Capitolul V: ÎNTREPRINDERILE ORGANIZATE SUB

FORMA SOCIETATILOR COMERCIALE

V.1. Agentii economici si libera initiativa

Economia de piata se caracterizeaza prin predominarea proprietatii private, libera

initiativa a indivizilor, relatii specifice între agentii economici, determinate de
caracterul proprietatii private si de alocarea libera a resurselor, prin formarea preturilor
în functie de cerere si oferta, înlaturarea dezechilibrelor cerere-oferta prin autoreglare
si protectia concurentei. Totusi, puterea publica practica interventii indirecte si în caz
de dezechilibre majore, directe, pentru sprijinirea functionarii pietei. Aceste interventii
au caracteristici si intensitati diferite în functie de nivelul de dezvoltare al economiei
nationale, în diferite etape.
În toate tarile, deci si în România, statul trebuie sa creeze facilitati pentru
functionarea la parametri optimi a relatiilor întreprinderii cu piata, sa vegheze la buna
functionare a tuturor formelor de întreprinderi prin instrumente si mecanisme
economice (impozite, dobânzi, credite, subventii, taxe vamale, curs valutar, acorduri si
negocieri de preturi etc.).
Libera initiativa si autonomia întreprinderilor cu capital privat, public si mixt au
nevoie de un cadru adecvat de manifestare. Un suport esential al liberei initiative
este privatizarea întreprinderilor si organizarea agentilor economici particulari .
În conditiile economiei de piata proprietatea privata este preponderenta fata de cea
publica. Pastrarea în anumite proportii a unui sector public este determinata de o serie
de cauze ce tin de necesitatea asigurarii energiei, restructurarea economiei, ocrotirea
bogatiilor naturale ale solului si subsolului si conservarea acestora (petrol, carbune,
metale feroase si neferoase, metal rare si pretioase, paduri etc. ), organizarea unor
sectoare vitale pentru economie care necesita investitii mari de capital, cu termen de
recuperare îndelungat (centrale atomice si electrice, drumuri, transport feroviar,
telecomunicatii, exploatari marine si minerale, hidrocentrale, lucrari de îmbunatatiri
funciare), dar mai putin atractive pentru capitalul privat. Sectoarele publice se restrâng
în majoritatea tarilor lumii, inclusiv în tarile aflate în tranzitie la economia de piata.
În aceste conditii statul este aparatorul interesului public, folosind în acest scop
mijloacele, instrumentele juridice si pârghiile financiare . Agentii economici au în
acest sens responsabilitati directe, legale si financiare, în care scop trebuie sa probeze
competitivitate, inventivitate, capacitate de conducere si organizare.
În perioada de tranzitie în România s-au constituit, functioneaza si se
perfectioneaza tipuri si forme variate de agenti economici, ca:
• agentii economici organizati pe baza liberei initiative, cum sunt peroanele
fizice autorizate sa desfasoare activitate independenta si asociatiile familiale;
• societatile comerciale si regiile autonome, societatile nationale, constituite
prin reorganizarea unitatilor economice de stat;
• unitati economice cu capital privat român, român si strain sau numai strain.
 În cadrul legal instituit de Decretul Lege nr.54/1990 s-au organizat, pe baza
liberei initiative , patru tipuri de agenti economici 27:
a) persoane fizice autorizate sa desfasoare activitate independenta;
b) asociatii familiale;
c) asociatii cu scop lucrativ;
d) întreprinderi mici.

În baza Legii 31/1990 societatile cu scop lucrativ si întreprinderile mici, înfiintate

pâna la 17 Dec.1990, s-au reorganizat într-una din formele de societate comerciala
stabilite de lege.
Desfasurarea activitatii de productie si servicii a agentilor economici înfiintati pe
baza liberei initiative se face pe baza de autorizatie. Autorizatia este actul
administrativ de autoritate unilateral, prin care organul competent al administratiei
permite unei persoane fizice sau juridice exercitarea unor drepturi si asigura apararea
drepturilor individuale. Autorizatia pentru desfasurarea de activitati independente de
catre persoanele fizice sau de constituire a asociatiilor familiale se emite de catre
primarii si cuprinde: numele solicitantilor, adresa, obiectul de activitate si alte conditii
privitoare la desfasurarea activitatii. Autorizatia se poate elibera pe baza testarii
capacitatii profesionale de catre organisme abilitate pe lânga primarii sau de catre
organisme profesionale specifice activitatii pentru care se cere autorizarea, cu acordul
acestora. Atestarea capacitatii profesionale se face prin prezentarea de acte
doveditoare sau prin examen, cu mentionarea faptului ca solicitantii au lucrat sau
lucreaza în meseriile mentionate în acte sau în meserii înrudite. Atestarea pe baza de
examen pentru persoanele care nu detin acte doveditoare privitoare la efectuarea unei
anumite activitati se face la Inspectoratul teritorial de munca si protectie sociala din
judetul de domiciliu. Atestarea privind capacitatea profesionala este obligatorie pentru
toate domeniile de activitate.
Procedura de obtinere a autorizatiei pentru desfasurarea unei activitati
independente este urmatoarea:
• se întocmeste cererea de autorizare, la care se anexeaza documentul de
atestare profesionala;
• se obtin vizele de la institutiile abilitate;
• se depune o cerere la primaria (comuna, oras, sector) din localitatea în care
persoana în cauza doreste sa-si deschida unitatea particulara;
• se ridica autorizatia de functionare si se completeaza declaratia de impunere
pe baza careia se fixeaza impozitul;
• deschiderea, în cazul în care se doreste , a unui cont de disponibilitati la
CEC sau la Banca.

Persoanele fizice autorizate sa desfasoare activitate independenta pot deschide

conturi bancare în lei si valuta.
Pentru deschiderea contului se prezinta bancii urmatoarele documente:

27
Guvernul a propus o noua lege (2002) care abroga Decretul - Lege nr.54/1990 ce permite persoanelor fizice
cetateni ai statelor membre ale Uniunii Europene, ca si cetatenii români, sa desfasoare activitati independente pe
teritoriul României, în toate domenii si ocupatiile si sa constituie asociatii familiale din membrii familiei care se
gospodaresc împreuna.
 • cerere de deschidere a contului;
• copie dupa autorizatia de constituire, eliberata de primarie si înregistrata la
administratia financiara;
• fisa cu specimenul de semnatura.

Pentru realizarea activitatilor prevazute în autorizatia de constituire, în vederea

completarii resurselor proprii, persoanele fizice autorizate sa desfasoare activitate
independenta si asociatiile familiale pot primi credite de la banci pe baza de
garantii asiguratorii. Suma creditului se stabileste pe baza de negocieri cu banca, în
functie de o serie de criterii si indicatori de bonitate (situatia patrimoniala, cifra de
afaceri, rentabilitatea afacerii, garantiile prezentate în vederea asigurarii rambursarii
creditului la scadenta). La negocierea creditului, solicitantul trebuie sa prezinte:
cererea de credit, situatia veniturilor previzibile, documentatia tehnico-economica de
fundamentare a creditului de investitii, documentele privind dreptul de proprietate etc.
în cazul unui credit care depaseste un anumit plafon, solicitantul prezinta un „studiu
de fezabilitate”. Pe parcursul desfasurarii activitatii, banca exercita controlul utilizarii
creditului si integritatea garantiilor asiguratorii. Solicitantii de credite pot aduce
urmatoarele garantii: ipoteca constituita asupra bunurilor imobile personale si ale
girantilor, înscrisa la notariatul în a carei raza teritoriala se afla si alte bunuri în
proprietate, cesiunea în favoarea bancii prin care solicitantul cedeaza (transmite)
dreptul sau de creanta cu titlu oneros în cazul în care nu-si poate achita obligatiile
(creditul si dobânda aferenta).

V.2. Formele societatilor comerciale

În vederea efectuarii de acte de comert, persoanele fizice si persoanele

juridice se pot asocia si pot constitui societati comerciale28.
Persoanele fizice si juridice se pot asocia si constitui una din urmatoarele forme
de societati comerciale:
a) societate în nume colectiv;
b) societate în comandita simpla;
c) societate în comandita pe actiuni,
d) societate pe actiuni;
e) societate cu raspundere limitata.

Societate în nume colectiv (SNC) este formata din doi sau mai multi asociati. Se
caracterizeaza prin faptul ca obligatiile sociale sunt garantate cu patrimoniul social si
cu raspunderea nelimitata si solidara a tuturor asociatilor. Societatile comerciale
raspund mai întâi cu patrimoniul social. Potrivit acestei reguli, creditorii SNC se
despagubesc în primul rând din patrimoniul societatii si numai atunci când activul
acesteia nu acopera obligatiile sociale se recurge, în subsidiar, la avutul societarilor,
care sunt raspunzatori nelimitat si solidar de obligatiile sociale nesatisfacute de catre
societatea lor în nume colectiv. Referitor la garantarea obligatiilor sociale cu
patrimoniul social trebuie sa se aiba în vedere ca patrimoniul social poate fi compus

28
Legea nr.31/1990 privind societatile comerciale (republicata) Monitorul Oficial al României nr.335 din 28
noiembrie 1997
atât din drepturi, cât si din obligatiuni. Dar nu întregul patrimoniu social este la
dispozitia creditorilor, ci numai partea activului patrimoniului si numai în cazul în care
acesta este insuficient se recurge la avutul asociatilor.
Societatea în comandita simpla (SCS) are în componenta sa doua categorii
diferite de asociatii: comanditati si comanditari. Comandita este contractul de
asociere în care una din parti (comanditatul) raspunde nelimitat si solidar pentru
obligatiile societatii fata de creditori, iar cealalta parte (comanditarul) raspunde numai
pâna la concurenta aportului sau (în limitele capitalului investit de el). Comanditat este
asociatul care raspunde pentru angajamentele SCS, nelimitat, respectiv cu toata averea
lui prezenta si viitoare, si în mod solitar cu ceilalti. Comanditar este asociatul a carei
raspundere se limiteaza la capitalul depus într-o societate în comandita simpla si care
are dreptul de a beneficia de o parte din profitul realizat de societatea respectiva.
Atât în cazul SNC si SCS, cât si al celorlalte forme de societati, bunurile
constituite ca aport în societate devin proprietatea acestora. Asociatul care întârzie sa
depuna aportul social este raspunzator de daunele pricinuite, iar daca aportul a fost
stabilit în numerar este obligat si la plata dobânzilor legale din ziua în care trebuia sa
faca varsamântul. Aportul asociatilor la capitalul social nu este purtator de dobânzi.
Fiecare asociat primeste însa o cota parte din profit, numita dividend, în functie de cota
de participare la capitalul social.
Societatea în comandita pe actiuni (SCA) este societatea al carei capital social
este împartit în actiuni, iar obligatiile sociale sunt garantate cu patrimoniul social si cu
raspunderea limitata si solidara a asociatilor comanditati; comanditarii sunt obligati
numai la plata actiunilor lor. SCA se asemana cu societatea pe actiuni prin faptul ca
patrimoniul este divizat în actiuni , dar se deosebeste prin existenta a doua categorii de
asociatii (comanditati si comanditari), fiecare având raspunderi diferite. Capitalul SCA
nu poate fi mai mic de 25 milioane lei, iar numarul actionarilor mai mic de cinci.
Societatea pe actiuni (SA) se caracterizeaza prin existenta unei singure
categorii de asociati si divizarea capitalului social în parti denumite actiuni .
Obligatiile sociale sunt garantate cu patrimoniul social, actionarii fiind obligati numai
la plata actiunilor lor. Raspunderea patrimoniala a actionarilor pentru obligatiile
sociale este limitata la valoarea actiunilor pe care le detin. Actiunile societatii sunt
negociabile si liber transmisibile. Capitalul SA nu poate fi mai mic de 25 milioane lei,
iar numarul actionarilor mai mic de cinci. Capitalul social este reprezentat prin actiuni
emise de societate. Actiunea este un înscris, o hârtie de valoare care reprezinta o cota
fixa, dinainte stabilita, din capitalul unei SA, o hârtie emisa de o societate comerciala
care exprima dreptul de proprietate al celui ce o detine asupra unei parti din valoarea
respectivei societati comerciale, o valoare mobiliara ce reprezinta participarea la o
societate si comporta dreptul de decizie si dreptul la cota parte din profit. Actiunile pot
fi nominative sau la purtator. Felul actiunilor este determinat prin actul constitutiv, sau
în caz contrar vor fi la purtator. Actiunile au o valoare nominala (înscrisa pe actiune) si
o valoare reala, reprezentata de pretul la care se vând si se cumpara la un moment dat.
Dreptul de proprietate asupra actiunilor se transmite prin declaratia facuta în
registrul de actiuni al emitentului, subscrisa de cedent si de cesionar sau de mandatarii
lor si prin mentiunea facuta pe actiune. Subscriitorii si cesionarii ulteriori sunt
raspunzatori solidari de plata integrala a actiunilor timp de trei ani, socotiti de la data
la care s-a facut mentiunea de transmitere în registrul societatii.
 Capitalul social nu poate fi majorat, nu se pot emite noi actiuni, pâna nu sunt
complet achitate contravaloarea celor din emisiunea anterioara. Când actionarii nu au
efectuat plata varsamintelor, societatea îi invita sa-si îndeplineasca aceasta obligatie
printr-o somatie colectiva publicata în Monitorul Oficial si într-un ziar de mare tiraj.
Daca actionarii nu efectueaza varsamintele nici în urma acestei somatii, consiliul de
administratie decide fie urmarirea actionarilor pentru varsaminte restante, fie anularea
acestor actiuni nominative. Decizia de anulare se publica în Monitorul Oficial, cu
specificarea numarului de ordine al actiunilor anulate. În locul actiunilor anulate se
emit noi actiuni purtând acelasi numar, care sunt vândute. Sumele obtinute din vânzare
se întrebuinteaza pentru acoperirea cheltuielilor de publicitate si vânzare, a dobânzilor
de întârziere si a varsamintelor neefectuate, iar eventualele diferente se înapoiaza
vechilor actionari. Daca pretul obtinut nu este suficient pentru acoperirea tuturor
sumelor datorate societatii sau daca vânzarea nu are loc din lipsa de cumparatori,
societatea se îndreapta împotriva subscriitorilor si cesionarilor. Daca nici în aceasta
faza nu se realizeaza sumele datorate societatii se procedeaza la reducerea capitalului
cu sumele respective. Dreptul de proprietate asupra actiunilor la purtator se transmite
prin vânzare. Actiunile sunt indivizibile. Când o actiune nominativa devine
proprietatea mai multor persoane, societatea nu este obligata sa înscrie transmiterea
atât timp cât acele persoane nu desemneaza un reprezentant unic pentru exercitarea
drepturilor rezultând din actiune. De asemenea, când o actiune la purtator apartine mai
multor persoane, acesta trebuie sa desemneze un reprezentant comun. Atât timp cât o
actiune este proprietatea indiviza a mai multor persoane, acestea raspund solidar
pentru efectuarea varsamintelor datorate.
Societatea nu poate dobândi propriile sale actiuni, nici sa acorde avansuri asupra
lor, în afara de cazul în care adunarea generala a actionarilor hotaraste astfel cu votul
actionarilor care reprezinta doua treimi din capitalul social.
Posesorii de actiuni au dreptul sa participe la împartirea rezultatelor financiare ale
întreprinderii (sa primeasca dividende), inclusiv a activelor ramase în cazul în care
societatea este lichidata. Dividendul este cota parte din profitul net al unei SA ce se
cuvine pentru o actiune, unei parti de fondator sau unei parti (actiuni) industriale.
Înscrisul atasat la fiecare actiune de capital care da dreptul posesorului lui legal sa
încaseze cota parte din profitul net se numeste cupon de dividend.
Actionari pot oferii spre vânzare actiunile lor pe cale de publicitate. În acest scop
întocmesc un prospect semnat de ei si de administratori, care cuprinde atât elementele
mentionate în contractul de societate si statut, cât si în contul de profit si pierderi al
societatii, dividendele acordate, obligatiunile emise si garantiile date. Prospectul în
forma autentica se depune la registrul comertului. Publicarea prospectului este
autorizata de catre judecatorul de la instanta teritoriala unde se afla sediul societatii.
Publicarea se face în cel putin doua ziare dintre cele mai raspândite din localitatea
unde se afla sediul societatii. Cumpararile de actiuni se fac pe baza prospectului de
vânzare semnat de actionari si administratori si vizat de judecatorul de la instanta
sediului registrului comertului. Cumparatorii de actiuni specifica: numele si prenumele
sau denumirea, domiciliul sau sediul cumparatorului, numarul actiunilor cumparate,
data cumpararii si declaratia expresa ca accepta si cunosc prospectul de vânzare a
actiunilor.
 Situatia actiunilor se publica odata cu bilantul anual si se arata daca actiunile sunt
integral platite, numarul actiunilor pentru care s-a cerut, fara rezultat, efectuarea
varsamintelor.
Societatea cu raspundere limitata (SRL) împrumuta caracteristici atât de la
societatile de persoane (are o singura categorie de asociati si constituirea se face în
conditiile încrederii reciproce), cât si de la cele de capitaluri (asociatii raspund în
limita capitalului social subscris). SRL este societatea ale carei obligatii sociale sunt
garantate cu patrimoniul social, iar asociatii sunt obligati numai la plata partilor
sociale. SRL se poate constitui si atunci când un debitor nu-si poate continua
activitatea , iar creditorii lui nu socotesc oportuna lichidarea grabita si în consecinta se
asociaza între ei; creditorii debitorului comun pot duce la bun sfârsit fie exploatarea,
fie lichidarea lenta, operatiuni profitabile ambelor parti. Alte motive de asociere
provizorie cu raspundere limitata pot fi în cazul de cesiune a unei creante, exploatarea
proprie, prospectiuni, exploatari, cumpararea si vânzarea unui fond de comert etc.
În SRL numarul asociatilor nu poate fi mai mare de 50 iar capitalul social nu poate
fi mai mic de doua milioane lei si se divide în parti sociale egale, nu mai mici de 100
000 lei fiecare. În caz de aporturi în natura, acestea pot reprezenta cel mult 60% din
capitalul social. Prestatiile în natura si creantele nu pot constitui aport. Bunurile ce
reprezinta aporturi în natura se transmit în momentul constituirii societatii. Partile
sociale nu pot fi reprezentate prin titluri negociabile. Administratorii elibereaza, la
cerere, certificatul constatator al drepturilor asupra partilor sociale, cu mentiunea ca
nu poate servi ca titlu pentru transmiterea drepturilor constatate, sub sanctiunea
nulitatii transmiterii.
În cazul în care într-o societate cu raspundere limitata partile sociale sunt ale
unei singure persoane, în calitate de asociat unic, acesta are drepturile si obligatiunile
adunarii generale.

V.3. Constituirea societatilor comerciale

Actele constitutive ale societatilor comerciale difera în functie de forma

acestora:
• societatea în nume colectiv sau în comandita simpla se constituie pe baza
contractului de societate;
• societatea pe actiuni, în comandita pe actiuni sau societate cu raspundere
limitata se constituie pe baza de act constutiv si statut. Daca SRL se
constituire prin actul de vointa al unei singure persoane se întocmeste numai
statutul.

Actul constitutiv se semneaza de catre toti asociatii, sau în caz de subscriptie

publica, de fondatori si se încheie în forma autentica. Fondatorii sunt persoanele care
au avut un rol important în constituirea societatii.
Actul constitutiv al societatii în nume colectiv, în comandita simpla s-au
cu raspundere limitata cuprinde:
• Datele de identificare (numele , prenumele, locul si data nasterii, domiciliul
si cetatenia asociatilor);
• Forma societatii, denumirea sediul;
 • Obiectul de activitate al societatii;
• Capitalul social subscris si varsat;
• Asociatii care reprezinta si administreaza societatea;
• Partea fiecarui asociat la profit si la pierderi;
• Sediile secundare (sucursale, agentii sau alte unitati fara personalitate
juridica puncte de lucru);
• Durata societatii;
• Modul de dizolvare si de lichidare.

Actul constitutiv al societatii pe actiuni cuprinde:

• Datele de identificare;
• Forma, denumirea, sediul;
• Obiectul de activitate al societatii ;
• Capitalul social subscris si varsat;
• Valoarea bunurilor constituite ca aport în natura;
• Numarul si valoarea normala a actiunilor, cu specificarea daca sunt
nominative sau la purtator;
• Numele si prenumele, locul, data nasterii si cetatenia, domiciliul
administratorilor persoane fizice si cenzorilor;
• Clauze privind conducerea, administrarea, controlul gestiunii si functionarea
societatii;
• Durata societatii ;
• Modul de împartire a profitului si de suportare a pierderilor;
• Sediile secundare (sucursale, agentii, reprezentante etc.),
• Avantajele rezervate fondatorilor;
• Actiunile comanditarilor în societatea în comandita pe actiuni;
• Operatiunile încheiate de asociati în contul societatii;
• Modul de dizolvare si de lichidare a societatii.

La constituirea societatii pe actiuni prin subscriptie publica fondatorii vor

întocmi un prospect de emisiune, semnat de catre acestia în forma autentica care va fi
depus la registrul comertului din judetul unde se va stabilii sediul societatii.
Societatea comerciala este persoana juridica la data înmatricularii în
registrul comertului, dupa care se publica în Monitorul Oficial al României pentru
evidenta fiscala, cu mentionarea numarului de înmatriculare.
Societatile comerciale pot crea filiale, care au forma de societati comerciale cu
personalitate juridica si au regimul juridic al formei de societate în care s-au constituit.
Spre deosebire de filiale, sucursalele nu au personalitate juridica si se înfiinteaza în
aceeasi localitate cu societatea fondatoare.
Reprezentantii societatilor si sucursalelor sunt obligati sa depuna la oficiul
registrului comertului semnaturile lor , în termen de 15 zile de la data înmatricularii
societatii, daca au fost numiti prin actul constitutiv.
V.4. Guvernarea societara

Conceptul de guvernare societara29 s-a format din necesitatea de a reuni

proprietatea cu controlul acesteia. Din anii '70 aceasta tendinta s-a intensificat pe plan
mondial foarte mult si a dobândit forme complexe de manifestare. La baza acestui
proces au stat doua conditii: extinderea societatilor pe actiuni si dezvoltarea
investitiilor institutionale. Investitorii institutionali sunt fondurile de pensii, fondurile
de asigurari, fondurile mutuale etc. Acesti investitori sunt, alaturi de micii investitori,
actionari minoritari.
Guvernarea societara se bazeaza pe un sistem de principii si norme care asigura
distribuirea competentelor între actionari (stockholders), consiliul de administratie si
manageri. Acest sistem a creat noi reguli de conducere.
Se cunosc doua modele de guvernare societara: modelul american, bazat pe
valoarea actionariala (maximizarea valorii pentru actionari); modelul european, bazat
pe parteneriat (stakeholders), respectiv pe armonizarea intereselor tuturor
participantilor interesati (actionari, manageri, muncitori, furnizori, creditori,
municipalitatile în care sunt amplasate societatile).
Modelul american de guvernare societara s-a constituit în procesul de extindere
a corporatiilor si a finantarii pe baza resurselor proprii si a resurselor atrase de pe
pietele de capital (emisiuni de actiuni si obligatiuni etc.) .
Modelul european de guvernare societara se bazeaza, în principal, pe finantarea
prin credite bancare, alaturi de sursele interne. Pietele de capital sunt mai putin
dezvoltate decât în Statele Unite. Desi aceste piete constituie o importanta sursa de
finantare în perspectiva si pentru Europa Occidentala, adoptarea acestui model
necesita schimbari structurale profunde în economie si crearea unor piete financiare
functionale si stabile. Societatile comerciale pe actiuni, în Germania de pilda,
reprezinta numai 2% din numarul total, iar pietele de capital sunt putin folosite.
Guvernarea societara este un concept nou de conducere, implementat pe baza
unui proiect, de catre cinci parteneri ai Aliantei Strategice a Asociatiilor de Afaceri
(ASAA), sustinuta financiar de Center for International Private Entreprise (CIPE)
Washington. Numeroase tari din lume sunt membre ale acestei organizatii, România
manifestând interes în acest sens.
Conducerea societara se bazeaza pe urmatoarele principii promovate de
Organizatia Economica pentru Comert si Dezvoltare (OCDE ):
1. Drepturile actionarilor care trebuie asigurate si protejate de cadrul
legislativ si institutional creat de catre fiecare guvern;
2. Tratamentul echitabil al actionarilor, indiferent de categoria din care
fac parte (interni sau straini, majoritari sau minoritari). Toti actionarii
trebuie sa aiba posibilitatea de a obtine reparatii corespunzatoare în
cazul încalcarii drepturilor lor;
3. Rolul grupurilor de interese în guvernarea societara care se refera la
recunoasterea si stabilirea prin lege a drepturilor acestora si la
încurajarea cooperarii active între companii si grupurile de interese în

29
Unii specialisti folosesc cu acelasi sens notiunea de guvernare corporatista (corporate government) .
 vederea crearii de bogatie, locuri de munca si mentinerea situatiei
financiare sanatoase;
4. Prezentarea si transparenta societatii este obligatoriu sa se asigure
corect si la timp. Informatiile despre societate cuprind: situatia
financiara, performanta, proprietatea, conducerea;
5. Responsabilitatile consiliului de administratie se bazeaza pe orientarea
strategica a societatii, monitorizarea activitatii managerilor, precum si
raspunderea acestora fata de societate si actionari.

În România, reforma întreprinderilor, initiata la începutul anilor '90-91, a

produs schimbari fundamentale în modul de conducere, în special ca urmare a
privatizarii patrimoniului de stat. Legea 31/1991 privind societatile comerciale se
bazeaza pe un model mixt caracterizat prin faptul ca organismul suprem de control al
societatii este adunarea generala a actionarilor; aceasta desemneaza un consiliu de
administratie (administrator care are toata responsabilitatea administrarii întreprinderii
si o comisie de cenzori pentru controlul intern).
O anumita parte din activitatea economica din sectoare strategice, organizata sub
forma de „regii autonome” si ulterior „societati nationale”, nu este condusa conform
principiilor societare si a practicilor din societatile comerciale. Principiile de
organizare a regiilor autonome si societatilor nationale, unde dominanta este
proprietatea de stat, nu asigura conditii pentru implementarea unui sistem economic
bazat pe performanta si profit.
Nivelul scazut al calitatii conducerii societare existent în firmele de stat are efecte
daunatoare în întreaga economie. Firmele private adopta, la rândul lor, practici
manageriale defectuoase ce nu au nimic comun cu principiile guvernarii societare (ca
de exemplu, amânarea si reesalonarea platii datoriilor catre bugetul de stat).
Conceptele si notiunile de conducere societara au o utilizare de data recenta în
România, fiind abordate în Ordonanta Guvernului 229/2000 în legatura cu protectia
actionarilor minoritari. Cu aceasta ocazie, asociatiile de afaceri si camerele de comert
din cadrul Aliantei strategice a asociatiilor de afaceri au dezbatut notiunile de
conducere societara si au elaborat Codul Voluntar de Conducere Corporativa si de
bune practici.
Conducerea operativa si consiliul de administratie al unei societati au
obligatia sa adopte principiile conducerii societare pentru a evita conflictele ce
pot apare prin nerespectarea legii si pentru a asigura realizarea unei
performante ridicate. Cadrul institutional introdus de lege asigura în principiu
drepturile de baza ale actionarilor, protectia proprietatii, dreptul de a schimba
sau cesiona actiuni, dreptul de a obtine informatii despre societate, dreptul de a
participa la adunarile generale si de a vota, dreptul de a alege membrii consiliului
de administratie, dreptul de a participa la repartitia profitului etc. Cu toate
acestea, datorita structurii complexe a actionariatului, a atitudinii managerilor si a
altor cauze drepturile actionarilor minoritari nu se respecta în multe cazuri.
Participarea actionarilor la adunarile generale este scazuta, multi dintre acestia nu au
cunostinta de data desfasurarii adunarii. Legea 31/1990 nu asigura un cadru de
conducere societara dezvoltat pentru actionari, atât cu privire la exercitarea drepturilor
pe care le au, cât mai ales cu privire la influenta ce ar putea s-o aiba în luarea
deciziilor.
Pe de alta parte, guvernarea societara este deficitara si datorita faptului ca multi
membrii ai consiliilor de administratie nu au calificarea necesara pentru
conducerea societatii, ceea ce limiteaza puterea acestora de a lua decizii
competente. Lipsesc de asemenea, adesea, informatiile economice si de marketing
necesare unei conduceri competente, selectarea si prelucrarea acestora necesitând o
înalta pregatire profesionala. De asemenea, rolul comisiei de cenzori si relatia acesteia
cu consiliul de administratie sunt insuficiente pentru o conducere performanta.

V.5. Functionarea si administratia societatilor

Administrarea este activitatea privitoare la gospodarirea, conducerea si

controlul existentei si miscarii valorilor materiale si banesti ale unei societati
comerciale . În orice forma de societate comerciala, activitatile cerute pentru aducerea
la îndeplinire a obiectului societatii se realizeaza de catre administratori , care au
drepturi, obligatii si raspunderi. Astfel, administratorii au dreptul de a reprezenta
societatea. Acest drept nu poate fi transmis. În cazul nerespectarii de catre
administrator a acestei interdictii de transmitere a dreptului de a reprezenta societatea,
aceasta (societatea) nu este obligata fata de terti, dar poate pretinde de la cel substituit
beneficiile rezultate din activitate. În cazul în care administratorul substituie, fara
drept, alta persoana, raspunde solidar cu aceasta pentru eventualele pagube produse
societatii.
Administratorii sunt solidar raspunzatori fata de societate pentru: realizarea
varsamintelor efectuate de asociati, existenta reala a dividendelor, existenta registrelor
cerute de lege si corecta lor completare, exacta îndeplinire a hotarârilor adunarilor
generale, stricta îndeplinire a îndatoririlor pe care legea, actul constitutiv si statutul le
impun. Actiunea în raspundere împotriva administratorilor apartine si creditorilor
societatii, însa acestia o pot exercita numai în caz de faliment al societatii.
Administratorii (SNC) se numesc prin contractul de societate sau se aleg de
catre asociatii care detin majoritatea absoluta a capitalului social, care le fixeaza
puterile, durata si eventual remuneratia. Aceeasi competenta exista si pentru revocarea
sau limitarea puterii administratorilor. Daca un administrator ia initiativa unei
activitati ce depaseste limitele celor obisnuite pe care îl exercita societatea,
înstiinteaza pe ceilalti administratori înainte de a o încheia, sub sanctiunea suportarii
pierderilor ce au rezultat din aceasta. În caz de opozitie a vreunuia dintre ei, decid
asociatii care detin majoritatea absoluta a capitalului social. Operatia încheiata contra
opozitiei facute este valabila fata de tertii carora nu li s-a comunicat aceasta opozitie.
Administrarea (SCS) se încredinteaza unuia sau mai multor asociati
comanditati. Dreptul de a reprezenta societatea apartine fiecarui comanditat, afara de
stipulatia contrara în actul constitutiv. Daca actul constitutiv dispune ca asociatii sa
lucreze împreuna, decizia se ia în unanimitate. În caz de divergenta decid asociatii care
detin majoritatea absoluta a capitalului social. Acestia pot alege unul sau mai multi
comanditati care sa administreze societatea, sa le fixeze atributele, durata mandatului
si eventuala remuneratie, sa le revoce mandatul sau sa le limiteze atributele. Asociatul
care, într-o operatie determinata, are pe cont propriu sau pe contul altuia interese
contrare acelora ale societatii nu poate lua parte la nici o deliberare sau decizie privind
aceasta operatie. Cel care contravine acestei reguli este raspunzator de daunele
cauzate societatii, daca, fara votul sau, nu s-ar fi obtinut majoritatea ceruta.
Când aportul la capitalul social apartine mai multor persoane, acestea sunt
obligate solidar fata de societate si trebuie sa desemneze un reprezentant comun pentru
exercitarea drepturilor decurgând din acest aport. Asociatul care a depus ca aport una
sau mai multe creante nu este eliberat atât timp cât societatea nu a obtinut plata sumei
pentru care au fost aduse. Daca plata nu s-a putut obtine prin urmarirea debitorului
cedent, asociatul, în afara de daune, raspunde de suma datorata cu dobânda legala din
ziua scadentei creantelor. Cesiunea aportului de capital social este posibila daca a fost
permisa prin contractul de societate. Cesiunea nu elibereaza asociatul cedent de ceea
ce mai datoreaza societatii din aportul sau de capital.
Societatea pe actiuni (SA) este administrata de catre unul sau mai multi
administratori. Când sunt mai multi administratori se constituie în consiliul de
administratie 30. Numirea si înlocuirea administratorilor se face de catre adunarea
generala. Drepturile si obligatiile partilor se stabilesc într-un contract de
administrare. Consiliul de administratie poate delega o parte din puterile sale unui
comitet de directie, compus din membrii alesi dintre administratori.
Presedintele consiliului de administratie poate fi si director general, care
conduce si consiliul de directie.
Consiliul de administratie se întruneste ori de câte ori este necesar, dar cel
putin o data pe luna, iar comitetul de directie cel putin o data pe saptamâna. La
sedintele comitetului de administratie se întocmeste proces verbal.
La sedintele consiliului de administratie sunt convocati si cenzorii care au
obligatia sa supravegheze gestiunea societatii si sa prezinte rapoarte periodice
comitetului de administratie si la prezentarea bilantului contabil în adunarea generala.
Directorii executivi nu pot fi membrii în consiliul de administratie al societatii.
Adunarile generale ale societatii sunt: ordinare si extraordinare si sunt
formate din actionarii acestora. Adunarea generala ordinara se întruneste cel putin o
data pe an pentru aprobarea bilantului contabil, a rapoartelor administratorilor si a
cenzorilor, fixeaza dividendul, alege administratorii si cenzorii etc. Adunarea generala
extraordinara se întruneste ori de câte ori este nevoie sa ia hotarâri privind: prelungirea
duratei societatii, schimbarea obiectului de activitate sau a formei societatii, mutarea
sediului, fuziuni, reducerea sau marirea capitalului social, emisiunea de obligatiuni etc.
Administratorii sunt obligati sa convoace adunarea generala la cerea
actionarilor ce reprezinta a zecea parte din capitalul social si daca cererea cuprinde
probleme ce intra în competenta adunarii. Daca, în urma acestor cereri, administratorii
nu convoaca adunarea, convocarea este ordonata de instanta cu aducerea partilor.
Totodata, instanta desemneaza dintre actionari persoana care prezideaza adunarea.
Dreptul de vot este determinat de numarul actionarilor. Orice actiune da
dreptul la un vot în adunarile societatii. Actul constitutiv sau statutul poate limita
numarul voturilor în cazul actionarilor care poseda mai mult de o actiune. Exercitiul
dreptului de vot este suspendat pentru actionarii care nu sunt la curent cu varsamintele
ajunse la scadenta. În raport de aceste criterii, actionarii exercita dreptul lor de vot în

30
Legea 15/1990 privind reorganizarea unitatilor economice de stat ca regii autonome si societati comerciale,
M.Of. nr.98/1990; Legea 31/1990 privind societatile comerciale, MO nr.126-127/1990, republicata în 1997.
adunarea generala proportional cu numarul actiunilor ce le poseda. Dreptul de vot nu
poate fi cedat.
Administratorii nu pot vota, în baza actiunilor pe care le poseda, nici personal,
nici prin mandatar, descarcarea gestiunii lor sau o problema în care persoana sau
administratia lor ar fi în discutie. Ei vor vota însa bilantul si contul de rezultate, daca
sunt posesorii a cel putin jumatate din capitalul social si nu se poate forma majoritatea
legala fara votul lor .
Hotarârile adunarilor se iau prin vot deschis. Votul secret este obligatoriu
pentru alegerea membrilor consiliului de administratie si a cenzorilor pentru
revocarea lor si pentru hotarârile referitoare la raspunderea administratorilor.
Hotarârile luate de adunarea generala în conditii legale sunt obligatorii chiar pentru
actionarii care nu au participat la adunare sau au votat contra. Acestia pot însa sa atace
în justitie hotarârile adunarii generale contrare contractului de societate, statutului sau
legii. Hotarârile adunarii generale se depun la registrul comertului pentru a fi
mentionate în registru si publicate în Monitorul Oficial al României.
La intrarea în functiune, fiecare administrator are obligatia sa depuna o
garantie pentru administratia sa, care nu poate fi mai mica decât valoarea a 10 actiuni
sau dublul remuneratiei lunare. Garantia ramâne în casa societatii si se restituie
administratorului numai dupa ce adunarea generala a aprobat bilantul ultimului
exercitiu în care administratorul a functionat si s-a votat descarcarea de gestiune.
Semnaturile administratorilor se depun la registrul comertului, o data cu prezentarea
certificatului eliberat de cenzori din care rezulta depunerea garantiei.
Consiliul de administratie poate decide legal în prezenta personala a cel
putin jumatate din numarul administratorilor. Deciziile se iau cu majoritatea
absoluta a membrilor prezenti.
Membrii comitetului de directie si directorii nu pot fi, fara autorizarea
consiliului de administratie, administratori, membrii în comitetul de directie, cenzori
sau asociati cu raspundere nelimitata în alte societati comerciale sau având acelasi
obiect de activitate, nici exercita acelasi tip de comert sau altul concomitent, pe cont
propriu sau al altei persoane.
Administratorii pot sa încheie contracte în baza carora societatea urmeaza sa
dobândeasca imobile, instalatii si bunuri destinate a servi în mod durabil exploatarii
obiectului societatii, pe un pret ce depaseste în total sau în parte o zecime din capitalul
social, numai cu aprobarea adunarii generale. Comitetul de directie, toti administratorii
raspund fata de societate pentru actele îndeplinite de directori sau de personalul
încadrat de consiliul de administratie, când dauna nu s-ar fi produs daca ei ar fi
exercitat supravegherea impusa de îndatoririle functiei lor.
Administratorii societatii sunt solidar raspunzatori cu predecesorii lor
imediati daca, având cunostinta de neregularitatile savârsite de acestia, nu le
denunta cenzorilor. Raspunderea pentru actele savârsite sau pentru omisiuni nu se
întinde si la administratorii care au facut sa se constate, în registrul deciziilor
consiliului de administratie, împotrivirea lor si au încunostiintat despre aceasta în
scris pe cenzori.
În tarile dezvoltate se evidentiaza doua modalitati practice de administrare:
prin consiliul de administratie sau prin consiliul de supraveghere.
 Consiliul de administratie (CA) se constituie în mod obligatoriu din rândul
actionarilor alesi de adunarea generala si are drept atributii: numirea presedintelui si
directorului general; aprobarea bilantului contabil; stabilirea strategiilor de dezvoltare;
achizitionarea de tehnologii; renuntarea la unele domenii de activitate; stabilirea
politicii sociale etc.
În Statele Unite conducerea corporatiilor (bordul de administrare) este
constituita din: adunarea generala a actionarilor (stockholders) si consiliul de
administratie, care exercita functii de conducere si control.
Existenta consiliului de supraveghere presupune o separare neta între functiile
de conducere si cele de control. Consiliul de supraveghere este format din rândurile
actionarilor si este ales de adunarea generala a actionarilor.
În Franta si Germania structura de conducere a societatilor este formata din:
consiliul de supraveghere care are functii de control si comitetul director care asigura
gestiunea activitatii.
În România, conducerea societatilor comerciale cu capital majoritar de stat are
în aceasta etapa trasaturi specifice. Astfel, atributiile adunarii generale a actionarilor
(AGA) sunt exercitate de reprezentantii statului care au un rol similar cu cel al
consiliului de supraveghere din unele tari. Structura de conducere a societatilor este
formata din consiliul de administratie, cu functii de conducere si control a comitetului
director.
Conducerea societatilor cu raspundere limitata (SRL) adopta hotarâri în
adunarea generala si cu votare prin corespondenta, daca aceasta posibilitate este
stabilita prin statut. Adunarea decide prin votul reprezentând majoritatea absoluta a
asociatilor si a partilor sociale. Pentru hotarârile având ca obiect modificarile
contractului de societate sau ale statutului este necesar votul tuturor asociatilor. Fiecare
parte sociala da drept la un vot. Un asociat nu poate exercita dreptul sau de vot în
deliberarile adunarilor asociatilor referitoare la aporturile în natura sau la actele
juridice încheiate între el si societate. Daca adunarea legal constituita nu poate lua o
hotarâre valabila din cauza neîntrunirii majoritatii cerute, adunarea convocata din nou
poate decide asupra ordini de zi, oricare ar fi numarul de asociati si partea din capital
reprezentata de asociatii prezenti.
Convocarea adunarii asociatilor se face de catre administratori, cel putin o data
pe an sau ori de câte ori este necesar. Adunarea asociatilor poate fi convocata si de
catre un asociat sau un numar de asociati ce reprezinta cel putin o patrime din
capitalul social. Convocarea se face prin semnare recomandata.
SRL este administrata de unul sau mai multi administratori, asociati sau
neasociati, numiti prin contractul de societate sau adunarea generala. Administratorii
nu pot primii, fara autorizatia adunarii asociatilor, mandatul de administratori în alte
societati concurente sau având acelasi obiect, nici sa faca acelasi fel de comert ori
altul concurent pe cont propriu sau cu alte persoane fizice sau juridice, sub sanctiunea
revocarii si raspunderii pentru daune.
SRL tine, prin grija administratorilor, registrul asociatilor în care se înscriu:
numele si prenumele, denumirea, domiciliul sau sediul fiecarui asociat; partea fiecarui
asociat din capitalul social; transferul partilor sociale sau alte modificari ale acestuia:
Registrul poate fi cercetat de asociati si creditori.
 Statutul poate prevedea alegerea unuia sau mai multor cenzori de catre adunarea
asociatilor. Daca numarul asociatilor trece de 15, numirea cenzorilor este obligatorie.
Normele privind bilantul societatii, fondul de rezerva si reducerea capitalului sunt
identice cu cele ale SA.
Partile sociale pot fi transmise între asociati. Transmiterea catre persoane din
afara societatii este permisa numai cu aprobarea asociatilor care reprezinta cel putin
trei patrimi din capitalul social. Prestatiile periodice în natura nu sunt transmisibile
fara acordul adunarii generale. Transmiterea partilor sociale se înscrie în registrul
comertului si în registrul de asociati ai societatii.

V.6. Reorganizarea judiciara si falimentul întreprinderilor

Agentii economici, persoane fizice sau societati comerciale, care nu mai pot face
fata datoriilor si sunt numiti debitori intra în reorganizare judiciara sau faliment.
Legislatia în vigoare stabileste ca totalitatea bunurilor si drepturilor patrimoniale ale
debitorului pot face obiectul unei executari silite, în conditiile Codului de procedura
civila 31.
Procedura de reorganizare si lichidare judiciara a întreprinderilor se aplica de
catre instantele judecatoresti, judecatorul-sindic, administratorul, lichidatorul,
adunarea creditorilor si comitetul creditorilor.
Procedura de reorganizare sau lichidare începe pe baza unei cereri introdusa la
tribunal de catre debitor sau de catre creditori, ori de catre Camera de Comert si
Industrie Teritoriala . Judecatorul sindic, numit de presedintele tribunalului dintre
judecatorii desemnati, deschide procedura dupa 48 de ore de la înregistrarea cererii.
Judecatorul-sindic numeste un administrator, în cazul reorganizarii judiciare sau
un lichidator, în cazul falimentului. Administratorul sau lichidatorul, dupa caz,
întocmeste un raport amanuntit asupra cauzelor si împrejurarilor care au dus la
încetarea de plati, cu mentionarea persoanelor carora le-ar fi imputabile si îl prezinta
judecatorului-sindic.
Debitorul sau creditorii titulari pot sa propuna fie un plan de reorganizare, în
baza caruia activitatea debitorului poate continua, fie un plan de lichidare a unor
bunuri din averea acestuia.
În cazul admiterii unui plan de reorganizare, acesta va cuprinde posibilitatile de
redresare a activitatii, mijloacele financiare disponibile si cererea pietei pentru oferta
debitorului. Planul de reorganizare poate indica si majorarea capitalului social . Planul
se considera acceptat daca creditorii care detin majoritatea din valoare creantelor îl
voteaza. Debitorul este obligat sa îndeplineasca schimbarile structurale prevazute în
plan. Administratorul caruia i s-a încredintat conducerea continuarii activitatii
debitorului va trebui sa prezinte, lunar, rapoarte judecatorului – sindic asupra situatiei
financiare a averii debitorului, precum si situatia cheltuielilor efectuate pentru bunul
mers al activitatii. Creditorii vor fi convocati la sfârsitul fiecarui trimestru pentru a
asculta darea de seama contabila. Judecatorul-sindic poate dispune continuarea
activitatii debitorului, dar numai cu acordul creditorilor.

31
Legea 64/1995 privind procedura reorganizarii judiciare si a falimentului, modificata de Ordonanta de Urgenta
a Guvernului nr.58/1997 si ulterior de Legea nr.99/1999.
 În caz de faliment judecatorul-sindic numeste un lichidator. Acesta poate vinde
bunurile debitorului. Se întocmeste un plan de lichidare, în baza careia începe
procedura. Lichidatorul ridica documentele si registrele de contabilitate, ia masuri de
inventariere a patrimoniului si trimite fiecarui creditor o notificare care precizeaza
termenul limita de înregistrare a creantelor împotriva debitorului. Efectuarea lichidarii
se face sub controlul judecatorului-sindic. Procedura începe cu afisarea unui tabel ce
contine obligatiile pe care le are întreprinderea. Bunurile acesteia pot fi vândute în
ansamblu sau individual.
Sumele realizate din vânzarea bunurilor vor fi depuse la banca, în contul averii debitorului.
Judecatorul-sindic va da dispozitii tuturor bancilor la care debitorul are disponibil
în conturi sa nu dispuna de acestea fara un ordin al sau sau al lichidatorului.
Dupa expirarea termenului pentru înregistrarea creantelor, lichidatorul le va
examina pentru a le stabilii legitimitatea, valoarea exacta si prioritatea fiecarei creante.
În urma acestor verificari, lichidatorul va întocmi si va înregistra la tribunal un tabel
preliminar cuprinzând toate obligatiile debitorului. Lichidatorul poate angaja un expert
contabil pentru a-l asista la stabilirea preturilor bunurilor din averea debitorului.
Creantele vor fi platite, atât în cazul lichidarii unor bunuri din averea debitorului
pe baza unui plan de reorganizare, cât si în cazul falimentului. Dupa aprobarea de catre
judecatorul-sindic a raportului final al lichidatorului, acesta va face distribuirea finala
a tuturor fondurilor din averea debitorului si va încheia procedura de lichidare.
Membrii organelor de conducerea a întreprinderii suporta consecintele actelor lor.
Astfel, tribunalul dispune ca o parte din pasivul societatilor pe actiuni sau a societatilor
cu raspundere limitata aflate în încetare de plati sa fie suportata de catre:
administratori, directori, cenzori, daca acestia au contribuit la situatia în care a ajuns
societatea. Poate avea loc si executarea silita, conform Codului de procedura civila,
împotriva persoanelor vinovate.

Cuvinte si expresii cheie:

• libera initiativa a age ntilor economici;
• autorizatie de desfasurare a unei activitati independente;
• asociatii familiale;
• societate comerciala;
• societate în nume colectiv;
• societate în comandita simpla;
• societate în comandita pe actiuni;
• societate pe actiuni;
• societate cu raspundere limitata;
• act constitutiv;
• guvernarea societara;
• administrarea societatilor comerciale;
• adunarea generala a actionarilor;
• consiliul de administratie;
• comitetul de directie;
• dizolvarea societatii comerciale;
• falimentul societatii comerciale.
Întrebari:
1. În ce consta procedura de autorizare pentru desfasurarea unei activitati
economice independente?
2. Ce se întelege prin societate comerciala?
3. Care sunt formele de organizare a societatilor comerciale?
4. Care sunt procedurile de constituire a societatilor comerciale?
5. În ce consta conceptul de guvernare societara?
6. În ce consta mecanismul de functionare si administrare a societatii
comerciale?
7. Care sunt atributiile adunarilor generale ale societatilor comerciale?
8. Care sun atributiile consiliilor de administratie ale societatilor comerciale?
9. Când se declanseaza procedura de reorganizare judiciara sau de faliment a
societatii comerciale?
10. În ce consta mecanismul de reorganizare sau faliment al societatii comerciale?