Universitatea „Petru Maior” Tg. Mureş DPPD – lector univ. dr.

Alexandra Silvaş

Proiectarea educaţională

Fundamentarea teoretică a proiectării

Proiectarea educaţională reprezintă ansamblul de procese şi operaţii

deliberative de anticipare a procesului respectiv actului instructiv- educativ, de fixare
a demersului ce urmează a fi parcurs în realizarea instrucţiei şi educaţiei, la nivel
macroeducaţional( la nivelul general al procesului de învăţământ) şi la nivel
microeducaţional( la nivelul specific, intermediar, al unităţilor de învăţare şi
operaţional- al activităţilor didactice concrete), în conformitate cu finalităţile
asumate la nivel de sistem şi de proces în vederea asigurării funcţionalităţii procesului
instructiv- educativ.
Activitatea de proiectare pedagogică valorifică acţiunile şi "operaţiile de
definire anticipativă a obiectivelor, conţinuturilor, strategiilor învăţării, probelor de
evaluare şi mai ales a relaţiilor dintre acestea, în condiţiile unui mod de organizare a
procesului de învăţământ" (Vlăsceanu, Lazăr, în Curs de pedagogie, coordonatori:
Cerghit, Ioan; Vlăsceanu, Lazăr, 1988, pag.249).
Proiectarea educaţională evidenţiază importanţa acţiunilor de anticipare –
programare – concretizare a instrucţiei şi educaţiei în raport cu valorificarea optimă a
unei resurse esenţiale: timpul real destinat învăţării, în mediul şcolar şi extraşcolar.
Din această perspectivă proiectarea pedagogică intervine în calitate de:
a) proiectare globală, care acoperă perioada unui nivel, treaptă, ciclu de
învăţă-mânt, urmărind, în mod special, elaborarea planului de învăţământ şi a
criteriilor generale de elaborare a programelor de instruire (organizate pe discipline de
învăţământ, forme de instruire, dimensiuni/laturi ale educaţiei – conţinuturi generale
ale educaţiei / instruirii);
b) proiectare eşalonată, care acoperă perioada unui an de învăţământ,
trimestru şcolar sau a unei activităţi didactice/educative concrete (lecţie, activitate
didactică etc.), urmărind, în mod special, elaborarea programelor de instruire/educaţie
şi a criteriilor de operaţionalizare a obiectivelor generale şi specifice ale programelor
de instruire/educaţie.
Activitatea de proiectare pedagogică implică două operaţii care intervin în
mod global şi în mod eşalonat (vezi Vlăsceanu, Lazăr, 1988, pag.250-256):
A) Operaţia de definire a criteriului de optimalitate a planului sau a pro-
gramelor de instruire/educaţie, realizabilă:
a) în termeni absoluţi, prin raportare la standardele de competenţă şi de
performanţă instituţionalizate ca obiective informativ-formative, de nivel maxim
-mediu - minim;
b) în termeni relativi, prin raportare la standardele definitivate, ca obiective
concrete, la nivelul şcolii şi al clasei de elevi, în diferite momente ale evoluţiei
acestora.
B) Operaţia de analiză a componentelor planului sau a programelor de
instruire/educaţie, realizabilă prin stabilirea unor corespondenţe între:
a) obiectivele pedagogice asumate (generale-specifice-concrete);
b) conţinuturile pedagogice adecvate la nivel de plan – programă - activitate
didactică (lecţie etc);
c) strategiile de predare-învăţare-evaluare, adaptabile la diferite condiţii de
învăţare interne şi externe.
Universitatea „Petru Maior” Tg. Mureş DPPD – lector univ. dr. Alexandra Silvaş

Proiectarea educaţională, promovată la nivelul didacticii moderne, este

centrată asupra obiectivelor activităţii de instrucţie şi educaţie, urmărind, cu prioritate,
optimizarea raporturilor de corelare pedagogică între elementele componente
(obiective-conţinuturi-metodologie-evaluare), între acţiunile de predare-învăţare-
evaluare, subordonate finalităţilor angajate la nivel de sistem şi de proces.
Structura acestui model de proiectare valorifică rolul central acordat obiecti-
velor pedagogice, urmărind realizarea unui învăţământ care vizează formarea-
dezvoltarea optimă a elevului prin valorificarea tuturor resurselor (dimensiunilor şi
forme-lor) de (auto)educaţie/(auto)instruire (intelectuală-morală-tehnologică-estetică-
fizică; formală-nonformlă-informlă). O asemenea structură presupune
instituţionalizarea unui anumit sistem de formare iniţială şi continuă a educatorilor,
care devine funcţional în contextul oricărui proiect pedagogic avansat la nivel de
sistem şi de proces (vezi elaborarea şi aplicarea: planului de învăţământ - programelor
şcolare – proiectelor de lecţie/activitate educativă etc.).
Principiile modelului de proiectare curriculară, lansate cu peste patru
decenii în urmă, vizează (vezi Tyler, R.W., 1950):
a) analiza necesităţilor societăţii, care asigură definitivarea finalităţilor
sistemului de educaţie/învăţământ (idealul pedagogic - scopurile pedagogice);
b) analiza necesităţilor elevilor/studenţilor, care asigură definitivarea finalităţi-
lor procesului de învăţământ (obiectivele pedagogice generale şi specifice);
c) analiza conţinuturilor şi a metodologiilor (de predare-învăţare-evaluare),
necesare pentru definitivarea programelor şcolare/universitare.
Acţiunile necesare în activitatea de proiectare şi dezvoltare curriculară,
angajate la toate nivelurile procesului de învăţământ (plan de învăţământ, programe
şcolare/universitare, proiecte de activitate didactică/educativă) vizează, în ordine
ierarhică (vezi Tyler, R.W., op.cit.):
a) selecţionarea şi definirea obiectivelor învăţării (learning objectives) în
calitate de obiective pedagogice ale procesului de învăţământ;
b) selecţionarea şi crearea experienţelor de învăţare, adecvate obiectivelor
pedagogice, în calitate de conţinuturi cu resurse formative maxime;
c) organizarea experienţelor de învăţare la niveluri formative superioare prin
metodologii adecvate obiectivelor şi conţinuturilor selecţionate;
d) organizarea acţiunii de evaluare a rezultatelor activităţii de instruire,
realizată conform criteriilor definite la nivelul obiectivelor pedagogice asumate,
valorifica-te/valorificabile, în termeni de "revizuiri dezirabile".
Modelul de proiectare curriculară avansează o nouă structură a activităţii de
instruire/educaţie a cărei consistenţă internă susţine corespondenţa obiective -
conţinuturi – metodologie - evaluare, interdependenţa acţiunilor de predare-învăţare-
evaluare şi deschiderea acestora spre (auto)perfecţionare, posibilă şi necesară în
cadrul unui sistem adecvat de formare a cadrelor didactice.
Proiectarea la nivel microeducaţional se realizează în acord cu proiectele
propuse la nivel macroeducaţional, care sunt unitare şi obligatorii pentru învăţământul
preuniversitar public şi privat. În activitatea de proiectare la nivel micro , accentul se
deplasează de la simpla eşalonare a timpului la prefigurarea activităţii de învăţare a
elevilor, la crearea unor situaţii de învăţare efectivă. Proiectarea la nivel
microeducaţional este realizată de către fiecare cadru didactic în parte, pentru fiecare
disciplină şi pentru fiecare clasă de elevi. Proiectele elaborate la nivel micro sunt:
• Planificarea anuală;
• Planificarea semestrială;
• Proiectul unităţii de conţinut;
Universitatea „Petru Maior” Tg. Mureş DPPD – lector univ. dr. Alexandra Silvaş

• Proiectul de lecie / activitate didactică;

Ordinea întocmirii acestor proiecte este cea firească, succesivă, asa cum sunt
prezentate mai sus, iar demersul anticipativ proiectării este şi el unul extrem de logic
şi algoritmic.
Un cadru didactic profesionist trebuie să fie ghidat întotdeauna de realizarea
eficiente a activităţilor didactice pe care le desfăşoară. Pentru aceasta este nevoie de o
metodă raţională de pregătire a activităţilor didactice care să preîntâmpine sau să
anuleze întâmplătorul sau improvizaţia. Trebuie ştiut faptul că nici tactul pedagogic,
nici inspiraţia un sunt de ajuns în realizarea unui act instructiv-educativ de calitate.
Literatura pedagogică (Jinga, Negreţ, 1994) avansează un algoritm procedural,
care ar trebui să stea la baza proiectării pedagogice, ce corelează patru întrebări
esenţiale:
• Ce voi face?
• Cu ce voi face?
• Cum voi face?
• Cum voi şti dacă ceea ce trebuia făcut a fost făcut?
Răspunsurile la cele patru întrebări vor contura etapele proiectării didactice.
Prima întrebare vizează obiectivele educaţionale, care trebuie fixate şi realizate. A
doua întrebare trimite către resursele educaţionale de care dispune sau trebuie să
dispună educatorul. A treia întrebare cere un răspuns concret privind stabilirea unei
strategii educaţionale, coerente şi pertinente, pentru atingerea scopurilor. Răspunsul la
a patra întrebare pune problema conturării unei metodologii de evaluare a eficienţei
activităţii desfăşurate.
Elementul central în realizarea proiectării didactice este programa şcolară. Ea
reprezintă un document normativ în sensul că stabileşte obiective, adică ţintele ce
urmează a fi atinse prin intermediul actului didactic. Chiar dacă în proiectare sunt
obligatorii obiectivele, remarcăm faptul că, adesea, acelaşi obiectiv se realizează prin
mai multe conţinuturi şi resurse, după cum mai multe obiective pot fi realizate cu
acelaşi conţinut şi aceleaşi resurse, Aprecierea acestora este la latitudinea
profesorului..
Planificarea activităţii didactice presupune o lectură atentă şi permanentă a
programei şcolare în scopul de a analiza obiectivele şi a inventaria tipurile de activităţi
şi resursele necesare.
În elaborarea planificării se pot parcurge următorii paşi:
a. Parcurgerea planului cadru pentru stabilirea corectă a numărului de ore în funcţie
de anul de studiu, profil şi specializareitim atent programa.
b. Studierea atentă aprogramei şcolare.
c. Stabilirea succesiunii de parcurgere a conţinuturilor.
d. Corelarea fiecărui conţinut cu competenţele, respectiv obiectivele de referinţă
vizate.
e. Verificarea concordanţei dintre traseul educaţional propus şi oferta de resurse
didactice (manuale, ghiduri, caiete).
f. Alocarea timpul necesar pentru fiecare conţinut, în concordanţă cu obiectivele de
referinţă vizate.
O unitate de învăţare poate să acopere una sau mai multe ore de curs.
Alocarea timpului afectat unei unităţi de învăţare se face prin planificarea anuală.
O unitate de învăţare se caracterizează prin:
• coerenţă din punct de vedere al obiectivelor vizate;
• unitate din punct de vedere tematic (adică al conţinutului);
 Universitatea „Petru Maior” Tg. Mureş DPPD – lector univ. dr. Alexandra Silvaş

• desfăşurare în mod continuu pe o perioadă de timp;

• finalizre prin evaluare
Realizarea unei unităţi de învăţare presupune un demers didactic
proiectat de fiecare profesor în parte.
Metodologia de proiectare a unei unităţi de învăţare constă într-o succesiune
de etape, înlănţuite logic, ce contribuie la detalierea conţinuturilor, în vederea atingerii
obiectivelor de referinţă. Etapele proiectării sunt aceleaşi, oricare ar fi unitatea de
proiectare vizată.

Elemente prectico- aplicative ale proiectării educaţionale

O planificare anuală întocmită corect trebuie să acopere integral programa şcolară, la nivel de
obiective de referinţă şi conţinuturi. De regulă cuprinde două părţi: o parte introductivă care se citeşte
pe verticală şi o parte propriu- zisă care se citeşte pe orizontală.
Acest proiect poate avea următoarea structură:

Planificarea anuală

Unitatea şcolară:
Anul şcolar:
Aria curriculară:
Disciplina:
Clasa:
Profesor:
Perioade de activitate:
Perioade de vacanţă:
Nr. ore pe săptămână:
Nr. ore pe an şcolar:

SEMESTRUL I - număr de ore

Nr. crt. Denumirea capitolului/unităţii de

Nr. de ore Perioada Observaţii
conţinut

SEMESTRUL II - număr de ore

Nr. crt. Denumirea capitolului/unităţii de

Nr. de ore Perioada Observaţii
conţinut

sau
Planificarea anuală

Unitatea şcolară:
Anul şcolar:
Aria curriculară:
Disciplina:
 Universitatea „Petru Maior” Tg. Mureş DPPD – lector univ. dr. Alexandra Silvaş

Clasa:
Profesor:
Perioade de activitate:
Perioade de vacanţă:
Nr. ore pe săptămână:
Nr. ore pe an şcolar:

Sem. Capitol Nr.ore Unitatea de Obiective Nr.ore Conţinuturi Obs.

învăţare de referinţă tematice
1. 2. 3. 4. 5. 6. 7. 8.
Sem.I
Sem.II

Proiectarea semestrială

Proiectarea semestrială conţine planificarea unităţilor de învăţare/ capitolelor/

activităţilor didactice care se vor desfăşura în fiecare semestru, cuprinzănd pe lângă unităţile de
învăţare, obiective sau competenţe specifice, secvenţe de conţinut şi numărul orelor alocat fiecărei
unităţi de conţinut, săptămână sau dată la care are loc aceasta, mijloacele de învăţământ folosite.
În general această activitate presupune studiul programei şcolare, stabilirea succesiunii
unităţilor de învăţare şi detalierea conţinutului tematic, alocarea timpului necesar considerat şi
corelarea conţinu-tului tematic cu obiectivele de referinţă vizate sau acele competenţe specifice ce le
sunt atribuite din programă. Ca şi proiectarea anuală şi cea semestrială poate avea tot două părţi, ele
fiind complementare ca şi informaţie.

I . Date de identificare
Unitatea şcolară:
Anul şcolar:
Semestrul:
Aria curriculară:
Disciplina:
Clasa:
Profesor:
Perioade de activitate:
Perioade de vacanţă:
Nr. ore pe săptămână:
Nr. ore semestru:

II. Desfăşurare

Nr. crt. Denumirea unităţii Obiective de Nr. de Săptămâna Observaţii

de învăţare/ activităţiiReferinţă ore
didactice
 Universitatea „Petru Maior” Tg. Mureş DPPD – lector univ. dr. Alexandra Silvaş

sau

I . Date de identificare
Unitatea şcolară:
Anul şcolar:
Semestrul:
Aria curriculară:
Disciplina:
Clasa:
Profesor:
Perioade de activitate:
Perioade de vacanţă:
Nr. ore pe săptămână:
Nr. ore semestru:

II. Desfăşurare

Unitatea Obiective Unităţi de Nr.ore Data Tipul Strategii Eva Obs

de învăţare/ de referinţă/ Conţinut/ activităţii didactice luare
activitatea competenţe Secvenţe de
didactică conţinut

Proiectarea unităţii de învăţare

.
Pentru proiectarea unei unităţii de învăţare se poate utiliza următoarea structură:

I . Date de identificare
Unitatea şcolară:
Anul şcolar:
Semestrul:
Aria curriculară:
Disciplina:
Clasa:
Profesor:
Unitatea de învăţare:
Nr. ore :

II Desfăşurare

Detalieri de Obiective de Activităţi Demers Resurse Evaluare obs

conţinut Ref. de didactic Materiale Temp.
competenţe învăţare
 Universitatea „Petru Maior” Tg. Mureş DPPD – lector univ. dr. Alexandra Silvaş

sau
II. Date de identificare
Disciplina:
Profesor:
Clasa:
Unitatea de învăţare:
Unităţi de conţinut:
Obiective de referinţă vizate/ competenţe:
Resurse procedurale:
Resurse materiale:
Modalităţi de evaluare:

II. Desfăşurare

Unităţi de Nr.ore Conţinut Obiective Activit. Org. Activ. Resurse Evaluare

conţinut tematic operaţionale De înv. De învăţa- Proce- Mater.
re durale

Proiectarea lecţiei / activităţii didactice

Integrarea tuturor elementelor şi aspectelor lecţiei într-un tot unitar, privite în

desfăşurarea lor concretă, se obţine prin eleborarea unui plan sau proiect de lecţie. Proiectarea
lecţiei de către profesor presupune o suită de acţiuni sau preocupări orientate în direcţia
prefigurării, prin descriere detaliată, în concordanţă cu principiile şi legităţile
psihopedagogice a întregului program de desfăşurare a lecţiei.
În proiectarea didactică se porneşte de la un conţinut fixat de programele şcolare, care
cuprind obiectivele generale ale învăţământului, precum şi obiectivele – cadru şi obiectivele
de referinţă, care sunt unice la nivel naţional.
Activitatea de proiectare didactică se finalizează cu eleborarea unor instrumente de
lucru utile profesorului, adică proiectului/ activitate didactică, mergând până la secvenţa de
instruire. Întrucât activitatea didactică are caracter procesual, ea se desfăşoară în etape, ân
secvenţe articulate logic, peste care urmează să se suprapună stabilirea de obiective concrete /
operaţionale. Nu este recomandabil ca pentru o anumită activitate didactică să se formuleze
mai mult de 4-5 obiective.
Proiectul de lecţie este un instrument de lucru şi un ghid pentru profesor, el oferind o
perspectivă de ansamblu, globală şi complexă asupra lecţiei. Proiectul de lecţie are caracter
orientativ, având o structură flexibilă şi elastică. Este de preferat ca el să prevadă unele
alternative de acţiune şi chiar să solicite capacitatea profesorului de a reconsidera demersul
anticipativ atunci când situaţii neprevăzute fac necesară schimbarea, deci un comportament
didactic- creator. În acest fel, ele vor fi adaptate specificului procesului de predare- învăţare a
disciplinei respective şi vor deveni operaţionale în condiţiile concrete de instruire în care vor
fi utilizate.
Etapele principale ale activităţii, sugerate de teoria şi practica instruirii sunt :
 Universitatea „Petru Maior” Tg. Mureş DPPD – lector univ. dr. Alexandra Silvaş

Încadrarea lecţiei în sistemul de lecţii sau în planul tematic – acţiune care include
stabilirea obiectivului didactic fundamental. Acesta evidenţiază sensul în care va fi valorificat
conţinut: transmitere, dobândire, descoperire, recapitulare, sistematizare, aplicare, verificare,
evaluare.
Stabilirea tipului de activitate – în funcţie de obiectivele fundamentale.
Stabilirea obiectivelor operaţionale / concrete – decurg din obiectivele
fundamentale şi sunt menite să direcţioneze întraga activitate de pregătire şi realizare a
demersurilor didactice.
Selectarea, structurarea logică, esnţializarea, adecvarea conţinutului şi
transpunerea lui în acţiuni pe care profesorul le realizează ţinând cont de următoarele
elemente: - nivelul general de pregătire al elevilor; rezultatele şi experienţa anterioară a
elevilor; sistemul de cunoştinţe şi abilităţi intelectuale şi practice de care dispun elevii;
corelaţiile intra şi interdisciplinare care se pot realiza. Scopul acestor acţiuni este de a realiza
transpunerea didactică a conţinutului ştiinţific într-o manieră care să le permită elevilor
asimilarea lui, dar în acelaşi timp să îi determine la efort intelectual şi/sau practic-aplicatv.
Elaborarea metodologiei didactice şi a mijloacelor de învăţământ – în
conformitate cu obiectivele şi conţinutul didactic.
Stabilirea structurii procesuale a activităţii didactice – numărul şi succesiunea
etapelor unei activităţi/ lecţii pot fi variabile, ele nu sunt absolut obligatorii. Etapele lecţiei/
activităţii vor fi cele specifice tipului respectiv de activitate.
Prefigurarea strategiilor de evaluare – presupune aplicarea unor probe de testare şi
evaluare a cunoştinţelor şi abilităţilor intelectuale şi practice ale elevilor, pe baza cărora se va
realiza reglare şi optimizarea instruirii. În stabilirea probelor de evaluare se porneşte de la
obiectivele operaţionale, a căror definire premerge desfăşurarea activităţii didactice şi în
acelaşi o include prin actul de evaluare. Aceasta se obiectivează în serii deînrebări adresate în
cadrul verificării orale, în probe scrise, practice, în teste de cunoştinţe, în evaluări cu ajutorul
calculatorului, prin care se urmăreşte stabilirea gradului de însuşire a cunoştinţelor şi de
formare a abilităţilor practice şi intelectuale.
Stabilirea acţiunilor de autocontrol şi autoevaluare ale elevilor – reprezintă un
demers care ţine cont de specificul conţinutului ştiinţific vehiculat în activitatea didactică, de
obiectivul fundamental, de obiectivele operaţionale şi de timpul disponibil. Pot fi utilizate
următoarele modalităţi de autocontrol şi autoevaluare a prestaţiei elevilor: autocorectarea
probelor scrise, corectarea probelor scrise ale colegilor, notarea în colaborare cu alţi colegi,
notarea reciprocă a unui grup de colegi, în toate situaţiile este deosebit de important să se
argumenteze notele acordate.
Nu există proiecte model , ci variante de proiectare. În stabilirea variantei de
proiectare se iau în considerare următoarele aspecte: disciplina, conţinutul informativ, tipul de
activitate, strategiile utilizate în lecţie, nivelul grupului şi nu în ultimul rând personalitatea
profesorului.
De regulă, un proiect de lecţie cuprinde două părţi: una introductivă, de identificare şi
una care înfăţişeată desfăşurarea propriu – zisă a evenimentelor instrurii.

Variante de proiectare :
Universitatea „Petru Maior” Tg. Mureş DPPD – lector univ. dr. Alexandra Silvaş