Sunteți pe pagina 1din 22

SUPORT DE CURS

DREPTUL MUNCII
PROF. UNIV DR. JURCA CONSTANTIN
1

Rolul si insemnatatea. Dreptului muncii in sistemul de drept român


Dreptul muncii este ramura de drept care cuprinde normele juridice aplicabile relaţiilor
de muncă
individuale si colective ce se nasc intre patroni si salariati cu ocazia prestarii muncii .
Prestarea muncii se realizează in cadrul unor raporturi sociale, care reglementate de
normele juridice, devin, de
regulă, raporturi juridice de munca.
Munca reprezintă activitatea umană specifica, manuală şi/sau intelectuală, prin care
oamenii utilizează
aptitudini personale in vederea satisfacerii necesitatilor lor.
Relatiile de munca reprezinta relatiile sociale care se formeaza intre oameni in procesul
de prestare a
muncii. Din ansamblul acestor relaţii de muncă, sunt reglementate şi li se aplică normele
dreptului muncii,
numai acelor relaţii care se stabilesc ca urmare a unui contract de muncă1.
Pentru a stabilii obiectul dreptului muncii, vom analiza cele doua situaţii în care se
poate presta
munca :Munca în cadrul unor raporturi juridice de muncă
Munca în afara unor raporturi juridice de muncă
Munca în cadrul unor raporturi juridice de muncă
Raporturile juridice de muncă reprezintă relatiile sociale reglementate prin norme
legale, ce iau

naştere între o persoană fizică, denumită salariat şi un angajator, persoană juridică sau
persoană fizică, ca urmare a prestării unei anumite munci de către salariat in folosul
angajatorului, care se obligă să plătească o sumă de bani şi să asigure condiţii necesare
prestării acelei munci.

Principala formă a raportului juridic de muncă il reprezintă contractul de muncă.


Contractul de

muncă care se caracterizează prin faptul că una din părţi este intotdeauna o persoană
fizică, care se obligă să presteze o muncă în folosul celeilalte personae, fie juridică, fie
fizică, care îşi asumă la rândul ei, obligaţia de a o plati şi de a-i asigura condiţii optime de
muncă.

Tot in această categorie intră mai intră: raporturile de muncă( de serviciu) ale
funcţionarului public civil sau militar, raporturile de muncă ale persoanelor care deţin
demnităţi publice, raporturi de muncă ale membrilor cooperatori care au calitatea
exclusive de salariat.2

Spre deosebire de celelalte raporturi juridice de muncă, raporturile născute in baza


incheierii contractului de muncă, au urmatoarelecar acterist ice: persoana care presteaza
munca este intotdeauna o persoană fizică, sub aspectul ambelor subiecte – raportul
juridic de muncă are o natură personală(intuitu personae), prestarea muncii se
facecontinuu- având un caracter succesiv, salariatul se află intr-un raport de
subordonare3, raportul de muncă are caracteroneros-plata poartă denumirea desalariul,
angajatorul are putere de a da directive- de a

controla şi de a sancţiona.
1 Sanda Ghimpu, Ion Traian Ştefănescu, Gheorghe Mohanu, Dreptul muncii, tratat, vol.1,Editura
Ştiinţifică şi Enciclopedică,
Bucureşti, 1978, pag. 8-11
2 Alexandru Ţiclea, Andrei Popescu, Marioara Ţichindelean, Constantin Tufan, Ovidiu Ţinca, Dreptul

muncii, Editura Rosetti,


Bucureşti, 2004
3 Sanda Ghimpu, Alexandru Ţiclea, Dreptul muncii, Ediţia a II-a, Editura All Beck, Bucureşti, 2001

Munca în afara unor raporturi juridice de muncă

În această categorie se inscriu : muncav olunt ară, munca desfăşurată în baza unor
obligaţii legale, munca efectuată în cadrul unui raport juridic civil, munca desfaşurată in
cadrul unui raport comercial, munca desfaşurată in cadrul unui raport societar.

O categorie aparte a acestor raporturi o constituie munca desfaşurată in baza unor


reglementări legale de sine stătătoare – profesiuni liberale :avocat, notar public, executor
judecătoresc, expert criminalist, consilier in proprietate industrială, medic, expert
contabil, etc.

IZVOARELE DREPTULUI MUNCII

Noţiunea deizv or semnifică, în general, sursa ori originea unui lucru sau al unui
fenomen, dar in acelaşi, semnifica şi documentul, textul original, istoric, ştiinţific, pe
care se întemeiază o anume judecată, concluzie, susţinere, opinie despre ceva pus în
discuţie.

Izvoarele sunt manifestări ale relaţiilor sociale care generează norma juridică.
Pentru a-şi realiza rolul lor de organizare a vieţii sociale, normele juridice sunt exprimate
în anumite forme, proprii dreptului, care în funcţie de organul emitent pot fi: legi,
ordonanţe, hotarâri, etc şi care generic poartă dennumirea de acte normative.
Dreptul muncii este alcătuit din ansamblul actelor normative (legi, ordonante,
hotărâri ale guvernului, ordine şi instrucţiuni ale miniştrilor) care reglementează relaţii
sociale de muncă, care in acest fel devin raporturi juridice de muncă.

Curte Constituţională a consfiinţit necesitatea reglementarii raporturilor de muncă prin


Decizia nr.40/20014” reglementarea legală a raporturilor de muncă, a drepturilor şi
obligaţiilor angajatorilor şi ale salariaţilor, precum şi a modalităţii de exercitare a acestora
este necesară şi într-o societate organizată pe baza principiilor economiei de piaţă”.

Izvoarele dreptului muncii sunt de două categorii:


1.Izvoare comune cu ale celorlalte ramuri de drept
2.Izvoare specifice dreptului muncii, care pot fi împărţite în izvoare interne şi izvoare
internaţionale.
IZVOARE COMUNE
Actele normative

Constituţia5
Legile
Ordonanţele Guvernului
Hotărârile Guvernului

Constituţia reprezintă legea fundamentală şi, prin urmare, cel mai important izvor
de drept, având ca principal obiectiv fixarea cadrului general al ordinii de drept,
cocretizând, în cel mai înalt grad, ideea de justiţie şi totodată enumeră principalele acte
normative, precizând şi organul care le emite.

Jurisprudenţa (practica judiciară


)- nu constituie izvor de drept în domeniul dreptului muncii(ius non
faciat iudex).
Cu toate acestea, deciziile Curţii Constituţionale prin care s-a declarat neconstiuţional
un text sau o lege, au
caracter obligatoriu şi sunt opozabile tuturor.
4Publicată în Monitorul oficial al României, Partea I, nr.280 din 30 mai 2001
5Textul revizuit al Constituţiei României a fost publicat în Monitorul Oficial al României, Partea I,
nr.767 din 31 octombrie 2003
3

Mai menţionăm că şi deciziile Inaltei Curţi de Casaţie si Justiţie, date în cazul


recursurilor în interesul legii , în
litigii de muncă, şi care conferă un caracter unitar interpretării şi aplicării normelor de
drept în legislaţia muncii,
pot fi considerate doctrinar izvoare indirecte.
Curtea are competenţa de a ” ordona practica judiciară a ţării determinând o interpretare
şi o aplicare unitară a
legii de către toate celelalte instanţe judecătoreşti”6
Obiceiul juridic în principiu , nu constituie izvor de drept în domeniul dreptului muncii.
Obiceiul juridic este acea regulă de conduită care nu a fost reglementată juridic, dar care
reprezintă rodul unei
experienţe de viaţă, al repetării unei practici, aparţinând unor categorii de oameni.

Prinexcepţie de la regula potrivit căreia obiceiul fără a fi consacrat prin acte juridice nu
are relevanţă juridică, dacă un act normativ din domeniul legislaţiei muncii face referire
expresă la obicei, considerându-l în mod generic ca posibil, trebuie să i se recunoască
obiceiului caracter de izvor de drept.Astfel, OG nr. 137/2000 privind sancţionarea tutror
formelor de discriminare la încadrarea în muncă prevede că ”aplicarea cerinţelor şi
standardelor uzuale în domeniul respectiv” nu poate fi considerată discriminare la
încadrarea în muncă.

IZVOARE SPECIFICE INTERNE


Codul muncii consacră autonomia dreptului muncii ca ramură a sistemului unitar al
dreptului nostru,

asigurând un regim unitar prin principiile şi trăsăturile sale esenţiale, pentru toţi cei care
prestează o muncă în calitate de salariaţi. Codul muncii şi celelalte reglementări
normative generale privind problemele esenţiale ale raporturilor de muncă formează
dreptul comun al muncii aplicabil tuturor categoriilor de angajatori şi de salariaţi.

În acelaşi timp, mai există şi reglementări speciale specifice dreptului muncii:


Regulamentul de organizare şi funcţionare este actul intern al unei persoane juridice
prin care se

stabileste structura sa generală, compartimentele de lucru şi atribuţiile lor, conlucrarea


dintre ele şi raporturile cu conducerea persoanei juridice respective.Se aprobă, de regulă,
de organul de conducere al fiecărei persoane juridice şi reprezintă un drept la
autoorganizare al fiecărui angajator, cf. art.40 alin.1 lit.a din Codul muncii.

Deşi, Codul muncii nu îl prevede expres şi nici nu se referă la conţinutul său sunt
situaţii când însăşi legea precizează că stabilirea răspunderii juridice a unui salariat se
face în funcţie de prevederile regulamentului de organizare şi funcţionare în domeniul
protecţiei muncii.

Instrucţiunile referitoare la protecţia muncii sunt izvoare de drept care se adoptă de


fiecare angajator în
parte, ca obligaţie rezultată din Legea 90/19967 privind protecţia muncii.
Regulamentul intern reprezintă actul intern al unei persoane juridice prin care se
stabilesc (art. 258

Codul muncii), următoarele :


Reguli privind protecţia, igiena, securitatea în muncă
Reguli privind respectarea principiului nediscriminării şi înlăturarea oricărei forme de
încălcare a demnităţii.
Reguli concrete privind disciplina muncii în unitate
Abateri discplinare şi sancţiuni aplicabile.

Reguli referitoare la procedura disciplinară.


Modalităţi de aplicare a altor dispoziţii legale sau contractuale specifice

Regulamentul intern prezintă importanţă deosebită pentru activitatea oricărui angajator,


persoană juridică, iar întocmirea acestuia constituie o obligaţie prevăzută de Codul
muncii şi trebuie făcută cu consultarea sindicatelor sau, în lipsa acestora, a
reprezentanţilor salariaţilor.

Contractul colectiv de muncă

Contractele colective de muncă, reglementate de L. nr. 130/1996,republicată, au


devenit unele dintre cele mai importante izvoare ale dreptului muncii. Este vorba de o
categorie aparte de izvoare, specială, pentru că ele nu sunt de origine statală, ci de origine
convenţională.

6 Mihai Constantinescu, Ion Muraru, Antonie Iorgovan, Revizuirea Constituţiei României – Explicaţii
şi comentarii, Editura Rosetti,
Bucureşti, 2003
7 Republicată în Monitorul Oficial al României, partea I, nr. 47 din 29 ianuarie 2001

Dreptul Muncii
Download this Document for FreePrintMobileCollectionsReport Document
This is a private document.

Info and Rating

incheierii
prestarea
cate
ron pe
pe concediu
toate
proceduri
sanctiunilor
pe luna
primesc bani
luni
(more tags)
Follow
yysys

Share & Embed

Related Documents

PreviousNext

1.

p.

p.

p.

2.
p.

p.

p.

3.

p.

p.
p.

4.

p.

p.

p.

5.
p.

p.

p.

6.

p.

p.
p.

7.

p.

p.

p.

8.
p.

p.

p.

9.

p.

p.
p.

10.

p.

p.

p.

11.
p.

p.

p.

12.

p.

p.
p.

13.

p.

p.

p.

14.
p.

p.

p.

15.

p.

p.
p.

16.

p.

p.

More from this user

PreviousNext

1.

183 p.
131 p.

16 p.

2.

44 p.

117 p.
45 p.

3.

21 p.

61 p.

107 p.

4.

121 p.
60 p.

6 p.

5.

5 p.

4 p.
245 p.

6.

19 p.

11 p.

18 p.

7.

15 p.
15 p.

10 p.

8.

22 p.

12 p.
24 p.

9.

25 p.

S-ar putea să vă placă și