Paris.Ioana Mihaela Pocan – „Politicile monetare şi piaţa de capital în România”. Bucureşti. II. 11. Economică. Cluj – Napoca. 2006. 24. Sibiu. I. Peutrioli – “Le controle prudential des banques”.“Gestiune bancară”.

27. O. dr. edited by David W.C.U. R. * . Washington D. “Financial sector reforms. Toma – “Euro. Pearce. curs 2 h / săpt.ro: norme. Bucureşti. third edition.bnr. 1994. Zeletin . 1027/2006 şi respectiv 480/2007). 2004. şi sem. nr. 1927.“Neoliberalismul”. Ed. Cambridge. 2 h / săpt.The MIT dictionary of Modern Economics. regulamente. ILIE MOGA Forma: scurtă durată Ciclul: I. edited by Shakil Faruqi. Şt. Continent. completată şi modificată prin Legea nr. privind Statutul BNR.al României nr.World Bank. 1986. credite: Profil: economic Specializare: CIG. Massachussetts. I . circulare. instrucţiuni precizate în conţinutul volumului. Experiences in selected Asian and Latin American countries”.II Anul: II. 312/2004. Economic Development Institute. The MIT Press. UNIVERSITATEA “LUCIAN BLAGA” din SIBIU Facultatea de Ştiinţe Economice Catedra de Finanţe – Contabilitate PROGRAMA ANALITICĂ Denumire: MONEDĂ ŞI CREDIT Cod: Titular curs: Lector univ. Sibiu. 99/2006 privind instituţiile de credit şi adecvarea capitalului aprobat. * . 28.O. Nr. economic growth and stability. sem. Legea nr. Tip de disciplină: obligatorie Categoria formativă: de specialitate 183 . Site-ul www. 227/2007 (M. moneda unică: între naţional şi internaţional”.G.

-relevarea funcţionalităţilor. 2 Nr. 0 TEME DE CURS 1 Săpt. realizarea unui echilibru economic general. Trecerea la economia de piaţă a României (de exemplu) a presupus adoptarea unui mix de politici macro şi micro economice care să permită realizarea unei stabilizări la nivel general respectiv. băncilor le revine în continuare. did. au rolul de a organiza şi realiza împrumuturile (de a le gestiona) cu un scop bine definit. băncile ca” instituţii” specializate. Totodată fenomenele şi procesele de ordin bancar reprezintă unele dintre cele mai spinoase probleme dar în acelaşi timp şi unele dintre cele mai importante. CONTINUT ŞI PLANIFICARE CALENDARISTICĂ: Nr. Prin urmare. ore 3 184 . În fine. -prezentarea rolului de reglare a băncilor prin intermediul instrumentelor. băncile sunt „instituţii de credit cu vocaţie universală” care pot desfăşura activităţi conform legii. politicilor folosite în relaţiile bancă – operator economic şi prezentarea cadrului de acţiune corespunzător. de a acţiona pentru orientarea şi conducerea proceselor economice la nivel naţional.OBIECTIVE : În condiţiile actuale ale economiei de piaţă concurenţiale. acela al obţinerii profitului bancar. rolul important de a face legătura directă între acestea şi operatorii economici de pe piaţă. în vederea realizării unui climat economic cât mai performant pentru toţi participanţii la mediul economic şi social. acţiunii şi efectelor instrumentelor. metodelor şi politicilor din sfera monetară şi de credit. În principal se are în vedere: -reliefarea principalelor teorii şi politici monetare şi de credit actuale şi rolul lor în reglarea masei monetare şi de credit în economie. metodelor. crt. iar o activitate bancară se caracterizează prin atragerea de depozite sau alte fonduri rambursabile de la public şi acordarea de credite în cont propriu.

Oferta de monedă. -studii de caz. Indicatorii bancari de performanţă. 7-8 4 5. Banca Centrală. Cererea de monedă. Inovaţiile financiare şi evoluţia sistemului bancar. 2. 910 4 6. Conceptul de credit şi formele acestuia. Plasamente de capital. Băncile şi instituţiile de credit asimilate. 1-2 4 3-4 4 3. Cantitatea de monedă. Echilibrul monetar. Conceptul de monedă Circulaţia monetară. 5-6 4 4. 1112 4 7. Trezoreria. 2. Dobânda şi rata dobânzii. 3. Instituţii de credit şi financiare de specialitate. 3 1-3 410 4 6 14 185 . Structurile instituţionale.1. TEME DE SEMINAR 2 Sistemul monetar contemporan. Sistemul monetar naţional. Intermediarii financiari şi potenţialul de credite. -caracteristici. Creditul în economia contemporană: -conţinut. crt. 1 1. Strategii de gestionare a riscurilor bancare 1314 4 Nr.

• MODUL DE NOTARE: .U. Ed. 2006. R.N. 2005. . . 312/2004.O. Dumitrescu . Inflaţia în economia de piaţă. . Bucureşti. Acte normative: . .teste de control = 20%.Fl.„Moneda. 2005. . Editura Continent. lucrări de specialitate. T.”. 2004.P. Roşca . Editura Economică. . Barbu .al României nr. 227/2007 (M. Bucureşti..T. Ed.referat şi participare la seminarii = 20%.„Căile stabilităţii monetare”. Economică. băncile şi creditul”.activitatea la curs şi seminar.rezultatul testelor pe parcursul semestrului. bănci şi politici monetare. .Liviu C. teme de casă. „Monedă şi credit”.Ioana Mihaela Pocan – „Politicile monetare şi piaţa de capital în România”. Academiei Române.D. 1993. 1027/2006 şi respectiv 480/2007). Ed. format electronic. nr.Legea nr. . Phsihomedia. . Sibiu.Gh. Manolescu „Moneda şi ipostazele ei”.-studii de caz.„Monedă. 1996.G. 1112 1314 4 4 * EVALUAREA CUNOŞTIINŢELOR VA LUA ÎN CONSIDERARE: . Ed. Dardac. 2003.O. -studii de caz. privind Statutul BNR.examinare finală = 60%. moneda unică: Între naţional şi internaţional”. BIBLIOGRAFIE SELECTIVĂ: . completată şi modificată prin Legea nr. Bucureşti 1997.A. . 2008. Sarmis Cluj – Napoca. Bucureşti. 4.„Monedă şi credit”. E. Sibiu. . 99/2006 privind instituţiile de credit şi adecvarea capitalului aprobată.Ramona Toma – „Euro. Bucureşti. Editura Economică. .Ilie Moga . Andrei – „Euro”. 186 .proiecte.

Accountancy and Informatics Type of course: compulsory 187 . II Year: I. D. MASTER CURRICULUM Name of the course: Currency and Credit Code: Professor: Ilie Moga Ph. 1st or 2nd semester.Titular curs. Ilie Moga 2008/2009. Lector univ. Form: Short-term Course: I. dr. 2 hours course/week. 2 hours seminars/week No of credits: Field: Economics Department: Management.

The Treasury. policies in the relationship banking-economic operator and the proper background. actions and instruments effect. Romania’s competitive market economy for example was a result of a mixture of macro and micro economic policies that created the general economic balance. methods and policies and its intervention in the economic processes in our country. Currency circulation. Credit and Financial Institutions. The aim is to create a more proper economic climate for all the participants in the economic and social field. banking activity means attracting deposits or other reimbursable funds and provide credits to the customers. it’s concept. The demand for currency. 188 . Banking and Credit Institutions. The offer of the currency. Currency stability. Institutional Structures.Category: Economic Field OBJECTIVES In a competitive market economy. Thus banking as financial institutions are meant to organize and control the loans with a well-defined purpose: to get the banking profit. • CONTENTS • • • • • • • • • • • • Currency. methods. In the same time the banking processes and transformations are the most delicate yet the most important problems. We take into account mainly the following things: The most important theories and currency/credit policies and their major role in the currency and credit stability in nowadays economy. • The importance of functionalities. banking system as ‘credit institutions with universal bent’ can function legally. National currency system. The Central Bank. banking system keeps having the most important part as a direct intermediary between economic institutions and banking system itself. • Banking importance and its instruments. Therefore. The amount of currency.

Ed Continent. 2006 • Fl. Ways for currency stability. 2008. case studies. Academiei Romane.. Andrei. Sibiu. 2005 • Liviu C. Euro. Ed. Sarmis Cluj-Napoca. Bucuresti . Credit concept and its forms. Euro. R. Bucharest. electronic course. Ed. Bucuresti. Phsihomedia. E.. Currency. T. 1996 • Ramona Toma. Assignments. Currency and Credit. Dumitrescu. 2003 • LAWS Government Bill of Law no 99/2006 concerning the credit institutions and adapting the approved capital. Strategies and banking Policies. Banking and Credit. unique currency: between national and international. Currency Policies and Capital Market in Romania. Ed. Ed. Interest and Interest Rate. Dardac. 2004 • Ioana Mihaela Pocan. Currency and Credit. practical studies.A. electronic course.D. Economica. Financial researches and the evolution of banking system. Sibiu. Barbu. Currency. Bucuresti. REFERENCES TAKEN INTO ACCOUNT FOR THE FINAL EXAMINATION • • • The activity during the courses and seminar. 2008. modified with the Law no 227/2007 (Romanian MO no 1027/2006 and 480/2007) • Law no 312/2004 concerning the Romanian National Bank‘s Rules • 189 . Strategies for risks administration. 1993 • Ilie Moga. • T.• • • • • • Efficiency banking indicators. Banks and Currency policies. MARKING PROCESS • • • Final examination = 60% Tests = 20% Works and the activity during the seminars = 20% REFERENCIES N. Ed Economica. The result of the tests during the semester. Financial intermediaries and the credit potential. 2005.P. Rosca.

Professor Ilie Moga. Ph. D 2008/2009 190 .

Sign up to vote on this title
UsefulNot useful