FISCALITATE 2009-2010

SEMINAR 1

Aspecte generale privind sistemul fiscal din Romania. Obligaţia şi creanţa

fiscală. Aparatul fiscal.

Într-o primă abordare, sistemul fiscal este văzut ca totalitatea impozitelor dintr-un stat.
Astfel, sistemul fiscal este definit ca reprezentând “totalitatea impozitelor şi taxelor provenite de
la persoanele fizice şi juridice, care alimentează bugetele publice”
Alţi autori consideră sistemul fiscal ca reprezentând “totalitatea impozitelor instituite într-un stat,
care-i procură acestuia o parte covârşitoare din veniturile bugetare, fiecare impozit având o
contribuţie specifică şi un anumit rol regulator în economie”
Sistemul fiscal poate fi definit ca un ansamblu de concepte, principii, metode referitoare la
proiectarea, legiferarea şi perceperea impozitelor şi taxelor gestionate de stat prin întregul aparat
fiscal.

Sistemul fiscal cuprinde următoarele 3 componente:

- totalitatea impozitelor, taxelor şi a altor venituri fiscale pe care statul, prin organele sale
specializate, le percepe în baza unor reglementări legislative de natură fiscală;
- mecanismul fiscal, care cuprinde metodele, tehnicile şi instrumentele fiscale cu ajutorul cărora
se asigură dimensionarea, aşezarea şi perceperea impozitelor, taxelor, contribuţiilor şi a altor
sume datorate bugetului general consolidat (BGC);
- aparatul fiscal, care reuneşte şi pune în mişcare celelalte două componente.

Funcţiile sistemului fiscal sunt:

a) funcţia de mobilizare a resurselor bugetare la dispoziţia statului, necesare pentru
acoperirea cheltuielilor publice.
b) funcţia economică stimulativă, în scopul dezvoltării activităţilor economice, sporirii
veniturilor, creării de noi locuri de muncă, etc. Prin intermediul facilităţilor fiscale
acordate.
c) funcţia socială, prin care se urmăreşte asigurarea protecţiei sociale pentru unele categorii
de persoane sau stimularea agenţilor economici ce utilizează forţă de muncă cu randament
redus.
d) funcţia de control asupra economiei exercitată de către Ministerul Finanţelor (prin
intermediul ANAF), compartimentele autorităţilor administraţiei publice locale, etc.

Sistemul fiscal are următoarele trăsături:

• universalitatea sistemului fiscal, presupune includerea în sfera de cuprindere a impunerii
atuturor persoanelor ce realizează venituri de acelaşi fel, dar şi a întregii materii
impozabile.
• unitatea impunerii, presupune ca aşezarea sarcinilor fiscale să se facă după criterii unitare
pentru toţi contribuabilii.
• echitatea fiscală, presupune ca aşezarea impozitelor şi taxelor să se facă fără niciun fel de
discriminare.
 Structura veniturilor bugetare
Impozitele şi taxele care compun sistemul fiscal se pot clasifica după mai multe criterii.
Conform clasificaţiei bugetare, impozitele, taxele şi celelalte venituri bugetare prezintă
următoarea structură:
I. venituri curente
A. venituri fiscale ( impozite directe şi impozite indirecte)
B. contribuţii de asigurări
C. venituri nefiscale
II. venituri din capital
III. operaţiuni financiare
IV. subvenţii
Impozitele directe sunt plătite de contribuabil în cunoştinţă de cauză ( impozitul pe profit,
impozitul pe venit, impozitul pe teren, impozitul pe clădiri, impozitul pe mijloacele de transport,
etc.)
Impozitele indirecte sunt suportate în general de consumatorul final prin intermediul
preţurilor. ( taxa pe valoarea adăugată, accizele, taxele vamale, impozitul pe spectacole, etc.)
Contribuţiile de asigurări cuprind contribuţiile de asigurări sociale de stat, de sănătate şi
cele pentru şomaj, atât ale angajatorului, cât şi ale asiguraţilor.
Veniturile nefiscale cuprind venituri din proprietate ( vărsăminte din profitul net al
regiilor autonome şi al companiilor naţionale, venituri din concesiuni şi închirieri, etc.), venituri
din dobânzi (dobânzi aferente trezoreriei statului de la alte bugete sau alte sectoare, etc.), venituri
din prestări de servicii şi alte activităţi (taxe de metrologie, taxe consulare, venituri din timbrul
judiciar, etc.), venituri din taxe administrative, eliberări permise, confiscări, etc.
Veniturile din capital cuprind venituri din valorificarea unor bunuri ale instituţiilor
publice , venituri obţinute în procesul de stingere a creanţelor bugetare, etc.

Elemente comune specifice impozitelor şi taxelor

1. obiectul venitului bugetar este elementul concret care stă la baza aşezării acestuia şi poate
fi reprezentat de: venit (impozitele pe venit), profit (impozitul pe profit), preţ (impozitele
indirecte), bunurile (impozitele locale), actele şi faptele (taxele de timbru).
2. baza impozabilă sau baza de calcul reprezintă elementul pe care se fundamentează
calculul venitului bugetar. De cele mai multe ori baza este aceeaşi cu obiectul impozitului,
dar diferă în cazul impozitului pe clădiri, impozitului pe mijloacele de transport sau
taxelor succesorale.
3. subiectul venitului bugetar (contribuabilul) este persoana deţinătoare sau realizatoare a
obiectului impozabil.
4. plătitorul este persoana care efectuează plata propriu zisă la buget. Plătitorul şi subiectul
coincid în unele cazuri ( impozitul pe venitul din activităţi independente, impozitul pe
profit, etc.), iar în alte situaţii contribuabilul diferă de plătitor (impozitul pe veniturile din
salarii, din dividende, din dobânzi, etc.)
5. cota sau cuantumul unitar al venitului bugetar reprezintă impozitul aferent unei unităţi de
impunere. Aceasta poate fi exprimată în:
- sumă fixă: se utilizează în cazul în care baza de calcul este reprezentată de bunuri, acte
sau fapte ( impozitul pe teren, impozitul pe mijloacele de transport, accizele pentru
băuturi alcoolice, cafea, produse petroliere sau taxele de timbru)
- cotă procentuală: se utilizează în cazurile în care baza de calcul este reprezentată de
valoare, venit sau profit. Cota procentuală poate fi:
 • proporţională ( accizele pentru parfumuri, ape de toaletă, confecţii
din blănuri naturale, TVA, impozitul pe profit, etc.)
• progresivă (fostul impozit pe venit progresiv)
• regresivă ( taxele de timbru, impozitul pe venitului din transferul
proprietăţilor imobiliare din patrimoniul personal)
6. termenul de plată reprezintă data la care sau până la care obligaţiile fiscale trebuie vărsate
la buget ( dacă termenul de plată este un interval, atunci scadenţa este ultima zi a
intervalului, iar dacă termenul de plată este o zi fixă, atunci scadenţa şi termenul de plată
coincid)
7. înlesnirile acordate la plată: scutiri, reduceri, bonificaţii, amânări şi eşalonări
8. drepturile şi obligaţiile plătitorilor
9. sancţiunile aplicabile în caz de încălcare a legii fiscale: cele mai des întâlnite sunt
majorările de întârziere şi amenzile contravenţionale sau fiscale.
Pentru neachitarea la termenul de scadenţă de către debitor a obligaţiilor de plată, se
datorează după acest termen majorări de întârziere. Majorările de întârziere se calculează pentru
fiecare zi de întârziere, începând cu ziua imediat următoare termenului de scadenţă şi până la data
stingerii sumei datorate, inclusiv. Nu se datorează majorări de întârziere pentru sumele datorate
cu titlu de amenzi de orice fel, obligaţii fiscale accesorii stabilite potrivit legii, cheltuieli de
executare silită, cheltuieli judiciare, sumele confiscate, precum şi sumele reprezentând
echivalentul în lei al bunurilor şi sumelor confiscate care nu sunt găsite la locul faptei. Majorările
de întârziere se fac venit la bugetul căruia îi aparţine creanţa principală. Nivelul majorării de
întârziere este de 0,1% pentru fiecare zi de întârziere, şi poate fi modificat prin legile bugetare
anuale.
Notă: zile de întârziere se calculează începând din ziua imediat următoare expirării
termenului legal de plată și până, inclusiv, în ziua plății.
Pentru sumele de restituit sau de rambursat de la buget contribuabilii au dreptul la
dobândă din ziua următoare expirării termenului prevăzut. Acordarea dobânzilor se face la
cererea contribuabililor. Dobânda datorată este la nivelul majorării de întârziere prevăzute Codul
fiscal şi se suportă din acelaşi buget din care se restituie ori se rambursează, după caz, sumele
solicitate de plătitori.

Modalităţi de stingere a creanţelor fiscale

Creanţele fiscale pot fi:

- creanţe fiscale principale: impozitele, taxele, contribuţiile şi celelalte sume care constituie
venituri ale BGC
- creanţe fiscale accesorii: majorările de întârziere
Creanţele fiscale se sting prin: plată ( numerar, mandat poştal, decontare bancară sau
aplicarea şi anularea de timbre fiscale mobile), compensare (aceasta presupune reducerea sumelor
exigibile la o scadenţă ulterioară cu sumele plătite în plus la buget la scadenţele anterioare),
executare silită, scutire, anulare, prescripţie şi prin alte modalităţi prevăzute de lege.
Debitorii vor efectua plata impozitelor, taxelor, contribuţiilor şi a altor sume datorate
bugetului general consolidat, prevăzute prin ordin al preşedintelui Agenţiei Naţionale de
Administrare Fiscală, într-un cont unic, prin utilizarea unui ordin de plată pentru Trezoreria
Statului pentru obligaţiile datorate bugetului de stat şi a unui ordin de plată pentru Trezoreria
Statului pentru celelalte obligaţii de plată. Distribuirea sumelor din contul unic se face de organul
fiscal competent, distinct pe fiecare buget sau fond, după caz, proporţional cu obligaţiile datorate.
În cazul în care suma plătită nu acoperă obligaţiile fiscale datorate, distribuirea, în cadrul fiecărui
buget sau fond, pe tip de impozit, contribuţie sau altă sumă reprezentând creanţă fiscală se face
mai întâi pentru impozitele şi contribuţiile cu reţinere la sursă şi apoi pentru celelalte obligaţii
fiscale, proporţional cu obligaţiile datorate.
Dacă un contribuabil datorează mai multe tipuri de impozite, taxe, contribuţii şi alte sume
reprezentând creanţe fiscale, iar suma plătită nu este suficientă pentru a stinge toate datoriile,
atunci se sting datoriile corelative acelui tip de creanţă fiscală principală pe care o stabileşte
contribuabilul sau care este distribuită, de către organul fiscal competent, după caz, stingerea
efectuându-se, de drept, în următoarea ordine:
a) sumele datorate în contul ratei din luna curentă din graficul de plată a obligaţiei fiscale
pentru care s-a aprobat eşalonare la plată, precum şi majorarea de întârziere datorată în luna
curentă din grafic sau suma amânată la plată, împreună cu majorările de întârziere datorate pe
perioada amânării, în cazul în care termenul de plată se împlineşte în luna curentă, precum şi
obligaţiile fiscale curente de a căror plată depinde menţinerea valabilităţii înlesnirii acordate;
b) obligaţiile fiscale principale sau accesorii, în ordinea vechimii, cu excepţia cazului în care s-a
început executarea silită.
c) sumele datorate în contul următoarelor rate din graficul de plată a obligaţiei fiscale pentru
care s-a aprobat eşalonare, până la concurenţa cu suma eşalonată la plată sau până la concurenţa
cu suma achitată, după caz, precum şi suma amânată la plată împreună cu majorările de întârziere
datorate pe perioada amânării, după caz;
d) obligaţiile cu scadenţe viitoare, la solicitarea contribuabilului.
Prin compensare se sting creanţele administrate de Ministerul Economiei şi Finanţelor cu
creanţele debitorului reprezentând sume de rambursat sau de restituit de la buget, până la
concurenţa celei mai mici sume, când ambele părţi dobândesc reciproc atât calitatea de creditor,
cât şi pe cea de debitor, dacă legea nu prevede altfel. Creanţele fiscale administrate de unităţile
administrativ teritoriale se sting prin compensarea cu creanţele debitorului reprezentând sume de
restituit de la bugetele locale, până la concurenţa celei mai mici sume, când ambele părţi
dobândesc reciproc atât calitatea de creditor, cât şi pe cea de debitor, dacă legea nu prevede altfel.
Compensarea se face de organul fiscal competent la cererea debitorului sau înainte de
restituirea ori rambursarea sumelor cuvenite acestuia, după caz. Dispoziţiile privind ordinea
stingerii datoriilor sunt aplicabile în mod corespunzător.
Organul fiscal poate efectua compensare din oficiu ori de câte ori constată existenţa unor
creanţe reciproce, cu excepţia sumelor negative din deconturile de taxă pe valoarea adăugată fără
opţiune de rambursare. În cazul compensărilor efectuate de organul fiscal creanţele fiscale ale
debitorului vor fi compensate cu obligaţii datorate aceluiaşi buget, urmând ca din diferenţa
rămasă să fie compensate obligaţiile datorate altor bugete, în mod proporţional.
Nu se compensează creanţele administrate de MFP prin ANAF cu cele administrate de
autorităţile locale.
 APLICAŢII

1. Se consideră următoarele venituri bugetare :

1. impozitul pe profit; 2. accizele; 3. impozitul pe veniturile din pensii; 4. impozitul pe veniturile
din dobânzi; 5. impozitul pe venit; 6. taxa pe valoarea adăugată; 7. taxele consulare; 8. taxele
vamale; 9. impozitul pe ţiţeiul şi gazele naturale din producţia internă.
Care dintre următoarele combinaţii reprezintă impozite indirecte?
a) 1+5+7+9;
b) 2+3+7+8;
c) 4+6+7+8;
d) 2+6+8+9;
e) 1+2+3+5.

2. Pentru care dintre următoarele impozite şi taxe baza de calcul nu coincide cu obiectul
impozabil:
a) impozitul pe mijloacele de transport ;
b) impozitul pe veniturile din activităţi independente ;
c) impozitul pe profit;
d) impozitul pe veniturile din salarii;
e) taxa pe valoarea adăugată.

3. Care dintre următoarele înlesniri la plata impozitelor şi taxelor presupune fragmentarea sumei
de plată în mai multe tranşe:
a) scutirea;
b) reducerea;
c) eşalonarea;
d) amânarea;
e) compensarea.

4. Stabiliţi pentru care dintre următoarele impozite şi taxe termenul de plată coincide cu scadenţa
şi reprezintă o dată (zi) fixă:
a) impozitul pe profit;
b) impozitul pe veniturile din salarii;
c) impozitul pe clădiri;
d) taxele vamale;
e) accizele pentru produsele din producţia internă.

5. O persoană fizică datorează bugetului local impozit pe clădiri în sumă de 1.000 lei, eşalonat în
2 tranşe egale, cu scadenţe la 31 martie 2009 şi 30 septembrie 2009. Contribuabilul plăteşte în
contul impozitului datorat următoarele sume:
A. – 500 lei, la data de 12 mai 2009;
- 500 lei, la data de 15 octombrie 2009.
B. – 300 lei, la data de 12 mai 2009;
 - 700 lei, la data de 15 octombrie 2009.
C. – 700 lei, la data de 12 mai 2009;
- 300 lei, la data de 15 octombrie 2009.
Să se determine majorările de întârziere datorate de contribuabil.

6. Un contribuabil persoană juridică a înregistrat în evidenţe un impozit pe profit de restituit în

sumă de 10.000 lei, iar în acelaşi timp are şi următoarele obligaţii de plată:
- impozit pe veniturile din salarii 1.500 lei;
- majorări aferente impozitului pe veniturile din salarii 1.000 lei;
- CAS 3.000 lei;
- contribuţia la fondul de şomaj 700 lei;
- impozit pe teren 200 lei.
Stabiliţi modul de stingere a acestor obligaţii prin intermediul impozitului pe profit de
restituit.

7. O persoană fizică încheie un contract de închiriere pe perioada 1 septembrie 2008 – 31 august

2009, iar în această situaţie contribuabilul datorează impozit pentru veniturile din cedarea
folosinţei bunurilor. Din decizia emisă de către administraţia financiară rezultă că persoana
trebuie să realizeze plăţi anticipate în sumă de 2.400 lei în 2008 şi 4.800 lei în anul 2009,
repartizate astfel:
- 2.400 lei la 15 decembrie 2008;
- 1.600 lei la 15 martie 2009;
- 1.600 lei la 15 iunie 2009;
- 1.600 lei la 15 septembrie 2009.
Să se determine majorările de întârziere datorate în fiecare din următoarele situaţii:
a) contribuabilul plăteşte 7.200 lei la data de 25 septembrie 2009;
b) contribuabilul plăteşte 3.600 lei la data de 20 martie 2009 şi 3.600 lei la data de 1 septembrie
2009;
c) contribuabilul plăteşte 2.400 de lei la data de 10 ianuarie 2009, 2.400 lei la data de 1 aprilie
2009 şi 2.400 lei la data de 15 octombrie 2009;
d) contribuabilul plăteşte 2.400 lei la data de 10 decembrie 2008, 1.600 lei la data de 17 martie
2009, 1.600 lei la data de 15 iunie 2009 şi 1.600 lei la data de 1 octombrie 2009.

Rezolvare aplicații

5. A) Prima tranșă de 500 lei - 42 zile de întârziere (30 zile luna aprilie + 12 zile luna mai)
Majorări de întârziere = 500*0,1%*42 = 21 lei
A doua tranșă de 500 lei – 15 zile de întârziere (15 zile luna octombrie)
Majorări de întârziere = 500 *0,1% * 15 = 7,5 zile
Majorări de întârziere (total) = 21+ 7,5 = 28,5 lei

B) Pentru prima tranșă de 500 lei plătesc majorări de întârziere astfel: pentru 300 lei pentru 42
zile (30 aprilie + 12 mai) și pentru 200 lei pentru 198 zile (30 aprilie + 31 mai + 30 iunie + 31*2
(iulie și august) + 30 septembrie + 15 octombrie)
300 *0,1%* 42 = 12,6 lei
200 * 0,1% *198 = 39,6 lei
A doua tranșă de 700 lei se divide în 200 lei aferent tranșă anterioară și 500 lei tranșă curentă
pentru care platesc majorări de întârziere pentru 15 zile, astfel 500*0,1%*15 = 7,5 lei
Majorări de întârziere (total) = 12,6 + 39,6+ 7,5 = 59,7 lei

C) Pentru prima tranșă de 700 lei, plătesc majorări de întârziere astfel: pentru 500 lei 42 zile și
pentru 200 lei nu plătesc nimic- achitat în avans
500 *0,1% * 42 = 21 lei
A doua tranșă de 300 lei – 15 zile de întârziere, majorare de întârziere 300*0,1%*15 = 4,5 lei
Majorări de întârziere (total) = 21+4,5 = 25,5 lei

6. Ordinea de stingere a datoriilor:

- majorările de întârziere 1.000 lei
- impozit pe venitul din salariu 1.500 lei

Datorii către bugetul de stat = 2.500 lei (rămân 7.500 lei cu care am posibilitatea să sting și
datoriile către alte bugete mai puțin bugetul local)
- CAS 3.000 lei
- CAJS 700 lei

Datorii către alte bugete = 3.700 lei (rămân 3.800 lei, care pot restituiți contribuabilului sau se
pot compensa cu alte datorii viitoare către buget de stat sau alte bugete, în această ordine, mai
puțin cu datorii către bugetul local)

7. a) I zile de întârziere = 284 zile (16 zile decembrie 2008 + 31+28+31+30+31+30+31+31+25)

2.400*0,1% * 284 = 681,6 lei
II zile de întârziere = 194 zile
1.600 *0,1%*194 = 310,4 lei
III zile de întârziere = 102 zile
1.600 *0,1%*102 = 163,2 zile
IV zile de întârziere = 10 zile
1.600 lei *0,1%*10 = 16 lei
Majorare de întârziere (total) = 1171,2 lei

b) I zile de întârziere = 95 zile (16 decembrie 2008 +31+28+20)

2.400*0,1%*95 = 228 lei
II din 1.600 lei cât este tranșa se achită în martie doar 1.200 lei cu zile de întârziere = 5 zile și
diferența de 400 lei se achită în septembrie cu o întârziere de 170 zile
1.200 *0,1%*5 = 6 lei
400*0,1%*170 = 68 lei
III zile de întârziere =78 zile
1.600*0,1%*78 = 124,8 lei
IV zile de întârziere = 0
Majorare de întârziere (total) = 426,8 lei

c) I zile de întârziere = 26 zile (16 decembrie 2008 + 10)

2.400*0,1%*26= 62,4 lei
II se achită 1.600 lei, valoarea tranșei a II-a și 800 lei în avans, aferenți tranșei III
zile de întârziere =17 zile
1.600 *0,1%*17 = 27,2 zile
III se achită diferența de 800 lei cu zile de întârziere =122 zile
800 *0,1%*122 = 97,6 lei
IV zile de întârziere = 30 zile
1.600*0,1%*30 = 48 lei
Majorare de întârziere (total) = 235,2 lei

d) I este achitată în termen – fără majorare

II zile de întârziere = 2
1.600 *0,1%*2 = 3,2 lei
III este achitată în termen – fără majorare
IV zile de intârziere = 16 zile
1.600*0,1%*16 = 25,6 zile
Majorare de întârziere (total) = 28,8 lei