MONEDĂ ŞI CREDIT

Lector univ. dr. ILIE MOGA

1

C U P R I N S Capitolul I 1. M O N E D A * Obiective …………………………………………………………………………..5 * Scurt rezumat ……………………………………………………………………...6 * Conţinutul capitolului …………………………………………………………….. 7 1.1. MONEDA ŞI ROLUL EI ÎN ECONOMIE.......................................... ………7 1.1.1. Privire istorică asupra monedei ....................................................................................... 8 1.1.2. Funcţiile monedei ............................................................................................. ………..13 1.1.3. Puterea de cumpărare a monedei, expresie a potenţialului economic .............................16 1.1.4. Stabilirea puterii de cumpărare a monedei, punct de plecare al întăririi monedei naţionale ....................................................................................................................18 1.1.5. Clasificarea semnelor monetare ......................................................................................20 1.1.6. Sistemul monetar ............................................................................................................21 1.1.6.1. Sistemul Monetar Internaţional ......................................................... ……………….23 1.1.6.2. Sistemul Monetar European .............................................................. ……………… 25 1.1.6.3. Sistemul Monetar Internaţional de la Bretton – Woods 1944.................................... 28 1.1.7. Convertibilitatea ............................................................................................... ………30 1.1.8. Cursul de schimb (cursul schimbului) ............................................................. ……... 34 1.2. CIRCULAŢIA MONETARĂ ............................................................... ……38 1.2.1. Tranzacţiile financiare şi rolul lor ............................................................................... 38 1.2.2. Circulaţia mărfurilor şi circulaţia banilor ......................................................... ……... 38 1.2.3. Schema dezvoltată a circulaţiei banilor ............................................................ ……... 39 1.2.4. Delimitări ale circulaţiei monetare ................................................................... ……… 41 1.2.5. Necesarul de monedă ..................................................................................................... 42 1.2.5.1. Definiţia şi criteriile de structurare a masei monetare ....................... ……………….42 1.2.5.2. Dimensionarea cantităţii de monedă în circulaţie ........................................................43 1.2.5.3. Dimensionarea circulaţiei monedei cu ajutorul balanţei veniturilor şi cheltuielilor populaţiei…… ............................................................. ……………………………………….47 1.2.6. Viteza de circulaţie a monedei ....................................................................................... 48 1.2.7. Dimensionarea ofertei de monedă .................................................................................. 48 1.3. ECHILIBRUL MONETAR ............................................................................ 50 1.3.1. Echilibrul şi dezechilibrul economic .................................................................. ………51 1.3.2. Echilibrul monetar şi interpretările alternative .................................................. ……….52 1.3.3. Premisele asigurării echilibrului monetar .......................................................... ……….52 1.3.4. Moneda şi inflaţia ............................................................................................... ………54 1.4. SISTEMUL MONETAR NAŢIONAL AL ROMÂNIEI ............................... 55 1.4.1. Formarea şi caracteristicile sistemului monetar românesc ............................................. 55 Primii „lei” …………………………………………………………………..............56 1.4.2. Privire istorică asupra sistemului monetar românesc ........................................ ……….56 *Leul greu (nou), ultimul ban românesc ? .................................................. ……...63 1.5. TEORII MONETARE ..................................................................................... 64 5.1. Concept şi consideraţii generale privind teoria monetară ................................................ 64 5.2. Principalele teorii monetare ............................................................................................. 66 * Cuvinte cheie …………………………………………………………………….. 69 Capitolul II B Ă N C I L E * Scurt rezumat …………………………………………………………………….. 73 * Obiective …………………………………………………………………………. 73 * Conţinutul capitolului ……………………………………………………………. 74 2.1. ACTIVITATEA BANCARĂ ................................................................ ………74 2.1.1. Privire istorică asupra activităţii bancare ......................................................... ……….. 74 2.1.2. Activitatea bancară în România ....................................................................... ……….. 76 2.2. STRUCTURILE INSTITUŢIONALE ........................................................... 88 2.2.1. Sistemica bancară .......................................................................................................... 88 2.2.2. Organizarea sistemului financiar ................................................................................... 92 2.2.3. Rolul şi funcţiile Băncii Centrale ...................................................................... ……….93 * Operaţiunile Băncii Centrale ..................................................................................104 2.2.4. Băncile şi instituţiile de credit asimilate ........................................................... ………105 2.2.4.1. Organizarea şi funcţionarea unei bănci ...................................................................... 105

2

2.2.4.2. Principalele operaţiuni ale unei bănci ................................................ ………109 2.2.5. Organigrama (structura organizatorică) a unei bănci ....................................... 110 2.2.6. Instituţii de credit cvasibancare ........................................................................ 114 2.2.7. Trezoreria .......................................................................................................... 115 2.3. PERSPECTIVE ALE STRATEGIEI BANCARE ............................. 115 2.3.1. Intrări în sistem bancar ..................................................................................... 117 2.3.2. Structura de transformare ................................................................................. 117 2.3.3. Ieşirile în sistem bancar .................................................................................... 118 2.3.4. Planificarea strategică bancară ......................................................................... 118 * Cuvinte cheie ……………………………………………………………. 120 Capitolul III C R E D I T U L * Scurt rezumat …………………………………………………………… 122 * Obiective ………………………………………………………………… 123 * Conţinutul capitolului ………………………………………………….. 123 3.1. ORGANIZAREA ACTIVITĂŢII DE CREDITARE ...................... 123 3.1.1. Creditul. Noţiuni, concepte, clasificare ………………………………………. 124 3.1.2. Resursele de creditare ................................................................................... .. 130 3.1.3. Categoriile de credite ........................................................................................ 132 3.1.4. Principii ale activităţii de creditare ................................................................... 137 3.2. ACORDAREA PROPRIU-ZISĂ A CREDITELOR ...................... 138 3.2.1. Analiza performanţei firmei pe baza bilanţului întocmit conform normelor metodologice în vigoare ……………………………………………………………………………... 145 3.2.2. Analiza performanţei firmei pe baza bilanţului restructurat ......................... 147 3.2.3. Multiplicatorul de credite - crearea de monedă scripturală ....................... . 149 3.2.4. Producţia bancară .......................................................................................... 151 3.3. DOBÂNDA ŞI MANAGEMENTUL RATEI DOBÂNZII ............152 3.3.1. Teorii privind dobânda .................................................................................. 153 3.3.2. Determinarea nivelului ratei dobânzii pe piaţă ............................................. 156 3.3.3. Dobânda nominală şi dobânda reală ............................................................. 158 3.3.4. Riscul ratei dobânzii ..................................................................................... 159 3.3.5. Măsuri privind prevenirea riscului de creditare ........................................... 162 3.3.6. Elemente care pot contura orientarea activităţii unei bănci ......................... 165 *Cuvite Cheie ……………………………………………………………. 167 * Studiu de caz privind analiza financiară a SocietĂţii Comerciale „CONF-PROD” S.R.L. Sibiu în vederea obţinerii unui credit în valoare de 100.000 lei ..... 164 * Întrebări recapitulative şi teste de autoevaluare ………………………… 180

Bibliografie selectivă ……………………………………………………. 181

3

pentru că numai astfel se poate sprijini stabilitatea monedei şi. creşterea şi scăderea valorii monedelor au avut puternice repercursiuni. Problemele monetare au devenit în lumea contemporană o preocupare publică. În consecinţă. întrebările recapitulative şi testele de autoevaluare cât şi bibliografia selectivă închid conţinutul volumului. a economiei în ansamblul său. mai ales a celui exterior. solicitate pe piaţa bancară. în ţările cu economie de piaţă dezvoltată. pentru asigurarea unei circulaţii monetare stabile. problema stabilităţii şi întăririi monedei noastre naţionale este nu numai actuală. creditul acordat trebuie să aibă o valoare monetară (bănească). pentru reglarea datoriilor generate de schimbul de mărfuri şi prestările de servicii. Pentru aceasta. Pentru a avea o imagine cât mai exactă asupra evoluţiei istorice a monedei. în reglarea circuitelor economice la nivel micro. Cu toate că sunt tratate distinc cele trei capitole (probleme). explicabilă dacă se ia în considerare influenţa pe care o au asupra ansamblului activităţii economice şi.şi macroeconomic. statul. În această perioadă. circulaţia. tematica lucrării se încadrează între temele de specialitate de strictă actualitate. se cuvine a fi precizat faptul că primul obiectiv al băncilor este să ofere „produse şi servicii bancare de cea mai bună calitate”. . III „Creditul”.Introducere În contextul actual al economiei de piaţă concurenţiale din ţara noastră.II „Băncile”. a lichidităţii operatorilor economici. Conform uzanţelor de specialitate. . metodelor şi politicilor din sfera monetară şi de credit. exprimat printr-o monedă). moneda se concretizează printr-un ansamblu de mijloace de plată direct utilizabile în vederea efectării plăţilor pe pieţele de bunuri şi servicii. iar dobânda reprezintă o caracteristică esenţială a creditului. Ca urmare. autorul cursului „Monedă şi credit” vrea să pună în lumină acest rol. sunt prezentate în capitolul I momentele ce mai semnificative pe care le-a cunoscut moneda de la apariţie şi până astăzi. se întâmplă în toate ţările).cap. iar banca este cea care mijloceşte operaţiunile între operatorii economici având la bază un volum economic (de asemenea. În continuarea capitolului II. I „Moneda”. existente în bănci. . prin intermediul instrumentelor.cap. cu servire exemplară. în ultimă analiză. Emiterea. de altfel. Astfel. guvernul le urmăreşte îndeaproape (aşa cum. În activitatea tuturor organizaţiilor bancare. Studiu de caz privind realizarea unei documentaţii de către o firmă în vederea obţinerii unui credit de la o bancă comercială. se cuvine a fi relevată legătura directă care există între bancă şi operatorul economic şi prezentarea cadrului de acţionare specific. lucrarea de faţă se doreşte a fi un ghid foarte util tuturor celor ce sunt angrenaţi în procesul de desăvârşire a profesiei de economist. cu împrumuturile (creditele) necesare. Lucrarea este structurată pe trei capitole distincte: . implicit. Prin urmare. cu rol de echilibrare a disponibilităţilor operatorilor economici şi ale populaţiei. economică şi socială (leul greu (nou) → o cheie a succesului ? – poate da. dar şi de o mare acuitate politică. civilizată şi operativă.vom vedea). În concordanţă cu realitatea. s-au răsfrânt asupra vieţii sociale în toate epocile istorice. 4 . acoperind cu acest material o bună parte din necesarul de obiecte de specialitate al viitorului economist. Băncile (fără a neglija istoria lor). fapt ce ne determină să pătrundem în capitolul III. urmăreşte să prezinte realităţi care se cer ştiute. au rolul de a regla şi acţiona pentru orientarea şi conducerea proceselor economice la nivel naţional. rolul Băncii Centrale este decisiv. Prin tot ce cuprinde capitolul I. este deci preţul creditului. ele se întrepătrund şi intercondiţionează reciproc.cap. mai cu seamă reunite spre a se vedea întregul. la crearea noului sistem bancar s-a urmărit şi se urmăreşte în continuare realizarea unui sistem bancar modern. moneda nu are valoare şi liberă circulaţie dacă nu este emisă de un organism competent. tezaurizarea. suntem obligaţi în permanenţă să veghem asupra corelării stricte a circulaţiei monetare cu necesităţile reale ale economiei. moneda naţională şi activitatea de creditare realizată prin intermediul băncilor joacă un rol determinant în desfăşurarea proceselor economice. O dată cu aderarea României la Uniunea Europeană. Relaţiile între credit şi circulaţia monetară. După cum se poate uşor observa. numai cedarea şi restituirea unei sume de bani constituie o operaţiune de credit. se crează premisele creşterii economice şi a derulării unui comerţ eficient. Din acest punct de vedere. asupra condiţiilor de viaţă ale omului. am pomenit fără să vrem şi de existenţa creditului în contextul legăturii acestuia cu activitatea bancară.

la sfârşitul lucrării se află o bibliografie selectivă pe care o recomand tuturor celor interesaţi în completarea şi îmbogăţirea cunoştiinţelor în domeniu. Sigur. Sibiu în vederea obţinerii unui credit în valoare de 100. credit. În final. în vederea căruia banca (iată din nou legătura) trebuie să-şi asigure o bună informare şi documentare pentru prevenirea riscului.R.Acordarea creditului (consimţirea tranzacţiei) în lei sau în valută. 5 .L. inclusiv asumarea unor riscuri. Dar. bancă. Autorul. ci se doreşte a avea şi o folosinţă practică.000 lei de la o bancă comercială (realizându-se concret trilogia: monedă ↔ bancă ↔ credit). prin volumul de faţă nu mi-am propus şi cred că nici n-aş fi reuşit să abordez toate problemele legate de cele trei fenomene: monedă. cursul nu caută să fie doar o sintetizare în formă accesibilă a numeroase evenimente permiţând privirea dintr-un anumit unghi asupra trecutului. adică o analiză financiară a Societăţii Comerciale „CONF-PROD” S. În finalul lucrării am prezentat un studiu de caz. reprezintă un act de mare importanţă.

.„Banu-i ca mica roată.cine este ofertantul de monedă. respectiv a agregatelor monetare şi a modului de utilizare a acestora în domeniul politicii monetare. exercită influenţe importante asupra politicii monetare şi a instrumentelor acesteia. Preluînd abordările monetariste. instrumentele financiare. care evidenţiază relaţia stabilă dintre rata de creştere pe termen lung a mijloacelor de plată şi rata inflaţiei. supunem atenţiei cititorului câteva probleme care îşi găsesc răspunsul în paginile ce urmează: . România. agregatele monetare permit aplicarea politicii monetare. moneda propriu-zisă. în economia contemporană se utilizează într-o masură tot mai mică formele tradiţionale de monedă. în general. aceste politici au utilizat agregatele monetare ca instrumente privilegiate în scopul realizării obiectivului prezentat. M O N E D A * Obiective: Datorită diversităţii mijloacelor şi instrumentelor de plată. afacerile care se derulează tot mai mult în spaţiul cibernetic. care nu reprezintă. schimbă comportamentul firmelor şi al utilizatorilor de monedă. de fapt. moneda electronică. Ca urmare. . O astfel de tendinţă generală se înscrie într-o evoluţie amplificată după anii ’80.cine influenţează viitorul monedei propriu-zise. În acest context se înscriu modificările şi în structura masei monetare. moneda metalică şi piese metalice. Deoarece furnizează informaţii asupra cererii de monedă din punct de vedere cantitativ şi calitativ. ce-nvârteşte lumea toată” Eduard Bourd Capitolul I 1. care constituie doar o parte din masa monetară. ca ţară membră a Uniunii Europene. reţeaua mondială a Internetului. 6 . Având în vedere principalele modificări în tendinţa utilizării mijloacelor de plată. a trebuit să-şi armonizeze politica monetară cu cea a statelor membre astfel încât asigurarea şi menţinerea stabilităţii preţurilor să reprezinte obiectivul economic prioritar. Un rol important asupra politicii monetare îl au efectele determinate de apariţia monedei electronice. Prin urmare.cine va asigura necesarul de monedă (ca mijloc de plată) în economie. datorită apariţiei noilor tipuri de plasamente pe pieţele financiare. se pot transforma rapid în mijloace de plată cu riscuri limitate şi în perioade de timp reduse.

Tratatul de Maastricht . rezervându-şi dreptul de a participa la tranzacţii sub forma unor mărfuri obişnuite şi foarte diversificate. pe de o parte. Cristos. lupta împotriva inflaţiei. Denumirea de monedă provine de la monetăria romană. Creşterea rolului şi importanţei monedei în istorie.* Scurt rezumat: M o n e d a se concretizează prin ansamblul mijloacelor de plată direct utilizabile în vederea efectuării plăţilor pe pieţele de bunuri şi servicii. Sistemul Monetar Internaţional de la Bretton Woods – 1944 şi Fondul Monetar Internaţional. X – IV î.a. de la pg. în cuvântul latin „moneta” care înseamnă „aceea care avertizează”. Dar. trebuie făcută distincţia între moneda materială (de circulaţie) şi moneda de cont (scripturală). este o noţiune care a cunoscut importante modificări de conţinut de-a lungul vremii. apărarea monedei (menţinerea parităţii de schimb). Soluţia clasică. Pornind de la activitatea practică de analiză monetară. Sistemul Monetar European. Totodată. prin raportarea mărfurilor la marfa care avea rolul de monedă. Acelaşi lucru s-a petrecut multă vreme cu ceaiul în Tibetul chinezesc. Moneda a apărut de timpuriu în istoria societăţii umane. România a avut moneda convertibilă ? Obiectivele unei politici monetare sunt. de către toţi şi totdeauna pentru a regla datoriile generate de schimbul de mărfuri. în Africa. se recomandă citirea cu atenţie a momentelor cele mai semnificative pe care le-a cunoscut moneda de la apariţie şi până astăzi. iar. Ea reprezintă o însuşire legală a unei monede de a putea fi preschimbată cu altă monedă în mod liber prin vânzare şi cumpărare pe piaţă. analiza modernă ne-a demonstrat că cele trei funcţii se explică printr-o proprietate esenţială a monedei şi anume: moneda constituie lichiditatea prin excelenţă. ş. Primele monezi autohtone cunoscute pe teritoriul României. instalată lângă templul Juno Moneta din Roma. utilizată de majoritatea ţărilor. Etimologic. În vederea edificării unei imagini cât mai complete asupra evoluţiei istorice a monedei. Ca urmare. se utilizau ca monedă vitele. Exteriorizarea valorii se realiza o dată cu schimbul. se impune a se acorda o mare atenţie organismelor internaţionale create: Sistemul Monetar Internaţional. pe de altă parte. adică ansamblul de active (aici. de la sfârşitul preistoriei. se pot pune în evidenţă trei funcţii importante. În Europa. care de asemenea trebuie să se ţină seama în abordarea problemelor monetare. cuvânul „monedă” îşi are originile deci. a determinat crearea sistemelor monetare.1992. au fost drahmele de argint bătute de oraşul pontic Histria în sec. 5. etnologii au observat în societăţile tradiţionale folosirea monetară a sării şi a scoicilor rare care serveau. active = creanţă) acceptate pretutindeni. Convertibilitatea. constă într-o acţiune prin 7 . Având în vedere originile istorice ale monedei (descrise de Aristotel în „Etica Nicomahică” şi „Politica”). Astfe. de obicei ca podoabe. în esenţă. sistemul monetar este privit ca un ansamblu de norme şi organisme. este necesară determinarea cât mai corectă a puerii de cumpărare a unei monede prin apelarea la diferiţi indicatori.

În opinia primei şcoli. moneda şi inflaţia ca o consecinţă a echilibrului şi dezechilibrului economic. Din totdeauna. Ed. circulaţia mărfurilor influenţează în mod direct circulaţia monetară. de către toţi şi totdeauna pentru a regla datoriile generate de schimbul de mărfuri. Dardac. dându-i o dimensiune şi o viteză coresunzătoare.P. De asemenea. spuneau că nimic nu este mai semnificativ decât moneda. cărora trebuie să le facă faţă toate ţările. evidenţiindu-i funcţiile. 1997. răspunzând mercantiliştilor care afirmau că moneda reprezintă un semn al bogăţiei. CREDIT. D. moneda a constituit pentru cercetători.. chiar din momentul în care se examinează natura intervenţiei monedei. În cele din urmă. Bucureşti. dacă aspectul monetar al celor patru mari dezechilibre (inflaţia. Ec. Pentru început putem spune că m o n e d a se concretizează prin ansamblul mijloacelor de plată direct utilizabile în vederea efectuării plăţilor pe pieţele de bunuri şi servicii. A nu se neglija însă. Totuşi. o divergenţă fundamentală apare. moneda rămâne o noţiune foarte complexă şi dificil de cuantificat şi de definit. deficitul balanţei de plăţi). ultimul ban românesc ? Încheiem primul capitol prin prezentarea conceptului de teorie monetară şi prin prezentarea principalelor teorii monetare. un subiect de controverse. Manolescu – „Moneda şi ipostazele ei”.2 Moneda apare ca un activ care poate fi deţinut. pg. echilibrul monetar. Basno. 1994.dobânzi. active = creanţă) acceptate pretutindeni. fluctuaţiile în cantitatea de monedă se găsesc la originea dezechilibrelor din economie. îşi poate releva cu putere funcţia socială. politica monetară nu trebuie să constituie vârful de lance în cadrul politicii economice. Bucureşti. Ca o consecinţă. în aceste manifestări de instabilitate. guvernele trebuie să utilizeze cu prioritate instrumente ale politicii monetare pentru a corecta aceste dezechilibre. moneda se poate defini atât într-o manieră directă. N. Gh. O problemă aparte o constituie Sistemul Monetar Naţional al României. constatăm că două mari şcoli se opun: pentru prima.1 Rducând controversele la afirmaţiile extreme. Fenomenele monetare sunt strict legate de fenomenele economice. Moneda şi rolul ei în economie Datorită faptului că moneda are circulaţie zilnică. În epoca modernă însă. împrumutat. 9.1. 5.“MONEDĂ. BĂNCI”. C. „simplu voal” fără influenţe asupra echilibrului economic. * Conţinutul capitolului: 1. şomajul. ele sunt efectele acestor fenomene. Ed.. 1 2 C. schimbat. 8 . sunt tratate pe larg. deficitul bugetar. pg. Floricel . Până la urmă. este recunoscut de toată lumea. rolul cursului de schimb (adică preţul unei valute în altă valută) şi al cursului valutar (preţul unui mijloc de plată exprimat sub forma unui raport între două unităţi monetare diferite). Ca urmare. se poate pune întrebarea: leul greu (nou). relevând-i conţinutul. cât şi într-o manieră indirecă. în timp ce pentru a doua. clasicii prin vocea lui Stuart Mill. care se vor a fi formate liber pe pieţele valutare în funcţie de cerere şi ofertă. iar după partizanii celei de-a doua şcoli. adică ansamblul de active (aici.

Expert. măsurarea precisă a valorii şi economisirea. Valoarea mărfurilor obişnuite se va măsura prin stabilirea unui bun în calitate de etalon monetar. instalată lângă templul Juno Moneta din Roma. bronz. omul a ieşit din sfera trocului primitiv şi intră în cea a economiei de schimb. În Evul Mediu. iar în Europa. suficient de mare şi stabilă. de la concret la abstract. Cristos) a fost marcată prin „baterea” unor piese din metal. Prin folosirea unei „mărfi” unice drept intermediar în tranzacţii. Valabilitatea celor două accepţiuni date monedei (calitatea ei de marfă şi de creanţă) este demonstrată de evoluţia istorică a monedei. Cristos). intrinsecă. rezervându-şi dreptul de a participa la tranzacţii sub forma unor mărfuri obişnuite şi foarte diversificate. marfa monedă – etalon trebiua să aibă durabilitate ca să i se poată conserva puterea de cumpărare. Privire istorică asupra monedei Considerăm relevantă şi totodată justificată o incursiune în evoluţia monedei. marfa ia locul trocului. 175. valoarea monedei trebuie să se bazeze pe încrederea acelora care o vor deţine. E. vârfuri de săgeţi etc. pentru a vedea legătura cauzală a diferitelor forme pe care le-a cunoscut de la apariţie şi până la acest început de mileniu trei. cuvânul „monedă” îşi are originile deci. XI î. Mai mult.cupru. Au fost folosite iniţial ca monede.C. trebuia să fie divizibilă pentru a permite efectuarea plăţilor şi să prezinte o valoare proprie. Moneda a apărut de timpuriu în istoria societăţii umane. demonstrând prin aceasta apariţia primelor semne a ceea ce va purta mai târziu numele de monedă.) sau de lingouri (obiecte premonetare). Exteriorizarea valorii se realiza o dată cu schimbul. etnologii au observat în societăţile tradiţionale folosirea monetară a sării şi a scoicilor rare care serveau. O dată cu crearea statelor 3 C.1. Dintre toate bunurile care întruneau calităţile respective. 1. Celebrarea victoriei Romei antice asupra regelui Epirului (anul 275 î. care se poate utiliza ca bun de consum sau de producţie. ceea ce necesita verificarea conţinutului prin cântărire şi probarea titlului. 9 .M. în cuvântul latin „moneta” care înseamnă „aceea care avertizează”. Astfel. de la sfârşitul preistoriei. de obicei ca podoabe. În Europa. Acelaşi lucru s-a petrecut multă vreme cu ceaiul în Tibetul chinezesc. Primele monede ar putea fi considerate cele din China (sec. Ed. apoi au apărut metalele preţioase . mică enciclopedie”. în Africa.3 Etimologic. Kiriţescu. Cristos). Bucureşti.aurul şi argintul. 1998. se utilizau ca monedă vitele.. fier . Dobrescu – “Băncile. Ca urmare. monezile au fost emise de preoţi. cele bătute de statul elen antic Lidia (sec. permiţându-şi prin marfa aleasă vânzarea şi cumpărarea bunurilor obişnuite. prin raportarea mărfurilor la marfa care avea rolul de monedă. metalele şi aliajele comune . ele au fost emise de regi. încredere circumscrisă unei anumite comunităţi naţionale sau internaţionale. Un timp. De asemenea. în analiza evoluţiei monedei se va avea în vedere şi rolul deosebit al factorilor subiectivi privind deciziile operatorilor economici în ce priveşte destinaţia şi oportunitatea folosirii monedei. Denumirea de monedă provine de la monetăria romană. Monezile de metal aveau forme de obiecte (inele. dar serveşte şi drept instrument de schimb. pg. VI î.Pentru a fi acceptată. de căpeteniile feudale şi de oraşe. apoi de regi.1. perfect adaptabile funcţiilor monedei. metalele şi aliajele sau impus rapid datorită proprietăţilor fizice.

având în vedere bunurile şi serviciile ce pot fi procurate în schimbul ei. Apoi. Moneda de argint însă. Apariţia şi utilizarea monedei – semn în scopuri cât mai 10 . confecţionate din metale ieftine. dar din ce în ce mai rar. primele emisiuni fiind în Ţara Românească. Au rămas până azi în circulaţie monezile divizionare. Astfel. ea poate fi folosită ulterior în aceleaşi scopuri. baterea de monezi de aur şi de argint cu valoare proprie deplină destinate circulaţiei. Cristos monezi proprii iniţial imitate după monezile greco – macedonene. Rolul de intermediar realizat atât prin marfa – monedă cât şi prin moneda – semn sunt foarte bine asigurate în urma efectuării schimbului de mărfuri. Operatorii acceptau să utilizeze moneda deoarece aveau încredere în sistemul care o emitea. permite înţelegerea a ceea ce distinge moneda de celelalte bunuri şi anume că utilitatea monedei în tranzacţii este identică. Moneda scripturală şi moneda de hârtie (reprezentând forme ale monedei – semn). 1391). moneda scripturală sau moneda de cont). a circulat şi mai târziu. termenul de monedă a fost extins în vorbirea curentă pentru denumirea oricărui semn bănesc.feudale naţionale. s-au impus puţin câte puţin ca instrumente de plată normale. Epoca monedei – marfă se va încheia iar locul său va fi luat de moneda semn. Statele feudale au avut sisteme monetare proprii. Valoarea monedei – semn nu se deteriorează în timp. începând din jurul anilor 300 î. Se denumesc sisteme monetare acele sisteme care nu au în centru o monedă metalică cu valoare proprie. X – IV î. 1375 – c. Baterea şi circulaţia monedei de aur au încetat după primul război mondial.statutul său privat se substituie din ce în ce mai mult statutului său public şi care necesită un control adecvat al creării sale. Moisil). Dreptul de a bate monedă revenea puterii de stat printr-o instituţie de emisiune. Ponderea acestora în totalul masei banilor în circulaţie este însă foarte mică. Totodată era garantată valoarea monedei respective. este brăzdată de consecinţele: . a încetat. În condiţiile actuale. în care nu mai circulă decât monezile divizionare. iar utilizarea ei de către operatorii economici răspundea unei convenţii implicite. pe baza unui cont deschis la bancă. 1377). Geto – dacii au emis. . Ca urmare. oricare ar fi forma şi valoarea sa intrinsecă. apare momentul de răscruce în evoluţia monedei. ordinul de virament dintr-un cont în altul va reduce plăţile la un simplu joc pe hârtie. în Moldova ale lui Petru Muşat (c. dreptul de batere a monedelor a revenit puterii centrale. Trecerea de la moneda – marfă la moneda –semn. inclusiv pentru banii de cont care nu au o existenţă materială (ex. Emise de titulari. După primul război mondial.costurile de producţie sunt mult diminuate. Formele noi ale monedei scripturale sunt cecurile şi viramentele. de la marfă la semn. În a doua parte a secolului al XIX – lea. iar în Transilvania în timpul lui Ioan Zapolya (1510 – 1540) şi în perioada Principatului. având aceleaşi funcţii şi aceeaşi valoare ca moneda – marfă. au fost drahmele de argint bătute de oraşul pontic Histria în sec. Evoluţia formelor monedei. Primele monezi autohtone cunoscute pe teritoriul României. moneda – semn va fi căutată. Cristos. cele ale lui Vladislav I (Vlaicu) (1364 – c. apoi cu simboluri locale originale: „Monedele geto – dacice reprezintă cele mai autentice monumente de artă dacică” (C.creşte încrederea operatorilor economici faţă de autorităţile monetare centrale (pentru moneda de hârtie) şi faţă de băncile comerciale (pentru moneda de cont sau scripturală). cecurile acceptate la plată sunt o formă a monedei scripturale. acestea rămânând numai un instrument de tezaurizare. dezvoltarea băncilor a fost la originea perfecţoinărilor importante în tehnicile monetare. .

pentru ca apoi să scadă treptat. primind la cerere echivalentul în aur – monedă.se vor include în structura rezervelor bancare. participa la operaţiuni de schimb pe piaţă. iar rolul principal ca instrument monetar revenindu-i celei din urmă. efecte bancare etc. fenomenul finalizându-se cu desprinderea monedei – semn de metalul monetar. 4 Idem 1. Moneda – marfă a fost retrasă din circulaţie şi depozitată la băncile emitente de monedă de hârtie. 11 . aurul monetar păstrat în rezerva băncii continua să îndeplinească funcţia de etalon şi de rezervă.moneda – semn va rămâne unica formă a monedei în circulaţie pe pieţele naţionale (cu mici excepţii). demonstrează faptul că acest instrument monetar are o importantă componentă convenţională. faţă de care se află într-o dependenţă directă. fără prezenţa lui în circulaţie. depozitele de bilete de bancă într-un cont la vedere nu antrenează apariţia de noi semne monetare. Crearea monedei – semn rămâne de competenţa băncilor. În vederea afirmării şi impunerii monedei – semn. în funcţiile ei s-a păstrat o bună perioadă de timp legătura cu metalul monetar care se afla în rezerva băncii emitente. slăbeşte considerabil legătura directă cu moneda – semn. Dimpotrivă. costurile au fost mult mai reduse. la început. A fost perioada de trecere de la o formă la alta a monedei. Asemenea fapte imprimând mecanismelor monetare noi caracteristici:4 . deţinătorii bancnotelor manifestau încredere în mecanismul monetar astfel creat. ea devenind treptat instrumentul monetar ideal. Acest mecanism de convertire a funcţionat atât pe plan intern (România) cât şi pe plan extern. În cele din urmă se va produce dezechilibrul între cererea şi oferta de monedă. identificându-se cu mărfurile produse. . crearea de monedă este rezultatul unor diverse operaţiuni bancare. Prin urmare.banca emitentă păstra în depozit importante cantităţi de aur . Acest mecanism se realiza în felul următor: . dintre care cea mai importantă este acordarea de împrumuturi (credite). . cantitatea totală de monedă în circulaţie rămânând invariabilă. În aceste condiţii. pg. . Crearea acestei monede semnifică punerea în circulaţie a unei cantităţi de masă monetară şi nicidecum substituirea unei forme a acesteia cu alta. cantitatea de semne monetare era dependentă de volumul tranzacţiilor. Pentru emiterea monedei – semn. . titlurile de creanţă (efecte de comerţ. ci doar transformarea monedei de hârtie (care dispare) în monedă scripturală (care apare).cu toate că aurul monetar continuă să funcţioneze ca etalon şi rezervă. aproximativ 33 % din cantitatea de monedă – hârtie aflată în circulaţie. Dacă mărimea depozitului de aur – monedă era funcţie de producţia de metal preţios sau de posibilităţile fiecărei ţări de a procura aurul – monetar. iar ca element de pasiv .diversificate. ca element de activ în bilanţ.utilizarea monedei de cont (scripturale) şi a cele de hârtie ca instrumente monetare a fost susţinută prin mecanismul convertibilităţii. rezervele de aur reprezentând astăzi o pondere relativ mică în totalul rezervelor monetare ale unei ţări.). Funcţiunea lui a fost relativ normală atâta timp cât a existat un anume echilibru între cantitatea de aur – monedă şi necesarul de monedă – hârtie cerut de schimbul de mărfuri în ascensiune. 16. Un timp.monedă. moneda – semn a fost utilizată în paralel cu moneda – marfă.moneda de hârtie (ca o obligaţie a băncii faţă de viitori posesori). emisiunea ei bazându-se tot mai mult pe producţia de bunuri destinată schimbului. alături de metalul monetar. dar garanţia materială trece treptat în economie.depozitele în aur – monedă acopereau.

dolarul american şi alte valute devin garanţie pentru emisiunea de monedă naţională. . dolarul SUA devenind moneda de rezervă a acestuia. va prelua integral rolul de instrument al tranzacţiilor pe plan internaţional.moneda – semn.n. pg. Prin aceasta se presupune crearea unei instituţii monetare supranaţionale care ar emite o monedă considerată a fi unicul activ pe care fiecare bancă centrală îl poate deţine. dolarul se transformă într-o marfă obişnuită care se alătură celorlalte bunuri la formarea unui nou tip de etalon.S.U.). adică instalarea unui mecanism de compensare între băncile centrale (naţionale) care să fie bazat pe o monedă universală. cel al puterii de cumpărare. Deci. 18.pe piaţa externă circulă în continuare metalul monetar sub formă de monedă sau lingouri.I. . Prezentul cunoaşte şi o propunere de monedă supranaţională. utilizându-se în diverse operaţiuni pe pieţele monetare şi de capital. În acest sens. apariţia primelor piese din aur şi argint. Acest sistem a funcţionat pe baza etalonului aur – devize (respectiv aur – dolar). depozitul bancar constituit din metalul monetar şi titlurile de creanţă acceptă şi valutele (monede naţionale ale altor ţări) care au pătruns în economie ca rezultat al tranzacţiilor.convertibilitatea bancnotelor în aur – monedă şi apoi în aur – lingouri se va restrânge şi se va suspenda definitiv din practica monetară internă după anii 1929 – 1933. fiecare naţiune ar fi obligată să-şi abandoneze autonomia în termeni de politică monetară. Totodată au loc evenimente inedite şi deosebite în ce priveşte moneda – semn.. Moneda americană a prezentat încredere datorită garantării cu aur a dolarilor aflaţi în circuit extern de către Sistemul Rezervelor Federale ale SUA. .I. Acest sistem era obligat să convertească în aur sumele în dolari deţinute de băncile centrale ale ţărilor membre ale F.în 1971 are loc suspendarea convertibilităţii externe a dolarului SUA în metalul monetar. fiind legată însă de metalul monetar prin mecanismul convertibilităţii externe. vom prezenta în continuare momentele cele mai semnificative pe care le-a cunoscut moneda de la apariţie şi până astăzi:5 .) şi de către Sistemul Monetar European (denumit E. Astfel de monede de cont s-au afirmat tot mai mult în cadrul mecanismelor monetare şi acceptate în structura rezervelor monetare.M. Spectaculoasele progrese obţinute în domeniul informaticii au dus la dispariţia suportului ”hârtie” al monedei scripturale. 5 Idem 1. sub denumirea de valută.o dată intrate în rezerva monetară a unei ţări. 12 . Încrederea în moneda de hârtie emisă de alte ţări trebiua pregătită şi câştigată în timp de factori similari celor interni. în avantajul instituţiei monetare supranaţionale. Astfel. În vederea edificării unei imagini cât mai complete asupra evoluţiei istorice a monedei. (denumite D.. moment care a corespuns cu excluderea acestuia de la baza sistemelor monetare naţionale şi a celui internaţional. Faptul acesta s-a produs în anul 1944 şi a coincis cu momentul creării Sistemului Monetar Internaţional prin Acordurile Conferinţei Financiare şi Monetare de la Bretton Woods.. Se produce emisiunea de monedă în context internaţional de cătrte F. Ca urmare.M.T. înlocuindu-se progresiv instrumentele clasice (cecurile) cu cărţile electronice de plată şi de credit. crearea în 1944 a mecanismelor monetare va duce la apariţia unor noi elemente care vor modifica raportul dintre moneda – marfă şi moneda – semn: .secolul VII î.C.e.

1928. abandonarea bimetalismului aur – argint şi adoptarea etalonului aur în Germania şi ţările scandinave.1874 – 1875. curs legal în exclusivitate acordat aurului în Anglia. 13 .secolul XVI. curs forţat al biletelor emise de bancă în Franţa (John Law). ..1928 – 1930. apariţia talerului emis de bancherul Fugger. devenind monedă dominantă în Europa. crearea Băncii Reglementelor Internaţionale (România.1800. argint) provenind din America. . adoptarea etalonului aur în Rusia şi Japonia.1933. eşecul Conferinţei de la Londra privind stabilizarea cursurilor de schimb ale monedelor. membru fondator). . . crearea francului germinal şi instituţionalizarea bimetalismului.1650. .1913. limitarea puterii liberatorii a monedei în Anglia. . .1690. crearea în Franţa a Băncii de Emisiune. . . suspendarea convertibilităţii în aur a biletelor de bancă în Anglia şi stabilirea cursului forţat al acestora.1803. . Raportul legal între aur şi argint este de 1 la 15. abandonarea bimetalismului şi adoptarea monometalismului aur în România. . . . .A.1890.A.U. Crearea Uniunii Monetare Latine.5..A. creşterea de şase ori a numerarului şi de trei ori a preţurilor şi efectuarea de importuri masive de metale preţioase (în special .U.1870 – 1878. monopolizarea emisiunii bancnotelor de către Banca Angliei. . . restabilirea convertibilităţii franacului francez.1816. .1697.1897. Talerul va da naştere dolarului.n. curs forţat al francului francez. .U.secolul II e. instituirea bimetalismului în România. crearea la Amsterdam a unei pieţe monetare mondiale. . (Sistemul Rezervelor Federale).1519.1774.1914.1821..1900.. instituira bimetalismului aur – argint în S. Generalizarea controlului schimburilor şi flotarea monedelor.1922.1931. Debutul demonetizării argintului în S.1720. . crearea unei bănci centrale federale în S. . stabilirea la Geneva a aurului ca singurul tip de monedă având curs legal.U.1447. . . adoptarea etalonului aur în S..1792. recunoaşterea principiilor etalonului aur – devize (gold – exchange standard) la Conferina Mondială Monetară de la Geneva.1871 – 1874.1925. emiterea în Imperiul Britanic a monedei – hârtie. .1867. . Crearea Sistemului Monetar Naţional. . . suspendarea convertibilităţii lirei sterline în Anglia. cursul de schimb între monedele metalice la Roma: aurul cota de două ori mai mult decât argintul. suspendarea convertibilităţii bancnotelor în aur în toate ţările beligerante (inclusiv în România).A. .1797. Crearea blocurilor monetare. restabilirea convertibilităţii în Anglia. Lira sterlină îşi regăseşte paritatea sa dinainte de război. instalarea de facto a monometalismului aur în Franţa. . restabilirea etalonului aur în Anglia.

1949. devalorizarea monedelor europene şi implicit a lirei sterline. bazat pe principiile etalonului aur – devize. Conferinţa Financiară şi Monetară Internaţională de la Bretton Woods.1946..1944 (iulie). a unui mecanism de supraveghere monetară. . . Lărgirea marjelor de fluctuare a cursurilor de schimb ale monedelor aderente..1934.1961 – 1968. reuniunea de la Madrid a Consiliului European care a avut drept scop schimbarea denumirii monedei din ECU în EURO şi adoptarea scenariului tehnic al tranziţiei. . . revalorizarea D.1998 (1 iunie).S. . restabilirea convertibilităţii externe a monedelor europene între ele. pe baza unui coş de 5 monede (cele liber utilizabile). . 14 .A. pe baza unui coş de 16 monede.T. . Tratatul de la Maastricht privind integrarea eonomică şi monetară a celor 12 ţări membre ale Uniunii Europene. acordurile de la Plaza privind coordonarea politicilor de schimb între 5 (apoi 7) mari ţări industriale. redefinirea D.A. Redefinirea D. Crearea ECU definit pe baza unui coş de 9 monede ale ţărilor membre. suspendarea convertibilităţii în aur a dolarului S. punerea în funcţiune a Sistemului Monetar European. . . punerea în funcţiune de către F. Conferinţa interguvernamentală a CEE privind Uniunea Economică şi Monetară Europeană (prima fază).T.1992.. şi prăbuşirea etalonului aur – devize. . reforma monetară în Germania şi crearea D. .M.S.U.1976 – 1978.M.U.I.1993. pe dolarul S. . la 35 dolari uncia (1 uncie = 31.102 grame aur fin).A. revizuirea grilelor de paritate: devalorizarea lirei sterline. pool-ul aurului.S. . . generalizarea flotării monedelor şi amplificarea volatilităţii cursurilor de schimb. începerea fazei a doua a Uniunii Economice şi Monetare (crearea Institutului Monetar European). bazat pe un set de indicatori.1985.I. .M.1994.I. intrarea în funcţiune a Băncii Centrale Europene care înlocuieşte Institutul Monetar European.1967 – 1971.1986.1958. de sprijin financiar şi tehnic şi de intervenţie în situaţii dificile.1980.. Prima devalorizare a dolarului S.U.. ca principală monedă de rezervă. limitând marjele de fluctuare ale monedelor aderente.1973. intrarea în vigoare a Tratatului de la Maastricht. devalorizarea francului francez etc. punerea în funcţiune a Acordului de la Jamaica privind reglarea flotării monedelor şi demonetizarea aurului.1946 – 1958.1979. Opt ţări se angajază să intervină pe piaţa aurului pentru menţinerea preţului la 35 dolari uncia. . a doua devalorizare a dolarului S. crearea Şarpelui Monetar European. . privind crearea de către acest organism a unui nou activ de rezervă definit prin raportare la aur şi anume D. . .M.A. primul amendament la statutul F.U.M.1990. Aplicarea etalonului aur – devize care permite guvernelor străine să convertească în aur dolarii pe care îi deţin în rezervă la Banca Cenrală. .U.1971.T.1972.. fixarea parităţii dolarului S. .A. după 1934. unde s-au pus bazele unei instituţii monetare internaţionale – Fondul Monetar Internaţional – ca organism de supraveghere a evoluţiilor sistemelor monetare naţionale în context internaţional.1969. punerea în funcţiune a S. .1995.

15 . Această modalitate limita schimburile şi nu se dădea posibilitatea formării unui ansamblu de preţuri. Grecia. În Ţările Române. leul a rămas în conştiinţa populaţiei româneşti şi în practica utilizării ca monedă de calcul şi de măsurare a valorii mărfurilor şi a altor monede până în a doua jumătate a secolului al XIX –lea. Cipru şi Malta aderă la zona euro. analiza modernă ne-a demonstrat că cele trei funcţii se explică printr-o proprietate esenţială a monedei şi anume: moneda constituie lichiditatea prin excelenţă. Irlanda. de unde şi denumirea de Loventhaler sau talerul-leu. vine de acum trei-patru secole. . Franţa. O altă denumire monetară. . Finlanda.existenţa a două contraprestaţii simultane şi complementare. Cipru şi Malta (1 oct. Astfel. avea pe o faţă efigia unui leu ridicat în două picioare. 1. alături de asprul turcesc. 12.estimarea celor două contraprestaţii la aceeaşi valoare de către cei doi. Italia.1 ianuarie 2007.1999 (1 ianuarie). expresia românească generală a valorii monetare. Introducerea EURO ca monedă oficială în cele 11 state ca unitate de cont. Olanda. aceea generică de „bani”. în secolele XVI-XVII circulau şi dinari ungureşti. Mai târziu. care folosesc moneda unică europeană a crescut la 15. derivând din dorinţele celor doi parteneri. Luxemburg. 1 iulie. iar altele vorbesc doar de sume de bani.1 ianuarie 2008. moneda mare de argint de peste 27 grame. Numărul statelor membre U. a preţurilor în bani. el a dominat circulaţia monetară. Slovenia. Deşi a circulat doar un secol. . bani. după ce a dispărut fiind înlocuit de alte monede. 6 Idem 2.E. având jumătate din valoarea asprului.1. fiind cunoscut sub denumirea simplă de leu. Portugalia.2002. Germania.6 * Moneda – intermediar al schimburilor Realizarea operaţiunii de troc impunea reunirea a două condiţii: . Unele documente ale vremii menţionează vânzări de bunuri pe sapri-bani. care se mai numeau şi bani.. 2008) * De unde vine „leul” ? Denumirea de „leu” a fost preluată de pe monedele olandeze care circulau intens în secolele XVI-XVII în Imperiul Otoman şi implicit. intrarea în faza a treia a Uninii Economice şi Monetare. Slovenia devine al 13-lea stat care aderă la moneda unică EURO. adică a unei scări de valori care să facilitaze evaluarea bunurilor. simplu. circulaţia EURO în paralel cu monedele naţionale. se pot pune în evidenţă trei funcţii importante. Funcţiile monedei Având în vedere originile istorice ale monedei (descrise de Aristotel în „Etica Nicomahică” şi „Politica”). Pe lângă taleri şi aspri turceşti.2. valoarea asprului şi dinarului-ban devine egală. Austria. tot istoria a consacrat-o şi tot din acele vremuri. în Ţările Române. iar populaţia îi numeşte pe ambii. 1 ianuarie. EURO devine monedă unică a Europei celor 12. pg. Fixarea irevocabilă a ratelor de schimb între EURO şi cele 11 monede. . Spania. Talerul olandez. Dar. Acestea sunt: Belgia.

* Moneda – instrument de rezervă a valorii Prin monedă trebuie să se asigure permananţa valorilor măsurate. Valoarea reprezentată printr-o anumită cantitate de monedă ar trebui să fie întotdeauna aceeaşi. anume aceea de a fi imediat convertibilă (transformabilă. în analiza modernă. valoarea mărfurilor respective se exprimă prin preţul lor. permiţînd disocierea celor două contraprestaţii simultane ale trocului (vânzare – cumpărare). Prin economisire apelăm la un consum amânat.măsură a valorilor Moneda reprezintă o unitate de calcul cu ajutorul căreia se măsoară şi cumpără bunurile. atunci moneda neavând vreo destinaţie particuală. fie ca măsură a valorilor. fie ca instrument de rezervă a valorii. în viitor. adică se poate face un raport de schimb comparabil într-o unitate de măsură comună. Astfel. măsură a valorilor. trecute. Ca urmare.vânzarea bunurilor deţinute contra monedă.moneda. sau prin raportul cantităţii de monedă la o cantitate de bunuri.Prin urmare. cel care posedă moneda are marea posibilitate de a alege. bazându-ne pe încrederea că valoarea bunurilor de consum la care renunţăm o putem regăsi în integritatea sa. Folosirea monedei în procesul schimbului poate genera frecvent tulburări monetare. Când utilizăm moneda fie ca intermediar al schimburilor. moneda fiind un intermediar nu tocmai „bun”. prin noţiunea de lichiditate. iar fluctuaţiile „puterii de cumpărare” alterează considerabil funcţia de instrument de rezervă a valorii. . moneda fiind purtătoare de opţiuni. reprezintă lichiditatea prin excelenţă. puterea de a alege este evidenţiată. trăsătură care permite o explicare a lor. mărfurile şi seviciile eterogene. subiacentă celor trei funcţii prezentate anterior. Prin utilizarea monedei se poate determina o scară generală a preţurilor. 16 . schimbată) într-un bun sau serviciu oarecare. instrument de rezervă a valorii. *Moneda – lichiditatea prin excelenţă „Lichiditatea prin excelenţă” reprezintă o trăsătură esenţială a monedei. într-o monedă specifică. Ca urmare. atunci când se va decide utilizarea sumei (cantităţii de monedă) „puse de-o parte”. ea posedă o calitate constantă. moneda a spart trocul în două schimburi independente. prezente sau viitoare.schimbarea monedei obţinute contra altor bunuri. În situaţia în care împrumutăm o anumită cantitate de monedă. oricând ar fi utilizată moneda. moneda trebuie să îndeplinescă mai întâi cele două funcţii: . realizând astfel două operaţii succesive: .moneda. uneori revenindu-se la tehnica trocului (aşa cum a fost în timpul şi după cel de-al doilea război mondial). . În vederea îndeplinirii acestei funcţii. Conform unei zicale „moneda reprezintă o legătură între prezent şi viitor”. neavând rigiditate. Dacă mărfurile (bunurile) au o destinaţie particulară care le conferă o relativă rigiditate. * Moneda . trebuie să avem siguranţa că nu vom fi nevoiţi să restituim o valoare superioară celeia pe care am îmrumutat-o.

Dacă un indice al preţurilor nu poate fi ideal. se utilizează indicele general al preţurilor. Dacă se urmăreşte evoluţia puterii de cumpărare în ansamblu. 17 . indicele puterii de cumpărare a unei unităţi monetare va fi 92.calcularea corectă a acestui indice. avem de-a face cu puterea de cumpărare internă. . el va trebui. a căror evoluţie nu este simetrică.3. agricole. capacitatea de exprimare a acestui indice este relativ redusă.). 1993. inerentă grupării preţurilor alese la calcularea indicelui şi totodată ponderii stabilite pentru fiecare marfă sau serviciu luat în calcul. expresie a potenţialului economic Puterea de cumpărare a unei unităţi monetare exprimă volumul de mărfuri şi servicii care pot fi achiziţionate cu această unitate. lichiditatea caracterizează gradul de certitudine al deţinătorului de a obţine în orice moment o sumă de monedă cel puţin egală valorii nominale a acestora. Numai atunci el va reflecta puterea de cumpărare efectivă a monedei naţionale.3. indicele preţurilor produselor industriale.5. trebuie să se ştie că orice indice cuprinde o anumită doză de relativitate. în activitatea practică de analiză monetară se apelează şi la alţi doi indici ai puterii de cumpărare a monedei (cazul României): 7 F. al serviciilor etc. bunurilor de consum. 19. la un nivel dat al preţurilor mărfurilor şi serviciilor disponibile pe piaţă. influenţează şi ele puterea de cumpărare a monedei deţinute de populaţie. Bucureşti. indicele puterii de cumpărare interne înregistrează o scădere aproximativ de aceeaşi mărime. Mai exact.1. În vederea determinării cât mai corecte a puterii de cumpărare interne a monedei sunt necesare două condiţii:7 .). Există şi indici parţiali ai preţurilor: indicele preţurilor produselor industriale. Puterea de cumpărare a monedei. Academiei Române. în cazul în care analiza efectuată se referă la o anumită categorie de preţuri. 1. Activele pot fi cu atât mai lichide cu cât sunt mai sigur realizabile („vândute”) în termen cât mai scurt şi fără pierderi. Dacă ne referim la corectitudinea calculării indicelui preţurilor. Dumitrescu – „Căile stabilităţii monetare”.alegerea indicelui preţurilor care prezintă interes pentru analiza ce se efectuează. serviciilor etc. comparativ cu o altă perioadă luată ca bază de comparaţie.Aplicată unui activ sau unui portofoliu. Ed. într-o perioadă şi pe o arie geografică determinată. este necesar să se utilizeze indicele aferent acestor preţuri (ex. Dar. dacă indicele preţurilor este în anul respectiv 108. totuşi. încât să se apropie cât mai mult de realitate. Prin urmare. pg. Prima condiţie este urmarea faptului că diferitele categorii de preţuri nu evoluează uniform. alimentare. Spre exemplu. generală.. Indicele puterii de cumpărare a unei sume exprimate în unităţi monetare evoluează în sensul invers evoluţiei indicelui preţurilor. deoarece el nu ţine seamă de evoluţia veniturilor (evidenţiate în moneda respectivă) care. De aceea. la o creştere a preţurilor interne dintr-o ţară cu 8 % într-un anumit an faţă de un alt an luat ca bază de referinţă. Iar. Pentru aceasta. să fie astfel calculat. a unei sume de monede. Şi în aceste condiţii. unei diminuări a nivelului general al preţurilor cu 5 % îi va corespunde o creştere a puterii de cumpărare a monedei: indicelui preţurilor de 95 îi va corespunde un indice al puerii de cumpărare de 105. puterea de cumpărare astfel calculată a unei unităţi monetare nu exprimă nici un fel de relaţie faţă de unităţile monetare străine (de ex.

sau cu cursul valutar oficial stabilit de Banca Centrală sau de o instituţie similară şi aprobat de organele competente. 8 C. pe eşantioane) sau numai producţia destinată exportului. realizarea creşterii prevăzute a veniturilor reale ale acesteia.4. adică de raportul dintre două monede. iar pe de altă parte. pg. Prin urmare. pe de altă parte. Ed. În altă ordine de idei. . Dacă se aleg produsele cele mai reprezentative pentru economia unei ţări. indiferent de conţinutul eşantionului. se poate lua în calcul întreaga producţie naţională (desigur. Determinarea puterii de cumpărare externe este mult mai greu de realizat decât în cazul determinării puterii de cumpărare interne.1. a unui eşantion satisfăcător. evoluţia preţurilor. de evoluţia preţurilor interne din ţara pentru care facem comparaţia. Acest indicator are în vedere pe de o parte. În concluzie putem spune că în toate accepţiunile puterii de cumpărare a monedei. evoluţia veniturilor băneşti ale populaţiei. iar pe de altă parte. denumit şi curs de schimb. Kiriţescu – „Moneda”. mai mult sau mai puţin exact. 1982. pe de o parte. Stabilirea puterii de cumpărare a monedei. puterea de cumpărare externă a acesteia se calculează pe structuri diferite de mărfuri şi servicii.indicator denumit şi puterea de cumpărare a populaţiei sau puterea de cumpărare a veniturilor băneşti ale populaţiei – exprimă capacitatea reală de cumpărare a veniturilor băneşti ale populaţiei într-o anumită perioadă. pentru a asigura pe cât posibil. operaţiile necomerciale etc.C. O complicaţie în plus. Acest raport are de asemenea. Puterea de cumpărare a monedei naţionale faţă de aceea a monedelor străine (puterea de cumpărare pe plan extern a monedei naţionale) reflectă raportul dintre puterile de cumpărare interne ale monedelor comparate. 1. indiferent dacă avem de-a face cu cursul valutar determinat de cererea şi oferta de valută pe piaţa de schimb. preocuparea autorităţilor statale în vederea asigurării stabilităţii puterii de cumpărare a monedei naţionale. Ştiinţifică şi Enciclopedică. astfel încât nici indicii preţurilor acestor produse nu sunt comparabili. atunci când în ţara respectivă nu există o piaţă valutară. evoluţia preţurilor constituie barometrul. ele nu vor corespunde cu produsele reprezentative ale celeilalte.-puterea de cumpărare a veniturilor băneşti ale populaţiei (banii deţinuţi de populaţie). Greutatea începe de la stabilirea unei perioade de bază satisfăcătoare. de evoluţia preţurilor din ţara cu care ne comparăm. un caracter relativ. diferite de la ţară la ţară. Ca şi în cazul puterii de cumpărare interne a monedei. puterea de cumpărare externă a monedei naţionale depinde. Dacă se aleg produsele de consum curent. deoarece gama şi ponderea acestor produse diferă de la o ţară la alta. faţă de o altă perioadă luată ca bază de referinţă. este nemijlocit legată de aceea a asigurării stabilităţii preţurilor. al puerii de cumpărare a banilor. acestea fac obiectul anumitor tradiţii şi obiceiuri specifice. o creează calitatea produselor şi serviciilor luate în calcul. dintr-o serie de motive. Bucureşti. adică a puterii de cumpărare a veniturilor băneşti ale populaţiei. pe de o parte. şi evoluţia preţurilor. greutatea (dificultatea) rămâne aceeaşi. 254. care este şi ea mult diferită. 18 . În privinţa indicelui preţurilor de comerţ exterior. Toate ţările stabilesc şi urmăresc corelaţia dintre veniturile nominale ale populaţiei.puterea de cumpărare a monedei naţionale faţă de aceea a monedelor străine. Puterea de cumpărare a banilor deţinuţi de populaţie . Pentru aceasta.8 Raportul dintre preţurile interne şi cele externe este exprimat de cursul valutar. a unei ponderi satisfăcătoare.

P = preţul monetar al produselor. calculat în funcţie de locul ocupat în tranzacţiile comerciale. valoarea reală a monedei este de ½ din acel bun. Când mecanismul pieţei acţionează în toată libertatea sa.) este dată din cantitatea din acest bun ce se poate cumpăra cu o unitate monetară. orice depăşire de către cererea solvabilă a producţiei oferite pe piaţă determină o creştere a preţurilor. 22. i Pe plan naţional. = puterea de cumpărare. iar în caz contrar. În calitatea sa de etalon al valorii sau unitate de calcul este relativ simplu de a determina valoarea unei monede în raport cu un bun. este mult mai dificilă. Respectiva creştere duce la realizarea unui nou echilibru relativ pe piaţă. Ea se măsoară prin cantitatea din acest bun ce poate fi cumpărată cu această monedă. de asemenea. o putere de cumpărare stabilă atunci când şi atâta vreme cât există un echilibru între cererea solvabilă şi producţia de mărfuri şi servicii oferită de piaţă.c. Toate speculaţiile care se pot face pe seama conţinutului noţiunilor de inflaţie şi deflaţie.c. a cererii solvabile la producţia oferită pe piaţă: golul inflaţionist a fost acoperit prin creşterea preţurilor. Creşterea inflaţionistă a preţurilor este procesul cel mai frecvent care se întâlneşte în economia de piaţă. în timp ce orice depăşire de către producţia oferită pe piaţă a cererii solvabile determină o scădre a preţurilor. valoarea unei monede (P.) şi poate fi preţul cu amănuntul ori cu ridicata. fondul problemei rămâne acelaşi. ai = ponderea fiecărui produs dintr-un „coş” în totalitatea tranzacţiilor. sau pe aceea a factorilor care declanşază aceste fenomene. Preţul lor este exprimat în unităţi monetare ( leu. Dacă o unitate dintr-un bun „X” este echivalentă cu două unităţi monetare. De exemplu. 19 . el are un preţ „P” egal cu media ponderată a preţurilor monetare ale fiecărui bun component. P. 9 Idem 1. banii au pe plan intern. iar puterea de cumpărare a unei monede este dată de relaţia: 9 P. În acest sens este necesar a se utiliza un „coş” de bunuri. de o cauză monetară. euro. fenomenul este cunoscut sub denumirea de inflaţie. considerăm un „coş” format dintr-un număr de 15 produse a fi cele mai reprezentative în cadrul tranzacţiilor interne dintr-o ţară (poate fi şi România). Preţul respectiv reprezintă ”nivelul absolut al preţurilor” sau simplu „nivelul preţurilor” şi se calculează prin înmulţirea preţului fiecărui produs cu ponderea în procente a acestuia în totalul „coşului”. mai redus. el este cunoscut sub denumirea de deflaţie. Preţul monedei în raport cu un bun este inversul preţului monetar al bunului respectiv. al insuficienţei cererii solvabile provocate.c. Considerându-se „coşul” ca un produs nou.punct de plecare al întăririi monedei naţionale În România. în care fiecare bun particular este ponderat cu un coeficient. Dacă depăşirea de către cererea solvabilă a producţiei obţinute (oferite) pe piaţă are o cauză monetară. Stabilirea valorii unei monede în raport de toate bunurile sau în raport de cele mai reprezentative. prin readaptarea la un alt nivel. pg. în condiţiile economiei de piaţă concurenţiale. dolar etc. = 1/∑ ai • P i unde.

64 38. Dacă se urmăreşte evoluţia valorii unei monede prin această modalitate.50 unităţi monetare.12 0. pe bază de „coş”.07 0. 1.55 32. Practica din ţările dezvoltate din punct de vedere economic. După cum s-a mai subliniat.00 123 451 478 451 451 459 78 45 758 99 4.80 2. a 15 produse. Clasificarea semnelor monetare De-a lungul istoriei.12 22.34 7. cu o unitate monetară poate fi cumpărată a 682.05 0.70 36.29 682.menţinerea structurii „coşului”.1.13 7. puterea de cumpărare a monedei este egală cu 1/682. altele s-au extins şi s-au impus rapid sau treptat.01 0. subliniază prin ponderile utilizate.05 0.07 0. au apărut noi monede.25 27. unele au dispărut. funcţii şi acţiuni specifice potrivit propriilor lor susţineri. aspecte semnificative ale standardului de viaţă. 20 .5.06 0. .08 0. moneda şi semnele au evoluat şi ele o dată cu evoluţia economică a lumii.08 38. Paralel cu această evoluţie.50 – a parte din noul produs.08 0.05 0. De fiecare dată.07 0. format în mod convenţional. sunt necesare a fi respectate cel puţin două cerinţe: .07 1. Deci.562 145 554 458 547 x În aceste condiţii. indicele preţurilor de consum este deosebit de semnificativ.15 36.25 53.08 0.05 0.10 0.05 0.24 54. pentru stabilirea puterii de cumpărare a unei monede. diferitele teorii monetare au imprimat monedei sau semnelor monetare semnificaţii.50 al Produsul 1 Produsul 2 Produsul 3 Produsul 4 Produsul 5 Produsul 6 Produsul 7 Produsul 8 Produsul 9 Produsul 10 Produsul 11 Produsul 12 Produsul 13 Produsul 14 Produsul 15 Total 0.stabilitatea relativă a preţurilor componente.Calculul puterii de cumpărare a monedei naţionale: Produsul % Preţul Valoarea „Nivelul absolut preţurilor” 6.99 319.

relevă rolul decisiv ce revine băncilor în creaţia monetară.) reprezintă o formă a monedei scripturale. Moneda electronică (de ex. cât şi în domeniul politicilor monetare. . Mai mult. dar totodată şi cuprinzătoare. avem: . Soldul creditor al contului curent al unui operator economic reprezintă de fapt moneda scripturală temporar statică şi care poate deveni mobilizabilă prin instrumente specifice: cecuri. moneda îşi pierde treptat o parte din substanţa sa materială după intrarea în circulaţie şi devine cu timpul reprezentatnta propriei valori. iniţial convertibile în metal preţios. . în conturile lor. În baza depozitelor constituite la bănci de către operatorii economici şi înregistrate. care a funcţionat în cadrul sistemelor monetare bazate pe etalonul aur . . neţinând cont de formele ei de reprezentare. moneda nu a fost decât un semn.moneda creată de tezaur. pe de altă parte. circulaţia monedei se rezumă numai la înregistrări în conturile bancare. În funcţie de aceste cerinţe. în economia de piaţă concurenţială acţionează factori multipli care modifică frecvent şi de substanţă valoarea monedei.moneda de cont (scripturală). . prin crearea monedei de cont (de către băncile comerciale). încercăm să facem o clasificare a semnelor monetare după anumite criterii: . Prin urmare. Operatorii economici se prezentau la monetărie cu lingouri de aur şi primeau în contrapartidă echivalentul lor în aur – monedă. acestea pot dispune de plăţi către alţi titulari de depozite. ordine de plată. Atât teoriile vechi dar şi cele mai noi cu privire la monedă ne duc la concluzia că folosirea expresiei de „semn monetar” ar fi cea mai exactă. În momentele actuale. prin emiterea biletelor de bancă (de către Banca Centrală) şi. nefiind convertibile în aur sau argint. ordine de virament etc. Aici este impotant a se sublinia rolul statului în economia modernă în privinţa creaţiei monetare de ansamblu. pe de o parte. care vizează îndeosebi moneda divizionară. avem: .moneda creată de operatorii economici. În momentele în care monedele au circulat cu valoare integrală şi când utilizarea expresiei de monedă ca purtător de valoare ar fi putut fi considerată abligatorie.monedă în baza unui mecanism simplu. . cât şi evoluţiile istorice este necesar a se face o prezentare clară a semnelor monetare într-o corelare de ansamblu. ca atare. 21 . astăzi prezentându-se ca monezi fiduciare. Moneda metalică îşi găseşte originea în perioada antichităţii. avem: .după forma de existenţă a monedei. Monedele de hârtie sunt prezentate sub forma bancnotelor. Aceasta deoarece.după valoarea intrinsecă a monedei. când ea era reprezentată de bunurile materiale şi mai târziu de metalele preţioase. dacă avem în vedere reprezentările contemporane şi anterioare ale monedei.moneda cu valoare integrală este moneda care conţine o cantitate de metal preţios egală cu cantitatea de metal preţios ce i se atribuie prin valoarea nominală.moneda creată de bănci.moneda materială (moneda metalică şi moneda de hârtie).după emitentul monedei.În vederea clarificării interpretării diferitelor şcoli monetare. în cadrul unei clarificări semnificative. în condiţiile în care reprezentarea este sensibil apropiată de valoarea sa. transferul făcând-se prin diminuarea depozitului dintr-un cont şi majorarea depozitului în alt cont. moneda metalică se rezumă numai la rolul de monedă divizionară. Moneda de cont (scripturală) a apărut şi i-a crescut rolul o dată cu dezvoltarea activităţii băncilor.

10 Ca urmare.6. 22 .moneda legală are capacitate liberatorie sau circulaţie nelimitată. unica formă de convertibilitate este cea externă. . Prin sistemul bănesc sunt reglementate următoarele elemente ale circulaţiei băneşti: 10 Idem 3. sistemul bănesc este eminamente naţional. 1. cu toate că s-au făcut numeroase propuneri. . atribuindu-li-se o anumită putere de cumpărare.moneda neconvertibilă este moneda care circulă numai în cadrul graniţelor unei ţări.moneda fracţionară are capacitate liberatorie limitată. Mai târziu. Sistemul bănesc al S. acceptate şi utilizate prin încrederea reciprocă.) oferă statului american condiţii excelente de profit pe seama altor ţări: „Emitentul acestor bani de hârtie (dolari) obţine un profit sau <<rentă de vasalitate>> de 100 %. Sistemul bănesc deci. avem: . Organizarea sistemului bănesc este determinată de stadiul de dezvoltare economică şi politică a statului.după obligaţiile pe care şi le asumă emitentul monedei.A. care este. sociale.U. avem: . financiare şi de credit urmărite de fiecare stat.moneda facultativă. de regulă. recunoscută prin lege.1. reprezintă un ansamblu de norme legale şi instituţii care reglementează. Aceste norme şi instituţii servesc la realizarea obiectivelor politicii economice. Sistemul monetar Sistemul monetar este o formă de organizare monetară instituită de stat prin acte normative. deşi această generalizare nu este de natură să contribuie la mai buna înţelegere a fenomenelor şi tehnicilor monetare. pentru crearea unui sistem bănesc internaţional. Ele sunt valori fiduciare. ceea ce este cu mult mai mult decât ceea ce obţineau marii seniori din evul mediu”. în diferite etape de dezvoltare economică a lumii. termenul se mai foloseşte şi pentru acele sisteme care definesc unitatea monetară printr-o cantitate de aur şi chiar pentru orice alt sistem bănesc. 215.după capacitatea liberatorie a monedei..monedele convertibile care au fost reprezentate iniţial de bancnote ce puteau fi preschimbate în matal preţios. ele nu au fost finalizate. în cadrul căreia se prevede o circulaţie de monezi cu valoare proprie deplină. Aceasta era una dintre convertibilităţile interne. Urmare confuziei create.moneda – semn este reprezentată de monedele sau de alte alcătuiri de hârtie pe care sunt imprimate valori exprimate printr-un anumit număr de unităţi monetare. pg. . în vorbirea curentă nu se mai face nici o deosebire între un sistem monetar şi un sistem bănesc. . o monedă străină. Prin extindere. având în centru o unitate bănească emisă de un organism internaţional. precum şi de corelaţia cu sistemul bănesc al altor state sau cu normele convenite pe plan internaţional. . organizează şi respectiv supraveghează relaţiile băneşti dintr-un stat. ca şi în zilele noastre. atribuită monedei naţionale. atribiută monedei de argint (când circula în paralel cu moneda de aur în cadrul monometalismului aur) şi monedei divizionare. (de ex. Unele sisteme băneşti sprijină şi tendinţele de dominaţie ale regimului respectiv.

. acest metal fiind considerat drept una din armele necesare pentru realizarea expansiunii şi dominaţiei mondiale. Aceşti bani circulă numai prin viramente şi transferuri între conturile bancare. la deprecierea inflaţionistă a banilor. unele monede naţionale şi anume cele ale unor state cu mare pondere în comerţul internaţional. la restricţii şi discriminări comerciale şi valutare. . făcându-se loc larg voluntarismului şi pragmatismului în alimentarea cu bani a economiei.reglementarea. îmrejurările din perioada interbelică au arătat că sistemele băneşti bazate pe etalonul aur – devize s-au aflat în faţa unor mari dificultăţi de funcţionare. bancnote etc). existentă pe timpul etalonului aur. eventual. . care sub o anumită denumire – leu. a baterii monezilor cu valoare deplină şi a banilor divizionari metalici. dolar etc. Acesta din urmă a fost un produs al necesităţii: trecerea capitalismului la stadiul monopolist. Marile puteri economice au acaparat aurul şi l-au menţinut prin toate mijloacele în tezaurul lor. În unele ţări circulă şi bilete emise de Ministerul Finanţelor (bani de tezaur). de etalon. până la perioada actuală. după primul război mondial. – serveşte ca etalon al preţurilor. Noul sistem introducea alături de aur. emise de o bancă centrală.. cât şi un anumit profil al instituţiilor monetare. În condiţiile acestui etalon. În faţa acestei situaţii. La baza sistemului bănesc din ţările capitaliste dezvoltate s-a aflat în general. a fost lichidat.de băncile comerciale pe calea operaţiunilor de credit. aflându-se la originea formării de blocuri şi zone 23 . precum şi a decontărilor fără numerar. monezi divizionare. etalonul aur sau argint (sistemul bănesc metalist) şi apoi etalonul aur – devize. la imperialism. următoarele instrumente monetare: . . eventual. Ulterior. . au în circulaţie. Dar. „mâna invizibilă” care restabilea echilibrul monetar. emişi de stat.alegerea instrumentelor efective de circulaţie şi de plată (monezi principale. . soluţia la care s-au oprit statele dezvoltate din punct de vedere economic.reglementarea emisiunii şi circulaţiei bancnotelor şi a altor semne de valoare. în problema organizării sistemelor băneşti naţionale a fost aceea a înlocuirii etalonului aur cu etalonul aur – devize. Etalonul aur – devize ca bază a sistemului bănesc a putut fi de asemenea folosit la ruperea unităţii istorice pe plan mondial a sistemelor băneşti naţionale. Caracteristicile banilor în circulaţie implică atât un anumit conţinut al normelor monetare. . euro. iar în cele din urmă la serioase implicaţii economico – sociale. Apare sistemul bănesc nominalist. .banii de cont (bani scripturali) emişi – în condiţiile stabilite de sistemul bănesc . în principal. automatismul relativ al etalonului aur clasic.banii divizionari. a mărfii care îndeplineşte funcţia de măsură a valorii. prin concordanţa spontană între cantitatea de bani aflată în circulaţie şi nevoile circulaţiei mărfurilor.alegerea.stabilirea unităţii monetare. s-a ajuns la dezechilibre monetare de mare amploare. de echivalent general. a creat premisele subminării circulaţiei interne şi internaţionale a aurului şi.bancnotele. ale lichidării sistemelor băneşti naţionale bazate pe etalonul aur clasic.organizarea aparatului instituţional care supraveghează şi sprijină aplicarea sistemului bănesc.stabilirea relaţiilor cu alte sisteme băneşti. Ţările cu economie de piaţă concurenţială. ca instrumente de rezervă şi plată cu caracter internaţional. ca urmare.

iar pentru evitarea unor conflicte prejudiciabile pentru toţi şi promovarea unei cooperări avantajoase. de activitatea conştientă a organelor prevăzute în sistemul bănesc. în cazul unor deficite durabile ale schimburilor economice cu străinătatea şi chiar al unor excedente exagerate. a fost lichidat de fapt în 1971. Stabilitatea puterii de cumpărare a banilor depinde.M.asigurarea stabilităţii relative a raporturilor valorice dintre monede.instituirea unor mecanisme de ajustare (echilibrare) a balanţei plăţilor curente. le are de rezolvat derivă din contradicţia dintre caracterul internaţional al schimburilor economice şi caracterul naţional al mijloacelor de plată utilizate efectiv în aceste schimburi. Cele mai multe probleme pe care S. caracteristice deceniilor şase şi şapte.T. a raporturilor de plăţi şi de lichidare a angajamentelor existente între ţări. iar statutul modificat al Fondului Monetar Internaţional (1978) acordă o mare libertate ţărilor membre în domeniul monetar şi valutar. coerentă. Ca o consecinţă a celor prezentate mai sus. cu atât mai mult cu cât S.expresii ale cooperării internaţionale specifice. aflată în competiţie pentru dominarea sistemului plăţilor internaţionale. după înlăturarea etalonului aur. în aplicarea legii circulaţiei băneşti. cardinale. chiar în cazurile în care unitatea monetară a unei ţări continuă să fie definită legal printr-o cantitate de aur. fiecare ţară a dorit să-şi păstreze un maxim de libertate de acţiune. fiecărei ţări revenindu-i rolul de a adopta normele de reglementare a relaţiilor monetare şi financiare pe care le-a considerat mai potrivite pentru obiectivele economice proprii. de mişcările de capitaluri şi de creşterea economică. . în vederea apărării propriilor interese. îndeosebi perioadei de după cel de-al doile război mondial . În domeniul respectiv. această definiţie are un caracter formal. Reglementarea relaţiilor monetare internaţionale. specificate suficient de clar şi recunoscute pe plan cât mai larg ca având un caracter echitabil. Datorită puternicelor dezechilibre economice şi monetare internaţionale. suficientă cantitativ şi calitativ pentru îndeplinirea corectă a funcţiilor sale. determinată de schimburile comerciale. Cu toate acestea. însoţită de aspectele instituţionale corespunzătoare . iar valoarea unităţii se exprimă practic în raport cu o altă monedă.monetare care grupează un număr de monede satelit în jurul unei monede principale. etc. .S. Acest sistem monetar se mai poate defini ca fiind un cod de conduită care să ajute la dirijarea comportamentului monetar în relaţiile specifice unei lumi interdependente. să-şi creeze o 24 .trebuie să înfăptuiască cel puţin trei obiective: .6.I. Aceasta trebuie să aibă în vedere promovarea certitudinii şi echităţii în tranzacţii şi înlăturarea mişcărilor speculative de capitaluri. Într-o lume interdependentă însă. 1. În acest sens. etalonul aur – devize nu s-a mai putut menţine la baza sistemelor băneşti. etalonul aur – devize a fost pus în 1944 şi la baza Sistemului Monetar Internaţional. politica unei ţări se repercutează prin efectele ei şi asupra altei ţări.crearea unei rezerve internaţionale.M. sunt necesare reguli adoptate prin consens.I.1. Sistemul Monetar Internaţional Sistemul Monetar Internaţional reprezintă o reglementare convenită.1. având în vedere că nici un sistem monetar internaţional nu a reuşit până în prezent. cu D.

La această conferinţă au fost puse bazele Sistemului Monetar Internaţional.I.A. ci numai despre tendinţa de a se ajunge pe cale evolutivă la un sistem monetar internaţional aplicabil. financiare şi monetare internaţionale. Prin urmare. de la Bretton Woods.11 O parte din ţările membre ale C. de ex. Primii paşi făcuţi în direcţia reglementării internaţionale a relaţiilor monetare au avut un caracter limitat (o anumită zonă sau regiune geografică) datează încă dinainte de primul război mondial. a avut în centru dolarul S. principalelor state cu economie de piaţă dezvoltată şi îndeosebi S.2.E. utilizăm denumirea de S.M.A.M.monedă proprie. European Monetary System – E. Totuşi.S. care au devenit după cel de-al doilea război mondial zone monetare.S. el este de fapt un sistem valutar internaţional.. au participat la Sistemul Monetar European. În acest sens. în 1944.M.I.). Sistemul Monetar European Sistemul Monetar European .(engl.E. 393. Actualmente nu mai putem vorbi de existenţa unui S. Fondului Monetar Internaţional revenindu-i rolul de a lua unele măsuri în funcţie de stadiul relaţiilor economice. dar a eşuat. ca urmare a rezoluţiei din 5 decembrie 1978 a Consiliului European (compus din conducători de state şi guverne ale ţărilor din C.ca urmare a consacrării ei oficiale în ţara noastră o dată cu aderarea României la Fondul Monetar Internaţional (1972). deci o monedă naţională căreia i s-au atribiut funcţii internaţionale. aplicat până în 1971.U. împreună cu aurul. Până atunci. Între anii 1972 – 1974 s-a încercat o reformă a S.) a fost înfiinţat la 13 martie 1979. În timpul celui de-al doilea război mondial. în primul rând. în cadrul noii ordini economice mondiale.1. suntem îndreptăţiţi să spunem că îşi va merita numele. iar principiile acestuia au fost înscrise în statutul FONDULUI MONETAR INTERNAŢIONAL.I. organism înfiinţat tot cu acea ocazie. 25 . au avut loc întâlniri între principalii reprezentanţi ai statelor din coaliţia antifascistă care au condus. cât timp Sistemul Monetar Internaţional se foloseşte de o monedă naţională .. cu 11 Idem 3. în perspectiva redresării economiilor naţionale afectate de război şi a dezvoltării economiei mondiale. 1. . S. propriu-zis. la convocarea CONFERINŢEI MONETARE ŞI FINANCIARE INTERNAŢIONALE DE LA BRETTON WOODS. Deoarece uniunile şi blocurile monetare au reprezentat interesele numai unui singur grup de ţări.E.M. Perioada interbelică este caracterizată de blocurile monetare. mai trebuie reţinut că ţările cu economiile în curs de dezvoltare.M.I.E. fac eforturi substanţiale în vederea restructurării relaţiilor valutar – financiare. a fost lichidat de fapt în acel an datorită crizei monetare internaţionale. Sistemul Monetar Internaţional de la Bretton Woods (1944).U. precum şi a hotărârii aceluiaşi Consiliu la sesiunea din 12-13 martie 1979. venind deseori în conflict cu interesele altor ţări sau grupuri de ţări şi determinând contramăsuri din partea partenerilor de schimburi. adică la organismul care a adoptat în documentele sale această denumire.6.M. iar atunci când va dispune de o monedă internaţională. problemele relaţiilor internaţionale nu au putut fi rezolvate satisfăcător. pg. după o funcţionare care a dat satisfacţie.E. Aici amintim uniunile monetare.

de mărimea P. Pentru finanţarea intervenţiilor se acorda o facilitate pe termen „foarte scurt” nelimitată de către băncile centrale participante. Francez = 19. introdusă în aprilie 1975 în sfera tranzacţiilor economice şi financiare dintre C. Coroana daneză = 2.49 %. ECU a fost.A.U. Fiecare monedă care participa la S. Deciziile importante cu privire la politica cursurilor valutare a ţărilor participante la S. astfel: DM = 30. 1978.25 %. dar trebuiau să reducă treptat atunci când condiţiile permiteau acest lucru. Cursul respectiv determina cursurile bilaterale care puteau evolua în limitele de ± 2.E. Unitatea de cont europeană (EUA) a fost constituită dintr-un coş valutar în care au intrat cele 15 monede ale ţărilor membre ale C.E. Conform rezoluţiei Consiliului European din dec. European Unit of Accuont – unitate de cont europeană).E. Drahma grecească = 0. ci numai un aranjament de menţinere în comun a unor cursuri valutare.C. combinat cu largi facilităţi de credit. Iniţial.excepţia Angliei. Ponderea monedelor respective putea fi modificată la fiecare 5 ani. Ponderea iniţială a monedelor din coşul ECU a fost stabilită în funcţie de nivelul participării la comerţul intercomunitar.M.E.E. Danemarcei şi Suediei care au declarat că vor putea participa mai târziu.785 %.. sau a cursurilor valutare ale ţărilor membre care participau la acest sistem. în cazul modificării cursurilor centrale în cadrul S. în centrul S. Astfel de modificări aveau scopul de a antrena adaptarea ponderilor relative ale celorlalte monede din coş. de la care intervenţia pe piaţa valutară devenea obligatorie. s-a modificat cu 25 % sau peste.32 %. Lira italiană = 9. Fr. după cum se ştie. (engl. Celelalte ţări membre ale Uniunii Europene car nu au făcut parte din „şarpele valutar” puteau stabili temporar limite până la ± 6%. valoarea şi structura ECU au fost considerate ca fiind aceleaşi ca ale E.M.B. (engl. Escudoul portughez = 0.11 %. Guldenul = 9. precum şi ca mijloc de decontare între autorităţile monetare ale ţărilor membre ale C. Folosirea sa a fost însă limitată. şi ţările asociate din Africa şi zonele Caraibilor şi Pacificului (Convenţia de la Lome).I.52 %. s-a aflat E.E. Luxemburghez = 0. Obiectivul acestui sistem l-a constituit crearea unei zone de stabilitate monetară în Europa de Vest. care nu a fost însă un sistem.700 %. Modificarea mai putea avea loc la cerere. Acest instrument monetar artificial a fost utilizat ca numitor comun pentru mecanismul cursurilor valutare. Fr.36 %.60 %.. Peseta spanoilă = 5. Fr.31 %. Creanţele şi datoriile care derivau din intervenţii erau convertite în ECU şi înscrise în Registrele Fondului 26 .E. Belgian = 7. Lira irlandeză = 1.E. precum şi o mare convergenţă a politicilor financiare şi economice ale ţărilor participante. încât valoarea „externă” a ECU (valoarea ei exprimată într-o monedă naţională) să rămână neschimbată în momentul modificării. o veche monedă franceză care a circulat în Evul Mediu.E.78%. şi de cotele fixe în cadrul mecanismului de sprijin financiar. Sistemul Monetar European a înlocuit „ŞARPELE VALUTAR” al C. Lira sterlină = 12. bazată pe cursurile valutare respective. al intervenţiei pe pieţele valutare şi al tranzacţiilor Fondului European de Cooperare Monetară.M.E. în sume fixe.E.E.15 %. faţă de o ţară neperticipantă se luau după consultări reciproce în cadrul U.87 %.M. Pe lângă rolul asumat în cadrul Convenţiei de la Lome. în cazul în care ponderea procentuală a unei monede. European Currency Unit – unitate monetară europeană). avea un curs central exprimat în ECU. printr-un sistem complex de cursuri valutare şi de intervenţie. Nu a fost prevăzute revizuiri automate ale structurii coşului ECU.E. EUA a mai fost folosită în operaţiile Băncii Europene de Investiţii şi în evidenţele bugetului comunitar.U.

una faţă de alta. 2004. iar cea de-a doua. chemând la crearea unei singure monede europene. S.12 Arhitectura Uniunii Economice şi Monetare a fost conturată. 12 13 R. moneda unică: între naţional şi internaţional”. au adoptat o poziţie rezervată faţă de S. Ed. 1991 şi semnat la 9 feb. Acest document aduce noi modificări şi completări celor trei tratate încheiate anterior (CECO – 1952.M.E. la Uniunea Politică (politica externă şi de securitate comună). elaborat în perioada 9 – 10 dec. pe atunci preşedinte al Comisiei Europene. înfiinţarea S.E. la scurt timp după ce Comunitatea Europeană a aprobat Actul Unic vest – european.. La fel ca şi Raportul Werner.o creştere durabilă şi neinflaţionistă respectând mediul înconjurător.A.M. Sibiu. în principal.un înalt grad de convergenţă a performanţelor economice. Continent. din care 16 sunt anexate la Tratatul CEE şi numai protoculul al 17 – lea este anexat la Ttatatul asupra U. ca organ de supraveghere a desfăşurării relaţiilor monetare internaţionale etc. 1992. Instituţia respectivă a fost creată în aprilie 1973 cu scopul de a promova îngustarea progresivă a limitelor de fluctuare a monedelor C. care asociază elemente eterogene. a dat publicităţii un raport crucial. Uniuea Europeană are drept scop să promoveze: . CEE – 1957. au existat rezerve în legătură cu „apărarea lipsită de sens a unor cursuri valutare nerealiste”. 1999. Brăila. 27 . pg. este aproape imposibil ca acestea să fie aduse înapoi. pg. Jacques Delors. coordonarea politicilor de intervenţie pe piaţa valutară ale ţărilor membre să nu fie în detrimentul stabilirii cursurilor valutare ale ţărilor membre. astfel încât acesta să nu aducă prejudicii relaţiilor Statelor Unite cu Europa sau cu alte zone. a prezentat cele trei etape pentru implementarea uniunii monetare. Dar şi în ţările U. cuprinzând dispoziţii prin care se modifică tratatele originare (titlurile II.) – „De la Roma la Amsterdam via Maastricht”.I.M. dezmembrarea URSS). cu o structură complexă.13 În termenii art. cât şi de persoanele care apreciau beneficiile pur economice ale comerţului liber şi ale unor rate de schimb stabile. Tratatul de la Maastricht se prezintă ca un document unic.E. Mulţi specialişti au considerat EURO ca fiind cea mai bună modalitate de cimentare a celor 40 de ani de cooperare internaţională regională. Marin (coord. prin Tratatul de la Maastricht. a intervenţiei pe pieţele valutare şi a aranjamentelor dintre băncile centrale vizând o politică comună a rezervelor. Odată ce monedele şi politicile monetare naţionale sunt distruse. categorii diferite între care a trebuit să se organizeze punţi de legătură prin dispoziţii comune şi finale (titlurile I şi VII). Planul Delors.E. III şi IV) dar şi dispoziţii noi ce relevă cooperarea interguvernamentală (titlurile V şi VI). .un nivel ridicat de utilizare a forţei de muncă şi de protecţie socială. Raportul a fost apreciat atât de persoane care considerau că integrarea este cea mai bună modalitate pentru realizarea unei păci durabile în Europa. Independenţa Economică. care a reluat ideea Uniunii Economice şi Monetare. să nu ducă la diminuarea rolului F. Pe fondul evenimentelor din 1989 (căderea zidului Berlinului urmată de reunificarea Germaniei. adoptat la Madrid în iunie 1989. 48.European de Cooperare Monetară. G.E. deoarece introducerea unei monede unice este prin natura sa ireversibilă.„Euro. EURATOM – 1957) în domeniul reformei începută de Actul Unic vest – european fiind conceput pe două părţi: prima se referă la Uniunea Economică şi Monetară. şi la cele trei tratate de constituire a Comunităţii Europene. Tratatul asupra Uniunii Europene este completat de un număr de 17 protocoale care fac parte integrantă din tratat. . Toma . 2 din Tratat. Ed.E. 78.U.

în care intră numai ţările care îndeplinesc criteriile de convergenţă. Cu toate acestea. De altfel. .coeziunea economică şi socială.introducerea monedei unice. Tot la 1 ianuarie 1994 a fost înfiinţat Institutul Monetar European cu rolul de a contribui la mai bună coordonare a politicilor monetare în Europa şi de a asigura tranziţia spre Banca Centrală Europeană. care a fost semnat în anul 1957 de numai şase state. există unele dispoziţii care permit ca. Faza a III-a (începând cu 1 ianuarie 1997 sau 1 ianuarie 1999) a fost definită ca momentul în care se înfăptuieşte faza finală a Uniunii Economice şi Monetare. . expresia „în condiţiile şi potrivit ritmurilor prevăzute în tratat” relevă ideea de progresivitate. Intr-adevăr. Procesul de unificare monetară prefigurat prin Tratatul de la Maastricht nu este unul cu mai multe trepte. .fixarea unei scadenţe (1 ian. s-a caracterizat printr-o coordonare mai strânsă a politicilor economice şi o accentuare a disciplinei bugetare. 28 .implementarea unei politici monetare unice. . . din punct de vedere juridic. Alegerea datei de 1 iulie 1990 s-a datorat faptului că aceasta coincidea cu data intrării în vigoare a Directivei privind libera circulaţie a capitalurilor în Uniunea Europeană. dar să rămână membră în continuare a Uniunii Europene (excepţie a făcut Marea Britanie şi Danemarca).solidaritatea între statele membre. Această perioadă se caracterizează prin: . 1998). faza a II-a (1994 – 1997 sau 1994 – 1999).deficitul bugetar să reprezinte cel mult 3 % din PIB .respingerea clauzei de a opta pentru neparticiparea la zona euro („opting out”) care ar fi permis unei ţări să nu participe la faza finală. . Ireversibilitatea procesului de unificare rezultă din: . ca primă etapă. Sistemul European al Băncilor Centrale şi moneda unică.fixarea irevocabilă a ratelor de schimb (31 dec.creşterea nivelului şi calităţii vieţii. deoarece. unul din principiile Uniunii Monetare Europene este convergenţa în trei faze. . Protocolul asupra trecerii la faza a treia a Uniunii Economice şi Monetare. . 1999). aflată deja în derulare în momentul semnării tratatului (a început în iulie 1990) a rămas rezervată înfăptuirii depline a pieţei unice. în practică. a liberei circulaţii a capitalurilor şi intensificării coordonării politicilor monetare şi economice ale statelor membre. el este deschis în mod egal tuturor ţărilor semnatare..5 % performanţa celor mai bune trei economii ale Comunităţii. bazată pe stabilitatea preţurilor.datoria publică să se situeze la cel mult 60 %din PIB .rata inflaţiei să nu depăşască cu mai mult de 1. Prevăzută să înceapă la 1 ianuarie 1994. spre deosebire de Tratatul de la Roma. Tratatul de la Maastricht a fost elaborat cu participarea tuturor ţărilor implicate.modalitatea de trecere la faza a treia. uniunea să fie realizată în mai multe etape. realizată îndeosebi prin interzicerea acoperirii deficitelor entităţilor publice prin credite acordate de băncile centrale. Aşadar. subliniază „caracterul ireversibil” al drumului Comunităţii spre unificarea monetară. 1999) pentru a celei de-a treia etape. după un anumit program şi îmbrăcând un caracter comunitar. care era condiţionată de îndeplinirea unor criterii de convergenţă foarte precise: . după cum urmează: Faza I (1992 – 1993). anexat la Tratat. prin înlocuirea rapidă a monedelor naţionale ale statelor participante cu euro (1 ian.

S.M.3.M.6.B. 67. Crearea acestui sistem ilustrează trecerea de la relaţiile pur bilaterale la o structură a relaţiilor multilaterale care implică un consens al diverşilor participanţi. deci etalonul aur – devize nu a rezistat. poate adera la acest organism şi implicit la principiile S.1.I.W. problema creării unui sistem monetar internaţional bazat pe etalonul aur – devize şi. relaţiile valutar – financiare internaţionale erau bazate în principiu pe etalonul aur.B. .fixarea parităţilor şi cursurilor valutare.W. moneda naţională a statului trebuie să aibă o definiţie legală iniţială (valoare paritară). s-a bazat pe următoarele principii: ..I. Criza economică din 1929 – 1933 a dus la devalorizarea lirei sterline (1931) şi a dolarului SUA (1934).universalitatea. emisiunea unei monede europene ca o nouă monedă cu putere circulatorie legală.pentru corectarea unui dezechilibru fundamental. 29 . întreruptă în timpul primului război mondial. a fost reluată după război. spre deosebire de principiul „monedei comune”. Înaintea primului război mondial. cel al „monedei unice” presupune.888671 g aur fin sau 1 uncie de aur fin = 35 dolari. Modificarea valorii paritare poate fi efectuată numai: . 14 S. pg.I a fost organismul chemat să supravegheze şi să sprijine aplicarea S. F..W.I.M.14 1. de către ţările membre. însă concentrarea aurului (monetar) în SUA şi sărăcirea relativă a ţărilor europene a condus în 1992 la recomandarea de a se trece la etalonul aur – devize.rata anuală a dobânzii pe termen lung să fie cu cel mult 2 % mai mare decât media ratelor de dobândă din statele care au realizat cele mai bune performanţe în materie de stabilitate a preţurilor. Aceasta este emisă de Banca Centrală Europeană.M.M. fără să se fi procedat la devalorizări în ultimii doi ani.Cerna – „Unificarea monetară în Europa”. . la revenirea la protecţionism şi la tendinţele de autarhie economică.M. a abordat pentru prima oară.) reprezintă un ansamblu al normelor de conduită monetară internaţională incluse în statutul Fondului Monetar Internaţional elaborat de Conferinţa Monetară şi Financiară Internaţională. fără să existe vreo convenţie sau regulă de comportare internaţională în acest sens.să se respecte marjele de fluctuaţie restrânse ale cursurilor valutare din cadrul Sistemului Monetar European.I. . iar apoi prin operaţiuni proprii. Enciclopedică. iniţial prin preschimbarea depozitelor în diverse monede naţionale existente în conturile deschise pe numele băncilor centrale naţionale. Al treilea principiu al Uniunii Monetare Europene. Pentru respectarea acestui principiu..M.în urma consultării cu F. Aplicarea etalonului aur. Ed.W.la propunerea ţării membre. Sistemul Monetar Internaţional de la Bretton Woods – 1944 Sistermul Monetar Internaţional de la Bretton Woods (S.B. stabilită în aur ca numitor comun sau în dolari cu greutatea şi aliajul în vigoare la 1 iulie 1944. adică 1 dolar = 0. Bucureşti. în cadrul acestuia pe dolar ca principală monedă de rezervă.I. La sfârşitul celui de – al doilea război mondial. 1997. Oricare stat care recunoaşte prevederile statului F. Conferinţa Monetară Internaţională de la B. .I. Nici de data aceasta nu a existat vreo înţelegere internaţională care să instituie un atare sistem. în cadrul căruia un rol important era atribuit valutelor (dolarul şi lira sterlină) ca instrumente internaţionale de rezervă.

fiecare membru are dreptul să modifice valoarea paritară în limita cumulată (adică inclusiv modificările anterioare) de 10 %. criza sistemului era mult mai adâncă. Funcţionarea sistemului nu a putut dura decât atâta vreme cât contradicţiile inerente lui au fost acoperite prin situaţia deosebită care a existat în anii postbelici.W.realizarea unui volum de rezerve internaţionale. neavând dreptul să facă obiecţii: dacă modificarea propusă nu depăşeşte a doua oară. a dezechilibrului de proporţii neobişnuite al balanţelor de plăţi. (după 1970). au asigurat supremaţia lor economico – financiară asupra celorlalte state occidentale şi a dolarului asupra celorlalte monede. în condiţiile unei accentuări a restricţiilor valutare şi de plăţi. nu a fost posibilă. Funcţionarea sistemului fără probleme deosebite nu a fost posibilă decât atâta timp cât convertibilitatea era menţinută. pe aceea a asigurării stabilităţii dolarului faţă de aur şi faţă de celelalte monede naţionale. favorabilă americanilor.un succes al concepţiei potrivit căreia o monedă naţională poate îndeplini funcţii internaţionale şi. compus din rezervele oficiale de aur. a impactului crizei economice şi financiare diferit de la ţară la ţară. F. . ca atare.M. marcată de politica SUA de a-şi menţine şi consolida rolul conducător între economiile dezvoltate.I. Triffin. cum ar fi: . .I.un succes al SUA care. viitorul convertibilităţii – R.W.I.convertibilitatea reciprocă a monedelor nu a putut fi realizată decât parţial.Dilemele dolarului – F. . .B.convertibilitatea reciprocă a monedelor prin desfiinţarea restricţiilor asupra plăţilor curente.universalitatea. . condiţie primordială pentru instaurarea disciplinei în relaţiile de plăţi internaţionale şi implicit pentru asigurarea unui climat de destindere şi încredere.I. poate funcţiona ca pivot al S. rezervele valutare. Deficienţele S. precum şi convertibilitatea în aur a dolarului. în moneda naţională a acelei ţări) şi deţinerile de D. „optica mondială”.S. (depăşirea pozitivă .. o serie de state rămânând în afara sistemului. În realitate.a cotei de participare la fond a ţării faţă de deţinerile efective ale F. T.Pentru concilierea principilui fundamental al fixării parităţilor cu necesitatea realizării unei anumite supleţe. Organizarea S. Dificultăţile aplicării lui apăreau în toate compartimentele: .fixarea parităţilor şi cursurilor valutare.I.B. a însemnat: . de asemenea diferită ca intensitate de la o ţară la alta. profitând de conjunctura celui de – al doilea război mondial.I. Kaldor. nu s-a putut realiza.realizarea unui volum adecvat de rezerve internaţionale.M. Bergsten. iar convertibilitatea în aur a dolarului a fost suprimată în 1971. cumulat în aceleaşi condiţii. creanţa faţă de F. . în primul rând. la început existând o lipsă acută de rezerve („foamea de dolari”) în principalele state partenere ale SUA.M. au fost sesizate la timp într-o serie de lucrări.M. . . adecvat nevoilor de echilibrare a balanţei plăţilor. limita de 10 %.asumarea de către guvernul SUA a unor răspunderi internaţionale şi. unul din principalele elemente ale echilibrului financiar global.M. Ţările ajung la convertibilitate pe măsura îndeplinirii condiţiilor respective.Aurul şi criza dolarului.M. . nu a putut fi realizată ca urmare a dezvoltării economice inegale a ţărilor lumii. . a inflaţiei.Problema lichidităţii internaţionale – N. iar ulterior un exces inflaţionist de rezerve şi o distribuţie internaţională defectoasă a 30 .primul mare succes al ideii de cooperare internaţională în domeniul monetar.

pe plan mai general.S. a devenit inaplicabil.M. Convertibilitatea Convertibilitatea reprezintă o însuşire legală a unei monede de a putea fi preschimbată cu altă monedă în mod liber prin vânzare şi cumpărare pe piaţă. prin stabilirea de relaţii directe între partenerii de schimburi. iar la 15 august 1971 prin măsurile luate de SUA pentru „apărarea” dolarului.şi nici la calitatea celui care efectuează preschimbarea: rezident al ţării în care se efectuează operaţia sau nerezident.plăţi pentru tranzacţii curente sau mişcări de capital . sistemul a fost lichidat de fapt.acestora. Atunci când nivelul şi structura preţurilor interne sunt diferite de cele ale pieţei mondiale.creşterea concentrată a lichidităţilor internaţionale în aşa fel încât crearea unor asemenea lichidităţi să nu rezulte din politica unei mari puteri de a-şi realiza expansiunea externă prin export de inflaţie. calculele şi concluziile referitoare la eficienţa producţiei şi a activităţii de comerţ exterior sunt deformate. lupta principalelor state componente pentru sfere de influenţă economică şi politică. Prin modificarea din 1978 a statutului FMI. creşterea productivităţii muncii.T. pentru o nouă împărţire a poziţiilor de forţă în lume. . * ca urmare a convertibilităţii.W.B. Totodată.I. Operaţiunea presupune că nu sunt restricţii nici cu privire la suma preschimbată. ţările în curs de dezvoltare neproducătoare de petrol ducând permanent o lipsă de lichiditate. în condiţiile de neconvertibilitate.) nu a reuşit până în prezent. Interesul pentru convertibilitate poate fi formulat astfel: * prin convertibilitate se creează premisele determinării exacte a eficienţei comerţului exterior în ansamblu şi a fiecărei tranzacţii în parte şi. producând dificultăţi în adoptarea măsurilor celor mai potrivite pentru creşterea eficienţei acestor activităţi. S. Pentru realizarea unui nou sistem se consideră că sunt necesare cel puţin câteva condiţii prealabile. .angajamentul ţărilor cu mari excedente ale balanţei plăţilor de a furniza ţărilor deficitare o finanţare compensatoare pe termen lung. constând între altele în ruperea dolarului de aur şi încetarea convertibilităţii lui în aur. precum şi în trecerea la cursurile valutare flotante. a întregii activităţi economice a unei ţări. sistemul a fost lichidat de drept.flexibilitatea cursurilor valutare. însă cu evitarea mişcărilor anarhice şi de prea mare anvergură a acestor cursuri.1. calitativ şi estetic al produselor sunt stimulate. a instabilităţii sistemului. între care: . Aceasta întrucât convertibilitatea presupune existenţa unor preţuri apropiate de valoare.7. deci de preţurile pieţei mondiale. Vicisitudinile SMIBW au reflectat accentuarea puternică a contradicţiilor sistemului monetar mondial. îmbunătăţirea activităţii de producţie. . 1. 31 . Piaţa trebuie să permită o confruntare permanentă a cererii şi ofertei şi să comunice cu pieţele străine. ridicarea nivelului tehnic.încercarea FMI de remediere a dezechilibrului rezervelor internaţionale prin introducerea în sistem a „dreptului special de tragere” (D. produsele ţării se află într-o concurenţă reală cu produsele celorlalte ţări. firmele care nu îndeplinesc condiţiile de competitivitate cerute de piaţa mondială au de făct faţă unor dificultăţi de ordin economic şi financiar. nici la scopul preschimbării .

În condiţiile sistemelor băneşti bazate pe etalonul aur – devize. Între timp. . .* convertibilitatea face posibilă restructurarea permanentă a economiei prin dezvoltarea prioritară a producţiei sectoarelor şi produselor celor mai eficiente cerute la export. În aceste condiţii. pe etalonul argint sau pe bimetalism (perioada până la primul război mondial). adică la raportul între conţinuturile legale definitorii de metal ale monedelor în cauză. pe lângă cea arătată. valute şi devize la cursul oficial. întrucât soldurile (balanţele) creditoare în moneda naţională deţinute de străini rămân o perioadă asupra acestora. precum şi de a dispune liber de aceste valori. moneda naţională putând fi utilizată .pentru a evita o pagubă. în scopul lărgirii şi diversificării schimburilor economice. 2. Invers. convertibilitatea însemna dreptul deţinătorului unei sume în bancnote de a pretinde în schimb de la banca emitentă cantitatea de aur (argint) corespunzătoare valorii nominale a bancnotelor şi conţinutului de metal stabilit prin lege pentru unitatea monetară respectivă. banii se depreciau. valută) deţinut obligatoriu de bancă. ele rezultând din cererea şi oferta pe piaţa valutară. care reprezenta a doua garanţie a emisiunii. iar masa banilor se reducea. În timpul sistemelor monetare naţionale bazate pe etalonul aur. Trecerea la convertibilitate poate fi deci considerată ca fiind un rezultat al atingerii unui nivel mai înalt de dezvoltare şi eficienţă economică şi totodată ca un instrument de perfecţionare a relaţiilor comerciale şi financiare internaţionale. în sensul că puterea lui de cumpărare creştea. mărind masa banilor. * din punct de vedere financiar. moneda naţională avea bineînţeles şi o convertibilitate în valută. 32 . precum şi mai buna specializare a ramurilor în funcţie de cerinţele şi condiţiile pieţei externe. în sensul că deţinătorul putea cere preschimbarea într-o valută la cursul oficial. alături de garanţia principală a portofoliului de cont. Raţiunea acestei forme de convertibilitate era. * cursurile valutare în general şi valoarea monedei naţionale în special sunt puse pe o bază economică. unii deţinători de bancnote procedau la convertirea acestora în aur. paritar. convertibilitatea în aur a căzut în desuetudine. şi aceea că permitea verificarea caracterului reprezentativ al bancnotelor şi contribuia la menţinerea echilibrului între masa banilor în circulaţie şi nevoile de bani ale economiei în felul următor: . el „se scumpea”.pentru acoperirea unor eventuale dezechilibre ale balanţei plăţilor. Convertibilitatea face parte din noţiunile şi instituţiile care au cunoscut importante modificări de conţinut. Tezaurizatorii aurului aveau acum interes să predea aur la banca de emisiune şi să obţină în schimb bancnote. convertibilitatea contribuie la realizarea echilibrului valutar – financiar.desigur vremelnic şi în anumte limite . dacă numerarul se rărea pe piaţă. o dată cu prăbuşirea etalonului aur – devize. până când echilibrul între existent şi necesar era restabilit. Convertibilitatea era asigurată prin stocul de acoperire (aur.dacă masa banilor în circulaţie depăşea aceste nevoi. aurul era tezaurizat. conţinutul convertibilităţii s-a modificat în sensul statuării dreptului deţinătorului de bancnote (sau de disponibilităţi în cont) de a obţine în schimb. 1.pe această cale. Acestea intrau în circulaţie.

stabilirea unui curs real. puţine ţări au putut introduce convertibilitatea liberă. Majoritatea ţărilor au introdus o convertibilitate limitată fie din punct de vedere al beneficiarului (în general. .cointeresarea unităţilor economice în realizarea unui comerţ exterior eficient.I. Se consideră că pentru trecerea la convertibilitate sunt necesare următoarele condiţii economice. neutilizate pentru cumpărări de mărfuri şi prestări servicii. toate celelalte operaţii de convertibilitate pentru plăţi în 33 . . convertibilitatea propriu-zisă este deci limitată la relaţiile dintre autorităţile monetare. În concepţia F. În loc de concluzie putem spune că principala condiţie de care depinde succesul trecerii la convertibilitate este echilibrul balanţei de plăţi curente. VIII din statut). fără nici o restricţie” (art. Statutul F. dă statelor membre care nu întrunesc condiţiile necesare trecerii la convertibilitate. desfiinţarea restricţiilor şi discriminărilor în domeniul plăţilor şi transferurilor internaţionale. Cu toate acestea.existenţa unui potenţial economic ridicat al ţării respective. monetare şi organizatorice: . . dreptul să amâne această trecere până când condiţiile vor permite „să ia toate măsurile posibile a dezvolta asemenea aranjamente comerciale şi financiare cu alţi membri care să faciliteze plăţile internaţionale şi menţinerea stabilităţii valutare”. fundamentat economic. la cererea acesteia.I.M. Statutul F. . O ţară cu monedă convertibilă poate face comerţ cu toate celelalte ţări. perspectiva ca rezervele internaţionale să fie consumate prin convertirea monedei naţionale sau prin susţinerea cursului acestei monede pe pieţele străine este minimă.I. România a avut moneda convertibilă numai trei ani (1929 – 1932). numai nerezidenţi). în sens concret. capabil să asigure cantităţile de mărfuri cerute de partenerii externi în condiţii competitive din punct de vedere calitativ. . al performanţelor şi al preţului. O dată ce balanţa plăţilor curente se dezechilibrează şi apare un sold pasiv care exprimă formarea unor creanţe lichide ale partenerilor străini asupra ţării în cauză.echilibrarea balanţei plăţilor curente. deci consumarea rezervelor internaţionale.Convertibilitatea înlesneşte comerţul cu străinătatea şi creşterea eficienţei acestuia. .crearea unei rezerve internaţionale corespunzătoare. competenţelor şi răspunderilor unităţilor economice în legătură cu comerţul exterior.. Acest sold poate determina fie convertirea. în mod liber. prin vânzare – cumpărare pe piaţă. În perioada interbelică.lărgirea drepturilor. În cazul existenţei acestui echilibru. al monedei naţionale. convertibilitatea a devenit unul din principiile fundamentale ale Sistemului Monetar Internaţional din 1944. pe pieţele unde obţine cel mai mare avantaj. în sens restrâns. fie scăderea cursului monedei naţionale faţă de alte monede. .realizarea unei structuri a preţurilor apropiată de cea de pe piaţa mondială. După cel de-al doilea război mondial. înţelege prin convertibilitate „dreptul rezidenţilor şi nerezidenţilor de a schimba moneda naţională cu altă monedă străină. iar în sens larg. numeroase ţări au trebuit să renunţe la convertibilitate din cauza condiţiilor economice potrivnice. cu condiţia ca suma respectivă să provină din tranzacţii curente de dată recentă sau să fie necesară băncii centrale străine pentru plăţi curente.crearea unui mecanism de intervenţie pe pieţele valutare pentru apărarea stabilităţii monedei naţionale. fie din acela al operaţiei (numai pentru operaţii curente). obligaţia băncii centrale de a cumpăra propria monedă deţinută de o bancă centrală străină.M. Principalele state vest – europene au trecut însă la convertibilitate abia în 1958.M.

în condiţiile crizei din deceniul 70. Practic. a fost autorizată să suspende convertibilitatea. Reforma monetară din 1947 şi reforma bănească din 1952 34 . în general. până la primul război mondial. la cursul variabil al pieţei.M. atât timp cât va dura flotarea cursurilor valutare. B. practicabilă pe piaţă. În cazul convertibilităţii oficiale. existenţa rezervei valutare. Convertibilitatea oficială se efectuează. convertibilitatea a fost efectuată numai în valută. de asemenea. a menţinerii unor raporturi valorice stabile între monede care să sigure stabilitatea şi certitudinea schimburilor economice internaţionale.N.R.I.N. mai puţin deci transferuri de capital. sau de interesul de a evita oscilaţiile prea accentuate ale cursurilor. Măsurile restrictive introduse în urma crizei economice din 1929 – 1933 au restrâns convertibilitatea în 1931 şi au înlăturat-o în 1932. numai în aur. singur dolarul SUA fiind. Uniunea a făcut eforturi de a crea în relaţiile europene dintre ţările membre o zonă de stabilitate monetară în care convertibilitatea reciprocă să se efectueze la cursuri valutare relativ stabile („şarpele valutar”). covertibilitatea în aur a dolarului a fost suprimată.R. convertibilitatea este neoficială. în condiţiile SMI – 1944. Bancnotele au rămas neconvertibile în perioada ulterioară. deci fără asigurarea echivalenţei. Această formă de convertibilitate a fost denumită convertibilitate de piaţă sau reciprocă (în valute). în care trebuie respectat cursul fix de către autoritatea monetară. aceasta fiind de competenţa pieţei. la alegerea B. a menţinut vechile prevederi privind convertibilitatea. cât şi acela al convertibilităţii de piaţă este necesar să existe o rezervă valutară oficială corespunzătoare. Evoluţia noţiunii de convertibilitate reflectă imposibilitatea. prin utilizarea valutei de rezervă. ca urmare a condiţiilor nefavorabile în care se desfăşurau schimburile cu străinătatea. în cazul cursurilor flotante.N. În cazul convertibilităţii de piaţă. astfel încât convertibilitatea în înţelesul „clasic” al termenului nu se mai practică. astfel încât. respectiv cumpărarea de valută. Toate acestea se pot realiza numai prin intervenţia statului pe piaţă. După 1971. Atât în cazul convertibilităţii oficiale. la cursul variabil al pieţei. În cazul convertibilităţii de piaţă în regimul cursurilor fluctuante. bancnotele B. convertibilitatea leului a fost reluată sub toate formele etalonului aur: aur – monezi. În 1916. * În România. asigurând certitudinea şi stabilitatea tranzacţiilor economice externe. cursul este fix. au fost convertibile în aur şi argint în perioada 1881 – 1890. convertibil şi în aur. cursul este cunoscut. în regimul cursurilor flotante. În condiţiile flotării. Convertibilitatea de piaţă dispensează autoritatea monetară de efectuarea operaţiei propriu-zise de convertire. ceea ce presupune. deoarece fluctuaţia lui este limitată prin limitele de intervenţie. prin vânzarea. Problema cursului la care se efectuează convertibilitatea este însă de mare importanţă. Modificarea din 1978 a statutului F. de autoritate monetară sau de reprezentantul ei. Prin stabilizarea monetară din 1929. iar prin efectul trecerii la monometalismul aur (1890). nu însă şi de obligaţia de a menţine fluctuaţia cursurilor valutare în limitele stabilite (în cazul cursurilor fluctuante). iar valutele occidentale au trecut în majoritate la flotare.străinătate efectuându-se liber pe piaţă. convertibilitatea se efectuează fără asigurarea împotriva riscului valutar. adică a băncilor.R. prin convertibilitate se va înţelege mai departe dreptul general de procurare de valută de pe piaţă şi de folosire liberă a acestei valute pentru a efectua plăţi şi tranzacţii curente cu parteneri străini. aur – lingouri şi aur – devize. dăunătoare economiei.

băncile afişază în sistemul informaţional cursuri de deschidere. „preţul unei valute în altă valută sau preţul efectiv sub care se comercializează mărfurile/serviciile pe piaţa internaţională”15 reprezintă cursul de schimb. De exemplu: 1 Euro = 40. ca în precedentul sistem al licitaţiilor. pe baza Memorandumului încheiat cu Fondul Monetar Internaţional. O importanţă deosebită pe această piaţă valutară o au 15 Idem 3. la Banca Naţională. Conform Hotărârii Guvernului României nr. Raportul cerere – ofertă nu mai este adjudecat centralizat. urmând ca operaţiunile de schimb valutar propriu – zise să aibă loc la un curs fixat prin convenţia tuturor băncilor implicate. aprobat de Parlamentul României.N.. De la 1 august 1994. conducerea politicii valutare.N. 15/1990.1. de principalii indicatori macroeconomici: rata inflaţiei. Folosinduse un program informatic.8. Până atunci. 1 dolar SUA = 32.R. acest sistem s-a dovedit a fi inflexibil şi mecanicist. în România funcţionează piaţa valutară descentralizată. rolul B. a fost introdusă o nouă modalitate de derulare a tranzacţiilor pe piaţa valutară. piaţa valutară a dobândit un nou conţinut. dat în primul rând de continuitatea derulării operaţiunilor bancare. 9 /1991 se împuterniceşte B.N. în condiţii de piaţă. Mai pe scurt. care sunt ajustate în timpul zilei în funcţie de evoluţia cererii şi ofertei din partea clienţilor (ambele influenţate. Plicurile conţinând ordinele amintite erau deschise de comisia de licitaţii. Banca Centrală şi-a păstrat doar prerogativele conferite de lege. deficitul bugetului şi nivelul dobânzilor) sau de tranzacţiile între bănci.N. politica fiecărei bănci influenţează evoluţia cursurilor practicate pe piaţa valutară. Cursul de schimb (cursul schimbului) Prin urmare. Cererile şi ofertele primite în cadrul acestor licitaţii vor sta la baza determinării libere a cursului între leu şi devizele convertibile cotate de fiecare bancă autorizată. ci descentralizat. transmiteau aceste ordine la B. într-o şedinţă zilnică de licitaţie. desigur. Deci. În fiecare zi lucrătoare.N.) se stabilea la Banca Naţională. dinamica balanţei comerciale. conform căreia cursul valutar al leului este determinat direct de băncile comerciale pe baza raportului cerere – ofertă. Regulamentul de efectuare a operaţiunilor de schimb pe piaţa valutară este stabilit de B. Urmare acestui fapt. Ele au căpătat dreptul de a efectua vânzări şi cumpărări de valută la cursuri pe care singuri le determină.nu au restabilit convertibilitatea leului. Renunţându-se la stabilirea cursului de schimb la B. cursul leu – dolar (de ex. cursul se identifica în punctul de echilibru între cerere şi ofertă.R. cursul de schimb este cantitatea de monedă naţională necesară pentru obţinerea unei unităţi dintr-o monedă străină.500 lei. Mai mult. Astfel.R. S-a realizat în acest fel o apropiere de sistemele folosite în ţări cu economii avansate. rezumându-se numai la colectarea şi transmiterea ordinelor de vânzare – cumpărare şi la preluarea rezultatelor. Desigur. 1.R. Toate tranzacţiile valutare erau executate la cursul astfel stabilit. 86. este cursul de schimb al leului în raport cu devizele: „Euro” şi dolarul SUA. Din august 1994. se rezumă la stabilirea regulilor de desfăşurare a activităţilor pe piaţa valutară. băncile comerciale au devenit principalii actori ai pieţei. 35 . În practică.000 lei. pg. să autorizeze societăţi bancare şi alţi agenţi economici cu sediul în România să efectueze licitaţii valutare în condiţiile stabilite prin Legea nr. rolul băncilor comerciale era simţitor redus. adică reglementarea şi supravegherea intermediarilor pe această piaţă. În fiecare dimineaţă. Băncile comerciale.R. care centralizau ordinele de compărare – vânzare ale clienţilor (în exclusivitate persoane juridice). Banca Naţională comunica băncilor comerciale participante la licitaţie rezultatele şi cursul oficial.

36 . Totodată. al valutelor vest – europene şi al yenului japonez constituie o dovadă a justeţei acestei concluzii. fiind folosit. are doar valoare statistică.băncile – dealer. Cursul valutar stabilit de autoritatea monetară pe cale unilaterală sau convenţională se numeşte curs oficial şi poate fi curs valutar paritar sau curs valutar convenţional. Tabloul zilnic al pieţei valutare este întregit de miile de tranzacţii efectuate de sistemul băncilor comerciale. în evaluări vamale sau în operaţiuni contabile. constituie un instrument important al politicii valutare cu ajutorul căreia statul caută să acţioneze asupra economiei interne şi balanţei plăţilor.N. fie de piaţă: 1. calculează un curs de referinţă. ce surprinde într-o singură valoare întreaga diversitate de cursuri a pieţei valutare. cursul valutar reflectă relaţiile dintre preţurile interne şi cele externe. Acesta influenţează relaţiile economice. şi anume: . Din această cauză. Prin urmare.N.R. ele fiind acelea care – prin contactul nemijlocit cu clienţii – transpun direct influenţele menţionate înainte în evoluţia cursului. . de exemplu. dând publicităţii cursul de referinţă. dar acesta nu este un curs efectiv de tranzacţie. În acest sens. problema cursului valutar ocupă un loc central în organizarea relaţiilor valutar . ca în cazul licitaţiilor valutare. cursul de refrinţă al B.B. Totodată. politice şi sociale dintre ţările lumii. Practic însă. determinat de piaţă şi nu de B.descurajarea cererii de valută prin recalibrarea masei de LEI şi ridicarea dobânzilor.. transmis la sfârşitul fiecărei zile lucrătoare şi valabil peste două zile lucrătoare. fie de natură să accentueze liberalizarea. cursul valutar mijloceşte stabilirea raportului dintre toate mărimile unei economii naţionale faţă de economia altor state sau de economia mondială. preţurile interne.R.financiare internaţionale. În cadrul acestui sistem. dintr-o economie. în care SUA şi principalii lor aliaţi au ajuns la stări conflictuale pe tema eliminării disproporţiilor existente între cursul valutar ale dolarului. fie restrictive. B. măsură dificilă în condiţiile unei rezerve restrânse încă. mai trebuie reţinut că preţul unui mijloc de plată exprimat sub forma unui raport între două unităţi monetare diferite reprezintă CURSUL VALUTAR. informativ. Cursurile sunt stabilite fie de stat. productivitatea muncii etc. Deceniul şapte. salariile.N. Prin intermediul cursului valutar se compară venitul naţional. decontarea efectivă a tranzacţiilor se face la cursurile convenite între băncile comerciale şi clienţii lor. acest curs oferă o imagine sintetică a raportului LEU – VALUTE la un moment dat.N. Banca Centrală asigură un serviciu operatorilor economici şi publicului. apare deseori ca armă redutabilă în lupta politică dintre state.R. Totodată. În principiu. Cursul de referinţă al B. Considerat PREŢUL CEL MAI SINTETIC. are doar trei posibilităţi de intervenţie pe piaţa valutară. . în sensul că decizia aparţine băncilor comerciale şi clienţilor acestora: exportatori şi importatori.N.vânzarea de valută pentru echilibrarea ofertei cu cererea. cursul se echilibrează de jos în sus. ci un curs statistic. este calculat pe baza raportărilor băncilor comerciale ca o medie ponderată a cursurilor de tranzacţie.R. Potrivit acestui mecanism.prin reglementări specifice. costurile.R. evoluţia comparativă a preţurilor constituind elementul determinant al nivelului cursului valutar.

străinii doresc să cumpere bunuri şi servicii din ţara respectivă. în timp ce cursul oficial este modificat la intervale de timp mai mari.se cumpără mărfuri şi servicii străine. Dacă ordinele de cumpărare sporesc. în timp ce creşterea cererii duce la o repreciere valutară. Creşterea ofertei de valută duce la o depreciere. operaţiile de comerţ exterior se efectuează la termen. 2. Cursul valutar se stabileşte pe piaţa valutară la diferite niveluri: * Un prim nivel este al fiecărei bănci participante: banca stabileşte cursul în funcţie de raportul valoric pe care îl înregistrează la ghişeele ei între dispoziţiile de cumpărare şi cele de vânzare de valută primite de la clienţi. mărimi la rândul lor eminamente mobile. 37 . apare atunci când: . Importatorii de bunuri şi servicii solicită valută în schimbul monedei naţionale pentru achitarea în străinătate a sumelor datorate. Pe piaţa valutară. Mai mult. .Cursul valutar paritar este stabilit pe baza parităţii legale indirecte a monedelor în cauză (astăzi. Cursul valutar stabilit de piaţă se numeşte cursul pieţei şi poate fi diferit de cursul oficial. Mobilitatea cursului pieţei se datoreşte cererii şi ofertei. exportatorii sunt deci ofertanţi da valută.străinii îşi majorează disponibilităţile în monedă naţională. .se efectuează transferuri pentru plăţi în favoarea străinilor.străinii vând titluri de valoare interne. . nu se mai utilizează ca urmare a desfiinţării în practică a parităţilor).se dobândesc active financiare străine. Exportatorii de bunuri şi servicii oferă sumele obţinute în valută în schimbul echivalentului în monedă naţională. avem de-a face cu apariţia pentru creditor a unui risc valutar. Cererea de monedă naţională. În ultimă analiză. * Un al doilea nivel este acela al pieţei valutare: cursul valutar al pieţei este rezultanta tuturor operaţiilor efectuate de băncile care activează pe piaţă şi comunicate prin intermediul curtierilor sau reprezentanţilor bancari la bursa valutară.străinii îşi reduc disponibilităţile în monedă naţională. Oferta şi cererea de valută se echilibrează pe piaţă la un anumit curs valutar. chiar dacă n-ar fi decât din cauza faptului că pe piaţă cursurile valutare pot fluctua din zi în zi şi din oră în oră. Cursul valutar convenţional este stabilit printr-o înţelegere între state. . însă problema rămâne. Cursul valutar al pieţei se consemnează în lista oficială de cursuri a pieţei respective. înseamnă că toţi participanţii plătesc la vedere. adică imediat.străinii intenţionează să efectueze transferuri pentru plăţi. iar cursul se va diminua când ordinele de vânzare sporesc. Dacă valuta oferită este egală cu valuta cerută. în sensul că plăţile şi încasările au loc după trecerea unui timp convenit de la livrarea mărfurilor sau prestarea serviciilor. dat fiind că suma încasată în valută corespunde înţelegerii între părţi. Aici. însă suma corespunzătoare în monedă internă poate fi mai mică din cauza modificării cursului valutar.rezidenţii vând titluri de valoare străine.străinii intenţionează să cumpere active financiare din ţara respectivă. O decontare în monedă internă n-ar face altceva decât să transfere riscul valutar de la exportatorul intern asupra importatorului străin. oferta de monedă naţională apare atunci când: . . . pe piaţa valutară. Practic însă. cum ar fi cazul unui acord de cliring prin care trebuie să se prevadă moneda de cliring şi raporturile de valoare dintre această monedă şi monedele naţionale ale partenerilor de cliring. iar importatorii – solicitanţi de valută. . . banca va majora cursul precedent. cursul valutar este influenţat de intervenţiile pe piaţa valutară.

principalele monede cu largă circulaţie internaţională au fost scoase din sistemul cursurilor fluctuante şi trecute în sistemul cursurilor flotante (flexibile). * O altă clasificare se face din punct de vedere calitativ: cursuri valutare stabile. apoi. Totuşi. De regulă. Mijloacele moderne de telecomunicaţie apropie foarte mult cursurile acestor trei niveluri. având în vedere diferenţele de fus orar între principalele pieţe valutare din lume. Limitele de fluctuaţie au fost denumite limite de intervenţie. echilibrul deplin al balanţei plăţilor trebuie să conducă la un echilibru al cererii şi ofertei de valută. Principalii factori care influenţează nivelul şi mobilitatea cursului valutar sunt: inflaţia. iar acesta la o stabilitate a cursului valutar. Sistemul cursurilor fluctuante a fost în vigoare până în 1971. Este stabilit prin legăturile telegrafice sau telex interpieţe. invers. de o tendinţă de creştere a dobânzilor . fiind singurul cu caracter internaţional. între cursul valutar şi dobândă există o strânsă legătură. cursurile valutare au avut un caracter fluctuant. nivelul dobânzilor. După 1971 şi îndeosebi începând cu 1973. adică s-a admis o mişcare limitată a cursurilor valutare faţă de paritate sau de cursul central. astfel încât pentru un timp cursul valutar rămânea între limitele admise. Clasificarea cursului valutar se face după diferite criterii : * O primă clasificare cuprinde cursurile valutare directe care exprimă raportul valoric dintre două monede şi cursurile valutare indirecte (engl.I. a datoriei externe ajunsă la termen sau a exportului de capital: dacă aceste activităţi îşi reduc volumul. În condiţiile S. Creşterea sau scăderea ofertei de valută se datoreşte exportatorilor de mărfuri şi altor ofertanţi de valută. deoarece respectarea lor presupunea intervenţia pe piaţă a autorităţii monetare. autorităţilor monetare. ca o medie a tuturor operaţiilor valutare indiferent de piaţă: este cursul valutar internaţional.* Al treilea nivel este stabilit între diferitele pieţe valutare. Dacă tendinţa cursului valutar era de depăşire a uneia din limitele stabilite. care a fost aplicat între 1944 şi 1971. speculatorilor. Cursul valutar internaţional are un caracter relativ. politica societăţilor transnaţionale şi a marilor bănci. cross – rate) care exprimă raportul valoric dintre două monede prin intermediul unei a treia.şi invers. Creşterea sau scăderea cererii de valută provine din situaţia importului de mărfuri.şi invers. ciclul conjunctural. perspectivele politice etc. Prin urmare.M. deci de o micşorare a lichidităţii şi. În economia de piaţă concurenţială există rareori cursuri valutare stabile. Piaţa valutară nu este însă numai locul de întâlnire al cererii şi ofertei „economice” de valută. slăbirea cursului valutar fiind însoţită în principiu de o ieşire de capitaluri. fluctuante şi flotante (flexibile). Asemenea intervenţii conduceau la restabilirea echilibrului între cerere şi ofertă. are o impotranţă orientativă. 38 . autoritatea monetară era obligată să pună în vânzare din rezerva internaţională valuta prea solicitată sau. cererea de valută scade . în cadrul căruia cursul valutar se formează liber pe pieţele valutare în funcţie de cerere şi ofertă. Motivarea economică directă a fluctuaţiei cererii şi ofertei de valută o constituie evoluţia balanţei plăţilor ţării pe teritoriul căreia funcţionează piaţa respectivă: factorii care influenţează balanţa plăţilor acţionează şi asupra cursului valutar. caracterizată printr-o largă circulaţie internaţională şi prin stabilitate. ci şi arena pe care se desfăşoară intervenţiile „neeconomice” ale arbitrajiştilor. să cumpere valuta prea mult oferită.

Înţelegerea fenomenelor monetare contemporane impune elucidarea legăturii dintre fenomenele monetare din economiile contemporane şi procesul de creare a banilor.Circulaţia mărfurilor şi circulaţia banilor Fenomenul marfă – bani (M – B) şi bani .marfa ca valoare de schimb.2. prin intermediarii financiari. . 1. Avem două fenomene distincte: .2. iar banii obţinuţi se vor transforma în capital.marfa ca valoare de întrebuinţare. Intermedierea financiară plus schimbul de mărfuri sunt componente de bază ale fluxurilor economice reale contemporane. . Circulaţia monetară 1. moneda iasă din „schimb” prin tezaurizare (devenind monedă activă una inactivă).crearea banilor. asemănător circuitului mărfurilor este generată o contradicţie între funcţia ca mijloc de schimb şi funcţia lor ca mijloc de rezervă. În circuitul banilor.marfă (B – M) conţine două elemente contradictorii: .redistribuirea acestora.2. Creşterea producţiei poate influenţa creşterea vânzărilor de mărfuri peste posibilităţile de monedă.2.circulaţia monetară. Utilizarea banilor „financiari” permite creşterea nemăsurată a cantităţii de monedă pusă în circulaţie.1. Iau naştere prin urmare banii simbol care sunt o categorie de monedă creată prin tranzacţii financiare. .circulaţia mărfurilor.Tranzacţiile financiare şi rolul lor Fenomenele monetare au două funcţii economice independente: . În ansamblul proceselor de schimb. Redistribuirea banilor (intermedierea financiară) este determinată de dezvoltarea producţiei şi a schimbului.1. De aici rezultă schema de principiu a acestor fenomene: t0: Ms Br F 39 . Transferul mijloacelor financiare de la un subiect economic la altul se realizează direct sau indirect.

Deci. Scr = subiect creditor. Între cele două se interpune transferul financiar al banilor. amânarea plăţii unei mărfi. F = instrumente financiare. Moneda inactivă (cea din cont) este determinată de decalajul în timp între cele două faze ale metamorfozei mărfii. Într-o economie se produc acele tranzacţii financiare între subiecţii economici care realizează transferul banilor de la cei care îi au şi nu-i cheltuiesc la cei care nu-i au dar doresc să-i cheltuiască . De exemplu.2. În intervalul t0 – t1 circulaţia banilor apare pe verticală. Sc = subiect cumpărător.t1: Bs Mi unde: Ms = marfă la valoarea de schimb. iar circulaţia mărfurilor pe orizontală. procesul de schimb poate fi asigurat când moneda devine din nou activă (efectuându-se plăţi.3. 1. Br = banii ca mijloc de rezervă (monedă inactivă). F Bs MI iar Fn = procesul de creare a banilor Subiectul economic Tipul tranzacţiilor Cu mărfuri Cu bani Total 40 . Schema dezvoltată a circulaţiei banilor. încasări. creează monedă inactivă. se pune în circulaţie). t 0 : M s Br Fn t1: . Iată cum se poate efectua transferul banilor din monedă inactivă în monedă activă. MI = marfă la valoarea de întrebuinţare.

Scr Sc total Unde:

- Br + Bs 0

+F -F 0

0 0 0

-

+ F → creşterea creanţelor; -F → creşterea datoriilor.

La Scr : Br banii sub formă de avere, transformaţi în instrumente financiar nemonetare (+ F) La Sc : se obţin sume de bani (+ Bs) prin însumarea unor datorii (- F). Deci are loc transformarea monedei inactive (Br) în mijloc de schimb (Bs) (monedă activă). Prin urmare, rezultă două fenomene fundamentale ale câmpului monetar: cererea de bani; cererea de instrumente financiare nemonetare. În economie, mai apar două fenomene speciale ale tranzacţiilor financiare: vânzarea mărfurilor pe credit (fără utilizarea banilor); intermedierea financiară (împrumutarea banilor fără cumpărarea de mărfuri).

Sunt situaţii când vânzătorul mărfii (Sv) este şi creditor (Scr): Subiectul economic Sv ≡ Scr Sc Total Tipul tranzacţiilor Cu mărfuri -M +M 0 Financiară +F -F 0 0 0 0 Total

Intermedierea financiară conţine trei variabile faţă de schema standard: - Sf = intermediarul financiar, care ia bani cu împrumut de la subiecţii economici cărora le prisosesc, pentru a-i da cu împrumut subiecţilor care au nevoie de bani; - Bf = bani folosiţi pentru a fi daţi cu împrumut altor subiecţi economici; - t = variabila timp, măsurând perioada în care intermediarul financiar intermediază banii. Prin urmare, Bf reprezintă rezultatul transformării monedelor inactive în bani „financiari”, care nu sunt folosiţi ca atare pentru cumpărare de mărfuri. Schema intermedierii financiare se prezintă în felul următor:

41

Subiectul economic

Perioada de timp: t0 Tipul tranzacţiei -B +Bf -B+Bf +F -F 0 - Bf +B + B - Bf +F -F 0 t1 Tipul tranzacţiei

Total

Scr Sf Sc Total

0 0 0 0

Banii creaţi de instituţiile financiare (Bf) sunt asemănători cu moneda inactivă (Br), cu deosebirea că se transformă rapid în mijloc de schimb. Schimbarea calităţii banilor în procesul de intermediere are importanţă pentru înţelegerea mecanismului creării şi desfiinţării (distrugerii) banilor. Metamorfoza banilor este un proces continuu, proces care, rezolvând contradicţia mărfurilor, generează o nouă contradicţie, a banilor, care se soluţionează prin fenomenele financiare, făcând posibilă transformarea monedelor inactive în monede active. 1.2.4.Delimitări ale circulaţiei monetare Deci, circulaţia monetară reprezintă procesul de mişcare a banilor în cadrul şi în scopul asigurării circulaţiei bunurilor şi serviciilor. Este necesar, ca în permanenţă, o anume cantitate de monedă să rămână permanent pe piaţă, în circulaţie. După realizarea circuitului: B – M – B, surplusul merge la instituţiile bancare. Prin funcţia banilor, ca mijloc de plată, prin moneda de cont, se realizează condiţiile normale ale circuitelor monedelor. Prin urmare, circulaţia monetară se defineşte ca fiind un ansamblu coerent şi complex de fluxuri şi circuite prin intermediul cărora se desfăşoară mişcarea banilor, în procesul realizării mărfurilor şi serviciilor. Această mişcare este dependentă relativ de procesualitatea circulaţiei mărfurilor, care se desfăşoară conform unor regularităţi specifice economiei de piaţă. Stabilitatea „parametrilor” circulaţiei monetare depinde de stabilitatea economiei în ansamblu, dezechilibrele din circulaţia monetară putând întreţine, accentua şi agrava instabilităţile din economia reală.

42

Dimensiunile circulaţiei monetare sunt date de dimensiunea şi evoluţia producţiei şi circulaţiei mărfurilor. Sintetizând, transformarea mărfii în bani se realizează pe trei căi: a. „în numerar” – moneda este o măsură a valorii mărfii şi mijloc de schimb; b. „în credit” – moneda ca mijloc de plată: (CEC, cambia, plata prin virament); c. „în valută” – schimb inter-ţări. Prin diversitate, circulaţia monetară îndeplineşte două funcţii: – funcţia de instituţionalizare, prin care circulaţia monetară generează, dezvoltă şi extinde sistemul monetar şi componentele sale; – funcţia de subzistenţă, de emisie, prin care se realizează punerea în circulaţie şi retragerea din circulaţie a banilor. Ca urmare, „legea circulaţiei monetare” conform căreia cantitatea totală de monedă pusă în circulaţie depinde de preţul mărfurilor şi serviciilor, în condiţiile dependenţei „masei monetare” de volumul şi structura plăţilor şi de viteza de circulaţie a monedelor.Această lege, intrinsecă circulaţiei băneşti, îşi modifică formele de manifestare şi modalităţile de realizare în funcţie de gradul şi caracteristicile sistemului monetar, la dezvoltarea căreia însăşi circulaţia monetară contribuie. 1.2.5. Necesarul de monedă Capacitatea subiecţilor economici de a vinde, de a cumpăra, de a produce, de a achiziţiona, de a economisi joacă un rol important în creşterea economică şi inflaţie. 1.2.5.1. Definiţia şi criteriile de structurare a masei monetare Necesarul (cantitatea) de monedă reprezintă o mărime eterogenă, constând din totalitatea activelor care pot fi utilizate pentru procurarea bunurilor şi serviciilor şi pentru plata datoriilor. Astfel masa monetară reprezintă ansamblul mijloacelor de plată, respectiv de lichiditate, existente la un moment dat în cadrul unei economii. Masa monetară, în compoziţia sa, cuprinde moneda deţinută de subiecţii economici nonfinanciari (firme, gospodării, instituţii publice). Moneda deţinută de sistemul bancar şi utilizată în relaţiile dintre instituţiile bancare nu face parte din masa monetară. Delimitarea masei monetare şi construirea componentelor sale (agregatele monetare) presupune utilizarea unor criterii, care să permită selecţionarea acelor elemente care să ofere posibilităţi pentru realizarea unei politici monetare prin care să se influenţeze eficient şi pozitiv sfera reală. Agregatele monetare se constituie atât în calitate de indicatori de măsurare monetară, cât şi în calitate de obiective ale politicii monetare. 43

precum şi direcţia legăturii funcţionale.de lichiditate. 1.2. .Ca indicatori de măsurare. Ca obiective ale politicii monetare. agregatele monetare vor trebui constituite conform unor criterii care să reflecte corelaţia funcţională dintre evoluţia agregatelor monetare şi evoluţia sferei reale. Cererea de monedă reflectă necesităţile de instrumente capabile să îndeplinească funcţii monetare.moneda de cont.cererea de monedă ca deţinere a averii (monedă inactivă). Moneda efectivă este activul cel mai lichid. în care intră şi dobânda. . Agregatele pot fi conexate funcţional cu sfera reală conferindu-le trei caracteristici determinative ale monedei: .cererea de monedă în vederea efectuării tranzacţiilor economice (monedă activă). Primul segment.2. Cererea de monedă apare determinată pe două segmente: . Generalizând criteriile utilizate în selectarea agregatelor monetare.5.depunerile la termen la bănci în vederea economisirii.volumul tranzacţiilor efectuate cu ajutorul monedei (factor direct). agregatele monetare trebuie să asigure realizarea unei legături directe şi simple cu deciziile de politică economică.mijloc de plată. În ce priveşte mărimea cererii de monedă. .alte active. se poate adapta o interpretare standard. . depinde la rândul lui de: . totodată. disponibilităţile în conturile curente. 44 . fiind. . cu grad mare sau mic de lichiditate. Dimensionarea cantităţii de monedă în circulaţie Concretizarea acestei probleme constă în stabilirea cererii de monedă pentru o perioadă următoare (viitoare).preţurile relative ale diverselor forme de avere şi veniturile ce le aduc diferitele forme de avere. se cunosc trei categorii de factori care acţionează asupra sa: .moneda efectivă şi numerarul. . -de avere netă. care se află în relaţie invers proporţională cu cererea de monedă. una din componentele importante ale masei monetare. care acceptă cuprinderea în structura masei monetare a următoarelor active: .deţinerea de monedă necesară asigurării capacităţilor de plată permanente şi facilitarea la momentul oportun a achiziţionării unor bunuri reale sau financiare în condiţii avantajoase. .mărimea veniturilor şi mărimea averii.

Moneda în conturi se împarte la rândul ei în: . îndeplinind frecvent funcţia monedei ca mijloc de plată şi de circulaţie.cheltuielile legate de deţinerea monedei. între care amintim: .mărimea şi structura averii firmelor.abaterea comportamentului firmelor de la comportamentul optim.randamentul aşteptat al diferitelor forme de avere..evoluţia previzibilă a cursurilor valutare.numărul participanţilor la tranzacţiile monetare. .mijloace în conturi cu circulaţie curentă. etc. Cererea de monedă ca formă de deţinere a averii. .evoluţia aşteptată a preţurilor mărfurilor şi serviciilor. Ca urmare.creşterea venitului şi a volumului tranzacţiilor băneşti ale anumitor sectoare economice sau ale anumitor firme. .monedă în circulaţie. Dimensionarea cantităţii de monedă necesară circulaţiei ridică două probleme importante: structurarea cantităţii de monedă în vederea dimensionării. * Problema structurării. . . 45 . cantitatea de monedă se împarte în: . . depinde de : . metodele folosite în dimensionare.alte mijloace monetare în conturi.factorii nemonetari legaţi de elasticitatea reacţiei sistemului economic la fenomenul modificării preţurilor.mărimea existentă şi aşteptată a veniturilor. .cheltuielile implicate de transformarea unei forme de avere în alta. evoluţia ratei dobânzii.interdependenţa între încasarea venitului şi cheltuirea acestuia.numerar în casieriile firmelor şi instituţiilor publice.factorii indirecţi legaţi de mărimea şi evoluţia cererii de monedă. . . . Numerarul în circulaţie se structurează astfel: .incertitudinile cu privire la încasările şi plăţile viitoare. . .bancare a economiei.monedă în conturi. .posibilitatea transformării unei forme de avere în altă formă.dezvoltarea suprastructurii financiar . . se rezolvă în sensul îmbinării criteriului sferei pe care o serveşte moneda cu criteriul relaţiei şi a rolului pe care diferitele componente ale acestei cantităţi le au în procesul reproducţiei sociale. .

B-ului este şi el stabilit în diferite programe ce se elaborează într-o economie.. Prin urmare. Roşca .. -numerarul la populaţie (cu ponderea cea mai ridicată) care este format din: ..plecându-se de la volumul produsului intern brut previzionat şi cel pentru perioadele viitoare. Metoda calculelor normative de numerar poate să apară sub forma: ● calcului analitic16. Editura „Sarmis” Cluj-Napoca. dimensionarea monedei în conturi cu circulaţie curentă poate avea în vedere un rulaj stabilit în două feluri: . Deci. abordează rulajul monetar ca aferent mărfurilor.. deoarece volumul P.numerar în casele de circulaţie ale băncilor. În ce priveşte numerarul la populaţie (cu circulaţie curentă) metodele folosite în dimensionare sunt multiple. pg. printre care amintim: metodele clasice.mijloace monetare cu circulaţie curentă care apar ca diferenţă dintre veniturile şi cheltuielile populaţiei între două momente de obţinere. A doua metodă.I. bazată pe metodele statice ar putea transpune pentru anul previzionat o serie de fenomene negative din anul precedent în domeniul decontărilor fără numerar (datorate blocajelor financiare sau folosirea unor instrumente de decontare insuficiente).. . 46 .. vom încerca să abordăm în continuare metodele posibile de aplicat pe fiecare structură a cantităţii de monedă... Alte mijloace monetare în conturi se pot dimensiona în funcţie de factorii specifici fiecăruia. unde: Q= R R1 R2 + + .mijloace monetare reprezentând economii de scurtă sau lungă durată etc. 1996.. V1 V2 Vi sau 16 T. metodele adaptate particularităţilor naţionale ale fiecărei ţări.. + i . .mijloace monetare de rezervă necesare acoperirii unor cheltuieli neprevăzute sau alte scopuri. cheltuielilor totale ale populaţiei şi aferent veniturilor. Metoda clasică. .50. Literatura de specialitate recomandă prima posibilitate.„Monedă şi credit”.luându-se în considerare volumul decontărilor fără numerar dintr-o perioadă precedentă. * Problema metodelor folosite în dimensionare se poate rezolva în funcţie de factorii de care depinde fiecare componentă a cantităţii de bani necesari circulaţiei.

Q=
în care: -

R1 ⋅ d z1 360

+

R2 ⋅ d z 2 360

+ ...... +

Ri ⋅ d zi 360

Q = cantitatea de monedă (numerar) necesară circulaţiei; R1, R2, …….., Ri = rulajul pe fiecare categorie de populaţie care realizează venituri cu aceeaşi frecvenţă şi le cheltuieşte în acelaşi fel; d z1 , d z 2 , ….., d zi = durata de revenire în zile a monedei (numerarului) la bancă pe fiecare categorie de populaţie care obţine venituri cu aceeaşi frecvenţă şi le cheltuieşte în acelaşi fel;

-

-

V1, V2, ……, Vi = viteza de rotaţie în coeficient pe aceleaşi grupe de
populaţie.

Dacă se fac calcule rezultă că d zi va fi jumătate din perioada de obţinere a veniturilor sau jumătate din perioada de cheltuire a acestora, dacă perioada de cheltuire este mai mare decât perioada de obţinere; ● calculului global, unde:
Q= R V sau Q= R⋅dz 360

în care: R = rulajul monetar total; V = viteza de rotaţie a numerarului pe întreaga populaţie; d z = durata medie în zile de revenire a numerarului la bancă.

iar,
dz =

∑d ⋅c ∑c
zi i

i

în care:

-

ci = cheltuieli pe fiecare categorie de populaţie care obţine venituri cu aceeaşi frecvenţă şi le cheltuieşte în acelaşi fel.

Mai sunt şi alte metode de calcul, dar ne vom opri aici şi vom concluziona că dimensionarea cantităţii de monedă reprezintă un amplu proces de analiză a tuturor factorilor de care această cantitate de monedă depinde.

1.2.5.3.

Dimensionarea circulaţiei monedei cu ajutorul balanţei veniturilor şi cheltuielilor populaţiei

În România, Balanţa veniturilor şi cheltuielilor băneşti (monetare) ale populaţiei s-a elaborat pentru prima dată în 1951, când s-a întocmit totodată şi darea

47

de seamă privind sursele de venituri şi modul lor de cheltuire. Din 1953 s-au elaborat în ţara noastră atât balanţe previzionale cât şi de execuţie. Din păcate, după 1990 a încetat elaborarea acestui instrument, atât pentru previzionarea circulaţiei monedei la nivelul unui an sau pentru mai mulţi ani cât şi ca instrument statistic de execuţie. După opinia unor specialişti, încetarea elaborării balanţei este pasageră şi nejustificată, dictată de situaţia monetară a României. În comisia statelor occidentale ea se elaborează şi în prezent şi rezolvă o serie de probleme ale asigurării echilibrului monetar în sfera veniturilor şi cheltuielilor monetare ale populaţiei. În aceste condiţii, ţara noastră nu poate renunţa la acest instrument preţios. Având în vedere aceste considerente, vom prezenta în continuare problematica sa. Elaborarea instrumentului respectiv decurge din anumite necesităţi obiective: - în economie nu există un document care să înmănuncheze şi să redea toate veniturile monetare ale populaţiei. Din acest punct de vedere balanţa este concepută ca un instrument în care apar toate veniturile populaţiei, acestea determinând puterea sa de cumpărare, care la rândul său este un factor important în asigurarea şi realizarea echilibrului; - prezintă importanţă şi modul de folosire a veniturilor, care nu este nici el reflectat în întregime în instrumente de previzionare. Cunoaşterea volumului şi structurii cheltuielilor populaţiei are importanţă deosebită în stabilirea volumului de mărfuri şi servicii necesare populaţiei; - balanţa serveşte şi pentru verificarea echilibrului monetar în sfera veniturilor şi cheltuielilor populaţiei; - acest instrument serveşte necesităţilor de analiză şi de caracterizare a unor aspecte principale ale politicii economice a guvernului, legate de nivelul de trai, de asigurarea unei circulaţii monetare normale etc.; - balanţa îşi aduce o contribuţie însemnată legată de stabilirea şi menţinerea unor proporţii juste între creşterea veniturilor monetare ale populaţiei şi creşterea fondului de mărfuri şi servicii; - cu ajutorul balanţei se determină indirect cantitatea de monedă (în numerar) necesară circulaţiei, prin cunoaşterea veniturilor şi cheltuielilor băneşti ale populaţiei. În ce priveşte conţinutul balanţei, putem spune că acesta cuprinde trei părţi: - veniturile; - modul de utilizare a veniturilor; - modificarea numerarului în circulaţie. În prima parte, veniturile apar ca principale surse de provenienţă din salarii, din care alocaţia pentru copii, veniturile populaţiei din valorificarea produselor agricole, venituri din pensii, burse, ajutoare etc. Acestea se stabilesc în funcţie de factorii de care depind fiecare.

48

În partea a doua, legată de, modul de utilizare a veniturilor, avem: cheltuieli pentru impozite, taxe, cotizaţii, contribuţii, etc; creşterea disponibilităţilor populaţiei; fondul de cumpărare al populaţiei. Ultima parte este legată de modificarea numerarului în circulaţie şi permite stabilirea acestuia la nivelul unui an întreg. 1.2.6. Viteza de circulaţie a monedei Definită iniţial ca numărul de plăţi la care participă moneda într-o perioadă dată, viteza de circulaţie a monedei măsoară frecvenţa cu care o unitate monetară îşi schimbă deţinătorul într-o perioadă dată. Această noţiune este fundamentală, deoarece o aceeaşi cantitate de monedă va servi pentru plata unui volum mai mare sau mai mic de operaţii de schimb şi invers. Un acelaşi flux de tranzacţii va fi asigurat de o cantitate mai mare sau mai mică de monedă. Ecuaţia lui Fischer evidenţiază legătura între viteza de circulaţie şi cantitatea de monedă:
M ⋅V = P ⋅ T → V = P ⋅T M

în care : P · T = fluxurile de păţi; M = cantitatea de monedă; P = preţurile; T = volumul tranzacţiilor.

Ecuaţia de mai sus ne demonstrează faptul că în condiţiile de monedă date, fluxurile de plăţi suferă influenţa vitezei de circulaţie, subiecţii economici nonfinanciari modificându-şi comportamentul la cererea (obţinerea) de monedă. Această modificare indezirabilă a fluxurilor monetare poate să se traducă printr-o modificare a nivelurilor generale ale preţurilor, al volumului tranzacţiilor sau ambele. 1.2.7.Dimensionarea ofertei de monedă Oferta de monedă reprezintă cantitatea de mijloace de reglare a schimburilor, mijloace puse la dispoziţia subiecţilor economici nebancari de către sistemul bancar. Esenţa monedei constă în faptul că poate fi în mod general acceptată ca mijloc de plată, însă această caracteristică nu permite definirea în mod unitar a ofertei de monedă în economiile contemporane, ceea ce a condus la delimitarea unor ansambluri, stadial integrabile, anumite agregate monetare care exprimă o anumită compoziţie a cantităţii de monedă existentă în economie. Modificările în totalul ofertei de monedă şi schimbările ratei de creştere a cantităţii de monedă afectează semnificativ variabilele economice esenţiale, ca de exemplu, rata inflaţiei, rata dobânzii, venitul naţional şi productivitatea muncii. Aceasta din urmă, utilizată cât mai complet, stabilitatea preţurilor, creşterea economică şi echilibrul plăţilor internaţionale depind direct sau indirect, de

49

Aceste noi credite alimentează conturile bancare. În loc de concluzie se poate sublinia că adecvarea definiţiei ofertei de monedă depinde de politica monetară a statului. Abordarea prin tranzacţii măsoară (determină) cantitatea de monedă prin evidenţierea funcţiei monedei ca mijloc de schimb. ea îşi va mări creditele pentru a obţine un venit suplimentar sub forma dobânzii.schimbările în oferta totală de monedă şi de schimbările în creşterea cantităţii de monedă. În concluzie. majorează depozitele beneficiarilor. amplificarea creditului diminuându-se cu fiecare val. comparativ cu rata marginală obişnuită. în condiţiile încadrării tranzacţiilor sistemului bancar în limitele cererii de monedă din economie. Cantitatea optimă de monedă şi creşterea acesteia contribuie la crearea capacităţii naţiunii de a realiza aceste obiective. procesul de creare a monedei depinzând deci de cererea de monedă. băncile şi subiecţii nebancari – au componente şi funcţii diferite în cadrul aceluiaşi gen de tranzacţii. În primul caz. pentru a face faţă „fugii” de monedă. Valori succesive de credite şi depozite se propagă în sistemul bancar. căci băncile pot crea monedă prin distribuirea de credite. Capacitatea de a crea monedă nu este legată de gesimea depozitelor. fiecare bancă trebuie să păstreze rezerve de monedă la Banca Centrală. care nu-i produce nimic. Dacă o bancă comercială dispune de un excedent de rezerve de monedă pe lângă Banca Centrală. Aceste rezerve necesare sunt determinate printr-o rată marginală de lichiditate. depozite din care se efectuează plăţi. 50 . de obiectivele instrumentare şi coordonarea acestora în cadrul strategiilor economice. în funcţie de rata necesară de lichiditate a fiecărei bănci. ca un raport între creşterea cantităţii de monedă pe lângă Banca Centrală şi creşterea depozitelor bancare. Există două abordări de bază cu privire la dimensionarea (măsurarea) cantităţii de monedă: abordarea prin tranzacţii. sub forma depozitelor în conturi curente creditor. Dimensionarea (măsurarea) cantităţii de masă monetară creată însă de către băncile comerciale poate fi abordată în cadrul teoriei multiplicatorului de credite. decât să-şi păstreze rezervele excedentare în moneda Băncii Centrale. ţinând seama numai de moneda scripturală sau luând în considerare şi numerarul. dacă ele ştiu că îşi pot procura moneda centrală. Oferta de monedă este şi rezultanta activităţii a trei categorii de subiecţi economici implicaţi în procesul de creare a monedelor – Banca Centrală. abordarea prin lichiditate. tot sistemul financiar contribuie la crearea de monedă. Abordarea prin lichiditate a „măsurii monedei” subliniază că proprietatea distinctivă esenţială a monedei este aceea că ea reprezintă cel mai lichid dintre toate activele. Abordarea se poate realiza în două stadii succesive. existând creaţie monetară din momentul în care un credit este distribuit de către o instituţie financiară.

procesele economice se desfăşoară liber. să se elimine pe cât posibil stocurile excedentare de mijloace de producţie şi bunuri de consum.m. toate procesele legate de realizarea produsului social.Literatura de specialitate cunoaşte mai multe definiţii ale echilibrului monetar care pornesc. care se bucură de încrederea populaţiei. . premisă şi totodată consecinţă a echilibrului resurselor materiale. este evident că poate exista o varietate foarte mare de definiţii. iar cantitatea de monedă existentă asupra populaţiei să corespundă necesarului obiectiv.concordanţa dintre veniturile şi cheltuielile băneşti ale participanţilor la procesul de reproducţie. De aici rezultă că în condiţiile unei rate necesară de lichiditate mai mică. procesele monetare fiind doar o reflectare a acestora. precum şi în domeniul comerţului exterior. se reflectă în circulaţia monedelor. Întrucât cerinţele se referă.. Este necesar ca produsele realizate de fiecare operator economic să poată fi vândute efectiv. din fiecare val de credite. a unei monede stabile. Prin urmare. în stabilitatea lor. financiare şi valutare. O monedă stabilă nu este de conceput decât în condiţiile în care în toate sferele şi sectoarele producţiei şi circulaţiei mărfurilor. în condiţii de stabilitate a preţurilor.. 1. În condiţiile economiilor bazate pe producţia de mărfuri. Existenţa echilibrului monetar şi. începând cu proporţionalitatea în sfera producţiei materiale şi terminând cu buna organizare a plăţilor.3. valorile de credit se înlănţuie astfel încât. practic. la toate proporţiile reproducţiei. expansiunea monetară va fi mai mare şi invers.fără perturbări şi în condiţii de eficienţă. În acest sens.desfăşurarea în condiţii de proporţionalitate şi eficienţă a proceselor din sfera producţiei materiale.m.Presupunând rata de lichiditate egală cu 20% şi admiţând că suma rezervelor excedentare afectată creditului iniţial este de 100 u. Ne raliem la acele definiţii ale echilibrului monetar care scot în evidenţă următoarele caracteristici esenţiale: . oferă condiţiile necesare pentru dezvoltarea armonioasă a economiei şi utilizarea cu cel mai mare randament a mijloacelor materiale şi monetare. de distribuirea şi redistribuirea venitului naţional. implicit. menţinerea echilibrului monetar. respectiv a stabilităţii monetare. încât posesorii de mijloace băneşti (operatorii economici şi pupulaţia) să le poată utiliza fără să se formeze sume reprezentând o cerere de consum nesatisfăcută. este necesară adaptarea cererii de mărfuri (mijloace de producţie şi bunuri de consum) şi servicii faţă de oferta de mărfuri şi servicii (conform jocului liber al ecnomiei de piaţă). de obicei. Acestea din urmă pot fi afectate unor noi credite astfel încât creditele noi depuse în conturi curente vor fi în sumă de 500 u. Majoritatea economiştilor consideră că în centrul atenţiei trebuie să stea numai procesele materiale ale reproducţiei . 20% sunt afectate rezervelor necesare şi 80% constituie rezerve excedentare. de la enumerarea cerinţelor acestuia. să fie justificată din punct de vedere obiectiv. Echilibrul monetar Echilibrul monetar este o parte componentă a echilibrului economic general. Se mai ştie că rezervele băneşti ale populaţiei (destinate unor perioade diferite) utilizate în alte scopuri şi înainte de termenul propus. reprezintă un obiectiv principal al politicii monetare. de 5 ori mai mare decât suma creditului iniţial. poate influenţa 51 .

pe planul activităţilor operatorilor economici productivi. precum şi respectarea cerinţelor încât creditul să fie acordat numai pe bază de garanţii materiale şi să fie rambursat la scadenţa stabilită. o importanţă deosebită o au măsurile ce se iau în permananţă pentru respectarea echilibrului bugetar. echilibrarea relaţiilor economice externe Totodată. care se procură pe calea creditului bancar. Echilibrul dinamic ia în considerare şi variabila temporală. De asemenea. se poate spune că egalizarea A = I (A . includerea fiecărui moment al evoluţiei într-o structură corelativă a sistemului economic global. putând descrie procesul de restabilire a echilibrului perturbat la un moment dat. monetar mai presupune echilibrul investiţiilor în băneşti destinate investiţiilor. Pentru aceasta. respectarea strictă a a noilor capacităţi. Acest concept de echilibru reflectă continuitatea evoluţiei. Echilibrul static este o simplificare metodologică a curgerii realităţii economice. Conceptul primar de echilibru economic este echilibrul static.echilibrul dintre venituri şi cheltuieli. se poate afirma. I . şi mijloacele circulante împrumutate. s-ar impune corelarea veniturilor realizate cu posibilităţile de satisfacere a nevoilor de mijloace de producţie şi de alte mijloace destinate activităţii productive şi investiţiilor. de cele mai multe ori imprevizibile. Ca urmare. Echilibrul şi dezechilibrul economic Starea de echilibru într-o economie îşi are determinanţii în condiţiile economice. el putând fi supus unor influenţe de comportament. folosindu-se metode specifice acestor activităţi. echilibrul monetar trebuie realizat în cadrul procesului circulaţiei. financiare. că volumul mijloacelor băneşti din economie reprezintă un factor deosebit de sensibil al echilibrului monetar.echilibrul economic şi echilibrul financiar.3. principiu care prevede excluderea folosirii emisiunii băneşti pentru acoperirea diferitelor cheltuieli ale statului. care se formează permanent pe căile de participare a veniturilor curente şi care.acumulări. adică: Fn – fonduri împrumutate. cât şi în cea a numerarului. În ceea ce priveşte mijloacele circulante ale operatorilor economici. inclusiv a prevederilor privind proiectaţi. Pentru realizarea echilibrului monetar.1. 1. echilibrul raport cu mărimea acumulărilor termenelor de dare în funcţiune asigurarea realizării parametrilor în condiţii de eficienţă. implică egalitatea între cererea şi oferta de mijloace financiare. ∆ n =∆ s F F 52 . Echilibrul economic reprezintă o constelaţie de variabile interdependente. pe bună dreptate. Referitor la relaţia: . fiind exprimat de egalitatea între cererea şi oferta de monedă. Acesta din urmă influenţează masa monetară. atât în sfera monedei de cont. monetare. valutare şi sociale specifice fiecărei economii şi fazele de evoluţie a acesteia. distincţia care se face între mijloacele circulante proprii. nu influenţează masa monetară în circulaţie.investiţii) expresie a echilibrului economic. Fs – fonduri financiare. fapt ce trebuie avut în vedere în realizarea stabilităţii monetare prin respectarea corelaţiilor arătate.

etc.corelaţiile care se asigură între bugetul de stat şi celelalte ansambluri valorice din economie constituie o condiţie primordială a realizării echilibrului monetar.emisiunea monetară. la rândul ei. .Relaţiile dintre echilibrul financiar şi echilibrul monetar.2. .formarea surselor de creditare şi distribuirea lor. 1. . . de care sfera monetară este dependentă.3. .raportul în care se află cele două sfere ale circulaţiei monetare: sfera numerarului şi sfera monedei scripturale (virament).3. 1.viteza de rotaţie a resurselor monetare şi materiale. se dimensionează cu ajutorul bugetelor financiare ale agenţilor economici şi ai sistemului de contracte economice între aceştia. influenţat de procesele de producţie şi de circulaţia din economia de piaţă. . Dezechilibrele monetare se răsfrâng asupra câmpului financiar. .echilibrul monetar se realizează atât prin concordanţa care trebuie să existe între oferta şi cererea de bani.viteza decontărilor în general. cât şi prin concordanţele de pe pieţele economice. iar împreună cu dezechilibrele financiare afectează echilibrul economiei în general.3.echilibrul monetar se manifestă ca tendinţă. . bugetar. care se realizează numai de către Banca Centrală. . al bugetelor locale. de exemplu cele financiare. trebuie îndeplinite condiţiile: .modul în care se formează şi repartizează veniturile şi cheltuielile prin intermediul bugetului de stat. Premisele asigurării echilibrului monetar Pentru realizarea echilibrului monetar.echilibrul monetar constituie un obiectiv. Realizarea echilibrului monetar este condiţionată şi de înfăptuirea celorlalte forme de echilibru: financiar. Echilibrul monetar şi interpretările alternative Conceptul de echilibru monetar. . valutar.dependenţa proceselor monetare de cele reale este relativă. având un caracter dinamic. Echilibrul monetar nu înseamnă totdeauna şi echilibrul economic care este influenţat de mai mulţi factori. La condiţiile de mai sus se adaugă şi factorii: . determinat de mutaţiile din sfera reală.modalitatea şi formele constituirii sistemelor de fonduri în cadrul economiei naţionale. 53 . pun în evidenţă faptul că procesele monetare pot tinde spre echilibru nu numai prin intermediul tranzacţiilor financiare. cuprinde următoarele trăsături caracteristice: . Interdependenţa dintre aceste resurse. o influenţă activă asupra proceselor materiale. circulaţia monetară exercitând.proporţia distribuţiei capitalului agentului economic propriu sau împrumutat (străin).

54 . bugetele locale Cererea şi oferta de monedă Tranzacţii cu agenţii ec..rambursarea creditelor bancare şi participarea la procesul de formare a resurselor financiare naţionale. Bucureşti.4. 17 Gh. 1997. Manolescu . Moneda şi inflaţia Inflaţia.3. reprezintă componenta esenţială a concepţiilor actuale asupra acestui fenomen degenerativ. Un element fundamental al asigurării echilibrului monetar dinamic îl constituie politica monetară. interni şi externi Masa monetară Import export Balanţa de plăţi Capacitatea de plată a subiecţilor economici Sfera numerarului Sfera monedei scripturale 1. pg. integrarea acestuia în echilibrul economic de ansamblu.65. privită din perspectiva monetară.„Moneda şi ipostazele ei”. :Condiţiile şi factorii de influenţă ai echilibrului monetar se prezintă schematic astfel17: Procese financiare şi valutare Echilibrul sau dezechilibrul monetar Cererea şi oferta de mărfuri Bugetul de stat. Editura Economică.

În cele din urmă putem afirma că. unde: M = cantitate de monedă. venituri sau cheltuieli. . generată de creşterea cererii globale de bunuri şi servicii în raport cu oferta inelastică. salarii) şi apoi în influenţa negativă asupra preţurilor. variaţia cantităţii de monedă.inflaţia importată. V = viteza de circulaţie. Alţi economişti spun că inflaţia este identificată cu creşterea preţurilor. emisiunea de monedă este condiţia premisă a inflaţiei.inflaţia prin costuri. Moneda ar putea fi cauza primară a dezechilibrului inflaţionist.inflaţia prin avere. inflaţia. inflaţia este o sumă de dezechilibre. numai dacă oferta de monedă ar fi în întregime autonomă în raport cu cererea de monedă. . Revenind la ecuaţia lui Fischer: M · V = P · T.Unii economişti consideră masa monetară (oferta de monedă) factorul strategic pentru obţinerea stabilităţii economice. Inflaţia în acest sens reprezintă o creştere cumulativă şi auto-întreţinută a nivelului general al preţurilor în interiorul unei economii. iar excesiva creaţie monetară conduce inevitabil la inflaţie şi insuficienţa cantităţii de monedă provoacă recesiunea. producţie. când au loc creşteri ale cererii de monedă. astfel că la originea creşterii preţurilor se află creaţia excesivă de monedă. fenomen monetar.inflaţia structurală. P·T = fluctuaţiile tranzacţiei rezultă că. a. fenomen economic global. generată de creşterea. . Interpretarea fenomenului inflaţionist se axează pe două puncte de vedere. P = preţ. Formele prin care se manifestă inflaţia: . în această perioadă: a. care amputează puterea de cumpărare a veniturilor şi a monedelor naţionale. Inflaţia ca fenomen economic global. creşterea preţurilor fiind caracteristica dimensională esenţială. b.dezinflaţie – reechilibrarea economică. 55 . determină variaţia proporţională a preţurilor. Inflaţia ca fenomen monetar. . generată de dezechilibrele structurale din economie. b. nejustificată din punct de vedere economic a unor categorii de costuri (ex. Deci. Într-o economie mai apar şi fenomenele: . reprezintă expresia unui dezechilibru global între fenomenele economice legate de conjunctură. inflaţia. ci nu factorul cauzal primar. generată de mecanismele cursului de schimb.stagflaţie – creştere economică negativă.

Inflaţia este un exces al cererii de mărfuri comparativ cu oferta de mărfuri.Creşterea preţurilor.5 lei) şi cupiurile monedei de aramă de 10. nu este decât consecinţa inflaţiei şi nu inflaţia însăşi. Formarea şi caracteristicile sistemului monetar românesc În anul 1867 au fost puse bazele sistemului monetar naţional. Acest lucru a însemnat un pas înainte în crearea sistemului monetar modern. conchidem că INFLAŢIA este un proces de natură monetară. Pentru monedele de aramă se stabileşte şi cantitatea acestora (65 milioane buc. nu fac distincţie între natura inflaţiei şi originile acesteia. aşa cum s-a considerat de guvernanţii vremii.) şi valoarea lor (4 milioane lei). faţă de situaţia precedentă când leul (de calcul) era alcătuit din 40 parale. Sistemul monetar naţional al României 1. pe teritoriul României circulau monedele de aur şi argint ale ţărilor Uniunii Monetare Latine (Franţa.3226 gr. exces care provoacă creşterea preţurilor. 5. 2 şi 1 bani. aur cu titlul 900 ‰ şi cu 5 gr. în măsura în care ea se traduce prin creşterea generală a preţurilor. limitându-se pentru acesată monedă şi puterea de plată la 5 lei. 38 variantă dominantă în acea vreme. Dacă se are în vedere această distincţie. În concluzie putem spune că.18 * Sistemul bimetalist a fost primul nostru sistem monetar naţional. rolul de echivalent general revenindu-i atât aurului cât şi argintului. Cele două puncte de vedere. contribuţia fenomenului monetar la procesul inflaţionist este condiţională. iar dezechilibrele monetare nu sunt cauza procesului inflaţionist. Unitatea monetară a fost definită prin lege cu 0. ci un însoţitor al acestuia. Italia. 1 şi 0. 1.4. Ideea că România ar fi avut un sistem monetar (al leului de calcul) s-a vehiculat în parlament. dar atunci ea nu avea o bază reală deoarec leul de calcul nu era o monedă efectivă. 10 şi 5 lei. iar de argint de 2. 18 Idem 16. pg 63 – 65. argint cu titlul 835 ‰. Belgia. * Prin lege au fost stabilite cupiurile monedelor de aur şi de argint (de aur în piese de 20. o dată cu înfăptuirea unei reforme monetare. fixându-se un raport de valoare între cele două metale monetare de 1 : 14.1. * Conform legii. ci servea pentru transformarea diferitelor monede străine în lei.4. Inflaţia depinde şi de o serie de factori de natură nefinanciară sau neeconomică. care a condus la importante modificări în organizarea monetară a României. iar celelalte monede străine se primeau la toate casele publice până la baterea monedei naţionale. Elveţia şi Grecia). Caracteristicile sistemului monetar instituit prin Legea din 1867. 56 . sunt: * Este primul nostru sistem monetar naţional şi nu un nou sistem monetar. * Cu ocazia respectivă s-a introdus sistemul zecimal. unde leul a fost împărţit în 100 de bani. ca monedă lagală a ţării.

peste raportul de valoare fixat de lege. iar 1 kg de argint 200 lei. el fiind împăţit în 100 de bani. iar factorii politici pot fi legaţi de interesele celor două mari imperii ca statul român să nu-şi bată monedă proprie.el a funcţionat de facto ca un sistem monometalist argint. şi 20 lei şi din argint de 50 bani. Privire istorică asupra sistemului monetar românesc. deşi a fost legiferat ca sistem bimetalist. Capitalul autohton obţinea avantaje materiale de pe urma agioului aurului faţă de argint (diferenţei plătite în plus. Imperiul Otoman pretindea să se înscrie pe moneda naţională a României un semn distinctiv al independenţei faţă de aceasta. iar Imperiului Habsburgic nu-i convenea faptul că primele monede de aur de 20 lei purtau pe verso efigia lui lui Carol I. .până la Războiul de Independenţă a României. 1.38 % din totalul pieselor bătute. Aceasta a fost influenţată de acţiunea unor factori economici şi politici. sursă care putea aduce aur în ţară. leul.2. Astfel. apărea pentru prima dată sub această denumire în aprilie 1867. În 1870 se decide şi înfiinţarea unei monetării româneşti unde să fie emise monedele.3226 grame aur. noul leu românesc avea o valoare mare de: 1 kg de aur reprezentând 3. Primii „lei” Din punct de vedere juridic.primul sistem monetar naţional a fost în întregime metalist. 5 şi 10 bani din aramă. După cum s-a mai spus.000 lei şi reprezendând doar 0. cu menţiunea: Carol I domnul Românilor. 2. atunci când a fost promulgată „Legea pentru înfiinţarea unui sistem monetar şi pentru fabricarea monedei naţionale”. Soluţia respectivă a avut la bază atât intersele capitalului autohton cât şi ale celui străin. Ca diviziuni s-au bătut monede mărunte de 1. România nu a făcut parte. dreptul de batere i-a fost rezervat statului. Astfel. 10. Leul a devenit monedă naţională. de 1 leu şi 2 lei. dar legea monetară a obligat a se primi la plată orice cantitate de monedă de aur şi argint ale ţărilor membre uniunii. aşa cum rezultă indirect din textul legii monetare. moneda naţională a României. . iar capitalul străin dominant în economie obţinea câştiguri din îndrumarea spre România a argintului depreciat. era reprezentată de 5 grame de argint sau de 0. monezile de aur au fost bătute doar în mod simbolic. putem desprinde următoarele concluzii: .* Baterea monedei de aur şi argint nu a mai avut la bază principiul baterii libere. 57 .4. Valoarea leului. de cei care îşi procurau pe piaţă aur în schimbul argintului).în România a fost adoptat sistemul monetar bimetalist într-o perioadă când erau vizibile neajunsurile acestui sistem. etalonul lui. Făcând o analiză asupra formării şi funcţionării primului nostru sistem monetar naţional. Dacă România ar fi fost admisă în această uniune.100 lei. Monetăria. legea nefăcând referire decât la moneda metalică. valoarea lor ridicându-se numai la 102. care a avut sediul în Bucureşti (Şoseaua Kiseleff) a funcţionat cu întreruperi până în 1890 când a fost consemnată ultima comandă de monedă. ca urmare a acţiunii lui Greham. . ar fi putut şi ea să procedeze în mod similar. Legea prevedea baterea monedelor din aur de 5. Factorii economici au fost determinaţi de efectele secetelor care nu au permis exportul masiv de cereale. din Uniunea Monetară Latină.

care s-au tezaurizat în condiţii de război. deţinătorii de bilete ipotecare nu le-au considerat drept bani de hârtie. Biletele ipotecare erau garantate printr-o ipotecă de rangul I asupra unor domenii ale statului (moşii). 50. în cupiuri de 5.91 franci francezi (aproape la egalitate). Retragerea a fost amânată iniţial până în anul 1885 şi apoi până în anul 1912. ele au circulat exclusiv în compania monedei de argint. precum şi o acoperire în bilete ipotecare.R. Retragerea biletelor ipotecare din circulaţie a fost stabilită pentru anul 1883 dar nu prin vânzarea moşiilor statului (care trebuia să înceapă în 1879).N. lei. fie prin contracararea de către statul român a unui împrumut intern în condiţii avantajoase. ci prin contractarea unui împrumut intern. 100. * Înfiinţarea în anul 1880 a Băncii Naţionale a României (B. În acest sens s-a prevăzut o acoperire în stoc de aur şi argint. România era conectată la sistemele moderne europene şi. Denumirea de bilete ipotecare înlocuia pe cea de bilete de tezaur din 1866. cum este bancnota. ci titluri ale unui împrumut de stat şi ca atare l-au păstrat asupra lor (banii de hârtie se depreciază în procesul circulaţiei). biletele ipotecare şi-au păstrat totuşi o anumită stabilitate relativă expicată de faptul că. în al doilea rând. O primă modificare este legată de apariţia unui nou tip de monedă superioară şi anume bancnota. Cu toate că întruneau toate caracteristicile banilor de hârtie.18 lei. în sensul că obliga creditorii statului să le primească în contul datoriilor pe care le avea. a avut una din cele mai puternice monede ale continentului. deoarece în anul 1888 a fost contractat un împrumut intern destinat răscumpărării în întregime a biletelor ipotecare. când un tip de monedă superioară. Leul românesc se raporta astfel: 100 lei – 99. moneda naţională.000 lei.24 lei. raportată la aur şi argint.) ca primă instituţie de emisiune a statului român independent. Prin noul sistem monetar. până la primul război mondial. căt şi pentru acoperirea altor cheltuieli pe de altă parte. Totodată pentru bancnotă se 58 . după 1880 (când s-a înfiinţat Banca Naţională a României) au apărur şi bancnotele de 20 lei. în primul rând. nua cunoscut inflaţie. 1 dolar – 5. în al treilea rând. ele au înlocuit în circulaţie monedele de aur. 1 marcă germană – 1. 1 liră sterlină – 25. În 35 de ani (1880-1915). termen care nu a mai operat. 20. pentru că ducea la scăderea preţului pământului. care nu era altceva decât banul de hârtie. Leul avea asigurată convertibilitatea liberă. Vânzarea moşiilor de către sat nu convenea moşierimii. * Apariţia primilor bani de hîrtie sub forma biletelor ipotecare Banii de hârtie au fost emişi în vederea acoperirii cheltuielilor statului român pentru ducerea războilui de independenţă pe de o parte.25 lei. 100 lei şi 1. soluţie discutabilă. cu acoperire în aurul din depozitul băncii. Aceste bilete ipotecare au fost înzestrate de către stat cu putere circulatorie. dar nepuse în circulaţie. care în acea perioadă suferea o scădere tot mai accentuată a valorii pe piaţă. din circulaţie. şi 500 lei. Totodată au fost prevăzute şi condiţiile de retragere a acestora. domenii ce însumau o valoare dublă faţă de emisiunea de bilete ipotecare.Mai trebuie spus că. 10. în sensul că erau supuse deprecierii. să fie acoperită într-o monedă inferioară (biletele ipotecare). Statul a împuternicit Ministerul Finanţelor să emită bilete ipotecare în valoare de 30 mil. Momentul respectiv este marcat de semnificative modificări aduse sistemului monetar românesc. fie prin vânzarea domeniilor statului.

aşa că pe bună dreptate se poate spune că perioada cuprinsă între 1890 şi anii de început ai primului război mondial poate fi considerată „perioada de aur a sistemului monetar al României”. aur cu titlul 900 ‰). * Unificarea monetară din 1920 – 1921.3226 gr. . BNR emite bancnote şi pentru acoperirea cheltuielilor statului.se adoptă forma convertibilităţii integrale în aur a bancnotei.R. garantate cu bonuri de tezaur.5 lei.19 * În perioada primului război mondial. . Ocazia aceasta a dat prilejul inventarierii semnelor monetare şi a ştampilării lor. 2.cu această ocazie. din valoarea bancnotelor emise.N. 1 şi 0. garantat cu bonuri de tezaur..a asigurat stabilitatea monetară. leul se depreciază masiv.N. ca urmare a formării statului naţional unitar român.acoperirea bancnotei creşte de la cel puţin 33 % la 40 % stoc metalic aur. Sistemul monometalist românesc introdus în anul 1890 prezenta următoarele caracteristici: . fapt ce a agravat procesul inflaţionist. pg. în timpul primului război mondial. Primele bancnote ale B. garantaţi cu un depozit al statului german la Reichs Banc din Berlin.N. Totodată. au fost emise bilete proprii ale B.R. Acum moneda de argint a devenit monedă metalică obişnuită. Ulterior.R. În acest fel. prin funcţionarea mecanismului tezaurelor şi reglarea spontană a cantităţii de bani în circulaţie.R. ruble de Lwov. .R.N. 2 şi 1 bani.monedele de aur a rămas cele de 20 şi 10 lei. monedele de argint au rămas cele de 5. 67 – 73. au fost puse în circulaţie în anul înfiiţării şi nu erau altceva decât vechile bilete ipotecare transformate în bancnote prin aplicarea unei ştampile cu denumirea Băncii Naţionale a României peste vechea denumire de bilet ipotecar. . cu aceeaşi cantitate ca în anul 1867 (de 0.R. scăzându-i puerea de cumpărare. .prevedea o convertibilitate metalică integrală în aur şi argint.cea de schimbare propriu-zisă a acestora cu bancnote ale B. fapt ce a favorizat introducerea frauduloasă în ţară a unei mari cantităţi de bancnote străine. rubla Romanov) şi a leilor emişi de Germania (ca bani de război). * Trecerea la monometalismul aur în anul 1890 şi renunţarea la bimetalism.N. pentru a nu se aduce altele la schimbare.cea de declanşare a fixării bancnotelor străine (coroane austro – ungare. prin care statul se angaja să restituie către B. a fost înfăptuită în două etape: . iar cele de aramă de 10. şi statul român a două convenţii. leul a fost definit numai în aur. concretizată în încheierea între B. 59 . unificarea monetară a întârziat câţiva ani faţă de unificarea politică. Germania emite prin Banca Generală Română bani de hârtie. * Soluţia de deflaţie – devalorizare din anul 1925. Din 19 Idem 16. După cum s-a putut observa. Unificarea monetară s-a făcut prin contractarea de către statul român a unui împrumut de la B. datoria contractată înainte şi să nu mai contracteze alte datorii.N. 5.

din care 25 % stoc metalic de aur în casă sau în depozite în străinătate. . .lichidarea datoriei statului la B. conţinutul leului fiind definit cu 10 mg.reforma monetară s-a realizat în fapt prin contractarea a 6 împrumuturi externe.R. 2. de a împrumuta în caz de nevoie. * Reforma monetară de stabilizare din 1929. legate de consolidarea economică internă şi restabilirea încrederii străinătăţii în economia României şi condiţii legate de crearea premiselor pentru funcţionarea normală a B. în acest fel conţinutul în aur al leului scăzând de 32. contractare realizată treptat.elaborarea programului de stabilizare a leului. deoarece bancherii străini cereau un privilegiu (garanţie) de rangul I asupra veniturilor statului din monopoluri.pe linia acoperirii bancnotei se modifică atât procentul metalic de aur şi devize liber convertibile la 35 % din volumul aranjamentelor la vedere ale B.se reintroduce convertibilitatea bancnotei B.N.N.constată pentru prima dată dispariţia monedei de aur şi argint din circulaţie. 5. adoptându-se toate formele convertibilităţii cunoscute până atunci. Contractarea respectivă s-a înfăptuit de către statul român indirect. prin care se autoriza B. legea nemaifăcând referiri decât la bancnota şi moneda din metale obişnuite de 1.N. necesar atât stabilizării monetare cât şi dezvoltării economiei.R. . s-a făcut. aur cu titlul 900 ‰. 10 şi 20 lei.păcate această soluţie nu a dat rezultatele scontate. cu anexele sale.statul a preluat o mare parte din portofoliul imobilizat al B.legea monetară de stabilizare propriu-zisă. 60 .N. deci pe seama unei operaţii scriptice. amintim: .legea privitoare la contractarea unui împrumut extern. limitând valoarea acestora la 3 mil. . care prevedea condiţii generale. lei. la purtător şi la vedere.R. . ea neputând să oprească procesul de depreciere a leului. (convertibilitatea integrală în aur. pe seama diferenţei din reevaluarea stocului său de aur.. Această reformă a constat dintr-un mănunchi de legi şi programe menite să stopeze procesul deprecierii leului şi anume: . încheind cu acestea convenţii pentru deschiderea şi utilizarea de credite sub formă de economii şi să cumpere nelimitat devize convertibile în aur. Între caracteristicile principale ale reformei monetare din 1929.R.R.R.s-a realizat pe calea devalorizării. . .N. prin Casa Autonomă a Monopolurilor creată cu acest prilej.N.R.legea pregătitoare stabilizării monetare. de la alte bănci de emisiune străine. la alegerea B. . iar a doua convenţie privea plafonarea emisiunii de bancnote la nivelul atins la sfârşitul anului 1924.26 ori faţă de ultima definire. .N. limitată ca sumă necesară procurării unui lingou întreg de aur şi convertibilitatea în valute). Prima convenţie a avut în vedere lichidarea emisiunii de stat şi întărirea circulaţiei fiduciare pe o perioadă viitoare. recunoscându-i-se astfel oficial masiva depreciere pe care o suferise. în bună măsură.

Aceasta a dus la ieşirea din tezaurul B. 1944 aceste preţuri au crescut cu 345.000 lei o medalie de aur. asocierea împrumutului refacerii naţionale cu o emisiune de medalii de aur. aur cu titlui 900 ‰.N. în sensul că cei care subscriu la un împrumut de 50. s-a întreprins o soluţie de deflaţie. cât şi plata unor despăgubiri de război faţă de Uniunea Sovietică.R.în decembrie 1944 – ianuarie 1945. cu toate că s-au luat măsuri în acest sens. Deprecierea leului s-a accentuat semnificativ în perioada următoare. Preţurile cu amănuntul. Soluţia însă n-a putut opri deprecierea leului. în perioada 1934 – 1939.legea monetară de stabilizare. * Reforma monetară din 15 august 1947 a constat dintr-un complex de legi menite să însănătoşască situaţia economică şi monetară a ţării: .Reforma monetară din 1929 a fost puternic afectată de efectele crizei economice generale din anii 1929 – 1933.legea privind obligativitatea cedării aurului şi devizelor către B.N. Prin urmare. preţurile cu amănuntul au crescut cu 47 %. India. Deprecierea leului în această perioadă a fost motivată de o serie de factori economici.legea privind stabilirea principiilor de formare a preţurilor şi tarifelor. iar circulaţia bănească a crescut cu 306. au luat-o razna. când procesul de depreciere a leului nu era aşa de pronunţat.nu s-a reuşit să se atingă nivelul antebelic al producţiei industriale.R. depăşind de peste 8 mii de ori nivelul în 1947 faţă de 1938. ce a încărcat circulaţia bănească. a 5895 kg aur. Dobrogea şi care a determinat o lipsă acută de produse agricole şi creşterea masivă a preţurilor acestora.deflaţia prin vânzarea aurului s-a mai folosit în această perioadă şi de alte ţări ca: Elveţia. fiind a patra ţară în ceea ce preveşte contribuţia umană şi materială la înfângerea Germaniei fasciste. . iar deprecierea externă a leului faţă de dolarul SUA a fost de peste 16 mii ori.bugetul statului era grevat de o serie de cheltuieli. atingând niveluri foarte ridicate mai ales în perioada celui de-al doilea război mondial şi în anii următori.5 %. S-a prevăzut baterea a 1 milion de medalii. În felul acesta. care a afectat o serie de regiuni geografice ca Moldova. financiari şi monetari: . reprezentând 16 % din cantitatea existentă în circulaţie. iar în perioada iunie 1941 – sept.efectele secetei din vara anului 1946. Asemenea soluţie este motivată astfel: . 61 . Pe baza acestei soluţii au fost retrase din circulaţie 65 miliarde lei. fiecare medalie cântărind 6.8 %. Convertibilitatea leului a fost complet anulată în timpul crizei şi au fost luate măsuri restrictive privind circulaţia devizelor. . pur şi simplu. Grecia. .. statul român a trebuit să emită o serie de bani de hârtie (în august 1947 acestea se ridicau la 7).000 lei erau singurii în măsură să cumpere cu 15. legate atât de refacerea economiei. .medalia de aur constituia o primă asigurare împotriva deprecierii leului. deşi România făcea parte din coaliţia învingătorilor.55 gr. . China. .

a sporit stocul de aur şi devize ale B. Principalele caracteristici ale reformei monetare din 1947 sunt: .000 : 1.a redus masiv cantitatea de bani în circulaţie (prin efectul schimbului. falsificări etc.întreprinderilor . 2 şi 5 lei. conţinutul în aur a acestuia stabilindu-se la 79. . . invalizi. limitându-se însă suma schimbată după ocupaţia persoanelor fizice şi calitatea persoanelor juridice. .346 mg.a dus la creşterea puterii de cumpărare a veniturilor bugetare.N. reducându-se cu 99.nu se mai face nici o referire cu privire la convertibilitatea bancnotei.a creat premise pentru dezvoltarea forţelor de producţie etc. 1.în circulaţie urmau să funcţioneze: bancnote ale B.familiilor de agricultori pe cap de familie 5 mil. 12 ori. preţurile pe piaţa ţărănească au crescut de cca.. ceea ce este în discordanţă cu evoluţia puterii de cumpărare a leului. .s-a înfăptuit în calea revalorizării leului. .s-a înfăptuit pe calea devalorizării leului.5 mil lei vechi . .legea privind recalcularea patrimonului societăţilor pe acţiuni. aur cu titlul 900 ‰. 1952 să se legifereze o nouă reformă monetară.R. . .persoanelor fără profesie şi militarilor 1. . în timp ce preţurile produselor industriale au rămas neschimbate.o sumă egală cu totalul salariilor plătite în luna iunie 1947. care nu a crescut.6 mg. . unitatea monetară fiind definită cu 6. acestea din urmă având o putere de cumpărare mult mai mare ca înainte.) care au determinat ca la 26 ian.obligaţia B. care a avut următoarele caracteristici: .50 .a stabilit un nou raport între preţuri şi salarii. orfani de război 3 mil.reforma s-a înfăptuit prin schimbarea leilor vechi cu lei noi la raportul invariabil de 20. aur fin. proasta calitate a semnelor monetare. astfel: .N. a scăzut.R. Conţinutul în aur a leului a crescut de cca. lei vechi.N. . ci din contră. bilete de tezaur de 20 lei şi monedă metalică de 0. . 3 ori.întregul numerar deţinut. 500 şi 1000 lei. privind acoperirea bancnotei de a deţine un stoc de aur de minim 25 % din volumul angajamentelor sale la vedere.instituţiilor publice .a avut o serie de efecte favorabile asupra economiei: . de 100.. . faţă de 1947. 62 . lei vechi.R.997 %).salariaţilor şi pensionarilor din sectorul public şi particular. * Intervalul dintre anii 1947 şi 1952 se caracterizează printr-o serie de schimbări majore în economia românească (masa monetară a crescut în ritmuri superioare faţă de creşterile indicatorilor economici.

dar fără o creştere a volumului producţiei corespunzător. dar s-a diferenţiat raportul de schimb în funcţie de o seamă de criterii: mărimea sumei schimbate.. de 1.s-a schimbat la un raport de două ori mai avantajos decât numerarul. Acest fenomen a dus la o creştere însemnată a preţurilor produselor alimentare.întreprinderile şi instituţiile au schimbat numerarul deţinut în casă la raportul de 200:1. Alţii. aur fin. doar prin necesitatea stabilirii unor cursuri paritare favorabile nouă. leul menţinându-şi puterea de cumpărare. de aceleaşi cupiuri. După reforma monetară din 1952.sumele în numerar între 1000 .fără să li se 63 .soldul depunerilor la C.3000 lei vechi s-au schimbat la raportul de 200:1.N. aceasta şi datorită măsurilor luate în economie: renunţarea la corelaţia dintre indicatorii economici şi salarii. se transformă în monedă metalică. . au fost recalculate la raportul de 20:1. fără a fi considerată reforma monetară. restituirea părţilor sociale ..E. aceasta fiind ultima declarare oficială a conţinutului în aur a leului. plecând de la ideea că toate semnele monetare se emit după acelaşi regim. Bancnotele B. . avem de-a face în economia României cu un proces inflaţionist. 3.R. Din păcate. situaţia monetară a României s-a caracterizat printr-o oarecare „stabilitate”. 1989 nu a stopat acest fenomen. Ca urmare. Revoluţia din dec. Se renunţă la categoria de bani „bilete de tezaur” în anul 1963. Intervalul 1976 – 1980 se caracterizează prin creşterea salariilor cu cca.disponibilităţile întreprinderilor în conturi. salariilor. * Alte momente ale sistemului monetar românesc. .N.sumele peste 3000 lei vechi s-au schimbat la raportul de 400:1. înlocuindu-le cu bancnotele B.s-au introdus trei categorii de semne monetare: bancnote ale B. superioară ritmului de creştere a principalilor indicatori economici. 3 şi 5 lei în 1966. calitatea celui care schimbă. La 31 ian. monedă divizionară din metal obişnuit de 1. cu toate că documentele oficiale făceau referiri la creşterea acestei puteri. . 25 şi 100 lei. Unii specialiştii au motivat o astfel de ridicare a conţinutului în aur. . preconizându-se creşterea în ritmuri mai accelerate a producţiei acestor bunuri. de 10.s-a admis la schimb întreaga masă monetară în circulaţie. ci l-a agravat.R. preţurile. au afirmat că prin această măsură s-a corectat conţinutul în aur stabilit în 1952 faşă de raportul de modificare a preţurilor. s-a ridicat conţinutul în aur a leului la 0. bilete de tezaur ale Ministerului Finanţelor de 1. pensiile etc. 35 %. 1954. pensiilor (de 20:1). 10 şi 25 bani care au circulat o bună perioadă de timp.148112 gr. Astfel: . în anii opt zeci avem o creştere a masei monetare în circulaţie. deziderat nerealizat. 3 şi 5 lei. Faptul acesta a determinat oficialităţile comuniste să recunoască contradicţia dintre producţie şi consum în sectorul producţiei bunurilor de consum.C. .sumele în numerar până la 1000 lei vechi s-au schimbat la raportul de 100:1. salariile.R.N.

ultimul „ban” românesc ? Începând cu luna martie a anului 2005. Banca Naţională a României a emis şi pus în circulaţie „mărunţiş” de 1.000 lei.000. drapelul şi stema.000 lei. 50. Cu toate că s-au luat unele măsuri antiiflaţioniste.000. Dar epopeea banilor actuali nu s-a încheiat cu cele precizate mai sus. 500. 5. De la 1 iulie 2005.000 lei şi 100. 10. Acestea au fost primele emisiuni monetare după 1978.000 lei reconcepute grafic. dar puterea de cumpărare era mică. BNR a continuat să creeze şi să pună în circulaţie însemne monetare mai valoroase şi cu un nou design.Legea nr.. Leii noi exprimă valori de 5 lei (50. 10.000 lei vechi). 20. Vor fi probabil ultimii „bani” româneşti care vor circula până vom trece la moneda unică europeană euro (€ – probabil în 2o12).000 lei vechi reprezentă 1 leu nou (greu). 50 lei (500.000 lei şi respectiv 1.000.000 lei. precum şi „hârtii” de 200. BNR stabileşte cu cine se lucrează în anul următor”. monezile se bat la Monetăria Statului.000 lei 20 Sursa: Ziarul “Jurnalul Naţional” din 3 ianuarie 2005.000 lei şi 10. Toate acestea au condus la o depreciere masivă a leului în primii ani după revoluţie şi în următorii. În urma acestor competiţii de oferte. în a doua jumătate a anului 1997. 50 şi 100 lei. acestea n-au reuşit să oprească inflaţia. banii noi au circulat paralel cu cei vechi. De altfel.000 lei şi „mărunţişurile” (monezile) de 5. În perioada octombrie 1990 – noiembrie 1996. Dacă suntem cumva curioşi să aflăm unde se tipăresc banii.000 lei. au ieşit din circulaţie abia în 1996. 100.000 şi 50. la Imprimeria Băncii Naţionale. luna decembrie a anului 1996 a marcat încheierea acţiunii de retragere din circulaţie şi distrugerea bancnotelor şi monedelor metalice aparţinând vechii emisiuni. 100 lei (1. printre altele. . O perioadă. Alături de aceasta mai circulă bancnotele de: 500. Structura cupiurilor este formată din şase bancnote.000. 15 şi 25 de bani emise în perioada comunistă.000 lei şi 500 lei. 1. în străinătate. De reţinut că micuţele monede de 5. Dar şi inflaţia. 1 leu şi cinci multipli. 10 lei (100. 5. 10. Astfel.000 lei vechi). “La sfârşitul fiecărui an se organizează licitaţii la care participă cele mai mari imprimerii din Europa şi din lume. precum şi din patru monede metalice.000 lei. Republica Socialistă România se „transformase” în România şi îşi schimbase. Liberalizarea preţurilor şi a sistemului de salarizare începând cu anul 1990 a determinat amplificarea circuitelor băneşti în numerar. în buzunare existau mulţi bani. pe măsură ce BNR a putut asigura numerarul necesar pe piaţă. Noile monede şi cupiuri şi-au făcut apariţia abia în luna iulie. 5.000 lei vechi). etc. aceştia din urmă fiind retraşi treptat. liberalizarea preţurilor (fenomen normal economiei de piaţă).000 lei.000 lei → se fac în ţară.20 * Leul greu (nou).asigure un fond sporit de marfă. Toate acestea. Iată: bancnotele cu valoare nominală mică de 10. 50. au intrat pe piaţă noile bancnote de 1. 348 din 14 iulie 2004 privind denominarea « leului ». În acelaşi timp.000. menţinerea unui nivel scăzut al producţiei (50 – 60 % faţă de anul 1989).000 şi 10. Totodată. dar fără a fi create premisele unei corelaţii corecte între cerere şi ofertă etc. 64 . Dar.000 lei. au constituit suficiente motive care au condus la necesitatea introducerii în circulaţie a unor bancnote şi monede de valori nominale mai mari (dar şi într-o nouă prezentare grafică). iar însemnele cu valoarea de 500. cea mai valoroasă bancnotă aflată în circulaţie (ianuarie 2005) este cea de 1. Altfel spus. PREŢURILE au fost afişate în leii grei (noi) şi în leii vechi.

1. funcţiile şi rolul monezilor. Noile bancnote şi monede vor fi ultimii bani româneşti. însă cele noi sunt mai mici. . 50 lei → 50 euro. 10 bani (1.valoarea acestora. sub aspectul variaţiei veniturilor. după anul 2012 sau 2014.cantitatea de monedă necesară circulaţiei (cererea de monedă). putem spune că aici intră următoarele probleme fundamentale: . în vederea realizării unor obiective de politică economică.000 lei vechi) şi 50 bani (5.000 lei vechi). scopul teoriei monetare este bine conturat.vechi) şi 500 lei (5. Teoria monetară cunoaşte trei stadii: .5. pe de altă parte. cantitate de monedă necesară circulaţiei) şi o serie de variabile reale (produs intern brut. dimensiunea bancnotei de 1 leu este la fel cu dimensiunea bancnotei de 5 euro. . deoarece.000 lei). 10 lei → 20 euro. gradul de folosire a resurselor.cel al luării în considerare a relaţiei dintre masa monetară în circulaţie şi nivelul preţurilor. când integrarea României în structurile Uniunii Europene s-a produs. de dimensiunea euro. în decursul cărora se manifestă succesiv diferite efecte ale preţurilor şi veniturilor. Teorii monetare 1.5. .natura.cel de analiză a raportului între masa monetară în circulaţie şi volumul mărfurilor.000. al mişcării capitalurilor şi transferului acestora asupra producţiei şi asupra nivelului general al preţurilor.crearea monezilor (oferta de monedă). 100 lei → 100 euro şi 500 lei → 200 euro. . 5 lei → 10 euro. Divizorii leului greu (nou) sunt: 1 ban nou (100 lei vechi). De asemenea. . capitalul existent). . 5 bani (500 lei vechi). Concept şi consideraţii generale privind teoria monetară Obiectul teoriei monetare îl constituie reliefarea legăturilor existente între monedă (ca masă monetară în circulaţie. leul greu (nou) va circula singur pe piaţă. acela de a crea bazele ştiinţifice necesare promovării politicii monetare. De la 1 ianuarie 2007. produs naţional. Deci. pe de o parte şi nivelul preţurilor. constând dintrun ansamblu de măsuri luate de către stat pe plan monetar. Între caracteristicile teoriei monetare amintim: 65 .cel al modului în care moneda acţionează prin intermediul dobânzii. Prin urmare. Bancnotele cu valoare echivalentă vechi şi noi arată la fel. teoria monetară este parte a teoriei economice. 1.modul de asigurare şi realizare a echilibrului monetar. România va trece la euro (spun surse oficiale ale BNR). referindu-ne concret la obiectul teoriei monetare. Astfel.

distingem: .teorii monetare cu rol şi de politică monetară. .teoria monetară are un caracter relativ şi variabil.în cadrul teoriei monetare se realizează combinaţii specifice de elemente cantitative şi calitative. 1. Principalele teorii monetare 66 . .teorii monetare ale economiei de piaţă (capitalistă).2.teorii monetare (din păcate) centralizate (socialisto – comuniste).metodele de abordare a fenomenelor monetare: metoda pozitivă – constând în tratarea lucrurilor aşa cum sunt şi metoda normativă – constând în investigaţiile ce urmăresc stabilirea direcţiilor în care urmează să se acţioneze în vederea modificării unor procese monetare. în opoziţie cu ştiinţele naturii.. Acest lucru are la bază două procese opuse: . ce prezintă o dinamică rapidă de la o perioadă la alta. se disting două tipuri importante de teorii monetare: .. a unor instituţii etc. ca număr şi structură. Deoarece prezentul ne rezervă o mare diversitate de teorii monetare.teoria monetară reprezintă o combinaţie specifică de elemente micro şi macroeconomice.teorii monetare rămase doar la nivel de puncte de vedere. . . . .prezentul ne oferă o diversitate de teorii monetare. * După rolul şi implicaţiile teoriilor monetare asupra evoluţiei reale a economiei (mecanismul de transmiterea efectelor). . şi – integrarea acestora în ansamblul ştiinţei monetare. fără aplicare concretă. Pentru început. determinat de următorii factori: . .diferitele variabile endogene şi exogene luate în studiu.diferenţierea şi specializarea anumitor grupe de teorii monetare. . se impune o clasificare a acestora din mai multe puncte de vedere: * Din punctul de vedere al sistemului social – economic pentru care au fost elaborate. în sensul schimbării calitative permanente.implicaţiile pe care le are teoria monetară. teoriile monetare în cea mai mare parte a lor au avut o tratare teoretică corespunzătoare.variabilitatea obiectului său. dar au fost şi cazuri în care acestea au apărut în procesul funcţionării mecanismului monetar. în funcţie de scopul urmărit. ce determină complexitatea mai mare sau mai mică a metodelor folosite de teoria monetară.5.premisele sale.

Practic.teoria monedei ca instrument tehnic de schimb. . cu condiţia să aibă o acoperire în aur de aceeaşi valoare. Contemporanii care au îmbrăţişat respectiva teorie au mers pe ideea că moneda are numai rolul de pură deservire a circulaţiei mărfurilor.teoria metalistă. . obligatoriu trebuie să aibă o bază metalică. * Teoria metalistă Apariţia acestei teorii este legată de perioada acumulării primitive a capitalului. . în secolul al XIX – lea. Această teorie a fost susţinută încă de Aristotel şi a fost dezvoltată de clasicii economiei engleze Adam Smith şi David Ricardo. 67 . moneda. 21 Idem 16.teoria nominalistă. 76. să fie emisă fără acoperire metalică. . Această concepţie a fost legiferată de oficialităţile engleze. astfel încât ea să se comporte la fel ca şi baterea monedei metalice cu valoare integrală. Banca Angliei putea emite orice cantitate suplimentară de bancnote. pg.21 * Teoria monedei ca instrument de schimb Teza principală a acestei teorii este aceea că moneda este considerată ca rezultat al unei convenţii între oameni pentru depăşirea dificultăţilor trocului. astfel încât orice reducere a deţinerilor de aur din partea Băncii Angliei să se concretizeze într-o reducere egală sau proporţională a emisiunii de bancnote. acest lucru ar fi însemnat o reglementare a emisiunii de bancnote. adică o parte din bancnote apreciată empiric că nu va fi convertită în aur niciodată. Colbert. În acest sens. Esenţa acestei teorii constă în faptul că pentru îndeplinirea funcţiilor specifice. au existat controverse între două şcoli monetare engleze: şcoala monetară şi şcoala bancară. iar remediul l-ar constitui disciplinarea acestei emisiuni. Reprezentanţii şcolii monetare au susţinut că principala cauză a crizelor monetare şi financiare o reprezintă emisiunea exagerată de monedă de bancă. În rest. Problema ridicată de această teorie este legată de modul în care emisiunea bancnotei trebuie ancorată de baza metalică.Gândirea monetară s-a concretizat în elaborarea următoarelor categorii de teorii monetare: . fără să influenţeze într-un fel procesele reale din economie. iar stabilitatea monetară nu poate fi concepută fără existenţa monedei de aur sau argint.teoria marxistă a monedei. Prin urmare. modificarea cantităţii de bancnote în circulaţie se efectua în funcţie de intrările şi ieşirile de aur din Banca Angliei. Printre iniţiatori amintim: Thomas Mun.teoria cantitativă a monedei. Teoria este legată de „concepţia rentabilităţii monedei” şi de concepţia că moneda reprezintă o deosebită invenţie.

ca reprezentanţi ai şcolii bancare. Teoria metalistă a fost reluată la sfârşitul secolului XX de neometalişti. Şcolii monetare i se aduc o serie de elemente de critică de către şcoala bancară şi anume: . Concluzionând. Deci. De asemenea. deoarece aceste sisteme sunt instabile şi nu au la bază ceva material. . Între factorii cauzali se numără şi ieşirea aurului din ţară din cauza inflaţiei interne. masa monetară nu se limitează printr-o decizie a statului şi nici printr-un reper natural cum ar fi stocul de aur. 1992. în cadrul acestora un loc principal ocupându-l Anghel Rugină (prof. aşa cum sunt şi disponibilităţile din conturile bancare. univ.Thomas Tooke şi Fullarton.bancnotele nu sunt numai simpli înlocuitori ai aurului în circulaţie. A. Argumentele care stau la baza şcolii bancare sunt: .variaţia stocului de aur este cauzată de o serie de factori şi nu numai de situaţia economică. au respins atât analiza cât şi concluziile şcolii monetare. pentru a nu le încălca libertatea în afaceri. concretizate prin cereri de credite ce au la bază cambii. depozitate în diferite magazii monetare speciale. A. Rugină a propus leul de 68 . profesorul american mai susţinea că dificultăţile fundamentale ale lumii contemporane izvorăsc din sistemele financiare şi monetare. îi determină pe bancheri să fie prudenţi. Totodată. variabile. de monedă ale economiei.prudenţa bancară constă în acordarea de împrumuturi pentru satisfacerea nevoilor producţiei şi circulaţiei mărfurilor şi deci răspund tendinţelor de contracarare sau expansiune a activităţii economice. . Mai trebuie reţinut că şcoala bancară susţine ideea potrivit căreia guvernului nu i s-ar recomamnda dirijarea activităţilor băncilor comerciale. dar nici de economiştii zilelor noastre. iar un transfer de aur spre tezaurizare nu conduce la reducerea masei monetare. Orientarea nemetalistă a profesorului american se poate desprinde din scrisoarea deschisă adresată preşedintelui W. ci nu din economie ca atare. Contribuţiile şcolii bancare la dezvoltarea gândirii monetare n-au apărut întotdeauna cu claritate. Clinton şi colectivităţii economiştilor la 1 feb. administrate de Sistemul Federal de Rezervă al S. Rugină sugerează pregătirea unei reforme monetare pentru a înlocui dolarul actual cu un dolar greu.practicând convertibilitatea bancnotei în aur. n-au fost bine înţelese nici de contemporanii ei. ci o componentă distinctă a masei monetare. şi a unor dolari acoperiţi şi converibili garantaţi cu diferite produse naţionale standardizate. să nu creeze un decalaj prea mare între rezerve şi depuneri. care poate modifica cantitatea de bancnote. american de origine română). acoperit în aur şi convertibil în aur pentru reglarea soldurilor balanţei de plăţi. Pentru România. care ar duce. dar nu bancherii iniţiază această tendinţă. conform concepţiei şcolii monetare la adaptarea spontană a acesteia. putem afirma că şcoala bancară susţine modificarea masei monetare în funcţie de nevoile reale. şcoala bancară a militat pentru orientarea băncii de emisiune spre nevoile pieţii.A.J.U.

69 . al politicii statului şi drept cauze de prim ordin ale instabilităţii economiei contemporane. exprimată prin două curente: 1. . având în vedere acelaşi motiv. . dar cea care determină fenomenele economice. Harrold şi James. De asemenea. recunoscute de societate.a fost şi a rămas cea mai dinamică teorie monetară. .este foarte larg răspândită. Curentul funcţionalist al lui Menger. recunoscând însă însemnătatea factorilor materiali în asigurarea stabilităţii sistemelor monetare. prin stabilirea unui raport de schimb cu mărfurile. Prin această teorie s-au rezolvat unele probleme legate de faptul că a fost pus capăt rigidităţii funcţionale a sistemelor monetare metalisate. . uneori chiar de către aceeaşi susţinători. Müller. contemporani ai acestei teorii. 2. *Teoria nominalistă Teoria nominalistă a apărut ca o reacţie împotriva teoriei metaliste. cei doi consideră că sfera fenomenelor monetare apare ca independentă de sfera fenomenelor economice. se pune problema încrederii în emitent a monedei şi în perspectivele puterii de cumpărare a ei. Mai mult. . care pune accentul pe aptitudinile monedei de a fi schimbată printr-o cantitate de bunuri şi servicii. creându-se premisele utilizării monedei ca instrument clasic de intervenţie a autorităţii statului în activităţile economice. un simbol.este considerată cea mai importantă teorie monetară. pentru a pune la baza organizării monetare ceva material.stă la baza politicii monetare a multor state. Schumpeter) este cel mai important şi cuprinde următoarele idei: . cu toate că iniţial a fost foarte simplistă.consideră că valoarea monedei este de natură juridică şi contestă faptul că moneda ar trebui să aibă neapărat o bază metalică. ce se rezolvă administrativ de către autoritatea statală.moneda are un nume. Curentul nominalist propriu-zis (Knapp. * Teoria cantitativă a monedei Teoria cantitativă a monedei se caracterizează prin: . în sensul schimbării ei pe măsura apariţiei unor condiţii noi şi în sensul dezvoltării ei în timp. iar în 1992 leul de aur. . pornesc de la faptul că fenomenele din sfera monetară apar ca rezultat al voinţei oamenilor.argint în 1990.puterea de cumpărare a banilor se consideră a fi o problemă exclusiv convenţională nominală. este o unitate de calcul cu ajutorul căreia se exprimă diferitele proporţii în care se schimbă mărfurile între ele.se impune printr-un înalt grad de complexitate.

adică ansamblul de active (aici. . teoria cantitativă a monedei susţine că preţurile sunt influenţate nemijlocit de modificările ce intervin în cantitatea de monedă din circulaţie. identificându-se cu mărfurile produse. Keynesistă. . de sprijin financiar şi tehnic şi de intervenţie în situaţii dificile. Tobin.În concluzie. permite înţelegerea a ceea ce distinge moneda de celelalte bunuri şi anume că utilitatea monedei în tranzacţii este identică. * Cuvinte cheie: .Convertibilitatea reprezintă o însuşire legală a unei monede de a putea fi preschimbată cu altă monedă în mod liber prin vânzare şi cumpărare pe piaţă.1998 (1 iunie). pe de o parte. Prin urmare. având aceleaşi funcţii şi aceeaşi valoare ca moneda – marfă.Puterea de cumpărare externă a monedei naţionale depinde. intrarea în faza a treia a Uninii Economice şi Monetare. de către toţi şi totdeauna pentru a regla datoriile generate de schimbul de mărfuri. dar garanţia materială trece treptat în economie. iar pe de altă parte. Conferinţa Financiară şi Monetară Internaţională de la Bretton Woods.Crearea monedei – semn. rămâne de competenţa băncilor. afirmând că preţul este o rezultantă a raportului dintre masa monetară şi masa bunurilor.M o n e d a se concretizează prin ansamblul mijloacelor de plată direct utilizabile în vederea efectuării plăţilor pe pieţele de bunuri şi servicii. monetaristă a lui M. face o strânsă legătură între masa monetară şi masa bunurilor.1995.Moneda scripturală şi moneda de hârtie (reprezentând forme ale monedei – semn). Trecerea de la moneda – marfă la moneda –semn. . intrarea în funcţiune a Băncii Centrale Europene care înlocuieşte Institutul Monetar European. s-au impus puţin câte puţin ca instrumente de plată normale. Fixarea irevocabilă a ratelor de schimb între EURO şi cele 11 monede. Introducerea EURO ca monedă oficială în cele 11 state ca unitate de cont. reuniunea de la Madrid a Consiliului European care a avut drept scop schimbarea denumirii monedei din ECU în EURO şi adoptarea scenariului tehnic al tranziţiei. . . de evoluţia preţurilor interne din ţara pentru care facem comparaţia. active = creanţă) acceptate pretutindeni.1944 (iulie). 70 . . . oricare ar fi forma şi valoarea sa intrinsecă. unde s-au pus bazele unei instituţii monetare internaţionale – Fondul Monetar Internaţional – ca organism de supraveghere a evoluţiilor sistemelor monetare naţionale în context internaţional. de evoluţia preţurilor din ţara cu care ne comparăm.1999 (1 ianuarie). În dezvoltarea sa. Friedman şi cea a teoriei cantitative a monedei ca formă a averii a lui J. . teoria cantitativă a monedei cunoaşte mai multe faze: clasică.

speculatorilor.Obiectul teoriei monetare îl constituie reliefarea legăturilor existente între monedă (ca masă monetară în circulaţie. iar împreună cu dezechilibrele financiare afectează echilibrul economiei în general. Dezechilibrele monetare se răsfrâng asupra câmpului financiar. autorităţilor monetare. produs naţional. în cadrul căreia se prevede o circulaţie de monezi cu valoare proprie deplină. -Cursul valutar reflectă relaţiile dintre preţurile interne şi cele externe. .. în procesul realizării mărfurilor şi serviciilor.Echilibrul monetar este o parte componentă a echilibrului economic general. Teoria monetară este parte a teoriei economice. capitalul existent). premisă şi totodată consecinţă a echilibrului resurselor materiale. . .Circulaţia monetară se defineşte ca fiind un ansamblu coerent şi complex de fluxuri şi circuite prin intermediul cărora se desfăşoară mişcarea banilor. financiare şi valutare.Piaţa valutară nu este însă numai locul de întâlnire al cererii şi ofertei „economice” de valută. nu este decât consecinţa inflaţiei şi nu inflaţia însăşi.Preţul unei valute în altă valută sau preţul efectiv sub care se comercializează mărfurile/serviciile pe piaţa internaţională reprezintă cursul de schimb. . . cantitate de monedă necesară circulaţiei) şi o serie de variabile reale (produs intern brut.Viteza de circulaţie a monedei măsoară frecvenţa cu care o unitate monetară îşi schimbă deţinătorul într-o perioadă dată. . care amputează puterea de cumpărare a veniturilor şi a monedelor naţionale. . constând din totalitatea activelor care pot fi utilizate pentru procurarea bunurilor şi serviciilor şi pentru plata datoriilor. . Capitolul II BĂNCILE * Scurt rezumat 71 . gradul de folosire a resurselor.Sistemul monetar este o formă de organizare monetară instituită de stat prin acte normative. exces care provoacă creşterea preţurilor. . Inflaţia este un exces al cererii de mărfuri comparativ cu oferta de mărfuri. ci şi arena pe care se desfăşoară intervenţiile „neeconomice” ale arbitrajiştilor.Necesarul (cantitatea) de monedă reprezintă o mărime eterogenă. influenţat de procesele de producţie şi de circulaţie din economia de piaţă.Inflaţia este o sumă de dezechilibre. creşterea preţurilor fiind caracteristica dimensională esenţială.Preţul unui mijloc de plată exprimat sub forma unui raport între două unităţi monetare diferite reprezintă cursul valutar. Echilibrul monetar constituie un obiectiv economic. Creşterea preţurilor.

Dar. La noi. în 1619. Asemenea operaţiuni au dus la apariţia primilor „bancheri” ai timpului. în 1621. şi a fost semnat de Deusara. Dintre cele 25 de plăci păstrate până în prezent. între anii 1000 şi 1150. în secolele XIV – XVI. care la greci. în Transilvania 72 . Cauzele principale se referă la faptul că băncile acordau împrumuturi în numerar pentru care percepeau dobânzi. au fost descoperite între anii 1786 şi 1855 şi reprezintă 55 de plăci de piatră. Realizarea împrumutului şi administrarea sumelor a necesitat existenţa unui organism (instituţie) care să preia aceste probleme. creditul. iar la romani argentari. erau numiţi trapeziţi. în epoca de prosperitate şi înflorire a Cetăţii Veneţia. Mai târziu. iar profitul era rezultanta dobânzii percepute la împrumuturile respective. pe scară largă. Deci. în 1609 se înfiinţează „Banca de Amsterdam”. Din fondurile constituite drept capital. Contractul poartă data de 28 martie 167 e. în adevăratul sens al cuvântului. asirienii. Dacă începutul de secol XIX a fost marcat numai de încercări (proiecte) de creare a unor bănci în Ţara Românească şi Moldova. fără a putea afirma că acesta ar fi momentul apariţiei băncilor. obiectul principal al activităţii bancare. Minele respective datează din perioada Daciei Traiane. la Nuremberg. în Olanda. în special în interiorul templelor. a treisprezecea conţine detalii referitoare la contractul privind înfiinţarea unei instituţii bancare. babilonienii foloseau depozitarea unor valori. asemenea bancheri se numeau zarafi. fenicienii. plăţile şi creditul încep să ia o mare dezvoltare. care dominau viaţa economică şi comercială din bazinul mediteranean. băncile au în istorie un trecut foarte îndepărtat. băncile acordau credite pe termen scurt. După anul 1100. în occidentul european unde era centrul de gravitaţie al activităţii economice şi de schimb au fost puse bazele unor organizaţii bancare. Contextul istoric. În Germania însă. economic şi social al fiecărei ţări a influenţat modul şi structura de funcţionare a sistemului bancar naţional. de fapt. Cu acelaşi scop. nevoile „financiare” ale Cetăţii au obligat-o să ceară supuşilor săi un împrumut forţat de 1 % asupra veniturilor. în Europa. din iniţiativa şi sub conducerea municipalităţii. alte popoare mai civilizate. se ocupau. Astfel. efectuarea de plăţi de pe o piaţă pe alta şi păstrarea capitalurilor. Astfel. dar nerealizate. n. care practicau.Fără a li se putea stabili cu precizie apariţia. Unele operaţiuni cu caracter bancar au fost efectuate cu multe secole înaintea erei noastre. cert este că înaintea lor au apărut: moneda. pe lângă comerţ şi cu schimbul de monede şi metale preţioase. a apărut „Banca de Hamburg”. când comerţul. Primele dovezi ale desfăşurării unei activităţi bancare pe pământ românesc. se înfiinţează o altă bancă. Astfel. au apărut şi primele organisme bancare. schimbul de monedă. Cu timpul. băncile s-au dezvoltat astfel încât au devenit uriaşe forţe financiare şi cu puternice influenţe în viaţa economică şi politică a lumii contemporane. a devenit o bancă de plăţi prin viramente. caracterizate prin prosperitatea cetăţilor italiene. egiptenii. la început o bancă de depozit. se poate consemna începutul naşterii băncilor. găsite într-o zonă de mine aurifere. iar. grecii şi romanii. schimbul. Este prima bancă care a avut un rol importatnt în organizarea şi dezvoltarea operaţiunilor de plăţi fără numerar. mai târziu. După descoperirea Americii. plăţile care formează .

A trebuit să trecem şi prin acele vremuri. atragerea disponibilităţilor de la populaţie şi din economie şi distribuirea acestora. a folosit ca model Banca Angliei). Prin urmare. Apariţia Băncii Naţionale a României a creat premisele pentru înfiinţarea şi a altor bănci (195 de instituţii bancare. cu rol de echilibrare a disponibilităţilor. în care activităţile erau supuse unui centralism excesiv. fostele bănci specializate de stat. apoi de maghiari. s-a înfiinţat la Sibiu „Hermannstädter Allgemaine Sparkassa”. La crearea noului sistem bancar s-a urmărit şi se urmăreşte în continuare realizarea unui sistem bancar modern. ca şi Banca Aurora. Iar Creditul Financiar Urban şi Rural se crează în următorul an. au fost înfiinţate bănci cu capital privat autohton. sprijiniţi de conducerile politice din Viena şi Budapesta. Astfel. La un an. în principal. Momentul acesta a constituit începutul dezvoltării unui sistem bancar nou şi modern. Peter Traugott Lange. pentru activităţile comerciale ale BNR. În perioada interbelică şi după cel de-al doilea război mondial. în sarcinile sale fireşti de Bancă Centrală. Revoluţia din Decembrie 1989 a adus schimbările necesare şi în sectorul bancar: Banca Naţională a României a fost reorganizată şi a intrat. din punct de vedere organizatoric. cea mai importantă bancă de credit a saşilor. în 1841. În aceeaşi perioadaă.A. primele organizaţii bancare de credit au fost înfiinţate de saşi. în 1835. până la primul război mondial) şi pentru dezvoltarea sistemului bancar românesc. activitatea bancară pe teritoriul României a cunoscut importante şi semnificative transformări. unde practicile capitaliste pătrunseseră mai devreme. precum şi sucursale ale unor bănci străine. primul obiectiv al băncilor. A doua jumătate a secolului al XIX – lea. În această perioadă. iar rolul şi funcţiile lor erau strict limitate şi priveau. a fost creată Banca Comercială Română S. Dintre cele 195 de instituţii bancare. A fost creată Asociaţia Română a Băncilor. a fost concepută după modelul Băncii Naţionale a Belgiei (aceasta. a înfiinţat la Braşov prima bancă cooperatistă de credit săsesc „Kronstädter Allgemeine Sparkassa”. la rândul ei. în final. cu servire exemplară. astfel. operatorior economici şi ale populaţiei. după înfiinţarea primelor două bănci maghiare la Budapesta şi Arad. conform planului de credite. 9 (8 cu sediul în Bucureşti) erau cele mai mari bănci şi considerate de profesorul Victor Slăvescu „marea finanţă românească”. este să ofere produse şi servicii de cea mai bună calitate. în 1872. după încercări făcute încă din 1827. * Obiective : 73 . existente în bănci cu împrumuturile (creditele) necesare. S-a demarat procesul privatizării.. au fost transformate în bănci comerciale. de tristă amintire. străin şi mixt. pe teritoriul românesc au mai apărut şi alte bănci: Banca Albina. civilizată şi operativă. când pe teritoriul naţional funcţionau numai cinci bănci. solicitate pe piaţa bancară. Aceasta a devenit. care a apărut în 1873. care şi-a început activitatea. la Sibiu.însă. din Năsăud. prima bancă cu capital integral românesc. Creditul Financiar Rural. unor întreprinderi sau unor persoane. în scurt timp. cea mai importantă bancă înfiinţată a fost Banca Naţională (în 1880) care.

Privire istorică asupra activităţii bancare 74 . metodelor. metodelor şi politicilor din sfera monetară şi de credit. În fine. realizarea unui echilibru economic general. iar o activitate bancară se caracterizează prin atragerea de depozite sau alte fonduri rambursabile de la public şi acordarea de credite în cont propriu. Trecerea la economia de piaţă a României (de exemplu) a presupus adoptarea unui mix de politici macro şi micro economice care să permită realizarea unei stabilizări la nivel general respectiv. Prin urmare. În principal se are în vedere: -prezentarea rolului de reglare a băncilor prin intermediul instrumentelor.1. băncile sunt „instituţii de credit cu vocaţie universală” care pot desfăşura activităţi conform legii. ACTIVITATEA BANCARĂ 2. * Conţinutul capitolului : 2. politicilor folosite în relaţiile bancă – operator economic şi prezentarea cadrului de acţiune corespunzător. acela al obţinerii profitului bancar. Totodată fenomenele şi procesele de ordin bancar reprezintă unele dintre cele mai spinoase probleme dar în acelaşi timp şi unele dintre cele mai importante. au rolul de a organiza şi realiza împrumuturile (de a le gestiona) cu un scop bine definit. băncile ca” instituţii” specializate. rolul important de a face legătura directă între acestea şi operatorii economici de pe piaţă. -relevarea funcţionalităţilor. de a acţiona pentru orientarea şi conducerea proceselor economice la nivel naţional. acţiunii şi efectelor instrumentelor.1.1.În condiţiile actuale ale economiei de piaţă concurenţiale. în vederea realizării unui climat economic cât mai performant pentru toţi participanţii la mediul economic şi social. băncilor le revine în continuare.

în special în interiorul templelor. „Tratatul de monedă” al lui Ştefan I. dar s-a desfiinţat o dată cu Republica Veneţiană. a II – a. în Europa. Realizarea împrumutului şi administrarea sumelor a necesitat existenţa unui organism (instituţie) care să preia aceste probleme. asirienii. se poate consemna începutul naşterii băncilor. în epoca de prosperitate şi înflorire a Cetăţii Veneţia. ca bancherii să ţină registre contabile. efectuarea de plăţi de pe o piaţă pe alta şi păstrarea capitalurilor. Mai târziu. fără a putea afirma că acesta ar fi momentul apariţiei băncilor. pentru prima dată în 1252. obiectul principal al activităţii bancare. Milano etc. În Veneţia. despre care se spune că ar fi fost prima bancă cu sopul de a primi depozite şi de a acorda împrumuturi particularilor. mai târziu. care exista la acea dată. când comerţul. când Cetatea Veneţiei se împrumutase cu o sumă destul de importatntă. Dar. alte popoare mai civilizate.22 După modelul acestei instituţii bancare. între anii 1000 şi 1150. Dumitrescu . o continuare a unei asociaţiuni de creditori ai Cetăţii şi care a funcţionat între anii 1156 – 1171. 145. plăţile care formează . pg. Asemenea operaţiuni au dus la apariţia primilor „bancheri” ai timpului. care la greci. schimbul. în 1797.Fără a li se putea stabili cu precizie apariţia. cu numele de Monte Vecchio. în adevăratul sens al cuvântului. babilonienii foloseau depozitarea unor valori. La noi. fenicienii. 1948. a apărut o instituţie cu caracter bancar „Sacra Monte de la Pieta” care avea scopul acordării unor împrumuturi mici pe gaj de obiecte preţioase. iar bancherul florentinian se spune că era un descendent al familiei de Medicis. sub numele de Banco de Venezia. Prin urmare. nevoile „financiare” ale Cetăţii au obligat-o să ceară supuşilor săi un împrumut forţat de 1 % asupra veniturilor. în 1584. de la câţiva negustori mai avuţi. în baza experienţei primelor bănci. asemenea bancheri se numeau zarafi. iar la romani argentari. Astfel. bancherii au bătut. se ocupau. băncile au în istorie un trecut foarte îndepărtat. pe lângă comerţ şi cu schimbul de monede şi metale preţioase. în adevăratul sens al cuvântului. Ed. cu scopul principal de a face operaţiuni de administrarea banului public pentru Cetate”. Unele operaţiuni cu caracter bancar au fost efectuate cu multe secole înaintea erei noastre. Astfel. pe scară largă. Tot pentru prima oară în Florenţa se spune că s-a reglementat. Germenele unei asemenea bănci se presupune a fi existat încă din 1160. Iar în 1593. După anul 1100. cert este că înaintea lor au apărut: moneda. Această bancă a fost. egiptenii. în 1540. creditul. având cartierul principal al bancherilor în Mercato Nuovo. prin intermediul unei instituţii de credit şi ajutor mutual. I. la Neapole. 75 . de fapt. s-au înfiinţat asemenea organisme şi în alte oraşe: Florenţa. la Milano a funcţionat „Banco di San Ambrogio”. Bucureşti. a luat fiinţă „Banco di Rialto”.„Tratat de monedă”. plăţile şi creditul încep să ia o mare dezvoltare. grecii şi romanii. se spune că ar fi instituţia înfiinţată în 1171 de dogele Michele XI. erau numiţi trapeziţi. Astfel. schimbul de monedă. de fapt. Dumitrescu ne arată că: „Prima bancă. cu obligaţia să înscrie afacerile lor cu cifre romane. florinul de aur. 22 Şt. care practicau. La Florenţa. au putut să apară altele noi.

care dominau viaţa economică şi comercială din bazinul mediteranean.23 Dezvoltarea comerţului şi a transporturilor. în 1619. au apărut şi primele organisme bancare. la Nuremberg. din partea statului. În Germania însă. Drept 23 A. Treptat. 1995.Pintea. caracterizate prin prosperitatea cetăţilor italiene. Deutsche – Bank şi Dresdner – Bank. 11. Ruscanu . în 1609 se înfiinţează „Banca de Amsterdam”. La începutul secolului al XIX – lea. a constituit unul din factorii care au impulsionat activitatea bancară. precum şi a celui internaţional. Prin urmare. din iniţiativa şi sub conducerea municipalităţii. iar. la dispoziţia întreprinzătorilor. băncile au început să crească la număr şi din ce în ce mai mulţi oameni au început să le folosească serviciile. concentrând micile şi marile economii din toate straturile sociale. băncile au fost acelea care au ajutat la colectarea şi fructificarea capitalului. băncile au ajuns să contribuie la procesul de formare şi consolidare a statelor ca organisme politice şi sociale. În continuare. fiind bancherul multor capete încoronate. Sau stabilit noi relaţii între bănci. atât pe plan naţional cât şi internaţional. De asemenea. în 1621. în special a celor maritime. Neapole.„Băncile în economia românescă 1774 – 1995”. un rol important l-au jucat băncile în operaţiunile de bursă şi circulaţie a capitalului internaţional. a apărut „Banca de Hamburg”. mai târziu. Bucureşti. mica casă de bancă a evreului Ancer Mayer din Frankfurt am Mein a devenit puternica Bancă a lui Rothschild. Viena. Tot în această perioadă. Diskontogesellschaft.bănci de emisiune. în Olanda. Berlin. a devenit o bancă de plăţi prin viramente. În a doua parte a secolului XIX. Astfel.Deci. Revoluţia industrială din Anglia a creat premisele dezvoltării sistemelor de transport. Totodată. în epoca de formare a capitalismului. au apărut şi băncile specializate. Economică. Paris. Multă vreme. iar la Londra – Middle Bank şi Lloyďs Bank. După descoperirea Americii. unele căpătând. aceste patru bănci au fost cele mai mari din Germania. Pe măsura dezvoltării comerţului între oraşele unei ţări. sub formă de capital. pg. cu sucursale la Londra. pe urmă. au apărut în Franţa – Credit Mobilier şi Credit Foncier din Paris. asigurându-se prin aceasta servicii eficiente. În consecinţă. în condiţiile avântului în domeniu. Gh. băncile au fost obligate să răspundă noilor cerinţe ale comercianţilor. Mai târziu. băncile s-au dezvoltat. sistemul de transport astfel îmbunătăţit. a determinat. participând efectiv la consolidarea economică a lor. 76 . în occidentul european unde era centrul de gravitaţie al activităţii economice şi de schimb au fost puse bazele unor organizaţii bancare. pentru a le pune. în secolele XIV – XVI. Cu acelaşi scop. sporirea activităţilor bancare. se înfiinţează o altă bancă. implicit. la început o bancă de depozit. iar cambia a început să fie utilizată şi în comerţul maritim. Ed. schimbări ce au determinat necesitatea supravegherii şi reglementării guvernamentale. au apărut şi s-au dezvoltat şi alte bănci: Darmstadter – Bank. dreptul de a emite bilete de bancă . Este prima bancă care a avut un rol importatnt în organizarea şi dezvoltarea operaţiunilor de plăţi fără numerar. care au avut ca scop finanţarea dezvoltării afacerilor şi a comerţului.

1. Banca aceasta a funcţionat până în 1811. Cu timpul. care deţineau monopolul emiterii de bancnote naţionale.urmare. Negruş (coordonatori) – „Băncile şi operaţiunile bancare”. în Franţa. L.2. primeau depuneri spre fructificare. economic şi social al fiecărei ţări a influenţat modul şi structura de funcţionare a sistemului bancar naţional. Cauzele principale se referă la faptul că băncile acordau împrumuturi în numerar pentru care percepeau dobânzi. băncile s-au dezvoltat astfel încât au devenit uriaşe forţe financiare şi cu puternice influenţe în viaţa economică şi politică a lumii contemporane.băncile de emisiune. iar în 1800 se crează Banca Franţei. în această perioadă au apărut şi băncile care îndeplineau funcţiile ce satăzi pot fi echivalate cu acelea ale băncilor centrale. prin stimularea plăţilor fără numerar. arendau veniturile statului. băncile acordau credite pe termen scurt. după mai multe încercări de creare a băncii centrale. Congresul a autorizat crearea şi funcţionarea „Primei Bănci a SUA” – The First Bank of The United States – care a îmbinat rolul unei bănci centrale cu operaţiuni specifice băncilor comerciale. În 1791.. a treisprezecea conţine detalii referitoare la contractul privind înfiinţarea unei instituţii bancare.24 Dacă ne întoarcem în istorie. Ed.A. Activitatea bancară în România Primele dovezi ale desfăşurării unei activităţi bancare pe pământ românesc. 2. 16 77 . Din fondurile constituite drept capital. În 1776. Economică. în S. exploatau salinele şi alte mine. 1996. au fost descoperite între anii 1786 şi 1855 şi reprezintă 55 de plăci de piatră. cămătarii efectuau tot mai multe operaţiuni comercial – bancare: făceau plăţi în ţară şi peste hotare. M. . n. Ionescu. au dat naştere caselor de compensaţii (clearing).băncile comerciale. acordau împrumuturi vistieriilor şi particularilor pe amanete (gaj) şi ipoteci (garanţii în bunuri imobiliare). în mod permanent. s-au dezvoltat.instituţii financiare specifice ( de ex. găsite într-o zonă de mine aurifere. mai întâi 24 . în Principate (Ţara Românească şi Moldova). constatăm că până în secolul XIX. La începutul secolului al XIX – lea. Dintre cele 25 de plăci păstrate până în prezent. iar profitul era rezultanta dobânzii percepute la împrumuturile respective.U. Contextul istoric. şi a fost semnat de Deusara. Contractul poartă data de 28 martie 167 e. care activau ca instituţii de intermediere financiară. a apărut prima casă de scont. care. ajungând la actualele forme complexe de decontare. pg. . utilizate în activitatea bancară internaţională. sistemul bancar era structurat pe trei domenii specifice: . casele de economii şi cooperativele de credit). Bucureşti. marile bănci. Drept urmare. Minele respective datează din perioada Daciei Traiane.

pg. Această casă făcea comerţ cu lână şi piele şi acorda împrumuturi în bancă boierilor şi oamenilor de afaceri din Principate. împreună cu Casa Hagi Luca. după înfiinţarea primelor două bănci maghiare la Budapesta şi Arad. ca să le poată fi apărate mai bine interesele. a fost creată Banca Naţională a Moldovei. 27 Idem 22. fiind prima instituţie bancară ce-şi desfăşura cativitatea pe teritoriul României. 21 la Galaţi. 20. Cu toate restricţiile impuse de politica austriacă de germanizare a popoarelor din Imperiul Habsburgic. 1 la Buzău. 1943. În 1855. denumită „Casa de păstrare din Tg. în scurt timp. primele organizaţii bancare de credit au fost înfiinţate de saşi. Banca s-a creat ca urmare a demersurilor unui bancher prusac. un rol însemnat l-a avut Casa Hagi Constantin Popp din SIBIU (1768 – 1821).25 Perioada respectivă (perioada modernă) este marcată de primele încercări de creare a unei bănci. legăturile comerciale şi de împrumut. Romaşcanu – „Începuturile comerţului de bancă. a înfiinţat la Braşov prima bancă cooperatistă de credit săsesc „Kronstädter Allgemeine Sparkassa”. IV. Peter Traugott Lange. aprovizionându-i cu alimente şi îmbrăcăminte din apus. în Transilvania însă. mai târziu). în 1841. care asigura legăturile dintre răsăritul şi apusul Europei. apoi de maghiari. 1 la Craiova şi 1 la Iaşi. cu toate că şi anterior au existat preocupări în acest sens.26 Aproape toţi proprietarii acestor case erau străini şi supuşi jurisdicţiei consulare (din 63 de proprietari de case doar 14 erau români). în promovarea relaţiilor economice dintre Transilvania şi Ţara Românească. În 1856. Gr. în Transilvania. după modelul băncilor cooperatiste săseşti. s-a înfiinţat la Sibiu „Hermannstädter Allgemaine Sparkassa”. pg. La un an. dar nerealizate. Aceasta a devenit. care se ocupau şi cu activitatea bancară şi de împrumuturi cu camătă. erau: 10 la Brăila. formând. ajungând să influenţeze afacerile publice şi să ia parte la conducerea Principatelor. maghiarii au reuşit să înfiinţeze. dintre cele trei ţări române s-au intensificat . prima bancă cooperativă de credit. au început să se organizeze băncile apusene. transformându-se în puternice case de bancheri – cămătari. o companie care asigura legăturile comerciale cu „grecii” (aromâni) din Triest şi Veneţia.27 Dacă începutul de secol XIX a fost marcat numai de încercări (proiecte) de creare a unor bănci în Ţara Românească şi Moldova. cea mai importantă bancă de credit a saşilor.(personale. fiindu-i concesionată în totalitate 25 26 Idem 22. reprezentau case străine. după încercări făcute încă din 1827. Aceasta era cea mai mare casă comercială aromână din Sibiu. Aceste case aveau numeroase legături cu casele străine de unde primeau bani şi împrumuturi cu dobânzi reduse. Tot în această etapă. unde practicile capitaliste pătrunseseră mai devreme. Bucureşti. când bancherii – cămătari au devenit stabili. treptat. în 1835. la Iaşi. sprijiniţi de conducerile politice din Viena şi Budapesta. Aceşti comercianţi – cămătari cunoşteau tehnica comercială şi întreţineau vaste relaţii cu ţările străine. pătrunzând în rândul boerimii şi. Secuiesc”. care împleteau activitatea comercială cu cea bancară de împrumut şi schimb. Între anii 1830 – 1860. casele mai importante din Principate. 20 la Bucureşti. 22. 78 . Astfel. dând împrumuturi în ţară cu o camătă foarte mare. vol.” Enciclopedia României. făceau afaceri de import şi export. După 1839.

Slăvescu – „Marea finanţă din România în vreme de război”. a fost fondată Casa de Depuneri şi Consemnaţiuni. s-a deschis Adunarea generală constituantă a Băncii „Albina”. a susţinut înfiinţarea a numeroase „reuniuni de credit” în satele din Transilvania. tot la Sibiu. încercări de respingere a statutelor. banca dă faliment. deci şi a sistemului bancar. iar Visarion Roman a fost numit director-executiv. Urmare multiplelor documentări şi contacte cu specialişti. La 10 aprilie 1872. în 1865. în 1872. În anul următor. cea mai importantă bancă înfiinţată a fost Banca Naţională (în 1880) care. de către învăţătorul Visarion Roman. Dacia Cluj-Napoca. până la primul război mondial) şi pentru dezvoltarea sistemului bancar românesc. 9 (8 cu sediul în Bucureşti) erau cele mai mari bănci şi considerate de profesorul Victor Slăvescu „marea finanţă românească”. recurgerii la credite din străinătate. În 1872 a luat naştere Banca Albina din Sibiu. Banca Comerţului din Craiova. După Unirea Principatelor (în 1859). unde au adoptat regulamentul provizoriu şi au trecut la constituirea conducerii „comitetului fondator”. Funcţionarea băncii respective a fost oprită abia în 1948. Banca „Albina”. datorită lipsei de fonduri. La 14 martie 1872. Alexandru Mocioni. După multe dezbateri. care. după modelul celor săseşti. ulterior. încă din 1868. Banca Comercială Română. pg. Pentru a lupta împotriva cametei. cu capital pur românesc. O parte din aceşti fruntaşi. după numeroasele demersuri făcute de fraţii Mocioni. Banca de Credit Român. Sub denumirea de Banca România. La 27 iunie 1871. din Năsăud. când a avut loc naţionalizarea principalelor mijloace de producţie.28 În aceeaşi perioadaă. 29 V. 1920. şi-a deschis porţile pentru public. Ca urmare a legii adoptată în 1864. A doua jumătate a secolului al XIX – lea. Dintre cele 195 de instituţii bancare. Ed. Creditul Financiar Rural. 205: 4 cu capital românesc (Banca Agricolă. întrucât a fost principala bancă de emisiune pe teritoriul Principatelor Unite. Respectiva instituţie a avut un rol foarte important. Momentul acesta a constituit începutul dezvoltării unui sistem bancar nou şi modern. modificări introduse la cererea acestora şi. când s-a dizolvat comitetul fondator şi s-a ales consiliul de administraţie al cărui preşedinte a fost dr. au ţinut prima lor şedinţă oficială. pe teritoriul românesc au mai apărut şi alte bănci: Banca Albina.29 28 M. The Bank of Roumania Limited) şi 1 cu capital mixt (Banca Marmorosch Blank & Co). Apariţia Băncii Naţionale a României a creat premisele pentru înfiinţarea şi a altor bănci (195 de instituţii bancare. Bucureşti. au început să funcţioneze şi alte bănci. statutele au fost aprobate de Împăratul Austro-Ungariei. din punct de vedere organizatoric. prima bancă cu capital integral românesc. tergiversări. în 1880. la Sibiu. ca şi Banca Aurora. Ed. mai ales. din capitalul subscris. o bancă care iniţial a avut atribuţii de bancă de emisiune şi de scont. Banca de Scont a României. ajutat de mulţi „fruntaşi români”. a fost vărsată doar o mică parte. care a apărut în 1873. Banca românească). a apărut la Bucureşti. la rândul ei. 1982. 4 cu capital străin (Banca Generală Română. la 14 iunie 1871.acestuia. banca a pierdut aceste privilegii şi a desfăşurat apoi o activitate pur comercială. până la crearea Băncii Naţionale a României. pg. Iar Creditul Financiar Urban şi Rural se crează în următorul an. Cartea Românească. în 1870. 36. Datorită modificării statutului său. s-au înfiinţat „case de păstrare şi împrumuturi” româneşti. care şi-a început activitatea. a folosit ca model Banca Angliei). membrii comitetului aflaţi în Sibiu. 79 . au format „comitetul fondator” şi au definitivat statutele băncii. a fost concepută după modelul Băncii Naţionale a Belgiei (aceasta. Drecin – Banca „Albina” din Sibiu. la rândul ei. de către diferite ministere care trebuiau să le avizeze. din România. Băncii Albina i s-a întocmit proiectul de statut. precum şi datorită faptului că.D.

erau următoarele: . pg. fiind reprezentată prin valori lesne de realizat.să sconteze sau să cumpere efecte de comerţ (poliţe. . . 80 . De la înfiinţare şi până la primul război mondial. După clasificarea făcută de Victor Slăvescu. A doua etapă: De la introducerea etalonului aur şi până la retragerea statului. Bucureşti. În contextul general al activităţii bancare din România. un rol însemnat l-au avut bursele. metropola capitalismului nostru bancar”. după unii economişti. Începerea activităţii Băncii Naţionale a României la 1 iulie 1880. 44. în condiţiile stabilite printr-o lege specială. activitatea Băncii Naţionale a României se poate împărţi în mai multe etape. în ceea ce priveşte capitalul social al băncii. . A treia etapă: De la transformarea Băncii Naţionale a României în Bancă de Emisiune Particulară şi până la declanşarea primului război mondial.să facă comerţ cu aur şi argint. 1927. banca trebuia să aibă o rezervă metalică de o treime din suma biletelor emise. garantate prin depozite de efecte publice sau valori garantate de stat. în perioada 1881 – 1918. 1901 – 1914.să dea avansuri pe aur şi argint. Slăvescu – op. având ca obiect operaţiuni comerciale. 12. Zeletin ca „Cel mai de seamă eveniment în dezvoltarea burgheziei române moderne. fără nici o indemnizaţie.să sconteze bonuri de tezaur. . în acelaşi timp. bilete la ordin). suma biletelor în circulaţie. avea următoarele prevederi mai importante: banca avea privilegiul de a emite bilete de bancă la purtător. a fost caracterizată de Şt. . conform legii de organizare. s-a hotărât ca majoritatea capitalului să fie constituit din surse româneşti. pe care le putea face banca. 1891 – 1901. 30 31 Şt. .Crearea Băncii Centrale în România a suscitat multe discuţii referitoare la structura capitalului băncii şi proporţia capitalului străin maxim permis. până la concurenţa sumei reprezentând 20 % din capitalul vărsat. În cele din urmă. citată.30 Legea care stabilea normele de organizare şi funcţionare a Băncii Naţionale a României. 1880 – 1890. întreaga perioadă se consideră o singură etapă. etapele dinaintea primului război mondial ar fi următoarele:31 Prima etapă: De la înfiinţare şi până la schimbarea etalonului nostru monetar. Operaţiunile. V. iar după alţii.să primească în depozit metale. astfel încât să se asigure controlul asupra economiei naţionale şi. să nu se dea posibilitatea ca sistemul său bancar să fie supus dominaţiei străine.să dea avansuri în cont curent sau pe termene scurte.să facă serviciul de casierie al statului. sume de aur şi argint sau sume de bani în cont curent. Zeletin – „Neoliberalismul”. pg.

Londra. Lyon etc.. tratele şi monedele. crescând numărul de acţiuni înscrise în cotă. Bursa are ca scop încheierea de tranzacţii. pe baza legii din septembrie 1864. Ştiinţifică şi Enciclopedică. mărfurile ce se cereau şi se ofertau etc. se adună într-un local propriu. capacitatea de credit a neguţătorilor de mărfuri. În funcţie de mărimea cererii şi a ofertei. pg. cafenelele din porturi.Bursele sunt instituţii oficiale (private sau de stat). deşi creată în 1881. Bucureşti. precum şi alte persoane interesate. de regulă. Kiriţescu – „Moneda – Mică enciclopedie”. s-a integrat în momentul de maximă încordare politică.C. Anvers. reprezentanţii autorizaţi ai comerţului. se urmăreşte realizarea unor profituri. a fost cea din Anvers. 57. acestea efectuându-se în afara ei. 1914 – 1918. pg . Activitatea bancară în perioada primului război mondial. Obiectul său principal de negociere l-a constituit. unde se negociază valute şi hârtii de valoare (bursa de valori) sau se încheie tranzacţii. ai băncilor. Ediţia a II – a. Prima bursă mondială. 1982. Bruges. din cauza numărului redus de societăţi anonime existente în ţară în acea vreme şi a lipsei de capitaluri lichide în căutare de plasamente în valori mobiliare. s-a introdus principiul libertăţii tranzacţiilor. respectiv cumpărări şi vânzări de mărfuri (bursa de mărfuri). 32 33 Şt. bursele s-au legiferat. În acest scop. Bursele singulare au apărut în secolul al XV – lea la Veneţia. bursa stabileşte preţul sau cursul valorilor negociate care se fac publice prin liste şi mijloace de difuzare în masă a informaţiilor. la început. 81 . Ed. Prin aceste operaţiuni de bursă. Florenţa (şi alte localităţi din Italia). Bursa din Bucureşti.33 În România.32 Din literatura de specialitate rezultă că primele operaţiuni cu caracter de bursă. urmărindu-se veşti din alte ţări. provenite din diferenţele dintre preţul din momentul tranzacţiei şi cel din momentul efectuării ei. se efectuau în diferite locuri. timp îndelungat a avut un rol neânsemnat. paralel cu înmulţirea valorilor cu venit fix. economică şi socială a poporului român. iar pe de alta. la intervale scurte de timp. sacrificii de vieţi omeneşti şi distrugeri de valori materiale. C. În primii ani ai existenţei sale. ca urmare a iniţiativelor luate de conducerile Camerelor de comerţ şi Industrie. 1948. în Bursă se negociau numai unele valori de stat (obligaţiuni ale căilor ferate şi acţiuni ale Băncii Naţionale). Introducerea monopolului operaţiunilor în bursă numai pentru agenţii de schimb a împiedicat operaţiunile bursei. fără prezentarea. pe de o parte. însoţită de suferinţe. mersul târgurilor din alte pieţe. 75. Bucureşti. inaugurată în 1531. pe a căror firme se agăţa o „pungă” (borsa în limba italiană). în adevăratul sens al cuvântului. După stagnarea din perioada 1886 – 1904. În şedinţele bursei se prezintă. cererile pentru valorile ce se negociază. ceea ce a înviorat activitatea bursei. predarea şi plata concomitentă a obiectivului tranzacţiei. ofertele unor asemenea valori. prin legea din mai 1904. Dumitrescu – „Tratat de monedă”. în mod regulat.

În timp ce băncile româneşti, în frunte cu Banca Naţională a României, au fost prezente pentru soluţionarea problemelor financiare deosebit de grele, prin care a tercut ţara noastră în acele momente, băncile cu capital străin au adoptat o atitudine de expectativă. În condiţiile grele ale războiului, după mutarea întregii activităţi a Băncii Naţionale a României la Iaşi, în baza garanţiilor şi a înţelegerilor dintre guvernele României şi Rusiei imperiale, tezaurul Băncii Naţionale a fost transportat la Moscova şi încredinţat, spre păstrare, guvernului imperial rus.34 În perioada primului război mondial însă, s-a intensificat activitatea bancară în România. Ca rezultat al neutralităţii României (1914 – 1916), în această perioadă au apărut oportunităţi noi de comerţ cu toate părţile implicate în conflict. Nivelul ridicat al comerţului a adus beneficii sistemului bancar. Anii care au urmat imediat războiului au adus o încetinire dramatică a activităţii economice. Recesiunea a cuprins întreaga Europă, iar specula şi inflaţia au atins niveluri record. Treptat, ţările europene au început să-şi refacă economiile, fenomen care a cuprins şi România. Rezultatele acestui proces s-au regăsit, imediat, şi în sistemul bancar. Băncile au atras importante fonduri disponibile de pe piaţă şi – prin intermediul creditelor acordate de către Banca Naţională – au reuşit să ramburseze sumele, în bani devalorizaţi. Tot în aceeaşi perioadă, numărul băncilor din România a continuat să crească până la criza economică din perioada 1929 – 1933. Această depresiune a determinat falimentul multor bănci sau fuzionarea altora pentru a supravieţui. După constituirea statului naţional unitar român, refacerea economiei era una din problemele cardinale ale naţiunii. Refacerea economiei, în noile condiţii, genera sarcini incompatibile mai mari ca în oricare altă perioadă din trecut. În această perioadă, economişti români de prestigiu (Virgil Madgearu, Victor Slăvescu, I.N. Angelescu, Mihail Manoilescu, Ştefan Zeletin ş.a.) au fundamentat gândirea economică cu numeroase teze realiste, de mare valoare, ca o replică la afirmaţiile cercurilor de peste hotare, care susţineau că românii nu erau apţi pentru activităţi productive superioare şi burghezia românească nu era capabilă de a conduce. O bună parte a burgheziei române, a dus o politică de dezvoltare a capitalului bancar – industrial din România. Astfel, se poate afirma că, în perioada 1922 – 1929, capitalul naţional a demonstrat capacitatea de expansiune în cadrul propriei economii naţionale. Şi după primul război mondial, Banca Naţională a României a fost prezentă în efortul general de refacere şi însănătoşire a economiei, prin activitatea de creditare şi

34

V. Slăvescu – „Istoricul Băncii Naţionale a României (1880 – 1924)”, Ed. Cultura Naţională, Bucureşti, 1925, pg 220. După verificarea minuţioasă a întregului tezaur, efectuată între 9 ian. 1917 şi 4 feb. 1917, în faţa delegaţilor români şi ruşi, prin protocolul încheiat la 16 feb. 1917, s-a constatat depunerea a 1738 de lăzi, conţinând stocul metalic al Băncii Naţionale a României în valoare de 314.580.456 lei şi 84 bani, precum şi a 2 lăzi în valoare de 7.000.000 lei, în total 321.580.456,84 lei.

82

de menţinere a stabilităţii monetare. Marea finanţă din România s-a întărit prin amplificarea activităţii băncilor vechi şi prin crearea unor noi organizaţii bancare. Ca şi guvernele ţărilor dezvoltate din acea vreme, Guvernul României a trebuit să intervină pentru a contracara efectele crizei economice (1929 – 1933), bancare şi monetare. Guvernul a adoptat politici de conducere şi control, în vederea acordării ajutorului necesar revigorării sistemului bancar. În 1934, a fost înfiinţat Consiliul Superior Bancar al cărui preşedinte era guvernatorul Băncii Naţionale a României. În acest timp s-au adoptat multe legi, care au avut scopul de a ajuta economia, dar şi pentru a îmbunătăţi sistemul bancar. Între reglementările cele mai importante, cu aplicabilitate asupra sistemului bancar, amintim: - legea pentru lichidarea datoriilor agricole şi urbane – 7 aprilie 1934; - legea pentru organizarea şi reglementarea comerţului de bancă – 8 mai 1934; - legea pentru înlesnirea şi refacerea creditului – 20 aprilie 1935. Acest pachet de acte normative şi-a adus contribuţia la salvarea băncilor mai mari, dar aproximativ 600 bănci au fost lichidate sau au fuzionat. Ca urmare, dacă la apariţia legii pentru organizarea şi reglementarea comerţului de bancă (în 1934) existau 1204 bănci, în 1940 mai erau operaţionale numai 446 bănci. În perioada de după criză, Banca Naţională a României a avut un rol deosebit de important în economia românească. Prin monopolul şi controlul comerţului cu devize, Banca a acţionat hotărâtor în schimburile cu străinătatea şi în întreaga economie. Ea şi-a adus, de asemenea, contribuţia la soluţionarea problemei conversiunii datoriilor greu afectate de criză, acţionând permanent pentru însănătoşirea întregului sistem bancar şi de credit. Evaziunea capitalurilor şi blocarea disponibilităţilor în devize, în ţările ce limitaseră comerţul cu devize, sistemul etalonului aur nu mai funcţiona normal şi, ca urmare, la 18 mai 1932 s-a concentrat întregul comerţ cu devize în mâinile Băncii Naţionale, în scopul: - apărării monedei; - respectării angajamentelor, prin asigurarea transferului tuturor obligaţiunilor; - adaptării schimburilor cu străinătatea la nevoile balanţei de plăţi. B.N.R. a asigurat transferul obligaţiunilor în străinătate şi garanţia monedei, cerând statului să acorde, pe lângă prima de 38 % pentru devize forte şi prime pentru încurajarea producţiei naţionale de aur ( astfel, producţia a crescut de la 3.191 kg aur fin – în 1932, la 5. 364 kg – în 1938). În vederea relansării economiei după criză, Banca Naţională a redus taxa scontului succesiv, de la 7 % - la 5 marite 1932, la 6 % - la 5 aprilie 1933 şi la 4,5 % - la 15 dec. 1935. Pentru a preveni o situaţie similară celei din timpul crizei, când numeroase bănci au trebuit să se închidă, datorită, în parte, şi abaterilor de la regulile de acordare a creditelor, B.N.R. a iniţiat şi a participat la stabilirea unor măsuri de reorganizare, întărire a creditului şi de întărire a sistemului bancar, punând bazele

83

supravegherii comerţului bancar, prin înfiinţarea Consiliului Superior Bancar pe baza Legii pentru organizarea şi reglementarea comerţului de bancă din 8 mai 1934. Consiliul Superior Bancar era un organ independent, care, împreună cu B.N.R., veghea permanent la aplicarea legii şi exercitarea controlului asupra comerţului de bancă. În preajma intrării României în cel de-al doilea război mondial, în economie, se remaecă o încetinire a activităţii, reflex al economiei mondiale din cauza înarmărilor, care s-a concretizat, în bugetul României, prin sporirea cheltuielior pentru armată şi, ca o consecinţă, o sporire a fiscalităţii, prin accentuarea creşterii impozitelor directe: impunerea proprietăţilor clădite, sporirea impozitelor pe salarii mai mari şi majorarea unor taxe. În ce priveşte aspectele bancare rezultate din schimburile externe, s-a stabilit că pentru susţinerea valorificării cerealelor la export, devizele, provenite din exporturile normale de cereale şi derivatele lor, să fie cedate, în proporţie de 70 %, Băncii Naţionale, restul de 30 %, fiind lăsate direct la libera dispoziţie a exportatorilor, prin băncile autorizate, cu credit nelimitat, pentru a fi utilizate la plăţi, în ţările fără restricţii valutare. Scopul liberalizării negocierii de 30 % urmărea mărirea creditelor externe, consolidarea leului pe pieţele străine, echilibrul balanţei de plăţi, dar rezultatele nu au fost cele scontate, deoarece viaţa în interior s-a scumpit datorită importurilor cu preţuri ridicate. De asemenea, tensiunea internaţională, din preajma izbucnirii celui de-al doilea război mondial, împiedica finanţa străină de a mai acorda credite, statele de origină având ele însele mari nevoi financiare, trecând de la o economie dirijată la dictatură economică, la febrilitate în înarmări, încât chiar un împrumut, în materiale pentru România, devenise cu totul exclus.35 În perioada grea a celui de-al doilea rărboi mondial, BNR a intervenit pentru menţinerea cursului leului, în perioada de negociabilitate a devizelor, căutând să-şi sporească stocul de aur, dând prime pentru creşterea producţiei şi cumpărând aur şi din străinătate. Creditele acordate de BNR, în această perioadă, au vizat românizarea activităţii economice şi valorificarea grâului direct de la agricultori sau prin Institutul Naţional al Cooperaţiei cu scont de 2 %. În toată perioada pregătirii şi desfăşurării războilui alături de Wehrmacht, băncile, în frunte cu Banca Naţională, au finanţat atât necesităţile economiei, dar, mai ales, necesităţile provocate de ducerea operaţiunilor militare, ceea ce s-a soldat cu inflaţia şi devalorizrea leului. Meritul Băncii Naţionale a României, aşa cum s-a mai arătat, a fost că s-a preocupat să desfăşoare o activitate bancară sănătoasă şi, în acelaşi timp, s-a luptat, pe toate căile, să înlăture acţiunile de subjugare a economiei de către monopolurile germane. Înfiinţate şi conduse de burghezie, băncile româneşti au avut, în decursul scurtei lor existenţe de nici un secol, un rol pozitiv în dezvoltarea economiei româneşti, fără a reuşi, însă, să soluţioneze problemele sociale şi naţionale fundamentale ale României. Evenimentele, de după 23 august 1944, au transformat statul român într-un instrument al unui singur partid, iar băncile şi-au pierdut independenţa operaţiunilor,
35

A.Pintea, Gh. Ruscanu - „Băncile în economia românescă 1774 – 1995”, Ed. Economică, Bucureşti, 1995, pg. 219.

84

Banca Albina din Sibiu. Consiliului Superior Bancar i s-a schimbat denumirea în Curtea Superioară Bancară. Printre băncile comerciale mari. dirijarea şi controlul creditului. la 15 august 1947 se înfăptuieşte Reforma Monetară (bănească). Prin etatizare. BNR a avut o importanţă deosebită în activitatea economico – financiară a ţării şi a mişcării de capital dintre Banca Naţională. sistemul bancar din România era format din Banca Naţională a României şi 232 de bănci particulare active.reducându-se la un număr minim. în luna august 1948. O dată cu naţionalizarea principalelor mijloace de producţie. Acţiunea sa. băncile comerciale şi beneficiarii de credit. Banca de Credit a Meseriaşilor. din care 22 bănci mari. ca mandatară a statului român. situaţia economico – financiară necorespunzătoare se accentua iar Banca Naţională a României devenise aproape singura sursă de creditare a economiei. la 11 iunie 1948. ceea ce a dus la haos poiltic şi economic. Legea pentru etatizarea BNR prevedea că aceasta. 63 bănci mijlocii şi 147 bănci mici. Banca de Scont a României. începutul luptei de cucerire a puterii. cu sucursale şi agenţii în oraşele în care aveau interese. Creditul Naţional Industrial. conform îndrumărilor Consiliului Superior Economic. precum şi organizarea şi controlul creditului. moştenită ca urmare a „colaborării” cu Germania hitleristă. Banca centrală din Cluj.I. după 23 august 1944 a continuat să se accentueze datorită următoarelor cauze: susţinerea războilui antifascist. Banca Naţională a României a fost etatizată în baza legii din dec. Banca de Credit Român. s-a constituit în societate anonimă pe acţiuni. publice şi private. au fost naţionalizate numai Societatea Naţională de Credit Industrial. Casa Naţională de Economii şi Cecuri Poştale şi Casa de Depuneri şi Consemnaţiuni. Banca Urbană. cu excepţia celor de mai sus care au fost naţionalizate. în domeniul bancar. cu dreptul exclusiv de a emite bilete de bancă la purtător şi la vedere. Societatea Bancară Română. În asemenea condiţii grele. care au agravat problemele economico – sociale şi naţionale ale României. ca organe ale statului de centralizare maximă a resurselor şi de plasare a acestora în obiective. După 23 august 1944. asigură. cu grave consecinţe ulterioare. care a avut. 147.1947. Banca Generală de Economii din Sibiu şi Braşov. băncile şi instituţiile de credit capitaliste au fost dizolvate şi puse în stare de lichidare. Apoi. Casa de Finanţare şi Amortizare. La 1. Situaţia economică grea. prin decretul nr. erau: Banca Chrissoveloni. 85 . Banca Comercială Italiană şi Română. După 1948. Creditul Funciar Rural. Banca Timişoarei. Institutul de Credit Românesc şi Institutul Naţional al Cooperaţiei. de a asigura circulaţia monetară şi menţinerea stabilităţii monedei. printre altele şi menirea de a crea condiţiile necesare pentru trecerea de la sistemul bănesc capitalist la sistemul bănesc socialist. se exercita asupra tuturor întreprinderilor de bancă şi instituţiilor de credit. Creditul Naţional Agricol. Banca Românească. 1946. În această etapă haotică şi plină de incertitudini. cu capital de peste 60 milioane lei. Cu toate măsurile luate şi acţiunile întreprinse.

asigurarea stabilităţii monetare. 86 . s-a impus ca. toate operaţiunile bancare au fost concentrate la nivelul unei singure instituţii – Banca de Stat (fosta Bancă Naţională a României). numai în conformitate cu planul naţional unic. în sarcinile sale fireşti de Bancă Centrală. Însă. Tot în septembrie 1948. care să satisfacă exigenţele tuturor categoriilor de operatori economici din economia de piaţă. băncile trebuiau să respecte anumite reglementări stricte.astfel. de exemplu. La 7 octombrie 1949. După Revoluţia din Decembrie 1989. Banca Română pentru Comerţ Exterior. într-un termen scurt. Ele funcţionau ca parte pasivă a afacerilor şi erau. atragerea disponibilităţilor de la populaţie şi din economie şi distribuirea acestora. Până la sfârşitul anului 1989. Având în vedere rolul şi importanţa pe care le au băncile la buna funcţionare a unităţilor economice şi a economiei în ansamblu. cu următoarele funcţii: emisiunea monetară. această instituţie a primit actuala denumire de Casa de Economii şi Consemnaţiuni (CEC). să se creeze un sistem modern. rămânând cele mai reprezentative bănci comerciale româneşti. prin înfiinţarea Casei de Economii. supravegherea activităţii bancare. Această metodă de distribuire planificată a banilor a permis guvernului să instituie propriul său sistem de conducere centralizată. în principal. capabil să ofere o gamă largă de produse şi servicii bancare de un nivel calitativ superior. supraveghere şi control al economiei naţionale. dar conducerea centralizată a continuat să funcţioneze în acelaşi mod. unor întreprinderi sau unor persoane. Sistemul respectiv a funcţionat până în 1967.La 1 septembrie 1948. cu o profitabilitate ridicată. în perioada de tranziţie la economia de piaţă. Banca de Credit pentru Investiţii a devenit Banca de Investiţii. rolul şi funcţiile băncilor au fost strict limitate şi priveau. urmărirea executării balanţei de plăţi externe. care funcţiona ca centru de încasări şi control al numerarului. băncile specializate şi-au continuat activitatea ca bănci comerciale cu capital majoritar de stat. imediat dup 1989. au fost create Banca pentru Agricultură şi Industrie Alimentară şi. aveau voie să transfere fonduri către întreprinderi. la începutul perioadei de tranziţie. iar Banca Naţională a României a fost reorganizată. când au apărut bănci noi. Din 15. s-au adaptat problemelor bancare specifice economiei de piaţă. Cecuri şi Consemnaţiuni. patrimoniul Casei Naţionale de Economii şi Cecuri Poştale şi Casei de Depuneri şi Consemnaţiuni au fost contopite. în activitatea bancară din România s-au produs următoarele schimbări esenţiale: *Banca Naţională a României a fost reorganizată şi a intrat. Prin reglementările Băncii Naţionale. întrucât funcţionau şi acţionau numai în cadrul unor linii directoare foarte stricte.1948. Aceste schimbări au fost însoţite de un anumit grad de deschidere.XI. care a deţinut monopolul în domeniul depunerilor populaţiei până la sfârşitul anului 1989. administrarea rezervelor valutare ale ţării. sistemul bancar românesc oferea un număr limitat de servicii şi produse bancare. conform planului de credite. Aceste bănci şi-au reconsiderat activitatea şi. În acest contexst. Astfel. Sistemul centralizat elimina orice formă de concurenţă între bănci. unităţi administrative. în principal.

cu capital de stat. . Economică. decontările etc. după cum s-a mai spus. iar în prezent participă majoritatea băncilor comerciale. Prin urmare. În ţările cu economie de piaţă dezvoltată. care să le asigure realizarea obiectivului propus. Bucureşti. pg. 87 . indicatorul sintetic care reflectă eficienţa economică a activităţii bancare este profitul. * Fostele bănci specializate de stat (BRCE. statul. ARB ia în considerare numai cererile de aderare ale băncilor care au desfăşurat o activitate comercială pe o perioadaă mai mare de şase luni şi au o evoluţie bună. guvernul le urmăresc îndeaproape (aşa cum.B. se întâmplă în toate ţările). pentru asigurarea unei circulaţii monetare stabile. M. în 1991 s-a constituit Asociaţia Română a Băncilor (ARB). Ed. . nu a avut în vedere măsuri de comandă. Aderarea la acest organism se face pe bază de liber consimţământ. a fost creată Banca Comercială Română S. în ceea ce priveşte aspectele profesionale. BAIA.36 Principalele obiective ale A. 1996. În vederea organizării şi coordonării activităţii bancare. ci de reglementări cadru. în perioada de tranziţie. * Pentru menţinerea circulaţiei băneşti la nivel corespunzător.. În activitatea tuturor organizaţiilor bancare. BI).să îmbunătăţească şi să dezvolte standardul şi statutul profesional al tuturor celor care lucrează în sectorul bancar. au fost transformate în bănci comerciale.R. Având în vedere că în economia de piaţă. civilizată şi operativă. În octombrie 1991 a fost creat Institutul Bancar Român (IBR). Pentru a supraveghea integritatea şi credibilitatea profesională. * Supravegherea activităţii bancare de către BNR (bancă a băncilor). şi-au organizat astfel activitatea încât să poată atrage un număr cât mai mare de clienţi.să reprezinte sectorul bancar românesc în relaţiile internaţionale cu asociaţii profesionale similare. Ionescu. având drept fondatori Banca Naţională a României (BNR) şi Asociaţia Română a Băncilor (ARB). rolul BNR este decisiv. Guvern şi alte instituţii centrale de stat. Această iniţiativă a fost confirmată printr-o hotărâre de guvern şi a devenit operaţională în 1992. de altfel. acest gen de organizaţii profesionale au un rol semnificativ şi puternic. Aceste activităţi constituie un indicator important al unui sector bancar sănătos şi dinamic.să reprezinte interesele comunităţii financiare şi bancare faţă de Banca Naţională. 24. sunt: . în condiţiile economiei de piaţă. BNR asigură legătura dintre dimensiunile creditului şi volumul masei monetare în circulaţie. primul obiectiv al băncilor este să ofere „produse şi servicii bancare de cea mai bună calitate”. de orientare profesională în activităţile bancare: creditul bancar.A. 36 L.* Pentru activităţile comerciale ale Băncii Naţionale a României. băncile. Negruş (coordonatori) – „Băncile şi operaţiunile bancare”. aprobându-li-se şi noi statute de organizare şi funcţionare. Relaţiile între credit şi circulaţia monetară. cu servire exemplară.

solicitate pe piaţa bancară.1999 Banca Transilvania S. precum şi filiale şi sucursale ale unor bănci străine.02.02.A. 17. Astfel. existente în bănci cu împrumuturile (creditele) necesare.A.02.1999 MKB ROMEXTERRA Bank S. conform Registrului Instituţiilor de Credit publicat de Banca Naţională a României.A.A.A.1999 UniCredit Tiriac Bank S.1999 BRD .A. 18.02. 2008 funcţionau următoarele instituţii de credit37: .Romania SA 18. 18.A.1999 OTP BANK ROMANIA S. străin şi mixt. 18. 18.A.1999 Banca Comerciala Romana S.ro În temeiul art. În această perioadă.1999 Banca Romaneasca S.99/2006 privind instituţiile de credit şi adecvarea capitalului (aprobată prin Legea nr. 18. 18.02.02.02.09.A.A. la data de 1 oct. 18. Membra a Grupului National Bank of Greece 18.A.02. 18.1999 ATE BANK ROMANIA S.1999 BANK LEUMI ROMANIA S.C.02.02.A. 18.02. 18. 18.1999 Bancpost S.1999 Banca C. 18.1999 MARFIN BANK (ROMANIA) S.La crearea noului sistem bancar s-a urmărit şi se urmăreşte în continuare realizarea unui sistem bancar modern.A.A.A. 227/2007) şi al Regulamentului Bancii Naţionale a României nr.04. 10.02.1999 ABN AMRO Bank (Romania) S.1999 ROMANIAN INTERNATIONAL BANK S.E.1999 Citibank Romania S.02.1999 PIRAEUS BANK ROMANIA S. 15.1999 ALPHA BANK ROMANIA S. 18.1999 Emporiki Bank .A.Groupe Societe Generale S.02. 1/2007 privind Registrul Instituţiilor de Credit.1999 C. 18. 88 . 18.02.1999 Banca Comerciala CARPATICA S. Firenze România S.1999 LIBRA BANK S. 18.A.A.02.417 din Ordonanţa de Urgenţă a Guvernului nr.07.02.A.Bănci.A.1999 Banca de Export Import a Romaniei EXIMBANK S.02.1999 RAIFFEISEN BANK SA 18.02.A.02.1999 BANCA COMERCIALA INTESA SANPAOLO ROMANIA S. 18.R.02.A. cu rol de echilibrare a disponibilităţilor. 18.02. BANK S. au fost înfiinţate bănci cu capital privat autohton. 18.1999 Credit Europe Bank (Romania) S.2000 VOLKSBANK ROMANIA S.bnr.02. operatorior economici şi ale populaţiei. 18.A. 37 www.A.

O.2007 BANCA MILLENNIUM S. sub formă de credite.2002 Banca Centrală Cooperatistă “CREDITCOOP” 2. al României nr.Organizaţii cooperatiste de credit.2004 Raiffeisen Banca pentru Locuinţe SA 13. completată şi modificată prin Legea nr. Băncile se ocupă de organizarea şi realizarea împrumuturilor (obiectul principal de activitate). inclusiv a statului.A. Banca (conform legislaţiei în vigoare38) este o “instituţie” specializată care organizează circulaţia bănească.A. 11. finanţează şi creditează persoanele fizice şi juridice. 03. 285 din O. desprindem caracterul complex al rolului pe care-l are banca în economie. Sistemica bancară Băncile reprezintă firme particulare.Bănci de economisire şi creditare în domeniul locativ.09. 1027/2006 şi respectiv 480/2007)) 89 .A. o bancă se defineşte (din punct de vedre conceptual). 38 Art.07. nr.07.U.2007 a funcţionat sub denumirea CREDITCOOP Casa Centrală.2.2002 până la data de 25.2004 PORSCHE BANK ROMANIA S.05.2.A.07. mobilizează resurse băneşti temporare disponibile.20. în scopul obţinerii unui profit. Scopul final îl constituie realizarea profitului bancar. 03. cât şi din punctul de vedere al relaţiilor în spaţiul geografic. atât din punctul de vedere al serviciilor pe care le efectuează. societăţi anonime sau ale statului care concentrează capitalurile disponibile din economie şi le pun la dispoziţia operatorior economici. 227/2007 (M.09.2008 BCR BANCA PENTRU LOCUINŢE S. 31. ca o firmă care mobilizează mijloace băneşti disponibile.2002 ProCredit Bank S. gestionarea acestora. .A.11. STRUCTURILE INSTITUŢIONALE 2. . 26. Prin urmare. 99/2006 privind instituţiile de credit şi adecvarea capitalului aprobată.2005 HVB BANCA PENTRU LOCUINŢE S. De aici.1.05.G.09. organizează şi efectuează decontările şi plăţile în cadrul economiei naţionale şi în relaţiile cu celelalte state. 27. societăţi în nume colectiv.

* Funcţia de investiţii.acordarea de credite în lei şi în valută persoanelor fizice şi juridice din ţară şi străinătate.participarea în calitate de acţionar la înfiinţarea unor firme (fie ele bancare sau nebancare) în ţară sau străinătate. Acordă consultanţă şi asistenţă în probleme de gestiune financiară şi evaluare. . emite instrumente de plată. constând în atragerea resurselor băneşti de la personae fizice şi juridice pentru păstrarea şi folosirea lor. de expertiză tehnică. se ocupă cu vânzarea-cumpărarea de valută şi alte operaţiuni valutare. emite şi plasează hârtii de valoare. efectuează alte operaţiuni cu titluri de valoare. face încasări şi plăţi în numerar. . realizează selecţionarea şi susţinerea unor proiecte de investiţii. . 90 . . .participarea la tranzacţii externe financiare de plăţi şi de credit. În consecinţă. . se caracterizează prin: . titluri de credit. De asemenea. turism intern şi internaţional).cumpărarea şi vinderea în ţară şi străinătate de metale preţioase. servicii de consultanţă şi de plasament pentru resursele băneşti ale clienţilor şi ale fondurilor proprii. se defineşte prin: . pe cont propriu sau în numele clienţilor. .efectuarea operaţiunilor de scontare şi rescontare a efectelor de comerţ.cumpărarea şi vinderea în ţară şi străinătate de valută şi efecte de comerţ exprimate în lei şi valută. cu numerar şi cu titluri. . aur şi monede. economică şi financiară a diferitelor proiecte. prestări servicii. cambii sau trate.acordă credite. operaţiuni cu cracter financiar. efectuează decontări fără numerar între instituţii şi agenţi economici titulari de cont. funcţiile unei bănci pot fi următoarele: * Funcţia de depozit care permite băncii efectuarea de operaţiuni de depozit la vedere şi la termen. funcţia aceasta constă şi în efectuarea de operaţiuni de depozitare şi de trezorerie pentru obiecte de valoare aflate în proprietatea persoanelor fizice şi juridice. de angajamente şi convenţii de plăţi.efectuarea unor operaţiuni de vânzare – cumpărare şi a altor operaţiuni cu titluri emise de stat.emiterea de efecte de comerţ: bilete la ordin.achiziţionarea unor active financiare în nume propriu. cecuri în favoarea unor beneficiari din ţară şi străinătate.prestarea unor servicii bancare. . necomercial şi alte operaţiuni legate de încasări şi plăţi între personae fizice şi juridice din ţară şi străinătate.efectuarea operaţiunilor de schimb valutar şi a celor de arbitraje pe pieţele monetare internaţionale. * Funcţia comercială. încheierea cu bănci şi instituţii financiare străine.realizarea de încasări şi plăţi (în lei şi în valută) generate de diverse activităţi (vânzarea bunurilor la intern sau la export. .

Subiecţii. emit acţiuni şi obligaţiuni. etc. piaţa. plasamente stabile. conservarea economiilor sub forma plasamentelor. 91 . conturi bancare.). intermediarii financiari. etc. Când ele acordă credit. prime de asigurare). mobile. b. Sistemul financiar are două componente: a. Subiecţii nonfinanciari participă la fluxuri de producţie şi intervin pe piaţa tranzacţiilor de bunuri şi servicii. le acoperă prin: împrumuturi pe lângă instituţiile de credit. asigurarea mobilizării împrumuturilor prin emisiunea de obligaţiuni. acţiuni. bonuri pe termen scurt. -plasamente pe termen lung (acţiuni. obligaţiuni. depozite la vedere. plasamente lichide sau pe termen scurt. Deţinătorii de capacităţi de finanţare le plasează în: . depozite pe termen scurt. Ansamblul instrumentelor monetar – financiare într-o economie se prezintă astfel: bancnotă şi monedă divizionară. plasamente gestionate de bănci sau case de economii. înscriu în mod simultan suma avansului acordat în Activ (pentru materializarea creanţelor) şi în Pasiv în contul de depozit al beneficiarilor de credit. Instituţiile de credit bancar. pe când subiecţii financiari le girează (gestionează). Subiecţii financiari (instituţii de credit. cu nevoi financiare.bancnote. băncile. finanţări de lungă durată. depozite la vedere. Primele două constituie mijloace de plată şi următoarele două sunt mijloace de economisire. bonuri de tezaur. Actorii: subiecţii nonfinanciari şi subiecţii financiari Subiecţii nefinanciari deţin plasamente financiare sau beneficiază de fluxuri financiare. cu cererile şi ofertele de capitaluri.. băncile) distribuie „finanţări” sub formă de credite. Instrumentele monetar – financiare Fiecare dintre noi poate deţine un patrimoniu format din active: reale (imobile.) şi financiare (bancare. sunt instituţii creatoare de monedă.organizarea lansării de obligaţiuni. garantarea emisiunii şi plasarea obligaţiunilor pe piaţa secundară. Intermedierea are două forme: cei ce solicită împrumuturi (fără angajare directă pe piaţă).

Băncile nu sunt singurele organisme creatoare de monedă. case de economii şi depozit. acordarea creditelor se face creditând contul de la o bancă a subiectului economic.2. . Circuitul instituţional se descompune în: .beneficiarii de monedă (astfel create) o utilizează pentru plăţi şi economisire.2. Organizarea sistemului financiar 92 .Alte instituţii financiare. -instituţiile financiare nebancare colectează o parte din sumele economisite (finanţarea de credite).mijloace de plată. create de bănci când acordă credite. statul. care nu au deschise conturi de depozite. trezoreria. piaţa financiară: Piaţa financiară Alte instituţii financiare Banca Centrală Bănci Trezoreria Instituţii de credit asimilate 2. Trezoreria poate să dispună acordarea de credite singurului său client. Într-o economie de piaţă există patru blocuri sau sisteme relaţionale: băncile.

Organismele de credit sunt: . Rolul şi funcţiile Băncii Centrale Sistemul bancar este reprezentat de ansamblul coerent al diferitelor categorii de instituţii financiar-bancare care funcţionează într-o ţară.băncile comerciale. . Rol primordial îl au organismele de credit.societăţi financiare. .3.Acesta se bazează pe structura instituţională a spaţiului monetar şi financiar. care nu pot constitui depozite pe termen scurt de la populaţie.2. cu o misiune cu caracter general. răspunzând necesităţilor unei etape a dezvoltării social-economice. evidenţiind rolul fundamental al Băncii Centrale.băncile mutuale şi cooperatiste (limitate privind acordarea creditelor). nebancare. -instituţii financiare specializate.case de economisire şi case locale de credit. Schema simplificată a relaţiilor de supraveghere şi control din cadrul sistemului financiar se prezintă în felul următor: Piaţa ipotecară Piaţa monetară Banca Centrală Comisia Bursieră Naţională Piaţa financiară Ministerul Ministerul Finanţelor Finanţelor Consiliul Organismelor De Credit Comisia Bancară Organisme de credit Asociaţii profesionale de credit 2. . 93 . ca sistem financiar.

În perioada următoare celui de-al doilea război mondial. fondată în anul 1694. A urmat apoi o diversificare afuncţiilor sale iar bnaca a primit. a fost Banca Angliei. Banca Naţională a României a trecut în proprietatea statului şi a făcut parte din sistemul bancar al unei economii centralizate. se constituie ca subsistem al macrosistemului economico-social. dreptul de monopol asupra emisiunii monetare. Apariţia şi dezvoltarea sitemului bancar (în secolele XIV şi XV – după cum s-a mai precizat în capitolele anterioare) au precedat apariţia băncilor centrale (în secolul XVII). banca centrală urmăreşte stabilitatea valorii interne şi externe a monedei naţionale. este considerată prima bancă centrală. urmăresc modul în care debitorii utilizează resursele împrimutate. ca verigi de bază ale sistemului. Această situaţie a continuat să existe până la Revoluţia din decembrie 1989.În general. În evoluţia sa. sistemul bancar îndeplineşte funcţia de atragere şi concentrare a economiilor societăţii şi de canalizare a acestora. Noţiune de sectorizare poate fi definită ca fiind un tip aparte de specializare ce constă în orientarea activităţii bancare spre anumite domenii de activitate economică. În vederea realizării obiectivelor finale. când doar o treime din capital aparţinea statului. pentru Anglia şi Ţara Galilor.cadrul juridic. În îndeplinirea acestei funcţii. băncile îndeplinesc rolul de intermediari între deţinătorii de capitaluri şi utilizatorii acestora. bănci comerciale şi alte instituţii financiare asimilate acestora. În Germania şi Italia. format din banca centrală cu rol de coordonare şi supraveghere. Banca suedeză Riksbank. sistemul bancar parcurge faze de specializare şi sectorizare. concomitent cu plasarea lor pe piaţă prin intermediul creditelor şi a altor operaţiuni pe piaţa financiară. Banca Naţională a României a fost fondată în 1880. sistemul bancar dintr-o ţară cuprinde: . 10 % din capital mai aparţinea statului român. cu excepţia celui din Hong Kong. operaţiuni. când a fost naţionalizată. Toate sistemele bancare. crearea băncilor centrale a evoluat mai lent. în accepţiunea de azi. Banca Angliei a fost o bancă privată până în 1946. au o bancă centrală. deşi istoricii susţin că prima bancă centrală. Banca Franţei a a fost fondată în 1880. În alte ţări. mai târziu. fondată în 1668. iar în 1929. format din ansamblul reglementărilor care guvernează activitatea bancară. Într-o economie de piaţă. transformând resursele pe care mediul economic i le pune la dispoziţie. . în 1844. băncile centrale au apărut după unificarea statelor şi principatelor independente. către cele mai eficiente investiţii. când s-a trecut la restructurarea sistemului bancar. 94 . concomitent cu punerea la dispoziţia economiei naţionale a cantităţii optime de monedă necesară creşterii economice.cadrul instituţional. Băncile asigură şi facilitează efectuarea plăţilor. Sistemul bancar. băncile. reorganizându-se ca bancă centrală. oferă servicii de gestionare a riscului şi reprezintă principalul canal de transmisie în implementarea politicii monetare. Specializarea bancară reprezintă orientarea activităţii diferitelor bănci doar spre anumite servicii. în ultima parte a secolului al XIX –lea. printr-un proces obiectiv şi imparţil de alocare a creditului. În activitatea de colectare a resurselor financiare. Banca Angliei a fost creată iniţial pentru a se strânge banii necesari războiului contra Franţei. produse bancare.

Conform actelor normative în vigoare. . băncile centrale.Stabilirea şi implementarea politicii monetare şi de credit Banca centrală controlează nivelul masei monetare şi ratele dobânzii în economie. Se apreciază. pentru sporirea gradului de independenţă decizională pentru băncile lor centrale. ca parte a politicii economice generale a guvernului.Garantarea prin lege a independenţei băncii centrale are un rol determinant înn a asigura reflectarea. Principalele atribuţii ale unei bănci centrale sunt: . aceste responsabilităţi sunt împărţite cu alte organisme guvernamentale) : 1. care împreună formează Sistemul European al Băncilor Centrale. banca centrală colaborează cu Ministerul Finanţelor pentru rezolvarea principalelor probleme ale politicii monetare şi financiare. 39 Legea nr. La nivelul Uniunii Europene. Această situaţie a condus la dezbateri aprinse. Franţa.39 în România. în politica monetară promovată. * Funcţiile băncii centrale În general. reglementarea şi supravegherea prudenţială instituţiilor de credit.) au luat măsuri. Italia (de ex. 312/2004 privind Statutul BNR. . că acesta este motivul pentru care Bundesbank a reuşit să realizeze o politică monetară antiinflaţionistă deosebit de eficientă. Argumentele celor care se opun independenţei băncii centrale au în vedere faptul că politica macroeconomică are obicetive mai largi decât menţinerea unei rate scăzute a inflaţiei. obiectivul fundamental al politicii monetare a BNR pe termen lung îl reprezintă asigurarea stabilităţii preţurilor. Anglia. referitoare la independenţa băncii centrale. au următoarele funcţii (uneori. 95 .autorizarea. se argumentează că reducerea activităţii economice pentru a realiza un nivel scăzut al inflaţiei. Banca Centrală a Germaniei (de ex.) – Bundesbank avea garantată prin lege independenţa de a conduce politica monetară. Totodată.stabilirea regimului valutar şi supravegherea respectării acestuia.elaborarea şi aplicarea politicii monetare şi a politicii de curs de schimb. Tratatul de la Maastricht (1992) prevede un nivel ridicat de independenţă pentru băncile centrale ale statelor membre şi pentru Banca Centrală Europeană. .emiterea bancnotelor şi a monedelor ca mijloace legale de plată pe teritoriul ţării. înainte de crearea Băncii Centrale Europene. . a condiţiilor economice dintr-o ţară şi nu a celor politice. poate duce la nivele înlate ale şomajului şi la restrângerea creşterii economice. îngeneral. Gradul “adecvat” de independenţă sau autonomie decizională a băncii centrale a constituit o dispută seculară: tentative de subordonare directă faţă de autoritatea guvernului au alternat cu perioade de independenţă considerată excesivă. De regulă. promovarea şi monitorizarea bunei funcţionări asistemelor de plăţi pentru asigurarea stabilităţii financiare.administrarea rezervelor internaţionale. în spiritul Tratatului de la Maastricht. pentru a contribui la stabilitatea monedei naţionale.

Banca centrală poate efectua pe piaţa secundară operaţiuni reversibile. autorităţilor publice centrale şi locale. reglementarea şi supravegherea prudenţială bancară. Conform legii. Banca centrală stabileşte regimul rezervelor minime obigatorii pe care instituţiile de credit trebuie să le menţină în conturi deschise la aceasta. De asemenea. banca centrală este organ al statului. În principiu. În numele Consiliului de Administraţie. BNR bonifică dobânzi cel puţin la nivelul ratei dobânzii medii la depunerile la vedere practicate de instituţiile de credit iar pentru neândeplinirea cerinţelor privind nivelul rezervelor minime obligatorii se calculează şi se percep dobânzi penalizatoare. moneda se emite în concordanţă cu creşterea economică. Banca centrală poate acorda credite instituţiilor de credit eligibile. când aceasta este necesară. Banca centrală asigură tipărirea bancnotelor şi baterea monedelor şi ia măsuri pentru păstrarea în siguranţă a celor care nu sunt puse în circulaţie.de creditare a băncilor. Guvernatorul BNR prezintă anual Parlamentului României raportul BNR. în condiţiile pe care le consideră necesare pentru a realiza obiectivele politicii monetare. pentru rezervele minime obligatorii. instituţiilor de credit sau altor persoane juridice. se interzice BNR creditarea pe descoperit de cont sau orice alt tip de creditare a statului. Banca Naţională a României este unica instituţie autorizată să emită însemne monetare. astfel încât să se asigure necesarul de numerar. poate emite certificate de depozit şi atrage depozite de la instituţii de credit. . autorităţilor publice centrale şi locale. BNR utilizează proceduri şi instrumente specifice pentru următoare operaţiuni: . a cernelurilor şi a bancnotelor şi monedelor retrase din circulaţie. cumpărări/vânzări drecte sau poate lua gaj. Împiedicarea guvernelor de determina un proces inflaţionist. dimensiunile. activităţile BNR. BNR poate hotărâ anularea sau retragerea din circulaţie a oricăror bancnote sau monede care au fost emise şi. . Emisiunea de monedă peste necesităţile reale – supraemisiunea de monedă – poate duce la inflaţie. monetare şi valutare. pentru acordarea de credite colateralizate. greutatea. financiare. în strictă concordanţă cu nevoile reale ale circulaţiei băneşti. garantare şi dobândă stabilite prin reglementări proprii.de control al lichidităţii prin rezerve minime obligatori. regiilor autonome. iar membrii Consiliului de Administraţie al BNR sunt numiţi de Parlament.pe piaţa monetară. politica monetară a anului precedent şi orientările pentru anul viitor. companiilor naţionale şi altor societăţi cu capital majoritar de stat. În cadrul politicii monetare pe care o promovează. 96 . bilanţul anual şi contul de profit sau pierdere. ca mijloace legale de plată pe teritoriul României. companiilor naţionale şi altor societăţi cu capital majoritar de stat.Emisiunea de monedă Banca centrală deţine monopolul emisiunii monetare. punerea în circulaţie a altor tipuri de însemne monetare. precum şi pentru custodia şi distrugerea. creanţe asupra sau titluri ale statului. în condiţii de rambursare. sub formă de bancnote şo monede. Ea stabileşte valoarea nominală.În România. desenul şi alte caracterisici tehnice ale bancnotelor şi monedelor. care cuprinde: principalele evoluţii economice. regiilor autonome. în locul acestora. a matriţelor. prin emisiune suplimentar1 de monedă. poate efectua swap-uri valutare. BNR elaborează programul de emisiune a bancnotelor şi monedelor. 2. poate fi încă un argument în favoarea asigurării independenţei băncii centrale.

41 SCONTUL-ul este o operaţiune bancară legată de circulaţia cambiilor. În acest context. o tranzacţie comercială – livrarea pe credit a unei mărfi de către producător sau comerciant – scontul transformă creanţa în capital bănesc înainte de scadenţă. în general. să calculeze şi să publice cursurile medii pentru evidenţa statistică. Operaţiunea astfel efectuată echivalează cu un credit. BNR (conform legii) reglementează. ea este abilitată să: .O decizie a BNR în acest sens a constituit-o denominarea monedei naţionale în 2005. contribuind la orientarea politicii de credit în conformitate cu obiectivele strategiei economice. care se numeşte taxă de scont. 4/2005 al BNR 97 . Banca plăteşte vânzătorului suma înscrisă pe cambie. în general. o calculează la valoarea portofoliilor de cambii. în conformitate cu reglementările proprii. Operaţiunile băncii de emisiune (B.Administrarea sistemului de plăţi Bnaca centrală.41 3. TAXA SCONTULUI reprezintă rata dobânzii. cu ocazia scontării lor de către firme diferite şi întreprinzători. BNR elaborează reglementări privind monitorizarea şi controlul tranzacţiilor valutare pe teritoriul României şi emite autorizaţii pentru operaţiuni valutare de capital.stabilească cursurile de schimb pentru operaţiunile proiprii pe piaţa valutară. pe care băncile comerciale. problemă abordată mai pe larg într-unul din capitolele anterioare. 384/2004 privind denominarea monedei naţionale. Întrucât cambia exprimă.C. coordonează şi supraveghează sistemele de plaţi de interes naţional.Elaborarea şi aplicarea politicii de curs de schimb Banca centrală elaborează şi aplică politica privind cursul de schimb.) influenţează rata dobânzii. . prin manevrarea scontului. Pe baza vânzării la Banca Centrală a unui portofoliu de cambii scontate de ele. Operaţiunea se lichidează la scadenţa cambiei.elaboreze balanţa de plăţi şi investiţională internaţională a ţării. care constă în cumpărarea de către o bancă comercială a unei cambii de la beneficiarul ei înaintea ajungerii la scadenţă. 42 Regulamentul valutar nr. În momentul reescontării portofoliilor de cambii de către băncile comerciale la Banca Centrală (de emisiune). băncile comerciale obţin în schimb mijloace băneşti înainte de scadenţele cambiilor respective. autorizează şi supraveghează administratorii sistemelor de plăţi şi poate emite reglementări privind instrumentele de plată utilizate în cadrul acestor sisteme. Potrivit Regulamentului valutar42. 40 Legea nr. REESCONT-ul este o operaţiune efectuată de Banca Centrală în vederea aprovizionării cu mijloace băneşti lichide a băncilor comerciale. tranzacţii pe pieţele valutare şi pentru alte operaţiuni specifice. emite reglementări generale privind instrumentele de plată. prin acordarea de facilităţi şi prin cumpărarea de titluri eligibile. aceasta din urmă calculează o altă rată a dobânzii. când banca încasează de la debitor suma înscrisă pe cambie. conform legii40. stabileşte şi urmăreşte aplicarea regimului valutar pe teritoriul ţării. accelerând circuitul capitalului. Ea poate furniza lichidităţi instituţiilor dee credit. mai puţin dobânda (taxa) socotită din momentul scontării până la scadenţă. 4. alte documente privind poziţia .păstreze şi să administreze rezervele internaţionale ale statului. Creditele de reescont sunt considerate drept regulator al circulaţiei băneşti.

completată şi modificată prin Legea nr.U. inclusiv dreptul de a efectua cumpărături de la FMI în cadrul tranşei de rezervă.active externe. Condiţiile de autorizare de către BNR a instituţiilor de credit sunt prevăzute de legislaţia în vigoare43. . . sub formă de bancnote şi monede metalice sau disponibil în conturi la bănci sau la alte instituţii financiare în străinătate.5. 43 O. precum şi obligaţiuni şi alte valori mobiliare. 1027/2006 şi respectiv 480/2007). 227/2007 (M.bonuri de tezaur. 98 . Ea are competenţa excusivă de autorizare a instituţiilor de credit. În România. . . autorizarea implică două etape: . exprimate şi plătibile în valută în locuri acceptabile pentru banca centrală. în general.aur deţinut în tezaur în ţară sau depozitat în străinătate. exprimate şi plătibile în valută în locuri acceptabile pentru banca centrală . .tipurile de activităţi pe care le va efectua instituţia de credit. recunoscute pe plan internaţional. cecuri. .studiul de fezabilitate al băncii.al României nr. emise sau garantate de guverne străine sau de instituţii financiare interguvernamentale.structura acţionariatului. care trebuie vărsat. în totalitate.nivelul minim al capitalului social subscris. la momentul constituirii. nr. în anumite condiţii care se referă la: .G.acţionarii semnificativi şi fondatorii băncii. 6. precum şi deţinerile de DTS. .autorizarea de principiu necesară constituirii băncii. 99/2006 privind instituţiile de credit şi adecvarea capitalului aprobată. clasificate în primele categorii de către agenţiile de apreciere a riscurilor.O. . bilete la ordin. supravegherea şi reglementarea instituţiilor de credit Banca centrală decide care entităţi pot opera ca bănci şi stabileşte regulile de emitere a autorizaţiilor de funcţionare a instituţiilor de credit.alte active de rezervă recunoscute pe plan internaţional. atunci când se intervine pe pieţele valutare pentru a controla evoluţia cursului de schimb al monedei naţionale.pregătirea profesională şi profilul conducătorilor băncii. rezerve care pot fi formate din: .cambii. negociabile sau nu. negociabile sau nu. .Autorizarea. în formă bănească. Rezervele de valută sunt folosite. exprimate în acele monede şi deţinute în acele ţări pe care le stabileşte banca centrală. emise sau garantate de persoane juridice nerezidente. . obligaţiuni şi alte titluri de stat.Stabilirea şi administrarea rezervelor valutare Banca centrală stabileşte şi menţine rezerve valutare internaţionale la un anumit nivel pe care îl apreciază ca fiind adecvat tranzacţiilor externe ale statului.licenţa pentru funcţionarea propriu-zisă.sediul băncii. .

ar rezulta o criză financiară generală. În loc să retragă autorizaţia de funcţionare. activitatea de acceptare de depozite.a avut loc o fuziune sau o divizare a băncii. banca centrală încearcă să oprească activitatea băncii înainte ca pierderile acesteia să ajungă la nivelul la care banca nu-şi mai poate plăti deponenţii.autorizaţia a fost obţinută pe baza unor declaraţii false sau prin orice alt mijloc ilegal . O astfel de panică în sistemul bancar are consecinţe economice grave.0 %. În cadrul Uniunii Europene.Atunci când o bancă centrală emite o autorizaţie de funcţionare unei bănci. astfel.” A se vedea în acest sens ajutorul acordat de Guvernul SUA celei mai puternice bănci pentru evitarea declinului financiar. Falimentul unei bănci ar cauza pierderi depunătorilor şi ar face ca publicul să-şi piardă încrederea în sistemul bancar în general44. acest lucru poate fi infirmat. . în ţările lor de origine şi nu în cele care operau. Autorizaţiile de funcţionare pot fi retrase. 99 . banca centrală poate acţiona pentru ca banca aflată în dificultate să fie salvată. restrângând masa monetară şi creditele. . Dacă depunătorii din alte bănci ar dori să-şi retragă banii în acelaşi timp.acţionarii au decis să dizolve şi să lichideze banca.autoritatea competentă din ţara în care are sediul banca străină ce a înfiinţat o sucursală în România i-a retras acesteia autorizaţia de a desfăşura activităţi bancare. Aceste bănci primeau autorizaţii de funcţionare. dacă banca centrală decide că o bancă nu acţionează prudent. care au totalizat 3. iar depunătorii vor avea încredere că banca le va putea înapoia banii oricând. că banca respectivă este condusă corect. BNR poate retrage autorizaţia de funcţionare unei bănci la cererea băncii sau în una din următoarele situaţii: . . nici o bancă nu ar putea să plătească toate sumele cerute şi. tranzacţiile băncilor străine aflate pe teritoriul unei ţări au creat probleme specifice.E. Retrăgând autorizaţia acordată. Acest lucru înseamnă că afacerile băncii vor fi conduse prudent. în afara sferei de influenţă a băncii centrale a ţării în care îşi desfăşoară activitatea.C. putând fi. de mai mult de 6 luni. – septembrie 2008. de obicei. ea poate iniţia un aranjament financiar pentru a consolida capitalul băncii. În plus. pe pieţele financiare. “După reducerile cumulate ale ţintei privind rata dobânzii reprezentative a Rezervelor Federale. Rezervele Federale a anunţat recent noi măsuri pentru eficientizarea operaţiunilor de furnizare de lichiditate pe piaţă. încalcă condiţiile stipulate în autorizaţia de funcţionare sau este în pericol de a nu-şi putea plăti depunătorii. aducând ca argument în favoarea acestora persistenţa instabilităţii pe pieţele financiare. . astfel.banca nu a început operaţiunile pentru care a fost autorizată în termen de un an de la primirea autorizaţiei sau nu şi-a exercitat. A Doua 44 Buletin lunar al B. în timp. Desigur. poate insista să fie schimbată conducerea băncii sau poate sprijini fuziunea cu o altă bancă (sau preluarea de către o altă bsancă). Astfel.25 puncet procentuale între luna septembrie 2007 şi luna aprilie 2008. ea apreciază în principiu. ca ţinta să rămână nemodificată la nivelul de 2. Băncile pot da faliment dacă înregistrează pierderi mari prin acordarea unor credite neperformante de valori foarte mari sau dacă efectuează operaţiuni în pierdere. urmată de colapsul sistemului bancar. Comitetul Federal pentru operaţiuni de piaţă al SUA a decis în şedinţele din 25 iunie şi 5 august 2008.

11/2008. băncilor li se poate cere să-şi restrângă nivelul creditelor acordate. De xemplu. credite pentru exporturi. 11/2005 privind limitarea gradului de concentrare a expunerilor de credite în valută. Băncile centrale reglementează activitatea instituţiilor de credit. reglementările emise de BNR. înainte de deducerea provizioanelor specifice de riesc de credit. Aceste documente prezintă cadrul legislativ şi de reglementare în domeniul prudenţial aferent instituţiilor supuse supravegherii prudenţiale în România. pentru a permite şi băncii centrale din ţara gazdă să intervină atunci când supraveghera băncii în ţara de origine se dovedeşte a fi insuficientă sau defectuoasă. persoane juridice române. Astfel. De exemplu. în România. Reglementările calitative încurajază creditarea pentru anumite scopuri. care permite unei bănci care a primit autorizaţia de funcţionare într-o ţară 1 poată opera oriunde în cadrul UE. În acest context. de exemplu pentru a controla nivelul şi structura creditelor acordate de acestea. prin norme BNR45 se limitează gradul de concentrare a expunerilor din credite în valută ce se aplică instituţiilor de credit. determinate pentru luna anterioară celei pentru care se face raportarea. în cazul instituţiilor de credit. Banca centrală răspunde de supravegherea prudenţială47 a instituţiilor de credit pe care le-a autorizat să opereze. Această măsură a creat anumite probleme privind supravegherea sucursalelor băncilor străine. sau faţă de capitalul iniţial. 47 Legi şi regulamente care asigură adoptarea în România a prevederilor Basel II cuprinse în directivele 2006/48/EC şi 2006/49/EC. banca centrală poate cere băncilor să acorde prioritar. expunerea unei instituţii de credit din credite în valută acordate persoanelor fizice şi juridice altele decât instituţiile de credit. regulamentele BNR46 limitează riscul de credit la creditele destinate persoanelor fizice. garantare şi derulare a creditelor. Prin urmare. acestea trebuind să se conformeze şi altor cerinţe legate de: 45 Normele BNR nr. în cazul sucursalelor instituţiilor de credit străine. pentru o anumită perioadă de timp. în România. se aplică instituţiilor de credit persoane juridice române şi sucursalelor instituţiilor de credit străine. ordine. descurajând alte tipuri de credite. 100 . modificat şi completat cu Regulamentul nr. norme şi circulare. 3/2007 privind limitarea riscului de credit la creditele destinate persoanelor fizice.După falimentul răsunător al băncii BCCI din Luxemburg. banca centrală emite o serie de reglementări şi monitorizează activitatea instituţiilor de credit. până la un anume procent din totalul disponibilului de creditare.Directivă de Coordonare Bancară a Uniunii Europene a creat Licenţa unică bancară. Reglementările cantitative. în funcţie de importanţa şi sfera de cuprindere. persoane juridice române şi sucursalelor instituţiilor de credit străine. nu poate depăşi 300% faţă de fondurile proprii. având caracter obligatoriu. regulile au fost modificate. autorizate să funcţioneze pe teritoriul României şi reglementează condiţiile minime de acordare. 46 Regulamentul BNR nr. pot fi sub formă de regulamente. Pentru asigurarea funcţionării şi viabilităţii sistemului bancar. autorizate să funcţioneze pe teritoriul României şi reglementează gradul de concentrare a expunerilor de credite în valută. într-o ţară cu o balanţă de plăţi deficitară. În acest sens. limitează nivelul creditelor pe care băncile comerciale le pot acorda.

fie împrumutând de la alte bănci. Astfel. ponderate în funcţie de gradul de risc de credit. Autorităţile de supraveghere din foarte multe ţări au preluat prevederile acestei convenţii în legislaţia naţională..* nivel minim de solvabilitate (indicatorul de adecvare a capitalului). prin substituire cu active cu grad de risc redus. În acest mod. cu sopul de a limita expunerea totală de credit a unei bănci. determinat ca raport între fondurile proprii şi totalitatea activelor şi elementelor din afara bilanţului. din care fac parte guvernatorii băncilor centrale aparţinând “Grupului celor 10” şi Luxemburgul.I. modificat prin Circulara nr. Riscul de credit al unei bănci se poate reduce prin vânzarea creditelor sale unei alte bănci sau prin conversia împrumutului în titluri de valoare. 49 Norma BNR nr. respectiv procentul depozitelor bancare şi a altor pasive ce trebuie să fie păstrate în numerar sau în alte active care se pot transforma. banca să fie totuşi capabilă să-şi plătească deponenţii. * expunerea maximă faţă de un singur debitor şi supravegherea împrumuturilor acordate persoanelor aflate în relaţii speciale cu instituţia de credit. În anumite condiţii. fie apelând la banca centrală. 101 . fenomen care apare atunci când banca nu poate oferi fondurile solicitate. el trebuie corectat. Această marjă este capitalul băncii.R. nu se va pierde încrederea publicului. BNR a stabilit că instituţiile de credit sunt obligate să asigure. în permanenţă. în cazul în care câţiva clienţi nu-şi pot rambursa creditele. a publicat la 10 iulie 1988 raportul intitulat “Convergenţa internaţională a normelor de dimensionare a fondurilor proprii”. 24/2005. Banca centrală. totuşi. pentru stabilirea capitalului adecvat. impune un indicator financiar de adecvare a capitalului. fie reducându-i activele cu grad mare de rsc. banca centrală se asigură că băncile vor putea satisface cerinţele clienţilor atunci când aceştia doresc să-şi retragă fondurile şi. Băncile au nevoie de o marjă de siguranţă pentru ca. devenind operativă din anul 1994. * indicatorul de lichiditate 49. unele active convertite în hârtii de valoare trebuie să fie evidenţiate în bilanţ. 6/2002 privind regimul rezervelor minime obligatorii. pentru o bancă. Acordul de la Basel se aplică băncilor cu activitate internaţională şi prevede un indicator de adecvare a capitalului de minim 8 %. Norma Cooke elaborată de Comitetul de la Basel48 a avut scopul de a crea un climat concurenţial echitabil între băncile aparţinând ţărilor cu practici legislative diferite. un nivel de solvabilitate de minim 8 %. 6/2005 şi Circulara nr. astfel. în numerar. Dacă indicatorul de adecvare a capitalului. care nu sunt considerate ca active în bilanţ şi nu sunt luate în calcul în cazul în indicatorului de adecvare a capitalului. fie crecând capitalul băncii (prin emisiune de acţiuni). 1/2001 privind lichiditatea băncilor. Această situaţie apare atunci când creditele (care fac parte din activele băncii) sunt convertite în alte instrumente financiare. 50 Regulamentul BNR nr. în calitatea sa de împrumutător de ultimă instanţă. Băncile care nu au suficiente active lichide trebuie să asigure indicatorul de lichiditate. scade sub nivelul cerut. * rata rezervelor minime obligatorii 50. repede şi uşor. Banca centrală poate stabili nivelul minim de lichiditate (indicatorul de lichiditate). ca autoritate de supraveghere. 48 Comitetul de control bancar internaţional constituit în cadrul B.

precum şi constituirea. astfel. inclusiv familiilor acestuia. Normele metodologice nr. Ordinul comun nr. 8/1999 privind limitarea riscului de credit al băncilor. 4/2005 privind regimul valutar (republicat) şi normele aferente. 13/2006 şi regulamentul BNR şi al CNVM nr. Băncile care au probleme financiare intră în supravegherea şi apoi în administrarea specială a băncii centrale. * clasificarea creditelor acordate şi a dobânzilor neîncasate aferente acestora şi constituirea provozioanelor specifice de risc de credit52. * raportarea datelor cerute pentru supraveghere şi control54. 52 Regulamentul BNR nr. autorităţile de supraveghere pot determina dacă o bancă acţionează cu prudenţă şi operează de aşa manieră încât să-şi poată plăti depunătorii oricând. cu modificările şi completările aduse prin reglementările ulterioare (Regulamentul nr. în mod regulat. iar suma totală a expunerilor mari nu poate depăşi de 8 ori nivelul fondurilor proprii ale băncii. 17/2006 privind supravegherea pe bază consolidată ale instituţiilor de credit şi ale firmelor de investiţii. Analizând aceste rapoarte. are ca scop evitarea situaţiei în care incapacitatea clientului de a-şi rambursa împrumuturile poate să ducă la falimentul băncii care. pe baza raportărilor de prudenţă bancară. 12/2002 pentru aplicarea Regulamentului BNR nr. unui singur client. 54 Idem 43. precum şi constituirea. Suma totală a împrumuturilor nete acordate persoanelor aflate în relaţii speciale cu banca nu poate depăşi 20 % din fondurile proprii ale băncii. motiv pentru care cer garantarea creditelor în condiţiile stabilite prin normele de creditare ale fiecărei bănci. anumite rapoarte. contul de profit sau pierdere. În România. Suma totală a împrumuturilor nete acordate de bancă personalului propriu. conform normelor în vigoare51 nivelul unei expuneri mari (expunere netă faţă de un singur debitor) nu poate depăşi 20 % din fondurile proprii ale băncii. băcile urmăresc ca solicitanţii să prezinte credibilitate pentru rambursarea acestora la scadenţă. 5/2002 privind clasificarea creditelor şi plasamentelor.Necesitatea raportării creditelor de valori mari. Dacă împrejurările o cer. Ea solicită instituţiilor de credit. 5/2001 şi completată prin Normele nr. 102 . * administrarea resurselor şi plasamentelor băncii. nu poate depăşi 6. dacă linia de credit acordată unui client depăşeşte 25 % din capitalul băncii respective. La acordarea creditelor. care privesc: principalii indicatori financiari. regularizarea şi utilizarea provizioanelor specifice de risc de credit. Reglementare şi Supraveghere prudenţială – nivelul indicatorului de solvabilitate. * controlul schimburilor valutare53. de exemplu. Instituţiile de credit din România au obligaţia să raporteze lunar Băncii Naţionale a României – Direcţia Generală de Autorizare. Banca centrală supraveghează activitatea instituţiilor de credit autorizate să funcţioneze. al expunerilor mari şi al împrumuturilor nete acordate persoanelor cu care se află în relaţii speciale sau personalului propriu. 5/2002 privind clasificarea creditelor şi plasamentelor. creditele de valori mari. bilanţul contabil. acordate unui singur client. modificată prin Circulara nr. 11/2002 şi 8/2003. un credit care depăşeşte 10 % din capitalul băncii. sucursalelor şi a altor sedii din ţară şi străinătate. ea va 51 Norma BNR nr. Banca Angliei va trebui să acorde un aviz special.5 % din fondurile proprii ale băncii. regularizarea şi utilizarea provizioanelor specifice de risc de credit. nu va mai fi capabilă săşi plătească deponenţii. Se mai pot impune şi alte reglementări referitoare la creditele meri: în Anglia. băncile trebuie să prezinte un raport special Băncii Angliei. 6/2005). precum şi prin inspecţii la sediul băncilor. 53 Regulamentul valutar al BNR nr. dacă acordă. precum şi familiilor acestuia.

pe lângă apariţia riscului de sistem şi pierderea încrederii publice însistemul bancar. ale Trezoreriei stattului. 8. stabilite prin reglementări proprii. în termen de 30 de zile de la data obţinerii autorizaţiei de funcţionare. Rata dobânzii la care banca centrală acordă acste împrumuturi de ultimă instanţă are un nivel ridicat. conform legislaţiei în vigoare55 privind activitatea bancară.asigura un “portofoliu de salvare”. pentru a sprijini acele bănci care. BNR deschide şi operează conturi ale instituţiilor de credit. ale caselor de compensare şi ale altor entităţi. ca depozite nepurtătoare de dobândă sau cu o dobândă mică. nu au suficiente fonduri lichide pentru a plăti sumele cerute de deponenţi. a transferurilor de fonduri în conturile titularilor. sub formă de rezerve minime obligatorii. Un al doilea aspect îl constituie faptul că banca centrală deschide şi operează conturi curente pentru fiecare instituţie de credit autorizată să funcţioneze. Prin urmare. tocmai pentru a determina băncile cu probleme să apeleze mai întâi la alte surse de împrumut. În România. cu excepţia conturilor având ca titulari Comisia Europeană şi organismele financiare internaţionale. rezidente şi nerezidente. banca centrală stabileşte şi încasează comisioane.Funcţia de bancă a băncilor Un prim aspect legat de această funcţie este faptul că banca centrală este cea care autorizează funcţionarea instituţiilor de credit în cadrul sistemului bancar şi apoi supraveghează activitatea acestora. Astfel. 5/2005 103 . 7. înainte de a apela la această soluţie. Un al treilea aspect este legat de faptul că bnaca centrală solicită tuturor instituţiilor de credit să-şi păstreze la banca centrală o parte a depozitelor. Un al patrulea aspect şi ultimul este reprezentat de faptul că banca centrală acţionează ca un bancher al instituţiilor de credit naţionale. BNR prin reglementări proprii56 stabileşte comisioane pentru efectuarea operaţiunilor de depunere şi retragere de numerar ale instituţiilor de credit şi ale Trezoreriei statului. efectuând decontarea finală. temporar. banca centrală poate micşora sau mări capacitatea băncilor de a acorda credite. pentru ca publicul aă nu-şi piardă încrederea în sistemul bancar. Acesta este un aspect al procesului general de control monetar. cu modificările şi completările ulterioare.Funcţia de împrumutător de ultimă instanţă Acţionând în calitate de împrumutător de ultimă instanţă. fiecare instituţie de credit este obligată. Pentru toate operaţiunle efectuate în conturile deschise în evidenţele sale. Băncile cu probleme de lichiditate temporară pot apela la împrumuturi de la banca centrală numai după ce au epuizat posibilităţile de a împrumuta fonduri de la alte bănci sau instituţii financiare sau de pe pieţele financiare. ridicând sau coborând nivelul cerut al rezervelor. banca centrală acordă împrumuturi băncilor comerciale. irevocabilă şi necondiţionată. 55 56 Idem 43 Regulamenul BNR nr. Banca în dificultate. să-şi deschidă cont curent la BNR. trebuie să fi încercat să obţină credit pe toate căile prevăzute de lege iar acţiunea împrumutătorului de ultimă instanţă trebuie să prevină.

comisioane şi alte forme de acoperire a riscurilor şi costurilor de funcţionare.Conform legislaţiei57. în numele statului. În ultimul rând. De asemenea. în multe ţări. în anumite condiţii de creditare. deschis pe numele Ministerului Finanţelor. BNR stabileşte şi încasează dobânzi. ca agent al statului. în condiţii stabilite împreună cu Ministerul Finanţelor. BNR poate acorda băncilor credite pe termene ce nu pot depăşi 90 de zile. Banca centrală gestionează datoria publică. BNR nu poate achiziţiona titluri de stat de pe piaţa primară. oferind spre vânzare titluri de valoare (obligaţiuni. ea acordă consultanţă privind cel mai potrivit titlu de valoare care să fie oferit spre vânzare. la tratative şi negocieri externe pe probleme financiare. înprocesul de emisiune a acestor înscrisuri. în vânzarea şi răscumpărarea lor şi plata dobânzilor şi comisioanelor aferente. în majoritatea cazurilor fiind vorba despre proprietatea statului. trebuie spus că banca centrală joacă un rol important în cooperarea economică şi financiară internaţională. 9. atunci când guvernul împrumută bani din economie. Pe de altă parte. depozite constituite la BNR sau la alte persoane juridice agreate de BNR. condiţiile creditului şi momentul când trebuie făcută oferta de vânzare pe piaţă. 57 58 Idem 40 Idem 40 104 . prin remiterea lor în portofoliul BNR. această funcţie decurge din natura formei de proprietate a capitalului. cu perceperea unui comosion. Banca centrală. rambursând valoarea titlurilor ajunse la scadenţă şi înlocuindu-le cu noi emisiuni (dacă este cazul). BNR ţine în evidenţele sale contul curen general al Trezoreriei statului. BNR poate acţiona. nivelul dobânzii. Banca centrală poate acţiona ca agent al statului în stabilirea instituţiilor de credit eligibile pentru a primi depozite ale Trezoreriei statului. ca agent pe contul statului. exercitarea funcţiilor de agent de înregistrare. credite care sunt garantate cu – dar fără a se limita la – titluri de stat provenite din emisiuni publice. Pentru toate operaţiunile efectuate. bonuri de tezaur). comisioanelor şi a spezelor. banca centrală participă.Funcţia de bancă a statului În primul rând. Reducerea generală a nivelului datoriei publice se realizează. de către banca centrală. banca centrală gestionează contul Trezoreriei statului. monetare. Guvernul împrumută de pe piaţa naţională. dobânzilor. În baza convenţiilor încheiate în prealabil cu Ministerul Finanţelor şi în conformitate cu reglementărie proprii. BNR percepe comisioane la decontarea operaţiunilor prin contul curent al Trezoreriei deschis în evidenţele sale şi plăteşte dobânzi la disponibilităţile din acest cont. executarea decontărilor în contul curent general al Trezoreriei statului. În general. poate acţiona direct sau prin intermediul altor bănci. în ceea ce priveşte: plasarea către terţi a emisiunilor de titluri de stat şi alte instrumente negociabile de îndatorare ale statului român. stabilind nivelul minim al ratei dobânzii şi criteriile ce trebuie îndeplinite de bănci. banca centrală acţionează ca agent şi consultant al acestuia. Potrivit legii58. de credit şi de plăţi. În al doilea rând. valutare. ea gestionând şi ţinând evidenţa operaţiunilor financiare ale ţării cu organismele internaţionale. prin cumpărarea de titluri de stat de la deţinătorii acestora (dar din sumele puse la dispoziţie de guvern). Acest cont reflectă încasările şi plăţile efectuate în numele Trezoreriei statului. depozitare şi transfer al titlurilor de stat. În al treilea rând. plata capitalului.

C. * Operaţiunile Băncii Centrale Operaţiuni pasive: Acestea reprezintă constituirea de resurse necesare realizării funcţiilor sale.Concluzia care se desprinde din analiza acestor elemente este aceea că băncile centrale nu exercită funcţiile unei bănci comerciale şi deci nu concurează celelalte instituţii de credit ale sistemului. iar sub aspect funcţional sunt necesare reţinerea câtorva particularităţi. Între capitalurile proprii amintim: subscrierile făcute de stat ori particulari.4. utilizându-se viramentul (plăţi fără numerar). lambordarea (ipotecarea. contribuie la realizarea politicii valutare a statului. Băncile şi Instituţiile de credit asimilate 2. de recesiune sau de confruntări sociale.2. de către stat. în condiţii asemănătoare cu cele ale unei societăţi comerciale pe acţiuni. conducerea şi administrarea societăţilor bancare se stabilesc prin statute proprii conform legislaţiei în vigoare (privind 105 . conducerea. sau de băncile altor state. pentru efectuarea operaţiunilor (decontărilor) internaţionale (depuneri în valute). poate fi şi lichidarea obligaţiilor financiare dintre ţări pe calea compensaţiilor. Statului i se acordă credite în perioadele de criză. prin conturile de corespondent. se realizată la cererea băncilor comerciale. Creditele sunt acordate sub forma reescontului de cambii. structura organizatorică. Resursele se formează din: capitalul propriu. garantarea) hârtiilor de valoare.C. Organizarea şi funcţionarea unei bănci Băncile îşi desfăşoară activitatea. împrumuturilor pe gaj de efecte comerciale. Operaţiuni active: Principala operaţiune activă o constituie acordarea de credite: statului.1. de organe proprii de control (comisie de cenzori şi controlul intern al băncii).2. Decontarea operaţiunilor prin B. Organizatoric. consiliu de administraţie. din punct de vedere organizatoric. Tot o operaţiune activă a B. 2. De asemenea cumpărarea de aur şi devize. prin Trezorerie. ele dispun de un for suprem de conducere (adunarea generală). depunerile de băncile comerciale (conturi curente). de structuri care îi asigură gestiunea curentă (preşedinte. În România. depuneri ale terţilor şi emisiunile de bancnote.4. administrarea şi controlul băncii sunt la fel ca la societăţile pe acţiuni. Astfel. comitet de direcţie). băncilor comerciale şi nu numai.

conturi corespondente. Astfel. Dobânzi în litigiu (îndoielnice). având misiunea organizatorică de a efectua toate operaţiunile bancare. 4. în litigiu (îndoielnice). când acordă credite. a comitetului de administrare a activelor şi pasivelor. . a comitetului de credite sunt obligatorii. Prin modul de creare a monedei. Credite acordate.gestiunea mijloacelor de plată. . sunt angrenate în crearea simultană a resurselor necesare finanţării operaţiunilor de creditare. Băncile sunt instituţii de credit. prestându-le servicii.prin natura activităţii: bănci de depozit. iar înfiinţarea comitetului de risc. 5. 106 . 3.instituţional: bănci statutare şi bănci cu statut special. restante. asigurând reglarea şi transferul fondurilor. Provizioane pentru riscul de credit şi dobândă. bănci cooperatiste. Situaţia sintetică a patrimoniului unei bănci comerciale la sfârşitul unei perioade (ex. impun anumite limite privind universalitatea beneficiarilor creditelor acordate. se implică în economie.prin sfera activităţii: bănci comerciale (propriu-zise) care efectuează orice operaţiune bancară. 10. Dobânzi restante.prin apartenenţă: bănci de stat.activitatea bancară). .acordarea de credite pentru orice termen. plasând credite şi creând monedă. Prin urmare. băncile sunt organisme care gestionează în pasivul lor conturile clienţilor. 1 an) ACTIV 1. bănci de afaceri. . curente. conturi care pot fi utilizate pentru diverse plăţi prin cecuri sau virament în limitele resurselor disponibile. Avem două aspecte ale băncilor: au legături directe cu clienţii lor. 2. băncile mutuale şi cooperatiste. Alte active. operaţiunile unei băncii sunt: . Băncile. depozite la alte bănci). bănci de credit pe termen scurt şi lung. Disponibilităţi (casa. băncile se clasifică după criteriile: . Credite acordate. 6. 9.primirea de depozite de la subiecţii economici şi publici. 8. bănci generale. 7. Pierdere din operaţiuni bancare. Pierdere din operaţiuni interbancare. bănci mixte. Credite acordate. .

TOTAL PASIV: Funcţional însă. la momentul constituirii. de constituire şi funcţionare. PASIV 1. Disponibilităţi şi depozite ale clienţilor.nivelul minim al capitalului social subscris (stabilit prin hotărâre de guvern). Băncile (societăţi comerciale). Cererea de autorizare se înaintează B.structura acţionariatului. 7.acţionarii semnificativi şi acţionarii băncii. . 5. . Conform art. . Alte pasive. cu toate că ele au independenţă totală în elaborarea propriului management. De asemenea.R. Profit din operaţiuni bancare. Ca personae juridice române. dacă activităţile se regăsesc în autorizaţia acordată de autoritatea competentă din statul membru de origine şi se asigură respectarea legislaţei româneşti. băncile pot funcţiona numai pe baza autorizaţiei emisă de B.N. băncile.G.. nr.studiul de fezabilitate al băncii. 107 .11. include şi transformarea şi lichidarea societăţilor bancare româneşti. 99/2006 şi standardelor internaţionale. .U. Împrumuturi primite. este obligatorie înregistrarea băncii ca societate bancară în Registrul societăţilor bancare care este ţinut la sediul BNR.auditorul independent.U. . în desfăşurarea activităţii îşi pot deschide sucursale şi agenţii cu respectarea procedurilor corespunzătoare. de asigurare a prudenţei bancare şi de supraveghere a societăţilor bancare. 6.R59. TOTAL ACTIV: Disponibilităţi şi depozite ale băncilor. de plăţi. 3. şi trebuie să fie însoţită de o documentaţie care să cuprindă referiri cu privire la: . conform legislaţiei amintite mai sus. nr. 4. în formă bănească. valutare. care trebuie vărsat. B. Totodată. 10 din O. 45 din O. Profit din operaţiuni interbancare.N. prin funcţiile de îndrumare şi control.N. Acţiunile emise de aceste societăţi nu pot fi decât nominative conform normelor legale.) sunt considerate personae juridice şi pot desfăşura activităţi în mod direct. trebuie să se supună în activitatea lor reglementărilor emise de Banca Naţională a României în vederea aplicării politicii monetare. Depozite la termen.E. 59 Art.calificarea şi experienţa profesională a conducătorilor băncii. de credit. 2.R. 8. cât şi a sucursalelor şi reprezentanţelor în România ale băncilor din străinătate. 99/2006.G. . sucursalele din România ale unei societăţi bancare străine (state membre ale U. în totalitate.sediul băncii.

bilanţul unei bănci se prezintă astfel: Activ Casa Depozit la Banca Centrală Pasiv Împrumuturi pe lângă B. dar ea nu are personalitate juridică de sine stătătoare. Venituri din dobânzi. Comisioane. Sucursala poate încheia contracte cu terţe personae în numele băncii. Clientul care deschide cont la bancă începe operaţiunile de plăţi şi încasări prin contul curent. de amortisment. iar pe de altă parte. 1 an): Venituri 1. Conturi corespondente altor bănci) (ale Conturi corespondente (la alte Împrumuturi de la alte bănci bănci) Credite acordate altor bănci Credite acordate Trezoreriei Credite acordate clienţilor Valori mobiliare Imobilizări Depozite la vedere Depozite la termen Valori mobiliare Resurse pe termen lung Fonduri proprii Soldul pozitiv al contului de exploatare „Profit sau pierdere” cont de rezultate. sucursala posedă pe de o parte. Agenţiile. agenţiile au o dublă subordonare faţă de bancă: dependentă din punct de vedere economic pe de o parte şi dependentă din punct de vedere juridic pe de altă parte. Banca poate să funcţioneze fără să posede un leu în depozit. de cheltuielile generale. sau în nume propriu. Spre deosebire de sucursală (în cazul societăţilor bancare străine în România). Vă redăm mai jos : SITUAŢIA realizării veniturilor. cheltuielilor şi profitului la sfârşitul unei perioade (ex. crescându-i activele prin plasarea (distribuirea) unui credit. 108 . are personalitate juridică proprie. unde se mai adaugă alte venituri. Caracteristica principală în funcţionarea unei bănci o constituie desfăşurarea şi dezvoltarea activelor lor şi totodată posibilitatea dezvoltării simultane a pasivelor.Deci. un patrimoniu propriu delimitat în ansamblul patrimoniului societăţii bancare. în calitate de mandatar. în calitate de comisionar. 2.C. se înfiinţează şi organizează la iniţiativa băncii din fondurile proprii care-i afectează capitalul necesar. Schematic. afectate de remunerarea acţiunilor. Venituri asimilate dobânzilor. etc. 3. este dat de diferenţa dintre: dobânzile percepute la împrumuturile acordate (la clientelă şi alte bănci) şi dobânzile vărsate (pentru depozitele clienţilor şi pentru împrumuturile de la alte bănci). a titlurilor emise.

Cheltuieli administrative. etc. în condiţiile unei rate a dobânzii variabile la împrumutul efectuat. 4. Operaţiuni de activ: . Lichiditatea reprezintă funcţia primordială.C. Profit sau Pierdere din operaţiuni bancare. 5. Cheltuieli asimilate dobânzilor.4. Profit sau Pierdere din operaţiunile interbancare. 11. Cheltuieli cu comisioanele.. 2. conturi la celelalte bănci (corespondente).2. Există două principii de bază care ghidează funcţionarea normală a unei bănci: lichiditatea. Alte venituri.operaţiuni vizând lichiditatea bancară. Venituri din provizioane pentru riscul de credit şi dobândă. referitoare la depozitele la B. Apelând la împrumuturi de la alte bănci şi acordând credite cu o rată fixă a dobânzii. 6. b. 5. Alte cheltuieli. 2.C. Cheltuieli cu impozite şi taxe. 8. 1. Profitabilitatea este legată permanent de problema lichidităţii: creanţele sunt de proastă calitate. la activ şi respectiv pasiv. 3.). dacă nu colectează suficiente. 10. Principalele operaţiuni ale unei bănci Bilanţul. Esenţialul în acest sens este menţinerea suficienţei contului său la B. Cheltuieli a. Total venituri Cheltuieli cu dobânzile. depozitele sunt instabile sau insuficiente.N. sau are termene lungi. Cheltuieli cu provizioane pentru riscul de credit şi dobândă. de a asigura conversia depozitelor în bancnote. prezintă suma stocurilor de creanţe şi de resurse ale băncii. capacitatea de a se îndatora pe lângă celelalte bănci sau la B. pentru obţinerea resurselor care-i lipsesc.R.4.C. 109 . b. banca se poate confrunta cu un cont de exploatare deficitar. 9. rentabilitatea (profitabilitatea). 7.2. Total cheltuieli. (B. a. Lichiditatea depinde de: capacitatea de a colecta suficiente depozite. trebuie să se recurgă la depozite masive. 6. Cheltuieli cu personalul.

viramentul. . efectul de comerţ (sau scrisoarea de schimb.depozite de economisire (conturi pe termen.depozitele clienţilor sau moneda scripturală: .depozite la vedere. pe librete.operaţiuni de împrumuturi participative.-ul.Instrumentul „înscrisuri”: C. constând în scontarea efectelor comerciale..C. Operaţiuni de pasiv Acestea sunt operaţiunile prin care se constituie resursele băncii: . .operaţiuni pe credit-bail. reprezentând deschideri de credite. . Diversificarea operaţiunilor pasive se face în funcţie de nevoi şi posibilităţi. Pentru aceasta se folosesc mai multe instrumente. ..credite acordate clienţilor. etc. . -conturi ordinare (debitori) ale clienţilor. . librete de economii ale populaţiei). titluri de plată. în alb sau cu garanţie. cartea de credit (transcriere electronică a unui efect comercial).Instrumente „automate”: avizul de plată (prelevare). Creditele acordate clienţilor sunt operaţiunile cele mai importante: . materializarea creditului inter-întreprinderi. . . când nu sunt gajate de o cesiune.. cu o circulaţie diferită.creanţe comerciale. sau ordin de plată amânat). . .C.împrumuturi pe lângă B.credite pe termen lung (până la 20 ani). extrasul scrisorii de schimb.subscrierea sau achiziţionarea de bonuri de Tezaur.credite pe termen mediu (2-5 ani).angajamente pe lângă alte instituţii financiare (conturi la vedere sau împrumuturi în alb). avansuri în cont curent.împrumuturi gajate prin pensiunea creanţelor pe lângă alte bănci sau B. . * Circulaţia monedei bancare Moneda bancară se află în soldurile creditoare ale conturilor clienţilor sau în drepturile de tragere asupra avansurilor în contul curent de care clienţii beneficiază. Între aceste instrumente amintim: .achiziţionarea de creanţe negociabile pe piaţă. linii de credit. * Circulaţia instrumentelor 110 . .C.împrumuturi la alte bănci.E.operaţiuni privind fondurile proprii şi resursele pe termen lung (obligaţiuni). .

Datorită complexităţii circulaţiei instrumentelor bancare s-a recurs la compensarea interbancară care se efectuează zilnic la nivel judeţean. Practica cunoaşte două tipuri de organigrame: una ierarhică şi alta funcţională. 1999.-ul circulă de la proprietar la banca furnizorului. se transferă. Organigrama respectivă dă posibilitatea izolării responsabilităţilor prin identificarea factorilor de decizie şi a modului de transmitere a deciziilor şi ne poate arăta o imagine de ansamblu asupra funcţionării şi dimensiunii băncii.Exemplu: C. numărul nivelurilor ierarhice.5. pg. de asemenea accelerarea circulaţiei monetare. sumele înscrise în conturile datoriilor şi creanţelor se anulează. 2.60 * Organigrama ierarhică ne dă o structură de ansamblu a băncii. unde sunt evidenţiate subdiviziunile organizatorice şi raporturile dintre ele. O posibilă organigramă ierarhică a unei bănci. 111 . Organigrama (structura organizatorică) a unei bănci Structura organizatorică sau organigrama este o reprezentare grafică a activităţilor pe care banca le desfăşoară. 38. Stoica – „Management bancar”. Economică. Compensarea permite.E. Prin această operaţiune. Ed. reducând totodată cantitatea de monedă necesară derulării tranzacţiilor. poate arăta în felul următor: Comitetul de Administrare a Activelor şi Pasivelor Adunarea Generală Consiliul de Administraţie ↓ Comitet de Direcţie Comitetul de Risc ↓ Comitet de Credite Comisia de Cenzori Audit Intern Preşedinte: ↓ 60 M. se ajustează.2.C. Bucureşti.

calculul dobânzilor.Sucursale .Dep. O posibilă organigramă funcţională a unei bănci.Dep. Servicii Bancare .activitatea de producţie tratează operaţiile iniţiate de exploatare: evidenţa conturilor clienţilor.Departament Credite . . Investiţii Financiare Vicepreşedinte: .Dep. poate arăta în felul următor: * Preşedinte: Nivele ierarhice: ↓ Direcţii ↓ Departamente ↓ Compartimente ↓ Unităţi teritoriale 112 .Dep.Dep. Marketing * Organigrama funcţională ne dă posibilitatea identificării activităţii băncii şi nivelurile ierarhice de exercitare a acestor activităţi. Valutare .Departament Contabilitate . care pot fi grupate astfel: . .Dep.Dep. acordă asistenţă tehnică (trezorerie. Ea vizează: problemele de personal şi resursele materiale. acordă asistenţă de specialitate (marketing. relaţii externe. juridic. Op. Relaţii Externe .Dep. Studii Financiare . secondează exploatarea. Scopul acestei activităţi este de a vinde produse şi servicii clienţilor băncii.activitatea de exploatare. care se realizează. inginerie financiară). Informaţional . Pieţe de Capital . în principal.Agenţii Vicepreşedinte: . Inginerie Financiară .Dep.activitatea de asistare. prin unităţile sale teritoriale ale băncii.Vicepreşedinte: . pieţe de capital).Departament Trezorerie . asigurând relaţiile directe cu clientela. calculul comisioanelor.

. .stabileşte plafoane de credite pentru unităţile subordonate. agenţii). aplicând politica şi strategia centralei băncii. concediază personalul de conducere din unităţile subordonate.asigură lichidităţi şi fonduri de creditare unităţilor subordonate (sucursale.stabileşte politica de creditare. .acordă servicii de consultanţă. amintim: .elaborează norme pentru fiecare activitate şi serviciu în parte (decontări. Într-o structură organizatorică.61 Structura organizatorică cuprinde compartimente care asigură desfăşurarea activităţii la nivelul teritoriului unde ele acţionează. . se stabilesc relaţii de subordonare. . 61 I. operaţiuni de casă. centrala ocupă un loc aparte. contabil şef şi comitetul de credite constituit din cadrele de conducere ale sucursalei sau agenţiei respective. creditare ş. Între centrală şi unităţile teritoriale (sucursale. 113 .angajază.organizează acţiuni de pregătire a cadrelor. Sibiu. director adjunct. acţionează în teritoriu ca reprezentante ale acesteia. datorită rolului şi funcţiilor pe care le deţine în cadrul unităţii. promovează.efectuează studii de marketing. Printre funcţiile exercitate de centrală. ea fiind centrul vital al băncii.contractează împrumuturi şi plasamente pe piaţa interbancară. .elaborează strategia de dezvoltare a băncii. reprezentând un atribut determinant al managementului centralei în desfăşurarea tuturor activităţilor în teritoriu. Ed.).iniţiază colaborări cu bănci din ţară şi străinătate. încasări şi plăţi. . .Activităţi: Asistare ↔ Producţie ↔ Exploatare Atât organigrama ierarhică cât şi cea funcţională permit reprezentarea grafică a organizării activităţilor unei bănci. . audit. Conducerea unei astfel de unităţi este asigurată de: director. Alma Mater. * Structura organizatorică a sucursalei sau agenţiei unei bănci Sucursalele şi agenţiile ca unităţi subordonate centralei. . agenţii).a. pg. şef agenţie.asigură echilibrul între resurse şi plasamente. . Moga .“Gestionarea bancară”. dezvoltare în ţară şi străinătate sau de fuziune şi achiziţii. 2001.stabileşte nivelul dobânzilor şi comisioanelor.11. .

Aceste resurse pot fi: depozite de economii pe termen scurt. amenzi pe de altă parte.7. Pentru că lucrează direct cu băncile. iar ca intermediar financiar asigură zilnic acoperirea cheltuielilor bugetare. investiţii. subvenţii.Serviciul credite .Serviciul de urmărire a creanţelor . intervenţii pe de o parte şi resurse permanente. administrativ ş.operaţiuni 114 . o reprezintă societăţile de portofoliu. prin veniturile provenite din dividende. salarizare. Băncile de afaceri realizează operaţiuni de achiziţie şi fuziune. O componentă importantă a acestor instituţii cvasibancare o reprezintă băncile de afaceri (de investiţii).Serviciul casierie .Alte servicii (compartimente) Contabil şef: . 2.2. orientarea utilizării resurselor. * Acoperirea cheltuielilor statului Aceasta se face prin două operaţiuni: definitive: cheltuieli de funcţionare. distribuind credite persoanelor diverse. cu rol dublu: valorificare ridicată a capitalurilor. ce sunt finanţate din resurse pe termen scurt. Acestea sunt implicate în atragerea capitalurilor şi plasarea lor optimă. Instituţii de credit cvasibancare Acestea participă la intermedierea financiară activă.Serviciul informatic . a. . venituri nefiscale şi de portofoliu. aceste instituţii sunt asimilate lor şi sunt creatoare de monedă. asigurarea controlului asupra unei firme.6. Trezoreria Trezoreria este casierul şi banca statului. stabilirea activelor. învăţământ. O formă derivată a băncilor de afaceri. 2.Serviciul juridic .Alte servicii (compartimente) Serviciul personal. împrumuturi pe lângă bănci sau „refinanţări”.Prezentăm mai jos o posibilă organigramă a unei sucursale sau agenţii: Director → ↓ Comitetul de credite ↓ Director adjunct: .Serviciul contabilitate . impozite. asigurând protejarea partenerilor.2.

şi cu corespondenţii săi. având în vedere inflexiunile din cursul anului a veniturilor şi cheltuielilor. Trezoreria are. Această poziţie este determinată de relaţia deosebită de cont curent cu B.alte resurse pot fi constituite din fonduri de economisire pe termen lung.N. altele cu caracter de economisire pe termen scurt şi lung. Soldul bugetar poate fi rectificat. . organizaţii internaţionale. de la alte guverne.crează monedă. taxe vamale. pentru realizarea de intervenţii economice.prin structura operaţiunilor este asimilată atât băncilor. . poate fi ori cu deficit ori cu excedent. pentru echilibrarea balanţei de plăţi. etc. . cel planificat de cel realizat. cât şi instituţiilor financiare nebancare: .are poziţie importantă în cadrul circuitului de încasări – plăţi. unele resurse ale sale au caracter monetar.fonduri cu caracter monetar. * Funcţia Trezoreriei de instituţie financiară Trezoreria . * Resursele Trezoreriei Trezoreria. o avansuri de la Banca Centrală. ca instituţie financiară.R. influenţat de diferiţi factori. rambursări de împrumuturi acordate.de pe piaţa internă – prin utilizarea produselor bancare (financiare): bonuri. mai poate dispune şi de alte resurse: o depozitele corespondenţilor săi. etc. deci poate fi o bancă..) trebuie să fie echilibrat. prezintă următoarele caracteristici: . o împrumuturi . iar altele pot proveni din împrumuturi de la diferite instituţii financiare. în afara veniturilor de natură fiscală. Soldul de gestiune are în vedere operaţiunile înscrise în exerciţiul financiar respectiv şi diferă de la o perioadă la alta. la activ (în calitate de utilizări): . De asemenea poate să difere. -de pe piaţa externă.operaţiuni temporare: statul creditează anumite operaţiuni (cheltuieli) economice care apoi trebuie rambursate. dându-i calitatea de instituţie financiară nebancară. titluri. Soldul Bugetului (la sfârşitul perioadei – 1 an.suma împrumuturilor acceptate de stat. Ca raţionament practic.soldul deficitar al operaţiunilor definitive neacoperite din resursele colectate prin impozite. Dar. şi la pasiv (în calitate de resurse): . de ex. sau 115 .

bonificaţiile şi garanţiile au fost înlocuite cu împrumuturile de la Trezorerie. pot să funcţioneze independent mai multe bănci organizate. În acest sens. să fie maleabile în adaptarea la situaţii diferite.cheltuieli de personal şi de funcţionare. funcţionare şi control riguros din partea Băncii Centrale. care este de neconceput fără economii băneşti. fie pe zone geografice. În mecanismul economiei de piaţă libere se înscie şi activitatea bancară. tendinţele ce s-ar putea îndrepta spre realizarea obiectivelor speculative sau neeconomicoase. . . cu implicaţii în mobilizarea tuturor fondurilor băneşti disponibile. care formează clientela băncii respective. care datorită operaţiunilor sale specifice. ţinându-le în permanenţă trează atenţia spre problemele majore şi ferindu-le (la nevoie) de unele implicaţii ce ar comporta riscuri pentru gestiunea lor. numai că întinderea şi efectele acestora se pot resimţi aspura unui număr mare de firme. la nevoie. activitatea băncilor se convine a fi riguros reglementată şi bine coordonată de Banca Centrală (BNR) în calitatea ei de bancă a băncilor. fie pe domenii de activitate.3. prin folosirea tehnicilor şi metodelor proprii. iar băncile (în totalitatea lor) pe lângă efectuarea operaţiunilor de finanţare şi plăţi au şi rolul (nu ar trebui) de sfătuitor. subvenţiile şi dotaţiile. cu aceleaşi consecinţe ca asupra fiecărei firme. le orientează temporar pe perioade mai scurte sau mai lungi. Prin urmare.cheltuieli de echipament (de capital). Pentru ca băncile să poată juca un asemenea rol. 2. firmele. banii şi creditul constituie instrumente active pentru a stimula dezvoltarea economică. în centrul căreia se află sistemul bancar. să fie capabilă. În acest context se poate afirma că în condiţiile economiei de piaţă. * Cheltuielile Trezoreriei Acestea sunt cheltuieli publice şi se clasifică astfel: . poate să fie supusă diferitelor riscuri. realizându-se în acest fel bunul mers al serviciilor publice. iar în funcţie de perspectivele ce se întrevăd privind dezvoltarea economică să acţioneze permanent în vederea restructurării oricând a activităţii. să acorde un ajutor calificat fiecărei bănci în parte. PERSPECTIVE ALE STRATEGIEI BANCARE Într-o economie de piaţă. încurajându-se orice fenomen pozitiv prin intermediul lor descurajând totodată. indiferent de forma de provenienţă a capitalului social îţi desfăşoară activitatea în condiţiile de piaţă liberă. reprezentând forma de intervenţie a statului în economie. 116 . către diverse activităţi economice. este necesar ca firmele să lucreze rentabil.o resurse din privatizare (în mod excepţional). În condiţiile concrete ale economiei româneşti (în finalul traziţiei la economia de piaţă).cheltuieli de transfer (transferuri economice sau ajutoare sociale). dar trebuie să fie supuse unui regim de organizare. În ultima perioadă. specifice.

precum şi asupra legăturilor în dublul sens dintre cele două activităţi.Unde se află.1. alternative. putem concluziona că din multitudinea de sisteme existente în economia noastră românească. ca de altfel. Elementele componente ale subsistemului bancar. cea mai viabilă în contextul dat.analizarea internă. Intrări în sistem bancar Aceste intrări consituie elementul de la care se porneşte şi care determină existenţa şi funcţionarea celorlalte elemente ale subsistemului bancar. Aşa cum activitatea firmelor de producţie. Printr-o viziune clară şi răspunzând cât mai crect şi mai rapid la problemele pe care le implică noile condiţii sociale. exprimă locul acesteia în mediul socio-economic unde îşi desfăşoară activitatea. al armonizării sale cu cele din Uniunea Europeană.un studiu detailat al mediului economic. economia şi politica oferită de economia de piaţă. 117 . se constituie în : 2. Având în vedere cele precizate mai sus. Astfel BNR şi-a intrat în atribuţiuni din toate punctele de vedere în calitatea sa de autoritate de supraveghere bancară având scopul şi menirea de a asigura viabilitatea sistemului bancar. . Astfel. evaluare şi eliminare se va alege una singură. au trebuit să se adapteze din mers noului sistem economic. se află pe un drum bun. intrările pot fi reprezentate de elemente constructive ca: . Filosofia băncii. sinceră şi obiectivă a băncii şi respectiv a punctelor sale forte şi vulnerabile. dar care se află într-o strânsă relaţie de intercondiţionare reciprocă. Viziuniea generală a unei bănci.Ce este o bancă şi ce rol are ea? . Acestea constituie factorul cel mai important şi singura sursă cu adevărat neepuizabilă. sistemul socioeconomic are rolul hotărâtor. . filosofa oricărei firme porneşte de la premise aparent simple şi presupune răspunsuri sincere la următoarele întrebări: . imaginea sa asupra mediului respectiv.3. . acel sistem nu-şi poate exercita rolul său. filosofia ei.Se pare că în ultima perioadă activitatea bancară din România din punctul de vedere al elaborări actelor normative. iar în cadrul acesteia subsistemul bancar este o componentă principală faţă de care practic. banca respectivă îşi poate realiza atribuţiile şi funcţiile sale în fond menirea sa. unde se situează în acest angrenaj al sistemului socioeconomic? . elemente ce definesc însăşi activitatea unei bănci.Cui oferă serviciile şi produsele bancare în prezent? Dar în perspectivă? .Prin comparare. Această cerinţă fiind reclamată de firmele (indiferent de provenienţa capitalului) care au lucrat încă de la începutul activităţii lor în condiţii de piaţă.să se elaboreze mai multe variante de strategie.resurse umane.Cum va proceda pentru a supravieţui şi dezvolta într-un mediu economic dat? Dar într-un mediu concurenţial ai cărui germeni au apărut deja? Raspunzând la aceste întrebări care. privite atent se dovedesc de-a dreptul perfide.trecerea la implementatea strategiei alese. presupune: . comerciale au trecut treptat la economia de piaţă liberă şi activităţile bancare. prestări servicii. al oportunităţilor şi pericolelor pe care acesta le conţine.

direcţia de profil valutar. După unii economişti. depozite. serviciul social şi administrativ etc. de ele depinzând imaginea externă.. 2. operaţiuni de arbitraj în numele băncii pe pieţele monetare (dar în contul clienţilor săi). prelucrării şi transmiterii în timp util a informaţiilor necesare pentru buna desfăşurare a activităţii. Ieşirile se produc prin interfaţa băncii şi constau în: . în vederea culegerii. Acestea ar putea însemna: direcţiile de organizare. 2. După cum se poate vedea. scrisori de garanţie emise. personal-învăţământ. care reprezintă elementul deosebit de important cu puternic impact asupra elementului uman. secretariat. Acestea ar reprezenta interfaţa băncii. contracte de credite. direcţie cu un profil valutar etc. în structura sa organizatorică cuprinde: .2. dobânzi încasate. . rezerve.mediul ambiant. contabilitate generală. .este determinantă în privinţa gradului de acomodare şi adaptabilitate a băncii la mediul economic. după cum "ambientul sufrageriei" şi de calitatea gazdelor (lucrărilor bancare) depinde cât de plăcută a fost vizita. comisioane. Ieşirile în sistem bancar Această componentă reprezintă rezultatul acţiunii intrărilor şi structurii de transformare.informaţiile despre mediul socio-economic în care fiinţează şi activează banca respctivă. serviciul social şi administrativ etc. .3. servicii de asistenţă în materie financiară.servicii bancare: constituirea de depozite la vedere sau la termen. strategie şi învăţământ. operaţiuni de schimb valutar. toate elementele respective sunt într-o strânsă legătură de intercondiţionare. informatică. extrasele de cont privind operaţiunile efectuate asupra conturilor deschise de clienţi etc. valoarea mulţimii de ieşiri.direcţii de specialitate: casierie. 118 . casa de schimb valutar. Concesiunea inversă – autoreglarea sistemului băncii. juridic.. "Bucătăria" băncii unde se prepară "bunătăţile" pe care apoi le oferă clienţilor. personal învăţământ. juridic. Informaţia este elementul care depinde în cea mai mare măsură de gradul de informatizare şi dotare a băncii. se constituie în capital. Concesiunea inversă constituie capacitatea de reacţie (FEED – BACK) şi reprezintă o componentă esenţială a subsistemului bancar din următoarele considerente: .3. juridică şi patrimonială etc. cecuri pentru ridicare de numerar. . structura de transformare a unei bănci (privită "domestic") ar putea arăta în felul următor: "Sufrageria" băncii. direcţia de creditare.. credite.produse bancare: cecuri de virament cu şi fără limită de sumă. ar putea fi: ghişeele. profituri etc. astfel încât un element nu poate exista fără celălalt.resursele financiare. secretariat. unde se primesc şi se întreţin cât mai plăcut cu putinţă "musafirii" (clienţii).3. Structura de transformare O bancă. de calitatea acestora depinzând. în final.direcţii şi servicii funcţionale: organizare.

pg. Planificarea strategică bancară Prin planificarea strategică se descrie.proceduri şi reguli. un anume curs al acţiunilor viitoare. probabilistic.bugete. Unde? (Locul în care planurile vor fi îndeplinite). vizează atât intrările în subsitem cât şi structura de transformare. de motivare şi procedură. Misiunea băncilor ca de altfel al oricărei firme.obiectivele. * Prin ţelul şi misiunea unei bănci se defineşte obiectul şi valoarea socială a activităţii bancare. operaţiuni pentru activităţi comerciale etc. 2. În acest context. în lei şi valută de la persoane fizice şi juridice din tară şi străinătate. Conform statutului. cifra de afaceri. planificarea strategică reprezintă prima funcţie a managementului bancar. deoarece resursele irosite au costuri ridicate. . 206. al încercărilor. adică al acţiunilor fără un plan elaborat. efectuarea de servicii bancare. O metodă de stabilire.“Gestiune bancară”. 5. În această planificare. Prin urmare. O bancă care se respectă nu-şi poate permite luxul tatonărilor. Bucureşti. banca oferind practic toate posibilităţile de a intervenii prin decizii în funcţie de semnalele primite din mediul socio-economic. fiind totodată un sistem managerial cuprinzător care integrează activitatea managerială cheie într-o manieră sistematică. aducând corecturile necesare ambelor componete vizate în funcţie de rezultate (ieşiri). Didactică şi Pedagogică. acordarea de credite pe termen scurt. elementele cheie sunt: .3.politici. realizare şi evaluare a obiectivelor o constituie managementul prin obiective. Când ? (Intervalul în care trebuie realizat scopul). . de a obţine profit.prin ea însăşi.. obiectul principal de activitate al unei bănci îl reprezintă atragerea şi formarea de depozite băneşti. . pierderile şi întârzierile. nivelul salariului etc. Cât ? (Resursele necesare pentru a atinge scopul). . .strategii alternative. mediu şi lung. orientată spre realizarea efectivă şi eficientă a obiectivelor strategice ale 62 V. . Prin elaborarea de variante privind strategia bancară se purcede la activitatea prin care managerii băncii determină obiectivele şi modul în care pot realiza această strategie. iar eforturile făcute vor deveni eficiente.). de planificare şi control. .ţelul sau misiunea. 4.4. profitul este elementul fundamental pentru supravieţuirea firmei într-un mediu concurenţial şi el se obţine prin realizarea misiunii sociale. Ed. Cum ? (Fazele şi metodele de atingere ale scopului).programe.reprezintă componenta cea mai nobilă a sistemului cibernetic. 2. Prin urmare planificarea răspunde la următoarele 5 întrebări de bază:62 1. este în general. 3. 1996. Dedu . * Obiectivele strategice ale unei bănci sunt reprezentate de rezultatele finale şi evaluate printr-un sistem de indicatori specifici (nivelul profitului. 119 . Ce ? (Scopul). O planificare strategică ne permite să evităm erorile. Metoda este o tehnică de evaluare a performanţelor.

principiul perioadei de angajare . efectuează alte operaţiuni cu titluri de valoare. care orientează concepţia şi acţiunile în deciziile ce trebuiesc luate. participarea şi creativitatea lucrărilor bancare. să ignore obiectivele pe termen lung. . efectuează decontări fără numerar între instituţii şi agenţi economici titulari de cont. * Politicile bancare sunt liniile directoare. . de ordin general. Filosofia acestui management se bazează pe valorile comportamentului în relaţiile inter-umane.implicarea managementului de vârf în stabilirea obiectivelor. servicii de consultanţă şi de plasament pentru resursele băneşti ale clienţilor şi ale fondurilor proprii. resursele de utilizare şi alte lemente necesare unei activităţi date. realizează 63 Idem 38. *Programele sunt asemănătoare paşilor ce trebuie parcurşi. 120 . . face încasări şi plăţi în numerar. Între caracteristicile de bază ale managementului prin obiective. care susţine respectul pentru atitudinile pozitve. acordă credite. titluri de credit. obligând răspunsul la întrebarea pentru ce interval de timp viitor se elaborează planurile strategice. planificarea strategică se desfăşoară în ordinea stabilită de procesul managerial. se tinde spre o libertate apreciabilă în selectarea metodelor. în planificare. * Strategiile alternative ale unei bănci sunt programe de acţiune şi desfăşurare a forţelor şi resurselor vizând realizarea integrală a obiectivelor. . amintim:63 . * Procedurile şi regulile sunt planuri ce pun la cale metode uzuale privind desfăşurarea activităţii. banca elaborează permanent normele care privesc diferitele secţiuni ale activităţii sale. Uneori managerii băncilor comit eroarea ca programele şi planurile pe termen scurt.principiul flexibilităţii înseamnă adoptarea programelor şi planurilor la evenimetele şi situaţiile nou apărute. În acest context.un frecvent control al performanţelor şi evaluarea rezultatelor obţinute. * Cuvinte cheie: Bancă – “instituţie” specializată care organizează circulaţia bănească. emite instrumente de plată. mobilizează resurse băneşti temporare disponibile. pg. se referă la resursele şi obligaţiile băncii.în vedrea îndeplinirii obiectivelor. 210. cheltuielilor şi rezultatelor. . Văzută ca o succesiune de activităţi. banca se obligă să aibă prevederi exprimate valoric lagate de evoluţia activităţii viitoare a veniturilor. emite şi plasează hârtii de valoare.principiul coordonării planurilor sectoriale pe termen scurt cu cele pe termen lung . trebuie să ţină seama de mai multe principii: .băncii.participarea tuturor nivelurilor managementului în procesul de stabilire a obiectivelor. Prin buget. Acest principiu stabileşte orizontul de timp în care se pot recupera resursele investite într-o acţiune dată. * Bugetele de venituri şi cheltuieli ale unei bănci constituie expresia valorică a rezultatelor prevăzute în programe şi strategii. Un manager bancar. în concordanţă cu cerinţele pieţei şi reglementările legale în vigoare.

Băncile centrale naţionale. . B.de cont. Structurile decizionale ale BCE sunt următoarele: consiliul de administraţie. 226-235. pe baza primirii prealabile la rescont a cambiilor scontate de acestea.un cont arătând preocuparea unui comerciant pentru bunurile nete din afacerea sa .E. la cantită5ile cu care s-a contribuit iniţial. Bucureşti. utilajele etc. BCE decide politica monetară a Uniunii şi este în măsură să autorizeze emisiunea de bancnote. asigurări”. păstrarea şi punerea lor în circulaţie şi controlul emisiunii de bancnote. pg.C. cât şi faţă de instituţiile Comisiei Europene.selecţionarea şi susţinerea unor proiecte de investiţii. iar conducerea acestui sistem revine BCE. 92. consiliul guvernatorilor. întreţinerea relaţiilor cu băncile centrale ale altor ţări. monedă. Are următoarele atribuţiuni: emisiunea semnelor monetare. 2006. purtând şi o răspundere politică. formulează politica monetară şi de credit a guvernului. se află sub autoritatea BCE. I. se ocupă cu vânzareacumpărarea de valută şi alte operaţiuni valutare. Cont de capital65. BCE este obligată să informeze instituţiile Comunităţii Europene asupra întregii sale activităţi. B. acordarea de împrumuturi statului şi păstrarea tezaurului de stat.) – „Dicţionarul complet al economiei de piaţă”. pg. Informaţia Business Books. Bistriceanu – „Mică enciclopedie de finanţe. Băncile centrale naţionale fac parte din structura Sistemului European al Băncilor Centrale. Curs real de schimb – cursul nominal de schimb al unei monede faţă de o altă monedă. oferind servicii guvernului şi tuturor băncilor comerciale din ţară. formarea de depozite şi influenţarea volumului şi a costului creditului în ţară. administrarea conturilor guvernamentale şi datoriei publice. ajustat cu diferenţialul de inflaţie dintre ţările cărora le aparţin cele două monede. consiliul general64. în sectorul bugetului public .o serie de conturi înregistrând influenţele partenerilor asupra bunurilor nete ale unui parteneriat. şi-a început oficial activitatea la 8 iunie 1998 şi are sarcina dificilă de a aplica politica monetară a Uniunii Europene. Banca Centrală – “instituţie” bancară care conduce întregul aparat bancar din ţara respectivă. Uniunea Europeană a creat Sistemul European al Băncilor Centrale. Editura Universitară. se poate referi de asemenea. . cu descentralizarea către băncile centrale naţionale. controlul şi influenţarea cursului valutar. Bucureşti. 1994. concentrarea disponibilităţilor băneşti ale băncilor comerciale şi acordarea de credite acestor bănci. clădirea. în special. 64 Gh. independente faţă de guvernele lor naţionale. .o cantitate stabilită prin buget care poate fi cheltuită numai pe articole majore. participarea în numele statului la încheierea acordurilor de plată cu alte ţări. vol. într-un sens restrâns. păstrarea rezervelor de aur şi valută străină ale ţării. . ajustate unde este necesar printr-un acord între parteneri. 65 Georgeta Buşe (coord. care este format din BCE şi reprezentanţii băncilor centrale naţionale. Este un instrument care reprezintă mai multe situaţii : . Concomitent cu introducerea euro. 121 .C. Banca Centrală Europeană – “instituţe” bancară centrală unică autorizată să emită şi să guverneze sistemul monetar din “zona euro”. în care se înregistrează cheltuielile de capital cu articole precum : pământul. Conturile de capital pot să cuprindă atât cantităţile cu care s-a contribuit iniţial cât şi conturile curente (care înregistrează tranzacţiile unui partener dintr-un parteneriat care nu sunt în relaţie directă cu capitalul său în respectivul parteneriat). constituindu-se astfel un sistem federal.

cererea de bani pentru tranzacţii – derivată din intenţia publicului de a-şi achiziţiona cele necesare şi. 66 Vasile Dedu – „Gestiune şi audit bancar”. Strategia reprezintă ansamblul deciziilor care angajază viitorul unei firme (bănci) pe un orizont de timp îndepărtat (de la 5 la 10 ani).subiecţii raportului de credit: . opusă inflaţiei. ediţia a doua. orientare) a cărui realizare necesită o perioadă de timp mai lungă sau medie.stabilirea unui obiectiv (proiect.politicile de marketing care cuprind ansamblul acţiunilr vizând realizarea. Creditul. .cererea de bani ca activ financiar – reflectând în special preferinţa publicului de a face economii sub această formă. . măsurată de regulă prin intermediul indicelui preţurilor de consum (IPC).promisiunea de rambursare. Cererea de bani depinde în general de valoarea nominală a PIB şi de rata dobânzii.creditul reprezintă schimbul unei valori monetare prezente contra unei valori monetare viitoare.dobânda → preţul creditului. Natura lichidă a banilor este principalul aspect care îi deosebeşte de alte tipuri de active. 2008. Creditul unei bănci acordat unei firme este o operaţiune pe bani. Inflaţie – creştere a nivelului general al preţurilor. . 122 . Bucureşti. Editura Economică. aceasta însemnând organizarea instituţiei bancare de o astfel de manieră.Cererea de bani reprezintă dorinţa populaţiei şi a companiilor de a deţine active care pot fi uşor schimbate contra bunurilor şi serviciilor. Principalele componente ale cererii de bani sunt: . financiare şi tehnice. atingerea obiectivului propus. . Strategia bancară66 se referă la: . Rata dobânzii de politică monetară – plafonul ratelor dobânzilor la care BNR atrage depozite pe termen de o lună de pe piaţa monetară interbancară. . .o structură. Dezinflaţie – reducere a ratei inflaţiei.schimbul în timp. pg. . încât să asigure punerea în operă a politicilor şi mobilizarea mijloacelor.scadenţa → momentul rambursării creditului.mijloacele care constau în resurse umane. . Capitolul III CREDITUL * Scurt rezumat În general. Deflaţie – scădere a nivelului general al preţurilor. Subiectele raportului de credit sunt: • creditorul (banca).creditor .debitor şi . prezintă următoarele elemente: .283.

conform principiului general. reprezintă o caracteristică esenţială a creditului. 123 • . dobânda constituie o condiţie sine qua non a oportunităţii şi eficienţei lui. de asemenea. Totodată. prin care trece economia de piaţă concurenţială românească. pentru a se adapta la rigorile impuse în activitatea bancară de un element fundamental . În acordarea creditelor.debitorul. În condiţiile dificile ale perioadei actuale. la multiplicarea monedei scripturale. la rândul lor. Riscul ratei dobânzii însă. trebuiesc parcurse opt etape. la stăvilirea fenomenului inflaţionist. Dobânda. iar obiectul creditului îl constituie banul şi apoi operaţiunea de creditare se numeşte comerţ bancar. prin însăşi natura lui contribuie la creşterea vitezei de rotaţie a banilor. persoană fizică. etapele care trebuiec parcurse în vederea elaborării documentaţiei necesare. un bun manager al activelor şi al pasivelor utilizează diferite tehnici de măsurare. este bine ca bancherii să-şi cristalizeze exact conceptele şi metodele. de fiecare dată. persoanele fizice (autorizate independent) etc. Resursele de creditare sunt: proprii şi împrumutate. este deci preţul creditului. În vederea stabilirii efectelor asupra viitoarelor câşiguri rezultate din mişcările potenţiale ale ratei dobânzii. Importanţa şi locul creditului bancar în economia de piaţă sunt date de rolul acestuia. Ea se negociază şi se stabileşte în convenţia de credit. dobânda. pot fi finanţate din credite în scopul completării resurselor proprii în vederea realizării activităţiilor propuse conform normelor legale. de asemenea.statul. * Obiective : Principalul obiectiv al capitolului îl constituie analiza performanţei unei firme în vederea obţinerii unui credit de la o bancă comercială. se acordă o mare atenţie creditului bancar. care poate fi: o firma (presoană juridică). regiile autonome. variază de la o bancă la alta şi este puternic influenţată de nivelul inflaţiei. .riscul. la rularea permanentă a fondurilor. asociaţiile familiale. El este consecinţa activităţii de intermediere financiară. se poate determina poziţia riscului ratei dobânzii. creditul deţine o poziţie primară.. cunoscându-se întodeauna faptul că. Creditul. este deci preţul creditului. Dacă în succesiunea logică. În cadrul capitolului. firmele în general. reprezintă o caracteristică esenţială a creditului. Dobânda trebuie privită deopotrivă atât în ipostaza de efect cât şi în cea de cauză. prin funcţiile pe care le îndeplineşte (funcţia distributivă şi cea de emisiune monetară). îl reprezintă sensibilitatea rezultatelor financiare ale unei bănci la schimbările ratei dobânzii. cu corolarul funcţiilor ce i se atribuie în prefacerile monetare şi economico-financiare. Deoarece creditul se acordă în schimbul plăţii unei dobânzi. iar clienţii să le cunoască. În funcţie de modul cum sunt structurate activele şi pasivele băncii. el contribuie prin reglarea ratei dobânzii. Societăţile comerciale (indiferent de provenienţa capitalului). pentru aceasta se porneşte de la trăsăturile creditului în general. banca este creditorul.

serviciul mai are misiunea de a revizui creditele acordate şi de a încasa împrumuturile la timp. etc.Este bine cunoscut faptul că dimensiunile cererii şi ofertei de mărfuri pot fi reglate şi prin creditarea consumului pe de o parte şi a stocurilor pe de altă parte. turism. . agenţii) Atribuţiunile principale ale respectivului serviciu constau în analizarea dosarelor solicitanţilor de credite. creându-se posibilitatea asigurării stabilităţii preţurilor. ORGANIZAREA ACTIVITĂŢII DE CREDITARE Activitatea de creditare diferă de la o unitate bancară la alta. ale căror plafoane le depăşeşte competenţa. inclusiv instrumentarea dosarului de credit. încasarea împrumutului. . negocierea cu clienţii. în funcţie de mărimea acesteia. negocierea.1.acordă asistenţă tehnică şi de specialitate pentru evaluarea garanţiilor. . la multiplicarea monedei scripturale. comerţ. instrumentarea dosarului. * Conţinutul capitolului: 3. .efectuează expertize la evaluările garanţiilor prezentate de clienţi. • Departamentul de credite (centrală) • Comitetul de risc (centrală) 124 . Acest departament este compartimentul de lucru al centralei şi are următoarele atribuţiuni: . revizuirea periodică a dosarului de credit şi încasarea. Alte bănci au la dispoziţie specialişti de credite pe ramuri de activitate: industrie. la rularea permanentă a fondurilor. . Prin urmare. creditele mari. La o unitate mare. .revizuieşte şi propune măsuri pentru creditele restante.analizează şi trimite spre aprobare centralei băncii.rescadenţează creditele (conform competenţei). ofiţerul de credite execută toată munca în detaliu: acordarea creditului. capacitatea de rambursare a acestora.analizează şi aprobă salicitările de credite în limita plafoanelor acordate de centrală. agenţii) Acest comitet are în componenţa sa conducerea unităţii plus şeful serviciului (biroului ) de credite şi are următoarele atribuţii: . de exemplu. existând o mai mare departamentare a funcţiilor şi anume: analizarea şi revizuirea creditului. creditul. contactul cu clientul. ofiţerul de credite se specializează în consultare.analizează dosarele de credite întocmite de unităţile subordonate pentru creditele ale căror valori intră în competenţa de aprobare a centralei şi apoi le transmite Comitetului de credite spre aprobare. La o unitate mică. prin însăşi natura lui contribuie la creşterea vitezei de rotaţie a banilor. • Comitetul de credite (sucursale.participă la elaborarea politicii de creditere a băncii.eloborează norme de creditare în conformitate cu legislaţia în vigoare. • Serviciul de credite (sucursale. De asemenea. .

clasificare. prezintă următoarele elemente: .creditor . Al doilea comitet de risc este alcătuit din ofiţeri de credite – experţi şi din specialişti din afara direcţiei de credite. Prin urmare.urmărirea respectării politicii de creditere. Noţiuni.asigurarea unui audit periodic al tuturor unităţilor din teritoriu. altor bănci etc. În această situaţie.un comitet de risc al directorilor. care nu dispune de sume băneşti în acel moment) . originea cuvântului scoate în relief un element psihologic care este absolut indispensabil existenţei unei operaţiuni de credit: încrederea.Pentru buna desfăşurare a activităţii unei bănci.1. . . Creditul. b) Creditul bancar.informarea Comitetului de risc al directorilor despre condiţiile generale ale portofoliului de credite şi propunerea (eventual) a unor măsuri care să îmbunătăţească activitatea de creditare.subiecţii raportului de credit: . Acest comitet se întruneşte zilnic şi are următoarele atribuţiuni: . numai cedarea şi restituirea unei sume de bani constituie o operaţiune de credit. al cedării sau acordării şi restituirii sau rambursării.dobânda → preţul creditului.promisiunea de rambursare. sau o executare de lucrări ori o prestare de servicii. . concepte. . Primul comitet are în componenţa sa pe preşedintele băncii şi directorii din Comitetul de direcţie care. se cnsideră necesar existenţa a două comitete de risc: . Etimologic.un comitet de risc al ofiţerilor de credite. . Creditul.scadenţa → momentul rambursării creditului.1. fie în calitate de debitor → prin împrumuturile acordate clienţilor săi. se cunosc mai multe tipuri de credit: a) Creditul comercial. 3. Raporturile de credit sunt considerabile în dimensiunile lor şi multiple în varietatea lor într-o economie de piaţă. Acesta se acordă sub formă de marfă. statului. Conform uzanţelor de specialitate. cuvântul “credit” este de origine latină şi provine de la “creditum – creditare” şi înseamnă “a crede” sau “a avea încredere”. . poate să apară o cantitate de mărfuri în loc de o sumă de bani.) 125 . care se acordă sub formă bancară. În acest caz întâlnim fenomenul de vânzare pe credit (credit comercial) când bunurile înlocuiesc sume de bani în momentul acordării sau rambursării creditului. Într-unul din cele două momente. are sarcina de a analiza şi aproba propunerile Comitetului de risc al ofiţerilor.schimbul în timp. . Sigur. în urma unei înţelegeri apărute între creditor (vănzător. care are interesul să-şi vândă marfa) şi debitor (cumpărător. este obligatoriu ca unul din subiecţii raportului de credit să fie o bancă (fie în calitate de debitor → este creditată de titularii de depozite.creditul reprezintă schimbul unei valori monetare prezente contra unei valori monetare viitoare. a normelor bancare şi normelor interne.debitor şi . În general.

. 68. Raporturi de credit→ tip I67 debitori creditori Credit comercial cumpărător furnizor (firmă) (firmă) Credit obligatar utilizator subscriitor (firmă sau (persoană fizică instituţie publică) sau firmă) Celelalte tipuri de credite: bancar.procesul de mobilizare a capitalurilor disponibile în situaţia în care creditorul este deţinătorul de disponibilităţi. de la început şi până la sfârşit. banca. 1996. în mod obligatoriu. vom prezenta câteva trăsături distincte ale acestor tipuri de credite care le pot asemăna sau le pot deosebi.creditul ipotecar.creditul obligatar→ prin emiterea de obligaţiuni. poartă numele de credit bancar. Raporturi de credit → tip II68 Debitori (distribuire) – Banca – Creditori (depozitare) . Ed. pentru un timp determinat. însoţite de plata unei dobânzi ce stimulează banca. Bucureşti. c) 67 68 V. 126 . El este pus de bancă la dispoziţia unei firme producătoare sau comerciante sub forma unui capital.„Gestiune bancară”. 67. Didactică şi Pedagogică.Credit de consum De asemenea şi în raporturile de tip I pot interveni băncile: .Credit ipotecar . persoane fizice) persoane fizice) . * Conceptul şi trsăturile creditului bancar Operaţiunea prin care împrumutatul(debitorul) ia în stăpânire imediată resurse (bani) în schimbul unei promisiuni (angajament) de rambursare viitoare. pg.prin scontare / rescontare. În realitate. spre exemplu.Credit bancar (firme. (firme. ipotecar şi de consum. Dedu .prin vânzări / cumpărări de obligaţiuni. În continuare. . presupun desfăşurarea unor rapoarte de credit complementare prin bănci. pg. raporturile de credit se desfăşoară. au în vedere obligaţii directe între debitor şi creditor şi posibil să se desfăşoare în afara băncilor. Idem 38.procesul de distribuire a capitalurilor disponibile în care utilizatorii în calitate de debitori. iar depozitar. recurg în mod necesar la băncile comerciale. Creditul comercial şi cel obligatar.acordare de credite pe garanţii de efecte obligatare etc. Acest raport este în mod necesar prealabil.Alte categorii de credite: . pe două planuri: . în scopul obţinerii producţiei de marfuri sau circulaţiei unor mărfuri. . . Creditul unei bănci acordat unei firme este o operaţiune pe bani.creditul consumativ. .

se recurge la o administrare judiciară a depozitelor şi creditelor de către bănci. lung. Riscul de imobizare apare la deţinătorul de depozite (banca). juridic (forma juridică. capacitatea de rambursare). Dobânda. îndatorarea existentă.creditorul (banca).statul. . Termenul de rambursare poate fi: scurt. moralitate). creditele acordate prin bănci angajează fonduri ce nu aparţin băncii. .Esenţial în aceste raporturi îl constituie faptul că unul dintre parteneri este banca. se poate apela la colaborarea cu alte instituţii de credit. în principal sub formă de dobânzi.persoană fizică. banca este obligată să gestioneze eficient fondurile ce i-au fost puse la dispoziţie. mijlociu. mobilizarea efectelor (la piaţa monetară prin rescont şi alte operaţiuni). este evident legată de procedura de garantare a riscului. Pentru aceasta. banca este creditorul. Pentru divizarea riscului. iar relaţiile între bancă şi parteneri se desfăşoară pe terenul valorificării capitalurilor disponibile şi realizarea de profituri. Creditul se consimte în cadrul unei tranzacţii unice. economice (situaţia internaţională. În ultima perioadă a prins contur sistemul acordării de credite deschise. Riscul de rambursare constă în probabilitatea întârzierii plăţii sau a incapacităţii de plată datorată conjuncturii. naţională.riscul de imobilizare. unde împrumuturile 127 . Termenul de rambursare constituie o trăsătură specifică a creditului şi are o varietate foarte mare: de la termene foarte scurte (24 ore – termen practicat între bănci pe pieţele monetare) şi până la termene de 30 – 50 ani pentru împrumuturi privind construcţiile de locuinţe. acordarea unui împrumut. * Tranzacţia. angajarea creditelor pe baza hârtiilor de valoare. reprezintă o caracteristică esenţială a creditului. banca trebuie să analizeze temeinic debitorul prin prisma cerinţelor respectării raportului de credit sub mai multe aspecte: umane (competenţe. este deci preţul creditului. variază de la o bancă la alta şi este puternic influenţată de nivelul inflaţiei. este necesar a se porni de la trăsăturile creditului în general. Prevenirea riscului. dificultăţilor sectoriale sau deficienţelor debitorului. Ea poate fi negociabilă şi se stabileşte în convenţia de credit. cadrul profesional). pentru că este pus în situaţia de a nu onora cererile titularilor de depozite din cauza unei exploatări neeficiente a creditelor acordate. În raporturile de credit. În vederea conturării trăsăturilor creditului bancar. De regulă. de fiecare dată. Pentru preîntâmpinarea riscului. financiar (situaţia financiară.riscul de rambursare. angajarea unui depozit la altă bancă. Subiectele raportului de credit sunt: . Acordarea creditului. . .o firma (presoană juridică). întărindu-şi poziţia de creditor prin garanţii personale şi reale. vânzarea unei obligaţiuni. care poate fi: . iar obiectul creditului îl constituie banul şi apoi operaţiunea de creditare se numeşte comerţ bancar. legăturile juridice cu alte firme). cunoscându-se întodeauna faptul că. riscurile probabile pot fi: . Promisiunea (angajamentul) de rambursare a creditului constituie un element de bază al raportului de credit şi necesar şi în consecinţă se solicită angajarea unei garanţii. Ca urmare.debitorul.

efective apar la intervale liber alese de debitor. unde S = economiile. respectiv dreptul băncii de a i se plăti suma angajată (creditul + dobânda). cu toate consecinţele sale. au rolul de a transforma economiile sterile în capitaluri productive. sumele de bani economisite de persoanele fizice (populaţie) pentru diverse scopuri depuse la diferite bănci. rezervele de casă ale firmelor păstrate în conturi bancare. în funcţie de venitul ei şi de comportamentul său economic. Într-o societate. În procesul transformării economiilor în investiţii. Dacă economisirea nu este continuată de o investire. Disponibilităţile băneşti sunt acele surplusuri de capital de circulaţie aflate temporar sub formă inactivă în conturile firmelor deschise la bănci. Totodată. a căror forme de prezentare implică aspecte multiple şi diferenţiate. în vederea căruia banca trebuie să-şi asigure o bună informare şi documentare pentru prevenirea riscului. favorizează orientarea rapidă a investiţiilor spre ramurile (firmele) cu activităţile cele mai eficiente. Acordarea creditului (consimţirea tranzacţiei) reprezintă un act de mare importanţă. Prin transferul instrumentului de credit se realizează cesiunea de creanţă. Keynes. Nu 128 . într-o economie de piaţă dezvoltată. prin funcţiile pe care le îndeplineşte. precum şi veniturile accesorii. etc. îndeplineşte în primul rând o funcţie distribuitivă prin faptul că mobilizează resurse băneşti disponibile la un moment dat într-o economie. ecuaţia fundamentală în realizarea echilibrului macroeconomic este S = I. instrumente de credit. pe care le redistribuie apoi prin acordarea de împrumuturi firmelor (sectoarelor de activitate) care au nevoie de mijloace de finanţare. De asemenea. Evident. băncile. o importanţă deosebită o are creditul. Creditul. Practica bancară cunoaşte asemenea fenomene deoarece transferabilitatea permite asigurarea utilizării fluxurilor fireşti de constituire şi utilizare a capacităţilor temporare disponibile. * Consemnarea şi transferabilitatea Acordurile de credit sunt consemnate prin înscrisuri. aceste instrumente prevăd obligaţia fermă a debitorului în legătură cu rambursarea împrumutului. punând în mişcare forţele economice latente şi contribuind în felul acesta la creşterea avuţiei reale a societăţii. orice persoană poate economisi o anumită sumă de bani. prin funcţia sa distribuitivă. Toate aceste disponibilităţi sunt oferite întreprinzătorilor şi astfel creditul are posibilitatea să sporească puterea de acţiune productivă a capitalului. * Importanţa creditului bancar Importanţa şi locul creditului bancar în economia de piaţă sunt date de rolul acestuia.M. în marea lor majoritate. mai mare sau mai mică. prin creditele acordate firmelor. iar I = investiţiile. creditul participă la creşterea gradului de centralizare şi concentrare a capitalului. După afirmaţiile economistului englez L. poate fi un factor dezechilibrant şi economia este condusă spre recesiune. operativitatea asigurată în procurarea de noi capitaluri dă posibilitatea existenţei unei elasticităţi mai mari în economie (pe ansamblu). Prin urmare. respectiv dreptul băncii de a încasa suma înscrisă în instrumentul de creditare. Cărţile de credit sunt modalităţile cele mai răspândite pentru această formă. contribuind la adaptarea la cerinţele pieţei interne şi externe şi la o creştere a eficienţei marginale a capitalului.

multiple alte instrumente şi tehnici de plată (viramentul. iar dacă le are. prin care economiile. băncile procedează la verificarea modului cum se utilizează acesta de către întreprinzător. Creditul. acolo unde este cazul. cecul) care au dus la diminuarea folosirii numerarului şi la creşterea în mari proporţii a monedei scripturale. Prin oferirea accesului la credite al oricărui întreprinzător. Toate acestea au contribuit la reducerea cheltuielilor cu circulaţia banilor. la multiplicarea monedei scripturale. care prezintă bunele intenţii şi garanţia sumelor primite. prin intervenţia ideii de credit s-a ajuns la moneda fiduciară. cu efectele sale pozitive asupra echilibrului economic. Deoarece creditul se acordă în schimbul plăţii unei dobânzi. creditul contribuie astfel la promovarea firmelor de dimensiuni mici. se transformă în investiţii. creditul în acest fel jucând rolul de diminuare a investiţiilor păguboase.orice persoană poate avea calităţile unui întreprinzător şi de aceea nu-şi asumă riscurile acestuia. adică biletele de bancă. În cele din urmă mai trebuie subliniat rolul creditului în finanţarea deficitului bugetar al statului. ceea ce favorizează concurenţa. la rularea permanentă a fondurilor. Prin finanţarea consumului şi prin crearea unor instrumente şi tehnici. În al doilea rând. de asemenea. Important este faptul că pe cât de util şi avantajos este creditul ca verigă indispensabilă în mecanismul de funcţionare a economiei. prin însăşi natura lui contribuie la creşterea vitezei de rotaţie a banilor. creditul are o prezenţă indispensabilă şi în viaţa populaţiei oricărei ţări civilizate (creditul consumativ. Spre exemplu. astfel sterile. prin intermediul unor solide instituţii de credit s-au creat alături de aceasta. pe atât de periculos şi dezavantajos devine în momentul neutilizării lui în conformitate cu cerinţele sale şi ale echilibrului economic general. unele mărfuri au caracter sezonier (cerealele. care poate fi urmată de o situaţie inversă. creditul îndeplineşte şi o funcţie de emisiune monetară. mai ales în comerţul exterior. tehnicile noi şi instrumentele de plată oferite de existenţa creditului fac faţă în cele mai bune condiţii creşterii exponenţiale a volumului tranzacţiilor economice. nu şi le poate valorifica din cauza lipsei de capital. creându-se posibilitatea asigurării stabilităţii preţurilor. prin diferitele sale forme. el contribuie prin reglarea ratei dobânzii. 129 . se poate folosi instrumentul pentru creditare – warant – care oferă proprietarului mărfurilor respective posibilitatea obţinerii cu anticipaţie. cel puţin parţial. nerentabile. creditul ipotecar. După acordarea creditului. creditul este un factor important al creşterii economice. la stăvilirea fenomenului inflaţionist. creditul este cel care pune la dispoziţia întreprinzătorului capitalul necesar. oferta poate fi disproporţionat de mare în raport cu cererea şi vom asista la o scădere spectaculoasă a preţurilor. cu predilecţie pentru impulsionarea exportului şi pentru derularea normală a operaţiunilor de export-import. Creditul stimulează şi promovează relaţiile economice internaţionale. etc. sub forma creditului public. După ce.). În vederea evitării unor astfel de fluctuaţii generatoare de risipă şi perturbatoare ale echilibrului economic. Dimensiunile cererii şi ofertei de mărfuri pot fi reglate şi prin creditarea consumului pe de o parte şi a stocurilor pe de altă parte. Deci. Pentru aceasta. adesea promotoare ale inovaţiei. de pildă) şi dacă ar fi aduse pe piaţă numai în momentul recoltării lor. adică o cerere neacoperită de mărfuri şi deci o creştere exagerată a preţurilor. a contravalorii acestora.

etc. Utilizarea creditului pentru finanţarea unor activităţi economice insuficient fundamentate poate duce la dezechilibrul structural în economie. o politică economică oscilantă sau operaţiuni şi atitudini nesigure. Cunoaşterea şi luarea în consideraţie a unor asemenea condiţii au o importanţă covârşitoare pentru România aflată în finalul tranziţiei la economia de piaţă. de asemenea. în special pentru bănci. climatul social caracterizat prin convulsii sociale. care bineînţeles sunt legate de tradiţie. infrastructural. pentru viaţa socială şi politică a unei ţări. a unor legi care să reglementeze cu precizie. care se pot grupa în 5 mari categorii : . inflaţia. este necesară întrunirea mai multor condiţii obiective şi subiective. de regimul politic existent şi atitudinea factorilor de decizie la nivel macroeconomic faţă de libera iniţiativă. fără echivoc.condiţiile de ordin social-politic privesc cadrul general de stabilitate şi linişte socială.condiţiile de ordin psihologic se referă atât la încrederea ca suport hotărâtor al creditului. dar şi în exercitarea controlului asupra modului cum sunt respectate aceste sarcini. monetare şi generează. de piaţă. cu sarcini precise în efectuarea operaţiunilor de credit. al populaţiei în ansamblul ei. Pentru ca rolul de “motor” al creditului în desfăşurarea mecanismului economic să fie efectiv şi eficient. Trebuie reţinute. neluarea în calcul a acestora poate provoca prăbuşirea în lanţ a sistemului bancar. la disproporţii între ramurile şi sectoarele ei de activitate.. Folosirea abuzivă a creditului poate stimula o exacerbare a operaţiunilor speculative. ceea ce determină statul să intervină pe linia dezvoltării acestor condiţii. bine concepute. situaţia pieţei de mărfuri. religie. al întreprinzătorilor. Acestea se referă la existenţa unui cadru juridic. afectează elementul esenţial al creditului : încrederea.. Toate acestea descurajează atât economisirea prin intermediul instituţiilor specializate. problemele riscului presupuse de utilizarea creditului. nivel de cultură şi civilizaţie. Acestea obligă la existenţa unui sistem de instituţii şi organisme solide.Pericolul cel mai mare îl reprezintă folosirea lui abuzivă. Supercreditarea poate duce la grave dezechilibre economice. contestat. astfel încât să crească încrederea firmelor şi să limiteze riscurile. fără o perspectivă clară. accesul la ele. ele există într-o măsură mai mică. manifestându-şi la maximum avantajele şi diminuându-şi la minimum dezavantajele. un regim politic şubred. Trebuie ţinut cont de înclinaţiile populaţiei spre economisire sau consum. etc. În această perioadă. . cât şi solicitarea de credite sau acordarea lor. este important să se ştie situaţia resurselor existente în economie la dispoziţia firmelor. când ia proporţii. 130 . măsurile de protecţie acordate contractelor încheiate între creditor şi debitor. cât şi la comportamentul firmelor. profesiunea şi poziţia socială a fiecăruia. educaţie. De asemenea. cu consecinţe dintre cele mai grave pentru economie. . determinată de iluzia că prin sine însuşi creditul reprezintă avuţie.condiţiile de ordin economic au în vedere situaţia de ansamblu a economiei naţionale. structura economiei naţionale. procedurile de coerciţiune faţă de debitorii recalcitranţi. de atitudinile acesteia în raport cu libera iniţiativă. o creştere a capitalului fictiv care poate să conducă la crahuri financiare. . legal. . Evident.condiţii de ordin instituţional.condiţii de ordin juridic. a capitalurilor. perspectivele ei şi conjunctura econommică pe plan intern şi internaţional existentă la un moment dat. spre tezaurizare sau investiţii.

Rezervele se constituie din prelevările asupra beneficiilor anuale şi reprezintă fondurile de garantare. pentru a fi uşor transformate în lichidităţi. se imobilizează cu ocazia înfiinţării băncii în clădiri. cu o importanţă deosebită : securitatea şi remuneraţia (stimularea).astfel încât sistemul de credite să devină un factor propulsor pentru viitoarea economie de piaţă concurenţială românească. Resursele de creditare * Resursele proprii Aceste resurse sunt constituite din capitalul subscris de acţionarii băncii respective şi din beneficiile (profiturile) distribuite şi înglobate în diferite fonduri de rezervă sau de risc. 131 . Aceste rezerve se folosesc în operaţiuni sigure în scopul evitării riscurilor.depozite la vedere. . reducându-se apoi suma de distribuit sub forma dividendelor. materiale. .depozite cu preaviz. etc. Moneda scripturală (depozitul bancar) în circulaţie – depinde de atitudinea populaţiei. De asemenea. prin achitarea dobânzilor aferente. Ca urmare. Ca orice firmă. nu ar duce la creşterea în mod vizibil a posibilităţilor ei de acţiune. de tendinţa firmelor şi a persoanelor fizice de a utiliza în tranzacţii curente biletul băncii centrale. calculatoare. * Resursele atrase Capitalul împrumutat.1. CEC-ul şi Trezoreria. vine după aceea. Băncile. o bancă posedă un capital propriu. Capitalul acesta. care poate fi neînsemnat în raport cu cifra de afaceri şi constituie mai mult o garanţie faţă de deponenţi. mărirea capitalului băncii pe o astfel de cale. maşini de calcul.depozite la termen. Aceştia au un rol deosebit în atragerea clientelei. deoarece această activitate procură băncii marfa de care are nevoie în comerţul pe care-l desfăşoară – adică banul. mai este determinat de încă doi factori. de tendinţele acesteia de tezaurizare a biletului de bancă. iar remuneraţia fără a fi neglijată. mai pot de asemenea.2. într-o proporţie diferită. Acest capital este constituit din fondurile pe care persoanele fizice (uneori şi cele juridice) le încredinţează băncii sub formă de depozite la vedere sau la termen şi reprezintă principalele fonduri care alimentează operaţiunile de credit ale băncii. prin acordarea de dobânzi ridicate la operaţiunile lor. ar reprezenta principala activitate de atragere de resurse. să crească fondurile prin emiterea de obligaţiuni în public. Prin emiterea de obligaţiuni se sporesc sarcinile de plăţi anuale. Volumul depozitelor bancare este condiţionat în multe cazuri de concurenţa mai mult sau mai puţin ascuţită pe care o fac băncilor. Practica bancară cunoaşte (în principal) trei categorii de depozite : . Menţinerea şi creşterea pe o perioadă cât mai lungă a volumului acestor depozite. Securitatea se bazează pe buna reputaţie a băncii şi nivelul serviciilor acesteia. 3. volumul depozitelor la bănci. după opinia noastră.

credite pe termen mediu . El se bazează pe încrederea inspirată de bancă şi pe o serie de elemente ponderabile şi neponderabile şi anume : reputaţia. O altă sursă atrasă o constituie Reescontul la Banca Centrală (B. nivelul serviciilor prestate. care se pune în acest caz. pentru a putea acorda credite în continuare. pentru o perioadă mai mare sau mai mică de timp şi pe care banca le foloseşte pe durata existenţei lor. O bancă. depozit la vedere < %dobândă. Pentru anumite sume mai mari. o constituie rambursarea la timp a acestora. deoarece băncile nu ţin fondurile constituite nefructificate. pornind de la o lună.N. oricare ar fi natura depozitelor. banca solicită deponenţilor un preaviz de cel puţin 2 ore. În vederea mobilizării fondurilor pe care o bancă le are imobilizate în operaţiunile de scont. după “consumarea” resurselor proprii. 5.1.N. etc.R. natura afacerilor. Aceasta se explică prin faptul că banca trebuie să ştie cât timp dispune de aceste fonduri în vederea fructificării lor. Depozitele la termen (scadenţă) sunt constituite pe perioade fixe. uneori. Caracteristica de bază a creditelor pe termen scurt (credite acordate firmelor de 132 . fixat în momentul constituirii depozitului.3. procentul de dobândă depinde de natura depozitului.Depozitele la vedere reprezintă cea mai mare parte a fondurilor depuse la bănci. Categoriile de credite În funcţie de perioada de acordare. Prin aceste credite înţelegem operaţiunile de împrumut de sume de bani. . 10 zile. distingem trei categorii de credite : . cu scopul obţinerii disponibilităţilor de care are nevoie. Fondurile pot fi retrase de depunători cu condiţia să avertizeze banca cu un anumit timp înainte. Creditul băncii – goodwill – reprezintă un acord moral de o importanţă deosebită. reprezintă alte surse atrase ale băncii şi sunt constituite din soldurile existente şi pe care titularii le lasă neîntrebuinţate. în funcţie de convenţia încheiată.credite pe termen scurt . adică : %dobândă.R. Motivul preavizului fiind uşor de înţeles. Creditele pe termen scurt. depozit depozit la termen cu preaviz < %dobândă. şi care dă semnăturii băncii o valoare ridicată comparativ cu alte bănci. pe o perioadă ce nu depăşeşte 1 an (12 luni). înaintea scadenţei efectelor comerciale. o lună. calitatea operaţiunilor.) pentru refinanţare. . Pentru o bancă. Depunătorii pot retrage fondurile când doresc. Soldurile creditoare ale conturilor curente. Evident. Dobânzile bonificate de bănci depunătorilor de fonduri depind de piaţa banilor şi de natura depozitului. băncile recurg la reescontul Băncii Centrale sau la alte bănci. 3.credite pe termen lung. apelează la Banca Centrală (B. Depozitele cu preaviz sunt mai puţin utilizate. Problema vitală. la 1-5 ani.). reescontul reprezintă negocierea la o altă bancă a efectelor de comerţ pe care le-a scontat deja clienţilor săi.

spre exemplu.). Creditul care se acordă de o bancă. La aceste tranşe se calculează şi dobânda sumei mai mari. până la nouă luni. Suma care se rambursează (R) este compusă în cele din urmă din două componente : principal (P). Acestea sunt împrumuturi a căror rambursare are loc între 1 an şi 5 ani.Creditele acordate persoanelor juridice (firmelor) . În acest caz. pentru activităţile de investiţii (a căror eficienţă trebuie să fie deosebită). fie lunar. în tranşe lunare sau trimestriale. pe parcurs. în mod excepţional. calculată de-a lungul zilelor lucrătoare ale unei luni. Tipul acesta de credite se acordă de băncile specializate pe aceste feluri de operaţii.Creditele acordate persoanelor fizice . trimestriale.creditele în funcţie de calitatea lor. Literatura de specialitate mai cunoaşte şi alte clasificări ale creditelor şi anume: . trebuie să fie pe o durată relativ scurtă. adică o parte din creditul acordat. Rambursarea se produce. pentru investiţiile pe termen lung. Ele se acordă pentru activităţi de import-export. rezerva minimă obligatorie de la BNR trebuie să fie minim 30 % din media soldurilor conturilor de disponibilităţi ale clienţilor. fie la scadenţă. siguranţa rambursării creditului este invers proporţională cu durata acestuia. la care se adaugă dobânda cuvenită pentru perioada respectivă (d) : R = P + d. conform convenţiei de credite. Creditele pe termen mijlociu şi lung implică adesea rambursarea eşalonată. Creditele pe termen lung. Aceste credite reprezintă împrumuturile a căror durată de rambursare depăşeşte 5 ani. o dată cu plăţile cuvenite pentru dobânzi se rambursează o parte din “principal”.producţie. . durata creditului merge de la o lună la trei luni şi. pentru creditele acordate sectorului agricol. deoarece în caz contrar sunt afectate propriile angajamente ce şi le-a luat faţă de cei care au adus fondurile spre păstrare. de obicei. . pentru construcţiile de locuinţe (de exemplu). mai întâi datorită originii fondurilor pe care banca le întrebuinţează (care provin din resursele menţionate mai sus). pe baza unor contracte ferme în acest sens. Creditele pe termen mijlociu. comerciale sau credite de consum) o reprezintă rambursarea integrală la scadenţă. apoi. . În Franţa.creditele acordate în funcţie de destinaţie . . Dobânda pentru creditele pe termen scurt variază şi în funcţie de destinaţia creditului şi se plăteşte de către beneficiarul creditului. Banca este obligată să se asigure că rambursarea se face cu certitudine la scadenţă. etc. de obicei. Ele se acordă pentru bunurile cu durată de folosinţă îndelungată. la termenele stabilite (lunare. dobânda este mai mare decât în cazul împrumuturilor pe termen scurt.Creditele acordate altor bănci . fapt ce înseamnă că. fie trimestrial. De exemplu. Creditele bancare după debitorul băncii Acestea sunt : . 133 . Creditul pe termen scurt este forma curentă a creditului la bancă întrucât convine în mai mare măsură exigenţelor de lichidităţi cerute băncilor de către autorităţile monetare.creditele bancare acordate după debitorul băncii .

în vederea asigurării unui personal tânăr şi bine pregătit. Dacă există posibilitatea rambursării creditului într-un interval de timp mai lung.Creditele acordate statului. Între formele acestui tip de credit amintim : . Creditele acordate persoanelor fizice sunt mai ales creditele de consum care se pot acorda pe termene diferite (de la foarte scurt la lung). între 2 şi 5 ani. pe termen lung cu garanţii ipotecare. În raporturile sale cu firmele. taxele şcolare. în aşa fel încât debitele nu apar decât în rare cazuri. În acest caz se are în vedere existenţa unei garanţii certe. . parţial sau total. se percep dobânzi foarte ridicate. aceste companii procedează la încasarea unei dobânzi derizorii şi au ajuns să acapareze cea mai mare parte a acestei pieţe. s-a simţit nevoia introducerii unei tarifări explicite a serviciilor efectuate de bancă pentru clienţi. garanţia sa morală) influenţează mai puţin (sau deloc) nivelul ratei dobânzii şi mai mult însuşi procesul de acordare sau neacordare a creditului. Creditele acordate persoanelor juridice (firmelor). banca are un rol activ în sprijinirea clienţilor săi. de regulă. în general.creditele pentru cumpărări de automobile. Termenul de rambursare a creditului. în general. În ţările unde economia de piaţă este dezvoltată. Acest tip de credit aduce venituri băncii din dobânzile percepute şi din comisionul iniţial plătit de debitor la acordarea acestui credit (la aprobarea dosarului de creditare). Aceste tipuri de credite. băncile comerciale sunt puternic concurate de companiile financiare aflate în proprietatea marilor companii constructoare de automobile. Ipoteca reprezintă un contract imobiliar şi se naşte în convenţia dintre părţi potrivit formelor prevăzute de lege şi care produce obligaţii numai în sarcina celui ce o constituie. iar ratele de dobândă sunt relativ reduse. banca procedează la stabilirea unui plafon debitor (în funcţie de bonitatea fiecărui client) până la care se onorează plăţile făcute prin cartea de credit. Acest tip de creditare a prins contur datorită uşurinţei folosirii instrumentelor de plată. garanţia acestui tip de credite îl reprezintă automobilul însuşi.credite pentru construcţii de locuinţe. sunt cumpărate de către bănci de la vânzătorii de automobile în pachete de valori mari. Aceste credite nu sunt rentabile pentru bănci şi pentru aceasta au o pondere mică în portofoliul de creditare..linii de credit pentru cărţile de credit. Ele se acordă studenţilor pentru întreţinere pe perioada studiilor şi ar trebui să acopere. În această situaţie. iar nivelul dobânzii este uniformizat de-a lungul perioadei de creditare (stabilită în funcţie de obiectul creditării). chiar dacă nu există disponibil în cont. . Deoarece dobânda percepută pentru aceste bilete reprezintă un venit garantat băncii. . în vederea desfăşurării unei activităţi profitabile prin păstrarea şi fructificarea 134 . atunci debitorul este obligat să suporte nişte penalităţi (dobânzi majorate). Dobânda percepută este egală cu cea a pieţei şi se plăteşte. Calitatea debitorului (în primul rând. Realitatea a demonstrat că majoritatea clienţilor alimentează periodic conturile. În acest caz. Acest tip de credite se acordă de bănci pentru activităţile viitoare. iar pentru soldul debitor chiar în cadrul plafonului.creditele pentru studii. În vederea stimulării vânzării unei mărci de automobile. lunar sau la scadenţă. oscilează.

trebuie să satisfacă numai nevoile temporare ale afacerilor. Ea permite accesul debitorului (clientului) la sume a căror valoare să se înscrie într-un anumit plafon maxim. Acordarea acestor credite. în limita unui plafon stabilit. funcţia acestor depozite decurge din faptul că firmele îşi păstrează toate disponibilităţile în conturile de la bancă. Creditele acordate de bancă. Acestea se bazează pe raporturile de credit întemeiate pe o deplină cunoaştere a activităţii firmei. în vederea reînnoirii lor şi aducerii la nivelul necesar. ar degenera într-o simplă vărsare de fonduri. Pe de o parte.avansurile în cont curent sau credite de casă/trezorerie. Într-o formă primară. O formă mai favorabilă firmei. De aici. în care posibilitatea de acordare a creditului se menţine pentru o perioadă stabilită în contract. dar stabilit. de regulă se întemeiază pe depozite compensatorii. În realitate. întrucât banca poate cere oricând acoperirea debitului. fondurile de rulment care sunt fără încetare absorbite şi reînnoite prin mecanismele cumpărărilor şi vânzărilor. comerţ exterior. . când acestea sunt insuficiente şi nu mai fac faţă cheltuielilor productive. fără a fi necesare înscrisuri la fiecare angajament.natura activităţii desfăşurate de aceasta . permiţând băncii să acopere necesităţile unor firme prin însăşi redistribuirea depozitelor lor în cont curent constituite de alte firme. În mod normal. între care amintim : . fie prin deschiderea unui cont separat de împrumut. aceste fonduri de rulment vor fi creditate de către bancă. se poate vorbi de următoarele tipuri de credite ce se acordă prin bănci firmelor pe bază de contract de creditare : . această linie de credit conferă firmei un credit provizoriu. realizarea unor investiţii productive sau gospodăreşti. să suplinească insuficienţa temporară a capitalului lichid al firmelor. Creditul acordat în cont curent se face în urma unei cereri aprobate de către bancă. pe baza unui acord scris. de regulă. iar pentru firmă un mijloc de păstrare a solvabilităţii. bazându-se pe principalele resurse ale băncii. o reprezintă linia de credit confirmată. . 135 . şi nivelul dobânzii mai ridicat.economiilor băneşti în cont. în obiecte care să reprezinte o garanţie veridică. iar pe de altă parte. în corelaţie cu dobânda de piaţă şi. nu au posibilitatea de recreditare. capitalul unei firme se împarte în două părţi : pe de o parte. pentru că. Ele au rolul de a satisface necesităţile curente legate de costurile de producţie cu caracter imprevizibil şi greu de localizat. În etapa actuală. aceste credite nu sunt garantate formal. O altă caracteristică a acestor credite o constituie şi faptul că acestea. în condiţiile căreia se stabileşte limita maximă a creditului acordat în acest cadru. existenţa permanentă a depozitelor compensatorii înseamnă pentru bancă o reducere a resurselor utilizate. iar pe de altă parte. în general. a unui comision.Sistemul de acordare general este linia de credit. în caz contrar.poziţia firmei pe piaţă . Asemenea credite nu au termene de rambursare. în mod obişnuit utilizarea suplimentară pentru remunerarea băncii. neavând la bază înscrisuri. Mărimea plafonului depinde de mai mulţi factori. cât şi prin creditarea activităţilor ce le poate desfăşura : de producţie. prestări servicii. fondurile care i-au servit la constituirea firmei şi care sunt mobilizate în cursul exploatării. în general. fie efectuarea creditării prin cont curent. aprobat de bancă. Această modalitate de creditare presupune. De aceea. comercializare.

care este folosit de aceasta potrivit necesităţilor sale şi liberului său arbitru. exemplificate până aici. Modalitatea efectivă de creditare o reprezintă creditele de risc. asigură firmelor un flux de capital circulant. Asemenea credite sunt garantate cu mărfurile aflate în procesul de producţie sau circulaţie. creditele de producţie sezonieră sunt cunoscute sub denumirea de credite de campanie. creditele se împart în : → productive : → pentru activitatea curentă.. prin menţiunea făcută pe warant se transmite creanţa constituită prin gajarea mărfii şi dreptul. Uneori. blănuri. credite pe termen scurt (până la 12 luni) şi se acordă firmelor pentru desfăşurarea activităţii curente.creditele speciale servesc pentru finanţarea subscrierii de titluri de credit şi pentru finanţarea agenţilor la bursă. după modul lor de angajare şi folosinţă. prin aspectul lor general ca implicite. o motivare clară şi condiţionare a utilizării lor şi adesea garantate. profitul creditului este diminuat în funcţie de valoarea garanţiei. pot fi caracterizate. . de a dispune ca atare asupra mărfurilor gajate. de care pot beneficia firmele. este documentul utilizat pentru obţinerea şi garantarea creditului şi poate fi folosit ca un efect de comerţ. de exemplu. datorită scăderii preţurilor. . permite mobilizarea lui. Astfel. fără a se motiva utilizarea lui. warantul este documentul prin care se atestă existenţa mărfurilor într-un depozit general. De aici. necesită în faţa băncii. Astfel. Creditul se acoperă pe o perioadă stabilită. Warantul permite recursul cambial. creditele de casă mobilizate şi îndeosebi creditele pe documente warant. jucării. efecte de comerţ. etc. În funcţie de destinaţia lor. asigurându-se o marjă în favoarea băncii. Prin warant se asigură garanţia creditorului asupra mărfurilor şi posibilitatea recuperării creditului acordat. Warantul deci. Ele sunt menite să asigure resursele necesare în cazul singularităţii ciclului aprovizionare – producţie – vânzări. Astfel.Prin urmare. dobânda calculată achitându-se lunar. ele pot fi caracterizate ca explicite. strâns legate de necesităţile activităţii de producţie. → consumative. Creditele acordate în funcţie de destinaţie.rezultatul investigaţiilor efectuate de către inspectorii băncii la firmele respective. → pentru investiţii. posibilitatea băncii să recurgă la recreditare. ipotecă) şi sunt acordate în scopul sprijinirii efortului firmelor. creditele acordate persoanelor juridice. O altă serie de credite bancare. iar rambursarea se face integral la scadenţă. extrem. Creditele productive deţin ponderea cea mai însemnată în perioada actuală. pe recipisa warant. Între acestea. producţia de conserve. fiind din acest punct de vedere asimilat cambiei şi de asemeni. Creditele productive pentru activitatea curentă sunt. în general. Astfel de credite cuprind toată gama creditelor (pe gaj de mărfuri. 136 . După cum se cunoaşte. Acest document permite transferarea proprietăţii prin menţiuni făcute pe o parte a documentului respectiv. creditele explicite pot fi în ansamblul lor considerate drept credite pentru stocuri.

3. termen scurt. Banca va face controale în toate fazele : de proiectare. Pentru creditele pe termen mijlociu şi lung. anume acela de consultant financiar al întreprinzătorului. iar dobânda percepută este cea înscrisă în contract şi se poate modifica în funcţie de dobânda pieţei şi de rata inflaţiei. etc.credite neperformante la scadenţă. mixt. etc. Creditele consumative sunt creditele pe termen scurt sau mijlociu (cel mult). Rambursarea se face conform contractului de credit. Contabilitatea externă. condiţia necesară pe care trebuie să o îndeplinească creditul pentru a fi considerat credit performant este ca toate tranşele de rambursare a creditului (inclusiv dobânda) să fie achitate la zi. pe următoarele categorii: feluri de valute. construirii de hale industriale. fie în urma unui contract cu debitorul . prelungeşte contractul de credit (în schimbul unor noi garanţii : contracte de export. balanţa soldurilor 137 . Astfel de credite au un coeficient mare de risc şi presupun calcule de actualizare. se bazează pe resursele proprii şi atrase ale băncii. în lei şi în valută. mijlociu. banca joacă un rol deosebit.Creditele productive pentru investiţii se acordă pe termen mijlociu şi lung şi sunt destinate construirii de locuinţe. străin. Creditele performante sunt pentru o bancă acea categorie de credite în curs de execuţie. Pentru aceasta. creditul rămas se trece într-un cont separat. iar dobânda corespunzătoare acestora fiind majorată. scrisoare de garanţie). . acordate persoanelor fizice şi sunt destinate acoperirii costului bunurilor şi serviciilor de care beneficiază prin reţeaua de comercializare şi servicii sau pentru recreditarea creanţelor în acest scop.). feluri de capital al firmelor: privat. cu plata lunară a dobânzii. în tranşe (de preferat regresive). condusă şi organizată cu ajutorul calculatorului. de stat. Creditele acordate în funcţie de calitatea lor. lung. în general. Această categorie cuprinde : . de credite şi disponibilităţi deschise diferenţiat. Garanţia materială pentru acest tip de credit este însăşi investiţia plus alte obiecte aparţinând firmei. În situaţiile când debitorul nu-şi achită la timp obligaţiile.credite performante . este necesar ca evidenţa contabilă să fie structurată pe un sistem de conturi corespunzător. Pentru lichidarea acestui tip de credit. a căror durată de rambursare nu este expirată. banca fie că urmăreşte debitorul în instanţă pentru valorificarea garanţiilor materiale (gaj. Principii ale activităţii de creditare Activitatea de acordare a creditelor se bazează pe următoarele principii generale: Atât activitatea de angajare şi acordarea creditelor (sub toate aspectele sale) cât şi activitatea de asumare a unor riscuri. de construcţie şi de exploatare. de credite restante. asigură distribuirea zilnică a extraselor de cont bancare ale clienţilor. precum şi de eficienţă a investiţiilor. Creditele nerambursate la scadenţă sunt acele credite neachitate la termenele stabilite prin contractul de credit. Derularea lor se face în conformitate cu prevederile înscrise în contractul de credit.4. Pentru aceste credite. sau al persoanelor fizice etc.1. iar debitorii şi-au achitat la momentul potrivit toate datoriile faţă de bancă. ipotecă.

precum şi de necesitatea acoperirii angajamentelor asumate în conformitate cu practica bancară internaţională. firmele în general. regiile autonome. precum şi pe garanţiile bugetare. faţă de bancă. generală a posibilităţilor de refinanţare existente în momentul respectiv. asociaţiile familiale.) sau la acţionarea în justiţie în vederea recuperării creanţelor deţinute asupra clienţilor.clientul nu are suficiente disponibilităţi în conturile sale pentru achitarea la termen şi în cuantumul prevăzut.activitatea de asumare de angajamente şi de derulare a operaţiunilor de creditere. conturi pe care le au în administrare. gajuri. 3.conturilor clienţilor şi balanţa rulajelor conturilor clienţilor în formă stabilită de comun acord cu Direcţia Clientelă. în numele clienţilor săi. Elemente de analiză care vor sta în toate cazurile la baza asumării de către bancă a unor angajamente sunt următoarele: . ..contabilă.una din declaraţiile pe linie financiar . se va dovedi falsă . Aceasta vizează atât menţinerea pe linia politicii monetare a BNR cât şi obţinerea unui profit cât mai mare. . între care un loc deosebit trebuie să-l ocupe garanţiile materiale reale oferite de client. se va urmării deschiderea de sucursale în toate marile centre industriale. în funcţie de necesitatea de analiză şi control şi evidenţă ale acestora în materie de disponibilităţi şi credite existente în conturile clienţilor. se va urmării corelarea directă.încadrarea în strategia generală a băncii. persoanele fizice (autorizate independent) etc. de organizare contabilă sau de orice altă natură solicitată de bancă. .se poate trece la executarea garanţiilor reale (ipotecă. Datorită tendinţei generale de descentralizare a activităţii economice. a obligaţiilor ce-i revin. . Etapele care trebuie parcurse în acordarea creditelor sunt: Prima etapă 138 . descentralizată în sensul aprecierii serviciilor de clientelă din punct de vedere al localizării teritoriale. când se constată una din următoarele situaţii: . datorită faptului că uneori majoritatea clienţilor sunt noi.obiectul nu se înscrie în paramentri de eficienţă economică. trebuie să asigure alocarea unor sume importante pentru constituirea de provizioane specifice de risc. pot fi finanţate din credite în scopul completării resurselor proprii în vederea realizării activităţiilor propuse conform normelor legale.2. . . scrisori de garanţie etc. dacă se ţine seama de gradul de incertitudine ridicat.se va acorda o atenţie sporită categoriilor de garanţii ce vor putea fi obţinute în acoperirea angajamentelor asumate.in toate cazurile. bazate pe propria lor activitate. pentru şi în numele clientului. ACORDAREA PROPRIU-ZISĂ A CREDITELOR Societăţile comerciale (indiferent de provenienţa capitalului). va fi treptat pe măsura posibilităţilor. evitarea riscului. .derularea operaţiunilor legate de angajamente asumate de bancă. gestionarea cât mai eficientă a resurselor băncii.

pe perioada de la acordarea creditului şi până la rambursarea lui. sursele de aprovizionare şi posibilităţile de desfacere. De asemenea. . creditele de care ar avea nevoie şi alte elemente pentru primele concluzii. atunci clientul respectiv trebuie să prezinte la bancă următoarele documente: . care să includă în mod obligatoriu şi studiul de fezabilitate al investiţiei care face obiectul creditului sau scrisorii de garanţie bancară solicitată. Dacă solicitantul este o persoană fizică.asumarea. . ci ofiţerul de credite bancar îşi face numai o imagine globală asuprpa solicitantului. respectiv pe perioada de la data asumării angajamentului economic şi până la expirarea valabilităţii acestuia. pe ansamblu. programul respectiv trebuie să se muleze pe scheletul BVC elaborat de organele competente în materie . în mod amănunţit. prestări sevicii etc.orice alte aprobări prevăzute de statut. respectiv contractul de societate etc. atunci ofiţerul de credite doreşte să cunoască starea materială (garanţii. subscris sau vărsat la zi şi a măsurilor întreprinse pentru aprobarea şi comunicarea modificărilor respective. la punctul de mai sus. care pot avea legătură cu obiectul creditului sau garanţia bancară a se emite.modificările în legătură cu capitalul social iniţial. . De asemenea se mai abordează problema cheltuielilor şi veniturilor preliminare ale întreprinzătorului. .contractele de export.angajarea legală a creditului la bancă.Studiul de fezabilitate. axată în principal pe activităţile prevăzute în statut sau autorizaţie. al necesarului real al acestuia de disponibilităţi. capitalul social. a societăţii. venituri) şi scopul creditului. Regulament de funcţionare al Consiliului de administraţie. garanţie bancară).BVC pe anul în curs şi perioada menţionată.. 139 .programul de producţie.Contractul de societate şi statutul firmei aprobate prin sentinţă judecătorească. A doua etapă Dacă ofiţerul de credite consideră că sunt îndeplinite condiţiile pentru acordarea unui credit.Cererea de acordare a creditului sau emiterea unui angajament cu menţinarea expresă a documentelor anexate la la acesta.Documentul de înregistrare la Registrul Comerţului. . în legătură cu: .Ofiţerul de credite (inspectorul băncii) poartă cu solicitantul creditului. . . în condiţiile legii către Registrul Comerţului şi Monitorul Oficial. de către bancă. . aprobarea Consiliului de administraţie al societăţii cu capital integral de stat sau majoritar de stat sau regiei autonome. . .garanţia materială pe care firma o oferă în mod legal pentru creditul angajat sau pentru asumarea de către bancă a unor angajamente bancare în numele său.textul scrisorii de garanţie bancară pe care trebuie să o emită banca în numele clientului său. import sau orice alt contract de vânzare – cumpărare ce pot face obiectul creditului solicitat de client. a unui angajament în numele firmei (acreditiv. . o discuţie cu caracter de informare – documentare. În această primă fază nu sunt necesare completarea unor documente (acte).

sau alte depozite neutre. evaluate de organele de drept. Bilanţurile contabile pe ultimii 5 ani. în materie. -ipoteca. se solicită contracte ferme de export sau alte contracte comerciale ferme. în vigoare. în vigoare. prin prisma angajamentelor bancare asumate de client la banca ce gestionează contul principal. Pe măsura posibilităţiilor. cesionate în favoarea băncii. Certificatul de bonitate privind situaţia economico-financiară. -scrisori de garanţie bancară. -scrisori de garanţie bugetare. precum şi acordul expres al acestora. Între alte condiţii pe care trebuie să le îndeplineasă o firmă pentru primirea creditului solicitat.BVC pe anul în curs şi de perspectivă.firma trebuie să aibă cont de disponibil deschis la banca respectivă. întocmită şi înregistrată în conformitate cu legislaţia în materie. -poliţa de asigurare a bunurilor. în limita plafonului de lucru cu acestea. de asemenea în conformitate cu legislaţia în vigoare. pînă la rambursarea creditului sau expirarea valabilităţii scrisorii de garanţie. întocmită şi înregistrată. păstrate în depozit la banca respectivă. -orice alte garanţii materiale. vizate de comisia de cenzori sau alte organe de specialitate. în lei şi în valută ale firmei. cu confirmarea expresă a firmei exportator – cumpărător comisionar că are deja. Pe lângă documentaţia privind legislaţia censionării. deschis până la data scadenţei şi respectiv concurenţa creditului acordat şi angajamentul asumat. aprobat de Consiliul de administraţie. Situaţia patrrimonială lunară (la zi) cuprinzând în mod obligatoriu situaţia încasărilor şi plăţilor. Garanţia materială reală oferită de firmă în contul creditului ce se acordă sau angajamentul ce se asumă în numele ei. certificatul respectiv trebuie să cuprindă date şi aprecieri asupra stadiului profesional al firmei. precum şi a textelor acreditivelor sau garanţiilor bancare în cadrul cărora se derulează exporturile. vizate de organele de specialitate. autorizate. de virarea sumelor respective în contrul firmei. Cash flow. la dispoziţia băncii. -autorizarea debitării contului firmei de către bancă. în valută. 140 . solicitate a se emite în limba de contract şi în limba română. sau va acţiona pentru asigurarea condiţiilor comerciale necesare derulării integrale şi în termen a contractelor respective. emise de BNR în condiţiile menţionate. întocmit şi înregistrat în conformitate cu legislaţia în materie. în condiţiile legislaţiei în vigoare privind concesionarea. se va prezenta dovada că au fost înştiinţate despre acest lucru toate băncile prin care se derulează încasări. Licenţa de import/export. -scrisori de garanţie bancară de la bănci corespondente. pe perioada până la rambursarea creditului. atât în lei cât şi în valută. Ca supragaranţie. de export sau orice alt contract ce poate face obiectul creditului sau angajamentului asumat. Textul scrisorii de agranţie bancară. Contractul de import. jurnal sau copier al firmei. probat cu registrul de inventar. din care decurg drepturile de creanţă ale firmei. mai amintim: . de către bancă cum ar fi: -concesiunea încasărilor în lei şi valută pentru perioada până la rambursarea creditului. întocmit în conformitate cu instrucţiunile şi normele elaborate de Ministerul Finanţelor. Situaţia conturilor de profit şi pierdere. -controlul de gaj. ţinute în condiţiile legii în care s-a înregistrat gajarea unei părţi din patrimoniu.

. . A treia etapă Pe baza documentelor prezentate de client. .Situaţia netă a firmei (SN): SN = Total activ − Datorii nerambursate . În urma analizei datelor din bilanţ. Pentru fundamentarea creditelor de investiţii. . în numele şi în favoarea clienţilor.planul de amplasare.se va calcula comparativ pentru toţi anii de analiză. . creanţe de încasat / obligaţii de plată ale clintului.. gospodăria apelor.autorizaţie de construire.). clientul trebuie să dea explicaţii scrise cu privire la demersurile făcute pe linia înregistrării în condiţiile legii. în sensul existenţei acordului expres în această privinţă al Consiliului de administraţie etc. care pot face obiectul creditului sau angajamentului solicitat la bancă: angajarea creditului şi garanţiilor materiale date de client în favoarea băncii. pe structură şi pe vechime.să constituie şi să verifice dosarul juridic al clientului. -să analizeze datele din bilanţ ale clientului cu privire la: . Constituirea firmei. banca procedează la analiza şi pregătirea documentaţiei în vederea acordării de credite sau asumarea de angajamente de către bancă. se vor calcula următorii indicatori: .situaţia principalilor indicatori de eficienţă economică. acestea se vor proba cu extrasele de cont respective.creşterea situaţiei firmei de la un an la altul.evoluţia operaţiunilor în devize convertibile. a modificăriilor existente. Dacă sunt diferenţe în acest sens. Analiza documentaţiei: Ofiţerul de credite al băncii. comunicat prin bilanţul contabil la Registrul Comerţului şi cel înscris în statut. în continuare are de îndeplinit următoarele atribuţiuni: .evoluţia raportului. .firma trebuie să prezinte dosarul juridic adus la zi.contractul încheiat cu constructorul. eliberată de organele prevăzute de lege. sub aspectul legalităţii. gaz metan etc. firma mai prezintă: . în soluţii contractuale. persoanele legal autorizate să o angajeze faţă de bancă şi terţi. 141 .devizul general al lucrării.evoluţia în timp a disponibilităţilor la zi în conturile deschise la alte bănci.alte acorduri şi avize prevăzute de lege (protecţia mediului.evoluţia profiturilor(beneficiilor) sau a pierderilor firmei. . De exemplu: SN (firma “X”) = 2850 − 350 = 2500 mii lei -Fondul de rulment (FR). . .concordanţa angajamentelor pe care clientul le are deja la bancă cu datele înscrise în bilanţ. energie electrică. . . . respectiv dacă pierderile din anii anteriori au fost acoperite şi pe ce cale.evoluţia în timp a creditelor totale. dovedeşte îmbogăţirea patrimoniului acesteia. Este necesară concordanţa dintre capitalul social iniţial subscris şi cel vărsat.graficul de eşalonare al lucrărilor de investiţie. curente şi restante.

FR = Capital permanent − Imobilizări NFR = NFCE (necesarul de finanţare a ciclului de exploatare) – DE (Datorii de exploatare) =Stocuri + Creanţe – DE NFR (firma ”X”) = 0 .Bonitatea clientului. de exemplu.solvabilitatea. În exemplul nostrum avem: 1400 S (firma “X”) = 1400 •100 = 100% iar după acordarea creditului. care înseamnă gradul de acoperire a creditelor şi obligaţiilor. atunci când coeficientul rezultat se apropie cât mai mult de 100%.Necesarul de fond de rulment (NFR) FR = Active circulante − Datorii pe termen scurt sau.Trezoreria netă(cash flow) (TN) TR = FR – NFR De exemplu: TN (firma “X”) = 60 – 0 = 60 mii lei .De exemplu: FR (firma “X”) = 410 − 350 =60 mii lei . prin elemente patrimoniale şi se calculează cu ajutorul formulei: Disponibil şi Sume de Titluri de credit Alte 142 . indicatorul va avea valoarea: S (firma “X”) = 1400 •100 = 70% 1400 . acceptă pentru acordarea unui credit un coeficient de peste 60%. În afacerile ei. se poate accepta ca limită minimă coeficientul de 50%. Ea se calculeauă cu ajutorul formulei: Solvabilitate= •100 = Capitalul Capitalul social social +Elementele patrim onia le constituit e din credit Indicatorul respectiv poate fi apreciat ca pozitiv. o bancă. care înseamnă capacitatea firmei de a face faţă achitării obligaţiilor faţă de terţi.lichiditatea. se va calcula cu ajutorul următorilor indicatori: . Din punctul de vedere al siguranţei firmei. adică capacitatea castuia de a-şi da datoriile.

obiecte de inventar.clienţi. ambalaje.25% 480 Re (firma “X”) = 143 . . reprezintă capacitatea firmei de a realiza profit Rentabilitatea economică (Re): Re = M a spa r o f i t u l u i ∗100 V a l o a p er o d ţui e ex p r imă îantc o n t r a ci (s a u r ţev â n z a r e p ) 270 ∗100 = 56. alte obligaţii. etc. cu asigurările sociale. .acţiuni şi obligaţiuni cumpărate de la alte societăţi.Lichiditate = alte mijloace băneşti + încasat + negociabile patrimonială Credite şi datorii pe termen scurt elemente + de activ în care : Disponibilul şi alte mijloace băneşti cuprinde soldurile din bilanţ ale conturilor: . decontări cu bugetul statului.contul casa. Dacă indicele calculat este supraunitar. În vederea calculării unui indicator cât mai semnificativ pe plan financiar. . cheltuieli desfacere. greu vandabile. . creditori interni şi externi.alte creanţe. . materiale. . dacă ele sunt : deteriorate. . . cu mişcare lentă. produse finite.mijloace băneşti în curs de decontare. . privind amortizările. De preferat ca acest indicator să fie mai mare decât 2. Ca urmare. avem: L (firma “X”) = 410 + 700 ∗100 = 317 % 350 . Creditele şi datoriile pe termen scurt cuprind : credite curente şi pe termen scurt. Alte elemente de activ : materii prime.acreditive deschise şi alte valori. atunci firma are o situaţie economică favorabilă. deci activele lichide disponibile pot acoperi obligaţiile faţă de terţi. Titlurile şi creditele negociate pe piaţă cuprind : .sume vărsate în plus la buget. mărfuri.rentabilitatea.mărfuri expediate. nu trebuie omise stocurile aflate în unitate.debitori.disponibilul în cont la bancă (lei şi valută). . Sumele de încasat vor cuprinde soldurile din bilanţ ale conturilor : . furnizori interni şi externi.efecte de comerţ din portofoliul societăţii ce pot fi negociate prin scontare la bănci. piese de schimb.contul “carnete CEC în limită de sumă”.produse. lucrări şi servicii facturate.

Rata acumulării (RA):
RA = B eneficiu ∗100 ; Facturi fixe RA = B eneficiu ∗100 Facturi totale

RA (firma “X”) =

270 ∗100 = 38,57 % 700

Rentabilitatea financiară (Rf), relaţia capitalurilor (RC): Rf = Capitaluri RC = Rf =
Beneficiu ( proprii + îm prum utat e) ∗100

C ifra de afaceri C apitaluri

∗100

270 850 ∗100 = 19,28 % ; RC = ∗100 = 60,71 % 1400 1400

Efectul de pârghie al creditului : R = r + (r – i) ∗
D , i = d (1 – t). C

unde : R = rentabilitatea capitalurilor proprii ; r = rentabilitatea capitalului permanent ; i = costul real al surselor împrumutate (dobânda medie a pieţei) ; D = mărimea surselor împrumutate ; C = mărimea capitalului propriu. Dacă rentabilitatea (R) astfel obţinută este mai mare decât rentabilitatea capitalului permanent, înseamnă că firma ar putea fi interesată în obţinerea unui nou împrumut, iar acesta va fi limita gradului de îndatorare :
G radul de îndatorare = C apitalul propriu ; D atorii pe term en m ediu şi lung

Respectivul raport se apreciază ca pozitiv în cazul în care este mai mare decât 1.
Gradul de îndatorare + Datorii pe termen mediu şi lung , trebuie să fie cât Cash − flow

mai mic (aproape de zero), pentru o apreciere pozitivă a activităţii firmei. În cazul firmei “X” care nu are datorii până în momentul acordării creditului, gradul de îndatorare va fi : Gi / = 1400 mii lei Gi / 2 = 0 Ofiţerul de credite (inspectorul băncii), de asemenea, trebuie să verifice existenţa garanţiilor materiale reale, posibile, de la client în faza analizei

144

documentaţiei şi respectiv valabilitatea reală a acestora. Verificarea respectivă constă atât în verificarea documentelor, cât şi prin deplasarea la locul unde ele se află. Dacă aceste garanţii nu se pot constitui în această fază, se solicită semnarea “angajamentului”. Totodată, se va analiza stadiul de fezabilitate din care să rezulte posibilităţile reale ale clientului de a rambursa integral şi la scadenţă creditul solicitat şi a dobânzilor aferente, a altor costuri ale creditului în condiţiile convenite de comun acord cu banca, comparativ cu programul de activitate şi BVC al clientului pentru anul curent şi de perspectivă, până la rambursarea integrală a creditului. Când se solicită un credit pentru investiţii, se va analiza şi studiul de fezabilitate al obiectivului de investiţie, realizat cu ajutorul calculelor de actualizare. Apoi vor putea fi analizate contractele, acreditivele şi garanţiile pe care le deţine clientul în rambursarea creditului. O astfel de analiză are în vedere : - realitatea contractelor ; - condiţiile prevăzute în scrisorile de garanţie şi acreditive. A patra etapă Negocierea creditelor Având în vedere concluziile rezultate din analiză (adică condiţiile de creditare sunt îndeplinite), se trece la următoarea etapă, aceea a negocierii condiţiilor de acordare a creditelor : - volumul creditului ; - durata de acordare a creditului ; - termenul de rambursare ; - cuantumul ratelor ; - dobânda ; - perioada de garanţie. În funcţie de specificul băncii, ofiţerul de credite va întocmi : “Fişa clientului”, “Nota de acordare a creditului” sau pur şi simplu un “Referat”. A cincea etapă Aprobarea creditului După ce “Referatul” a fost semnat şi însuşit de şeful serviciului de specialitate, se va proceda la înaintarea acestuia, alături de concluziile negocierii, Comitetului de risc şi de credite sau Comitetului de direcţie (după competenţă). A şasea etapă Dacă a fost aprobat creditul, se va trece la întocmirea convenţiei (contractului) de credite care se va semna de către reprezentanţii desemnaţi ai băncii şi respectiv ai firmei. Contractul astfel încheiat şi semnat va avea ca destinaţie : două exemplare rămân la banca finanţatoare şi un exemplar se predă împrumutatului. A şaptea etapă Derularea creditului După depunerea ipotecilor şi gajurilor corespunzătoare, înregistrate la notariat şi primărie, acordarea creditelor se face prin contul de disponibil din credite. La acordarea creditului, banca poate opri un comision de gestiune, care poate oscila între 0,5-0,3%, în funcţie de caracteristicile creditului şi este stipulat în contractul de credite.

145

În perioada acordării creditului, banca este obligată să urmărească activitatea economică a firmei, regularitatea încasărilor şi va reţine direct din contul de disponibil al clientului, dobânzile aferente creditului, potrivit contractului. Când clientul nu utilizează creditele la datele stabilite, va fi penalizat cu un comision de neutilizare al creditului (3-5%). A opta etapă Rambursarea creditelor se face la datele din contract, din conturile de disponibilităţi sau prin depunerea de numerar. Orice întârziere la rambursarea ratelor, scadenţa este purtătoare de dobânzi majorate conform contractului de credite. 3.2.1. Analiza performanţei firmei pe baza bilanţului întocmit conform normelor metodologice în vigoare După cum s-a putut constata, pentru aprobarea unui credit, băncile procedează la calcularea următorilor indicatori : - lichiditatea imediată şi patrimonială ; - solvabilitatea ; - rentabilitatea ; - gradul de îndatorare ; - serviciul datoriei ; - gradul de acoperire a cheltuielilor. Conform normelor legale, fiecărui indicator calculat i se atribuie o notă (punctaj), în funcţie de valoarea înregistrată, astfel :

Indicatorul

Lichiditatea

Solvabilitatea

Rentabilitatea

Valoarea >120 105-110 95-105 85-95 < 85 > 60 50-60 40-50 30-40 < 30 >5 3-5 2-3 1-2 <1 0-15

Nota (punctajul) 10 8 5 2 0 10 8 5 2 0 10 8 5 2 0 10

146

Gradul de îndatorare (zile) Serviciul datoriei Gradul de acoperire a cheltuielilor din venituri 16-30 31-60 61-90 > 91 7 zile 30 zile > 30 zile > 120 100-120 90-100 70-90 < 70 8 5 2 0 Bun Slab Nesatisfăcător 10 8 5 2 0 Prin însumarea tuturor notelor aferente indicatorilor calculaţi se obţine o notă finală (punctaj).05 . 8/1999 a BNR).Credit în observaţie 26-40 .Credit sub standard 11-25 .În observaţie 0.Credit standard 41-50 . . Pentru determinarea necesarului de provizioane specifice de risc de credit aferente unui credit se vor parcurge următoarele etape : .Sub standard 0.Credit pierdere 0 Acest mod de interpretare a indicatorilor este utilizat şi în procesul de clasificare a creditelor de către bănci şi constituirea provizioanelor specifice de risc.neponderate. .încadrarea creditului în categoriile de risc de credit corespunzătoare normelor legale (Norma nr. în funcţie de gradul de risc de credit – în cazul unui credit clasificat în una din celelalte categorii de clasificare prevăzute. .Pierdere 1 147 . în funcţie de gradul de risc de credit – în cazul unui credit clasificat în categoria “pierdere”.Credit îndoielnic 1-10 . precum şi a celor din afara bilanţului asimilate acestora. pe baza căruia creditul este clasificat în următoarele 5 categorii : Punctaj .Standard 0 .determinarea bazei de calcul necesare la determinarea provizioanelor specifice de credit prin totalizarea sumelor evidenţiate în rubricile corespunzătoare gradelor de risc de credit astfel : . Vom reda mai jos.ponderate.Îndoielnic 0. corespondenţa între categoriile de clasificare şi coeficienţii de provizionare : Categoria de clasificare : Coeficientul : .aplicarea coeficientului de provizionare asupra bazei de calcul obţinute.5 . previne limitarea riscului de credit referitoare la încadrarea în categorii de risc de credit a elementelor de activ din bilanţ.2 .

tehnologiei şi poziţiei pe piaţă. bănci. iar indicatorii de lichiditate. pentru a fi eficientă. În realitate. după cum s-a văzut. aceasta presupunând calcularea şi interpretarea unor date pe care băncile din România nu le au la dispoziţie. solvabilitate.nu iau în considerare valoarea de piaţă a activelor şi pasivelor firmei. constatăm că aprecierea performanţei unei firme pe baza bilanţului nu este edificatoare. Decizia băncii de acordare sau nu a creditului pe baza indicatorilor de bonitate. precum şi influenţa factorilor externi asupra valorii acestor elemente : impozit / profit. s-a constatat că deşi firmele beneficiază de aceeaşi tehnologie performantă. se poate face calculul următorilor indicatori : trezoreria netă. trebuie evaluată eficienţa cu care-şi utilizează resursele disponibile. fără a lua în considerare interdependeţele şi influenţele reciproce dintre elementele care-i determină.2. identificarea firmelor performante presupune o comparaţie a performanţelor acestora cu cele mai performante firme. trebuie să ia în primul rând cele mai bune decizii privind producţia şi desfacerea. fondul de rulment şi necesarul de fond de rulment.pasivul bilanţului este restructurat în funcţie de exigibilitatea şi apartenenţa resurselor. indicatorii de solvabilitate. . lichiditate şi rentabilitate nu corespund realităţii. se constată că valoarea indicatorilor de lichiditate. O firmă. Deci. facilităţi fiscale privind reinvestirea profitului. transporturi publice. Cercetările ce s-ar putea efectua. . Având în vedere noile metode de eficienţă (practicate cu succes în ţările cu econoie de piaţă dezvoltată). mărimea capitalului social minim. nepermiţând practic încadrarea creditului într-o altă categorie (inferioară sau superioară) faţă de încadrarea rezultată din calculul pe baza bilanţului utilizat în prezent.dintr-un bilanţ restructurat. . poate conduce în multe cazuri la situaţia când unei firme cu un management bun să i se atribuie un punctaj mic şi deci să nu primească credit. Ca urmare.2. Cele două metode prezintă însă. care serveşte drept etalon.permit interpretarea separată a indicatorilor – pe bază de punctaj acordat de bancă în funcţie de valorile înregistrate de fiecare indicator. De aceea se va pune problema evaluării eficienţei relative a firmelor. ci le consideră la valoarea contabilă şi ca urmare. Analiza performanţei pe baza bilanţului restructurat La baza propunerii specialiştilor stau următoarele argumente : . Trebuie precizate performanţele sale de producţie în comparaţie cu alte firme asemănătoare. ar cuprinde domenii ca : companii aeriene. Dacă unele firme sunt mai performante decât altele se datorează rezultatului condiţiilor de mediu. comparabile din punct de vedere tehnic şi al obiectivelor. Identificarea firmelor performante în practică nu este simplă. să dispună de o organizare care să-i permită obţinerea unor rezultate maxime. lacune : . solvabilitatea şi gradul de îndatorare reflectă mai bine realitatea. Din punct de vedere al eficienţei însă. magazine. grad de îndatorare diferă foarte puţin de valorile indicatorilor calculaţi pe baza bilanţului utilizat în prezent.3.activul bilanţului este restructurat în funcţie de gradul de lichiditate a activelor care-l compun. nu 148 .

pune în evidenţă faptul că firmele eficiente. Diferenţa dintre firmele eficiente şi cele ineficiente din punct de vedere tehnic. diferenţa dintre firmele eficiente şi cele ineficiente din punct de vedere managerial constă în calitatea deciziilor manageriale. pot să crească producţia fără o creştere proporţională a resurselor consumate. este necesar a se găsi graniţa eficientă care separă firmele eficiente de cele ineficiente. deci pe seama calităţii deciziilor manageriale tactice şi strategice. Firmele ineficiente din punctul de vedere al managementului. reuşesc un spor al producţiei numai printr-o combinaţie costisitoare a factorilor de mediu şi deci să producă mai scump. distanţa se determină ca diferenţă între costurile efective ale firmei şi costul minim necesar pentru a produce aceeaşi cantitate de producţie pe care ea o produce în prezent. Ca urmare.au acelaşi rezultat. Scorul acesta reprezintă ponderea costurilor sau resurselor utilizate în mod eficient. corelaţia dintre productivitatea muncii şi scorul de eficienţă pune în evidenţă faptul că există o corelaţie directă între evoluţia cifrei de afaceri şi eficienţa firmei ca rezultat direct al productivităţii muncii. În vederea depistării graniţei. preţ sau profit şi o metodă care are la bază observaţiile făcute în urma utilizării tehnicilor programării liniare. Din punctul de vedere al managementului. Prin urmare. cu scorul de eficienţă). au tendinţa de a substitui capitalul cu munca. de exemplu. sunt acelea care în aceleaşi condiţii de piaţă şi mediu cu ale firmelor eficiente. Există două metode care se pot folosi în depistarea acestei graniţe : o metodă statistică care se bazează pe o prelucrare a datelor recurgând la funcţia de producţie. Criteriul departajării firmelor din grupele omogene în clase distincte îl constituie cifra de afaecri. Eficienţa măsurată prin scor evidenţiază totodata atât eficienţa tehnică. iar cele care au un indice mare. ilustrează rolul scorului de eficienţă ca instrument sintetic de măsurare a performanţelor unei firme. eficienţa firmei se poate măsura prin calcularea distanţei care o separă faţă de graniţe. ca rezultat al reducerii cheltuielilor cu personalul prin creşterea productivităţii muncii. se află în nivelul diferit al producţiei obţinute şi nivelul diferit al utilizării resurselor. 149 . Corelaţia dintre indicele capital (muncă. În continuare. evidenţiază faptul că rentabilitatea creşte o dată cu eficienţa. Corelaţia dintre rentabilitatea firmei şi scorul de eficienţă. capital / muncă sunt eficiente dacă-şi măresc viteza de rotaţie a capitalului circulant ca urmare a unei bune organizări a procesului de producţie. firmele sut grupate în grupe omogene în funcţie de tehnologiile utilizate şi condiţiile utilizate pentru fiecare sector de activitate. Firmele cu eficienţă ridicată din punct de vedere tehnic. Indiferent de metoda folosită. Dacă se consideră. deci a managementului. firmele sunt eficiente când reuşesc ca în aceleaşi condiţii de piaţă şi media să-şi sporească producţia printr-o combinaţie optimă a factorilor de mediu. Privite ca două concepte – eficienţa tehnică şi eficienţa managerială. Costul minim necesar este limita superioară a scorului (ratei) calculat pentru firmele performante –firme etalon. Studiul corelaţiilor dintre scorul de eficienţă şi diverşi indicatori clasici de performanţă. cât şi eficienţa managerială a firmei. care sunt consecinţa propriei organizări. drept graniţă eficienţa costurilor. se constată că au acelaşi numitor comun : optimizarea economică a comportamentului firmei şi mai puţin modul în care ele îşi utilizează tehnologia.

Această firmă. firmele cele mai eficiente depind mai puţin de creditele bancare. Acest ultim client îşi achită din acest împrumut. fiind o condiţie esenţială a solvabilităţii firmei. să presupunem că fiecare depozit bancar este un depozit la vedere şi că un procent de 35% este reţinut de bancă pentru lichiditate. putem afirma că analiza performanţelor firmelor pe baza scorului de eficienţă este mult mai realistă decât analiza pe baza indicatorilor de bonitate. Acest client achită echipamentele furnizorului. care la rândul lor depozitează banii la băncile lor. care (printr-o coincidenţă) are contul deschis la prima bancă comercială care a început asemenea operaţiuni.09 miliarde lei (adică 65% din 1. această “primă” bancă. Un împrumut realizat de bancă presupune existenţa unui depozit la o altă bancă din sistemul bancar. stocul de bani scripturali creşte. Corelaţia dintre solvabilitatea firmei cu scorul de eficienţă. Multiplicatorul de credite – crearea de monedă scripturală Sistemul bancar poate utiliza banii existenţi în cadrul acestuia sub forma depozitelor bancare (quasi-monedă.6 miliarde lei este împrumutat unei alte firme care achiziţionează utilaje. Din exempul de mai sus. Firma respectivă plăteşte utilajele furnizorului său care are un cont deschis la o altă bancă. rezultă că firmele care au un scor de eficienţă mare.69 miliarde lei) o altă firmă pentru a cumpăra obiecte de inventar. a menţinerii lichidităţii). Eficienţa. furnizorii. quasi-bani sau moneda scripturală). pe care de asemenea îi va împrumuta unui alt client. are deci un disponibil de 1.2. care are cont la o altă bancă comercială. Spre exemplu.3. RL = rezerva de lichiditate. pune în evidenţă faptul că fondurile proprii cresc o dată cu eficienţa. au şi o solvabilitate mare şi deci un risc cât mai scăzut. iar restul de 2. De fiecare dată. MC = 1 RL 150 . 3. achită furnizorul său. pune în evidenţă legătura directă care există între capacitatea de plată a firmei cu performanţele productive. rezultă că un credit de 4 mililarde lei trebuie să genereze noi depozite în sumă totală de apoximativ 11. Al doilea împrumut generează un nou depozit în monedă scripturală.69 miliarde lei). la rândul ei. care trebuie să fie reţinută pentru a putea asigura lichiditatea băncii) constituie disponibilităţi pentru noi împrumuturi. dacă procesul de creare de noi depozite şi de acordare de noi credite se derulează integral. Dacă notăm cu: MC = multiplicatorul de credite . astfel încât 65% din depozite por fi utilizate pentru împrumuturi. până cănd depozitele nou create sunt de căteva ori mai mari decât împrumutul iniţial. iar procesul poate continua. când se repetă acest proces. Aceasta deţine 35% din depozit.6 miliarde lei. unor firme pentru achiziţionarea unor diverse echipamente.Corelaţia dintre ponderea costurilor financiare în valoarea adăugată şi scorul de eficienţă. În loc de concluzie. iar. care la rândul lui poate să fie din nou împrumutat (cu aceiaşi condiţie. Deci o bancă comercială acordă un împrumut în valoare de 4 miliarde lei. ca rezervă de lichiditate. Ca urmare. Această din urmă bancă împrumută 65% din acel depozit (adică 1. Depozitele (mai puţin partea în numerar.

6 miliarde lei Multiplicatorul de credite este întodeauna calculat prin raportarea cifrei 100 la procentul rezervei de lichiditate (proporţia din depozite care trebuie păstrată ca rezervă). ca urmare a fondurilor existente. dar această marjă nu este suficientă pentru asigurarea profitabilităţii operaţiunilor bancare. trebuie să fie un depozit nou. Aceasta pentru că. care pot fi generate de un depozit iniţial. MC = 2. a profiturilor şi a salariilor. pg.Conform exemplului nostru. creşterea efectivă a împrumuturilor poate fi mai mică. → Gh. Ratele dobânzii percepute pentru credite sunt. avem: un disponibil iniţial în valoare de 4 miliarde lei şi RL = 35% reyultă că: MC = 1 10 0 = . 1. un disponibil ce poate fi împrumutat din 69 Comision – Sumă cuvenită şi plătită unei persoane fizice sau juridice pentru intermedierea unei operaţiuni comerciale.depozite de la clienţi care nu au mai folosit anterior serviciile băncii. făcut în sistem bancar ( la o altă bancă). . pentru noua bancă. monedă. 50 % Este important să se înţeleagă că multiplicatorul de credite permite stabilirea limitei superioare a sumei noilor credite. 416. Pe măsură ce băncile măresc depozitele prin intermediul multiplicatorului de credite. Bucureşti. bursiere.4. creşterea împrumuturilor poate depinde de măsura în care banca are suficient numerar sau alte surse lichide. astfel încât clienţii pot constitui depozite suplimentate. bancare.2. de la cei cărora le acordă împrumuturi. atunci multiplicatorul de credite va fi : 100 = 2. Modalitatea obţinerii banilor de către bancă Sursa principală de venit a unei bănci o constituie dobânda pecepută pentru creditele acordate. o dobândă mai mare decât cea pe care o plătesc deponenţilor. asigurări”. Depozitul iniţial trebuie să aducă active lichide în sectorul bancar şi prin urmare. În calitatea lor de intermediari financiari. 2006.operaţiunile Băncii Centrale (ca autoritate monetară) pot duce la creşterea depozitelor. Pentru bănci. amplificarea depozitelor generează noi posibilităţi de a obţine profit. orice credit acordat de către o bancă se poate materializa într-un alt depozit.creşterea economiilor populaţiei. . care depozit devine. de asigurări etc. băncile sunt în măsură să creeze bani sub formă de depozite. Noile depozite pot proveni din diferite surse: . De asemenea. Acestea pot fi păstrate în numarar de către firme sau pot fi depozitate la alte instituţii financiare decât la bănci. 151 . o sursă importantă de venituri o reprezintă comisioanele69 şi spezele pentru serviciile oferite clienţilor. care pot fi uşor transformate în numerar. se multiplică şansele băncilor de a percepe. financiare. acestea “adăugând valoare”. Astfel. în mod normal. deoarece creditele acordate pot să nu fie redepozitate în sistemul bancar. Bistriceanu – „Mică enciclopedie de finanţe. Dacă o bancă are stabilit 50% din depozite ca rezervă de lichiditate. vol.9 = 11. în principal rezultate din depozitele constituite de clienţi. mai mari decât cele plătite pentru depozite. 3. În practică. astfel. Editura Universitară.9 35 / 100 35 4 miliarde lei • 2.

Prin jocul conjunctural. cuantumul dobânzii.nou (mai puţin acea parte de lichiditate pe care şi această bancă trebuie să o ţină în casă ). fie persoană juridică). Dacă punctul de intersecţie coincide cu cel de echilibru. rata dobânzii bancare se calculează după formula: Rata dobânzii lunare (în sumă absolută) = [Suma totală împrumutată • Rd (%) • nr. Dacă în succesiunea logică. dintre disponibilităţi şi necesităţi de împrumuturi. de exemplu. creditul deţine o poziţie primară. băncile măresc depozitele şi atrag fondurile pentru perioade de timp mai lungi. 152 . creditele sunt solicitate pe perioade mai lungi decât perioadele de timp pentru care deponenţii încredinţează fondurile lor spre păstrare unei bănci. dobânda condiţionează procesele economice. Acest element a fost prezentat pe larg ca multiplicator de credite. Să presupunem că o persoană (fizică sau juridică) a obţinut de la o bancă comercială un credit în sumă de 10. DOBÂNDA ŞI MANAGEMENTUL RATEI DOBÂNZII Dobânda reprezintă una din principalele componente ale sistemului financiarbancar.zile din lună] : 365 • 100 Mai trebuie spus că rata dobânzii bancare exprimată în procente este determinată pentru un an. Prin urmare. luna martie. dobânda constituie o condiţie sine qua non a oportunităţii şi eficienţei lui. Dobânda trebuie privită deopotrivă atât în ipostaza de efect cât şi în cea de cauză. luna martie = [10.3. atunci veridicitatea ratei dobânzii nu poate fi contestată. nivelul dobânzii este influenţat şi de dividendele plătite în acţiuni. în primul rând. riscul ca deponenţii să-şi retragă fondurile fără preaviz. în funcţie de tipul creditului şi de contractul încheiat cu banca. cu un termen de rambursare de 12 luni şi o rată a dobânzii de 20 %. În general. va reflecta punctul de intersecţie şi cel de echilibru dintre capitalul disponibil şi necesităţile de împrumuturi. iar plata efectivă a dobânzii se face lunar de către debitor (fie persoană fizică. Prin diferite tehnici. etc. cu corolarul funcţiilor ce i se atribuie în prefacerile monetare şi economico-financiare. evoluţia operaţiunilor la bursă. într-o economie clădită pe relaţia cerere-ofertă. prin mărirea ei conferindu-i-se rolul de regulator al pieţei capitalului. În prima ipostază. cu adânci implicaţii în economia de piaţă. Ne propunem să determinăm rata dobânzii (în sumă absolută) pentru prima lună de rambursare. veniturile din negocierea valorilor imobiliare. În acest caz avem: Rata dobânzii pt. În ipostaza de cauză. debitorul poate plăti şi rata la credit sau se poate plăti şi la alte termene.000 lei.000 • 20 • 31] : 365 • 100 = 198. reducând astfel.86 lei O dată cu plata ratei dobânzii lunare (în sumă absolută). care va fi. 3.

Funcţia dobânzii. dobânda mai poate reprezenta o sumă ce revine proprietarului la rambursarea sumei împrumutate sau preţul utilizării capitalului şi totodată remunerarea riscului pe care îl implică împrumutul respectiv. 3.  Teoriile monetare care presupun dobânda ca un ecou spontan şi inert al naturii capitalului. la apariţia fenomenului inflaţionist mai contribuie o serie de factori. Pe plan extern. pentru folosirea capitalului propriu (dobânda originară a capitalului) sau pentru capitalul încredinţat spre utilizare altor persoane (dobânda împrumutului). însă. producţie. economişti. sociologi. procesele economice. fiecare din acestea încercând să confere dobânzii o caracteristică determinantă şi distinctă în conformitate cu propriile lor puncte de vedere. în măsura în care efectele negative sunt compensate de altele pozitive. cu repercusiuni pozitive şi la nivel microeconomic. Pe de altă parte. însă. va avea efect benefic în proporţia în care fondurile împrumutate vor completa lichidităţile firmelor. Pe plan intern.În practică. Teorii privind dobânda Teoria dobânzii a constituit una din cele mai discutate probleme de filozofi. În toate cazurile. Dobânda este influenţată şi influenţează prin postura ei de efect şi cauză. consum. Nivelul dobânzii faţă de inflaţie este reflectat de indicatorul dobânzii realpozitive. ci are numai rolul de a orienta către scopurile majore ale economiei naţionale. în domeniul mijloacelor circulante. Dobânda reprezintă o latură specifică şi esenţială a manifestărilor de credit. Problema capătă valenţe grave odată cu creşterea globală a inflaţiei. după cum creşterea ratei dobânzii va conduce la creşterea producţiei prin stimularea consumului bunurilor cu parametri tehnici superiori. La o rată a inflaţiei acceptabilă până la 3-5 %. Dobânda este în mod firesc comună cu conceptul de capital şi cu elementele “timp” şi “risc”. rata reală a dobânzii nu provoacă obstacole insurmontabile.3. majorarea procentului dobânzii va frâna creşterea intempestivă a preţurilor. Intervenţia băncii nu se manifestă în sfera proceselor economice. Teoriile privind dobânda pot fi clasificate în două grupe mari :  Teoriile pure sau ale capitalului real care consideră dobânda ca preţ al capitalului real . s-a aplicat metoda indexării. În România. dobânda mai poate fi considerată o remunerare pe care o primeşte deţinătorul de capital. dobânda contribuie la circulaţia echilibrată a capitalurilor şi la menţinerea cursurilor de schimb valutar. Multe şcoli au intenţionat să construiască o teorie a dobânzii. În sfera consumului. Pe de o parte. 153 . rata redusă a dobânzii va stimula procesul economic respectiv după cum creşterea ei va avea efecte contrare. datorită ratei mari a inflaţiei. dobânda îşi exercită funcţiile de corelare cu finalitatea sectorului finanţat: investiţii.1. dobânda îşi va exercita funcţiile pozitive în măsura în care efectele ratei dobânzii vor fi adaptate după criteriul integrării creditului în coordonatele eficienţei economice atât la nivel micro cât şi la nivel macroeconomic.

. însemnând prin aceasta o depozitare generalizată a puterii de cumpărare. consideră că rata dobânzii este determinată de oferta de economii şi de cererea de economii pentru investiţii. care au drept scop sacrificiul. • Teoria rarităţii. ca o remunerare în vederea renunţării la un bun prezent. Renunţarea respectivă trebuie să se compenseze în funcţie de timpul scurs între prestaţie şi contraprestaţie. economiile încep să se diminueze şi capitalul se consumă treptat. Considerând o piaţă a creditului. iar dobânda se consideră remuneraţia abstinenţei respective. presupune că dobânda derivă din raritatea capitalurilor. cuprinde la rândul ei.• Teoria productivităţii şi a utilizării capitalului presupune capitalul dotat cu o forţă productivă ce poate genera.pot economisi nişte venituri. Prin menţinerea ratei dobânzii între anumite limite se impulsionează creşterea economiilor pe de o parte. În toate opiniile exprimate de majoritatea specialiştilor în domeniu. când este aplicat altor factori de producţie. a te bucura de un lucru în prezent este preferabil folosinţei la timpul viitor. capitalul este rezultatul abstinenţei. când vor putea cumpăra aceiaşi cantitate de bunuri şi servicii. Asemenea teorii. . sub forma instrumentelor de credit. se poate considera o economie unde nu exista o piaţă a creditului. • Teoria privind costul formării capitalului încearcă să explice dobânda prin abstinenţă. Această teorie susţine idea că utilizarea capitalului este ceva distinct de substanţa capitalului. Teoria aşteptării şi sacrificiului are în vedere o structură a capitalului ca o acumulare în timp a rezultatelor. Pe piaţa creditului se dă posibilitatea să se păstreze într-o formă nebănească. Prin urmare. pe de altă parte. prisos fizic şi economic. Deci. la o analiză mai atentă nu rezistă datorită faptului că se percep dobânzi şi în cazul când creditul este garantat cu ipoteci şi alte valori materiale sau prin asigurare apare eliberarea de riscuri. conform conceptului lui Cassel. pentru nişte realizări finale. receptorii de venituri pot economisi fie prin păstrare. După acest concept cea mai mare parte a acumulării se face pentru a obţine un capital care să permită “a trăi din dobândă”. Ca urmare. iar prin scăderea ratei dobânzii sub aceste limite. În economia unde se folosesc banii. adică consumurile au fost amânate an de an către un viitor mai îndepărtat. teoria pură a dobânzii. Aceste sume economisite pot fi cheltuite la date ulterioare (consum viitor). o a treia variantă: pot da cu împrumut o parte din câştigurile şi economiile lor. în acest caz. alte două teorii : . profitul şi dobânda sunt considerate ca un cost. Într-o asemenea economie. • Teoria riscului pune în evidenţă dobânda prin existenţa unui risc de pierdere totală sau parţială a capitalului. Teoria profitului scoate în evidenţă o lege psihologică considerată “naturală” în virtutea căreia.teoria aşteptării şi sacrificiului .teoria profitului. pornind de la ideea că în perioada de acumulare se renunţă la o parte din consumul imediat. de aici valorile distincte ale unuia şi ale altuia (capital şi capital folosit). cei care dispun de venituri pot alege două variante: . piaţa creditului tinde să se dezvolte deoarece : 154 . O asemenea teorie. În vederea susţinerii acestei teorii. dacă nu se ţine seama de inflaţie. pentru a se folosi de el în viitor.pot folosi veniturile pentru achiziţionarea de bunuri şi servicii. În acest sens. Prisosul constituie fundamentul dobânzii împrumutului. fie dând împrumut la alţii. dobânda influenţează acumularea capitalului şi prin aceasta asupra relativei sale parităţi. receptorii de venituri au.

dacă se previzionează o rată a rentabilităţii de 18% în urma cumpărării unei întreprinderi industriale. Între teoriile monetare asupra dobânzii amintim : . Rata dobânzii reprezintă preţul plătit pentru creditul primit şi îndeplineşte ca şi alte preţuri. În concluzie. atunci firma respectivă se cumpără. deci vor fi debitori. ei pot avea preferinţe pentru un consum prezent renunţând la un consum viitor. Spre exemplu. la aceeaşi rată a dobânzii. Creditorii îşi organizează cu precădere fondurile de împrumut pentru finanţarea acelor proiecte ale căror rate ale rentabilităţii sunt mai înalte decât rata dobânzii de pe piaţa creditului. • Teoria fondurilor de împrumut defineşte aceste fonduri ca fiind integrate în economiile crescânde. ca disponibilităţi băneşti ce îşi au originea în precedentele investiţii de capital fix sau circulant. dobânda reprezintă remunerarea ce se plăteşte pentru fondurile de împrumut cerute (având în vedere intensitatea cererii) cu referinţă la ofertă. În acest sens se are în vedere o anumită ordine a desfăşurării investiţiilor. iar cererea o constituie solicitările producătorilor pentru investiţii noi. să fie numai creditori. dar acestea sunt determinate de 155 . Practica a demonstrat că fondurile merg spre acele firme care sunt cele mai profitabile. După cum se cunoaşte.afaceriştii vor solicita pentru a investi în diverse domenii de activitate. considerând că rata profitului unei eventuale investiţii nu poate fi mai mare de 7% cât este rata dobânzii pe care ar câştiga-o prin economisire. iar fondurile luate cu împrumut au o rată a dobânzii de 13%. iar firmele nerentabile sunt obligate să contracteze împrumuturi cu o rată a dobânzii foarte ridicată sau să dea faliment. Dacă 7% reprezintă rata dobânzii date. Unii afacerişti preferă să fie numai debitori. dobânda este determinată de echilibrul dintre investiţia actuală şi economia actuală sau între cererea şi oferta de fonduri pentru împrumut. putem spune că la o rată oarecare a dobânzii vor exista atât debitori cât şi creditori. dobânda este preţul atribuit fondurilor acordate cu împrumut consumatorilor şi afaceriştilor.. iar piaţa creditului va proceda la acceptarea lor. Creditorii pot concura între ei în vederea acordării de fonduri cu împrumut iar rata dobânzii repartizează fondurile date cu împrumut diferitelor firme. În problema ratei dobânzii este foarte importantă alegerea între puterea de cumpărare prezentă şi cea viitoare. Astfel de rezerve băneşti reprezintă oferta. intensitatea cererii de capital este condiţionată de cererea pentru investiţiile destinate bunurilor de capital (în special). cu siguranţă se va renunţa la cumpărarea firmei respective. unele persoane vor prefera să economisească. Dacă se previzionează o rată a rentabilităţii de 11%. atunci. Prin urmare. funcţia – rol de alocare a dobânzii. dacă vor considera investiţia profitabilă. Conform teoriei acesteia. În termeni ştiinţifici. firmele profitabile se vor dezvolta în continuare. . Printr-o asemenea metodă. . iar fondurile vor merge către acei debitori care sunt dispuşi să plătească rate înalte ale dobânzii. Ca urmare.teoria fondurilor de împrumut. deoarece consideră că pot câştiga mai mult de 7% din investiţia lor. sistemul economiei de piaţă implică realizarea faptului că preţurile repartizează resursele în economie.receptorii de venituri au personalităţi diferite.teoria preferinţei pentru lichiditate a lui Keynes.

Keynes formulează propriile sale teze. Astfel. Prin modificarea dobânzii. Acesta reprezintă efectul cel mai puternic al cererii de monedă. Totodată dobânda mai poate servi în unele limite în influenţarea inflaţiei şi deflaţiei. Keynes trage concluzia că funcţia monetară este mărimea economică determinantă a dobânzii. conjunctura cursurilor bursiere şi rata viitoare a dobânzii.2. de producţie sau consum) servesc pentru repartizarea masei monetare disponibile între feluritele scopuri. Prin eliminarea variabilelor economiei de investiţii. în mod necesar se măreşte şi venitul naţional. cu atât mai scump cu cât rata dobânzii creşte. Oferta monetară este dată de sistemul determinat de autorităţile monetare. motivul cel mai important al preferinţei pentru lichiditate este motivul speculativ. determinante ale ratei dobânzii. Astfel. cererea de monedă scoate în evidenţă preferinţa pentru lichiditate. tinde a se majora o dată cu mărimea ratei dobânzii şi invers. cererea de bunuri de echipament va creşte. Tipurile de dobânzi diferite utilizate pe piaţă (potrivit destinaţiei economice. de speculaţie. iar rata dobânzii se stabileşte prin intermediul echilibrului dintre oferta şi cererea de monedă. Deci. Banca Centrală (BNR) influenţează asupra expansiunii creditului şi monedei scripturale. fiind o funcţie descrescătoare a ratei dobânzii. pentru obţinerea de câştiguri. care va conduce la diminuarea dobânzii. iar aceasta face să crească oferta de fonduri de împrumut. în virtutea previziunilor curente privind mărfurile. Determinarea nivelului ratei dobânzii pe piaţă 156 . • Teoria preferinţei pentru lichiditate a lui Keynes. modificării nivelului acesteia ca instrument de influenţare a dezvoltării economice şi asigurării unui grad ridicat de utilizare a factorilor de producţie (în special a forţei de muncă). iar motivele respective pot subzista chiar într-o economie de troc. prin mijlocirea investiţiilor efectuate. Optimizarea ei în funcţie de potenţial şi de cerinţele reale ale economiei constituie o trăsătură majoră a economiei de piaţă contemporane. Afirmaţiile lui Keynes merg pe ideea că o politică monetară expansionistă conduce la o scădere a ratei de piaţă a dobânzii şi pentru că cererea de bunuri reacţionează la variaţiile ratei dobânzii. Autorul teoriei preferinţei de lichiditate a acordat o atenţie deosebită dobânzii. motivele tranzacţionale şi de precauţie. Având în vedere criticile respective. pe când motivul speculativ este caracteristic unei economii monetare. evoluţia dobânzii decurgând din cerinţele spontane ale dezvoltării economiei sau derivată prin politicile monetare şi de credit. În concluzie.3.satisfacerea cerinţelor privind bunurile de consum necesare populaţiei. reprezintă funcţii crescătoare ale venitului. în mobilizarea economiilor latente şi determinarea nivelului investiţiilor. realizate prin diminuarea dobânzii. care are la origine cunoscutele motive tranzacţionale. Potrivit acestei teorii. are la bază critica autorului asupra teoriei clasice a dobânzii şi a fondurilor de împrumut. 3. după Keynes. În cazurile în care investiţia de capital este preponderentă (limitându-se prin aceasta consumul). a avea fonduri lichide este cu atât mai ieftin cu cât este mai redusă rata dobânzii. Astfel. de precauţie. putem afirma că preferinţa pentru lichiditate determinată de speculaţie. are un rol deosebit în orientarea şi uneori în dirijarea tendinţelor economice. O astfel de ipoteză se bazează pe cererea şi oferta din sfera monetară. Dobânda reprezintă instrumentul fundamental al politicii monetare.

Ca urmare. la o rată a dobânzii de pe piaţă de 10%. 157 . rata dobânzii permite deci individului să compare valorile prezente cu cele viitoare. rata dobânzii relativ ridicată reflectă o comunitate nerăbdătoare să consume mult în prezent. la nivel naţional reflectă o rata preferenţială a comunitaţii pentru anumite bunuri şi servicii. 121 unitaţi monetare putere de cumpărare doi ani mai târziu şi asa mai departe. La nivelul individului. Societăţile umane care au orientare spre viitor. pentru că prin natura sa ea reflectă legătura dintre puterea de cumpărare prezentă şi cea viitoare. orientare către viitor a societăţii. care este dispusă să renunţe la un consum prezent. cei ce economisesc sunt numai creditori şi pot oferi fonduri pe piaţa creditoare. Prin urmare. fiecare individ (persoană) poate să aleagă între cheltuirea a 100 unitaţi monetare putere de cumpărare azi şi 110 unitaţi monetare putere de cumpărare anul viitor. Spre exemplu. Redăm mai jos o curbă posibilă pentru oferta de credite a unei comunităţi umane: În graficul de mai sus este redată cantitatea de credit oferită pe unitatea de timp. reflectăndu-se în rata ridicată a creşterii economice. în vederea obţinerii unor preţuri de cumpărare în viitor. Astfel. Rata de piaţă a dobânzii indică rata la care o persoană poate acţiona în prezent. rata dobânzii furnizează informaţii esenţiale. iar o rata relativ scăzută reflectă răbdare. acumularea la nivel naţional şi rata investiţiei sunt relativ înalte.Rata dobânzii.

Evident. la economia arătată. mulţi indivizi înfruntă o rată a dobănzii pe piaţă care este sub rata dobânzii personale. vor forţa rata dobânzii în jos în jurul lui 15%. Deci. cantitatea de credite oferită depăşeşte cantitatea de credite cerută. în concurenţă unul cu altul în a da cu împrumut. Debitorii care se află în concurenţă unul cu celălalt. Spre exemplu. la o scădere a ratei dobânzii. deoarece la o rată a dobânzii scăzute. La rate mici ale dobânzii. cantitatea de credite cerută creşte. existănd un surplus atât de credite cât şi de creditori. rata dobânzii de pe piaţă poate fi stabilită la nivelul de 15%. La o rată a dobânzii de 17%. vor determina o creştere a ratei dobânzii de peste 15%. 158 . Aceasta. astfel că cererile de credite depăşesc cantităţile oferite. mulţi indivizi (afacerişti) găsesc interesant să devină debitori. La o rată a dobânzii de 12% va exista o penurie de credite. când cantităţile de credite oferite şi cerute sunt egale.000 Acest grafic reflectă cantitatea de credit dorită şi cerută pe unitatea de timp. avem o rată a dobânzii de pe piaţă de 15%. care ne arată că la scăderile ratei dobânzii. 1.În graficul de mai jos vom reda cantitatea de credite cerută pe unitatea de timp. în privinţa obţinerii de credite. În graficul de mai jos se poate reda cum oferta şi cererea de credite a comunităţii determină rata dobânzii de pe piaţă. multe proiecte de investiţii sunt mai profitabile decât la o rată înaltă.

El se pronunţă ca apreciind diferit dobânda nominală (de piaţă) faţă de dobânda reală. După cum s-a mai spus. atunci o unitate monetară din valuta respectivă ($ SUA ) astăzi poate fi schimbată pentru 1. expresie a echilibrului monetar.3.20 unităţi monetare pe an. care depinde de înclinaţia spre economie a populaţiei şi starea tehnologică. Creditorul. ridicând nivelul dobânzii. în condiţiile unei economii în final de tranziţie. dacă rata dobânzii de pe piaţă este de 20% iar rata previzibilă a inflaţiei este de 10%. care ar fi situaţia dintr-o economie unde este prognozată inflaţia sau deflaţia? Cum economia românească se caracterizează în perioada actuală prin intense şi permanente procese inflaţioniste. Iwing Fischer mai precizează că rata reală a dobânzii este rata fundamentală a acesteia. Aceasta are în vedere posibilitatea pe care creditorii le pot avea datorită faptului că valoarea reală (la momentul de referinţă) a ratelor de rambursare a împrumutului nu poate acoperi integral capitalul împrumutat. se pune în primul rând problema riscului eroziunii capitalurilor. rata reală a dobânzii este dată de schimbul între bunuri şi servicii astăzi şi bunurile şi serviciile la o dată viitoare. În economiile fără inflaţie şi deflaţie. în acest caz. rata dobânzii nominale este dată de rata de schimb dintre o valută forte astăzi şi o valută forte la timpul viitor (dolarul SUA. iar ecuaţia este: • Dobânda nominală = Dobânda reală + Rata previzibilă a inflaţiei * (Dobânda reală * Rata previzibilă inflaţiei) • R ata dobânzii 1 +R ata dobânzii reale = 1 +R ata previzibil no m ale in −1 ă a inf latiei Prin urmare. rata nominală a dobânzii este egală cu rata reală a dobânzii. Dobănda nominală şi dobănda reală Iwing Fischer a adus un aport teoretic în legătură cu dezvoltarea teoriei asupra dobănzii. am putea avea: • Rata nominală a dobânzii = Rata reală + Rata previzibilă a inflaţiei.Rata previzibilă a inflaţiei. Pe de altă parte însă. Rata nominală a dobânzii încorporează o frână a inflaţiei. evaluat în aceeaşi termeni. Dar. iar rata nominală este considerată o secundantă a ratei reale.3. atunci avem: 159 . Prin definiţie. rata reală a dobânzii este determinată de productivitatea marginală a capitalului fizic. Se pune întrebarea însă. în economiile fără inflaţie şi deflaţie. folosindu-se de o relaţie simplă între cele două rate ale dobânzii. Relaţia dintre dobânda nominală şi cea reală este un element esenţial al teoriilor contemporane asupra dobânzii. dobânda reală este direct proporţională cu dobânda nominală şi invers proporţională cu gradul de depreciere a monedei. Spre exemplu. De asemenea. dar va căuta toate posibilităţile de a-şi asigura o compensare corespunzătoare pentru pierderile ce ar putea proveni din deprecierea monedei. de ex). În concepţia sa. sau • Rata reală a dobânzii = Rata nominală . Dacă rata dobânzii nominale sau dobânda de pe piaţă este de 20% pe an (de exemplu ). între rata reală a dobânzii şi rata nominală se pune semnul egalităţii. nu renunţă la valorificarea capitalului prin împrumuturi.3.

în timp ce dobânzile câştigate din activele pe termen lung rămân relativ fixe. este posibil ca venitul net din dobânzi al băncii să nu fie suficient pentru acoperirea cheltuielilor generale. În ţările cu economie de piaţă dezvoltată. au ca prioritate îmbunătăţirea managementului activelor şi pasivelor prin mărirea calităţii şi volumului datelor necesare în procesul luării deciziilor. scadenţele acestora.1 Rata dobânzii reale se determină foarte greu. atunci creşte şi fondul costurilor atrase. Uneori. din cauza ratei previzibile a inflaţiei care nu poate fi măsurată. Practica ne-a demonstrat că băncile finanţează activităţi pe termen lung pe seama pasivelor pe termen scurt. Totuşi. poziţia riscului ratei dobânzii unei bănci este determinată de măsura în care activele şi pasivele sale sunt în concordanţă. insă mişcările ratei dobânzii pot să conducă la pierderi. Riscul ratei dobânzii însă. demonstrează dispariţia diferenţelor dintre rata dobânzii nominale şi rata dobânzii reale. îl reprezintă sensibilitatea rezultatelor financiare ale unei bănci la schimbările ratei dobânzii. În acest caz. obţinând profit din diferenţa rezultată din dobânda mare la activele pe termen lung şi dobânda mică la pasivele pe termen scurt. Managementul activelor şi pasivelor unei bănci este prin natura sa o activitate imprecisă care necesită informaţii substanţiale privind rata dobânzii la active şi pasive. o bancă poate obţine profituri luând cu împrumut de pe piaţa cu termen scurt şi dând cu împrumut pe piaţa cu termen lung. Dacă are loc o ajustare a dobânzilor la active la o dată diferită de cea a pasivelor. se poate determina poziţia riscului ratei dobânzii. evoluţia dobânzii reale (în lumea contemporană). Pe când.4. Pentru buna orientare a băncii. dar fără a se ajunge la rezultate concrete. fapt ce ar conduce la pierderi care vor eroda capitalul. Datorită faptului că dobânda pe termen scurt este mai mică decât dobânda pe termen lung. În încercarea de a estima rata previzibilă a inflaţiei. într-o economie a inflaţiei sau cu o inflaţie previzibilă.2 −1 = 0. Dacă dobânda pe termen scurt creşte. În funcţie de modul cum sunt structurate activele şi pasivele băncii.3. prevăd riscul ratei dobânzii ca legat de intermedierea financiară şi ca o sursă a câştigurilor bancare.0909 1 + 0. Cel mai des utilizat exemplu este cel al unei bănci care finanţează active pe termen lung cu dobânda fixă din pasivele pe termen scurt sau cu dobânda variabilă. rata nominală a inflaţiei este dată publicităţii. chiar la insolvabilitatea băncii. Neconcordanţa apare din nesincronizarea modificărilor dobânzilor la active şi pasive. El este consecinţa activităţii de intermediere financiară. O astfel de strategie se răsfrânge asupra faptului că banca îşi asumă un risc al ratei dobânzii. Într-o economie de piaţă bine aşezată. unii economişti au luat în considerare ratele trecute. 3. În principal. Riscul ratei dobânzii Bunurile comerciale. Dacă este pozitivă. diferenţa dintre câştigul din active şi costul pasivelor ar putea deveni negativă. majoritatea instituţiilor financiare. este necesar să se stabilească de către manageri. în vederea mişcării consecinţelor negative ce ar putea rezulta din mişcările ratei dobânzii. distincţia dintre rata nominală şi cea reală a dobânzii este de foarte mare importanţă. o 160 . în majoritatea lor.Rata dobânzii reale = 1 + 0. limitele riscului ratei dobânzii pe care şi-l asumă banca. există sigur o nepotrivire.

neconcordanţă. prezintă activele şi pasivele ale căror dobândă poate fi restabilită în cadrul unor perioade de timp viitor.  161 . este necesară o interpretare adecvată (de valoare) în vederea măsurării rezultatului riscului. au fost dezvoltate numeroase proceduri. În economiile unde dobânzile sunt determinate pe piaţă. În vederea stabilirii efectelor asupra viitoarelor câşiguri rezultate din mişcările potenţiale ale ratei dobânzii. când dobânzile la active se restabilesc mai repede decât la pasive. Strategia riscului ratei dobânzii. Pentru aceasta. pentru măsurarea riscului ratei dobânzii. Tehnici de măsurare a riscului ratei dobânzii Estimarea riscului ratei dobânzii. Astfel. În vederea prevenirii deficienţelor rapoartelor GAP. Uneori. un bun manager al activelor şi al pasivelor utilizează anumite tehnici de măsurare. Una dintre tehnicile de măsurare frecventă o constituie utilizarea unui raport în care sunt prezentate aceste informaţii de bază. câştigul va scădea şi atunci când dobânzile vor creşte. Rezultatele cele mai bune în acest sens au fost obţinute prin utilizarea simulărilor pe calculator. în general. dar foarte eficiente în vederea utilizării computerelor personale. numai că ele oferă în plus posibilitatea de a utiliza informaţii privind ratele curente ale dobânzii asociate activelor şi pasivelor existente. dobânzile la pasive se restabilesc mai rapid decât la active. Totodată s-au creat modele simple. Astfel de modele se folosesc tot de informaţiile luate din rapoartele GAP. esenţiale sunt acurateţea şi actualitata informaţiilor referitoare la termenle de ajustare a dobânzzilor la active şi pasive. În cazurile mai puţin obişnuite. primele trimestre ale anului următor. simulările cele mai bune proiectează câştigurile ce se obţin din dobânzi printr-o varietate de scenarii ale ratei dobânzii. determinarea mărimii riscului ratei dobânzii constituie elementul esenţial. Dacă se cunoaşte momentul când dobânziile la active şi pasive pot suferi modificări. de atragere de fonduri şi de ratele dobânzii practicate de celelalte bănci. Astfel. De asemenea. modelele anticipează viitorul câştig obţinut din dobânzi într-o varietate de scenarii privind rata viitoare a dobânzii. iar câştigul din dobânzi creşte dacă dobânzile scad. Deci. unele informaţii de bază constituie fundamentul tuturor tehnicilor de măsurare. Strategia de fixare a ratei dobânzii este stabilită în funcţie de strategia de creditare. Fiecare dintre aceste tehnici de măsurare poate porni de la o ipoteză simplificată şi ca urmare fiecare prezintă anumite limite. ceea ce ar conduce la tragerea unor concluzii false. Aceasta poartă numele de raportul GAP asupra ratei dobânzii. se realizează contrariul. la care putem adăuga previziunile asupra viitoarelor rate ale dobânzii. este fixată în principal. aceste rapoarte pot fi imprecise sau chiar greşite. Astfel de rapoarte GAP se utilizează în vederea estimării modificărilor potenţiale ale venitului net din dobânzi pe un teremen scurt. în multe dintre băncile comerciale. demonstându-se că atât activele cât şi pasivele sunt supuse riscului ratei dobânzii şi sunt afectate de mişcările acesteia. managerii activelor şi pasivelor se confruntă cu efectele modificării dobânzilor. de Direcţia resurse şi plasamente împreună cu conducerea băncii. Raportul respectiv. Acestea nu trebuie să fie prea complexe sau extinse. se face apreciind în ce fel anumite schimbări ale ratei dobânzii vor putea afecta câştigurile bancare. Într-o bancă obişnuită. Pornind de aici. Prin aceasta. iar câştigul din dobânzi cresc şi va scădea când scad.

măsuri curative.riscul investiţiei. deoarece ratele fluctuante şi înalte ale dobânzii pot afecta drastic venitul net al dobânzii obţinute din gestionarea instrumentelor purtătoare de dobânzi. Riscul ratei dobânzii are două componente: . .măsuri preventive.O instabilitate şi un înalt nivel al ratei dobânzii conduc la creşterea complexităţii managementului portofoliului financiar. în condiţiile în care se menţine un nivel acceptabil de risc. Sunt şi bănci care au dat dovadă de încetineală în adoptarea tehnicilor de control a riscului ratei dobânzii în condiiţile în care este un fapt dovedit faptul că bancherii trebuie să caute noi tehnici de management a riscurilor în vederea supravieţuirii într-un mediu din ce în ce tot mai competitiv. prin menţinerea riscului la un nivel cât mai acceptabil. Acesta ar însemna riscul obţinerii unor pierderi în ce priveşte venitul net din dobânzi.5. * Măsurile preventive Orice operaţiune de credit. . Riscul mare al ratei dobânzii a făcut ca strategia de management al activelor şi pasivelor bancare să devină o problemă de o importanţă deosebită pentru băncile comerciale. Greşelile cele mai mari în implementarea managementului activelor şi pasivelor.riscul venitului. riscul ratei dobânzii este cel mai dificil de apreciat dintre riscurile din cadrul programelor amintite. Măsuri privind prevenirea riscului de creditare Între aceste măsuri amintim: . În vederea implementării unui program de management al activelor şi pasivelor. prin natura sa. datorită faptului că mişcările ratelor dabânzii la împrumuturile luate nu sunt perfect sincronizate cu cele ale împrumuturilor acordate. este necesar parcurgerea etapelor: • mai întâi. O strategie bună de management a activelor şi pasivelor. . Efectul unei creşteri neşteptate a ratei dobânzii asupra patrimoniului net sau a venitului net din dobânzi corespunde riscului de investiţie sau riscului venitului. Patrimoniul net reprezintă diferenţa dintre valoarea de piaţă a activelor şi cea a pasivelor care nu intră în componenţa capitalului. • apoi se trece la estimarea riscurilor şi câştigurilor ce pot rezulta din aplicarea variantelor alternative de program ce aduce câştiguri maxime acţionarilor băncii. bancherul trebuie să hotărască lungimea orizontului de planificare. care se realizează prin coordonarea managementului lichidităţii. Este necesară această coordonare. 3. Obiectivul managementului activelor şi pasivelor este de a maximiza căştigul acţionarilor băncii. sunt legate de previzionarea riscurilor în cadrul programelor alternative. managementului investiţiilor. managementului creditelor şi managementului pasivelor. comportă în sine.3. Acesta este riscul producerii unor pierderi în patrimoniul net ca rezultat al unor schimbări neaşteptate ale ratei dobânzii. luarea în calcul a unui risc cert. va reduce ambele componete ale riscului. Astfel. 162 .măsuri operative.

. Principiul general. trebuie subliniat că acesta constă în riscul insolvabilităţii clientului. Certitudinea cu care aceste estimări sunt efectuate nu împiedică totuşi banca să-şi ia garanţii reale şi personale în raport cu creditul solicitat. . în legătură cu posibilitatea modificării acestui raport în favoarea celui propriu. împrumutat). Condiţiile economice 163 . dar fără a perturba echilibrul economic al gestiunii.organizarea administrativă şi tehnică a firmei respective. Astfel. îmbinându-se cu posibilitatea restrângerii volumului de operaţiuni în curs. din insolvabilitatea debitorului se pot surmonta prin constituirea de garanţii în beneficiul băncii (pentru acordarea unui credit. . garanţiile constituite pot fi garanţii personale.criteriile care s-au adoptat pentru distribuirea profitului. care poate conduce la pierderea sumei împrumutate şi riscul imobilizării.scopul solicitării împrimutului şi destinaţia imediată a acestuia. din resurse atrase sau va proceda la o refinanţare de la B. este acela că banca trebuie să cunoască (să estimeze) în amănunţit posibilitatea recuperării la scadenţă sau în momentul când ea decide să-şi retragă creditul în cadrul acestei estimări. lucrătorul bancar mai verifică: . estimarea riscului.Primul element ce trebuie luat în calcul îl constituie posibilitatea băncii de a se angaja în acordarea unor credite din resurse proprii.R. Garanţia reală asigură băncii creditoare un drept real asupra unor elemente determinate din patrimoniul debitorului sau al tuturor persoanelor girante. . . în cazul când clientul (din diverse motive) nu-şi respectă obligaţia achitării la scadenţă a sumei contractate. Capacitatea firmei de a produce venituri se poate verifica prin mai multe mijloace de observare şi evaluare.N. prudenţa şi intuiţia lucrătorului băncii au un rol principal. constituite în funcţie de persoana debitorului şi garanţii reale. Această capacitate are o mai mare importanţă decât garanţiile constituite. Prin urmare. În ce priveşte riscul legat de credit. constituite în funcţie de consistenţa bunurilor debitorului.raportul dintre consistenţa patrimoniului propriu şi a celui străin (atras. Garanţia personală nu asigură băncii nici un avantaj juridic asupra debitorului său. pentru că de exactitatea datelor culese depinde rezultatul favorabil al operaţiunii de creditare. în detrimentul capacităţii de îndatorare. . . .situaţia economică generală a sectorului în care acţionează posibilul debitor. banca solicită debitorului garanţii reale care să acopere în proporţie de 150 – 200 % valoarea creditului şi a dobânzii percepute). . mobiliare (situaţia patrimoniului).contractele încheiate atât cu furnizorii. care stă la baza estimării oprtunităţii fiecărei operaţiuni de creditare. riscurile ce pot rezulta în particular. Capacitatea potenţialului credit reprezintă condiţia primă şi totodată fundamentală a acestuia de a produce venituri.posibilitatea obţinerii unor preţuri cât mai reduse pentru produsele sale.garanţiile reale ale debitorului: imobiliare. .raporturile întreprinzătorului cu clienţii şi funcţionarii săi. dar şi cu beneficiarii. în măsura în care executarea silită este un mijloc extrem pe care banca îl are în vedere pentru recuperarea creditului şi a dobânzilor aferente.angajamentele şi originile legale ale firmei.perspectivele de producţie şi dezvoltare ale firmei. După cum se cunoaşte. Pe lângă capacitatea firmei de a produce venituri.

dacă un credit a fost acordat pentru o asemenea destinaţie. banca poate să oprească automat derularea în continuare a operaţiunii şi să treacă la încasarea sumelor convenite din contul de disponibil al clientului.se colectează veniturile din dobânzi în contul "venituri din dobânzi" şi comisioanele corespunzătoare fiecărei operaţiuni în contul "venituri din comisione". iar pe de altă parte rata dobânzii percepută de BNR. a contractului de creditare. pentru operaţiunile de scontare. importanţă prea mare nu se acordă formei tehnice de acordare a creditului deşi concluziile privind aprobarea şi în consecinţă riscurile asumate de bancă depind. pe diferite termene.verificarea zilnică a extraselor de cont ale clienţilor. . 164 . .verificarea operaţiunilor din contul special. pe lângă condiţiile de echilibru ale întreprinzătorului în cauză şi de stingerea altor operaţiuni. prevăzut în contracul de creditare.verificarea periodică a documentelor contabile ale firmei debitoare: bilanţul contabil. . banca trece la executarea altor operaţiuni specifice : . contul de profit şi pierderi.perceperea unui comision de gestiune.oprirea unei marje de siguranţă a băncii (3-5%). pentru asigurarea profitului. conform convenţiei de creditare. iar banca este obligată să-şi ia garanţiile corespuntătoare prin care să aibă posibilitatea recuperării creanţei sale prin executate silită. atât pentru contul de disponibil. .derularea contractelor prezentate în primă fază de client. * Măsuri operative Ca primă măsură operativă o constituie încheirea în condiţii avantajoase pentru bancă. Perceperea comisionului de neutilizare. Dacă clientul nu-şi achită de bunăvoie aceste rate lunare.se urmăreşte modul în care clientul îşi achită obligaţiile contractuale. Totodată. atât la sediul băncii. respectiv rata din credit şi dobânda aferente lunare. de resursele de creditare de care dispune banca. suficient de mari pentru acoperirea taxei rescontului. trebuie să-şi ia măsuri de asigurare a taxei scontului. De asemenea.respectarea strictă a obiectivului contractului. în cazul recurgerii la rafinanţare. Apoi. cât şi pentru contul de disponibil din credite. în cazul în care debitorul nu utilizează banii conform contractului de creditare. . . pe de o parte rata inflaţiei. . pentru fracţionarea riscului ce decurge din schimbarea condiţiilor pieţei. de disponibil din credite. . banca. balanţa de verificare. .prin deplasarea la faţa locului se va verifica stadiul şi evoluţia obiectivului de investiţii. perdepută de BNR.în care diverşi întreprinzători îşi desfăşoară activitatea sunt susceptibile de schimbări rapide şi imprevizibile datorită unor evenimente interioare sau a unor situaţii de plată impuse. dar şi la sediul clientului. banca trebuie să-şi ia măsurile corespunzătoare în vederea stabilirii unei rate a dobânzii care să acopere. Un al doilea element important în estimarea şi prevenirea riscului este oportunitatea repartizării creditului între diferiţi întreprinzători ce acţionează în diferite sectoare economice. .verificarea regularităţii încasărilor şi plăţilor din cont. În perioada când are loc estimarea riscului.

dacă în momentul perceperii ratei lunare a dobânzii. a garanţiilor imobiliare şi mobiliare depuse de client prin controale inopinate. deteriorarea garanţiilor imobiliare şi mobiliare). iar sumele se vor colecta în contul de "venituri de realizat din dobânzi" şi corespunzător în contul analitic al clientului "decontări privind încasările din dobânzi ale… ". nederularea contractelor. număr de contracte.de asemenea prin controalele efectuate de experţii băncii se verifică încadrarea firmelor creditate în indicatorii de bonitate. debitorul nu are bani în contul de disponibilităţi se vor analiza cauzele. posibilităţile de extindere ale debitorului. * Măsuri curative Dacă în cadrul măsurilor operative. în momentul nerespectării de către client a clauzei înscrise în contractul de credit sau în cazul în care activitatea firmei nu prosperă. Contractul de credit se poate întrerupe de către bancă. recuperarea sumelor de la giranţi (bănci. neplata ratelor scadente. care vor fi explicate în cadrul măsurilor curative. profit net. . Dacă se constată nereguli. sumele rămase restante se trec întrun cont special de credite nerambursate la scadenţă şi pentru această sumă se va percepe o dobândă majorată. solicitarea pe piaţă a produselor respectivei firme.se verifică în permanenţă situaţia materială a giranţilor. ci dimpotrivă. Se are în vedere.dacă are loc o nerambursare la scadenţă. În vederea desfăşurării normale a unei activităţi operative.se urmăreşte evoluţia în organizarea şi gestionarea firmei creditate. .se urmăreşte starea materială pe întreaga perioadă de derulare a creditului. prin calcularea indicatorilor: cifra de afceri. În cazul cambiilor. . . În condiţiile nerambursării creditului şi a dobânzilor corespuntătoare de către debitor. se trece la executarea măsurilor extreme: executarea garanţiilor reale (prin scoaterea la licitaţie şi încasarea contravalorii creditului şi a dobânzilor aferente). se va urmării şi situaţia plătitorului şi a avalistului. fie în mometul acordării lui.. Dacă debitorul nu-şi onorează obligaţiile la scadenţă şi după avizarea de către bancă. nerespectarea fazelor obiectivului de investiţie. . o disciplină riguroasă şi o bună funcţionare a calculatoarelor. după avizarea clientului de către bancă. O altă măsură curativă privind evitarea riscului de creditare o constituie crearea fondului de rezervă (marja de siguranţă a băncii.poziţia debitorului pe piaţă este permanent urmărită de bancă. de asemenea. se trece la măsuri coercitive. fie în cazul creditului acordat pe traşe. . ea are dreptul să întrerupă contractul de credit. persoane fizice sau juridice). este necesar ca banca să dispună de un sistem informaţional adecvat. sumele se vor opri în contul de disponibil al clientului şi se vor colecta în contul "venituri din dobânzi bancare". reclamarea clientului său la tribunal. banca poate dispune stoparea contractului de creditare.se efectuează periodic analize asupra patrimoniului. în scorul creditului înscris în contractul de creditare. 165 . . sume repartizate din profitul băncii). banca a constat neîndeplinirea obligaţiilor contractuale (utilizarea creditului în alte scopuri decât cele prevăzute în contract. În situaţia când clientul va avea bani în cont.

perceperea unor comisione moderate. a băncilor specializate. băncile vor trebui să-şi păstreze şi să atragă noi clienţi prin metode stimulative pentru aceştia: dobânzi mai mici pentru creditele acordate. băncilor din ţară li se recomandă o dechidere şi o recunoaştere internaţională. cât şi de gestionare corectă a portofoliului de credite. datorită implicării cât mai puternice a firmelor. prin statutul lor sau prin lege. Elemente care pot contura orientarea activităţii unei bănci Băncile şi unităţile de credit specializate sunt acele firme care. avănd ample legături cu băncile de depozite. au scopul de a preveni riscul de creditare şi de obţinere a unui profit. În legătură cu această situaţie. să se treacă la o specializare mai accentuată a societăţilor bancare. este marcată şi pe planul dezvoltării bancare.Printr-o circulară a BNR. În vederea îmbunătăţirii serviciilor societăţiile bancare trebuie să beneficieze de un personal calificat şi competent de o extindere cât mai mare a gamei operaţiilor computerizate. introducerea unor calcule de actualizare. Importantă este de asemenea şi introducerea tematicii în acest domeniu pentru corelarea la nivel bancar a unor date şi pentru existenţa unei situaţii globale reale în economie. trebuie urmărit. presupunând prin aceasta o creştere a profitului şi a prestigiului bancar românesc. datorită faptului că multe dintre ele sunt bănci mici. fără o extindere însemnată. calculată lunar asupra disponibilităţilor clienţilor. Perfecţionarea şi reglementarea raporturilor de credit. Totodată. există o tendinţă a societăţilor bancare de a se apropia mai mult de un model al băncilor cu caracter universal. să-şi extindă activitatea din punct de vedere teritorial (prin deschiderea de noi sucursale şi agenţii). băncile comerciale sunt obligate la consituirea unei rezerve minime obligatorii de 30%. ca pe măsura dezvoltării sistemului economico-financiar şi bancar din România. 3. Deoarece în această etapă. Toate măsurile enumerate mai sus. corelarea permanentă a ratei dobânzii cu dobânda pieţei pentru stăvilirea inflaţiei. dobânzi mai mari pentru sumele clienţilor din conturile dechise în banca respectivă. aflate în cont la bancă (media zilnică a acestor disponibilităţi). De asemenea. reprezintă totodată o necesitate firească a societăţii ca parte a regelmentării generale a raporturilor economice. se mai pot folosi şi alte măsuri : calcularea periodică a indicatorilor bancari şi studierea lor pentru îmbunătăţirea calitativă. au atribuţiuni funcţionale într-o sferă a creditului (pe termen lung şi mediu) într-o anumită ramură a economiei naţionale sau execută în exclusivitate operaţii de un anumit gen. Cum ţara noastră se află în perioada actuală. în condiţiile asigurării unor servicii promte şi de calitate. În prezent. a banilor cât şi rolul motor al creditului în buna desfăşurare a mecanismului economic. bănci deschise recent. în finalul tranziţiei la economia de piaţă. există o concurenţă acerbă pe piaţa interbancară din România. unele bănci ar trebui.3. să aibă o sferă de acoperire căt mai largă. Ele mobilizează şi distribuie o serie de resurse şi în sfera creditului pe termen scurt pentru producţie. Pentru a asigura dezvoltarea sistemului bancar şi îmbunătăţirii serviciilor bancare.6. pentru accelerarea plăţilor interbancare (Sistemul de plăţi electronic se află în faza de proiect). a populaţiei. O regelmentare genrală a relaţiilor este condiţiionată de un cadru legislativ 166 .

creditor . astfel încât să se stabilească restricţii asupra unor categorii de credite în timp ce altele să fie încurajate. decât ca evoluţii certe. normele legale generale după opinia unor specialişi.Creditul reprezintă schimbul unei valori monetare prezente contra unei valori monetare viitoare. prin exercitarea lor de către stat. după o verificare atentă a acestora. . în această perioadă (pentru dezvoltarea economiei) ar fi benefică introducerea unor dobânzi mai mici pentru credite acordate activităţilor productive şi dobânzi mai mari pentru credite acordate comerţului sau consumului. nivelul maxim de creditare ce poate fi acordat unei persoane. economia va facilita creşterea economică. Spre exemplu. Orientarea dezvoltării economice şi intensificarea dezvoltării anumitor sectoare din economie ar fi permisă pentru accentuarea specializării băncilor.debitor şi . iar acordarea creditelor să se facă pa baza unor garanţii reale. Ca urmare. După opiniile exprimate. reducându-se în totalitate (dacă se poate) riscul de creditare. Aceste politici monetare şi de credit realizează şi au ca obiectiv unic dimensionarea resurselor de credit al băncilor. Legate de aceasta. nu trebuie uitat. menţinând prin aceasta un raport optim pentru investiţie şi consum în funcţie de posibilităţile economiei. prin aceasta putând fi diferenţiat asupra zonelor şi ramurilor economice. fiind totodată instrumentul de control al creditului. Acest lucru se realizează prin alegerea unei clientele serioase. în fiecare perioadă de dezvoltare a acesteia. ar fi crearea unui compartiment special de experţi bancari care să aibă ca atribuţiuni evaluarea bunurilor firmei la valoarea de piaţă. care să fie în măsură să asigure o desfăşurare corectă şi eficientă a acestor relaţii. Important în acest sens ar fi reglementarea creditului să se facă în urma unui control selectiv. 167 . mulţi economişti spun că în orientarea activităţii bancare ar putea fi folosite indirect politica monetară şi de credit. că foarte important în activitatea de creditare este să se acorde credite performante şi eliminarea pe cât posibil a pierderilor din acordările de credite.subiecţii raportului de credit: . în situaţiile unui volum mare de credite acordate. . Corespunzător cerinţelor actuale. în sensul orientării dezvoltării economice ca pornind de la dimensiunea creditului şi implicit a masei monetare. prin măsuri ale guvernului şi parlamentului.scadenţa → momentul rambursării creditului.promisiunea de rambursare. ar trebui să stabilească nivelul maxim al dobânzii (legi împotriva cametei). După unii economişti în afară de supravegherea bancară efectuată de BNR şi de controalele altor organe ale statului pe diferite teme se consideră că este necesară instituirea şi funcţionarea unor organisme speciale de control. În cele din urmă. Astfel de politici pot fi folosite mai mult ca tendinţe. . supraveghere şi coordonare ca: consilii consultative şi de decizie bancară care ar avea scopul orientării deciziilor majore în corelare cu interesele firmelor. * Cuvinte cheie . autorităţi de control bancar cu atribuţii de supraveghere şi control asupra îndeplinirii atribuţiilor bancare specifice. asociaţii profesionale bancare cu rol important în implementarea unui climat de colaborare între societăţi bancare.democratic. solvabile.

SIBIU. Sucursala Sibiu este banca preferată de firmă în vederea încheierii tranzacţiilor. însoţite de plata unei dobânzi ce stimulează banca.C. Riscul de rambursare constă în probabilitatea întârzierii plăţii sau a incapacităţii de plată datorată conjuncturii.. Rata reală a dobânzii este dată de schimbul între bunuri şi servicii astăzi şi bunurile şi serviciile la o dată viitoare. dificultăţilor sectoriale sau deficienţelor debitorului. pentru că este pus în situaţia de a nu onora cererile titularilor de depozite din cauza unei exploatări neeficiente a creditelor acordate. Sigur. Riscul de imobizare apare la deţinătorul de depozite (banca). Banca Comercială “C”. “CONF-PROD” S.. Warantul este documentul utilizat pentru obţinerea şi garantarea creditului şi poate fi folosit ca un efect de comerţ.30 unităţi monetare pe an. în vederea obţinerii unui credit în valoare de 100. Multiplicatorul de credite este întodeauna calculat prin raportarea cifrei 100 la procentul rezervei de lichiditate (proporţia din depozite care trebuie păstrată ca rezervă).C. se prezintă la bancă atât cu un plan de afaceri cât şi cu un studiu de fezabilitate. originea cuvântului scoate în relief un element psihologic care este absolut indispensabil existenţei unei operaţiuni de credit: încrederea.L. prin reprezentantul ei. de ex).R.000 lei. atunci o unitate monetară din valuta respectivă (Euro) astăzi poate fi schimbată pentru 1. S. STUDIU DE CAZ privind analiza finaciară a S. Operaţiunea prin care împrumutatul(debitorul) ia în stăpânire imediată resurse (bani) în schimbul unei promisiuni (angajament) de rambursare viitoare. Dobânda poate reprezenta o sumă ce revine proprietarului la rambursarea sumei împrumutate sau preţul utilizării capitalului şi totodată remunerarea riscului pe care îl implică împrumutul respectiv. 168 . are loc o primă întâlnire cu banca. “CONF-PROD” S. cuvântul “credit” este de origine latină şi provine de la “creditum – creditare” şi înseamnă “a crede” sau “a avea încredere”.dobânda → preţul creditului. Prin reprezentantul firmei. poartă numele de credit bancar. Creditul va fi solicitat pe o perioadă de 1 an şi va avea ca destinaţie achiziţionarea unei componente din metal pentru construcţia unei hale industriale. Dacă rata dobânzii nominale sau dobânda de pe piaţă este de 30% pe an (de exemplu ). Etimologic.R. respectiv cu ofiţerul de credite al băncii. Având în vedere relaţiile foarte bune în care firma se află cu banca (urmare unei punctualităţi dovedite din partea ambelor părţi).L. Rata dobânzii nominale este dată de rata de schimb dintre o valută forte astăzi şi o valută forte la timpul viitor (Euro.

respectarea plafoanelor de credite communicate. efectuat de un expert autorizat. .situaţia fluxului de numerar. garanţiile ce pot fi aduse.copii după contractele de credit încheiate cu alte bănci (dacă este cazul). În baza documentelor de mai sus. destinaţia precisă a creditelor şi garantarea acestora. . .bugetul de venituri şi cheltuieli pe termenul de creditare.ultimele patru balanţe de verificare. banca are în vedere respectarea următoarelor principii generale: limitarea riscurilor insolvabilităţii.raportul de expertiză al bunurilor ce urmează a fi ipotecate sau garantate.ultimul bilanţ contabil vizat de Administraţia Financiară. . solicitantul de credit (firma) s-a prezentat la bancă pentru a putea purta o discuţie cu caracter informativ asupra următoarelor probleme: obiectul creditului şi perspectivele reuşitei de plată.fişa de evaluare.indicatorii economico – financiari. în funcţie de vechime. dacă va fi cazul. inspectorul (ofiţerul) de credite a întocmit dosarul care mai cuprinde şi: . .referatul privind promovarea dosarului de credit. .documentaţia tehnico – materială pentru fundamentarea creditelor de investiţii. * Acordarea creditului În prealabil acordării creditului. consemnarea tuturor operaţiunilor de creditare şi garantarea în documente contractuale (cu detalii privind termenele. credibilitatea solicitanţilor de credite. case etc. . Prin urmare.planul de afaceri. În acest caz. beneficiarul creditului este o firmă cu personalitate juridică. . situaţia patrimoniului la zi. perceperea de dobânzi (ca preţ al creditului). . Obiectul creditului îl constituie completarea surselor proprii ale firmei pentru realizarea investiţiei propuse.* Solicitarea creditului În vederea aprobării şi acordării creditelor pe termen scurt.studiu de fezabilitate.dosarul juridic de constituire a firmei. . documentaţia cu care firma s-a prezentat la sediul băncii în vederea întocmirii dosarului de creditare cuprinde: . 169 .). se va trece la constituirea dosarului în vederea negocierii creditului. alte credite angajate la alte bănci.cerere de credit. cheltuielile. . scadenţa şi ratele dobânzii). . încasările şi veniturile ce se estimează a se realiza. .situaţia creanţelor şi a datoriilor curente şi restante. În urma discuţiei. limitarea împrumuturilor acordate unui singur debitor la maximum 20 % din fondurile proprii ale băncii. .extrasul de carte funciară sau alte documente care să ateste proprietatea asupra bunurilor imobiliare care vor constitui garanţia creditului (terenuri. volumul acestora.

În anumite cazuri. Volumul creditului nu poate fi oricât. rata dobânzii este satbilită de bancă la nivelul de 11 %. precum şi determinarea expunerii băncii faţă de debitor. Analiza nonfinanciară (calitativă) a firmei Evaluarea şi limitarea riscurilor în activitatea de creditare. imprumutul va fi supus la plata unor sume majorate. se poate negocia atât nivelul ratei dobânzii cât şi perioada de creditare.000 lei) este foarte mic. creditarea firmelor se efectuează atât pe baza caracteristicilor nonfinanciare cât şi a activităţii economico – financiare realizate şi prognozate. * Analiza creditului Analiza creditului reprezintă un proces care trebuie să se deruleze înainte de acordarea creditului. presupun identificarea şi examinarea riscurilor nonfinanciare. datorită faptului că a fost angajat un credit doar pe o perioadă de un an. iar în acest caz ratele dobânzii sunt fixe. analiza complexă a clientului constituie principala modalitate de stabilire a solvabilităţii acestuia. În cazul neplăţii la scadenţă a oricărei sume datorate în baza contractului de credit încheiat.În cazul de faţă. până la restituirea acesteia. de asemenea rata dobânzii este fixată la nivelul de 11 % pe an. în funcţie de indicatorii de performanţă ai firmei şi de volumul împrumutului. Dintre indicatorii calitativi cel mai des folosiţi de bancă. în vederea fundamentării deciziei de creditare. pentru a minimiza riscul în acordarea creditului. Oricât de bune ar fi garanţiile oferite de client. Pe parcursul derulării creditului. fără să existe posibilitatea negocierii acesteia. Potrivit “Normelor metodologice” proprii Băncii Comerciale “C”. Tot în cazul nostru. atunci când acordă credite persoanelor juridice amintim: Managementul societăţii 170 . precum şi pe toată perioada de acordare a creditului. Inspectorul (ofiţerul) de credite analizează influenţa factorilor nonfinanciari la care este supusă firma. Banca verifică periodic dacă utilizarea creditului acordat este în concordanţă cu prevederile contractuale. poate apărea situaţia când banca negociază rata dobânzii. în funcţie de dobânda pieţei. Acest lucru se întâmplă datorită faptului că valoarea împrumutului (100. iar în acest caz dobânda va fi consemnată printr-un act adiţional la contractul de credit. dacă bunurile aduse în garanţie sunt corespunzătoare din punct de vedere cantitativ şi valoric. acesta se stabileşte în funcţie de indicatorii economico – financiari realizaţi în perioada analizată şi a celor previzionaţi pe perioada creditării.

utilitare furgon. Unii angajaţi au participat la cursuri de speciale de pregătire profesională organizate de Direcţia de Muncă şi Protecţie Socială precum şi în străinătate (S. respectiv 50 %) îndeplinesc rolul de manageri.U. Germania). Ponderea exportului de remorci din totalul activităţilor de desfacere este de doar 1 %.. caroserii. în ceea ce priveşte relaţia cu banca. Sub aspect managerial. Furnizorii de materii prime cu care lucrează permanent. o cât mai bună colaborare.5 t). Ponderea exportului Firma nu lucrează aproape deloc cu clienţi externi. Timpul mediu de rezolvare a unei comenzi este de 20 zile (acesta poate fi chiar mai mare. Relaţia firmei cu banca la care s-a solicitat creditul Volumul încasărilor şi plăţilor zilnice efectuate prin intermediul băncii este foarte mare. ceea ce implică respectarea termenelor stabilite cât şi plata comisioanelor şi speselor bancare practicate. Firma şi-a stabilit strategia de dezvoltare pe termen mediu şi lung.A. ceilalţi 3 reprezintă personalul auxiliar cu atribuţiuni administrative. deoarece pe piaţa internă există deocamdată suficienţi cumpărători. iar preţurile sunt exprimate în euro. contabilitate şi de secretariat). fie acesta se prezintă la sediul firmei pentru ridicare. iar pe de altă parte creşterea ponderii pe piaţă cu cel puţi 20 %.Firma deţine în prezent doar 18 angajaţi (din care direct productivi 15. producerea de mijloace de utilitare pentru camion. Profilul de activitate al societăţii îl reprezintă producerea de mijloace de transport auto (remorci şi semiremorci de la 0. Cei doi asociaţi care deţin toate părţile sociale (50%. Asigurarea desfacerii Firma procedează iniţial la încheierea contractului de vânzare cu cumpărătorul şi abia atunci începe producerea bunului care face obiectul contractului. se constată necesitatea angajării în următoarea jumătate de an a încă 4 muncitori calificaţi precum şi a unui inginer mecanic. Analiza economico – financiară pe bază de bilanţ a firmei 171 . firma apelând destul de rar la importuri de materii prime (excepţie: tabla zincată de 2mm – import Belgia).5 t la 3. Furnizorii sunt în proporţie de 90 % firme din ţară. oferă reduceri de preţuri de până la 15 %. fiecare post deţinând o “fişă a postului” cu toate atribuţiunile aferente. specialitate transport autovehicule. aceasta constând pe de o parte în construirea unei hale în afara oraşului. fiecare dintre ei având atribuţii în cadrul firmei bine stabilite. utilaje. în funcţie de amploarea comenzii). Nivelul de pregătire al acestora este corespunzător postului ocupat. Livrarea se face prin două modalităţi: fie este transportată remorca direct la domiciliul beneficiarului. Firma are drept obiectiv. Asigurarea cu materii prime Firma are parteneri de afaceri cu care lucrează constant.

Indicatori de performanţă financiară Indicatorii solvabilităţii 172 . conferă noţiunii de bonitate o imagine reală. Elementele de bază în determinarea indicatorilor economici şi financiari pentru calculul bonităţii.70. respectiv activele curente ar putea acoperii pasivele curente. cu atât mai mult cu cât ea a crescut de la un an la altul. Acest deficit trebuie acoperit printr-o linie de credit. elemente care completează în ansamblu imaginea bonităţii clientului.911) = . SN = 410. Fondul de rulment se exprimă în valoare absolută. asigurând în acelaşi timp fondurile necesare continuării activităţii şi realizării de profit. NRF. pentru ca analistul să-şi facă o imagine cu privire la evoluţia în timp a firmei.oo1 + 120.520 mii lei. cum sunt: corectitudinea. TN = 391. sunt instrumente matematice. Acestor factori. Aceşti indicatori. dacă ar fi transformate în numerar.404 – 408. Aceasă sumă va fi utilizată lunar pentru achiziţionarea de materiale în vederea realizării producţiei. utilizate în analiza financiară care reduc imaginea simplificată a multiplelor relaţii care condiţionează capacitatea unei firme de a se dezvolta. receptivitatea şi promptitudinea partenerului. dar nu lipsiţi de interes.066 – (186. Analiza prin indicatori Indicatorii.075 – 251.066 = 2. Evaloarea corespunzătoare a indicatorilor financiari reprezintă cea mai frecvent utilizată tehnică a analizei financiare. li se mai adaugă şi alţi factori adiacenţi.586 – 408. echitatea. Fondul de rulment arată cu cât. TN = FR – NFR = Active circulante – Datorii pe termen scurt – (stocuri + creanţe – datorii de exploatare). se regăsesc în bilanţul şi contul de profit şi pierdere ale firmei. Calculul trezoreriei nete Dacă: TN – trezoreria netă. După calculul acestora este necesară o comparare cu indicatorii din perioada anterioară. Pentru exemplificare ne vom folosi de cifre care nu se regăsesc în activitatea vreunei firme.necesarul de fond de rulment. FN – fondul de rulment. Situaţia netă a firmei (SN) SN = Total activ – Datorii nerambursate.827 mii lei. Valoarea pozitivă a acestui indicator denotă o situaţie a firmei foarte bună.Noţiunea de bonitate a unei firme redă capacitatea acesteia de a-şi acoperi obligaţiile care urmează să şi le asume prin semnarea contractului de credit. Firma va solicita o linie de credit din partea băncii în valoare de 20 mii lei.

indicatorul de acoperire a creanţelor arată în ce mmăsură datoriile pot fi acoperite cu capital social.24 %. 3) Solvabilitatea patrimonială = (capital propriu + provizioane pentru riscuri şi cheltuieli)/(capital propriu + provizioane pentru riscuri şi cheltuieli + credite total)*100. se deduce o solvabilitate patrimonială foarte bună. Acesta ne indică în procente care este valoarea stocurilor care trebuie vândute pentru a acoperi datoriile curente.71 În situaţia în care se apelează la un credit bancar. Valoarea acestui indicator este aşa de mare pentru că de la înfiinţare. firma nu a operat o majorare a capitalului social. este foarte importantă aprecierea flexibilităţii financiare a firmei. Ca urmare. Solvabilitatea patrimonială are în acest caz valoarea de 100 %.066 – 38)/0*100. deci este o imagine a eficienţei activităţii firmei. Indicatorii rentabilităţii (profitabilităţii) Profitabilitatea (rentabilitatea) firmei se referă la capacitatea acesteia de a realiza profit.568. Indicatorul de acoperire a stocurilor = (408. realizându-şi producţia doar pe bază de comenzi ferme şi nerealizând producţie de serie. Ca urmare. dar este un aspect pe care societatea îl are în vedere ca obiectiv pe termen mediu. În cazul firmei analizate. Rentabilitatea în funcţie de capitalul propriu = 21779/2520•100 = 864. Randamentul vânzărilor = 21. Valoarea mică a acestui indicator nu reflectă o situaţie finaciară proastă a firmei. Ea se poate calcula prin intermediul mai multor indicatori: 1) Randamentul vânzărilor = profit net/vânzări nete. deoarece firma nua mai contractat nici – un împrumut de la o altă bancă şi nici nu a constituit provizioane pentru riscuri şi cheltuieli. Societatea a reinvestit aproape tot profitul obţinut din activitatea de vânzare.236 = 0.01388 Acest indicator reflectă profitul câştigat pe o unitate de vânzări. acest indicator nu se poate calcula pentru că firma nu lucrează cu stocuri. Exprimând riscul financiar. Activele rapide reprezintă mărfurile vândute pentru care contravaloarea urmează a se încasa. 173 .671.Solvabilitatea redă capacitatea firmei de a face faţă achitării obligaţiilor faţă de terţi.779/1.586/2100•100 = 19. 2) Rentabilitatea în funcţie de capitalul propriu se calculează ca raport între profitul net şi suma capitalului propriu şi provizioanele pentru riscuri şi cheltuieli. 2) Indicatorul de acoperire a creanţelor = pasive/capital•100 Indicatorul de acoperire a creanţelor = 410. indicatorii solvabilităţii sunt instrumente matematice care permit cuantificarea evoluţiei elementelor care compun acest proces şi anume: 1) Indicatorul de acoperire a stocurilor = (pasive curente – active rapide)/stoc*100.

893/2. Valoarea acestui indicator este identică cu valoarea rentabilităţii în funcţie de costuri. Lichiditatea imediată = (Active – stocuri)/Datorii pe termen scurt•100 = = (391. 4) Rentabilitatea economică (Re).001)/408. valoarea foarte mare obţinută pentru acest indicator.779/1.24 %.520•100 → este o valoare foarte mare din motivul exprimat mai sus.014 %.738•100 < 1. Cu cât este mai mare valoarea acestui indicator. Acest indicator redă capacitatea firmei de a face faţă plăţilor exigibile prin active cu lichiditate rapidă sau ce se pot transforma în lichidităţi la termene foarte scurte (maxim o lună). în capitalul firmei sunt cuprinse pe lângă capitalul social numai rezervele (420 mii lei) şi rezultatul exerciţiului anterior. Limita minimă a acestui indicator ar trebui să fie de 80 %.556. ceea ce denotă diferenţa enormă care există între costurile anuale şi profit.893•100 = 0. Indicatorii lichidităţii Aceşti indicatori se referă la capacitatea firmei de a onora obligaţiile financiare scadente şi reluarea cheltuielilor de exploatare. Rc = 1.572. restul formulei fiind identică. Dar. Gradul de acoperire = 1. Rf = Beneficiu/Capitaluri (proprii+împrumutate) • 100. 6) Relaţia capitalurilor (Rc). Se exprimă procentual. Rc = Cifra de afaceri/Capitaluri. cu atât se prefigurează o situaţie bună a firmei de a genera profit.349•100 = 101. Re = Masa profitului/valoarea producţiei exprimată în preţul de vânzare • 100. referitor la capitaluri. 3) Rentabilitatea în funcţie de costuri (Rc) se calculează ca raport între profit şi costuri totale.779/1.585. 5) Rentabilitatea financiară (Rf).225/1.Acest indicator exprimă capacitatea firmei de a pune în valoare capitalul investit şi de a genera un câştig net.066•100 = 50.558. Rf = 21779/2520•100 =864. Aceasta rezultă din faptul că în ambele cazuri un termen de la numitor este 0.404 – 186. 174 . se calculează ca raport dintre veniturile încasate şi cheltuielile aferente veniturilor încasate. 1) Lichiditatea imediată se exprimă ca raport dintre activele lichide şi datoriile pe termen scurt. Rc = 21. Re = 21. În plus.72 %. face ca acesta să nu fie foarte relevant în cadrul analizei situaţiei financiare a firmei.572. 2) Gradul de acoperire a cheltuielilor din venituri.335 %.

Având în vedere apropierea de 100 %. Este vorba de “Metoda Z”. De aceea se justifică înr-un fel. În primul rând. 4) Rata lichidităţii curente (RLC). trebuiesc precizate cel puţin două carenţe în legătură cu analiza lor.Aceasta arată că firma are o capacitate destul de bună.066/410. înseamnă că firma are un grad de îndatorare mare. Acest indicator ne arată ponderea datoriilor în totalul surselor firmei. limita maximă admisă fiind de 60 %. Când valoarea acestui indicator este mai mică de 100 %. indicatorii reflectă date istorice şi astfel nu indică corect perspectivele financiare viitoare ale firmei. vom prezenta în continuare una dintre metodele cel mai des utilizate pentru analiza falimentului. DTs – datorii pe termen scurt. gradul de îndatorare al firmei sacde tot mai mult. * În finalul calcului acestor indicatori. În al doilea rând. Aceşti indicatori surprind modificările în performanţă sau identifică tendinţe. indicatorii nu consfinţesc reguli sau aprecieri definitive despre administrarea unei firme. Unde: RLC – rata lichidităţii curente. banca poate recurge şi la calculul unor indicatori care determină probabilitatea apariţiei rescului de faliment în perioada următoare. dar se mai ştie că apropiindu-se de zero. 175 . Evaloarea riscului de faliment Pentru a realiza o analiză cât mai completă. În vederea realizării unei viziuni mai ample asupra firmei.38 %. Nivelul optim al indicatorului este 100 %. Prin urmare. Acest indicator se determină cu ajutorul relaţiei: RLC = Ac/DTs•100.586•100 = 99. rezultă că firma poate să-şi acopere tot mai bine cheltuielile. 3) Gradul de îndatorare se exprimă ca raport între datoriile totale şi activele totale deţinute de firmă. Gradul de îndatorare = 408. dar nu foarte bună de acoperire a cheltuielilor totale din veniturile încasate. dar nu califică definitiv o firmă. Un grad de îndatorare bun este atunci când valoarea acestui indicator este de aproximativ 30 %. Acest indicator arată capacitatea firmei de a face faţă plăţilor exigibile prin active ce se pot transforma în lichidităţi. Valoarea lui în cazul firmei analizate este de 95. constatăm o situaţie foarte bună în ceea ce privesc plăţile exigibile prin active. în timp scurt (maxim 12 luni). solicitarea firmei de a beneficia în viitor de o linie de credit de 200 milioane lei.91 %. Ac – active circulante.

exprimă capacitatea internă de finanţare a obiectivelor de dezvoltare a firmei.6• x4 +1. În consecinţă. variabilele x1 . x2 . x2 = profit reinvestit/total active = (profit net – dividende)/total active = = (21.572.2• x1 +1.586 = 0.6545 + 0 + 1.586 = 0.893/410. mărimea indicatorului situând-o într-o poziţie imposibilă de a da faliment pe o perioadă relative lungă.4•0.01844.8308 = 7. măsoară flexibilitatea de acţiune a firmei. .404 – 2. cu posibilitatea realizării falimentului.indicatorul x1 .550)/410.947 + 1. neexistând riscul de faliment pe următoarea perioadă. vom considera valoarea acestui indicator zero. În cazuş acestui indicator.3• x3 +0.0• x5 . x5 = cifra de afaceri/total active = 1.4• x2 +3.6• x4 +1. . În această relaţie.3•0. nu se pune problema de credite pe termen lung.01844 + 3. = = 1. x4 .152866. Z > 3.8308 “Mărimea Z” se calculează pe baza indicatorilor prezentaţi mai sus.3• x3 +0.8 → relevă o stare de faliment iminentă.indicatorul x3 are semnificaţia de rată a rentabilităţii sau de eficienţă a utilizării activelor.indicatorul x2 .9471. Z= 1. Această valoare (7. relevă starea iminentă sau nu de faliment a firmei.0•3. 1.152866) relevă o situaţie financiară a firmei foarte bună. 176 . Z ≤ 1. x1 = capital circulant/total activ = [active curente (circulante) – pasive curente (circulante)]/total active = (391.779-14.Mărimea “Z” sau “funcţia lui Altman”.06545.586 = 3. la firma pusă în discuţie. x5 sunt indicatori economico – financiari.4• x2 +3. Z > 3 → situaţie financiară bună.2• x1 +1.876/410. x3 .indicatorul x5 este un indicator de eficienţă a utilizării activelor prin prisma efectului economic datorită cifrei de afaceri a firmei. Deci. prezintă următoarea relaţie generală de calcul: Z = 1.586 = 0. x3 = profit înainte de impozitare/total active = 26.8 < Z < 3 → situaţie deficilă a firmei.indicatorul x4 . Aceşti indicatori economico – financiari luaţi în calcul la determinarea mărimii “Z” sunt următorii: . Interpretarea mărimii. .0• x5 . .2•0.207)/410. măsoară nivelul de îndatorare al firmei prin credite pe termen lung. x4 = valoarea de piaţă a capitalului subscris şi vărsat/datorii pe termen lung (>1). iar constantele exprimă într-o măsură semnificativă ponderea sau importanţa variaţiei în logica economică a riscului de faliment.

Calitativi. sunt de 40. Rentabilitate f-cţie capital propriu 5. Garanţii oferite de clienţi D. Situaţia creanţelor şi datoriilor S. cu performanţă generală bună. Aceasta înseamnă că firma se include în categoria clienţilor băncii. Ponderea exportului 4. Relaţia firmei cu banca Total B C. în baza acestui punctaj. din venituri Total A B. Sibiu. creditul este inclus în categoria “creditului în observaţie”. Managementul firmei 2. inclusiv faţă de buget. la 31 decembrie (anul de calcul): I.furnizori 25. Gradul de îndatorare 2. Prin însumarea punctajelor aferente indicatorilor financiari se obţine nota finală.187 mii lei. a chelt. Asigurarea cu materii prime 5. Total angajamente faţă de terţi cu termene de exigibilitate sub un an: * Faţă de alte bănci = 0 lei. Punctajul general este de 121. 0 4 10 10 8 32 45 10 0 5 5 4 69 20 121 Bun Bună. Financiari. Punctaj general E. 1. Aprecierea serviciului datoriei F.38 % 50. Sinteza indicatorilor avuţi în vedere la calculul punctajului: Indicatori: A. * Datoriile faţă de terţi. În cazul de faţă.C. din care: .05.33 % 100 % 864. Performanţă generală Valoare 99. Gradul de acop.Notă: Dezavantajul acestei metode constă în faptul că modelul nu ia în calcul (considerare) modificările iminente ale mediului în care firma îşi desfăşoară activitatea. suma este 32. Coeficientul aferent constituirii provizioanelor specifice de risc pentru această categorie este de 0. din care: 1.L.806 mii lei. Profilul activităţii 3. “CONF-PROD” S. Solvabilitate patrimonială 4.24 % 101. Lichiditate imediată 3.72 5 Clasă Punctaj în obs.R. 177 . Prin urmare. Asigurarea desfacerii 6.

materii prime 17. Comisioanele diferă de la un tip de operaţiune la altul. Deoarece nivelul sumelor rulate prin intermediul băncii sunt confidenţiale. de o linie de credit în valoare de 20 mii lei.L. Obiectivul analizei îl reprezintă stabilirea valorii garanţiei prezentate băncii precum şi calcularea gradului de acoperire a creditului. 10.C.R. Acest rezultat pozitiv se datorează (în special) încasărilor firmei din dobânzi şi volumului mare de alte venituri financiare (9.793 mii lei. din comisioanele plătite pentru operaţiunile derulate prin intermediul băncii.817 mii lei. 14.obiecte de inventar 1.materiale consumabile 88 mii lei. Pe parcursul acestui an. 509 mii lei. firma va beneficia tot de la această bancă în scurt timp. Aprecieri asupra modului de lucru cu Banca Comercială “c”.500 mii lei. “CONF-PROD” S. . 619 mii lei. avem: .204 mii lei. firma a obţinut venituri din dobânzi în sumă totală de 1.creditori diverşi 1.taxa ape valoarea adăugată .. Sucursala Sibiu.718 mii lei. II. cu un an înaintea solicitării creditului. Sibiu şi-a deschis contul curent la Banca Comercială “C”. Cheltuielile financiare au constat.decontări cu grupul . Rezultatul financiar la sfârşitul anului a fost de 9.075 mii lei. 456 mii lei. deşi s-ar părea că ar fi indicat datorită nivelului cheltuielilor rezultate din diferenţele de curs valutar (904 mii lei). Situaţia stocurilor şi a producţiei în curs de execuţie Din totalul stocurilor de la sfârşitul anului de 186.alte datorii . în apreciera de faţă ne vom rezuma în a spune că sumele sunt destul de mari şi la un nivel aproximativ constant în fiecare lună.datorii cu personalul şi asig.423 mii lei.clienţi creditori .oo1 mii lei.119 mii lei). 178 . în principal. În ceea ce privesc cheltuielile financiare. Ca urmare a depunerilor încasărilor la această bancă. Din acest motiv. . firma nu a constituit provizioane. Nota de analiză a garanţiilor I. firma s-a dovedit a fi un client fidel al băncii.693 mii lei.impozit pe profit . sumă ce va fi folosită în fiecare lună pentru achiziţionarea de materii prime şi materiale. Sucursala Sibiu S. precum variază în funcţie de suma rulată. Creanţele firmei cu termen de lichiditate a activelor sub un an: * Sunt reprezentate numai de clienţi = 12. sociale .

referatul se prezintă spre aprobare Comitetului de Analiză a Creditelor. . Valoarea creditului = 100. Inspectorul (ofiţerul) de credite trimite o copie după cele trei contracte Serviciului (biroului) de urmărire credite şi Serviciului (biroului) clientelă. care vor prelua firma şi vor trece la urmărirea folosirii creditului.R. Gradul de acoperire a creditului = valoarea garanţiei/valoarea creditului = 170. S-a rezumat doar la valori imobiliare pentru că valoarea împrumutului este destul de mică şi nu este necesar să se prezinte garanţii foarte multe (sau cu valoare foarte mare). Obiectul analizei Firma a prezentat drept garanţie. → Suprafaţa = 600 m. l = 15 m.000 lei. acesta a fost evaluat de experţii băncii la valoarea de 170.7 → fără a se ţine cont de nivelul dobânzilor ce trebuiesc plătite.000 lei.p. pe de o parte.N. terenul pe care urmează să se construiască hala. al unităţii bancare teritoriale care a întocmit documentaţia.conductele de apă şi de gaz trec prin faţa terenului. indiferent de sumă şi competenţă. .dimensiune: L = 40 m.sursa de energie electrică de înaltă tensiune se află la 80 m. Date de identificare a terenului: . decizia de acordare a creditului va fi luată numai atunci când se estimează că probabilitatea rambursării împrumutului de către client va depăşi probabilitatea de nerambursare. . Negocierea şi aprobarea creditului După însuşirea de către şeful compartimentului (biroului. care nu pot depăşi 20 % din capitalul propriu al societăţii bancare. . . se află la şoseaua naţională şi traficul în zonă este foarte.plasare: la 500 m de localitatea “S”. că utilităţile sunt foarte aproape. Se urmăreşte diversificarea portofoliului de credite în sensul acordării de credite persoanelor juridice din sectoare diferite de activitate ale economiei naţionale şi respectarea prevederilor B.. iar pe de altă parte.suprafaţa: fără denivelări. Perioada maximă de timp în care trebuie rezolvată cererea de credit depusă de client este. prin discutarea şi analizarea dosarului în cadrul Comitetului de credite. Datorită faptului că terenul. III. serviciului) de credite. Valoarea garanţiei = 170.000/100. După aprobarea creditului. fiind aproape plană.încheierea contractului de asigurare a bunului ipotecat/gajat şi cesionarea dreptului de despăgubire în favoarea băncii.înregistrarea şi inscripţionarea contractului de garanţie imobiliară şi/sau mobiliară.000 = 1. În urma analizei efectuate de lucrătorii băncii.II. . cu deschidere la drumul naţional. se procedează la: . în legătură cu împrumuturile acordate unui singur client. Terenul se află în proprietatea firmei încă de la înfiinţare. 000 lei. Gradul de acoperire a creditului: Valoarea garanţiilor este dată doar de garanţia imobiliară.întocmirea contractului de credit. de 7 zile lucrătoare de la data depunerii acesteia la unitatea bancară teritorială care îl desăvârşeşte. 179 .

000 lei. condiţiile economice actuale. în vederea achziţionării structurii metalice a unei hale. Banca Comercială “C” Sucursala Sibiu a decis în final acordarea creditului de 100. * Având în vedere toate cele prezentate mai sus. cu avantajele şi dezavantajele sale: .în prezent.în decizia de acordare a creditului.prin construcţia halei.000 lei pe o perioadă de un an. 180 . . a fost faptul că firma a obţinut în acest an locul III la categoria de firme mici “Constructoare de maşini şi construcţii metalice”. garanţiile oferite. * S. Prezentaţi principalele momente ale evoluţiei Sistemului Monetar Naţional al României. . . ceea ce conduce la creşterea costurilor bunurilor obţinute. nu lipsit de importanţă. .Prezentăm în continuare. * firma îşi desfăşoară în prezent activitatea (atât cea productivă cât şi cea administrativă) într-un spaţiu cu chirie.se au în vedere relaţiile bune în care banca se află cu firma.5 % pe termen lung. rata dobânzii = 11 %.„aur-lingouri”. .000 lei pe o perioadă de un an cu o rată a dobânzii de 11 % pe an. activitatea se desfăşoară într-un spaţiu cu chirie.000 lei. * Întrebări recapitulative şi teste de autoevaluare: 1. care a fost evaluat la o valoare de 170.”CONF-PROD” SRL nu figurează la data prezentei în Fişierul Naţional al Persoanelor cu Risc. .„devize”. având în vedere tendinţa generală de îmbunătăţire a sectorului industrial. . neexistând posibilitatea rămânerii pe stoc a unor bunuri .toate obligaţiile pe care firma le-a avut faţă de bancă. scopul folosirii creditului. Caracterizaţi pe rând cele patru sisteme monetare. Societăţii Comerciale “CONF-PROD” SRL Sibiu. Calitatea produselor efectuate este foarte bună. firma urmează să-şi crească capacitatea de producţie cu cel puţin 50 % pe termen scurt şi cu 70. Cererea pentru acest tip de produse este în continuă creştere.C. câteva dintre condiţiile agreate de bancă: * acordarea unui împrumut de 100.firma îşi desfăşoară activitatea pe bază de contracte ferme. * garanţii oferite: terenul.„aur-devize”. 2. * alte aspecte relevante: .„aur-monedă”. precum şi: valoarea indicatorilor financiari calculaţi. * condiţiile creditului: suma = 100. neînregistrând restanţe. le-a achitat la termen. .

la aceeaşi firmă solicitantă. Teodora Carmen – “Monedă. Liviu C. I. 14. Este inflaţia un fenomen monetar? → Explicaţi. Prezentaţi. funcţiile BNR. pe scurt. avantaje şi dezavantaje din perspective monetare. Care sunt avantajele şi dezavantajele monedei unice europene „Euro”. Banca Internaţională de Reconstrucţie şi Dezvoltare) pentru economia mondială. principalele operaţiuni ale unei bănci comerciale. Care este rolul Instituţiilor Monetare Europene ? 13.) – “Tratat de management financiar – bancar”. Editura Economică. constituie un factor decisiv în procesul de creditare ? Daţi exemple în acest sens de la mai multe bănci. Rata dobânzii. 2006. Editura Didactică şi Pedagogică R. Cum se manifestă concurenţa bancară în localitatea unde vă desfăşuraţi activitatea ? * Bibliografie selectivă: 1. Ce tipuri şi forme de credit cunoaşteţi ? 18. 8. 1994. Basno.A.“Monedă. dar cursul de schimb. Care este rolul şi scopul instituţiilor monetare internaţionale (Fondul Monetar Internaţional. Evidenţiaţi principalele momente ale Sistemului Monetar Internaţional. Care este rolul BNR ? 15. Faceţi o scurtă prezentare a Băncii Centrale Europene. 5. dar şi ale Sistemului Monetar European. Bogdan (coord. Economică. pe scurt. N. România. Comparaţi un tip de credit acordat de trei bănci diferite. 23. 11. Moneda electronică. constituie un instrument al politicii monetare practicate de BNR ? 22. Prezentaţi implicarea acestor instituţii în economia ţării noastre. 7. 24. Ed. C. * 17. Floricel . 3. Care este rolul Instituţiilor Monetare Internaţionale ? 12. 2003.Andrei – „Euro”. Rol şi scop. 16. C. Basno. 6. Prezentaţi aceste fenomene legate de evoluţia „leului” pe teritoriul României. 2. Ce este convertibilitatea monetară. 181 . 9. Care este rolul creditului într-o economie ? Dar al economisirii? 19. ţară membră a Uniunii Europene.3. Bucureşti. Banca Mondială. o nou formă a monedei de schimb ? * 10. Ce înţelegeţi prin dobânda reală ? Dar prin dobânda nominală ? 21. Ed. Rata dobânzii. 25. Dardac. Didactică şi Pedagogică. Credit. Tratatul de la Maastrcht şi momentele sale următoare. Bucureşti. Bănci”. dar pentru economia României. Bănci şi Politici monetare”. 4. Bucureşti. Bucureşti. 2002. Faceţi o analiză comparativă a ofertelor de credite la cinci bănci diferite. C. Care este rolul ratei dobânzii în activitatea de creditare ? 20.. 4. Prezentaţi principalele aspecte ale Conferinţei de Bretton Woods. Prezentaţi.

1996 12. Băncile şi Creditul”. Ed. Cluj – Napoca. 1993.) – “De la Roma la Maastricht”. 1982. Dumitrescu .C. 2006.“Istoricul Băncii Naţionale a României (1880 – 1924)”. 10. Ed. Brăila. 8. Pintea. Madgearu – “Evoluţia economiei româneşti după războiul mondial”. 1996. Dobrescu – “Băncile. Masson – “Creditele bancare pentru întreprinderi”. Editura Economică. 1940. Jinga – “Moneda şi problemele contemporane”. vol. Economică. Bucureşti. 1994. . Enciclopedică.5. vol. Sibiu. Slăvescu – “Marea finanţă din România în vreme de război”. J. Ed. Ed. 25. C. Ştiinţifică şi Enciclopedică. M. 9. Academiei Române. C.C. Negruş – “Plăţi şi garanţii internaţionale”. N. V. Ed. Ediţia a doua. 2005. Sarmis. Bucureşti. . 1931. 1920. 2008. 2001. 18. Şt. I. 20. 2002. D.G. Economică. Stoica – “Management bancar”. Editura Phsihomedia.“Tratat de monedă”. II. 16. Didactică şi Pedagogică.Ioana Mihaela Pocan – „Politicile monetare şi piaţa de capital în România”. M. Ed. 1998. M. Dănilă – „Managementul lichidităţii bancare”. Independenţa Economică. T. Ediţia a II – a. 1987. 2005. Editura C. Dănilă. OECD. Ed. R. 6. 21. Ed. Bucureşti. Ed. Ruscanu – “Băncile în economia românească 1774 – 1995”. Negruş (coord. 20. 1948. Ed.Bucureşti. 13. 22. 11. M. E. Vasile Dedu – „Gestiune şi audit bancar”. Bucureşti. I. Anghel. C. Peutrioli – “Le controle prudential des banques”. Bucureşti. Bucureşti. Ed. Bucureşti. Economică. Paris. 19. 14. Cultura Naţională. Bucureşti. 26. Bucureşti. Drecin . II. Bucureşti. V. mică enciclopedie”. Gh. Sibiu. Kiriţescu. Economică. L. Alma Mater. 182 . 1997. 1999. Ed. Ed.M. Bucureşti. M. Ionescu. M. 23. Cerna – “Unificarea monetară în Europa”. Economică.Banca “Albina” din Sibiu. Gh.“Gestionarea bancară”.) – “Băncile şi operaţiunile bancare”. Moga . I şi vol. RAO International Publishing Company. 1997. 15.“Moneda. 1982. Manolescu – “Moneda şi ipostazele ei”. Cluj – Napoca.“Căile stabilităţii monetare”. Independenţa Economică. V.“Gestiune bancară”. Bucureşti. Dacia. L. . 17. Editura Economică.H. Bucureşti. 7. Roşca – “Monedă şi credit”. 1996. S. 1995. Bucureşti. BECK. Kiriţescu – “Moneda – Mică enciclopedie”. Dumitrescu . Ed. Ed. Bucureşti. Cluj – Napoca. Expert. . 24. Marin (coord. 1999. ediţia a III –a. Ed. 1981. Ed. C. F. A. Cartea Românească.“Tratat de bancă”. 1925. Bucureşti. Bucureşti. Bucureşti. Dacia.

227/2007 (M. 2 h / săpt. O.C. R. Legea nr. Nr. 312/2004. 1927. instrucţiuni precizate în conţinutul volumului. 1986. third edition.U. 28. edited by Shakil Faruqi.ro: norme. Site-ul www. Toma – “Euro. Massachussetts.The MIT dictionary of Modern Economics. edited by David W. şi sem. * . economic growth and stability.O.“Neoliberalismul”. Continent. 99/2006 privind instituţiile de credit şi adecvarea capitalului aprobat. curs 2 h / săpt. Tip de disciplină: obligatorie Categoria formativă: de specialitate 183 . The MIT Press. Cambridge. Washington D.al României nr. Pearce. sem. Şt. credite: Profil: economic Specializare: CIG. 2004.bnr.27.World Bank. * . Sibiu. privind Statutul BNR. Experiences in selected Asian and Latin American countries”. completată şi modificată prin Legea nr. moneda unică: între naţional şi internaţional”. regulamente.II Anul: II. I . Zeletin . 1027/2006 şi respectiv 480/2007). circulare. Economic Development Institute. Bucureşti. UNIVERSITATEA “LUCIAN BLAGA” din SIBIU Facultatea de Ştiinţe Economice Catedra de Finanţe – Contabilitate PROGRAMA ANALITICĂ Denumire: MONEDĂ ŞI CREDIT Cod: Titular curs: Lector univ. “Financial sector reforms. nr. ILIE MOGA Forma: scurtă durată Ciclul: I.G. Ed. 1994. dr.

politicilor folosite în relaţiile bancă – operator economic şi prezentarea cadrului de acţiune corespunzător. crt. de a acţiona pentru orientarea şi conducerea proceselor economice la nivel naţional. În principal se are în vedere: -reliefarea principalelor teorii şi politici monetare şi de credit actuale şi rolul lor în reglarea masei monetare şi de credit în economie. realizarea unui echilibru economic general. Prin urmare. 2 Nr. băncilor le revine în continuare. Trecerea la economia de piaţă a României (de exemplu) a presupus adoptarea unui mix de politici macro şi micro economice care să permită realizarea unei stabilizări la nivel general respectiv.OBIECTIVE : În condiţiile actuale ale economiei de piaţă concurenţiale. băncile ca” instituţii” specializate. În fine. au rolul de a organiza şi realiza împrumuturile (de a le gestiona) cu un scop bine definit. acţiunii şi efectelor instrumentelor. acela al obţinerii profitului bancar. -relevarea funcţionalităţilor. Totodată fenomenele şi procesele de ordin bancar reprezintă unele dintre cele mai spinoase probleme dar în acelaşi timp şi unele dintre cele mai importante. did. iar o activitate bancară se caracterizează prin atragerea de depozite sau alte fonduri rambursabile de la public şi acordarea de credite în cont propriu. ore 3 184 . băncile sunt „instituţii de credit cu vocaţie universală” care pot desfăşura activităţi conform legii. -prezentarea rolului de reglare a băncilor prin intermediul instrumentelor. în vederea realizării unui climat economic cât mai performant pentru toţi participanţii la mediul economic şi social. metodelor şi politicilor din sfera monetară şi de credit. rolul important de a face legătura directă între acestea şi operatorii economici de pe piaţă. metodelor. CONTINUT ŞI PLANIFICARE CALENDARISTICĂ: Nr. 0 TEME DE CURS 1 Săpt.

-caracteristici. Sistemul monetar naţional. Cantitatea de monedă. -studii de caz.1. Conceptul de monedă Circulaţia monetară. Banca Centrală. Oferta de monedă. 2. Trezoreria. Strategii de gestionare a riscurilor bancare 1314 4 Nr. 1 1. Indicatorii bancari de performanţă. Plasamente de capital. Băncile şi instituţiile de credit asimilate. 5-6 4 4. crt. 3. 2. Structurile instituţionale. 910 4 6. Creditul în economia contemporană: -conţinut. Echilibrul monetar. Conceptul de credit şi formele acestuia. Intermediarii financiari şi potenţialul de credite. Inovaţiile financiare şi evoluţia sistemului bancar. 7-8 4 5. Cererea de monedă. Dobânda şi rata dobânzii. TEME DE SEMINAR 2 Sistemul monetar contemporan. 3 1-3 410 4 6 14 185 . 1-2 4 3-4 4 3. Instituţii de credit şi financiare de specialitate. 1112 4 7.

4. 2005. „Monedă şi credit”.„Monedă. Sibiu. 2003. 312/2004. Sarmis Cluj – Napoca.al României nr.Ramona Toma – „Euro.„Căile stabilităţii monetare”. . bănci şi politici monetare. Dumitrescu . 1112 1314 4 4 * EVALUAREA CUNOŞTIINŢELOR VA LUA ÎN CONSIDERARE: .Ioana Mihaela Pocan – „Politicile monetare şi piaţa de capital în România”. Ed. Editura Economică.A. .”. .„Monedă şi credit”. Editura Economică. .N. . . 1027/2006 şi respectiv 480/2007).proiecte.Ilie Moga .-studii de caz. Roşca .. privind Statutul BNR. 2008. format electronic. Sibiu.teste de control = 20%. Dardac.D. Barbu . BIBLIOGRAFIE SELECTIVĂ: .„Moneda.O.T. Phsihomedia. Bucureşti. . teme de casă. 1996.O.examinare finală = 60%. nr.referat şi participare la seminarii = 20%. băncile şi creditul”. Ed. Acte normative: . 99/2006 privind instituţiile de credit şi adecvarea capitalului aprobată.rezultatul testelor pe parcursul semestrului. Ed. Editura Continent. Inflaţia în economia de piaţă. . R. moneda unică: Între naţional şi internaţional”. 227/2007 (M.Fl. E. Bucureşti 1997. -studii de caz. 2004. lucrări de specialitate.P. . Bucureşti. 186 . Ed. 1993. Andrei – „Euro”. 2006.Legea nr. Academiei Române. Manolescu „Moneda şi ipostazele ei”. .G.Gh. Economică.Liviu C. 2005.activitatea la curs şi seminar. . T. . • MODUL DE NOTARE: .U. Bucureşti. Bucureşti. completată şi modificată prin Legea nr.

Ilie Moga 2008/2009. dr. MASTER CURRICULUM Name of the course: Currency and Credit Code: Professor: Ilie Moga Ph. D. 1st or 2nd semester. 2 hours course/week. Lector univ.Titular curs. 2 hours seminars/week No of credits: Field: Economics Department: Management. II Year: I. Form: Short-term Course: I. Accountancy and Informatics Type of course: compulsory 187 .

188 . methods and policies and its intervention in the economic processes in our country. The Treasury. it’s concept. Banking and Credit Institutions. Currency stability. The amount of currency. methods. The aim is to create a more proper economic climate for all the participants in the economic and social field. banking activity means attracting deposits or other reimbursable funds and provide credits to the customers. Credit and Financial Institutions. • The importance of functionalities. Therefore. In the same time the banking processes and transformations are the most delicate yet the most important problems. Currency circulation. banking system keeps having the most important part as a direct intermediary between economic institutions and banking system itself. The demand for currency. Romania’s competitive market economy for example was a result of a mixture of macro and micro economic policies that created the general economic balance. banking system as ‘credit institutions with universal bent’ can function legally. • CONTENTS • • • • • • • • • • • • Currency. We take into account mainly the following things: The most important theories and currency/credit policies and their major role in the currency and credit stability in nowadays economy. The Central Bank. policies in the relationship banking-economic operator and the proper background. actions and instruments effect. • Banking importance and its instruments.Category: Economic Field OBJECTIVES In a competitive market economy. The offer of the currency. Institutional Structures. Thus banking as financial institutions are meant to organize and control the loans with a well-defined purpose: to get the banking profit. National currency system.

modified with the Law no 227/2007 (Romanian MO no 1027/2006 and 480/2007) • Law no 312/2004 concerning the Romanian National Bank‘s Rules • 189 . unique currency: between national and international. Bucuresti. Credit concept and its forms.A. Bucharest. Financial intermediaries and the credit potential. Strategies and banking Policies.P. Currency. Strategies for risks administration.. Banking and Credit. Ed Continent. Interest and Interest Rate. Ways for currency stability.D. 2005 • Liviu C. Phsihomedia. Currency Policies and Capital Market in Romania. Assignments. REFERENCES TAKEN INTO ACCOUNT FOR THE FINAL EXAMINATION • • • The activity during the courses and seminar. Ed. 2005. T. Bucuresti . Economica. Ed. Ed. Dardac. R. Currency and Credit. electronic course. E. The result of the tests during the semester. Andrei. practical studies. Euro. Financial researches and the evolution of banking system. Euro. Dumitrescu. Rosca. Barbu. Academiei Romane. 1996 • Ramona Toma. 1993 • Ilie Moga. 2006 • Fl. Currency and Credit. electronic course. Ed. Currency. case studies. 2004 • Ioana Mihaela Pocan. Ed Economica. MARKING PROCESS • • • Final examination = 60% Tests = 20% Works and the activity during the seminars = 20% REFERENCIES N. 2008. 2003 • LAWS Government Bill of Law no 99/2006 concerning the credit institutions and adapting the approved capital. Sibiu. • T. 2008. Sibiu. Bucuresti..• • • • • • Efficiency banking indicators. Sarmis Cluj-Napoca. Banks and Currency policies.

Professor Ilie Moga. Ph. D 2008/2009 190 .

Sign up to vote on this title
UsefulNot useful