UNIVERSITATEA LUCIAN BLAGA - SIBIU

FACULTATEA DE STIINTE ECONOMICE

Referat la disciplina:

Strategii moderne în managementul resurselor

umane

1
 INTRODUCERE

Învăţământul superior este principalul furnizor de experţi care va conduce în

viitorul apropiat societatea românească, precum şi economia sa integrată în Uniunea
Europeană. Obţinerea unui comportament orientat spre calitate este o constrângere
majoră pentru România în procesul de integrare europeană , reprezentând dealtfel un
aspect-cheie si în obţinerea prosperitaţii economice dupa care tânjeşte societatea
română de mai mult de 20 de ani.
O importanţă majoră în acest sens o are sistemul educaţional.
Obligaţia oricărei instituţii din sistemul naţional de învăţământ, indiferent de
tipul sau nivelul acesteia este de a oferi o educaţie de calitate. Acest lucru decurge
din nevoia de a construi o cultură instituţională de educaţie de calitate în scopul de a
ajuta elevii în dezvoltarea lor personală şi profesională, contribuind în acelaşi timp la
bunăstarea societăţii. Astfel, beneficiar al sistemului educaţional este nimeni altul
decât societatea însăşi. Instituţiile de învăţământ pregătesc specialişti care ulterior vor
juca în circuitul economic, social sau politic.
Prin proiectul de faţă mi-am propus să caracterizez procesele de învăţare din
universităţile din România, evidenţiind aspectele pozitive şi negative.(Tema nr. 8)

2
 Învăţământul superior în România, aspecte pozitive şi negative

În opinia mea, învăţământul superior ar trebui să fie concentrat în primul rând,

pe dezvoltarea competenţelor de bază.
Unele dintre aceste "competenţe de bază" sunt capacitatea de învăţare, ascultare,
interacţionare, comunicarea, a fi active în rezolvarea problemelor, înţelegerea altor
culturi şi religii, etc.
Acest lucru presupune, de exemplu, la a fi capabil de a gestiona tehnologiile de
informare şi comunicare, de a vorbi şi a înţelege alte limbi, să fie conştienţi de
identităţiile culturale proprii.
Metodele de predare trebuie să fie schimbate şi formate pentru noile obiective.
O flexibilitate mai mare în planurile de învăţământ este necesară, de asemenea şi
interacţiunea mai personalizată între elevii şi profesori.
O abordare multidisciplinară a problemelor ar trebui să fie, de asemenea, încurajată.
Universităţile româneşti ar trebui să prezinte către studenţi modele de comportament,
cum să dezvolte propria lor personalitate şi cum să-şi consolideze independenţa.
Această recunoaştere a importanţei învăţământului superior este, de asemenea,
reflectată în continua expansiune a sectorului la nivel naţional şi în întreaga lume.
Educaţia superioară nu este numai văzută ca o cheie în competitivitatea naţională sau
regională, este o cheie a succesului individual.

În epoca actuală bazată pe informaţii, cunoaşterea a devenit o resursă cheie.

Succesul sistemului de învăţământ superior românesc depinde de capacitatea
resurselor umane de a utiliza informaţiile şi cunoştinţele pentru a servi mai bine
nevoilor studentilor.
Având în vedere schimbările sociale survenite în ultimii două decenii,
învăţământul superior românesc are două responsabilităţi fundamentale pentru a
contribui la asigurarea continuă a bunăstării societăţii române de azi:
- a oferi absolvenţilor aptitudinile necesare pentru a fi eficienţi într-o economie
globală din ce în ce mai competitivă, în care corporaţiile ajung peste graniţe în
căutarea de noi pieţe, producţii mai eficiente şi costuri mai puţine cu resursele
umane;
- a reduce diferenţa dintre realizarea acelor elevi în România, care sunt avantajate -
educaţional, cultural şi punct de vedere economic- şi cei care nu sunt.

Întreaga filosofie educaţională în baza căreia membrii facultaţii au operat ,

stilul lor de predare s-a bazat pe transmisie. În ziua de azi această filosofie este în
schimbare, se vede o nouă distribuire a rolurilor în acest mediu: profesorul universitar
trebuie să reconceptualizeze rolul său : dintr-o persoană autoritară într-unul
facilitator, dintr-un unic judecător într-un manager participativ.
3
La fel ca şi profesorii şi studenţii români trebuie să-şi reconsidere rolul lor: de la
persoane dependente de profesorii de facultate , elevii trebuie să reînveţe să fie
cercetători , persoane decisive, din ascultători care ia notiţe trebuie să se transforme în
creatori şi comunicatori de cunoştinţe, şi dintr-un element periferic în procesul de
învăţare într-o forţă motrice.

În scopul de a îmbunătăţi performanţa resurselor umane , absolvenţi ai

învăţământului superior român , . Ministerul Muncii, Familiei şi Egalităţii de Şanse a
elaborat în 2006 “Programul Operaţional Sectorial- Dezvoltarea Resurselor Umane,
pentru perioada de programare 2007 –2013”. 1
În acest sens, documentul menţionat mai sus, este concentrat pe două direcţii , şi
anume :

1. Studii universitare pentru a sprijini o societate bazată pe cunoaştere, care constă în:
- Dezvoltarea şi implementarea instrumentelor şi mecanismelor pentru îmbunătăţirea
învăţământului superior, inclusiv sprijin pentru dezvoltarea sistemului naţional al
calificărilor în învăţământul superior, acţiuni inovative şi sprijin pentru furnizori;
- Dezvoltarea şi implementarea sistemului de asigurare a calităţii în universităţi,
inclusiv dezvoltarea personalului;
- Creşterea accesului la educaţia universitară;
- Dezvoltarea învăţământului superior bazat pe competenţe (programe de licenţă şi
masterat);
- Sprijin pentru dezvoltarea reţelelor între universităţi, institute de cercetare şi
companii, pentru dezvoltarea învăţământului superior, promovarea antreprenoriatului,
formarea continuă a cercetătorilor, stimularea si dezvoltarea carierei în cercetare.

2. Capital uman competitiv în educaţie şi cercetare:

- Formarea iniţială şi continuă a cadrelor didactice şi a resurselor umane din educaţie
şi formare profesională iniţială, inclusiv formare în parteneriat cu companii;
- Formarea şi perfecţionarea profesorilor instructori şi formatorilor în FPC (formarea
profesională continuă);
- Sprijin pentru programe integrate de mobilitate şi reconversie a profesorilor către
activităţi nedidactice;
- Sprijin pentru debutul şi dezvoltarea carierei didactice.

După părerea mea, instituţiile de învăţământ superior din România sunt

provocate de schimbările care afectează sistemul în sine. De exemplu, creşterea
concurenţei pentru talente (profesori şi studenţi) în Europa şi în lume; creşterea
costului de cercetare, precum şi de formare a masteranzilor şi doctoranzilor; supra-
________________
1
http://www.fseromania.ro/

4
reglementarea şi sub-finanţarea universităţilor de către statul român; dificultate pentru
universităţi în a face faţă schimbărilor, dificultăţi în punerea în aplicare cerinţe pentru
Procesul de la Bologna .
În toată lumea, învăţământul superior contemporan este supus azi la trei forţe
importante care îl obligă să se schimbe: globalizarea, comunicarea şi tehnologia
informaţiei, precum şi concurenţa pentru resurse şi studenţi.
În prezent responsabilitatea învăţământului superior a căpătat o altă
dimensiune legată de evaluare, competenţe şi performanţă, de calitate şi vizibilitate.
Fiind membru a Uniunii Europene , România trebuie să facă faţă la schimbările rapide
ale societăţii. Şcoala trebuie să răspundă provocărilor impuse de globalizare, fiindcă
viitorii absolvenţi se vor confrunta cu efectele ei. Universităţile trebuie nu numai să
reacţioneze faţă de tendinţele de globalizare, ci dimpotrivă să joace un rol hotărâtor în
dezvoltarea unor societăţi viitoare bazată pe cunoaştere , comunicare şi înţelegere a
intereselor fiecărui participant la acest proces.
Învăţământul universitar trebuie să fie o adevărată investiţie pentru studenţi: un
instrument de dezvoltare, un mijloc de legitimare, poate genera profit ca orice
activitate cu comerţ de servicii, poate fi legată de formarea elitelor sau de aceea a
masei resurselor umane.
În ultimii ani participarea la educaţie superioară a crescut continuu. Cresterea
participării în învăţământul superior se explică prin: dezvoltarea învăţământului
superior privat; dezvoltarea reţelelor de universităţi prin înfiinţarea de noi universităţi
sau dezvoltarea filialelor marilor universităţi în locaţii netradiţionale; creşterea
interesului pentru învăţământul superior determinat de gradul mare de absorbţie pe
piaţa muncii a forţei de muncă cu nivel educaţional superior şi, în consecinţă, unui
risc redus de şomaj pentru absolvenţii învăţământului superior. Pe cicluri
„Bologna”, ponderea cea mai mare o deţin studenţii în ciclul de licenţă. Numărul
persoanelor înscrise în programe de master a crescut de-a lungul ultimilor ani datorită
şanselor mai mari ale absolvenţilor acestui ciclu de a se integra pe piaţa muncii.
Numărul absolvenţilor ciclului de doctorat a scăzut, ca urmare a modificării
condiţiilor de admitere la acest nivel de educaţie, cu efecte negative asupra
potenţialului uman din cercetare si dezvoltare .
Restructurarea învăţământului superior a demarat în anul universitar
2005/2006, ca parte a procesului Bologna. În cadrul acestor eforturi de restructurare si
modernizare, s-au înregistrat progrese recente în ceea ce priveste cadrul instituţional
şi metodologic pentru dezvoltarea Cadrului Naţional al Calificărilor din Învăţământul
Superior. În anul 2005, a fost înfiinţată Agenţia Naţională pentru Calificări din
Învăţământul Superior şi a fost stabilit Parteneriatul cu Mediul Economic.

Integrarea rezultatelor cercetării în cadrul activităţilor de predare, mai ales în

cazul învăţământului superior, contribuie din plin la dezvoltarea societăţii bazate pe
cunoaştere.

5
Inovarea va genera şi va favoriza integrarea rezultatelor activităţilor de cercetare în
domeniul economic şi social.
Programele doctorale sunt parte a învăţământului superior, conform ciclurilor de
studii „Bologna”. Finalizarea programelor doctorale conduce la obţinerea titlului de
doctor în diverse domenii. Absolvenţii de programe de doctorat reprezintă cel mai
important capital uman în sectorul de cercetare deoarece deţin cunostinţele si
competenţele necesare activităţii de cercetare şi, într-o măsură mai redusă, competenţe
de predare. Astfel, programele doctorale pregătesc studenţii pentru a deveni
cercetători şi de aceea ar trebui să se bucure de sprijin în acest sens. Costurile ridicate
ale programelor doctorale si finanţarea limitată a statului pentru doctoranzi determină
absolvenţii de master să prefere inserţia pe piaţa muncii în locul continuării studiilor
prin al treilea ciclu de învăţământ superior (programele doctorale).

Filosofia educaţională recentă constă în faptul că ştiinţa acestui început de

mileniu va accentua interdisciplinarul, dar şi evoluţia personalizată a ştiinţelor
inovative. În zilele noastre cunoaşterea joacă un rol decisiv în economie şi dezvoltarea
societăţii.
Specific începutului prezentului secol este trecerea societăţii informaţionale spre o
societate a cunoaşterii.
Dezvoltarea fără precedent a ştiinţei şi tehnologiei, în parte datorate şi tehnologiilor
digitale şi procedurile de prelucrare a datelor, a impus o regândire şi a structurilor
instituţiilor de învăţământ superior.
Universităţile române trebuie să fie orientate spre cunoaştere, ceea ce implică
modificarea filozofiei educaţionale a învăţământului superior.
În activitatea unei instituţii de învăţământ superior se relevă şi faptul, că pe
lângă activele vizibile, capitalul imaterial (competenţe, comunicare, creativitate, etc.)
are rolul cel mai important.

La ora actuală există o competiţie mondială între universităţi care luptă pentru
prestigiu, resurse şi studenţi. Există şi un top al celor mai bune universităţi din lume
întocmit în funcţie de calitatea programelor de cercetare, în funcţie de numărul de
absolvenţi care îşi găsesc locuri de muncă, dar şi în funcţie de educaţie şi de cât de
bine se integrează studenţii şi profesorii in comunitatea academică internaţională.
Acest mediu concurenţial se regăseşte şi în România,însă în clasamentul publicat pe
site-ul Times Higher Education World University Rankings în topul celor mai bune
200 de universităţi nu se află nici o universitate din România, cum nici o universitate
din Europa de Est.2
Revista Capital a publicat în septembrie 2009 un clasament al universităţilor
din România , Studiul "University Ranking", efectuat de compania germană
____________________________________________________________________________
2
http://www.timeshighereducation.co.uk/world-university-rankings/2010-2011/top-200.html

6
Kienbaum Management Consultants în colaborare cu revista Capital. Acest top al
celor mai bune universităţi din ţară este primul conceput şi realizat în România, după
toate rigorile ştiinţifice, pentru măsurarea gradului de încredere şi satisfacţie faţă de
oferta educaţională a universităţilor româneşti.
În cercetare au fost cuprinse 84 de universităţi de stat şi private. Au răspuns 395
de respondenţi, din cadrul a 35 de companii naţionale şi internaţionale, care au făcut
referire la doar 52 de universităţi din totalul vizat, şi 3.131 de absolvenţi de facultate,
majoritatea licenţiaţi după 1995.
Aprecierea asupra facultăţilor, de la foarte bună (1), până la insuficient (4), s-a bazat
pe mai multe criterii: educaţia teoretică, orientarea practică, competenţe lingvistice
(limbi străine) şi experienţă internaţională.
Angajatorii au fost rugaţi să facă evaluările strict pe baza observaţiilor furnizate de
persoanele aflate în funcţii de conducere, cu privire la facultăţile absolvite de angajaţii
din subordine. Indicator foarte important, dacă ne gândim la impactul produsului
educaţional (absolvenţii) asupra competitivităţii în afaceri.
În primele cinci locuri din top au fost clasate următorele instituţii de
învăţământ superior :
1. Universitatea Babes-Bolyai, Cluj-Napoca
2. Universitatea din Bucureşti
3. Universitatea Transilvania, Braşov
4. Universitatea Ştefan cel Mare, Suceva
5. Universitatea Lucian Blaga, Sibiu 3

Devine evident că toate universităţile trebuie să fie orientate spre creşterea

competitivităţii instituţiei, atât la nivel naţional , cât şi internaţional.
Acest lucru poate fi realizat prin muncă de calitate şi rezultate, un management
performant, o politică financiară adecvată prin utilizarea raţională a resurselor
existente şi colectarea de noi resurse, întărirea dimensiunii internaţionale de afaceri şi
încurajarea unei atitudini responsabile din partea personalului.

Asigurarea unui învăţământ superior de calitate necesită o abordare sistematică

a asigurării calităţii, deoarece studenţii devin tot mai conştienţi de importanţa unei
bune formări profesionale, nu numai ca urmare a opţiunii lor educaţionale, dar şi ca
rezultat al educaţiei primite. Importanţa managementului calităţii devine tot mai mare,
iar universităţile sunt evaluate funcţie de îndeplinirea obiectivelor propuse şi
realizarea obiectivelor lor. De aceea, se impune orientarea spre asigurarea calităţii în
învăţământul superior, ceea ce ar face posibilă evaluarea oportunităţilor şi a lipsurilor,
astfel încât neconformităţile să poată fi corectate şi să poată fi aplicate măsuri
corective şi preventive, inclusiv îmbunătăţiri în activitatea academică.
_________________
3
www.capital.ro

7
 Calitatea învăţământului superior constă într-un număr mare de aspecte,
corelate între ele, cum ar fi :
• implicarea cadrelor didactice şi a studenţilor,
• calitate corespunzătoare a cadrelor didactice,
• studenţi cu competenţe corespunzătoare locului ocupat,
• a întregii organizaţii, a infrastructurii,
• a capacităţilor de studiu şi a performanţelor.
• ofertă diferenţiată a programelor de studii,
• existenţa unei organizaţii integer.

Pentru orice instituţie de învăţământ superior managementul de calitate trebuie

să devină calea principală de a creşte performanţele şi prestigiul.
Din păcate, în multe universităţi managementul de calitate este confundat cu
acreditarea şi se fac eforturi pentru atingerea standardelor cerute, în timp ce
îmbunătăţirea continuă este trecută cu vederea, dealtfel şi elementul care de multe ori
nu este luată în considerare în procesul educaţional român: perspectiva studenţilor.

Un alt aspect negativ al învăţământului universitar este importanţa redusă

acordată de către unele universităţi de prestigiu pentru opinia studenţiilor atunci când
vine vorba despre calitatea de învăţământ şi, de asemenea, calitatea serviciilor oferite
de aceste universităţi . Astfel, dacă în universităţile occidentale studenţii sunt în
mijlocul procesului de îmbunătăţire a calităţii, în multe dintre universităţi români
feedback-urile studenţilor sunt foarte puţin sau nu sunt deloc luate în considerare.

Desigur mai sunt şi alte aspecte negative în învăţământul superior din România:
numărul mare de universităţi, cele mai multe "în curs de acreditare", la care poţi urma
aproape orice specializare, Iar în condiţiile în care sunt cazuri de diplome cumpărate.
apare o concurenţă neloiala pe piaţa învăţământului superior, care determina
coborarea ştachetei la admitere.

Recomandările ce le-aşi formula managementului facultăţii voastre şi mai ales către

ministrul Educaţiei, în vederea îmbunătăţirii calităţii învăţării, ar fi:
- Reducerea numărului universităţilor acreditate
- Reduceti numărului de studenţi la universităţile de stat
- Să se dea examen adevărat ca să se intre la facultate
- Să se adapteze oferta educaţională la cerinţele pieţei forţei de muncă
- Orientarea spre calitate şi încurajarea performanţei în învăţământ şi cercetare.

8
BIBLIOGRAFIE:
1. Neculai Stanciu, Roxana Mihaele Stanciu , Elemente de management educaţional,
anul 2007
2. http://www.timeshighereducation.co.uk/
3. http://www.capital.ro/
4. http://www.edu.ro/ -site-ul Ministerului Educaţiei, Cercetării, Tineretului şi
Sportului
5. http://www.fseromania.ro/ -site-ul Fondului Social European
6. http://www.sar.org.ro/ -site-ul Societatea Academică în România
7. http://www.aracis.ro/ -site-ul Agenţiei Române de Asigurare a Calităţii în
Învăţământul Superior