Sunteți pe pagina 1din 7

INTRODUCERE

Eul, ca nucleu al fiintei noastre, ca forma suprema a fiintei noastre


constiente, reprezinta modul cum este, simte ca este si aspira sa fie ca
persoana, cu referire speciala la fateta sa sociala . Format in interactiunile cu
cei din mediul apropiat, Eul social acumuleaza cunostinte despre sine,
despre modul in care s-a comportat in diferite situatii, cunostinte pe care le
organizeaza in structuri relativ stabile. Aceste structuri despre sine se refera,
in mod deosebit, la aspecte comportamentale care au relevanta pentru
individ, contribuind la cunoasterea de sine. Ca orice alta schema din
arsenalul cognitiv, schemele despre sine actioneaza ca mecanisme selective,
care triaza informatia prezenta, iar criteriile dupa care stimulii din mediu
sunt procesati si selectati, explica modalitatea in care informatia este stocata
si utilizata ca fundament comportamental. Freud constata faptul ca Eul cauta
sa semene cu ceea ce isi propune ca model. De aceea, atunci cand este
activat, intrand in relatie cu informatii care au relevanta personala, Eul tinde
sa interpreteze informatia, raportand-o la conceptia despre sine. Ca atare, el
functioneaza ca un standard, comparat in permanenta cu noua informatie,
incorporand astfel, constient sau nu, tot ceea ce il satisface din mediu. Acest
mecanism de introiectie functioneaza si in cazul in care individul este pus in
fata unor alternative ocupationale, atribuindu-si trasaturi caracteristice, tipice
diferitelorprofesii.
Trebuie mentionat faptul ca imaginea de sine determina stabilirea nivelului
de autoapreciere, reprezentand un organizator al vietii psihice, cu rol major
in alegerea valorilor si scopurilor, influentand actul decizional, iar stima de
sine este unul din factorii determinanti ai oricarui proces decizional. Un
nivel ridicat al stimei de sine determina individul la alegerea unei
alternative, in conformitate cu interesele proprii, pe cand un nivel scazut,
determina subiectul la alegerea unor alternative conformiste, limitandu-i
autonomia decizionala. De aceea, optiunea profesionala reprezinta un mod
de afirmare al Eu-lui, dar si o modalitate de protejare a imaginii de sine.
Pentru activitatea de orientare profesionala se impune evaluarea
caracteristicilor Eu-lui, comparandu-le cu cele specifice profesiunilor. Cu cat
aceasta ,,suprapunere" este mai fidela, putem concluziona ca individul s-a
identificat cu acea profesie, deci, probabilitatea de a opta pentru ea este
mare. Ca modalitati de investigare a Eu-lui s-au utilizat, cu precadere, listele
de adjective, eseuri autobiografice, scale de autoapreciere, dar mai ales teste
proiective, care permit o abordare analitico-sintetica a personalitatii. Tehnica
cea mai des utilizata o reprezinta testul ,,Cine sunt eu…" elaborat de Kuhn si
McPartland in 1954. Chiar daca raspunsurile la acest test au o arie de

1
dispersie mare, de la cele strict personale, la aspecte sociale, testul ne va
permite evidentierea caracteristicilor individuale, in raport cu modul in care
subiectul se identifica cu anumite grupuri de apartenenta (in cazul nostru
fiind vorba despre arme sau specialitati militare).
Urmarind aspecte legate de profesie, ne-am propus sa limitam raspunsurile
subiectilor, prin modificarea stimulului continut de sarcina-test, cerand
studentilor sa se descrie, intr-o anumita ipostaza, legata de profesia de
militar, elaborand o istorioara, in care sa faca referire la modul lor de
actiune, hotararile luate, relatia cu subordonatii etc.
Aceasta proba poate fi inclusa in categoria testelor proiective constructive,
de aceea, aprecierea raspunsurilor s-a realizat dupa metodele oferite de
tehnicile proiective, in functie de aspectul cantitativ si calitativ al
continutului proiectiv si al formei expresive a creatiei, rezultand anumite
elemente din subconstient, proiectate in actiunea naratiunii. Aceste elemente
evidentiaza caracteristicile dezirabile ale Eu-lui, o proiectie ideala a imaginii
de sine, prin care subiectii incearca sa raspunda unor asteptari, sa para ca fac
fata unor astfel de presiuni si solicitari ale mediului militar. Elaborarea unor
forme virtuale sau anticipate ale Eu-lui, exprima ceea ce individul ar trebui
si ar putea sa devina. Spre deosebire de idealuri, aceste proiectii tin seama de
constrangerile realitatii, de experienta anterioara, precum si de competentele
individului.
Teme precum identitatea, sistemul relational, atitudini fata de viata,
sistemul de valori si Eul sunt cele mai frecvente, cu referire expresa la relatia
dintre individ si profesia de militar. Analiza atenta a acestor unitati tematice
prezinta binomul individ-profesie ca un sistem care, prin intermediul
asimilarilor si al diferentierilor, permite conturarea identitatii socio-
profesionale a fiecarui subiect, care are o deosebita valoare predictiva in
formularea strategiei de consiliere profesionala.
Facem precizarea ca orientarea profesionala este o actiune de amploare si nu
se poate reduce doar la functionarea unui cabinet specializat, ea trebuie
inteleasa si desfasurata de toti factorii implicati in procesul educativ.

2
Proba CSE “CINE SUNT EU?’- cerinte metodologice

In esenta, proba consta intr-o compunere pe care trebuie subiectii s-o


realizeze despre ei insisi.
Instructajul verbal adresat subiectilor este urmatorul:
“va rog sa elaborati o compunere cu titlul “Cine sunt eu?”.
Imaginati-va ca fiecare dintre voi si-a formulat o asemenea intrebare si
trebuie sa raspunda in scris la ea. Relatati cat mai multe lucruri despre voi,
asa cum va stiti, asa cum si cat va cunoasteti pana acum. Lucrarile sunt
anonime, nu le semnati. Daca totusi cineva vrea sa le semneze este liber sa
o faca. Puteti sa va elaborate lucrarile si acasa, cand doriti voi, cu
rugamintea ca dup ace le-ati terminat sa mi le predate. Daca cineva nu
poate sau nu vrea sa scrie despre el este liber sa o faca. Inainte de a va
incepe lucrarile va rog sa notati care este prima voastra reactie fata de
intrebarea de mai sus, cum o considerati, ce stari traiti in legatura cu ea.”
In acest instructaj verbal sunt cuprinse nu numai principalele cerinte
metodologice ale probei, ci si modalitatile de solutionare a lor. Printre
acestea se enumera:
- crearea la subiect a sentimentului, convingerii sau cel putin a “iluziei”
ca el insusi si-a formulat intrebarea, iar cel care i-a pus-o nu a fost
decat ecoul propriilor lui intentii;
- evitarea furnizarii oricaror sugestii in legatura cu continutul propriu-
zis al raspunsului, pentru a se inlatura contaminarea sau ce4ntrarea
subiectilor pe cele sugerate (de aceea li se cere sa scrie “cat mai multe
lucruri despre ei”);
- asigurarea anticipate a sinceritatii raspunsurilor(care se obtine prin
garantarea anonimatului lucrarilor);
- eliminarea tuturor conditiilor restrictive de elaborarea
araspunsurilor:de timp, de loc, de continut sau de forma a redactarii,
care tinteste spre trezirea si amplificarea mecanismelor de proiectie
ale subiectului (se obtine prin recomandarea elaborarii lucrarilor
acasa, cand exista nu numai timpul fizic necesar, ci sic el subiectiv
propice);
- incitarea amorului propriu al subiectului, a dorintei sale de a nu fi mai
prejos decat altii, de a nu-si periclita statutul (formularea din instructaj
care ii da posibilitatea de a nu raspunde “daca nu poate sau daca nu
vrea”tinteste spre obtinerea unui efect invers, de angajare in proba, de
sporire a sentimentului de responsabilitate);

3
- insistarea asupra necesitatii de a se preciza “prima reactie” fata de
intrebarea formulata(aceasta reprezentand o “capcana
psihologica”prin care subiectul este “impins” sa se angajeze in proba
nu doar intellectual-cognitiv, ci si afectiv-sentimental).

W.Allport scria: “Ce anume trebuie facut cu aceste raspunsuri nu este


clar, dar in unele cazuri ies la iveala informatii importante privind
identificarile si imaginea de sine”. Personologul american are numai partial
dreptate. El apreciaza corect ca aceste teste ne-ar putea ajuta la surprinderea
“identificarilor si imaginilor de sine” ale subiectilor, dar greseste atunci cand
afirma ca “nu este clar” ce s-ar putea face cu astfel de raspunsuri. Coan
introduce patru criterii in analiza raspunsurilor recoltate: fluenta
Eului(numarul total de raspunsuri); variabilele de consens (appreciate
comparativ cu numarul total de raspunsuri); reliefarea identitatii de sex;
identitatea de nume. Louis Zurcher (1972) aplicand testul WAY, a stabilit
existenta a patru tipuri de raspunsuri: propozitii de tip A(contin caracteristici
generale sau particularitati de ordin fizic); propozitii de tip B(se refera la
caracteristicile statutului social actual al subiectului); propozitii de tip
C(cuprind caracteristicile de ordin psihic ale individului); propozitii de tip
D(include identificari mai complexe, chiar de ordin filosofic, cu lumea,
natura, societatea). Dominanta unui tip de propozitii printre toate celelalte
indica prezenta la subiect a unor tendinte accentuate. Ursula Schiopu si
Maria Garboveanu (1975), ducand mai departe analiza lui Zurcher, clasifica
raspunsurile subiectilor in: descriptive, evaluative, reflectate, conditionate,
restrictive, situative. Dupa modul de exprimare al subiectilor propozitiile pot
fi: simple, clare, directe; complexe, ample; impregnate cu simboluri
filosofice; incoerente, evazioniste, exaltate. Semnificative sunt, dupa
autoare, si contrazicerile care apar fie intre propozitii, fie in cadrul uneia si
aceleiasi propozitii. Asemenea contradictii reflecta gradul de
maturitate/imaturitate al personalitatii.
In urma coroborarii constatarilor efectuate s-a ajuns la stabilirea unei
strategii de prelucrare si interpretare a raspunsurilor obtinute la CSE, bazata
pe trei tipuri de analiza si mai multe modalitati de valorizare.

4
PRELUCRAREA SI INTERPRETAREA
REZULTATELOR RECOLTATE PRIN
APLICAREA PROBEI C S E

1) Analiza preliminara

- vizeaza cercetarea inceputului compunerilor in care subiectii isi precizeaza


“prima reactie” fata de intrebarea formulata. Din acest punct de vedere,
importante sunt “calificativele” acordate intrebarii; reactiile starnite de
intrebare in subiect; familiarizare/nefamiliarizarea subiectului cu procesul
autocunoasterii (daca si-a mai adresat sau nu intrebarea respective, de cate
ori, cand, in ce imprejurimi?).
In urma aplicarii probei CSE pe o populatie de 20 de persoane, cu varste
cuprinse intre 19-25 ani, au fost obtinute urmatoarele variabile:
-“calificativele ”acordate intrebarii: “ciudata”, “grea”, “necesara”,
“benefica”, “este o marturisire”, “confirmare a realitatii”, “o intrebare de
baraj”, “absurda”, “o intrebare destul de buna”, “delicata”.
- reactii starnite de intrebare in subiecti: indoiala (“cum poti vorbi despre
tine?”), mirare, uimire, regret (“sincera sa fiu nu mi-am adresat niciodata
aceasta intrebare, chiar daca ar fi trebuit s-o fac”), inhibare (“chiar nu stiu ce
sa scriu, m-am blocat, nu stiu de unde sa incep si unde sa termin raspunsul la
aceasta intrebare, am impresia ca sunt atat de multe de scris, incat nu mi-ar
ajunge cateva ore de scris continuu, dar in acelasi timp simt ca nu am nimic
de spus, sunt blocata!”).
-gradul de familiarizare cu intrebarea: “o intrebare pe care mi-am adresat-o
de multe ori, insa n-am avut niciodata ragazul necesar sa ma gandesc la acest
lucru”, “mi-o pun mai ales in momente de insatisfactie personala, mii de
imagini, intelesuri si idei se imbratiseaza intr-un amalgam de raspunsuri”,
“nu mi-a venit pana acum in minte aceasta intrebare, dar este bine venita
pentru ca noi sa ne descoperim, sa vedem cum suntem defapt, ce defecte si
ce calitati avem”, “ma cunosc, dar imi este greu sa vorbesc despre mine,
pentru ca unii nu se cunosc pe sine si odata ajunsi in fata situatiei, pur si
simplu nu au ce sa spuna despre ei, te autocunosti cand iti pui gandurile pe
foaie ”, “este o intrebare pusa prea devreme pentru a gandi la varsta mea”,
“este o intrebare pe care fiecare dintre noi sunt sigura ca si-a adresat-o pana
acum, macar o singura data in viata sa”, “este o intrebare la care raspund mai

5
greu pentru ca nu-mi place sa-mi affirm calitatile, si ii las pe altii sa mi le
descopere”.
“Calificativele” asociate intrebarii scot la iveala unele particularitati ale
subiectilor cum ar fi: sensibilitatea sau opacitatea fata de procesul
autocunoasterii, complexitatea sau simplitatea lor cognitive, profunzimea
sau infantilismul gandirii, supletea, mobilitatea sau inertia si rigiditatea
conduitelor intelectuale. De asemenea, ele sunt transparente in raport cu
nivelul de cunostinte, de instructie si educatie. “Reactiile” exprimate de
subiecti scot la iveala nu numai unele stari afective situative, dar conduc si
spre concluzii in plan cognitiv privind constientizarea semnificatiei
intrebarii, a necesitatii de a efectua mai des astfel de autoobservatii si
autoanalize. Raspunsurile care vizeaza gradul de familiaritate cu intrebarea
dispun de o dubla semnificatie: pe de o parte, ele exrima viziunea subiectului
asupra posibilitatilor cunoasterii de sine, iar pe de alta parte, pot fi retinute in
vederea corelarii lor cu rezultatele obtinute in urma efectuarii analizei
primare.

2) Analiza primara

- presupune efectuarea a doua categorii de demersuri investigative-


interpretative: stabilirea temelor cunoasterii de sine si evaluarea lor pe baza
unor criterii.
Analiza de continut efectuata asupra celor 20 de compuneri a condus spre
stabilirea a 15 teme ale cunoasterii de sine:
 Identitatea (nume, varsta, sex, ocupatie)
 Aspectul fizic, informatii despre eul fizic
 Trasaturile psihice, temperamentale, caracteriale, aptitudinale
 Preferinte, dorinte, bogatia si profunzimea intereselor, preocuparilor
 Nivelul de socializare, sistemul relational
 Adaptarea si integrarea sociala
 Introversia/extraversia
 Autocunoasterea, cautarea de sine
 Atitudinea fata de sine
 Nevoia de autodepasire si de autoperfectionare in ceea ce priveste
conditia actuala, sociala, economica
 Conflicte si contradictii
 Marile intrebari sau framantari specifice varstei sau persoanei in cauza
 Tipurile de personalitate
 Imaginea de sine din perspectiva celorlalti

6
 Nevoia de autenticitate

3) Analiza secundara

- urmareste stabilirea manierei generale de redactare a lucrarilor


semnificativa fie pentru alte insusiri si trasaturi decat cele furnizate expres
prin temele autocunoasterii, fie pentru unele tendinte ascunse ale subiectului
ce constituie un potential latent care oricand ar putea deveni insa manifest,
actual.