MONEDĂ ŞI CREDIT

Lector univ. dr. ILIE MOGA

1

C U P R I N S Capitolul I 1. M O N E D A * Obiective …………………………………………………………………………..5 * Scurt rezumat ……………………………………………………………………...6 * Conţinutul capitolului …………………………………………………………….. 7 1.1. MONEDA ŞI ROLUL EI ÎN ECONOMIE.......................................... ………7 1.1.1. Privire istorică asupra monedei ....................................................................................... 8 1.1.2. Funcţiile monedei ............................................................................................. ………..13 1.1.3. Puterea de cumpărare a monedei, expresie a potenţialului economic .............................16 1.1.4. Stabilirea puterii de cumpărare a monedei, punct de plecare al întăririi monedei naţionale ....................................................................................................................18 1.1.5. Clasificarea semnelor monetare ......................................................................................20 1.1.6. Sistemul monetar ............................................................................................................21 1.1.6.1. Sistemul Monetar Internaţional ......................................................... ……………….23 1.1.6.2. Sistemul Monetar European .............................................................. ……………… 25 1.1.6.3. Sistemul Monetar Internaţional de la Bretton – Woods 1944.................................... 28 1.1.7. Convertibilitatea ............................................................................................... ………30 1.1.8. Cursul de schimb (cursul schimbului) ............................................................. ……... 34 1.2. CIRCULAŢIA MONETARĂ ............................................................... ……38 1.2.1. Tranzacţiile financiare şi rolul lor ............................................................................... 38 1.2.2. Circulaţia mărfurilor şi circulaţia banilor ......................................................... ……... 38 1.2.3. Schema dezvoltată a circulaţiei banilor ............................................................ ……... 39 1.2.4. Delimitări ale circulaţiei monetare ................................................................... ……… 41 1.2.5. Necesarul de monedă ..................................................................................................... 42 1.2.5.1. Definiţia şi criteriile de structurare a masei monetare ....................... ……………….42 1.2.5.2. Dimensionarea cantităţii de monedă în circulaţie ........................................................43 1.2.5.3. Dimensionarea circulaţiei monedei cu ajutorul balanţei veniturilor şi cheltuielilor populaţiei…… ............................................................. ……………………………………….47 1.2.6. Viteza de circulaţie a monedei ....................................................................................... 48 1.2.7. Dimensionarea ofertei de monedă .................................................................................. 48 1.3. ECHILIBRUL MONETAR ............................................................................ 50 1.3.1. Echilibrul şi dezechilibrul economic .................................................................. ………51 1.3.2. Echilibrul monetar şi interpretările alternative .................................................. ……….52 1.3.3. Premisele asigurării echilibrului monetar .......................................................... ……….52 1.3.4. Moneda şi inflaţia ............................................................................................... ………54 1.4. SISTEMUL MONETAR NAŢIONAL AL ROMÂNIEI ............................... 55 1.4.1. Formarea şi caracteristicile sistemului monetar românesc ............................................. 55 Primii „lei” …………………………………………………………………..............56 1.4.2. Privire istorică asupra sistemului monetar românesc ........................................ ……….56 *Leul greu (nou), ultimul ban românesc ? .................................................. ……...63 1.5. TEORII MONETARE ..................................................................................... 64 5.1. Concept şi consideraţii generale privind teoria monetară ................................................ 64 5.2. Principalele teorii monetare ............................................................................................. 66 * Cuvinte cheie …………………………………………………………………….. 69 Capitolul II B Ă N C I L E * Scurt rezumat …………………………………………………………………….. 73 * Obiective …………………………………………………………………………. 73 * Conţinutul capitolului ……………………………………………………………. 74 2.1. ACTIVITATEA BANCARĂ ................................................................ ………74 2.1.1. Privire istorică asupra activităţii bancare ......................................................... ……….. 74 2.1.2. Activitatea bancară în România ....................................................................... ……….. 76 2.2. STRUCTURILE INSTITUŢIONALE ........................................................... 88 2.2.1. Sistemica bancară .......................................................................................................... 88 2.2.2. Organizarea sistemului financiar ................................................................................... 92 2.2.3. Rolul şi funcţiile Băncii Centrale ...................................................................... ……….93 * Operaţiunile Băncii Centrale ..................................................................................104 2.2.4. Băncile şi instituţiile de credit asimilate ........................................................... ………105 2.2.4.1. Organizarea şi funcţionarea unei bănci ...................................................................... 105

2

2.2.4.2. Principalele operaţiuni ale unei bănci ................................................ ………109 2.2.5. Organigrama (structura organizatorică) a unei bănci ....................................... 110 2.2.6. Instituţii de credit cvasibancare ........................................................................ 114 2.2.7. Trezoreria .......................................................................................................... 115 2.3. PERSPECTIVE ALE STRATEGIEI BANCARE ............................. 115 2.3.1. Intrări în sistem bancar ..................................................................................... 117 2.3.2. Structura de transformare ................................................................................. 117 2.3.3. Ieşirile în sistem bancar .................................................................................... 118 2.3.4. Planificarea strategică bancară ......................................................................... 118 * Cuvinte cheie ……………………………………………………………. 120 Capitolul III C R E D I T U L * Scurt rezumat …………………………………………………………… 122 * Obiective ………………………………………………………………… 123 * Conţinutul capitolului ………………………………………………….. 123 3.1. ORGANIZAREA ACTIVITĂŢII DE CREDITARE ...................... 123 3.1.1. Creditul. Noţiuni, concepte, clasificare ………………………………………. 124 3.1.2. Resursele de creditare ................................................................................... .. 130 3.1.3. Categoriile de credite ........................................................................................ 132 3.1.4. Principii ale activităţii de creditare ................................................................... 137 3.2. ACORDAREA PROPRIU-ZISĂ A CREDITELOR ...................... 138 3.2.1. Analiza performanţei firmei pe baza bilanţului întocmit conform normelor metodologice în vigoare ……………………………………………………………………………... 145 3.2.2. Analiza performanţei firmei pe baza bilanţului restructurat ......................... 147 3.2.3. Multiplicatorul de credite - crearea de monedă scripturală ....................... . 149 3.2.4. Producţia bancară .......................................................................................... 151 3.3. DOBÂNDA ŞI MANAGEMENTUL RATEI DOBÂNZII ............152 3.3.1. Teorii privind dobânda .................................................................................. 153 3.3.2. Determinarea nivelului ratei dobânzii pe piaţă ............................................. 156 3.3.3. Dobânda nominală şi dobânda reală ............................................................. 158 3.3.4. Riscul ratei dobânzii ..................................................................................... 159 3.3.5. Măsuri privind prevenirea riscului de creditare ........................................... 162 3.3.6. Elemente care pot contura orientarea activităţii unei bănci ......................... 165 *Cuvite Cheie ……………………………………………………………. 167 * Studiu de caz privind analiza financiară a SocietĂţii Comerciale „CONF-PROD” S.R.L. Sibiu în vederea obţinerii unui credit în valoare de 100.000 lei ..... 164 * Întrebări recapitulative şi teste de autoevaluare ………………………… 180

Bibliografie selectivă ……………………………………………………. 181

3

Studiu de caz privind realizarea unei documentaţii de către o firmă în vederea obţinerii unui credit de la o bancă comercială. au rolul de a regla şi acţiona pentru orientarea şi conducerea proceselor economice la nivel naţional. rolul Băncii Centrale este decisiv. creşterea şi scăderea valorii monedelor au avut puternice repercursiuni. În concordanţă cu realitatea. Prin urmare.II „Băncile”.Introducere În contextul actual al economiei de piaţă concurenţiale din ţara noastră. Emiterea. iar banca este cea care mijloceşte operaţiunile între operatorii economici având la bază un volum economic (de asemenea. urmăreşte să prezinte realităţi care se cer ştiute. Relaţiile între credit şi circulaţia monetară. existente în bănci. economică şi socială (leul greu (nou) → o cheie a succesului ? – poate da. prin intermediul instrumentelor. se cuvine a fi precizat faptul că primul obiectiv al băncilor este să ofere „produse şi servicii bancare de cea mai bună calitate”. creditul acordat trebuie să aibă o valoare monetară (bănească). Lucrarea este structurată pe trei capitole distincte: . lucrarea de faţă se doreşte a fi un ghid foarte util tuturor celor ce sunt angrenaţi în procesul de desăvârşire a profesiei de economist. 4 . solicitate pe piaţa bancară. . implicit. Pentru a avea o imagine cât mai exactă asupra evoluţiei istorice a monedei. tezaurizarea. a economiei în ansamblul său. la crearea noului sistem bancar s-a urmărit şi se urmăreşte în continuare realizarea unui sistem bancar modern. în reglarea circuitelor economice la nivel micro. În activitatea tuturor organizaţiilor bancare.cap.şi macroeconomic. cu împrumuturile (creditele) necesare. ele se întrepătrund şi intercondiţionează reciproc. se cuvine a fi relevată legătura directă care există între bancă şi operatorul economic şi prezentarea cadrului de acţionare specific. suntem obligaţi în permanenţă să veghem asupra corelării stricte a circulaţiei monetare cu necesităţile reale ale economiei. iar dobânda reprezintă o caracteristică esenţială a creditului. tematica lucrării se încadrează între temele de specialitate de strictă actualitate. Problemele monetare au devenit în lumea contemporană o preocupare publică. Ca urmare. Conform uzanţelor de specialitate. întrebările recapitulative şi testele de autoevaluare cât şi bibliografia selectivă închid conţinutul volumului.cap. în ţările cu economie de piaţă dezvoltată. Prin tot ce cuprinde capitolul I. problema stabilităţii şi întăririi monedei noastre naţionale este nu numai actuală. În continuarea capitolului II. explicabilă dacă se ia în considerare influenţa pe care o au asupra ansamblului activităţii economice şi. III „Creditul”. dar şi de o mare acuitate politică. asupra condiţiilor de viaţă ale omului. După cum se poate uşor observa. circulaţia. în ultimă analiză. numai cedarea şi restituirea unei sume de bani constituie o operaţiune de credit. guvernul le urmăreşte îndeaproape (aşa cum. a lichidităţii operatorilor economici. cu servire exemplară. Pentru aceasta.vom vedea). autorul cursului „Monedă şi credit” vrea să pună în lumină acest rol. se întâmplă în toate ţările). exprimat printr-o monedă). pentru că numai astfel se poate sprijini stabilitatea monedei şi. . este deci preţul creditului.cap. O dată cu aderarea României la Uniunea Europeană. . fapt ce ne determină să pătrundem în capitolul III. moneda nu are valoare şi liberă circulaţie dacă nu este emisă de un organism competent. moneda se concretizează printr-un ansamblu de mijloace de plată direct utilizabile în vederea efectării plăţilor pe pieţele de bunuri şi servicii. acoperind cu acest material o bună parte din necesarul de obiecte de specialitate al viitorului economist. I „Moneda”. Din acest punct de vedere. În consecinţă. mai cu seamă reunite spre a se vedea întregul. s-au răsfrânt asupra vieţii sociale în toate epocile istorice. Băncile (fără a neglija istoria lor). statul. Cu toate că sunt tratate distinc cele trei capitole (probleme). mai ales a celui exterior. am pomenit fără să vrem şi de existenţa creditului în contextul legăturii acestuia cu activitatea bancară. moneda naţională şi activitatea de creditare realizată prin intermediul băncilor joacă un rol determinant în desfăşurarea proceselor economice. pentru asigurarea unei circulaţii monetare stabile. În această perioadă. Astfel. sunt prezentate în capitolul I momentele ce mai semnificative pe care le-a cunoscut moneda de la apariţie şi până astăzi. pentru reglarea datoriilor generate de schimbul de mărfuri şi prestările de servicii. se crează premisele creşterii economice şi a derulării unui comerţ eficient. de altfel. metodelor şi politicilor din sfera monetară şi de credit. cu rol de echilibrare a disponibilităţilor operatorilor economici şi ale populaţiei. civilizată şi operativă.

În finalul lucrării am prezentat un studiu de caz. adică o analiză financiară a Societăţii Comerciale „CONF-PROD” S. cursul nu caută să fie doar o sintetizare în formă accesibilă a numeroase evenimente permiţând privirea dintr-un anumit unghi asupra trecutului.000 lei de la o bancă comercială (realizându-se concret trilogia: monedă ↔ bancă ↔ credit).Acordarea creditului (consimţirea tranzacţiei) în lei sau în valută. prin volumul de faţă nu mi-am propus şi cred că nici n-aş fi reuşit să abordez toate problemele legate de cele trei fenomene: monedă. 5 . În final. la sfârşitul lucrării se află o bibliografie selectivă pe care o recomand tuturor celor interesaţi în completarea şi îmbogăţirea cunoştiinţelor în domeniu. în vederea căruia banca (iată din nou legătura) trebuie să-şi asigure o bună informare şi documentare pentru prevenirea riscului. Dar. Sigur.L. credit. inclusiv asumarea unor riscuri.R. reprezintă un act de mare importanţă. bancă. ci se doreşte a avea şi o folosinţă practică. Autorul. Sibiu în vederea obţinerii unui credit în valoare de 100.

de fapt.„Banu-i ca mica roată. Deoarece furnizează informaţii asupra cererii de monedă din punct de vedere cantitativ şi calitativ. Având în vedere principalele modificări în tendinţa utilizării mijloacelor de plată. aceste politici au utilizat agregatele monetare ca instrumente privilegiate în scopul realizării obiectivului prezentat. instrumentele financiare. care nu reprezintă. În acest context se înscriu modificările şi în structura masei monetare. moneda metalică şi piese metalice. Ca urmare.cine influenţează viitorul monedei propriu-zise. Preluînd abordările monetariste. în general. M O N E D A * Obiective: Datorită diversităţii mijloacelor şi instrumentelor de plată. care constituie doar o parte din masa monetară. ca ţară membră a Uniunii Europene. se pot transforma rapid în mijloace de plată cu riscuri limitate şi în perioade de timp reduse. schimbă comportamentul firmelor şi al utilizatorilor de monedă. a trebuit să-şi armonizeze politica monetară cu cea a statelor membre astfel încât asigurarea şi menţinerea stabilităţii preţurilor să reprezinte obiectivul economic prioritar. Prin urmare. agregatele monetare permit aplicarea politicii monetare. Un rol important asupra politicii monetare îl au efectele determinate de apariţia monedei electronice. datorită apariţiei noilor tipuri de plasamente pe pieţele financiare. . care evidenţiază relaţia stabilă dintre rata de creştere pe termen lung a mijloacelor de plată şi rata inflaţiei. reţeaua mondială a Internetului. O astfel de tendinţă generală se înscrie într-o evoluţie amplificată după anii ’80. moneda propriu-zisă. 6 . ce-nvârteşte lumea toată” Eduard Bourd Capitolul I 1. în economia contemporană se utilizează într-o masură tot mai mică formele tradiţionale de monedă. respectiv a agregatelor monetare şi a modului de utilizare a acestora în domeniul politicii monetare. exercită influenţe importante asupra politicii monetare şi a instrumentelor acesteia. România. supunem atenţiei cititorului câteva probleme care îşi găsesc răspunsul în paginile ce urmează: .cine este ofertantul de monedă.cine va asigura necesarul de monedă (ca mijloc de plată) în economie. . moneda electronică. afacerile care se derulează tot mai mult în spaţiul cibernetic.

Convertibilitatea. în Africa. Etimologic. au fost drahmele de argint bătute de oraşul pontic Histria în sec. care de asemenea trebuie să se ţină seama în abordarea problemelor monetare. În Europa. 5. etnologii au observat în societăţile tradiţionale folosirea monetară a sării şi a scoicilor rare care serveau. de la sfârşitul preistoriei. Tratatul de Maastricht . Cristos. este o noţiune care a cunoscut importante modificări de conţinut de-a lungul vremii. Soluţia clasică. trebuie făcută distincţia între moneda materială (de circulaţie) şi moneda de cont (scripturală).a. pe de altă parte. Având în vedere originile istorice ale monedei (descrise de Aristotel în „Etica Nicomahică” şi „Politica”). instalată lângă templul Juno Moneta din Roma. se utilizau ca monedă vitele. X – IV î. în esenţă. În vederea edificării unei imagini cât mai complete asupra evoluţiei istorice a monedei. adică ansamblul de active (aici. Exteriorizarea valorii se realiza o dată cu schimbul. se pot pune în evidenţă trei funcţii importante. Ea reprezintă o însuşire legală a unei monede de a putea fi preschimbată cu altă monedă în mod liber prin vânzare şi cumpărare pe piaţă. Sistemul Monetar Internaţional de la Bretton Woods – 1944 şi Fondul Monetar Internaţional. de la pg. Creşterea rolului şi importanţei monedei în istorie. constă într-o acţiune prin 7 . a determinat crearea sistemelor monetare. lupta împotriva inflaţiei. de către toţi şi totdeauna pentru a regla datoriile generate de schimbul de mărfuri. utilizată de majoritatea ţărilor. se impune a se acorda o mare atenţie organismelor internaţionale create: Sistemul Monetar Internaţional. active = creanţă) acceptate pretutindeni. Primele monezi autohtone cunoscute pe teritoriul României. este necesară determinarea cât mai corectă a puerii de cumpărare a unei monede prin apelarea la diferiţi indicatori. Denumirea de monedă provine de la monetăria romană. iar.* Scurt rezumat: M o n e d a se concretizează prin ansamblul mijloacelor de plată direct utilizabile în vederea efectuării plăţilor pe pieţele de bunuri şi servicii. România a avut moneda convertibilă ? Obiectivele unei politici monetare sunt. ş. pe de o parte. sistemul monetar este privit ca un ansamblu de norme şi organisme. se recomandă citirea cu atenţie a momentelor cele mai semnificative pe care le-a cunoscut moneda de la apariţie şi până astăzi. analiza modernă ne-a demonstrat că cele trei funcţii se explică printr-o proprietate esenţială a monedei şi anume: moneda constituie lichiditatea prin excelenţă. Pornind de la activitatea practică de analiză monetară. Totodată. Astfe. prin raportarea mărfurilor la marfa care avea rolul de monedă. Acelaşi lucru s-a petrecut multă vreme cu ceaiul în Tibetul chinezesc. cuvânul „monedă” îşi are originile deci.1992. Dar. Ca urmare. rezervându-şi dreptul de a participa la tranzacţii sub forma unor mărfuri obişnuite şi foarte diversificate. în cuvântul latin „moneta” care înseamnă „aceea care avertizează”. apărarea monedei (menţinerea parităţii de schimb). de obicei ca podoabe. Sistemul Monetar European. Moneda a apărut de timpuriu în istoria societăţii umane.

în aceste manifestări de instabilitate. În opinia primei şcoli. În epoca modernă însă. deficitul balanţei de plăţi). Fenomenele monetare sunt strict legate de fenomenele economice. Ed. rolul cursului de schimb (adică preţul unei valute în altă valută) şi al cursului valutar (preţul unui mijloc de plată exprimat sub forma unui raport între două unităţi monetare diferite). răspunzând mercantiliştilor care afirmau că moneda reprezintă un semn al bogăţiei.1 Rducând controversele la afirmaţiile extreme. care se vor a fi formate liber pe pieţele valutare în funcţie de cerere şi ofertă. 8 . Floricel . moneda rămâne o noţiune foarte complexă şi dificil de cuantificat şi de definit. constatăm că două mari şcoli se opun: pentru prima. Bucureşti.. CREDIT. Ed. Pentru început putem spune că m o n e d a se concretizează prin ansamblul mijloacelor de plată direct utilizabile în vederea efectuării plăţilor pe pieţele de bunuri şi servicii. D. Ec. 5. Moneda şi rolul ei în economie Datorită faptului că moneda are circulaţie zilnică. BĂNCI”. 1994. Basno. De asemenea.. relevând-i conţinutul. dându-i o dimensiune şi o viteză coresunzătoare. împrumutat. A nu se neglija însă. „simplu voal” fără influenţe asupra echilibrului economic. 9. clasicii prin vocea lui Stuart Mill. evidenţiindu-i funcţiile. un subiect de controverse. Ca o consecinţă.P. moneda se poate defini atât într-o manieră directă. spuneau că nimic nu este mai semnificativ decât moneda. politica monetară nu trebuie să constituie vârful de lance în cadrul politicii economice. de către toţi şi totdeauna pentru a regla datoriile generate de schimbul de mărfuri.“MONEDĂ. 1 2 C.2 Moneda apare ca un activ care poate fi deţinut. Manolescu – „Moneda şi ipostazele ei”. * Conţinutul capitolului: 1. pg. moneda a constituit pentru cercetători. o divergenţă fundamentală apare. şomajul.dobânzi. adică ansamblul de active (aici. moneda şi inflaţia ca o consecinţă a echilibrului şi dezechilibrului economic. guvernele trebuie să utilizeze cu prioritate instrumente ale politicii monetare pentru a corecta aceste dezechilibre. ele sunt efectele acestor fenomene. circulaţia mărfurilor influenţează în mod direct circulaţia monetară. se poate pune întrebarea: leul greu (nou). C. deficitul bugetar. Până la urmă. cât şi într-o manieră indirecă. este recunoscut de toată lumea. iar după partizanii celei de-a doua şcoli.1. ultimul ban românesc ? Încheiem primul capitol prin prezentarea conceptului de teorie monetară şi prin prezentarea principalelor teorii monetare. În cele din urmă. în timp ce pentru a doua. Dardac. active = creanţă) acceptate pretutindeni. pg. chiar din momentul în care se examinează natura intervenţiei monedei. Din totdeauna. dacă aspectul monetar al celor patru mari dezechilibre (inflaţia. Totuşi. 1997. cărora trebuie să le facă faţă toate ţările. sunt tratate pe larg. O problemă aparte o constituie Sistemul Monetar Naţional al României. îşi poate releva cu putere funcţia socială. Gh. Ca urmare. schimbat. Bucureşti. echilibrul monetar. fluctuaţiile în cantitatea de monedă se găsesc la originea dezechilibrelor din economie. N.

Ed. încredere circumscrisă unei anumite comunităţi naţionale sau internaţionale. intrinsecă. apoi au apărut metalele preţioase . Astfel. Dintre toate bunurile care întruneau calităţile respective. permiţându-şi prin marfa aleasă vânzarea şi cumpărarea bunurilor obişnuite. prin raportarea mărfurilor la marfa care avea rolul de monedă.) sau de lingouri (obiecte premonetare).Pentru a fi acceptată. Primele monede ar putea fi considerate cele din China (sec. marfa ia locul trocului. 1998. Prin folosirea unei „mărfi” unice drept intermediar în tranzacţii. de obicei ca podoabe.1. Monezile de metal aveau forme de obiecte (inele. pg. dar serveşte şi drept instrument de schimb. valoarea monedei trebuie să se bazeze pe încrederea acelora care o vor deţine. care se poate utiliza ca bun de consum sau de producţie. vârfuri de săgeţi etc. mică enciclopedie”. Dobrescu – “Băncile.cupru. De asemenea. ele au fost emise de regi. omul a ieşit din sfera trocului primitiv şi intră în cea a economiei de schimb. Bucureşti. Expert. de la sfârşitul preistoriei. măsurarea precisă a valorii şi economisirea. Moneda a apărut de timpuriu în istoria societăţii umane. rezervându-şi dreptul de a participa la tranzacţii sub forma unor mărfuri obişnuite şi foarte diversificate. în analiza evoluţiei monedei se va avea în vedere şi rolul deosebit al factorilor subiectivi privind deciziile operatorilor economici în ce priveşte destinaţia şi oportunitatea folosirii monedei. 9 . 175.aurul şi argintul. metalele şi aliajele sau impus rapid datorită proprietăţilor fizice. Privire istorică asupra monedei Considerăm relevantă şi totodată justificată o incursiune în evoluţia monedei. Au fost folosite iniţial ca monede. VI î. în cuvântul latin „moneta” care înseamnă „aceea care avertizează”. trebuia să fie divizibilă pentru a permite efectuarea plăţilor şi să prezinte o valoare proprie. fier . Un timp.3 Etimologic. În Europa. perfect adaptabile funcţiilor monedei. monezile au fost emise de preoţi. în Africa. de la concret la abstract. marfa monedă – etalon trebiua să aibă durabilitate ca să i se poată conserva puterea de cumpărare. cuvânul „monedă” îşi are originile deci.M. XI î. instalată lângă templul Juno Moneta din Roma. E. Cristos). Denumirea de monedă provine de la monetăria romană. apoi de regi. Ca urmare. Kiriţescu.C. pentru a vedea legătura cauzală a diferitelor forme pe care le-a cunoscut de la apariţie şi până la acest început de mileniu trei. bronz.. cele bătute de statul elen antic Lidia (sec. Celebrarea victoriei Romei antice asupra regelui Epirului (anul 275 î. O dată cu crearea statelor 3 C. În Evul Mediu. 1. Cristos) a fost marcată prin „baterea” unor piese din metal. Mai mult. Cristos). iar în Europa. metalele şi aliajele comune . Exteriorizarea valorii se realiza o dată cu schimbul. suficient de mare şi stabilă. Valabilitatea celor două accepţiuni date monedei (calitatea ei de marfă şi de creanţă) este demonstrată de evoluţia istorică a monedei. Acelaşi lucru s-a petrecut multă vreme cu ceaiul în Tibetul chinezesc.1. de căpeteniile feudale şi de oraşe. etnologii au observat în societăţile tradiţionale folosirea monetară a sării şi a scoicilor rare care serveau. Valoarea mărfurilor obişnuite se va măsura prin stabilirea unui bun în calitate de etalon monetar. demonstrând prin aceasta apariţia primelor semne a ceea ce va purta mai târziu numele de monedă. ceea ce necesita verificarea conţinutului prin cântărire şi probarea titlului. se utilizau ca monedă vitele.

În condiţiile actuale. s-au impus puţin câte puţin ca instrumente de plată normale.statutul său privat se substituie din ce în ce mai mult statutului său public şi care necesită un control adecvat al creării sale. în Moldova ale lui Petru Muşat (c. Astfel. Baterea şi circulaţia monedei de aur au încetat după primul război mondial. acestea rămânând numai un instrument de tezaurizare.creşte încrederea operatorilor economici faţă de autorităţile monetare centrale (pentru moneda de hârtie) şi faţă de băncile comerciale (pentru moneda de cont sau scripturală). Au rămas până azi în circulaţie monezile divizionare. Cristos monezi proprii iniţial imitate după monezile greco – macedonene. începând din jurul anilor 300 î. Dreptul de a bate monedă revenea puterii de stat printr-o instituţie de emisiune. ordinul de virament dintr-un cont în altul va reduce plăţile la un simplu joc pe hârtie. 1391).costurile de producţie sunt mult diminuate. Apariţia şi utilizarea monedei – semn în scopuri cât mai 10 . 1375 – c. oricare ar fi forma şi valoarea sa intrinsecă. Emise de titulari. Geto – dacii au emis. Totodată era garantată valoarea monedei respective.feudale naţionale. Moneda scripturală şi moneda de hârtie (reprezentând forme ale monedei – semn). . apare momentul de răscruce în evoluţia monedei. Cristos. Trecerea de la moneda – marfă la moneda –semn. au fost drahmele de argint bătute de oraşul pontic Histria în sec. este brăzdată de consecinţele: . a încetat. baterea de monezi de aur şi de argint cu valoare proprie deplină destinate circulaţiei. Valoarea monedei – semn nu se deteriorează în timp. apoi cu simboluri locale originale: „Monedele geto – dacice reprezintă cele mai autentice monumente de artă dacică” (C. În a doua parte a secolului al XIX – lea. Operatorii acceptau să utilizeze moneda deoarece aveau încredere în sistemul care o emitea. pe baza unui cont deschis la bancă. primele emisiuni fiind în Ţara Românească. a circulat şi mai târziu. Ponderea acestora în totalul masei banilor în circulaţie este însă foarte mică. X – IV î. Statele feudale au avut sisteme monetare proprii. dar din ce în ce mai rar. moneda scripturală sau moneda de cont). Apoi. moneda – semn va fi căutată. dreptul de batere a monedelor a revenit puterii centrale. Se denumesc sisteme monetare acele sisteme care nu au în centru o monedă metalică cu valoare proprie. de la marfă la semn. . termenul de monedă a fost extins în vorbirea curentă pentru denumirea oricărui semn bănesc. 1377). Evoluţia formelor monedei. în care nu mai circulă decât monezile divizionare. Primele monezi autohtone cunoscute pe teritoriul României. iar în Transilvania în timpul lui Ioan Zapolya (1510 – 1540) şi în perioada Principatului. Ca urmare. Formele noi ale monedei scripturale sunt cecurile şi viramentele. ea poate fi folosită ulterior în aceleaşi scopuri. permite înţelegerea a ceea ce distinge moneda de celelalte bunuri şi anume că utilitatea monedei în tranzacţii este identică. iar utilizarea ei de către operatorii economici răspundea unei convenţii implicite. cele ale lui Vladislav I (Vlaicu) (1364 – c. dezvoltarea băncilor a fost la originea perfecţoinărilor importante în tehnicile monetare. Moneda de argint însă. După primul război mondial. cecurile acceptate la plată sunt o formă a monedei scripturale. inclusiv pentru banii de cont care nu au o existenţă materială (ex. având în vedere bunurile şi serviciile ce pot fi procurate în schimbul ei. Moisil). confecţionate din metale ieftine. Epoca monedei – marfă se va încheia iar locul său va fi luat de moneda semn. Rolul de intermediar realizat atât prin marfa – monedă cât şi prin moneda – semn sunt foarte bine asigurate în urma efectuării schimbului de mărfuri. având aceleaşi funcţii şi aceeaşi valoare ca moneda – marfă.

se vor include în structura rezervelor bancare. Un timp. depozitele de bilete de bancă într-un cont la vedere nu antrenează apariţia de noi semne monetare. dintre care cea mai importantă este acordarea de împrumuturi (credite).banca emitentă păstra în depozit importante cantităţi de aur . titlurile de creanţă (efecte de comerţ. Pentru emiterea monedei – semn. participa la operaţiuni de schimb pe piaţă. În aceste condiţii. . Asemenea fapte imprimând mecanismelor monetare noi caracteristici:4 . iar ca element de pasiv . moneda – semn a fost utilizată în paralel cu moneda – marfă. Acest mecanism de convertire a funcţionat atât pe plan intern (România) cât şi pe plan extern. aurul monetar păstrat în rezerva băncii continua să îndeplinească funcţia de etalon şi de rezervă. la început. ea devenind treptat instrumentul monetar ideal. demonstrează faptul că acest instrument monetar are o importantă componentă convenţională. Dacă mărimea depozitului de aur – monedă era funcţie de producţia de metal preţios sau de posibilităţile fiecărei ţări de a procura aurul – monetar. fenomenul finalizându-se cu desprinderea monedei – semn de metalul monetar. crearea de monedă este rezultatul unor diverse operaţiuni bancare. pentru ca apoi să scadă treptat. primind la cerere echivalentul în aur – monedă. emisiunea ei bazându-se tot mai mult pe producţia de bunuri destinată schimbului. identificându-se cu mărfurile produse. cantitatea de semne monetare era dependentă de volumul tranzacţiilor. fără prezenţa lui în circulaţie. A fost perioada de trecere de la o formă la alta a monedei. ci doar transformarea monedei de hârtie (care dispare) în monedă scripturală (care apare). costurile au fost mult mai reduse. alături de metalul monetar. deţinătorii bancnotelor manifestau încredere în mecanismul monetar astfel creat. . Prin urmare. Dimpotrivă. . 4 Idem 1. faţă de care se află într-o dependenţă directă. slăbeşte considerabil legătura directă cu moneda – semn.depozitele în aur – monedă acopereau. 11 . În vederea afirmării şi impunerii monedei – semn. În cele din urmă se va produce dezechilibrul între cererea şi oferta de monedă.moneda – semn va rămâne unica formă a monedei în circulaţie pe pieţele naţionale (cu mici excepţii). dar garanţia materială trece treptat în economie. Crearea monedei – semn rămâne de competenţa băncilor. efecte bancare etc. rezervele de aur reprezentând astăzi o pondere relativ mică în totalul rezervelor monetare ale unei ţări.cu toate că aurul monetar continuă să funcţioneze ca etalon şi rezervă. iar rolul principal ca instrument monetar revenindu-i celei din urmă.utilizarea monedei de cont (scripturale) şi a cele de hârtie ca instrumente monetare a fost susţinută prin mecanismul convertibilităţii. în funcţiile ei s-a păstrat o bună perioadă de timp legătura cu metalul monetar care se afla în rezerva băncii emitente. cantitatea totală de monedă în circulaţie rămânând invariabilă. Funcţiunea lui a fost relativ normală atâta timp cât a existat un anume echilibru între cantitatea de aur – monedă şi necesarul de monedă – hârtie cerut de schimbul de mărfuri în ascensiune. ca element de activ în bilanţ. pg. .). Acest mecanism se realiza în felul următor: . 16.moneda de hârtie (ca o obligaţie a băncii faţă de viitori posesori).monedă. Crearea acestei monede semnifică punerea în circulaţie a unei cantităţi de masă monetară şi nicidecum substituirea unei forme a acesteia cu alta.diversificate. Moneda – marfă a fost retrasă din circulaţie şi depozitată la băncile emitente de monedă de hârtie. aproximativ 33 % din cantitatea de monedă – hârtie aflată în circulaţie.

I. Moneda americană a prezentat încredere datorită garantării cu aur a dolarilor aflaţi în circuit extern de către Sistemul Rezervelor Federale ale SUA.moneda – semn. Deci.C. cel al puterii de cumpărare. crearea în 1944 a mecanismelor monetare va duce la apariţia unor noi elemente care vor modifica raportul dintre moneda – marfă şi moneda – semn: . Spectaculoasele progrese obţinute în domeniul informaticii au dus la dispariţia suportului ”hârtie” al monedei scripturale. fiind legată însă de metalul monetar prin mecanismul convertibilităţii externe. Astfel. dolarul se transformă într-o marfă obişnuită care se alătură celorlalte bunuri la formarea unui nou tip de etalon. Acest sistem era obligat să convertească în aur sumele în dolari deţinute de băncile centrale ale ţărilor membre ale F. dolarul american şi alte valute devin garanţie pentru emisiunea de monedă naţională.o dată intrate în rezerva monetară a unei ţări. . 12 .e.T. Prezentul cunoaşte şi o propunere de monedă supranaţională. Ca urmare. (denumite D.în 1971 are loc suspendarea convertibilităţii externe a dolarului SUA în metalul monetar.convertibilitatea bancnotelor în aur – monedă şi apoi în aur – lingouri se va restrânge şi se va suspenda definitiv din practica monetară internă după anii 1929 – 1933. adică instalarea unui mecanism de compensare între băncile centrale (naţionale) care să fie bazat pe o monedă universală.. . Prin aceasta se presupune crearea unei instituţii monetare supranaţionale care ar emite o monedă considerată a fi unicul activ pe care fiecare bancă centrală îl poate deţine. În vederea edificării unei imagini cât mai complete asupra evoluţiei istorice a monedei. 5 Idem 1. Totodată au loc evenimente inedite şi deosebite în ce priveşte moneda – semn. apariţia primelor piese din aur şi argint. depozitul bancar constituit din metalul monetar şi titlurile de creanţă acceptă şi valutele (monede naţionale ale altor ţări) care au pătruns în economie ca rezultat al tranzacţiilor. înlocuindu-se progresiv instrumentele clasice (cecurile) cu cărţile electronice de plată şi de credit.M.M.n. 18. utilizându-se în diverse operaţiuni pe pieţele monetare şi de capital. Faptul acesta s-a produs în anul 1944 şi a coincis cu momentul creării Sistemului Monetar Internaţional prin Acordurile Conferinţei Financiare şi Monetare de la Bretton Woods.) şi de către Sistemul Monetar European (denumit E. vom prezenta în continuare momentele cele mai semnificative pe care le-a cunoscut moneda de la apariţie şi până astăzi:5 . În acest sens.U.S.. pg. Astfel de monede de cont s-au afirmat tot mai mult în cadrul mecanismelor monetare şi acceptate în structura rezervelor monetare.. în avantajul instituţiei monetare supranaţionale. Încrederea în moneda de hârtie emisă de alte ţări trebiua pregătită şi câştigată în timp de factori similari celor interni. va prelua integral rolul de instrument al tranzacţiilor pe plan internaţional.I. Se produce emisiunea de monedă în context internaţional de cătrte F.pe piaţa externă circulă în continuare metalul monetar sub formă de monedă sau lingouri.). fiecare naţiune ar fi obligată să-şi abandoneze autonomia în termeni de politică monetară. Acest sistem a funcţionat pe baza etalonului aur – devize (respectiv aur – dolar). sub denumirea de valută. . dolarul SUA devenind moneda de rezervă a acestuia.secolul VII î. moment care a corespuns cu excluderea acestuia de la baza sistemelor monetare naţionale şi a celui internaţional.

suspendarea convertibilităţii bancnotelor în aur în toate ţările beligerante (inclusiv în România). curs forţat al biletelor emise de bancă în Franţa (John Law).1897. . . . Generalizarea controlului schimburilor şi flotarea monedelor. . instituirea bimetalismului în România. cursul de schimb între monedele metalice la Roma: aurul cota de două ori mai mult decât argintul.A. adoptarea etalonului aur în Rusia şi Japonia.U. eşecul Conferinţei de la Londra privind stabilizarea cursurilor de schimb ale monedelor. .1925. . Crearea blocurilor monetare.U.1720.1650. . curs legal în exclusivitate acordat aurului în Anglia. restabilirea convertibilităţii franacului francez. stabilirea la Geneva a aurului ca singurul tip de monedă având curs legal. .1697. . . monopolizarea emisiunii bancnotelor de către Banca Angliei. argint) provenind din America. . devenind monedă dominantă în Europa. recunoaşterea principiilor etalonului aur – devize (gold – exchange standard) la Conferina Mondială Monetară de la Geneva..1792.. . . apariţia talerului emis de bancherul Fugger.1931.1928.1447.U.1922. crearea unei bănci centrale federale în S.. instituira bimetalismului aur – argint în S. curs forţat al francului francez. Crearea Uniunii Monetare Latine. .1821..1519.1914.1900. . crearea francului germinal şi instituţionalizarea bimetalismului.. crearea în Franţa a Băncii de Emisiune. Raportul legal între aur şi argint este de 1 la 15. (Sistemul Rezervelor Federale).1816. .1800. .1797. abandonarea bimetalismului aur – argint şi adoptarea etalonului aur în Germania şi ţările scandinave.A. Crearea Sistemului Monetar Naţional. .1928 – 1930.secolul XVI. . . emiterea în Imperiul Britanic a monedei – hârtie.1690. limitarea puterii liberatorii a monedei în Anglia. .1867. .1890. crearea la Amsterdam a unei pieţe monetare mondiale.1774.5. . suspendarea convertibilităţii în aur a biletelor de bancă în Anglia şi stabilirea cursului forţat al acestora. creşterea de şase ori a numerarului şi de trei ori a preţurilor şi efectuarea de importuri masive de metale preţioase (în special .A.1874 – 1875.A. restabilirea etalonului aur în Anglia. . Lira sterlină îşi regăseşte paritatea sa dinainte de război.secolul II e. . 13 . crearea Băncii Reglementelor Internaţionale (România.U. adoptarea etalonului aur în S. .n. Debutul demonetizării argintului în S. abandonarea bimetalismului şi adoptarea monometalismului aur în România. Talerul va da naştere dolarului. instalarea de facto a monometalismului aur în Franţa.1870 – 1878.1803. membru fondator). . .1913. restabilirea convertibilităţii în Anglia. .1933. suspendarea convertibilităţii lirei sterline în Anglia.1871 – 1874.

Crearea ECU definit pe baza unui coş de 9 monede ale ţărilor membre.1994.U..1949. Aplicarea etalonului aur – devize care permite guvernelor străine să convertească în aur dolarii pe care îi deţin în rezervă la Banca Cenrală. . Redefinirea D..102 grame aur fin). . începerea fazei a doua a Uniunii Economice şi Monetare (crearea Institutului Monetar European).1980.. Conferinţa interguvernamentală a CEE privind Uniunea Economică şi Monetară Europeană (prima fază). generalizarea flotării monedelor şi amplificarea volatilităţii cursurilor de schimb. .1944 (iulie). .. .1993. punerea în funcţiune a Acordului de la Jamaica privind reglarea flotării monedelor şi demonetizarea aurului. . de sprijin financiar şi tehnic şi de intervenţie în situaţii dificile. bazat pe principiile etalonului aur – devize.1971.U. reforma monetară în Germania şi crearea D.M. . revizuirea grilelor de paritate: devalorizarea lirei sterline. pe baza unui coş de 16 monede.1985.1946 – 1958.1961 – 1968. suspendarea convertibilităţii în aur a dolarului S. a unui mecanism de supraveghere monetară. intrarea în funcţiune a Băncii Centrale Europene care înlocuieşte Institutul Monetar European.1990.1986. şi prăbuşirea etalonului aur – devize. Lărgirea marjelor de fluctuare a cursurilor de schimb ale monedelor aderente.1946. . fixarea parităţii dolarului S. punerea în funcţiune a Sistemului Monetar European. crearea Şarpelui Monetar European.1958. .U. punerea în funcţiune a S. a doua devalorizare a dolarului S. devalorizarea francului francez etc.A. după 1934. 14 .1967 – 1971. .M. ca principală monedă de rezervă. la 35 dolari uncia (1 uncie = 31.A.M. pe baza unui coş de 5 monede (cele liber utilizabile).T. .S. pool-ul aurului. redefinirea D. .U.1995.I..1976 – 1978.I.M. revalorizarea D. reuniunea de la Madrid a Consiliului European care a avut drept scop schimbarea denumirii monedei din ECU în EURO şi adoptarea scenariului tehnic al tranziţiei. .S. primul amendament la statutul F.1972. limitând marjele de fluctuare ale monedelor aderente.A.1998 (1 iunie).T. intrarea în vigoare a Tratatului de la Maastricht. .A. bazat pe un set de indicatori.U.I. unde s-au pus bazele unei instituţii monetare internaţionale – Fondul Monetar Internaţional – ca organism de supraveghere a evoluţiilor sistemelor monetare naţionale în context internaţional.. .1979. Conferinţa Financiară şi Monetară Internaţională de la Bretton Woods. . pe dolarul S.A.T. .M.1992. restabilirea convertibilităţii externe a monedelor europene între ele. . . devalorizarea monedelor europene şi implicit a lirei sterline. .1973. .1934. acordurile de la Plaza privind coordonarea politicilor de schimb între 5 (apoi 7) mari ţări industriale.S. Prima devalorizare a dolarului S. Opt ţări se angajază să intervină pe piaţa aurului pentru menţinerea preţului la 35 dolari uncia. Tratatul de la Maastricht privind integrarea eonomică şi monetară a celor 12 ţări membre ale Uniunii Europene.1969. . punerea în funcţiune de către F. privind crearea de către acest organism a unui nou activ de rezervă definit prin raportare la aur şi anume D.

1. simplu. Deşi a circulat doar un secol.1 ianuarie 2007. el a dominat circulaţia monetară.2002. a preţurilor în bani. O altă denumire monetară. Numărul statelor membre U. În Ţările Române. tot istoria a consacrat-o şi tot din acele vremuri. Slovenia. valoarea asprului şi dinarului-ban devine egală. 1 iulie. de unde şi denumirea de Loventhaler sau talerul-leu. Cipru şi Malta (1 oct. Olanda. 1 ianuarie. Dar. Introducerea EURO ca monedă oficială în cele 11 state ca unitate de cont.E. avea pe o faţă efigia unui leu ridicat în două picioare. în Ţările Române. 12.. iar altele vorbesc doar de sume de bani. Funcţiile monedei Având în vedere originile istorice ale monedei (descrise de Aristotel în „Etica Nicomahică” şi „Politica”). alături de asprul turcesc. care folosesc moneda unică europeană a crescut la 15. fiind cunoscut sub denumirea simplă de leu. Unele documente ale vremii menţionează vânzări de bunuri pe sapri-bani.existenţa a două contraprestaţii simultane şi complementare. . leul a rămas în conştiinţa populaţiei româneşti şi în practica utilizării ca monedă de calcul şi de măsurare a valorii mărfurilor şi a altor monede până în a doua jumătate a secolului al XIX –lea.1999 (1 ianuarie). Portugalia. Germania.estimarea celor două contraprestaţii la aceeaşi valoare de către cei doi. după ce a dispărut fiind înlocuit de alte monede. moneda mare de argint de peste 27 grame. iar populaţia îi numeşte pe ambii. 2008) * De unde vine „leul” ? Denumirea de „leu” a fost preluată de pe monedele olandeze care circulau intens în secolele XVI-XVII în Imperiul Otoman şi implicit. vine de acum trei-patru secole.1. se pot pune în evidenţă trei funcţii importante. în secolele XVI-XVII circulau şi dinari ungureşti. circulaţia EURO în paralel cu monedele naţionale. având jumătate din valoarea asprului. intrarea în faza a treia a Uninii Economice şi Monetare. Această modalitate limita schimburile şi nu se dădea posibilitatea formării unui ansamblu de preţuri. expresia românească generală a valorii monetare. . derivând din dorinţele celor doi parteneri. analiza modernă ne-a demonstrat că cele trei funcţii se explică printr-o proprietate esenţială a monedei şi anume: moneda constituie lichiditatea prin excelenţă. Austria. Pe lângă taleri şi aspri turceşti. . Franţa. Spania. Astfel.2. aceea generică de „bani”. Irlanda. Grecia. Fixarea irevocabilă a ratelor de schimb între EURO şi cele 11 monede. pg. Slovenia devine al 13-lea stat care aderă la moneda unică EURO. Mai târziu.1 ianuarie 2008. EURO devine monedă unică a Europei celor 12. Italia. care se mai numeau şi bani. 15 . Cipru şi Malta aderă la zona euro.6 * Moneda – intermediar al schimburilor Realizarea operaţiunii de troc impunea reunirea a două condiţii: . Luxemburg. Finlanda. 6 Idem 2. Acestea sunt: Belgia. . adică a unei scări de valori care să facilitaze evaluarea bunurilor. bani. Talerul olandez.

Dacă mărfurile (bunurile) au o destinaţie particulară care le conferă o relativă rigiditate. bazându-ne pe încrederea că valoarea bunurilor de consum la care renunţăm o putem regăsi în integritatea sa. măsură a valorilor. * Moneda . valoarea mărfurilor respective se exprimă prin preţul lor. permiţînd disocierea celor două contraprestaţii simultane ale trocului (vânzare – cumpărare). moneda a spart trocul în două schimburi independente. subiacentă celor trei funcţii prezentate anterior. oricând ar fi utilizată moneda. Ca urmare. moneda fiind un intermediar nu tocmai „bun”.măsură a valorilor Moneda reprezintă o unitate de calcul cu ajutorul căreia se măsoară şi cumpără bunurile. anume aceea de a fi imediat convertibilă (transformabilă. ea posedă o calitate constantă. Ca urmare. Folosirea monedei în procesul schimbului poate genera frecvent tulburări monetare. neavând rigiditate. * Moneda – instrument de rezervă a valorii Prin monedă trebuie să se asigure permananţa valorilor măsurate. trebuie să avem siguranţa că nu vom fi nevoiţi să restituim o valoare superioară celeia pe care am îmrumutat-o. Conform unei zicale „moneda reprezintă o legătură între prezent şi viitor”. 16 . În situaţia în care împrumutăm o anumită cantitate de monedă. Valoarea reprezentată printr-o anumită cantitate de monedă ar trebui să fie întotdeauna aceeaşi.Prin urmare. schimbată) într-un bun sau serviciu oarecare. prin noţiunea de lichiditate. într-o monedă specifică. fie ca măsură a valorilor. prezente sau viitoare. Prin economisire apelăm la un consum amânat. atunci când se va decide utilizarea sumei (cantităţii de monedă) „puse de-o parte”. trăsătură care permite o explicare a lor.vânzarea bunurilor deţinute contra monedă.moneda. În vederea îndeplinirii acestei funcţii. . adică se poate face un raport de schimb comparabil într-o unitate de măsură comună. fie ca instrument de rezervă a valorii. Astfel. moneda fiind purtătoare de opţiuni. sau prin raportul cantităţii de monedă la o cantitate de bunuri. instrument de rezervă a valorii. realizând astfel două operaţii succesive: . moneda trebuie să îndeplinescă mai întâi cele două funcţii: . atunci moneda neavând vreo destinaţie particuală. mărfurile şi seviciile eterogene. iar fluctuaţiile „puterii de cumpărare” alterează considerabil funcţia de instrument de rezervă a valorii. uneori revenindu-se la tehnica trocului (aşa cum a fost în timpul şi după cel de-al doilea război mondial).moneda. cel care posedă moneda are marea posibilitate de a alege. puterea de a alege este evidenţiată. *Moneda – lichiditatea prin excelenţă „Lichiditatea prin excelenţă” reprezintă o trăsătură esenţială a monedei. reprezintă lichiditatea prin excelenţă. în viitor. Prin utilizarea monedei se poate determina o scară generală a preţurilor. .schimbarea monedei obţinute contra altor bunuri. trecute. Când utilizăm moneda fie ca intermediar al schimburilor. în analiza modernă.

Există şi indici parţiali ai preţurilor: indicele preţurilor produselor industriale. serviciilor etc.5. Puterea de cumpărare a monedei. trebuie să se ştie că orice indice cuprinde o anumită doză de relativitate. Bucureşti. în cazul în care analiza efectuată se referă la o anumită categorie de preţuri. expresie a potenţialului economic Puterea de cumpărare a unei unităţi monetare exprimă volumul de mărfuri şi servicii care pot fi achiziţionate cu această unitate. indicele preţurilor produselor industriale. capacitatea de exprimare a acestui indice este relativ redusă. indicele puterii de cumpărare a unei unităţi monetare va fi 92. .alegerea indicelui preţurilor care prezintă interes pentru analiza ce se efectuează. De aceea.1. puterea de cumpărare astfel calculată a unei unităţi monetare nu exprimă nici un fel de relaţie faţă de unităţile monetare străine (de ex. 17 . deoarece el nu ţine seamă de evoluţia veniturilor (evidenţiate în moneda respectivă) care. se utilizează indicele general al preţurilor. Indicele puterii de cumpărare a unei sume exprimate în unităţi monetare evoluează în sensul invers evoluţiei indicelui preţurilor.calcularea corectă a acestui indice. unei diminuări a nivelului general al preţurilor cu 5 % îi va corespunde o creştere a puterii de cumpărare a monedei: indicelui preţurilor de 95 îi va corespunde un indice al puerii de cumpărare de 105. lichiditatea caracterizează gradul de certitudine al deţinătorului de a obţine în orice moment o sumă de monedă cel puţin egală valorii nominale a acestora.3. comparativ cu o altă perioadă luată ca bază de comparaţie. într-o perioadă şi pe o arie geografică determinată. agricole. În vederea determinării cât mai corecte a puterii de cumpărare interne a monedei sunt necesare două condiţii:7 . 1. Iar. Academiei Române.. la un nivel dat al preţurilor mărfurilor şi serviciilor disponibile pe piaţă. totuşi. încât să se apropie cât mai mult de realitate. Prima condiţie este urmarea faptului că diferitele categorii de preţuri nu evoluează uniform. generală. al serviciilor etc. Dacă ne referim la corectitudinea calculării indicelui preţurilor. avem de-a face cu puterea de cumpărare internă. Pentru aceasta. a căror evoluţie nu este simetrică. să fie astfel calculat. la o creştere a preţurilor interne dintr-o ţară cu 8 % într-un anumit an faţă de un alt an luat ca bază de referinţă. Activele pot fi cu atât mai lichide cu cât sunt mai sigur realizabile („vândute”) în termen cât mai scurt şi fără pierderi. Spre exemplu.3. pg. Dar. inerentă grupării preţurilor alese la calcularea indicelui şi totodată ponderii stabilite pentru fiecare marfă sau serviciu luat în calcul. este necesar să se utilizeze indicele aferent acestor preţuri (ex. bunurilor de consum. el va trebui.). 1993. Dacă se urmăreşte evoluţia puterii de cumpărare în ansamblu. a unei sume de monede. în activitatea practică de analiză monetară se apelează şi la alţi doi indici ai puterii de cumpărare a monedei (cazul României): 7 F.Aplicată unui activ sau unui portofoliu. dacă indicele preţurilor este în anul respectiv 108. 19. influenţează şi ele puterea de cumpărare a monedei deţinute de populaţie. Numai atunci el va reflecta puterea de cumpărare efectivă a monedei naţionale. Ed.). Prin urmare. Dacă un indice al preţurilor nu poate fi ideal. Dumitrescu – „Căile stabilităţii monetare”. Mai exact. indicele puterii de cumpărare interne înregistrează o scădere aproximativ de aceeaşi mărime. alimentare. Şi în aceste condiţii.

astfel încât nici indicii preţurilor acestor produse nu sunt comparabili. este nemijlocit legată de aceea a asigurării stabilităţii preţurilor. şi evoluţia preţurilor. denumit şi curs de schimb. indiferent dacă avem de-a face cu cursul valutar determinat de cererea şi oferta de valută pe piaţa de schimb. . evoluţia preţurilor constituie barometrul. În privinţa indicelui preţurilor de comerţ exterior. al puerii de cumpărare a banilor. pe de o parte.8 Raportul dintre preţurile interne şi cele externe este exprimat de cursul valutar. Ca şi în cazul puterii de cumpărare interne a monedei. iar pe de altă parte. 254. O complicaţie în plus. acestea fac obiectul anumitor tradiţii şi obiceiuri specifice. adică a puterii de cumpărare a veniturilor băneşti ale populaţiei. Greutatea începe de la stabilirea unei perioade de bază satisfăcătoare. a unei ponderi satisfăcătoare. puterea de cumpărare externă a monedei naţionale depinde. pg. Ştiinţifică şi Enciclopedică. Acest raport are de asemenea. Dacă se aleg produsele cele mai reprezentative pentru economia unei ţări. de evoluţia preţurilor din ţara cu care ne comparăm. 18 . În concluzie putem spune că în toate accepţiunile puterii de cumpărare a monedei. indiferent de conţinutul eşantionului. Toate ţările stabilesc şi urmăresc corelaţia dintre veniturile nominale ale populaţiei. Ed. diferite de la ţară la ţară. o creează calitatea produselor şi serviciilor luate în calcul. În altă ordine de idei. faţă de o altă perioadă luată ca bază de referinţă. Dacă se aleg produsele de consum curent. se poate lua în calcul întreaga producţie naţională (desigur. atunci când în ţara respectivă nu există o piaţă valutară. 1. 8 C. pe de altă parte. Kiriţescu – „Moneda”.4. un caracter relativ. Puterea de cumpărare a banilor deţinuţi de populaţie . Bucureşti. Stabilirea puterii de cumpărare a monedei.indicator denumit şi puterea de cumpărare a populaţiei sau puterea de cumpărare a veniturilor băneşti ale populaţiei – exprimă capacitatea reală de cumpărare a veniturilor băneşti ale populaţiei într-o anumită perioadă. care este şi ea mult diferită. operaţiile necomerciale etc. pe de o parte.C. deoarece gama şi ponderea acestor produse diferă de la o ţară la alta. Puterea de cumpărare a monedei naţionale faţă de aceea a monedelor străine (puterea de cumpărare pe plan extern a monedei naţionale) reflectă raportul dintre puterile de cumpărare interne ale monedelor comparate. greutatea (dificultatea) rămâne aceeaşi. 1982. evoluţia veniturilor băneşti ale populaţiei.-puterea de cumpărare a veniturilor băneşti ale populaţiei (banii deţinuţi de populaţie). adică de raportul dintre două monede. de evoluţia preţurilor interne din ţara pentru care facem comparaţia. dintr-o serie de motive. mai mult sau mai puţin exact. sau cu cursul valutar oficial stabilit de Banca Centrală sau de o instituţie similară şi aprobat de organele competente. evoluţia preţurilor. Prin urmare. iar pe de altă parte. realizarea creşterii prevăzute a veniturilor reale ale acesteia.puterea de cumpărare a monedei naţionale faţă de aceea a monedelor străine.1. ele nu vor corespunde cu produsele reprezentative ale celeilalte. Determinarea puterii de cumpărare externe este mult mai greu de realizat decât în cazul determinării puterii de cumpărare interne. Pentru aceasta. preocuparea autorităţilor statale în vederea asigurării stabilităţii puterii de cumpărare a monedei naţionale. puterea de cumpărare externă a acesteia se calculează pe structuri diferite de mărfuri şi servicii. a unui eşantion satisfăcător. pe eşantioane) sau numai producţia destinată exportului. Acest indicator are în vedere pe de o parte. pentru a asigura pe cât posibil.

P = preţul monetar al produselor. Preţul monedei în raport cu un bun este inversul preţului monetar al bunului respectiv. i Pe plan naţional. orice depăşire de către cererea solvabilă a producţiei oferite pe piaţă determină o creştere a preţurilor. el are un preţ „P” egal cu media ponderată a preţurilor monetare ale fiecărui bun component. În calitatea sa de etalon al valorii sau unitate de calcul este relativ simplu de a determina valoarea unei monede în raport cu un bun. o putere de cumpărare stabilă atunci când şi atâta vreme cât există un echilibru între cererea solvabilă şi producţia de mărfuri şi servicii oferită de piaţă. pg. Creşterea inflaţionistă a preţurilor este procesul cel mai frecvent care se întâlneşte în economia de piaţă.c. a cererii solvabile la producţia oferită pe piaţă: golul inflaţionist a fost acoperit prin creşterea preţurilor. ai = ponderea fiecărui produs dintr-un „coş” în totalitatea tranzacţiilor. valoarea reală a monedei este de ½ din acel bun. Respectiva creştere duce la realizarea unui nou echilibru relativ pe piaţă. = puterea de cumpărare. sau pe aceea a factorilor care declanşază aceste fenomene. Dacă o unitate dintr-un bun „X” este echivalentă cu două unităţi monetare. al insuficienţei cererii solvabile provocate. iar în caz contrar. de o cauză monetară. Considerându-se „coşul” ca un produs nou. Toate speculaţiile care se pot face pe seama conţinutului noţiunilor de inflaţie şi deflaţie. Ea se măsoară prin cantitatea din acest bun ce poate fi cumpărată cu această monedă. Preţul respectiv reprezintă ”nivelul absolut al preţurilor” sau simplu „nivelul preţurilor” şi se calculează prin înmulţirea preţului fiecărui produs cu ponderea în procente a acestuia în totalul „coşului”. prin readaptarea la un alt nivel. P. Când mecanismul pieţei acţionează în toată libertatea sa. euro. în care fiecare bun particular este ponderat cu un coeficient.punct de plecare al întăririi monedei naţionale În România. În acest sens este necesar a se utiliza un „coş” de bunuri. banii au pe plan intern.) şi poate fi preţul cu amănuntul ori cu ridicata. 19 . De exemplu. Dacă depăşirea de către cererea solvabilă a producţiei obţinute (oferite) pe piaţă are o cauză monetară. iar puterea de cumpărare a unei monede este dată de relaţia: 9 P. 9 Idem 1. considerăm un „coş” format dintr-un număr de 15 produse a fi cele mai reprezentative în cadrul tranzacţiilor interne dintr-o ţară (poate fi şi România). 22. = 1/∑ ai • P i unde. fondul problemei rămâne acelaşi. valoarea unei monede (P. în timp ce orice depăşire de către producţia oferită pe piaţă a cererii solvabile determină o scădre a preţurilor.c.) este dată din cantitatea din acest bun ce se poate cumpăra cu o unitate monetară. în condiţiile economiei de piaţă concurenţiale. de asemenea. dolar etc. el este cunoscut sub denumirea de deflaţie. mai redus. calculat în funcţie de locul ocupat în tranzacţiile comerciale. este mult mai dificilă.c. fenomenul este cunoscut sub denumirea de inflaţie. Preţul lor este exprimat în unităţi monetare ( leu. Stabilirea valorii unei monede în raport de toate bunurile sau în raport de cele mai reprezentative.

06 0.5. indicele preţurilor de consum este deosebit de semnificativ. altele s-au extins şi s-au impus rapid sau treptat. aspecte semnificative ale standardului de viaţă. După cum s-a mai subliniat. Deci. . 1.12 22. sunt necesare a fi respectate cel puţin două cerinţe: .08 0.562 145 554 458 547 x În aceste condiţii.1. moneda şi semnele au evoluat şi ele o dată cu evoluţia economică a lumii. a 15 produse.07 1.50 unităţi monetare.05 0.05 0.29 682.13 7.80 2.08 38. Dacă se urmăreşte evoluţia valorii unei monede prin această modalitate. funcţii şi acţiuni specifice potrivit propriilor lor susţineri. diferitele teorii monetare au imprimat monedei sau semnelor monetare semnificaţii. format în mod convenţional.70 36.10 0.07 0.50 al Produsul 1 Produsul 2 Produsul 3 Produsul 4 Produsul 5 Produsul 6 Produsul 7 Produsul 8 Produsul 9 Produsul 10 Produsul 11 Produsul 12 Produsul 13 Produsul 14 Produsul 15 Total 0. unele au dispărut.08 0.menţinerea structurii „coşului”. Clasificarea semnelor monetare De-a lungul istoriei. puterea de cumpărare a monedei este egală cu 1/682. pe bază de „coş”.07 0. Paralel cu această evoluţie.25 27. pentru stabilirea puterii de cumpărare a unei monede. cu o unitate monetară poate fi cumpărată a 682.08 0.64 38.01 0.25 53.24 54.50 – a parte din noul produs.34 7. 20 .12 0.05 0.00 123 451 478 451 451 459 78 45 758 99 4. Practica din ţările dezvoltate din punct de vedere economic.99 319.stabilitatea relativă a preţurilor componente. subliniază prin ponderile utilizate.05 0. au apărut noi monede.55 32. De fiecare dată.Calculul puterii de cumpărare a monedei naţionale: Produsul % Preţul Valoarea „Nivelul absolut preţurilor” 6.07 0.15 36.05 0.

Operatorii economici se prezentau la monetărie cu lingouri de aur şi primeau în contrapartidă echivalentul lor în aur – monedă. avem: . iniţial convertibile în metal preţios. În funcţie de aceste cerinţe. nefiind convertibile în aur sau argint. relevă rolul decisiv ce revine băncilor în creaţia monetară. . neţinând cont de formele ei de reprezentare. circulaţia monedei se rezumă numai la înregistrări în conturile bancare. moneda metalică se rezumă numai la rolul de monedă divizionară.) reprezintă o formă a monedei scripturale. prin emiterea biletelor de bancă (de către Banca Centrală) şi.moneda creată de bănci.după emitentul monedei. ordine de plată.după valoarea intrinsecă a monedei. ordine de virament etc. în cadrul unei clarificări semnificative. încercăm să facem o clasificare a semnelor monetare după anumite criterii: . Moneda de cont (scripturală) a apărut şi i-a crescut rolul o dată cu dezvoltarea activităţii băncilor. ca atare. . în economia de piaţă concurenţială acţionează factori multipli care modifică frecvent şi de substanţă valoarea monedei. care vizează îndeosebi moneda divizionară. Prin urmare. pe de altă parte. În momentele în care monedele au circulat cu valoare integrală şi când utilizarea expresiei de monedă ca purtător de valoare ar fi putut fi considerată abligatorie. în conturile lor. avem: . Moneda metalică îşi găseşte originea în perioada antichităţii.după forma de existenţă a monedei.moneda cu valoare integrală este moneda care conţine o cantitate de metal preţios egală cu cantitatea de metal preţios ce i se atribuie prin valoarea nominală. În momentele actuale. dacă avem în vedere reprezentările contemporane şi anterioare ale monedei. avem: . Soldul creditor al contului curent al unui operator economic reprezintă de fapt moneda scripturală temporar statică şi care poate deveni mobilizabilă prin instrumente specifice: cecuri. moneda nu a fost decât un semn. moneda îşi pierde treptat o parte din substanţa sa materială după intrarea în circulaţie şi devine cu timpul reprezentatnta propriei valori.monedă în baza unui mecanism simplu. în condiţiile în care reprezentarea este sensibil apropiată de valoarea sa. 21 . Aici este impotant a se sublinia rolul statului în economia modernă în privinţa creaţiei monetare de ansamblu. . când ea era reprezentată de bunurile materiale şi mai târziu de metalele preţioase. prin crearea monedei de cont (de către băncile comerciale). Mai mult. care a funcţionat în cadrul sistemelor monetare bazate pe etalonul aur . dar totodată şi cuprinzătoare. Aceasta deoarece. În baza depozitelor constituite la bănci de către operatorii economici şi înregistrate.moneda materială (moneda metalică şi moneda de hârtie). cât şi evoluţiile istorice este necesar a se face o prezentare clară a semnelor monetare într-o corelare de ansamblu. Monedele de hârtie sunt prezentate sub forma bancnotelor. cât şi în domeniul politicilor monetare. astăzi prezentându-se ca monezi fiduciare. . Moneda electronică (de ex.În vederea clarificării interpretării diferitelor şcoli monetare.moneda de cont (scripturală). pe de o parte. acestea pot dispune de plăţi către alţi titulari de depozite. Atât teoriile vechi dar şi cele mai noi cu privire la monedă ne duc la concluzia că folosirea expresiei de „semn monetar” ar fi cea mai exactă. .moneda creată de tezaur.moneda creată de operatorii economici. transferul făcând-se prin diminuarea depozitului dintr-un cont şi majorarea depozitului în alt cont.

Organizarea sistemului bănesc este determinată de stadiul de dezvoltare economică şi politică a statului.după obligaţiile pe care şi le asumă emitentul monedei. reprezintă un ansamblu de norme legale şi instituţii care reglementează. de regulă.moneda legală are capacitate liberatorie sau circulaţie nelimitată. financiare şi de credit urmărite de fiecare stat. 215. . Aceste norme şi instituţii servesc la realizarea obiectivelor politicii economice.A. Sistemul bănesc al S. Sistemul bănesc deci. având în centru o unitate bănească emisă de un organism internaţional. avem: . Urmare confuziei create. pentru crearea unui sistem bănesc internaţional. Sistemul monetar Sistemul monetar este o formă de organizare monetară instituită de stat prin acte normative.monedele convertibile care au fost reprezentate iniţial de bancnote ce puteau fi preschimbate în matal preţios. în vorbirea curentă nu se mai face nici o deosebire între un sistem monetar şi un sistem bănesc. recunoscută prin lege. termenul se mai foloseşte şi pentru acele sisteme care definesc unitatea monetară printr-o cantitate de aur şi chiar pentru orice alt sistem bănesc. ceea ce este cu mult mai mult decât ceea ce obţineau marii seniori din evul mediu”.moneda neconvertibilă este moneda care circulă numai în cadrul graniţelor unei ţări.6. Prin sistemul bănesc sunt reglementate următoarele elemente ale circulaţiei băneşti: 10 Idem 3. acceptate şi utilizate prin încrederea reciprocă. în cadrul căreia se prevede o circulaţie de monezi cu valoare proprie deplină. atribuindu-li-se o anumită putere de cumpărare. .10 Ca urmare.1. avem: . . 1.moneda fracţionară are capacitate liberatorie limitată. Unele sisteme băneşti sprijină şi tendinţele de dominaţie ale regimului respectiv. (de ex. precum şi de corelaţia cu sistemul bănesc al altor state sau cu normele convenite pe plan internaţional.. . atribiută monedei de argint (când circula în paralel cu moneda de aur în cadrul monometalismului aur) şi monedei divizionare. deşi această generalizare nu este de natură să contribuie la mai buna înţelegere a fenomenelor şi tehnicilor monetare.) oferă statului american condiţii excelente de profit pe seama altor ţări: „Emitentul acestor bani de hârtie (dolari) obţine un profit sau <<rentă de vasalitate>> de 100 %. Prin extindere. sociale.moneda facultativă.după capacitatea liberatorie a monedei. ca şi în zilele noastre.U. Ele sunt valori fiduciare. unica formă de convertibilitate este cea externă. atribuită monedei naţionale. organizează şi respectiv supraveghează relaţiile băneşti dintr-un stat. pg.moneda – semn este reprezentată de monedele sau de alte alcătuiri de hârtie pe care sunt imprimate valori exprimate printr-un anumit număr de unităţi monetare. cu toate că s-au făcut numeroase propuneri. o monedă străină. sistemul bănesc este eminamente naţional. Aceasta era una dintre convertibilităţile interne. 22 . în diferite etape de dezvoltare economică a lumii. care este. Mai târziu. . ele nu au fost finalizate.

în problema organizării sistemelor băneşti naţionale a fost aceea a înlocuirii etalonului aur cu etalonul aur – devize. la imperialism. de echivalent general. . euro. „mâna invizibilă” care restabilea echilibrul monetar. etalonul aur sau argint (sistemul bănesc metalist) şi apoi etalonul aur – devize. Caracteristicile banilor în circulaţie implică atât un anumit conţinut al normelor monetare. emişi de stat.banii de cont (bani scripturali) emişi – în condiţiile stabilite de sistemul bănesc . .reglementarea. a creat premisele subminării circulaţiei interne şi internaţionale a aurului şi. care sub o anumită denumire – leu. a fost lichidat. Dar. automatismul relativ al etalonului aur clasic.bancnotele. prin concordanţa spontană între cantitatea de bani aflată în circulaţie şi nevoile circulaţiei mărfurilor. următoarele instrumente monetare: . monezi divizionare. Ţările cu economie de piaţă concurenţială. unele monede naţionale şi anume cele ale unor state cu mare pondere în comerţul internaţional.alegerea instrumentelor efective de circulaţie şi de plată (monezi principale. de etalon. dolar etc.banii divizionari. ale lichidării sistemelor băneşti naţionale bazate pe etalonul aur clasic. În faţa acestei situaţii. existentă pe timpul etalonului aur. iar în cele din urmă la serioase implicaţii economico – sociale. ca urmare. . Etalonul aur – devize ca bază a sistemului bănesc a putut fi de asemenea folosit la ruperea unităţii istorice pe plan mondial a sistemelor băneşti naţionale. Ulterior. . precum şi a decontărilor fără numerar. cât şi un anumit profil al instituţiilor monetare. îmrejurările din perioada interbelică au arătat că sistemele băneşti bazate pe etalonul aur – devize s-au aflat în faţa unor mari dificultăţi de funcţionare. la restricţii şi discriminări comerciale şi valutare. Aceşti bani circulă numai prin viramente şi transferuri între conturile bancare. eventual.stabilirea relaţiilor cu alte sisteme băneşti. acest metal fiind considerat drept una din armele necesare pentru realizarea expansiunii şi dominaţiei mondiale. soluţia la care s-au oprit statele dezvoltate din punct de vedere economic. a mărfii care îndeplineşte funcţia de măsură a valorii. – serveşte ca etalon al preţurilor. În condiţiile acestui etalon. . au în circulaţie. după primul război mondial. Noul sistem introducea alături de aur. Marile puteri economice au acaparat aurul şi l-au menţinut prin toate mijloacele în tezaurul lor. la deprecierea inflaţionistă a banilor. eventual. în principal. Apare sistemul bănesc nominalist. până la perioada actuală. a baterii monezilor cu valoare deplină şi a banilor divizionari metalici. ca instrumente de rezervă şi plată cu caracter internaţional. s-a ajuns la dezechilibre monetare de mare amploare. La baza sistemului bănesc din ţările capitaliste dezvoltate s-a aflat în general. aflându-se la originea formării de blocuri şi zone 23 . făcându-se loc larg voluntarismului şi pragmatismului în alimentarea cu bani a economiei.de băncile comerciale pe calea operaţiunilor de credit.alegerea.organizarea aparatului instituţional care supraveghează şi sprijină aplicarea sistemului bănesc. bancnote etc). Acesta din urmă a fost un produs al necesităţii: trecerea capitalismului la stadiul monopolist..stabilirea unităţii monetare. . În unele ţări circulă şi bilete emise de Ministerul Finanţelor (bani de tezaur). . . emise de o bancă centrală.reglementarea emisiunii şi circulaţiei bancnotelor şi a altor semne de valoare.

Într-o lume interdependentă însă. Ca o consecinţă a celor prezentate mai sus.M. după înlăturarea etalonului aur. Aceasta trebuie să aibă în vedere promovarea certitudinii şi echităţii în tranzacţii şi înlăturarea mişcărilor speculative de capitaluri.monetare care grupează un număr de monede satelit în jurul unei monede principale. suficientă cantitativ şi calitativ pentru îndeplinirea corectă a funcţiilor sale. etc. să-şi creeze o 24 .S. specificate suficient de clar şi recunoscute pe plan cât mai larg ca având un caracter echitabil. iar valoarea unităţii se exprimă practic în raport cu o altă monedă. această definiţie are un caracter formal. Sistemul Monetar Internaţional Sistemul Monetar Internaţional reprezintă o reglementare convenită.crearea unei rezerve internaţionale. Acest sistem monetar se mai poate defini ca fiind un cod de conduită care să ajute la dirijarea comportamentului monetar în relaţiile specifice unei lumi interdependente. etalonul aur – devize a fost pus în 1944 şi la baza Sistemului Monetar Internaţional. aflată în competiţie pentru dominarea sistemului plăţilor internaţionale. în cazul unor deficite durabile ale schimburilor economice cu străinătatea şi chiar al unor excedente exagerate. sunt necesare reguli adoptate prin consens. iar pentru evitarea unor conflicte prejudiciabile pentru toţi şi promovarea unei cooperări avantajoase.I. le are de rezolvat derivă din contradicţia dintre caracterul internaţional al schimburilor economice şi caracterul naţional al mijloacelor de plată utilizate efectiv în aceste schimburi. de activitatea conştientă a organelor prevăzute în sistemul bănesc. În acest sens. .M. Stabilitatea puterii de cumpărare a banilor depinde. cu atât mai mult cu cât S. cardinale.I.expresii ale cooperării internaţionale specifice.T. în vederea apărării propriilor interese. de mişcările de capitaluri şi de creşterea economică. etalonul aur – devize nu s-a mai putut menţine la baza sistemelor băneşti.trebuie să înfăptuiască cel puţin trei obiective: . Cu toate acestea. având în vedere că nici un sistem monetar internaţional nu a reuşit până în prezent. Reglementarea relaţiilor monetare internaţionale. fiecare ţară a dorit să-şi păstreze un maxim de libertate de acţiune.asigurarea stabilităţii relative a raporturilor valorice dintre monede.instituirea unor mecanisme de ajustare (echilibrare) a balanţei plăţilor curente. Datorită puternicelor dezechilibre economice şi monetare internaţionale. însoţită de aspectele instituţionale corespunzătoare . chiar în cazurile în care unitatea monetară a unei ţări continuă să fie definită legal printr-o cantitate de aur. Cele mai multe probleme pe care S. În domeniul respectiv.1. . caracteristice deceniilor şase şi şapte. coerentă. fiecărei ţări revenindu-i rolul de a adopta normele de reglementare a relaţiilor monetare şi financiare pe care le-a considerat mai potrivite pentru obiectivele economice proprii. cu D. politica unei ţări se repercutează prin efectele ei şi asupra altei ţări. iar statutul modificat al Fondului Monetar Internaţional (1978) acordă o mare libertate ţărilor membre în domeniul monetar şi valutar.6. îndeosebi perioadei de după cel de-al doile război mondial . a fost lichidat de fapt în 1971. 1. în aplicarea legii circulaţiei băneşti. determinată de schimburile comerciale.1. a raporturilor de plăţi şi de lichidare a angajamentelor existente între ţări.

E. venind deseori în conflict cu interesele altor ţări sau grupuri de ţări şi determinând contramăsuri din partea partenerilor de schimburi. problemele relaţiilor internaţionale nu au putut fi rezolvate satisfăcător.6. Actualmente nu mai putem vorbi de existenţa unui S. dar a eşuat. În timpul celui de-al doilea război mondial. ci numai despre tendinţa de a se ajunge pe cale evolutivă la un sistem monetar internaţional aplicabil. au avut loc întâlniri între principalii reprezentanţi ai statelor din coaliţia antifascistă care au condus. propriu-zis. care au devenit după cel de-al doilea război mondial zone monetare. Perioada interbelică este caracterizată de blocurile monetare. iar atunci când va dispune de o monedă internaţională.A. S.11 O parte din ţările membre ale C. precum şi a hotărârii aceluiaşi Consiliu la sesiunea din 12-13 martie 1979.E.E.E.M. el este de fapt un sistem valutar internaţional. suntem îndreptăţiţi să spunem că îşi va merita numele. Aici amintim uniunile monetare. în cadrul noii ordini economice mondiale.S.M. utilizăm denumirea de S. Prin urmare.(engl.M. În acest sens. deci o monedă naţională căreia i s-au atribiut funcţii internaţionale.U.monedă proprie.I. Între anii 1972 – 1974 s-a încercat o reformă a S. Primii paşi făcuţi în direcţia reglementării internaţionale a relaţiilor monetare au avut un caracter limitat (o anumită zonă sau regiune geografică) datează încă dinainte de primul război mondial. European Monetary System – E. Până atunci. de la Bretton Woods. în perspectiva redresării economiilor naţionale afectate de război şi a dezvoltării economiei mondiale.).A.) a fost înfiinţat la 13 martie 1979.M.. ca urmare a rezoluţiei din 5 decembrie 1978 a Consiliului European (compus din conducători de state şi guverne ale ţărilor din C. fac eforturi substanţiale în vederea restructurării relaţiilor valutar – financiare.S.M.2. după o funcţionare care a dat satisfacţie. 1. 393. .I. cât timp Sistemul Monetar Internaţional se foloseşte de o monedă naţională . pg. în 1944. 25 . a fost lichidat de fapt în acel an datorită crizei monetare internaţionale. aplicat până în 1971.M.I.. La această conferinţă au fost puse bazele Sistemului Monetar Internaţional. Deoarece uniunile şi blocurile monetare au reprezentat interesele numai unui singur grup de ţări. Fondului Monetar Internaţional revenindu-i rolul de a lua unele măsuri în funcţie de stadiul relaţiilor economice. cu 11 Idem 3. Sistemul Monetar Internaţional de la Bretton Woods (1944).1. împreună cu aurul. financiare şi monetare internaţionale. au participat la Sistemul Monetar European.I. Sistemul Monetar European Sistemul Monetar European . a avut în centru dolarul S.U. de ex. în primul rând. mai trebuie reţinut că ţările cu economiile în curs de dezvoltare.E. la convocarea CONFERINŢEI MONETARE ŞI FINANCIARE INTERNAŢIONALE DE LA BRETTON WOODS. adică la organismul care a adoptat în documentele sale această denumire. principalelor state cu economie de piaţă dezvoltată şi îndeosebi S. organism înfiinţat tot cu acea ocazie. Totuşi.ca urmare a consacrării ei oficiale în ţara noastră o dată cu aderarea României la Fondul Monetar Internaţional (1972). iar principiile acestuia au fost înscrise în statutul FONDULUI MONETAR INTERNAŢIONAL.

U. (engl.A.E. s-a aflat E. European Unit of Accuont – unitate de cont europeană). astfel: DM = 30. în cazul în care ponderea procentuală a unei monede.87 %. Coroana daneză = 2. Pe lângă rolul asumat în cadrul Convenţiei de la Lome.785 %. Lira italiană = 9.700 %. în centrul S.11 %. Pentru finanţarea intervenţiilor se acorda o facilitate pe termen „foarte scurt” nelimitată de către băncile centrale participante. precum şi o mare convergenţă a politicilor financiare şi economice ale ţărilor participante.E. în sume fixe. introdusă în aprilie 1975 în sfera tranzacţiilor economice şi financiare dintre C. de mărimea P. dar trebuiau să reducă treptat atunci când condiţiile permiteau acest lucru. s-a modificat cu 25 % sau peste. de la care intervenţia pe piaţa valutară devenea obligatorie.E. avea un curs central exprimat în ECU. Conform rezoluţiei Consiliului European din dec. Iniţial. Unitatea de cont europeană (EUA) a fost constituită dintr-un coş valutar în care au intrat cele 15 monede ale ţărilor membre ale C. Fr. bazată pe cursurile valutare respective. combinat cu largi facilităţi de credit. al intervenţiei pe pieţele valutare şi al tranzacţiilor Fondului European de Cooperare Monetară. Guldenul = 9. printr-un sistem complex de cursuri valutare şi de intervenţie. Escudoul portughez = 0. Drahma grecească = 0. Luxemburghez = 0. Belgian = 7. Obiectivul acestui sistem l-a constituit crearea unei zone de stabilitate monetară în Europa de Vest. Modificarea mai putea avea loc la cerere. EUA a mai fost folosită în operaţiile Băncii Europene de Investiţii şi în evidenţele bugetului comunitar. şi ţările asociate din Africa şi zonele Caraibilor şi Pacificului (Convenţia de la Lome). şi de cotele fixe în cadrul mecanismului de sprijin financiar.M. (engl. Francez = 19.U.E. sau a cursurilor valutare ale ţărilor membre care participau la acest sistem. o veche monedă franceză care a circulat în Evul Mediu. 1978. Ponderea iniţială a monedelor din coşul ECU a fost stabilită în funcţie de nivelul participării la comerţul intercomunitar. Fr.E.E.M.60 %. Danemarcei şi Suediei care au declarat că vor putea participa mai târziu. Nu a fost prevăzute revizuiri automate ale structurii coşului ECU. Astfel de modificări aveau scopul de a antrena adaptarea ponderilor relative ale celorlalte monede din coş. ci numai un aranjament de menţinere în comun a unor cursuri valutare.E.E. European Currency Unit – unitate monetară europeană).78%. ECU a fost.36 %. valoarea şi structura ECU au fost considerate ca fiind aceleaşi ca ale E. faţă de o ţară neperticipantă se luau după consultări reciproce în cadrul U.15 %. Fr. Ponderea monedelor respective putea fi modificată la fiecare 5 ani.E. Acest instrument monetar artificial a fost utilizat ca numitor comun pentru mecanismul cursurilor valutare.E. Creanţele şi datoriile care derivau din intervenţii erau convertite în ECU şi înscrise în Registrele Fondului 26 ..49 %. în cazul modificării cursurilor centrale în cadrul S. Fiecare monedă care participa la S. Deciziile importante cu privire la politica cursurilor valutare a ţărilor participante la S. Cursul respectiv determina cursurile bilaterale care puteau evolua în limitele de ± 2..C.M. Sistemul Monetar European a înlocuit „ŞARPELE VALUTAR” al C.M.excepţia Angliei.E. Lira irlandeză = 1.32 %. precum şi ca mijloc de decontare între autorităţile monetare ale ţărilor membre ale C. care nu a fost însă un sistem. după cum se ştie. Peseta spanoilă = 5.25 %. Folosirea sa a fost însă limitată. Lira sterlină = 12.52 %.E.E.B.I. încât valoarea „externă” a ECU (valoarea ei exprimată într-o monedă naţională) să rămână neschimbată în momentul modificării.31 %. Celelalte ţări membre ale Uniunii Europene car nu au făcut parte din „şarpele valutar” puteau stabili temporar limite până la ± 6%.

2 din Tratat. ca organ de supraveghere a desfăşurării relaţiilor monetare internaţionale etc.„Euro. chemând la crearea unei singure monede europene.13 În termenii art. La fel ca şi Raportul Werner. astfel încât acesta să nu aducă prejudicii relaţiilor Statelor Unite cu Europa sau cu alte zone. este aproape imposibil ca acestea să fie aduse înapoi. Jacques Delors. deoarece introducerea unei monede unice este prin natura sa ireversibilă. cuprinzând dispoziţii prin care se modifică tratatele originare (titlurile II. elaborat în perioada 9 – 10 dec. Uniuea Europeană are drept scop să promoveze: .un nivel ridicat de utilizare a forţei de muncă şi de protecţie socială. III şi IV) dar şi dispoziţii noi ce relevă cooperarea interguvernamentală (titlurile V şi VI). Dar şi în ţările U. prin Tratatul de la Maastricht.12 Arhitectura Uniunii Economice şi Monetare a fost conturată.un înalt grad de convergenţă a performanţelor economice. 1999. 27 . Toma . pg. care asociază elemente eterogene. Pe fondul evenimentelor din 1989 (căderea zidului Berlinului urmată de reunificarea Germaniei. Brăila. cu o structură complexă. să nu ducă la diminuarea rolului F.M. a intervenţiei pe pieţele valutare şi a aranjamentelor dintre băncile centrale vizând o politică comună a rezervelor. au existat rezerve în legătură cu „apărarea lipsită de sens a unor cursuri valutare nerealiste”.. CEE – 1957. coordonarea politicilor de intervenţie pe piaţa valutară ale ţărilor membre să nu fie în detrimentul stabilirii cursurilor valutare ale ţărilor membre. Raportul a fost apreciat atât de persoane care considerau că integrarea este cea mai bună modalitate pentru realizarea unei păci durabile în Europa.) – „De la Roma la Amsterdam via Maastricht”. la scurt timp după ce Comunitatea Europeană a aprobat Actul Unic vest – european. 1991 şi semnat la 9 feb. au adoptat o poziţie rezervată faţă de S. Sibiu. pg. la Uniunea Politică (politica externă şi de securitate comună).M. şi la cele trei tratate de constituire a Comunităţii Europene.M. G. Continent.I. categorii diferite între care a trebuit să se organizeze punţi de legătură prin dispoziţii comune şi finale (titlurile I şi VII). una faţă de alta. a dat publicităţii un raport crucial. 48.European de Cooperare Monetară. adoptat la Madrid în iunie 1989.E. care a reluat ideea Uniunii Economice şi Monetare. . cât şi de persoanele care apreciau beneficiile pur economice ale comerţului liber şi ale unor rate de schimb stabile.A. Ed. iar cea de-a doua. S. Mulţi specialişti au considerat EURO ca fiind cea mai bună modalitate de cimentare a celor 40 de ani de cooperare internaţională regională. 12 13 R.U. în principal.E. înfiinţarea S. Planul Delors. 1992. pe atunci preşedinte al Comisiei Europene.E. EURATOM – 1957) în domeniul reformei începută de Actul Unic vest – european fiind conceput pe două părţi: prima se referă la Uniunea Economică şi Monetară. Marin (coord. Acest document aduce noi modificări şi completări celor trei tratate încheiate anterior (CECO – 1952. Independenţa Economică. moneda unică: între naţional şi internaţional”. . Ed.E. 78.E. Odată ce monedele şi politicile monetare naţionale sunt distruse.o creştere durabilă şi neinflaţionistă respectând mediul înconjurător. a prezentat cele trei etape pentru implementarea uniunii monetare. 2004. Instituţia respectivă a fost creată în aprilie 1973 cu scopul de a promova îngustarea progresivă a limitelor de fluctuare a monedelor C. Tratatul asupra Uniunii Europene este completat de un număr de 17 protocoale care fac parte integrantă din tratat. din care 16 sunt anexate la Tratatul CEE şi numai protoculul al 17 – lea este anexat la Ttatatul asupra U.E. dezmembrarea URSS). Tratatul de la Maastricht se prezintă ca un document unic.

fixarea irevocabilă a ratelor de schimb (31 dec. . el este deschis în mod egal tuturor ţărilor semnatare. . . . 1999) pentru a celei de-a treia etape. 1998).modalitatea de trecere la faza a treia.coeziunea economică şi socială.. Protocolul asupra trecerii la faza a treia a Uniunii Economice şi Monetare. Tratatul de la Maastricht a fost elaborat cu participarea tuturor ţărilor implicate. Intr-adevăr. . s-a caracterizat printr-o coordonare mai strânsă a politicilor economice şi o accentuare a disciplinei bugetare. unul din principiile Uniunii Monetare Europene este convergenţa în trei faze. dar să rămână membră în continuare a Uniunii Europene (excepţie a făcut Marea Britanie şi Danemarca).creşterea nivelului şi calităţii vieţii.solidaritatea între statele membre. prin înlocuirea rapidă a monedelor naţionale ale statelor participante cu euro (1 ian.rata inflaţiei să nu depăşască cu mai mult de 1. Această perioadă se caracterizează prin: . Prevăzută să înceapă la 1 ianuarie 1994. care a fost semnat în anul 1957 de numai şase state. subliniază „caracterul ireversibil” al drumului Comunităţii spre unificarea monetară. Sistemul European al Băncilor Centrale şi moneda unică. spre deosebire de Tratatul de la Roma.fixarea unei scadenţe (1 ian. . care era condiţionată de îndeplinirea unor criterii de convergenţă foarte precise: . aflată deja în derulare în momentul semnării tratatului (a început în iulie 1990) a rămas rezervată înfăptuirii depline a pieţei unice. Faza a III-a (începând cu 1 ianuarie 1997 sau 1 ianuarie 1999) a fost definită ca momentul în care se înfăptuieşte faza finală a Uniunii Economice şi Monetare. după cum urmează: Faza I (1992 – 1993). 1999). Procesul de unificare monetară prefigurat prin Tratatul de la Maastricht nu este unul cu mai multe trepte. ca primă etapă. faza a II-a (1994 – 1997 sau 1994 – 1999). realizată îndeosebi prin interzicerea acoperirii deficitelor entităţilor publice prin credite acordate de băncile centrale. Aşadar. în care intră numai ţările care îndeplinesc criteriile de convergenţă. Alegerea datei de 1 iulie 1990 s-a datorat faptului că aceasta coincidea cu data intrării în vigoare a Directivei privind libera circulaţie a capitalurilor în Uniunea Europeană. din punct de vedere juridic. Ireversibilitatea procesului de unificare rezultă din: . deoarece.respingerea clauzei de a opta pentru neparticiparea la zona euro („opting out”) care ar fi permis unei ţări să nu participe la faza finală. în practică. după un anumit program şi îmbrăcând un caracter comunitar. există unele dispoziţii care permit ca. De altfel. bazată pe stabilitatea preţurilor.implementarea unei politici monetare unice. .introducerea monedei unice. expresia „în condiţiile şi potrivit ritmurilor prevăzute în tratat” relevă ideea de progresivitate. 28 .deficitul bugetar să reprezinte cel mult 3 % din PIB . anexat la Tratat.datoria publică să se situeze la cel mult 60 %din PIB . Cu toate acestea.5 % performanţa celor mai bune trei economii ale Comunităţii. uniunea să fie realizată în mai multe etape. a liberei circulaţii a capitalurilor şi intensificării coordonării politicilor monetare şi economice ale statelor membre. . Tot la 1 ianuarie 1994 a fost înfiinţat Institutul Monetar European cu rolul de a contribui la mai bună coordonare a politicilor monetare în Europa şi de a asigura tranziţia spre Banca Centrală Europeană.

I. Crearea acestui sistem ilustrează trecerea de la relaţiile pur bilaterale la o structură a relaţiilor multilaterale care implică un consens al diverşilor participanţi.B. iar apoi prin operaţiuni proprii. Modificarea valorii paritare poate fi efectuată numai: . fără să se fi procedat la devalorizări în ultimii doi ani. cel al „monedei unice” presupune.M. s-a bazat pe următoarele principii: . iniţial prin preschimbarea depozitelor în diverse monede naţionale existente în conturile deschise pe numele băncilor centrale naţionale.fixarea parităţilor şi cursurilor valutare.888671 g aur fin sau 1 uncie de aur fin = 35 dolari.W. deci etalonul aur – devize nu a rezistat..W.la propunerea ţării membre. Ed. spre deosebire de principiul „monedei comune”.să se respecte marjele de fluctuaţie restrânse ale cursurilor valutare din cadrul Sistemului Monetar European.Cerna – „Unificarea monetară în Europa”.universalitatea. a fost reluată după război.M. Pentru respectarea acestui principiu.M.pentru corectarea unui dezechilibru fundamental. Nici de data aceasta nu a existat vreo înţelegere internaţională care să instituie un atare sistem. întreruptă în timpul primului război mondial. Conferinţa Monetară Internaţională de la B. Criza economică din 1929 – 1933 a dus la devalorizarea lirei sterline (1931) şi a dolarului SUA (1934). 14 S.M. Sistemul Monetar Internaţional de la Bretton Woods – 1944 Sistermul Monetar Internaţional de la Bretton Woods (S. emisiunea unei monede europene ca o nouă monedă cu putere circulatorie legală. Bucureşti.I. Înaintea primului război mondial.B.B.1.I.W.în urma consultării cu F. relaţiile valutar – financiare internaţionale erau bazate în principiu pe etalonul aur. Aplicarea etalonului aur.M.I. 67.W.rata anuală a dobânzii pe termen lung să fie cu cel mult 2 % mai mare decât media ratelor de dobândă din statele care au realizat cele mai bune performanţe în materie de stabilitate a preţurilor.I. în cadrul căruia un rol important era atribuit valutelor (dolarul şi lira sterlină) ca instrumente internaţionale de rezervă. . S.I. fără să existe vreo convenţie sau regulă de comportare internaţională în acest sens. . .) reprezintă un ansamblu al normelor de conduită monetară internaţională incluse în statutul Fondului Monetar Internaţional elaborat de Conferinţa Monetară şi Financiară Internaţională.M. în cadrul acestuia pe dolar ca principală monedă de rezervă. Enciclopedică. Aceasta este emisă de Banca Centrală Europeană. poate adera la acest organism şi implicit la principiile S. problema creării unui sistem monetar internaţional bazat pe etalonul aur – devize şi. de către ţările membre.. Oricare stat care recunoaşte prevederile statului F. Al treilea principiu al Uniunii Monetare Europene. 29 . 1997.14 1.I a fost organismul chemat să supravegheze şi să sprijine aplicarea S. pg.M. .. moneda naţională a statului trebuie să aibă o definiţie legală iniţială (valoare paritară). însă concentrarea aurului (monetar) în SUA şi sărăcirea relativă a ţărilor europene a condus în 1992 la recomandarea de a se trece la etalonul aur – devize.3. a abordat pentru prima oară. La sfârşitul celui de – al doilea război mondial. adică 1 dolar = 0.6. la revenirea la protecţionism şi la tendinţele de autarhie economică. stabilită în aur ca numitor comun sau în dolari cu greutatea şi aliajul în vigoare la 1 iulie 1944. F.

(depăşirea pozitivă .I.I. fiecare membru are dreptul să modifice valoarea paritară în limita cumulată (adică inclusiv modificările anterioare) de 10 %.un succes al SUA care.I.Dilemele dolarului – F. în moneda naţională a acelei ţări) şi deţinerile de D.un succes al concepţiei potrivit căreia o monedă naţională poate îndeplini funcţii internaţionale şi. limita de 10 %. . condiţie primordială pentru instaurarea disciplinei în relaţiile de plăţi internaţionale şi implicit pentru asigurarea unui climat de destindere şi încredere.Aurul şi criza dolarului.Pentru concilierea principilui fundamental al fixării parităţilor cu necesitatea realizării unei anumite supleţe. a inflaţiei. . Organizarea S.M.a cotei de participare la fond a ţării faţă de deţinerile efective ale F.. precum şi convertibilitatea în aur a dolarului. de asemenea diferită ca intensitate de la o ţară la alta. creanţa faţă de F. „optica mondială”. o serie de state rămânând în afara sistemului. Dificultăţile aplicării lui apăreau în toate compartimentele: .M. Ţările ajung la convertibilitate pe măsura îndeplinirii condiţiilor respective. nu s-a putut realiza. au asigurat supremaţia lor economico – financiară asupra celorlalte state occidentale şi a dolarului asupra celorlalte monede. . . Kaldor.B. criza sistemului era mult mai adâncă.Problema lichidităţii internaţionale – N. . adecvat nevoilor de echilibrare a balanţei plăţilor.convertibilitatea reciprocă a monedelor prin desfiinţarea restricţiilor asupra plăţilor curente.realizarea unui volum de rezerve internaţionale. favorabilă americanilor. T. cumulat în aceleaşi condiţii. (după 1970). . F. poate funcţiona ca pivot al S.I. nu a putut fi realizată ca urmare a dezvoltării economice inegale a ţărilor lumii. neavând dreptul să facă obiecţii: dacă modificarea propusă nu depăşeşte a doua oară. viitorul convertibilităţii – R.W. . pe aceea a asigurării stabilităţii dolarului faţă de aur şi faţă de celelalte monede naţionale.M. Triffin.B. a dezechilibrului de proporţii neobişnuite al balanţelor de plăţi. au fost sesizate la timp într-o serie de lucrări. în condiţiile unei accentuări a restricţiilor valutare şi de plăţi. a însemnat: . . . marcată de politica SUA de a-şi menţine şi consolida rolul conducător între economiile dezvoltate. iar convertibilitatea în aur a dolarului a fost suprimată în 1971. Funcţionarea sistemului fără probleme deosebite nu a fost posibilă decât atâta timp cât convertibilitatea era menţinută.M. rezervele valutare. compus din rezervele oficiale de aur. .M. la început existând o lipsă acută de rezerve („foamea de dolari”) în principalele state partenere ale SUA. ca atare. iar ulterior un exces inflaţionist de rezerve şi o distribuţie internaţională defectoasă a 30 . nu a fost posibilă.I.I. Bergsten. În realitate. Funcţionarea sistemului nu a putut dura decât atâta vreme cât contradicţiile inerente lui au fost acoperite prin situaţia deosebită care a existat în anii postbelici. profitând de conjunctura celui de – al doilea război mondial.W.fixarea parităţilor şi cursurilor valutare.universalitatea.primul mare succes al ideii de cooperare internaţională în domeniul monetar. unul din principalele elemente ale echilibrului financiar global. Deficienţele S.M.S.convertibilitatea reciprocă a monedelor nu a putut fi realizată decât parţial. a impactului crizei economice şi financiare diferit de la ţară la ţară. în primul rând. cum ar fi: .asumarea de către guvernul SUA a unor răspunderi internaţionale şi.realizarea unui volum adecvat de rezerve internaţionale.

constând între altele în ruperea dolarului de aur şi încetarea convertibilităţii lui în aur. firmele care nu îndeplinesc condiţiile de competitivitate cerute de piaţa mondială au de făct faţă unor dificultăţi de ordin economic şi financiar. a întregii activităţi economice a unei ţări. sistemul a fost lichidat de drept. lupta principalelor state componente pentru sfere de influenţă economică şi politică. * ca urmare a convertibilităţii. Prin modificarea din 1978 a statutului FMI. 1. a devenit inaplicabil. .plăţi pentru tranzacţii curente sau mişcări de capital . Pentru realizarea unui nou sistem se consideră că sunt necesare cel puţin câteva condiţii prealabile. între care: . pe plan mai general. calculele şi concluziile referitoare la eficienţa producţiei şi a activităţii de comerţ exterior sunt deformate. Interesul pentru convertibilitate poate fi formulat astfel: * prin convertibilitate se creează premisele determinării exacte a eficienţei comerţului exterior în ansamblu şi a fiecărei tranzacţii în parte şi. prin stabilirea de relaţii directe între partenerii de schimburi.I.M. deci de preţurile pieţei mondiale. a instabilităţii sistemului. Piaţa trebuie să permită o confruntare permanentă a cererii şi ofertei şi să comunice cu pieţele străine.şi nici la calitatea celui care efectuează preschimbarea: rezident al ţării în care se efectuează operaţia sau nerezident.creşterea concentrată a lichidităţilor internaţionale în aşa fel încât crearea unor asemenea lichidităţi să nu rezulte din politica unei mari puteri de a-şi realiza expansiunea externă prin export de inflaţie. 31 . creşterea productivităţii muncii.flexibilitatea cursurilor valutare.B.S.7.1. . Aceasta întrucât convertibilitatea presupune existenţa unor preţuri apropiate de valoare. în condiţiile de neconvertibilitate.angajamentul ţărilor cu mari excedente ale balanţei plăţilor de a furniza ţărilor deficitare o finanţare compensatoare pe termen lung.încercarea FMI de remediere a dezechilibrului rezervelor internaţionale prin introducerea în sistem a „dreptului special de tragere” (D. pentru o nouă împărţire a poziţiilor de forţă în lume. produsele ţării se află într-o concurenţă reală cu produsele celorlalte ţări. însă cu evitarea mişcărilor anarhice şi de prea mare anvergură a acestor cursuri. Totodată. ridicarea nivelului tehnic. Convertibilitatea Convertibilitatea reprezintă o însuşire legală a unei monede de a putea fi preschimbată cu altă monedă în mod liber prin vânzare şi cumpărare pe piaţă. iar la 15 august 1971 prin măsurile luate de SUA pentru „apărarea” dolarului. producând dificultăţi în adoptarea măsurilor celor mai potrivite pentru creşterea eficienţei acestor activităţi. Vicisitudinile SMIBW au reflectat accentuarea puternică a contradicţiilor sistemului monetar mondial. calitativ şi estetic al produselor sunt stimulate. precum şi în trecerea la cursurile valutare flotante.) nu a reuşit până în prezent. Operaţiunea presupune că nu sunt restricţii nici cu privire la suma preschimbată. S. .acestora. sistemul a fost lichidat de fapt. Atunci când nivelul şi structura preţurilor interne sunt diferite de cele ale pieţei mondiale. îmbunătăţirea activităţii de producţie. nici la scopul preschimbării .T.W. ţările în curs de dezvoltare neproducătoare de petrol ducând permanent o lipsă de lichiditate.

Între timp. unii deţinători de bancnote procedau la convertirea acestora în aur. în sensul că puterea lui de cumpărare creştea. 32 . * din punct de vedere financiar. Invers.pentru a evita o pagubă. 1. până când echilibrul între existent şi necesar era restabilit. pe etalonul argint sau pe bimetalism (perioada până la primul război mondial). convertibilitatea în aur a căzut în desuetudine. şi aceea că permitea verificarea caracterului reprezentativ al bancnotelor şi contribuia la menţinerea echilibrului între masa banilor în circulaţie şi nevoile de bani ale economiei în felul următor: . precum şi de a dispune liber de aceste valori. care reprezenta a doua garanţie a emisiunii.pentru acoperirea unor eventuale dezechilibre ale balanţei plăţilor. Convertibilitatea era asigurată prin stocul de acoperire (aur. adică la raportul între conţinuturile legale definitorii de metal ale monedelor în cauză. el „se scumpea”. în scopul lărgirii şi diversificării schimburilor economice. conţinutul convertibilităţii s-a modificat în sensul statuării dreptului deţinătorului de bancnote (sau de disponibilităţi în cont) de a obţine în schimb. . Acestea intrau în circulaţie. În condiţiile sistemelor băneşti bazate pe etalonul aur – devize. aurul era tezaurizat. Raţiunea acestei forme de convertibilitate era.dacă masa banilor în circulaţie depăşea aceste nevoi. în sensul că deţinătorul putea cere preschimbarea într-o valută la cursul oficial. ele rezultând din cererea şi oferta pe piaţa valutară. mărind masa banilor. dacă numerarul se rărea pe piaţă. paritar. 2.* convertibilitatea face posibilă restructurarea permanentă a economiei prin dezvoltarea prioritară a producţiei sectoarelor şi produselor celor mai eficiente cerute la export. Convertibilitatea face parte din noţiunile şi instituţiile care au cunoscut importante modificări de conţinut. valute şi devize la cursul oficial. valută) deţinut obligatoriu de bancă. moneda naţională avea bineînţeles şi o convertibilitate în valută. În aceste condiţii. iar masa banilor se reducea. întrucât soldurile (balanţele) creditoare în moneda naţională deţinute de străini rămân o perioadă asupra acestora. o dată cu prăbuşirea etalonului aur – devize. banii se depreciau. pe lângă cea arătată. precum şi mai buna specializare a ramurilor în funcţie de cerinţele şi condiţiile pieţei externe.pe această cale. Trecerea la convertibilitate poate fi deci considerată ca fiind un rezultat al atingerii unui nivel mai înalt de dezvoltare şi eficienţă economică şi totodată ca un instrument de perfecţionare a relaţiilor comerciale şi financiare internaţionale. În timpul sistemelor monetare naţionale bazate pe etalonul aur. * cursurile valutare în general şi valoarea monedei naţionale în special sunt puse pe o bază economică. convertibilitatea contribuie la realizarea echilibrului valutar – financiar. Tezaurizatorii aurului aveau acum interes să predea aur la banca de emisiune şi să obţină în schimb bancnote. alături de garanţia principală a portofoliului de cont. convertibilitatea însemna dreptul deţinătorului unei sume în bancnote de a pretinde în schimb de la banca emitentă cantitatea de aur (argint) corespunzătoare valorii nominale a bancnotelor şi conţinutului de metal stabilit prin lege pentru unitatea monetară respectivă.desigur vremelnic şi în anumte limite . moneda naţională putând fi utilizată . .

înţelege prin convertibilitate „dreptul rezidenţilor şi nerezidenţilor de a schimba moneda naţională cu altă monedă străină. iar în sens larg. Statutul F. convertibilitatea a devenit unul din principiile fundamentale ale Sistemului Monetar Internaţional din 1944. . pe pieţele unde obţine cel mai mare avantaj. . al performanţelor şi al preţului. Statutul F. .M. în sens restrâns. în mod liber. capabil să asigure cantităţile de mărfuri cerute de partenerii externi în condiţii competitive din punct de vedere calitativ.lărgirea drepturilor. puţine ţări au putut introduce convertibilitatea liberă. numai nerezidenţi).I.realizarea unei structuri a preţurilor apropiată de cea de pe piaţa mondială. numeroase ţări au trebuit să renunţe la convertibilitate din cauza condiţiilor economice potrivnice. . al monedei naţionale. Majoritatea ţărilor au introdus o convertibilitate limitată fie din punct de vedere al beneficiarului (în general. monetare şi organizatorice: .M.I. neutilizate pentru cumpărări de mărfuri şi prestări servicii. perspectiva ca rezervele internaţionale să fie consumate prin convertirea monedei naţionale sau prin susţinerea cursului acestei monede pe pieţele străine este minimă.I. Acest sold poate determina fie convertirea.cointeresarea unităţilor economice în realizarea unui comerţ exterior eficient. O dată ce balanţa plăţilor curente se dezechilibrează şi apare un sold pasiv care exprimă formarea unor creanţe lichide ale partenerilor străini asupra ţării în cauză. În concepţia F. Cu toate acestea.M.crearea unui mecanism de intervenţie pe pieţele valutare pentru apărarea stabilităţii monedei naţionale. competenţelor şi răspunderilor unităţilor economice în legătură cu comerţul exterior. la cererea acesteia.stabilirea unui curs real. dă statelor membre care nu întrunesc condiţiile necesare trecerii la convertibilitate. desfiinţarea restricţiilor şi discriminărilor în domeniul plăţilor şi transferurilor internaţionale. fie scăderea cursului monedei naţionale faţă de alte monede. fundamentat economic. convertibilitatea propriu-zisă este deci limitată la relaţiile dintre autorităţile monetare. VIII din statut). deci consumarea rezervelor internaţionale.existenţa unui potenţial economic ridicat al ţării respective. dreptul să amâne această trecere până când condiţiile vor permite „să ia toate măsurile posibile a dezvolta asemenea aranjamente comerciale şi financiare cu alţi membri care să faciliteze plăţile internaţionale şi menţinerea stabilităţii valutare”. Principalele state vest – europene au trecut însă la convertibilitate abia în 1958. fie din acela al operaţiei (numai pentru operaţii curente). în sens concret. România a avut moneda convertibilă numai trei ani (1929 – 1932). După cel de-al doilea război mondial. . În perioada interbelică.Convertibilitatea înlesneşte comerţul cu străinătatea şi creşterea eficienţei acestuia.crearea unei rezerve internaţionale corespunzătoare.. prin vânzare – cumpărare pe piaţă. fără nici o restricţie” (art.echilibrarea balanţei plăţilor curente. Se consideră că pentru trecerea la convertibilitate sunt necesare următoarele condiţii economice. obligaţia băncii centrale de a cumpăra propria monedă deţinută de o bancă centrală străină. cu condiţia ca suma respectivă să provină din tranzacţii curente de dată recentă sau să fie necesară băncii centrale străine pentru plăţi curente. . În loc de concluzie putem spune că principala condiţie de care depinde succesul trecerii la convertibilitate este echilibrul balanţei de plăţi curente. O ţară cu monedă convertibilă poate face comerţ cu toate celelalte ţări. toate celelalte operaţii de convertibilitate pentru plăţi în 33 . . În cazul existenţei acestui echilibru.

convertibilitatea a fost efectuată numai în valută. Modificarea din 1978 a statutului F. nu însă şi de obligaţia de a menţine fluctuaţia cursurilor valutare în limitele stabilite (în cazul cursurilor fluctuante).străinătate efectuându-se liber pe piaţă. * În România. de asemenea. în regimul cursurilor flotante. În cazul convertibilităţii oficiale. astfel încât.R. Evoluţia noţiunii de convertibilitate reflectă imposibilitatea. asigurând certitudinea şi stabilitatea tranzacţiilor economice externe. După 1971.N. Convertibilitatea oficială se efectuează. convertibil şi în aur. Bancnotele au rămas neconvertibile în perioada ulterioară. respectiv cumpărarea de valută. până la primul război mondial. Convertibilitatea de piaţă dispensează autoritatea monetară de efectuarea operaţiei propriu-zise de convertire. convertibilitatea leului a fost reluată sub toate formele etalonului aur: aur – monezi. la cursul variabil al pieţei. Această formă de convertibilitate a fost denumită convertibilitate de piaţă sau reciprocă (în valute). prin utilizarea valutei de rezervă.N. în general. În cazul convertibilităţii de piaţă. cursul este cunoscut.R. aceasta fiind de competenţa pieţei. covertibilitatea în aur a dolarului a fost suprimată. numai în aur. În cazul convertibilităţii de piaţă în regimul cursurilor fluctuante. bancnotele B.I. de autoritate monetară sau de reprezentantul ei. În condiţiile flotării. în condiţiile SMI – 1944. convertibilitatea este neoficială. la cursul variabil al pieţei. practicabilă pe piaţă. în cazul cursurilor flotante. cât şi acela al convertibilităţii de piaţă este necesar să existe o rezervă valutară oficială corespunzătoare.M. Reforma monetară din 1947 şi reforma bănească din 1952 34 . Problema cursului la care se efectuează convertibilitatea este însă de mare importanţă. dăunătoare economiei. Toate acestea se pot realiza numai prin intervenţia statului pe piaţă. iar prin efectul trecerii la monometalismul aur (1890).N. Atât în cazul convertibilităţii oficiale. Măsurile restrictive introduse în urma crizei economice din 1929 – 1933 au restrâns convertibilitatea în 1931 şi au înlăturat-o în 1932. în care trebuie respectat cursul fix de către autoritatea monetară. la alegerea B.R. adică a băncilor. a menţinerii unor raporturi valorice stabile între monede care să sigure stabilitatea şi certitudinea schimburilor economice internaţionale. iar valutele occidentale au trecut în majoritate la flotare. a fost autorizată să suspende convertibilitatea. Prin stabilizarea monetară din 1929. existenţa rezervei valutare. aur – lingouri şi aur – devize. au fost convertibile în aur şi argint în perioada 1881 – 1890. deci fără asigurarea echivalenţei. în condiţiile crizei din deceniul 70. Practic. convertibilitatea se efectuează fără asigurarea împotriva riscului valutar. ceea ce presupune. ca urmare a condiţiilor nefavorabile în care se desfăşurau schimburile cu străinătatea. a menţinut vechile prevederi privind convertibilitatea. singur dolarul SUA fiind. B. prin convertibilitate se va înţelege mai departe dreptul general de procurare de valută de pe piaţă şi de folosire liberă a acestei valute pentru a efectua plăţi şi tranzacţii curente cu parteneri străini. sau de interesul de a evita oscilaţiile prea accentuate ale cursurilor. mai puţin deci transferuri de capital. deoarece fluctuaţia lui este limitată prin limitele de intervenţie. astfel încât convertibilitatea în înţelesul „clasic” al termenului nu se mai practică. prin vânzarea. În 1916. Uniunea a făcut eforturi de a crea în relaţiile europene dintre ţările membre o zonă de stabilitate monetară în care convertibilitatea reciprocă să se efectueze la cursuri valutare relativ stabile („şarpele valutar”). atât timp cât va dura flotarea cursurilor valutare. cursul este fix.

desigur. rolul B. 9 /1991 se împuterniceşte B. Renunţându-se la stabilirea cursului de schimb la B. De exemplu: 1 Euro = 40. Folosinduse un program informatic. Raportul cerere – ofertă nu mai este adjudecat centralizat. cursul de schimb este cantitatea de monedă naţională necesară pentru obţinerea unei unităţi dintr-o monedă străină.nu au restabilit convertibilitatea leului. băncile afişază în sistemul informaţional cursuri de deschidere.) se stabilea la Banca Naţională. rolul băncilor comerciale era simţitor redus. într-o şedinţă zilnică de licitaţie. 35 . transmiteau aceste ordine la B. În practică. care centralizau ordinele de compărare – vânzare ale clienţilor (în exclusivitate persoane juridice). adică reglementarea şi supravegherea intermediarilor pe această piaţă. de principalii indicatori macroeconomici: rata inflaţiei. politica fiecărei bănci influenţează evoluţia cursurilor practicate pe piaţa valutară. este cursul de schimb al leului în raport cu devizele: „Euro” şi dolarul SUA. Cursul de schimb (cursul schimbului) Prin urmare. care sunt ajustate în timpul zilei în funcţie de evoluţia cererii şi ofertei din partea clienţilor (ambele influenţate. rezumându-se numai la colectarea şi transmiterea ordinelor de vânzare – cumpărare şi la preluarea rezultatelor. dat în primul rând de continuitatea derulării operaţiunilor bancare. 15/1990. O importanţă deosebită pe această piaţă valutară o au 15 Idem 3. aprobat de Parlamentul României. Până atunci. Băncile comerciale. Deci. în România funcţionează piaţa valutară descentralizată.1.N. pg. Conform Hotărârii Guvernului României nr. cursul se identifica în punctul de echilibru între cerere şi ofertă. pe baza Memorandumului încheiat cu Fondul Monetar Internaţional. să autorizeze societăţi bancare şi alţi agenţi economici cu sediul în România să efectueze licitaţii valutare în condiţiile stabilite prin Legea nr. a fost introdusă o nouă modalitate de derulare a tranzacţiilor pe piaţa valutară. ca în precedentul sistem al licitaţiilor. În fiecare zi lucrătoare. Ele au căpătat dreptul de a efectua vânzări şi cumpărări de valută la cursuri pe care singuri le determină.R.N. urmând ca operaţiunile de schimb valutar propriu – zise să aibă loc la un curs fixat prin convenţia tuturor băncilor implicate. Cererile şi ofertele primite în cadrul acestor licitaţii vor sta la baza determinării libere a cursului între leu şi devizele convertibile cotate de fiecare bancă autorizată.N. dinamica balanţei comerciale. conducerea politicii valutare. ci descentralizat. Astfel.8. conform căreia cursul valutar al leului este determinat direct de băncile comerciale pe baza raportului cerere – ofertă. Mai mult. Regulamentul de efectuare a operaţiunilor de schimb pe piaţa valutară este stabilit de B. în condiţii de piaţă.R. acest sistem s-a dovedit a fi inflexibil şi mecanicist.500 lei.N. deficitul bugetului şi nivelul dobânzilor) sau de tranzacţiile între bănci.R.000 lei. Banca Centrală şi-a păstrat doar prerogativele conferite de lege.. În fiecare dimineaţă. 1 dolar SUA = 32. De la 1 august 1994.R. 86. S-a realizat în acest fel o apropiere de sistemele folosite în ţări cu economii avansate.R. Urmare acestui fapt. se rezumă la stabilirea regulilor de desfăşurare a activităţilor pe piaţa valutară. cursul leu – dolar (de ex. Plicurile conţinând ordinele amintite erau deschise de comisia de licitaţii. piaţa valutară a dobândit un nou conţinut. „preţul unei valute în altă valută sau preţul efectiv sub care se comercializează mărfurile/serviciile pe piaţa internaţională”15 reprezintă cursul de schimb. la Banca Naţională. Din august 1994.N. băncile comerciale au devenit principalii actori ai pieţei. 1. Banca Naţională comunica băncilor comerciale participante la licitaţie rezultatele şi cursul oficial. Toate tranzacţiile valutare erau executate la cursul astfel stabilit. Desigur. Mai pe scurt.

informativ. de exemplu. apare deseori ca armă redutabilă în lupta politică dintre state.R.băncile – dealer.N. cursul de refrinţă al B.financiare internaţionale. în evaluări vamale sau în operaţiuni contabile. B. În principiu. Banca Centrală asigură un serviciu operatorilor economici şi publicului. acest curs oferă o imagine sintetică a raportului LEU – VALUTE la un moment dat. determinat de piaţă şi nu de B. al valutelor vest – europene şi al yenului japonez constituie o dovadă a justeţei acestei concluzii. transmis la sfârşitul fiecărei zile lucrătoare şi valabil peste două zile lucrătoare. Cursul de referinţă al B. este calculat pe baza raportărilor băncilor comerciale ca o medie ponderată a cursurilor de tranzacţie.N. ce surprinde într-o singură valoare întreaga diversitate de cursuri a pieţei valutare. ci un curs statistic. în care SUA şi principalii lor aliaţi au ajuns la stări conflictuale pe tema eliminării disproporţiilor existente între cursul valutar ale dolarului. În acest sens. dând publicităţii cursul de referinţă. Tabloul zilnic al pieţei valutare este întregit de miile de tranzacţii efectuate de sistemul băncilor comerciale. salariile. ele fiind acelea care – prin contactul nemijlocit cu clienţii – transpun direct influenţele menţionate înainte în evoluţia cursului. productivitatea muncii etc. calculează un curs de referinţă. dintr-o economie.prin reglementări specifice. decontarea efectivă a tranzacţiilor se face la cursurile convenite între băncile comerciale şi clienţii lor.N.R. 36 .R. Deceniul şapte. fie restrictive. .N.B. preţurile interne.descurajarea cererii de valută prin recalibrarea masei de LEI şi ridicarea dobânzilor.R. fie de piaţă: 1. Totodată.vânzarea de valută pentru echilibrarea ofertei cu cererea. fie de natură să accentueze liberalizarea. politice şi sociale dintre ţările lumii. cursul valutar reflectă relaţiile dintre preţurile interne şi cele externe. dar acesta nu este un curs efectiv de tranzacţie. costurile. Prin intermediul cursului valutar se compară venitul naţional. are doar trei posibilităţi de intervenţie pe piaţa valutară. Din această cauză. Potrivit acestui mecanism. mai trebuie reţinut că preţul unui mijloc de plată exprimat sub forma unui raport între două unităţi monetare diferite reprezintă CURSUL VALUTAR. în sensul că decizia aparţine băncilor comerciale şi clienţilor acestora: exportatori şi importatori. . Totodată. evoluţia comparativă a preţurilor constituind elementul determinant al nivelului cursului valutar. Acesta influenţează relaţiile economice. are doar valoare statistică.. Practic însă.N. ca în cazul licitaţiilor valutare. cursul valutar mijloceşte stabilirea raportului dintre toate mărimile unei economii naţionale faţă de economia altor state sau de economia mondială. fiind folosit. Totodată. problema cursului valutar ocupă un loc central în organizarea relaţiilor valutar . Cursurile sunt stabilite fie de stat. Prin urmare. Considerat PREŢUL CEL MAI SINTETIC. În cadrul acestui sistem. şi anume: . cursul se echilibrează de jos în sus. constituie un instrument important al politicii valutare cu ajutorul căreia statul caută să acţioneze asupra economiei interne şi balanţei plăţilor.R. Cursul valutar stabilit de autoritatea monetară pe cale unilaterală sau convenţională se numeşte curs oficial şi poate fi curs valutar paritar sau curs valutar convenţional. măsură dificilă în condiţiile unei rezerve restrânse încă.

2. Importatorii de bunuri şi servicii solicită valută în schimbul monedei naţionale pentru achitarea în străinătate a sumelor datorate. cursul valutar este influenţat de intervenţiile pe piaţa valutară. cum ar fi cazul unui acord de cliring prin care trebuie să se prevadă moneda de cliring şi raporturile de valoare dintre această monedă şi monedele naţionale ale partenerilor de cliring. Cererea de monedă naţională. . însă suma corespunzătoare în monedă internă poate fi mai mică din cauza modificării cursului valutar. iar cursul se va diminua când ordinele de vânzare sporesc. În ultimă analiză. dat fiind că suma încasată în valută corespunde înţelegerii între părţi. 37 . mărimi la rândul lor eminamente mobile. înseamnă că toţi participanţii plătesc la vedere. Mobilitatea cursului pieţei se datoreşte cererii şi ofertei. . . Cursul valutar stabilit de piaţă se numeşte cursul pieţei şi poate fi diferit de cursul oficial. . banca va majora cursul precedent.străinii doresc să cumpere bunuri şi servicii din ţara respectivă. Cursul valutar convenţional este stabilit printr-o înţelegere între state. . nu se mai utilizează ca urmare a desfiinţării în practică a parităţilor). exportatorii sunt deci ofertanţi da valută. . chiar dacă n-ar fi decât din cauza faptului că pe piaţă cursurile valutare pot fluctua din zi în zi şi din oră în oră.străinii intenţionează să cumpere active financiare din ţara respectivă.Cursul valutar paritar este stabilit pe baza parităţii legale indirecte a monedelor în cauză (astăzi. Pe piaţa valutară.rezidenţii vând titluri de valoare străine. în timp ce cursul oficial este modificat la intervale de timp mai mari. Mai mult. Aici. oferta de monedă naţională apare atunci când: .străinii îşi majorează disponibilităţile în monedă naţională. avem de-a face cu apariţia pentru creditor a unui risc valutar.străinii intenţionează să efectueze transferuri pentru plăţi. adică imediat. Oferta şi cererea de valută se echilibrează pe piaţă la un anumit curs valutar. Dacă ordinele de cumpărare sporesc. Cursul valutar al pieţei se consemnează în lista oficială de cursuri a pieţei respective.se cumpără mărfuri şi servicii străine.străinii vând titluri de valoare interne. Cursul valutar se stabileşte pe piaţa valutară la diferite niveluri: * Un prim nivel este al fiecărei bănci participante: banca stabileşte cursul în funcţie de raportul valoric pe care îl înregistrează la ghişeele ei între dispoziţiile de cumpărare şi cele de vânzare de valută primite de la clienţi. * Un al doilea nivel este acela al pieţei valutare: cursul valutar al pieţei este rezultanta tuturor operaţiilor efectuate de băncile care activează pe piaţă şi comunicate prin intermediul curtierilor sau reprezentanţilor bancari la bursa valutară.se dobândesc active financiare străine. O decontare în monedă internă n-ar face altceva decât să transfere riscul valutar de la exportatorul intern asupra importatorului străin. în sensul că plăţile şi încasările au loc după trecerea unui timp convenit de la livrarea mărfurilor sau prestarea serviciilor. Exportatorii de bunuri şi servicii oferă sumele obţinute în valută în schimbul echivalentului în monedă naţională. în timp ce creşterea cererii duce la o repreciere valutară. . iar importatorii – solicitanţi de valută. pe piaţa valutară. apare atunci când: . operaţiile de comerţ exterior se efectuează la termen. Creşterea ofertei de valută duce la o depreciere. Dacă valuta oferită este egală cu valuta cerută.străinii îşi reduc disponibilităţile în monedă naţională. . însă problema rămâne. Practic însă.se efectuează transferuri pentru plăţi în favoarea străinilor.

politica societăţilor transnaţionale şi a marilor bănci.* Al treilea nivel este stabilit între diferitele pieţe valutare. să cumpere valuta prea mult oferită. cross – rate) care exprimă raportul valoric dintre două monede prin intermediul unei a treia. Mijloacele moderne de telecomunicaţie apropie foarte mult cursurile acestor trei niveluri. Prin urmare. Cursul valutar internaţional are un caracter relativ. caracterizată printr-o largă circulaţie internaţională şi prin stabilitate. După 1971 şi îndeosebi începând cu 1973. fluctuante şi flotante (flexibile). deci de o micşorare a lichidităţii şi. fiind singurul cu caracter internaţional. autoritatea monetară era obligată să pună în vânzare din rezerva internaţională valuta prea solicitată sau. Totuşi. ca o medie a tuturor operaţiilor valutare indiferent de piaţă: este cursul valutar internaţional. Dacă tendinţa cursului valutar era de depăşire a uneia din limitele stabilite. Creşterea sau scăderea cererii de valută provine din situaţia importului de mărfuri. adică s-a admis o mişcare limitată a cursurilor valutare faţă de paritate sau de cursul central. astfel încât pentru un timp cursul valutar rămânea între limitele admise. speculatorilor. De regulă. principalele monede cu largă circulaţie internaţională au fost scoase din sistemul cursurilor fluctuante şi trecute în sistemul cursurilor flotante (flexibile). Este stabilit prin legăturile telegrafice sau telex interpieţe. 38 . Principalii factori care influenţează nivelul şi mobilitatea cursului valutar sunt: inflaţia. a datoriei externe ajunsă la termen sau a exportului de capital: dacă aceste activităţi îşi reduc volumul. în cadrul căruia cursul valutar se formează liber pe pieţele valutare în funcţie de cerere şi ofertă. între cursul valutar şi dobândă există o strânsă legătură.I. În condiţiile S. cererea de valută scade . care a fost aplicat între 1944 şi 1971. invers. are o impotranţă orientativă. cursurile valutare au avut un caracter fluctuant. slăbirea cursului valutar fiind însoţită în principiu de o ieşire de capitaluri.şi invers. apoi. Limitele de fluctuaţie au fost denumite limite de intervenţie. echilibrul deplin al balanţei plăţilor trebuie să conducă la un echilibru al cererii şi ofertei de valută. Sistemul cursurilor fluctuante a fost în vigoare până în 1971.M. ci şi arena pe care se desfăşoară intervenţiile „neeconomice” ale arbitrajiştilor.şi invers. nivelul dobânzilor. Piaţa valutară nu este însă numai locul de întâlnire al cererii şi ofertei „economice” de valută. iar acesta la o stabilitate a cursului valutar. Asemenea intervenţii conduceau la restabilirea echilibrului între cerere şi ofertă. având în vedere diferenţele de fus orar între principalele pieţe valutare din lume. ciclul conjunctural. deoarece respectarea lor presupunea intervenţia pe piaţă a autorităţii monetare. În economia de piaţă concurenţială există rareori cursuri valutare stabile. * O altă clasificare se face din punct de vedere calitativ: cursuri valutare stabile. autorităţilor monetare. de o tendinţă de creştere a dobânzilor . perspectivele politice etc. Clasificarea cursului valutar se face după diferite criterii : * O primă clasificare cuprinde cursurile valutare directe care exprimă raportul valoric dintre două monede şi cursurile valutare indirecte (engl. Motivarea economică directă a fluctuaţiei cererii şi ofertei de valută o constituie evoluţia balanţei plăţilor ţării pe teritoriul căreia funcţionează piaţa respectivă: factorii care influenţează balanţa plăţilor acţionează şi asupra cursului valutar. Creşterea sau scăderea ofertei de valută se datoreşte exportatorilor de mărfuri şi altor ofertanţi de valută.

moneda iasă din „schimb” prin tezaurizare (devenind monedă activă una inactivă).1.1.marfa ca valoare de întrebuinţare. Intermedierea financiară plus schimbul de mărfuri sunt componente de bază ale fluxurilor economice reale contemporane. Avem două fenomene distincte: . . .2. Redistribuirea banilor (intermedierea financiară) este determinată de dezvoltarea producţiei şi a schimbului. 1.Tranzacţiile financiare şi rolul lor Fenomenele monetare au două funcţii economice independente: .redistribuirea acestora. Iau naştere prin urmare banii simbol care sunt o categorie de monedă creată prin tranzacţii financiare. Utilizarea banilor „financiari” permite creşterea nemăsurată a cantităţii de monedă pusă în circulaţie. prin intermediarii financiari.2. Înţelegerea fenomenelor monetare contemporane impune elucidarea legăturii dintre fenomenele monetare din economiile contemporane şi procesul de creare a banilor.marfa ca valoare de schimb. asemănător circuitului mărfurilor este generată o contradicţie între funcţia ca mijloc de schimb şi funcţia lor ca mijloc de rezervă.2. . În circuitul banilor. Transferul mijloacelor financiare de la un subiect economic la altul se realizează direct sau indirect.marfă (B – M) conţine două elemente contradictorii: .2. Circulaţia monetară 1. În ansamblul proceselor de schimb. De aici rezultă schema de principiu a acestor fenomene: t0: Ms Br F 39 .crearea banilor.circulaţia mărfurilor. Creşterea producţiei poate influenţa creşterea vânzărilor de mărfuri peste posibilităţile de monedă. iar banii obţinuţi se vor transforma în capital.Circulaţia mărfurilor şi circulaţia banilor Fenomenul marfă – bani (M – B) şi bani .circulaţia monetară.

se pune în circulaţie). amânarea plăţii unei mărfi. Br = banii ca mijloc de rezervă (monedă inactivă). iar circulaţia mărfurilor pe orizontală. procesul de schimb poate fi asigurat când moneda devine din nou activă (efectuându-se plăţi. 1. Moneda inactivă (cea din cont) este determinată de decalajul în timp între cele două faze ale metamorfozei mărfii. Schema dezvoltată a circulaţiei banilor. Scr = subiect creditor. Sc = subiect cumpărător. Iată cum se poate efectua transferul banilor din monedă inactivă în monedă activă. Într-o economie se produc acele tranzacţii financiare între subiecţii economici care realizează transferul banilor de la cei care îi au şi nu-i cheltuiesc la cei care nu-i au dar doresc să-i cheltuiască . De exemplu. Deci. t 0 : M s Br Fn t1: .3. Între cele două se interpune transferul financiar al banilor. F = instrumente financiare. F Bs MI iar Fn = procesul de creare a banilor Subiectul economic Tipul tranzacţiilor Cu mărfuri Cu bani Total 40 . În intervalul t0 – t1 circulaţia banilor apare pe verticală. MI = marfă la valoarea de întrebuinţare. încasări. creează monedă inactivă.2.t1: Bs Mi unde: Ms = marfă la valoarea de schimb.

Scr Sc total Unde:

- Br + Bs 0

+F -F 0

0 0 0

-

+ F → creşterea creanţelor; -F → creşterea datoriilor.

La Scr : Br banii sub formă de avere, transformaţi în instrumente financiar nemonetare (+ F) La Sc : se obţin sume de bani (+ Bs) prin însumarea unor datorii (- F). Deci are loc transformarea monedei inactive (Br) în mijloc de schimb (Bs) (monedă activă). Prin urmare, rezultă două fenomene fundamentale ale câmpului monetar: cererea de bani; cererea de instrumente financiare nemonetare. În economie, mai apar două fenomene speciale ale tranzacţiilor financiare: vânzarea mărfurilor pe credit (fără utilizarea banilor); intermedierea financiară (împrumutarea banilor fără cumpărarea de mărfuri).

Sunt situaţii când vânzătorul mărfii (Sv) este şi creditor (Scr): Subiectul economic Sv ≡ Scr Sc Total Tipul tranzacţiilor Cu mărfuri -M +M 0 Financiară +F -F 0 0 0 0 Total

Intermedierea financiară conţine trei variabile faţă de schema standard: - Sf = intermediarul financiar, care ia bani cu împrumut de la subiecţii economici cărora le prisosesc, pentru a-i da cu împrumut subiecţilor care au nevoie de bani; - Bf = bani folosiţi pentru a fi daţi cu împrumut altor subiecţi economici; - t = variabila timp, măsurând perioada în care intermediarul financiar intermediază banii. Prin urmare, Bf reprezintă rezultatul transformării monedelor inactive în bani „financiari”, care nu sunt folosiţi ca atare pentru cumpărare de mărfuri. Schema intermedierii financiare se prezintă în felul următor:

41

Subiectul economic

Perioada de timp: t0 Tipul tranzacţiei -B +Bf -B+Bf +F -F 0 - Bf +B + B - Bf +F -F 0 t1 Tipul tranzacţiei

Total

Scr Sf Sc Total

0 0 0 0

Banii creaţi de instituţiile financiare (Bf) sunt asemănători cu moneda inactivă (Br), cu deosebirea că se transformă rapid în mijloc de schimb. Schimbarea calităţii banilor în procesul de intermediere are importanţă pentru înţelegerea mecanismului creării şi desfiinţării (distrugerii) banilor. Metamorfoza banilor este un proces continuu, proces care, rezolvând contradicţia mărfurilor, generează o nouă contradicţie, a banilor, care se soluţionează prin fenomenele financiare, făcând posibilă transformarea monedelor inactive în monede active. 1.2.4.Delimitări ale circulaţiei monetare Deci, circulaţia monetară reprezintă procesul de mişcare a banilor în cadrul şi în scopul asigurării circulaţiei bunurilor şi serviciilor. Este necesar, ca în permanenţă, o anume cantitate de monedă să rămână permanent pe piaţă, în circulaţie. După realizarea circuitului: B – M – B, surplusul merge la instituţiile bancare. Prin funcţia banilor, ca mijloc de plată, prin moneda de cont, se realizează condiţiile normale ale circuitelor monedelor. Prin urmare, circulaţia monetară se defineşte ca fiind un ansamblu coerent şi complex de fluxuri şi circuite prin intermediul cărora se desfăşoară mişcarea banilor, în procesul realizării mărfurilor şi serviciilor. Această mişcare este dependentă relativ de procesualitatea circulaţiei mărfurilor, care se desfăşoară conform unor regularităţi specifice economiei de piaţă. Stabilitatea „parametrilor” circulaţiei monetare depinde de stabilitatea economiei în ansamblu, dezechilibrele din circulaţia monetară putând întreţine, accentua şi agrava instabilităţile din economia reală.

42

Dimensiunile circulaţiei monetare sunt date de dimensiunea şi evoluţia producţiei şi circulaţiei mărfurilor. Sintetizând, transformarea mărfii în bani se realizează pe trei căi: a. „în numerar” – moneda este o măsură a valorii mărfii şi mijloc de schimb; b. „în credit” – moneda ca mijloc de plată: (CEC, cambia, plata prin virament); c. „în valută” – schimb inter-ţări. Prin diversitate, circulaţia monetară îndeplineşte două funcţii: – funcţia de instituţionalizare, prin care circulaţia monetară generează, dezvoltă şi extinde sistemul monetar şi componentele sale; – funcţia de subzistenţă, de emisie, prin care se realizează punerea în circulaţie şi retragerea din circulaţie a banilor. Ca urmare, „legea circulaţiei monetare” conform căreia cantitatea totală de monedă pusă în circulaţie depinde de preţul mărfurilor şi serviciilor, în condiţiile dependenţei „masei monetare” de volumul şi structura plăţilor şi de viteza de circulaţie a monedelor.Această lege, intrinsecă circulaţiei băneşti, îşi modifică formele de manifestare şi modalităţile de realizare în funcţie de gradul şi caracteristicile sistemului monetar, la dezvoltarea căreia însăşi circulaţia monetară contribuie. 1.2.5. Necesarul de monedă Capacitatea subiecţilor economici de a vinde, de a cumpăra, de a produce, de a achiziţiona, de a economisi joacă un rol important în creşterea economică şi inflaţie. 1.2.5.1. Definiţia şi criteriile de structurare a masei monetare Necesarul (cantitatea) de monedă reprezintă o mărime eterogenă, constând din totalitatea activelor care pot fi utilizate pentru procurarea bunurilor şi serviciilor şi pentru plata datoriilor. Astfel masa monetară reprezintă ansamblul mijloacelor de plată, respectiv de lichiditate, existente la un moment dat în cadrul unei economii. Masa monetară, în compoziţia sa, cuprinde moneda deţinută de subiecţii economici nonfinanciari (firme, gospodării, instituţii publice). Moneda deţinută de sistemul bancar şi utilizată în relaţiile dintre instituţiile bancare nu face parte din masa monetară. Delimitarea masei monetare şi construirea componentelor sale (agregatele monetare) presupune utilizarea unor criterii, care să permită selecţionarea acelor elemente care să ofere posibilităţi pentru realizarea unei politici monetare prin care să se influenţeze eficient şi pozitiv sfera reală. Agregatele monetare se constituie atât în calitate de indicatori de măsurare monetară, cât şi în calitate de obiective ale politicii monetare. 43

Ca indicatori de măsurare.depunerile la termen la bănci în vederea economisirii. În ce priveşte mărimea cererii de monedă. se cunosc trei categorii de factori care acţionează asupra sa: . . precum şi direcţia legăturii funcţionale.alte active. . se poate adapta o interpretare standard. Ca obiective ale politicii monetare.mărimea veniturilor şi mărimea averii.mijloc de plată. Dimensionarea cantităţii de monedă în circulaţie Concretizarea acestei probleme constă în stabilirea cererii de monedă pentru o perioadă următoare (viitoare). 44 .cererea de monedă ca deţinere a averii (monedă inactivă).2. -de avere netă. Cererea de monedă apare determinată pe două segmente: . depinde la rândul lui de: .moneda efectivă şi numerarul. în care intră şi dobânda. . una din componentele importante ale masei monetare. Generalizând criteriile utilizate în selectarea agregatelor monetare. agregatele monetare vor trebui constituite conform unor criterii care să reflecte corelaţia funcţională dintre evoluţia agregatelor monetare şi evoluţia sferei reale. Moneda efectivă este activul cel mai lichid.de lichiditate. Primul segment.volumul tranzacţiilor efectuate cu ajutorul monedei (factor direct). . . disponibilităţile în conturile curente.moneda de cont.preţurile relative ale diverselor forme de avere şi veniturile ce le aduc diferitele forme de avere. cu grad mare sau mic de lichiditate. Cererea de monedă reflectă necesităţile de instrumente capabile să îndeplinească funcţii monetare.2. totodată. . .deţinerea de monedă necesară asigurării capacităţilor de plată permanente şi facilitarea la momentul oportun a achiziţionării unor bunuri reale sau financiare în condiţii avantajoase. agregatele monetare trebuie să asigure realizarea unei legături directe şi simple cu deciziile de politică economică. 1.cererea de monedă în vederea efectuării tranzacţiilor economice (monedă activă).5. fiind. Agregatele pot fi conexate funcţional cu sfera reală conferindu-le trei caracteristici determinative ale monedei: . care acceptă cuprinderea în structura masei monetare a următoarelor active: . care se află în relaţie invers proporţională cu cererea de monedă.

. se rezolvă în sensul îmbinării criteriului sferei pe care o serveşte moneda cu criteriul relaţiei şi a rolului pe care diferitele componente ale acestei cantităţi le au în procesul reproducţiei sociale.posibilitatea transformării unei forme de avere în altă formă.evoluţia previzibilă a cursurilor valutare. .mijloace în conturi cu circulaţie curentă. . . .cheltuielile legate de deţinerea monedei.interdependenţa între încasarea venitului şi cheltuirea acestuia.monedă în circulaţie. Numerarul în circulaţie se structurează astfel: .incertitudinile cu privire la încasările şi plăţile viitoare.cheltuielile implicate de transformarea unei forme de avere în alta.evoluţia aşteptată a preţurilor mărfurilor şi serviciilor. Cererea de monedă ca formă de deţinere a averii.numerar în casieriile firmelor şi instituţiilor publice.creşterea venitului şi a volumului tranzacţiilor băneşti ale anumitor sectoare economice sau ale anumitor firme. . Moneda în conturi se împarte la rândul ei în: . . cantitatea de monedă se împarte în: . . .dezvoltarea suprastructurii financiar .randamentul aşteptat al diferitelor forme de avere. depinde de : . . Dimensionarea cantităţii de monedă necesară circulaţiei ridică două probleme importante: structurarea cantităţii de monedă în vederea dimensionării. Ca urmare.factorii indirecţi legaţi de mărimea şi evoluţia cererii de monedă. între care amintim: . . . metodele folosite în dimensionare. 45 . etc. .mărimea şi structura averii firmelor. evoluţia ratei dobânzii. * Problema structurării..alte mijloace monetare în conturi.abaterea comportamentului firmelor de la comportamentul optim.mărimea existentă şi aşteptată a veniturilor.numărul participanţilor la tranzacţiile monetare.bancare a economiei. . îndeplinind frecvent funcţia monedei ca mijloc de plată şi de circulaţie. .factorii nemonetari legaţi de elasticitatea reacţiei sistemului economic la fenomenul modificării preţurilor.monedă în conturi.

unde: Q= R R1 R2 + + .luându-se în considerare volumul decontărilor fără numerar dintr-o perioadă precedentă..numerar în casele de circulaţie ale băncilor. .B-ului este şi el stabilit în diferite programe ce se elaborează într-o economie. dimensionarea monedei în conturi cu circulaţie curentă poate avea în vedere un rulaj stabilit în două feluri: .. Editura „Sarmis” Cluj-Napoca.. 1996.„Monedă şi credit”. V1 V2 Vi sau 16 T. cheltuielilor totale ale populaţiei şi aferent veniturilor. + i . Alte mijloace monetare în conturi se pot dimensiona în funcţie de factorii specifici fiecăruia. vom încerca să abordăm în continuare metodele posibile de aplicat pe fiecare structură a cantităţii de monedă.mijloace monetare cu circulaţie curentă care apar ca diferenţă dintre veniturile şi cheltuielile populaţiei între două momente de obţinere. Deci.. pg.. * Problema metodelor folosite în dimensionare se poate rezolva în funcţie de factorii de care depinde fiecare componentă a cantităţii de bani necesari circulaţiei. bazată pe metodele statice ar putea transpune pentru anul previzionat o serie de fenomene negative din anul precedent în domeniul decontărilor fără numerar (datorate blocajelor financiare sau folosirea unor instrumente de decontare insuficiente).. metodele adaptate particularităţilor naţionale ale fiecărei ţări.. Roşca . printre care amintim: metodele clasice. 46 . Metoda calculelor normative de numerar poate să apară sub forma: ● calcului analitic16.50. .plecându-se de la volumul produsului intern brut previzionat şi cel pentru perioadele viitoare. A doua metodă. Prin urmare.mijloace monetare reprezentând economii de scurtă sau lungă durată etc. În ce priveşte numerarul la populaţie (cu circulaţie curentă) metodele folosite în dimensionare sunt multiple. -numerarul la populaţie (cu ponderea cea mai ridicată) care este format din: . deoarece volumul P.. . abordează rulajul monetar ca aferent mărfurilor.. Literatura de specialitate recomandă prima posibilitate.mijloace monetare de rezervă necesare acoperirii unor cheltuieli neprevăzute sau alte scopuri. Metoda clasică.I..

Q=
în care: -

R1 ⋅ d z1 360

+

R2 ⋅ d z 2 360

+ ...... +

Ri ⋅ d zi 360

Q = cantitatea de monedă (numerar) necesară circulaţiei; R1, R2, …….., Ri = rulajul pe fiecare categorie de populaţie care realizează venituri cu aceeaşi frecvenţă şi le cheltuieşte în acelaşi fel; d z1 , d z 2 , ….., d zi = durata de revenire în zile a monedei (numerarului) la bancă pe fiecare categorie de populaţie care obţine venituri cu aceeaşi frecvenţă şi le cheltuieşte în acelaşi fel;

-

-

V1, V2, ……, Vi = viteza de rotaţie în coeficient pe aceleaşi grupe de
populaţie.

Dacă se fac calcule rezultă că d zi va fi jumătate din perioada de obţinere a veniturilor sau jumătate din perioada de cheltuire a acestora, dacă perioada de cheltuire este mai mare decât perioada de obţinere; ● calculului global, unde:
Q= R V sau Q= R⋅dz 360

în care: R = rulajul monetar total; V = viteza de rotaţie a numerarului pe întreaga populaţie; d z = durata medie în zile de revenire a numerarului la bancă.

iar,
dz =

∑d ⋅c ∑c
zi i

i

în care:

-

ci = cheltuieli pe fiecare categorie de populaţie care obţine venituri cu aceeaşi frecvenţă şi le cheltuieşte în acelaşi fel.

Mai sunt şi alte metode de calcul, dar ne vom opri aici şi vom concluziona că dimensionarea cantităţii de monedă reprezintă un amplu proces de analiză a tuturor factorilor de care această cantitate de monedă depinde.

1.2.5.3.

Dimensionarea circulaţiei monedei cu ajutorul balanţei veniturilor şi cheltuielilor populaţiei

În România, Balanţa veniturilor şi cheltuielilor băneşti (monetare) ale populaţiei s-a elaborat pentru prima dată în 1951, când s-a întocmit totodată şi darea

47

de seamă privind sursele de venituri şi modul lor de cheltuire. Din 1953 s-au elaborat în ţara noastră atât balanţe previzionale cât şi de execuţie. Din păcate, după 1990 a încetat elaborarea acestui instrument, atât pentru previzionarea circulaţiei monedei la nivelul unui an sau pentru mai mulţi ani cât şi ca instrument statistic de execuţie. După opinia unor specialişti, încetarea elaborării balanţei este pasageră şi nejustificată, dictată de situaţia monetară a României. În comisia statelor occidentale ea se elaborează şi în prezent şi rezolvă o serie de probleme ale asigurării echilibrului monetar în sfera veniturilor şi cheltuielilor monetare ale populaţiei. În aceste condiţii, ţara noastră nu poate renunţa la acest instrument preţios. Având în vedere aceste considerente, vom prezenta în continuare problematica sa. Elaborarea instrumentului respectiv decurge din anumite necesităţi obiective: - în economie nu există un document care să înmănuncheze şi să redea toate veniturile monetare ale populaţiei. Din acest punct de vedere balanţa este concepută ca un instrument în care apar toate veniturile populaţiei, acestea determinând puterea sa de cumpărare, care la rândul său este un factor important în asigurarea şi realizarea echilibrului; - prezintă importanţă şi modul de folosire a veniturilor, care nu este nici el reflectat în întregime în instrumente de previzionare. Cunoaşterea volumului şi structurii cheltuielilor populaţiei are importanţă deosebită în stabilirea volumului de mărfuri şi servicii necesare populaţiei; - balanţa serveşte şi pentru verificarea echilibrului monetar în sfera veniturilor şi cheltuielilor populaţiei; - acest instrument serveşte necesităţilor de analiză şi de caracterizare a unor aspecte principale ale politicii economice a guvernului, legate de nivelul de trai, de asigurarea unei circulaţii monetare normale etc.; - balanţa îşi aduce o contribuţie însemnată legată de stabilirea şi menţinerea unor proporţii juste între creşterea veniturilor monetare ale populaţiei şi creşterea fondului de mărfuri şi servicii; - cu ajutorul balanţei se determină indirect cantitatea de monedă (în numerar) necesară circulaţiei, prin cunoaşterea veniturilor şi cheltuielilor băneşti ale populaţiei. În ce priveşte conţinutul balanţei, putem spune că acesta cuprinde trei părţi: - veniturile; - modul de utilizare a veniturilor; - modificarea numerarului în circulaţie. În prima parte, veniturile apar ca principale surse de provenienţă din salarii, din care alocaţia pentru copii, veniturile populaţiei din valorificarea produselor agricole, venituri din pensii, burse, ajutoare etc. Acestea se stabilesc în funcţie de factorii de care depind fiecare.

48

În partea a doua, legată de, modul de utilizare a veniturilor, avem: cheltuieli pentru impozite, taxe, cotizaţii, contribuţii, etc; creşterea disponibilităţilor populaţiei; fondul de cumpărare al populaţiei. Ultima parte este legată de modificarea numerarului în circulaţie şi permite stabilirea acestuia la nivelul unui an întreg. 1.2.6. Viteza de circulaţie a monedei Definită iniţial ca numărul de plăţi la care participă moneda într-o perioadă dată, viteza de circulaţie a monedei măsoară frecvenţa cu care o unitate monetară îşi schimbă deţinătorul într-o perioadă dată. Această noţiune este fundamentală, deoarece o aceeaşi cantitate de monedă va servi pentru plata unui volum mai mare sau mai mic de operaţii de schimb şi invers. Un acelaşi flux de tranzacţii va fi asigurat de o cantitate mai mare sau mai mică de monedă. Ecuaţia lui Fischer evidenţiază legătura între viteza de circulaţie şi cantitatea de monedă:
M ⋅V = P ⋅ T → V = P ⋅T M

în care : P · T = fluxurile de păţi; M = cantitatea de monedă; P = preţurile; T = volumul tranzacţiilor.

Ecuaţia de mai sus ne demonstrează faptul că în condiţiile de monedă date, fluxurile de plăţi suferă influenţa vitezei de circulaţie, subiecţii economici nonfinanciari modificându-şi comportamentul la cererea (obţinerea) de monedă. Această modificare indezirabilă a fluxurilor monetare poate să se traducă printr-o modificare a nivelurilor generale ale preţurilor, al volumului tranzacţiilor sau ambele. 1.2.7.Dimensionarea ofertei de monedă Oferta de monedă reprezintă cantitatea de mijloace de reglare a schimburilor, mijloace puse la dispoziţia subiecţilor economici nebancari de către sistemul bancar. Esenţa monedei constă în faptul că poate fi în mod general acceptată ca mijloc de plată, însă această caracteristică nu permite definirea în mod unitar a ofertei de monedă în economiile contemporane, ceea ce a condus la delimitarea unor ansambluri, stadial integrabile, anumite agregate monetare care exprimă o anumită compoziţie a cantităţii de monedă existentă în economie. Modificările în totalul ofertei de monedă şi schimbările ratei de creştere a cantităţii de monedă afectează semnificativ variabilele economice esenţiale, ca de exemplu, rata inflaţiei, rata dobânzii, venitul naţional şi productivitatea muncii. Aceasta din urmă, utilizată cât mai complet, stabilitatea preţurilor, creşterea economică şi echilibrul plăţilor internaţionale depind direct sau indirect, de

49

abordarea prin lichiditate. Abordarea se poate realiza în două stadii succesive. Aceste rezerve necesare sunt determinate printr-o rată marginală de lichiditate. Există două abordări de bază cu privire la dimensionarea (măsurarea) cantităţii de monedă: abordarea prin tranzacţii. tot sistemul financiar contribuie la crearea de monedă. de obiectivele instrumentare şi coordonarea acestora în cadrul strategiilor economice. dacă ele ştiu că îşi pot procura moneda centrală. care nu-i produce nimic. amplificarea creditului diminuându-se cu fiecare val. ţinând seama numai de moneda scripturală sau luând în considerare şi numerarul. Capacitatea de a crea monedă nu este legată de gesimea depozitelor. fiecare bancă trebuie să păstreze rezerve de monedă la Banca Centrală. în funcţie de rata necesară de lichiditate a fiecărei bănci. Oferta de monedă este şi rezultanta activităţii a trei categorii de subiecţi economici implicaţi în procesul de creare a monedelor – Banca Centrală. în condiţiile încadrării tranzacţiilor sistemului bancar în limitele cererii de monedă din economie. comparativ cu rata marginală obişnuită. Valori succesive de credite şi depozite se propagă în sistemul bancar. În concluzie. Abordarea prin tranzacţii măsoară (determină) cantitatea de monedă prin evidenţierea funcţiei monedei ca mijloc de schimb. Dacă o bancă comercială dispune de un excedent de rezerve de monedă pe lângă Banca Centrală. Cantitatea optimă de monedă şi creşterea acesteia contribuie la crearea capacităţii naţiunii de a realiza aceste obiective. existând creaţie monetară din momentul în care un credit este distribuit de către o instituţie financiară. căci băncile pot crea monedă prin distribuirea de credite. ca un raport între creşterea cantităţii de monedă pe lângă Banca Centrală şi creşterea depozitelor bancare. procesul de creare a monedei depinzând deci de cererea de monedă. depozite din care se efectuează plăţi. În primul caz. Dimensionarea (măsurarea) cantităţii de masă monetară creată însă de către băncile comerciale poate fi abordată în cadrul teoriei multiplicatorului de credite. Aceste noi credite alimentează conturile bancare. pentru a face faţă „fugii” de monedă. decât să-şi păstreze rezervele excedentare în moneda Băncii Centrale. majorează depozitele beneficiarilor. sub forma depozitelor în conturi curente creditor. ea îşi va mări creditele pentru a obţine un venit suplimentar sub forma dobânzii. băncile şi subiecţii nebancari – au componente şi funcţii diferite în cadrul aceluiaşi gen de tranzacţii. Abordarea prin lichiditate a „măsurii monedei” subliniază că proprietatea distinctivă esenţială a monedei este aceea că ea reprezintă cel mai lichid dintre toate activele.schimbările în oferta totală de monedă şi de schimbările în creşterea cantităţii de monedă. 50 . În loc de concluzie se poate sublinia că adecvarea definiţiei ofertei de monedă depinde de politica monetară a statului.

desfăşurarea în condiţii de proporţionalitate şi eficienţă a proceselor din sfera producţiei materiale. oferă condiţiile necesare pentru dezvoltarea armonioasă a economiei şi utilizarea cu cel mai mare randament a mijloacelor materiale şi monetare. În condiţiile economiilor bazate pe producţia de mărfuri. reprezintă un obiectiv principal al politicii monetare. respectiv a stabilităţii monetare. Existenţa echilibrului monetar şi. .. Majoritatea economiştilor consideră că în centrul atenţiei trebuie să stea numai procesele materiale ale reproducţiei . din fiecare val de credite.Presupunând rata de lichiditate egală cu 20% şi admiţând că suma rezervelor excedentare afectată creditului iniţial este de 100 u. expansiunea monetară va fi mai mare şi invers.3. care se bucură de încrederea populaţiei. practic. de obicei. de distribuirea şi redistribuirea venitului naţional. implicit.m. de la enumerarea cerinţelor acestuia. este necesară adaptarea cererii de mărfuri (mijloace de producţie şi bunuri de consum) şi servicii faţă de oferta de mărfuri şi servicii (conform jocului liber al ecnomiei de piaţă). În acest sens. la toate proporţiile reproducţiei. iar cantitatea de monedă existentă asupra populaţiei să corespundă necesarului obiectiv.concordanţa dintre veniturile şi cheltuielile băneşti ale participanţilor la procesul de reproducţie. toate procesele legate de realizarea produsului social. în stabilitatea lor. financiare şi valutare. se reflectă în circulaţia monedelor. să se elimine pe cât posibil stocurile excedentare de mijloace de producţie şi bunuri de consum. valorile de credit se înlănţuie astfel încât. Acestea din urmă pot fi afectate unor noi credite astfel încât creditele noi depuse în conturi curente vor fi în sumă de 500 u. a unei monede stabile. O monedă stabilă nu este de conceput decât în condiţiile în care în toate sferele şi sectoarele producţiei şi circulaţiei mărfurilor. poate influenţa 51 .fără perturbări şi în condiţii de eficienţă.. încât posesorii de mijloace băneşti (operatorii economici şi pupulaţia) să le poată utiliza fără să se formeze sume reprezentând o cerere de consum nesatisfăcută. precum şi în domeniul comerţului exterior. Se mai ştie că rezervele băneşti ale populaţiei (destinate unor perioade diferite) utilizate în alte scopuri şi înainte de termenul propus. Prin urmare. menţinerea echilibrului monetar. Echilibrul monetar Echilibrul monetar este o parte componentă a echilibrului economic general. de 5 ori mai mare decât suma creditului iniţial. Întrucât cerinţele se referă. în condiţii de stabilitate a preţurilor. procesele economice se desfăşoară liber. Ne raliem la acele definiţii ale echilibrului monetar care scot în evidenţă următoarele caracteristici esenţiale: . să fie justificată din punct de vedere obiectiv. Este necesar ca produsele realizate de fiecare operator economic să poată fi vândute efectiv. De aici rezultă că în condiţiile unei rate necesară de lichiditate mai mică. 1. procesele monetare fiind doar o reflectare a acestora. premisă şi totodată consecinţă a echilibrului resurselor materiale.Literatura de specialitate cunoaşte mai multe definiţii ale echilibrului monetar care pornesc. este evident că poate exista o varietate foarte mare de definiţii.m. 20% sunt afectate rezervelor necesare şi 80% constituie rezerve excedentare. începând cu proporţionalitatea în sfera producţiei materiale şi terminând cu buna organizare a plăţilor.

Pentru realizarea echilibrului monetar.echilibrul dintre venituri şi cheltuieli. monetar mai presupune echilibrul investiţiilor în băneşti destinate investiţiilor. Acest concept de echilibru reflectă continuitatea evoluţiei. s-ar impune corelarea veniturilor realizate cu posibilităţile de satisfacere a nevoilor de mijloace de producţie şi de alte mijloace destinate activităţii productive şi investiţiilor. care se procură pe calea creditului bancar. el putând fi supus unor influenţe de comportament. adică: Fn – fonduri împrumutate. nu influenţează masa monetară în circulaţie.acumulări. echilibrul raport cu mărimea acumulărilor termenelor de dare în funcţiune asigurarea realizării parametrilor în condiţii de eficienţă. că volumul mijloacelor băneşti din economie reprezintă un factor deosebit de sensibil al echilibrului monetar. În ceea ce priveşte mijloacele circulante ale operatorilor economici.echilibrul economic şi echilibrul financiar. Referitor la relaţia: . şi mijloacele circulante împrumutate. pe bună dreptate. precum şi respectarea cerinţelor încât creditul să fie acordat numai pe bază de garanţii materiale şi să fie rambursat la scadenţa stabilită. Echilibrul static este o simplificare metodologică a curgerii realităţii economice. inclusiv a prevederilor privind proiectaţi. implică egalitatea între cererea şi oferta de mijloace financiare. I . distincţia care se face între mijloacele circulante proprii. Conceptul primar de echilibru economic este echilibrul static. De asemenea. fapt ce trebuie avut în vedere în realizarea stabilităţii monetare prin respectarea corelaţiilor arătate. Echilibrul şi dezechilibrul economic Starea de echilibru într-o economie îşi are determinanţii în condiţiile economice.1. Acesta din urmă influenţează masa monetară. care se formează permanent pe căile de participare a veniturilor curente şi care. respectarea strictă a a noilor capacităţi. putând descrie procesul de restabilire a echilibrului perturbat la un moment dat. se poate afirma. Pentru aceasta. cât şi în cea a numerarului. atât în sfera monedei de cont. Echilibrul dinamic ia în considerare şi variabila temporală. fiind exprimat de egalitatea între cererea şi oferta de monedă.investiţii) expresie a echilibrului economic. 1. Fs – fonduri financiare. financiare. echilibrul monetar trebuie realizat în cadrul procesului circulaţiei. Ca urmare. folosindu-se metode specifice acestor activităţi.3. principiu care prevede excluderea folosirii emisiunii băneşti pentru acoperirea diferitelor cheltuieli ale statului. monetare. de cele mai multe ori imprevizibile. ∆ n =∆ s F F 52 . Echilibrul economic reprezintă o constelaţie de variabile interdependente. pe planul activităţilor operatorilor economici productivi. echilibrarea relaţiilor economice externe Totodată. valutare şi sociale specifice fiecărei economii şi fazele de evoluţie a acesteia. o importanţă deosebită o au măsurile ce se iau în permananţă pentru respectarea echilibrului bugetar. includerea fiecărui moment al evoluţiei într-o structură corelativă a sistemului economic global. se poate spune că egalizarea A = I (A .

etc. . . . o influenţă activă asupra proceselor materiale. se dimensionează cu ajutorul bugetelor financiare ale agenţilor economici şi ai sistemului de contracte economice între aceştia.proporţia distribuţiei capitalului agentului economic propriu sau împrumutat (străin).3.3.viteza de rotaţie a resurselor monetare şi materiale.raportul în care se află cele două sfere ale circulaţiei monetare: sfera numerarului şi sfera monedei scripturale (virament). iar împreună cu dezechilibrele financiare afectează echilibrul economiei în general. care se realizează numai de către Banca Centrală. La condiţiile de mai sus se adaugă şi factorii: . . cât şi prin concordanţele de pe pieţele economice. influenţat de procesele de producţie şi de circulaţia din economia de piaţă. trebuie îndeplinite condiţiile: . Premisele asigurării echilibrului monetar Pentru realizarea echilibrului monetar. . Interdependenţa dintre aceste resurse. . . pun în evidenţă faptul că procesele monetare pot tinde spre echilibru nu numai prin intermediul tranzacţiilor financiare.emisiunea monetară.viteza decontărilor în general. de care sfera monetară este dependentă. Echilibrul monetar nu înseamnă totdeauna şi echilibrul economic care este influenţat de mai mulţi factori.formarea surselor de creditare şi distribuirea lor. 53 . .modalitatea şi formele constituirii sistemelor de fonduri în cadrul economiei naţionale. determinat de mutaţiile din sfera reală.dependenţa proceselor monetare de cele reale este relativă. circulaţia monetară exercitând. 1. având un caracter dinamic. la rândul ei. 1.corelaţiile care se asigură între bugetul de stat şi celelalte ansambluri valorice din economie constituie o condiţie primordială a realizării echilibrului monetar. de exemplu cele financiare.echilibrul monetar se realizează atât prin concordanţa care trebuie să existe între oferta şi cererea de bani. bugetar.echilibrul monetar se manifestă ca tendinţă. Echilibrul monetar şi interpretările alternative Conceptul de echilibru monetar.2. al bugetelor locale. . .echilibrul monetar constituie un obiectiv.3. Dezechilibrele monetare se răsfrâng asupra câmpului financiar. cuprinde următoarele trăsături caracteristice: . valutar. Realizarea echilibrului monetar este condiţionată şi de înfăptuirea celorlalte forme de echilibru: financiar.Relaţiile dintre echilibrul financiar şi echilibrul monetar.modul în care se formează şi repartizează veniturile şi cheltuielile prin intermediul bugetului de stat.

bugetele locale Cererea şi oferta de monedă Tranzacţii cu agenţii ec. Un element fundamental al asigurării echilibrului monetar dinamic îl constituie politica monetară.„Moneda şi ipostazele ei”. :Condiţiile şi factorii de influenţă ai echilibrului monetar se prezintă schematic astfel17: Procese financiare şi valutare Echilibrul sau dezechilibrul monetar Cererea şi oferta de mărfuri Bugetul de stat.rambursarea creditelor bancare şi participarea la procesul de formare a resurselor financiare naţionale. 1997. integrarea acestuia în echilibrul economic de ansamblu. interni şi externi Masa monetară Import export Balanţa de plăţi Capacitatea de plată a subiecţilor economici Sfera numerarului Sfera monedei scripturale 1. reprezintă componenta esenţială a concepţiilor actuale asupra acestui fenomen degenerativ.3. Editura Economică. 17 Gh. privită din perspectiva monetară. Bucureşti.4. Moneda şi inflaţia Inflaţia. pg..65. 54 . Manolescu .

Într-o economie mai apar şi fenomenele: . inflaţia este o sumă de dezechilibre. Interpretarea fenomenului inflaţionist se axează pe două puncte de vedere. fenomen monetar. a.inflaţia importată. în această perioadă: a.inflaţia prin costuri. . Inflaţia în acest sens reprezintă o creştere cumulativă şi auto-întreţinută a nivelului general al preţurilor în interiorul unei economii. Alţi economişti spun că inflaţia este identificată cu creşterea preţurilor. . Deci. numai dacă oferta de monedă ar fi în întregime autonomă în raport cu cererea de monedă.inflaţia prin avere. producţie. reprezintă expresia unui dezechilibru global între fenomenele economice legate de conjunctură. generată de creşterea. venituri sau cheltuieli. V = viteza de circulaţie. când au loc creşteri ale cererii de monedă. b. creşterea preţurilor fiind caracteristica dimensională esenţială. Inflaţia ca fenomen economic global. salarii) şi apoi în influenţa negativă asupra preţurilor.dezinflaţie – reechilibrarea economică. fenomen economic global. Revenind la ecuaţia lui Fischer: M · V = P · T. În cele din urmă putem afirma că. ci nu factorul cauzal primar. generată de dezechilibrele structurale din economie. b. generată de mecanismele cursului de schimb. inflaţia. determină variaţia proporţională a preţurilor. nejustificată din punct de vedere economic a unor categorii de costuri (ex.Unii economişti consideră masa monetară (oferta de monedă) factorul strategic pentru obţinerea stabilităţii economice. iar excesiva creaţie monetară conduce inevitabil la inflaţie şi insuficienţa cantităţii de monedă provoacă recesiunea.stagflaţie – creştere economică negativă. P = preţ. unde: M = cantitate de monedă. variaţia cantităţii de monedă. emisiunea de monedă este condiţia premisă a inflaţiei. astfel că la originea creşterii preţurilor se află creaţia excesivă de monedă.inflaţia structurală. 55 . Inflaţia ca fenomen monetar. . Moneda ar putea fi cauza primară a dezechilibrului inflaţionist. generată de creşterea cererii globale de bunuri şi servicii în raport cu oferta inelastică. P·T = fluctuaţiile tranzacţiei rezultă că. . care amputează puterea de cumpărare a veniturilor şi a monedelor naţionale. inflaţia. Formele prin care se manifestă inflaţia: .

pe teritoriul României circulau monedele de aur şi argint ale ţărilor Uniunii Monetare Latine (Franţa. unde leul a fost împărţit în 100 de bani. care a condus la importante modificări în organizarea monetară a României. 38 variantă dominantă în acea vreme. Acest lucru a însemnat un pas înainte în crearea sistemului monetar modern. 18 Idem 16. limitându-se pentru acesată monedă şi puterea de plată la 5 lei. În concluzie putem spune că. Unitatea monetară a fost definită prin lege cu 0. pg 63 – 65. Dacă se are în vedere această distincţie. dar atunci ea nu avea o bază reală deoarec leul de calcul nu era o monedă efectivă. nu este decât consecinţa inflaţiei şi nu inflaţia însăşi. sunt: * Este primul nostru sistem monetar naţional şi nu un nou sistem monetar. Caracteristicile sistemului monetar instituit prin Legea din 1867. contribuţia fenomenului monetar la procesul inflaţionist este condiţională. exces care provoacă creşterea preţurilor. 10 şi 5 lei.5 lei) şi cupiurile monedei de aramă de 10. conchidem că INFLAŢIA este un proces de natură monetară. Inflaţia este un exces al cererii de mărfuri comparativ cu oferta de mărfuri. Elveţia şi Grecia). 1 şi 0. fixându-se un raport de valoare între cele două metale monetare de 1 : 14. Ideea că România ar fi avut un sistem monetar (al leului de calcul) s-a vehiculat în parlament.Creşterea preţurilor. 1. argint cu titlul 835 ‰. ci servea pentru transformarea diferitelor monede străine în lei. rolul de echivalent general revenindu-i atât aurului cât şi argintului.4. Cele două puncte de vedere. faţă de situaţia precedentă când leul (de calcul) era alcătuit din 40 parale. iar de argint de 2. aşa cum s-a considerat de guvernanţii vremii. în măsura în care ea se traduce prin creşterea generală a preţurilor.4.3226 gr. Sistemul monetar naţional al României 1. * Conform legii. iar dezechilibrele monetare nu sunt cauza procesului inflaţionist. * Prin lege au fost stabilite cupiurile monedelor de aur şi de argint (de aur în piese de 20. Pentru monedele de aramă se stabileşte şi cantitatea acestora (65 milioane buc.18 * Sistemul bimetalist a fost primul nostru sistem monetar naţional. aur cu titlul 900 ‰ şi cu 5 gr. Formarea şi caracteristicile sistemului monetar românesc În anul 1867 au fost puse bazele sistemului monetar naţional. * Cu ocazia respectivă s-a introdus sistemul zecimal.1. 56 . 5. ci un însoţitor al acestuia. iar celelalte monede străine se primeau la toate casele publice până la baterea monedei naţionale. Belgia. 2 şi 1 bani. nu fac distincţie între natura inflaţiei şi originile acesteia. Italia. Inflaţia depinde şi de o serie de factori de natură nefinanciară sau neeconomică.) şi valoarea lor (4 milioane lei). o dată cu înfăptuirea unei reforme monetare. ca monedă lagală a ţării.

1. noul leu românesc avea o valoare mare de: 1 kg de aur reprezentând 3. În 1870 se decide şi înfiinţarea unei monetării româneşti unde să fie emise monedele. iar Imperiului Habsburgic nu-i convenea faptul că primele monede de aur de 20 lei purtau pe verso efigia lui lui Carol I.38 % din totalul pieselor bătute. sursă care putea aduce aur în ţară. de 1 leu şi 2 lei. apărea pentru prima dată sub această denumire în aprilie 1867. care a avut sediul în Bucureşti (Şoseaua Kiseleff) a funcţionat cu întreruperi până în 1890 când a fost consemnată ultima comandă de monedă. Imperiul Otoman pretindea să se înscrie pe moneda naţională a României un semn distinctiv al independenţei faţă de aceasta. Dacă România ar fi fost admisă în această uniune. Ca diviziuni s-au bătut monede mărunte de 1.2.100 lei. el fiind împăţit în 100 de bani. leul. atunci când a fost promulgată „Legea pentru înfiinţarea unui sistem monetar şi pentru fabricarea monedei naţionale”. era reprezentată de 5 grame de argint sau de 0. Privire istorică asupra sistemului monetar românesc. Soluţia respectivă a avut la bază atât intersele capitalului autohton cât şi ale celui străin.în România a fost adoptat sistemul monetar bimetalist într-o perioadă când erau vizibile neajunsurile acestui sistem. din Uniunea Monetară Latină. Făcând o analiză asupra formării şi funcţionării primului nostru sistem monetar naţional. deşi a fost legiferat ca sistem bimetalist. Monetăria.până la Războiul de Independenţă a României. iar factorii politici pot fi legaţi de interesele celor două mari imperii ca statul român să nu-şi bată monedă proprie. Aceasta a fost influenţată de acţiunea unor factori economici şi politici. . dar legea monetară a obligat a se primi la plată orice cantitate de monedă de aur şi argint ale ţărilor membre uniunii.el a funcţionat de facto ca un sistem monometalist argint.000 lei şi reprezendând doar 0. şi 20 lei şi din argint de 50 bani. monezile de aur au fost bătute doar în mod simbolic. moneda naţională a României. Valoarea leului. etalonul lui.4. ar fi putut şi ea să procedeze în mod similar. dreptul de batere i-a fost rezervat statului. Astfel. legea nefăcând referire decât la moneda metalică. Leul a devenit monedă naţională. peste raportul de valoare fixat de lege. Primii „lei” Din punct de vedere juridic. 10. România nu a făcut parte. ca urmare a acţiunii lui Greham. aşa cum rezultă indirect din textul legii monetare. Legea prevedea baterea monedelor din aur de 5. Factorii economici au fost determinaţi de efectele secetelor care nu au permis exportul masiv de cereale. 57 . 2. După cum s-a mai spus. iar capitalul străin dominant în economie obţinea câştiguri din îndrumarea spre România a argintului depreciat. .primul sistem monetar naţional a fost în întregime metalist. putem desprinde următoarele concluzii: .3226 grame aur. Capitalul autohton obţinea avantaje materiale de pe urma agioului aurului faţă de argint (diferenţei plătite în plus.* Baterea monedei de aur şi argint nu a mai avut la bază principiul baterii libere. . 5 şi 10 bani din aramă. de cei care îşi procurau pe piaţă aur în schimbul argintului). Astfel. cu menţiunea: Carol I domnul Românilor. valoarea lor ridicându-se numai la 102. iar 1 kg de argint 200 lei.

1 dolar – 5. ele au înlocuit în circulaţie monedele de aur. Denumirea de bilete ipotecare înlocuia pe cea de bilete de tezaur din 1866.Mai trebuie spus că. Leul avea asigurată convertibilitatea liberă. ci prin contractarea unui împrumut intern. Aceste bilete ipotecare au fost înzestrate de către stat cu putere circulatorie.24 lei. fie prin vânzarea domeniilor statului. a avut una din cele mai puternice monede ale continentului. 100 lei şi 1.91 franci francezi (aproape la egalitate). nua cunoscut inflaţie. 1 liră sterlină – 25. deţinătorii de bilete ipotecare nu le-au considerat drept bani de hârtie. în sensul că erau supuse deprecierii. 20. în primul rând. lei. domenii ce însumau o valoare dublă faţă de emisiunea de bilete ipotecare. raportată la aur şi argint. deoarece în anul 1888 a fost contractat un împrumut intern destinat răscumpărării în întregime a biletelor ipotecare. soluţie discutabilă. în cupiuri de 5. Statul a împuternicit Ministerul Finanţelor să emită bilete ipotecare în valoare de 30 mil. În acest sens s-a prevăzut o acoperire în stoc de aur şi argint. care în acea perioadă suferea o scădere tot mai accentuată a valorii pe piaţă.N. termen care nu a mai operat. după 1880 (când s-a înfiinţat Banca Naţională a României) au apărur şi bancnotele de 20 lei. care s-au tezaurizat în condiţii de război. în al doilea rând. ci titluri ale unui împrumut de stat şi ca atare l-au păstrat asupra lor (banii de hârtie se depreciază în procesul circulaţiei).) ca primă instituţie de emisiune a statului român independent. cum este bancnota.000 lei. pentru că ducea la scăderea preţului pământului.18 lei. în sensul că obliga creditorii statului să le primească în contul datoriilor pe care le avea. moneda naţională. Totodată au fost prevăzute şi condiţiile de retragere a acestora. biletele ipotecare şi-au păstrat totuşi o anumită stabilitate relativă expicată de faptul că. să fie acoperită într-o monedă inferioară (biletele ipotecare). Retragerea a fost amânată iniţial până în anul 1885 şi apoi până în anul 1912. Vânzarea moşiilor de către sat nu convenea moşierimii.R. şi 500 lei. fie prin contracararea de către statul român a unui împrumut intern în condiţii avantajoase. din circulaţie. 100. 1 marcă germană – 1. când un tip de monedă superioară. * Înfiinţarea în anul 1880 a Băncii Naţionale a României (B. Totodată pentru bancnotă se 58 .25 lei. Cu toate că întruneau toate caracteristicile banilor de hârtie. Leul românesc se raporta astfel: 100 lei – 99. precum şi o acoperire în bilete ipotecare. cu acoperire în aurul din depozitul băncii. în al treilea rând. O primă modificare este legată de apariţia unui nou tip de monedă superioară şi anume bancnota. până la primul război mondial. căt şi pentru acoperirea altor cheltuieli pe de altă parte. care nu era altceva decât banul de hârtie. În 35 de ani (1880-1915). dar nepuse în circulaţie. Biletele ipotecare erau garantate printr-o ipotecă de rangul I asupra unor domenii ale statului (moşii). Retragerea biletelor ipotecare din circulaţie a fost stabilită pentru anul 1883 dar nu prin vânzarea moşiilor statului (care trebuia să înceapă în 1879). Prin noul sistem monetar. România era conectată la sistemele moderne europene şi. Momentul respectiv este marcat de semnificative modificări aduse sistemului monetar românesc. 10. 50. ele au circulat exclusiv în compania monedei de argint. * Apariţia primilor bani de hîrtie sub forma biletelor ipotecare Banii de hârtie au fost emişi în vederea acoperirii cheltuielilor statului român pentru ducerea războilui de independenţă pe de o parte.

au fost puse în circulaţie în anul înfiiţării şi nu erau altceva decât vechile bilete ipotecare transformate în bancnote prin aplicarea unei ştampile cu denumirea Băncii Naţionale a României peste vechea denumire de bilet ipotecar. . în timpul primului război mondial. aur cu titlul 900 ‰). 59 .19 * În perioada primului război mondial. monedele de argint au rămas cele de 5.N.N. unificarea monetară a întârziat câţiva ani faţă de unificarea politică. prin funcţionarea mecanismului tezaurelor şi reglarea spontană a cantităţii de bani în circulaţie. . scăzându-i puerea de cumpărare.cea de declanşare a fixării bancnotelor străine (coroane austro – ungare. După cum s-a putut observa. Acum moneda de argint a devenit monedă metalică obişnuită. prin care statul se angaja să restituie către B. Primele bancnote ale B. a fost înfăptuită în două etape: .N. cu aceeaşi cantitate ca în anul 1867 (de 0. 1 şi 0.R.R. 2 şi 1 bani. 67 – 73.R. pg. ca urmare a formării statului naţional unitar român. garantat cu bonuri de tezaur. 5.cea de schimbare propriu-zisă a acestora cu bancnote ale B. Totodată.a asigurat stabilitatea monetară. leul se depreciază masiv. garantate cu bonuri de tezaur. .R.acoperirea bancnotei creşte de la cel puţin 33 % la 40 % stoc metalic aur. * Soluţia de deflaţie – devalorizare din anul 1925. concretizată în încheierea între B. Din 19 Idem 16.R.. leul a fost definit numai în aur. pentru a nu se aduce altele la schimbare. iar cele de aramă de 10. rubla Romanov) şi a leilor emişi de Germania (ca bani de război). Sistemul monometalist românesc introdus în anul 1890 prezenta următoarele caracteristici: .cu această ocazie.N.se adoptă forma convertibilităţii integrale în aur a bancnotei. * Unificarea monetară din 1920 – 1921. fapt ce a agravat procesul inflaţionist. au fost emise bilete proprii ale B. fapt ce a favorizat introducerea frauduloasă în ţară a unei mari cantităţi de bancnote străine.5 lei.N. BNR emite bancnote şi pentru acoperirea cheltuielilor statului. Ulterior.R. datoria contractată înainte şi să nu mai contracteze alte datorii. 2.monedele de aur a rămas cele de 20 şi 10 lei. * Trecerea la monometalismul aur în anul 1890 şi renunţarea la bimetalism. aşa că pe bună dreptate se poate spune că perioada cuprinsă între 1890 şi anii de început ai primului război mondial poate fi considerată „perioada de aur a sistemului monetar al României”. Ocazia aceasta a dat prilejul inventarierii semnelor monetare şi a ştampilării lor. În acest fel. Germania emite prin Banca Generală Română bani de hârtie. ruble de Lwov. Unificarea monetară s-a făcut prin contractarea de către statul român a unui împrumut de la B.N. .3226 gr. . din valoarea bancnotelor emise.prevedea o convertibilitate metalică integrală în aur şi argint. şi statul român a două convenţii. garantaţi cu un depozit al statului german la Reichs Banc din Berlin.

legea nemaifăcând referiri decât la bancnota şi moneda din metale obişnuite de 1. 60 . * Reforma monetară de stabilizare din 1929.se reintroduce convertibilitatea bancnotei B. încheind cu acestea convenţii pentru deschiderea şi utilizarea de credite sub formă de economii şi să cumpere nelimitat devize convertibile în aur. conţinutul leului fiind definit cu 10 mg. de a împrumuta în caz de nevoie. (convertibilitatea integrală în aur.R. ea neputând să oprească procesul de depreciere a leului. .legea monetară de stabilizare propriu-zisă. iar a doua convenţie privea plafonarea emisiunii de bancnote la nivelul atins la sfârşitul anului 1924.legea pregătitoare stabilizării monetare. amintim: . contractare realizată treptat. recunoscându-i-se astfel oficial masiva depreciere pe care o suferise. .N. la purtător şi la vedere. limitată ca sumă necesară procurării unui lingou întreg de aur şi convertibilitatea în valute). 5. prin care se autoriza B.statul a preluat o mare parte din portofoliul imobilizat al B.N. Această reformă a constat dintr-un mănunchi de legi şi programe menite să stopeze procesul deprecierii leului şi anume: .lichidarea datoriei statului la B. adoptându-se toate formele convertibilităţii cunoscute până atunci. cu anexele sale. de la alte bănci de emisiune străine. . 10 şi 20 lei. s-a făcut. necesar atât stabilizării monetare cât şi dezvoltării economiei.N.26 ori faţă de ultima definire. Prima convenţie a avut în vedere lichidarea emisiunii de stat şi întărirea circulaţiei fiduciare pe o perioadă viitoare. deci pe seama unei operaţii scriptice.N. pe seama diferenţei din reevaluarea stocului său de aur. lei. în bună măsură.N. în acest fel conţinutul în aur al leului scăzând de 32. la alegerea B. aur cu titlul 900 ‰.elaborarea programului de stabilizare a leului. . prin Casa Autonomă a Monopolurilor creată cu acest prilej.R.R.reforma monetară s-a realizat în fapt prin contractarea a 6 împrumuturi externe. deoarece bancherii străini cereau un privilegiu (garanţie) de rangul I asupra veniturilor statului din monopoluri.R.R. . . . Între caracteristicile principale ale reformei monetare din 1929. legate de consolidarea economică internă şi restabilirea încrederii străinătăţii în economia României şi condiţii legate de crearea premiselor pentru funcţionarea normală a B. 2. Contractarea respectivă s-a înfăptuit de către statul român indirect.R. din care 25 % stoc metalic de aur în casă sau în depozite în străinătate.păcate această soluţie nu a dat rezultatele scontate. care prevedea condiţii generale.legea privitoare la contractarea unui împrumut extern.N.pe linia acoperirii bancnotei se modifică atât procentul metalic de aur şi devize liber convertibile la 35 % din volumul aranjamentelor la vedere ale B.R. limitând valoarea acestora la 3 mil.N. .constată pentru prima dată dispariţia monedei de aur şi argint din circulaţie.s-a realizat pe calea devalorizării.. .

s-a întreprins o soluţie de deflaţie. atingând niveluri foarte ridicate mai ales în perioada celui de-al doilea război mondial şi în anii următori. Grecia. Soluţia însă n-a putut opri deprecierea leului. India. 61 . Convertibilitatea leului a fost complet anulată în timpul crizei şi au fost luate măsuri restrictive privind circulaţia devizelor. când procesul de depreciere a leului nu era aşa de pronunţat. fiecare medalie cântărind 6. . Deprecierea leului s-a accentuat semnificativ în perioada următoare. iar deprecierea externă a leului faţă de dolarul SUA a fost de peste 16 mii ori. .bugetul statului era grevat de o serie de cheltuieli. Aceasta a dus la ieşirea din tezaurul B. preţurile cu amănuntul au crescut cu 47 %. în sensul că cei care subscriu la un împrumut de 50. Prin urmare.N. fiind a patra ţară în ceea ce preveşte contribuţia umană şi materială la înfângerea Germaniei fasciste. cu toate că s-au luat măsuri în acest sens.55 gr.legea privind stabilirea principiilor de formare a preţurilor şi tarifelor. Pe baza acestei soluţii au fost retrase din circulaţie 65 miliarde lei. . Asemenea soluţie este motivată astfel: . legate atât de refacerea economiei. iar circulaţia bănească a crescut cu 306.000 lei erau singurii în măsură să cumpere cu 15.nu s-a reuşit să se atingă nivelul antebelic al producţiei industriale. asocierea împrumutului refacerii naţionale cu o emisiune de medalii de aur.deflaţia prin vânzarea aurului s-a mai folosit în această perioadă şi de alte ţări ca: Elveţia.Reforma monetară din 1929 a fost puternic afectată de efectele crizei economice generale din anii 1929 – 1933. .000 lei o medalie de aur. În felul acesta.efectele secetei din vara anului 1946.8 %. aur cu titlui 900 ‰. ce a încărcat circulaţia bănească. a 5895 kg aur.5 %.legea privind obligativitatea cedării aurului şi devizelor către B. S-a prevăzut baterea a 1 milion de medalii. financiari şi monetari: .. statul român a trebuit să emită o serie de bani de hârtie (în august 1947 acestea se ridicau la 7). * Reforma monetară din 15 august 1947 a constat dintr-un complex de legi menite să însănătoşască situaţia economică şi monetară a ţării: . deşi România făcea parte din coaliţia învingătorilor.medalia de aur constituia o primă asigurare împotriva deprecierii leului. cât şi plata unor despăgubiri de război faţă de Uniunea Sovietică.legea monetară de stabilizare. au luat-o razna. pur şi simplu. depăşind de peste 8 mii de ori nivelul în 1947 faţă de 1938. reprezentând 16 % din cantitatea existentă în circulaţie. în perioada 1934 – 1939. iar în perioada iunie 1941 – sept. care a afectat o serie de regiuni geografice ca Moldova.N. 1944 aceste preţuri au crescut cu 345.R. . . Deprecierea leului în această perioadă a fost motivată de o serie de factori economici.R.în decembrie 1944 – ianuarie 1945. Preţurile cu amănuntul. China. Dobrogea şi care a determinat o lipsă acută de produse agricole şi creşterea masivă a preţurilor acestora.

lei vechi.a creat premise pentru dezvoltarea forţelor de producţie etc.în circulaţie urmau să funcţioneze: bancnote ale B. * Intervalul dintre anii 1947 şi 1952 se caracterizează printr-o serie de schimbări majore în economia românească (masa monetară a crescut în ritmuri superioare faţă de creşterile indicatorilor economici.salariaţilor şi pensionarilor din sectorul public şi particular.a redus masiv cantitatea de bani în circulaţie (prin efectul schimbului. a scăzut. aur fin. privind acoperirea bancnotei de a deţine un stoc de aur de minim 25 % din volumul angajamentelor sale la vedere. .. 500 şi 1000 lei.legea privind recalcularea patrimonului societăţilor pe acţiuni.346 mg.a avut o serie de efecte favorabile asupra economiei: . orfani de război 3 mil. astfel: .. 2 şi 5 lei. . . . preţurile pe piaţa ţărănească au crescut de cca.a sporit stocul de aur şi devize ale B. care nu a crescut. aur cu titlul 900 ‰.) care au determinat ca la 26 ian.50 . . în timp ce preţurile produselor industriale au rămas neschimbate. . falsificări etc.997 %).s-a înfăptuit pe calea devalorizării leului.R. proasta calitate a semnelor monetare.obligaţia B.N. 1. . acestea din urmă având o putere de cumpărare mult mai mare ca înainte.familiilor de agricultori pe cap de familie 5 mil.întreprinderilor . unitatea monetară fiind definită cu 6. .instituţiilor publice .R. .6 mg. Principalele caracteristici ale reformei monetare din 1947 sunt: . bilete de tezaur de 20 lei şi monedă metalică de 0. invalizi. 12 ori. reducându-se cu 99.R. faţă de 1947.a dus la creşterea puterii de cumpărare a veniturilor bugetare.întregul numerar deţinut. 3 ori. 1952 să se legifereze o nouă reformă monetară. 62 .persoanelor fără profesie şi militarilor 1.reforma s-a înfăptuit prin schimbarea leilor vechi cu lei noi la raportul invariabil de 20. care a avut următoarele caracteristici: . Conţinutul în aur a leului a crescut de cca.s-a înfăptuit în calea revalorizării leului. conţinutul în aur a acestuia stabilindu-se la 79.000 : 1.a stabilit un nou raport între preţuri şi salarii. ci din contră. .N.o sumă egală cu totalul salariilor plătite în luna iunie 1947. . lei vechi. ceea ce este în discordanţă cu evoluţia puterii de cumpărare a leului.N.5 mil lei vechi . limitându-se însă suma schimbată după ocupaţia persoanelor fizice şi calitatea persoanelor juridice. de 100. .nu se mai face nici o referire cu privire la convertibilitatea bancnotei. .

soldul depunerilor la C.sumele în numerar între 1000 . fără a fi considerată reforma monetară. se transformă în monedă metalică. Revoluţia din dec. deziderat nerealizat. situaţia monetară a României s-a caracterizat printr-o oarecare „stabilitate”.R. dar s-a diferenţiat raportul de schimb în funcţie de o seamă de criterii: mărimea sumei schimbate. pensiilor (de 20:1). Faptul acesta a determinat oficialităţile comuniste să recunoască contradicţia dintre producţie şi consum în sectorul producţiei bunurilor de consum. superioară ritmului de creştere a principalilor indicatori economici. aur fin.. s-a ridicat conţinutul în aur a leului la 0. . aceasta şi datorită măsurilor luate în economie: renunţarea la corelaţia dintre indicatorii economici şi salarii.sumele peste 3000 lei vechi s-au schimbat la raportul de 400:1.. restituirea părţilor sociale . doar prin necesitatea stabilirii unor cursuri paritare favorabile nouă. După reforma monetară din 1952. 3. Alţii. cu toate că documentele oficiale făceau referiri la creşterea acestei puteri. . preţurile. în anii opt zeci avem o creştere a masei monetare în circulaţie. salariile.3000 lei vechi s-au schimbat la raportul de 200:1. . 25 şi 100 lei.s-a schimbat la un raport de două ori mai avantajos decât numerarul. 35 %.R. .s-au introdus trei categorii de semne monetare: bancnote ale B.N. Se renunţă la categoria de bani „bilete de tezaur” în anul 1963. ci l-a agravat. Unii specialiştii au motivat o astfel de ridicare a conţinutului în aur. pensiile etc. au fost recalculate la raportul de 20:1. înlocuindu-le cu bancnotele B.s-a admis la schimb întreaga masă monetară în circulaţie. salariilor. Din păcate. Bancnotele B. bilete de tezaur ale Ministerului Finanţelor de 1. . Intervalul 1976 – 1980 se caracterizează prin creşterea salariilor cu cca. 3 şi 5 lei. Ca urmare. Acest fenomen a dus la o creştere însemnată a preţurilor produselor alimentare. plecând de la ideea că toate semnele monetare se emit după acelaşi regim. dar fără o creştere a volumului producţiei corespunzător.N. . aceasta fiind ultima declarare oficială a conţinutului în aur a leului. 1989 nu a stopat acest fenomen. La 31 ian. leul menţinându-şi puterea de cumpărare.fără să li se 63 . de 1.sumele în numerar până la 1000 lei vechi s-au schimbat la raportul de 100:1. monedă divizionară din metal obişnuit de 1.C.148112 gr. 3 şi 5 lei în 1966. de 10.întreprinderile şi instituţiile au schimbat numerarul deţinut în casă la raportul de 200:1. au afirmat că prin această măsură s-a corectat conţinutul în aur stabilit în 1952 faşă de raportul de modificare a preţurilor.disponibilităţile întreprinderilor în conturi. Astfel: . * Alte momente ale sistemului monetar românesc. avem de-a face în economia României cu un proces inflaţionist. calitatea celui care schimbă. preconizându-se creşterea în ritmuri mai accelerate a producţiei acestor bunuri.E.N. 10 şi 25 bani care au circulat o bună perioadă de timp. de aceleaşi cupiuri.R. 1954.

000 lei.000 lei 20 Sursa: Ziarul “Jurnalul Naţional” din 3 ianuarie 2005.. dar fără a fi create premisele unei corelaţii corecte între cerere şi ofertă etc. 5. 10. dar puterea de cumpărare era mică.asigure un fond sporit de marfă. banii noi au circulat paralel cu cei vechi. Alături de aceasta mai circulă bancnotele de: 500. În urma acestor competiţii de oferte.000. la Imprimeria Băncii Naţionale. Totodată.000 lei vechi). Toate acestea. O perioadă. Cu toate că s-au luat unele măsuri antiiflaţioniste. 50 şi 100 lei. acestea n-au reuşit să oprească inflaţia. precum şi din patru monede metalice. Acestea au fost primele emisiuni monetare după 1978.000 lei vechi reprezentă 1 leu nou (greu). Altfel spus. Dar epopeea banilor actuali nu s-a încheiat cu cele precizate mai sus. 20. De reţinut că micuţele monede de 5. au constituit suficiente motive care au condus la necesitatea introducerii în circulaţie a unor bancnote şi monede de valori nominale mai mari (dar şi într-o nouă prezentare grafică). ultimul „ban” românesc ? Începând cu luna martie a anului 2005. Liberalizarea preţurilor şi a sistemului de salarizare începând cu anul 1990 a determinat amplificarea circuitelor băneşti în numerar. “La sfârşitul fiecărui an se organizează licitaţii la care participă cele mai mari imprimerii din Europa şi din lume. 348 din 14 iulie 2004 privind denominarea « leului ». au intrat pe piaţă noile bancnote de 1. 5. 100. Leii noi exprimă valori de 5 lei (50. precum şi „hârtii” de 200.000 lei şi 100.000 lei. Republica Socialistă România se „transformase” în România şi îşi schimbase. aceştia din urmă fiind retraşi treptat.000 lei.000 lei vechi). În perioada octombrie 1990 – noiembrie 1996. în a doua jumătate a anului 1997.20 * Leul greu (nou). Dacă suntem cumva curioşi să aflăm unde se tipăresc banii. Dar. Dar şi inflaţia.000 lei. În acelaşi timp. luna decembrie a anului 1996 a marcat încheierea acţiunii de retragere din circulaţie şi distrugerea bancnotelor şi monedelor metalice aparţinând vechii emisiuni. printre altele.000. 50. liberalizarea preţurilor (fenomen normal economiei de piaţă). drapelul şi stema. Vor fi probabil ultimii „bani” româneşti care vor circula până vom trece la moneda unică europeană euro (€ – probabil în 2o12).000 lei → se fac în ţară.000 lei. . Structura cupiurilor este formată din şase bancnote.000 lei şi respectiv 1.000 lei vechi). Astfel. 1. De la 1 iulie 2005. în străinătate. Iată: bancnotele cu valoare nominală mică de 10.000 lei şi 10.000 lei şi „mărunţişurile” (monezile) de 5. BNR a continuat să creeze şi să pună în circulaţie însemne monetare mai valoroase şi cu un nou design.000 şi 50.000 lei. 5. 10. 10 lei (100. menţinerea unui nivel scăzut al producţiei (50 – 60 % faţă de anul 1989). monezile se bat la Monetăria Statului.000. Noile monede şi cupiuri şi-au făcut apariţia abia în luna iulie.000 lei reconcepute grafic. Banca Naţională a României a emis şi pus în circulaţie „mărunţiş” de 1. 15 şi 25 de bani emise în perioada comunistă. 64 . 50.000 şi 10. etc. PREŢURILE au fost afişate în leii grei (noi) şi în leii vechi.000 lei. 10.000.000. 100 lei (1. De altfel. BNR stabileşte cu cine se lucrează în anul următor”. 500.Legea nr. iar însemnele cu valoarea de 500. cea mai valoroasă bancnotă aflată în circulaţie (ianuarie 2005) este cea de 1. Toate acestea au condus la o depreciere masivă a leului în primii ani după revoluţie şi în următorii. 50 lei (500. au ieşit din circulaţie abia în 1996.000 lei şi 500 lei. în buzunare existau mulţi bani. 1 leu şi cinci multipli. pe măsură ce BNR a putut asigura numerarul necesar pe piaţă.

funcţiile şi rolul monezilor. după anul 2012 sau 2014.5. Între caracteristicile teoriei monetare amintim: 65 . . Bancnotele cu valoare echivalentă vechi şi noi arată la fel. gradul de folosire a resurselor. 1. dimensiunea bancnotei de 1 leu este la fel cu dimensiunea bancnotei de 5 euro. Concept şi consideraţii generale privind teoria monetară Obiectul teoriei monetare îl constituie reliefarea legăturilor existente între monedă (ca masă monetară în circulaţie. scopul teoriei monetare este bine conturat. de dimensiunea euro.1.crearea monezilor (oferta de monedă).natura. capitalul existent). teoria monetară este parte a teoriei economice. 10 bani (1. cantitate de monedă necesară circulaţiei) şi o serie de variabile reale (produs intern brut.000 lei). Deci. Prin urmare. 100 lei → 100 euro şi 500 lei → 200 euro. pe de altă parte. 5 bani (500 lei vechi). De la 1 ianuarie 2007. 5 lei → 10 euro. deoarece.cel al luării în considerare a relaţiei dintre masa monetară în circulaţie şi nivelul preţurilor.modul de asigurare şi realizare a echilibrului monetar. 50 lei → 50 euro. acela de a crea bazele ştiinţifice necesare promovării politicii monetare. . putem spune că aici intră următoarele probleme fundamentale: . 10 lei → 20 euro. în decursul cărora se manifestă succesiv diferite efecte ale preţurilor şi veniturilor.valoarea acestora.vechi) şi 500 lei (5. Divizorii leului greu (nou) sunt: 1 ban nou (100 lei vechi). când integrarea României în structurile Uniunii Europene s-a produs. sub aspectul variaţiei veniturilor. leul greu (nou) va circula singur pe piaţă. . pe de o parte şi nivelul preţurilor. Teoria monetară cunoaşte trei stadii: .cantitatea de monedă necesară circulaţiei (cererea de monedă). . Astfel.000.5. referindu-ne concret la obiectul teoriei monetare. produs naţional. .cel al modului în care moneda acţionează prin intermediul dobânzii.000 lei vechi) şi 50 bani (5.cel de analiză a raportului între masa monetară în circulaţie şi volumul mărfurilor. România va trece la euro (spun surse oficiale ale BNR). . Teorii monetare 1.000 lei vechi). în vederea realizării unor obiective de politică economică. De asemenea. însă cele noi sunt mai mici. al mişcării capitalurilor şi transferului acestora asupra producţiei şi asupra nivelului general al preţurilor. Noile bancnote şi monede vor fi ultimii bani româneşti. constând dintrun ansamblu de măsuri luate de către stat pe plan monetar.

dar au fost şi cazuri în care acestea au apărut în procesul funcţionării mecanismului monetar. în opoziţie cu ştiinţele naturii.variabilitatea obiectului său. ce prezintă o dinamică rapidă de la o perioadă la alta.teorii monetare cu rol şi de politică monetară.diferenţierea şi specializarea anumitor grupe de teorii monetare. în sensul schimbării calitative permanente..teorii monetare ale economiei de piaţă (capitalistă).metodele de abordare a fenomenelor monetare: metoda pozitivă – constând în tratarea lucrurilor aşa cum sunt şi metoda normativă – constând în investigaţiile ce urmăresc stabilirea direcţiilor în care urmează să se acţioneze în vederea modificării unor procese monetare. şi – integrarea acestora în ansamblul ştiinţei monetare. * După rolul şi implicaţiile teoriilor monetare asupra evoluţiei reale a economiei (mecanismul de transmiterea efectelor). . . 1. Pentru început. distingem: . ca număr şi structură. Principalele teorii monetare 66 .implicaţiile pe care le are teoria monetară.prezentul ne oferă o diversitate de teorii monetare. . se impune o clasificare a acestora din mai multe puncte de vedere: * Din punctul de vedere al sistemului social – economic pentru care au fost elaborate.2. determinat de următorii factori: .teoria monetară are un caracter relativ şi variabil.teorii monetare rămase doar la nivel de puncte de vedere.teorii monetare (din păcate) centralizate (socialisto – comuniste). . în funcţie de scopul urmărit. .în cadrul teoriei monetare se realizează combinaţii specifice de elemente cantitative şi calitative.5. Acest lucru are la bază două procese opuse: . se disting două tipuri importante de teorii monetare: . . fără aplicare concretă.. . . teoriile monetare în cea mai mare parte a lor au avut o tratare teoretică corespunzătoare. . ce determină complexitatea mai mare sau mai mică a metodelor folosite de teoria monetară.teoria monetară reprezintă o combinaţie specifică de elemente micro şi macroeconomice. Deoarece prezentul ne rezervă o mare diversitate de teorii monetare.diferitele variabile endogene şi exogene luate în studiu. a unor instituţii etc.premisele sale.

au existat controverse între două şcoli monetare engleze: şcoala monetară şi şcoala bancară. în secolul al XIX – lea.Gândirea monetară s-a concretizat în elaborarea următoarelor categorii de teorii monetare: . Această teorie a fost susţinută încă de Aristotel şi a fost dezvoltată de clasicii economiei engleze Adam Smith şi David Ricardo. să fie emisă fără acoperire metalică. Banca Angliei putea emite orice cantitate suplimentară de bancnote.teoria marxistă a monedei. 76. Esenţa acestei teorii constă în faptul că pentru îndeplinirea funcţiilor specifice.teoria monedei ca instrument tehnic de schimb. obligatoriu trebuie să aibă o bază metalică. astfel încât ea să se comporte la fel ca şi baterea monedei metalice cu valoare integrală. 67 . 21 Idem 16. pg. Această concepţie a fost legiferată de oficialităţile engleze.21 * Teoria monedei ca instrument de schimb Teza principală a acestei teorii este aceea că moneda este considerată ca rezultat al unei convenţii între oameni pentru depăşirea dificultăţilor trocului. Prin urmare. * Teoria metalistă Apariţia acestei teorii este legată de perioada acumulării primitive a capitalului. adică o parte din bancnote apreciată empiric că nu va fi convertită în aur niciodată. fără să influenţeze într-un fel procesele reale din economie. . Contemporanii care au îmbrăţişat respectiva teorie au mers pe ideea că moneda are numai rolul de pură deservire a circulaţiei mărfurilor. acest lucru ar fi însemnat o reglementare a emisiunii de bancnote. Printre iniţiatori amintim: Thomas Mun. . moneda.teoria cantitativă a monedei. Problema ridicată de această teorie este legată de modul în care emisiunea bancnotei trebuie ancorată de baza metalică. În acest sens. Reprezentanţii şcolii monetare au susţinut că principala cauză a crizelor monetare şi financiare o reprezintă emisiunea exagerată de monedă de bancă. modificarea cantităţii de bancnote în circulaţie se efectua în funcţie de intrările şi ieşirile de aur din Banca Angliei. Colbert. astfel încât orice reducere a deţinerilor de aur din partea Băncii Angliei să se concretizeze într-o reducere egală sau proporţională a emisiunii de bancnote. iar remediul l-ar constitui disciplinarea acestei emisiuni. iar stabilitatea monetară nu poate fi concepută fără existenţa monedei de aur sau argint. .teoria nominalistă.teoria metalistă. Teoria este legată de „concepţia rentabilităţii monedei” şi de concepţia că moneda reprezintă o deosebită invenţie. În rest. . Practic. cu condiţia să aibă o acoperire în aur de aceeaşi valoare.

concretizate prin cereri de credite ce au la bază cambii. A. Teoria metalistă a fost reluată la sfârşitul secolului XX de neometalişti. masa monetară nu se limitează printr-o decizie a statului şi nici printr-un reper natural cum ar fi stocul de aur. şi a unor dolari acoperiţi şi converibili garantaţi cu diferite produse naţionale standardizate. iar un transfer de aur spre tezaurizare nu conduce la reducerea masei monetare. Clinton şi colectivităţii economiştilor la 1 feb. Contribuţiile şcolii bancare la dezvoltarea gândirii monetare n-au apărut întotdeauna cu claritate.J. Concluzionând. n-au fost bine înţelese nici de contemporanii ei. dar nici de economiştii zilelor noastre. deoarece aceste sisteme sunt instabile şi nu au la bază ceva material. îi determină pe bancheri să fie prudenţi.variaţia stocului de aur este cauzată de o serie de factori şi nu numai de situaţia economică. pentru a nu le încălca libertatea în afaceri.Thomas Tooke şi Fullarton. profesorul american mai susţinea că dificultăţile fundamentale ale lumii contemporane izvorăsc din sistemele financiare şi monetare.A. Între factorii cauzali se numără şi ieşirea aurului din ţară din cauza inflaţiei interne.prudenţa bancară constă în acordarea de împrumuturi pentru satisfacerea nevoilor producţiei şi circulaţiei mărfurilor şi deci răspund tendinţelor de contracarare sau expansiune a activităţii economice. acoperit în aur şi convertibil în aur pentru reglarea soldurilor balanţei de plăţi. care poate modifica cantitatea de bancnote. care ar duce. Rugină a propus leul de 68 . administrate de Sistemul Federal de Rezervă al S. au respins atât analiza cât şi concluziile şcolii monetare. De asemenea. variabile. Mai trebuie reţinut că şcoala bancară susţine ideea potrivit căreia guvernului nu i s-ar recomamnda dirijarea activităţilor băncilor comerciale. ci nu din economie ca atare. de monedă ale economiei. putem afirma că şcoala bancară susţine modificarea masei monetare în funcţie de nevoile reale. aşa cum sunt şi disponibilităţile din conturile bancare. dar nu bancherii iniţiază această tendinţă. depozitate în diferite magazii monetare speciale. . american de origine română). conform concepţiei şcolii monetare la adaptarea spontană a acesteia. să nu creeze un decalaj prea mare între rezerve şi depuneri. în cadrul acestora un loc principal ocupându-l Anghel Rugină (prof. A. univ. Argumentele care stau la baza şcolii bancare sunt: . Rugină sugerează pregătirea unei reforme monetare pentru a înlocui dolarul actual cu un dolar greu.bancnotele nu sunt numai simpli înlocuitori ai aurului în circulaţie. . ci o componentă distinctă a masei monetare. şcoala bancară a militat pentru orientarea băncii de emisiune spre nevoile pieţii. Şcolii monetare i se aduc o serie de elemente de critică de către şcoala bancară şi anume: . 1992. Totodată. Orientarea nemetalistă a profesorului american se poate desprinde din scrisoarea deschisă adresată preşedintelui W.practicând convertibilitatea bancnotei în aur. ca reprezentanţi ai şcolii bancare.U. Pentru România. Deci.

moneda are un nume. Harrold şi James.se impune printr-un înalt grad de complexitate. Müller. pentru a pune la baza organizării monetare ceva material. . recunoscând însă însemnătatea factorilor materiali în asigurarea stabilităţii sistemelor monetare. Schumpeter) este cel mai important şi cuprinde următoarele idei: . dar cea care determină fenomenele economice.stă la baza politicii monetare a multor state. uneori chiar de către aceeaşi susţinători. 2. De asemenea. care pune accentul pe aptitudinile monedei de a fi schimbată printr-o cantitate de bunuri şi servicii. contemporani ai acestei teorii. . este o unitate de calcul cu ajutorul căreia se exprimă diferitele proporţii în care se schimbă mărfurile între ele. cei doi consideră că sfera fenomenelor monetare apare ca independentă de sfera fenomenelor economice. *Teoria nominalistă Teoria nominalistă a apărut ca o reacţie împotriva teoriei metaliste. se pune problema încrederii în emitent a monedei şi în perspectivele puterii de cumpărare a ei. al politicii statului şi drept cauze de prim ordin ale instabilităţii economiei contemporane.a fost şi a rămas cea mai dinamică teorie monetară. * Teoria cantitativă a monedei Teoria cantitativă a monedei se caracterizează prin: . creându-se premisele utilizării monedei ca instrument clasic de intervenţie a autorităţii statului în activităţile economice.argint în 1990. iar în 1992 leul de aur. Mai mult. Curentul nominalist propriu-zis (Knapp. exprimată prin două curente: 1. pornesc de la faptul că fenomenele din sfera monetară apar ca rezultat al voinţei oamenilor. . recunoscute de societate. prin stabilirea unui raport de schimb cu mărfurile. un simbol. Prin această teorie s-au rezolvat unele probleme legate de faptul că a fost pus capăt rigidităţii funcţionale a sistemelor monetare metalisate. în sensul schimbării ei pe măsura apariţiei unor condiţii noi şi în sensul dezvoltării ei în timp. . cu toate că iniţial a fost foarte simplistă. ce se rezolvă administrativ de către autoritatea statală.consideră că valoarea monedei este de natură juridică şi contestă faptul că moneda ar trebui să aibă neapărat o bază metalică. Curentul funcţionalist al lui Menger.este considerată cea mai importantă teorie monetară. . 69 . având în vedere acelaşi motiv.puterea de cumpărare a banilor se consideră a fi o problemă exclusiv convenţională nominală.este foarte larg răspândită. .

În concluzie. dar garanţia materială trece treptat în economie.Crearea monedei – semn. 70 . Fixarea irevocabilă a ratelor de schimb între EURO şi cele 11 monede. . . intrarea în faza a treia a Uninii Economice şi Monetare. Keynesistă. pe de o parte. de sprijin financiar şi tehnic şi de intervenţie în situaţii dificile. Conferinţa Financiară şi Monetară Internaţională de la Bretton Woods.Convertibilitatea reprezintă o însuşire legală a unei monede de a putea fi preschimbată cu altă monedă în mod liber prin vânzare şi cumpărare pe piaţă.Moneda scripturală şi moneda de hârtie (reprezentând forme ale monedei – semn). În dezvoltarea sa.M o n e d a se concretizează prin ansamblul mijloacelor de plată direct utilizabile în vederea efectuării plăţilor pe pieţele de bunuri şi servicii. Prin urmare. rămâne de competenţa băncilor. de evoluţia preţurilor interne din ţara pentru care facem comparaţia. unde s-au pus bazele unei instituţii monetare internaţionale – Fondul Monetar Internaţional – ca organism de supraveghere a evoluţiilor sistemelor monetare naţionale în context internaţional. reuniunea de la Madrid a Consiliului European care a avut drept scop schimbarea denumirii monedei din ECU în EURO şi adoptarea scenariului tehnic al tranziţiei.1999 (1 ianuarie). . Trecerea de la moneda – marfă la moneda –semn. Friedman şi cea a teoriei cantitative a monedei ca formă a averii a lui J. iar pe de altă parte.Puterea de cumpărare externă a monedei naţionale depinde. .1995. de către toţi şi totdeauna pentru a regla datoriile generate de schimbul de mărfuri. s-au impus puţin câte puţin ca instrumente de plată normale. face o strânsă legătură între masa monetară şi masa bunurilor. active = creanţă) acceptate pretutindeni. .1944 (iulie). permite înţelegerea a ceea ce distinge moneda de celelalte bunuri şi anume că utilitatea monedei în tranzacţii este identică. oricare ar fi forma şi valoarea sa intrinsecă. . monetaristă a lui M. teoria cantitativă a monedei cunoaşte mai multe faze: clasică. . . adică ansamblul de active (aici. teoria cantitativă a monedei susţine că preţurile sunt influenţate nemijlocit de modificările ce intervin în cantitatea de monedă din circulaţie. Introducerea EURO ca monedă oficială în cele 11 state ca unitate de cont.1998 (1 iunie). identificându-se cu mărfurile produse. având aceleaşi funcţii şi aceeaşi valoare ca moneda – marfă. afirmând că preţul este o rezultantă a raportului dintre masa monetară şi masa bunurilor. Tobin. intrarea în funcţiune a Băncii Centrale Europene care înlocuieşte Institutul Monetar European. de evoluţia preţurilor din ţara cu care ne comparăm. * Cuvinte cheie: .

. în cadrul căreia se prevede o circulaţie de monezi cu valoare proprie deplină. Creşterea preţurilor. produs naţional. Dezechilibrele monetare se răsfrâng asupra câmpului financiar. iar împreună cu dezechilibrele financiare afectează echilibrul economiei în general. financiare şi valutare.Inflaţia este o sumă de dezechilibre. .Piaţa valutară nu este însă numai locul de întâlnire al cererii şi ofertei „economice” de valută.. premisă şi totodată consecinţă a echilibrului resurselor materiale. nu este decât consecinţa inflaţiei şi nu inflaţia însăşi. gradul de folosire a resurselor. cantitate de monedă necesară circulaţiei) şi o serie de variabile reale (produs intern brut.Echilibrul monetar este o parte componentă a echilibrului economic general.Circulaţia monetară se defineşte ca fiind un ansamblu coerent şi complex de fluxuri şi circuite prin intermediul cărora se desfăşoară mişcarea banilor. care amputează puterea de cumpărare a veniturilor şi a monedelor naţionale. constând din totalitatea activelor care pot fi utilizate pentru procurarea bunurilor şi serviciilor şi pentru plata datoriilor. . în procesul realizării mărfurilor şi serviciilor. .Sistemul monetar este o formă de organizare monetară instituită de stat prin acte normative. Teoria monetară este parte a teoriei economice.Necesarul (cantitatea) de monedă reprezintă o mărime eterogenă. . Echilibrul monetar constituie un obiectiv economic. . autorităţilor monetare. Inflaţia este un exces al cererii de mărfuri comparativ cu oferta de mărfuri. exces care provoacă creşterea preţurilor. speculatorilor. capitalul existent). . -Cursul valutar reflectă relaţiile dintre preţurile interne şi cele externe.Preţul unei valute în altă valută sau preţul efectiv sub care se comercializează mărfurile/serviciile pe piaţa internaţională reprezintă cursul de schimb. .Preţul unui mijloc de plată exprimat sub forma unui raport între două unităţi monetare diferite reprezintă cursul valutar. creşterea preţurilor fiind caracteristica dimensională esenţială. Capitolul II BĂNCILE * Scurt rezumat 71 .Viteza de circulaţie a monedei măsoară frecvenţa cu care o unitate monetară îşi schimbă deţinătorul într-o perioadă dată. . influenţat de procesele de producţie şi de circulaţie din economia de piaţă.Obiectul teoriei monetare îl constituie reliefarea legăturilor existente între monedă (ca masă monetară în circulaţie. ci şi arena pe care se desfăşoară intervenţiile „neeconomice” ale arbitrajiştilor.

Mai târziu. n. La noi. în adevăratul sens al cuvântului. între anii 1000 şi 1150. în Transilvania 72 . Deci. iar profitul era rezultanta dobânzii percepute la împrumuturile respective. băncile au în istorie un trecut foarte îndepărtat. în 1609 se înfiinţează „Banca de Amsterdam”. caracterizate prin prosperitatea cetăţilor italiene. Realizarea împrumutului şi administrarea sumelor a necesitat existenţa unui organism (instituţie) care să preia aceste probleme. Cu acelaşi scop. Contextul istoric. După descoperirea Americii. plăţile care formează . la început o bancă de depozit. care dominau viaţa economică şi comercială din bazinul mediteranean. din iniţiativa şi sub conducerea municipalităţii. creditul. au apărut şi primele organisme bancare. Astfel. găsite într-o zonă de mine aurifere. Dintre cele 25 de plăci păstrate până în prezent. băncile acordau credite pe termen scurt. se poate consemna începutul naşterii băncilor. la Nuremberg. pe scară largă. Primele dovezi ale desfăşurării unei activităţi bancare pe pământ românesc. alte popoare mai civilizate. Dar. se ocupau. când comerţul. Minele respective datează din perioada Daciei Traiane. După anul 1100. se înfiinţează o altă bancă. asirienii. pe lângă comerţ şi cu schimbul de monede şi metale preţioase. schimbul. Din fondurile constituite drept capital. Unele operaţiuni cu caracter bancar au fost efectuate cu multe secole înaintea erei noastre. babilonienii foloseau depozitarea unor valori. În Germania însă. Cu timpul. băncile s-au dezvoltat astfel încât au devenit uriaşe forţe financiare şi cu puternice influenţe în viaţa economică şi politică a lumii contemporane. Astfel. erau numiţi trapeziţi. Dacă începutul de secol XIX a fost marcat numai de încercări (proiecte) de creare a unor bănci în Ţara Românească şi Moldova. fenicienii. efectuarea de plăţi de pe o piaţă pe alta şi păstrarea capitalurilor. Cauzele principale se referă la faptul că băncile acordau împrumuturi în numerar pentru care percepeau dobânzi. grecii şi romanii. Asemenea operaţiuni au dus la apariţia primilor „bancheri” ai timpului. Astfel. care practicau. fără a putea afirma că acesta ar fi momentul apariţiei băncilor.Fără a li se putea stabili cu precizie apariţia. care la greci. au fost descoperite între anii 1786 şi 1855 şi reprezintă 55 de plăci de piatră. plăţile şi creditul încep să ia o mare dezvoltare. a apărut „Banca de Hamburg”. în epoca de prosperitate şi înflorire a Cetăţii Veneţia. iar. Contractul poartă data de 28 martie 167 e. economic şi social al fiecărei ţări a influenţat modul şi structura de funcţionare a sistemului bancar naţional. iar la romani argentari. dar nerealizate. în special în interiorul templelor. în 1619. de fapt. a treisprezecea conţine detalii referitoare la contractul privind înfiinţarea unei instituţii bancare. cert este că înaintea lor au apărut: moneda. şi a fost semnat de Deusara. în 1621. în Europa. Este prima bancă care a avut un rol importatnt în organizarea şi dezvoltarea operaţiunilor de plăţi fără numerar. a devenit o bancă de plăţi prin viramente. în secolele XIV – XVI. asemenea bancheri se numeau zarafi. obiectul principal al activităţii bancare. în occidentul european unde era centrul de gravitaţie al activităţii economice şi de schimb au fost puse bazele unor organizaţii bancare. egiptenii. nevoile „financiare” ale Cetăţii au obligat-o să ceară supuşilor săi un împrumut forţat de 1 % asupra veniturilor. în Olanda. schimbul de monedă. mai târziu.

în 1872. cu servire exemplară. Iar Creditul Financiar Urban şi Rural se crează în următorul an. care şi-a început activitatea. conform planului de credite. a fost creată Banca Comercială Română S. activitatea bancară pe teritoriul României a cunoscut importante şi semnificative transformări. străin şi mixt. atragerea disponibilităţilor de la populaţie şi din economie şi distribuirea acestora. cea mai importantă bancă de credit a saşilor. Creditul Financiar Rural. A doua jumătate a secolului al XIX – lea. este să ofere produse şi servicii de cea mai bună calitate. În perioada interbelică şi după cel de-al doilea război mondial. au fost transformate în bănci comerciale. în scurt timp. din punct de vedere organizatoric.însă. Revoluţia din Decembrie 1989 a adus schimbările necesare şi în sectorul bancar: Banca Naţională a României a fost reorganizată şi a intrat. cea mai importantă bancă înfiinţată a fost Banca Naţională (în 1880) care. Peter Traugott Lange. În această perioadă. civilizată şi operativă. A fost creată Asociaţia Română a Băncilor. ca şi Banca Aurora. a înfiinţat la Braşov prima bancă cooperatistă de credit săsesc „Kronstädter Allgemeine Sparkassa”. la Sibiu. Dintre cele 195 de instituţii bancare. fostele bănci specializate de stat. apoi de maghiari. a fost concepută după modelul Băncii Naţionale a Belgiei (aceasta. în 1835. cu rol de echilibrare a disponibilităţilor. de tristă amintire. * Obiective : 73 . în 1841. în sarcinile sale fireşti de Bancă Centrală. unde practicile capitaliste pătrunseseră mai devreme. până la primul război mondial) şi pentru dezvoltarea sistemului bancar românesc. s-a înfiinţat la Sibiu „Hermannstädter Allgemaine Sparkassa”. operatorior economici şi ale populaţiei.. sprijiniţi de conducerile politice din Viena şi Budapesta. Aceasta a devenit. în final. A trebuit să trecem şi prin acele vremuri. în principal. care a apărut în 1873. Apariţia Băncii Naţionale a României a creat premisele pentru înfiinţarea şi a altor bănci (195 de instituţii bancare. după încercări făcute încă din 1827. S-a demarat procesul privatizării. În aceeaşi perioadaă. Astfel. pentru activităţile comerciale ale BNR. La un an. La crearea noului sistem bancar s-a urmărit şi se urmăreşte în continuare realizarea unui sistem bancar modern.A. astfel. 9 (8 cu sediul în Bucureşti) erau cele mai mari bănci şi considerate de profesorul Victor Slăvescu „marea finanţă românească”. pe teritoriul românesc au mai apărut şi alte bănci: Banca Albina. Momentul acesta a constituit începutul dezvoltării unui sistem bancar nou şi modern. în care activităţile erau supuse unui centralism excesiv. Prin urmare. primul obiectiv al băncilor. au fost înfiinţate bănci cu capital privat autohton. din Năsăud. primele organizaţii bancare de credit au fost înfiinţate de saşi. solicitate pe piaţa bancară. a folosit ca model Banca Angliei). la rândul ei. prima bancă cu capital integral românesc. unor întreprinderi sau unor persoane. existente în bănci cu împrumuturile (creditele) necesare. după înfiinţarea primelor două bănci maghiare la Budapesta şi Arad. precum şi sucursale ale unor bănci străine. iar rolul şi funcţiile lor erau strict limitate şi priveau. când pe teritoriul naţional funcţionau numai cinci bănci.

acela al obţinerii profitului bancar. Trecerea la economia de piaţă a României (de exemplu) a presupus adoptarea unui mix de politici macro şi micro economice care să permită realizarea unei stabilizări la nivel general respectiv. băncile ca” instituţii” specializate. Privire istorică asupra activităţii bancare 74 . politicilor folosite în relaţiile bancă – operator economic şi prezentarea cadrului de acţiune corespunzător. În fine. Totodată fenomenele şi procesele de ordin bancar reprezintă unele dintre cele mai spinoase probleme dar în acelaşi timp şi unele dintre cele mai importante.1. în vederea realizării unui climat economic cât mai performant pentru toţi participanţii la mediul economic şi social. băncilor le revine în continuare. Prin urmare. acţiunii şi efectelor instrumentelor. -relevarea funcţionalităţilor. * Conţinutul capitolului : 2. de a acţiona pentru orientarea şi conducerea proceselor economice la nivel naţional. au rolul de a organiza şi realiza împrumuturile (de a le gestiona) cu un scop bine definit. rolul important de a face legătura directă între acestea şi operatorii economici de pe piaţă. În principal se are în vedere: -prezentarea rolului de reglare a băncilor prin intermediul instrumentelor.1. metodelor. băncile sunt „instituţii de credit cu vocaţie universală” care pot desfăşura activităţi conform legii. realizarea unui echilibru economic general. iar o activitate bancară se caracterizează prin atragerea de depozite sau alte fonduri rambursabile de la public şi acordarea de credite în cont propriu. metodelor şi politicilor din sfera monetară şi de credit.1.În condiţiile actuale ale economiei de piaţă concurenţiale. ACTIVITATEA BANCARĂ 2.

pe lângă comerţ şi cu schimbul de monede şi metale preţioase. nevoile „financiare” ale Cetăţii au obligat-o să ceară supuşilor săi un împrumut forţat de 1 % asupra veniturilor. când Cetatea Veneţiei se împrumutase cu o sumă destul de importatntă. de fapt. Bucureşti.Fără a li se putea stabili cu precizie apariţia. se spune că ar fi instituţia înfiinţată în 1171 de dogele Michele XI. ca bancherii să ţină registre contabile. în 1797.„Tratat de monedă”. cu numele de Monte Vecchio. plăţile şi creditul încep să ia o mare dezvoltare. de la câţiva negustori mai avuţi. de fapt. asirienii. Unele operaţiuni cu caracter bancar au fost efectuate cu multe secole înaintea erei noastre. băncile au în istorie un trecut foarte îndepărtat. o continuare a unei asociaţiuni de creditori ai Cetăţii şi care a funcţionat între anii 1156 – 1171. Prin urmare. între anii 1000 şi 1150. erau numiţi trapeziţi. în 1584. în special în interiorul templelor. cert este că înaintea lor au apărut: moneda. Astfel. 145. „Tratatul de monedă” al lui Ştefan I. sub numele de Banco de Venezia. Milano etc. Ed. asemenea bancheri se numeau zarafi. obiectul principal al activităţii bancare. florinul de aur. Această bancă a fost. au putut să apară altele noi. prin intermediul unei instituţii de credit şi ajutor mutual. în adevăratul sens al cuvântului. 75 . în adevăratul sens al cuvântului. egiptenii. despre care se spune că ar fi fost prima bancă cu sopul de a primi depozite şi de a acorda împrumuturi particularilor. se ocupau. Dumitrescu . Asemenea operaţiuni au dus la apariţia primilor „bancheri” ai timpului. alte popoare mai civilizate. Realizarea împrumutului şi administrarea sumelor a necesitat existenţa unui organism (instituţie) care să preia aceste probleme. cu scopul principal de a face operaţiuni de administrarea banului public pentru Cetate”. în epoca de prosperitate şi înflorire a Cetăţii Veneţia. s-au înfiinţat asemenea organisme şi în alte oraşe: Florenţa. a luat fiinţă „Banco di Rialto”. La Florenţa. După anul 1100. iar bancherul florentinian se spune că era un descendent al familiei de Medicis. I. efectuarea de plăţi de pe o piaţă pe alta şi păstrarea capitalurilor. care exista la acea dată. creditul. Germenele unei asemenea bănci se presupune a fi existat încă din 1160. pentru prima dată în 1252. schimbul. pg. Iar în 1593. pe scară largă. bancherii au bătut. cu obligaţia să înscrie afacerile lor cu cifre romane. Tot pentru prima oară în Florenţa se spune că s-a reglementat. în 1540. 22 Şt. în Europa.22 După modelul acestei instituţii bancare. La noi. babilonienii foloseau depozitarea unor valori. În Veneţia. Dar. Astfel. mai târziu. 1948. fără a putea afirma că acesta ar fi momentul apariţiei băncilor. Mai târziu. în baza experienţei primelor bănci. care la greci. plăţile care formează . dar s-a desfiinţat o dată cu Republica Veneţiană. grecii şi romanii. se poate consemna începutul naşterii băncilor. având cartierul principal al bancherilor în Mercato Nuovo. a II – a. care practicau. iar la romani argentari. la Neapole. schimbul de monedă. la Milano a funcţionat „Banco di San Ambrogio”. Dumitrescu ne arată că: „Prima bancă. fenicienii. Astfel. a apărut o instituţie cu caracter bancar „Sacra Monte de la Pieta” care avea scopul acordării unor împrumuturi mici pe gaj de obiecte preţioase. când comerţul.

Deci. Multă vreme. schimbări ce au determinat necesitatea supravegherii şi reglementării guvernamentale. a determinat. în epoca de formare a capitalismului. băncile au fost acelea care au ajutat la colectarea şi fructificarea capitalului.bănci de emisiune. fiind bancherul multor capete încoronate. De asemenea. Astfel. mica casă de bancă a evreului Ancer Mayer din Frankfurt am Mein a devenit puternica Bancă a lui Rothschild. băncile s-au dezvoltat. sub formă de capital. Neapole. au apărut în Franţa – Credit Mobilier şi Credit Foncier din Paris. Revoluţia industrială din Anglia a creat premisele dezvoltării sistemelor de transport. în 1619. au apărut şi primele organisme bancare. Treptat. pe urmă. La începutul secolului al XIX – lea. aceste patru bănci au fost cele mai mari din Germania. asigurându-se prin aceasta servicii eficiente. În Germania însă. Prin urmare. pentru a le pune. Drept 23 A. la dispoziţia întreprinzătorilor. au apărut şi s-au dezvoltat şi alte bănci: Darmstadter – Bank. 76 . a devenit o bancă de plăţi prin viramente. Pe măsura dezvoltării comerţului între oraşele unei ţări. din iniţiativa şi sub conducerea municipalităţii. atât pe plan naţional cât şi internaţional. Mai târziu. Totodată. caracterizate prin prosperitatea cetăţilor italiene. unele căpătând. iar cambia a început să fie utilizată şi în comerţul maritim. iar. băncile au ajuns să contribuie la procesul de formare şi consolidare a statelor ca organisme politice şi sociale. Berlin. Paris. 1995. au apărut şi băncile specializate. care au avut ca scop finanţarea dezvoltării afacerilor şi a comerţului. iar la Londra – Middle Bank şi Lloyďs Bank. care dominau viaţa economică şi comercială din bazinul mediteranean. în Olanda. Bucureşti. dreptul de a emite bilete de bancă . concentrând micile şi marile economii din toate straturile sociale. sistemul de transport astfel îmbunătăţit.Pintea. participând efectiv la consolidarea economică a lor. în occidentul european unde era centrul de gravitaţie al activităţii economice şi de schimb au fost puse bazele unor organizaţii bancare. precum şi a celui internaţional. la Nuremberg. În a doua parte a secolului XIX. cu sucursale la Londra. Ed. Sau stabilit noi relaţii între bănci. în 1621. în special a celor maritime. a apărut „Banca de Hamburg”. în condiţiile avântului în domeniu. 11. a constituit unul din factorii care au impulsionat activitatea bancară. în 1609 se înfiinţează „Banca de Amsterdam”.„Băncile în economia românescă 1774 – 1995”. În continuare.23 Dezvoltarea comerţului şi a transporturilor. Diskontogesellschaft. Deutsche – Bank şi Dresdner – Bank. mai târziu. în secolele XIV – XVI. băncile au început să crească la număr şi din ce în ce mai mulţi oameni au început să le folosească serviciile. la început o bancă de depozit. implicit. Viena. din partea statului. Ruscanu . pg. băncile au fost obligate să răspundă noilor cerinţe ale comercianţilor. Tot în această perioadă. un rol important l-au jucat băncile în operaţiunile de bursă şi circulaţie a capitalului internaţional. sporirea activităţilor bancare. se înfiinţează o altă bancă. În consecinţă. Cu acelaşi scop. Este prima bancă care a avut un rol importatnt în organizarea şi dezvoltarea operaţiunilor de plăţi fără numerar. Economică. Gh. După descoperirea Americii.

În 1791. M.băncile de emisiune. primeau depuneri spre fructificare. Contractul poartă data de 28 martie 167 e. în S. Negruş (coordonatori) – „Băncile şi operaţiunile bancare”.instituţii financiare specifice ( de ex. pg. casele de economii şi cooperativele de credit). băncile acordau credite pe termen scurt.1. au fost descoperite între anii 1786 şi 1855 şi reprezintă 55 de plăci de piatră. în Franţa. arendau veniturile statului. Contextul istoric. Bucureşti. a apărut prima casă de scont.24 Dacă ne întoarcem în istorie. ajungând la actualele forme complexe de decontare. care activau ca instituţii de intermediere financiară. Activitatea bancară în România Primele dovezi ale desfăşurării unei activităţi bancare pe pământ românesc. găsite într-o zonă de mine aurifere. exploatau salinele şi alte mine. . în această perioadă au apărut şi băncile care îndeplineau funcţiile ce satăzi pot fi echivalate cu acelea ale băncilor centrale. după mai multe încercări de creare a băncii centrale. care deţineau monopolul emiterii de bancnote naţionale. economic şi social al fiecărei ţări a influenţat modul şi structura de funcţionare a sistemului bancar naţional. Din fondurile constituite drept capital. Cu timpul. Economică. acordau împrumuturi vistieriilor şi particularilor pe amanete (gaj) şi ipoteci (garanţii în bunuri imobiliare). a treisprezecea conţine detalii referitoare la contractul privind înfiinţarea unei instituţii bancare. Congresul a autorizat crearea şi funcţionarea „Primei Bănci a SUA” – The First Bank of The United States – care a îmbinat rolul unei bănci centrale cu operaţiuni specifice băncilor comerciale. marile bănci. Ed. în mod permanent. cămătarii efectuau tot mai multe operaţiuni comercial – bancare: făceau plăţi în ţară şi peste hotare. sistemul bancar era structurat pe trei domenii specifice: . Minele respective datează din perioada Daciei Traiane.A. . Cauzele principale se referă la faptul că băncile acordau împrumuturi în numerar pentru care percepeau dobânzi. s-au dezvoltat. Banca aceasta a funcţionat până în 1811. au dat naştere caselor de compensaţii (clearing). în Principate (Ţara Românească şi Moldova). iar profitul era rezultanta dobânzii percepute la împrumuturile respective. prin stimularea plăţilor fără numerar. 1996.. În 1776. La începutul secolului al XIX – lea. care. băncile s-au dezvoltat astfel încât au devenit uriaşe forţe financiare şi cu puternice influenţe în viaţa economică şi politică a lumii contemporane.băncile comerciale. n. şi a fost semnat de Deusara. 2. 16 77 . Dintre cele 25 de plăci păstrate până în prezent. Drept urmare. utilizate în activitatea bancară internaţională.2. iar în 1800 se crează Banca Franţei. Ionescu.U.urmare. mai întâi 24 . L. constatăm că până în secolul XIX.

în 1841. apoi de maghiari. Aceste case aveau numeroase legături cu casele străine de unde primeau bani şi împrumuturi cu dobânzi reduse.25 Perioada respectivă (perioada modernă) este marcată de primele încercări de creare a unei bănci. Tot în această etapă. Peter Traugott Lange. 1943. fiindu-i concesionată în totalitate 25 26 Idem 22. IV. Romaşcanu – „Începuturile comerţului de bancă. a înfiinţat la Braşov prima bancă cooperatistă de credit săsesc „Kronstädter Allgemeine Sparkassa”. care asigura legăturile dintre răsăritul şi apusul Europei. un rol însemnat l-a avut Casa Hagi Constantin Popp din SIBIU (1768 – 1821). o companie care asigura legăturile comerciale cu „grecii” (aromâni) din Triest şi Veneţia. După 1839. 20. Aceasta a devenit.(personale. maghiarii au reuşit să înfiinţeze. după înfiinţarea primelor două bănci maghiare la Budapesta şi Arad. Banca s-a creat ca urmare a demersurilor unui bancher prusac. formând. s-a înfiinţat la Sibiu „Hermannstädter Allgemaine Sparkassa”. Secuiesc”. 20 la Bucureşti. Între anii 1830 – 1860. dintre cele trei ţări române s-au intensificat . pătrunzând în rândul boerimii şi. În 1855. după încercări făcute încă din 1827. pg. denumită „Casa de păstrare din Tg.26 Aproape toţi proprietarii acestor case erau străini şi supuşi jurisdicţiei consulare (din 63 de proprietari de case doar 14 erau români). ajungând să influenţeze afacerile publice şi să ia parte la conducerea Principatelor. făceau afaceri de import şi export. în Transilvania însă. legăturile comerciale şi de împrumut. aprovizionându-i cu alimente şi îmbrăcăminte din apus. În 1856.” Enciclopedia României. Bucureşti. 1 la Buzău. prima bancă cooperativă de credit. cu toate că şi anterior au existat preocupări în acest sens. erau: 10 la Brăila. 22. au început să se organizeze băncile apusene. 78 . Această casă făcea comerţ cu lână şi piele şi acorda împrumuturi în bancă boierilor şi oamenilor de afaceri din Principate. sprijiniţi de conducerile politice din Viena şi Budapesta. 1 la Craiova şi 1 la Iaşi. treptat. pg. primele organizaţii bancare de credit au fost înfiinţate de saşi. Cu toate restricţiile impuse de politica austriacă de germanizare a popoarelor din Imperiul Habsburgic. în promovarea relaţiilor economice dintre Transilvania şi Ţara Românească. în Transilvania. vol. a fost creată Banca Naţională a Moldovei. ca să le poată fi apărate mai bine interesele. unde practicile capitaliste pătrunseseră mai devreme. Aceasta era cea mai mare casă comercială aromână din Sibiu.27 Dacă începutul de secol XIX a fost marcat numai de încercări (proiecte) de creare a unor bănci în Ţara Românească şi Moldova. după modelul băncilor cooperatiste săseşti. 27 Idem 22. împreună cu Casa Hagi Luca. Gr. la Iaşi. Aceşti comercianţi – cămătari cunoşteau tehnica comercială şi întreţineau vaste relaţii cu ţările străine. care se ocupau şi cu activitatea bancară şi de împrumuturi cu camătă. când bancherii – cămătari au devenit stabili. Astfel. dând împrumuturi în ţară cu o camătă foarte mare. dar nerealizate. La un an. în scurt timp. transformându-se în puternice case de bancheri – cămătari. reprezentau case străine. cea mai importantă bancă de credit a saşilor. fiind prima instituţie bancară ce-şi desfăşura cativitatea pe teritoriul României. 21 la Galaţi. care împleteau activitatea comercială cu cea bancară de împrumut şi schimb. mai târziu). în 1835. casele mai importante din Principate.

deci şi a sistemului bancar. după numeroasele demersuri făcute de fraţii Mocioni. a fost vărsată doar o mică parte. din punct de vedere organizatoric. 79 . Bucureşti. 4 cu capital străin (Banca Generală Română. O parte din aceşti fruntaşi. La 14 martie 1872. După multe dezbateri. care a apărut în 1873. 9 (8 cu sediul în Bucureşti) erau cele mai mari bănci şi considerate de profesorul Victor Slăvescu „marea finanţă românească”.28 În aceeaşi perioadaă. din capitalul subscris. Creditul Financiar Rural. banca dă faliment. Banca de Scont a României. Ed. mai ales. pe teritoriul românesc au mai apărut şi alte bănci: Banca Albina. unde au adoptat regulamentul provizoriu şi au trecut la constituirea conducerii „comitetului fondator”. când a avut loc naţionalizarea principalelor mijloace de producţie. precum şi datorită faptului că. până la primul război mondial) şi pentru dezvoltarea sistemului bancar românesc. Banca românească). Pentru a lupta împotriva cametei. a susţinut înfiinţarea a numeroase „reuniuni de credit” în satele din Transilvania. cu capital pur românesc. statutele au fost aprobate de Împăratul Austro-Ungariei. care. The Bank of Roumania Limited) şi 1 cu capital mixt (Banca Marmorosch Blank & Co). din România. de către învăţătorul Visarion Roman. la rândul ei. Banca „Albina”. Iar Creditul Financiar Urban şi Rural se crează în următorul an. cea mai importantă bancă înfiinţată a fost Banca Naţională (în 1880) care. Urmare multiplelor documentări şi contacte cu specialişti.29 28 M. la rândul ei. Datorită modificării statutului său. a fost fondată Casa de Depuneri şi Consemnaţiuni. Slăvescu – „Marea finanţă din România în vreme de război”. s-a deschis Adunarea generală constituantă a Băncii „Albina”. după modelul celor săseşti. s-au înfiinţat „case de păstrare şi împrumuturi” româneşti. Drecin – Banca „Albina” din Sibiu. în 1880. care şi-a început activitatea.D. din Năsăud. Alexandru Mocioni. o bancă care iniţial a avut atribuţii de bancă de emisiune şi de scont. ulterior. şi-a deschis porţile pentru public. au ţinut prima lor şedinţă oficială. pg. 1982. În 1872 a luat naştere Banca Albina din Sibiu. în 1870. 29 V. când s-a dizolvat comitetul fondator şi s-a ales consiliul de administraţie al cărui preşedinte a fost dr. tergiversări. Respectiva instituţie a avut un rol foarte important. ca şi Banca Aurora. Banca Comercială Română. Ca urmare a legii adoptată în 1864. în 1865. Momentul acesta a constituit începutul dezvoltării unui sistem bancar nou şi modern. Dacia Cluj-Napoca. încă din 1868. 205: 4 cu capital românesc (Banca Agricolă. au început să funcţioneze şi alte bănci. iar Visarion Roman a fost numit director-executiv. modificări introduse la cererea acestora şi. tot la Sibiu. la Sibiu. de către diferite ministere care trebuiau să le avizeze. în 1872. Ed. ajutat de mulţi „fruntaşi români”. Banca Comerţului din Craiova. pg. au format „comitetul fondator” şi au definitivat statutele băncii. la 14 iunie 1871. Apariţia Băncii Naţionale a României a creat premisele pentru înfiinţarea şi a altor bănci (195 de instituţii bancare. 36. membrii comitetului aflaţi în Sibiu. La 27 iunie 1871. Băncii Albina i s-a întocmit proiectul de statut. Sub denumirea de Banca România. a apărut la Bucureşti. recurgerii la credite din străinătate. întrucât a fost principala bancă de emisiune pe teritoriul Principatelor Unite. După Unirea Principatelor (în 1859). Funcţionarea băncii respective a fost oprită abia în 1948. a folosit ca model Banca Angliei).acestuia. Dintre cele 195 de instituţii bancare. Banca de Credit Român. 1920. A doua jumătate a secolului al XIX – lea. până la crearea Băncii Naţionale a României. La 10 aprilie 1872. datorită lipsei de fonduri. banca a pierdut aceste privilegii şi a desfăşurat apoi o activitate pur comercială. prima bancă cu capital integral românesc. încercări de respingere a statutelor. a fost concepută după modelul Băncii Naţionale a Belgiei (aceasta. Cartea Românească. În anul următor.

. Slăvescu – op.să dea avansuri în cont curent sau pe termene scurte. în condiţiile stabilite printr-o lege specială. iar după alţii. astfel încât să se asigure controlul asupra economiei naţionale şi. după unii economişti. conform legii de organizare.să facă comerţ cu aur şi argint.să dea avansuri pe aur şi argint. 1891 – 1901. 30 31 Şt. avea următoarele prevederi mai importante: banca avea privilegiul de a emite bilete de bancă la purtător. Zeletin – „Neoliberalismul”. Bucureşti. până la concurenţa sumei reprezentând 20 % din capitalul vărsat. citată. etapele dinaintea primului război mondial ar fi următoarele:31 Prima etapă: De la înfiinţare şi până la schimbarea etalonului nostru monetar. fiind reprezentată prin valori lesne de realizat. În cele din urmă. un rol însemnat l-au avut bursele.să primească în depozit metale. A treia etapă: De la transformarea Băncii Naţionale a României în Bancă de Emisiune Particulară şi până la declanşarea primului război mondial.să facă serviciul de casierie al statului.Crearea Băncii Centrale în România a suscitat multe discuţii referitoare la structura capitalului băncii şi proporţia capitalului străin maxim permis. .să sconteze bonuri de tezaur. În contextul general al activităţii bancare din România. având ca obiect operaţiuni comerciale. bilete la ordin). metropola capitalismului nostru bancar”. fără nici o indemnizaţie. sume de aur şi argint sau sume de bani în cont curent. în perioada 1881 – 1918. A doua etapă: De la introducerea etalonului aur şi până la retragerea statului. să nu se dea posibilitatea ca sistemul său bancar să fie supus dominaţiei străine. 80 . în ceea ce priveşte capitalul social al băncii. De la înfiinţare şi până la primul război mondial. Operaţiunile. 1880 – 1890. garantate prin depozite de efecte publice sau valori garantate de stat. 12. După clasificarea făcută de Victor Slăvescu. întreaga perioadă se consideră o singură etapă. . . . a fost caracterizată de Şt.30 Legea care stabilea normele de organizare şi funcţionare a Băncii Naţionale a României. Zeletin ca „Cel mai de seamă eveniment în dezvoltarea burgheziei române moderne. pg. 44. Începerea activităţii Băncii Naţionale a României la 1 iulie 1880.să sconteze sau să cumpere efecte de comerţ (poliţe. V. erau următoarele: . s-a hotărât ca majoritatea capitalului să fie constituit din surse româneşti. activitatea Băncii Naţionale a României se poate împărţi în mai multe etape. pe care le putea face banca. 1927. pg. în acelaşi timp. 1901 – 1914. . suma biletelor în circulaţie. banca trebuia să aibă o rezervă metalică de o treime din suma biletelor emise.

mărfurile ce se cereau şi se ofertau etc. Londra. capacitatea de credit a neguţătorilor de mărfuri. ofertele unor asemenea valori. Activitatea bancară în perioada primului război mondial. C. cererile pentru valorile ce se negociază. urmărindu-se veşti din alte ţări. După stagnarea din perioada 1886 – 1904. respectiv cumpărări şi vânzări de mărfuri (bursa de mărfuri). ai băncilor. 1948. de regulă. în mod regulat. inaugurată în 1531. s-a integrat în momentul de maximă încordare politică. Introducerea monopolului operaţiunilor în bursă numai pentru agenţii de schimb a împiedicat operaţiunile bursei.32 Din literatura de specialitate rezultă că primele operaţiuni cu caracter de bursă. timp îndelungat a avut un rol neânsemnat. Ştiinţifică şi Enciclopedică. cafenelele din porturi. pg. în adevăratul sens al cuvântului. 1982. 57. prin legea din mai 1904. iar pe de alta. Dumitrescu – „Tratat de monedă”. Prin aceste operaţiuni de bursă. predarea şi plata concomitentă a obiectivului tranzacţiei. pe baza legii din septembrie 1864. În acest scop. În primii ani ai existenţei sale. 1914 – 1918. ceea ce a înviorat activitatea bursei. mersul târgurilor din alte pieţe. ca urmare a iniţiativelor luate de conducerile Camerelor de comerţ şi Industrie. bursele s-au legiferat. Kiriţescu – „Moneda – Mică enciclopedie”.C. Florenţa (şi alte localităţi din Italia). reprezentanţii autorizaţi ai comerţului.. În şedinţele bursei se prezintă. însoţită de suferinţe. Lyon etc. În funcţie de mărimea cererii şi a ofertei. fără prezentarea. deşi creată în 1881. Bruges. în Bursă se negociau numai unele valori de stat (obligaţiuni ale căilor ferate şi acţiuni ale Băncii Naţionale). unde se negociază valute şi hârtii de valoare (bursa de valori) sau se încheie tranzacţii. pe de o parte. paralel cu înmulţirea valorilor cu venit fix. se urmăreşte realizarea unor profituri.Bursele sunt instituţii oficiale (private sau de stat). 81 . Bucureşti. crescând numărul de acţiuni înscrise în cotă. precum şi alte persoane interesate. Prima bursă mondială. Obiectul său principal de negociere l-a constituit. pe a căror firme se agăţa o „pungă” (borsa în limba italiană). se adună într-un local propriu. la început. pg . Bursa din Bucureşti. Bursele singulare au apărut în secolul al XV – lea la Veneţia. tratele şi monedele. 32 33 Şt. bursa stabileşte preţul sau cursul valorilor negociate care se fac publice prin liste şi mijloace de difuzare în masă a informaţiilor. Ed. din cauza numărului redus de societăţi anonime existente în ţară în acea vreme şi a lipsei de capitaluri lichide în căutare de plasamente în valori mobiliare. provenite din diferenţele dintre preţul din momentul tranzacţiei şi cel din momentul efectuării ei. 75. se efectuau în diferite locuri. Bursa are ca scop încheierea de tranzacţii. s-a introdus principiul libertăţii tranzacţiilor. Anvers. sacrificii de vieţi omeneşti şi distrugeri de valori materiale. Bucureşti. a fost cea din Anvers.33 În România. la intervale scurte de timp. economică şi socială a poporului român. acestea efectuându-se în afara ei. Ediţia a II – a.

În timp ce băncile româneşti, în frunte cu Banca Naţională a României, au fost prezente pentru soluţionarea problemelor financiare deosebit de grele, prin care a tercut ţara noastră în acele momente, băncile cu capital străin au adoptat o atitudine de expectativă. În condiţiile grele ale războiului, după mutarea întregii activităţi a Băncii Naţionale a României la Iaşi, în baza garanţiilor şi a înţelegerilor dintre guvernele României şi Rusiei imperiale, tezaurul Băncii Naţionale a fost transportat la Moscova şi încredinţat, spre păstrare, guvernului imperial rus.34 În perioada primului război mondial însă, s-a intensificat activitatea bancară în România. Ca rezultat al neutralităţii României (1914 – 1916), în această perioadă au apărut oportunităţi noi de comerţ cu toate părţile implicate în conflict. Nivelul ridicat al comerţului a adus beneficii sistemului bancar. Anii care au urmat imediat războiului au adus o încetinire dramatică a activităţii economice. Recesiunea a cuprins întreaga Europă, iar specula şi inflaţia au atins niveluri record. Treptat, ţările europene au început să-şi refacă economiile, fenomen care a cuprins şi România. Rezultatele acestui proces s-au regăsit, imediat, şi în sistemul bancar. Băncile au atras importante fonduri disponibile de pe piaţă şi – prin intermediul creditelor acordate de către Banca Naţională – au reuşit să ramburseze sumele, în bani devalorizaţi. Tot în aceeaşi perioadă, numărul băncilor din România a continuat să crească până la criza economică din perioada 1929 – 1933. Această depresiune a determinat falimentul multor bănci sau fuzionarea altora pentru a supravieţui. După constituirea statului naţional unitar român, refacerea economiei era una din problemele cardinale ale naţiunii. Refacerea economiei, în noile condiţii, genera sarcini incompatibile mai mari ca în oricare altă perioadă din trecut. În această perioadă, economişti români de prestigiu (Virgil Madgearu, Victor Slăvescu, I.N. Angelescu, Mihail Manoilescu, Ştefan Zeletin ş.a.) au fundamentat gândirea economică cu numeroase teze realiste, de mare valoare, ca o replică la afirmaţiile cercurilor de peste hotare, care susţineau că românii nu erau apţi pentru activităţi productive superioare şi burghezia românească nu era capabilă de a conduce. O bună parte a burgheziei române, a dus o politică de dezvoltare a capitalului bancar – industrial din România. Astfel, se poate afirma că, în perioada 1922 – 1929, capitalul naţional a demonstrat capacitatea de expansiune în cadrul propriei economii naţionale. Şi după primul război mondial, Banca Naţională a României a fost prezentă în efortul general de refacere şi însănătoşire a economiei, prin activitatea de creditare şi

34

V. Slăvescu – „Istoricul Băncii Naţionale a României (1880 – 1924)”, Ed. Cultura Naţională, Bucureşti, 1925, pg 220. După verificarea minuţioasă a întregului tezaur, efectuată între 9 ian. 1917 şi 4 feb. 1917, în faţa delegaţilor români şi ruşi, prin protocolul încheiat la 16 feb. 1917, s-a constatat depunerea a 1738 de lăzi, conţinând stocul metalic al Băncii Naţionale a României în valoare de 314.580.456 lei şi 84 bani, precum şi a 2 lăzi în valoare de 7.000.000 lei, în total 321.580.456,84 lei.

82

de menţinere a stabilităţii monetare. Marea finanţă din România s-a întărit prin amplificarea activităţii băncilor vechi şi prin crearea unor noi organizaţii bancare. Ca şi guvernele ţărilor dezvoltate din acea vreme, Guvernul României a trebuit să intervină pentru a contracara efectele crizei economice (1929 – 1933), bancare şi monetare. Guvernul a adoptat politici de conducere şi control, în vederea acordării ajutorului necesar revigorării sistemului bancar. În 1934, a fost înfiinţat Consiliul Superior Bancar al cărui preşedinte era guvernatorul Băncii Naţionale a României. În acest timp s-au adoptat multe legi, care au avut scopul de a ajuta economia, dar şi pentru a îmbunătăţi sistemul bancar. Între reglementările cele mai importante, cu aplicabilitate asupra sistemului bancar, amintim: - legea pentru lichidarea datoriilor agricole şi urbane – 7 aprilie 1934; - legea pentru organizarea şi reglementarea comerţului de bancă – 8 mai 1934; - legea pentru înlesnirea şi refacerea creditului – 20 aprilie 1935. Acest pachet de acte normative şi-a adus contribuţia la salvarea băncilor mai mari, dar aproximativ 600 bănci au fost lichidate sau au fuzionat. Ca urmare, dacă la apariţia legii pentru organizarea şi reglementarea comerţului de bancă (în 1934) existau 1204 bănci, în 1940 mai erau operaţionale numai 446 bănci. În perioada de după criză, Banca Naţională a României a avut un rol deosebit de important în economia românească. Prin monopolul şi controlul comerţului cu devize, Banca a acţionat hotărâtor în schimburile cu străinătatea şi în întreaga economie. Ea şi-a adus, de asemenea, contribuţia la soluţionarea problemei conversiunii datoriilor greu afectate de criză, acţionând permanent pentru însănătoşirea întregului sistem bancar şi de credit. Evaziunea capitalurilor şi blocarea disponibilităţilor în devize, în ţările ce limitaseră comerţul cu devize, sistemul etalonului aur nu mai funcţiona normal şi, ca urmare, la 18 mai 1932 s-a concentrat întregul comerţ cu devize în mâinile Băncii Naţionale, în scopul: - apărării monedei; - respectării angajamentelor, prin asigurarea transferului tuturor obligaţiunilor; - adaptării schimburilor cu străinătatea la nevoile balanţei de plăţi. B.N.R. a asigurat transferul obligaţiunilor în străinătate şi garanţia monedei, cerând statului să acorde, pe lângă prima de 38 % pentru devize forte şi prime pentru încurajarea producţiei naţionale de aur ( astfel, producţia a crescut de la 3.191 kg aur fin – în 1932, la 5. 364 kg – în 1938). În vederea relansării economiei după criză, Banca Naţională a redus taxa scontului succesiv, de la 7 % - la 5 marite 1932, la 6 % - la 5 aprilie 1933 şi la 4,5 % - la 15 dec. 1935. Pentru a preveni o situaţie similară celei din timpul crizei, când numeroase bănci au trebuit să se închidă, datorită, în parte, şi abaterilor de la regulile de acordare a creditelor, B.N.R. a iniţiat şi a participat la stabilirea unor măsuri de reorganizare, întărire a creditului şi de întărire a sistemului bancar, punând bazele

83

supravegherii comerţului bancar, prin înfiinţarea Consiliului Superior Bancar pe baza Legii pentru organizarea şi reglementarea comerţului de bancă din 8 mai 1934. Consiliul Superior Bancar era un organ independent, care, împreună cu B.N.R., veghea permanent la aplicarea legii şi exercitarea controlului asupra comerţului de bancă. În preajma intrării României în cel de-al doilea război mondial, în economie, se remaecă o încetinire a activităţii, reflex al economiei mondiale din cauza înarmărilor, care s-a concretizat, în bugetul României, prin sporirea cheltuielior pentru armată şi, ca o consecinţă, o sporire a fiscalităţii, prin accentuarea creşterii impozitelor directe: impunerea proprietăţilor clădite, sporirea impozitelor pe salarii mai mari şi majorarea unor taxe. În ce priveşte aspectele bancare rezultate din schimburile externe, s-a stabilit că pentru susţinerea valorificării cerealelor la export, devizele, provenite din exporturile normale de cereale şi derivatele lor, să fie cedate, în proporţie de 70 %, Băncii Naţionale, restul de 30 %, fiind lăsate direct la libera dispoziţie a exportatorilor, prin băncile autorizate, cu credit nelimitat, pentru a fi utilizate la plăţi, în ţările fără restricţii valutare. Scopul liberalizării negocierii de 30 % urmărea mărirea creditelor externe, consolidarea leului pe pieţele străine, echilibrul balanţei de plăţi, dar rezultatele nu au fost cele scontate, deoarece viaţa în interior s-a scumpit datorită importurilor cu preţuri ridicate. De asemenea, tensiunea internaţională, din preajma izbucnirii celui de-al doilea război mondial, împiedica finanţa străină de a mai acorda credite, statele de origină având ele însele mari nevoi financiare, trecând de la o economie dirijată la dictatură economică, la febrilitate în înarmări, încât chiar un împrumut, în materiale pentru România, devenise cu totul exclus.35 În perioada grea a celui de-al doilea rărboi mondial, BNR a intervenit pentru menţinerea cursului leului, în perioada de negociabilitate a devizelor, căutând să-şi sporească stocul de aur, dând prime pentru creşterea producţiei şi cumpărând aur şi din străinătate. Creditele acordate de BNR, în această perioadă, au vizat românizarea activităţii economice şi valorificarea grâului direct de la agricultori sau prin Institutul Naţional al Cooperaţiei cu scont de 2 %. În toată perioada pregătirii şi desfăşurării războilui alături de Wehrmacht, băncile, în frunte cu Banca Naţională, au finanţat atât necesităţile economiei, dar, mai ales, necesităţile provocate de ducerea operaţiunilor militare, ceea ce s-a soldat cu inflaţia şi devalorizrea leului. Meritul Băncii Naţionale a României, aşa cum s-a mai arătat, a fost că s-a preocupat să desfăşoare o activitate bancară sănătoasă şi, în acelaşi timp, s-a luptat, pe toate căile, să înlăture acţiunile de subjugare a economiei de către monopolurile germane. Înfiinţate şi conduse de burghezie, băncile româneşti au avut, în decursul scurtei lor existenţe de nici un secol, un rol pozitiv în dezvoltarea economiei româneşti, fără a reuşi, însă, să soluţioneze problemele sociale şi naţionale fundamentale ale României. Evenimentele, de după 23 august 1944, au transformat statul român într-un instrument al unui singur partid, iar băncile şi-au pierdut independenţa operaţiunilor,
35

A.Pintea, Gh. Ruscanu - „Băncile în economia românescă 1774 – 1995”, Ed. Economică, Bucureşti, 1995, pg. 219.

84

Banca Urbană. Banca Românească. sistemul bancar din România era format din Banca Naţională a României şi 232 de bănci particulare active. O dată cu naţionalizarea principalelor mijloace de producţie. s-a constituit în societate anonimă pe acţiuni. Institutul de Credit Românesc şi Institutul Naţional al Cooperaţiei. Banca de Credit a Meseriaşilor. Societatea Bancară Română. la 15 august 1947 se înfăptuieşte Reforma Monetară (bănească). La 1. În această etapă haotică şi plină de incertitudini. se exercita asupra tuturor întreprinderilor de bancă şi instituţiilor de credit.reducându-se la un număr minim. Acţiunea sa. băncile şi instituţiile de credit capitaliste au fost dizolvate şi puse în stare de lichidare. BNR a avut o importanţă deosebită în activitatea economico – financiară a ţării şi a mişcării de capital dintre Banca Naţională. Banca Timişoarei. au fost naţionalizate numai Societatea Naţională de Credit Industrial. Casa Naţională de Economii şi Cecuri Poştale şi Casa de Depuneri şi Consemnaţiuni. Cu toate măsurile luate şi acţiunile întreprinse. precum şi organizarea şi controlul creditului. Prin etatizare. din care 22 bănci mari. Situaţia economică grea. Creditul Naţional Industrial. ca mandatară a statului român.I. Printre băncile comerciale mari. cu sucursale şi agenţii în oraşele în care aveau interese. ca organe ale statului de centralizare maximă a resurselor şi de plasare a acestora în obiective. Banca Naţională a României a fost etatizată în baza legii din dec. în luna august 1948. în domeniul bancar. 147. Banca de Scont a României. Banca centrală din Cluj. ceea ce a dus la haos poiltic şi economic. cu excepţia celor de mai sus care au fost naţionalizate. conform îndrumărilor Consiliului Superior Economic. 85 . printre altele şi menirea de a crea condiţiile necesare pentru trecerea de la sistemul bănesc capitalist la sistemul bănesc socialist. Banca de Credit Român. cu dreptul exclusiv de a emite bilete de bancă la purtător şi la vedere.1947. Consiliului Superior Bancar i s-a schimbat denumirea în Curtea Superioară Bancară. 1946. În asemenea condiţii grele. După 1948. Apoi. moştenită ca urmare a „colaborării” cu Germania hitleristă. care a avut. prin decretul nr. după 23 august 1944 a continuat să se accentueze datorită următoarelor cauze: susţinerea războilui antifascist. Banca Comercială Italiană şi Română. cu capital de peste 60 milioane lei. asigură. Banca Albina din Sibiu. care au agravat problemele economico – sociale şi naţionale ale României. Banca Generală de Economii din Sibiu şi Braşov. Legea pentru etatizarea BNR prevedea că aceasta. dirijarea şi controlul creditului. publice şi private. erau: Banca Chrissoveloni. de a asigura circulaţia monetară şi menţinerea stabilităţii monedei. Casa de Finanţare şi Amortizare. După 23 august 1944. cu grave consecinţe ulterioare. la 11 iunie 1948. Creditul Naţional Agricol. situaţia economico – financiară necorespunzătoare se accentua iar Banca Naţională a României devenise aproape singura sursă de creditare a economiei. 63 bănci mijlocii şi 147 bănci mici. băncile comerciale şi beneficiarii de credit. începutul luptei de cucerire a puterii. Creditul Funciar Rural.

La 7 octombrie 1949. Ele funcţionau ca parte pasivă a afacerilor şi erau. urmărirea executării balanţei de plăţi externe. Prin reglementările Băncii Naţionale. Banca de Credit pentru Investiţii a devenit Banca de Investiţii. sistemul bancar românesc oferea un număr limitat de servicii şi produse bancare. în perioada de tranziţie la economia de piaţă. aveau voie să transfere fonduri către întreprinderi.La 1 septembrie 1948. care să satisfacă exigenţele tuturor categoriilor de operatori economici din economia de piaţă. de exemplu. unor întreprinderi sau unor persoane. prin înfiinţarea Casei de Economii. 86 . imediat dup 1989. s-a impus ca. Tot în septembrie 1948. Însă. numai în conformitate cu planul naţional unic. cu următoarele funcţii: emisiunea monetară. Astfel. rămânând cele mai reprezentative bănci comerciale româneşti. capabil să ofere o gamă largă de produse şi servicii bancare de un nivel calitativ superior. administrarea rezervelor valutare ale ţării. în activitatea bancară din România s-au produs următoarele schimbări esenţiale: *Banca Naţională a României a fost reorganizată şi a intrat. această instituţie a primit actuala denumire de Casa de Economii şi Consemnaţiuni (CEC). Această metodă de distribuire planificată a banilor a permis guvernului să instituie propriul său sistem de conducere centralizată. Având în vedere rolul şi importanţa pe care le au băncile la buna funcţionare a unităţilor economice şi a economiei în ansamblu. Sistemul centralizat elimina orice formă de concurenţă între bănci. care funcţiona ca centru de încasări şi control al numerarului. unităţi administrative. dar conducerea centralizată a continuat să funcţioneze în acelaşi mod. toate operaţiunile bancare au fost concentrate la nivelul unei singure instituţii – Banca de Stat (fosta Bancă Naţională a României). băncile trebuiau să respecte anumite reglementări stricte. În acest contexst. au fost create Banca pentru Agricultură şi Industrie Alimentară şi. Aceste bănci şi-au reconsiderat activitatea şi. rolul şi funcţiile băncilor au fost strict limitate şi priveau. conform planului de credite.1948. Cecuri şi Consemnaţiuni. în principal. când au apărut bănci noi. Aceste schimbări au fost însoţite de un anumit grad de deschidere. băncile specializate şi-au continuat activitatea ca bănci comerciale cu capital majoritar de stat. Banca Română pentru Comerţ Exterior. s-au adaptat problemelor bancare specifice economiei de piaţă. patrimoniul Casei Naţionale de Economii şi Cecuri Poştale şi Casei de Depuneri şi Consemnaţiuni au fost contopite. asigurarea stabilităţii monetare. supraveghere şi control al economiei naţionale. Din 15. în sarcinile sale fireşti de Bancă Centrală. cu o profitabilitate ridicată. într-un termen scurt. Sistemul respectiv a funcţionat până în 1967. iar Banca Naţională a României a fost reorganizată. supravegherea activităţii bancare.astfel. atragerea disponibilităţilor de la populaţie şi din economie şi distribuirea acestora. în principal. întrucât funcţionau şi acţionau numai în cadrul unor linii directoare foarte stricte. la începutul perioadei de tranziţie.XI. Până la sfârşitul anului 1989. să se creeze un sistem modern. După Revoluţia din Decembrie 1989. care a deţinut monopolul în domeniul depunerilor populaţiei până la sfârşitul anului 1989.

statul. în ceea ce priveşte aspectele profesionale. rolul BNR este decisiv. * Fostele bănci specializate de stat (BRCE.să reprezinte interesele comunităţii financiare şi bancare faţă de Banca Naţională. În ţările cu economie de piaţă dezvoltată. primul obiectiv al băncilor este să ofere „produse şi servicii bancare de cea mai bună calitate”. Relaţiile între credit şi circulaţia monetară. * Supravegherea activităţii bancare de către BNR (bancă a băncilor). în condiţiile economiei de piaţă. pg. Negruş (coordonatori) – „Băncile şi operaţiunile bancare”. 87 .. cu servire exemplară. ci de reglementări cadru. . Bucureşti. decontările etc. civilizată şi operativă. BAIA. în 1991 s-a constituit Asociaţia Română a Băncilor (ARB). a fost creată Banca Comercială Română S. Ionescu. 36 L. 1996. având drept fondatori Banca Naţională a României (BNR) şi Asociaţia Română a Băncilor (ARB). Această iniţiativă a fost confirmată printr-o hotărâre de guvern şi a devenit operaţională în 1992. de orientare profesională în activităţile bancare: creditul bancar.să reprezinte sectorul bancar românesc în relaţiile internaţionale cu asociaţii profesionale similare.să îmbunătăţească şi să dezvolte standardul şi statutul profesional al tuturor celor care lucrează în sectorul bancar. Guvern şi alte instituţii centrale de stat. . aprobându-li-se şi noi statute de organizare şi funcţionare. sunt: . după cum s-a mai spus. BNR asigură legătura dintre dimensiunile creditului şi volumul masei monetare în circulaţie. Ed. în perioada de tranziţie. băncile. acest gen de organizaţii profesionale au un rol semnificativ şi puternic. Având în vedere că în economia de piaţă. M.* Pentru activităţile comerciale ale Băncii Naţionale a României. Economică. guvernul le urmăresc îndeaproape (aşa cum. au fost transformate în bănci comerciale. Pentru a supraveghea integritatea şi credibilitatea profesională. Aderarea la acest organism se face pe bază de liber consimţământ. indicatorul sintetic care reflectă eficienţa economică a activităţii bancare este profitul.R. nu a avut în vedere măsuri de comandă. În vederea organizării şi coordonării activităţii bancare.B. În activitatea tuturor organizaţiilor bancare. şi-au organizat astfel activitatea încât să poată atrage un număr cât mai mare de clienţi. se întâmplă în toate ţările). care să le asigure realizarea obiectivului propus. iar în prezent participă majoritatea băncilor comerciale. ARB ia în considerare numai cererile de aderare ale băncilor care au desfăşurat o activitate comercială pe o perioadaă mai mare de şase luni şi au o evoluţie bună. cu capital de stat. * Pentru menţinerea circulaţiei băneşti la nivel corespunzător.36 Principalele obiective ale A.A. 24. Aceste activităţi constituie un indicator important al unui sector bancar sănătos şi dinamic. În octombrie 1991 a fost creat Institutul Bancar Român (IBR). BI). Prin urmare. pentru asigurarea unei circulaţii monetare stabile. de altfel.

A.A.02.1999 Citibank Romania S.02.A.02. 18.A.C. 18.A.1999 BANK LEUMI ROMANIA S. 18.02. 18.A.A.1999 UniCredit Tiriac Bank S.ro În temeiul art. 18. 227/2007) şi al Regulamentului Bancii Naţionale a României nr. BANK S.02.E.02.A.A. au fost înfiinţate bănci cu capital privat autohton.1999 BANCA COMERCIALA INTESA SANPAOLO ROMANIA S.1999 RAIFFEISEN BANK SA 18. 18. străin şi mixt. Membra a Grupului National Bank of Greece 18.Romania SA 18.A. 18.02. 18. 18.A. În această perioadă. Astfel. 18.bnr. 18.2000 VOLKSBANK ROMANIA S. 18.04.1999 ATE BANK ROMANIA S.A.1999 BRD .La crearea noului sistem bancar s-a urmărit şi se urmăreşte în continuare realizarea unui sistem bancar modern.A.1999 MARFIN BANK (ROMANIA) S.1999 Banca de Export Import a Romaniei EXIMBANK S.1999 Banca Comerciala CARPATICA S.Bănci.02.417 din Ordonanţa de Urgenţă a Guvernului nr.1999 C. 18.R.02. 18.02.02.1999 ABN AMRO Bank (Romania) S.02.1999 Bancpost S.07.02.A.A. 17. solicitate pe piaţa bancară.02. 18. conform Registrului Instituţiilor de Credit publicat de Banca Naţională a României.Groupe Societe Generale S.09. precum şi filiale şi sucursale ale unor bănci străine.02. la data de 1 oct.1999 ALPHA BANK ROMANIA S.02. 18.02. Firenze România S.A.1999 Banca Romaneasca S.02. 10.A.1999 Emporiki Bank . 2008 funcţionau următoarele instituţii de credit37: .A.1999 Credit Europe Bank (Romania) S.1999 Banca Transilvania S.1999 Banca Comerciala Romana S. 1/2007 privind Registrul Instituţiilor de Credit.A. 18. 37 www. 18. 18.02. cu rol de echilibrare a disponibilităţilor.A. operatorior economici şi ale populaţiei.A.02.1999 ROMANIAN INTERNATIONAL BANK S.99/2006 privind instituţiile de credit şi adecvarea capitalului (aprobată prin Legea nr.A.02.1999 OTP BANK ROMANIA S.02. existente în bănci cu împrumuturile (creditele) necesare.1999 Banca C.A.1999 MKB ROMEXTERRA Bank S.02.1999 LIBRA BANK S. 18.A. 88 .1999 PIRAEUS BANK ROMANIA S. 15.

07. STRUCTURILE INSTITUŢIONALE 2. sub formă de credite.A. 03. gestionarea acestora.2005 HVB BANCA PENTRU LOCUINŢE S. mobilizează resurse băneşti temporare disponibile.2. 1027/2006 şi respectiv 480/2007)) 89 .09.Bănci de economisire şi creditare în domeniul locativ. 38 Art. societăţi anonime sau ale statului care concentrează capitalurile disponibile din economie şi le pun la dispoziţia operatorior economici. Băncile se ocupă de organizarea şi realizarea împrumuturilor (obiectul principal de activitate).09.09.2004 Raiffeisen Banca pentru Locuinţe SA 13.2008 BCR BANCA PENTRU LOCUINŢE S.2007 a funcţionat sub denumirea CREDITCOOP Casa Centrală. 285 din O. Prin urmare.05.20. Banca (conform legislaţiei în vigoare38) este o “instituţie” specializată care organizează circulaţia bănească. organizează şi efectuează decontările şi plăţile în cadrul economiei naţionale şi în relaţiile cu celelalte state.2. 11.2002 ProCredit Bank S.G. inclusiv a statului.O. desprindem caracterul complex al rolului pe care-l are banca în economie. în scopul obţinerii unui profit. 99/2006 privind instituţiile de credit şi adecvarea capitalului aprobată.2004 PORSCHE BANK ROMANIA S.A.A. cât şi din punctul de vedere al relaţiilor în spaţiul geografic.2002 până la data de 25.U. o bancă se defineşte (din punct de vedre conceptual). completată şi modificată prin Legea nr.Organizaţii cooperatiste de credit. 227/2007 (M.07. .07.2002 Banca Centrală Cooperatistă “CREDITCOOP” 2.1.A.A. al României nr. 26. nr. 03. ca o firmă care mobilizează mijloace băneşti disponibile. 27. 31. Sistemica bancară Băncile reprezintă firme particulare. finanţează şi creditează persoanele fizice şi juridice.05. societăţi în nume colectiv. . atât din punctul de vedere al serviciilor pe care le efectuează.2007 BANCA MILLENNIUM S. De aici.11. Scopul final îl constituie realizarea profitului bancar.

încheierea cu bănci şi instituţii financiare străine. . .realizarea de încasări şi plăţi (în lei şi în valută) generate de diverse activităţi (vânzarea bunurilor la intern sau la export. . funcţiile unei bănci pot fi următoarele: * Funcţia de depozit care permite băncii efectuarea de operaţiuni de depozit la vedere şi la termen. face încasări şi plăţi în numerar. * Funcţia de investiţii. cecuri în favoarea unor beneficiari din ţară şi străinătate.emiterea de efecte de comerţ: bilete la ordin. * Funcţia comercială.participarea în calitate de acţionar la înfiinţarea unor firme (fie ele bancare sau nebancare) în ţară sau străinătate.cumpărarea şi vinderea în ţară şi străinătate de valută şi efecte de comerţ exprimate în lei şi valută. economică şi financiară a diferitelor proiecte. aur şi monede. de expertiză tehnică.acordă credite. .efectuarea operaţiunilor de schimb valutar şi a celor de arbitraje pe pieţele monetare internaţionale.achiziţionarea unor active financiare în nume propriu. De asemenea. se caracterizează prin: .cumpărarea şi vinderea în ţară şi străinătate de metale preţioase. . cu numerar şi cu titluri. . . realizează selecţionarea şi susţinerea unor proiecte de investiţii. Acordă consultanţă şi asistenţă în probleme de gestiune financiară şi evaluare. . necomercial şi alte operaţiuni legate de încasări şi plăţi între personae fizice şi juridice din ţară şi străinătate. operaţiuni cu cracter financiar.participarea la tranzacţii externe financiare de plăţi şi de credit.acordarea de credite în lei şi în valută persoanelor fizice şi juridice din ţară şi străinătate. turism intern şi internaţional). constând în atragerea resurselor băneşti de la personae fizice şi juridice pentru păstrarea şi folosirea lor. efectuează decontări fără numerar între instituţii şi agenţi economici titulari de cont. cambii sau trate. titluri de credit. se defineşte prin: . emite instrumente de plată.efectuarea operaţiunilor de scontare şi rescontare a efectelor de comerţ. de angajamente şi convenţii de plăţi. funcţia aceasta constă şi în efectuarea de operaţiuni de depozitare şi de trezorerie pentru obiecte de valoare aflate în proprietatea persoanelor fizice şi juridice. .efectuarea unor operaţiuni de vânzare – cumpărare şi a altor operaţiuni cu titluri emise de stat. se ocupă cu vânzarea-cumpărarea de valută şi alte operaţiuni valutare. servicii de consultanţă şi de plasament pentru resursele băneşti ale clienţilor şi ale fondurilor proprii. prestări servicii. 90 . emite şi plasează hârtii de valoare. efectuează alte operaţiuni cu titluri de valoare. . pe cont propriu sau în numele clienţilor.prestarea unor servicii bancare. În consecinţă.

înscriu în mod simultan suma avansului acordat în Activ (pentru materializarea creanţelor) şi în Pasiv în contul de depozit al beneficiarilor de credit. plasamente gestionate de bănci sau case de economii. bonuri de tezaur. Intermedierea are două forme: cei ce solicită împrumuturi (fără angajare directă pe piaţă). plasamente stabile. Instituţiile de credit bancar. plasamente lichide sau pe termen scurt. Subiecţii financiari (instituţii de credit. obligaţiuni. emit acţiuni şi obligaţiuni. conturi bancare. bonuri pe termen scurt. depozite pe termen scurt. mobile. le acoperă prin: împrumuturi pe lângă instituţiile de credit. Ansamblul instrumentelor monetar – financiare într-o economie se prezintă astfel: bancnotă şi monedă divizionară. etc. 91 . conservarea economiilor sub forma plasamentelor. Actorii: subiecţii nonfinanciari şi subiecţii financiari Subiecţii nefinanciari deţin plasamente financiare sau beneficiază de fluxuri financiare. asigurarea mobilizării împrumuturilor prin emisiunea de obligaţiuni. sunt instituţii creatoare de monedă.organizarea lansării de obligaţiuni. garantarea emisiunii şi plasarea obligaţiunilor pe piaţa secundară. cu cererile şi ofertele de capitaluri. piaţa. Subiecţii.) şi financiare (bancare. etc. băncile) distribuie „finanţări” sub formă de credite. finanţări de lungă durată. Instrumentele monetar – financiare Fiecare dintre noi poate deţine un patrimoniu format din active: reale (imobile. pe când subiecţii financiari le girează (gestionează). acţiuni. intermediarii financiari.). Când ele acordă credit. b. Deţinătorii de capacităţi de finanţare le plasează în: . -plasamente pe termen lung (acţiuni.bancnote. prime de asigurare). depozite la vedere. Subiecţii nonfinanciari participă la fluxuri de producţie şi intervin pe piaţa tranzacţiilor de bunuri şi servicii. Sistemul financiar are două componente: a. băncile. depozite la vedere. cu nevoi financiare. Primele două constituie mijloace de plată şi următoarele două sunt mijloace de economisire..

Trezoreria poate să dispună acordarea de credite singurului său client. trezoreria.2.Alte instituţii financiare. Circuitul instituţional se descompune în: . case de economii şi depozit. .mijloace de plată. create de bănci când acordă credite. Băncile nu sunt singurele organisme creatoare de monedă.2. statul. Organizarea sistemului financiar 92 . acordarea creditelor se face creditând contul de la o bancă a subiectului economic.beneficiarii de monedă (astfel create) o utilizează pentru plăţi şi economisire. piaţa financiară: Piaţa financiară Alte instituţii financiare Banca Centrală Bănci Trezoreria Instituţii de credit asimilate 2. care nu au deschise conturi de depozite. Într-o economie de piaţă există patru blocuri sau sisteme relaţionale: băncile. -instituţiile financiare nebancare colectează o parte din sumele economisite (finanţarea de credite).

Organismele de credit sunt: .băncile comerciale. evidenţiind rolul fundamental al Băncii Centrale. Schema simplificată a relaţiilor de supraveghere şi control din cadrul sistemului financiar se prezintă în felul următor: Piaţa ipotecară Piaţa monetară Banca Centrală Comisia Bursieră Naţională Piaţa financiară Ministerul Ministerul Finanţelor Finanţelor Consiliul Organismelor De Credit Comisia Bancară Organisme de credit Asociaţii profesionale de credit 2.societăţi financiare. 93 . nebancare. Rolul şi funcţiile Băncii Centrale Sistemul bancar este reprezentat de ansamblul coerent al diferitelor categorii de instituţii financiar-bancare care funcţionează într-o ţară. . . -instituţii financiare specializate. răspunzând necesităţilor unei etape a dezvoltării social-economice. .băncile mutuale şi cooperatiste (limitate privind acordarea creditelor). cu o misiune cu caracter general. Rol primordial îl au organismele de credit.3.Acesta se bazează pe structura instituţională a spaţiului monetar şi financiar.2. ca sistem financiar.case de economisire şi case locale de credit. care nu pot constitui depozite pe termen scurt de la populaţie.

băncile centrale au apărut după unificarea statelor şi principatelor independente. concomitent cu plasarea lor pe piaţă prin intermediul creditelor şi a altor operaţiuni pe piaţa financiară. când s-a trecut la restructurarea sistemului bancar. Banca Naţională a României a trecut în proprietatea statului şi a făcut parte din sistemul bancar al unei economii centralizate. fondată în 1668.În general. fondată în anul 1694. reorganizându-se ca bancă centrală. În activitatea de colectare a resurselor financiare. în 1844. operaţiuni. bănci comerciale şi alte instituţii financiare asimilate acestora. se constituie ca subsistem al macrosistemului economico-social. banca centrală urmăreşte stabilitatea valorii interne şi externe a monedei naţionale. Sistemul bancar. iar în 1929. format din banca centrală cu rol de coordonare şi supraveghere. În alte ţări. Într-o economie de piaţă. este considerată prima bancă centrală. . sistemul bancar parcurge faze de specializare şi sectorizare. Băncile asigură şi facilitează efectuarea plăţilor. sistemul bancar îndeplineşte funcţia de atragere şi concentrare a economiilor societăţii şi de canalizare a acestora. 94 . Noţiune de sectorizare poate fi definită ca fiind un tip aparte de specializare ce constă în orientarea activităţii bancare spre anumite domenii de activitate economică. pentru Anglia şi Ţara Galilor. băncile îndeplinesc rolul de intermediari între deţinătorii de capitaluri şi utilizatorii acestora. deşi istoricii susţin că prima bancă centrală. format din ansamblul reglementărilor care guvernează activitatea bancară. În Germania şi Italia. Toate sistemele bancare. în ultima parte a secolului al XIX –lea. Banca Franţei a a fost fondată în 1880. urmăresc modul în care debitorii utilizează resursele împrimutate. În perioada următoare celui de-al doilea război mondial. Această situaţie a continuat să existe până la Revoluţia din decembrie 1989. cu excepţia celui din Hong Kong. Banca Angliei a fost creată iniţial pentru a se strânge banii necesari războiului contra Franţei. către cele mai eficiente investiţii. În îndeplinirea acestei funcţii. 10 % din capital mai aparţinea statului român. au o bancă centrală. Banca Naţională a României a fost fondată în 1880. În vederea realizării obiectivelor finale. băncile. a fost Banca Angliei.cadrul instituţional. concomitent cu punerea la dispoziţia economiei naţionale a cantităţii optime de monedă necesară creşterii economice. oferă servicii de gestionare a riscului şi reprezintă principalul canal de transmisie în implementarea politicii monetare.cadrul juridic. dreptul de monopol asupra emisiunii monetare. ca verigi de bază ale sistemului. când doar o treime din capital aparţinea statului. A urmat apoi o diversificare afuncţiilor sale iar bnaca a primit. Banca Angliei a fost o bancă privată până în 1946. În evoluţia sa. Banca suedeză Riksbank. mai târziu. sistemul bancar dintr-o ţară cuprinde: . în accepţiunea de azi. printr-un proces obiectiv şi imparţil de alocare a creditului. Apariţia şi dezvoltarea sitemului bancar (în secolele XIV şi XV – după cum s-a mai precizat în capitolele anterioare) au precedat apariţia băncilor centrale (în secolul XVII). Specializarea bancară reprezintă orientarea activităţii diferitelor bănci doar spre anumite servicii. crearea băncilor centrale a evoluat mai lent. când a fost naţionalizată. produse bancare. transformând resursele pe care mediul economic i le pune la dispoziţie.

pentru sporirea gradului de independenţă decizională pentru băncile lor centrale. * Funcţiile băncii centrale În general. Se apreciază.emiterea bancnotelor şi a monedelor ca mijloace legale de plată pe teritoriul ţării. De regulă. obiectivul fundamental al politicii monetare a BNR pe termen lung îl reprezintă asigurarea stabilităţii preţurilor. poate duce la nivele înlate ale şomajului şi la restrângerea creşterii economice.Conform actelor normative în vigoare. promovarea şi monitorizarea bunei funcţionări asistemelor de plăţi pentru asigurarea stabilităţii financiare. Gradul “adecvat” de independenţă sau autonomie decizională a băncii centrale a constituit o dispută seculară: tentative de subordonare directă faţă de autoritatea guvernului au alternat cu perioade de independenţă considerată excesivă. .stabilirea regimului valutar şi supravegherea respectării acestuia. Italia (de ex. că acesta este motivul pentru care Bundesbank a reuşit să realizeze o politică monetară antiinflaţionistă deosebit de eficientă. 312/2004 privind Statutul BNR. .Stabilirea şi implementarea politicii monetare şi de credit Banca centrală controlează nivelul masei monetare şi ratele dobânzii în economie.) – Bundesbank avea garantată prin lege independenţa de a conduce politica monetară.administrarea rezervelor internaţionale. Această situaţie a condus la dezbateri aprinse. pentru a contribui la stabilitatea monedei naţionale. banca centrală colaborează cu Ministerul Finanţelor pentru rezolvarea principalelor probleme ale politicii monetare şi financiare. Totodată. a condiţiilor economice dintr-o ţară şi nu a celor politice. Banca Centrală a Germaniei (de ex. . aceste responsabilităţi sunt împărţite cu alte organisme guvernamentale) : 1. ca parte a politicii economice generale a guvernului. Argumentele celor care se opun independenţei băncii centrale au în vedere faptul că politica macroeconomică are obicetive mai largi decât menţinerea unei rate scăzute a inflaţiei. referitoare la independenţa băncii centrale.39 în România. Franţa. au următoarele funcţii (uneori.elaborarea şi aplicarea politicii monetare şi a politicii de curs de schimb. 39 Legea nr. . 95 .Garantarea prin lege a independenţei băncii centrale are un rol determinant înn a asigura reflectarea. în spiritul Tratatului de la Maastricht. în politica monetară promovată. îngeneral. Anglia. care împreună formează Sistemul European al Băncilor Centrale. Principalele atribuţii ale unei bănci centrale sunt: . Tratatul de la Maastricht (1992) prevede un nivel ridicat de independenţă pentru băncile centrale ale statelor membre şi pentru Banca Centrală Europeană. reglementarea şi supravegherea prudenţială instituţiilor de credit. înainte de crearea Băncii Centrale Europene. La nivelul Uniunii Europene.autorizarea. se argumentează că reducerea activităţii economice pentru a realiza un nivel scăzut al inflaţiei.) au luat măsuri. băncile centrale.

în locul acestora. bilanţul anual şi contul de profit sau pierdere. Banca centrală stabileşte regimul rezervelor minime obigatorii pe care instituţiile de credit trebuie să le menţină în conturi deschise la aceasta. cumpărări/vânzări drecte sau poate lua gaj. Banca centrală poate efectua pe piaţa secundară operaţiuni reversibile. greutatea. regiilor autonome. în strictă concordanţă cu nevoile reale ale circulaţiei băneşti. garantare şi dobândă stabilite prin reglementări proprii. instituţiilor de credit sau altor persoane juridice. autorităţilor publice centrale şi locale. dimensiunile. sub formă de bancnote şo monede. astfel încât să se asigure necesarul de numerar.pe piaţa monetară. . banca centrală este organ al statului. În principiu. În numele Consiliului de Administraţie. Emisiunea de monedă peste necesităţile reale – supraemisiunea de monedă – poate duce la inflaţie. poate efectua swap-uri valutare. poate fi încă un argument în favoarea asigurării independenţei băncii centrale. punerea în circulaţie a altor tipuri de însemne monetare. a cernelurilor şi a bancnotelor şi monedelor retrase din circulaţie. politica monetară a anului precedent şi orientările pentru anul viitor. BNR bonifică dobânzi cel puţin la nivelul ratei dobânzii medii la depunerile la vedere practicate de instituţiile de credit iar pentru neândeplinirea cerinţelor privind nivelul rezervelor minime obligatorii se calculează şi se percep dobânzi penalizatoare. BNR poate hotărâ anularea sau retragerea din circulaţie a oricăror bancnote sau monede care au fost emise şi. când aceasta este necesară. reglementarea şi supravegherea prudenţială bancară. pentru rezervele minime obligatorii. pentru acordarea de credite colateralizate. Banca Naţională a României este unica instituţie autorizată să emită însemne monetare. ca mijloace legale de plată pe teritoriul României.Emisiunea de monedă Banca centrală deţine monopolul emisiunii monetare.În România. a matriţelor. financiare. BNR elaborează programul de emisiune a bancnotelor şi monedelor. precum şi pentru custodia şi distrugerea. în condiţiile pe care le consideră necesare pentru a realiza obiectivele politicii monetare. creanţe asupra sau titluri ale statului. 96 . monetare şi valutare. poate emite certificate de depozit şi atrage depozite de la instituţii de credit. Conform legii. De asemenea. BNR utilizează proceduri şi instrumente specifice pentru următoare operaţiuni: . în condiţii de rambursare. În cadrul politicii monetare pe care o promovează. . autorităţilor publice centrale şi locale. Banca centrală asigură tipărirea bancnotelor şi baterea monedelor şi ia măsuri pentru păstrarea în siguranţă a celor care nu sunt puse în circulaţie. iar membrii Consiliului de Administraţie al BNR sunt numiţi de Parlament. regiilor autonome. Guvernatorul BNR prezintă anual Parlamentului României raportul BNR. 2. activităţile BNR. se interzice BNR creditarea pe descoperit de cont sau orice alt tip de creditare a statului. prin emisiune suplimentar1 de monedă.de control al lichidităţii prin rezerve minime obligatori. Banca centrală poate acorda credite instituţiilor de credit eligibile. Împiedicarea guvernelor de determina un proces inflaţionist. Ea stabileşte valoarea nominală. companiilor naţionale şi altor societăţi cu capital majoritar de stat. care cuprinde: principalele evoluţii economice. companiilor naţionale şi altor societăţi cu capital majoritar de stat. desenul şi alte caracterisici tehnice ale bancnotelor şi monedelor. moneda se emite în concordanţă cu creşterea economică.de creditare a băncilor.

problemă abordată mai pe larg într-unul din capitolele anterioare. . care se numeşte taxă de scont. prin acordarea de facilităţi şi prin cumpărarea de titluri eligibile. REESCONT-ul este o operaţiune efectuată de Banca Centrală în vederea aprovizionării cu mijloace băneşti lichide a băncilor comerciale. cu ocazia scontării lor de către firme diferite şi întreprinzători. alte documente privind poziţia . 4. 40 Legea nr.41 3. În momentul reescontării portofoliilor de cambii de către băncile comerciale la Banca Centrală (de emisiune). Creditele de reescont sunt considerate drept regulator al circulaţiei băneşti.Elaborarea şi aplicarea politicii de curs de schimb Banca centrală elaborează şi aplică politica privind cursul de schimb. Operaţiunea se lichidează la scadenţa cambiei. BNR elaborează reglementări privind monitorizarea şi controlul tranzacţiilor valutare pe teritoriul României şi emite autorizaţii pentru operaţiuni valutare de capital. băncile comerciale obţin în schimb mijloace băneşti înainte de scadenţele cambiilor respective. 42 Regulamentul valutar nr. o calculează la valoarea portofoliilor de cambii. Ea poate furniza lichidităţi instituţiilor dee credit. în general. prin manevrarea scontului. mai puţin dobânda (taxa) socotită din momentul scontării până la scadenţă. accelerând circuitul capitalului. aceasta din urmă calculează o altă rată a dobânzii. 384/2004 privind denominarea monedei naţionale. în conformitate cu reglementările proprii. să calculeze şi să publice cursurile medii pentru evidenţa statistică.păstreze şi să administreze rezervele internaţionale ale statului. care constă în cumpărarea de către o bancă comercială a unei cambii de la beneficiarul ei înaintea ajungerii la scadenţă. ea este abilitată să: .Administrarea sistemului de plăţi Bnaca centrală. 41 SCONTUL-ul este o operaţiune bancară legată de circulaţia cambiilor. contribuind la orientarea politicii de credit în conformitate cu obiectivele strategiei economice.elaboreze balanţa de plăţi şi investiţională internaţională a ţării. tranzacţii pe pieţele valutare şi pentru alte operaţiuni specifice. BNR (conform legii) reglementează. autorizează şi supraveghează administratorii sistemelor de plăţi şi poate emite reglementări privind instrumentele de plată utilizate în cadrul acestor sisteme. Banca plăteşte vânzătorului suma înscrisă pe cambie.stabilească cursurile de schimb pentru operaţiunile proiprii pe piaţa valutară. Întrucât cambia exprimă.C. conform legii40. În acest context. emite reglementări generale privind instrumentele de plată. stabileşte şi urmăreşte aplicarea regimului valutar pe teritoriul ţării. Pe baza vânzării la Banca Centrală a unui portofoliu de cambii scontate de ele. pe care băncile comerciale. TAXA SCONTULUI reprezintă rata dobânzii.O decizie a BNR în acest sens a constituit-o denominarea monedei naţionale în 2005. o tranzacţie comercială – livrarea pe credit a unei mărfi de către producător sau comerciant – scontul transformă creanţa în capital bănesc înainte de scadenţă. când banca încasează de la debitor suma înscrisă pe cambie. 4/2005 al BNR 97 . Operaţiunile băncii de emisiune (B.) influenţează rata dobânzii. Potrivit Regulamentului valutar42. coordonează şi supraveghează sistemele de plaţi de interes naţional. Operaţiunea astfel efectuată echivalează cu un credit. în general.

supravegherea şi reglementarea instituţiilor de credit Banca centrală decide care entităţi pot opera ca bănci şi stabileşte regulile de emitere a autorizaţiilor de funcţionare a instituţiilor de credit. nr. care trebuie vărsat. rezerve care pot fi formate din: .5.alte active de rezervă recunoscute pe plan internaţional. 98 . în formă bănească.tipurile de activităţi pe care le va efectua instituţia de credit. negociabile sau nu. sub formă de bancnote şi monede metalice sau disponibil în conturi la bănci sau la alte instituţii financiare în străinătate. 43 O. 99/2006 privind instituţiile de credit şi adecvarea capitalului aprobată.pregătirea profesională şi profilul conducătorilor băncii. cecuri. recunoscute pe plan internaţional. . 1027/2006 şi respectiv 480/2007).autorizarea de principiu necesară constituirii băncii. clasificate în primele categorii de către agenţiile de apreciere a riscurilor. . exprimate în acele monede şi deţinute în acele ţări pe care le stabileşte banca centrală.nivelul minim al capitalului social subscris. .studiul de fezabilitate al băncii. exprimate şi plătibile în valută în locuri acceptabile pentru banca centrală. la momentul constituirii. . negociabile sau nu.cambii.active externe. . obligaţiuni şi alte titluri de stat. 227/2007 (M. Condiţiile de autorizare de către BNR a instituţiilor de credit sunt prevăzute de legislaţia în vigoare43.acţionarii semnificativi şi fondatorii băncii. în general. 6. Rezervele de valută sunt folosite. atunci când se intervine pe pieţele valutare pentru a controla evoluţia cursului de schimb al monedei naţionale.structura acţionariatului.O. emise sau garantate de guverne străine sau de instituţii financiare interguvernamentale.bonuri de tezaur.Stabilirea şi administrarea rezervelor valutare Banca centrală stabileşte şi menţine rezerve valutare internaţionale la un anumit nivel pe care îl apreciază ca fiind adecvat tranzacţiilor externe ale statului. precum şi deţinerile de DTS. În România.al României nr. Ea are competenţa excusivă de autorizare a instituţiilor de credit.aur deţinut în tezaur în ţară sau depozitat în străinătate. . . .Autorizarea. autorizarea implică două etape: . inclusiv dreptul de a efectua cumpărături de la FMI în cadrul tranşei de rezervă.licenţa pentru funcţionarea propriu-zisă.U.G. emise sau garantate de persoane juridice nerezidente. bilete la ordin. exprimate şi plătibile în valută în locuri acceptabile pentru banca centrală . . în anumite condiţii care se referă la: . precum şi obligaţiuni şi alte valori mobiliare.sediul băncii. . în totalitate. completată şi modificată prin Legea nr. .

încalcă condiţiile stipulate în autorizaţia de funcţionare sau este în pericol de a nu-şi putea plăti depunătorii. În plus. Rezervele Federale a anunţat recent noi măsuri pentru eficientizarea operaţiunilor de furnizare de lichiditate pe piaţă. activitatea de acceptare de depozite. astfel. – septembrie 2008. în ţările lor de origine şi nu în cele care operau. Desigur. 99 . Dacă depunătorii din alte bănci ar dori să-şi retragă banii în acelaşi timp. În loc să retragă autorizaţia de funcţionare. de obicei. Astfel. ca ţinta să rămână nemodificată la nivelul de 2. Autorizaţiile de funcţionare pot fi retrase. Aceste bănci primeau autorizaţii de funcţionare. În cadrul Uniunii Europene.a avut loc o fuziune sau o divizare a băncii. . . acest lucru poate fi infirmat. astfel. O astfel de panică în sistemul bancar are consecinţe economice grave. nici o bancă nu ar putea să plătească toate sumele cerute şi. în afara sferei de influenţă a băncii centrale a ţării în care îşi desfăşoară activitatea. Comitetul Federal pentru operaţiuni de piaţă al SUA a decis în şedinţele din 25 iunie şi 5 august 2008.banca nu a început operaţiunile pentru care a fost autorizată în termen de un an de la primirea autorizaţiei sau nu şi-a exercitat. Falimentul unei bănci ar cauza pierderi depunătorilor şi ar face ca publicul să-şi piardă încrederea în sistemul bancar în general44. BNR poate retrage autorizaţia de funcţionare unei bănci la cererea băncii sau în una din următoarele situaţii: . dacă banca centrală decide că o bancă nu acţionează prudent. banca centrală poate acţiona pentru ca banca aflată în dificultate să fie salvată. . ea apreciază în principiu. Retrăgând autorizaţia acordată.autorizaţia a fost obţinută pe baza unor declaraţii false sau prin orice alt mijloc ilegal . “După reducerile cumulate ale ţintei privind rata dobânzii reprezentative a Rezervelor Federale.C.E. Acest lucru înseamnă că afacerile băncii vor fi conduse prudent. aducând ca argument în favoarea acestora persistenţa instabilităţii pe pieţele financiare. că banca respectivă este condusă corect. în timp. ar rezulta o criză financiară generală.” A se vedea în acest sens ajutorul acordat de Guvernul SUA celei mai puternice bănci pentru evitarea declinului financiar. tranzacţiile băncilor străine aflate pe teritoriul unei ţări au creat probleme specifice.acţionarii au decis să dizolve şi să lichideze banca. care au totalizat 3. ea poate iniţia un aranjament financiar pentru a consolida capitalul băncii. A Doua 44 Buletin lunar al B. pe pieţele financiare. iar depunătorii vor avea încredere că banca le va putea înapoia banii oricând. . restrângând masa monetară şi creditele.autoritatea competentă din ţara în care are sediul banca străină ce a înfiinţat o sucursală în România i-a retras acesteia autorizaţia de a desfăşura activităţi bancare. de mai mult de 6 luni. Băncile pot da faliment dacă înregistrează pierderi mari prin acordarea unor credite neperformante de valori foarte mari sau dacă efectuează operaţiuni în pierdere. urmată de colapsul sistemului bancar.Atunci când o bancă centrală emite o autorizaţie de funcţionare unei bănci.0 %. banca centrală încearcă să oprească activitatea băncii înainte ca pierderile acesteia să ajungă la nivelul la care banca nu-şi mai poate plăti deponenţii.25 puncet procentuale între luna septembrie 2007 şi luna aprilie 2008. putând fi. poate insista să fie schimbată conducerea băncii sau poate sprijini fuziunea cu o altă bancă (sau preluarea de către o altă bsancă).

De exemplu.Directivă de Coordonare Bancară a Uniunii Europene a creat Licenţa unică bancară. Prin urmare. Astfel. în România. 46 Regulamentul BNR nr. 47 Legi şi regulamente care asigură adoptarea în România a prevederilor Basel II cuprinse în directivele 2006/48/EC şi 2006/49/EC. care permite unei bănci care a primit autorizaţia de funcţionare într-o ţară 1 poată opera oriunde în cadrul UE. expunerea unei instituţii de credit din credite în valută acordate persoanelor fizice şi juridice altele decât instituţiile de credit. în cazul sucursalelor instituţiilor de credit străine. pot fi sub formă de regulamente. de exemplu pentru a controla nivelul şi structura creditelor acordate de acestea. prin norme BNR45 se limitează gradul de concentrare a expunerilor din credite în valută ce se aplică instituţiilor de credit. într-o ţară cu o balanţă de plăţi deficitară. acestea trebuind să se conformeze şi altor cerinţe legate de: 45 Normele BNR nr. având caracter obligatoriu. credite pentru exporturi. autorizate să funcţioneze pe teritoriul României şi reglementează gradul de concentrare a expunerilor de credite în valută. înainte de deducerea provizioanelor specifice de riesc de credit. 11/2005 privind limitarea gradului de concentrare a expunerilor de credite în valută. până la un anume procent din totalul disponibilului de creditare. regulamentele BNR46 limitează riscul de credit la creditele destinate persoanelor fizice. Reglementările cantitative. 11/2008. garantare şi derulare a creditelor. nu poate depăşi 300% faţă de fondurile proprii. în România. în cazul instituţiilor de credit. Banca centrală răspunde de supravegherea prudenţială47 a instituţiilor de credit pe care le-a autorizat să opereze. În acest sens. reglementările emise de BNR. sau faţă de capitalul iniţial. norme şi circulare. De xemplu. Reglementările calitative încurajază creditarea pentru anumite scopuri. descurajând alte tipuri de credite. În acest context. se aplică instituţiilor de credit persoane juridice române şi sucursalelor instituţiilor de credit străine. determinate pentru luna anterioară celei pentru care se face raportarea. Pentru asigurarea funcţionării şi viabilităţii sistemului bancar. persoane juridice române. modificat şi completat cu Regulamentul nr. banca centrală emite o serie de reglementări şi monitorizează activitatea instituţiilor de credit. autorizate să funcţioneze pe teritoriul României şi reglementează condiţiile minime de acordare. regulile au fost modificate. ordine. pentru o anumită perioadă de timp. băncilor li se poate cere să-şi restrângă nivelul creditelor acordate. banca centrală poate cere băncilor să acorde prioritar. 3/2007 privind limitarea riscului de credit la creditele destinate persoanelor fizice. limitează nivelul creditelor pe care băncile comerciale le pot acorda. Aceste documente prezintă cadrul legislativ şi de reglementare în domeniul prudenţial aferent instituţiilor supuse supravegherii prudenţiale în România. pentru a permite şi băncii centrale din ţara gazdă să intervină atunci când supraveghera băncii în ţara de origine se dovedeşte a fi insuficientă sau defectuoasă. Această măsură a creat anumite probleme privind supravegherea sucursalelor băncilor străine.După falimentul răsunător al băncii BCCI din Luxemburg. 100 . în funcţie de importanţa şi sfera de cuprindere. persoane juridice române şi sucursalelor instituţiilor de credit străine. Băncile centrale reglementează activitatea instituţiilor de credit.

Dacă indicatorul de adecvare a capitalului. scade sub nivelul cerut. în cazul în care câţiva clienţi nu-şi pot rambursa creditele. * indicatorul de lichiditate 49. În acest mod. în permanenţă. un nivel de solvabilitate de minim 8 %. ponderate în funcţie de gradul de risc de credit. nu se va pierde încrederea publicului. * rata rezervelor minime obligatorii 50. prin substituire cu active cu grad de risc redus. a publicat la 10 iulie 1988 raportul intitulat “Convergenţa internaţională a normelor de dimensionare a fondurilor proprii”. Băncile care nu au suficiente active lichide trebuie să asigure indicatorul de lichiditate. Acordul de la Basel se aplică băncilor cu activitate internaţională şi prevede un indicator de adecvare a capitalului de minim 8 %. 50 Regulamentul BNR nr. în calitatea sa de împrumutător de ultimă instanţă. pentru o bancă. care nu sunt considerate ca active în bilanţ şi nu sunt luate în calcul în cazul în indicatorului de adecvare a capitalului. respectiv procentul depozitelor bancare şi a altor pasive ce trebuie să fie păstrate în numerar sau în alte active care se pot transforma. astfel. În anumite condiţii. Băncile au nevoie de o marjă de siguranţă pentru ca. Norma Cooke elaborată de Comitetul de la Basel48 a avut scopul de a crea un climat concurenţial echitabil între băncile aparţinând ţărilor cu practici legislative diferite. Banca centrală poate stabili nivelul minim de lichiditate (indicatorul de lichiditate). 1/2001 privind lichiditatea băncilor. Autorităţile de supraveghere din foarte multe ţări au preluat prevederile acestei convenţii în legislaţia naţională. din care fac parte guvernatorii băncilor centrale aparţinând “Grupului celor 10” şi Luxemburgul. pentru stabilirea capitalului adecvat. impune un indicator financiar de adecvare a capitalului. 24/2005. el trebuie corectat.R. Această situaţie apare atunci când creditele (care fac parte din activele băncii) sunt convertite în alte instrumente financiare. Această marjă este capitalul băncii. devenind operativă din anul 1994. unele active convertite în hârtii de valoare trebuie să fie evidenţiate în bilanţ. totuşi.. Riscul de credit al unei bănci se poate reduce prin vânzarea creditelor sale unei alte bănci sau prin conversia împrumutului în titluri de valoare. fie împrumutând de la alte bănci.* nivel minim de solvabilitate (indicatorul de adecvare a capitalului). fie reducându-i activele cu grad mare de rsc. fie apelând la banca centrală. Astfel. în numerar. cu sopul de a limita expunerea totală de credit a unei bănci. ca autoritate de supraveghere. fie crecând capitalul băncii (prin emisiune de acţiuni). 49 Norma BNR nr. * expunerea maximă faţă de un singur debitor şi supravegherea împrumuturilor acordate persoanelor aflate în relaţii speciale cu instituţia de credit. determinat ca raport între fondurile proprii şi totalitatea activelor şi elementelor din afara bilanţului. banca să fie totuşi capabilă să-şi plătească deponenţii. modificat prin Circulara nr. Banca centrală. fenomen care apare atunci când banca nu poate oferi fondurile solicitate. BNR a stabilit că instituţiile de credit sunt obligate să asigure. banca centrală se asigură că băncile vor putea satisface cerinţele clienţilor atunci când aceştia doresc să-şi retragă fondurile şi. 101 . 48 Comitetul de control bancar internaţional constituit în cadrul B. 6/2002 privind regimul rezervelor minime obligatorii. repede şi uşor.I. 6/2005 şi Circulara nr.

bilanţul contabil. unui singur client. băncile trebuie să prezinte un raport special Băncii Angliei. * raportarea datelor cerute pentru supraveghere şi control54. 13/2006 şi regulamentul BNR şi al CNVM nr. 52 Regulamentul BNR nr. regularizarea şi utilizarea provizioanelor specifice de risc de credit. pe baza raportărilor de prudenţă bancară. * administrarea resurselor şi plasamentelor băncii. inclusiv familiilor acestuia. motiv pentru care cer garantarea creditelor în condiţiile stabilite prin normele de creditare ale fiecărei bănci. autorităţile de supraveghere pot determina dacă o bancă acţionează cu prudenţă şi operează de aşa manieră încât să-şi poată plăti depunătorii oricând. Băncile care au probleme financiare intră în supravegherea şi apoi în administrarea specială a băncii centrale. anumite rapoarte. Dacă împrejurările o cer. contul de profit sau pierdere. regularizarea şi utilizarea provizioanelor specifice de risc de credit. băcile urmăresc ca solicitanţii să prezinte credibilitate pentru rambursarea acestora la scadenţă. precum şi familiilor acestuia. creditele de valori mari. modificată prin Circulara nr. de exemplu. În România. * controlul schimburilor valutare53. Banca centrală supraveghează activitatea instituţiilor de credit autorizate să funcţioneze. Normele metodologice nr. Banca Angliei va trebui să acorde un aviz special. ea va 51 Norma BNR nr. Suma totală a împrumuturilor nete acordate de bancă personalului propriu. astfel. precum şi constituirea. în mod regulat. dacă linia de credit acordată unui client depăşeşte 25 % din capitalul băncii respective. conform normelor în vigoare51 nivelul unei expuneri mari (expunere netă faţă de un singur debitor) nu poate depăşi 20 % din fondurile proprii ale băncii. un credit care depăşeşte 10 % din capitalul băncii. 12/2002 pentru aplicarea Regulamentului BNR nr. 6/2005).5 % din fondurile proprii ale băncii. Ordinul comun nr. 5/2002 privind clasificarea creditelor şi plasamentelor. dacă acordă. care privesc: principalii indicatori financiari. precum şi prin inspecţii la sediul băncilor. 5/2002 privind clasificarea creditelor şi plasamentelor. * clasificarea creditelor acordate şi a dobânzilor neîncasate aferente acestora şi constituirea provozioanelor specifice de risc de credit52. Se mai pot impune şi alte reglementări referitoare la creditele meri: în Anglia. acordate unui singur client. 8/1999 privind limitarea riscului de credit al băncilor.Necesitatea raportării creditelor de valori mari. 102 . Suma totală a împrumuturilor nete acordate persoanelor aflate în relaţii speciale cu banca nu poate depăşi 20 % din fondurile proprii ale băncii. al expunerilor mari şi al împrumuturilor nete acordate persoanelor cu care se află în relaţii speciale sau personalului propriu. Reglementare şi Supraveghere prudenţială – nivelul indicatorului de solvabilitate. nu va mai fi capabilă săşi plătească deponenţii. 5/2001 şi completată prin Normele nr. 54 Idem 43. Analizând aceste rapoarte. are ca scop evitarea situaţiei în care incapacitatea clientului de a-şi rambursa împrumuturile poate să ducă la falimentul băncii care. sucursalelor şi a altor sedii din ţară şi străinătate. precum şi constituirea. cu modificările şi completările aduse prin reglementările ulterioare (Regulamentul nr. 53 Regulamentul valutar al BNR nr. 11/2002 şi 8/2003. Ea solicită instituţiilor de credit. nu poate depăşi 6. La acordarea creditelor. Instituţiile de credit din România au obligaţia să raporteze lunar Băncii Naţionale a României – Direcţia Generală de Autorizare. 17/2006 privind supravegherea pe bază consolidată ale instituţiilor de credit şi ale firmelor de investiţii. 4/2005 privind regimul valutar (republicat) şi normele aferente. iar suma totală a expunerilor mari nu poate depăşi de 8 ori nivelul fondurilor proprii ale băncii.

conform legislaţiei în vigoare55 privind activitatea bancară. fiecare instituţie de credit este obligată. să-şi deschidă cont curent la BNR. 8. Rata dobânzii la care banca centrală acordă acste împrumuturi de ultimă instanţă are un nivel ridicat. ale Trezoreriei stattului. Un al doilea aspect îl constituie faptul că banca centrală deschide şi operează conturi curente pentru fiecare instituţie de credit autorizată să funcţioneze. rezidente şi nerezidente. pentru ca publicul aă nu-şi piardă încrederea în sistemul bancar. ca depozite nepurtătoare de dobândă sau cu o dobândă mică. BNR deschide şi operează conturi ale instituţiilor de credit. 5/2005 103 . în termen de 30 de zile de la data obţinerii autorizaţiei de funcţionare. Astfel. tocmai pentru a determina băncile cu probleme să apeleze mai întâi la alte surse de împrumut. banca centrală poate micşora sau mări capacitatea băncilor de a acorda credite.Funcţia de împrumutător de ultimă instanţă Acţionând în calitate de împrumutător de ultimă instanţă. nu au suficiente fonduri lichide pentru a plăti sumele cerute de deponenţi. Un al treilea aspect este legat de faptul că bnaca centrală solicită tuturor instituţiilor de credit să-şi păstreze la banca centrală o parte a depozitelor. cu excepţia conturilor având ca titulari Comisia Europeană şi organismele financiare internaţionale. banca centrală stabileşte şi încasează comisioane. a transferurilor de fonduri în conturile titularilor. ale caselor de compensare şi ale altor entităţi. Pentru toate operaţiunle efectuate în conturile deschise în evidenţele sale. pe lângă apariţia riscului de sistem şi pierderea încrederii publice însistemul bancar. Prin urmare. Un al patrulea aspect şi ultimul este reprezentat de faptul că banca centrală acţionează ca un bancher al instituţiilor de credit naţionale. Banca în dificultate. BNR prin reglementări proprii56 stabileşte comisioane pentru efectuarea operaţiunilor de depunere şi retragere de numerar ale instituţiilor de credit şi ale Trezoreriei statului. În România. banca centrală acordă împrumuturi băncilor comerciale. ridicând sau coborând nivelul cerut al rezervelor. Acesta este un aspect al procesului general de control monetar. pentru a sprijini acele bănci care. Băncile cu probleme de lichiditate temporară pot apela la împrumuturi de la banca centrală numai după ce au epuizat posibilităţile de a împrumuta fonduri de la alte bănci sau instituţii financiare sau de pe pieţele financiare. cu modificările şi completările ulterioare. 7. înainte de a apela la această soluţie.Funcţia de bancă a băncilor Un prim aspect legat de această funcţie este faptul că banca centrală este cea care autorizează funcţionarea instituţiilor de credit în cadrul sistemului bancar şi apoi supraveghează activitatea acestora. stabilite prin reglementări proprii. irevocabilă şi necondiţionată.asigura un “portofoliu de salvare”. temporar. sub formă de rezerve minime obligatorii. efectuând decontarea finală. 55 56 Idem 43 Regulamenul BNR nr. trebuie să fi încercat să obţină credit pe toate căile prevăzute de lege iar acţiunea împrumutătorului de ultimă instanţă trebuie să prevină.

BNR nu poate achiziţiona titluri de stat de pe piaţa primară. exercitarea funcţiilor de agent de înregistrare. În ultimul rând. oferind spre vânzare titluri de valoare (obligaţiuni. ea acordă consultanţă privind cel mai potrivit titlu de valoare care să fie oferit spre vânzare. în numele statului. În al doilea rând. poate acţiona direct sau prin intermediul altor bănci. deschis pe numele Ministerului Finanţelor. banca centrală participă. monetare. de către banca centrală. în vânzarea şi răscumpărarea lor şi plata dobânzilor şi comisioanelor aferente. depozite constituite la BNR sau la alte persoane juridice agreate de BNR. înprocesul de emisiune a acestor înscrisuri. De asemenea. Pentru toate operaţiunile efectuate. În al treilea rând. Acest cont reflectă încasările şi plăţile efectuate în numele Trezoreriei statului. bonuri de tezaur). în anumite condiţii de creditare. banca centrală acţionează ca agent şi consultant al acestuia. Banca centrală.Conform legislaţiei57. în ceea ce priveşte: plasarea către terţi a emisiunilor de titluri de stat şi alte instrumente negociabile de îndatorare ale statului român. cu perceperea unui comosion. executarea decontărilor în contul curent general al Trezoreriei statului. ca agent al statului. dobânzilor. prin remiterea lor în portofoliul BNR. Potrivit legii58. valutare. atunci când guvernul împrumută bani din economie. Banca centrală gestionează datoria publică. rambursând valoarea titlurilor ajunse la scadenţă şi înlocuindu-le cu noi emisiuni (dacă este cazul). 57 58 Idem 40 Idem 40 104 . Banca centrală poate acţiona ca agent al statului în stabilirea instituţiilor de credit eligibile pentru a primi depozite ale Trezoreriei statului. BNR poate acorda băncilor credite pe termene ce nu pot depăşi 90 de zile. BNR stabileşte şi încasează dobânzi. nivelul dobânzii. prin cumpărarea de titluri de stat de la deţinătorii acestora (dar din sumele puse la dispoziţie de guvern). în majoritatea cazurilor fiind vorba despre proprietatea statului. În baza convenţiilor încheiate în prealabil cu Ministerul Finanţelor şi în conformitate cu reglementărie proprii. 9. condiţiile creditului şi momentul când trebuie făcută oferta de vânzare pe piaţă. Pe de altă parte. la tratative şi negocieri externe pe probleme financiare. ea gestionând şi ţinând evidenţa operaţiunilor financiare ale ţării cu organismele internaţionale. în multe ţări. comisioanelor şi a spezelor. stabilind nivelul minim al ratei dobânzii şi criteriile ce trebuie îndeplinite de bănci. de credit şi de plăţi. trebuie spus că banca centrală joacă un rol important în cooperarea economică şi financiară internaţională. banca centrală gestionează contul Trezoreriei statului. comisioane şi alte forme de acoperire a riscurilor şi costurilor de funcţionare. această funcţie decurge din natura formei de proprietate a capitalului. BNR ţine în evidenţele sale contul curen general al Trezoreriei statului. depozitare şi transfer al titlurilor de stat. ca agent pe contul statului. În general.Funcţia de bancă a statului În primul rând. Reducerea generală a nivelului datoriei publice se realizează. Guvernul împrumută de pe piaţa naţională. BNR poate acţiona. plata capitalului. în condiţii stabilite împreună cu Ministerul Finanţelor. BNR percepe comisioane la decontarea operaţiunilor prin contul curent al Trezoreriei deschis în evidenţele sale şi plăteşte dobânzi la disponibilităţile din acest cont. credite care sunt garantate cu – dar fără a se limita la – titluri de stat provenite din emisiuni publice.

C. poate fi şi lichidarea obligaţiilor financiare dintre ţări pe calea compensaţiilor.C. utilizându-se viramentul (plăţi fără numerar). contribuie la realizarea politicii valutare a statului. De asemenea cumpărarea de aur şi devize. de organe proprii de control (comisie de cenzori şi controlul intern al băncii). depunerile de băncile comerciale (conturi curente). în condiţii asemănătoare cu cele ale unei societăţi comerciale pe acţiuni. depuneri ale terţilor şi emisiunile de bancnote.4. conducerea şi administrarea societăţilor bancare se stabilesc prin statute proprii conform legislaţiei în vigoare (privind 105 . împrumuturilor pe gaj de efecte comerciale.2. de structuri care îi asigură gestiunea curentă (preşedinte. de recesiune sau de confruntări sociale. structura organizatorică. Organizatoric. lambordarea (ipotecarea. * Operaţiunile Băncii Centrale Operaţiuni pasive: Acestea reprezintă constituirea de resurse necesare realizării funcţiilor sale. sau de băncile altor state.Concluzia care se desprinde din analiza acestor elemente este aceea că băncile centrale nu exercită funcţiile unei bănci comerciale şi deci nu concurează celelalte instituţii de credit ale sistemului.4. Organizarea şi funcţionarea unei bănci Băncile îşi desfăşoară activitatea. băncilor comerciale şi nu numai. 2. Statului i se acordă credite în perioadele de criză. În România. comitet de direcţie). Creditele sunt acordate sub forma reescontului de cambii. prin Trezorerie. Resursele se formează din: capitalul propriu. ele dispun de un for suprem de conducere (adunarea generală). garantarea) hârtiilor de valoare. consiliu de administraţie. prin conturile de corespondent. Decontarea operaţiunilor prin B. Băncile şi Instituţiile de credit asimilate 2.1. de către stat. Operaţiuni active: Principala operaţiune activă o constituie acordarea de credite: statului. iar sub aspect funcţional sunt necesare reţinerea câtorva particularităţi. conducerea. administrarea şi controlul băncii sunt la fel ca la societăţile pe acţiuni. Între capitalurile proprii amintim: subscrierile făcute de stat ori particulari. din punct de vedere organizatoric. Astfel. pentru efectuarea operaţiunilor (decontărilor) internaţionale (depuneri în valute). Tot o operaţiune activă a B.2. se realizată la cererea băncilor comerciale.

bănci generale. 3. . 6. Băncile sunt instituţii de credit. Avem două aspecte ale băncilor: au legături directe cu clienţii lor. în litigiu (îndoielnice). Credite acordate. bănci mixte. iar înfiinţarea comitetului de risc. Credite acordate. Credite acordate.primirea de depozite de la subiecţii economici şi publici. . bănci de afaceri. curente. 1 an) ACTIV 1.gestiunea mijloacelor de plată. 9. a comitetului de credite sunt obligatorii. Situaţia sintetică a patrimoniului unei bănci comerciale la sfârşitul unei perioade (ex. Alte active. având misiunea organizatorică de a efectua toate operaţiunile bancare. Băncile. Dobânzi în litigiu (îndoielnice). sunt angrenate în crearea simultană a resurselor necesare finanţării operaţiunilor de creditare. când acordă credite.prin apartenenţă: bănci de stat.instituţional: bănci statutare şi bănci cu statut special. 5. Prin urmare. plasând credite şi creând monedă. depozite la alte bănci).acordarea de credite pentru orice termen. conturi corespondente. conturi care pot fi utilizate pentru diverse plăţi prin cecuri sau virament în limitele resurselor disponibile. prestându-le servicii. băncile sunt organisme care gestionează în pasivul lor conturile clienţilor. băncile se clasifică după criteriile: .activitatea bancară). Astfel. operaţiunile unei băncii sunt: . bănci de credit pe termen scurt şi lung. asigurând reglarea şi transferul fondurilor. 8.prin natura activităţii: bănci de depozit. 10. Disponibilităţi (casa. Pierdere din operaţiuni interbancare. se implică în economie. Prin modul de creare a monedei. 4. Dobânzi restante. bănci cooperatiste. . impun anumite limite privind universalitatea beneficiarilor creditelor acordate. băncile mutuale şi cooperatiste. . 106 . restante. . 7. a comitetului de administrare a activelor şi pasivelor. Pierdere din operaţiuni bancare. 2. Provizioane pentru riscul de credit şi dobândă.prin sfera activităţii: bănci comerciale (propriu-zise) care efectuează orice operaţiune bancară.

în desfăşurarea activităţii îşi pot deschide sucursale şi agenţii cu respectarea procedurilor corespunzătoare. la momentul constituirii. Acţiunile emise de aceste societăţi nu pot fi decât nominative conform normelor legale.R59. sucursalele din România ale unei societăţi bancare străine (state membre ale U.studiul de fezabilitate al băncii. . . nr. este obligatorie înregistrarea băncii ca societate bancară în Registrul societăţilor bancare care este ţinut la sediul BNR. PASIV 1. 8. . Alte pasive.calificarea şi experienţa profesională a conducătorilor băncii. 10 din O. B. 4. Depozite la termen. 99/2006.U. cât şi a sucursalelor şi reprezentanţelor în România ale băncilor din străinătate. . care trebuie vărsat.. 7. include şi transformarea şi lichidarea societăţilor bancare româneşti. prin funcţiile de îndrumare şi control. băncile. de asigurare a prudenţei bancare şi de supraveghere a societăţilor bancare.) sunt considerate personae juridice şi pot desfăşura activităţi în mod direct. Disponibilităţi şi depozite ale clienţilor. Cererea de autorizare se înaintează B. 59 Art. Conform art. 3. băncile pot funcţiona numai pe baza autorizaţiei emisă de B. Ca personae juridice române. 99/2006 şi standardelor internaţionale. TOTAL PASIV: Funcţional însă.N.N.11. nr.G. . Profit din operaţiuni bancare.U. 5. de constituire şi funcţionare. dacă activităţile se regăsesc în autorizaţia acordată de autoritatea competentă din statul membru de origine şi se asigură respectarea legislaţei româneşti. în totalitate. De asemenea.sediul băncii.E. Împrumuturi primite.R. 45 din O. valutare. . trebuie să se supună în activitatea lor reglementărilor emise de Banca Naţională a României în vederea aplicării politicii monetare.N. de plăţi. TOTAL ACTIV: Disponibilităţi şi depozite ale băncilor.R. Profit din operaţiuni interbancare. conform legislaţiei amintite mai sus. Băncile (societăţi comerciale). în formă bănească.auditorul independent. Totodată. 2.acţionarii semnificativi şi acţionarii băncii. şi trebuie să fie însoţită de o documentaţie care să cuprindă referiri cu privire la: .nivelul minim al capitalului social subscris (stabilit prin hotărâre de guvern). cu toate că ele au independenţă totală în elaborarea propriului management.G.structura acţionariatului. 6. 107 . de credit.

un patrimoniu propriu delimitat în ansamblul patrimoniului societăţii bancare.C. Vă redăm mai jos : SITUAŢIA realizării veniturilor. unde se mai adaugă alte venituri. sau în nume propriu. afectate de remunerarea acţiunilor. iar pe de altă parte. Venituri din dobânzi. Spre deosebire de sucursală (în cazul societăţilor bancare străine în România). Caracteristica principală în funcţionarea unei bănci o constituie desfăşurarea şi dezvoltarea activelor lor şi totodată posibilitatea dezvoltării simultane a pasivelor. Schematic. Comisioane. de amortisment. în calitate de mandatar. agenţiile au o dublă subordonare faţă de bancă: dependentă din punct de vedere economic pe de o parte şi dependentă din punct de vedere juridic pe de altă parte. cheltuielilor şi profitului la sfârşitul unei perioade (ex. 108 . de cheltuielile generale. 3. Banca poate să funcţioneze fără să posede un leu în depozit. sucursala posedă pe de o parte. se înfiinţează şi organizează la iniţiativa băncii din fondurile proprii care-i afectează capitalul necesar.Deci. în calitate de comisionar. Clientul care deschide cont la bancă începe operaţiunile de plăţi şi încasări prin contul curent. 2. Venituri asimilate dobânzilor. Agenţiile. dar ea nu are personalitate juridică de sine stătătoare. a titlurilor emise. Conturi corespondente altor bănci) (ale Conturi corespondente (la alte Împrumuturi de la alte bănci bănci) Credite acordate altor bănci Credite acordate Trezoreriei Credite acordate clienţilor Valori mobiliare Imobilizări Depozite la vedere Depozite la termen Valori mobiliare Resurse pe termen lung Fonduri proprii Soldul pozitiv al contului de exploatare „Profit sau pierdere” cont de rezultate. etc. bilanţul unei bănci se prezintă astfel: Activ Casa Depozit la Banca Centrală Pasiv Împrumuturi pe lângă B. 1 an): Venituri 1. Sucursala poate încheia contracte cu terţe personae în numele băncii. are personalitate juridică proprie. este dat de diferenţa dintre: dobânzile percepute la împrumuturile acordate (la clientelă şi alte bănci) şi dobânzile vărsate (pentru depozitele clienţilor şi pentru împrumuturile de la alte bănci). crescându-i activele prin plasarea (distribuirea) unui credit.

depozitele sunt instabile sau insuficiente.operaţiuni vizând lichiditatea bancară. etc. Total cheltuieli. Apelând la împrumuturi de la alte bănci şi acordând credite cu o rată fixă a dobânzii. rentabilitatea (profitabilitatea). 7. 8. 10. la activ şi respectiv pasiv. a. 5. 2.N.4. Există două principii de bază care ghidează funcţionarea normală a unei bănci: lichiditatea. 9. Profitabilitatea este legată permanent de problema lichidităţii: creanţele sunt de proastă calitate. de a asigura conversia depozitelor în bancnote.C. prezintă suma stocurilor de creanţe şi de resurse ale băncii. 3. 4. referitoare la depozitele la B. b. Principalele operaţiuni ale unei bănci Bilanţul.2. sau are termene lungi. Profit sau Pierdere din operaţiuni bancare.R.). (B. Cheltuieli administrative. Profit sau Pierdere din operaţiunile interbancare. 109 . Cheltuieli cu impozite şi taxe. Lichiditatea depinde de: capacitatea de a colecta suficiente depozite. Lichiditatea reprezintă funcţia primordială. în condiţiile unei rate a dobânzii variabile la împrumutul efectuat. capacitatea de a se îndatora pe lângă celelalte bănci sau la B.C.. 1. banca se poate confrunta cu un cont de exploatare deficitar. b.C. dacă nu colectează suficiente.4. Cheltuieli a. 6. 2. Cheltuieli cu provizioane pentru riscul de credit şi dobândă. 6. pentru obţinerea resurselor care-i lipsesc. Alte cheltuieli. conturi la celelalte bănci (corespondente). 11. Cheltuieli asimilate dobânzilor. 5. Venituri din provizioane pentru riscul de credit şi dobândă. Operaţiuni de activ: . Alte venituri. Total venituri Cheltuieli cu dobânzile. trebuie să se recurgă la depozite masive. Cheltuieli cu comisioanele. Cheltuieli cu personalul.2. Esenţialul în acest sens este menţinerea suficienţei contului său la B.

materializarea creditului inter-întreprinderi. -conturi ordinare (debitori) ale clienţilor. Între aceste instrumente amintim: . etc.achiziţionarea de creanţe negociabile pe piaţă. * Circulaţia monedei bancare Moneda bancară se află în soldurile creditoare ale conturilor clienţilor sau în drepturile de tragere asupra avansurilor în contul curent de care clienţii beneficiază. linii de credit.credite pe termen lung (până la 20 ani). cartea de credit (transcriere electronică a unui efect comercial).C. când nu sunt gajate de o cesiune. reprezentând deschideri de credite. Pentru aceasta se folosesc mai multe instrumente. . Diversificarea operaţiunilor pasive se face în funcţie de nevoi şi posibilităţi.. . .credite acordate clienţilor. sau ordin de plată amânat). ..-ul.operaţiuni pe credit-bail.operaţiuni de împrumuturi participative.E. în alb sau cu garanţie. constând în scontarea efectelor comerciale. Operaţiuni de pasiv Acestea sunt operaţiunile prin care se constituie resursele băncii: .operaţiuni privind fondurile proprii şi resursele pe termen lung (obligaţiuni).împrumuturi pe lângă B. efectul de comerţ (sau scrisoarea de schimb.angajamente pe lângă alte instituţii financiare (conturi la vedere sau împrumuturi în alb).C.depozite la vedere. . titluri de plată.. cu o circulaţie diferită. .Instrumente „automate”: avizul de plată (prelevare).subscrierea sau achiziţionarea de bonuri de Tezaur.depozite de economisire (conturi pe termen. extrasul scrisorii de schimb.credite pe termen mediu (2-5 ani). . . .Instrumentul „înscrisuri”: C.creanţe comerciale. . Creditele acordate clienţilor sunt operaţiunile cele mai importante: . . librete de economii ale populaţiei). avansuri în cont curent.C. pe librete. viramentul. . * Circulaţia instrumentelor 110 .împrumuturi la alte bănci. .depozitele clienţilor sau moneda scripturală: .împrumuturi gajate prin pensiunea creanţelor pe lângă alte bănci sau B.

60 * Organigrama ierarhică ne dă o structură de ansamblu a băncii. Prin această operaţiune.5. Organigrama (structura organizatorică) a unei bănci Structura organizatorică sau organigrama este o reprezentare grafică a activităţilor pe care banca le desfăşoară. Ed. 2. unde sunt evidenţiate subdiviziunile organizatorice şi raporturile dintre ele. Organigrama respectivă dă posibilitatea izolării responsabilităţilor prin identificarea factorilor de decizie şi a modului de transmitere a deciziilor şi ne poate arăta o imagine de ansamblu asupra funcţionării şi dimensiunii băncii. pg.Exemplu: C.2. se transferă. numărul nivelurilor ierarhice.C. se ajustează. Bucureşti. poate arăta în felul următor: Comitetul de Administrare a Activelor şi Pasivelor Adunarea Generală Consiliul de Administraţie ↓ Comitet de Direcţie Comitetul de Risc ↓ Comitet de Credite Comisia de Cenzori Audit Intern Preşedinte: ↓ 60 M. Stoica – „Management bancar”. Compensarea permite. Practica cunoaşte două tipuri de organigrame: una ierarhică şi alta funcţională.E. 111 . Datorită complexităţii circulaţiei instrumentelor bancare s-a recurs la compensarea interbancară care se efectuează zilnic la nivel judeţean. reducând totodată cantitatea de monedă necesară derulării tranzacţiilor. de asemenea accelerarea circulaţiei monetare. 38. O posibilă organigramă ierarhică a unei bănci. Economică. sumele înscrise în conturile datoriilor şi creanţelor se anulează. 1999.-ul circulă de la proprietar la banca furnizorului.

pieţe de capital).Dep.activitatea de exploatare. secondează exploatarea. Valutare .Dep.Dep. Pieţe de Capital . care pot fi grupate astfel: .Sucursale .activitatea de producţie tratează operaţiile iniţiate de exploatare: evidenţa conturilor clienţilor. Op. calculul comisioanelor.Dep. Scopul acestei activităţi este de a vinde produse şi servicii clienţilor băncii. Informaţional .Departament Trezorerie . Marketing * Organigrama funcţională ne dă posibilitatea identificării activităţii băncii şi nivelurile ierarhice de exercitare a acestor activităţi.Dep. acordă asistenţă de specialitate (marketing. O posibilă organigramă funcţională a unei bănci. Servicii Bancare . relaţii externe. . Ea vizează: problemele de personal şi resursele materiale. Investiţii Financiare Vicepreşedinte: . prin unităţile sale teritoriale ale băncii.Dep. calculul dobânzilor.Departament Credite . care se realizează. în principal. .Agenţii Vicepreşedinte: .Dep.Vicepreşedinte: .Departament Contabilitate . Inginerie Financiară .Dep. acordă asistenţă tehnică (trezorerie. poate arăta în felul următor: * Preşedinte: Nivele ierarhice: ↓ Direcţii ↓ Departamente ↓ Compartimente ↓ Unităţi teritoriale 112 . Studii Financiare . inginerie financiară). asigurând relaţiile directe cu clientela.activitatea de asistare. juridic. Relaţii Externe .Dep.

elaborează norme pentru fiecare activitate şi serviciu în parte (decontări.Activităţi: Asistare ↔ Producţie ↔ Exploatare Atât organigrama ierarhică cât şi cea funcţională permit reprezentarea grafică a organizării activităţilor unei bănci. 113 . . încasări şi plăţi. director adjunct. audit. . ea fiind centrul vital al băncii. * Structura organizatorică a sucursalei sau agenţiei unei bănci Sucursalele şi agenţiile ca unităţi subordonate centralei.elaborează strategia de dezvoltare a băncii. .asigură echilibrul între resurse şi plasamente. Între centrală şi unităţile teritoriale (sucursale. operaţiuni de casă. 61 I. concediază personalul de conducere din unităţile subordonate. .acordă servicii de consultanţă. .stabileşte plafoane de credite pentru unităţile subordonate.contractează împrumuturi şi plasamente pe piaţa interbancară. reprezentând un atribut determinant al managementului centralei în desfăşurarea tuturor activităţilor în teritoriu. centrala ocupă un loc aparte.stabileşte nivelul dobânzilor şi comisioanelor.asigură lichidităţi şi fonduri de creditare unităţilor subordonate (sucursale. Conducerea unei astfel de unităţi este asigurată de: director.iniţiază colaborări cu bănci din ţară şi străinătate. se stabilesc relaţii de subordonare. . contabil şef şi comitetul de credite constituit din cadrele de conducere ale sucursalei sau agenţiei respective. şef agenţie. Printre funcţiile exercitate de centrală.organizează acţiuni de pregătire a cadrelor.61 Structura organizatorică cuprinde compartimente care asigură desfăşurarea activităţii la nivelul teritoriului unde ele acţionează. pg. . dezvoltare în ţară şi străinătate sau de fuziune şi achiziţii. . datorită rolului şi funcţiilor pe care le deţine în cadrul unităţii.stabileşte politica de creditare. Alma Mater. acţionează în teritoriu ca reprezentante ale acesteia.“Gestionarea bancară”. Într-o structură organizatorică. Ed. Sibiu. aplicând politica şi strategia centralei băncii. . amintim: . . agenţii). agenţii).11.efectuează studii de marketing.a. . promovează.). .angajază. creditare ş. Moga . 2001.

Băncile de afaceri realizează operaţiuni de achiziţie şi fuziune. distribuind credite persoanelor diverse. subvenţii. Instituţii de credit cvasibancare Acestea participă la intermedierea financiară activă.2.Prezentăm mai jos o posibilă organigramă a unei sucursale sau agenţii: Director → ↓ Comitetul de credite ↓ Director adjunct: . cu rol dublu: valorificare ridicată a capitalurilor. Acestea sunt implicate în atragerea capitalurilor şi plasarea lor optimă. asigurarea controlului asupra unei firme. amenzi pe de altă parte. impozite. o reprezintă societăţile de portofoliu.Serviciul credite . orientarea utilizării resurselor. O componentă importantă a acestor instituţii cvasibancare o reprezintă băncile de afaceri (de investiţii). asigurând protejarea partenerilor. iar ca intermediar financiar asigură zilnic acoperirea cheltuielilor bugetare. Trezoreria Trezoreria este casierul şi banca statului.Serviciul contabilitate .Serviciul informatic .Serviciul de urmărire a creanţelor .Serviciul casierie . salarizare. Pentru că lucrează direct cu băncile.7. Aceste resurse pot fi: depozite de economii pe termen scurt.6. a.Alte servicii (compartimente) Contabil şef: .operaţiuni 114 .2. venituri nefiscale şi de portofoliu. administrativ ş. investiţii. O formă derivată a băncilor de afaceri. prin veniturile provenite din dividende. 2. învăţământ. * Acoperirea cheltuielilor statului Aceasta se face prin două operaţiuni: definitive: cheltuieli de funcţionare. 2. intervenţii pe de o parte şi resurse permanente. aceste instituţii sunt asimilate lor şi sunt creatoare de monedă.Serviciul juridic . . stabilirea activelor. împrumuturi pe lângă bănci sau „refinanţări”.Alte servicii (compartimente) Serviciul personal. ce sunt finanţate din resurse pe termen scurt.

şi la pasiv (în calitate de resurse): . . la activ (în calitate de utilizări): .) trebuie să fie echilibrat. dându-i calitatea de instituţie financiară nebancară. etc. .operaţiuni temporare: statul creditează anumite operaţiuni (cheltuieli) economice care apoi trebuie rambursate.alte resurse pot fi constituite din fonduri de economisire pe termen lung. influenţat de diferiţi factori. unele resurse ale sale au caracter monetar. etc. * Funcţia Trezoreriei de instituţie financiară Trezoreria . cel planificat de cel realizat. mai poate dispune şi de alte resurse: o depozitele corespondenţilor săi.prin structura operaţiunilor este asimilată atât băncilor. deci poate fi o bancă. şi cu corespondenţii săi.N. Soldul bugetar poate fi rectificat. cât şi instituţiilor financiare nebancare: . Această poziţie este determinată de relaţia deosebită de cont curent cu B. organizaţii internaţionale. Dar. Ca raţionament practic. taxe vamale.de pe piaţa internă – prin utilizarea produselor bancare (financiare): bonuri. ca instituţie financiară. o împrumuturi . de la alte guverne.suma împrumuturilor acceptate de stat. Soldul Bugetului (la sfârşitul perioadei – 1 an. De asemenea poate să difere.R. * Resursele Trezoreriei Trezoreria.crează monedă. prezintă următoarele caracteristici: .soldul deficitar al operaţiunilor definitive neacoperite din resursele colectate prin impozite. -de pe piaţa externă. având în vedere inflexiunile din cursul anului a veniturilor şi cheltuielilor. poate fi ori cu deficit ori cu excedent.are poziţie importantă în cadrul circuitului de încasări – plăţi. sau 115 . altele cu caracter de economisire pe termen scurt şi lung. de ex. Trezoreria are. . pentru echilibrarea balanţei de plăţi. o avansuri de la Banca Centrală. Soldul de gestiune are în vedere operaţiunile înscrise în exerciţiul financiar respectiv şi diferă de la o perioadă la alta. titluri. iar altele pot proveni din împrumuturi de la diferite instituţii financiare. rambursări de împrumuturi acordate..fonduri cu caracter monetar. în afara veniturilor de natură fiscală. pentru realizarea de intervenţii economice.

În condiţiile concrete ale economiei româneşti (în finalul traziţiei la economia de piaţă). fie pe zone geografice. în centrul căreia se află sistemul bancar. 116 . cu implicaţii în mobilizarea tuturor fondurilor băneşti disponibile. numai că întinderea şi efectele acestora se pot resimţi aspura unui număr mare de firme.o resurse din privatizare (în mod excepţional). care formează clientela băncii respective. către diverse activităţi economice.cheltuieli de transfer (transferuri economice sau ajutoare sociale). la nevoie. să fie maleabile în adaptarea la situaţii diferite. banii şi creditul constituie instrumente active pentru a stimula dezvoltarea economică. . PERSPECTIVE ALE STRATEGIEI BANCARE Într-o economie de piaţă. . specifice. Prin urmare. În acest sens. să acorde un ajutor calificat fiecărei bănci în parte. firmele. În ultima perioadă. fie pe domenii de activitate. activitatea băncilor se convine a fi riguros reglementată şi bine coordonată de Banca Centrală (BNR) în calitatea ei de bancă a băncilor. Pentru ca băncile să poată juca un asemenea rol. să fie capabilă. tendinţele ce s-ar putea îndrepta spre realizarea obiectivelor speculative sau neeconomicoase. cu aceleaşi consecinţe ca asupra fiecărei firme. 2. le orientează temporar pe perioade mai scurte sau mai lungi.3. pot să funcţioneze independent mai multe bănci organizate. încurajându-se orice fenomen pozitiv prin intermediul lor descurajând totodată. reprezentând forma de intervenţie a statului în economie. funcţionare şi control riguros din partea Băncii Centrale. poate să fie supusă diferitelor riscuri. iar în funcţie de perspectivele ce se întrevăd privind dezvoltarea economică să acţioneze permanent în vederea restructurării oricând a activităţii. * Cheltuielile Trezoreriei Acestea sunt cheltuieli publice şi se clasifică astfel: . În mecanismul economiei de piaţă libere se înscie şi activitatea bancară. subvenţiile şi dotaţiile.cheltuieli de personal şi de funcţionare. realizându-se în acest fel bunul mers al serviciilor publice. care datorită operaţiunilor sale specifice. care este de neconceput fără economii băneşti. iar băncile (în totalitatea lor) pe lângă efectuarea operaţiunilor de finanţare şi plăţi au şi rolul (nu ar trebui) de sfătuitor. prin folosirea tehnicilor şi metodelor proprii. dar trebuie să fie supuse unui regim de organizare. ţinându-le în permanenţă trează atenţia spre problemele majore şi ferindu-le (la nevoie) de unele implicaţii ce ar comporta riscuri pentru gestiunea lor. bonificaţiile şi garanţiile au fost înlocuite cu împrumuturile de la Trezorerie.cheltuieli de echipament (de capital). În acest context se poate afirma că în condiţiile economiei de piaţă. este necesar ca firmele să lucreze rentabil. indiferent de forma de provenienţă a capitalului social îţi desfăşoară activitatea în condiţiile de piaţă liberă.

filosofia ei. . Filosofia băncii. intrările pot fi reprezentate de elemente constructive ca: . imaginea sa asupra mediului respectiv. Acestea constituie factorul cel mai important şi singura sursă cu adevărat neepuizabilă. Astfel.resurse umane.1. Elementele componente ale subsistemului bancar. sistemul socioeconomic are rolul hotărâtor. filosofa oricărei firme porneşte de la premise aparent simple şi presupune răspunsuri sincere la următoarele întrebări: .Unde se află. privite atent se dovedesc de-a dreptul perfide.Cui oferă serviciile şi produsele bancare în prezent? Dar în perspectivă? . se află pe un drum bun.trecerea la implementatea strategiei alese. ca de altfel. Astfel BNR şi-a intrat în atribuţiuni din toate punctele de vedere în calitatea sa de autoritate de supraveghere bancară având scopul şi menirea de a asigura viabilitatea sistemului bancar.să se elaboreze mai multe variante de strategie. au trebuit să se adapteze din mers noului sistem economic. . Această cerinţă fiind reclamată de firmele (indiferent de provenienţa capitalului) care au lucrat încă de la începutul activităţii lor în condiţii de piaţă. exprimă locul acesteia în mediul socio-economic unde îşi desfăşoară activitatea.Cum va proceda pentru a supravieţui şi dezvolta într-un mediu economic dat? Dar într-un mediu concurenţial ai cărui germeni au apărut deja? Raspunzând la aceste întrebări care. comerciale au trecut treptat la economia de piaţă liberă şi activităţile bancare. Aşa cum activitatea firmelor de producţie. unde se situează în acest angrenaj al sistemului socioeconomic? . dar care se află într-o strânsă relaţie de intercondiţionare reciprocă. sinceră şi obiectivă a băncii şi respectiv a punctelor sale forte şi vulnerabile.analizarea internă. putem concluziona că din multitudinea de sisteme existente în economia noastră românească. acel sistem nu-şi poate exercita rolul său. banca respectivă îşi poate realiza atribuţiile şi funcţiile sale în fond menirea sa. se constituie în : 2. evaluare şi eliminare se va alege una singură. alternative. 117 . economia şi politica oferită de economia de piaţă.Ce este o bancă şi ce rol are ea? . al armonizării sale cu cele din Uniunea Europeană. presupune: .Prin comparare. Intrări în sistem bancar Aceste intrări consituie elementul de la care se porneşte şi care determină existenţa şi funcţionarea celorlalte elemente ale subsistemului bancar. Având în vedere cele precizate mai sus. Viziuniea generală a unei bănci.Se pare că în ultima perioadă activitatea bancară din România din punctul de vedere al elaborări actelor normative. al oportunităţilor şi pericolelor pe care acesta le conţine. Printr-o viziune clară şi răspunzând cât mai crect şi mai rapid la problemele pe care le implică noile condiţii sociale.3. prestări servicii. iar în cadrul acesteia subsistemul bancar este o componentă principală faţă de care practic. cea mai viabilă în contextul dat. elemente ce definesc însăşi activitatea unei bănci. .un studiu detailat al mediului economic. precum şi asupra legăturilor în dublul sens dintre cele două activităţi.

3. în structura sa organizatorică cuprinde: . informatică. juridic. ar putea fi: ghişeele. servicii de asistenţă în materie financiară.produse bancare: cecuri de virament cu şi fără limită de sumă. de calitatea acestora depinzând. . operaţiuni de schimb valutar. scrisori de garanţie emise. de ele depinzând imaginea externă. După cum se poate vedea.. . direcţia de creditare. credite. depozite. în final.direcţii şi servicii funcţionale: organizare. direcţia de profil valutar. rezerve. Structura de transformare O bancă. serviciul social şi administrativ etc.2. profituri etc. Acestea ar reprezenta interfaţa băncii. personal învăţământ. 118 . juridică şi patrimonială etc. toate elementele respective sunt într-o strânsă legătură de intercondiţionare. Informaţia este elementul care depinde în cea mai mare măsură de gradul de informatizare şi dotare a băncii. structura de transformare a unei bănci (privită "domestic") ar putea arăta în felul următor: "Sufrageria" băncii. care reprezintă elementul deosebit de important cu puternic impact asupra elementului uman.informaţiile despre mediul socio-economic în care fiinţează şi activează banca respctivă. . Ieşirile în sistem bancar Această componentă reprezintă rezultatul acţiunii intrărilor şi structurii de transformare. secretariat. unde se primesc şi se întreţin cât mai plăcut cu putinţă "musafirii" (clienţii). secretariat. strategie şi învăţământ. operaţiuni de arbitraj în numele băncii pe pieţele monetare (dar în contul clienţilor săi). Concesiunea inversă constituie capacitatea de reacţie (FEED – BACK) şi reprezintă o componentă esenţială a subsistemului bancar din următoarele considerente: . după cum "ambientul sufrageriei" şi de calitatea gazdelor (lucrărilor bancare) depinde cât de plăcută a fost vizita.. După unii economişti. 2. dobânzi încasate. extrasele de cont privind operaţiunile efectuate asupra conturilor deschise de clienţi etc. . Ieşirile se produc prin interfaţa băncii şi constau în: . 2. prelucrării şi transmiterii în timp util a informaţiilor necesare pentru buna desfăşurare a activităţii. contracte de credite. Acestea ar putea însemna: direcţiile de organizare. direcţie cu un profil valutar etc..direcţii de specialitate: casierie.mediul ambiant. casa de schimb valutar. personal-învăţământ.resursele financiare. "Bucătăria" băncii unde se prepară "bunătăţile" pe care apoi le oferă clienţilor. Concesiunea inversă – autoreglarea sistemului băncii. astfel încât un element nu poate exista fără celălalt. în vederea culegerii.servicii bancare: constituirea de depozite la vedere sau la termen.este determinantă în privinţa gradului de acomodare şi adaptabilitate a băncii la mediul economic. serviciul social şi administrativ etc. se constituie în capital. comisioane. juridic. contabilitate generală. cecuri pentru ridicare de numerar. valoarea mulţimii de ieşiri.3.3.

“Gestiune bancară”.proceduri şi reguli. * Prin ţelul şi misiunea unei bănci se defineşte obiectul şi valoarea socială a activităţii bancare. orientată spre realizarea efectivă şi eficientă a obiectivelor strategice ale 62 V. banca oferind practic toate posibilităţile de a intervenii prin decizii în funcţie de semnalele primite din mediul socio-economic.prin ea însăşi. . Prin urmare planificarea răspunde la următoarele 5 întrebări de bază:62 1. Conform statutului. . adică al acţiunilor fără un plan elaborat. O planificare strategică ne permite să evităm erorile. de motivare şi procedură.strategii alternative. Didactică şi Pedagogică. planificarea strategică reprezintă prima funcţie a managementului bancar. Bucureşti.politici. Cum ? (Fazele şi metodele de atingere ale scopului). O bancă care se respectă nu-şi poate permite luxul tatonărilor. 2. Planificarea strategică bancară Prin planificarea strategică se descrie. O metodă de stabilire. Unde? (Locul în care planurile vor fi îndeplinite).3. 4. probabilistic. operaţiuni pentru activităţi comerciale etc. de planificare şi control. mediu şi lung. Prin urmare. aducând corecturile necesare ambelor componete vizate în funcţie de rezultate (ieşiri). elementele cheie sunt: . realizare şi evaluare a obiectivelor o constituie managementul prin obiective. Ce ? (Scopul). nivelul salariului etc. Prin elaborarea de variante privind strategia bancară se purcede la activitatea prin care managerii băncii determină obiectivele şi modul în care pot realiza această strategie. . un anume curs al acţiunilor viitoare. în lei şi valută de la persoane fizice şi juridice din tară şi străinătate. . Misiunea băncilor ca de altfel al oricărei firme. 2.. Metoda este o tehnică de evaluare a performanţelor.programe.ţelul sau misiunea. Când ? (Intervalul în care trebuie realizat scopul). Cât ? (Resursele necesare pentru a atinge scopul). pierderile şi întârzierile.4.). În acest context. 5. este în general. Dedu .bugete. 3. . deoarece resursele irosite au costuri ridicate. cifra de afaceri. Ed. al încercărilor. . vizează atât intrările în subsitem cât şi structura de transformare. .obiectivele.reprezintă componenta cea mai nobilă a sistemului cibernetic. iar eforturile făcute vor deveni eficiente. de a obţine profit. acordarea de credite pe termen scurt. obiectul principal de activitate al unei bănci îl reprezintă atragerea şi formarea de depozite băneşti. fiind totodată un sistem managerial cuprinzător care integrează activitatea managerială cheie într-o manieră sistematică. În această planificare. efectuarea de servicii bancare. profitul este elementul fundamental pentru supravieţuirea firmei într-un mediu concurenţial şi el se obţine prin realizarea misiunii sociale. 206. 119 . pg. 1996. * Obiectivele strategice ale unei bănci sunt reprezentate de rezultatele finale şi evaluate printr-un sistem de indicatori specifici (nivelul profitului.

* Strategiile alternative ale unei bănci sunt programe de acţiune şi desfăşurare a forţelor şi resurselor vizând realizarea integrală a obiectivelor. care orientează concepţia şi acţiunile în deciziile ce trebuiesc luate. . amintim:63 . * Bugetele de venituri şi cheltuieli ale unei bănci constituie expresia valorică a rezultatelor prevăzute în programe şi strategii.un frecvent control al performanţelor şi evaluarea rezultatelor obţinute. în planificare. Prin buget. servicii de consultanţă şi de plasament pentru resursele băneşti ale clienţilor şi ale fondurilor proprii. banca se obligă să aibă prevederi exprimate valoric lagate de evoluţia activităţii viitoare a veniturilor. banca elaborează permanent normele care privesc diferitele secţiuni ale activităţii sale. acordă credite. se referă la resursele şi obligaţiile băncii. . Un manager bancar. * Politicile bancare sunt liniile directoare. în concordanţă cu cerinţele pieţei şi reglementările legale în vigoare. pg. face încasări şi plăţi în numerar. *Programele sunt asemănătoare paşilor ce trebuie parcurşi. efectuează decontări fără numerar între instituţii şi agenţi economici titulari de cont.implicarea managementului de vârf în stabilirea obiectivelor.principiul coordonării planurilor sectoriale pe termen scurt cu cele pe termen lung . se tinde spre o libertate apreciabilă în selectarea metodelor. * Cuvinte cheie: Bancă – “instituţie” specializată care organizează circulaţia bănească. titluri de credit. Uneori managerii băncilor comit eroarea ca programele şi planurile pe termen scurt. Filosofia acestui management se bazează pe valorile comportamentului în relaţiile inter-umane. participarea şi creativitatea lucrărilor bancare. cheltuielilor şi rezultatelor. să ignore obiectivele pe termen lung. trebuie să ţină seama de mai multe principii: . . 120 . care susţine respectul pentru atitudinile pozitve. resursele de utilizare şi alte lemente necesare unei activităţi date.în vedrea îndeplinirii obiectivelor. planificarea strategică se desfăşoară în ordinea stabilită de procesul managerial. emite instrumente de plată. 210. de ordin general. obligând răspunsul la întrebarea pentru ce interval de timp viitor se elaborează planurile strategice. În acest context.participarea tuturor nivelurilor managementului în procesul de stabilire a obiectivelor. efectuează alte operaţiuni cu titluri de valoare.principiul perioadei de angajare . emite şi plasează hârtii de valoare.principiul flexibilităţii înseamnă adoptarea programelor şi planurilor la evenimetele şi situaţiile nou apărute. realizează 63 Idem 38. mobilizează resurse băneşti temporare disponibile. . Între caracteristicile de bază ale managementului prin obiective. . Acest principiu stabileşte orizontul de timp în care se pot recupera resursele investite într-o acţiune dată. * Procedurile şi regulile sunt planuri ce pun la cale metode uzuale privind desfăşurarea activităţii. Văzută ca o succesiune de activităţi.băncii.

Uniunea Europeană a creat Sistemul European al Băncilor Centrale. ajustat cu diferenţialul de inflaţie dintre ţările cărora le aparţin cele două monede. Editura Universitară. ajustate unde este necesar printr-un acord între parteneri.selecţionarea şi susţinerea unor proiecte de investiţii. . cât şi faţă de instituţiile Comisiei Europene. Băncile centrale naţionale fac parte din structura Sistemului European al Băncilor Centrale. 65 Georgeta Buşe (coord. independente faţă de guvernele lor naţionale. . Este un instrument care reprezintă mai multe situaţii : . acordarea de împrumuturi statului şi păstrarea tezaurului de stat.o cantitate stabilită prin buget care poate fi cheltuită numai pe articole majore. oferind servicii guvernului şi tuturor băncilor comerciale din ţară. Curs real de schimb – cursul nominal de schimb al unei monede faţă de o altă monedă. păstrarea rezervelor de aur şi valută străină ale ţării. purtând şi o răspundere politică. formulează politica monetară şi de credit a guvernului. B.C. asigurări”. Concomitent cu introducerea euro. pg. în special. şi-a început oficial activitatea la 8 iunie 1998 şi are sarcina dificilă de a aplica politica monetară a Uniunii Europene. Cont de capital65. 226-235. Bucureşti. 121 . clădirea. în sectorul bugetului public . monedă. 92. administrarea conturilor guvernamentale şi datoriei publice. la cantită5ile cu care s-a contribuit iniţial. BCE este obligată să informeze instituţiile Comunităţii Europene asupra întregii sale activităţi. consiliul guvernatorilor.C. 1994. utilajele etc. Structurile decizionale ale BCE sunt următoarele: consiliul de administraţie. Conturile de capital pot să cuprindă atât cantităţile cu care s-a contribuit iniţial cât şi conturile curente (care înregistrează tranzacţiile unui partener dintr-un parteneriat care nu sunt în relaţie directă cu capitalul său în respectivul parteneriat). pg.) – „Dicţionarul complet al economiei de piaţă”. Banca Centrală Europeană – “instituţe” bancară centrală unică autorizată să emită şi să guverneze sistemul monetar din “zona euro”. participarea în numele statului la încheierea acordurilor de plată cu alte ţări. Băncile centrale naţionale. cu descentralizarea către băncile centrale naţionale. 2006. se ocupă cu vânzareacumpărarea de valută şi alte operaţiuni valutare. Informaţia Business Books. se află sub autoritatea BCE. constituindu-se astfel un sistem federal. iar conducerea acestui sistem revine BCE.un cont arătând preocuparea unui comerciant pentru bunurile nete din afacerea sa . consiliul general64. se poate referi de asemenea. Bucureşti. 64 Gh. Are următoarele atribuţiuni: emisiunea semnelor monetare.o serie de conturi înregistrând influenţele partenerilor asupra bunurilor nete ale unui parteneriat. vol. care este format din BCE şi reprezentanţii băncilor centrale naţionale.E. concentrarea disponibilităţilor băneşti ale băncilor comerciale şi acordarea de credite acestor bănci. într-un sens restrâns.de cont. Banca Centrală – “instituţie” bancară care conduce întregul aparat bancar din ţara respectivă. BCE decide politica monetară a Uniunii şi este în măsură să autorizeze emisiunea de bancnote. întreţinerea relaţiilor cu băncile centrale ale altor ţări. I. pe baza primirii prealabile la rescont a cambiilor scontate de acestea. . păstrarea şi punerea lor în circulaţie şi controlul emisiunii de bancnote. controlul şi influenţarea cursului valutar. formarea de depozite şi influenţarea volumului şi a costului creditului în ţară. în care se înregistrează cheltuielile de capital cu articole precum : pământul. Bistriceanu – „Mică enciclopedie de finanţe. B. .

Dezinflaţie – reducere a ratei inflaţiei. . Inflaţie – creştere a nivelului general al preţurilor. măsurată de regulă prin intermediul indicelui preţurilor de consum (IPC). Strategia reprezintă ansamblul deciziilor care angajază viitorul unei firme (bănci) pe un orizont de timp îndepărtat (de la 5 la 10 ani).283. prezintă următoarele elemente: . pg. . . . Editura Economică.o structură. încât să asigure punerea în operă a politicilor şi mobilizarea mijloacelor. 2008. Subiectele raportului de credit sunt: • creditorul (banca).cererea de bani pentru tranzacţii – derivată din intenţia publicului de a-şi achiziţiona cele necesare şi. aceasta însemnând organizarea instituţiei bancare de o astfel de manieră. ediţia a doua. financiare şi tehnice. .schimbul în timp. Cererea de bani depinde în general de valoarea nominală a PIB şi de rata dobânzii. Creditul. Capitolul III CREDITUL * Scurt rezumat În general. Principalele componente ale cererii de bani sunt: .promisiunea de rambursare. 66 Vasile Dedu – „Gestiune şi audit bancar”. Deflaţie – scădere a nivelului general al preţurilor. 122 . orientare) a cărui realizare necesită o perioadă de timp mai lungă sau medie.cererea de bani ca activ financiar – reflectând în special preferinţa publicului de a face economii sub această formă.Cererea de bani reprezintă dorinţa populaţiei şi a companiilor de a deţine active care pot fi uşor schimbate contra bunurilor şi serviciilor. atingerea obiectivului propus.creditul reprezintă schimbul unei valori monetare prezente contra unei valori monetare viitoare.debitor şi . Natura lichidă a banilor este principalul aspect care îi deosebeşte de alte tipuri de active. Creditul unei bănci acordat unei firme este o operaţiune pe bani.creditor . Rata dobânzii de politică monetară – plafonul ratelor dobânzilor la care BNR atrage depozite pe termen de o lună de pe piaţa monetară interbancară. .stabilirea unui obiectiv (proiect. Strategia bancară66 se referă la: .politicile de marketing care cuprind ansamblul acţiunilr vizând realizarea.subiecţii raportului de credit: . opusă inflaţiei.mijloacele care constau în resurse umane.scadenţa → momentul rambursării creditului. . . Bucureşti.dobânda → preţul creditului.

debitorul. de fiecare dată. 123 • . Societăţile comerciale (indiferent de provenienţa capitalului). În acordarea creditelor. În funcţie de modul cum sunt structurate activele şi pasivele băncii. cunoscându-se întodeauna faptul că. Dobânda. Importanţa şi locul creditului bancar în economia de piaţă sunt date de rolul acestuia. dobânda. îl reprezintă sensibilitatea rezultatelor financiare ale unei bănci la schimbările ratei dobânzii. creditul deţine o poziţie primară. Riscul ratei dobânzii însă. iar obiectul creditului îl constituie banul şi apoi operaţiunea de creditare se numeşte comerţ bancar. de asemenea. la rularea permanentă a fondurilor. Ea se negociază şi se stabileşte în convenţia de credit. Totodată. reprezintă o caracteristică esenţială a creditului. trebuiesc parcurse opt etape. este deci preţul creditului. care poate fi: o firma (presoană juridică). Deoarece creditul se acordă în schimbul plăţii unei dobânzi. * Obiective : Principalul obiectiv al capitolului îl constituie analiza performanţei unei firme în vederea obţinerii unui credit de la o bancă comercială. pot fi finanţate din credite în scopul completării resurselor proprii în vederea realizării activităţiilor propuse conform normelor legale. persoanele fizice (autorizate independent) etc. prin funcţiile pe care le îndeplineşte (funcţia distributivă şi cea de emisiune monetară). prin însăşi natura lui contribuie la creşterea vitezei de rotaţie a banilor. se poate determina poziţia riscului ratei dobânzii. În vederea stabilirii efectelor asupra viitoarelor câşiguri rezultate din mişcările potenţiale ale ratei dobânzii. este deci preţul creditului. un bun manager al activelor şi al pasivelor utilizează diferite tehnici de măsurare. În condiţiile dificile ale perioadei actuale. banca este creditorul.statul. Resursele de creditare sunt: proprii şi împrumutate. prin care trece economia de piaţă concurenţială românească. În cadrul capitolului. persoană fizică. iar clienţii să le cunoască. la stăvilirea fenomenului inflaţionist. el contribuie prin reglarea ratei dobânzii. firmele în general. Dacă în succesiunea logică. . Dobânda trebuie privită deopotrivă atât în ipostaza de efect cât şi în cea de cauză. variază de la o bancă la alta şi este puternic influenţată de nivelul inflaţiei. Creditul.riscul. asociaţiile familiale. pentru aceasta se porneşte de la trăsăturile creditului în general. dobânda constituie o condiţie sine qua non a oportunităţii şi eficienţei lui. reprezintă o caracteristică esenţială a creditului.. de asemenea. El este consecinţa activităţii de intermediere financiară. pentru a se adapta la rigorile impuse în activitatea bancară de un element fundamental . la multiplicarea monedei scripturale. regiile autonome. este bine ca bancherii să-şi cristalizeze exact conceptele şi metodele. cu corolarul funcţiilor ce i se atribuie în prefacerile monetare şi economico-financiare. la rândul lor. se acordă o mare atenţie creditului bancar. etapele care trebuiec parcurse în vederea elaborării documentaţiei necesare. conform principiului general.

.participă la elaborarea politicii de creditere a băncii. Alte bănci au la dispoziţie specialişti de credite pe ramuri de activitate: industrie. ORGANIZAREA ACTIVITĂŢII DE CREDITARE Activitatea de creditare diferă de la o unitate bancară la alta. ofiţerul de credite se specializează în consultare. ale căror plafoane le depăşeşte competenţa. Prin urmare. Acest departament este compartimentul de lucru al centralei şi are următoarele atribuţiuni: . la rularea permanentă a fondurilor. la multiplicarea monedei scripturale. . .analizează dosarele de credite întocmite de unităţile subordonate pentru creditele ale căror valori intră în competenţa de aprobare a centralei şi apoi le transmite Comitetului de credite spre aprobare. revizuirea periodică a dosarului de credit şi încasarea. încasarea împrumutului. prin însăşi natura lui contribuie la creşterea vitezei de rotaţie a banilor. instrumentarea dosarului. creditul. • Serviciul de credite (sucursale. La o unitate mare.Este bine cunoscut faptul că dimensiunile cererii şi ofertei de mărfuri pot fi reglate şi prin creditarea consumului pe de o parte şi a stocurilor pe de altă parte. comerţ. La o unitate mică.analizează şi trimite spre aprobare centralei băncii. negocierea. turism. agenţii) Acest comitet are în componenţa sa conducerea unităţii plus şeful serviciului (biroului ) de credite şi are următoarele atribuţii: .rescadenţează creditele (conform competenţei). De asemenea. . creditele mari.eloborează norme de creditare în conformitate cu legislaţia în vigoare. inclusiv instrumentarea dosarului de credit. de exemplu. contactul cu clientul. existând o mai mare departamentare a funcţiilor şi anume: analizarea şi revizuirea creditului. * Conţinutul capitolului: 3.revizuieşte şi propune măsuri pentru creditele restante. . .analizează şi aprobă salicitările de credite în limita plafoanelor acordate de centrală. negocierea cu clienţii. • Comitetul de credite (sucursale. ofiţerul de credite execută toată munca în detaliu: acordarea creditului.acordă asistenţă tehnică şi de specialitate pentru evaluarea garanţiilor. agenţii) Atribuţiunile principale ale respectivului serviciu constau în analizarea dosarelor solicitanţilor de credite. capacitatea de rambursare a acestora. creându-se posibilitatea asigurării stabilităţii preţurilor.efectuează expertize la evaluările garanţiilor prezentate de clienţi. etc. în funcţie de mărimea acesteia.1. . serviciul mai are misiunea de a revizui creditele acordate şi de a încasa împrumuturile la timp. • Departamentul de credite (centrală) • Comitetul de risc (centrală) 124 .

Creditul.1. Primul comitet are în componenţa sa pe preşedintele băncii şi directorii din Comitetul de direcţie care. în urma unei înţelegeri apărute între creditor (vănzător. se cnsideră necesar existenţa a două comitete de risc: .) 125 .un comitet de risc al ofiţerilor de credite.subiecţii raportului de credit: .dobânda → preţul creditului. . .creditor .debitor şi . cuvântul “credit” este de origine latină şi provine de la “creditum – creditare” şi înseamnă “a crede” sau “a avea încredere”. Acesta se acordă sub formă de marfă. care se acordă sub formă bancară. concepte.urmărirea respectării politicii de creditere. al cedării sau acordării şi restituirii sau rambursării. numai cedarea şi restituirea unei sume de bani constituie o operaţiune de credit. Creditul.1. se cunosc mai multe tipuri de credit: a) Creditul comercial.promisiunea de rambursare. În general. este obligatoriu ca unul din subiecţii raportului de credit să fie o bancă (fie în calitate de debitor → este creditată de titularii de depozite. fie în calitate de debitor → prin împrumuturile acordate clienţilor săi. Conform uzanţelor de specialitate. Al doilea comitet de risc este alcătuit din ofiţeri de credite – experţi şi din specialişti din afara direcţiei de credite. care are interesul să-şi vândă marfa) şi debitor (cumpărător. . Noţiuni. În acest caz întâlnim fenomenul de vânzare pe credit (credit comercial) când bunurile înlocuiesc sume de bani în momentul acordării sau rambursării creditului. are sarcina de a analiza şi aproba propunerile Comitetului de risc al ofiţerilor.un comitet de risc al directorilor. originea cuvântului scoate în relief un element psihologic care este absolut indispensabil existenţei unei operaţiuni de credit: încrederea. .Pentru buna desfăşurare a activităţii unei bănci. În această situaţie. poate să apară o cantitate de mărfuri în loc de o sumă de bani.creditul reprezintă schimbul unei valori monetare prezente contra unei valori monetare viitoare. Sigur. care nu dispune de sume băneşti în acel moment) . prezintă următoarele elemente: . a normelor bancare şi normelor interne. clasificare. . Acest comitet se întruneşte zilnic şi are următoarele atribuţiuni: . sau o executare de lucrări ori o prestare de servicii. statului. 3. .informarea Comitetului de risc al directorilor despre condiţiile generale ale portofoliului de credite şi propunerea (eventual) a unor măsuri care să îmbunătăţească activitatea de creditare.schimbul în timp. Într-unul din cele două momente. Raporturile de credit sunt considerabile în dimensiunile lor şi multiple în varietatea lor într-o economie de piaţă. altor bănci etc. b) Creditul bancar.asigurarea unui audit periodic al tuturor unităţilor din teritoriu.scadenţa → momentul rambursării creditului. Etimologic. . Prin urmare.

Bucureşti.creditul obligatar→ prin emiterea de obligaţiuni. în scopul obţinerii producţiei de marfuri sau circulaţiei unor mărfuri.Credit bancar (firme. Didactică şi Pedagogică. În continuare. 67.Alte categorii de credite: . 126 .procesul de mobilizare a capitalurilor disponibile în situaţia în care creditorul este deţinătorul de disponibilităţi. recurg în mod necesar la băncile comerciale. presupun desfăşurarea unor rapoarte de credit complementare prin bănci. au în vedere obligaţii directe între debitor şi creditor şi posibil să se desfăşoare în afara băncilor. Idem 38. 68.„Gestiune bancară”.prin scontare / rescontare. banca. pg. Creditul unei bănci acordat unei firme este o operaţiune pe bani. Raporturi de credit→ tip I67 debitori creditori Credit comercial cumpărător furnizor (firmă) (firmă) Credit obligatar utilizator subscriitor (firmă sau (persoană fizică instituţie publică) sau firmă) Celelalte tipuri de credite: bancar. 1996. (firme. .Credit ipotecar . .prin vânzări / cumpărări de obligaţiuni.procesul de distribuire a capitalurilor disponibile în care utilizatorii în calitate de debitori.Credit de consum De asemenea şi în raporturile de tip I pot interveni băncile: . raporturile de credit se desfăşoară. poartă numele de credit bancar.creditul ipotecar.acordare de credite pe garanţii de efecte obligatare etc. în mod obligatoriu. Ed. .creditul consumativ. vom prezenta câteva trăsături distincte ale acestor tipuri de credite care le pot asemăna sau le pot deosebi. Dedu . * Conceptul şi trsăturile creditului bancar Operaţiunea prin care împrumutatul(debitorul) ia în stăpânire imediată resurse (bani) în schimbul unei promisiuni (angajament) de rambursare viitoare. În realitate. iar depozitar. . c) 67 68 V. pe două planuri: . persoane fizice) persoane fizice) . pentru un timp determinat. Creditul comercial şi cel obligatar. însoţite de plata unei dobânzi ce stimulează banca. spre exemplu. ipotecar şi de consum. de la început şi până la sfârşit. El este pus de bancă la dispoziţia unei firme producătoare sau comerciante sub forma unui capital. Acest raport este în mod necesar prealabil. . pg. Raporturi de credit → tip II68 Debitori (distribuire) – Banca – Creditori (depozitare) .

Pentru divizarea riscului. juridic (forma juridică. . mobilizarea efectelor (la piaţa monetară prin rescont şi alte operaţiuni). creditele acordate prin bănci angajează fonduri ce nu aparţin băncii.o firma (presoană juridică). se poate apela la colaborarea cu alte instituţii de credit. Prevenirea riscului. angajarea unui depozit la altă bancă. Riscul de imobizare apare la deţinătorul de depozite (banca). . este deci preţul creditului. legăturile juridice cu alte firme). Promisiunea (angajamentul) de rambursare a creditului constituie un element de bază al raportului de credit şi necesar şi în consecinţă se solicită angajarea unei garanţii.riscul de imobilizare. Dobânda. economice (situaţia internaţională. Subiectele raportului de credit sunt: . În vederea conturării trăsăturilor creditului bancar. Ea poate fi negociabilă şi se stabileşte în convenţia de credit. unde împrumuturile 127 . iar relaţiile între bancă şi parteneri se desfăşoară pe terenul valorificării capitalurilor disponibile şi realizarea de profituri.Esenţial în aceste raporturi îl constituie faptul că unul dintre parteneri este banca. Ca urmare. financiar (situaţia financiară. banca este obligată să gestioneze eficient fondurile ce i-au fost puse la dispoziţie. reprezintă o caracteristică esenţială a creditului. îndatorarea existentă. se recurge la o administrare judiciară a depozitelor şi creditelor de către bănci. care poate fi: . iar obiectul creditului îl constituie banul şi apoi operaţiunea de creditare se numeşte comerţ bancar. . banca este creditorul. moralitate). Acordarea creditului. naţională. angajarea creditelor pe baza hârtiilor de valoare.riscul de rambursare. lung. variază de la o bancă la alta şi este puternic influenţată de nivelul inflaţiei. în principal sub formă de dobânzi. Termenul de rambursare poate fi: scurt. * Tranzacţia. banca trebuie să analizeze temeinic debitorul prin prisma cerinţelor respectării raportului de credit sub mai multe aspecte: umane (competenţe. Creditul se consimte în cadrul unei tranzacţii unice. De regulă. Pentru preîntâmpinarea riscului. întărindu-şi poziţia de creditor prin garanţii personale şi reale. cunoscându-se întodeauna faptul că. Riscul de rambursare constă în probabilitatea întârzierii plăţii sau a incapacităţii de plată datorată conjuncturii. vânzarea unei obligaţiuni. .debitorul. pentru că este pus în situaţia de a nu onora cererile titularilor de depozite din cauza unei exploatări neeficiente a creditelor acordate. dificultăţilor sectoriale sau deficienţelor debitorului. În ultima perioadă a prins contur sistemul acordării de credite deschise. capacitatea de rambursare). Termenul de rambursare constituie o trăsătură specifică a creditului şi are o varietate foarte mare: de la termene foarte scurte (24 ore – termen practicat între bănci pe pieţele monetare) şi până la termene de 30 – 50 ani pentru împrumuturi privind construcţiile de locuinţe. Pentru aceasta.persoană fizică.statul. mijlociu. riscurile probabile pot fi: . cadrul profesional). este evident legată de procedura de garantare a riscului. este necesar a se porni de la trăsăturile creditului în general. În raporturile de credit. de fiecare dată. acordarea unui împrumut.creditorul (banca).

punând în mişcare forţele economice latente şi contribuind în felul acesta la creşterea avuţiei reale a societăţii. prin funcţia sa distribuitivă. în vederea căruia banca trebuie să-şi asigure o bună informare şi documentare pentru prevenirea riscului. etc. mai mare sau mai mică. operativitatea asigurată în procurarea de noi capitaluri dă posibilitatea existenţei unei elasticităţi mai mari în economie (pe ansamblu). După afirmaţiile economistului englez L. Keynes. poate fi un factor dezechilibrant şi economia este condusă spre recesiune. Practica bancară cunoaşte asemenea fenomene deoarece transferabilitatea permite asigurarea utilizării fluxurilor fireşti de constituire şi utilizare a capacităţilor temporare disponibile.M. În procesul transformării economiilor în investiţii. cu toate consecinţele sale. a căror forme de prezentare implică aspecte multiple şi diferenţiate. Evident. o importanţă deosebită o are creditul. creditul participă la creşterea gradului de centralizare şi concentrare a capitalului. contribuind la adaptarea la cerinţele pieţei interne şi externe şi la o creştere a eficienţei marginale a capitalului. Disponibilităţile băneşti sunt acele surplusuri de capital de circulaţie aflate temporar sub formă inactivă în conturile firmelor deschise la bănci. Dacă economisirea nu este continuată de o investire. Acordarea creditului (consimţirea tranzacţiei) reprezintă un act de mare importanţă. favorizează orientarea rapidă a investiţiilor spre ramurile (firmele) cu activităţile cele mai eficiente. ecuaţia fundamentală în realizarea echilibrului macroeconomic este S = I. Prin transferul instrumentului de credit se realizează cesiunea de creanţă. * Importanţa creditului bancar Importanţa şi locul creditului bancar în economia de piaţă sunt date de rolul acestuia. Cărţile de credit sunt modalităţile cele mai răspândite pentru această formă. Creditul. rezervele de casă ale firmelor păstrate în conturi bancare. într-o economie de piaţă dezvoltată. iar I = investiţiile. Totodată. * Consemnarea şi transferabilitatea Acordurile de credit sunt consemnate prin înscrisuri. instrumente de credit. prin funcţiile pe care le îndeplineşte. pe care le redistribuie apoi prin acordarea de împrumuturi firmelor (sectoarelor de activitate) care au nevoie de mijloace de finanţare. Toate aceste disponibilităţi sunt oferite întreprinzătorilor şi astfel creditul are posibilitatea să sporească puterea de acţiune productivă a capitalului. băncile. sumele de bani economisite de persoanele fizice (populaţie) pentru diverse scopuri depuse la diferite bănci. orice persoană poate economisi o anumită sumă de bani. Nu 128 . au rolul de a transforma economiile sterile în capitaluri productive. precum şi veniturile accesorii. Prin urmare. unde S = economiile. îndeplineşte în primul rând o funcţie distribuitivă prin faptul că mobilizează resurse băneşti disponibile la un moment dat într-o economie. aceste instrumente prevăd obligaţia fermă a debitorului în legătură cu rambursarea împrumutului. în marea lor majoritate. respectiv dreptul băncii de a încasa suma înscrisă în instrumentul de creditare. prin creditele acordate firmelor.efective apar la intervale liber alese de debitor. respectiv dreptul băncii de a i se plăti suma angajată (creditul + dobânda). De asemenea. în funcţie de venitul ei şi de comportamentul său economic. Într-o societate.

nerentabile. creditul ipotecar. mai ales în comerţul exterior. el contribuie prin reglarea ratei dobânzii. tehnicile noi şi instrumentele de plată oferite de existenţa creditului fac faţă în cele mai bune condiţii creşterii exponenţiale a volumului tranzacţiilor economice. Spre exemplu. la multiplicarea monedei scripturale. prin intermediul unor solide instituţii de credit s-au creat alături de aceasta. După ce. creditul îndeplineşte şi o funcţie de emisiune monetară. Toate acestea au contribuit la reducerea cheltuielilor cu circulaţia banilor. În al doilea rând. se poate folosi instrumentul pentru creditare – warant – care oferă proprietarului mărfurilor respective posibilitatea obţinerii cu anticipaţie. prin intervenţia ideii de credit s-a ajuns la moneda fiduciară. iar dacă le are. prin însăşi natura lui contribuie la creşterea vitezei de rotaţie a banilor. acolo unde este cazul. prin care economiile. cecul) care au dus la diminuarea folosirii numerarului şi la creşterea în mari proporţii a monedei scripturale. Creditul stimulează şi promovează relaţiile economice internaţionale. unele mărfuri au caracter sezonier (cerealele. băncile procedează la verificarea modului cum se utilizează acesta de către întreprinzător. După acordarea creditului. creditul are o prezenţă indispensabilă şi în viaţa populaţiei oricărei ţări civilizate (creditul consumativ. a contravalorii acestora. se transformă în investiţii. creditul este un factor important al creşterii economice. Creditul.). Deci. cu efectele sale pozitive asupra echilibrului economic. sub forma creditului public. cu predilecţie pentru impulsionarea exportului şi pentru derularea normală a operaţiunilor de export-import. creându-se posibilitatea asigurării stabilităţii preţurilor. În vederea evitării unor astfel de fluctuaţii generatoare de risipă şi perturbatoare ale echilibrului economic. adică biletele de bancă. pe atât de periculos şi dezavantajos devine în momentul neutilizării lui în conformitate cu cerinţele sale şi ale echilibrului economic general. la stăvilirea fenomenului inflaţionist. prin diferitele sale forme. la rularea permanentă a fondurilor.orice persoană poate avea calităţile unui întreprinzător şi de aceea nu-şi asumă riscurile acestuia. Important este faptul că pe cât de util şi avantajos este creditul ca verigă indispensabilă în mecanismul de funcţionare a economiei. În cele din urmă mai trebuie subliniat rolul creditului în finanţarea deficitului bugetar al statului. 129 . Prin oferirea accesului la credite al oricărui întreprinzător. Prin finanţarea consumului şi prin crearea unor instrumente şi tehnici. creditul contribuie astfel la promovarea firmelor de dimensiuni mici. care poate fi urmată de o situaţie inversă. Deoarece creditul se acordă în schimbul plăţii unei dobânzi. adică o cerere neacoperită de mărfuri şi deci o creştere exagerată a preţurilor. Dimensiunile cererii şi ofertei de mărfuri pot fi reglate şi prin creditarea consumului pe de o parte şi a stocurilor pe de altă parte. creditul este cel care pune la dispoziţia întreprinzătorului capitalul necesar. oferta poate fi disproporţionat de mare în raport cu cererea şi vom asista la o scădere spectaculoasă a preţurilor. de asemenea. cel puţin parţial. nu şi le poate valorifica din cauza lipsei de capital. etc. Pentru aceasta. creditul în acest fel jucând rolul de diminuare a investiţiilor păguboase. adesea promotoare ale inovaţiei. astfel sterile. multiple alte instrumente şi tehnici de plată (viramentul. care prezintă bunele intenţii şi garanţia sumelor primite. ceea ce favorizează concurenţa. de pildă) şi dacă ar fi aduse pe piaţă numai în momentul recoltării lor.

determinată de iluzia că prin sine însuşi creditul reprezintă avuţie. al populaţiei în ansamblul ei. educaţie. contestat. spre tezaurizare sau investiţii. este important să se ştie situaţia resurselor existente în economie la dispoziţia firmelor. Folosirea abuzivă a creditului poate stimula o exacerbare a operaţiunilor speculative. infrastructural. a unor legi care să reglementeze cu precizie. Evident. Trebuie reţinute. la disproporţii între ramurile şi sectoarele ei de activitate. Utilizarea creditului pentru finanţarea unor activităţi economice insuficient fundamentate poate duce la dezechilibrul structural în economie. Acestea se referă la existenţa unui cadru juridic. Pentru ca rolul de “motor” al creditului în desfăşurarea mecanismului economic să fie efectiv şi eficient. legal. care se pot grupa în 5 mari categorii : . pentru viaţa socială şi politică a unei ţări. accesul la ele. al întreprinzătorilor. 130 . Trebuie ţinut cont de înclinaţiile populaţiei spre economisire sau consum.condiţiile de ordin social-politic privesc cadrul general de stabilitate şi linişte socială. Toate acestea descurajează atât economisirea prin intermediul instituţiilor specializate.. . Cunoaşterea şi luarea în consideraţie a unor asemenea condiţii au o importanţă covârşitoare pentru România aflată în finalul tranziţiei la economia de piaţă. cât şi solicitarea de credite sau acordarea lor. În această perioadă. Acestea obligă la existenţa unui sistem de instituţii şi organisme solide. un regim politic şubred. problemele riscului presupuse de utilizarea creditului. cu sarcini precise în efectuarea operaţiunilor de credit. perspectivele ei şi conjunctura econommică pe plan intern şi internaţional existentă la un moment dat. etc. structura economiei naţionale. de asemenea. nivel de cultură şi civilizaţie. o politică economică oscilantă sau operaţiuni şi atitudini nesigure. când ia proporţii.Pericolul cel mai mare îl reprezintă folosirea lui abuzivă.. de piaţă. situaţia pieţei de mărfuri. profesiunea şi poziţia socială a fiecăruia. măsurile de protecţie acordate contractelor încheiate între creditor şi debitor. monetare şi generează. . .condiţii de ordin juridic. de regimul politic existent şi atitudinea factorilor de decizie la nivel macroeconomic faţă de libera iniţiativă. ceea ce determină statul să intervină pe linia dezvoltării acestor condiţii. cât şi la comportamentul firmelor. . fără echivoc. De asemenea. a capitalurilor.condiţii de ordin instituţional. climatul social caracterizat prin convulsii sociale. religie. procedurile de coerciţiune faţă de debitorii recalcitranţi.condiţiile de ordin economic au în vedere situaţia de ansamblu a economiei naţionale. de atitudinile acesteia în raport cu libera iniţiativă. care bineînţeles sunt legate de tradiţie. cu consecinţe dintre cele mai grave pentru economie. Supercreditarea poate duce la grave dezechilibre economice. fără o perspectivă clară. o creştere a capitalului fictiv care poate să conducă la crahuri financiare. astfel încât să crească încrederea firmelor şi să limiteze riscurile. neluarea în calcul a acestora poate provoca prăbuşirea în lanţ a sistemului bancar. dar şi în exercitarea controlului asupra modului cum sunt respectate aceste sarcini. în special pentru bănci. este necesară întrunirea mai multor condiţii obiective şi subiective. afectează elementul esenţial al creditului : încrederea. etc. manifestându-şi la maximum avantajele şi diminuându-şi la minimum dezavantajele. ele există într-o măsură mai mică. bine concepute. inflaţia.condiţiile de ordin psihologic se referă atât la încrederea ca suport hotărâtor al creditului.

într-o proporţie diferită.1. pentru a fi uşor transformate în lichidităţi. deoarece această activitate procură băncii marfa de care are nevoie în comerţul pe care-l desfăşoară – adică banul. de tendinţele acesteia de tezaurizare a biletului de bancă. o bancă posedă un capital propriu.2. Prin emiterea de obligaţiuni se sporesc sarcinile de plăţi anuale. Băncile. Resursele de creditare * Resursele proprii Aceste resurse sunt constituite din capitalul subscris de acţionarii băncii respective şi din beneficiile (profiturile) distribuite şi înglobate în diferite fonduri de rezervă sau de risc. De asemenea. 131 . cu o importanţă deosebită : securitatea şi remuneraţia (stimularea). mai este determinat de încă doi factori. materiale. volumul depozitelor la bănci.depozite la termen. CEC-ul şi Trezoreria. Acest capital este constituit din fondurile pe care persoanele fizice (uneori şi cele juridice) le încredinţează băncii sub formă de depozite la vedere sau la termen şi reprezintă principalele fonduri care alimentează operaţiunile de credit ale băncii. * Resursele atrase Capitalul împrumutat. ar reprezenta principala activitate de atragere de resurse. Moneda scripturală (depozitul bancar) în circulaţie – depinde de atitudinea populaţiei. mărirea capitalului băncii pe o astfel de cale. Securitatea se bazează pe buna reputaţie a băncii şi nivelul serviciilor acesteia. 3. Ca urmare.depozite la vedere. Aceştia au un rol deosebit în atragerea clientelei. vine după aceea. iar remuneraţia fără a fi neglijată. Menţinerea şi creşterea pe o perioadă cât mai lungă a volumului acestor depozite. să crească fondurile prin emiterea de obligaţiuni în public. prin achitarea dobânzilor aferente. . după opinia noastră.astfel încât sistemul de credite să devină un factor propulsor pentru viitoarea economie de piaţă concurenţială românească. etc. Capitalul acesta. Practica bancară cunoaşte (în principal) trei categorii de depozite : . Volumul depozitelor bancare este condiţionat în multe cazuri de concurenţa mai mult sau mai puţin ascuţită pe care o fac băncilor.depozite cu preaviz. calculatoare. nu ar duce la creşterea în mod vizibil a posibilităţilor ei de acţiune. Rezervele se constituie din prelevările asupra beneficiilor anuale şi reprezintă fondurile de garantare. Aceste rezerve se folosesc în operaţiuni sigure în scopul evitării riscurilor. maşini de calcul. de tendinţa firmelor şi a persoanelor fizice de a utiliza în tranzacţii curente biletul băncii centrale. reducându-se apoi suma de distribuit sub forma dividendelor. se imobilizează cu ocazia înfiinţării băncii în clădiri. . care poate fi neînsemnat în raport cu cifra de afaceri şi constituie mai mult o garanţie faţă de deponenţi. mai pot de asemenea. Ca orice firmă. prin acordarea de dobânzi ridicate la operaţiunile lor.

cu scopul obţinerii disponibilităţilor de care are nevoie. fixat în momentul constituirii depozitului. apelează la Banca Centrală (B. O bancă. Depozitele cu preaviz sunt mai puţin utilizate. etc. În vederea mobilizării fondurilor pe care o bancă le are imobilizate în operaţiunile de scont. nivelul serviciilor prestate.3. Pentru o bancă. Depozitele la termen (scadenţă) sunt constituite pe perioade fixe. şi care dă semnăturii băncii o valoare ridicată comparativ cu alte bănci. care se pune în acest caz. o lună. 10 zile.credite pe termen lung. distingem trei categorii de credite : .R. Fondurile pot fi retrase de depunători cu condiţia să avertizeze banca cu un anumit timp înainte. adică : %dobândă. banca solicită deponenţilor un preaviz de cel puţin 2 ore. procentul de dobândă depinde de natura depozitului. Evident. natura afacerilor.).1. calitatea operaţiunilor. . pornind de la o lună. Categoriile de credite În funcţie de perioada de acordare.Depozitele la vedere reprezintă cea mai mare parte a fondurilor depuse la bănci.N. El se bazează pe încrederea inspirată de bancă şi pe o serie de elemente ponderabile şi neponderabile şi anume : reputaţia. reescontul reprezintă negocierea la o altă bancă a efectelor de comerţ pe care le-a scontat deja clienţilor săi.credite pe termen mediu . Depunătorii pot retrage fondurile când doresc. Motivul preavizului fiind uşor de înţeles. . Soldurile creditoare ale conturilor curente. Aceasta se explică prin faptul că banca trebuie să ştie cât timp dispune de aceste fonduri în vederea fructificării lor. oricare ar fi natura depozitelor. pentru a putea acorda credite în continuare. reprezintă alte surse atrase ale băncii şi sunt constituite din soldurile existente şi pe care titularii le lasă neîntrebuinţate. pe o perioadă ce nu depăşeşte 1 an (12 luni). băncile recurg la reescontul Băncii Centrale sau la alte bănci. Creditele pe termen scurt. înaintea scadenţei efectelor comerciale. depozit la vedere < %dobândă.R. depozit depozit la termen cu preaviz < %dobândă. 3. Problema vitală. Caracteristica de bază a creditelor pe termen scurt (credite acordate firmelor de 132 . uneori. Prin aceste credite înţelegem operaţiunile de împrumut de sume de bani.credite pe termen scurt . deoarece băncile nu ţin fondurile constituite nefructificate.) pentru refinanţare. pentru o perioadă mai mare sau mai mică de timp şi pe care banca le foloseşte pe durata existenţei lor. Pentru anumite sume mai mari. 5. Dobânzile bonificate de bănci depunătorilor de fonduri depind de piaţa banilor şi de natura depozitului.N. după “consumarea” resurselor proprii. Creditul băncii – goodwill – reprezintă un acord moral de o importanţă deosebită. o constituie rambursarea la timp a acestora. în funcţie de convenţia încheiată. la 1-5 ani. O altă sursă atrasă o constituie Reescontul la Banca Centrală (B.

.Creditele acordate persoanelor fizice . spre exemplu. În Franţa. Creditele pe termen lung. o dată cu plăţile cuvenite pentru dobânzi se rambursează o parte din “principal”. etc.creditele bancare acordate după debitorul băncii . Aceste credite reprezintă împrumuturile a căror durată de rambursare depăşeşte 5 ani. la care se adaugă dobânda cuvenită pentru perioada respectivă (d) : R = P + d. dobânda este mai mare decât în cazul împrumuturilor pe termen scurt. în mod excepţional. Ele se acordă pentru activităţi de import-export. rezerva minimă obligatorie de la BNR trebuie să fie minim 30 % din media soldurilor conturilor de disponibilităţi ale clienţilor. Creditul care se acordă de o bancă. trimestriale. Ele se acordă pentru bunurile cu durată de folosinţă îndelungată. fie lunar.creditele acordate în funcţie de destinaţie .creditele în funcţie de calitatea lor. Creditele pe termen mijlociu. În acest caz. apoi. conform convenţiei de credite. pentru construcţiile de locuinţe (de exemplu). calculată de-a lungul zilelor lucrătoare ale unei luni. mai întâi datorită originii fondurilor pe care banca le întrebuinţează (care provin din resursele menţionate mai sus). Acestea sunt împrumuturi a căror rambursare are loc între 1 an şi 5 ani.producţie. . de obicei. De exemplu. Creditele bancare după debitorul băncii Acestea sunt : . . Tipul acesta de credite se acordă de băncile specializate pe aceste feluri de operaţii. deoarece în caz contrar sunt afectate propriile angajamente ce şi le-a luat faţă de cei care au adus fondurile spre păstrare. Banca este obligată să se asigure că rambursarea se face cu certitudine la scadenţă. Rambursarea se produce. în tranşe lunare sau trimestriale. fie la scadenţă. pe parcurs. La aceste tranşe se calculează şi dobânda sumei mai mari. Literatura de specialitate mai cunoaşte şi alte clasificări ale creditelor şi anume: . durata creditului merge de la o lună la trei luni şi. de obicei. trebuie să fie pe o durată relativ scurtă. pentru creditele acordate sectorului agricol. Dobânda pentru creditele pe termen scurt variază şi în funcţie de destinaţia creditului şi se plăteşte de către beneficiarul creditului. Creditul pe termen scurt este forma curentă a creditului la bancă întrucât convine în mai mare măsură exigenţelor de lichidităţi cerute băncilor de către autorităţile monetare. fie trimestrial. pe baza unor contracte ferme în acest sens. 133 . pentru investiţiile pe termen lung.Creditele acordate altor bănci . Creditele pe termen mijlociu şi lung implică adesea rambursarea eşalonată. Suma care se rambursează (R) este compusă în cele din urmă din două componente : principal (P). pentru activităţile de investiţii (a căror eficienţă trebuie să fie deosebită). până la nouă luni. fapt ce înseamnă că. la termenele stabilite (lunare. adică o parte din creditul acordat.Creditele acordate persoanelor juridice (firmelor) . . comerciale sau credite de consum) o reprezintă rambursarea integrală la scadenţă.). siguranţa rambursării creditului este invers proporţională cu durata acestuia.

de regulă. în aşa fel încât debitele nu apar decât în rare cazuri. iar nivelul dobânzii este uniformizat de-a lungul perioadei de creditare (stabilită în funcţie de obiectul creditării).linii de credit pentru cărţile de credit. Dobânda percepută este egală cu cea a pieţei şi se plăteşte. Dacă există posibilitatea rambursării creditului într-un interval de timp mai lung.creditele pentru studii. iar ratele de dobândă sunt relativ reduse. garanţia acestui tip de credite îl reprezintă automobilul însuşi. se percep dobânzi foarte ridicate. În ţările unde economia de piaţă este dezvoltată. garanţia sa morală) influenţează mai puţin (sau deloc) nivelul ratei dobânzii şi mai mult însuşi procesul de acordare sau neacordare a creditului. Între formele acestui tip de credit amintim : . banca are un rol activ în sprijinirea clienţilor săi. În acest caz. parţial sau total. oscilează. Deoarece dobânda percepută pentru aceste bilete reprezintă un venit garantat băncii. Realitatea a demonstrat că majoritatea clienţilor alimentează periodic conturile. iar pentru soldul debitor chiar în cadrul plafonului. în vederea asigurării unui personal tânăr şi bine pregătit. Aceste tipuri de credite. lunar sau la scadenţă. Creditele acordate persoanelor fizice sunt mai ales creditele de consum care se pot acorda pe termene diferite (de la foarte scurt la lung). În vederea stimulării vânzării unei mărci de automobile. În această situaţie. Calitatea debitorului (în primul rând. aceste companii procedează la încasarea unei dobânzi derizorii şi au ajuns să acapareze cea mai mare parte a acestei pieţe. atunci debitorul este obligat să suporte nişte penalităţi (dobânzi majorate). chiar dacă nu există disponibil în cont. Aceste credite nu sunt rentabile pentru bănci şi pentru aceasta au o pondere mică în portofoliul de creditare.Creditele acordate statului. Ele se acordă studenţilor pentru întreţinere pe perioada studiilor şi ar trebui să acopere. Acest tip de credite se acordă de bănci pentru activităţile viitoare. pe termen lung cu garanţii ipotecare. Acest tip de credit aduce venituri băncii din dobânzile percepute şi din comisionul iniţial plătit de debitor la acordarea acestui credit (la aprobarea dosarului de creditare).. între 2 şi 5 ani. . În raporturile sale cu firmele. taxele şcolare. Ipoteca reprezintă un contract imobiliar şi se naşte în convenţia dintre părţi potrivit formelor prevăzute de lege şi care produce obligaţii numai în sarcina celui ce o constituie. În acest caz se are în vedere existenţa unei garanţii certe.credite pentru construcţii de locuinţe. Acest tip de creditare a prins contur datorită uşurinţei folosirii instrumentelor de plată. în vederea desfăşurării unei activităţi profitabile prin păstrarea şi fructificarea 134 . în general. . s-a simţit nevoia introducerii unei tarifări explicite a serviciilor efectuate de bancă pentru clienţi. . Termenul de rambursare a creditului. Creditele acordate persoanelor juridice (firmelor).creditele pentru cumpărări de automobile. băncile comerciale sunt puternic concurate de companiile financiare aflate în proprietatea marilor companii constructoare de automobile. în general. sunt cumpărate de către bănci de la vânzătorii de automobile în pachete de valori mari. banca procedează la stabilirea unui plafon debitor (în funcţie de bonitatea fiecărui client) până la care se onorează plăţile făcute prin cartea de credit.

avansurile în cont curent sau credite de casă/trezorerie.natura activităţii desfăşurate de aceasta . În mod normal. De aici. În etapa actuală. în mod obişnuit utilizarea suplimentară pentru remunerarea băncii.Sistemul de acordare general este linia de credit. trebuie să satisfacă numai nevoile temporare ale afacerilor. permiţând băncii să acopere necesităţile unor firme prin însăşi redistribuirea depozitelor lor în cont curent constituite de alte firme. când acestea sunt insuficiente şi nu mai fac faţă cheltuielilor productive. În realitate. comercializare. fie efectuarea creditării prin cont curent. neavând la bază înscrisuri. Ele au rolul de a satisface necesităţile curente legate de costurile de producţie cu caracter imprevizibil şi greu de localizat. a unui comision. în obiecte care să reprezinte o garanţie veridică. . întrucât banca poate cere oricând acoperirea debitului. Acestea se bazează pe raporturile de credit întemeiate pe o deplină cunoaştere a activităţii firmei. O formă mai favorabilă firmei. aceste credite nu sunt garantate formal. iar pe de altă parte. prestări servicii. în general. existenţa permanentă a depozitelor compensatorii înseamnă pentru bancă o reducere a resurselor utilizate. fie prin deschiderea unui cont separat de împrumut. în care posibilitatea de acordare a creditului se menţine pentru o perioadă stabilită în contract. Creditele acordate de bancă. iar pentru firmă un mijloc de păstrare a solvabilităţii. în limita unui plafon stabilit. De aceea. pe baza unui acord scris.poziţia firmei pe piaţă . în vederea reînnoirii lor şi aducerii la nivelul necesar. să suplinească insuficienţa temporară a capitalului lichid al firmelor. Asemenea credite nu au termene de rambursare. Această modalitate de creditare presupune. Creditul acordat în cont curent se face în urma unei cereri aprobate de către bancă. fondurile de rulment care sunt fără încetare absorbite şi reînnoite prin mecanismele cumpărărilor şi vânzărilor. între care amintim : . o reprezintă linia de credit confirmată. fondurile care i-au servit la constituirea firmei şi care sunt mobilizate în cursul exploatării. Mărimea plafonului depinde de mai mulţi factori. Într-o formă primară. această linie de credit conferă firmei un credit provizoriu. Pe de o parte. Ea permite accesul debitorului (clientului) la sume a căror valoare să se înscrie într-un anumit plafon maxim. 135 . bazându-se pe principalele resurse ale băncii. pentru că. iar pe de altă parte. funcţia acestor depozite decurge din faptul că firmele îşi păstrează toate disponibilităţile în conturile de la bancă. şi nivelul dobânzii mai ridicat. de regulă se întemeiază pe depozite compensatorii. în general. aprobat de bancă. aceste fonduri de rulment vor fi creditate de către bancă. în condiţiile căreia se stabileşte limita maximă a creditului acordat în acest cadru. capitalul unei firme se împarte în două părţi : pe de o parte. ar degenera într-o simplă vărsare de fonduri. în corelaţie cu dobânda de piaţă şi.economiilor băneşti în cont. realizarea unor investiţii productive sau gospodăreşti. nu au posibilitatea de recreditare. cât şi prin creditarea activităţilor ce le poate desfăşura : de producţie. fără a fi necesare înscrisuri la fiecare angajament. dar stabilit. O altă caracteristică a acestor credite o constituie şi faptul că acestea. se poate vorbi de următoarele tipuri de credite ce se acordă prin bănci firmelor pe bază de contract de creditare : . Acordarea acestor credite. comerţ exterior. . de regulă. în caz contrar.

creditele speciale servesc pentru finanţarea subscrierii de titluri de credit şi pentru finanţarea agenţilor la bursă. De aici. Creditul se acoperă pe o perioadă stabilită. în general. o motivare clară şi condiţionare a utilizării lor şi adesea garantate. Ele sunt menite să asigure resursele necesare în cazul singularităţii ciclului aprovizionare – producţie – vânzări. creditele de producţie sezonieră sunt cunoscute sub denumirea de credite de campanie. creditele de casă mobilizate şi îndeosebi creditele pe documente warant. datorită scăderii preţurilor. → pentru investiţii. Warantul deci. Modalitatea efectivă de creditare o reprezintă creditele de risc. O altă serie de credite bancare. fiind din acest punct de vedere asimilat cambiei şi de asemeni. de care pot beneficia firmele. Prin warant se asigură garanţia creditorului asupra mărfurilor şi posibilitatea recuperării creditului acordat. Warantul permite recursul cambial. Acest document permite transferarea proprietăţii prin menţiuni făcute pe o parte a documentului respectiv. posibilitatea băncii să recurgă la recreditare. Astfel. warantul este documentul prin care se atestă existenţa mărfurilor într-un depozit general. Creditele productive deţin ponderea cea mai însemnată în perioada actuală. Uneori. După cum se cunoaşte. → consumative. este documentul utilizat pentru obţinerea şi garantarea creditului şi poate fi folosit ca un efect de comerţ.Prin urmare. permite mobilizarea lui. . asigurându-se o marjă în favoarea băncii. necesită în faţa băncii. care este folosit de aceasta potrivit necesităţilor sale şi liberului său arbitru. În funcţie de destinaţia lor. creditele se împart în : → productive : → pentru activitatea curentă. etc. iar rambursarea se face integral la scadenţă. producţia de conserve. prin menţiunea făcută pe warant se transmite creanţa constituită prin gajarea mărfii şi dreptul.. Astfel de credite cuprind toată gama creditelor (pe gaj de mărfuri. efecte de comerţ. fără a se motiva utilizarea lui. pe recipisa warant.rezultatul investigaţiilor efectuate de către inspectorii băncii la firmele respective. Creditele acordate în funcţie de destinaţie. dobânda calculată achitându-se lunar. Creditele productive pentru activitatea curentă sunt. creditele explicite pot fi în ansamblul lor considerate drept credite pentru stocuri. Astfel. pot fi caracterizate. ele pot fi caracterizate ca explicite. extrem. credite pe termen scurt (până la 12 luni) şi se acordă firmelor pentru desfăşurarea activităţii curente. jucării. creditele acordate persoanelor juridice. . asigură firmelor un flux de capital circulant. strâns legate de necesităţile activităţii de producţie. profitul creditului este diminuat în funcţie de valoarea garanţiei. de a dispune ca atare asupra mărfurilor gajate. ipotecă) şi sunt acordate în scopul sprijinirii efortului firmelor. exemplificate până aici. după modul lor de angajare şi folosinţă. blănuri. Asemenea credite sunt garantate cu mărfurile aflate în procesul de producţie sau circulaţie. Astfel. prin aspectul lor general ca implicite. 136 . de exemplu. Între acestea.

prelungeşte contractul de credit (în schimbul unor noi garanţii : contracte de export.credite performante . Creditele acordate în funcţie de calitatea lor. balanţa soldurilor 137 . Această categorie cuprinde : . Banca va face controale în toate fazele : de proiectare. anume acela de consultant financiar al întreprinzătorului.1. banca joacă un rol deosebit. de credite restante. . condiţia necesară pe care trebuie să o îndeplinească creditul pentru a fi considerat credit performant este ca toate tranşele de rambursare a creditului (inclusiv dobânda) să fie achitate la zi. Pentru aceasta. a căror durată de rambursare nu este expirată. de credite şi disponibilităţi deschise diferenţiat.Creditele productive pentru investiţii se acordă pe termen mijlociu şi lung şi sunt destinate construirii de locuinţe. Pentru creditele pe termen mijlociu şi lung. creditul rămas se trece într-un cont separat. Astfel de credite au un coeficient mare de risc şi presupun calcule de actualizare. lung. mijlociu. precum şi de eficienţă a investiţiilor. Derularea lor se face în conformitate cu prevederile înscrise în contractul de credit. Pentru lichidarea acestui tip de credit. Garanţia materială pentru acest tip de credit este însăşi investiţia plus alte obiecte aparţinând firmei. se bazează pe resursele proprii şi atrase ale băncii. etc. Creditele performante sunt pentru o bancă acea categorie de credite în curs de execuţie. etc. Pentru aceste credite. Creditele consumative sunt creditele pe termen scurt sau mijlociu (cel mult). 3. străin. de construcţie şi de exploatare. în general.). feluri de capital al firmelor: privat. ipotecă. construirii de hale industriale. Rambursarea se face conform contractului de credit. cu plata lunară a dobânzii. asigură distribuirea zilnică a extraselor de cont bancare ale clienţilor. fie în urma unui contract cu debitorul . este necesar ca evidenţa contabilă să fie structurată pe un sistem de conturi corespunzător. Creditele nerambursate la scadenţă sunt acele credite neachitate la termenele stabilite prin contractul de credit. de stat. Contabilitatea externă. În situaţiile când debitorul nu-şi achită la timp obligaţiile.4. sau al persoanelor fizice etc. în tranşe (de preferat regresive). termen scurt. condusă şi organizată cu ajutorul calculatorului.credite neperformante la scadenţă. scrisoare de garanţie). mixt. pe următoarele categorii: feluri de valute. în lei şi în valută. iar debitorii şi-au achitat la momentul potrivit toate datoriile faţă de bancă. banca fie că urmăreşte debitorul în instanţă pentru valorificarea garanţiilor materiale (gaj. iar dobânda corespunzătoare acestora fiind majorată. Principii ale activităţii de creditare Activitatea de acordare a creditelor se bazează pe următoarele principii generale: Atât activitatea de angajare şi acordarea creditelor (sub toate aspectele sale) cât şi activitatea de asumare a unor riscuri. acordate persoanelor fizice şi sunt destinate acoperirii costului bunurilor şi serviciilor de care beneficiază prin reţeaua de comercializare şi servicii sau pentru recreditarea creanţelor în acest scop. iar dobânda percepută este cea înscrisă în contract şi se poate modifica în funcţie de dobânda pieţei şi de rata inflaţiei.

pot fi finanţate din credite în scopul completării resurselor proprii în vederea realizării activităţiilor propuse conform normelor legale. datorită faptului că uneori majoritatea clienţilor sunt noi. între care un loc deosebit trebuie să-l ocupe garanţiile materiale reale oferite de client. Datorită tendinţei generale de descentralizare a activităţii economice. de organizare contabilă sau de orice altă natură solicitată de bancă. în funcţie de necesitatea de analiză şi control şi evidenţă ale acestora în materie de disponibilităţi şi credite existente în conturile clienţilor. pentru şi în numele clientului.conturilor clienţilor şi balanţa rulajelor conturilor clienţilor în formă stabilită de comun acord cu Direcţia Clientelă. trebuie să asigure alocarea unor sume importante pentru constituirea de provizioane specifice de risc. regiile autonome. . . se va dovedi falsă .contabilă. asociaţiile familiale. se va urmării corelarea directă. precum şi de necesitatea acoperirii angajamentelor asumate în conformitate cu practica bancară internaţională.activitatea de asumare de angajamente şi de derulare a operaţiunilor de creditere. când se constată una din următoarele situaţii: . scrisori de garanţie etc.2.in toate cazurile. a obligaţiilor ce-i revin. ACORDAREA PROPRIU-ZISĂ A CREDITELOR Societăţile comerciale (indiferent de provenienţa capitalului).încadrarea în strategia generală a băncii. Aceasta vizează atât menţinerea pe linia politicii monetare a BNR cât şi obţinerea unui profit cât mai mare. .se poate trece la executarea garanţiilor reale (ipotecă. firmele în general.) sau la acţionarea în justiţie în vederea recuperării creanţelor deţinute asupra clienţilor.obiectul nu se înscrie în paramentri de eficienţă economică. precum şi pe garanţiile bugetare. va fi treptat pe măsura posibilităţilor. Etapele care trebuie parcurse în acordarea creditelor sunt: Prima etapă 138 . în numele clienţilor săi. .una din declaraţiile pe linie financiar . evitarea riscului. .clientul nu are suficiente disponibilităţi în conturile sale pentru achitarea la termen şi în cuantumul prevăzut. . gajuri. bazate pe propria lor activitate.se va acorda o atenţie sporită categoriilor de garanţii ce vor putea fi obţinute în acoperirea angajamentelor asumate. generală a posibilităţilor de refinanţare existente în momentul respectiv. descentralizată în sensul aprecierii serviciilor de clientelă din punct de vedere al localizării teritoriale. se va urmării deschiderea de sucursale în toate marile centre industriale. conturi pe care le au în administrare. 3. Elemente de analiză care vor sta în toate cazurile la baza asumării de către bancă a unor angajamente sunt următoarele: . . dacă se ţine seama de gradul de incertitudine ridicat. persoanele fizice (autorizate independent) etc. faţă de bancă.derularea operaţiunilor legate de angajamente asumate de bancă. gestionarea cât mai eficientă a resurselor băncii..

al necesarului real al acestuia de disponibilităţi.Documentul de înregistrare la Registrul Comerţului. . . care să includă în mod obligatoriu şi studiul de fezabilitate al investiţiei care face obiectul creditului sau scrisorii de garanţie bancară solicitată. subscris sau vărsat la zi şi a măsurilor întreprinse pentru aprobarea şi comunicarea modificărilor respective. . respectiv contractul de societate etc. creditele de care ar avea nevoie şi alte elemente pentru primele concluzii. . import sau orice alt contract de vânzare – cumpărare ce pot face obiectul creditului solicitat de client. prestări sevicii etc.Cererea de acordare a creditului sau emiterea unui angajament cu menţinarea expresă a documentelor anexate la la acesta. atunci ofiţerul de credite doreşte să cunoască starea materială (garanţii.modificările în legătură cu capitalul social iniţial.contractele de export.Contractul de societate şi statutul firmei aprobate prin sentinţă judecătorească. .textul scrisorii de garanţie bancară pe care trebuie să o emită banca în numele clientului său. pe ansamblu. Dacă solicitantul este o persoană fizică. în legătură cu: .asumarea. aprobarea Consiliului de administraţie al societăţii cu capital integral de stat sau majoritar de stat sau regiei autonome. care pot avea legătură cu obiectul creditului sau garanţia bancară a se emite. De asemenea se mai abordează problema cheltuielilor şi veniturilor preliminare ale întreprinzătorului. ci ofiţerul de credite bancar îşi face numai o imagine globală asuprpa solicitantului. în condiţiile legii către Registrul Comerţului şi Monitorul Oficial. De asemenea. . .Studiul de fezabilitate.BVC pe anul în curs şi perioada menţionată. . în mod amănunţit.garanţia materială pe care firma o oferă în mod legal pentru creditul angajat sau pentru asumarea de către bancă a unor angajamente bancare în numele său. garanţie bancară). o discuţie cu caracter de informare – documentare. .orice alte aprobări prevăzute de statut. a societăţii. venituri) şi scopul creditului. atunci clientul respectiv trebuie să prezinte la bancă următoarele documente: . Regulament de funcţionare al Consiliului de administraţie. la punctul de mai sus. pe perioada de la acordarea creditului şi până la rambursarea lui. . capitalul social. În această primă fază nu sunt necesare completarea unor documente (acte). respectiv pe perioada de la data asumării angajamentului economic şi până la expirarea valabilităţii acestuia. sursele de aprovizionare şi posibilităţile de desfacere.programul de producţie. de către bancă. . 139 . A doua etapă Dacă ofiţerul de credite consideră că sunt îndeplinite condiţiile pentru acordarea unui credit.. axată în principal pe activităţile prevăzute în statut sau autorizaţie. a unui angajament în numele firmei (acreditiv.Ofiţerul de credite (inspectorul băncii) poartă cu solicitantul creditului. programul respectiv trebuie să se muleze pe scheletul BVC elaborat de organele competente în materie .angajarea legală a creditului la bancă.

sau va acţiona pentru asigurarea condiţiilor comerciale necesare derulării integrale şi în termen a contractelor respective. -poliţa de asigurare a bunurilor. Licenţa de import/export. întocmit şi înregistrat în conformitate cu legislaţia în materie. deschis până la data scadenţei şi respectiv concurenţa creditului acordat şi angajamentul asumat. jurnal sau copier al firmei. de virarea sumelor respective în contrul firmei. cu confirmarea expresă a firmei exportator – cumpărător comisionar că are deja. sau alte depozite neutre. de către bancă cum ar fi: -concesiunea încasărilor în lei şi valută pentru perioada până la rambursarea creditului. aprobat de Consiliul de administraţie. -scrisori de garanţie bancară de la bănci corespondente. -orice alte garanţii materiale. Contractul de import. Certificatul de bonitate privind situaţia economico-financiară. Cash flow. -scrisori de garanţie bugetare. în valută. emise de BNR în condiţiile menţionate. Bilanţurile contabile pe ultimii 5 ani. în materie. se va prezenta dovada că au fost înştiinţate despre acest lucru toate băncile prin care se derulează încasări. se solicită contracte ferme de export sau alte contracte comerciale ferme. păstrate în depozit la banca respectivă. în condiţiile legislaţiei în vigoare privind concesionarea. Ca supragaranţie. -controlul de gaj. atât în lei cât şi în valută.firma trebuie să aibă cont de disponibil deschis la banca respectivă. autorizate. certificatul respectiv trebuie să cuprindă date şi aprecieri asupra stadiului profesional al firmei. -autorizarea debitării contului firmei de către bancă. mai amintim: . evaluate de organele de drept. precum şi a textelor acreditivelor sau garanţiilor bancare în cadrul cărora se derulează exporturile. în vigoare. în vigoare. din care decurg drepturile de creanţă ale firmei. cesionate în favoarea băncii. vizate de comisia de cenzori sau alte organe de specialitate. Situaţia patrrimonială lunară (la zi) cuprinzând în mod obligatoriu situaţia încasărilor şi plăţilor. Pe măsura posibilităţiilor. întocmită şi înregistrată în conformitate cu legislaţia în materie. întocmit în conformitate cu instrucţiunile şi normele elaborate de Ministerul Finanţelor. Situaţia conturilor de profit şi pierdere.BVC pe anul în curs şi de perspectivă. de export sau orice alt contract ce poate face obiectul creditului sau angajamentului asumat. -ipoteca. Între alte condiţii pe care trebuie să le îndeplineasă o firmă pentru primirea creditului solicitat. pe perioada până la rambursarea creditului. ţinute în condiţiile legii în care s-a înregistrat gajarea unei părţi din patrimoniu. Textul scrisorii de agranţie bancară. vizate de organele de specialitate. pînă la rambursarea creditului sau expirarea valabilităţii scrisorii de garanţie. precum şi acordul expres al acestora. 140 . în lei şi în valută ale firmei. -scrisori de garanţie bancară. prin prisma angajamentelor bancare asumate de client la banca ce gestionează contul principal. în limita plafonului de lucru cu acestea. de asemenea în conformitate cu legislaţia în vigoare. Pe lângă documentaţia privind legislaţia censionării. la dispoziţia băncii. întocmită şi înregistrată. Garanţia materială reală oferită de firmă în contul creditului ce se acordă sau angajamentul ce se asumă în numele ei. probat cu registrul de inventar. solicitate a se emite în limba de contract şi în limba română.

să constituie şi să verifice dosarul juridic al clientului.alte acorduri şi avize prevăzute de lege (protecţia mediului. . Constituirea firmei. se vor calcula următorii indicatori: . A treia etapă Pe baza documentelor prezentate de client. curente şi restante.se va calcula comparativ pentru toţi anii de analiză. în continuare are de îndeplinit următoarele atribuţiuni: .graficul de eşalonare al lucrărilor de investiţie. în sensul existenţei acordului expres în această privinţă al Consiliului de administraţie etc. gaz metan etc. eliberată de organele prevăzute de lege. . În urma analizei datelor din bilanţ. a modificăriilor existente. persoanele legal autorizate să o angajeze faţă de bancă şi terţi. acestea se vor proba cu extrasele de cont respective. în soluţii contractuale. . . . clientul trebuie să dea explicaţii scrise cu privire la demersurile făcute pe linia înregistrării în condiţiile legii. Pentru fundamentarea creditelor de investiţii. gospodăria apelor. sub aspectul legalităţii. Dacă sunt diferenţe în acest sens. . -să analizeze datele din bilanţ ale clientului cu privire la: . creanţe de încasat / obligaţii de plată ale clintului. . De exemplu: SN (firma “X”) = 2850 − 350 = 2500 mii lei -Fondul de rulment (FR). . Analiza documentaţiei: Ofiţerul de credite al băncii. firma mai prezintă: . . banca procedează la analiza şi pregătirea documentaţiei în vederea acordării de credite sau asumarea de angajamente de către bancă. . pe structură şi pe vechime.devizul general al lucrării.autorizaţie de construire. în numele şi în favoarea clienţilor.creşterea situaţiei firmei de la un an la altul.planul de amplasare. .evoluţia în timp a disponibilităţilor la zi în conturile deschise la alte bănci. .evoluţia operaţiunilor în devize convertibile.). comunicat prin bilanţul contabil la Registrul Comerţului şi cel înscris în statut. respectiv dacă pierderile din anii anteriori au fost acoperite şi pe ce cale.concordanţa angajamentelor pe care clientul le are deja la bancă cu datele înscrise în bilanţ.firma trebuie să prezinte dosarul juridic adus la zi.contractul încheiat cu constructorul. care pot face obiectul creditului sau angajamentului solicitat la bancă: angajarea creditului şi garanţiilor materiale date de client în favoarea băncii. energie electrică. 141 . Este necesară concordanţa dintre capitalul social iniţial subscris şi cel vărsat.evoluţia profiturilor(beneficiilor) sau a pierderilor firmei.evoluţia raportului..situaţia principalilor indicatori de eficienţă economică.evoluţia în timp a creditelor totale.Situaţia netă a firmei (SN): SN = Total activ − Datorii nerambursate . dovedeşte îmbogăţirea patrimoniului acesteia.

Trezoreria netă(cash flow) (TN) TR = FR – NFR De exemplu: TN (firma “X”) = 60 – 0 = 60 mii lei . care înseamnă capacitatea firmei de a face faţă achitării obligaţiilor faţă de terţi. acceptă pentru acordarea unui credit un coeficient de peste 60%. FR = Capital permanent − Imobilizări NFR = NFCE (necesarul de finanţare a ciclului de exploatare) – DE (Datorii de exploatare) =Stocuri + Creanţe – DE NFR (firma ”X”) = 0 . În exemplul nostrum avem: 1400 S (firma “X”) = 1400 •100 = 100% iar după acordarea creditului. Din punctul de vedere al siguranţei firmei.lichiditatea. În afacerile ei.Necesarul de fond de rulment (NFR) FR = Active circulante − Datorii pe termen scurt sau. atunci când coeficientul rezultat se apropie cât mai mult de 100%. se poate accepta ca limită minimă coeficientul de 50%.Bonitatea clientului. se va calcula cu ajutorul următorilor indicatori: . prin elemente patrimoniale şi se calculează cu ajutorul formulei: Disponibil şi Sume de Titluri de credit Alte 142 .De exemplu: FR (firma “X”) = 410 − 350 =60 mii lei . indicatorul va avea valoarea: S (firma “X”) = 1400 •100 = 70% 1400 . care înseamnă gradul de acoperire a creditelor şi obligaţiilor. Ea se calculeauă cu ajutorul formulei: Solvabilitate= •100 = Capitalul Capitalul social social +Elementele patrim onia le constituit e din credit Indicatorul respectiv poate fi apreciat ca pozitiv. adică capacitatea castuia de a-şi da datoriile. o bancă.solvabilitatea. de exemplu.

În vederea calculării unui indicator cât mai semnificativ pe plan financiar. . Ca urmare. ambalaje. Dacă indicele calculat este supraunitar.contul casa. dacă ele sunt : deteriorate.Lichiditate = alte mijloace băneşti + încasat + negociabile patrimonială Credite şi datorii pe termen scurt elemente + de activ în care : Disponibilul şi alte mijloace băneşti cuprinde soldurile din bilanţ ale conturilor: . piese de schimb. etc. Sumele de încasat vor cuprinde soldurile din bilanţ ale conturilor : . . cheltuieli desfacere. lucrări şi servicii facturate.disponibilul în cont la bancă (lei şi valută). alte obligaţii. .contul “carnete CEC în limită de sumă”. materiale. . privind amortizările. atunci firma are o situaţie economică favorabilă.debitori. greu vandabile. cu mişcare lentă. furnizori interni şi externi. creditori interni şi externi. reprezintă capacitatea firmei de a realiza profit Rentabilitatea economică (Re): Re = M a spa r o f i t u l u i ∗100 V a l o a p er o d ţui e ex p r imă îantc o n t r a ci (s a u r ţev â n z a r e p ) 270 ∗100 = 56. decontări cu bugetul statului.alte creanţe. Creditele şi datoriile pe termen scurt cuprind : credite curente şi pe termen scurt. Titlurile şi creditele negociate pe piaţă cuprind : .25% 480 Re (firma “X”) = 143 . . cu asigurările sociale. produse finite.sume vărsate în plus la buget. nu trebuie omise stocurile aflate în unitate. . mărfuri. deci activele lichide disponibile pot acoperi obligaţiile faţă de terţi.produse. .acreditive deschise şi alte valori. De preferat ca acest indicator să fie mai mare decât 2.mijloace băneşti în curs de decontare. . .mărfuri expediate. obiecte de inventar.rentabilitatea.acţiuni şi obligaţiuni cumpărate de la alte societăţi. avem: L (firma “X”) = 410 + 700 ∗100 = 317 % 350 . Alte elemente de activ : materii prime.efecte de comerţ din portofoliul societăţii ce pot fi negociate prin scontare la bănci.clienţi. .

Rata acumulării (RA):
RA = B eneficiu ∗100 ; Facturi fixe RA = B eneficiu ∗100 Facturi totale

RA (firma “X”) =

270 ∗100 = 38,57 % 700

Rentabilitatea financiară (Rf), relaţia capitalurilor (RC): Rf = Capitaluri RC = Rf =
Beneficiu ( proprii + îm prum utat e) ∗100

C ifra de afaceri C apitaluri

∗100

270 850 ∗100 = 19,28 % ; RC = ∗100 = 60,71 % 1400 1400

Efectul de pârghie al creditului : R = r + (r – i) ∗
D , i = d (1 – t). C

unde : R = rentabilitatea capitalurilor proprii ; r = rentabilitatea capitalului permanent ; i = costul real al surselor împrumutate (dobânda medie a pieţei) ; D = mărimea surselor împrumutate ; C = mărimea capitalului propriu. Dacă rentabilitatea (R) astfel obţinută este mai mare decât rentabilitatea capitalului permanent, înseamnă că firma ar putea fi interesată în obţinerea unui nou împrumut, iar acesta va fi limita gradului de îndatorare :
G radul de îndatorare = C apitalul propriu ; D atorii pe term en m ediu şi lung

Respectivul raport se apreciază ca pozitiv în cazul în care este mai mare decât 1.
Gradul de îndatorare + Datorii pe termen mediu şi lung , trebuie să fie cât Cash − flow

mai mic (aproape de zero), pentru o apreciere pozitivă a activităţii firmei. În cazul firmei “X” care nu are datorii până în momentul acordării creditului, gradul de îndatorare va fi : Gi / = 1400 mii lei Gi / 2 = 0 Ofiţerul de credite (inspectorul băncii), de asemenea, trebuie să verifice existenţa garanţiilor materiale reale, posibile, de la client în faza analizei

144

documentaţiei şi respectiv valabilitatea reală a acestora. Verificarea respectivă constă atât în verificarea documentelor, cât şi prin deplasarea la locul unde ele se află. Dacă aceste garanţii nu se pot constitui în această fază, se solicită semnarea “angajamentului”. Totodată, se va analiza stadiul de fezabilitate din care să rezulte posibilităţile reale ale clientului de a rambursa integral şi la scadenţă creditul solicitat şi a dobânzilor aferente, a altor costuri ale creditului în condiţiile convenite de comun acord cu banca, comparativ cu programul de activitate şi BVC al clientului pentru anul curent şi de perspectivă, până la rambursarea integrală a creditului. Când se solicită un credit pentru investiţii, se va analiza şi studiul de fezabilitate al obiectivului de investiţie, realizat cu ajutorul calculelor de actualizare. Apoi vor putea fi analizate contractele, acreditivele şi garanţiile pe care le deţine clientul în rambursarea creditului. O astfel de analiză are în vedere : - realitatea contractelor ; - condiţiile prevăzute în scrisorile de garanţie şi acreditive. A patra etapă Negocierea creditelor Având în vedere concluziile rezultate din analiză (adică condiţiile de creditare sunt îndeplinite), se trece la următoarea etapă, aceea a negocierii condiţiilor de acordare a creditelor : - volumul creditului ; - durata de acordare a creditului ; - termenul de rambursare ; - cuantumul ratelor ; - dobânda ; - perioada de garanţie. În funcţie de specificul băncii, ofiţerul de credite va întocmi : “Fişa clientului”, “Nota de acordare a creditului” sau pur şi simplu un “Referat”. A cincea etapă Aprobarea creditului După ce “Referatul” a fost semnat şi însuşit de şeful serviciului de specialitate, se va proceda la înaintarea acestuia, alături de concluziile negocierii, Comitetului de risc şi de credite sau Comitetului de direcţie (după competenţă). A şasea etapă Dacă a fost aprobat creditul, se va trece la întocmirea convenţiei (contractului) de credite care se va semna de către reprezentanţii desemnaţi ai băncii şi respectiv ai firmei. Contractul astfel încheiat şi semnat va avea ca destinaţie : două exemplare rămân la banca finanţatoare şi un exemplar se predă împrumutatului. A şaptea etapă Derularea creditului După depunerea ipotecilor şi gajurilor corespunzătoare, înregistrate la notariat şi primărie, acordarea creditelor se face prin contul de disponibil din credite. La acordarea creditului, banca poate opri un comision de gestiune, care poate oscila între 0,5-0,3%, în funcţie de caracteristicile creditului şi este stipulat în contractul de credite.

145

În perioada acordării creditului, banca este obligată să urmărească activitatea economică a firmei, regularitatea încasărilor şi va reţine direct din contul de disponibil al clientului, dobânzile aferente creditului, potrivit contractului. Când clientul nu utilizează creditele la datele stabilite, va fi penalizat cu un comision de neutilizare al creditului (3-5%). A opta etapă Rambursarea creditelor se face la datele din contract, din conturile de disponibilităţi sau prin depunerea de numerar. Orice întârziere la rambursarea ratelor, scadenţa este purtătoare de dobânzi majorate conform contractului de credite. 3.2.1. Analiza performanţei firmei pe baza bilanţului întocmit conform normelor metodologice în vigoare După cum s-a putut constata, pentru aprobarea unui credit, băncile procedează la calcularea următorilor indicatori : - lichiditatea imediată şi patrimonială ; - solvabilitatea ; - rentabilitatea ; - gradul de îndatorare ; - serviciul datoriei ; - gradul de acoperire a cheltuielilor. Conform normelor legale, fiecărui indicator calculat i se atribuie o notă (punctaj), în funcţie de valoarea înregistrată, astfel :

Indicatorul

Lichiditatea

Solvabilitatea

Rentabilitatea

Valoarea >120 105-110 95-105 85-95 < 85 > 60 50-60 40-50 30-40 < 30 >5 3-5 2-3 1-2 <1 0-15

Nota (punctajul) 10 8 5 2 0 10 8 5 2 0 10 8 5 2 0 10

146

Pierdere 1 147 .încadrarea creditului în categoriile de risc de credit corespunzătoare normelor legale (Norma nr. 8/1999 a BNR).În observaţie 0.5 .aplicarea coeficientului de provizionare asupra bazei de calcul obţinute. Pentru determinarea necesarului de provizioane specifice de risc de credit aferente unui credit se vor parcurge următoarele etape : .Sub standard 0.Credit pierdere 0 Acest mod de interpretare a indicatorilor este utilizat şi în procesul de clasificare a creditelor de către bănci şi constituirea provizioanelor specifice de risc. precum şi a celor din afara bilanţului asimilate acestora. .05 . Vom reda mai jos.Gradul de îndatorare (zile) Serviciul datoriei Gradul de acoperire a cheltuielilor din venituri 16-30 31-60 61-90 > 91 7 zile 30 zile > 30 zile > 120 100-120 90-100 70-90 < 70 8 5 2 0 Bun Slab Nesatisfăcător 10 8 5 2 0 Prin însumarea tuturor notelor aferente indicatorilor calculaţi se obţine o notă finală (punctaj).ponderate. previne limitarea riscului de credit referitoare la încadrarea în categorii de risc de credit a elementelor de activ din bilanţ.Standard 0 . în funcţie de gradul de risc de credit – în cazul unui credit clasificat în categoria “pierdere”.Credit îndoielnic 1-10 . corespondenţa între categoriile de clasificare şi coeficienţii de provizionare : Categoria de clasificare : Coeficientul : . în funcţie de gradul de risc de credit – în cazul unui credit clasificat în una din celelalte categorii de clasificare prevăzute.determinarea bazei de calcul necesare la determinarea provizioanelor specifice de credit prin totalizarea sumelor evidenţiate în rubricile corespunzătoare gradelor de risc de credit astfel : . pe baza căruia creditul este clasificat în următoarele 5 categorii : Punctaj . .2 .Credit în observaţie 26-40 . .neponderate.Credit standard 41-50 .Credit sub standard 11-25 .Îndoielnic 0.

2. . pentru a fi eficientă. Analiza performanţei pe baza bilanţului restructurat La baza propunerii specialiştilor stau următoarele argumente : . facilităţi fiscale privind reinvestirea profitului. se constată că valoarea indicatorilor de lichiditate. Decizia băncii de acordare sau nu a creditului pe baza indicatorilor de bonitate.pasivul bilanţului este restructurat în funcţie de exigibilitatea şi apartenenţa resurselor.3. Dacă unele firme sunt mai performante decât altele se datorează rezultatului condiţiilor de mediu. poate conduce în multe cazuri la situaţia când unei firme cu un management bun să i se atribuie un punctaj mic şi deci să nu primească credit.dintr-un bilanţ restructurat. identificarea firmelor performante presupune o comparaţie a performanţelor acestora cu cele mai performante firme. solvabilitatea şi gradul de îndatorare reflectă mai bine realitatea. Trebuie precizate performanţele sale de producţie în comparaţie cu alte firme asemănătoare.nu iau în considerare valoarea de piaţă a activelor şi pasivelor firmei. ar cuprinde domenii ca : companii aeriene. după cum s-a văzut. constatăm că aprecierea performanţei unei firme pe baza bilanţului nu este edificatoare. ci le consideră la valoarea contabilă şi ca urmare. s-a constatat că deşi firmele beneficiază de aceeaşi tehnologie performantă. care serveşte drept etalon. lacune : . se poate face calculul următorilor indicatori : trezoreria netă. . grad de îndatorare diferă foarte puţin de valorile indicatorilor calculaţi pe baza bilanţului utilizat în prezent. transporturi publice. iar indicatorii de lichiditate. trebuie evaluată eficienţa cu care-şi utilizează resursele disponibile. mărimea capitalului social minim. să dispună de o organizare care să-i permită obţinerea unor rezultate maxime. lichiditate şi rentabilitate nu corespund realităţii. trebuie să ia în primul rând cele mai bune decizii privind producţia şi desfacerea. tehnologiei şi poziţiei pe piaţă. Identificarea firmelor performante în practică nu este simplă.2. indicatorii de solvabilitate. bănci.activul bilanţului este restructurat în funcţie de gradul de lichiditate a activelor care-l compun. precum şi influenţa factorilor externi asupra valorii acestor elemente : impozit / profit. magazine. În realitate. De aceea se va pune problema evaluării eficienţei relative a firmelor. Din punct de vedere al eficienţei însă. nepermiţând practic încadrarea creditului într-o altă categorie (inferioară sau superioară) faţă de încadrarea rezultată din calculul pe baza bilanţului utilizat în prezent. Deci. nu 148 . fondul de rulment şi necesarul de fond de rulment.permit interpretarea separată a indicatorilor – pe bază de punctaj acordat de bancă în funcţie de valorile înregistrate de fiecare indicator. . Cercetările ce s-ar putea efectua. Având în vedere noile metode de eficienţă (practicate cu succes în ţările cu econoie de piaţă dezvoltată). Cele două metode prezintă însă. Ca urmare. fără a lua în considerare interdependeţele şi influenţele reciproce dintre elementele care-i determină. solvabilitate. comparabile din punct de vedere tehnic şi al obiectivelor. aceasta presupunând calcularea şi interpretarea unor date pe care băncile din România nu le au la dispoziţie. O firmă.

capital / muncă sunt eficiente dacă-şi măresc viteza de rotaţie a capitalului circulant ca urmare a unei bune organizări a procesului de producţie. Ca urmare. Studiul corelaţiilor dintre scorul de eficienţă şi diverşi indicatori clasici de performanţă. Criteriul departajării firmelor din grupele omogene în clase distincte îl constituie cifra de afaecri. deci a managementului. 149 . ilustrează rolul scorului de eficienţă ca instrument sintetic de măsurare a performanţelor unei firme. de exemplu. În vederea depistării graniţei. firmele sut grupate în grupe omogene în funcţie de tehnologiile utilizate şi condiţiile utilizate pentru fiecare sector de activitate. Costul minim necesar este limita superioară a scorului (ratei) calculat pentru firmele performante –firme etalon. au tendinţa de a substitui capitalul cu munca. pune în evidenţă faptul că firmele eficiente. cu scorul de eficienţă). reuşesc un spor al producţiei numai printr-o combinaţie costisitoare a factorilor de mediu şi deci să producă mai scump. Scorul acesta reprezintă ponderea costurilor sau resurselor utilizate în mod eficient. Diferenţa dintre firmele eficiente şi cele ineficiente din punct de vedere tehnic. corelaţia dintre productivitatea muncii şi scorul de eficienţă pune în evidenţă faptul că există o corelaţie directă între evoluţia cifrei de afaceri şi eficienţa firmei ca rezultat direct al productivităţii muncii. Firmele cu eficienţă ridicată din punct de vedere tehnic. pot să crească producţia fără o creştere proporţională a resurselor consumate. diferenţa dintre firmele eficiente şi cele ineficiente din punct de vedere managerial constă în calitatea deciziilor manageriale. firmele sunt eficiente când reuşesc ca în aceleaşi condiţii de piaţă şi media să-şi sporească producţia printr-o combinaţie optimă a factorilor de mediu. Corelaţia dintre rentabilitatea firmei şi scorul de eficienţă. Firmele ineficiente din punctul de vedere al managementului. preţ sau profit şi o metodă care are la bază observaţiile făcute în urma utilizării tehnicilor programării liniare. Indiferent de metoda folosită. ca rezultat al reducerii cheltuielilor cu personalul prin creşterea productivităţii muncii. este necesar a se găsi graniţa eficientă care separă firmele eficiente de cele ineficiente. evidenţiază faptul că rentabilitatea creşte o dată cu eficienţa. Prin urmare. Din punctul de vedere al managementului. iar cele care au un indice mare. cât şi eficienţa managerială a firmei. eficienţa firmei se poate măsura prin calcularea distanţei care o separă faţă de graniţe. Există două metode care se pot folosi în depistarea acestei graniţe : o metodă statistică care se bazează pe o prelucrare a datelor recurgând la funcţia de producţie. se constată că au acelaşi numitor comun : optimizarea economică a comportamentului firmei şi mai puţin modul în care ele îşi utilizează tehnologia. deci pe seama calităţii deciziilor manageriale tactice şi strategice.au acelaşi rezultat. Dacă se consideră. Eficienţa măsurată prin scor evidenţiază totodata atât eficienţa tehnică. Privite ca două concepte – eficienţa tehnică şi eficienţa managerială. distanţa se determină ca diferenţă între costurile efective ale firmei şi costul minim necesar pentru a produce aceeaşi cantitate de producţie pe care ea o produce în prezent. care sunt consecinţa propriei organizări. sunt acelea care în aceleaşi condiţii de piaţă şi mediu cu ale firmelor eficiente. drept graniţă eficienţa costurilor. În continuare. Corelaţia dintre indicele capital (muncă. se află în nivelul diferit al producţiei obţinute şi nivelul diferit al utilizării resurselor.

MC = 1 RL 150 . Firma respectivă plăteşte utilajele furnizorului său care are un cont deschis la o altă bancă. putem afirma că analiza performanţelor firmelor pe baza scorului de eficienţă este mult mai realistă decât analiza pe baza indicatorilor de bonitate. astfel încât 65% din depozite por fi utilizate pentru împrumuturi. Ca urmare. până cănd depozitele nou create sunt de căteva ori mai mari decât împrumutul iniţial. RL = rezerva de lichiditate. Dacă notăm cu: MC = multiplicatorul de credite . Eficienţa. firmele cele mai eficiente depind mai puţin de creditele bancare. să presupunem că fiecare depozit bancar este un depozit la vedere şi că un procent de 35% este reţinut de bancă pentru lichiditate. care (printr-o coincidenţă) are contul deschis la prima bancă comercială care a început asemenea operaţiuni. Aceasta deţine 35% din depozit. pune în evidenţă legătura directă care există între capacitatea de plată a firmei cu performanţele productive. Această firmă. Multiplicatorul de credite – crearea de monedă scripturală Sistemul bancar poate utiliza banii existenţi în cadrul acestuia sub forma depozitelor bancare (quasi-monedă. Din exempul de mai sus. au şi o solvabilitate mare şi deci un risc cât mai scăzut. Această din urmă bancă împrumută 65% din acel depozit (adică 1. rezultă că firmele care au un scor de eficienţă mare. care la rândul lui poate să fie din nou împrumutat (cu aceiaşi condiţie.6 miliarde lei este împrumutat unei alte firme care achiziţionează utilaje. care trebuie să fie reţinută pentru a putea asigura lichiditatea băncii) constituie disponibilităţi pentru noi împrumuturi. ca rezervă de lichiditate. a menţinerii lichidităţii). Al doilea împrumut generează un nou depozit în monedă scripturală. Spre exemplu. pune în evidenţă faptul că fondurile proprii cresc o dată cu eficienţa. rezultă că un credit de 4 mililarde lei trebuie să genereze noi depozite în sumă totală de apoximativ 11. pe care de asemenea îi va împrumuta unui alt client.Corelaţia dintre ponderea costurilor financiare în valoarea adăugată şi scorul de eficienţă. are deci un disponibil de 1. dacă procesul de creare de noi depozite şi de acordare de noi credite se derulează integral. furnizorii. această “primă” bancă. achită furnizorul său. stocul de bani scripturali creşte. care are cont la o altă bancă comercială. Un împrumut realizat de bancă presupune existenţa unui depozit la o altă bancă din sistemul bancar. când se repetă acest proces. iar.3.2.69 miliarde lei). iar procesul poate continua.09 miliarde lei (adică 65% din 1. unor firme pentru achiziţionarea unor diverse echipamente.69 miliarde lei) o altă firmă pentru a cumpăra obiecte de inventar. 3. De fiecare dată. În loc de concluzie.6 miliarde lei. care la rândul lor depozitează banii la băncile lor. Acest client achită echipamentele furnizorului. iar restul de 2. Corelaţia dintre solvabilitatea firmei cu scorul de eficienţă. Deci o bancă comercială acordă un împrumut în valoare de 4 miliarde lei. la rândul ei. fiind o condiţie esenţială a solvabilităţii firmei. Depozitele (mai puţin partea în numerar. Acest ultim client îşi achită din acest împrumut. quasi-bani sau moneda scripturală).

151 . se multiplică şansele băncilor de a percepe. Bistriceanu – „Mică enciclopedie de finanţe. astfel încât clienţii pot constitui depozite suplimentate. 416. un disponibil ce poate fi împrumutat din 69 Comision – Sumă cuvenită şi plătită unei persoane fizice sau juridice pentru intermedierea unei operaţiuni comerciale. pentru noua bancă. atunci multiplicatorul de credite va fi : 100 = 2. 1. Pe măsură ce băncile măresc depozitele prin intermediul multiplicatorului de credite. Dacă o bancă are stabilit 50% din depozite ca rezervă de lichiditate. De asemenea. asigurări”. În calitatea lor de intermediari financiari. vol. băncile sunt în măsură să creeze bani sub formă de depozite. trebuie să fie un depozit nou. astfel. deoarece creditele acordate pot să nu fie redepozitate în sistemul bancar. în principal rezultate din depozitele constituite de clienţi. Astfel. Acestea pot fi păstrate în numarar de către firme sau pot fi depozitate la alte instituţii financiare decât la bănci. Noile depozite pot proveni din diferite surse: . . de asigurări etc. creşterea împrumuturilor poate depinde de măsura în care banca are suficient numerar sau alte surse lichide. MC = 2. o sursă importantă de venituri o reprezintă comisioanele69 şi spezele pentru serviciile oferite clienţilor.depozite de la clienţi care nu au mai folosit anterior serviciile băncii. de la cei cărora le acordă împrumuturi. acestea “adăugând valoare”.creşterea economiilor populaţiei. 2006. care pot fi generate de un depozit iniţial. . pg.4. a profiturilor şi a salariilor. În practică. Ratele dobânzii percepute pentru credite sunt.9 35 / 100 35 4 miliarde lei • 2. creşterea efectivă a împrumuturilor poate fi mai mică. făcut în sistem bancar ( la o altă bancă). Editura Universitară. avem: un disponibil iniţial în valoare de 4 miliarde lei şi RL = 35% reyultă că: MC = 1 10 0 = . mai mari decât cele plătite pentru depozite. Bucureşti.6 miliarde lei Multiplicatorul de credite este întodeauna calculat prin raportarea cifrei 100 la procentul rezervei de lichiditate (proporţia din depozite care trebuie păstrată ca rezervă). bancare. 50 % Este important să se înţeleagă că multiplicatorul de credite permite stabilirea limitei superioare a sumei noilor credite.Conform exemplului nostru. în mod normal. → Gh. care pot fi uşor transformate în numerar. amplificarea depozitelor generează noi posibilităţi de a obţine profit. monedă.9 = 11. Pentru bănci. care depozit devine. Modalitatea obţinerii banilor de către bancă Sursa principală de venit a unei bănci o constituie dobânda pecepută pentru creditele acordate. 3. orice credit acordat de către o bancă se poate materializa într-un alt depozit. Aceasta pentru că. dar această marjă nu este suficientă pentru asigurarea profitabilităţii operaţiunilor bancare. financiare.2. Depozitul iniţial trebuie să aducă active lichide în sectorul bancar şi prin urmare.operaţiunile Băncii Centrale (ca autoritate monetară) pot duce la creşterea depozitelor. bursiere. ca urmare a fondurilor existente. o dobândă mai mare decât cea pe care o plătesc deponenţilor.

dintre disponibilităţi şi necesităţi de împrumuturi. luna martie. cu adânci implicaţii în economia de piaţă. prin mărirea ei conferindu-i-se rolul de regulator al pieţei capitalului. creditul deţine o poziţie primară. băncile măresc depozitele şi atrag fondurile pentru perioade de timp mai lungi. debitorul poate plăti şi rata la credit sau se poate plăti şi la alte termene.000 lei. Prin urmare. Dacă în succesiunea logică. de exemplu. dobânda condiţionează procesele economice. 3. în funcţie de tipul creditului şi de contractul încheiat cu banca. fie persoană juridică). cu un termen de rambursare de 12 luni şi o rată a dobânzii de 20 %. În ipostaza de cauză.zile din lună] : 365 • 100 Mai trebuie spus că rata dobânzii bancare exprimată în procente este determinată pentru un an. Să presupunem că o persoană (fizică sau juridică) a obţinut de la o bancă comercială un credit în sumă de 10. În prima ipostază. dobânda constituie o condiţie sine qua non a oportunităţii şi eficienţei lui.3. în primul rând. Prin jocul conjunctural. cu corolarul funcţiilor ce i se atribuie în prefacerile monetare şi economico-financiare. În general. 152 . Prin diferite tehnici. Dacă punctul de intersecţie coincide cu cel de echilibru. Dobânda trebuie privită deopotrivă atât în ipostaza de efect cât şi în cea de cauză. DOBÂNDA ŞI MANAGEMENTUL RATEI DOBÂNZII Dobânda reprezintă una din principalele componente ale sistemului financiarbancar.nou (mai puţin acea parte de lichiditate pe care şi această bancă trebuie să o ţină în casă ). reducând astfel. În acest caz avem: Rata dobânzii pt. într-o economie clădită pe relaţia cerere-ofertă.86 lei O dată cu plata ratei dobânzii lunare (în sumă absolută). Ne propunem să determinăm rata dobânzii (în sumă absolută) pentru prima lună de rambursare.000 • 20 • 31] : 365 • 100 = 198. riscul ca deponenţii să-şi retragă fondurile fără preaviz. nivelul dobânzii este influenţat şi de dividendele plătite în acţiuni. cuantumul dobânzii. etc. creditele sunt solicitate pe perioade mai lungi decât perioadele de timp pentru care deponenţii încredinţează fondurile lor spre păstrare unei bănci. care va fi. rata dobânzii bancare se calculează după formula: Rata dobânzii lunare (în sumă absolută) = [Suma totală împrumutată • Rd (%) • nr. va reflecta punctul de intersecţie şi cel de echilibru dintre capitalul disponibil şi necesităţile de împrumuturi. veniturile din negocierea valorilor imobiliare. Acest element a fost prezentat pe larg ca multiplicator de credite. evoluţia operaţiunilor la bursă. atunci veridicitatea ratei dobânzii nu poate fi contestată. luna martie = [10. iar plata efectivă a dobânzii se face lunar de către debitor (fie persoană fizică.

economişti. Nivelul dobânzii faţă de inflaţie este reflectat de indicatorul dobânzii realpozitive. va avea efect benefic în proporţia în care fondurile împrumutate vor completa lichidităţile firmelor. pentru folosirea capitalului propriu (dobânda originară a capitalului) sau pentru capitalul încredinţat spre utilizare altor persoane (dobânda împrumutului). producţie. rata reală a dobânzii nu provoacă obstacole insurmontabile. Intervenţia băncii nu se manifestă în sfera proceselor economice. Dobânda reprezintă o latură specifică şi esenţială a manifestărilor de credit. dobânda îşi va exercita funcţiile pozitive în măsura în care efectele ratei dobânzii vor fi adaptate după criteriul integrării creditului în coordonatele eficienţei economice atât la nivel micro cât şi la nivel macroeconomic.3. după cum creşterea ratei dobânzii va conduce la creşterea producţiei prin stimularea consumului bunurilor cu parametri tehnici superiori.  Teoriile monetare care presupun dobânda ca un ecou spontan şi inert al naturii capitalului.În practică. însă. 153 .1. procesele economice. majorarea procentului dobânzii va frâna creşterea intempestivă a preţurilor. Funcţia dobânzii. ci are numai rolul de a orienta către scopurile majore ale economiei naţionale. 3. la apariţia fenomenului inflaţionist mai contribuie o serie de factori. dobânda mai poate reprezenta o sumă ce revine proprietarului la rambursarea sumei împrumutate sau preţul utilizării capitalului şi totodată remunerarea riscului pe care îl implică împrumutul respectiv. dobânda mai poate fi considerată o remunerare pe care o primeşte deţinătorul de capital. dobânda îşi exercită funcţiile de corelare cu finalitatea sectorului finanţat: investiţii. Pe plan extern. datorită ratei mari a inflaţiei. rata redusă a dobânzii va stimula procesul economic respectiv după cum creşterea ei va avea efecte contrare. Dobânda este influenţată şi influenţează prin postura ei de efect şi cauză. cu repercusiuni pozitive şi la nivel microeconomic. Pe de altă parte. fiecare din acestea încercând să confere dobânzii o caracteristică determinantă şi distinctă în conformitate cu propriile lor puncte de vedere. însă. Dobânda este în mod firesc comună cu conceptul de capital şi cu elementele “timp” şi “risc”. Teoriile privind dobânda pot fi clasificate în două grupe mari :  Teoriile pure sau ale capitalului real care consideră dobânda ca preţ al capitalului real . În sfera consumului. în domeniul mijloacelor circulante. Problema capătă valenţe grave odată cu creşterea globală a inflaţiei. Pe de o parte. Pe plan intern. La o rată a inflaţiei acceptabilă până la 3-5 %. dobânda contribuie la circulaţia echilibrată a capitalurilor şi la menţinerea cursurilor de schimb valutar. Multe şcoli au intenţionat să construiască o teorie a dobânzii. consum. În România. în măsura în care efectele negative sunt compensate de altele pozitive. În toate cazurile. Teorii privind dobânda Teoria dobânzii a constituit una din cele mai discutate probleme de filozofi. sociologi. s-a aplicat metoda indexării.

Pe piaţa creditului se dă posibilitatea să se păstreze într-o formă nebănească. Ca urmare. conform conceptului lui Cassel. receptorii de venituri pot economisi fie prin păstrare. adică consumurile au fost amânate an de an către un viitor mai îndepărtat. • Teoria privind costul formării capitalului încearcă să explice dobânda prin abstinenţă. • Teoria riscului pune în evidenţă dobânda prin existenţa unui risc de pierdere totală sau parţială a capitalului. sub forma instrumentelor de credit. teoria pură a dobânzii. pornind de la ideea că în perioada de acumulare se renunţă la o parte din consumul imediat. pentru nişte realizări finale. însemnând prin aceasta o depozitare generalizată a puterii de cumpărare. ca o remunerare în vederea renunţării la un bun prezent. O asemenea teorie. În economia unde se folosesc banii. alte două teorii : . Teoria profitului scoate în evidenţă o lege psihologică considerată “naturală” în virtutea căreia. În toate opiniile exprimate de majoritatea specialiştilor în domeniu. pe de altă parte. Prin urmare. Renunţarea respectivă trebuie să se compenseze în funcţie de timpul scurs între prestaţie şi contraprestaţie. când vor putea cumpăra aceiaşi cantitate de bunuri şi servicii. o a treia variantă: pot da cu împrumut o parte din câştigurile şi economiile lor. Asemenea teorii. Această teorie susţine idea că utilizarea capitalului este ceva distinct de substanţa capitalului. în acest caz. Considerând o piaţă a creditului. . profitul şi dobânda sunt considerate ca un cost. Teoria aşteptării şi sacrificiului are în vedere o structură a capitalului ca o acumulare în timp a rezultatelor. dobânda influenţează acumularea capitalului şi prin aceasta asupra relativei sale parităţi. a te bucura de un lucru în prezent este preferabil folosinţei la timpul viitor. la o analiză mai atentă nu rezistă datorită faptului că se percep dobânzi şi în cazul când creditul este garantat cu ipoteci şi alte valori materiale sau prin asigurare apare eliberarea de riscuri. iar dobânda se consideră remuneraţia abstinenţei respective. consideră că rata dobânzii este determinată de oferta de economii şi de cererea de economii pentru investiţii. iar prin scăderea ratei dobânzii sub aceste limite. Prisosul constituie fundamentul dobânzii împrumutului.pot economisi nişte venituri. piaţa creditului tinde să se dezvolte deoarece : 154 . cuprinde la rândul ei. de aici valorile distincte ale unuia şi ale altuia (capital şi capital folosit). Prin menţinerea ratei dobânzii între anumite limite se impulsionează creşterea economiilor pe de o parte. Deci. receptorii de venituri au. Într-o asemenea economie. capitalul este rezultatul abstinenţei.teoria aşteptării şi sacrificiului . pentru a se folosi de el în viitor. După acest concept cea mai mare parte a acumulării se face pentru a obţine un capital care să permită “a trăi din dobândă”.• Teoria productivităţii şi a utilizării capitalului presupune capitalul dotat cu o forţă productivă ce poate genera. când este aplicat altor factori de producţie. prisos fizic şi economic. În acest sens. Aceste sume economisite pot fi cheltuite la date ulterioare (consum viitor).pot folosi veniturile pentru achiziţionarea de bunuri şi servicii. economiile încep să se diminueze şi capitalul se consumă treptat. • Teoria rarităţii. se poate considera o economie unde nu exista o piaţă a creditului. fie dând împrumut la alţii. . dacă nu se ţine seama de inflaţie.teoria profitului. cei care dispun de venituri pot alege două variante: . care au drept scop sacrificiul. presupune că dobânda derivă din raritatea capitalurilor. În vederea susţinerii acestei teorii.

În termeni ştiinţifici. Printr-o asemenea metodă.receptorii de venituri au personalităţi diferite. ei pot avea preferinţe pentru un consum prezent renunţând la un consum viitor. Creditorii pot concura între ei în vederea acordării de fonduri cu împrumut iar rata dobânzii repartizează fondurile date cu împrumut diferitelor firme. dobânda reprezintă remunerarea ce se plăteşte pentru fondurile de împrumut cerute (având în vedere intensitatea cererii) cu referinţă la ofertă. Spre exemplu. să fie numai creditori. unele persoane vor prefera să economisească. Astfel de rezerve băneşti reprezintă oferta. Ca urmare. După cum se cunoaşte. deoarece consideră că pot câştiga mai mult de 7% din investiţia lor. Creditorii îşi organizează cu precădere fondurile de împrumut pentru finanţarea acelor proiecte ale căror rate ale rentabilităţii sunt mai înalte decât rata dobânzii de pe piaţa creditului. iar fondurile luate cu împrumut au o rată a dobânzii de 13%. În concluzie. firmele profitabile se vor dezvolta în continuare. Practica a demonstrat că fondurile merg spre acele firme care sunt cele mai profitabile. În acest sens se are în vedere o anumită ordine a desfăşurării investiţiilor. ca disponibilităţi băneşti ce îşi au originea în precedentele investiţii de capital fix sau circulant. . sistemul economiei de piaţă implică realizarea faptului că preţurile repartizează resursele în economie. • Teoria fondurilor de împrumut defineşte aceste fonduri ca fiind integrate în economiile crescânde. dar acestea sunt determinate de 155 . În problema ratei dobânzii este foarte importantă alegerea între puterea de cumpărare prezentă şi cea viitoare. funcţia – rol de alocare a dobânzii. iar cererea o constituie solicitările producătorilor pentru investiţii noi. considerând că rata profitului unei eventuale investiţii nu poate fi mai mare de 7% cât este rata dobânzii pe care ar câştiga-o prin economisire. cu siguranţă se va renunţa la cumpărarea firmei respective. Rata dobânzii reprezintă preţul plătit pentru creditul primit şi îndeplineşte ca şi alte preţuri. atunci firma respectivă se cumpără. Unii afacerişti preferă să fie numai debitori. Dacă 7% reprezintă rata dobânzii date.afaceriştii vor solicita pentru a investi în diverse domenii de activitate. . putem spune că la o rată oarecare a dobânzii vor exista atât debitori cât şi creditori. dacă vor considera investiţia profitabilă. dobânda este preţul atribuit fondurilor acordate cu împrumut consumatorilor şi afaceriştilor. Dacă se previzionează o rată a rentabilităţii de 11%.teoria preferinţei pentru lichiditate a lui Keynes. iar fondurile vor merge către acei debitori care sunt dispuşi să plătească rate înalte ale dobânzii.teoria fondurilor de împrumut.. deci vor fi debitori. iar piaţa creditului va proceda la acceptarea lor. Prin urmare. Conform teoriei acesteia. intensitatea cererii de capital este condiţionată de cererea pentru investiţiile destinate bunurilor de capital (în special). iar firmele nerentabile sunt obligate să contracteze împrumuturi cu o rată a dobânzii foarte ridicată sau să dea faliment. dobânda este determinată de echilibrul dintre investiţia actuală şi economia actuală sau între cererea şi oferta de fonduri pentru împrumut. Între teoriile monetare asupra dobânzii amintim : . atunci. la aceeaşi rată a dobânzii. dacă se previzionează o rată a rentabilităţii de 18% în urma cumpărării unei întreprinderi industriale.

Afirmaţiile lui Keynes merg pe ideea că o politică monetară expansionistă conduce la o scădere a ratei de piaţă a dobânzii şi pentru că cererea de bunuri reacţionează la variaţiile ratei dobânzii. tinde a se majora o dată cu mărimea ratei dobânzii şi invers.3. care va conduce la diminuarea dobânzii. fiind o funcţie descrescătoare a ratei dobânzii. În concluzie. Totodată dobânda mai poate servi în unele limite în influenţarea inflaţiei şi deflaţiei. de producţie sau consum) servesc pentru repartizarea masei monetare disponibile între feluritele scopuri. modificării nivelului acesteia ca instrument de influenţare a dezvoltării economice şi asigurării unui grad ridicat de utilizare a factorilor de producţie (în special a forţei de muncă). în virtutea previziunilor curente privind mărfurile. în mobilizarea economiilor latente şi determinarea nivelului investiţiilor. care are la origine cunoscutele motive tranzacţionale. Keynes formulează propriile sale teze. Optimizarea ei în funcţie de potenţial şi de cerinţele reale ale economiei constituie o trăsătură majoră a economiei de piaţă contemporane. cererea de bunuri de echipament va creşte. Oferta monetară este dată de sistemul determinat de autorităţile monetare. Prin modificarea dobânzii. 3. Potrivit acestei teorii. evoluţia dobânzii decurgând din cerinţele spontane ale dezvoltării economiei sau derivată prin politicile monetare şi de credit. cererea de monedă scoate în evidenţă preferinţa pentru lichiditate. Keynes trage concluzia că funcţia monetară este mărimea economică determinantă a dobânzii. Având în vedere criticile respective.2. Banca Centrală (BNR) influenţează asupra expansiunii creditului şi monedei scripturale. realizate prin diminuarea dobânzii. pe când motivul speculativ este caracteristic unei economii monetare.satisfacerea cerinţelor privind bunurile de consum necesare populaţiei. prin mijlocirea investiţiilor efectuate. Prin eliminarea variabilelor economiei de investiţii. Astfel. pentru obţinerea de câştiguri. În cazurile în care investiţia de capital este preponderentă (limitându-se prin aceasta consumul). de speculaţie. Deci. după Keynes. putem afirma că preferinţa pentru lichiditate determinată de speculaţie. iar aceasta face să crească oferta de fonduri de împrumut. Dobânda reprezintă instrumentul fundamental al politicii monetare. Determinarea nivelului ratei dobânzii pe piaţă 156 . determinante ale ratei dobânzii. iar motivele respective pot subzista chiar într-o economie de troc. motivele tranzacţionale şi de precauţie. Acesta reprezintă efectul cel mai puternic al cererii de monedă. a avea fonduri lichide este cu atât mai ieftin cu cât este mai redusă rata dobânzii. O astfel de ipoteză se bazează pe cererea şi oferta din sfera monetară. Astfel. reprezintă funcţii crescătoare ale venitului. motivul cel mai important al preferinţei pentru lichiditate este motivul speculativ. conjunctura cursurilor bursiere şi rata viitoare a dobânzii. iar rata dobânzii se stabileşte prin intermediul echilibrului dintre oferta şi cererea de monedă. • Teoria preferinţei pentru lichiditate a lui Keynes. Astfel. Autorul teoriei preferinţei de lichiditate a acordat o atenţie deosebită dobânzii. Tipurile de dobânzi diferite utilizate pe piaţă (potrivit destinaţiei economice. de precauţie. cu atât mai scump cu cât rata dobânzii creşte. în mod necesar se măreşte şi venitul naţional. are la bază critica autorului asupra teoriei clasice a dobânzii şi a fondurilor de împrumut. are un rol deosebit în orientarea şi uneori în dirijarea tendinţelor economice.

Spre exemplu. rata dobânzii relativ ridicată reflectă o comunitate nerăbdătoare să consume mult în prezent. în vederea obţinerii unor preţuri de cumpărare în viitor. la o rată a dobânzii de pe piaţă de 10%.Rata dobânzii. iar o rata relativ scăzută reflectă răbdare. La nivelul individului. 157 . 121 unitaţi monetare putere de cumpărare doi ani mai târziu şi asa mai departe. la nivel naţional reflectă o rata preferenţială a comunitaţii pentru anumite bunuri şi servicii. rata dobânzii furnizează informaţii esenţiale. Societăţile umane care au orientare spre viitor. Rata de piaţă a dobânzii indică rata la care o persoană poate acţiona în prezent. cei ce economisesc sunt numai creditori şi pot oferi fonduri pe piaţa creditoare. Astfel. pentru că prin natura sa ea reflectă legătura dintre puterea de cumpărare prezentă şi cea viitoare. fiecare individ (persoană) poate să aleagă între cheltuirea a 100 unitaţi monetare putere de cumpărare azi şi 110 unitaţi monetare putere de cumpărare anul viitor. orientare către viitor a societăţii. Prin urmare. reflectăndu-se în rata ridicată a creşterii economice. Redăm mai jos o curbă posibilă pentru oferta de credite a unei comunităţi umane: În graficul de mai sus este redată cantitatea de credit oferită pe unitatea de timp. rata dobânzii permite deci individului să compare valorile prezente cu cele viitoare. Ca urmare. care este dispusă să renunţe la un consum prezent. acumularea la nivel naţional şi rata investiţiei sunt relativ înalte.

La rate mici ale dobânzii. La o rată a dobânzii de 12% va exista o penurie de credite.000 Acest grafic reflectă cantitatea de credit dorită şi cerută pe unitatea de timp. vor determina o creştere a ratei dobânzii de peste 15%. care ne arată că la scăderile ratei dobânzii. 1. Deci. Debitorii care se află în concurenţă unul cu celălalt. 158 . la o scădere a ratei dobânzii. mulţi indivizi înfruntă o rată a dobănzii pe piaţă care este sub rata dobânzii personale. astfel că cererile de credite depăşesc cantităţile oferite. avem o rată a dobânzii de pe piaţă de 15%. deoarece la o rată a dobânzii scăzute. Aceasta. când cantităţile de credite oferite şi cerute sunt egale. rata dobânzii de pe piaţă poate fi stabilită la nivelul de 15%.În graficul de mai jos vom reda cantitatea de credite cerută pe unitatea de timp. cantitatea de credite cerută creşte. existănd un surplus atât de credite cât şi de creditori. cantitatea de credite oferită depăşeşte cantitatea de credite cerută. multe proiecte de investiţii sunt mai profitabile decât la o rată înaltă. în privinţa obţinerii de credite. în concurenţă unul cu altul în a da cu împrumut. Evident. vor forţa rata dobânzii în jos în jurul lui 15%. În graficul de mai jos se poate reda cum oferta şi cererea de credite a comunităţii determină rata dobânzii de pe piaţă. La o rată a dobânzii de 17%. mulţi indivizi (afacerişti) găsesc interesant să devină debitori. Spre exemplu. la economia arătată.

sau • Rata reală a dobânzii = Rata nominală . de ex).3. iar ecuaţia este: • Dobânda nominală = Dobânda reală + Rata previzibilă a inflaţiei * (Dobânda reală * Rata previzibilă inflaţiei) • R ata dobânzii 1 +R ata dobânzii reale = 1 +R ata previzibil no m ale in −1 ă a inf latiei Prin urmare.20 unităţi monetare pe an. iar rata nominală este considerată o secundantă a ratei reale. În economiile fără inflaţie şi deflaţie. în acest caz. atunci avem: 159 . dar va căuta toate posibilităţile de a-şi asigura o compensare corespunzătoare pentru pierderile ce ar putea proveni din deprecierea monedei. dacă rata dobânzii de pe piaţă este de 20% iar rata previzibilă a inflaţiei este de 10%. Iwing Fischer mai precizează că rata reală a dobânzii este rata fundamentală a acesteia. ridicând nivelul dobânzii. El se pronunţă ca apreciind diferit dobânda nominală (de piaţă) faţă de dobânda reală. rata reală a dobânzii este determinată de productivitatea marginală a capitalului fizic. folosindu-se de o relaţie simplă între cele două rate ale dobânzii.Rata previzibilă a inflaţiei. Relaţia dintre dobânda nominală şi cea reală este un element esenţial al teoriilor contemporane asupra dobânzii. atunci o unitate monetară din valuta respectivă ($ SUA ) astăzi poate fi schimbată pentru 1. Pe de altă parte însă. evaluat în aceeaşi termeni. care ar fi situaţia dintr-o economie unde este prognozată inflaţia sau deflaţia? Cum economia românească se caracterizează în perioada actuală prin intense şi permanente procese inflaţioniste.3. Dacă rata dobânzii nominale sau dobânda de pe piaţă este de 20% pe an (de exemplu ). rata nominală a dobânzii este egală cu rata reală a dobânzii. Prin definiţie. De asemenea. expresie a echilibrului monetar. se pune în primul rând problema riscului eroziunii capitalurilor. Spre exemplu. rata reală a dobânzii este dată de schimbul între bunuri şi servicii astăzi şi bunurile şi serviciile la o dată viitoare. Se pune întrebarea însă. în condiţiile unei economii în final de tranziţie. Aceasta are în vedere posibilitatea pe care creditorii le pot avea datorită faptului că valoarea reală (la momentul de referinţă) a ratelor de rambursare a împrumutului nu poate acoperi integral capitalul împrumutat. Dobănda nominală şi dobănda reală Iwing Fischer a adus un aport teoretic în legătură cu dezvoltarea teoriei asupra dobănzii. am putea avea: • Rata nominală a dobânzii = Rata reală + Rata previzibilă a inflaţiei. Rata nominală a dobânzii încorporează o frână a inflaţiei. care depinde de înclinaţia spre economie a populaţiei şi starea tehnologică.3. în economiile fără inflaţie şi deflaţie. rata dobânzii nominale este dată de rata de schimb dintre o valută forte astăzi şi o valută forte la timpul viitor (dolarul SUA. între rata reală a dobânzii şi rata nominală se pune semnul egalităţii. Creditorul. Dar. După cum s-a mai spus. nu renunţă la valorificarea capitalului prin împrumuturi. dobânda reală este direct proporţională cu dobânda nominală şi invers proporţională cu gradul de depreciere a monedei. În concepţia sa.

Riscul ratei dobânzii însă. îl reprezintă sensibilitatea rezultatelor financiare ale unei bănci la schimbările ratei dobânzii. obţinând profit din diferenţa rezultată din dobânda mare la activele pe termen lung şi dobânda mică la pasivele pe termen scurt. scadenţele acestora.Rata dobânzii reale = 1 + 0. Dacă este pozitivă. limitele riscului ratei dobânzii pe care şi-l asumă banca. Pentru buna orientare a băncii. în timp ce dobânzile câştigate din activele pe termen lung rămân relativ fixe. rata nominală a inflaţiei este dată publicităţii. În încercarea de a estima rata previzibilă a inflaţiei. în vederea mişcării consecinţelor negative ce ar putea rezulta din mişcările ratei dobânzii.2 −1 = 0. demonstrează dispariţia diferenţelor dintre rata dobânzii nominale şi rata dobânzii reale. este posibil ca venitul net din dobânzi al băncii să nu fie suficient pentru acoperirea cheltuielilor generale.1 Rata dobânzii reale se determină foarte greu. Totuşi. Neconcordanţa apare din nesincronizarea modificărilor dobânzilor la active şi pasive. într-o economie a inflaţiei sau cu o inflaţie previzibilă. Managementul activelor şi pasivelor unei bănci este prin natura sa o activitate imprecisă care necesită informaţii substanţiale privind rata dobânzii la active şi pasive. în majoritatea lor.3. Pe când. 3. evoluţia dobânzii reale (în lumea contemporană). Uneori. Cel mai des utilizat exemplu este cel al unei bănci care finanţează active pe termen lung cu dobânda fixă din pasivele pe termen scurt sau cu dobânda variabilă. În principal. Dacă are loc o ajustare a dobânzilor la active la o dată diferită de cea a pasivelor. În ţările cu economie de piaţă dezvoltată. prevăd riscul ratei dobânzii ca legat de intermedierea financiară şi ca o sursă a câştigurilor bancare. El este consecinţa activităţii de intermediere financiară. au ca prioritate îmbunătăţirea managementului activelor şi pasivelor prin mărirea calităţii şi volumului datelor necesare în procesul luării deciziilor. fapt ce ar conduce la pierderi care vor eroda capitalul. o bancă poate obţine profituri luând cu împrumut de pe piaţa cu termen scurt şi dând cu împrumut pe piaţa cu termen lung. dar fără a se ajunge la rezultate concrete. O astfel de strategie se răsfrânge asupra faptului că banca îşi asumă un risc al ratei dobânzii. Riscul ratei dobânzii Bunurile comerciale. majoritatea instituţiilor financiare. poziţia riscului ratei dobânzii unei bănci este determinată de măsura în care activele şi pasivele sale sunt în concordanţă. Într-o economie de piaţă bine aşezată. Dacă dobânda pe termen scurt creşte. Practica ne-a demonstrat că băncile finanţează activităţi pe termen lung pe seama pasivelor pe termen scurt. se poate determina poziţia riscului ratei dobânzii. insă mişcările ratei dobânzii pot să conducă la pierderi. atunci creşte şi fondul costurilor atrase. În funcţie de modul cum sunt structurate activele şi pasivele băncii. unii economişti au luat în considerare ratele trecute. diferenţa dintre câştigul din active şi costul pasivelor ar putea deveni negativă.0909 1 + 0. din cauza ratei previzibile a inflaţiei care nu poate fi măsurată. În acest caz. chiar la insolvabilitatea băncii.4. există sigur o nepotrivire. Datorită faptului că dobânda pe termen scurt este mai mică decât dobânda pe termen lung. o 160 . este necesar să se stabilească de către manageri. distincţia dintre rata nominală şi cea reală a dobânzii este de foarte mare importanţă.

Astfel de rapoarte GAP se utilizează în vederea estimării modificărilor potenţiale ale venitului net din dobânzi pe un teremen scurt. modelele anticipează viitorul câştig obţinut din dobânzi într-o varietate de scenarii privind rata viitoare a dobânzii. Fiecare dintre aceste tehnici de măsurare poate porni de la o ipoteză simplificată şi ca urmare fiecare prezintă anumite limite.neconcordanţă. de Direcţia resurse şi plasamente împreună cu conducerea băncii. primele trimestre ale anului următor. Astfel. Astfel de modele se folosesc tot de informaţiile luate din rapoartele GAP. la care putem adăuga previziunile asupra viitoarelor rate ale dobânzii. Prin aceasta. prezintă activele şi pasivele ale căror dobândă poate fi restabilită în cadrul unor perioade de timp viitor. este necesară o interpretare adecvată (de valoare) în vederea măsurării rezultatului riscului. Pentru aceasta. Tehnici de măsurare a riscului ratei dobânzii Estimarea riscului ratei dobânzii. ceea ce ar conduce la tragerea unor concluzii false. câştigul va scădea şi atunci când dobânzile vor creşte. unele informaţii de bază constituie fundamentul tuturor tehnicilor de măsurare. Deci. se realizează contrariul. În vederea prevenirii deficienţelor rapoartelor GAP. un bun manager al activelor şi al pasivelor utilizează anumite tehnici de măsurare. au fost dezvoltate numeroase proceduri. dobânzile la pasive se restabilesc mai rapid decât la active. Strategia riscului ratei dobânzii. când dobânzile la active se restabilesc mai repede decât la pasive. esenţiale sunt acurateţea şi actualitata informaţiilor referitoare la termenle de ajustare a dobânzzilor la active şi pasive. iar câştigul din dobânzi creşte dacă dobânzile scad. iar câştigul din dobânzi cresc şi va scădea când scad. Dacă se cunoaşte momentul când dobânziile la active şi pasive pot suferi modificări. în general. În economiile unde dobânzile sunt determinate pe piaţă. Rezultatele cele mai bune în acest sens au fost obţinute prin utilizarea simulărilor pe calculator. Într-o bancă obişnuită. Acestea nu trebuie să fie prea complexe sau extinse. în multe dintre băncile comerciale. Pornind de aici. managerii activelor şi pasivelor se confruntă cu efectele modificării dobânzilor.  161 . este fixată în principal. Una dintre tehnicile de măsurare frecventă o constituie utilizarea unui raport în care sunt prezentate aceste informaţii de bază. demonstându-se că atât activele cât şi pasivele sunt supuse riscului ratei dobânzii şi sunt afectate de mişcările acesteia. aceste rapoarte pot fi imprecise sau chiar greşite. determinarea mărimii riscului ratei dobânzii constituie elementul esenţial. În cazurile mai puţin obişnuite. Totodată s-au creat modele simple. Astfel. Aceasta poartă numele de raportul GAP asupra ratei dobânzii. pentru măsurarea riscului ratei dobânzii. Uneori. Raportul respectiv. se face apreciind în ce fel anumite schimbări ale ratei dobânzii vor putea afecta câştigurile bancare. În vederea stabilirii efectelor asupra viitoarelor câşiguri rezultate din mişcările potenţiale ale ratei dobânzii. dar foarte eficiente în vederea utilizării computerelor personale. Strategia de fixare a ratei dobânzii este stabilită în funcţie de strategia de creditare. numai că ele oferă în plus posibilitatea de a utiliza informaţii privind ratele curente ale dobânzii asociate activelor şi pasivelor existente. simulările cele mai bune proiectează câştigurile ce se obţin din dobânzi printr-o varietate de scenarii ale ratei dobânzii. De asemenea. de atragere de fonduri şi de ratele dobânzii practicate de celelalte bănci.

comportă în sine.5.măsuri curative.măsuri preventive. O strategie bună de management a activelor şi pasivelor. * Măsurile preventive Orice operaţiune de credit. care se realizează prin coordonarea managementului lichidităţii.măsuri operative. sunt legate de previzionarea riscurilor în cadrul programelor alternative. Acesta ar însemna riscul obţinerii unor pierderi în ce priveşte venitul net din dobânzi. luarea în calcul a unui risc cert. . va reduce ambele componete ale riscului.O instabilitate şi un înalt nivel al ratei dobânzii conduc la creşterea complexităţii managementului portofoliului financiar. în condiţiile în care se menţine un nivel acceptabil de risc. . Acesta este riscul producerii unor pierderi în patrimoniul net ca rezultat al unor schimbări neaşteptate ale ratei dobânzii. Obiectivul managementului activelor şi pasivelor este de a maximiza căştigul acţionarilor băncii. prin natura sa. datorită faptului că mişcările ratelor dabânzii la împrumuturile luate nu sunt perfect sincronizate cu cele ale împrumuturilor acordate. . În vederea implementării unui program de management al activelor şi pasivelor. bancherul trebuie să hotărască lungimea orizontului de planificare. • apoi se trece la estimarea riscurilor şi câştigurilor ce pot rezulta din aplicarea variantelor alternative de program ce aduce câştiguri maxime acţionarilor băncii. managementului investiţiilor. Greşelile cele mai mari în implementarea managementului activelor şi pasivelor. Patrimoniul net reprezintă diferenţa dintre valoarea de piaţă a activelor şi cea a pasivelor care nu intră în componenţa capitalului.riscul venitului. Efectul unei creşteri neşteptate a ratei dobânzii asupra patrimoniului net sau a venitului net din dobânzi corespunde riscului de investiţie sau riscului venitului.3. 3. Riscul ratei dobânzii are două componente: . Este necesară această coordonare. Riscul mare al ratei dobânzii a făcut ca strategia de management al activelor şi pasivelor bancare să devină o problemă de o importanţă deosebită pentru băncile comerciale. prin menţinerea riscului la un nivel cât mai acceptabil. riscul ratei dobânzii este cel mai dificil de apreciat dintre riscurile din cadrul programelor amintite. Măsuri privind prevenirea riscului de creditare Între aceste măsuri amintim: . este necesar parcurgerea etapelor: • mai întâi. deoarece ratele fluctuante şi înalte ale dobânzii pot afecta drastic venitul net al dobânzii obţinute din gestionarea instrumentelor purtătoare de dobânzi. managementului creditelor şi managementului pasivelor.riscul investiţiei. Sunt şi bănci care au dat dovadă de încetineală în adoptarea tehnicilor de control a riscului ratei dobânzii în condiiţile în care este un fapt dovedit faptul că bancherii trebuie să caute noi tehnici de management a riscurilor în vederea supravieţuirii într-un mediu din ce în ce tot mai competitiv. 162 . Astfel.

pentru că de exactitatea datelor culese depinde rezultatul favorabil al operaţiunii de creditare.garanţiile reale ale debitorului: imobiliare.raportul dintre consistenţa patrimoniului propriu şi a celui străin (atras. din resurse atrase sau va proceda la o refinanţare de la B. Garanţia reală asigură băncii creditoare un drept real asupra unor elemente determinate din patrimoniul debitorului sau al tuturor persoanelor girante. în cazul când clientul (din diverse motive) nu-şi respectă obligaţia achitării la scadenţă a sumei contractate. împrumutat). Garanţia personală nu asigură băncii nici un avantaj juridic asupra debitorului său. constituite în funcţie de consistenţa bunurilor debitorului.scopul solicitării împrimutului şi destinaţia imediată a acestuia.angajamentele şi originile legale ale firmei. Prin urmare. prudenţa şi intuiţia lucrătorului băncii au un rol principal. După cum se cunoaşte. .criteriile care s-au adoptat pentru distribuirea profitului. care stă la baza estimării oprtunităţii fiecărei operaţiuni de creditare. lucrătorul bancar mai verifică: . din insolvabilitatea debitorului se pot surmonta prin constituirea de garanţii în beneficiul băncii (pentru acordarea unui credit. Principiul general. Astfel.R.N. .situaţia economică generală a sectorului în care acţionează posibilul debitor.raporturile întreprinzătorului cu clienţii şi funcţionarii săi. în legătură cu posibilitatea modificării acestui raport în favoarea celui propriu. Această capacitate are o mai mare importanţă decât garanţiile constituite. . . . . Capacitatea firmei de a produce venituri se poate verifica prin mai multe mijloace de observare şi evaluare. Condiţiile economice 163 . riscurile ce pot rezulta în particular. . . în detrimentul capacităţii de îndatorare. garanţiile constituite pot fi garanţii personale. trebuie subliniat că acesta constă în riscul insolvabilităţii clientului.contractele încheiate atât cu furnizorii. .Primul element ce trebuie luat în calcul îl constituie posibilitatea băncii de a se angaja în acordarea unor credite din resurse proprii. Pe lângă capacitatea firmei de a produce venituri.perspectivele de producţie şi dezvoltare ale firmei.organizarea administrativă şi tehnică a firmei respective. Certitudinea cu care aceste estimări sunt efectuate nu împiedică totuşi banca să-şi ia garanţii reale şi personale în raport cu creditul solicitat. dar şi cu beneficiarii. care poate conduce la pierderea sumei împrumutate şi riscul imobilizării. este acela că banca trebuie să cunoască (să estimeze) în amănunţit posibilitatea recuperării la scadenţă sau în momentul când ea decide să-şi retragă creditul în cadrul acestei estimări.posibilitatea obţinerii unor preţuri cât mai reduse pentru produsele sale. . estimarea riscului. banca solicită debitorului garanţii reale care să acopere în proporţie de 150 – 200 % valoarea creditului şi a dobânzii percepute). dar fără a perturba echilibrul economic al gestiunii. Capacitatea potenţialului credit reprezintă condiţia primă şi totodată fundamentală a acestuia de a produce venituri. În ce priveşte riscul legat de credit. în măsura în care executarea silită este un mijloc extrem pe care banca îl are în vedere pentru recuperarea creditului şi a dobânzilor aferente. îmbinându-se cu posibilitatea restrângerii volumului de operaţiuni în curs. constituite în funcţie de persoana debitorului şi garanţii reale. mobiliare (situaţia patrimoniului).

. pe diferite termene. de disponibil din credite. importanţă prea mare nu se acordă formei tehnice de acordare a creditului deşi concluziile privind aprobarea şi în consecinţă riscurile asumate de bancă depind. pe de o parte rata inflaţiei. banca trebuie să-şi ia măsurile corespunzătoare în vederea stabilirii unei rate a dobânzii care să acopere. Un al doilea element important în estimarea şi prevenirea riscului este oportunitatea repartizării creditului între diferiţi întreprinzători ce acţionează în diferite sectoare economice. pentru operaţiunile de scontare.se urmăreşte modul în care clientul îşi achită obligaţiile contractuale. cât şi pentru contul de disponibil din credite. Perceperea comisionului de neutilizare. Totodată.se colectează veniturile din dobânzi în contul "venituri din dobânzi" şi comisioanele corespunzătoare fiecărei operaţiuni în contul "venituri din comisione".verificarea zilnică a extraselor de cont ale clienţilor. conform convenţiei de creditare. suficient de mari pentru acoperirea taxei rescontului.verificarea operaţiunilor din contul special. atât pentru contul de disponibil.verificarea regularităţii încasărilor şi plăţilor din cont. contul de profit şi pierderi. de resursele de creditare de care dispune banca. pentru asigurarea profitului. trebuie să-şi ia măsuri de asigurare a taxei scontului. banca trece la executarea altor operaţiuni specifice : . . respectiv rata din credit şi dobânda aferente lunare.respectarea strictă a obiectivului contractului. * Măsuri operative Ca primă măsură operativă o constituie încheirea în condiţii avantajoase pentru bancă. în cazul recurgerii la rafinanţare. De asemenea. 164 . pe lângă condiţiile de echilibru ale întreprinzătorului în cauză şi de stingerea altor operaţiuni. dacă un credit a fost acordat pentru o asemenea destinaţie. balanţa de verificare. . .oprirea unei marje de siguranţă a băncii (3-5%). pentru fracţionarea riscului ce decurge din schimbarea condiţiilor pieţei. . . . .derularea contractelor prezentate în primă fază de client. prevăzut în contracul de creditare. perdepută de BNR. Apoi.prin deplasarea la faţa locului se va verifica stadiul şi evoluţia obiectivului de investiţii. .perceperea unui comision de gestiune.în care diverşi întreprinzători îşi desfăşoară activitatea sunt susceptibile de schimbări rapide şi imprevizibile datorită unor evenimente interioare sau a unor situaţii de plată impuse. în cazul în care debitorul nu utilizează banii conform contractului de creditare.verificarea periodică a documentelor contabile ale firmei debitoare: bilanţul contabil. dar şi la sediul clientului. iar pe de altă parte rata dobânzii percepută de BNR. a contractului de creditare. . În perioada când are loc estimarea riscului. Dacă clientul nu-şi achită de bunăvoie aceste rate lunare. banca poate să oprească automat derularea în continuare a operaţiunii şi să treacă la încasarea sumelor convenite din contul de disponibil al clientului. atât la sediul băncii. banca. iar banca este obligată să-şi ia garanţiile corespuntătoare prin care să aibă posibilitatea recuperării creanţei sale prin executate silită.

care vor fi explicate în cadrul măsurilor curative. a garanţiilor imobiliare şi mobiliare depuse de client prin controale inopinate. . Dacă debitorul nu-şi onorează obligaţiile la scadenţă şi după avizarea de către bancă. sumele se vor opri în contul de disponibil al clientului şi se vor colecta în contul "venituri din dobânzi bancare". în scorul creditului înscris în contractul de creditare. ci dimpotrivă. . În situaţia când clientul va avea bani în cont. neplata ratelor scadente. solicitarea pe piaţă a produselor respectivei firme. profit net.poziţia debitorului pe piaţă este permanent urmărită de bancă. în momentul nerespectării de către client a clauzei înscrise în contractul de credit sau în cazul în care activitatea firmei nu prosperă. . deteriorarea garanţiilor imobiliare şi mobiliare). iar sumele se vor colecta în contul de "venituri de realizat din dobânzi" şi corespunzător în contul analitic al clientului "decontări privind încasările din dobânzi ale… ". nederularea contractelor. fie în mometul acordării lui. se trece la executarea măsurilor extreme: executarea garanţiilor reale (prin scoaterea la licitaţie şi încasarea contravalorii creditului şi a dobânzilor aferente).. 165 . * Măsuri curative Dacă în cadrul măsurilor operative. . ea are dreptul să întrerupă contractul de credit. Dacă se constată nereguli. În vederea desfăşurării normale a unei activităţi operative.se efectuează periodic analize asupra patrimoniului. o disciplină riguroasă şi o bună funcţionare a calculatoarelor. Contractul de credit se poate întrerupe de către bancă. În cazul cambiilor. banca poate dispune stoparea contractului de creditare. sume repartizate din profitul băncii). după avizarea clientului de către bancă. reclamarea clientului său la tribunal.de asemenea prin controalele efectuate de experţii băncii se verifică încadrarea firmelor creditate în indicatorii de bonitate.se verifică în permanenţă situaţia materială a giranţilor. . sumele rămase restante se trec întrun cont special de credite nerambursate la scadenţă şi pentru această sumă se va percepe o dobândă majorată. Se are în vedere. debitorul nu are bani în contul de disponibilităţi se vor analiza cauzele. număr de contracte. . de asemenea. În condiţiile nerambursării creditului şi a dobânzilor corespuntătoare de către debitor.dacă în momentul perceperii ratei lunare a dobânzii. nerespectarea fazelor obiectivului de investiţie. .se urmăreşte evoluţia în organizarea şi gestionarea firmei creditate.dacă are loc o nerambursare la scadenţă. este necesar ca banca să dispună de un sistem informaţional adecvat. banca a constat neîndeplinirea obligaţiilor contractuale (utilizarea creditului în alte scopuri decât cele prevăzute în contract.se urmăreşte starea materială pe întreaga perioadă de derulare a creditului. posibilităţile de extindere ale debitorului. persoane fizice sau juridice). O altă măsură curativă privind evitarea riscului de creditare o constituie crearea fondului de rezervă (marja de siguranţă a băncii. recuperarea sumelor de la giranţi (bănci. se trece la măsuri coercitive. prin calcularea indicatorilor: cifra de afceri. se va urmării şi situaţia plătitorului şi a avalistului. fie în cazul creditului acordat pe traşe.

băncilor din ţară li se recomandă o dechidere şi o recunoaştere internaţională. cât şi de gestionare corectă a portofoliului de credite. În vederea îmbunătăţirii serviciilor societăţiile bancare trebuie să beneficieze de un personal calificat şi competent de o extindere cât mai mare a gamei operaţiilor computerizate. au scopul de a preveni riscul de creditare şi de obţinere a unui profit. să-şi extindă activitatea din punct de vedere teritorial (prin deschiderea de noi sucursale şi agenţii). O regelmentare genrală a relaţiilor este condiţiionată de un cadru legislativ 166 . Cum ţara noastră se află în perioada actuală. să se treacă la o specializare mai accentuată a societăţilor bancare. bănci deschise recent. să aibă o sferă de acoperire căt mai largă. calculată lunar asupra disponibilităţilor clienţilor.6. Deoarece în această etapă. Totodată. datorită implicării cât mai puternice a firmelor. prin statutul lor sau prin lege. se mai pot folosi şi alte măsuri : calcularea periodică a indicatorilor bancari şi studierea lor pentru îmbunătăţirea calitativă. a banilor cât şi rolul motor al creditului în buna desfăşurare a mecanismului economic. aflate în cont la bancă (media zilnică a acestor disponibilităţi). există o tendinţă a societăţilor bancare de a se apropia mai mult de un model al băncilor cu caracter universal. Perfecţionarea şi reglementarea raporturilor de credit. în condiţiile asigurării unor servicii promte şi de calitate. avănd ample legături cu băncile de depozite. fără o extindere însemnată. a băncilor specializate. a populaţiei.3. 3. băncile comerciale sunt obligate la consituirea unei rezerve minime obligatorii de 30%. presupunând prin aceasta o creştere a profitului şi a prestigiului bancar românesc. În prezent. există o concurenţă acerbă pe piaţa interbancară din România. Elemente care pot contura orientarea activităţii unei bănci Băncile şi unităţile de credit specializate sunt acele firme care. reprezintă totodată o necesitate firească a societăţii ca parte a regelmentării generale a raporturilor economice. unele bănci ar trebui. Toate măsurile enumerate mai sus. introducerea unor calcule de actualizare. este marcată şi pe planul dezvoltării bancare. dobânzi mai mari pentru sumele clienţilor din conturile dechise în banca respectivă. au atribuţiuni funcţionale într-o sferă a creditului (pe termen lung şi mediu) într-o anumită ramură a economiei naţionale sau execută în exclusivitate operaţii de un anumit gen. în finalul tranziţiei la economia de piaţă. datorită faptului că multe dintre ele sunt bănci mici.Printr-o circulară a BNR. băncile vor trebui să-şi păstreze şi să atragă noi clienţi prin metode stimulative pentru aceştia: dobânzi mai mici pentru creditele acordate. corelarea permanentă a ratei dobânzii cu dobânda pieţei pentru stăvilirea inflaţiei. ca pe măsura dezvoltării sistemului economico-financiar şi bancar din România. trebuie urmărit. De asemenea. perceperea unor comisione moderate. pentru accelerarea plăţilor interbancare (Sistemul de plăţi electronic se află în faza de proiect). Ele mobilizează şi distribuie o serie de resurse şi în sfera creditului pe termen scurt pentru producţie. Importantă este de asemenea şi introducerea tematicii în acest domeniu pentru corelarea la nivel bancar a unor date şi pentru existenţa unei situaţii globale reale în economie. Pentru a asigura dezvoltarea sistemului bancar şi îmbunătăţirii serviciilor bancare. În legătură cu această situaţie.

prin exercitarea lor de către stat. în fiecare perioadă de dezvoltare a acesteia. asociaţii profesionale bancare cu rol important în implementarea unui climat de colaborare între societăţi bancare. Acest lucru se realizează prin alegerea unei clientele serioase. menţinând prin aceasta un raport optim pentru investiţie şi consum în funcţie de posibilităţile economiei. nivelul maxim de creditare ce poate fi acordat unei persoane. autorităţi de control bancar cu atribuţii de supraveghere şi control asupra îndeplinirii atribuţiilor bancare specifice. * Cuvinte cheie . care să fie în măsură să asigure o desfăşurare corectă şi eficientă a acestor relaţii. solvabile.Creditul reprezintă schimbul unei valori monetare prezente contra unei valori monetare viitoare.creditor . ar fi crearea unui compartiment special de experţi bancari care să aibă ca atribuţiuni evaluarea bunurilor firmei la valoarea de piaţă. . supraveghere şi coordonare ca: consilii consultative şi de decizie bancară care ar avea scopul orientării deciziilor majore în corelare cu interesele firmelor. . după o verificare atentă a acestora. în situaţiile unui volum mare de credite acordate. fiind totodată instrumentul de control al creditului. iar acordarea creditelor să se facă pa baza unor garanţii reale. Legate de aceasta. Ca urmare. reducându-se în totalitate (dacă se poate) riscul de creditare.debitor şi .subiecţii raportului de credit: . prin aceasta putând fi diferenţiat asupra zonelor şi ramurilor economice. .scadenţa → momentul rambursării creditului. Aceste politici monetare şi de credit realizează şi au ca obiectiv unic dimensionarea resurselor de credit al băncilor. normele legale generale după opinia unor specialişi. nu trebuie uitat. în sensul orientării dezvoltării economice ca pornind de la dimensiunea creditului şi implicit a masei monetare. După opiniile exprimate. decât ca evoluţii certe. ar trebui să stabilească nivelul maxim al dobânzii (legi împotriva cametei). Orientarea dezvoltării economice şi intensificarea dezvoltării anumitor sectoare din economie ar fi permisă pentru accentuarea specializării băncilor. Important în acest sens ar fi reglementarea creditului să se facă în urma unui control selectiv.promisiunea de rambursare. În cele din urmă. 167 .democratic. astfel încât să se stabilească restricţii asupra unor categorii de credite în timp ce altele să fie încurajate. că foarte important în activitatea de creditare este să se acorde credite performante şi eliminarea pe cât posibil a pierderilor din acordările de credite. Spre exemplu. După unii economişti în afară de supravegherea bancară efectuată de BNR şi de controalele altor organe ale statului pe diferite teme se consideră că este necesară instituirea şi funcţionarea unor organisme speciale de control. prin măsuri ale guvernului şi parlamentului. economia va facilita creşterea economică. Corespunzător cerinţelor actuale. Astfel de politici pot fi folosite mai mult ca tendinţe. mulţi economişti spun că în orientarea activităţii bancare ar putea fi folosite indirect politica monetară şi de credit. în această perioadă (pentru dezvoltarea economiei) ar fi benefică introducerea unor dobânzi mai mici pentru credite acordate activităţilor productive şi dobânzi mai mari pentru credite acordate comerţului sau consumului.

Warantul este documentul utilizat pentru obţinerea şi garantarea creditului şi poate fi folosit ca un efect de comerţ. are loc o primă întâlnire cu banca. Riscul de rambursare constă în probabilitatea întârzierii plăţii sau a incapacităţii de plată datorată conjuncturii.R..C. Sigur. însoţite de plata unei dobânzi ce stimulează banca. cuvântul “credit” este de origine latină şi provine de la “creditum – creditare” şi înseamnă “a crede” sau “a avea încredere”. Prin reprezentantul firmei. Dacă rata dobânzii nominale sau dobânda de pe piaţă este de 30% pe an (de exemplu ). dificultăţilor sectoriale sau deficienţelor debitorului. Banca Comercială “C”. de ex).R. SIBIU. pentru că este pus în situaţia de a nu onora cererile titularilor de depozite din cauza unei exploatări neeficiente a creditelor acordate.C. poartă numele de credit bancar.30 unităţi monetare pe an. originea cuvântului scoate în relief un element psihologic care este absolut indispensabil existenţei unei operaţiuni de credit: încrederea.000 lei. Având în vedere relaţiile foarte bune în care firma se află cu banca (urmare unei punctualităţi dovedite din partea ambelor părţi). Creditul va fi solicitat pe o perioadă de 1 an şi va avea ca destinaţie achiziţionarea unei componente din metal pentru construcţia unei hale industriale. 168 . prin reprezentantul ei. se prezintă la bancă atât cu un plan de afaceri cât şi cu un studiu de fezabilitate. STUDIU DE CAZ privind analiza finaciară a S.dobânda → preţul creditului. respectiv cu ofiţerul de credite al băncii. Sucursala Sibiu este banca preferată de firmă în vederea încheierii tranzacţiilor. “CONF-PROD” S.L. Multiplicatorul de credite este întodeauna calculat prin raportarea cifrei 100 la procentul rezervei de lichiditate (proporţia din depozite care trebuie păstrată ca rezervă). “CONF-PROD” S.L. atunci o unitate monetară din valuta respectivă (Euro) astăzi poate fi schimbată pentru 1. Rata reală a dobânzii este dată de schimbul între bunuri şi servicii astăzi şi bunurile şi serviciile la o dată viitoare. Riscul de imobizare apare la deţinătorul de depozite (banca). S. Operaţiunea prin care împrumutatul(debitorul) ia în stăpânire imediată resurse (bani) în schimbul unei promisiuni (angajament) de rambursare viitoare. Etimologic. Dobânda poate reprezenta o sumă ce revine proprietarului la rambursarea sumei împrumutate sau preţul utilizării capitalului şi totodată remunerarea riscului pe care îl implică împrumutul respectiv. în vederea obţinerii unui credit în valoare de 100.. Rata dobânzii nominale este dată de rata de schimb dintre o valută forte astăzi şi o valută forte la timpul viitor (Euro.

inspectorul (ofiţerul) de credite a întocmit dosarul care mai cuprinde şi: .situaţia creanţelor şi a datoriilor curente şi restante.studiu de fezabilitate. respectarea plafoanelor de credite communicate. .ultimul bilanţ contabil vizat de Administraţia Financiară.situaţia fluxului de numerar.raportul de expertiză al bunurilor ce urmează a fi ipotecate sau garantate. case etc. .indicatorii economico – financiari. garanţiile ce pot fi aduse. scadenţa şi ratele dobânzii). . În acest caz.extrasul de carte funciară sau alte documente care să ateste proprietatea asupra bunurilor imobiliare care vor constitui garanţia creditului (terenuri. alte credite angajate la alte bănci. . perceperea de dobânzi (ca preţ al creditului). dacă va fi cazul. efectuat de un expert autorizat. limitarea împrumuturilor acordate unui singur debitor la maximum 20 % din fondurile proprii ale băncii. consemnarea tuturor operaţiunilor de creditare şi garantarea în documente contractuale (cu detalii privind termenele. 169 . . cheltuielile. .bugetul de venituri şi cheltuieli pe termenul de creditare. destinaţia precisă a creditelor şi garantarea acestora.referatul privind promovarea dosarului de credit. situaţia patrimoniului la zi.copii după contractele de credit încheiate cu alte bănci (dacă este cazul). În baza documentelor de mai sus. . banca are în vedere respectarea următoarelor principii generale: limitarea riscurilor insolvabilităţii.dosarul juridic de constituire a firmei.planul de afaceri. . * Acordarea creditului În prealabil acordării creditului.).ultimele patru balanţe de verificare.cerere de credit. se va trece la constituirea dosarului în vederea negocierii creditului. beneficiarul creditului este o firmă cu personalitate juridică. credibilitatea solicitanţilor de credite. încasările şi veniturile ce se estimează a se realiza. Obiectul creditului îl constituie completarea surselor proprii ale firmei pentru realizarea investiţiei propuse. . volumul acestora.fişa de evaluare. solicitantul de credit (firma) s-a prezentat la bancă pentru a putea purta o discuţie cu caracter informativ asupra următoarelor probleme: obiectul creditului şi perspectivele reuşitei de plată. .* Solicitarea creditului În vederea aprobării şi acordării creditelor pe termen scurt. în funcţie de vechime. . Prin urmare. documentaţia cu care firma s-a prezentat la sediul băncii în vederea întocmirii dosarului de creditare cuprinde: . . . .documentaţia tehnico – materială pentru fundamentarea creditelor de investiţii. În urma discuţiei.

în funcţie de indicatorii de performanţă ai firmei şi de volumul împrumutului. * Analiza creditului Analiza creditului reprezintă un proces care trebuie să se deruleze înainte de acordarea creditului. rata dobânzii este satbilită de bancă la nivelul de 11 %. iar în acest caz ratele dobânzii sunt fixe. datorită faptului că a fost angajat un credit doar pe o perioadă de un an. Pe parcursul derulării creditului. Inspectorul (ofiţerul) de credite analizează influenţa factorilor nonfinanciari la care este supusă firma. Analiza nonfinanciară (calitativă) a firmei Evaluarea şi limitarea riscurilor în activitatea de creditare. de asemenea rata dobânzii este fixată la nivelul de 11 % pe an. Oricât de bune ar fi garanţiile oferite de client. în funcţie de dobânda pieţei. în vederea fundamentării deciziei de creditare. În cazul neplăţii la scadenţă a oricărei sume datorate în baza contractului de credit încheiat. până la restituirea acesteia. dacă bunurile aduse în garanţie sunt corespunzătoare din punct de vedere cantitativ şi valoric. Tot în cazul nostru. În anumite cazuri. presupun identificarea şi examinarea riscurilor nonfinanciare. precum şi determinarea expunerii băncii faţă de debitor. analiza complexă a clientului constituie principala modalitate de stabilire a solvabilităţii acestuia. imprumutul va fi supus la plata unor sume majorate. Volumul creditului nu poate fi oricât. pentru a minimiza riscul în acordarea creditului. Potrivit “Normelor metodologice” proprii Băncii Comerciale “C”. acesta se stabileşte în funcţie de indicatorii economico – financiari realizaţi în perioada analizată şi a celor previzionaţi pe perioada creditării.În cazul de faţă. Acest lucru se întâmplă datorită faptului că valoarea împrumutului (100. fără să existe posibilitatea negocierii acesteia. precum şi pe toată perioada de acordare a creditului. se poate negocia atât nivelul ratei dobânzii cât şi perioada de creditare. poate apărea situaţia când banca negociază rata dobânzii. iar în acest caz dobânda va fi consemnată printr-un act adiţional la contractul de credit.000 lei) este foarte mic. atunci când acordă credite persoanelor juridice amintim: Managementul societăţii 170 . Dintre indicatorii calitativi cel mai des folosiţi de bancă. creditarea firmelor se efectuează atât pe baza caracteristicilor nonfinanciare cât şi a activităţii economico – financiare realizate şi prognozate. Banca verifică periodic dacă utilizarea creditului acordat este în concordanţă cu prevederile contractuale.

Sub aspect managerial. Furnizorii sunt în proporţie de 90 % firme din ţară. contabilitate şi de secretariat). Nivelul de pregătire al acestora este corespunzător postului ocupat. aceasta constând pe de o parte în construirea unei hale în afara oraşului. iar preţurile sunt exprimate în euro. Furnizorii de materii prime cu care lucrează permanent. fiecare dintre ei având atribuţii în cadrul firmei bine stabilite. producerea de mijloace de utilitare pentru camion. se constată necesitatea angajării în următoarea jumătate de an a încă 4 muncitori calificaţi precum şi a unui inginer mecanic. firma apelând destul de rar la importuri de materii prime (excepţie: tabla zincată de 2mm – import Belgia). oferă reduceri de preţuri de până la 15 %. Ponderea exportului Firma nu lucrează aproape deloc cu clienţi externi. Analiza economico – financiară pe bază de bilanţ a firmei 171 .U. specialitate transport autovehicule. în ceea ce priveşte relaţia cu banca. Timpul mediu de rezolvare a unei comenzi este de 20 zile (acesta poate fi chiar mai mare. Profilul de activitate al societăţii îl reprezintă producerea de mijloace de transport auto (remorci şi semiremorci de la 0. Firma are drept obiectiv. deoarece pe piaţa internă există deocamdată suficienţi cumpărători. utilitare furgon. Germania).A. Asigurarea cu materii prime Firma are parteneri de afaceri cu care lucrează constant. respectiv 50 %) îndeplinesc rolul de manageri.5 t). Livrarea se face prin două modalităţi: fie este transportată remorca direct la domiciliul beneficiarului.5 t la 3. Cei doi asociaţi care deţin toate părţile sociale (50%. fie acesta se prezintă la sediul firmei pentru ridicare. fiecare post deţinând o “fişă a postului” cu toate atribuţiunile aferente. Relaţia firmei cu banca la care s-a solicitat creditul Volumul încasărilor şi plăţilor zilnice efectuate prin intermediul băncii este foarte mare.Firma deţine în prezent doar 18 angajaţi (din care direct productivi 15. Ponderea exportului de remorci din totalul activităţilor de desfacere este de doar 1 %. iar pe de altă parte creşterea ponderii pe piaţă cu cel puţi 20 %. o cât mai bună colaborare. ceea ce implică respectarea termenelor stabilite cât şi plata comisioanelor şi speselor bancare practicate. caroserii. utilaje. Firma şi-a stabilit strategia de dezvoltare pe termen mediu şi lung. ceilalţi 3 reprezintă personalul auxiliar cu atribuţiuni administrative. Unii angajaţi au participat la cursuri de speciale de pregătire profesională organizate de Direcţia de Muncă şi Protecţie Socială precum şi în străinătate (S.. Asigurarea desfacerii Firma procedează iniţial la încheierea contractului de vânzare cu cumpărătorul şi abia atunci începe producerea bunului care face obiectul contractului. în funcţie de amploarea comenzii).

După calculul acestora este necesară o comparare cu indicatorii din perioada anterioară. Situaţia netă a firmei (SN) SN = Total activ – Datorii nerambursate. SN = 410.586 – 408. FN – fondul de rulment. echitatea. utilizate în analiza financiară care reduc imaginea simplificată a multiplelor relaţii care condiţionează capacitatea unei firme de a se dezvolta.066 – (186.404 – 408. Analiza prin indicatori Indicatorii.oo1 + 120. Calculul trezoreriei nete Dacă: TN – trezoreria netă.075 – 251. pentru ca analistul să-şi facă o imagine cu privire la evoluţia în timp a firmei. li se mai adaugă şi alţi factori adiacenţi.Noţiunea de bonitate a unei firme redă capacitatea acesteia de a-şi acoperi obligaţiile care urmează să şi le asume prin semnarea contractului de credit. Acestor factori.necesarul de fond de rulment. Aceasă sumă va fi utilizată lunar pentru achiziţionarea de materiale în vederea realizării producţiei. TN = 391. Indicatori de performanţă financiară Indicatorii solvabilităţii 172 .911) = .066 = 2. Evaloarea corespunzătoare a indicatorilor financiari reprezintă cea mai frecvent utilizată tehnică a analizei financiare. conferă noţiunii de bonitate o imagine reală.827 mii lei. Pentru exemplificare ne vom folosi de cifre care nu se regăsesc în activitatea vreunei firme.70. se regăsesc în bilanţul şi contul de profit şi pierdere ale firmei. asigurând în acelaşi timp fondurile necesare continuării activităţii şi realizării de profit. elemente care completează în ansamblu imaginea bonităţii clientului. Elementele de bază în determinarea indicatorilor economici şi financiari pentru calculul bonităţii. dacă ar fi transformate în numerar.520 mii lei. Fondul de rulment se exprimă în valoare absolută. sunt instrumente matematice. Firma va solicita o linie de credit din partea băncii în valoare de 20 mii lei. Acest deficit trebuie acoperit printr-o linie de credit. receptivitatea şi promptitudinea partenerului. dar nu lipsiţi de interes. cum sunt: corectitudinea. NRF. Fondul de rulment arată cu cât. cu atât mai mult cu cât ea a crescut de la un an la altul. Valoarea pozitivă a acestui indicator denotă o situaţie a firmei foarte bună. Aceşti indicatori. TN = FR – NFR = Active circulante – Datorii pe termen scurt – (stocuri + creanţe – datorii de exploatare). respectiv activele curente ar putea acoperii pasivele curente.

În cazul firmei analizate.779/1. este foarte importantă aprecierea flexibilităţii financiare a firmei. dar este un aspect pe care societatea îl are în vedere ca obiectiv pe termen mediu. Exprimând riscul financiar.Solvabilitatea redă capacitatea firmei de a face faţă achitării obligaţiilor faţă de terţi. Indicatorii rentabilităţii (profitabilităţii) Profitabilitatea (rentabilitatea) firmei se referă la capacitatea acesteia de a realiza profit.236 = 0. acest indicator nu se poate calcula pentru că firma nu lucrează cu stocuri. firma nu a operat o majorare a capitalului social. 173 .71 În situaţia în care se apelează la un credit bancar. Acesta ne indică în procente care este valoarea stocurilor care trebuie vândute pentru a acoperi datoriile curente. Solvabilitatea patrimonială are în acest caz valoarea de 100 %. Ea se poate calcula prin intermediul mai multor indicatori: 1) Randamentul vânzărilor = profit net/vânzări nete. Societatea a reinvestit aproape tot profitul obţinut din activitatea de vânzare. indicatorii solvabilităţii sunt instrumente matematice care permit cuantificarea evoluţiei elementelor care compun acest proces şi anume: 1) Indicatorul de acoperire a stocurilor = (pasive curente – active rapide)/stoc*100. Indicatorul de acoperire a stocurilor = (408. Valoarea mică a acestui indicator nu reflectă o situaţie finaciară proastă a firmei. Valoarea acestui indicator este aşa de mare pentru că de la înfiinţare.066 – 38)/0*100. Ca urmare.01388 Acest indicator reflectă profitul câştigat pe o unitate de vânzări. Randamentul vânzărilor = 21. deci este o imagine a eficienţei activităţii firmei. 2) Rentabilitatea în funcţie de capitalul propriu se calculează ca raport între profitul net şi suma capitalului propriu şi provizioanele pentru riscuri şi cheltuieli. realizându-şi producţia doar pe bază de comenzi ferme şi nerealizând producţie de serie.586/2100•100 = 19. indicatorul de acoperire a creanţelor arată în ce mmăsură datoriile pot fi acoperite cu capital social.24 %. Ca urmare. 3) Solvabilitatea patrimonială = (capital propriu + provizioane pentru riscuri şi cheltuieli)/(capital propriu + provizioane pentru riscuri şi cheltuieli + credite total)*100.671. Activele rapide reprezintă mărfurile vândute pentru care contravaloarea urmează a se încasa.568. deoarece firma nua mai contractat nici – un împrumut de la o altă bancă şi nici nu a constituit provizioane pentru riscuri şi cheltuieli. 2) Indicatorul de acoperire a creanţelor = pasive/capital•100 Indicatorul de acoperire a creanţelor = 410. Rentabilitatea în funcţie de capitalul propriu = 21779/2520•100 = 864. se deduce o solvabilitate patrimonială foarte bună.

Acest indicator redă capacitatea firmei de a face faţă plăţilor exigibile prin active cu lichiditate rapidă sau ce se pot transforma în lichidităţi la termene foarte scurte (maxim o lună). 2) Gradul de acoperire a cheltuielilor din venituri. face ca acesta să nu fie foarte relevant în cadrul analizei situaţiei financiare a firmei. Re = Masa profitului/valoarea producţiei exprimată în preţul de vânzare • 100.72 %. Valoarea acestui indicator este identică cu valoarea rentabilităţii în funcţie de costuri.558. în capitalul firmei sunt cuprinse pe lângă capitalul social numai rezervele (420 mii lei) şi rezultatul exerciţiului anterior. 174 . 5) Rentabilitatea financiară (Rf). Rf = 21779/2520•100 =864. Rc = 1.520•100 → este o valoare foarte mare din motivul exprimat mai sus.556.014 %.572.585. restul formulei fiind identică.738•100 < 1. Indicatorii lichidităţii Aceşti indicatori se referă la capacitatea firmei de a onora obligaţiile financiare scadente şi reluarea cheltuielilor de exploatare. ceea ce denotă diferenţa enormă care există între costurile anuale şi profit.779/1. cu atât se prefigurează o situaţie bună a firmei de a genera profit. În plus. se calculează ca raport dintre veniturile încasate şi cheltuielile aferente veniturilor încasate. Rc = 21. Aceasta rezultă din faptul că în ambele cazuri un termen de la numitor este 0. Rf = Beneficiu/Capitaluri (proprii+împrumutate) • 100.Acest indicator exprimă capacitatea firmei de a pune în valoare capitalul investit şi de a genera un câştig net.349•100 = 101. 1) Lichiditatea imediată se exprimă ca raport dintre activele lichide şi datoriile pe termen scurt. 6) Relaţia capitalurilor (Rc).779/1. referitor la capitaluri.572. Gradul de acoperire = 1. Rc = Cifra de afaceri/Capitaluri.893•100 = 0.066•100 = 50. 3) Rentabilitatea în funcţie de costuri (Rc) se calculează ca raport între profit şi costuri totale.24 %. Dar. valoarea foarte mare obţinută pentru acest indicator.404 – 186. Limita minimă a acestui indicator ar trebui să fie de 80 %. Re = 21.225/1. Lichiditatea imediată = (Active – stocuri)/Datorii pe termen scurt•100 = = (391.001)/408.893/2.335 %. Se exprimă procentual. Cu cât este mai mare valoarea acestui indicator. 4) Rentabilitatea economică (Re).

Acest indicator se determină cu ajutorul relaţiei: RLC = Ac/DTs•100. indicatorii nu consfinţesc reguli sau aprecieri definitive despre administrarea unei firme. Nivelul optim al indicatorului este 100 %. Aceşti indicatori surprind modificările în performanţă sau identifică tendinţe.066/410. banca poate recurge şi la calculul unor indicatori care determină probabilitatea apariţiei rescului de faliment în perioada următoare. * În finalul calcului acestor indicatori. dar nu califică definitiv o firmă. solicitarea firmei de a beneficia în viitor de o linie de credit de 200 milioane lei. Gradul de îndatorare = 408. Un grad de îndatorare bun este atunci când valoarea acestui indicator este de aproximativ 30 %. DTs – datorii pe termen scurt. De aceea se justifică înr-un fel. În primul rând.586•100 = 99. dar nu foarte bună de acoperire a cheltuielilor totale din veniturile încasate. Prin urmare. indicatorii reflectă date istorice şi astfel nu indică corect perspectivele financiare viitoare ale firmei. vom prezenta în continuare una dintre metodele cel mai des utilizate pentru analiza falimentului.91 %. Când valoarea acestui indicator este mai mică de 100 %. Ac – active circulante. În vederea realizării unei viziuni mai ample asupra firmei. gradul de îndatorare al firmei sacde tot mai mult. înseamnă că firma are un grad de îndatorare mare. 175 . 4) Rata lichidităţii curente (RLC). dar se mai ştie că apropiindu-se de zero. rezultă că firma poate să-şi acopere tot mai bine cheltuielile. limita maximă admisă fiind de 60 %. constatăm o situaţie foarte bună în ceea ce privesc plăţile exigibile prin active. în timp scurt (maxim 12 luni). 3) Gradul de îndatorare se exprimă ca raport între datoriile totale şi activele totale deţinute de firmă. Valoarea lui în cazul firmei analizate este de 95. În al doilea rând. Acest indicator ne arată ponderea datoriilor în totalul surselor firmei.38 %. Evaloarea riscului de faliment Pentru a realiza o analiză cât mai completă.Aceasta arată că firma are o capacitate destul de bună. trebuiesc precizate cel puţin două carenţe în legătură cu analiza lor. Având în vedere apropierea de 100 %. Este vorba de “Metoda Z”. Acest indicator arată capacitatea firmei de a face faţă plăţilor exigibile prin active ce se pot transforma în lichidităţi. Unde: RLC – rata lichidităţii curente.

572.8308 “Mărimea Z” se calculează pe baza indicatorilor prezentaţi mai sus.4• x2 +3.3• x3 +0. Z > 3.779-14.6545 + 0 + 1.893/410. . .Mărimea “Z” sau “funcţia lui Altman”. 176 . mărimea indicatorului situând-o într-o poziţie imposibilă de a da faliment pe o perioadă relative lungă.4• x2 +3. variabilele x1 .947 + 1. la firma pusă în discuţie.586 = 0.586 = 3.152866. În cazuş acestui indicator. x3 = profit înainte de impozitare/total active = 26. x3 .06545. Z > 3 → situaţie financiară bună.550)/410.indicatorul x2 . = = 1.3•0.01844.8308 = 7.404 – 2.152866) relevă o situaţie financiară a firmei foarte bună. relevă starea iminentă sau nu de faliment a firmei. vom considera valoarea acestui indicator zero. cu posibilitatea realizării falimentului. x1 = capital circulant/total activ = [active curente (circulante) – pasive curente (circulante)]/total active = (391. x2 = profit reinvestit/total active = (profit net – dividende)/total active = = (21.indicatorul x3 are semnificaţia de rată a rentabilităţii sau de eficienţă a utilizării activelor. iar constantele exprimă într-o măsură semnificativă ponderea sau importanţa variaţiei în logica economică a riscului de faliment. prezintă următoarea relaţie generală de calcul: Z = 1.3• x3 +0.indicatorul x4 .0• x5 . x5 sunt indicatori economico – financiari. .207)/410. În această relaţie.4•0.9471.0• x5 . măsoară flexibilitatea de acţiune a firmei. Z= 1.6• x4 +1.8 < Z < 3 → situaţie deficilă a firmei. În consecinţă. Z ≤ 1.2• x1 +1. măsoară nivelul de îndatorare al firmei prin credite pe termen lung.indicatorul x1 .01844 + 3. Deci.6• x4 +1.8 → relevă o stare de faliment iminentă. x4 . nu se pune problema de credite pe termen lung. Această valoare (7. . neexistând riscul de faliment pe următoarea perioadă.586 = 0.586 = 0.2• x1 +1.876/410. exprimă capacitatea internă de finanţare a obiectivelor de dezvoltare a firmei. Aceşti indicatori economico – financiari luaţi în calcul la determinarea mărimii “Z” sunt următorii: . x2 .0•3. x5 = cifra de afaceri/total active = 1. x4 = valoarea de piaţă a capitalului subscris şi vărsat/datorii pe termen lung (>1).2•0.indicatorul x5 este un indicator de eficienţă a utilizării activelor prin prisma efectului economic datorită cifrei de afaceri a firmei. 1. Interpretarea mărimii.

sunt de 40. Aceasta înseamnă că firma se include în categoria clienţilor băncii. Sibiu.R. Ponderea exportului 4. Performanţă generală Valoare 99. În cazul de faţă. Rentabilitate f-cţie capital propriu 5. 177 . cu performanţă generală bună. la 31 decembrie (anul de calcul): I. Aprecierea serviciului datoriei F. din care: 1.72 5 Clasă Punctaj în obs. în baza acestui punctaj. 1. Prin însumarea punctajelor aferente indicatorilor financiari se obţine nota finală. Situaţia creanţelor şi datoriilor S.C.L.05. Total angajamente faţă de terţi cu termene de exigibilitate sub un an: * Faţă de alte bănci = 0 lei. inclusiv faţă de buget. din venituri Total A B. Coeficientul aferent constituirii provizioanelor specifice de risc pentru această categorie este de 0. a chelt. Lichiditate imediată 3. Calitativi. din care: .24 % 101.Notă: Dezavantajul acestei metode constă în faptul că modelul nu ia în calcul (considerare) modificările iminente ale mediului în care firma îşi desfăşoară activitatea.38 % 50. suma este 32. Managementul firmei 2. Relaţia firmei cu banca Total B C. Punctajul general este de 121. Asigurarea desfacerii 6.187 mii lei. Garanţii oferite de clienţi D.furnizori 25.806 mii lei. Gradul de îndatorare 2. Profilul activităţii 3. 0 4 10 10 8 32 45 10 0 5 5 4 69 20 121 Bun Bună. Sinteza indicatorilor avuţi în vedere la calculul punctajului: Indicatori: A. Asigurarea cu materii prime 5. * Datoriile faţă de terţi. Solvabilitate patrimonială 4. creditul este inclus în categoria “creditului în observaţie”.33 % 100 % 864. “CONF-PROD” S. Financiari. Gradul de acop. Punctaj general E. Prin urmare.

C.817 mii lei.R. Ca urmare a depunerilor încasărilor la această bancă.creditori diverşi 1.materiale consumabile 88 mii lei. II.impozit pe profit .clienţi creditori . “CONF-PROD” S. din comisioanele plătite pentru operaţiunile derulate prin intermediul băncii. În ceea ce privesc cheltuielile financiare.718 mii lei. Creanţele firmei cu termen de lichiditate a activelor sub un an: * Sunt reprezentate numai de clienţi = 12. 14. Sibiu şi-a deschis contul curent la Banca Comercială “C”. Aprecieri asupra modului de lucru cu Banca Comercială “c”. Sucursala Sibiu.793 mii lei. în principal.204 mii lei. . precum variază în funcţie de suma rulată.075 mii lei. 456 mii lei.materii prime 17. 178 . Rezultatul financiar la sfârşitul anului a fost de 9.119 mii lei). 10.oo1 mii lei. . Situaţia stocurilor şi a producţiei în curs de execuţie Din totalul stocurilor de la sfârşitul anului de 186. firma nu a constituit provizioane. deşi s-ar părea că ar fi indicat datorită nivelului cheltuielilor rezultate din diferenţele de curs valutar (904 mii lei).423 mii lei. Nota de analiză a garanţiilor I. avem: . Cheltuielile financiare au constat. Din acest motiv.datorii cu personalul şi asig.L. firma a obţinut venituri din dobânzi în sumă totală de 1. Comisioanele diferă de la un tip de operaţiune la altul.taxa ape valoarea adăugată . firma va beneficia tot de la această bancă în scurt timp.. Acest rezultat pozitiv se datorează (în special) încasărilor firmei din dobânzi şi volumului mare de alte venituri financiare (9. 509 mii lei. Pe parcursul acestui an. de o linie de credit în valoare de 20 mii lei. în apreciera de faţă ne vom rezuma în a spune că sumele sunt destul de mari şi la un nivel aproximativ constant în fiecare lună. Obiectivul analizei îl reprezintă stabilirea valorii garanţiei prezentate băncii precum şi calcularea gradului de acoperire a creditului. Deoarece nivelul sumelor rulate prin intermediul băncii sunt confidenţiale.decontări cu grupul . cu un an înaintea solicitării creditului. 619 mii lei. sociale . sumă ce va fi folosită în fiecare lună pentru achiziţionarea de materii prime şi materiale.alte datorii . Sucursala Sibiu S.obiecte de inventar 1.693 mii lei.500 mii lei. firma s-a dovedit a fi un client fidel al băncii.

. Negocierea şi aprobarea creditului După însuşirea de către şeful compartimentului (biroului. . de 7 zile lucrătoare de la data depunerii acesteia la unitatea bancară teritorială care îl desăvârşeşte.sursa de energie electrică de înaltă tensiune se află la 80 m. Perioada maximă de timp în care trebuie rezolvată cererea de credit depusă de client este. . .dimensiune: L = 40 m.întocmirea contractului de credit. care vor prelua firma şi vor trece la urmărirea folosirii creditului. al unităţii bancare teritoriale care a întocmit documentaţia.000/100. Valoarea creditului = 100.suprafaţa: fără denivelări. Obiectul analizei Firma a prezentat drept garanţie.p. . decizia de acordare a creditului va fi luată numai atunci când se estimează că probabilitatea rambursării împrumutului de către client va depăşi probabilitatea de nerambursare. 000 lei. acesta a fost evaluat de experţii băncii la valoarea de 170. Gradul de acoperire a creditului: Valoarea garanţiilor este dată doar de garanţia imobiliară.II. referatul se prezintă spre aprobare Comitetului de Analiză a Creditelor. .înregistrarea şi inscripţionarea contractului de garanţie imobiliară şi/sau mobiliară. se procedează la: . cu deschidere la drumul naţional.încheierea contractului de asigurare a bunului ipotecat/gajat şi cesionarea dreptului de despăgubire în favoarea băncii. Gradul de acoperire a creditului = valoarea garanţiei/valoarea creditului = 170. se află la şoseaua naţională şi traficul în zonă este foarte. Se urmăreşte diversificarea portofoliului de credite în sensul acordării de credite persoanelor juridice din sectoare diferite de activitate ale economiei naţionale şi respectarea prevederilor B.000 lei.7 → fără a se ţine cont de nivelul dobânzilor ce trebuiesc plătite. prin discutarea şi analizarea dosarului în cadrul Comitetului de credite. . l = 15 m. În urma analizei efectuate de lucrătorii băncii. serviciului) de credite.conductele de apă şi de gaz trec prin faţa terenului. Terenul se află în proprietatea firmei încă de la înfiinţare. 179 .plasare: la 500 m de localitatea “S”. Valoarea garanţiei = 170. III.R.N. terenul pe care urmează să se construiască hala. Date de identificare a terenului: . pe de o parte. Inspectorul (ofiţerul) de credite trimite o copie după cele trei contracte Serviciului (biroului) de urmărire credite şi Serviciului (biroului) clientelă. fiind aproape plană. Datorită faptului că terenul. indiferent de sumă şi competenţă. După aprobarea creditului.000 lei. S-a rezumat doar la valori imobiliare pentru că valoarea împrumutului este destul de mică şi nu este necesar să se prezinte garanţii foarte multe (sau cu valoare foarte mare). iar pe de altă parte.000 = 1. → Suprafaţa = 600 m. care nu pot depăşi 20 % din capitalul propriu al societăţii bancare. în legătură cu împrumuturile acordate unui singur client. că utilităţile sunt foarte aproape.

având în vedere tendinţa generală de îmbunătăţire a sectorului industrial. . . activitatea se desfăşoară într-un spaţiu cu chirie. * garanţii oferite: terenul.„aur-lingouri”.se au în vedere relaţiile bune în care banca se află cu firma.5 % pe termen lung. . . neexistând posibilitatea rămânerii pe stoc a unor bunuri . * alte aspecte relevante: .toate obligaţiile pe care firma le-a avut faţă de bancă. * S. Prezentaţi principalele momente ale evoluţiei Sistemului Monetar Naţional al României. garanţiile oferite.„aur-devize”.„devize”. scopul folosirii creditului. Cererea pentru acest tip de produse este în continuă creştere. a fost faptul că firma a obţinut în acest an locul III la categoria de firme mici “Constructoare de maşini şi construcţii metalice”. . * firma îşi desfăşoară în prezent activitatea (atât cea productivă cât şi cea administrativă) într-un spaţiu cu chirie.Prezentăm în continuare.„aur-monedă”.000 lei pe o perioadă de un an.000 lei pe o perioadă de un an cu o rată a dobânzii de 11 % pe an. * Întrebări recapitulative şi teste de autoevaluare: 1. în vederea achziţionării structurii metalice a unei hale. * condiţiile creditului: suma = 100. condiţiile economice actuale.”CONF-PROD” SRL nu figurează la data prezentei în Fişierul Naţional al Persoanelor cu Risc.prin construcţia halei. 180 . * Având în vedere toate cele prezentate mai sus.000 lei. Banca Comercială “C” Sucursala Sibiu a decis în final acordarea creditului de 100. . .firma îşi desfăşoară activitatea pe bază de contracte ferme. Societăţii Comerciale “CONF-PROD” SRL Sibiu. firma urmează să-şi crească capacitatea de producţie cu cel puţin 50 % pe termen scurt şi cu 70. cu avantajele şi dezavantajele sale: .000 lei. câteva dintre condiţiile agreate de bancă: * acordarea unui împrumut de 100.în prezent. rata dobânzii = 11 %. ceea ce conduce la creşterea costurilor bunurilor obţinute. . Caracterizaţi pe rând cele patru sisteme monetare. nu lipsit de importanţă. care a fost evaluat la o valoare de 170. 2. Calitatea produselor efectuate este foarte bună.C. le-a achitat la termen.în decizia de acordare a creditului. neînregistrând restanţe. precum şi: valoarea indicatorilor financiari calculaţi.

Liviu C. Faceţi o analiză comparativă a ofertelor de credite la cinci bănci diferite. 7. o nou formă a monedei de schimb ? * 10. N. 6. 2. Ed. la aceeaşi firmă solicitantă. pe scurt.3. Evidenţiaţi principalele momente ale Sistemului Monetar Internaţional. Basno. 16. 2003. C. Bucureşti. * 17. dar pentru economia României. Bucureşti. 9. funcţiile BNR. Ce este convertibilitatea monetară. Care este rolul creditului într-o economie ? Dar al economisirii? 19. Teodora Carmen – “Monedă. Dardac. Comparaţi un tip de credit acordat de trei bănci diferite. pe scurt.. dar cursul de schimb. Bucureşti. Floricel . Ce înţelegeţi prin dobânda reală ? Dar prin dobânda nominală ? 21. 2006. Tratatul de la Maastrcht şi momentele sale următoare. Bogdan (coord. C. Rata dobânzii. Economică.A. Prezentaţi aceste fenomene legate de evoluţia „leului” pe teritoriul României. 11. 23. România. Credit. ţară membră a Uniunii Europene. Editura Economică. 3. 8. Rol şi scop. Este inflaţia un fenomen monetar? → Explicaţi. Editura Didactică şi Pedagogică R. Prezentaţi implicarea acestor instituţii în economia ţării noastre. 24. Care sunt avantajele şi dezavantajele monedei unice europene „Euro”. dar şi ale Sistemului Monetar European. 14. constituie un instrument al politicii monetare practicate de BNR ? 22. Care este rolul ratei dobânzii în activitatea de creditare ? 20. Care este rolul Instituţiilor Monetare Internaţionale ? 12. Didactică şi Pedagogică. Care este rolul şi scopul instituţiilor monetare internaţionale (Fondul Monetar Internaţional. Banca Mondială. 181 . Ce tipuri şi forme de credit cunoaşteţi ? 18. I. Prezentaţi.“Monedă. Cum se manifestă concurenţa bancară în localitatea unde vă desfăşuraţi activitatea ? * Bibliografie selectivă: 1. principalele operaţiuni ale unei bănci comerciale. Prezentaţi. 2002. constituie un factor decisiv în procesul de creditare ? Daţi exemple în acest sens de la mai multe bănci. Basno. Banca Internaţională de Reconstrucţie şi Dezvoltare) pentru economia mondială. 5. Bucureşti. Prezentaţi principalele aspecte ale Conferinţei de Bretton Woods. 4.) – “Tratat de management financiar – bancar”. Moneda electronică. 25. C. Care este rolul Instituţiilor Monetare Europene ? 13. Care este rolul BNR ? 15. 4. Rata dobânzii. Bănci şi Politici monetare”. avantaje şi dezavantaje din perspective monetare. 1994.Andrei – „Euro”. Bănci”. Faceţi o scurtă prezentare a Băncii Centrale Europene. Ed.

Cultura Naţională. 1925. Bucureşti.“Gestiune bancară”. 1920. Bucureşti. Dumitrescu . E. Bucureşti. Ed. Editura Economică. 1982. Ed. Ed. C. Ed. Paris. Manolescu – “Moneda şi ipostazele ei”. Pintea. Bucureşti. Ed. Dumitrescu . Negruş (coord. Drecin . 14. 1948. 1996. . Editura Phsihomedia. Academiei Române. Ed. 1940. Economică. vol. Bucureşti. 1981. vol. Cluj – Napoca. 13. Dacia. 182 . M. . Băncile şi Creditul”. 23.Ioana Mihaela Pocan – „Politicile monetare şi piaţa de capital în România”. Editura C. Kiriţescu – “Moneda – Mică enciclopedie”. Bucureşti. 2002. N. Masson – “Creditele bancare pentru întreprinderi”. 8.“Tratat de monedă”. Negruş – “Plăţi şi garanţii internaţionale”. M. 2008. I. Ed. Sibiu. 21. Ed.) – “De la Roma la Maastricht”. Bucureşti. Independenţa Economică.Bucureşti. Editura Economică.) – “Băncile şi operaţiunile bancare”. M. Vasile Dedu – „Gestiune şi audit bancar”. 1999. 2001. Bucureşti. . I şi vol. 11. 1997. Roşca – “Monedă şi credit”. Moga . Economică. I. Cluj – Napoca. 1996. Ed. F.G. Dănilă. Sarmis. Cerna – “Unificarea monetară în Europa”. Economică. Ştiinţifică şi Enciclopedică. RAO International Publishing Company. Bucureşti.“Gestionarea bancară”. Slăvescu – “Marea finanţă din România în vreme de război”. 2005. 1998. II. Cluj – Napoca. Bucureşti. 20. Ed. Bucureşti. 9. C. Ed. Jinga – “Moneda şi problemele contemporane”. Stoica – “Management bancar”. 15. V. Bucureşti.C. Madgearu – “Evoluţia economiei româneşti după războiul mondial”. J. 19. Peutrioli – “Le controle prudential des banques”. Ruscanu – “Băncile în economia românească 1774 – 1995”. Ed. C. Economică. M.“Căile stabilităţii monetare”. 6. II. 1995. C.C.Banca “Albina” din Sibiu. V.5. Expert. T. L. Economică. Didactică şi Pedagogică. Bucureşti. Ed. D. 1987. Enciclopedică. 18. OECD. 26.H. Brăila.M. Şt. Independenţa Economică. Ed. 7. 17. 1931. mică enciclopedie”. Cartea Românească. Anghel. . ediţia a III –a. A. M. Bucureşti. 1982. Ed. Bucureşti. 1999. 2006. 25. Dănilă – „Managementul lichidităţii bancare”. 1993. L. Alma Mater. Dobrescu – “Băncile. 20. BECK. Gh. 16. Bucureşti. Ed. Gh.“Moneda. Dacia. 1997. 2005. Ediţia a II – a. 10.“Istoricul Băncii Naţionale a României (1880 – 1924)”. R. S. V. Ionescu. Kiriţescu. M. 24. 1994. Bucureşti. Ed. 22.“Tratat de bancă”. 1996 12. Marin (coord. Bucureşti. Ediţia a doua. Sibiu.

* . completată şi modificată prin Legea nr.U. 28.C. curs 2 h / săpt. 227/2007 (M.O. edited by Shakil Faruqi. Massachussetts. R. “Financial sector reforms. economic growth and stability. 99/2006 privind instituţiile de credit şi adecvarea capitalului aprobat. sem. circulare.World Bank.27. privind Statutul BNR. şi sem. Zeletin . O.ro: norme. Cambridge. 2004. instrucţiuni precizate în conţinutul volumului. Pearce. Sibiu. Continent. dr. I . Nr. Bucureşti. 1986. Şt. regulamente. Ed. 1027/2006 şi respectiv 480/2007).The MIT dictionary of Modern Economics. edited by David W. nr. third edition. Site-ul www. 1994.II Anul: II. UNIVERSITATEA “LUCIAN BLAGA” din SIBIU Facultatea de Ştiinţe Economice Catedra de Finanţe – Contabilitate PROGRAMA ANALITICĂ Denumire: MONEDĂ ŞI CREDIT Cod: Titular curs: Lector univ. Legea nr.bnr. Washington D. moneda unică: între naţional şi internaţional”. 2 h / săpt. The MIT Press.G.al României nr. Tip de disciplină: obligatorie Categoria formativă: de specialitate 183 . 312/2004. Toma – “Euro. ILIE MOGA Forma: scurtă durată Ciclul: I. Experiences in selected Asian and Latin American countries”. credite: Profil: economic Specializare: CIG. Economic Development Institute. 1927.“Neoliberalismul”. * .

CONTINUT ŞI PLANIFICARE CALENDARISTICĂ: Nr.OBIECTIVE : În condiţiile actuale ale economiei de piaţă concurenţiale. realizarea unui echilibru economic general. În fine. rolul important de a face legătura directă între acestea şi operatorii economici de pe piaţă. băncile sunt „instituţii de credit cu vocaţie universală” care pot desfăşura activităţi conform legii. Prin urmare. acela al obţinerii profitului bancar. băncilor le revine în continuare. Trecerea la economia de piaţă a României (de exemplu) a presupus adoptarea unui mix de politici macro şi micro economice care să permită realizarea unei stabilizări la nivel general respectiv. băncile ca” instituţii” specializate. metodelor. în vederea realizării unui climat economic cât mai performant pentru toţi participanţii la mediul economic şi social. În principal se are în vedere: -reliefarea principalelor teorii şi politici monetare şi de credit actuale şi rolul lor în reglarea masei monetare şi de credit în economie. -relevarea funcţionalităţilor. acţiunii şi efectelor instrumentelor. 2 Nr. crt. politicilor folosite în relaţiile bancă – operator economic şi prezentarea cadrului de acţiune corespunzător. Totodată fenomenele şi procesele de ordin bancar reprezintă unele dintre cele mai spinoase probleme dar în acelaşi timp şi unele dintre cele mai importante. de a acţiona pentru orientarea şi conducerea proceselor economice la nivel naţional. 0 TEME DE CURS 1 Săpt. metodelor şi politicilor din sfera monetară şi de credit. did. ore 3 184 . iar o activitate bancară se caracterizează prin atragerea de depozite sau alte fonduri rambursabile de la public şi acordarea de credite în cont propriu. -prezentarea rolului de reglare a băncilor prin intermediul instrumentelor. au rolul de a organiza şi realiza împrumuturile (de a le gestiona) cu un scop bine definit.

Creditul în economia contemporană: -conţinut. Strategii de gestionare a riscurilor bancare 1314 4 Nr. -studii de caz. Cantitatea de monedă. Intermediarii financiari şi potenţialul de credite. Plasamente de capital. Inovaţiile financiare şi evoluţia sistemului bancar. Cererea de monedă. -caracteristici.1. Indicatorii bancari de performanţă. TEME DE SEMINAR 2 Sistemul monetar contemporan. Structurile instituţionale. Trezoreria. Băncile şi instituţiile de credit asimilate. Sistemul monetar naţional. 7-8 4 5. 1 1. Oferta de monedă. Conceptul de credit şi formele acestuia. Instituţii de credit şi financiare de specialitate. 910 4 6. 2. crt. 1-2 4 3-4 4 3. Echilibrul monetar. Conceptul de monedă Circulaţia monetară. 3 1-3 410 4 6 14 185 . 3. 5-6 4 4. 1112 4 7. 2. Banca Centrală. Dobânda şi rata dobânzii.

„Monedă şi credit”.Liviu C.proiecte. Dardac. . Ed.O.G.examinare finală = 60%. Editura Continent. 2004. Manolescu „Moneda şi ipostazele ei”. . 99/2006 privind instituţiile de credit şi adecvarea capitalului aprobată. 2006. • MODUL DE NOTARE: . Acte normative: . teme de casă. 1112 1314 4 4 * EVALUAREA CUNOŞTIINŢELOR VA LUA ÎN CONSIDERARE: . format electronic. -studii de caz. Sarmis Cluj – Napoca. bănci şi politici monetare. Editura Economică.Ilie Moga . . Bucureşti.Legea nr. Dumitrescu .Gh. nr.T. Ed. 1993.„Monedă şi credit”. 1027/2006 şi respectiv 480/2007). Bucureşti.O. lucrări de specialitate.P. Bucureşti 1997.teste de control = 20%.A. 1996. băncile şi creditul”.Fl. Ed.N. 186 . Bucureşti. 2005. . Editura Economică. R.”. . T.. 4. Economică. Inflaţia în economia de piaţă. . 312/2004. E.Ramona Toma – „Euro. .-studii de caz. 2005. . Andrei – „Euro”. Ed. 2008. Sibiu. Sibiu. 227/2007 (M.„Monedă. Bucureşti. BIBLIOGRAFIE SELECTIVĂ: . moneda unică: Între naţional şi internaţional”.referat şi participare la seminarii = 20%.D. Barbu .al României nr. privind Statutul BNR. completată şi modificată prin Legea nr.rezultatul testelor pe parcursul semestrului. 2003.U.„Moneda.„Căile stabilităţii monetare”. Roşca .Ioana Mihaela Pocan – „Politicile monetare şi piaţa de capital în România”. . Phsihomedia. Academiei Române.activitatea la curs şi seminar. . . .

Ilie Moga 2008/2009. 1st or 2nd semester.Titular curs. D. Accountancy and Informatics Type of course: compulsory 187 . 2 hours seminars/week No of credits: Field: Economics Department: Management. Form: Short-term Course: I. II Year: I. MASTER CURRICULUM Name of the course: Currency and Credit Code: Professor: Ilie Moga Ph. Lector univ. dr. 2 hours course/week.

Currency circulation. We take into account mainly the following things: The most important theories and currency/credit policies and their major role in the currency and credit stability in nowadays economy. • CONTENTS • • • • • • • • • • • • Currency. Thus banking as financial institutions are meant to organize and control the loans with a well-defined purpose: to get the banking profit. Institutional Structures. • Banking importance and its instruments. The offer of the currency. banking system as ‘credit institutions with universal bent’ can function legally. 188 . Currency stability. The aim is to create a more proper economic climate for all the participants in the economic and social field. • The importance of functionalities. National currency system. policies in the relationship banking-economic operator and the proper background. Therefore. The Central Bank. In the same time the banking processes and transformations are the most delicate yet the most important problems. it’s concept.Category: Economic Field OBJECTIVES In a competitive market economy. banking system keeps having the most important part as a direct intermediary between economic institutions and banking system itself. Credit and Financial Institutions. The amount of currency. actions and instruments effect. banking activity means attracting deposits or other reimbursable funds and provide credits to the customers. methods. methods and policies and its intervention in the economic processes in our country. The Treasury. Banking and Credit Institutions. Romania’s competitive market economy for example was a result of a mixture of macro and micro economic policies that created the general economic balance. The demand for currency.

R. Academiei Romane. Financial researches and the evolution of banking system. Barbu. T. Strategies for risks administration. Sibiu. case studies. Currency. Ed. Credit concept and its forms. Currency and Credit. Ed.A. Currency. electronic course. Euro. Rosca. Economica. Currency and Credit. The result of the tests during the semester. 2008.. 1996 • Ramona Toma. Bucuresti.D.• • • • • • Efficiency banking indicators. E. MARKING PROCESS • • • Final examination = 60% Tests = 20% Works and the activity during the seminars = 20% REFERENCIES N.. Sarmis Cluj-Napoca. Sibiu. modified with the Law no 227/2007 (Romanian MO no 1027/2006 and 480/2007) • Law no 312/2004 concerning the Romanian National Bank‘s Rules • 189 . practical studies. Bucuresti. 2004 • Ioana Mihaela Pocan. Banking and Credit. 1993 • Ilie Moga. Strategies and banking Policies. Bucuresti . Interest and Interest Rate. Assignments. 2008. Euro. Andrei. unique currency: between national and international. electronic course. REFERENCES TAKEN INTO ACCOUNT FOR THE FINAL EXAMINATION • • • The activity during the courses and seminar. Ways for currency stability. 2005. • T. Currency Policies and Capital Market in Romania. Ed. Bucharest. 2003 • LAWS Government Bill of Law no 99/2006 concerning the credit institutions and adapting the approved capital. 2005 • Liviu C. Banks and Currency policies. Ed. Dardac. Financial intermediaries and the credit potential. 2006 • Fl. Dumitrescu. Ed Economica.P. Phsihomedia. Ed Continent.

D 2008/2009 190 .Professor Ilie Moga. Ph.

Sign up to vote on this title
UsefulNot useful