Dorin DIACOESCU

Mircea EAGOE
Codruţa JALIU
Radu SĂULESCU

PRODUCTS’ COCEPTUAL DESIG

EDITURA
UIVERSITĂŢII
TRASILVAIA
ISB 978-973-598-230-0 BRAŞOV
 Products’ Conceptual Design
Designul Conceptual al Produselor
 3. Conceptual
variants
generation
Overall Conceptual
function variants
structure

4.
2.Overall IFORMATIO Technical-
function economical
BASE
detailing evaluation

Product
overall Product
function Concept
1. Identification
of product overall
Product function
Design
Specification
(PDS)

Requirements
+
Evaluation criteria:

i  = 100 ± 1,5 %
ηmin = 0,5

Prof.dr.ing. Dorin DIACOESCU
Prof.dr.ing. Mircea EAGOE
Prof.dr.ing. Codruţa JALIU
Şef lucr.dr.ing. Radu SĂULESCU

EDITURA UNIVERSITĂŢII TRASILVAIA BRAŞOV

2010
 2010 EDITURA UIVERSITĂŢII TRASILVAIA BRAŞOV
Adresa: 500091 Braşov,
B-dul Iuliu Maniu 41A
Tel:0268 – 476050
Fax: 0268 476051
E-mail : editura@unitbv.ro

Tipărit la:

Tipografia Universităţii "Transilvania" din Braşov

B-dul Iuliu Maniu 41A
Tel: 0268 – 476050

Toate drepturile rezervate

Editură acreditată de CCSIS

Adresa nr. 1615 din 29 mai 2002

Referenţi ştiinţifici: Prof. univ. dr. ing., dr.h.c. Florea DUDIŢĂ

Prof. univ. dr. ing., dr.h.c. Ion VIŞA

Descrierea CIP a Bibliotecii aţionale a României

Products' conceptual design / Dorin Diaconescu, Mircea Neagoe,
Codruţa Jaliu, Radu Săulescu. - Braşov : Editura Universităţii
"Transilvania", 2010
Bibliogr.
ISBN 978-973-598-230-0

I. Diaconescu, Dorin
II. Neagoe, Mircea
III. Jaliu, Codruţa
IV. Săulescu, Radu

658.512.2:62
 Prefaţă
În anul 1982, sub conducerea ştiinţifică a
subsemnatului, doi dintre foştii mei
studenţi, deveniţi ulterior colegi de catedră,
Dorin Diaconescu şi Ion Vişa, îşi susţineau
cu brio, în aceeaşi zi, tezele lor de doctorat
în domeniul mecanismelor.
La finele anilor optzeci, ca urmare a unor
preocupări intense, în Catedra de Organe
de maşini şi mecanisme a Universităţii
Transilvania din Braşov, a fost înfiinţată
specilizarea Roboţi industriali.
Către sfârşitul anilor nouăzeci, ca urmare a
unor eforturi intense şi susţinute ale
prof.univ.dr.ing. Ion Vişa, în aceeaşi
catedră a mai apărut o nouă specilizare şi,
ca o încununare a unei îndelungate
experienţe ştiinţifico-didactice, în anul 2005
apare lucrarea deschizătoare de drumuri a
talentatului prof.univ.dr.ing. Dorin
Diaconescu, intitulată Designul conceptual
al produselor. Această lucrare, care va
deveni de referinţă în domeniu, rezonează
în mod fericit cu noua denumire a catedrei
noastre: Design de Produs şi Robotică.
Nu pot decât să mă mândresc că primii mei
doctoranzi, actualmente doi prestigioşi
profesori universitari, şi-au legat numele de
procesul de modernizare a învăţământului
superior tehnic românesc şi implicit de
integrarea lui în învăţământul superior
tehnic european.
În Dicţionarul explicativ al limbii române,
prin design se înţelege un domeniu
multidisciplinar interesat de ansamblul
factorilor (social-economici, funcţionali,
ergonomici, estetici etc.) care contribuie la
aspectul şi calitatea produdului de mare
serie, iar în Bertelsman Universal Lexicon,
designul se referă la proiectarea estetică şi
utilitară a produselor industriale fabricate în
serie.
Designul industrial al produselor, sau mai
scurt designul de produs, este o
metadisciplină, relativ recent cristalizată, al
cărei obiect este determinarea pe baze
ştiinţifice a soluţiilor de proiectare/
dezvoltare a produselor industriale.
5
Foreword
In 1982, two of my former students, who,
later, became my colleagues, Dorin
Diaconescu and Ion Vişa, presented, in the
same day, their PhD theses in the field of
mechanisms, under the supervision of the
undersigned.
At the end of the 80ths, as a result of some
intensive concerns, it was set up the study
program Industrial Robots in the Machine
Elements and Mechanisms Department of
Transilvania University of Brasov.
In the 90ths, a new study program started in
the same department as a result of
intensive and sustained efforts of
prof.univ.dr.eng. Ion Vişa; in 2005,
crowning the long scientific and teaching
experience, a paper of the talented
prof.univ.dr.eng. Dorin Diaconescu
appeared under the title Products’
conceptual design. This paper which will
become a pace maker in the field,
resonates successfully to the new
denomination of our department: Product
Design and Robotics.
I can only be proud that my first PhD
students, now two prestigious professors,
linked their name to the process of
Romanian technical high education
modernization and, implicitly, to its
integration into the European technical high
education.
In the Romanian language dictionary,
through design it is understood a multi-
disciplinary field interested in the ensemble
of factors (social - economical, functional,
ergonomic, aesthetical etc.) that contribute
to the aspect and quality of a product, while
in Bertelsman Universal Lexicon, design is
referring to the aesthetic and subservient
design of industrial products in gross
production.
The products’ industrial design, or, in brief,
the product design is a meta-discipline,
recently crystallized, whose object is the
establishment on scientific basis of the
solutions for the industrial products’
design/development.
Acest deziderat se realizează prin
structurarea procesului de proiectare cu
ajutorul unor noţiuni, algoritmi şi metode
care asigură obţinerea soluţiei optime, atât
d.p.d.v. utilitar, cât şi estetic. La rândul
său, obţinerea soluţiei optime constă în
corelarea compatibilă şi eficienţă a
informaţiei din toate domeniile conexe,
astfel încât produsul industrial proiectat să
constituie, în condiţiile date, cel mai bun
răspuns la exigenţele sociale de natură
utilitară, economică, estetică, de siguranţă
etc.
În conformitate cu literatura apărută, cu
precădere, în limba germană, dar şi în limba
engleză, procesul de design se distinge prin
patru faze relativ distincte: 1) elaborarea
listei de cerinţe (în lb. engleză: specificaţiile
designului de produs), 2) designul
conceptual, 3) designul constructiv şi
4) designul de detaliere. Designul
conceptual porneşte de la lista de cerinţe şi
se încheie cu stabilirea soluţiei de principiu
sau conceptul produsului; mai departe, pe
baza acestui rezultat, designul constructiv
elaborează varianta optimă a proiectului
final.
Lucrarea de faţă, destinată designului
conceptual, abordează mai întâi
terminologia specifică acestei discipline, cu
ajutorul unor exemple intuitive. În această
abordare, ca de altfel în toată lucrarea,
este utilizată, cu precădere, experienţa
şcolii germane, a cărei prioritate în
domeniu este incontestabilă.
Se prezintă apoi modelul german pentru
ciclul de viaţă al unui produs, din care se
dezvoltă o variantă generalizată. În
contextul ciclului de viaţă al produsului,
sunt trecute în revistă cele mai
semnificative modele de algoritmizare a
procesului de design, existente în literatură,
şi se dezvoltă o nouă variantă generalizată
de modelare. Din varianta generalizată de
algoritmizare se explicitează pe larg etapa
referitoare la designul conceptual al
produselor, care este urmată de un
exemplu didactic de aplicare.
Sunt prezentate succint exemple de soluţii
folosite în tehnică pentru rezolvarea
următoarelor funcţii uzuale:
6
This desideratum is fulfilled by structuring
the design process by means of concepts,
algorithms and methods that ensure the
generation of the optimal solution, both
subserviently and aesthetically. The
achievement of the optimal solution relies
on a compatible and efficient correlation of
information from all the connected fields, so
that the designed industrial product to
represent, in the given conditions, the best
answer to the social exigencies of
subservient, economic, aesthetic, safety
etc. nature.
According to the published literature,
mainly in the German and English one, the
design process is highlighted through four
relatively distinct phases: 1) elaboration of
the requirements list (in English: product
design specifications), 2) conceptual
design, 3) embodiment design and
4) detail design. The conceptual design
starts from the requirements list and ends
with the establishment of the principle
solution or the product concept; further,
based on this result, the embodiment
design elaborates the optimal variant of the
final project.
The present paper, dedicated to the
conceptual design, approaches the specific
terminology of the discipline, based on
intuitive examples. In this approach, as in
the entire paper, it is mainly used the
experience of the German school, whose
priority in the field it is incontestable.
It is then presented the German model for
the product life cycle, from which a
generalized variant is developed. In the
context of the product life cycle, the most
significant models of the design process
algorithms from literature are presented
and a new generalized modeling variant is
developed. The step referring to the
products’ conceptual design is explained
starting from this generalized variant of
algorithm, followed by an example of
application.
Examples of solutions used in technique for
solving the following usual functions are
briefly presented:
însumarea a două mişcări, distribuţia
nedeterminată a unei mişcări în alte două
mişcări, însumarea a două momente,
distribuţia nedeterminată a unui moment în
alte două momente, transmiterea energiei
mecanice cu reducerea turaţiei sub un
raport de transmitere constant şi propulsia
în medii fluide. În final, este evidenţiat, pe
baza unor exemple comparative, aportul
imens pe care soluţiile bionice îl pot avea
în rezolvarea celor mai diverse probleme
tehnice.
La finele lucrării este foarte bine gândit un
minilexicon al terminologiei utilizate.
Lucrarea se încheie cu o bibliografie
selectivă de lucrări fundamentale, în
domeniul designului conceptual.
Designul conceptual al produselor, care, nu
mă îndoiesc, va deveni o lucrare de
referinţă în literatura de specialitate, va fi
utilă inginerilor designeri şi cadrelor
didactice, doctoranzilor şi studenţilor din
învăţământul superior tehnic românesc.
Prof.univ.dr.eng., dr.h.c. Florea Dudiţă
Apariţia acestei cărţi a fost posibilă cu
sprijinul Ministerului Educaţiei şi
Cercetării prin contractul de cercetare
nr. 4GR28.05.2007- cod CNCSIS 923.
7
summing of 2 motions, undetermined
distribution of one motion into other two
motions, summing of two torques,
undetermined distribution of a torque in
other two torques, transmission of
mechanical energy with speed reduction
under a constant transmission ratio, and
propulsion in fluid mediums. Then, the
huge contribution that the bionic solutions
can have in solving the most diverse
technical problems is highlighted on the
basis of comparative examples.
At the end, a mini-lexicon of the
terminology used in the paper is very good
conceived. The paper ends with selective
references of fundamental papers from the
conceptual design field.
The products’ conceptual design, which will
become a pace maker paper in the field,
will be useful to the engineers, designers,
professors, PhD students and students
from the Romanian technical high
education.
The publishing of this book was made
possible with support from the Ministry
of Education and Research by research
contract no. 4GR28.05.2007- CNCSIS
code 923.
 CUPRINS

1. Introducere...................................................................................................................... 13

2. oţiuni de bază utilizate în designul conceptual al produselor................................... 17

2.1. Funcţia globală a unui produs; fluxurile şi subfuncţiile funcţiei globale .............. 17
2.2. Structura unui produs şi structura funcţiei globale a produsului........................... 24
2.3. Detalierea unei funcţii; principii de rezolvare şi variante conceptuale ................. 28
2.4. Sinteza conceptuală a unei funcţii compuse.......................................................... 44

3. Modelarea procesului de design al produselor tehnice ................................................ 53

3.1. Modelarea ciclului de viaţă al unui produs tehnic................................................. 53
3.2. Modelarea proiectării unui produs tehnic.............................................................. 57
3.2.1. Caracteristici de bază ale temei de proiectare.............................................. 57
3.2.2. Modelul lui Archer....................................................................................... 58
3.2.3. Modelul lui French ...................................................................................... 60
3.2.4. Modelul lui Pugh ......................................................................................... 62
3.2.5. Modelul lui Dieter........................................................................................ 63
3.2.6. Modelul Pahl & Beitz .................................................................................. 65
3.2.7. Modelul german VDI ................................................................................... 67
3.2.8. Concluzii şi dezvoltări ................................................................................. 72

4. Modelarea proiectării conceptuale a produselor tehnice ............................................ 81

4.1. Despre elaborarea listei de cerinţe (SDP).............................................................. 81
4.2. Algoritmi de modelare a proiectării conceptuale .................................................. 94
4.2.1. Modelul lui Cross’s...................................................................................... 94
4.2.2. Modelul Ulrich & Eppinger ........................................................................ 96
4.2.3. Modelul lui Dieter........................................................................................ 97
4.2.4. Modelul Pahl & Beitz .................................................................................. 97
4.2.5. Modelul german VDI ................................................................................. 100
4.2.6. Concluzii .................................................................................................... 101
4.3. Varianta generalizată de modelare a proiectării conceptuale.............................. 109
4.3.1. Structura algoritmului generalizat de proiectare conceptuală.................... 109
4.3.2. Algoritmul de sinteză a variantelor conceptuale........................................ 112
4.3.3. Concluzii .................................................................................................... 116
4.4. Stabilirea soluţiei conceptuale prin evaluarea variantelor conceptuale............... 120
4.4.1. Criterii de evaluare..................................................................................... 120
4.4.2. Evaluarea soluţiilor în literatura de limbă germană................................... 123
4.4.3. Evaluarea soluţiilor în literatura de limbă engleză .................................... 132
4.4.4. Despre cele două variante de evaluare fină. Formula FRISCO ................. 133

5. Exemplu de proiectare conceptuală a unui produs tehnic......................................... 140

5.0. Despre specificaţiile de design ale produsului (SDP).......................................... 140
5.1. Identificarea funcţiei motoreductorului............................................................... 141
5.2. Detalierea funcţiei motoreductorului................................................................... 143
5.3. Generarea variantelor conceptuale ...................................................................... 146
5.3.1. Generarea (sinteza) variantelor de rezolvare ............................................. 146
5.3.2. Stabilirea variantelor conceptuale.............................................................. 147
5.4. Evaluarea variantelor conceptuale....................................................................... 156

8
 CONTENTS

1. Introduction .................................................................................................................... 13

2. Basic concepts used in products’ conceptual design .................................................... 17

2.1. The overall function of a product; the flows and the sub-functions of the overall
function.................................................................................................................. 17
2.2. The product structure and the structure of the overall function ............................ 24
2.3. The function detailing; solving principles and solving structures......................... 28
2.4. Conceptual synthesis of a compound function...................................................... 44

3. Modeling of the technical products’ design process..................................................... 53

3.1. Modeling of a technical product life cycle............................................................ 53
3.2. Modeling of a technical product design ................................................................ 57
3.2.1. Basic characteristics of the design task........................................................ 57
3.2.2. Archer’s model............................................................................................. 58
3.2.3. French’s model ............................................................................................ 60
3.2.4. Pugh’s model ............................................................................................... 62
3.2.5. Dieter’s model ............................................................................................. 63
3.2.6. Pahl’s & Beitz’s model .............................................................................. 65
3.2.7. The German model VDI............................................................................... 67
3.2.8. Conclusions and developments.................................................................... 72

4. Modeling of the technical products’ conceptual design .............................................. 81

4.1. On the requirements’ list (PDS) elaboration ......................................................... 81
4.2. Algorithms for the conceptual design modeling ................................................... 94
4.2.1. Cross’s model .............................................................................................. 94
4.2.2. Ulrich’s & Eppinger’s model ..................................................................... 96
4.2.3. Dieter’s model.............................................................................................. 97
4.2.4. Pahl’s & Beitz’s model ............................................................................... 97
4.2.5. The German model VDI............................................................................. 100
4.2.6. Conclusions................................................................................................ 101
4.3. The generalized variant for the conceptual design modeling.............................. 109
4.3.1. The structure of the conceptual design generalized algorithm .................. 109
4.3.2. The algorithm for the synthesis of conceptual variants ............................. 112
4.3.3. Conclusions................................................................................................ 116
4.4. The conceptual solution settlement by the conceptual variants’ evaluation ....... 120
4.4.1. Evaluation criteria...................................................................................... 120
4.4.2. Solution evaluation in German literature................................................... 123
4.4.3. Solution evaluation in English literature.................................................... 132
4.4.4. On the two variants of fine evaluation. FRISCO formula ......................... 133

5. Example of a technical product conceptual design .................................................... 140

5.0. On the product design specifications (PDS)........................................................ 140
5.1. The identification of the motor-reducer function ................................................ 141
5.2. Detailing of the motor-reducer function............................................................. 143
5.3. Generation of the solving variants....................................................................... 146
5.3.1. Generation (synthesis) of the solving structures variants .......................... 146
5.3.2. Establishment of the conceptual variants................................................... 147
5.4. Evaluation of the conceptual variants ................................................................. 156
9
6. Exemple de soluţii ale unor funcţii cu utilizare tehnică uzuală................................. 161
6.1. Însumarea a 2 mişcări; distribuirea nedeterminată a unei mişcări în
alte 2 mişcări ....................................................................................................... 161
6.1.1. Exemple de utilizare .................................................................................. 161
6.1.2. Proprietăţi caracteristice unităţilor planetare diferenţiale .......................... 169
6.2. Însumarea a 2 momente; distribuirea nedeterminată a unui moment în
alte 2 momente .................................................................................................... 177
6.2.1. Exemple de utilizare .................................................................................. 177
6.2.2. Proprietăţi caracteristice unui mecanism cu M = 1 şi L = 3 ...................... 180
6.3. Transmiterea puterii cu reducerea turaţiei sub raport constant ........................... 183
6.3.1. Reductoare cu axe fixe............................................................................... 184
6.3.2. Reductoare planetare cu două roţi centrale................................................ 188
6.3.3. Reductoare planetare cu o roată centrală ................................................... 196
6.4. Transmiterea energiei mecanice, fără modificarea turaţiei ................................. 207
6.4.1. Funcţiile cuplajelor mobile ........................................................................ 211
6.4.2. Tipurile cuplajelor mobile, după mişcările relative ale arborilor .............. 211
6.4.3. Tipurile cuplajelor mobile, după uniformitatea transmiterii mişcării........ 212
6.4.4. Tipurile cuplajelor mobile, după particularităţile lor morfologice ............ 215
6.4.5. Despre funcţiile şi performanţele cuplajelor mobile.................................. 222
6.5. Soluţii de propulsie în medii fluide ..................................................................... 224
6.5.1. Privire filogenetică cu ajutorul unor exemple reprezentative .................... 225
6.5.2. Concluzie ................................................................................................... 233
6.6. Soluţii bionice şi soluţii tehnice echivalente ....................................................... 233

Anexe ..................................................................................................................................... 241

ANEXA A.1. Definirea principalelor noţiuni de bază.................................................. 243
ANEXA A.2. Modelarea randamentului unităţii planetare monomobile ..................... 254
ANEXA A.3. Modelarea reductorului planetar Vaucanson ......................................... 258
ANEXA A.4. Asupra metodei TRIZ (teoria rezolvării probemelor de
inventică)............................................................................................... 268

Bibliografie ........................................................................................................................... 277

10
6. Solving examples for functions with usual technical use ........................................... 161
6.1. Summation of two motions; distribution of a motion into other two motions 161
6.1.1. Examples of use ......................................................................................... 161
6.1.2. Characteristic properties of a planetary gear unit ...................................... 169
6.2. Summation of two torques. Indeterminate distribution of a torque into
other two torques ................................................................................................. 177
6.2.1. Examples of use ......................................................................................... 177
6.2.2. Characteristic properties of a gear mechanism with M = 1 and L = 3....... 180
6.3. Power transmission with rotative speed reduction under a constant ratio .......... 183
6.3.1. Gear reducers with fixed axes.................................................................... 184
6.3.2. Planetary reducers with two sun gears....................................................... 188
6.3.3. Planetary reducers with a single sun gears ................................................ 196
6.4. Mechanical energy transmission without rotative speed modification ............... 207
6.4.1. Functions of the mobile joints.................................................................... 211
6.4.2. Types of mobile joints considering the shafts relative motions................. 211
6.4.3. Types of mobile joints considering the motion transmission uniformity .. 212
6.4.4. Types of the mobile couplings considering their morphological features. 215
6.4.5. On the functions and performances of the mobile joints ........................... 222
6.5. Propelling solutions in fluid mediums................................................................. 224
6.5.1. Phylogenetic view by means of some representative examples ................ 225
6.5.2. Conclusion ................................................................................................. 233
6.6. Bionic solutions and equivalent technical solutions............................................ 233

Appendices ............................................................................................................................ 241

APPENDIX A.1. Defining the main basic notions....................................................... 243
APPENDIX A.2. Efficiency modeling of the monomobile planetary unit .................. 254
APPENDIX A.3. Modeling of the Vaucanson planetary reducer ................................ 258
APPENDIX A.4. On the TRIZ method (theory of inventive problem
solving)............................................................................................ 268

References ............................................................................................................................. 277

11
 3. Generarea
variantelor
conceptuale
Variante
Structura concep-
funcţiei tuale
globale

BAZA 4. Evaluarea
2.Detalierea tehnico-
funcţiei DE
economică
globale INFORMAŢII

Funcţia
globală a Conceptul
produsului produsului
1. Identificarea
funcţiei globale
a produsului
Lista de
cerinţe
(SDP)

Cerinţe
+
Criterii de evaluare:

i  = 100 ± 1,5 %
ηmin = 0,5


12
1. INTRODUCERE
Un produs industrial este un sistem tehnic
rezultat ca soluţie tehnico-economică, a
unei probleme generată de o anumită
nevoie socială.
În concepţia şcolii germane [12], sistemele
tehnice sunt sisteme artificiale, care pot fi
clasificate astfel:
a) După scop, se deosebesc sisteme
tehnice (artefacte) destinate, în principal,
„manipulării şi/sau prelucrării“ de:
a1) energie (care poate fi de natură:
mecanică, pneumatică, hidraulică, termică,
electrică şi/sau nucleară),
a2) materiale (care pot fi de natură: solidă,
lichidă şi/sau gazoasă) şi
a3) informaţii (cu semnale de natură
energetică şi/sau materială);
b) După domeniul de specialitate, se
deosebesc sisteme (artefacte):
b1) fizice (care pot fi: optice, mecanice,
electronice, electrice, acustice, pneumatice,
hidraulice, magnetice şi/sau termice),
b2) chimice (organice şi anorganice) şi
b3) biologice (care pot fi de natură: umană,
zoologică, vegetală şi bacteriologică);
c) După nivelul ierarhic de complexitate,
într-un sistem tehnic (artefact) pot fi
identificate subsisteme de tip:
c1) punct (vârf, colţ), c2) linie (muchie),
c3) suprafaţă, c4) suprafeţe conjugate,
c5) parte a unui corp,
c6) parte constructivă (piesă),
c7) grupă constructivă, obţinută prin asam-
blarea mai multor părţi constructive
(exemple: rulment, şurub cu bile etc.),
c8) instrument, dispozitiv, aparat, maşină
(de forţă, de lucru, de prelucrare, de
transport etc.),
c9) agregat, instalaţie,
c10) sistem tehnic complex (exemplu:
sistemul de telecomunicaţii prin satelit).
d) Un alt criteriu de sistematizare, folosit de
Ulrich & Eppinger (SUA) [19], are în vedere
destinaţia produsului; pe baza acestui
criteriu se deosebesc produse (artefacte):
d1) cu destinaţie tehnologică,
d2) destinate utilizatorilor şi
d3) cu destinaţie mixtă.
13
1. INTRODUCTION
An industrial product is a technical system
that is the outcome, as a technical and
economical solution, of a problem
generated by a social need.
In the German school view [12], the
technical systems are artificial systems,
which can be classified as follows:
a) In terms of their goal, there can be
highlighted technical systems (artifacts) meant
for „manipulation and/or processing“ of:
a1) energy (that can be: mechanical,
pneumatic, hydraulic, thermal, electrical
and/or nuclear),
a2) materials (that can be: solid, liquid
and/or gaseous) and
a3) information (with signals of energetic
and/or material nature);
b) In terms of the specialty field, there are
highlighted systems (artifacts):
b1) physical (that can be: optical, mechanical,
electronic, electrical, acoustical, pneumatic,
hydraulic, magnetic and/or thermal),
b2) chemical (organic and inorganic) and
b3) biological (that can be of: human,
zoological, vegetal and bacteriologic nature);
c) In terms of the hierarchical complexity
level, in a technical system (artifact) there
can be identified subsystems of type:
c1) point (peak, corner), c2) line (edge),
c3) surface, c4) adjoint surfaces,
c5) part of a body,
c6) constructive part,
c7) constructive group, obtained by
assembling more constructive parts (e.g.
bearing, ball screw),
c8) instrument, device, machine (prime
mover, processing machine, transport
machine etc.),
c9) aggregate, installation,
c10) complex technical system (e.g. the tele-
communication system through satellite).
d) Another criterion of systematization, used
by Ulrich & Eppinger (SUA) [19], takes into
account the product destination; based on
this criterion, the following products
(artifacts) are highlighted:
d1) with a technological destination,
d2) destined to the users and
d3) with a mixed destination.
Proprietăţile unui produs (artefact) sunt
descrise cu ajutorul caracteristicilor. Se
disting:
1) caracteristici de stare (exemple: gabarit,
culoare, material, formă etc.),
2) caracteristici funcţionale (exemple:
raport de transmitere, turaţie maximă,
moment maxim, temperatură de
funcţionare etc.) şi
3) caracteristici de relaţie cu mediul
(exemple: preţ de cost, nivel acustic,
locaţie etc.).
Comunicarea caracteristicilor poate fi
realizată: verbal, grafic şi/sau numeric.
Pe baza caracteristicilor, un produs poate fi
descris la diverse niveluri de abstractizare,
adică de neglijare a unor caracteristici
considerate de importanţă secundară; pot fi
obţinute astfel diferite modele ale
produsului, de la modelul concret până la
modelul de maximă abstractizare, în care
sunt păstrate doar caracteristicile
considerate strict esenţiale.
Performanţele unui produs, descrise prin
„valorile“ caracteristicilor de maximă
importanţă, sunt direct dependente de
gradul de dezvoltare atins de societate, în
plan economic, tehnologic şi cultural.
Formularea problemelor (pe baza nevoilor
sociale) şi rezolvarea acestora, cu
dezvoltarea în timp a soluţiilor, formează
obiectul unei metadiscipline, relativ recent
cristalizată, denumită designul produselor
industriale sau prescurtat: design industrial
sau design de produs.
După Micul Dicţionar Enciclopedic
(Ed. @tiinţifică şi Enciclopedică, Bucureşti),
prin design industrial sau design se
înţelege: activitatea de proiectare a
produselor, care urmează a fi fabricate la
scară industrială, în acord cu nevoile
societăţii.
După DEX-S (Ed. Academiei, Bucureşti),
designul se referă la un domeniu
multidisciplinar interesat de ansamblul
factorilor (social-economici, ergonomici,
tehnici, estetici etc.) care contribuie la
calitatea şi aspectul produsului de mare
serie.
14
Product properties are described by means
of the characteristics. There are
highlighted:
1) state characteristics (e.g. overall size,
color, material, form),
2) functional characteristics (e.g.
transmission ratio, maximum speed,
maximum torque, running temperature)
and
3) characteristics of the relation with the
environment (e.g. cost, acoustic level,
location).
The characteristics can be communicated:
verbal, graphic and/or numeric.
Based on its characteristics, a product can
be described at different levels of
abstraction, namely to neglect some
characteristics of secondary importance;
thus, there can be obtained different models
of the product, from the concrete model to
the model of maximum abstraction, in which
there are kept only the characteristics that
are considered essential, for the given data.
Product performances, described through the
„values“ of the characteristics of maximum
importance, are directly dependent of the
society degree of development, in the
economical, technological and cultural field.
Problems formulation (on the basis of the
social needs) and their solving, with the
solutions' development in time, form the
object of a meta-discipline, crystallized
relatively recent, called industrial products
design or abr.: industrial design or product
design.
In the Small Encyclopedic Dictionary
(Scientific and Encyclopedic Publishing
House, Bucharest), industrial design or
design is explained through: the activity of
designing products that will be
manufactured at industrial level, according
to the society needs.
In DEX-S (Academy’s Publishing House,
Bucharest), design is referring to a
multidisciplinary field that is interested in
the factors assembly (social-economical,
ergonomic, technical, aesthetic etc.), which
contributes to the quality and aspect of the
serialized product.
Spre deosebire de proiectarea tradiţională,
în care stabilirea soluţiilor se realizează
cvasi-empiric, designul industrial elimină
empirismul prin determinarea pe baze
ştiinţifice a soluţiilor de proiectare şi
dezvoltare a produselor; acest deziderat se
realizează prin structurarea procesului de
proiectare cu ajutorul unor noţiuni, algoritmi
şi metode care asigură obţinerea soluţiei
optime, atât d.p.d.v. utilitar, cât şi estetic.
Obţinerea soluţiei optime se realizează prin
corelarea sistematică şi eficienţă a
informaţiei din toate domeniile conexe,
astfel încât produsul proiectat să constituie,
în condiţiile date, cel mai bun răspuns la
exigenţele de natură utilitară, economică,
estetică, de siguranţă etc.
Conform teoriei designului industrial,
dezvoltată cu precădere de şcolile
germană, engleză şi americană, algoritmul
general de proiectare a unui produs poate fi
divizat în patru faze relativ distincte [16]:
1) formularea problemei (din nevoia socială
identificată), sub forma unei liste de
obiective: cerinţe şi criterii de evaluare
tehnico-economică; acesată fază mai
este cunoscută şi ca “planificarea şi
clarificarea sarcinilor” ,
2) dezvoltarea soluţiilor conceptuale şi
stabilirea conceptului sau soluţiei de
principiu a produsului; această fază
este denumită “design conceptual” ,
3) elaborarea proiectului constructiv,
această fază este denumită “design
constructiv” ,
4) detalierea proiectului constructiv şi
elaborarea documentaţiei produsului,
formată din documente cu referire la:
fabricaţie, asamblare, testare, desfacere,
utilizare, întreţinere şi reparaţie,
refolosire, reciclare şi de scoatere din uz
a produsului; această fază este denumită
“design de detaliu” .
Monitorizarea tendinţelor şi schimbărilor,
care intervin în timpul unui ciclu de viaţă al
produsului, permit dezvoltarea produsului,
prin reluarea ciclului la momentul oportun.
15
Unlike the traditional design, in which the
solutions are established quasi-empirically,
the industrial design eliminates the
empiricism by establishing scientifically the
solutions for the products design and
development; this desideratum is obtained
through the design process structuring by
means of notions, algorithms and methods
that allows obtaining the optimum solution,
both utilitarian and aesthetical. The
optimum solution is obtained by a systemic
and efficient correlation of the information
from all the connected fields, so that the
designed product to represent, in given
conditions, the best answer to the
requirements of utilitarian, economical,
aesthetical, safety nature.
According to the industrial design theory,
developed mainly by the German, English
and American schools, the general design
algorithm of a product can be divided into
four phases, relatively distinct [16]:
1) problem formulation (from the identified
social need), in the form of a list of
objectives: requirements and criteria
of technical – economical evaluation;
this phase, known as “planning and
clarifying the task” ,
2) development of the product conceptual
solutions and establishment of the product
concept or principle solution; this phase
is denominated “conceptual design” ,
3) elaboration of the layout; this phase is
known as “embodiment design” ,
4) the layout detailing and elaboration of
the product documentation, consisting
of documents referring to the product:
manufacture, assemblage, testing, sale,
use, maintenance and reparation, reuse,
recycling and disuse; this phase is
known as “detail design”.
The audit of trends and changes that
interfere in the product life cycle allows the
product development, by resuming the cycle
in the opportune moment.
În concluzie, procesul de design industrial,
definit ca activitate destinată creaţiei şi
dezvoltării de produse optime, are ca rezultat
final documentaţia de produs. Elaborarea
acesteia este precedată de obţinerea a trei
rezultate-cheie intermediare:
a) Lista de cerinţe, ca rezultat al fazei de
proiectare nr. 1),
b) Soluţia de principiu sau soluţia-concept
a produsului, ca rezultat al fazei de
proiectare nr. 2), şi
c) Proiectul definitiv al produsului, ca
rezultat al fazei de proiectare nr. 3).
Faza secundă a algoritmului de proiectare
prezentat formează obiectul unei discipline
de graniţă, relativ recent cristalizată,
intitulată design conceptual; această
titulatură provine din scopul urmărit, adică
din soluţia concept (sau, în formulare mai
recentă, soluţia de principiu a produsului).
Deoarece operează cu substructuri
specifice unor discipline foarte diferite,
designul conceptual are ca obiectiv central
crearea unei structuri metodologice
(alcătuită din noţiuni, metode şi algoritmi)
destinată să asigure găsirea celui mai bun
concept de produs (în condiţiile date), prin
realizarea unui management eficient al
informaţiilor culese din ştiinţă, tehnologie,
economie, piaţă, cultură, legislaţie, politică
etc.
Principalele cuvinte-cheie, specifice acestei
discipline, se referă la noţiunile de: cerinţă,
criteriu de evaluare tehnico-economică,
materie, energie, informaţie, funcţie,
subfuncţie, structură de subfuncţii, efect
(principiu) fizic, purtător de efecte, principiu
de rezolvare, matrice morfologică (pentru
compunerea combinatorie a soluţiilor
parţiale), variantă de rezolvare, variantă
conceptuală, soluţie de principiu (concept)
etc.
Din diversele abordări ale designului
conceptual apărute pe plan mondial, în
această lucrare s-a preferat folosirea, cu
precădere, a formalismului dezvoltat de
şcoala germană [7, 8, 9, 11, 12, 16, 20], a
cărei prioritate în domeniu, pe plan mondial,
este unanim recunoscută.
16
In conclusion, the industrial design process,
defined as an activity dedicated to the
creation and development of optimal
products, has as the final result – the
product documentation. The obtaining of
three intermediate key-results precedes its
elaboration:
a) The requirements list, as the result of
the design phase no. 1),
b) The product principle solution or
concept-solution, as the result of the
design phase no. 2), and
c) The product definitive layout, as the
result of the design phase no. 3).
The second phase of the presented design
algorithm forms the object of a boundary
discipline, crystallized relatively recent,
called conceptual design; this entitling
proceeds from the traced goal, that is from
the concept solution (or, in a more recent
formulation, principle solution of the product).
Because operates with specific
substructures of different disciplines, the
conceptual design has as central objective
the development of a methodological
structure (consisting of notions, methods
and algorithms) that is meant to ensure the
best product concept (in given conditions),
by making an efficient management of the
information gathered from science,
technology, economy, market, culture,
legislation, politics etc.
The main keywords, that are specific to this
discipline, are referring to notions of:
requirement, technical-economical
evaluation criterion, material, energy,
information, function, sub-function, structure
of sub-functions, physical effect (principle),
effects carrier, solving principle,
morphological matrix (for the combinatory
composition of the partial solutions), solving
variant, solving structure, principle solution
(concept) etc.
Among the different international approaches
of the conceptual design, in this book it was
preferred the use of the formalism developed
by the German school [7, 8, 9, 11, 12, 16,
20], whose priority in this field, on an
international scale, is recognized
unanimously.
2. NOŢIUNI DE BAZĂ UTILIZATE
ÎN DESIGNUL CONCEPTUAL AL
PRODUSELOR
Pe baza unor exemple de produse relativ
simple, în continuare se efectuează analiza
conceptuală a acestora, adică se stabilesc
proprietăţile semnificative ale fiecărui
produs, din punctul de vedere al designului
conceptual. Se creează astfel un cadru
intuitiv pentru introducerea, definirea şi
interpretarea noţiunilor primare cu care
designul conceptual operează uzual.
Sunt considerate, ca exemple de analiză,
produse de largă utilizare:
1) o râşniţă electrică de cafea (fig. 2.2,a),
2) o maşină electrică de spălat rufe (fig. 2.3,a),
3) o maşină electrică de stors rufe (fig. 2.4,a) şi
4) un cric de autoturism (fig. 2.5,a).
Fiecare etapă de analiză este urmată de
precizări privind definirea şi interpretarea
noţiunilor utilizate.
2.1. FUNCŢIA GLOBALĂ A UNUI
PRODUS; FLUXURILE I
SUBFUNCŢIILE FUNCŢIEI
GLOBALE
Identificarea funcţiei globale, pentru un
produs dat, presupune identificarea
entităţilor de intrare, a entităţilor de ieşire şi
a corelaţiilor realizate de produs între
acestea. În continuare, se identifică aceste
aspecte, în formă simplificată, pentru cele
patru exemple considerate mai sus.
În cazul râşniţei electrice de cafea, pe baza
tab. 2.1 (stânga) şi a fig. 2.1, se pot
identifica următoarele entităţi:
a) entităţi de intrare:
-de tip material: boabe prăjite de cafea;
-de tip energetic: energie electrică;
-de tip informaţional: a) date privind
volumul de cafea-boabe care poate fi
introdus şi granulaţia de măcinare dorită;
b) date şi instrucţiuni cu referire la punerea
în funcţiune; c) semnalul de pornire (toate
aceste date sunt procesate de operatorul
uman);
17
2. BASIC CONCEPTS USED IN
PRODUCTS’ CONCEPTUAL
DESIGN
The conceptual analysis is further presented,
based on some examples of relatively simple
products; namely there are established the
relevant properties for each product from
the conceptual design point of view. Thus, it
is created an intuitive frame for the
introduction, definition and interpretation of
the primary notions with which the
conceptual design usually operates.
Products of large use are considered as
examples of analysis:
1) an electric coffee mill (Fig. 2.2,a),
2) an electric washing machine (Fig. 2.3,a),
3) an electric wring machine (Fig. 2.4,a) and
4) a car jack (Fig. 2.5,a).
Each analysis step is followed by
specifications regarding the definition and
interpretation of the used concepts.
2.1 THE OVERALL FUNCTION OF A
PRODUCT; THE FLOWS AND THE
SUBFUNCTIONS OF THE OVERALL
FUNCTION
The identification of the overall function for a
given product assumes the identification of
the input entities, of the output entities and of
the correlations between them, which are
due to the product. Further on, there are
identified these aspects, in a simplified form,
for the four previously presented examples.
For the electrical coffee mill, the following
entities can be identified, based on Table
2.1 (left) and on Fig. 2.3:
a) input entities:
-of material type: roasted coffee beans;
-of energetic type: the electrical energy;
- of informational type: a) data concerning
the volume of coffee beans that can be
introduced and the requested milling
granulation; b) data and instructions referring
to its putting into service; c) the starting
signal (all these data are processed by the
control system of the human operator);
 M FM M*

β
Intrare Ieşire γ
Input Output E FE E*
M Funcţia M*
globală α
E E*
Overall I FI
I function I*
I*

a b

Fig. 2.1,a. Funcţia globală a unui produs: (M,E,I)/(M*,E*,I*) = notaţiile entităţilor de intrare
(M = material, E = energie, I = informaţie) şi respectiv de ieşire. b. Structura de funcţii, de ordinul
1M+1E+1I, derivată din funcţia globală prin detaliere (descompunere): FM, FE, FI = subfuncţia
globală corespunzătoare fluxului de material, – de energie şi respectiv – de informaţie; α = comenzi de
pornire/oprire, β = conectare/deconectare material-energie, γ = variaţii ale unor mărimi de stare:
granulaţie (pentru râşniţă), culoarea apei (pentru maşina de spălat), debitul de apă scursă (pentru
maşina de stors), înălţimea de ridicare (pentru cric).

Fig. 2.1,a. The overall function of the product: (M,E,I)/(M*,E*,I*) = the notations of the input
and output entities (M = material, E = energy, I = information). b. The structure (of the overall
function) of 1M – 1E – 1I order, derived from the overall function by detailing: FM, FE, FI = the
notations of the overall subfunction of the material flow, - energy flow and information flow
respectively; α = start/stop, β = material-energy connection/disconnection, γ = granulation (for the
coffee mill), water’s colour (for the washing machine), the flow of the water (for the wring machine),
the lifting height (for the lifting jack).

b) entităţi de ieşire : b) output entities:

-de tip material: cafea măcinată;
-de tip energetic: căldură, zgomot şi
energie musculară (pentru echilibrarea
momentului-motor);
-de tip informaţional: granulaţia cafelei
obţinută prin măcinare.
O cutie neagră (black box), cu intrările şi
ieşirile precizate mai sus (fig. 2.1,a),
exprimă grafic funcţia globală a produsului
considerat; exprimată în cuvinte, această
funcţie poate fi formulată succint astfel:
râşniţa reduce mecanic granulaţia unui
material de tip granular (cafeaua-boabe), cu
ajutorul energiei electrice şi a unui sistem
de control uman.
În funcţie de natura entităţilor cu care
operează, cutia neagră din fig. 2.1,a poate fi
descompusă în trei cutii negre distincte
(fig. 2.1,b). Pe de o parte, aceste cutii negre
18
-of material type: milled coffee;
-of energetic type: heat, noise and
muscular energy (for the motor torque
equilibration);
-of informational type: the granulation of
the coffee, which is obtained by milling.
A black box, with the previously specified
inputs and outputs (Fig.2.1,a), expresses
graphically the overall function of the
considered product; succinct, this function
can be formulated as follows: the mill
reduces mechanically the granulation of a
material of a granular type (coffee beans),
by using electric energy and a human
control system.
In terms of the operational entities’ nature,
the black box from Fig. 2.1,a can be
decomposed into three distinct black boxes
(Fig. 2.1,b). On one side, these black boxes
pun în evidenţă cele trei fluxuri aferente
funcţiei globale:
1) un flux de material (reprezentat cu linie
groasă),
2) un flux de energie (reprezentat cu linie
subţire) şi
3) un flux de informaţie (reprezentat cu linie
întreruptă).
Pe de altă parte, fiecare cutie neagră din
fig. 2.1,b desemnează câte o sub-funcţie
globală distinctă:
1) subfuncţia desemnată de prima cutie
neagră (FM): reducerea granulaţiei
materialului (intră cafea boabe şi energie
mecanică şi iese cafea măcinată);
2) subfuncţia descrisă de cutia secundă
(FE): transformarea energiei electrice în
energie mecanică (intră energie electrică,
semnale de conectare şi de deconectare a
acesteia şi iese energie mecanică de rotaţie
însoţită de zgomot, căldură etc.);
3) subfuncţia desemnată de cutia terţă (FI):
convertirea datelor de intrare (privind
pregătirea punerii în funcţiune, granulaţia
curentă şi granulaţia dorită etc.) în semnale
de pornire/oprire şi în date de ieşire,
referitoare la granulaţia realizată, volumul
de cafea măcinată etc. (date înregistrate
vizual în memoria operatorului uman).
Pentru funcţia globală a acestui produs
(fig. 2.1), fluxul de material constituie fluxul
principal, iar fluxurile de energie şi de
informaţie constituie fluxuri secundare;
implicit, subfuncţia FM devine subfuncţie
principală, iar subfuncţiile FE şi FI devin
subfuncţii secundare.
În mod analog se identifică entităţile de
intrare şi de ieşire, funcţiile globale, fluxurile
şi subfuncţiile globale pentru celelalte
exemple de produse. Rezultatele obţinute
sunt prezentate succint în tabelele 2.1 şi 2.2,
coroborate cu fig. 2.1.
Analiza comparativă, a acestor exemple,
evidenţiază următoarele două particularităţi:
1°. În toate aceste cazuri, fluxul de material
este flux principal şi, ca urmare, subfuncţia
globală aferentă FM (fig. 2.1,b) devine
subfuncţie principală;
19
highlight the three flows that are afferent to
the overall function:
1) a material flow (represented with a thick
line),
2) an energy flow (represented with a thin
line) and
3) an information flow (represented with a
dashed line).
On the other side, each black box from
Fig. 2.1,b designates a distinct overall sub-
function:
1) the subfunction designated by the first
black box (FM): the mechanical reduction of
the material granulation (coffee beans and
mechanical energy go in and milled coffee
goes out);
2) the subfunction described by the second
box (FE): the transformation of electrical
energy into mechanical energy (electrical
energy, connecting and disconnecting
signals go in and rotational mechanical
energy, heat, noise etc. go out);
3) the subfunction designated by the third box
(FI): the conversion of the input data
(regarding the preparation of putting into
service, the requested granulation and the
current granulation etc.) into starting/stopping
signals and into output data, regarding the
obtained granulation, the volume of milled
coffee etc. (data that are visually recorded in
the human operator memory).
For the overall function of this product
(Fig. 2.1), the material flow represents the
main flow, while the energy and the
information flows are secondary flows;
implicitly, the subfunction FM becomes the
main subfunction, while the subfunctions FE
and FI become secondary subfunctions.
Analogous, there can be identified the input
and output entities, the overall functions, the
flows and the overall subfunctions for the
other examples of products. The results are
presented in Tables 2.1 and 2.2,
corroborated with Fig. 2.1.
The comparative analysis of these examples
highlights the following two specific features:
1°. In all these cases, the material flow is
the main flow and, therefore, the afferent
overall subfunction FM (Fig. 2.1,b) becomes
the main subfunction;
 Tab 2.1. Entităţile de intrare şi ieşire ale produselor de tip:
râşniţă de cafea şi maşină de spălat (variante simplificate)
Produsul
Entităţi RÂŞNIŢĂ ELECTRICĂ DE MAŞINĂ ELECTRICĂ DE
CAFEA SPĂLAT
Rufe
M Boabe prăjite de cafea
murdare+apă+detergent
INTRARE

E Energie electrică
Control uman: date privind mărimile de stare ale materialelor
la intrare şi mărimile de stare dorite la ieşire; date şi
I
instrucţiuni referitoare la punerea în funcţiune,
semnal de pornire
Cafea măcinată la granulaţia Rufe curate ude; amestec de
M*
impusă apă, detergent şi murdărie

Căldură şi zgomot
IEŞIRE

E* Energie potenţială a bazei

Energie musculară pentru
pentru echilibrarea carcasei
echilibrarea carcasei
maşinii
Date privind mărimile de stare ale materialelor rezultate la
I*
ieşire (înregistrate în memoria operatorului uman)
,otaţii: M, M*= material; E, E*= energie; I, I*= informaţie.

Tab 2.2. Entităţile de intrare şi ieşire ale produselor de tip:

storcător de rufe şi cric de autoturism (variante simplificate)
Produsul
Entităţi STORCĂTOR ELECTRIC
CRIC DE AUTOTURISM
DE RUFE
M Rufe ude Şasiu de autoturism
INTRARE

E Energie electrică Energie musculară

Control uman: date privind mărimile de stare ale materialelor
la intrare şi mărimile de stare dorite la ieşire; date şi
I
instrucţiuni referitoare la punerea în funcţiune,
semnal de pornire
Şasiu ridicat la înălţimea
M* Rufe stoarse; apă evacuată
necesară
Căldură, zgomot, energie Căldură, energie potenţială a
IEŞIRE

E* potenţială a bazei pentru bazei pentru echilibrarea

echilibrarea carcasei cricului
Date privind mărimile de stare ale materialelor de ieşire
I*
(înregistrate în memoria operatorului uman)

,otaţii: M, M*= material; E, E*= energie; I, I*= informaţie.

20
 Tab. 2.1 The input and output entities for the products of the following types:
coffee mill and washing machine (simplified variants)
PRODUCT:
Entities ELECTRIC WASHING
ELECTRIC COFFEE MILL
MACHINE
Dirty laundry + water +
M Roasted coffee beans
detergent
E
INPUT

Electric energy
Human control: data regarding the state parameters of the input
materials and the state parameters that are wished at the
I
output; data and instructions regarding the putting into service,
starting signal
Milled coffee at the imposed Wet clean laundry; mixture
M*
granulation of water, detergent and dirt
OUTPUT

Heat and noise

E* The base potential energy for
Muscular energy for the
the equilibration of the
casing equilibration
machine casing
Data regarding the state parameters of the output materials
I*
(recorded in the human operator memory)
,otations: M, M*= material; E, E*= energy; I, I*= information.

Tab. 2.2 The input and output entities of the products of following types:
wring machine and car lifting jack (simplified variants)
PRODUCT:
Entities ELECTRIC WRING
CAR LIFTING JACK
MACHINE
M Wet laundry Car undercarriage
E Electric energy Muscular energy
INPUT

Human control: data regarding the state parameters of the input

materials and the state parameters that are wished at the
I
output; data and instructions regarding the putting into service,
starting signal
Wrung out laundry; The undercarriage lifted at
M*
evacuated water the necessary height
Heat, noise, base potential Heat, base potential energy
OUTPUT

E* energy for the casing for the lifting jack

equilibration equilibration
Data regarding the state parameters of the output materials
I*
(recorded in the human operator memory)

,otations: M, M*= material; E, E*= energy; I, I*= information.

21
2°. Deşi toate operează cu materiale,
subfuncţiile principale din cele patru
exemple sunt complet diferite între ele;
astfel (v. tab.2.1 şi 2.2 şi fig.2.1):
a) subfuncţia din primul exemplu (tab. 2.1)
se referă la reducerea mecanică a
granulaţiei unui material (cafea);
b) în cazul exemplului secund (tab. 2.1),
subfuncţia principală se referă la separarea
mecanico – chimică a unui amestec de mai
multe materiale (rufe murdare + apă +
detergent) în două grupe distincte (rufe curate
ude şi separat apă murdară + detergent);
c) în cel de-al treilea exemplu (tab. 2.2),
subfuncţia principală se referă la separarea
mecanică a unui amestec de două
materiale (rufe ude) în cele două
componente (rufe şi separat apă);
d) în ultimul exemplu (tab. 2.2), subfuncţia
principală se referă la deplasarea unui corp
material (ridicarea şasiului unui autoturism),
dintr-o poziţie iniţială dată într-o poziţie
necesară.
2.1* Definiţii şi semnificaţii ale noţiunilor
utilizate:
1°. Produs tehnic: sistem deschis creat de
om, în care sunt convertite materiale,
energie şi/sau informaţie, pentru
satisfacerea unei nevoi sociale.
Proprietăţi:
- Orice produs este dependent de contextul
tehnic, economic şi cultural în care este
realizat; modificările de context pot conduce
la apariţia, dezvoltarea, înlocuirea şi/sau
dispariţia produsului.
- Viaţa unui produs cuprinde următoarele
faze principale: a) planificare, b) studiu
preliminar, c) dezvoltare, d) fabricare,
e) punere în funcţiune, f) exploatare şi
g) înlocuire.
- Realizarea şi desfacerea oricărui produs
urmăreşte obţinerea de profit.
- Nevoile (cerinţele) şi condiţiile, care
determină apariţia şi/sau dezvoltarea unui
produs, sunt modelate cu ajutorul listei de
cerinţe, denumită şi Specificaţii de Design
ale Produsului (SDP).
22
2°. Even if all of them operate with materials,
the main subfunctions from the four examples
are completely different from each other; thus,
(see Tab. 2.1 and 2.2 and Fig. 2.1):
a) the subfunction from the first example
(Tab. 2.1) reduces mechanically the
material (coffee) granulation;
b) in the case of the second example
(Tab. 2.1), the main subfunction separates
mechanically and chemically a mixture of
materials (dirty laundry + water + detergent)
into two distinct groups (wet clean laundry
and separately, dirty water + detergent);
c) for the third example (Tab. 2.2), the main
subfunction separates mechanically a
mixture of two materials (wet laundry) into
the two components (laundry and,
separately, water);
d) for the last example (Tab. 2.2), the main
subfunction is referring to the displacement
of a body (lifts the undercarriage), from the
given initial position to a necessary position.
2.1* Definitions and meanings of the
used notions
1°. Technical product: an open system,
made by human being, in which there are
converted materials, energy and/or
information, in order to satisfy a social need.
Properties:
-Any product depends on the technical,
economical and cultural context in which it
is made; the context changes can lead to
the appearance, development, replacement
and/or disappearance of the product.
- The product life contains the following
main phases: a) planning, b) preliminary
study, c) development, d) manufacturing,
e) putting into service, f) operation and
g) replacement.
- The aim of any product development and
manufacturing is to obtain profit.
- The needs (requirements) and conditions
that cause the appearance and/or
development of a product are modeled
using a requirements list, denominated also
as Product Design Specifications (PDS).
2°. Specificaţiile de design ale
produsului cuprind:
a) Nevoile şi dorinţele clienţilor convertite
în condiţii tehnice, estetice şi
economice;
b) Restricţii concurenţiale, sociale,
ecologice şi organizatorice;
c) Date privind posibilităţile de desfacere şi
volumul de fabricaţie;
d) Date referitoare la mijloacele şi
resursele tehnico-economice interne şi
externe;
e) Condiţii referitoare la politica şi
orientările firmei etc.
SDP este un document dinamic, în care se
reflectă orice modificare din ciclul de viaţă al
produsului.
3°. Funcţia unui produs: corelaţia sau
ansamblul de corelaţii dintre mărimile de
stare ale entităţilor de ieşire şi mărimile de
stare ale entităţilor de intrare.
Proprietăţi:
- Pentru a sesiza uşor corelaţia ierarhică
a unei funcţii, faţă de alte funcţii, se
folosesc noţiunile derivate de: funcţie
globală, subfuncţie globală şi
subfuncţie.
Aceeaşi funcţie poate fi îndeplinită de
mai multe produse diferite între ele (de
exemplu: deplasarea verticală a unui
material poate fi realizată cu diverse
produse: cric mecanic, cilindru hidraulic
telescopic, lift, macara etc.).
- În raport cu entităţile cu care operează,
într-o funcţie globală pot să intervină: un
flux de material, un flux de energie şi/sau
un flux de informaţie.
- Fiecare flux poate fi caracterizat, iniţial,
printr-o funcţie unică, denumită
subfuncţia globală a fluxului; ca urmare,
funcţia globală a unui produs poate fi
divizată, iniţial, într-un număr de
subfuncţii (globale) egal cu numărul
fluxurilor sale.
- În raport cu destinaţia produsului, unul
dintre fluxurile acestuia este flux principal,
iar celelalte sunt secundare; implicit,
subfuncţia globală aferentă fluxului
principal devine subfuncţie principală, iar
celelalte devin subfuncţii secundare.
23
2°. Product design specifications contain:
a) The needs and wishes of the clients,
converted into technical, aesthetical and
economical conditions;
b) Concurrent, social, ecological and
organizational restrictions;
c) Data regarding the sale possibilities and
the manufacturing volume;
d) Data regarding the technical-economical
internal and external means and
resources;
e) The conditions regarding the company
policy and orientations etc.
PDS is a dynamic document in which there
are reflected any changes in the product life
cycle.
3°. Product function: the correlation or the
assembly of correlations between the state
parameters of the output entities and the
state parameters of the input entities.
Properties:
- In order to approach easily the
hierarchical correlation of a function
against other functions, the following
derived notions are used: overall function,
overall subfunction and subfunction.
The same function can be fulfilled by more
products, different from each other (for
instance: the vertical displacement of a
material can be obtained with different
products: mechanical lifting jack, hydraulic
telescopic cylinder, elevator, crane, etc.).
- In terms of the entities with which it is
working, in an overall function can
interfere: a material flow, an energy flow
and/or an informational flow.
- Each flow can be initially characterized by
a unique function, known as the flow
overall subfunction; therefore, the overall
function of a product can be initially divided
into a number of (overall) subfunctions
equal to the number of its flows.
- In terms of the product destination, one
of its flows is the main flow, while the
others are secondary; implicitly, the
overall subfunction that corresponds to
the main flow becomes the main
subfunction and the others become
secondary subfunctions.
TEMA DE CASĂ 2.1: Se consideră
următoarele produse: 1) motor electric,
2) aspirator, 3) frigider, 4) maşină de şlefuit
vibratoare, 5) ascensor, 6) sonerie electrică,
7) cântar de bucătărie, 8) cutie de viteze,
9) fierăstrău pendular, 10) moto-reductor.
Se cere să se identifice entităţile de intrare şi
de ieşire, să se reprezinte grafic şi să se
formuleze funcţia globală pentru fiecare dintre
aceste produse; se cere apoi să se reprezinte
grafic fluxurile şi subfuncţiile globale aferente.
2.2. STRUCTURA UNUI PRODUS I
STRUCTURA FUNCŢIEI GLOBALE A
PRODUSULUI
Prin identificarea fluxurilor, efectuată în
fig. 2.1,b, s-a iniţiat procesul de
dezasamblare (detaliere) a funcţiei globale.
La început s-a considerat că (sub)funcţiile,
care intervin într-un flux, sunt înglobate
într-o (sub)funcţie unică denumită
subfuncţia globală a fluxului considerat.
În acest fel, fiecare funcţie globală,
identificată în subcap. 2.1 (v. fig. 2.1,a), a
devenit un sistem deschis (v. fig. 2.1,b),
format din k = 3 subfuncţii globale (k fiind
numărul de fluxuri din funcţia globală).
Un astfel de sistem este denumit, în
continuare, structură a funcţiei globale sau,
prescurtat, structură de funcţii.
Având cel mai redus grad de detaliere
(fiecare flux conţine o singură funcţie), o
astfel de structură este numită, mai
complet, structură de funcţii de ordinul
1M+1E+1I (adică dispune de: o funcţie în
fluxul de Material + o funcţie în fluxul de
Energie + o funcţie în fluxul de Informaţie).
În procesul analizei (când produsul este
cunoscut), structura de funcţii se află într-o
corespondenţă biunivocă cu structura
produsului; aceasta înseamnă că fiecărei
subfuncţii (din funcţia globală) îi corespunde
un anumit modul din componenţa produsului
şi reciproc. Aşa de exemplu, râşniţa electrică
de cafea, ilustrată simplificat în fig. 2.2,a, are
în structura sa următoarele module
(subsisteme):
24
HOMEWORK 2.1: There are considered
the following products: 1) an electrical
motor, 2) an aspirator (cleaner), 3) a fridge,
4) a jolting sanding machine, 5) an elevator,
6) an electric bell, 7) a kitchen scale, 8) a
gear box, 9) a circular saw, 10) a motor
speed reducer
It is requested to identify the input and
output entities, to plot and formulate the
overall function for each of the products;
then, it is requested to plot the flows and the
corresponding overall sub-functions.
2.2 PRODUCT STRUCTURE AND THE
STRUCTURE OF THE OVERALL
FUNCTION
The disassembling process (detailing) of the
overall function was initiated by the
identification of the flows, presented in Figure
2.1,b. First, it was considered that the
(sub)functions which interfere in a flow are
included in a unique (sub)function, called the
overall subfunction of the considered flow.
Thus, each overall function, which was
identified in §2.1 (see Fig. 2.1,a), becomes
an open system (see Fig. 2.1,b), made of
k = 3 overall subfunctions (k being the
number of flows from the overall function).
Further on, this kind of system is called
structure of the overall function or, abridged,
structure of functions.
Having the most reduced detailing degree
(each flow contains only one function), this
kind of structure is called, more complete,
structure of functions of 1M+1E+1I order
(meaning that it disposes of: one function in
the Material flow + one function in the Energy
flow + one function in the Information flow).
In the analysis process (when the product is
known), the structure of functions is in a
biunique correspondence with the product
structure; this means that, for each sub-
function from the overall function,
corresponds a certain subassembly or
module from the product structure, and
reciprocally. Thus, for instance, the electric
coffee mill from Fig. 2.2,a, contains in its
structure the following modules
(subassemblies):
- modulul care îndeplineşte subfuncţia
globală FM (fig. 2.1,b) conţine (fig. 2.2,a):
cuva metalică (în care se pun boabele de
cafea), capacul de închidere, cuţitul
rotativ şi carcasa;
- motorul electric, întrerupătorul, cablul de
conexiune la reţea şi carcasa (fig.2.2,a), la
care se adaugă (în timpul funcţionării) şi
mâinile operatorului, alcătuiesc modulul
care îndeplineşte subfuncţia globală FE;
- modulul de control, constituit de
operatorul uman, asigură îndeplinirea
subfuncţiei FI; deşi nu este o parte
intrinsecă a produsului, acest modul
însoţeşte întotdeauna produsul în timpul
funcţionării sale.
Fiecare modul din componenţa produsului
constituie o soluţie constructivă pentru
subfuncţia pe care o îndeplineşte; dacă se
face abstracţie de atributele constructive
(prin simplificare şi reducere la aspectele de
principiu, ca în reprezentarea din fig. 2.2,a),
soluţia constructivă devine soluţie-concept
sau soluţie de principiu a (sub)funcţiei
considerate.
În designul conceptual, problemele de
analiză ocupă, de regulă, poziţii secundare,
poziţiile principale revenind, cu precădere,
problemelor de sinteză.
În procesul sintezei (când produsul este
necunoscut), orice subfuncţie, din funcţia
globală, poate fi îndeplinită de una sau de
mai multe „soluţii-concept potenţiale“, care
pot fi total diferite între ele.
Agregarea acestor subsoluţii potenţiale, în
conformitate cu structura de funcţii, conduce
(pe baza unor prelucrări intermediare) la o
clasă de soluţii potenţiale ale produsului
căutat, numite variante conceptuale (sau
structuri de lucru); dintre acestea pot fi
decelate apoi, pe baza unor criterii tehnico-
economice specifice, una sau câteva soluţii
optime, denumite soluţii-concept (concepte)
sau soluţii de principiu ale produsului.
Prin urmare, conceptul unui produs
desemnează obiectul-scop pentru designul
conceptual şi, implicit, obiectul-start pentru
designul constructiv.
În concluzie, reprezentările principiale din
fig. 2.2,a, 2.3,a, 2.4,a şi 2.5,a sunt, de fapt,
soluţii de principiu ale produselor analizate.
25
- the module that fulfils the overall sub-
function FM (Fig. 2.1,b) contains
(Fig. 2.2,a): the metallic pan (in which
there are put the coffee beans), the closing
cover, the rotational knife and the casing;
- the electric motor, the switch, the
connecting cable, the casing (Fig. 2.2,a)
and the operator hands (when he
operates) form the module that fulfils the
overall subfunction FE;
- the control module, made of the human
operator, ensures the performance of
subfunction FI; although this module is
not an intrinsic part of the product, it
always accompanies the product while
operating.
Each module from the product structure
represents a constructive solution for the
subfunction accomplished by it; if there are
not considered the constructive attributes
(by simplification and reduction to the
principle aspects, like in the representation
from Fig. 2.2,a), the constructive solution
becomes the concept-solution or principle
solution of the considered (sub)function.
As a rule, in the conceptual design, the
analysis problems represent secondary
problems, the main positions being
occupied by the synthesis problems.
In the synthesis process (when the product
is unknown), any subfunction from the
overall function can be fulfilled by one or
more „potential concept-solutions“, which
can be totally different from each other.
Usually, by connecting these potential sub-
solutions, according to the structure of
functions, it is obtained a class of potential
solutions of the searched product, called
conceptual variants (or working structures);
then, using specific technical and economic
restrictions, there can be detected among
them, one or more optimal solutions, called
the product concept-solutions or principle
solutions.
Thus, the product concept designates the
goal-object for the conceptual design and,
implicitly, the start-object for the
embodiment design.
In conclusion, the representations from
Fig. 2.2,a, 2.3,a, 2.4,a and 2.5,a are in fact
principle solutions of the analyzed products.
 3
7
Fig. 2.2,a. Râşniţă electrică de cafea
2 3a (soluţie de principiu): 1 - cuvă metalică, 2 - cuţit
rotativ, 3 - capac transparent, 3a - buton (montat în
5b capac) pentru pornirea motorului, 4 - rotorul
1 motorului, 5 - statorul motorului, 5a - tija
4 5a întrerupătorului electric, 5b - resort care menţine
întrerupătorul electric normal deschis, 5c - perii
pentru alimentarea rotorului prin colector, 6 - cablu
de alimentare de la reţea, 7 - boabe de cafea.
5

5c
Cafea Cafea
boabe măcinată

M FM1 FM2 FM3 M*

Căldură, zgomot,
Energie energie potenţială
electrică musculară
E FE1 FE2 FE3 FE4 E*

FI2
Granulaţia
Sistem de
cafelei
control uman
I FI1 FI3 FI4 I*

Fig. 2.2,b. Structura de funcţii, de ordinul 3M+4E+4I, derivată din structura de ordinul 1M+1E+1I
(fig. 2.1,b), prin detalierea (sub)funcţiilor globale FM, FE şi FI pe baza schemei din fig. 2.2,a.
Cafea Cafea
boabe măcinată

M M*
FM1 FM2 FM3

Energie
electrică Căldură, zgomot,
energie potenţială
E musculară
FE1 FE2 FE3 FE4
E*

FI2
Sistem de Granulaţia
control uman cafelei
FI5
I FI4
FI1 I*

Fig. 2.2,c. Reprezentarea simbolică a structurii de funcţii din fig. 2.2,b, pe baza simbolizării
VDI [20].

26
 3
Fig. 2.2,a. Coffee mill (principle solution):
7
1 - metallic pot, 2 - rotating knife, 3 - transparent cover,
2 3a 3rd - button (mounted in the cover) to start the engine,
4 - rotor, 5 - stator 5th - electrical switch rod, 5b - spring
5b which keeps normally open the electric switch,
1 5c - brushes for supplying the rotor through the
4 5a collector, 6 - main cable, 7 - coffee beans.

Coffee 5c Milled
grains coffee
M FM1 FM2 FM3 M*

Electrical Heat, noise, potential

energy muscular energy
E FE1 FE2 FE3 FE4 E*

FI2
Human control
Coffee
system
granulation
I FI1 FI3 FI4 I*

Fig. 2.2,b. Function structure of order 3M-4E-4I, derived from the structure of the order 1M-
1E-1I (Fig. 2.1,b) by detailing of the overall (sub)functions FM, FE and FI (based on the scheme
from the Fig. 2.2,a).
Coffee Milled
grains coffee

M M*
FM1 FM2 FM3

Electrical
energy Heat, noise,
potential
E muscular energy
FE1 FE2 FE3 FE4
E*

FI2
Human control Coffee
system granulation
FI5
I FI4
FI1 I*

Fig. 2.2,c. Symbolic representation of the function structure from the Fig. 2.2,b (based on the VDI
symbolization [20]).
27
2.3. DETALIEREA UNEI FUNCŢII;
PRINCIPII DE REZOLVARE I
VARIANTE CONCEPTUALE
Conform subcap. 2.2, în sinteza conceptului
unui produs (necunoscut), cea mai delicată
etapă este stabilirea „soluţiilor-concept
potenţiale“, pentru fiecare subfuncţie din
structura funcţiei globale; în cazul unei
subfuncţii simple, aceste soluţii sunt
denumite principii de rezolvare (sau principii
de lucru) ale (sub)funcţiilor considerate.
În stabilirea principiilor de rezolvare ale
(sub)funcţiilor, o importantă simplificare se
obţine prin detalierea structurii de funcţii:
subfuncţia globală a fiecărui flux
(v. fig.2.1,b) se descompune în (sub)funcţii
mai simple.
În cazul produselor complexe, se detaliază
mai întâi structura de funcţii până la un
ordin convenabil, după care se izolează
fiecare subfuncţie componentă şi se
detaliază, mai departe, separat; evident,
fiecare (sub)funcţie izolată va desemna un
produs distinct, de complexitate mai redusă.
În cazul produselor mai puţin complexe,
descompunerea poate continua până când
subfuncţiile componente devin:
- fie funcţii simple (a căror descompunere
nu mai este posibilă),
- fie funcţii ale căror structuri de rezolvare
sunt deja cunoscute.
Astfel, în cazul râşniţei de cafea (fig. 2.2,a),
prin detaliere după procedeul de mai sus,
structura de funcţii de ordinul 1M+1E+1I
(fig. 2.1,b) trece în structura de funcţii din
fig. 2.2,b; în conformitate cu fig. 2.2,b,
subfuncţiile globale ale fluxurilor din fig. 2.1,b
se detaliază astfel:
1) Subfuncţia globală FM, a fluxului de
material (fig. 2.1,b), devine o (sub)structură
de funcţii formată din următoarele
(sub)funcţii (v. fig. 2.2,b ):
FM1 – conectarea material - energie
mecanică;
FM2 – reducerea granulaţiei materialului;
FM3 – înregistrarea granulaţiei curente.
2) Subfuncţia globală FE, a fluxului de
energie (fig. 2.1,b), devine o (sub)structură de
28
2.3 THE FUNCTION DETAILING;
SOLVING PRINCIPLES AND
CONCEPTUAL VARIANTS
According to §2.2, in the synthesis of the
concept for a (unknown) product, the most
delicate stage is the establishment of the
“potential concept solutions“, for each sub-
function from the global function structure;
for a simple (sub)function, these solutions
are called solving principles (or working
principles) of the considered (sub)functions.
An important simplification in establishing
the solving principles of the (sub)functions
is obtained by detailing the structure of
functions: the overall subfunction of each
flow (see Fig. 2.1,b) is decomposed into
simpler (sub)functions
In the case of complex products, firstly, the
structure of functions is detailed up to a
convenient order and then, each component
subfunction is isolated and is detailed
separately; obviously, each isolated
(sub)function will designate a distinct
product, of a more reduced complexity
In the case of less complex products, the
decomposition can continue till the
component subfunctions become:
- either simple functions (their
decomposition is not possible),
- either functions for which the solving
structures are already known.
Thus, for the coffee mill (Fig. 2.2,a), by
detailing in accordance to the previous
procedure, the structure of functions of
1M+1E+1I order (Fig. 2.1,b) turns in the
structure of functions from Fig. 2.2,b; due to
Fig. 2.2,b, the overall subfunctions of the
flows from Fig. 2.1,b is detailed as follows:
1) The overall subfunction FM of the
material flow (Fig. 2.1,b) becomes a
(sub)structure of functions consisting of the
following (sub)functions (see Fig. 2.2,b):
FM1 – material and mechanical energy
connection;
FM2 – material granulation reduction;
FM3 – current granulation recording.
2) The overall subfunction FE of the energy
flow (Fig. 2.1,b) becomes a (sub)structure
funcţii care conţine următoarele (sub)funcţii
(v. fig.2.2,b ):
FE1 – conectarea/deconectarea tensiunii de
la sursa electrică, la comanda de
pornire/oprire; această funcţie poate fi
descrisă cu ajutorul algebrei Booleene şi este
denumită funcţie logică de tip AND (v. punctul
2.3).
FE2 – transformarea energiei electrice în
energie mecanică de rotaţie;
FE3 – transmiterea energiei mecanice (de
la motor la cuţitul rotativ);
FE4 – emiterea de căldură şi zgomot (în
timpul procesului de transformare şi de
transmitere a energiei), însoţită de
inducerea unui moment reactiv în bază
(mâna operatorului).
3) Subfuncţia globală FI, aferentă fluxului de
informaţie (fig. 2.1,b), devine o the information flow (Fig. 2.1,b), becomes a
(sub)structură de funcţii formată din
următoarele (sub)funcţii (v. fig. 2.2,b ):
FI1 – emiterea semnalului de pornire (la
îndeplinirea condiţiilor din instrucţiunile de
utilizare) şi transmiterea informaţiei privind
granulaţia dorită către (sub)funcţia FI3;
FI2 – comandă execuţia semnalelor de
pornire şi oprire; spre deosebire de funcţia
FE1, funcţia FI2 este o funcţie logică de tip
INHIBITION (v. punctul 2.3);
FI3 – receptarea informaţiilor referitoare la
granulaţia dorită şi granulaţia curentă şi
compararea acestora;
FI4 – emiterea semnalului de oprire, când
cele două granulaţii devin egale, şi
înregistrarea granulaţiei finale.
Structura de funcţii, rezultată prin detaliere
(fig. 2.2,b), conţine: 3 subfuncţii în fluxul de
Material, 4 subfuncţii în fluxul de Energie şi
4 subfuncţii în fluxul de Informaţie; deci, în
forma detaliată din fig. 2.2,b, structura de
funcţii a produsului analizat are ordinul
3M + 4E + 4I.
Lcoala germană a propus mai multe variante
de simbolizare a funcţiilor simple, în formă
abstractizată (abstracţie făcând de natura
concretă a materialului, a energiei şi respectiv
a informaţiei utilizate); cea mai recentă
variantă de simbolizare, normalizată prin
VDI 2222, este prezentată şi explicitată, cu
ajutorul unor exemple intuitive, în tab. 2.3.
29
of functions that contains the following
(sub)functions (see Fig. 2.2,b):
FE1 – connection/disconnection of the
voltage from the electric power source when
the command of starting/stopping is given;
this function can be described using
Boolean algebra and is called logical
function of AND type (see &2.3).
FE2 – transformation of the electric energy
into rotational mechanical energy;
FE3 – transmission of mechanical energy
(from the motor to the rotational knife);
FE4 – emission of heat and noise (during
the energy transformation and transmission
process), accompanied by induction of a
reactive torque in the base (operator hand).
3) The overall subfunction FI that is afferent to
(sub)structure of functions which is formed of
the following (sub)functions (see Fig. 2.2,b):
FI1 – emission of the starting signal (when
the conditions from the using instructions
are fulfilled) and transmission of the
information regarding the wished
granulation to the FI3 (sub)function;
FI2 – commands the execution of the
starting and stopping signals; unlike
function FE1, the function FI2 is a logical
function of INHIBITION type (see &2.3);
FI3 – reception of the information regarding
the wished granulation and the current
granulation and their comparison;
FI4 – emission of the stopping signal, when
the two granulations become equal and
recording of the final granulation.
The structure of functions that results from
detailing (Fig. 2.2,b) contains: 3 subfunctions
in the Material flow, 4 subfunctions in the
Energy flow and 4 subfunctions in the
Information flow; therefore, in the detailed
form from Fig. 2.2,b the structure of functions
for the analyzed product has the order
3M+4E+4I.
The German school proposed more variants
of symbolization for the simple functions, in
an abstracted form (excepting the concrete
nature of the used material, energy and
information); the most recent variant of
symbolization, standardized through
VDI 2222, is presented and explained using
the intuitive examples from Tab. 2.3.
 Tab. 2.3. Tabel sinoptic cu simbolizările VDI pentru principalele funcţii de bază (prelucrare după VDI 2222).

Transmitere neramificată de tip: Transmitere ramificată de tip:

Funcţii
(subfuncţii) Depozitare
de bază
Însumare Distribuire
Conducere sau Modificare Transformare
transmitere (cu schimbarea (cu schimbarea
Mărimi unor mărimi de naturii)
(cu schimbarea Mărimi de Mărimi de natură diferită Mărimi de Mărimi de natură diferită
generale stare)
poziţiei) aceeaşi natură aceeaşi natură

Simbol M M M M M M M M M M

Reţea de platină M
M
Exemplu

Material
Gaz detonant
Încălzitor Condensare

Simbol
M M

Separator
pneumatic
Exemplu

Energie
Vagon cu ulei
Întrerupător motor liniar

Simbol
M M

Exemplu Pierdere

Informaţie
Codificare 30 prin
Bandă Perforator propagare
Modificare cod Calculator de buzunar de bandă Triodă Abţibild
perforată Tipărire 2-exemplare
 Table 2.3 Synoptic table with the VDI symbols of the main basic functions (processing after VDI 2222).

Un-branch transmission of type:

Basis Branch transmission of type:
functions Storage
(state)
Summation Distribution
Leading or Modification Transformation
transmission (with the change (with the change
(with the change of some state of the nature ) Sizes of same Sizes of different nature Sizes of same Sizes of different nature
Entities of the place ) parameters ) nature
nature

Symbol M M M M M M M M M
M

Platinum net M
M
Example

Material
Bang-gas
Heater Condenser

Symbol
M M

Pneumatic
separator
Example

Electromagnetic Oil
Switch carriage

Symbol
M M

Example
Codification 31

Information
Perforated Code modification Tape
tape Pocket calculator perforator Triode
Pe baza simbolizării VDI (tab. 2.3), structura
de funcţii reprezentată în fig. 2.2,b se
transformă (prin simbolizarea funcţiilor FMk,
FEk şi FIk, k = 1,2,Q) în structura de funcţii
ilustrată în fig. 2.2,c; în varianta simbolică
(v. fig. 2.2,c), explicitările (sub)funcţiilor
componente se deduc direct din semnificaţiile
simbolurilor utilizate.
Se pot identifica acum principiile de rezolvare
(în cazul subfuncţiilor simple), respectiv
variantele conceptuale (în cazul subfuncţiilor
compuse) utilizate în produsul dat, pentru
îndeplinirea fiecăreia dintre subfuncţiile
acestuia; evident, în cazul unui produs
cunoscut (dat), principiul sau varianta
conceptuală aplicată, pentru îndeplinirea unei
subfuncţii, desemnează chiar soluţia-concept
pentru acea subfuncţie.
În conformitate cu fig. 2.2,a şi c (care
ilustrează conceptul râşniţei de cafea şi
respectiv structura simbolică de funcţii a
acestui produs), în rezolvarea (sub)funcţiilor
componente sunt utilizate următoarele
principii de rezolvare şi variante conceptuale
(devenite prin aplicare concepte):
FM1: varianta conceptuală, pentru conexiunea
material-energie mecanică, se bazează pe
contactul dintre cuţit şi granule şi se realizează
folosind (fig. 2.2,a): cuva metalică 1 + cuţitul
rotativ 2 + capacul 3 + materialul granular 7
(cafeaua-boabe);
FM2: principiul de rezolvare, pentru
sfărâmarea granulelor (de cafea) 7, utilizează
efectul de ciocnire dintre cuţitul rotativ şi
granule;
FM3: varianta conceptuală, destinată
înregistrării granulaţiei curente, se bazează
pe receptarea vizuală a imaginii granulelor,
prin capacul transparent 3, urmată de
prelucrarea mentală a acesteia; deşi
aparţine fluxului de material, funcţia FM3
operează în fluxul de informaţii; evident,
soluţia de principiu a acestei funcţii nu
aparţine produsului, ci utilizatorului uman;
FE1: varianta conceptuală realizează
conectarea (deconectarea) sursei electrice
prin închiderea (respectiv deschiderea) unui
întrerupător (normal deschis), format
dintr-un buton de translaţie 3a (montat în
capacul 3), o tijă de contact 5a şi un resort 5b
32
Based on the symbolization VDI (Tab. 2.3), the
structure of functions from Fig. 2.2,b is
transformed (by the symbolization of functions
FMk, FEk and FIk, k = 1,2,Q) into the structure
of functions shown in Fig. 2.2,c; in the symbolic
variant (see Fig. 2.2,c), the explanations of the
component (sub)functions are deduced directly
from the meanings of the used symbols.
Now, there can be identified the solving
principles (in the case of simple sub-
functions), respectively, the conceptual
variants (in the case of composed sub-
functions), used in the given product to fulfill
each of its subfunctions; obviously, in the
case of a known (given) product, the applied
solving principle or conceptual variant to
fulfill a subfunction, designates even the
concept-solution for that subfunction.
Due to Fig. 2.2,a and c (that illustrates the
concept of the coffee mill and, respectively, the
symbolic structure of functions for this product),
there are used in solving the component
(sub)functions, the following solving principles
and conceptual variants (which became
concepts by application):
FM1: the conceptual variant, for the
connection material - mechanical energy, is
based on the contact between the knife and
the granules and is realized using
(Fig. 2.2,a): the metallic pan 1 + the
rotational knife 2 + the cover 3 + the
granular material 7 (coffee beans);
FM2: the solving principle, for coffee
granules smashing, uses the knocking
effect between the rotational knife and the
granules;
FM3: the conceptual variant, that is meant to
register the current granulation, is based on
the visual reception of the granules image,
through the transparent cover 3, followed by
mental processing; although it belongs to the
material flow, the function FM3 operates in
the information flow; obviously, the principle
solution of this function doesn’t belong to the
product but to the human user;
FE1: the conceptual variant connects
(disconnects) the electric source by
closing (respectively, opening) a switch
(normally opened), which consists of a
sliding button 3a (mounted in the cover 3),
a contact rod 5a and a spring 5b
(care menţine în poziţie ridicată tija 5a şi
butonul 3a); evident, închiderea
întrerupătorului este posibilă numai cu capacul
3 montat (pentru a se evita accidentarea
utilizatorului şi împrăştierea materialului);
FE2: varianta conceptuală, pentru
transformarea energiei electrice în energie
mecanică de rotaţie, se bazează pe efectul
inducţiei electro-magnetice şi foloseşte
conceptul de motor electric asincron;
FE3: principiul de rezolvare, destinat
transmiterii energiei mecanice de la rotorul
motorului 4 la cuţitul rotativ 2, utilizează un
arbore rotativ care face legătura între rotor
şi cuţit;
FE4: fiind o consecinţă „sine qua non“ a
funcţiilor FE2 şi FE3, funcţia FE4 operează
pe soluţiile de principiu ale funcţiilor FE2 şi
FE3, fără să dispună de un concept propriu.
Conceptele funcţiilor FI1,Q,FI4 (v. fig. 2.2,c)
aparţin utilizatorului uman, şi nu produsului
analizat; ca urmare, aceste concepte nu
sunt explicitate în acest capitol.
În mod analog, se generează structurile de
funcţii detaliate şi pentru celelalte produse
considerate ca exemple (fig. 2.3, 2.4 şi 2.5);
în plus, se precizează faptul că simbolul
subfuncţiei FE3, din fig. 2.5,c, se referă la
transmiterea (conducerea) ireversibilă a
energiei mecanice.
Identificarea efectelor, principiilor de
rezolvare şi variantelor conceptuale,
corespunzătoare subfuncţiilor din structurile
acestor produse (fig. 2.3–2.5), se propune
ca temă de casă.
2.3* Definiţii şi semnificaţii ale noţiunilor
utilizate:
1°. Structura funcţiei globale a unui
produs sau mai scurt structura de funcţii:
reprezentare grafică detaliată a funcţiei
globale, prin care sunt evidenţiate
(v. fig. 2.1–2.5,b şi c):
- fluxurile componente (de materiale, de
energie şi/sau de informaţie), cu intrările
şi ieşirile aferente,
- subfuncţiile fiecărui flux component şi
- conexiunile dintre acestea.
33
(that maintains the rod 5a and the button 3a
in a lifted position); obviously, the switch
closing is possible only when cover 3 is
mounted (to avoid user’s accidents and
material dispersal);
FE2: the conceptual variant, for the
transformation of electrical energy into
rotational mechanical energy, is based on the
effect of electromagnetic induction and uses
the concept of asynchronous electric motor;
FE3: the solving principle for the
transmission of mechanical energy from the
motor 4 rotor to the rotational knife 2, uses
a rotary shaft that links the rotor and the
knife;
FE4: being a „sine qua non“ consequence of
functions FE2 and FE3, the FE4 function
operates on the principle solutions of FE2 and
FE3 functions, without having its own
concept;
The concepts of FI1,Q,FI4 functions (see
Fig. 2.2,c) belong to the human user and
not to the analyzed product; as results,
these concepts are not explained in this
chapter.
Analogous, there are generated structures of
detailed functions also for the other products
considered as examples (Fig. 2.3, Fig. 2.4
and Fig. 2.5); beside that, it is specified that
the symbol of FE3 subfunction from Fig. 2.5,c,
refers to the irreversible transmission
(leading) of the mechanical energy.
The identification of effects, solving principles
and conceptual variants that correspond to
the subfunctions from these products
structures (Fig.2.3-2.5), is proposed as
homework.
2.3 Definitions and meanings of the used
notions:
1°. The structure of the product overall
function or, shorter, the structure of
functions: the detailed graphical representation
of the overall function, through which there are
highlighted (see Fig.2.1-2.5,b and c):
- the component flows (material, energy
and/or information), with the afferent
inputs and outputs,
- the subfunctions of each component flow and
the connections between them.
 Fig. 2.3,a. Maşină electrică de spălat rufe
2
(soluţie de principiu): 1 - cuva maşinii, 1a - capac,
1a
1b - furtun pentru evacuarea apei murdare,
1 2 - disc cu nervuri pentru barbotarea apei,
7 3 - motor electric, 4 - transmisie cu curele,
5 5 - întrerupător electric, 6 - cablu de alimentare,
1b 7 - rufe murdare + apă + detergent.

Rufe murdare + Rufe curate

apă + detergent ude
M FM1 FM2 FM3 FM4 M1*

M2*
Energie Apă + detergent
electrică + murdărie
E FE1 FE2 FE3 FE4 FE5

E*
Căldură, zgomot, energie
FI2 potenţială a bazei
Sistem de Gradul de
control spălare
uman
I FI1 FI3 FI4 I*

Fig. 2.3,b. Structura de funcţii, de ordinul 4M+5E+4I, derivată din structura de ordinul 1M+1E+1I
(fig. 2.1,b), prin detalierea (sub)funcţiilor globale FM, FE şi FI, pe baza schemei din fig. 2.3,a.
Rufe murdare + Rufe curate
apă detergent ude
M M1*
FM1 FM2 FM3 FM4

Energie M2*
electrică Apă + detergent
+ murdărie
E
FE1 FE2 FM3 FE4 FE5 E*

Căldură, zgomot,
energie potenţială
FI2 a bazei
Sistem de Gradul de
control spălare
uman FI4
I FI1 FI3
I*

Fig. 2.3,c. Reprezentarea simbolică a structurii de funcţii din fig. 2.3,b, pe baza simbolizării
VDI [20].

34
 Fig. 2.3,a. Electric washing machine
2
1a
(principle solution): 1 - machine tank,
1a - cover, 1b - dirty water discharge hose,
1 2 - ribbed disc for water bubbling, 3 - electric
7 motor, 4 - belt transmission, 5 - power switch,
5 6 - power cable, 7 - dirty laundry + water +
1b detergent.

Dirty clothes + Wet clean

water + detergent clothes
M FM1 FM2 FM3 FM4 M1*

M2*
Electrical Water + detergent
energy + dirt
E FE1 FE2 FE3 FE4 FE5

E*
Heat, noise, potential
FI2
energy of the base
Human control
Washing
system
level
I FI1 FI3 FI4 I*

Fig. 2.3,b. Functions’ structure of the order 4M-5E-4I derived from the structure of the order 1M-1E-1I
(fig. 2.1,b) by detailing of the overall (sub)function FM, FE and FI (based on the scheme from the fig. 2.3,a).
Dirty clothes + Wet clean
water + detergent clothes

M M1*
FM1 FM2 FM3 FM4

M2*
Electrical
energy Water + detergent
+ dirt
E
FE1 FE2 FM3 FE4 FE5
E*
Heat, noise, potential
energy of the base
FI2
Human control
system Washing
level
FI4
I FI1 FI3
I*

Fig. 2.3,c. Symbolic representation of the functions’ structure from the fig. 2.3,b (based on the VDI
symbolization [20]).
35
 6 1 8 Fig. 2.4,a. Maşină electrică de stors rufe (soluţie de
principiu): 1 - cuvă rotativă perforată, 2 - cuvă de
colectare a apei centrifugate, 2a - curele de
suspendare, 2b - furtun gofrat pentru evacuarea apei,
2 7
3 - motor electric, 4 - frână cu disc normal-cuplată,
cu decuplare electromagnetică, 5 - cablu de
alimentare, 6 - capac basculant (la închiderea
2a
capacului, maşina porneşte, iar la deschiderea
2b acestuia, maşina se opreşte), 7 - întrerupător electric
(pentru decuplarea frânei şi pornirea motorului)
3 acţionat de capac printr-un mecanism articulat,
9 8 - rufe centrifugate, 9 - apă evacuată.

4
5 Rufe stoarse

Rufe ude M1*

M FM1 FM2

FM3 FM4 M2*

Energie Apă
electrică
E FE1 FE2 FE3 FE4 E*
Căldură, zgomot,
FI2 energie potenţială
Sistem de a bazei
control
I FI1 FI3 FI4 I*

Gradul de
stoarcere
Fig. 2.4,b. Structura de funcţii, de ordinul 4M+4E+4I, derivată din structura de ordinul 1M+1E+1I
(fig. 2.1,b), prin detalierea (sub)funcţiilor globale FM, FE şi FI, pe baza schemei din fig. 2.4,a.

Rufe ude Rufe stoarse

M1*
M FM2
FM1

FM3
M2*
FM4
Apă

E
FE1 FE2 FE3 FE4 E*
Energie Căldură, zgomot,
electrică energie potenţială
FI2 a bazei
Sistem de
control uman Gradul de
stoarcere
I FI1 FI3 FI4
I*

Fig. 2.4,c. Reprezentarea simbolică a structurii de funcţii din fig. 2.4,b, pe baza simbolizării VDI [20].

36
 6 1 8 Fig. 2.4,a Electric wring machine (principle
solution): 1 - perforated rotating tank, 2 - collecting
tank for centrifuged water, 2a – suspension belts,
2b - corrugated hose for water discharge, 3 - electric
2 7 motor, 4 - disc-brake normally coupled, with
electromagnetic decoupling, 5 - power cable, 6 - tilt
cover (when the cover is closed, the machine starts,
2a and at its opening, the machine stops), 7 - electrical
2b switch (for decoupling the brake and starting the
motor) driven by the cover through an articulated
3 mechanism, 8 - centrifuged laundry, 9 - evacuated
9 water.
4
5
Wrung clothes

Wet clothes M1*

M FM1 FM2

FM3 FM4 M2*

Electrical Water
energy

E FE1 FE2 FE3 FE4 E*

Heat, noise,
potential energy of
FI2 the base
Human control
Wrung
system
level
I FI1 FI3 FI4 I*

Fig. 2.4,b. Functions’ structure of the order 4M-4E-4I derived from the structure of the order
1M-1E-1I (Fig. 2.1,b) by detailing of the overall (sub)functions FM, FE and FI (based on the scheme
from the Fig. 2.4,a).

Wet clothes Wrung clothes

M1*
M FM2
FM1

FM3
M2*
FM4
Water
Electrical Heat, noise,
energy potential energy of
E the base
FE3
FE1 FE2 FE4 E*

FI2

Human control
system Wrung
level
I FI1 FI3 FI4
I*

Fig. 2.4,c. Symbolic representation of the functions’ structure from the Fig. 2.4,b (based on the VDI
symbolisation [20]).
37
 Fig. 2.5,a. Cric de autoturism (soluţie de
principiu): 1-2-3-4 – lanţ cinematic
v articulat de tip paralelogram; 5;6 – tălpi
de contact cu şasiul şi respectiv cu solul;
7-8-9 – lanţ cinematic de tip R – E
(R = cuplă de rotaţie, E = cuplă
Q elicoidală); F – forţă motoare musculară;
r – raza manivelei; ω – viteza unghiulară
5 a manivelei; Q – forţă rezistentă;
1 v – viteza de ridicare.
4 ω

r
7 9 3 F
2 8
6

Şasiu în poziţie
Şasiu în poziţia iniţială ridicată
M FM1 FM2 FM3 M*

Căldură, zgomot,
Energie energie potenţială
musculară a bazei
E FE1 FE2 FE3 FE4 E*

FI2
Sistem de control Înălţimea de
uman ridicare
I FI1 FI3 FI4 I*

Fig. 2.5,b. Structura de funcţii, de ordinul 3M+4E+4I, derivată din structura de ordinul 1M+1E+1I
(fig. 2.1,b), prin detalierea (sub)funcţiilor globale FM, FE şi FI, pe baza schemei din fig. 2.5,a.

Şasiu în Şasiu în poziţie

poziţie iniţială ridicată
M*
M FM2 FM3
FM1

Energie Căldură, zgomot,

musculară energie potenţială
FE3
E a bazei
FE1 FE2 FE4 E*

FI2
Sistem de
control uman Înălţimea
de ridicare
I FI1 FI3 FI4
I*

Fig. 2.5,c. Reprezentarea simbolică a structurii de funcţii din fig. 2.5,b, pe baza simbolizării VDI [20].
38
 Fig. 2.5,a Jack (principle solution): 1-2-3-4
– linkage of parallelogram type;
V 5;6 – contact soles with the chassis and the
ground; 7-8-9 – kinematical chain of RE
type (R = revolute joint, E = helical joint),
Q F – muscular motive force, r – crank radius,
ω – crank speed; Q – resistant force,
5
v – lifting speed.
1
4
ω
r
10 8 9 3 F
2
6

Car frame in the Car frame in the

descended position lifted position
M FM1 FM2 FM3 M*

Heat, potential
Muscular energy energy of the base
E FE1 FE2 FE3 FE4 E*

FI2
The lifting
Human control system height
I FI1 FI3 FI4 I*

Fig. 2.5,b. Functions’ structure of the order 3M-4E-4I derived from the structure of the order 1M-
1E-1I (Fig. 2.1,b) by detailing of the overall (sub)functions FM, FE and FI (based on the scheme
from the Fig. 2.5,a).
Car frame in the Car frame in the
lifted position
descended position
M*
M FM2 FM3
FM1

Muscular
energy Heat, potential
FE3
energy of the base
E
FE1 FE2 FE4 E*

FI2

Human control
system The lifting
height
I FI1 FI3 FI4
I*
Fig. 2.5,c. Symbolic representation of the functions’ structure from the fig. 2.5,b (based on the VDI
symbolisation [20]).
39
Proprietăţi:
a) Gradul de detaliere (descompunere), al
unei structuri de funcţii, este exprimat prin
ordinul structurii, care creşte odată cu
numărul subfuncţiilor din fluxurile
componente.
Exemple:
1) Structura de funcţii, ilustrată în fig. 2.1,b,
are cel mai redus grad de detaliere şi are
ordinul: 1M + 1E + 1I (adică are câte o
subfuncţie în fiecare flux); o astfel de
structură de funcţii se regăseşte la un
număr mare de produse.
2) În cazul râşniţei de cafea (fig. 2.2,a), prin
procesul de detaliere (descompunere) a
subfuncţiilor din fig. 2.1,b, se obţine
structura de funcţii din fig. 2.2,b, care are
ordinul: 3M + 4E + 4I (adică în fluxul de
material intervin 3 subfuncţii, în fluxul de
energie intervin 4 subfuncţii şi în fluxul de
informaţie intervin 4 subfuncţii).
b) În cazul unui produs complex, pentru
detalierea (descompunerea) structurii de
funcţii, se poate proceda astfel: se detaliază
(descompune) mai întâi structura funcţiei
globale până la un ordin convenabil; se
izolează apoi câte o subfuncţie şi se
continuă detalierea (descompunerea)
acesteia, în premisa că subfuncţia
considerată desemnează un produs distinct,
de o complexitate mai redusă.
c) În cazul unui produs de complexitate mai
redusă, detalierea (descompunerea)
structurii de funcţii se poate continua până
când subfuncţiile derivate devin:
- fie subfuncţii simple (care nu mai pot fi
descompuse),
- fie subfuncţii a căror rezolvare este deja
cunoscută în literatură (cel puţin
calitativ).
d) In variantele ilustrate în schemele b din
fig. 2.2–2.5, fiecare structură de funcţii
devine determinată prin explicitarea în
cuvinte (de tip acţiune-obiect) a fiecărei
subfuncţii componente.
O importantă simplificare, în obţinerea
structurilor de funcţii determinate, a fost
adusă de şcoala germană prin (v. tab. 2.3):
40
Properties:
a) The detailing (decomposition) degree of
a structure of functions is expressed
through the structure order, which increases
with the number of subfunctions from the
component flows.
Examples:
1) The structure of functions, illustrated in
Fig.2.1,b, has the most reduced detailing
degree and has the order: 1M-1E-1I (has a
subfunction for each flow); such a structure of
functions can be found in a large number of
products.
2) In the case of the coffee mill (Fig.2.2,a),
through the detailing (decomposition)
process of the subfunctions from Fig.2.1, b,
it is obtained the functions’ structure from
Fig.2.2,b, of order: 3M-4E-4I (meaning that
in the material flow interfere 3 subfunctions,
in the energy flow - 4 subfunctions and in
the information flow - 4 sub-functions).
b) In the case of a complex product, for the
detailing (decomposition) of the overall
function, it can be proceeded as follows:
first it is detailed (decomposed) the overall
function up to a convenient order; then,
each subfunction is isolated and detailed
(decomposed), under the premises that the
considered subfunction designates a
distinct product of a lower complexity.
c) In the case of a product with a smaller
complexity, the detailing (decomposition) of
the functions’ structure continues till the
derived subfunctions become:
- either simple subfunctions (that can not
be decomposed),
- either subfunctions for which the solving
is known from literature (at least
qualitative).
d) In the variants that are illustrated in
Fig. 2.2,b, Fig. 2.3,b, Fig. 2.4,b and
Fig. 2.5,b, each functions’ structure
becomes determined by explaining each
component subfunctions, through words of
action-object type.
An important simplification in obtaining
determined structures (of functions) was
brought by the German school through (see
Tab.2.3):
- identificarea funcţiilor de bază utilizate în
produsele tehnice,
- reducerea diversităţii prin abstractizarea
funcţiilor (se face abstracţie de natura
concretă a materialului, energiei şi
respectiv informaţiei care intervin în
funcţiile utilizate) şi prin
- simbolizarea funcţiilor de bază; în tab. 2.3
sunt sistematizate, cu exemplificare,
funcţiile de bază şi simbolizările adoptate
de Uniunea Inginerilor Germani, prin
norma VDI 2222/1997. Prin utilizarea
acestor simboluri, reprezentările
structurilor de funcţii, din schemele b
(fig. 2.2–2.5), se convertesc în
reprezentările simbolice echivalente
ilustrate în schemele c (fig. 2.2–2.5);
evident, în cazul reprezentărilor simbolice,
explicitarea fiecărei subfuncţii se deduce
din simbolul acesteia.
2°. Soluţia constructivă a unei funcţii
(subansamblul sau ansamblul) constructiv,
care îndeplineşte (sub)funcţia considerată
într-un produs dat.
Aşa de exemplu, în cazul unei râşniţe de
cafea existente, motorul electric utilizat
reprezintă soluţia constructivă a subfuncţiei
FE2 (v. fig. 2.2,c): transformă energia
electrică în energie mecanică de rotaţie.
Soluţia constructivă a unei (sub)funcţii se
obţine prin „întruparea“ soluţiei conceptuale
a (sub)funcţiei.
3°. Funcţie logică: funcţie în care sunt
descrise, cu ajutorul algebrei Booleene,
stările unor entităţi de ieşire, în funcţie de
stările entităţilor de intrare; în astfel de
cazuri, o anumită entitate poate avea două
stări posibile, modelate numeric prin cifrele
0 şi 1. Se deosebesc următoarele tipuri
reprezentative de funcţii logice:
a) funcţii cu o intrare X şi o ieşire A, care
pot fi de tip IDENTITY, adică A = X, sau de
tip NOT, adică A =X (undeX = nonX);
b) funcţii cu două intrări (X, Y) şi o ieşire
(A). Funcţiile logice cu două intrări şi o
ieşire sunt sistematizate succint în tabelul
2.4. Prin compunerea de funcţii simple pot fi
generate funcţii logice compuse; astfel,
funcţia NAND, din tab. 2.4, poate fi obţinută
şi prin compunerea funcţiilor NOT şi AND.
41
- identification of the base functions that
are used in technical products,
- reduction of diversity through functions
abstracting (leaving the concrete nature
of the material, energy and information
that interfere in the used functions as
abstraction) and through
- symbolization of the base functions; the
base functions and the symbols that were
adopted by the German Engineers Union
in VDI 2222/1997 norm are systematized
in Tab. 2.3, with examples. By using
these symbols, the representation of the
functions’ structures from diagrams b (Fig.
2.2–2.5), are converted in the equivalent
symbolic representations from diagrams c
(Fig. 2.2–2.5); obviously, in the case of
the symbolic representations, the
explanations for each subfunction are
deduced from its symbol.
2°. Embodiment solution of a function:
the constructive module (the subassembly
or assembly), that fulfils the considered
(sub)function in a given product.
For example, in the case of a given coffee mill,
the electric motor that is used represents the
constructive solution of the subfunction FE2
(see Fig. 2.2,c): transforms the electrical
energy into rotational mechanical energy.
The constructive solution of a (sub)function
is obtained by the embodiment of the
(sub)function conceptual solution.
3°. The logical function: the function in
which are described, using Boolean
algebra, the states of some output entities
in relation with the states of the input
entities; in these cases, a certain entity can
have two possible states, which are
numerically modeled by the figures 0 and 1.
The following representative types of logical
functions can be highlighted:
a) functions with one input X and one output A,
which can be of IDENTITY type, like A = X, or
of NOT type, like A =X (whereX = nonX);
b) functions with two inputs (X, Y) and one
output (A). The logical functions of this type are
systematized succinctly in Tab. 2.4. The
compound logical functions can be generated
by combining simple functions; thus, the
function NAND from Tab.2.4, can be obtained
by combining the functions NOT and AND.
 Tab.2.4. Exemple de funcţii logice.
Tab.2.4. Examples of logical functions.

X
Ak
Y

Intrare X 0 0 1 1 Denumire
Input Y 0 1 0 1 Denomination
A1 0 0 0 0
A2 1 0 0 0 NOR
A3 0 1 0 0 INHIBITION 1
A4 0 0 1 0 INHIBITION 2
A5 0 0 0 1 AND
A6 1 1 0 0
A7 1 0 1 0
Ieşire A8 1 0 0 1 EQUIVALENT
Output A9 0 1 1 0 EXCLUSIVE – OR
A10 0 1 0 1
A11 0 0 1 1
A12 1 1 1 0 NAND
A13 1 1 0 1 IMPLICATION
A14 1 0 1 1
A15 0 1 1 1 OR
A16 1 1 1 1
Exemple de simbolizare DI, / Examples of DI, symbolisation
X X
A5 A8
& =
Y Y

AND: A5 = XΛY
EQUIVALENT: A8 = X ΛYVXΛY
X X
A12 A9
& =1
Y Y

NAND:A12 = XΛY EXCLUSIV – OR: A9 = X ΛYVXΛY

X X
A15 A4
Y ≥1 Y
&

OR: A15 = XVY INHIBITION 2: A4 = XΛY

X X
A2 A13
Y ≥1 Y ≥1

NOR: A2 = XVY IMPLICATION: A13 = XV Y

X A X A
1 1

IDENTITY: A= X NOT: A = X

42
În partea inferioară a tab. 2.4 sunt
prezentate succint simbolurile funcţiilor
logice uzuale, în consens cu norma germană
DIN 40700, şi ecuaţiile logice ale acestora.
Ca exemple de aplicare, în continuare se
prezintă modelarea (sub)funcţiilor FE1 şi
FI2, din fig. 2.2,c:
a°. Intrările X, Y şi ieşirea A din funcţia FE1
modelează următoarele stări:
X = 0 <=> ştecher neintrodus în priză,
X = 1 <=> ştecher introdus în priză,
Y = 0 <=> comandă de oprire,
Y = 1 <=> comandă de pornire şi
A = 0 <=> motor oprit,
A = 1 <=> motor pornit.
Valorile ieşirii A sunt descrise de funcţia
logică AND (tab. 2.4).
b°. Intrările X, Y şi ieşirea A din funcţia FI2
modelează următoarele stări:
X = 0 <=> fără semnal de pornire la intrare,
X = 1 <=> cu semnal de pornire la intrare,
Y = 0 <=> fără semnal de oprire la intrare,
Y = 1 <=> cu semnal de oprire la intrare,
A = 0 <=> tensiune deconectată,
A = 1 <=> tensiune conectată.
Valorile ieşirii A sunt descrise de funcţia
logică INHIBITION 2 (tab. 2.4).
TEMA DE CASĂ 2.2: Considerând soluţiile
conceptuale (fig. 2.3,a, 2.4,a, şi 2.5,a) şi
structurile de funcţii (fig. 2.3,b, c, 2.4,b, c şi
2.5,b, c) ale unor produse tehnice, se cer:
a) să se identifice fiecare subfuncţie din
structurile de funcţii prezentate;
b) să se stabilească principiile de rezolvare
şi variantele conceptuale aplicate în
cazul subfuncţiilor identificate.
TEMA DE CASĂ 2.3: Considerând, ca
produs tehnic, un moto-reductor a cărui
soluţie conceptuală (schemă structurală)
este dată în fig. 2.6, se cer:
a) entităţile de intrare şi de ieşire;
b) reprezentarea grafică a funcţiei globale;
c) reprezentarea structurii de funcţii de
ordinul 1M+1E+1I;
43
The usual logical functions symbols,
according to the German norm DIN 40700,
and their logical equations are presented
succinctly in the lower part of Tab. 2.4.
The modeling of (sub)functions FE1 and FI2
from Fig.2.2,c are further presented as
examples:
a°. The inputs X, Y and the output A from
function FE1 model the following states:
X=0 <=> the product is not plugged,
X=1 <=> the product is plugged in,
Y=0 <=> stop command,
Y=1 <=> start command and
A=0 <=> stopped motor,
A=1 <=> started motor.
The values of output A are described by the
logical function AND (Tab.2.4).
b°. The inputs X, Y and the output A from
function FI2 model the following states:
X=0 <=> without starting signal at the input,
X=1 <=> with starting signal at the input,
Y=0 <=> without stopping signal at the input,
Y=1 <=> with stopping signal at the input,
A=0 <=> the voltage disconnected,
A=1 <=> the voltage connected.
The values of output A are described by the
logical function INHIBITION 2 (Tab.2.4)
HOMEWORK 2.2: Considering the
conceptual solutions (Fig.2.3,a, 2.4,a, and
2.5,a) and the functions’ structures
(Fig.2.3,b, c, 2.4,b, c and 2.5,b, c) of some
technical products, it is required:
a) To identify each subfunction from the
presented structures;
b) To establish the solving principles and the
conceptual variants those are applied in
the case of the identified subfunctions.
HOMEWORK 2.3: Considering a motor
speed reducer as a technical product,
having the conceptual solution (structural
scheme) in Fig.2.6, there are required:
a) The input and output entities;
b) The graphical representation of the
overall function;
c) The representation of the structure of
functions of 1M-1E-1I order;
 7 5 4 6 3

Fig. 2.6. Motoreductor planetar cu frână (soluţie de principiu): 1-2-3-h = reductor planetar; 4-5 =
rotorul şi statorul motorului electric; 6 = elice de răcire; 7 = frână cu comandă electromagnetică.

Fig.2.6. Motor speed reducer (principle solution): 1-2-3-h = planetary reducer; 4-5 = rotor and stator
of the electromotor; 6 = cooling screw; 7 = brake with electromagnetic decoupling.

d) detalierea structurii de funcţii, de la punctul d) The detailing of the structure of functions

c), şi prezentarea simbolică a acesteia; from point c) and its symbolic representation;
e) soluţiile conceptuale ale subfuncţiilor din e) The conceptual solutions of the subfunctions
structura de funcţii de la punctul d). for the functions’ structure from point d);
f) să se modeleze, pe baza tab. 2.4, funcţia f) To model the function of the coupling
cuplajului cu decuplare electro- with electromagnetic decoupling from
magnetică, din fig. 2.6 Fig. 2.6, based on Tab.2.4

2.4. SINTEZA CONCEPTUALĂ A UNEI 2.4 CONCEPTUAL SYNTHESIS OF A

FUNCŢII COMPUSE COMPOUND FUNCTION

Conform celor expuse anterior, sinteza
conceptuală a unei funcţii compuse
înseamnă determinarea soluţiei
conceptuale a acestei funcţii şi presupune
parcurgerea următoarelor etape:
1) stabilirea soluţiilor conceptuale potenţiale
ale (sub)funcţiilor componente (adică: principii
de rezolvare şi/sau variante conceptuale
partiale);
2) generarea variantelor conceptuale ale
funcţiei compuse date, prin combinarea,
compunerea soluţiilor potenţiale partiale si
eliminarea variantelor nesatisfacatoare;
3) identificarea soluţiei conceptuale a
funcţiei compuse prin decelarea variantei
conceptuale optime.
Ca exemplu, în continuare se prezintă
sinteza conceptuală a funcţiei compuse
descrisă prin structura simbolică din fig. 2.7
(preluată din fig. 2.5); evident, sinteza se
efectuează în premisa că produsul este
necunoscut! Exemplul este preluat şi
adaptat din norma germană VDI 2222/1997.
According to the previous subchapters, the
conceptual synthesis of a compound
function represents the establishment of the
conceptual solution of this function and
presumes the following steps:
1) establishment of the potential conceptual
solutions of the component (sub)functions
(meaning: solving principles and/or partial
conceptual variants);
2) generation of conceptual variants for the
given compound function, by combining,
compounding the partial potential solutions
and removing the unsatisfactory solutions;
3) identification of the compound function
conceptual solution by detecting the optimal
conceptual variant.
As an example, it is presented further, the
conceptual synthesis of the compound
function described through the structure from
Fig. 2.7 (undertaken from Fig. 2.5); obviously,
the synthesis is made under the premises that
the product is unknown! The example is taken
and processed from the German norm VDI
2222.

44
 Şasiu în poziţie iniţială
Car frame in the descended position
M FM2
FM1
Energie musculară
Muscular energy
FE3
E
FE1 FE2
FI2
Sistem de control uman
Human control system
I FI1
Fig. 2.7. Structura simbolică a funcţiei compuse privind ridicarea şasiului unui autoturism
(v. fig. 2.5).
Fig.2.7. Symbolic structure of a compound function regarding the lifting of a car chassis (see Fig.2.5).
Sinteza conceptuală a funcţiei compuse
date (fig. 2.7) se reduce la sinteza şi
compunerea subfuncţiilor: FM1, FM2, FE2
şi FE3 (celelalte subfuncţii nu intervin în
sinteză, fiind îndeplinite de operatorul
uman).
Sinteza celor 4 subfuncţii este prezentată
sinoptic în fig. 2.8, sub forma unei “matrice
morfologice” care (citită de-a lungul unei
linii) cuprinde:
a) simbolul subfuncţiei (coloana 1);
b) efectul fizic specific subfuncţiei
(coloana 2);
c) schiţele de principiu privind purtătorii
potenţiali ai efectului specificat mai sus
(coloanele 3, 4,Q).
Alegând, din fiecare linie, câte un purtător
de efect (sau o combinaţie a unora dintre
aceştia), prin compunerea compatibilă a
purtătorilor de efecte selectaţi se obţine o
variantă de rezolvare a funcţiei compuse;
evident, varianta de rezolvare obţinută
constituie o soluţie conceptuală potenţială a
produsului căutat, care îndeplineşte cel
puţin calitativ cerinţele impuse.
Pentru exemplificare, în fig. 2.8 sunt
ilustrate, cu linie întreruptă, şase astfel de
compuneri, numerotate de la 1 la 6.
45
Şasiu în poziţie ridicată
Car frame in the lifted position
M*
FM3
Căldură, zgomot,
energie potenţială a
bazei
FE4 E*
Heat, potential
energy of the base
Înălţimea de ridicare
The lifting height
FI3 FI4
I*
The conceptual synthesis of the given
compound function (Fig. 2.7) can be
reduced to the synthesis and composition of
subfunctions: FM1, FM2, FE2 and FE3 (the
other subfunctions don’t interfere in the
synthesis, being accomplished by the
human operator).
The synthesis of the 4 subfunctions is
presented synoptically in Fig. 2.8, as a
“morphological matrix”, which contains
(when reading on line):
a) The symbol of the subfunction (column 1);
b) The mechanical effect, that is specific to
the subfunction (column 2);
c) The principle sketches concerning the
potential carriers of the effect, previously
specified (columns 3, 4,Q).
Choosing from each line one effect carrier
(or a combination of some of them), a
solving variant of the compound function
can be obtained by a compatible
composition of the selected effects carriers;
obviously, the obtained solving variant
represents a potential conceptual solution of
the searched product, that can fulfill at least
qualitatively the imposed requirements.
For exemplification, six compositions,
counted from 1 to 6 are illustrated with a
dashed line in Fig. 2.8.
 Subfuncţii
Efecte fizice
Subfunctions Principii de rezolvare (purtători de efecte + config.)
Physical
Nr Simbol Solving principles (effect carriers + config.)
effects
,o Symbol
1.1 1.2 1.3 1.4 1.5 1.6 1.7
M
M Efectul de
M
E sprijinire
1 Prop-effect

2.1 2.2 2.3 2.4 2.5 2.6 2.7

Efectul de
M
2 conducere
Leading effect

3.1 3.2 3.3 3.4 3.5 3.6 3.7

Efectul
E
amplificării
3 forţei
Force
amplification
effect
4.1 4.2 4.3 4.4 4.5 4.6 4.7

Efectul de
E ireversibilitat
4 e
Irreversibility
effect

Variante de rezolvare (exemple): Nr.3 Nr.1 Nr.4 Nr.5 Nr.2 Nr.6

Solving structures (examples): No.3 No.1 No.4 No.5 No.2 No.6

Fig. 2.8. Exemple de generare a variantelor de rezolvare, pentru funcţia compusă din fig. 2.7,
cu ajutorul matricei morfologice (adaptare după VDI 2222): 1.1 - Conectare material-energie, 2.1 -
Conducere material, 3.1 - Transmiterea energiei cu amplificarea forţei, 4.1 - Transmiterea ireversibilă
a energiei.

Fig.2.8 Six examples of solving variants generation by means of morphological matrix in the
case of the compound function from the Fig.2.7 (adapted from VDI 2222): 1.1 - Material-energy
summation, 2.1 - Material leading, 3.1 - Energy transmission with force amplification, 4.1 - Energy
irreversible transmission.

Se remarcă faptul că, în variantele cu
numerele de ordine 2,Q,6, există şi linii în
care purtătorul de efect considerat este o
combinaţie a doi sau chiar trei purtători de
pe aceeaşi linie.
Schemele de principiu ale variantelor de
rezolvare astfel obţinute, sunt ilustrate în
fig. 2.9. În mod analog, prin efectuarea
tuturor compunerilor posibile, pot fi obţinute
It can be remarked that in the variants from
2 to 6 there are lines in which the
considered effect carrier is a combination of
two or even three carriers from the same
line.
The principle schemes of the obtained
solving variants are illustrated in Fig. 2.9.
Analogous, by making all the possible
compositions, there can be obtained all the

46
Subfunction
Subfuncţia
Variante de rezolvare generate în fig. 2.8
Solving variants generated in the fig.2.8

Nr. 1 Nr. 2 Nr. 3 Nr. 4 Nr. 5 Nr. 6

1 1.3 1.3 1.3 1.3 1.3 1.3
2 2.3 2.3+2.6 2.3 2.3 2.4+2.6 2.5
3 3.3 3.3+3.6 3.3+3.4 3.3+3.5 3.3+3.5+3.6 3.3+3.5
4 4.4 4.6 4.3 4.4 4.6 4.6
Schema structurală
Structural scheme

Fig. 2.9. Principiile de rezolvare componente şi schemele de principiu (schemele structurale) ale
variantelor de rezolvare exemplificate în fig. 2.8 (adaptare după VDI 2222).

Fig.2.9. The component solving principles and the principle schemes (structural schemes) of the six
solving variants from the Fig.2.8.

toate variantele de rezolvare valide ale
funcţiei compuse, adică toate soluţiile
conceptuale potenţiale ale produsului căutat.
Sinteza (generarea) variantelor de rezolvare
este urmată de prestabilirea caracteristicilor
tehnice pentru fiecare variantă în parte.
În urma eliminării variantelor, ale căror
caracteristici tehnice nu îndeplinesc cantitativ
cerinţele impuse, se obţin variantele
conceptuale ale funcţiei compuse date.
Dintre acestea, se stabileşte apoi varianta
conceptuală optimă, pe baza unor criterii
tehnico-economice adecvate; varianta
conceptuală, astfel obţinută, desemnează
soluţia de principiu, conceptul sau soluţia
conceptuală a funcţiei compuse considerate
şi, implicit, a produsului căutat.
Observaţie: În cazul exemplului din
fig. 2.5,a, soluţia conceptuală a cricului
coincide cu structura de rezolvare nr. 6,
obţinută în urma compunerii: 1.3 + 2.5 +
(3.3 + 3.5) + 4.5 (v. fig. 2.8 şi 2.9)
valid solving variants of the compound
function, namely all the potential conceptual
solutions of the searched product. After
generation of the solving variants, their
technical features are pre-established, for
each of them.
Ousting the variants that don’t fulfill the
imposed requirements quantitatively, the
conceptual variants of the given compound
function are obtained. Then, among these
structures, the optimal conceptual variant,
under the conditions of some given technical
and economical restrictions is established; the
conceptual variant, obtained in this way,
designates the principle solution, the concept
or the conceptual solution of the considered
compound function and, implicitly, of the
searched product.
Observation: In the case of the example from
Fig. 2.5,a, the conceptual solution of the lifting
jack coincides to the solving structure no. 6,
which is a result of the composition: 1.3 + 2.5 +
(3.3 + 3.5) + 4.5 (see Fig. 2.8 and 2.9)

47
2.4*. Definiţii şi semnificaţii ale noţiunilor
utilizate:
1°. Soluţia de principiu sau soluţia-
concept a unei funcţii poate fi derivată, din
soluţia constructivă a subfuncţiei
considerate, prin simplificare şi reducere la
aspectele de principiu. Aşa de exemplu,
reprezentările de principiu din schemele a,
ale fig. 2.2-2.5, constituie soluţii de principiu
pentru funcţiile globale ale produselor
analizate: râşniţă de cafea (fig. 2.2), maşină
electrică de spălat rufe (fig. 2.3), maşină
electrică de stors rufe (fig. 2.4) şi, respectiv,
cric de autoturism (fig. 2.5).
Proprietăţi:
a) Din aceeaşi soluţie conceptuală (sau
soluţie de principiu) pot fi derivate, prin
„întrupare”, mai multe soluţii constructive
distincte; reciproc: pot exista soluţii
constructive distincte care sunt „întrupări”
ale aceleaşi soluţii conceptuale.
b) Soluţia conceptuală a unei funcţii
compuse este rezultanta obţinută prin
compunerea soluţiilor conceptuale ale
subfuncţiilor sale (în conformitate cu
structura funcţiei compuse). Soluţia
conceptuală a unei subfuncţii poate fi:
- un principiu de rezolvare aplicat (în
cazul unei funcţii simple) sau
- o variantă conceptuală aplicată (în
cazul unei funcţii compuse).
c) Soluţia conceptuală a unui produs
constituie:
- rezultatul final al proiectării conceptuale
şi, implicit,
- baza de plecare pentru proiectarea
constructivă.
2°. Principiu de rezolvare sau principiu
de lucru al unei funcţii: soluţie de
principiu potenţială (posibilă) a funcţiei
simple, în faza de sinteză a unui produs
(nou); în variantă simplificată, un principiu
de rezolvare este caracterizat:
- printr-un efect fizic, adică o manifestare
(fizică, chimică etc.) care poate fi
reprodusă şi descrisă (cantitativ sau
calitativ) printr-o lege sau printr-un
principiu natural,
48
2.4*. Definitions and meanings of the
used notions:
1°. The principle solution or the concept
solution of a function: it can be derived
from the constructive solution of the
considered (sub)function, by simplification
and reduction to the principle aspects. As
an example, the principle representations
from schemes a of Fig.2.2-2.5, represent
the principle solutions for the overall
functions of the analyzed products: the
coffee mill (Fig. 2.2), the electric washing
machine (Fig. 2.3), the electric wring
machine (Fig. 2.4) and, respectively, the car
lifting jack (Fig. 2.5).
Properties:
a) By embodiment, more distinct constructive
solutions can be derived from the same
conceptual solution (or principle solution);
reciprocally: there can be distinct
constructive solutions that are embodiments
of the same conceptual solution.
b) The conceptual solution of a compound
function can be obtained by composing the
conceptual solutions of its subfunctions,
according to the compound function
structure. The conceptual solution of a
subfunction can be:
- an applied solving principle (in the case
of a simple function) or
- an applied conceptual variant (in the
case of a compound function).
c) The conceptual solution of a product
represents:
- the final result of conceptual design and,
implicitly,
- the starting point for the embodiment
design.
2°. The solving principle or the working
principle of a simple function: a potential
(possible) principle solution of a simple
function, in the synthesis phase of a (new)
product; in a simplified variant, a solving
principle is characterized through:
- a physical effect, namely a (physical,
chemical etc.) manifestation that can be
reproduced and described (quantitative
or qualitative) through a law or a natural
principle,
- printr-un sistem purtător de efect (capabil
să reproducă efectul considerat) şi
- printr-o configurare a elementelor din
componenţa sistemului purtător de
efect, de tipul schemelor structurale,
cinematice şi/sau dinamice.
În literatura de specialitate, cu precădere
germană, sunt realizate cataloage în care
sunt sistematizate principalele efecte fizice
utilizate în sistemele mecanice şi
mecatronice; sunt realizate, de asemenea,
cataloage în care sunt sistematizate
principalele principii de rezolvare ale unor
funcţii cu largă utilizare tehnică.
Pentru exemplificare, în tab. 2.5 este
prezentat un extras dintr-un catalog de
efecte fizice [9], iar în tab. 2.6 este ilustrat
un extras dintr-un catalog [20], în care sunt
sistematizate principiile de rezolvare ale
funcţiei privind: modificarea mişcării
continue de rotaţie, printr-un raport de
transmitere constant.
3°. Variantă de rezolvare (sau de lucru) a
unei funcţii compuse: soluţie conceptuală
potenţială (posibilă) a funcţiei compuse,
generată (în faza de sinteză a unui produs
nou) prin compunerea principiilor de
rezolvare din oricare combinaţie de principii
compatibile. Ca urmare, orice variantă de
rezolvare îndeplineşte cel puţin calitativ
cerinţele impuse.
4°. Variantă conceptuală a unei funcţii
compuse: variantă de rezolvare, a unei
funcţii compuse, ale cărei caracteristici
tehnice îndeplinesc şi cantitativ cerinţele
impuse (obiectivele principale din SDP).
Proprietăţi:
a) Varianta conceptuală (specifică unei
funcţii compuse) reprezintă noţiunea
ierarhic superioară principiului de rezolvare
(caracteristic unei funcţii simple). Ambele
noţiuni sunt soluţii conceptuale potenţiale şi
intervin în sinteza produselor (noi);
variantele conceptuale şi implicit principiile
de rezolvare aplicate, în procesul de
sinteză, desemnează soluţiile conceptuale
(propriu-zise) ale funcţiilor pe care le
îndeplinesc.
49
- an effect carrier system (able to
reproduce the considered effect) and
- a configuration of the elements from
the effect carrier system structure, like
the structural, kinematical and/or
dynamic schemes.
In the technical literature, especially in the
German one, there are made catalogs in
which are systematized the main physical
effects that are used in the mechanical and
mechatronic systems; there are also,
presented catalogs in which are
systematized the main solving principles of
some functions of large technical use.
As an example, an extract from a catalog of
physical effects [9] is presented in Tab. 2.5,
while in Tab. 2.6 it is illustrated an extract
from a catalog [20], in which are
systematized the solving principles of a
function regarding: the change of the
continuous rotary motion under a constant
transmission ratio.
3°. Solving variant (or working variant) of a
compound function: a potential (possible)
conceptual solution of a compound function
that is generated, in the synthesis phase of
a (new) product, by the composition of
some solving principles, from any
combination of compatible principles. So,
any solving variant fulfills the imposed
requirements qualitatively
4°. Conceptual variant of a compound
function: a solving variant, of the compound
function, whose technical features fulfill the
imposed requirements (the main objectives
from PDS) quantitatively too.
Properties:
a) The conceptual variant (specific for a
compound function) represents the
hierarchically superior notion to the solving
principle (the characteristic of a simple
function). Both notions are potential
conceptual solutions and interfere in the
(new) products synthesis; in the synthesis
process, the applied conceptual variants
and, implicitly, the applied solving principles
designate the (proper) conceptual solutions
of the fulfilled functions.
 Tab. 2.5. Exemple de efecte (principii) fizice utilizate în generarea principiilor de rezolvare
(prelucrare după [9]).
Table 2.5. Examples of the phisical effects what are used for the generation of the solving principles
(processed from [9]).
Efectul fizic (principiul fizic)
Physical effect (physical principle)
Schema de principiu Denumire şi ecuaţie Schema de principiu Denumire şi ecuaţie
Principle scheme ,ame and equation Principle scheme ,ame and equation
Efectul de pârghie F2 Efectul de genunchi
Lever effect Knee effect
r1 r2 a1
r F1
F2 = 1 ⋅ F1 F1 F2 =
r2 tan α 1 + tan α 2
F1 F2
a2

r Efectul de pârghie A1 A2 Efectul de presiune

Lever effect Pressure effect
M = F ⋅r F2 A1
M
F F2 = ⋅ F1
A2
F1
Fn Efectul Coulomb Efectul de pană
Coulomb effect F1 x1 Wedge effect
v
F F = µ ⋅ Fn x1 x1
F2 F2 = F1 ⋅
m µ - coeficient de frecare / a x2
frictional coefficient
Efectul de elasticitate Q1 F Efectul electrostatic
l Elasticity effect Electrostatic effect
F F = c ⋅ ∆l 1 Q ⋅Q
l F= ⋅ 12 2
∆l 4 ⋅π ⋅ ε0 ⋅ ε r l
A c Dl ∆l = E ⋅ A ⋅
l Q2
F2 F Efectul magnetic F Efectul Magnus
S Magnetic effect v Magnus effect
N
l 1 Φ ⋅Φ F = 2 ⋅π ⋅ R 2 ⋅ ρ ⋅ω ⋅ l ⋅ v
N S F= ⋅ 1 2 2 R l
4 ⋅π ⋅ µ0 ⋅ µr l
F1 w

Efectul inerţial F Efectul centrifugal

F a Inertial effect Centrifugal effect
m F = m⋅a m
r F = m ⋅ r ⋅ω 2
w
an = r ⋅ ω 2
vr Efectul Coriolis I Legea Biot-Savart
Coriolis effect S F Biot-Savart’s law
Fc = 2 ⋅ m ⋅ ω ⋅ vr B F = B ⋅l ⋅ I
l
m ac = 2 ⋅ vr ⋅ ω
N
I Efectul electromagnetic Efectul inducţiei
A Electromagnetic effect electromagnetice
v
l F µ⋅,2 ⋅A Electromagnetic
F= ⋅I2 B induction effect
l2 U
U = B ⋅l ⋅v
, - nr. de spire / the number l
of the turns

50
 Tab.2.6. Principii de rezolvare pentru modificarea mişcării continue de rotaţie, printr-un raport de
transmitere constant (extras şi prelucrare din VDI 2222/1997).
Table 2.6 Solving principles regarding the modification of the continuous rotary motion under a
constant transmission ratio (processing after VDI 2222).
Forţa se transmite /
Force is transmited

Global efficiency
Viteza perifeică /
Peripheral speed
Direcţia forţei /
Force direction

Poziţia axelor /
Physical effect

Denomination
Efectul fizic /

Torque [Nm]

Rotary speed
The axes are

transmitere /

Power [Kw]
Randament
Denumire /

Speed ratio
Exemple /
Examples

Raport de
Moment /

Turaţie /
Putere /

global /

[min-1]
[ms-1]
[%]
−20 ≤ i <90
Paralele/
Parallel

Hooke AC / (50000) <100 <7000

<105 1 99…96
PAG ≤− <3000 (200) (100000)
Perpendiculară pe suprafaţă /
Perpendicular on the surface

20 (18500)
Concurente/

Concurrent
încrucişate

or crossed

ACH / <450 <15

1≤ i ≤ 6 (4000)
96…92
(125)
<10000
BHG
8emijlocit / Directly

AM / > 1,2 ⋅ 10 <500 80…45

10 ≤ i ≤ 120
Încrucişate /

<25 (70) <40000

WG 5 (1000) i→
Crossed

AE /
1≤ i ≤ 5 <70 (70) 92…50 <20 (50) <25000
CAHG
Paralele /
suprafaţă / Tangential

Parallel

Coulomb
−10 ≤ i ≤ −1
Tangenţială la

at the surface

MRF / <70000
<250 (250) 98…95 <20 (25)
(500000)
Concurrent

FG
Concurente

1 ≤ i ≤ 10
/

01…15000 98…30 <15

<105 −32 ≤ i ≤ 32 <10000
Coaxiale /

(80000) i→ (100)
Coaxial

UP /
Hooke PG
>7⋅ 98…86
5 ≤ i ≤ 85 0,1…315 <15 (25) <500
Perpendiculară pe suprafaţă /

i→
Perpendicular on the surface

104
Mijlocit / Mediately

TLR / 1 <220 <6000

≤i≤6 99…95 <25 (40)
RCG 6 (4000) (10000)
Paralele /
Parallel

TLD / 1 0,1…220
≤i≤6 <80 <10000
TCG 6 (2200)

TCD / 1 <20000
≤ i ≤ 12 0,2…500 0,99 <1
TBG 12 (50000)
încrucişate /
Paralele sau

Parallel or
crossed

TLB / 1
≤ i ≤ 10 <0,05 <90 <30 (60) <100
BCG 10

AC / PAG = Angrenaj cilindric / Parallel axis gears; ACH / BHG = Angrenaj conic sau hipoid / Bevel gears or
hypoid gears; AM / WG = Angrenaj melcat / Worm and worm gear; AE / CAHG = Angrenaj elicoidal / Crossed
axis helical gears; MRF / FG = Mecanism cu roţi de fricţiune / Friction gears; UP / PG = Unitate planetară /
Planetary gearset; TLR / RCG = Transmisie cu lanţ cu role / Roller chain gearing; TLD / TCG = Transmisie cu
lanţ dinţat / Toothed chain gearing; TCD / TBG = Transmisie cu curea dinţată / Toothed belt gearing;
TLB / BCG = Transmisie cu lanţ cu bile / Ball chain gearing.

51
b) În sinteza unui produs (nou), fiecare
subfuncţie componentă poate fi îndeplinită de
mai multe principii de rezolvare sau variante
conceptuale; prin compunerea combinatorie a
acestora se obţin mai multe variante de
rezolvare ale funcţiei globale. Prin eliminarea
variantelor ale căror caracteristici tehnice nu
îndeplinesc şi cantitativ cerinţele impuse, se
obţin variante conceptuale ale funcţiei
globale. Pe baza unor criterii tehnice şi
economice adecvate, dintre variantele
conceptuale obţinute se decelează varianta
optimă; aceasta desemnează soluţia concep-
tuală (propriu-zisă) a produsului căutat.
c) Obiectivele, formulate pe baza nevoilor,
dorinţelor, restricţiilor şi condiţiilor sintetizate
în SDP sau lista de cerinţe, se împart în
obiective principale, sau prescurtat cerinţe,
şi obiective secundare.
Obiective principale sunt utilizate pentru
decelarea variantelor conceptuale, dintre
variantele de rezolvare; obiective secundare
intervin în formularea criteriilor tehnice,
economice şi de siguranţă, pe baza cărora
este decelată soluţia conceptuală (sau
conceptul) dintre variantele conceptuale.
d) O “asamblare” intuitivă şi unitară a
noţiunilor introduse este propusă în fig. 4.16
(din cap. 4). De asemenea, în anexa A.1
sunt sistematizate definiţiile principalelor
noţiuni de bază utilizate.
TEMA DE CASĂ 2.4: Considerând funcţia
compusă stabilită la tema de casă 2.3, se
cere să se efectueze sinteza conceptuală a
acestei funcţii, în premisa că produsul este
necunoscut. Conform listei de cerinţe, moto-
reductorul trebuie să asigure transmiterea
ireversibilă a energiei, iar reductorul trebuie
să realizeze un raport de transmitere
constant i = 50, cu un randament minim de
70%.
52
b) In the synthesis of a (new) product, each
component subfunction can be fulfilled by
more solving principles or conceptual
variants; more solving variants of the overall
function are obtained by a combinative
composition of them. Ousting the variants
that don’t fulfills the imposed requirements
quantitatively, there are obtained the
conceptual variants of the overall function;
the optimal structure, chosen among the
obtained solving structures by mean of
some specific technical and economical
criteria, designates the (proper) conceptual
solution of the searched product.
c) The objectives, formulated on the basis
of the needs, wishes, constraints and
conditions synthesized in the PDS or the
requirements list, can be divided into main
objectives, or abridged requirements, and
secondary objectives.
The requirements are used in the
establishment of the conceptual variants
among the solving variants; the secondary
objectives allow the formulation of the
technical, safety and economical criteria,
which are used in the detection of the
conceptual solution (or concept) among the
conceptual variants.
d) An intuitive and unitary “assemblage” of
the included notions is proposed in Fig. 4.16
(from the chapter 4). Also, in the Annex A.1
there are systematized the definitions of the
used basic notions.
HOMEWORK 2.4: Considering the
compound function that was established in
homework 2.3, it is required to perform the
conceptual design of this function, under the
premises that the product is unknown.
According to the requirements list, the
motor speed reducer must ensure the
irreversible transmission of energy, while
the speed reducer must accomplish a
constant transmission ratio i = 50, with a
minimum efficiency of 70%.
3. MODELAREA PROCESULUI
DE DESIGN AL PRODUSELOR
TEHNICE
În acest capitol sunt prezentate succint
principalele modele propuse în literatura de
specialitate pentru algoritmizarea ciclului de
viaţă şi a procesului de design (proiectare),
în cazul unui produs tehnic. Pe baza
modelelor prezentate, sunt dezvoltate apoi
variante noi, integratoare, într-o exprimare
grafică simplificată.
3.1. MODELAREA CICLULUI DE
VIAŢĂ AL UNUI PRODUS TEHNIC
În fig. 3.1 este detaliat, sub formă de
algoritm, modelul ciclului de viaţă al unui
produs tehnic, în concepţia şcolii germane
[16, 20]. Alăturat, în fig. 3.2, este ilustrată o
variantă simplificată a aceluiaşi model [20],
pe care sunt precizate normele VDI
primare, al căror obiect se referă la etapele
surprinse sub „lupă“.
În conformitate cu fig. 3.1 şi 3.2, în algoritmul
ciclului de viaţă al unui produs tehnic pot fi
identificate şase etape principale:
1°. Formularea şi planificarea temei;
2°. Proiectarea şi dezvoltarea produsului;
3°. Fabricare şi testare;
4°. Vânzare şi instalare;
5°. Exploatare şi întreţinere;
6°. Reciclare, reutilizare şi înlăturare.
În condiţiile designului modern, asistat de
calculator, informaţiile pot fi stocate şi
procesate într-o bază comună de date,
denumită în continuare bază de informaţii;
în acest context, din modelul ilustrat în
fig. 3.1 poate fi derivată o nouă variantă de
modelare, al cărei algoritm este prezentat în
fig. 3.3. Acesta se distinge prin
particularităţile următoare (fig. 3.3):
a) cele şase activităţi, care modelează
etapele, sunt încadrate în contururi
poligonale (de tip patrulater), dispuse
într-un flux circular, orientat (în sens orar);
b) rezultatele activităţilor sunt ilustrate prin
cercuri, dispuse intercalat în fluxul circular al
etapelor; ca urmare, în fluxul circular
orientat, cercurile, adiacente unui contur
poligonal, desemnează entităţile de intrare şi
53
3. MODELING OF THE
TECHNICAL PRODUCTS'
DESIGN PROCESS
The main models that are proposed in
literature for establishing an algorithm for a
technical product life cycle and design
process are succinctly presented in this
chapter. On the basis of the presented
models, there are then developed new and
integrated variants, in a simplified graphical
form.
3.1 MODELING OF A TECHNICAL
PRODUCT LIFE CYCLE
The model of a technical product life cycle,
in the German school vision [16, 20], is
detailed, as an algorithm, in Fig. 3.1. Next,
in Fig. 3.2, it is illustrated a simplified variant
of the same model [20], on which there are
specified the primary VDI norms, their
object referring to the steps that are under a
“magnifier”.
According to Fig. 3.1 and Fig. 3.2, six main
steps can be identified in the algorithm of a
technical product life cycle:
1°. Task statement and planning;
2°. Product design and development;
3°. Production and testing;
4°. Sale and installation;
5°. Use and maintenance;
6°. Recycling, reuse and disposal.
Under the modern computer aided design
conditions, the information can be stored
and processed in a joint data basis, which is
further called information basis; in this
context, a new modeling variant, with the
algorithm from Fig. 3.3, can be derived from
the model illustrated in Fig. 3.1. The new
algorithm has the following features
(Fig. 3.3):
a) the six activities that model the algorithm
steps are bordered in polygonal contours
(of quadrilater type), being disposed in a
circular clockwise oriented flow;
b) the activities’ results are illustrated
through circles that are interposed in the
circular flow of activities; therefore, in the
oriented circular flow, the circles, which are
adjacent to a polygonal contour, designate
respectiv de ieşire ale activităţii desemnate de input and, respectively, output entities of the
conturul patrulater; activity nominated by the quadrilater contour;
Piaţă / Cerinţe / Potenţial / Market / Need / Potential / Goals of
Problemă scopuri firmă Problem company

Planificare / Product planning /

formulare temă Task setting
Managementul ciclului de viaţă al produsului

Proiectare / Dezvoltare Design / Development

Product life cycle management

Cerinţe. Obiective
Producţie / Asamblare / Testare Production / Assembly / Test

Requirements
Marketing / Consultanţă / Vânzări Marketing / Consulting / Sales

Utilizare / Consumare / Use / Consumption /

Întreţinere Maintenance

Recuperare Refolosire Energy Recycling

energie recovery

Înlăturare/ Mediu Disposal / Environment

Fig. 3.1. Ciclul de viaţă al unui produs în Fig. 3.1. The German school variant of
concepţia germană [16, 20]. the product life cycle [16, 20].

c) baza de informaţii, care ocupă poziţia c) the information basis, which is in the
centrală a algoritmului, asigură: central position of the algorithm, ensures:
- stocarea şi procesarea informaţiilor oferite - information storing and processing
de sursele externe (piaţă, ştiinţă, offered by the external sources (market,
tehnologie, legislaţie, societăţi comerciale science, technology, legislation,
şi bancare etc.) şi interne (firma proprie); companies, banks etc.) and internal
sources (the own company);
- procesarea şi livrarea informaţiilor
- processing and delivering the necessary
necesare în desfăşurarea fiecărei etape;
information for each step;
- înregistrarea şi procesarea informaţiilor - recording and processing of the infor-
rezultate din fiecare activitate; mation that outcomes from each activity;
- conexiunea inversă dintre etape; - the inverse connection between steps;
- procesarea informaţiilor acumulate în - processing of information that is stored
timp şi reluarea ciclului, atunci când in time and release of cycle resumption,
evoluţia situaţiei o impune; when the situation evolution imposes it;
d) intrările algoritmului sunt desemnate prin: d) the algorithm inputs are designated through:
- impulsul creativ, care demarează - the creative impulse that starts the
procesul de creaţie al produsului, şi prin product creation process and through
- resursele financiare, umane, materiale - the financial, human, material and
şi energetice, necesare în desfăşurarea energetic resources that are needed in
fiecărei etape; each step;

54
 Cerinţe piaţă Potenţial firmă Market demands Company’s potential

Formulare temă Task formulation

VDI 2221 VDI 2221
Proiectare / Design /
Dezvoltare Development

Fabricare, testare Manufacturing, testing

VDI 2220 VDI 2220

Desfacere Sale

VDI 2222 VDI 2222

Utilizare Utilization
VDI 2223 VDI 2223
Reciclare Recycling

Alte utilizări Another utilization

Înlăturare Disposal

Fig. 3.2. Norme VDI primare dedicate etapelor
dispuse sub “lupă” (prelucrare după VDI 2222).
pentru a evita încărcarea excesivă a
modelului, în fig. 3.3 nu au mai fost figurate
intrările de tip resurse;
e) ieşirile algoritmului sunt desemnate prin:
- efectele informaţionale, energetice
şi/sau materiale generate de produsul
creat pentru satisfacerea nevoii sociale;
- părţile de produs destinate reciclării şi
reutilizării;
- părţile de produs destinate înlăturării;
- „deşeurile“ energetice şi materiale
apărute în desfăşurarea fiecărei etape;
pentru a evita încărcarea excesivă a
modelului din fig. 3.3, ieşirile de tip „deşeuri“
nu au mai fost figurate.
În conformitate cu modelul din fig. 3.3,
dezvoltarea în timp a produsului este
asigurată prin baza de informaţii, care
declanşează reluarea ciclului, atunci când
contextul informaţional o cere.
Fig. 3.2. Primary VDI norms dedicated to the
steps that are under “magnifier” (processing
after VDI 2222).
in order to avoid the excessive loading of
the model, in Fig. 3.3 there are not
illustrated the inputs of resources;
e) the algorithm outputs are designated through:
- the informational, energetic and/or
material effects, generated by the product
that was built to achieve the social need;
- the product parts which are meant for
recycling and reuse;
- the product parts which are meant for disposal;
- energetic and material „waste“ from
each step;
the output of „waste“ type are not illustrated
in Fig. 3.3 in order to avoid an excessive
model loading.
According to the model from Fig. 3.3, the
product in-time development is ensured
through the information basis, which
releases the cycle resumption when the
informational context requires it.

55
 2.
PROIECTAREA
PRODUSULUI
Nevoia Docum.
socială produsului
1. 3.
Identificarea Fabricarea
nevoii sociale produsului

Părţi
Părţi BAZĂ DE Produs
reutilizate/
înlăturate reciclate I FORMAŢII finit

4.
Reciclare, Vânzare şi
reutilizare şi instalare
înlăturare

Produs 5. Produs
uzat instalat
Exploatare şi
întreţinere

Fig. 3.3. Ciclul de viaţă al unui produs tehnic într-o nouă variantă de modelare.

2.
PRODUCT
DESIGN
Social Product
need document
1. 3.
Social need Product
identification manufacture

Disposal Recycling I FORMATIO Finished

parts parts BASIS product

6. 4.
Recycling Sell and
and disposal installation

Worn- 5. Installed
out product
product Use and
maintenance

Fig. 3.3. The technical product life cycle in a new modeling variant.
56
În conformitate cu titlul prezentului capitol,
etapa secundă din fig. 3.3, intitulată
proiectarea produsului, s-a reprezentat
umbrit (împreună cu entităţile de intrare şi
ieşire ale acesteia); în continuare, în
subcap. 3.2, se trece la detalierea, sub
formă de algoritm, a acestei etape, întâlnită
uzual sub denumirea de design de produs.
3.2. MODELAREA PROIECTĂRII UNUI
PRODUS TEHNIC
În acest subcapitol sunt enumerate, mai
întâi, cele mai reprezentative caracteristici
ale temei de proiectare, în consens cu
viziunea şcolii germane [16]; sunt
prezentate apoi succint cele mai
reprezentative modele, propuse în literatura
de limbă germană şi engleză [1, 9, 16, 17,
20], pentru algoritmizarea procesului de
design (proiectare) al unui produs tehnic.
Pe baza acestor modele, este derivată, în
final, o nouă variantă de algoritmizare de
tipul celei din fig. 3.3.
3.2.1. Caracteristici de bază ale temei
de proiectare
Pentru a sugera intuitiv diversitatea
cazurilor de aplicare a designului de produs,
în continuare sunt prezentate succint
principalele caracteristici ale temei de
proiectare, în consens cu sistematizarea
propusă de Pahl şi Beitz [16]:
a) Originea temei, a cărei sursă poate fi:
- planificarea produsului;
- cererea unui client;
- o temă de proiectare ierarhic superioară
(în care tema considerată este inclusă);
- fabricarea şi/sau testarea produsului.
b) Noutatea temei, desemnată prin tipul
de proiectare; în concepţia germană se
disting trei tipuri de proiectare:
- proiectare originală (dacă funcţia
globală a produsului conţine elemente
de noutate);
- proiectare adaptivă (dacă funcţia
globală este cunoscută, dar o parte
dintre purtătorii de efecte ai soluţiei de
principiu sunt reconfiguraţi);
- proiectare variantă (dacă soluţia de
principiu este cunoscută atât în planul
efectelor, cât şi în planul configuraţiei).
57
According to this chapter title, the second
step from Fig. 3.3, entitled the product
design, was represented shadowed
(together with its input and output entities);
this step, which is usually met as product
design, is further detailed as a distinct
algorithm in subchapter 3.2.
3.2 MODELING OF THE TECHNICAL
PRODUCT DESIGN
The most representative characteristics of
the design task, according to the German
School vision [16], are enumerated in this
subchapter; then, there are succinctly
presented the most representative models
that are proposed in the German and
English literature [1, 9, 16, 17, 20], for
establishing an algorithm for a technical
product design process. Finally, a new
variant of algorithm, like the one from
Fig. 3.3, is derived from these models.
3.2.1 Basic characteristics of the
design task
In order to suggest intuitively the diversity of
cases for the product design application, the
main characteristics of the design task,
according to the systematization proposed
by Pahl and Beitz [16], are further
presented succinctly:
a) The task origin, whose source can be:
- Product planning;
- A client demand;
- A hierarchically superior design task (in
which the considered task is enclosed);
- Product manufacture and/or testing.
b) Task newness, designated by the type
of design; in German vision, three types
of design are highlighted:
- The original design (when the product
overall function contains elements of
novelty);
- The adaptive design (when it is known
the overall function, but a part of the
principle solution effects' carriers are
reconfigured);
- The variant design (when it is known
the principle solution: in the effect plane
and also in the configuration plane).
c) Producţia produsului, care poate fi de
tip: unicat, serie mică, serie mare sau
producţie de masă.
d) Ramura tehnică a produsului, care
poate să aparţină:
- ingineriei mecanice;
- ingineriei electro-mecanice;
- ingineriei chimice;
- ingineriei transporturilor;
- ingineriei de precizie;
- informaticii etc.
e) Complexitatea produsului, care poate fi
de tip:
- uzină,
- maşini, instrumente şi accesorii;
- ansamble şi părţi;
- tipizate etc.
f) Obiectivele temei, care pot aparţine:
- optimizării funcţiei;
- minimizării costurilor;
- creşterii performanţelor;
- îmbunătăţirii aspectului estetic;
- respectării unor criterii ergonomice,
ecologice etc.
Caracteristicile precedente evidenţiază clar
diversitatea tematică enormă care poate să
intervină în proiectarea produselor.
Pe baza numitorului comun al acestei
diversităţi, în continuare se prezintă succint
principalele modele, propuse în literatură,
pentru algoritmizarea procesului de proiectare
a produselor tehnice.
3.2.2. Modelul lui Archer
Modelul propus de Archer [1] se bazează pe
un algoritm de tipul celui ilustrat în fig. 3.4,a.
Conform acestui algoritm, procesul de
proiectare are trei entităţi de intrare şi o
entitate de ieşire; entităţile de intrare sunt
descrise prin:
- rezumatul cerinţelor,
- instruirea echipei de proiectare şi
- experienţa acumulată în domeniu,
iar entitatea de ieşire este reprezentată de:
soluţiile produsului.
În concepţia lui Archer, algoritmul de
proiectare este compus din şase etape
(fig. 3.4,a):
58
c) Product production that can be of
different type: unique, small series, large
series or mass production.
d) The product technical branch, which
can belong to:
- Mechanical engineering;
- Electro-mechanical engineering;
- Chemical engineering;
- Transports engineering;
- Precision engineering;
- Computer science, etc.
e) The product complexity, which can be
of type:
- Factory,
- Machines, instruments and accessories;
- Assemblies and parts;
- Standard types etc.
f) The task objectives, which can belong to:
- The function optimization;
- The costs minimization;
- The increase of performances;
- The improvement of aesthetic aspect;
- The keep of ergonomic, ecological
criteria etc.
The previous characteristics highlight
clearly the enormous thematic diversity that
can interfere into products design.
The main models that are proposed in
literature for establishing an algorithm for the
technical products design process are further
presented succinctly on the basis of this
diversity common denominator.
3.2.2. The Archer’s Model
The model proposed by Archer [1] is based
on an algorithm like the one from Fig. 3.4,a
According to this algorithm, the design
process has three input entities and one
output entity; the input entities are
described through:
- the abstract of requirements,
- the design team training level and
- the experience accumulated in the domain,
while the output entity is represented by the
product solutions.
In Archer’s modeling, the design algorithm
consists of six steps (Fig. 3.4,a):
 Pregătire
a b

Cerinţe Programare Experienţă Programare Observaţii

Faza de
Măsurări
analiză Raţionamente
inductive
Colectare Colectare
informaţii informaţii

Analiză Analiză
Evaluare
Faza de Judecată
Sinteză creaţie Sinteză Raţionamente
deductive
Decizie
Dezvoltare Dezvoltare
Descriere
Faza Traducere
Soluţii Comunicare executivă Comunicare
Transmitere

Fig. 3.4. Modelarea procesului de design al unui produs tehnic după Archer [1].

a Preparation b

Requirements Programming Experience

Analysis
Programming Observations
Measurements
phase Inductive
reasoning
Information Information
collecting collecting

Analysis Analysis
Evaluation
Creative Judgement
Synthesis Synthesis Deductive
phase
reasoning
Decision
Development Development
Executive Description
phase Translation
Solutions Communication Communication Transmission

Fig. 3.4. Modeling of a technical product design process after Archer [1].

59
1°. Programarea, prin care se stabilesc
punctele esenţiale şi modul de acţiune.
2°. Colectarea de date, care include
colectarea,clasificarea şi stocarea de informaţii.
3°. Analiza, care cuprinde identificarea
subproblemelor, pregătirea SDP (listei de
cerinţe), revizuirea şi estimarea programului
propus pentru algoritmizarea procesului de
proiectare a produselor tehnice.
4°. Sinteza, prin care se stabilesc schematic
soluţiile de proiectare.
5°. Dezvoltarea, care cuprinde elaborarea şi
validarea proiectului prototip, şi
6°. Comunicarea, care include ca principală
activitate: pregătirea documentaţiei de fabricaţie.
Conexiunile inverse, dintre etapele 2°I5°,
permit optimizarea iterativă a produsului,
atunci când în una dintre aceste etape este
identificat un punct slab.
În conformitate cu fig. 3.4,b, după Archer
procesul de proiectare se divide în trei faze:
- faza de analiză, care include primele
două etape şi cuprinde activităţi de
observare, măsurare şi elaborare de
raţionamente inductive;
- faza creativă, care include etapele 3°, 4°
şi 5° şi conţine activităţi de evaluare,
judecată, elaborare de raţionamente
deductive şi decizii;
- faza executivă, care se referă la etapa
finală şi cuprinde activităţi de descriere,
traducere, transmitere etc.
3.2.3. Modelul lui French
Modelul propus de French [1] are la bază
algoritmul din fig. 3.5. Conform acestui
algoritm, procesul de proiectare conţine 4
etape sau „activităţi reprezentative“,
ilustrate prin dreptunghiuri; entităţile de
intrare şi de ieşire ale acestor activităţi sunt
ilustrate prin cercuri.
Prima etapă (activitate), denumită Analiza
problemei, porneşte de la un anumit set de
cerinţe (entitate de intrare) şi are ca rezultat
formularea problemei (entitate de ieşire).
Etapa secundă, intitulată proiectare
conceptuală, utilizează ca entitate de intrare
formularea problemei şi are ca rezultat
(entitate de ieşire): schema sau schemele
selectate ale produsului.
60
1°. Programming, through which the essential
points and the way of action are established,
2°. Data collecting, which includes data co-
llection, classification and storing,
3°. Analysis, which consists of sub-
problems identification, preparation of the
PDS (the requirements list) and the
proposed program revision and estimation.
4°. Synthesis, through which there are
schematically established the design solutions,
5°. Development, which contains the proto-
type project elaboration and validation, and
6°. Communication, which includes as the
main activity: preparation of the
manufacturing documentation.
The inverse connections between steps
2°I5° allow the product iterative
optimization when in one of the steps a
weak point is identified.
According to Fig. 3.4,b, after Archer, the
design process is divided into three phases:
- The analysis phase that includes the
first two steps and contains activities of
observation, measurement and
elaboration of inductive inferences;
- The creative phase that includes steps 3°, 4°
and 5° and contains activities of evaluation,
judgment, elaboration of deductive
inferences and elaboration of decisions;
- The executive phase that refers to the
final step and contains activities of
description, translation, transmission etc.
3.2.3. The French’s Model
The model proposed by French [1] is based
on the algorithm from Fig. 3.5. According to
this algorithm, the design process consists
of 4 steps or “representative activities”,
which are illustrated by rectangles; the input
and output entities of these activities are
illustrated through circles.
The first step (activity), called the problem
analysis, starts from a certain Need (input
entity) and has as a result (output entity) the
Statement of problem.
The second step, entitled the conceptual
design, uses as an input entity the Statement
of problem and has as a result (output entity):
the scheme or the product selected schemes.
 Cerinţe Need

Analiza Analysis of
problemei problem

Formulare Statement
problemă of problem

Proiectare Conceptual
conceptuală design

Scheme Selected
selectate schemes

Proiectare Embodiment
constructivă of schemes

Detaliere Detailing

Prelucrare, Working,
desenare drawings
etc. etc.

Fig. 3.5. Modelul procesului de design Fig.3.5. French’s model of the design
după French [10]. process [10].

Ultimele două etape, denumite „întruparea
schemei“ (proiectare constructivă) şi
detaliere, pornesc de la schema selectată şi
au ca rezultat: calcule, desene etc.
Aşadar, în concepţia lui French, procesul de
proiectare porneşte de la un anumit set de
cerinţe şi se finalizează prin desenele,
calculele etc. care descriu în mod
determinat produsul.
The last two steps, called the scheme
embodiment (embodiment design) and
detailing, start from the Selected scheme and
ends through Calculations, Drawings etc.
Thus, in French’s modeling, the design
process starts from a certain Need and
ends through Drawings, Calculations etc.
that describe the product in a determined
way.

61
Conform fig. 3.5, French introduce
conexiuni inverse între primele trei etape;
prin acestea se asigură optimizarea iterativă
a produsului, atunci când în etapa terţă sau
secundă sunt identificate puncte slabe, care
reclamă anumite corecţii ale etapelor
precedente.
3.2.4. Modelul lui Pugh
Modelul propus de Pugh [17], pentru
procesul de design, se bazează pe
algoritmul ilustrat în fig. 3.6.
În concepţia lui Pugh, conform fig. 3.6,
procesul de design porneşte de la nevoia
identificată pe baza informaţiilor rezultate din
studiul de piaţă şi se încheie cu lansarea
produsului pe piaţă: vânzare; între acestea,
Pugh introduce 4 etape intermediare:
1°. Formularea SDP (listei de cerinţe); în
această etapă, pe baza prelucrării
informaţiilor rezultate din studiul de piaţă,
precum şi a celor obţinute din alte surse,
sunt formulate şi ordonate cerinţele
produsului; acestea sunt simbolizate în fig.
3.6 prin săgeţile radiale a, b, c, d,I, care
însoţesc atât etapa 1°, cât şi etapele
ulterioare (2°, 3° şi 4°).
2°. Designul conceptual; în această etapă
sunt generate soluţiile schematice ale
produsului, în conformitate cu lista de
cerinţe, şi se stabileşte soluţia finală, prin
evaluarea soluţiilor generate.
3°. Designul de detaliu, prin care Pugh
înţelege de fapt designul tehnic propriu-zis,
are ca obiective: elaborarea proiectului
constructiv al produsului, în conformitate cu
lista de cerinţe, şi a documentelor necesare
în fabricaţie.
4°. Fabricarea produsului; această etapă
cuprinde, mai întâi, fabricarea, verificarea şi
asamblarea părţilor şi apoi testarea
produsului.
În fig. 3.6, prin săgeţile axiale îngroşate s-a
marcat fluxul principal de parcurgere al
algoritmului, iar prin săgeţile longitudinale
dublu-sens, reprezentate cu linie subţire,
s-au marcat conexiunile iterative dintre
etape, care intervin atunci când în una
dintre etape se identifică un punct slab.
62
According to Fig. 3.5, French introduces
inverse connections between the first three
steps; through these it is ensured the
product iterative optimization when in the
third or second step there are identified
weak points that require some corrections
of the previous steps.
3.2.4 The Pugh’s Model
The model proposed by Pugh [17], for the
design process is based on the algorithm
from Fig. 3.6.
In Pugh’s model (Fig. 3.6), the design
process starts from the need that is
identified based on the information which
outcomes from the market analysis and
ends with product selling; among them,
Pugh introduces 4 intermediate steps:
1°. Formulation of the PDS (the requirements
list); in this step, the product requirements are
formulated and arranged on the basis of
processing the information obtained from the
market study and from other sources; in Fig.
3.6, the requirements are symbolized through
radial arrows a, b, c,I, which interfere in step
1° and in the subsequent steps, too (2°, 3° and
4°).
2°. Conceptual design; in this step there are
generated the product schematic solutions,
according to the requirements list, and it is
established the final solution, by evaluating
the generated solutions.
3°. Detailing design, through which Pugh
understands in fact the properly technical
design, has as objectives: elaboration of the
product embodiment project, according to
the requirements list and of the documents
necessary in manufacture.
4°. Product manufacture; this step contains,
in the first stage, parts’ manufacture, control
and assembling and, then, product testing.
In Fig. 3.6, through the thick axial arrows it
is marked the main algorithm flow, while
through the longitudinal double arrows,
represented with thin lines, there are
marked the iterative connections between
steps, which interfere when in one step a
weak point is identified.
 Piaţă Elements of Market
Cerinţe specification

b Formulare g b g
listă de cerinţe Specification
f f
c c
e e
d d

g Proiectarea d g Conceptual d
conceptuală design
c c
h h
b b
a a

Proiectarea c
c c c Tehnical
tehnică
(de detaliu) design
g g
b b
h h
a a

e g e g

c a c a
Fabricare Manufacture
f f
b b
d h h
d

Vânzare Sell

Fig. 3.6. Modelul procesului de design după Fig. 3.6. Pugh’s model of the design
Pugh [17]. process [17].

3.2.5. Modelul lui Dieter 3.2.5. The Dieter’s Model

În concepţia lui Dieter (SUA) [2], procesul
de design se modelează printr-un algoritm,
de tipul celui din fig. 3.7, format din 8 etape:
1°. Definirea problemei, care include :
formularea temei, elaborarea SDP (listei de
cerinţe) şi planificarea activităţilor;
63
The design process is modeled by Dieter
(SUA) [2] through an algorithm like the one
from Fig. 3.7, formed of 8 steps:
1°. Task definition, which includes: task
formulation, PDS (requirements list)
drawing up and activities planning;
 4. Concept variants eval.
3. Concept generation
1. Definirea problemei

2. Colectare informaţii

3. Generare variante

2. Gather information
4. Evaluare variante

1. Define problem
Proiectare conceptuală Conceptual
design
5. Arhitectura produsului

6. Configuration design
5. Product architecture
6. Proiect preliminar

7. Parametric design

8. Detail design
7. Proiect final

8. Detaliere

Proiectare Embodiment
constructivă design

Fig. 3.7. Modelul procesului de design după Fig. 3.7. Dieter’s model of the design process
Dieter [2]. [2].

2°. Colectarea informaţiei, care foloseşte ca 2°. Collecting of information, which uses as
surse principale: internetul, literatura de main sources: internet, literature, patents
specialitate, brevetele de invenţie etc. etc.;
3°. Generarea soluţiilor conceptuale, care 3°. Generation of conceptual solutions, which
se bazează, în principal, pe detalierea is based mainly on the function detailing
(decompunearea) funcţiei, stabilirea (decomposition), on partial solutions
soluţiilor parţiale şi compunerea acestora cu establishing and on their composition by using
ajutorul diagramei (matricei) morfologice. the morphological diagram (matrix);
4°. Evaluarea conceptelor (soluţiilor 4°. Evaluation of concepts (conceptual
conceptuale) cu ajutorul matricelor de solutions) by using the decision matrixes and
decizie şi selectarea soluţiei optime. the optimal solution(s) selection;
5°. Elaborarea arhitecturii produsului, pe 5°. Elaboration of the product architecture,
structura conceptului selectat. on the structure of the selected concept;
6°. Elaborarea proiectului preliminar; care 6°. Elaboration of the preliminary project, which
cuprinde, în principal, stabilirea preliminară contains mainly the preliminary establishment
a materialelor şi dimensionarea părţilor. of materials and the parts dimensioning;
7°. Elaborarea proiectului final, prin care 7°. Elaboration of the final project, through
sunt elaborate desenele de ansamblu, sunt which the assembly drawings are
stabilite toleranţele, sunt determinate elaborated, the tolerances and the final
dimensiunile finale etc. dimensions are established etc.;
8°. Detalierea proiectului final şi elaborarea 8°. Detailing of the final project and elaboration
specificaţiilor de fabricaţie. of the manufacturing specifications.
Conform fig. 3.7, procesul de design este According to Fig. 3.7, Dieter divided the
împărţit de Dieter în trei faze: design process into three phases:

64
Faza I: Proiectarea conceptuală, care
cuprinde etapele 1°-4°;
Faza II: Proiectarea constructivă, compusă
din etapele 5°,6° şi 7° şi
Faza III: Detalierea, care conţine ultima etapă.
3.2.6. Modelul Pahl & Beitz
Algoritmul cuprinde, conform fig. 3.8, cinci
etape, ilustrate prin dreptunghiuri, şi cinci
rezultate, reprezentate prin contururi de tip
hexagonal:
1°. Clarificarea sarcinii şi elaborarea
cerinţelor.
Rezultat: Lista de cerinţe (specificaţia).
2°. Elaborarea conceptului, care are ca
principale activităţi:
- identificarea problemelor esenţiale,
- stabilirea structurilor de funcţii,
- căutarea principiilor de rezolvare,
- combinarea principiilor de rezolvare şi
consolidarea variantelor conceptuale,
- evaluarea variantelor obţinute pe baza
unor criterii tehnice şi economice
adecvate.
Rezultat: Conceptul (soluţia de principiu).
3°. Elaborarea proiectului preliminar, care
cuprinde:
- dezvoltarea de proiecte preliminare şi
elaborarea desenelor aferente,
- selectarea celor mai bune proiecte
preliminare,
- rafinarea şi evaluarea acestora pe baza
unor criterii tehnice şi economice
adecvate.
Rezultat: Proiectul preliminar.
4°. Elaborarea proiectului definitiv, care are
ca principale activităţi:
- optimizarea şi finalizarea desenelor,
- verificarea şi depistarea erorilor şi
verificarea eficienţei costurilor,
- pregătirea listei preliminare de repere şi a
documentelor de fabricaţie.
Rezultat: Proiectul definitiv.
5°. Elaborarea documentaţiei, care cuprinde:
- finalizarea detaliilor,
- completarea desenelor de execuţie
(detaliu) şi a documentelor de fabricaţie,
- verificarea tuturor documentelor.
Rezultat: Documentaţia de produs.
65
Phase I: The conceptual design, which
contains steps 1°- 4°;
Phase II: The embodiment design,
consisting of steps 5°, 6° and 7° and
Phase III: Detailing, containing the last step.
3.2.6. The model of Pahl and Beitz
According to Fig. 3.8, the algorithm consists
of five steps, illustrated through rectangles,
and five results, represented through
contours of rhombic type:
1°. Clarification of the task and elaboration
of requirements;
Result: Requirements list (specification).
2°. Elaboration of the concept, which has as
main activities:
- identification of the essential problems,
- establishment of the structure of functions,
- search of the solving principles,
- combination of the solving principles and
consolidation of the conceptual variants,
- evaluation of the obtained variants on
the basis of adequate technical and
economical criteria.
Result: The concept (the principle solution).
3°. Elaboration of the preliminary project
contains:
- development of preliminary projects and
elaboration of the afferent drawings,
- selection of the best preliminary
projects,
- refining and evaluation of the best
preliminary projects on the basis of
adequate technical and economical criteria.
Result: The preliminary project.
4°. Elaboration of the definitive project,
which has as main activities:
- drawings optimization and finalizing,
- errors’ control and elimination and costs
efficiency control,
- preparation of the preliminary list of
component parts and of the
manufacture documents.
Result: The definitive project.
5°. Elaboration of documentation, which contains:
- details finalizing,
- completion of the detail drawings and of
the manufacture documents,
- control of all documents.
Result: The product documentation.
 Sarcină Task

Clarification of
Clarificare
sarcină
1. Clarificare sarcină

the task
Elaborare listă cerinţe 1. Clarify the task

Listă de cerinţe Specification

2. Identificarea problemelor esenţiale

2. Identify essential problems
Stabilirea structurilor de funcţii

Pr. conceptuală
Establish function structures

Conceptual
Căutarea principiilor de rezolvare
Search for solution principles

design
Combinarea şi alcătuirea Combine and firm up into concept variants
variantelor conceptuale Evaluate against tehnical and economic
Evaluarea tehnico – economică criteria

Concept
Informaţii pentru ajustarea listei de cerinţe

Concept
Information: adapt the specification
3. Dezvoltarea proiectelor
preliminare 3. Develop preliminary layouts and
Revenire şi îmbunătăţire

Selectarea celor mai bune proiecte form designs

Rafinarea şi evaluarea Select best preliminary layouts

Upgrade and improve

tehnico – economică Refine and evaluate against tehnical
and economic criteria

Embodiment design
Pr. constructivă

Proiect preliminar
Preliminary layout

4. Optimizarea şi finalizarea
desenelor
Verificarea proiectului şi a 4. Optimize and finalize designs
costurilor Check for errors and cost -effectiveness
Prepare the preliminary parts list and
Pregătirea documentelor de
production documents
fabricaţie

Proiect definitiv Definitive layout

5. Finalizarea detaliilor
Pr. de detaliu

5. Finalize details
Completarea desenelor de detaliu Complete detail drawings and
Detail design

şi a documentelor de fabricaţie production documents

Verificarea documentelor Check all documents

Documentaţie Documentation

Soluţie Solution

Fig. 3.8. Modelul procesului de design după Fig. 3.8. The Pahl’s and Beitz’s model of the design
Pahl şi Beitz [16]. process [16].

66
După Pahl şi Beitz, procesul de design
cuprinde patru faze distincte (fig.3.8):
Faza I: Clarificarea sarcinii, care conţine
prima etapă;
Faza II: Proiectarea conceptuală, care
conţine etapa secundă;
Faza III: Proiectarea constructivă, formată
din etapele 3° şi 4°;
Faza IV: Proiectarea de detaliu, care
conţine etapa finală.
Conexiunile inverse dintre etape, necesare în
optimizarea iterativă, sunt evidenţiate prin
modulul dreptunghiular din dreapta (fig. 3.8),
intitulat Revenire şi îmbunătăţire, şi prin liniile
orientate care fac legătura dintre acest modul
şi etapele algoritmului. Prin linia întreruptă,
din partea stângă (fig. 3.8), este evidenţiat
circuitul informaţiei destinat readaptării listei
de cerinţe la diversele modificări care intervin
în etapele din aval.
Acest model, care are o recunoaştere
internaţională unanimă, a reprezentat una
din principalele surse care au stat la baza
elaborării modelului german VDI (prezentat
în continuare).
3.2.7. Modelul german VDI
Conform normei VDI-Richtlinien 2221,
Uniunea Inginerilor Germani (Verein
Deutcher Ingenieure) modelează procesul
de design, al produselor tehnice, printr-un
algoritm de tipul celui ilustrat în fig. 3.9.
Acest algoritm reprezintă, evident, o
variantă rafinată şi dezvoltată a algoritmului
din fig. 3.8, propus de Pahl şi Beitz.
În consens cu fig. 3.9, modelul VDI [20]
conţine şapte etape (activităţi), reprezentate
prin dreptunghiuri ordonate numeric, şi prin
şapte rezultate, ilustrate prin contururi de tip
paralelogram (v. comparativ şi fig. 3.8):
1°. Clarificarea, definirea şi planificarea
sarcinii.
Rezultat: Lista de cerinţe (SDP).
2°. Determinarea funcţiei produsului şi a
structurii acestei funcţii.
Rezultat: Structura funcţiei (structura de
subfuncţii)
67
In Pahl’s and Beitz’s opinion, the algorithm
contains four distinct phases (Fig. 3.8):
Phase I: The task clarification, which
contains the first step,
Phase II: The conceptual design, which
contains the second step,
Phase III: The embodiment design,
consisting of steps 3° and 4°,
Phase IV: Detailing design, which contains
the final step.
The inverse connections between steps,
necessary in the iterative optimization, are
highlighted through the rectangular module
from the right (Fig. 3.8), entitled Upgrade
and improve, and through the oriented lines
that link this module to the algorithm steps.
The information circuit (which meant to
readapt the requirements list when the
different changes interfere in the
downstream steps) is highlighted through
the dashed line from the left side (Fig. 3.8).
This model, that has a unanimous
international recognition, represented one of
the main sources that underlain the German
model VDI elaboration (further presented).
3.2.7. The German Model VDI
According to VDI-Richtlinien 2221 norms,
the German Engineers Union (Verein
Deutcher Ingenieure) models the design
process of the technical products through
an algorithm like the one from Fig. 3.9.
Obviously, this algorithm represents a fine
and developed variant of the algorithm from
Fig. 3.8 developed by Pahl and Beitz.
According to Fig. 3.9, the VDI model [20]
contains seven steps (activities),
represented through rectangles that are
numerically arranged, and seven results,
illustrated through contours of parallelogram
type (see also Fig. 3.8):
1°. Task clarification, defining and planning.
Result: The requirements list (PDS).
2°. Establishment of the product function
and its structure detailing.
Result: The function structure (the structure
of the product function).
 Etape Rezultate
Faze
Sarcină

1 Clarificarea şi definirea sarcinii Faza I

Listă de cerinţe

Determinarea funcţiilor şi
2 structurilor de funcţii
Conexiuni iterative inverse între etape

Structura de funcţii

Completarea şi revizuirea cerinţelor

Căutarea principiilor de rezolvare
3 Faza II
şi a combinaţiilor acestora
Soluţii de principiu

4 Divizarea în module fezabile

Structura de module

Dezvoltarea proiectelor preliminare Faza III

5 pentru modulele cheie
Proiecte preliminare

6 Completarea proiectului global

Proiect definitiv

Pregătirea fabricaţiei şi a Faza IV

7 instrucţiunilor de operare
Documentaţie produs

Realizarea mai departe

Fig. 3.9. Abordarea generală a designului după VDI 2221 [20].

3°. Căutarea principiilor de rezolvare şi a 3°. Search of the solving principles and of
combinaţiilor acestora. their combinations; the variants’ evaluation.
Rezultat: Soluţia de principiu (conceptul). Result: The principle solution (the concept).
4°. Divizarea soluţiei de principiu în module 4°. Dividing the principle solution into
fezabile constructiv. constructively feasible modules.
Rezultat: Structura de module. Result: The structure of modules.
5°. Dezvoltarea de proiecte pentru modulele 5°. Project development for the key
cheie. modules.
Rezultat: proiecte preliminare. Result: the preliminary projects.
6°. Definitivarea proiectului global. 6°. Finalization of the global project.
Rezultat: proiectul definitv. Result: The definitive project.
7°. Pregătirea fabricaţiei şi a instrucţiunilor 7°. Preparation of manufacture and
de operare. operation instructions.
Rezultat: Documentaţia produsului. Result: The product documentation.

68
 Stages Results Phases

Task

Phase I
1 Clarify and define the task
Requirements’ list

2
Iterate forwards and backwards between stages

Determine function and its structure

Function structure

Fulfill and adapt requirements

Phase II
3 Search for solution principles
Principles solution

4 Divide into feasible modules

Module structure

Phase III
5 Develop layouts of key modules
Preliminary layouts

6 Complete overall layout

Definitive layout

7 Prepare production and Phase IV

operating instructions
Product documents

Further realisation

Fig. 3.9. The VDI 2221 general design approach [20].

Ji în acest caz (fig. 3.9), procesul de design In this case (Fig. 3.9), the design process
cuprinde patru faze relativ distincte: consists of four relatively distinct phases too:
Faza I: Clarificarea, definirea şi planificarea Phase I: Task clarification, definition and
sarcinii: porneşte de la nevoia socială şi are planning; this phase starts from the social
ca rezultat lista de cerinţe, completată cu need and has as result the requirements
planificarea termenelor de realizare. list, completed with the timing planning.
Faza II: Proiectarea conceptuală: porneşte Phase II: The conceptual design starts from
de la lista de cerinţe şi are ca rezultat final the requirements list and has as final result
soluţia de principiu (conceptul produsului). the principle solution (the product concept).
Faza III: Proiectarea constructivă: are ca Phase III: The embodiment design has as
entitate de intrare soluţia de principiu şi ca input entity the principle solution and as
entitate de ieşire proiectul definitiv. output entity the definitive project.
Faza IV: Proiectarea de detaliu: are ca Phase IV: Detailing design has as input
entitate de intrare proiectul definitiv şi ca entity the definitive project and as output
entitate de ieşire documentaţia de produs. entity the product documentation.

69
Tab. 3.1. Exemplu simplificat de aplicare intuitivă a modelului VDI (fig. 3.9), în cazul unei plăci
hidraulice de control (prelucrat după VDI 2221).
Etape Rezultate Exemplu: Placă hidraulică de control
Lista de cerinţe
Temă

Definire
sarcină
R1 Puterea de ieşire:…………. Temperatură de funcţionare: ……
1 Lungime maximă: ………… …………………………….
Relaţia funcţiei logice globale …..

Schema logică de cuplare a

subfuncţiilor
2

R2 Structura funcţiei

3.1

Design conceptual (funcţional)

Efecte …………………………….

R3’
Soluţia de principiu - efecte
(Schema hidraulică)
3.2 Purtători de efecte Sub-funcţii Purtător de efecte
1 2 3
Conducere conducere axial radial şurub
Conectare piston
R3” conectare piston tr. cursor
rot.
Acţionare acţionare arc presiune magnet
x …………… x …
Soluţie de principiu -
configuraţie Structuri de rezolvare
4 (schemă geometrică)

R4 Cilindru de presiune
Piston
Arc

5 Design constructiv

R5

R6

7
Design de
detaliu

R7

70
Tab. 3.1. Simplified example of a VDI model application (see Fig.3.9): a control hydraulic plate
(after VDI 2221)
Steps Results Example: Control hydraulic plate
Requirements list

definition
Task

Task
R1 Output power:…………. Working temperature: ……
1 Maximum length: ……… ……………………………….
Global logical function relation ..

Logical scheme of the sub-

functions
2

R2 Function structure

3.1 Effects…………………………….

Conceptual design
R3’ Principle solution - effects
(Hydraulic scheme)

3.2 Sub- Effects carrier

functions 1 2 3
Effects carriers conduction axial radial screw
rot.
R3” Conduction connection tr. piston cursor
piston
Connection actuation spring pressure magnet

Actuation x …………… y …
Principle solution -
4 configuration
(geometrical scheme)

R4 Pressure cylinder
Piston
Spring

5 Embodiment design

R5

R6

7
Detailing

R7

71
În concepţia germană (şi nu numai), prin
aceste faze sunt sintetizate componentele-
cheie, relativ autonome, ale procesului de
design; fiecare dintre acestea formează
obiectul unei discipline distincte.
Conexiunile inverse, indispensabile în
optimizarea iterativă şi în readaptarea listei
de cerinţe, sunt similare cu cele din fig. 3.8,
dar dispuse diferit.
3.2.8. Concluzii şi dezvoltări
a) Modelul de referinţă. Ţinând seama că
modelul VDI integrează şi explicitează
sintetic modelele precedente, acesta va fi
considerat în continuare ca model de
referinţă al procesului de design.
Ca exemplu de aplicare, în tab. 3.1 sunt
explicitate intuitiv etapele de proiectare din
fig. 3.9, în cazul unei plăci hidraulice de
control (sursă: VDI 2222); conform tab. 3.1, în
acest exemplu, se obţine o structură de funcţii
logice, iar etapa 3° (v. fig. 3.9) este divizată în
două subetape:
3.1. Căutarea principiilor de rezolvare şi a
structurilor acestora în planul efectelor;
3.2. Căutarea principiilor de rezolvare şi a
structurilor acestora în planul configuraţiei
purtătorilor de efecte.
La subetapa 3.1, efectele sunt descrise prin
relaţii analitice, iar soluţia de principiu
(solutia conceptuală) din planul efectelor
este ilustrată printr-o schemă hidraulică.
La subetapa 3.2, din structurile de rezolvare,
rezultate din matricea morfologică, s-a
obţinut soluţia de principiu (conceptuală),
din planul configuraţiei, reprezentată sub
formă de schemă geometrică (purtătorii de
efecte corespunzători sunt ilustraţi în
amonte, de asemenea, sub formă de
scheme geometrice).
b) Domenii de aplicare. Modelul VDI, în
varianta din fig. 3.9, este un model general de
proiectare/dezvoltare, destinat cu precădere
produselor tehnice, în care componenta
mecanică ocupă un loc important; pentru
exemplificare, în fig. 3.10 este explicitată
extinderea modelului în cazul unui produs
mecatronic, din ramura mecanicii fine [20].
Modelul VDI (fig. 3.9) poate fi extins, de
asemenea, pentru proiectarea şi dezvoltarea
de tehnologii şi software [20].
72
In German modeling (and not only) these
phases synthesize the relatively autonomous
key-components of the design process; each
of them represents the subject of a distinct
discipline.
The inverse connections, that are essential to
the iterative optimization and to the
requirements list readapting, are similar to those
from Fig. 3.8, but are disposed differently.
3.2.8. Conclusions and developments
a) The reference model. Taking into
account that the VDI model integrates and
explains synthetically the previous models,
this will be further considered as the
reference model of the design process.
The design steps from Fig. 3.9 are explained
intuitively in Tab. 3.1 for a representative
example: the case of a control hydraulic plate
(source: VDI 2221); in the case of this example
and according to Tab. 3.1, a structure of logical
subfunctions is obtained and step 3° (see
Fig. 3.9) is divided into two substeps:
3.1. Search of the solving principles and of
their structures in the effects plane and
3.2. Search of the solving principles and of
their structures in the effects carriers’
configuration plane.
In the step 3.1, the effects are described by
analytical relations and the principle
(conceptual) solution, from the effects’
plane, is illustrated by a hydraulic scheme.
In the second substep 3.2, from the solving
structures that were obtained from the
morphological matrix, the principle (concept-
tual) solution (from the configuration plane)
was obtained; this was represented as a
geometrical scheme (the corresponding
effects’ carriers are illustrated in upstream
as geometrical schemes too).
b) The domains of application. The VDI
model, in the variant from Fig. 3.9, is a
general model of design/development,
designated mainly to the technical products in
which the mechanical component occupies
an important place; for instance, the
extension of the model for a mechatronic
product from fine mechanics [20] is explained
in Fig. 3.10. The VDI model (Fig. 3.9) can be
extended for design and development of
technologies and software too [20].
c) Dihotomia divergenţă-convergenţă
Această dihotomie însoţeşte generarea şi
selectarea soluţiilor, din etapele oricărui
proces de design. Acest aspect este
evidenţiat şi ilustrat grafic în fig. 3.11 (sursă:
VDI 2222/77); conform fig. 3.11, într-o etapă
intermediară cu mai multe variante de
rezolvare (divergenţă), variantele înnegrite
sunt selectate (prin evaluare tehnico-
economică) ca entităţi de plecare pentru
etapa următoare (convergenţă).
d) Proiectare serială, proiectare paralelă
(sau simultană) şi proiectare concurentă.
Aceste tipuri de proiectare se referă la fluxul
cronologic de rezolvare a fazelor şi etapelor
dintr-un proces de proiectare
Proiectarea serială este proiectarea de tip
tradiţional, în care fluxul principal de
rezolvare (abstracţie făcând de feedback-
urile iterative de optimizare) parcurge pe
rând fiecare etapă/fază.
Aceasta înseamnă că rezolvarea unei
etape/faze este declanşată numai după
finalizarea etapei/fazei precedente.
Aplicată produselor noi şi complexe,
proiectarea serială este caracterizată prin
risipă de timp şi de resurse; obţinerea
calităţii este, de asemenea, costisitoare
deoarece corectarea oricărei erori,
depistate într-o etapă finală, impune
realuarea ciclului în condiţiile unor cheltuieli
suplimentare ridicate
Proiectarea paralelă, întâlnită şi sub
denumirea de proiectare simultană, se
deosebeşte de proiectarea serială prin
aceea că soluţionarea unei etape (sau
subetape), nu aşteaptă rezolvarea etapei
precedente, ci este declanşată în momentul
în care s-a acumulat un minimum necesar
de informaţie.
Evident, realizarea acestui deziderat
impune o organizare dinamică a echipei de
proiectare şi, implicit, a comunicării dintre
grupele din componenţa acesteia.
Explicitarea modelului VDI (fig. 3.9), în
condiţiile proiectării de tip paralel, este
ilustrată grafic în fig. 3.12 [20]; conform
acestei figuri, prin divizarea etapei 3° (v. fig.
3.9) în k subetape relativ autonome, intervin
k fluxuri în paralel, a căror rezolvare poate fi
abordată simultan.
73
c) The divergence-convergence dichotomy
This dichotomy accompanies the generation
and selection of solutions, from any design
process steps. This aspect is highlighted
and graphically illustrated in Fig. 3.11 (the
source: VDI 2222); according to Fig. 3.11, in
an intermediate step with more solving
variants (divergence), the blacked variants
are selected (through the technical and
economical evaluation) as input entities for
the next step (convergence).
d) Serial design, parallel design (or
simultaneous) and concurrent design.
These design types refer to the
chronological flow of solving the phases and
steps from a design process.
The serial design is the traditional design,
in which the main solving flow (excepting
the iterative optimization feedbacks)
finalizes in turn each step / phase.
This means that the resolution of a
phase/step is released only after the
previous phase/step is finished.
When is applied to new and complex
products, the serial design is
characterized by waste of time and
resources; quality achievement is
expensive too because the correction of
each error (found in the final step) imposes
the cycle resuming under the conditions of
high supplementary costs.
The parallel design, known also as
simultaneous design, differs from the serial
design by the fact that a step (or sub-step)
solving doesn’t wait the previous step
finalization, but is released when a
minimum of necessary information is
accumulated.
Obviously, this desideratum imposes a
dynamic organization of the design team
and, implicitly, of the communication
between the team groups.
The explanation of the VDI model (Fig. 3.9),
under the parallel design conditions, is
graphically illustrated in Fig. 3.12 [20];
according to this figure, by dividing step 3°
(see Fig. 3.9) into k sub-steps that are
relatively autonomous, there interfere k parallel
flows, which can be solved simultaneously.
 Etape Rezultate Faze
Temă

1 Clarificarea şi definirea
temei
Lista de cerinţe

Stabilirea funcţiilor şi a
2
structurilor acestora
Proiectare
conceptuală

Structuri de funcţii

Căutarea principiilor de rezol-

3 vare şi a structurilor acestora Soluţii de principiu

Optică Mecanică Electromecanică Electronică Software

Divizarea în module
4

74
fezabile
Structura
Schemă optică Modul de mişcare Modul de antrenare Structură de conectare programului
Configurarea dimensională
Proiectarea

5
constructivă

a modulelor

Conexiuni iterative inverse între etape

Proiectarea Proiect preliminar Planul logic şi
sistemului optic al sistemului de mişcare proiectul acestuia Programe
Adaptarea şi completarea listei de cerinţe

6 Configurarea produsului
global

Proiect global Programul de

funcţionare

7 Prelucrarea datelor
de detaliu
Proiectarea

Documentele cu datele Documentaţie Planurile Documentaţia

optice şi anexele de fabricare constructivă fluxurilor programelor

Realizarea în continuare

Fig. 3.10. Exemplu de extindere a modelului VDI în cazul unui produs mecatronic, din ramura mecanicii fine (sursă VDI 2221)

74
 Steps Results Phases
Task

1 Task clarification and

definition
Requirements’ List

Function and its structure

2
design

establishment
Conceptual

Function structure

Search of the solving

3 Principle solutions
principles and their structures

Optics Mechanics Electromechanics Electronics Software

Division into fezable

4
modules

75
Optical scheme Movement module Actuation module Connecting structure Program structure
design

Modules dimensional
5
Embodiment

configuration
Optical system Preliminary project of the Logical plane

Inverse iterative connections between steps

design movement system and its project Programs
Global product
6
configuration
Adapting and completion of the list requirement

Global project Functioning

program
.

7 Data processing
design
Detailing

Documents with optical Embodiment Flows Programs

data and manufacture documentation planes documentation

Further realization

Fig. 3.10. Example of extending the VDI model for a mechatronic product from fine mechanics (source VDI 2221).
75
Planificare Sarcini Tasks

Planing
Funcţie globală Global function

Subfuncţii

Subfunctions

Conceptual design
Design conceptual

Principii de
rezolvare Solving
pronciples

Structuri de
rezolvare Solving
structures
Variante – concept

Concept variants
Embodiment design
Design constructiv

Proiecte dimensionale Dimensional projects

Asamblări Selected
selectate assemblings

Variante –
proiect pentru
subansambluri Project –
variants for
Proiect final subassemblies
Design de detaliu

Final project
Detailing

Proiectarea de
detaliu a
componentelor Components
detailing
Documentaţie de
Manufacture
fabricaţie
documentation

Fig. 3.11. Divergenţe şi convergenţe în Fig. 3.11. Divergences and convergences in the
procesul de design. Elementele înnegrite indică design process. The blacked elements indicate the
variantele alese pentru demararea fazei chosen variants for the following phase start
următoare (sursă: VDI 2222). (source: VDI 2222).

76
 1
3I 3 II
4I 4 II
5I 5 II
6I 6 II
7I 7 II
Fig. 3.12. Explicitarea modelului VDI în condiţiile proiectării de tip paralel (sursă: VDI 2221).
Fig. 3.12. The VDI model explanation in the conditions of parallel design (source: VDI 2221).
Proiectarea concurentă se referă la
utilizarea unui model de proiectare, în
condiţiile aplicării ingineriei concurente.
Ingineria concurentă este o abordare
sistemică care optimizează managementul
informaţiei, în faza de proiectare-dezvoltare,
prin integrarea adecvată a acestei faze cu
toate celelalte faze ale ciclului de viaţă al
produsului. Ca urmare, luarea deciziilor, în
faza de proiectare-dezvoltare, are loc prin
armonizarea punctelor de vedere din toate
componentele ciclului de viaţă al produsului.
Ingineria concurentă se distinge prin trei
aspecte principale [2]:
a) utilizarea echipelor mixte multifuncţionale
(d.p.d.v. profesional),
b) aplicarea proiectării paralele şi
c) parteneriatul furnizorilor cu echipele
mixte.
Ingineria Concurentă (denumită uneori şi
Dezvoltarea Integrată a Produselor sau
Inginerie Simultană) a fost definită prima
dată de către Institutul pentru Analiza
Apărării (IDA), în raportul său din decembrie
1988 [22] ca fiind: o abordare sistematică a
proiectării concurente integrate a produselor
şi proceselor lor conexe, inclusiv fabricarea
şi procesele suport; această abordare este
menită să genereze dezvoltatori, care să ţină
3 III 3IV
4 III 4 IV
5 III 5 IV
6 III 6 IV
7 III 7 IV
The concurrent design refers to the
utilization of a design model in the conditions
of simultaneous or concurrent engineering.
Concurrent engineering is a systemic
approach that optimizes the information
management in the design – development
phase, by an adequate integration of this
phase with all the other phases of the
product life cycle. Therefore, taking a
decision in the design – development phase
is made through the harmonization of the
points of view from all the components of
the product life cycle. Three main aspects
define the concurrent engineering [2]:
a) use of mixed or cross-multifunctional teams
(from the professional point of view),
b) application of parallel design and
c) partnership of the suppliers with the
mixed teams.
Concurrent Engineering (called also some-
times Integrated Product Development or
Simultaneous Engineering) was first defined
by the Institute for Defence Analysis (IDA)
in its report from December 1988 as [22]: a
systematic approach to the integrated
concurrent design of products and their
related processes, including manufacture
and support; this approach is intended to
cause the developers, from the outset, to
77
 2.
PROIECTAREA
PRODUSULUI
Nevoia Docum.
socială produsului

1. 3.
Identificarea Fabricarea
nevoii sociale produsului

Părţi
Părţi BAZĂ DE Produs
reutilizate/
înlăturate I FORMAŢII finit
reciclate

6. 4.
Reciclare, Vânzare şi
reutilizare şi instalare
înlăturare

Produs Produs
uzat
5.
instalat
Exploatare şi
întreţinere

Fig. 3.13,a. Algoritm

generalizat de modelare
a ciclului de viaţă al
unui produs.

2.PROIECTAREA
CO CEPTUALĂ

Soluţia
SDP
concep-
(Lista de
tuală
cerinţe)

1. 3.
Elaborarea Proiectarea
5evoia socială

BAZĂ DE
SDP (listei constructivă
de cerinţe) I FORMAŢII

Proiect
final
4.
Elaborarea
documentaţiei de
produs

Fig. 3.13,b. Algoritm

generalizat pentru detalierea
proiectării unui produs
Documentaţia produsului
(etapa 2 din schema a).
78
 2.
PRODUCT
DESIGN
Social Product
need document

1. 3.
Social need Product
identification manufacture

Disposal Recycling I FORMATIO Finished

parts parts BASIS product

6. 4.
Recycling and Sell and
disposal installation

Worn-out 5. Installed
product product
Use and
maintenance
Fig. 3.13,a. A generalized
algorithm for the modeling
of the product life-cycle.

2.CO CEPTUAL
DESIG

PDS Concep-
(Require- tual
ments list) solution

1. 3.
PDS (Require- Embodiment
I FORMATIO
Social need

ments’ list) design

elaboration
BASIS

Final
layout
4.
Product
documentation
establishing

Fig. 3.13,b. A generalized

algorithm for the detailing
of a product design
(step 2 from Fig. 3.13,a). Product documentation

79
seama, de la început, de toate elementele
ciclului de viaţă al produsului, de la concepţie
la eliminare, inclusiv calitatea, costul,
calendarul, precum şi cerinţele utilizatorului.
Prin utilizarea ingineriei concurente, cu
precădere în cazul produselor noi şi
complexe, se asigură scurtarea timpului de
proiectare-dezvoltare, creşterea calităţii şi
reducerea costului pe un ciclu de viaţă al
produsului. Acest tip de proiectare şi-a
dovedit eficienţa, mai ales în aviaţie.
e) Variantă generalizată de modelare a
procesului de design
Pornind de la noua variantă de modelare a
ciclului de viaţă al unui produs, ilustrată în
fig. 3.13,a (v. şi fig. 3.3), în fig. 3.13,b s-a
propus o nouă variantă de modelare care
detaliază etapa umbrită din fig. 3.13,a:
proiectarea produsului.
Modelul din fig. 3.13,b este o variantă
derivată din modelul VDI (fig.3.9), prin
simplificare şi generalizare.
Conform fig. 3.13,b, această variantă de
modelare este centrată pe o bază de
informaţii adecvată, porneşte de la o nevoie
socială (anterior identificată) şi cuprinde patru
etape şi patru rezultate, respectiv:
1°. Elaborarea SDP (listei de cerinţe);
Rezultat: SDP (lista de cerinţe), însoţită de
planificarea termenelor de realizare,
2°. Proiectarea conceptuală;
Rezultat: Soluţia conceptuală, soluţia de
principiu sau conceptul produsului,
3°. Proiectarea constructivă ;
Rezultat: Proiectul final (definitiv) şi
4°. Elaborarea documentaţiei de produs;
Rezultat: Documentaţia produsului.
După cum se observă, etapele variantei
propuse (fig. 3.13,b) coincid cu fazele
modelului VDI (fig. 3.9), iar rezultatele
acestei variante coincid cu rezultatele-cheie
din modelul VDI.
Conexiunile inverse dintre etape (fig. 3.13,b),
necesare pentru optimizarea iterativă şi pentru
readaptarea listei de cerinţe, pot fi realizate
atât direct, prin fluxul periferic de informaţie, cât
şi indirect prin baza de informaţii.
În continuare, în cap. 4, urmează să fie
detaliată etapa reprezentată umbrit în
fig. 3.13,b: proiectarea conceptuală a
produselor tehnice.
80
consider all elements of the product life
cycle from conception through disposal,
including quality, cost, schedule, and user
requirements.
By applying concurrent engineering, mainly
for the new and complex products, there are
ensured time shortening for design –
development, quality increase and cost
reduction on the product life cycle. This type
of design proved its efficiency mostly in
aircraft industry.
e) The generalized variant of the design
process modeling
A new modeling variant, that details the
product design (the shadowed step from
Fig. 3.13,a), is proposed in Fig. 3.13,b,
starting from the new modeling variant of
the life cycle (Fig. 3.13,a and Fig. 3.3).
The model from Fig. 3.13,b is a variant
derived from the VDI model (Fig. 3.9) by
simplification and generalization.
According to Fig. 3.13,b, this modeling
variant is centered on an adequate
information basis, starts from a social need
(previously identified) and contains four
steps and four results:
1°. PDS (requirements’ list) elaboration:
Result: the PDS (requirements’ list),
accompanied by timing planning,
2°. Conceptual design;
Result: the conceptual solution, principle
solution or the product concept,
3°. The embodiment design;
Result: the final (definitive) project and
4°. Elaboration of product documentation;
Result: Product documentation.
The proposed variant’s steps (Fig. 3.13,b)
coincide to the VDI model phases (Fig. 3.9),
and its results coincide to the key-results
from the VDI model.
The inverse connections between steps
(Fig. 3.13,b), which are necessary in the
iterative optimization and in readapting the
requirements list, can be made directly,
through the peripheral information flow and
indirectly, through the information basis.
The technical products’ conceptual design
(the shadowed step from Fig. 3.13,b) will be
further detailed in chapter 4.
4. MODELAREA PROIECTĂRII
CONCEPTUALE A
PRODUSELOR TEHNICE
Denumirile de proiectare conceptuală şi
proiectare funcţională sunt sinonime. Prima
denumire, mai des întâlnită în literatură,
este derivată din mai vechea noţiune, de
concept al produsului, folosită pentru
rezultatul acestei proiectări. Noua
terminologie promovează noţiunea de
soluţie de principiu a produsului, în locul
noţiunii de concept; momentan, în literatură
coexistă încă ambele noţiuni.
Denumirea de proiectare funcţională este
derivată din noţiunea de funcţie a produsului,
care constituie instrumentul de bază cu care
operează curent acest proces de proiectare;
cu toate că funcţia produsului este o noţiunea
frecvent utilizată, denumirea de proiectare
funcţională este mult mai puţin întâlnită decât
cea de proiectare conceptuală.
În continuare este utilizată, cu precădere,
prima denumire, care este comună
principalelor şcoli de design industrial.
Pentru o mai bună înţelegere, modelarea
proiectării funcţionale este precedată de o
succintă prezentare a elaborării SDP sau
listei de cerinţe (v. fig. 3.13,b).
Sunt prezentaţi apoi succint cei mai
reprezentativi algoritmi propuşi în
literatură, pentru modelarea proiectării
conceptuale; pe baza acestora, este
derivată apoi o nouă variantă de modelare
generalizată, descrisă printr-un algoritm de
tipul celor din fig.3.13.
În finalul capitolului sunt explicitate etapele
noului algoritm de proiectare funcţională,
mai puţin abordate în capitolele precedente.
4.1. DESPRE ELABORAREA LISTEI
DE CERINŢE (SDP)
Elaborarea listei de cerinţe (SDP), întâlnită
în literatura germană şi sub numele de
planificarea produsului, este prima etapă a
oricărui proces de proiectare (fig. 3.13,b).
Această activitate, multidisciplinară şi
deosebit de laborioasă, porneşte de la o
anumită nevoie socială şi se finalizează
printr-o listă de cerinţe(SDP), completată cu
81
4. CONCEPTUAL DESIGN
MODELING OF TECHNICAL
PRODUCTS
The denominations of conceptual design
and functional design are synonymous. The
former, much more used in literature, is
derived from an older notion, of product
concept, used for the result of this design.
The new terminology promotes the notion of
product principle solution, instead of the
concept notion; momentary, both notions
still coexist in literature.
The denomination of functional design is
derived from the notion of product function,
which represents the base instrument with
which this design process currently
operates; although the product function is a
very used notion, the denomination of
functional design is much less met than
conceptual design.
Further, the denomination of conceptual
design is used, as it is common to the main
industrial design schools.
For a better understanding, the conceptual
design modeling is preceded by a succinct
presentation of the PDS or requirements’
list elaboration (see Fig. 3.13,b).
Then, there are succinctly presented the
most representative algorithms, proposed in
literature, for the conceptual design
modeling. Afterwards, a new variant of
generalized modeling (described through an
algorithm like those from Fig. 3.13) is
derived from the previous ones.
The steps of this new variant, less
approached in the previous chapters, are
explicated at the end of this chapter.
4.1. ON THE REQUIREMENTS’ LIST
(PDS) ELABORATION
The requirements’ list (PDS) elaboration,
met in the German literature as product
planning, is the first step of any design
process (fig. 3.13,b).
This multi-disciplinary and extremely
laborious activity starts from a certain social
need and is finished through a requirements’
list (or PDS, see Fig. 3.13,b), completed with
termene de realizare. În locul listei de
cerinţe, în literatura de limbă engleză este
preferată prescurtarea PDS (Product
Design Specification), adică Specificaţia de
Design a Produsului (SDP); în paralel însă,
se foloseşte frecvent şi denumirea simplă
de specificaţie (specification).
În fig. 4.1 este ilustrat algoritmul de
elaborare a listei de cerinţe (SDP), după
Pahl şi Beitz [16], iar în fig. 4.2, este
prezentat un exemplu simplificat de listă de
cerinţe, prelucrat din aceeaşi sursă [16]; în
concepţia autorilor Pahl şi Beitz [16],
principalele proprietăţi, care intervin uzual în
formularea tehnică a cerinţelor, sunt
descrise prin următoarele titluri (însoţite de
date calitative şi cantitative):
1) Geometrie (mărime, lungime, lăţime,
înălţime, diametru, volum, gabarit etc.);
2) Cinematică (tipul mişcării, poziţie iniţială
şi finală, deplasare liniară, deplasare
unghiulară, viteză, acceleraţie etc.);
3) Forţe (sensul şi mărimea forţei/cuplului,
greutatea, deformaţia, rigiditatea,
elasticitatea, frecvenţa, stabilitatea etc.)
4) Energie (electrică, mecanică, chimică
etc., parametrii de stare, intrări, ieşiri,
randament etc.);
5) Material (proprietăţi fizice şi chimice,
materiale auxiliare, materiale prescrise,
reguli de aprovizionare etc.);
6) Semnale (intrări şi ieşiri, formă, afişare,
echipament de control etc.);
7) Siguranţă (principiile siguranţei directe,
sisteme de protecţie, siguranţa
operatorului şi a mediului etc.);
8) Ergonomie (relaţia om-maşină, tipul
operaţiei, iluminare, estetică etc.);
9) Fabricaţie (precizia şi calitatea de
fabricaţie posibile, metode de fabricaţie
preferate, mijloace de producţie, limite
de fabricaţie etc.);
10) Controlul calităţii (posibilităţi şi mijloace
de testare şi măsurare, norme şi
standarde speciale etc.);
11) Montaj (reguli speciale de montaj,
instalare, fundaţie etc.);
82
terms of realization. Instead of requirement’s
list, in the English literature it is met the abbr.
PDS (Product Design Specification);
however, it is frequently used the simple
denomination of specification, in parallel to
this term.
The algorithm for the elaboration of the
requirements’ list (PDS), after Pahl and
Beitz [16], is illustrated in Fig. 4.1, while in
Fig. 4.2 it is presented a simplified example
of a requirements’ list, processed from the
same source [16]; in Pahl’s and Beitz’s view
[16], the main properties that usually
interfere in the technical formulation of
requirements, are described through the
following titles (accompanied by essential
qualitative and quantitative data):
1) Geometry (e.g. size, length, width,
height, diameter, volume, overall size);
2) Kinematics (e.g. motion type, initial and
final position, linear or angular
displacement, velocity, acceleration);
3) Forces (e.g. force/torque direction and
module, weight, deformation, rigidity,
elasticity, frequency, stability);
4) Energy (e.g. electrical energy,
mechanical energy, chemical energy,
state parameters, inputs, outputs,
efficiency);
5) Material (e.g. physical and chemical
properties, auxiliary materials,
prescribed materials, supplying rules );
6) Signals (e.g. inputs and outputs, form,
display, control equipment);.
7) Safety (e.g. principles of the direct safety,
protection systems, operator and
environment safety);
8) Ergonomics (e.g. relation man-machine,
operation type, lighting, aesthetics);
9) Manufacture (e.g. possible manufacture
accuracy and quality, favorite
manufacture methods, production
means, manufacture limits);
10) Quality control (e.g. possibilities and
means of testing and measurement,
special norms and standards);
11) Assembling (e.g. assembling special
rules, installation, foundation);
12) Transport (restricţii de transport, spaţiu,
mijloace de transport, condiţii de
manipulare şi despachetare etc.);
13) Punere în funcţiune (silenţiozitate,
condiţii speciale de încărcare etc.);
14) Întreţinere (revizii periodice, completare,
schimbare sau reparare, curăţire etc.);
15) Reciclare (reutilizare, reprocesare,
depozitare, înlăturare etc.);
16) Costuri (costuri maxime admise pentru
fabricare, costuri de uzinare, investiţii,
pierderi etc.);
17) Programare (date de finalizare pentru
etapele dezvoltării, data de livrare etc.).
O altă variantă germană de identificare a
cerinţelor, în funcţie de fazele de viaţă ale
produsului, este prelucrată calitativ în
fig. 4.3, după Ehrlenspiel [8, 9, 20]: pe
coloane sunt desemnate tipurile de cerinţe
(tehnice, economice, organizatorice,
legislative etc.), iar pe linii sunt desemnate
fazele de viaţă ale produsului.
Pentru comparaţie, în fig. 4.4,a este
ilustrată, sub formă de algoritm, aria de
cercetare şi analiză utilizată de Pugh [17] în
elaborarea SDP (listei de cerinţe); alăturat,
în fig. 4.4,b, este reprezentat calitativ, după
aceeaşi sursă [17], formularul PDS.
Conform fig. 4.4,a şi b, în abordarea de tip
Pugh, un loc important revine analizei celui
mai bun produs concurent.
Un instrument relativ recent, promovat de
literatura de limbă engleză, pentru a evalua şi
ordona cerinţele, se referă la analiza QFD
(Quality Function Deployment), care ar putea
fi tradusă liber prin: analiza funcţional-
calitativă a unui produs. Această metodă de
analiză [2, 15, 18], destinată dezvoltării
produselor, se bazează pe un tabel
(v. fig. 4.5), denumit plastic „casă a calităţii“.
Pentru a sugera intuitiv modul de operare al
acestei metode, în fig. 4.5 s-a ilustrat un
exemplu de aplicare (adaptat după [2, 18]),
pentru un produs de tip geantă de voiaj.
În conformitate cu fig. 4.5, tabelul de analiză
(casa calităţii) cuprinde 8 compartimente
(A, A1, A2, B, AB, B1, B2, B3), cu următoarele
semnificaţii:
83
12) Transport (e.g. transport restrictions,
space, transport means, manipulation
and unpacking conditions);
13) Putting into service (e.g. noiseless,
special conditions of loading up);
14) Maintenance (e.g. periodical revisions,
completion, change or reconditioning,
cleaning);
15) Recycling (e.g. reuse, reprocessing,
depositing, removal);
16) Costs (e.g. admissible maximum costs
for manufacture, manufacture costs,
investments, losses);
17) Programming (e.g. data for finishing the
development steps, delivery date).
Another German variant for the
identification of requirements, in terms of
the product life phases, is qualitatively
processed in Fig. 4.3, after Ehrlenspiel
[8, 9, 20]: in columns there are enclosed the
requirements’ types (technical, economical,
organizational, legislative etc.) and in rows -
the product life phases.
For comparison, in Fig. 4.4,a it is illustrated,
as an algorithm, the research and analysis
area used by Pugh [17] in the PDS
(requirements’ list) elaboration; nearby, in
Fig. 4.4,b, it is represented qualitatively the
PDS blank form, taken from the same
source [17]. According to Fig. 4.4,a and b,
an important place in Pugh’s approach, is
given to the analysis of the best competitive
product.
A relative recent instrument, promoted by
the English literature, for the assessment
and ordering of requirements, is referring at
the QFD analysis (Quality Function
Deployment). This analysis method [2, 15,
18], dedicated to the products development,
is based on a table (see Fig. 4.5), which is
plastically called “house of quality”.
In order to suggest intuitively the way this
method operates, in Fig. 4.5 was illustrated
an example of application (adapted after [2,
18]), for a product of handbag type.
According to Fig. 4.5, the analysis table
(house of quality) consists of 8
compartments (A, A1, A2, B, AB, B1, B2, B3),
with the following meanings:
Piaţă Alte surse Firmă

1 Analiza situaţiei

-Recunoaşterea fazei ciclului de viaţă

-Construirea matricei produs – piaţă
-Aprecierea competenţei propriei firme
-Determinarea stării tehnologice
-Estimarea dezvoltării viitoare
Analiza situaţiei
2 Formularea strategiei de căutare
-Identificarea oportunitatilor strategice:
fluctuaţii, împărţiri de piaţă, noi
domenii, limite produs.
-Identificarea necesităţilor şi tendinţelor
-Considerarea ţintelor firmeii
-Delimitarea câmpurilor de căutare
Câmpuri de căutare
3 Găsirea ideilor de produs

-Analiza câmpurilor externe de căutare:

Structuri de functii
Principii de rezolvare
Proiecte constructive
Structuri de sisteme

Idei de produs
4 Selectarea ideilor de produs

-Evaluare pe baza unor criterii adecvate

Ideea de produs selectată

5 Definirea produselor

-Elaborarea mai detaliată a ideilor selectate

-Definirea cerinţelor produsului

Propunere produs
6 Clarificare şi elaborare

-Completarea cerintelor externe

-Adăugarea cerinţelor interne
-Completarea criteriilor de evaluare

Lista de cerinţe

Proiectare

Fig. 4.1. Algoritmul elaborării listei de cerinţe (SDP) după Pahl şi Beitz [16].

84
 Market Other sources Firm

1 State analysis

-Recognition of the life-cycle phase

-Buiding of the product –market matrix
-Estimation of the own firm competence
-Establishment of the technological state
-Estimation of the future development

State analysis
2 Formulation of the searching strategy

-Identification of the strategic opportunities:

fluctuations, market partitions, new
domains, product limits.
-Identification of necessities and trends
-The firm’s targets taking into consideration
-Delimitation of the searching fields

Searching fields
3 Find of product ideas

-Analysis of the external searching fields:

Structure of functions
Solving principles
Constructive projects
Systems’ Structures

Product ideas
4 Selection of product ideas

-Evaluation based on adequate criteria

The selected ideas

5 Products defining

-More detailed elaboration of the selected ideas

-Defining of the product requirements

Product proposal
6 Clarification and elaboration

-Completion of external requirements

-Adding of internal requirements
-Completion of evaluation criteria

The requirements’ list

Design

Fig. 4.1. Algorithm for the requirements’ list (PDS) elaboration by Pahl and Beitz [16].

85
 LISTA DE CERIŢE
Pag 1
pentru proiectul de produs: &IVELMETRU de COMBUSTIBIL

D (dorinţă)
C (cerinţă)
Persoana
Modificări sau
Cerinţe respon-
(date)
sabilă

1. Recipient, fixare, distanţă

C Volumul recipientului 20 – 160 l, formă precizată
C Material: oţel sau plastic
Fixare pe recipient : d
D Cu flanşă h
C Pe faţa superioară la înălţimea H:
H = 150 – 600 mm H
D d = Ø71 mm, h = 20 mm
C Distanţa de la recipient la instrumentul indicator: 3–4 m
D 1–20 m
2. Combustibil, plaja de temperatură
C Benzină sau motorină: -25oC … +65oC (operare) şi
-40oC … +100oC (mediu ambiant)
3. Semnal, energie
D Ieşire nivelmetru: semnal electric
C Sursă disponibilă de energie: curent continuu la 6, 12, 24 V cu variaţie între –15 …
+25%

C Precizia semnalului de ieşire: ± 3%

C Sensibilitatea de răspuns: 1% din semnalul maxim de ieşire
C Semnal neafectat de unghiul suprafeţei de lichid
C Posibilitate de calibrare a semnalului
C Conţinut minim măsurabil: 3% din valoarea maximă
4. Condiţii de funcţionare
C Acceleraţie orizontală: ± 10 m/s2
C Acceleraţie ascensională: până la ± 30 m/s2
C Înclinare longitudinal 30o şi laterală max. 45o
C Recipient nepresurizat
5. Cerinţe de testare
C Teste de stropire cu soluţie de sare a componentelor
C 6. Durata de viaţă preconizată: 5 ani
D 7. Fabricaţie: Simplu de adaptat la diferite mărimi de recipient
8. Întreţinere
C Fără întreţinere (se înlocuieşte)
9. Cantitate: 5000 buc / zi pentru cel mai solicitat tip
10. Costuri: costuri de fabricare ≤ 1,5 E / buc

Fig. 4.2. Lista de cerinţe (SDP) pentru proiectul de produs: nivelmetru de combustibil (exemplu
simplificat, prelucrat după: Pahl şi Beitz [16]).

86
 REQUIREMETS’ LIST
Pag 1
for the product project: FUEL SURVEYOR’S LEVEL

(requirement)
Modifications

or D (wish)
(data)

Responsi-
Requirements
C

ble person

11. Recipient, fastening, distance

C The recipient volume 20 – 160 l, specified form
C Material: steel or plastic
Fastening on the recipient: d
D With flange h
C On the superior face at a height H:
H = 150 – 600 mm H
D d = Ø71 mm, h = 20 mm
C The distance from the recipient to the indicating apparatus: 3–4 m
D 1–20 m
12. Fuel, temperature range
C Petrol or diesel oil: -25oC … +65oC (operation) and
-40oC … +100oC (environment)
13. Signal, energy
D Apparatus output: electrical signal
C Available energy source: direct current at 6, 12, 24 V with variation between –15 …
+25%

C Accuracy of the output signal: ± 3%

C Responsiveness: 1% from the maximum output signal
C Signal unaffected by the angle of the liquid surface
C Possibility of calibrating the signal
C Minimum measurable content: 3% from the maximum value
14. Working conditions
C Horizontal acceleration: ± 10 m/s2
C Ascending acceleration: up to ± 30 m/s2
C Longitudinal inclination 30o and lateral max. 45o
C Un-pressurized recipient
15. Testing requirements
C Tests of spraying with salt solution of the components
C 16. Recommended life time: 5 years
D 17. Manufacture: Simple to adapt to different recipient sizes
18. Maintenance
C Without maintenance (it is replaced)
19. Quantity: 5000 pieces / day for the most required type
20. Costs: manufacture costs ≤ 1,5 E / piece

Fig. 4.2. The requirements’ list (PDS) for the product project: fuel surveyor’s level (simplified
example, after: Pahl and Beitz [16]).

87
 Tipul cerinţelor
Fizico - Referitoare
Economice &ormative Organizatorice Diverse
Etapele tehnice la OM
vieţii produsului
1 2 3 4 5 6
Planificarea 1 1.1 1.2 1.3 1.4 1.5 1.6
Proiectarea 2 2.1 2.2 2.3 2.4 2.5 2.6
Fabricarea 3 3.1 3.2 3.3 3.4 3.5 3.6
Desfacerea 4 4.1 4.2 4.3 4.4 4.5 4.6
Instalare / exploatare 5 5.1 5.2 5.3 5.4 5.5 5.6
Reciclare / înlăturare 6 6.1 6.2 6.3 6.4 6.5 6.6

Fig. 4.3. Variantă matriceală simplificată de generare a cerinţelor, în funcţie de fazele de viaţă
ale produsului (prelucrare după [8, 9, 20]).

Tema

Literatura de
specialitate

Rapoarte, procedee, Produse concurente Persoane oficiale şi Date

Brevete şi produse statistice
manuale particulare
asemănătoare reprezentative

Caracteristicile Publicaţii Identificarea

produselor despre piaţă ofertelor pieţei

Opinii / reacţii la Chestionare

produsele în
exploatare

Analiza parametrică Grafice cu ofertele

pieţei
Analiza
Identif. cerinţelor necesităţilor
Analiza matriceală
pieţei

Identif. celui mai

bun produs
concurent
Formularea
SDP

Produs………
Data………… Ediţia………
Parametrii
Performanţa: Cel mai bun Modelul nostru Prezentul proiect Poziţie în lume
produs concurent curent (intenţie) (ţintă)
Descriere

Siguranţa:

Descriere

b
Fig. 4.4,a. Sistematizarea ariei de cercetare şi analiză pentru elaborarea SDP (listei de cerinţe), după
Pugh [17] şi b. Tip de formular pentru redactarea PDS, după aceeaşi sursă [17].

88
 Requirements With respect to
type Physical - the Human Economical &ormative Organizational Others
Steps of technical
Being
product life 1 2 3 4 5 6
Planning 1 1.1 1.2 1.3 1.4 1.5 1.6
Design 2 2.1 2.2 2.3 2.4 2.5 2.6
Manufacture 3 3.1 3.2 3.3 3.4 3.5 3.6
Sale 4 4.1 4.2 4.3 4.4 4.5 4.6
Installation / exploitation 5 5.1 5.2 5.3 5.4 5.5 5.6
Recycling /removal 6 6.1 6.2 6.3 6.4 6.5 6.6

Fig. 4.3. Simplified matrix for requirements generation, in terms of the product life phases
(processed from [8, 9, 20]).

Task

Technical literature

Reports, procedures, Competitive Representative officials Statistic

Patents products and similar and private persons data
handbooks
products statistice

Products Publications Identification of

characteristics about the market the market offers

Opinions/ reactions Questionnaires

at the products
under exploitation

Parametric analysis Graphics with the

market offers
Needs analysis
Identif. of the market
Matrixes analysis
requirements

Identif. of the best

competitive product
Formulation of
the PDS

Product………
Date………… Edition………
Parameters
Performance: The best competitive Our current model The present project Position in the
product (intention) world (target)
Description
Safety:
Description

b
Fig. 4.4,a. Systematization of the research and analysis area for elaboration of the PDS (requirements’
list) after Pugh [17] and b. Type of blank form for drawing up the PDS, from the same source [17].
89
 9 = corelaţie puternică
B3 3 = corelaţie medie
1 1 = corelaţie slabă
3
3 1 A1 A2
1 1 3
3 9

Importanţa cerinţelor (pentru

3. Numărul mişcărilor pentru

Valori ţintă pentru cerinţe

4. Număr de compartimente

Ponderea absolută
Aprecierea produsului

Aprecierea produsului

Rata de îmbunătăţire

Ponderea relativă
8. Numărul ciclurilor de
6. Siguranţa de încuiere

concurent
7. Forţa de încuiere

propriu
client)
B
2. Greutate netă

5. Material
deschidere
1. Volum

încuiere
1. Uşor de 3/ 9/
3 / 0,27 3 4 4 4 1 3 0,09
închis 0,27 0,81
2. Uşor de 9/ 1/ 3/
4 4 3 5 1,67 6,68 0,20
deschis 1,8 0,2 0,6
9/ 3/ 1/
3. Uşor de purtat 4 3 2 5 2,5 10 0,30
2,7 0,9 0,3
4. Acces uşor la 1/ 9/
3 3 4 4 1 3 0,09
compartimente 0,09 0,81
1/ 9/ 9/ 3/
5. Durabilitate 9 / 1,62 5 2 4 5 1,25 6.25 0,18
0,18 1,62 1,62 0,54
3/ 9/
6. Acces privat 2 4 3 4 1,33 2,67 0,08
0,24 0,72
7. Poziţie 3/ 3/ 1/
2 3 3 3 1 2 2,06
verticală stabilă 0,18 0,18 0,06

33,6 1
AB
Importanţă
2,97 1,26 3,66 1,01 1,98 1,59 1,35 1,89 15,71
absolută
Importanţa
0,19 0,08 0,24 0,06 0,13 0,1 0,08 0,12 1
relativă
Produs Scala de
800 3,9 5 3 j y 0,6 4x103 apreciere 1…5
concurent B1
Produsul
750 3,5 6 3 k z 0,5 5x103
propriu

Valori ţintă 750 3,5 4 4 k z 0,5 5,4x103

B2
Unităţi de
cm3 kg - - tip tip N cicl.
măsură

Fig. 4.5. Exemplu de aplicare a metodei QFD în cazul unui produs de tip geantă de voiaj (adaptare
după [2,18]): A = cerinţele clientului, A1 = importanţa cerinţelor şi aprecierea produselor,
A2 = obiectivele dezvoltării, B = caracteristici tehnice, AB = matricea corelaţiei dintre cerinţe şi
caracteristici tehnice, B1 = analiza caracteristicilor tehnice, B2 = valorile ţintă ale caracteristicilor
tehnice, B3 = matricea corelaţiei dintre caracteristicile tehnice.

90
 9 = strong correlation
B3 3 = medium correlation
1 1 = weak correlation
3
3 1 A1 A2
1 1 3
3 9

Assessment of the competitive

The requirements importance
3. The number of motions for

8. Number of locking cycles

4. Number of compartments

Assessment of the own

Rate of improvement

Absolute weight
Target values for

Relative weight
(for the client)

requirements
product

product
6. Locking safety
B

7. Locking force
2. Net weight

5. Material
1. Volume

A
opening

3/ 9/
1. Easy to close 3 / 0,27 3 4 4 4 1 3 0,09
0,27 0,81
9/ 1/ 3/
2. Easy to open 4 4 3 5 1,67 6,68 0,20
1,8 0,2 0,6
9/ 3/ 1/
3. Easy to carry 4 3 2 5 2,5 10 0,30
2,7 0,9 0,3
4. Easy access at 1/ 9/
3 3 4 4 1 3 0,09
compartments 0,09 0,81
1/ 9/ 9/ 3/
5. Durability 9 / 1,62 5 2 4 5 1,25 6.25 0,18
0,18 1,62 1,62 0,54
3/ 9/
6. Private access 2 4 3 4 1,33 2,67 0,08
0,24 0,72
7. Stable vertical 3/ 3/ 1/
2 3 3 3 1 2 0,06
position 0,18 0,18 0,06

33,6 1
AB
Absolute
2,97 1,26 3,66 1,01 1,98 1,59 1,35 1,89 15,71
importance
Relative
0,19 0,08 0,24 0,06 0,13 0,1 0,08 0,12 1
importance
The competitive
800 3,9 5 3 j y 0,6 4x103
Assessment scale
product B1 1…5
The own
750 3,5 6 3 k z 0,5 5x103
product

750 3,5 4 4 k z 0,5 5,4x103

Target values
Units of
B2
cm3 kg - - type type N cycles
measurement

Fig. 4.5. Example of application the method QFD for the case of a product of handbag type
(adaptation after [2, 18]): A = the client requirements, A1 = the requirements’ importance and products
assessment, A2 = the development objectives, B = the technical characteristics, AB = the matrix of the
correlation between requirements and technical characteristics, B1 = the analysis of the technical
characteristics, B2 = the target values for the technical characteristics, B3 = the matrix of the
correlation between the technical characteristics.

91
A = cerinţele clientului;
A1 = aprecierea importanţei cerinţelor (din
punctul de vedere al clientului), aprecierea
produsului propriu şi a unui produs
concurent, privind îndeplinirea acestor
cerinţe (aprecierea se face pe o scară
valorică de la 1 la 5);
A2 = obiectivele dezvoltării, care cuprind:
- valorile ţintă ale cerinţelor (preconizate
prin dezvoltarea produsului, pe o scală
valorică de la 1 la 5);
- rata de îmbunătăţire (a fiecărei cerinţe),
dată de raportul dintre valoarea ţintă a
cerinţei şi valoarea indicată (pentru
aceeaşi cerinţă) de aprecierea produsului
propriu (existent);
- ponderea absolută (a fiecărei cerinţe),
dată de produsul dintre importanţa
cerinţei (d.p.d.v. al clientului) şi rata de
îmbunătăţire a cerinţei;
- ponderea relativă (a fiecărei cerinţe),
descrisă prin raportul dintre ponderea
absolută a cerinţei şi suma ponderilor
absolute;
B = caracteristicile tehnice ale produsului;
AB = matricea corelaţiilor dintre cerinţe şi
caracteristici tehnice; în această matrice,
fiecare corelaţie (dacă există) este
apreciată atât prin nota de la numărător
(9 = corelaţie puternică, 3 = corelaţie
medie şi 1 = corelaţie slabă), cât şi prin
punctajul de la numitor (rezultat ca produs
dintre nota de la numărător şi ponderea
relativă a cerinţei);
B1 = analiza caracteristicilor tehnice, care
cuprinde:
- stabilirea importanţei absolute (a fiecărei
caracteristici tehnice), prin însumarea
punctajelor (de la numitor) situate pe
coloana caracteristicii analizate;
- determinarea importanţei relative (a
fiecărei caracteristici), ca raport între
importanţa absolută (a caracteristicii
analizate) şi suma importanţelor
absolute;
- valorile şi datele caracteristicilor unui
produs concurent competitiv;
- valorile şi datele caracteristicilor
produsului propriu;
92
A = client’s requirements;
A1 = estimation of the requirements
importance (from the client’s point of view),
assessment of the own product and of a
competitive product, regarding these
requirements fulfillment (the assessment is
made on a value scale from 1 to 5);
A2 = development objectives, which contain:
- the target values of the requirements
(recommended through the product
development, on a scale from 1 to 5);
- the rate of improvement (of each
requirement) given by the ratio between
the requirement’s target value and the
value (for the same requirement) indicated
by the own product assessment (existent);
- absolute weight (for each requirement) given
by the product between the requirement
importance (from the client’s point of view)
and the requirement rate of improvement;
- relative weight (for each requirement)
described through the ratio between the
current requirement absolute weight and
their sum of all absolute weights ;
B = product technical characteristics;
AB = the matrix of correlations between
requirements and technical characteristics; in
this matrix, each correlation (if exists) is
assessed both through the note from the
numerator (9 = strong correlation, 3 = medium
correlation and 1 = weak correlation), and
through the score from the denominator (which
is the product between the note from the
numerator and the requirement relative
weight);
B1 = analysis of the technical characteristics,
which contains:
- establishment of the absolute
importance (of each technical
characteristic) by summing the scores
(from the denominator) placed in the
column of the analyzed characteristic;
- establishment of the relative importance
(of each characteristic) as the ratio
between the current absolute importance
and sum of all absolute sizes;
- the values and data of a competitive
product characteristics;
- the values and data of the own product
characteristics;
B2 = valorile ţintă ale caracteristicilor tehnice
(preconizate prin dezvoltarea produsului) şi
unităţile de măsură ale acestora;
B3 = matricea corelaţiilor dintre
caracteristicile tehnice ale produsului.
Conform analizei din fig. 4.5, prin
dezvoltarea produsului se urmăreşte
îmbunătăţirea îndeplinirii cerinţelor cu o
pondere relativă de: 30% pentru cerinţa 3,
20% pentru cerinţa 2, 18% pentru cerinţa 5
şi sub 10% pentru fiecare din celelalte
cerinţe.
În realizarea acestor îmbunătăţiri, influenţa
caracteristicilor tehnice este desemnată de
importanţa lor relativă (v. fig. 4.5): 24%
caracteristica nr. 3, 19% caracteristica nr. 1,
13% caracteristica nr. 5, 12% caracteristica
nr. 8, 10% caracteristica nr. 6 şi sub 10%
celelalte caracteristici.
Rezultatele analizei QFD constituie un
suport util pentru elaborarea SDP (listei de
cerinţe).
Succinta prezentare de mai sus evidenţiază
următoarele aspecte :
1) SDP sau lista de cerinţe este un document
de importanţă majoră, în care sunt stocate
informaţii privind aspectele semnifica-tive ale
produsului, din toate fazele vieţii sale.
2) Acest document dinamic, permanent
reactualizat, stă la baza deciziei privind
declanşarea ciclului următor de dezvoltare a
produsului. Principalele surse externe de
informaţie, folosite pentru documentare şi
reactualizare, se referă la:
a) literatura de specialitate şi de patente
(brevete de invenţie) din domeniu vizat,
b) rapoarte şi documente elaborate de
surse guvernamentale sau private,
c) legislaţia în vigoare,
d) interviuri cu utilizatorii,
e) chestionare adresate unor eşantioane
reprezentative de populaţie,
f) investigaţii privind comportamentul
utilizatorilor,
g) performanţele produselor similare
concurente etc.
93
B2 = the target values of the technical
characteristics (recommended through the
product development) and their units of
measurement;
B3 = the matrix of the correlations between
the product technical characteristics.
According to the analysis from Fig. 4.5, the
product development is meant to improve
the requirements fulfillment with a relative
weight of: 30% for requirement 3, 20% for
requirement 2, 18% for requirement 5 and
below 10% for each of the other
requirement.
In fulfilling these improvements, the technical
characteristics’ influence is designated through
their relative importance (see Fig. 4.5): 24%
characteristic no. 3, 19% characteristic no. 1,
13% characteristic no. 5, 12% characteristic
no. 8, 10% characteristic no. 6 and under 10%
the other characteristics.
The results of the QFD analysis represent a
support useful in elaborating the PDS
(requirements list).
The previous succinct presentation
highlights the following aspects:
1) The requirements’ list or the PDS is a
document of a major importance, in which it is
stored information on the product relevant
aspects, from all the phases of its life.
2) The decision regarding the release of the
next cycle in the product development is
based on this dynamic document, put up-to-
date continuously. The main external sources
of information, used in documentation and in
bringing up-to-date, are referring at:
a) technical literature and patents from the
domain,
b) reports and documents elaborated by
governmental and private sources,
c) operative legislation,
d) interviews with users,
e) questionnaires addressed to some
representative samples of populations,
f) investigations regarding the users’
behavior,
g) performances of similar competitive
products etc.
3) Elaborarea SDP (sau listei de cerinţe)
este o activitate laborioasă,
multidisciplinară, în modelarea căreia se
resimte nevoia generalizării şi unificării
strategiei de abordare, prin sinteza
experienţei acumulate pe plan internaţional.
3) The elaboration of the PDS (or
requirements’ list) is a laborious,
multidisciplinary activity, in its modeling
being felt the need of generalization and
unification of broaches strategies by the
synthesis of the accumulated international.

4.2. ALGORITMI DE MODELARE A 4.2. ALGORITHMS FOR THE

PROIECTĂRII CONCEPTUALE CONCEPTUAL DESIGN MODELING

În continuare sunt prezentate succint cinci
modele reprezentative, propuse în
literatură, pentru algoritmizarea procesului
de proiectare conceptuală. Din acestea este
derivată apoi o nouă variantă generalizată
de modelare, de tipul celor din fig. 3.13.
Further there are presented succinctly five
representative models that are proposed in
literature, for establishing an algorithm of
the conceptual design process. From these
models is then derived a new generalized
modeling variant like those from Fig. 3.13.

4.2.1. Modelul lui Cross 4.2.1. The Cross’s Model

Modelul propus de Cross [1] este descris
printr-un algoritm de tipul celui din fig. 4.6.
Comparând acest algoritm (v. fig. 4.6) cu
structura germană de rezolvare a unei
probleme (v. fig. 4.13 ) [20], se observă că
modelul lui Cross poate fi considerat o
dezvoltare a acestei structuri, sub forma
unui algoritm, de tip dreptunghiular, al cărui
traseu orientat conţine 7 etape (fig. 4.6):
The model proposed by Cross [1] is
described through an algorithm like the one
from Fig. 4.6. The comparison between this
algorithm (see Fig. 4.6) and the German
solving structure (see Fig. 4.13) [20] shows
that Cross’s model can be considered a
development of this structure, in the shape
of an algorithm of rectangular type, of which
oriented trace contains 7 steps (Fig. 4.6):

I. Problemă IV. Soluţie

globală globală

Clarificare Îmbunătăţirea
obiective detaliilor

Stabilire Evaluare alternative

funcţii

Formulare Determinare Generare alternative

cerinţe caracteristici (variante)

II. Subproblme III. Subsoluţii

Fig. 4.6. Modelul procesului de design conceptual după Cross [1].

94
1°. Clarificarea obiectivelor,
2°. Stabilirea funcţiilor,
3°. Formularea cerinţelor,
4°. Determinarea caracteristicilor,
5°. Generarea alternativelor,
6°. Evaluarea variantelor,
7°. Îmbunătăţirea detaliilor.
Conform fig. 4.6, cele 4 faze ale modelului
lui Cross, din colţurile conturului
dreptunghiular, corespund celor 4 subetape
extremale ale structurii din fig. 4.13:
I. Formularea problemei globale,
II. Descompunerea problemei globale în
subprobleme,
III. Stabilirea subsoluţiilor prin rezolvarea
subproblemelor şi
IV. Determinarea soluţiei globale
compunerea subsoluţiilor.
În fig. 4.6, legăturile dintre faze sunt
caracterizate prin următoarele fluxuri şi
etape:
- între fazele I şi II intervine un flux
unisens care include etapele 1°-3°,
I. Global
problem
1º Clarification of
objectives
2º Establishment of
functions
3º Formulation of
requirements
II. Sub-
problems
Fig. 4.6. The model of the conceptual design process, after Cross [1].
1°. Clarification of objectives,
2°. Establishment of functions,
3°. Formulation of requirements,
4°. Determination of characteristics,
5°. Generation of alternatives,
6°. Assessment of variants,
7°. Improving of details.
According to Fig. 4.6, the 4 phases of the
Cross’s model (from the corners of the
rectangular contour) correspond to the 4
extrema sub-steps of the structure from
Fig. 4.13:
I. Formulation of the global problem,
II. Decomposition of the global problem into
sub-problems,
III. Establishment of sub-solutions by
solving the sub-problems and
prin IV. Determination of the global solution by
composing the sub-solutions.
In Fig. 4.6, the links between phases are
characterized through the following flows
and steps:
- between the phases I and II interferes a
one way flow, which includes steps 1°-3°,
IV. Global
solution
7º Improvement of
details
6º Evaluation of
alternatives
4º Determination 5º Generation of
of characteristics alternatives (variants)
III. Sub-
solutions
95
- fluxul dintre faza II şi faza III este bisens
şi conţine etapele 3°-5°,
- între fazele III şi IV intervine un flux
unisens care conţine etapele 5°-7°, iar
- fluxul dintre faza III şi faza IV este
bi-sens şi conţine etapele 5° şi 1°.
Sensul orar al fluxurilor dintre fazele II-III şi
IV-I se referă la revenirile iterative necesare
pentru corectare şi optimizare.
4.2.2. Modelul Ulrich & Eppinger
Algoritmul ilustrat în fig. 4.7 stă la baza
modelului propus de Ulrich şi
Eppinger(SUA) [19]; acest algoritm, intitulat
de autori dezvoltarea conceptului [19], are 5
etape principale:
1°. Identificarea nevoilor resimţite de clienţi,
2°. Stabilirea specificaţiilor (cerinţelor) ţintă,
ţinând seama şi de analiza produselor
concurente,
3°. Generarea variantelor-concept ale
produsului, care reprezintă etapa cheie a
modelului,
4°. Selectarea unui concept şi
5°. Revizuirea specificaţiilor (cerinţelor).
Dezvoltarea conceptului, descrisă prin
etapele precedente, este urmată apoi de
dezvoltarea proiectului, bazată pe analiza
economică a soluţiei (v. fig.4.7).
Mai departe, prin algoritmul din fig. 4.8, este
detaliată etapa cheie a modelului Ulrich &
Eppinger şi anume generarea variantelor-
concept; conform fig.4. 8, algoritmul de
generare conţine cinci subetape:
3.1°. Clarificarea problemei, care include:
a) înţelegerea problemei,
b) descompunerea problemei în subprobleme
şi
c) focalizarea pe rezolvarea subproblemelor
critice;
3.2°. Căutarea de surse externe pentru
rezolvarea subproblemelor: reprezentanţi ai
utilizatorilor, experţi, patente, literatură etc.;
se obţin astfel variantele-concept existente
ale subproblemelor analizate;
96
- the flow between phase II and phase III is
in both directions and contains steps 3°-5°,
- between phases III and IV interferes a
flow in one direction that contains steps
5°-7°, and
- the flow between phase III and phase IV
is in both directions and contains steps
5° and 1°.
The clockwise direction of the flows
between phases II-III and IV-I is referring to
the iterative returns that are necessary in
correction and optimization.
4.2.2. The Ulrich & Eppinger’s Model
The model proposed by Ulrich and Eppinger
(USA) is based on the algorithm proposed
in Fig. 4.7 [19]; this algorithm, called by the
authors the concept development [19], has
5 main steps:
1°. Identification of clients needs,
2°. Establishment of target specifications
(requirements), taking also into account the
competitive products analysis,
3°. Generation of product concept-variants,
which represent the model key step,
4°. Selection of a concept and
5°. Revision of specifications (requirements).
The concept development, described
through the previous steps, is followed by
the project development, based on the
solution’s economical analysis (see Fig. 4.7).
Further, through the algorithm from Fig. 4.8,
it is detailed the key step of the Ulrich &
Eppinger’s model, mainly the generation of
the concept-variants; according to Fig. 4.8,
the algorithm contains five sub-steps:
3.1°. Problem clarification, which includes:
a) problem understanding,
b) problem decomposition into sub-problems
and
c) concentrating on solving the critical sub-
problems;
3.2°. Search of external sources for solving
the sub-problems: representatives of users,
experts, patents, literature etc.; thus, there
are obtained the existent concept-variants
of the analyzed sub-problems;
3.3°. Căutarea de surse interne pentru
rezolvarea subproblemelor (individual sau
în grup), care pot oferi variante-concept noi
pentru subproblemele abordate;
3.4°. Explorarea sistematică a variantelor-
concept care, pe baza arborelui de clasificare
şi a tabelei de combinare, stabileşte soluţiile
integrate ale problemei globale;
3.5°. Corectarea soluţiilor în contextul
conexiunilor inverse ale întregului proces de
proiectare; în această subetapă un rol
important revine corecţiilor induse de
dezvoltarea constructivă a proiectului.
4.2.3. Modelul lui Dieter
Modelarea proiectării conceptuale, în
viziunea lui Dieter (SUA)[2], se bazează pe
algoritmul format din primele patru etape ale
modelului din fig. 3.7 (v. punctul 3.2.5):
1°. Definirea problemei, al cărei obiectiv
principal este elaborarea specificatiilor;
2°. Colectarea informaţiei, care utilizează ca
surse de informare: internetul, literatura de
specialitate, brevetele de invenţie etc.;
3°. Generarea soluţiilor conceptuale, care
se bazează pe detalierea (descompunerea)
funcţiei, stabilirea soluţiilor parţiale şi
compunerea acestora;
4°. Evaluarea conceptelor (soluţiilor
conceptuale) şi selectarea soluţiei
(soluţiilor) optime.
Pentru generarea soluţiilor conceptuale,
Dieter [2] foloseşte un algoritm similar cu
cel din fig. 4.8, utilizat de Ulrich şi Eppinger
[19].
4.2.4. Modelul Pahl & Beitz
În concepţia autorilor germani Pahl şi Beitz,
modelul proiectării conceptuale, rezultat prin
detaliere din fig. 3.8 [16], se bazează pe
algoritmul ilustrat în fig. 4.9; în acest algo-
ritm se pleacă de la lista de cerinţe (SDP) şi
se ajunge la soluţia de principiu (conceptul
produsului) prin intermediul a 7 etape:
1°. Abstractizarea şi identificarea
problemelor esenţiale,
97
3.3°. Search of internal sources for solving
the sub-problems (individual or inside a
group), which can offer new concept-
variants for the approached sub-problems;
3.4°. Systemic exploitation of the concept-
variants that, based on the classification
tree and combination table, establishes the
integrated solutions of the global problem;
3.5°. Correction of solutions in the context
of inverse connections for the entire design
process; an important role in this sub-step
belongs to the corrections induced by the
project constructive development.
4.2.3. The Dieter’s Model
The modeling of the conceptual design, in
Dieter’s (SUA) view [2], is based on the
algorithm formed by the first four steps of
the model from Fig. 3.7 (see point 3.2.5):
1°. Defining the problem, having as main
objective the elaboration of the
specification;
2°. Collecting the information, which uses as
information sources: the internet, the
technical literature, patents etc.;
3°. Generating the conceptual solutions,
which is based on the function detailing
(decomposition), the partial solutions
establishment and their composition;
4°. Evaluation of concepts (conceptual
solutions) and selection of the optimal
solution(s).
For generating the conceptual solutions,
Dieter [2] uses an algorithm similar to the
one from Fig. 4.8, used by Ulrich and
Eppinger [19].
4.2.4. The Pahl & Beitz’s Model
In the German authors Pahl and Beitz view,
the model of the conceptual design,
obtained by detailing from Fig. 3.8 [16], is
based on the algorithm illustrated in
Fig. 4.9; in this algorithm, it is started from
the requirements’ list (PDS) and it is
reached the principle solution (the product
concept) through 7 steps:
1°. Abstracting and identifying the essential
problems,
 1. Identificarea 2. Stabilirea 3. Generarea 4. Selectarea
5. Actualizarea
nevoilor specificaţiilor conceptelor unui concept
specificaţiilor
clientului ţintă produsului de produs

Efectuarea
Analiza Dezvoltarea
analizei
produselor proiectului
economice
concurente

Dezvoltarea conceptului

Fig. 4.7. Modelul dezvoltării conceptului după Ulrich şi Eppinger [19].

3.1. Clarificarea
problemei Listă de cerinţe

Subprobleme
Abstractizarea şi identificarea
problemelor esenţiale

Stabilirea structurilor de funcţii

3.2. Căutare externă 3.3. Căutare internă Funcţie globală – subfuncţii
pentru rezolvarea

Proiectarea conceptuală
pentru rezolvarea
subproblemelor subproblemelor
Căutarea principiilor de
rezolvare a subfuncţiilor

Concepte Concepte Combinarea principiilor de

existente noi rezolvare în structuri de rezolvare

Selectarea combinaţiilor potrivite

3.4. Explorare
sistematică Fixarea structurilor de rezolvare

Evaluarea tehnico - economică

Soluţii integrate

Soluţia de principiu
(concept)
3.5. Corectarea
soluţiilor

Fig. 4.8. Algoritmul de generare a conceptelor Fig. 4.9. Algoritmul proiectării conceptuale
produsului după Ulrich şi Eppinger [19]. după Pahl şi Beitz [16].

98
 1. Identification 2. Establishment 3. Generation of 4. Selection of
5. Actualization
of clients’ needs of target product a product
of specifications
specifications concepts concept

Accomplishment
Analysis of Project
of economical
competitive development
analysis
products

Concept development

Fig. 4.7. The model of the concept development, after Ulrich and Eppinger [19].

3.1. Clarification
of the problem Requirements’ list

Subproblems
Abstracting and identifying the
essential problems

Establishing the structure of functions

3.3. Internal search Global Function – subfunctions
3.2. External search
for solving the for solving the

Conceptual design
subproblems subproblems
Searching the solving principles
of the subfunctions

Existent <ew Combining the solving principles

concepts concepts into solving structures

Selecting the appropiate combinations

3.4. Systemic
exploration
Fixing the working structures

Technical-economical evaluation
Integrated
solutions

Principle solution
(concept)
3.5. Corection
of solutions

Fig. 4.8. The algorithm for the product concepts Fig. 4.9. The algorithm of the conceptual
generation, after Ulrich and Eppinger [19]. design, after Pahl and Beitz [16].

99
2°. Stabilirea structurilor de funcţii prin
identificarea funcţiei globale şi a by identifying the global function and its
subfuncţiilor acesteia,
3°. Căutarea principiilor de rezolvare care
îndeplinesc subfuncţiile identificate,
4°. Combinarea principiilor de rezolvare în
structuri de rezolvare,
5°. Selectarea combinaţiilor potrivite,
6°. Concretizarea variantelor apte să devină
concepte (soluţii de principiu),
7°. Stabilirea soluţiei de principiu (sau
conceptului) prin evaluare tehnică şi
economică.
4.2.5. Modelul german VDI
În conformitate cu fig. 3.9, modelul VDI al
proiectării conceptuale poate fi descris prin
algoritmul umbrit din fig. 4.10. Pentru
explicitare, norma VDI 2222 [20] detaliază
etapele 2 şi 3 din fig. 4.10 şi obţine un
algoritm de tipul celui ilustrat în fig. 4.11;
conform fig. 4.11, algoritmul proiectării
conceptuale (evidenţiat prin umbrire)
porneşte de la lista de cerinţe (SDP),
conţine 2 + 2 subetape cu 2 + 2 rezultate, şi
foloseşte patru baze de date specializate,
stocate în calculator.
În consens cu fig. 4.11, etapa 2 din fig.4.10,
este divizată în subetapele 2.1 şi 2.2 :
2.1. Stabilirea funcţiei globale;
Rezultat: Funcţia globală a produsului;
2.2. Identificarea subfuncţiilor şi
structurilor de funcţii;
Rezultat: Structuri de funcţii.
În mod analog, etapa 3 din fig. 4.10, este
divizată în subetapele 3.1 şi 3.2:
3.1. Căutarea principiilor de rezolvare în
planul efectelor fizice;
Rezultat: Soluţii de principiu descrise în
planul efectelor;
3.2. Căutarea principiilor de rezolvare în
planul configuraţiilor purtătorilor de efecte;
Rezultat: Soluţii de principiu descrise în
planul efectelor şi configuraţiilor.
2°. Establishing the structures of functions
subfunctions,
3°. Searching the solving principles that
fulfill the identified subfunctions,
4°. Combining the solving principles into
solving structures,
5°. Selecting the appropriate combinations,
6°. Concretizing the variants able to
become concepts (principle solutions),
7°. Establishing the principle solution (or
concept) through technical and economical
evaluation.
4.2.5. The German Model VDI
According to Fig. 3.9, the VDI model of
conceptual design can be described
through the shaded algorithm from
Fig. 4.10. The VDI 2222 norm [20] details
the steps 2 and 3 from Fig. 4.10 and obtains
an algorithm like the one illustrated in
Fig. 4.11; according to Fig. 4.11, the
conceptual design algorithm (highlighted by
shading) starts from the requirements’ list
(PDS), contains 2 + 2 sub-steps with 2 + 2
results and uses four specialized data
basis, stored in the computer.
According to Fig. 4.11, step 2 from Fig. 4.10,
is divided into sub-steps 2.1 and 2.2:
2.1. Establishment of the global function;
Result: the product global function;
a 2.2. Identification of sub-functions and sub-
functions’ structures;
Result: Structures of functions.
Analogous, step 3 from Fig. 4.10 is divided
into sub-steps 3.1 and 3.2:
3.1. Search of the solving principles in the
plan of the physical effects;
Result: Principle solutions described in the
effects’ plan;
3.2. Search of the solving principles in the
plan of the effects’ carriers’ configurations;
Result: Principle solutions described in the
effects’ and configurations’ plan.
100
4.2.6. Concluzii
Din analiza comparativă a modelelor
prezentate pot fi desprinse concluzii utile,
pe baza cărora se pot dezvolta apoi noi
abordări.
a) Asupra listei de cerinţe (SDP)
Spre deosebire de primele trei modele
(Cross, Ulrich & Eppinger şi Dieter), în care
elaborarea SDP (listei de cerinţe) este
considerată etapă a proiectării conceptuale,
în modelele germane (Pahl & Beitz şi VDI)
lista de cerinţe (SDP) este adoptată ca
entitate de intrare; aşadar, în concepţia
germană, elaborarea listei de cerinţe (SDP)
este o activitate distinctă, relativ autonomă,
cu obiective şi metode de abordare diferite
de cele ale proiectării conceptuale propriu-
zise.
b) Despre rigoarea terminologiei
Din analiza terminologiei utilizate, în
modelele prezentate mai sus, se desprind
câteva observaţii interesante:
- Modelul lui Cross foloseşte o terminology, in which there are used
terminologie relaxată, în care sunt
utilizate noţiuni de tip general, precum
(v. fig. 4.6): obiectiv, problemă şi
subproblemă, funcţie şi subfuncţie,
cerinţă, caracteristică, alternativă
(variantă), subsoluţie şi soluţie etc.
- Modelele autorilor americani, Ulrich &
Eppinger şi Dieter, utilizează o
terminologie mai elaborată, în care sunt
folosite şi noţiuni specializate, precum
(v. fig. 4.7 şi 4.8): specificaţie ţintă,
concept al produsului, dezvoltarea
conceptului, conceptul unei subprobleme,
soluţie integrată, dezvoltarea proiectului
etc.
- Modelele germane utilizează cea mai
riguroasă terminologie, iar dintre
acestea, modelul VDI se remarcă prin
forma cea mai finisată. Pe lângă noţiunile
generale, sunt folosite noţiuni strict
specializate; exemple (v. fig. 4.10 şi
4.11): structura de funcţii, principiu de
rezolvare, efect fizic, purtători de efecte,
configuraţia purtătorilor de efecte,
structura de rezolvare, soluţie de
principiu, soluţie de principiu din planul
efectelor, soluţie de principiu din planul
configuraţiilor etc.
101
4.2.6. Conclusions
From the comparative analysis of the
presented models, the following useful
conclusions, on which new approaches can
be developed, come out
a) On the requirements’ list (PDS)
Unlike the first three models (Cross, Ulrich
& Eppinger and Dieter), in which the PDS
(requirements’ list) elaboration is
considered a step of the conceptual design,
in the German models (Pahl & Beitz and
VDI) the requirements’ list (PDS) is adopted
as an input entity; therefore, in the German
modeling, the requirements’ list (PDS)
elaboration is a distinct activity, relatively
autonomous, with objectives and approach
methods different from those of the properly
conceptual design.
b) On the strictness of terminology
From the analysis of the used terminology
in the previously presented models, some
interesting observations come out:
- Cross’s model uses a relaxed
notions of general type, like (see
Fig. 4.6): objective, problem and sub-
problem, function and sub-function,
requirement, characteristic, alternative
(variant), sub-solution and solution etc.
- The models of the American authors,
Ulrich & Eppinger and Dieter use a more
elaborated terminology, in which there are
also used specialized notions, like
(see Fig. 4.7 and 4.8): target specification,
product concept, concept development,
the concept of a sub-problem, integrated
solution, project development etc.
- The German models use the most
rigorous terminology, and among them,
the VDI model has the most finished
form. Beside the general notions, there
are used strictly specialized notions;
examples (see Fig. 4.10 and 4.11):
structure of functions, solving principle,
physical effect, effects’ carrier, effects
carrier’s configuration, working structure,
principle solution, principle solution from
the effects’ plan, principle solution from
the configuration plan etc.
 Etape Rezultate Faze

Sarcină

1 Clarificarea şi definirea sarcinii

Faza I

Listă de cerinţe

Determinarea funcţiilor şi
2 structurilor de funcţii

Structura de funcţii
Conexiuni iterative inverse între etape

Căutarea principiilor de rezolvare

3 Faza II
şi a combinaţiilor acestora

Completarea şi revizuirea cerinţelor

Soluţii de principiu

4 Divizarea în module fezabile

Structura de module

Dezvoltarea proiectelor pentru

5 modulele cheie Faza III

Proiecte preliminare

6 Completarea proiectului global

Proiect definitiv

Pregătirea fabricaţiei şi a
7 instrucţiunilor de operare Faza IV

Documentaţie
produs
Realizarea mai departe

Fig. 4.10. Evidenţierea prin umbrire a algoritmului proiectării conceptuale din algoritmul de
proiectare a unui produs după metoda VDI [20].

102
 Steps Results Phases

Task

1 Task clarification and defining

Phase I

Requirements’ list

Establishment of functions and

2 structure of functions

Structure of functions
Inverse iterative connection between steps

Search of solving principles and of

Completion and revision of requirements

Phase II
3 their combinations

Principle solutions

4 Division into feasible modules

Structure of modules

Development of projects for the

5 key modules Phase III

Preliminary projects

6 Completion of the global project

Definitive project

Preparation of production and

7 Phase IV
operation instructions

Product documentation

Further accomplishment

Fig. 4.10. The algorithm of the conceptual design, highlighted through shading, from the algorithm
for a product design, from VDI method [20].

103
 Etape de lucru Baza de date Rezultate

Tema

Matricea de căutare
pentru formularea Tema principală
Clarificarea şi precizarea problemelor Lista de cerinţe
1
problemei

„Funcţii generale” Funcţia

2.1 Stabilirea funcţiei
globale globală

Identificarea sub-
„Funcţii generale” Structuri de
2.2 funcţiilor şi a
structurilor de funcţii funcţii

Proiectarea conceptuală
Căutarea principiilor de Soluţii de
3.1 rezolvare în planul „Efecte fizice” principiu
efectelor fizice (efecte)

„Mecanisme Soluţii de
Căutarea principiilor de cinematice” principiu (efecte
3.2 rezolv. în planul config. şi config.)

4 Împărţirea în module „Organe de maşini”

… fezabile şi configurare „Tipuri de legături” Documentaţia
7 până la documentaţie produsului

Realizarea în continuare

Fig. 4.11. Detalierea algoritmului proiectării conceptuale prin divizarea etapelor 2 şi 3 din fig. 4.10 [20].

104
 Working steps Data basis Results

Task

The searching matrix for

problems’ formulation The main task
Task clarification and Requirements’ list
1
specification

„General functions” The global

2.1 Establishment of the
global function function

Identification of sub-
„General functions” Structures of
2.2 functions and structures
of sub- functions functions

C o n c e pt u a l d e s i g n
Search of the solving Principle
3.1 principles in the physical „Physical effects” solutions
effects plan (effects)

„Kinematical Principles
Search of the solving mechanisms” solutions (effects
3.2 princip. in the config. plan and config.)

4 Division into feasible „Machine elements”

… modules and configuration „Types of inks” Product
7 up to documentation documentation

Further accomplishment

Fig. 4.11. Detailing of the conceptual design algorithm by dividing steps 2 and 3 from Fig. 4.10 [20].
105
c) Despre numitorul comun al modelelor
Deşi au formulări diferite, toate modelele de
design analizate mai sus se reduc, prin
abstractizare şi simplificare, la acelaşi
numitor comun, ilustrat prin algoritmul din
fig. 4.12 (adaptare după VDI 2221); acest
algoritm desemnează de fapt ciclul de
rezolvare a unei probleme tehnice, în cinci
etape (fig. 4.12):
1) Analiza problemei (include formularea şi
detalierea problemei în subprobleme),
2) Sinteza sistemului tehnic (căutarea şi
găsirea variantelor de sisteme tehnice,
care pot fi soluţii ale problemei),
3) Analiza sistemului, care constă în
stabilirea caracteristicilor fiecărei
variante,
4) Evaluarea comparativă a variantelor pe
baza unor criterii tehnice şi economice
adecvate şi
5) Decizia privind selectarea variantei
(variantelor) care urmează să fie
dezvoltate.
Prin liniile orientate din fig. 4.12 sunt
desemnate fluxurile de informaţie dintre
etape: fluxul principal este reprezentat cu
linie groasă, iar fluxurile iterative inverse
(necesare în corectare şi optimizare) sunt
trasate cu linie subţire.
Conform concepţiei germane, în rezolvarea
problemelor tehnice, etapa nr. 1 şi etapa
nr. 2 pot fi structurate după un algoritm de
tipul celui din fig. 4.13 (adaptat după VDI
2221), care cuprinde următoarele subetape
principale:
1.1. Formularea problemei globale,
1.2. Detalierea problemei globale în
probleme parţiale ,
1.3. Detalierea problemelor parţiale în
probleme singulare;
2.1. Căutarea în planul soluţiilor şi găsirea
combinaţiilor compatibile de soluţii
singulare, numerotate cu i = 1;2;3;N
2.2. Stabilirea soluţiei parţiale nr. i (i = 1;2;3;N)
prin compunerea soluţiilor singulare din
combinaţia nr. i şi
2.3. Determinarea soluţiei globale nr. i, prin
compunerea soluţiilor parţiale din
combinaţia nr. i (i = 1;2;3;N).
106
c) On the models’ common denominator
Although they have different formulations, all
the analyzed design models can be reduced,
through abstracting and simplifying, to the
same common denominator, illustrated
through the algorithm from Fig. 4.12
(adapted after VDI 2221); in fact, this
algorithm designates the solving cycle of a
technical problem, in five steps (Fig. 4.12):
1) The problem analysis (includes problem
formulation and detailing into sub-
problems),
2) The technical system synthesis (search
and find technical systems variants that
can be solutions of the problem),
3) The system analysis, which consists in
establishing each variant characteristics,
4) Comparative evaluation of the variants,
based on adequate technical and
economical criteria and
5) Decision regarding the selection of
variant(s) that will be constructive
developed.
Through the oriented lines from Fig. 4.12
there are designated the information flows
between steps: the main flow is represented
with a thick line, while the inverse iterative
flows (necessary in correction and
optimization) are traced with a thin line.
According to the German modeling, in solving
the technical problems, step no. 1 and step
no. 2 can be structured following an algorithm
like the one from Fig. 4.13 (adapted after VDI
2221), which consists of the following main
sub-steps:
1.1. Formulation of the global problem,
1.2. Detailing the global problem into partial
problems,
1.3. Detailing of the partial problems into
singular problems;
2.1. Searching in the solutions plan and
finding the compatible combinations of
singular solutions, numbered with i = 1;2;3;N
2.2. Establishing the partial solution no. i
(i = 1;2;3;N) by composing the singular
solutions from combination no. i and
2.3. Establishing the global solution no. i, by
composing the partial solutions from
combination no. i (i = 1;2;3;N).
 Problemă
Analiza problemei
1 (Descompunerea problemei în
subprobleme de diverse ordine)
Sinteza sistemului
(Căutarea subsislemelor - soluţii
care rezolvă subproblemele de ordin
2 2
superior şi determinarea sistemelor -
soluţii, prin compunerea
combinatorie a subsistemelor găsite)
Analiza sistemului
3 (Determinarea caracteristicilor
realizate de sistemele - soluţii
obţinute)
Evaluarea
4 (Aprecierea sistemelor - soluţii
obţinute pe baza unor criterii tehnice
şi economice adecvate)
Decizia
5 (Selectarea sistemelor - soluţii care
urmează să fie dezvoltate)
Faza următoare
Fig. 4.12. Ciclul de rezolvare a unei probleme
tehnice (adaptare după VDI 2221).
107
Problem
Problem analysis
1 (Problem decomposition into sub-
problems of different orders)
System synthesis
(Search of subsystems – solutions that
solve the sub-problems of superior
order and establishment of systems -
solutions, through combining and
composing the found subsystem)
System analysis
3 (Establishment of the characteristics
accomplished by the obtained
system-solutions)
Evaluation
4 (Estimation of the obtained system-
solutions based on some adequated
technical and economical criteria)
Decision
5 (Selection of the system-solutions
that will be developed)
&ext phase
Fig. 4.12. The solving structure of a technical
problem (adapted after VDI 2221).
 1.1 Problemă globală 1.1 Global problem
1. Analiza problemei

1. Problem analysis
1.2 Probleme parţiale 1.2 Partial problems

1.3 Probleme singulare 1.3 Singular problems

Planul soluţiilor Solutions’ plan

2.1 Soluţii singulare (comb. nr. i) 2.1 Singular solutions (comb. no. i)
2. Sinteza sistemului

2. System synthesis

2.2 Soluţii parţiale (comb. nr. i) 2.2 Partial solutions (comb. no. i)

2.3 Soluţie globală nr. i 2.3 Global solution no. i

(rezultanta soluţiilor din (the resultant of the partial
combinaţia nr. i) solutions from comb. no. i)

Fig. 4.13. Structura de rezolvare a unei Fig. 4.13. The solving structure of a technical
probleme tehnice prin divizare în subprobleme problem by dividing it into sub-problems and
şi compunere a subsoluţiilor din fiecare composing the sub-solutions from different
combinaţie (adaptare după VDI 2221). combinations (adapted after VDI 2221).

108
În varianta sa simplificată, de tip: problemă
globală → subprobleme → subsoluţii →
soluţie globală, acest algoritm se regăseşte
în structura dezvoltării fiecărui model de
design prezentat mai sus.
4.3. VARIANTA GENERALIZATĂ DE
MODELARE A PROIECTĂRII
CONCEPTUALE
Pornind de la varianta de modelare a
proiectării unui produs, ilustrată în fig. 4.14,a
(preluată din fig. 3.13,b), în fig. 4.14,b s-a
propus o nouă variantă de modelare care
detaliază etapa umbrită din fig. 4.14,a:
proiectarea conceptuală a produsului.
Modelul din fig. 4.14,b este o variantă
derivată din modelele analizate în
subcap. 4.2, prin simplificare şi generalizare.
4.3.1. Structura algoritmului generalizat
de proiectare conceptuală
Conform fig. 4.14,b, noua variantă de
modelare este centrată pe o bază adecvată
de informaţii, porneşte de la SDP (lista de
cerinţe anterior identificată) şi cuprinde patru
etape şi patru rezultate principale, respectiv:
1°. Identificarea funcţiei globale;
Rezultat: Funcţia globală a produsului,
2°. Detalierea funcţiei globale sub formă de
structuri de subfuncţii, de diverse ordine;
Rezultat: Structura funcţiei globale a
produsului,
3°. Generarea variantelor conceptuale, care
se bazează pe rezolvarea sub-funcţiilor şi
compunerea combinatorie a subsoluţiilor
obţinute; variantele conceptuale se
stabilesc prin determinarea şi analiza
caracteristicilor fiecărei variante obţinute,
urmată de eliminarea variantelor care nu
îndeplinesc cerinţele din listă.
Rezultat: Variante conceptuale,
4°. Identificarea variantei / variantelor
conceptuale optime prin evaluarea tehnico-
economică.
Rezultat: Soluţia conceptuală a produsului
(conceptul sau soluţia de principiu a
produsului).
109
This algorithm, in its simplified variant of
type: global problem → sub-problems →
sub-solutions → global solution, can be
found in the development structure of each
design model that was previously presented.
4.3. A GENERALIZED VARIANT OF
THE CONCEPTUAL DESIGN
Starting from the modeling variant of the
product design, illustrated in Fig. 4.14,a
(taken from Fig. 3.13,b), in Fig. 4.14,b is
proposed a new modeling variant that
details the shaded step from Fig. 4.14,a: the
product conceptual design. The model from
Fig. 4.14,b is a variant derived from the
models analyzed in subchapter 4.2, by
simplification and generalization.
4.3.1. The structure of the generalized
algorithm for the conceptual design
According to Fig. 4.14,b, the new modeling
variant is centered on an adequate base of
information, starts from the PDS (require-
ments’ list previously identified) and con-
tains four steps and four main results:
1°. Identification of the global function;
Result: The product global function,
2°. Detailing the global function in structures
of sub-functions, of different orders;
Result: The product structure of the global
function,
3°. Generating the conceptual variants,
which are based on solving the sub-functions,
through combining and composing the obtained
compatible sub-solutions; the conceptual
variants are established by determining and
analyzing the characteristics of each obtained
variant, followed by the elimination of the
variants that do not fulfill the requirements
from the list.
Result: conceptual variants,
4°. Identification of the optimal conceptual
variant(s) by a technical and economical
evaluation.
Result: The product conceptual solution (the
product concept or product principle
solution).
 2.PROIECTAREA
COCEPTUALA

SDP Soluţia
(Lista de concep-
cerinţe) tuală

1. 3.
Elaborarea Proiectarea
&evoia socială

BAZA DE
SDP (listei constructivă
de cerinţe)
INFORMAŢII

Proiect
final
4.
Elaborarea
documentaţiei de
produs

Fig. 4.14,a. Algoritm

generalizat de proiectare a Documentaţia produsului
unui produs.

3. Generarea
variantelor
conceptuale
Clasa
Structura variantelor
funcţiei conceptu-
globale ale

4. Evaluare
2.Detalierea BAZA DE tehnico-
funcţiei INFORMAŢII economică
globale

Funcţia
globală a Soluţia
produsului conceptuală
a
1. Identificarea produsului
funcţiei globale
a produsului SDP
(Lista de
cerinţe)

Fig. 4.14,b. Algoritm generalizat pentru detalierea proiectării conceptuale (etapa 2 din fig. 4.14,a).
110
 2. COCEPTUAL
DESIG

Concep-
PDS
tual
(Requir.
solution
list)

1. 3.
Elaboration THE Embodiment
Social need

of the PDS INFORMATION design

(requir. list) BASE

Final
project
4.
Elaboration of
the product
documentation

Fig. 4.14,a. Generalized

variant of the technical Product documentation
product design algorithm.

3. Generation of
conceptual
variants
The The class
structure of of the
the global conceptual
function variants

4. Technical
2.The global INFORMATION and
function BASE economical
detailing evaluation

The
product The
global product
function conceptual
1. Identification
solution
of the product
global function PDS
(Requir.
List)

Fig. 4.14,b. Generalized algorithm for detailing the conceptual design (step 2 from Fig. 4.14,a).

111
Conexiunile inverse dintre etape (fig. 4.14,b),
necesare pentru optimizarea iterativă şi
pentru readaptarea SDP (listei de cerinţe),
pot fi realizate atât direct, prin fluxul periferic
de informaţie, cât şi indirect prin baza de
informaţii.
Dintre cele patru etape, ale algoritmului de
proiectare conceptuală, generarea
variantelor conceptuale (etapa 3°) constituie
etapa-cheie; de aceea, etapa 3° a fost
ilustrată umbrit în fig. 4.14,b (împreună cu
entităţile de intrare şi de ieşire aferente).
Pentru această etapă, în fig. 4.15 s-a
detaliat un algoritm general de sinteză a
variantelor conceptuale, ţinând seama de
exemplele şi de noţiunile prezentate în
cap. 2 (vezi şi anexa A.1).
4.3.2. Algoritmul de sinteză a variantelor
conceptuale
Algoritmul din fig. 4.15, destinat sintezei
variantelor conceptuale (etapa 3°, din
fig. 4.14,b), este derivat din algoritmul
omonim propus de Ulrich şi Eppinger
(v. fig.4.8), pe baza terminologiei promovată
de VDI.
Conform fig. 4.15, algoritmul este centrat pe o
baza adecvată de informaţii, porneşte de la o
structură de subfuncţii cunoscută şi cuprinde
patru etape (dreptunghiuri) şi cinci rezultate
(cercuri):
1°. Identificarea şi gruparea subfuncţiilor
componente în:
a) funcţii de tip P.R.N. (ale căror Principii de
Rezolvare sunt Necunoscute) şi
b) funcţii de tip P.R.C. (ale căror Principii de
Rezolvare sunt Cunoscute);
Rezultate: Funcţii de tip P.R.N. şi funcţii de
tip P.R.C.
2°. Sinteza principiilor de rezolvare pentru
funcţiile de tip P.R.N., la care se adaugă
funcţiile de tip P.R.C. ale căror soluţii
existente sunt nesatisfăcătoare pentru
produsul proiectat sau dezvoltat.
Sinteza principiilor de rezolvare se
realizează prin identificarea efectelor fizice
şi prin configurarea purtătorilor de efecte,
urmată, în cazul subfuncţiilor compuse, de
compunerea soluţiilor parţiale.
112
The inverse connections between steps
(Fig. 4.14,b), which are necessary in the
iterative optimization and readapting the PDS
(requirements’ list), can be made directly,
through the peripheral information flow, or
indirectly through the information base.
Among the four steps of the conceptual
design algorithm, the conceptual variants
generation (step 3°) represents the key
step; therefore, in Fig. 4.14,b step 3° was
illustrated shaded (together with the afferent
input and output entities).
For this step, in Fig. 4.15 was detailed a
general algorithm for the synthesis of the
conceptual variants, taking into account the
examples and the notions presented in
chapter 2 (see also appendix A.1).
4.3.2. The algorithm for the synthesis of
conceptual variants
The algorithm from Fig. 4.15, for the
synthesis of the conceptual variants (step
3°, from Fig. 4.14,b), is derived from the
homonymous algorithm proposed by Ulrich
and Eppinger (see Fig. 4.8), on the basis of
the terminology promoted by VDI.
According to Fig. 4.15, the algorithm is
centered on an adequate information base,
starts from a known structure of sub-functions
and contains four steps (rectangles) and five
results (circles):
1°. Identifying and grouping the component
sub-functions into:
a) functions of S.P.U. type (whose Solving
Principles are Unknown) and
b) functions of S.P.K. type (whose Solving
Principles are Known);
Results: Functions of S.P.U. type and
functions of S.P.K. type.
2°. The synthesis of the solving principles for
the functions of S.P.U. type, at which there
are added the functions of S.P.K. type, whose
existent solutions are unsatisfactory for the
designed or developed product.
The synthesis of the solving principles is
made by the identification of the physical
effects and by the configuration of the
effects’ carriers, followed (for composed
sub-functions) by the composition of the
compatible partial solutions.
Rezultat: Principii şi/sau variante de
rezolvare noi.
3°. Identificarea şi sistematizarea soluţiilor
existente.
Rezultat: Clasa soluţiilor existente,
4°. Generarea variantelor conceptuale, care
cuprinde două subetape:
4.1° Se generează mai întâi variantele de
rezolvare, prin compunerea combinatorie a
soluţiilor compatibile din etapele 2° şi 3°;
4.2° a) se efectuează o primă configurare
(sinteză geometrico-cinematică) a (geometrical-kinematical synthesis) of the
variantelor obţinute;
b) se prestabilesc principalele caracteristici
tehnice ale acestor variante;
c) se elimină apoi variantele de rezolvare
ale căror caracteristici tehnice nu satisfac
cantitativ cerinţele (obiectivele principale)
din SDP (lista de cerinţe).
Rezultat: Clasa variantelor conceptuale.
Aşadar o variantă conceptuală este o
variantă de rezolvare care rezolvă funcţia
globală a produsului, în conformitate cu
obiectivele principale din SDP (lista de
cerinţe), atât calitativ, cât şi cantitativ.
În rezolvarea etapelor 1°N 3°, baza de
informaţii şi experienţa echipei de proiectare
joacă un rol decisiv.
În cazul funcţiilor de tip P.R.C., identificarea
soluţiilor existente se bazează pe două
izvoare principale:
a) analiza literaturii de specialitate şi
b) analiza sistemelor tehnice existente.
Sursele curente de informare din literatură
se referă la: reviste, buletine şi periodice
ştiinţifice, tehnice şi economice din domeniu
cercetat; monografii şi cursuri universitare,
buletine de referinţe, dicţionare, lexicoane şi
enciclopedii, memoratoare matematice şi
tehnice, teze de doctorat, proiecte de
cercetare ştiinţifică, norme legislative, norme
şi standarde tehnice, literatura de patente
(brevete de invenţie), cataloage de
proiectare (cataloage de efecte fizice,
cataloage pentru soluţii de principiu ale unor
funcţii uzuale, cataloage de soluţii
constructive etc.), cataloage şi prospecte de
produse (editate de firme producătoare
113
Result: New solving principles and/or
solving variants.
3°. Identification and systematization of the
existent solutions.
Result: The class of existent solutions,
4°. Generation of the conceptual variants,
which contains two sub-steps:
4.1° Firstly, there are generated the solving
variants, through combining and composing
the compatible solutions from steps 2° and 3°;
4.2° a) it is made an initial configuration
obtained variants;
b) there are pre-established the main
technical characteristics of these variants;
c) then, there are eliminated the solving
variants whose technical features don’t
satisfy quantitatively the requirements (main
objectives) from the PDS (requirements’ list).
Result: The class of the conceptual variants.
Hence, a conceptual variant is a solving
variant that solves the product global
function, according to the main objectives
from the PDS (requirements’ list), both
qualitatively and quantitatively.
In solving steps 1°N 3°, a decisive role is
played by the information base and the
experience of the design.
In the case of the functions of S.P.K. type,
the identification of the existent solutions is
based on two main sources:
a) The analysis of the technical literature and
b) The analysis of the existent technical
systems.
The present information sources from
literature are referring to: technical and
economical periodicals, bulletins and
magazines from the research field;
monographs and academic courses,
reference bulletins, dictionaries, lexicons and
encyclopedias, mathematical and technical
agendas, PhD thesis, research projects,
legislative norms, technical norms and
standards, patents, design catalogues
(catalogues of physical effects, catalogues of
principle solutions for usual functions,
catalogues of constructive solutions etc.),
catalogues and prospects of products (edited
by the producer companies and/or sale
 Structura
funcţiei
globale

1. Identificarea (sub)funcţiilor componente:

• cu Principii de Rezolvare
<ecunoscute (PRN) şi
• cu Principii de Rezolvare
Cunoscute (PRC).

Funcţii Funcţii
P.R. P.R.C

2. SINTEZA principiilor de
rezolvare prin identificarea
efectelor şi configurarea BAZA DE 3. Identificarea şi
purtătorilor de efecte; INFORMAŢII sistematizarea soluţiilor
compunerea principiilor de existente
rezolvare (dacă este cazul)

Principii şi
variante de Clasa
4. Generarea variantelor conceptuale: soluţiilor
rezolvare
4.1. generarea variantelor de rezolvare, prin existente
noi
compunerea combinatorie a soluţiilor parţiale;
4.2.
a) Configurarea iniţială a variantelor obţinute
(sinteză cinematică);
b) Prestabilirea caracteristicilor tehnice;
c) Eliminarea variantelor de rezolvare ale căror
caracteristici tehnice nu satisfac cantitativ
cerinţele din SDP (lista de cerinţe).

Clasa
variantelor
conceptuale

Fig. 4.15. Algoritm pentru detalierea generării variantelor conceptuale (etapa 3 din fig. 4.14,b).

114
 The
structure of
the global
function

1. Identification of the component (sub)functions:

• with Solving Principles which are
Unknown (SPU) and
• with Solving Principles which are
Known (SPK).

S.P.K.
S.P.U. functions
functions

2. The SYNTHESIS of the

solving principles by
identifying the effects and THE 3. Identification and
configuring the effects’ carriers; INFORMATION systematization of existent
composition of solving BASE solutions
principles (if it is the case)

<ew solving
4. Generation of conceptual variants: The class of
principles 4.1. Generation of the solving variants, through
and solving existent
combining and composing the partial solutions; solutions
variants 4.2.
a) Initial configuration of the obtained variants
(kinematical synthesis);
b) Pre-establishment of technical features;
c) Elimination of the solving variants whose
technical features don’t satisfy quantitatively the
requirements from the PDS (requirements’ list).

The class of
conceptual
variants

Fig. 4.15. Algorithm for detailing the generation of the solving structures (step 3 from Fig. 4.14,b).

115
şi/sau de desfacere), rapoarte ştiinţifice,
tehnice şi economice elaborate de diverse
instituţii şi asociaţii, site-uri existente pe
internet în domeniu cercetat etc.
În cazul funcţiilor de tip P.R.N., găsirea
efectelor fizice şi/sau a configuraţiei
purtătorilor de efecte (din principiile de
rezolvare căutate) poate fi realizată prin:
- metode convenţionale [7, 9, 15, 16];
exemple: analiza sistemelor naturale,
analogia, testarea şi măsurarea
modelelor,
- metode intuitive [2, 7, 8, 9, 11, 12,
16, 17]; exemple: brainstorming, metoda
635, metoda Gallery, sinectica, metoda
Delphi,
- metode logice [2, 9, 12, 16, 23]; exem-
ple: modelarea şi simularea numerică a
proceselor fizice, căutarea sistematică
cu ajutorul matricelor şi cataloagelor de
efecte, variaţia configuraţiei purtătorilor
de efecte ale unor soluţii cunoscute; o
alta abordare de acest tip este oferita de
teoria TRIZ (v. Anexa A.4).
Generarea variantelor de rezolvare, prin
combinarea şi compunerea soluţiilor parţiale
(subetapa 4.1° din fig. 4.15), poate fi
realizată cu ajutorul metodelor matematice
de combinare sau pe baza „matricelor
morfologice“ (v. cap. 2); dintre acestea,
alternativa secundă, analizată în cap. 2, are
cea mai largă utilizare, pe plan mondial [1,
2, 7, 9, 11, 16, 17, 20].
4.3.3. Concluzii
Pe baza algoritmilor din fig. 4.14 şi 4.15 pot
fi formulate următoarele concluzii:
a. Fiecare etapă a modelului din fig. 4.14,a
constituie o activitate distinctă, relativ
autonomă, cu noţiuni şi metode proprii.
b. Pentru a crea o imagine intuitivă şi
unitară asupra ierarhiei şi corelaţiilor dintre
noţiunile utilizate, în fig. 4.16 s-a propus o
variantă sintetică şi simplificată a
algoritmilor din fig. 4.14,b şi 4.15.
c. În conformitate cu fig. 4.14,b şi 4.15,
funcţia globală a unui produs prezintă
elemente de noutate dacă:
116
companies), scientific, technical and
economical reports, elaborated by different
institutions and associations, web-sites in the
field etc.
For the functions of S.P.U. type, the
physical effects and/or the configuration of
the effects’ carriers (from the solving
principles that we are looking for) can be
found through:
- conventional methods [7, 9, 15, 16];
examples: the analysis of the natural
systems, models analogy, testing and
measurement,
- intuitive methods [2, 7, 8, 9, 11, 12,
16, 17]; examples: brainstorming, 635
method, Gallery method, synectics,
Delphi method,
- logical methods [2, 9, 12, 16, 23] as:
modeling and numerical simulation of
physical processes, systematical search
by using matrixes and catalogues of
physical effects, the variation of the
effects carriers for known solutions;
another approach of this type is offered
by TRIZ Theory (see Appendix A.4).
The generation of solving variants, through
combining and composing the compatible
partial solutions (sub-step 4.1° from
Fig. 4.15), can be done using mathematical
combining methods or „morphological
matrixes“ (see chapter 2); between them, the
second alternative, which was analyzed in
chapter 2, is the most used world-wide [1, 2,
7, 9, 11, 16, 17, 20].
4.3.3. Conclusions
The following conclusions can be drawn
based on the algorithms from Fig. 4.14 and
Fig. 4.15:
a. Each step of the model from Fig. 4.14,a
represents a distinct activity, relatively
autonomous, with its own notions and methods.
b. In order to create an intuitive and unitary
image on the hierarchy and correlations among
the notions that are used, a simplified and
synthetic variant of the algorithms from
Fig. 4.14,b and 4.15 was proposed in Fig. 4.16.
c. According to Fig. 4.14,b and 4.15, the
global function of a product present
elements of novelty if:
 SDP (Lista de Cerinţe) SDP

Cerinţe (Obiective principale: nevoi; restricţii) Criterii de evaluare

(Obiective secundare: dorinţe;
condiţii de protecţie)
Entităţi de intrare / ieşire; caracteristici

Funcţia globală

Structura de subfuncţii

Subfuncţii Conexiuni

cu principii de rezolvare cu principii de rezolvare

necunoscute cunoscute

În planul În planul Soluţii existente: în

efectelor fizice configuraţiilor planul efectelor şi
configuraţiilor
Sinteza efectelor fizice

Configurarea purtătorilor de efecte (soluţii noi)

Sistematizarea soluţiilor parţiale (noi şi existente)

Generarea variantelor de rezolvare (prin combinarea şi compunerea

soluţiilor parţiale)

Configurarea şi prestabilirea caracteristicilor fiecărei variante

Decelarea variantelor conceptuale (prin eliminarea variantelor ale căror

caracteristici nu îndeplinesc cantitativ cerinţele)

Decelarea soluţiei conceptuale (prin stabilirea variantei conceptuale care răspunde

cel mai bine criteriilor de evaluare)

S.C. Soluţia Conceptuală (conceptul)

Fig. 4.16. Explicitarea algoritmului de proiectare conceptuală din fig. 4.14,b.

117
 PDS (Req. List) PDS

Requirements (main objectives: needs; restrictions) Evaluation criteria

(Secondary objectives:
wishes; protection conditions)
Input/output entities; characteristics

Global function

Structure of sub-functions

Sub-functions Connections

With unknown solving With known solving

principles principles

In the plan of In the plan of Existent solutions:

physical effects configurations in the plan of effects
and configurations
The synthesis of physical effects

Configuration of effects’ carriers (new

solutions) noi)

Systematization of partial solutions (new and existent)

Generation of solving variants (by combining and composing the

compatible partial solutions)

Configuration and pre-establishment of each variant characteristics

Selection of the conceptual variants (by eliminating the variants whose

characteristics do not fulfill the requirements quantitatively)

Election of the conceptual solution (by establishing the conceptual variant that
responds to the evaluation criteria in the best way)

C.S. Conceptual Solution (the concept)

Fig. 4.16. Detailing of the conceptual design algorithm from Fig. 4.14,b.
118
c1) are cel puţin o subfuncţie de tip P.R.N. c1) it has at least a sub-function of S.P.U.
(cu principiu de rezolvare necunoscut) şi/ type (with an unknown solving principle)
sau dacă: and/or if:
c2) în structura de subfuncţii intervine cel c2) in the structure of sub-functions
puţin o conexiune originală. interferes at least an original connection.
d. În funcţie de elementele de noutate, din d. In terms of novelty, from the global
funcţia globală a unui produs, se deosebesc function of a product can come out more
mai multe tipuri [2; 15; 16] şi variante de design types [2; 15; 16] and variants (see
design (v. tab. 4.1): Tab. 4.1):
d1) Proiectarea originală (PO), cu şapte d1) Original design (OD), with seven distinct
variante distincte (PO-I,N,PO-VII), variants (OD-I,N,OD-VII),
d2) Proiectarea adaptivă (PA), cu două d2) Adaptive design (AD), with two distinct
variante distincte (PA-I şi PA-II) şi variants (AD-I and AD-II) and
d3) Proiectarea variantă (PV), cu o singură d3) Variant design (VD), with a single
alternativă. alternative.
Diferenţele dintre ele decurg din tab. 4.1: The following differences derive from Tab. 4.1:
- în proiectarea originală, soluţia - in the original design, the conceptual
conceptuală conţine elemente de solution contains elements of originality
originalitate cel puţin în planul efectelor at least in the effects plan or at least in
sau cel puţin în planul conexiunilor; the connections plan;
- în proiectarea adaptivă, soluţia - in the adaptive design, the conceptual
conceptuală aduce elemente de noutate solution brings elements of novelty only
doar în privinţa configuraţiei purtătorilor regarding the configuration of the effects’
de efecte, carriers,
Tab. 4.1. Tipuri şi variante de proiectare
Soluţiile subfuncţiilor Principii de rezolvare
componente cunoscute
Structura conţin
funcţiei globale noi
cu REconfigurare în configuraţie existentă
conţine
P.O. P.O. tip V P.O. tip VII
Conexiuni noi tip I P.O. tip VI
P.O. tip II
P.O. tip P.A. tip I P.V.
Conexiuni cunoscute III P.A. tip II
P.O. tip IV
Legendă: P.O. = Proiectare Originală; P.A. = Proiectare Adaptivă; P.V. = Proiectare Variantă

Tab. 4.1. Design types and variants

The solutions of the component Solving principles
sub-functions known
The structure contain
of the global function new With RE- In the existent
contains configuration configuration
O.D. O.D. type V O.D. type VII
ew connections type I O.D. type VI
O.D. type II
O.D. A.D. type I V.D.
Known connections type III A.D. type II
O.D. type IV
Legend: O.D. = Original Design; A.D. = Adaptive Design; V.D. = Variant Design
119
- în proiectarea variantă, soluţia
conceptuală este cunoscută în toate cele
trei plane: al efectelor, al configuraţiei
purtătorilor de efecte şi al conexiunilor;
ca urmare, proiectarea variantă este o
formă de proiectare constructivă prin
similitudine (după „model“); în [2], acest
tip de proiectare este numit, de
asemenea, modificare.
La aceste tipuri de proiectare, poate fi
adăugată [2]:
d4) Proiectarea de selectare, care este o
selecţie a componentelor necesare, din
cataloagele de firma, după performanţe şi
costuri.
e. Deoarece în capitolul 2 au fost deja
abordate principalele aspecte referitoare la
etapele 1°, 2° şi 3°, ale modelului din
fig. 4.14,b, în subcapitolul următor sunt
prezentate succint principalele metode de
evaluare tehnico-economică, folosite în
etapa 4° (fig. 4.14,b), pentru stabilirea
soluţiei de principiu.
4.4. STABILIREA SOLUŢIEI
CONCEPTUALE PRIN EVALUAREA
VARIANTELOR CONCEPTUALE
Etapa finală a algoritmului de proiectare
conceptuală (v. etapa 4° din fig. 4.14,b),
porneşte de la variantele conceptuale,
obţinute în etapa precedentă, şi se încheie
cu identificarea soluţiei conceptuale
(conceptului sau soluţiei de principiu a
produsului). Identificarea soluţiei
conceptuale presupune evaluarea tehnico-
economică a variantelor conceptuale
obţinute şi decelarea celei mai bune
variante conceptuale.
Deoarece informaţiile despre produs, în
această fază, nu sunt suficient de precise,
pot fi decelate 2 sau chiar 3 variante
optime, dacă punctajele de evaluare ale
acestora sunt suficient de apropiate.
4.4.1. Criterii de evaluare
Evaluarea comparativă a variantelor
conceptuale se efectuează pe baza unor
criterii tehnice, economice şi de siguranţă
stabilite cu ajutorul SDP (listei de cerinţe).
120
- in the variant design, the conceptual
solution is known in all the three plans: of
effects, of the effects’ carriers’
configurations and of connections;
therefore, the variant design is a form of
embodiment design through similitude
(by using a „pattern“); in [2], this design
type in named also modification.
Near these design types, can be added [2]:
d4) Select design, which is a selection of the
needed components, from the firm catalogs,
upon performances and costs.
e. Because the main aspects regarding
steps 1°, 2° and 3° of the model from
Fig. 4.14,b were already approached in
chapter 2, in the next subchapter there are
presented succinctly the main methods of
technical and economical evaluation, used
in step 4° (Fig. 4.14,b) for establishing the
principle solution.
4.4. THE CONCEPTUAL SOLUTION
SETTLEMENT BY THE CONCEPTUAL
VARIANTS’ EVALUATION
The final step of the algorithm for the
conceptual design (see step 4° from
Fig. 4.14,b), is starting from the conceptual
variants that were obtained in the previous
step and is concluding with the identification
of the conceptual solution (concept or
principle solution). The identification of the
conceptual solution supposes the technical
and economical evaluation of the obtained
conceptual variants and the election of the
best conceptual variant.
If their evaluation scores are close enough
two or even three optimal variants can be
obtained because in this phase the
information on the product is not sufficiently
accurate.
4.4.1. Evaluation criteria
The comparative evaluation of the
conceptual variants is made on the basis of
some technical, economical and safety
criteria that were established using the PDS
(requirements’ list).
După cum s-a precizat anterior (v. cap. 3),
obiectivele din SDP (lista de cerinţe) se
grupează în: obiective principale sau
prescurtat cerinţe şi în obiective secundare.
Cerinţele sunt utilizate în configurarea
purtătorilor de efecte şi în decelarea
variantelor conceptuale dintre variantele de
rezolvare generate anterior. Ca urmare,
cerinţele din SDP nu pot fi folosite în calitate
de criterii de evaluare!
Exemplu: dacă în SDP se solicită proiectarea
unui reductor de turaţie care, printre altele,
trebuie să realizeze următoarele obiective
principale: un raport de transmitere i = 40 ±
5% şi un randament η ≥ 70%. Evident, prin
definiţie, toate structurile de rezolvare ale
acestui reductor vor îndeplini cerinţele: i = 40
± 5% şi η ≥ 70%; ca urmare, aceste restricţii
nu pot fi, în acelaşi timp, şi criterii de evaluare!
Formularea criteriilor de evaluare se
bazează pe utilizarea obiectivelor
secundare (din SDP), care de obicei sunt
conexe obiectivelor principale.
În cazul exemplului considerat, pot fi
utilizate, în calitate de criterii de evaluare,
următoarele obiective secundare (conexe
cerinţelor de mai sus):
- minimizarea gradului de complexitate
(criteriu tehnico-economic);
- simplificarea montajului şi a întreţinerii
(criteriu tehnico-economic);
- minimizarea costurilor tehnologice
(criteriu economic);
- minimizarea gabaritului radial şi axial
(criteriu tehnico-economic);
- minimizarea riscului de accidentare
(criteriu de siguranţă);
- minimizarea pierderilor prin frecare
(criteriu tehnico-economic) etc.
Pentru orientare, în literatura germană [16]
sunt sistematizate, cu exemplificare, sursele
uzuale ale obiectivelor secundare, din care
pot fi selectate criteriile de evaluare; iată
cele mai importante surse, cu exemple de
obiective secundare:
a) Funcţia produsului: optimizarea
caracteristicilor purtătorilor de efecte ale
subfuncţiilor secundare importante.
121
As it was previously specified, the
objectives from the PDS (requirements list)
are grouped into: main objectives or,
abridged, requirements and secondary
objectives. The requirements are used in
configuring the effects, the effects’ carriers
and in electing the conceptual variant from
the solving variants that were previously
generated. Therefore, the requirements
from the PDS can not be used as evaluation
criteria!
Example: if in PDS, it is claimed to design a
speed reducer that, among others, must
fulfill the following main objectives: a
transmission ratio i = 40 ± 5% and an
efficiency η≥70%. Obviously, by its definition,
all the solving structures of this reducer can
fulfill the previous requirements; therefore,
these conditions can not be evaluation
criteria in the same time!
The formulation of the evaluation criteria is
based on the use of secondary objectives
(from the PDS), which are usually
complementary objectives to the main
objectives.
In the case of the considered example, the
following secondary objectives (complementary
objectives to the previous requirements) can be
used as evaluation criteria:
- minimization of the complexity degree
(technical-economical criterion);
- simplification of assemblage and
maintenance (technical-economical criterion);
- minimization of technological costs
(economical criterion);
- minimization of the radial and axial overall
dimensions (technical-economical criterion);
- minimization of the accidents risk (safety
criterion);
- minimization of losses due to friction
(technical-economical criterion) etc.
For orientation, in the German literature [16]
are systematized the usual sources of the
secondary objectives, with exemplification,
from which can be selected the evaluation
criteria; these are the most important sources,
with examples of secondary objectives:
a) The product function: optimization of the
characteristics of the effects’ carriers from
the important secondary sub-functions.
b) Structura produsului: reducerea
numărului de componente, reducerea
complexităţii, reducerea gabaritului etc.
c) Siguranţa omului şi a mediului: utilizarea
preferenţială a tehnicilor directe de
siguranţă, protejarea mediului.
d) Ergonomia produsului: îmbunătăţirea
corelaţiei om-maşină, îmbunătăţirea
aspectului estetic.
e) Fabricaţie: simplificarea metodelor şi
procedeelor de fabricaţie; evitarea
echipamentelor scumpe.
f) Control calitate: simplificarea procede-
elor de testare şi verificare.
g) Montaj: simplificarea şi reducerea timpului
de montaj, evitarea mijloacelor speciale.
h) Transport: evitarea mijloace speciale de
transport, eliminarea riscurilor.
i) Instalare şi întreţinere: simplificarea
operaţiilor de instalare şi utilizare,
simplificarea şi reducerea operaţiilor de
întreţinere.
j) Reciclare/înlăturare: recuperarea
uşoară a componentelor, înlăturarea în
condiţii de siguranţă.
k) Costuri: eliminarea costurilor curente
speciale şi costurilor asociate,
eliminarea riscurilor de depăşire a
termenelor.
În urma stabilirii criteriilor de apreciere
comparativă, se poate trece la evaluarea
propriu-zisă. În cazurile produselor cu structuri
de rezolvare numeroase, evaluarea se
desfăşoară, de regulă, în două faze succesive:
A. Se efectuează mai întâi o evaluare
grosieră, denumită şi „cernere“, în care
criteriile de evaluare sunt considerate egale
ca importanţă. Prin cernere se obţine o
reducere semnificativă a numărului iniţial de
soluţii (structuri).
B. Pentru structurile rămase (în urma
cernerii), se efectuează apoi o evaluare fină,
numită şi „notare ponderată“, în care criteriile
de evaluare sunt diferenţiate prin coeficienţi
de pondere (importanţă), care au valori
diferite. Prin aplicarea notării ponderate se
ajunge la soluţia de principiu, desemnată de
soluţia (structura) cu punctajul maxim; dacă
diferenţa de punctaj dintre primele soluţii
clasate este mică, atunci soluţia de principiu
poate fi formată din două sau chiar trei soluţii
(structuri) considerate optime.
122
b) The product structure: diminution of the
number of components, diminution of
complexity, diminution of the overall size etc.
c) Human and environmental safety:
preferential use of direct safety
techniques, environment protection.
d) Product ergonomics: improvement of the
correlation man-machine, improvement of
aesthetic aspect.
e) Manufacture: simplification of
manufacturing methods and procedures;
avoidance of expansive equipments.
f) Quality control: simplification of the
testing and inspection procedures.
g) Assemblage: simplification and
diminution of the assembling time,
avoidance of special means.
h) Transport: avoidance of special
transportation means, elimination of risks.
i) Installation and maintenance:
simplification of installing and using
operations, simplification and diminution
of the maintenance operations.
j) Recycling/removal: easy recovery of
components, removal in safety
conditions.
k) Costs: elimination of the special current
costs and associated costs, elimination
of the risks of exceeding terms.
By establishing the criteria of comparative
appreciating, the properly evaluation can be
started. As a rule, in the case of products with
numerous solving structures, the evaluation
takes place in two successive phases:
A. Firstly, it is made a rough evaluation,
also called „screening“, in which the
evaluation criteria are considered equally
important. By screening, a significant
diminution of the initial number of solutions
(structures) is obtained.
B. Then, for the rest of structures (after
screening), it is made a fine evaluation, also
called „weight evaluation“, in which the
evaluation criteria are differentiated through
weight (importance) coefficients that have
different values. By applying the weight
evaluation it is obtained the principle
solution, designated through the solution
(structure) with the maximum score; if the
difference of scores between the first graded
solutions is small, then the principle solution
can be formed of two or even three solutions
(structures) that are considered optimal.
În continuare sunt prezentate succint aceste
tipuri de evaluare, în cele două variante de
abordare existente în literatură: abordarea
germană şi abordarea promovată cu
precădere în literatura de limbă engleză.
4.4.2. Evaluarea soluţiilor în literatura de
limbă germană
Se exemplifică evaluarea soluţiilor unui
excitator axial (dintr-un stand cu circuit închis
de putere), destinat să genereze forţe
axiale într-un cuplaj dinţat (încărcat cu
moment de torsiune variabil).
Exemplul de evaluare, prelucrat după Pahl
şi Beitz [16], porneşte de la un număr iniţial
de 5 soluţii (structuri de rezolvare), ale
excitatorului axial, notate prin: I,5,V.
Se efectuează mai întâi o evaluare grosieră
a celor 5 soluţii, în conformitate cu norma
VDI 2225. Această evaluare cuprinde două
etape: o evaluare tehnică şi, separat, o
evaluare economică. Cu acest scop s-au
propus, pe baza listei de cerinţe, 5 criterii
tehnice de evaluare (v. fig. 4.17,a) şi
respectiv 4 criterii economice (v. fig. 4.17,b);
criteriile din fiecare grupă sunt considerate
egale ca importanţă.
Pe baza unei scale de apreciere de la 0 la 4
(adoptată de VDI 2225), se acordă fiecărei
variante un număr de note, egal cu numărul
criteriilor de evaluare (v. fig.4.17,a şi b).
Pentru fiecare soluţie, se determină apoi
punctajul total (prin însumarea notelor
obţinute) şi se calculează rata de evaluare
tehnică Rt (v. fig. 4.17,a) şi rata de evaluare
economică Re (v. fig. 4.17,b).
Rata de evaluare se obţine ca raport între
punctajul total realizat şi punctajul obţinut în
condiţii ideale (nota max. 4 x 5 criterii = 20
puncte, în cazul evaluării tehnice, şi nota
max. 4 x 4 criterii = 16 puncte, în cazul
evaluării economice).
Conform fig. 4.17,a şi b, soluţiile III şi IV sunt
cele mai bune soluţii (la „egalitate“), urmate
îndeaproape de soluţia II. În premisa că ratele
Rt şi Re au importanţă egală, analiza
numerică poate fi simplificată prin utilizarea
unei rate medii Rm, calculată fie ca medie
aritmetică: Rm = (Rt + Re)/2, fie ca medie
geometrică: Rm2 = Rt — Re; în ambele cazuri se
obţine o valoare cuprinsă între 0 şi 1.
123
Further, there are presented succinctly
these types of evaluation in the two
approaching variants that exist in literature:
the German approach and the approach
promoted mainly in the English literature.
4.4.2. Solutions’ evaluation in German
literature
It is exemplified the evaluation of the solutions
of axial exciter (from a test rig with a closed
power circuit), meant to generate axial
forces in a claw coupling (loaded with a
variable torque).
The example of evaluation, adapted from
Pahl and Beitz [16], starts from an initial
number of five solutions (solving structures)
of the axial exciter, denoted by: I,N,V.
Firstly, it is made a rough evaluation of the
five solutions, according to the VDI 2225
norm. This evaluation consists of two steps:
a technical evaluation and, separately, an
economical evaluation. With this aim and
based on the requirements’ list, 5 technical
criteria of evaluation (see Fig. 4.17,a) and 4
economical criteria (see Fig. 4.17,b) were
proposed; the criteria from each group are
considered equally important.
On the basis of a scale from 0 to 4 (adopted
by VDI 2225), each variant will receive a
number of grades, equal to the number of
evaluation criteria (see Fig.4.17,a and b).
Then, for each solution, it is established the
total score (by summing the obtained grades)
and it is calculated the technical evaluation
rate Rt (see Fig. 4.17,a) and the economical
evaluation rate Re (see Fig. 4.17,b).
The evaluation rate is obtained as a ratio
between the total score and the score
obtained in ideal conditions (maximum
grade 4 x 5 criteria = 20 points, in the case
of technical evaluation, and maximum grade
4 x 4 criteria = 16 points, in the case of
economical evaluation).
According to Fig. 4.17,a and b, the solutions
III and IV are the best solutions
(on „equality“), followed closely by solution II.
In the premise that rates Rt and Re have an
equal importance, the numerical analysis can
be simplified by using a medium rate Rm,
calculated either as an arithmetical mean:
Rm = (Rt +Re)/2, or as a geometrical mean:
Rm2 = Rt — Re; in both cases it is obtained a
value between 0 and 1.
 I. II. III. IV. V.
Soluţia

Criterii
tehnice
1. Perturbaţii mici
ale cinematicii de 3 4 4 4 3
cuplare
2. Punere simplă în
3 4 4 4 3
funcţiune
3. Schimbarea
uşoară a 4 3 4 4 4
cuplajului
4. Siguranţa
2 4 3 3 3
funcţională
5. Construcţie
2 2 2 2 3
simplă
Total 14 17 17 17 16
Total 14 17 17 17 16
Rt = = 0 ,7 = 0 ,85 = 0 ,85 = 0 ,85 = 0 ,8
20 20 20 20 20 20
a

I. II. III. IV. V.

Soluţia

Criterii
economice
1. Costuri
reduse de 2 3 4 4 2
materiale
2. Costuri
reduse de 2 1 3 3 3
reasamblare
3. Timp scurt
2 4 3 3 2
de testare
4. Posibilitate
de realizare în
3 3 3 3 2
atelierul
propriu
Total 9 11 13 13 9
Total 9 11 13 13 9
Re = = 0 ,56 = 0 ,69 = 0 ,81 = 0 ,81 = 0 ,56
16 16 16 16 16 16
b
Fig. 4.17,a şi b. Exemplu de evaluare grosieră, aplicată unui număr de cinci soluţii
(variante conceptuale) ale unui excitator axial (prelucrare după Pahl şi Beitz [16]):
a) Matricea de evaluare tehnică şi b) Matricea de evaluare economică.

124
 I. II. III. IV. V.
Solution

Technical
criteria
1. Small
perturbations of the
3 4 4 4 3
coupling
kinematics
2. Simple setting
3 4 4 4 3
into service
3. Easy change of
4 3 4 4 4
the coupling
4. Functional safety 2 4 3 3 3
5. Simple
2 2 2 2 3
131

construction
Total 14 17 17 17 16
Total 14 17 17 17 16
Rt = = 0 ,7 = 0 ,85 = 0 ,85 = 0 ,85 = 0 ,8
20 20 20 20 20 20
a

I. II. III. IV. V.

Solution

Economic
criteria
1. Reduced
2 3 4 4 2
materials costs
2. Reduced
reassembling 2 1 3 3 3
costs
3. Short testing
2 4 3 3 2
time
4. The
possibility of
manufacturing 3 3 3 3 2
in the own
workshop
Total 9 11 13 13 9
Total 9 11 13 13 9
Re = = 0 ,56 = 0 ,69 = 0 ,81 = 0 ,81 = 0 ,56
16 16 16 16 16 16
b
Fig. 4.17,a and b. Example of rough evaluation, applied to a number of five solutions (conceptual
variants) referring to an axial exciter (adapted after Pahl and Beitz [16]): a) The matrix of technical
evaluation and b) The matrix of economical evaluation.

125
 <ivel 2 <ivel 3 <ivel 4 Wi
Reproductibilitate
Uzuri reduse ale
bună a curbei
părţilor mobile
cuplu-timp
Funcţionare W111 = Wk111 = W1111 = Wk1111 =
sigură 0,2 0,056
0,056
0,7 0,28

W11 = Wk11 = Sensibilitate

0,4 0,4 Toleranţa la redusă la vibraţii
supraîncarcare
W1112 = Wk1112 = 0,14
Wk112 = Wk112 = 0,5 0,14
0,3 0,12
Puţini factori
perturbatori
Siguranţă
mecanică înaltă W1113 = Wk1113 =
0,3 0,084 0,084
W121 = Wk121 =
131

0,7 0,21 0,12

Siguranţă
0,21
înaltă
0,09
W12 = Wk12 = Puţine erori
0,3 0,3 posibile de
&umăr mic de
operare
<ivel 1 componente
W122 = Wk122 =
0,3 0,09 W1311 = Wk1311 =
Mecanism de 0,03
0,5 0,03
testat simplu şi
sigur
W1 = Wk1 = Complexitate
Fabricare simplă redusă a
1 1 a componentelor componentelor
W131 = Wk131 = W1312 = Wk1312 =
Fabricare 0,6 0,06 0,2 0,012 0,012
simplă

W13 = Wk13 = Multe părţi sunt

Asamblare normalizate şi se
0,1 0,1 simplă pot cumpăra
W132 = Wk132 = W1313 = Wk1313 =
0,4 0,04 0,3 0,018 0,018
0,04
0,06
Schimbare rapidă
Intreţinere a legăturilor la
simplă testare
Caracteristici
funcţionale bune W141 = Wk141 = W1421 = Wk1421 =
0,3 0,06 0,6 0,084 0,084
W14 = Wk14 = Buna accesibi-
0,2 0,2 Manipulare litate a sisteme-
simplă lor de măsură.
Wk142 = Wk142 = W1422 = Wk1422 =
c 0,7 0,14 0,4 0,056 0,056
∑=1
Fig. 4.17,c. Arborele obiectivelor (secundare) pentru produsul de tip excitator axial
(prelucrare după Pahl şi Beitz [16]).
126
 Level 2 Level 3 Level 4 Wi
Good repro-
ducibility of the Reduced wears of
curve couple-time the mobile parts

W111 = Wk111 = W1111 = Wk1111 =

Safe working 0,2 0,056
0,056
0,7 0,28

W11 = Wk11 = Reduced

0,4 0,4 Tolerance at sensibility to
overloading vibrations
W1112 = Wk1112 = 0,14
Wk112 = Wk112 = 0,5 0,14
0,3 0,12
A few disturbing
factors
High mechanical
safety
W1113 = Wk1113 =
0,3 0,084 0,084
W121 = Wk121 =
131

0,7 0,21 0,12

High safety 0,21
0,09
W12 = Wk12 = A few possible
0,3 0,3 operating errors Small number of
Level 1 components
W122 = Wk122 =
0,3 0,09 W1311 = Wk1311 =
Simple and safe 0,03
0,5 0,03
testing
mechanism
W1 = Wk1 = Simple Reduced
1 1 manufacturing of complexity of
components components
W131 = Wk131 = W1312 = Wk1312 =
Simple 0,6 0,06 0,2 0,012 0,012
manufacturing

W13 = Wk13 = Many parts are

Simple standardized and
0,1 0,1 assembling can be bought
W132 = Wk132 = W1313 = Wk1313 =
0,4 0,04 0,3 0,018 0,018
0,04
0,06
Fast changing of
Simple links while testing
maintenance
Good functional
characteristics W141 = Wk141 = W1421 = Wk1421 =
0,3 0,06 0,6 0,084 0,084
W14 = Wk14 = Good accesibility
0,2 0,2 Simple of the measu-
manipulation rement system
Wk142 = Wk142 = W1422 = Wk1422 =
c 0,7 0,14 0,4 0,056 0,056
∑=1
Fig. 4.17,c. The (secondary) objectives tree for a product of type axial exciter (adapted after Pahl and
Beitz [16]).
127
 Pentru cele trei soluţii reţinute (IV, III şi II,
v. fig. 4.17,a şi b), în continuare se
efectuează o evaluare fină, bazată pe
analiza valorii [8, 9, 16].
În această evaluare, obiectivele secundare
de natură tehnică (formulate cu ajutorul
listei de cerinţe) sunt diferenţiate, pe diverse
niveluri, cu ajutorul unei scheme denumită
arborele obiectivelor.
În cazul excitatorului axial (considerat ca
exemplu), din lista de cerinţe se obţine
arborele cu patru niveluri din fig. 4.17,c
(prelucrare după Pahl şi Beitz [16]); din
aceste obiective, numai cele de nivel maxim
devin apoi criterii de evaluare. Cu ajutorul
acestui arbore, se determină, mai departe,
coeficienţii de pondere (importanţă) ai
131
criteriilor de evaluare.
Conform fig. 4.17,c, fiecărui obiectiv i se
asociază doi coeficienţi de pondere:
- primul coeficient (notat W1,J,W1422) se
referă la ponderea obiectivului, în raport
cu obiectivele din aceeaşi filiaţie (de
acelaşi nivel şi cu acelaşi obiectiv-
părinte); evident, suma coeficienţilor
primari, ai obiectivelor de aceeaşi filiaţie,
este egală cu unitatea;
- coeficientul secund (notat Wk1,J,Wk1422) se
referă la ponderea obiectivului, în raport cu
obiectivele de pe acelaşi nivel; aceasta
înseamnă că, pe orice nivel, suma
coeficienţilor secunzi este egală cu unitatea.
Primul coeficient de pondere (al oricărui
obiectiv) este desemnat de echipa de
proiectare, prin comparaţie cu celelalte
obiective din aceeaşi filiaţie. Coeficientul
secund modelează importanţa globală a
obiectivului şi se calculează ca produs dintre
primul coeficient al obiectivului considerat şi
coeficientul secund al obiectivului-părinte (de
examplu: Wk111= W111—Wk11= 0,7x0,4 = 0,28,
v. fig. 4.17,c).
Liniile întrerupte din fig. 4.17,c indică faptul
că obiectivele fără filiaţie (fără obiective-fii)
se regăsesc neschimbate în toate nivelurile
de ordin superior, implicit şi în cel de nivel
maxim.
Obiectivele de pe nivelul maxim sunt
considerate, mai departe, criterii de evaluare şi
pentru a fi mai uşor de recunoscut sunt scrise
italic; coeficienţi de pondere Wi ai acestor criterii
sunt descrişi prin coeficienţii secunzi (stabiliţi
anterior) care s-au scris cu litere groase (bold).
128
Further, for the three solutions that were
kept (IV, III and II, see Fig. 4.17,a and b), it
is made a fine evaluation, based on the
value analysis [8, 9, 16].
In this evaluation, the secondary objectives of
technical nature (formulated by means of the
requirements’ list) are differentiated, on
different levels, by means of a scheme called
the objectives’ tree.
In the case of axial exciter, the tree with four
levels from Fig. 4.17,c (adapted after Pahl
and Beitz [16]) is obtained from the
requirements’ list; from these objectives,
only those of maximum level (here level 4)
become evaluation criteria. Further, by
means of this tree, there are established the
coefficients of weight (importance) of the
evaluation criteria.
According to Fig. 4.17,c, two coefficients of
weight are associated to each objective:
- The first coefficient (denoted W1,N,W1422) is
referring to the objective weight, with
respect to the objectives from the same
filiation (of the same level and with the
same parent-objective); obviously, the sum
of the primary coefficients of the objectives
from the same filiation is always equal to 1;
- The second coefficient (denoted Wk1,N,
Wk1422) is referring to the objective weight
with respect to the objectives from the
same level; this means that, on any level,
the sum of the secondary coefficients is
always equal to 1.
The first weight coefficient (of any objective) is
designated by the design team, relating to the
other objectives from the same filiation. The
second coefficient models the global
importance of the objective and is calculated as
the product between the first coefficient of the
considered objective and the second coefficient
of the parent-objective (for example: Wk111 =
W111— Wk11= 0,7x0,4 = 0,28, see Fig. 4.17,c).
The dashed lines from Fig. 4.17,c indicate
that the objectives without filiation (without
son-objectives) are found unchanged on all
the levels of superior order and implicitly, in
the maximum level, as well.
Further, the objectives from the maximum
level (see Fig. 4.17,c) are considered as
evaluation criteria and are written italic in
order to be easier recognized; the coefficients
of weight Wi of these criteria are described
through the second coefficients (previously
established) which were written bold.
 Pe baza criteriilor şi coeficienţilor de
pondere stabiliţi cu ajutorul fig. 4.17,c, în
fig. 4.18 sunt evaluate mai departe soluţiile
II, III şi IV, selectate în faza anterioară
(fig. 4.17,a şi b). Conform fig. 4.18
(prelucrată după Pahl şi Beitz [16]), în
prima coloană sunt ordonate criteriile de
evaluare şi coeficienţii de pondere ai
acestora Wi; în coloana alăturată sunt
precizaţi parametrii caracteristici ai criteriilor
utilizate şi unităţile de măsură aferente.
Coloana fiecăreia dintre soluţiile analizate
(II, III şi IV) este divizată în trei subcoloane:
- în prima subcoloană sunt înscrise datele
cantitative şi/sau calitative ale
131
parametrilor caracteristici realizaţi de
soluţia considerată;
- în subcoloana secundă se apreciază
modul în care soluţia analizată
îndeplineşte fiecare criteriu, pe baza unei
note Ni, pe o scară de la 1 la 10;
- în subcoloana terţă este calculată nota
ponderată, ca produs dintre nota din
subcoloana secundă Ni şi coeficientul de
pondere Wi.
Cu suma notelor obţinute, de fiecare soluţie,
se calculează rata de evaluare a soluţiei Rk,
specifică evaluării de tip grosier (v. şi
fig. 4.17,a şi b):
Rk = (ΣNi)/(10—n),
k = 2 (pentru soluţia II), 3 (pentru soluţia III),
4 (pentru soluţia IV), n = 13 criterii.
Pentru evaluarea fină, se însumează notele
ponderate şi se determină rata ponderată a
soluţiei (fig. 4.18):
. .
WRk = (Σ Wi Ni)/10, k = II, III, IV.
Comparaţia dintre mărimile Rk şi WRk
evidenţiază efectul diferenţierii dintre criterii,
prin intermediul coeficienţilor de pondere.
Deşi în evaluarea grosieră, din fig. 4.16,
soluţiile IV şi III se aflau la „egalitate“ pe
primul loc, în evaluarea fină, primul loc este
ocupat de soluţia II, urmată la mică diferenţă
de soluţia III. Această fluctuaţie de locuri
scoate în evidenţă importanţa care trebuie
acordată în elaborarea criteriilor de evaluare.
129
On the basis of the criteria and the
coefficients of weight that were established
using Fig. 4.17,c, in Fig. 4.18 there are
further evaluated the solutions II, III and IV,
selected in the previous phase (Fig. 4.17, a
and b). According to Fig. 4.18 (adapted
after Pahl and Beitz [16]), the evaluation
criteria and their coefficients of weight Wi
are ordered in the first column; in the
adjoining column there are specified the
characteristic parameters of the used
criteria and their units of measurement.
The column of each from the analyzed
solutions (II, III and IV) is divided into three
sub-columns:
- In the first sub-column there are written
the quantitative and/or qualitative data of
the characteristic parameters obtained
by the considered solution;
- In the second sub-column it is appreciated
the way in which the analyzed solution
fulfills each criterion, based on a grade Ni,
on a scale from 1 to 10;
- In the third sub-column it is calculated the
weighted grade, as the product between
the grade from the second sub-column Ni
and the coefficient of weight Wi.
Then, the evaluation rate of the solution Rk,
which is specific to the rough evaluation, is
calculated as the sum of the obtained
grades (see Fig. 4.17,a and b):
Rk = (ΣNi)/(10—n),
k = 2 (for solution II), 3 (for solution III),
4 (for solution IV), n = 13 criteria.
For the fine evaluation, the weighted grades
are summed into the solution weighted rate
(Fig. 4.18):
WRk = (Σ Wi Ni)/10, k = 2, 3, 4.
The comparison between the quantities Rk
and WRk highlights the effect of
differentiation between criteria, through the
weight coefficients.
Although, in the rough evaluation from
Fig. 4.16, the solutions IV and III were on the
first place, in the fine evaluation, the first
place is occupied by solution II, followed at a
small difference, by solution III. This
fluctuation of places highlights the
importance that must be conferred in
elaborating the evaluation criteria.
 Criteriul de evaluare Parametri Soluţia II Soluţia III Soluţia IV
otă otă otă
Nr U otă ponderată otă ponderată otă ponderată
Wi Mărime Mărime Mărime
M <i Wi.<i <i Wi.<i <i Wi.<i
1 Uzuri reduse ale părţilor 0,056 Uzură - redusă 6 0,336 medie 4 0,224 redusă 6 0,336
mobile
-1
2 Sensibilitate redusă la 0,14 Frecvenţa s 2370 7 0,980 2370 7 0,980 < 410 2 0,280
vibraţii naturală
3 Puţini factori 0,084 Perturbaţii - redusă 7 0,588 redusă 6 0,504 (medie) 4 0,336
perturbatori
4 Toleranţa la 0,12 Rezervă % 10 7 0,840 10 7 0,840 20 8 0,960
supraîncarcare suprasarcină
5 Siguranţă mecanică 0,21 Siguranţa meca- - ridicată 7 1,470 ridicată 7 1,470 foarte 8 1,680
înaltă nică aşteptată ridicată
6 Puţine erori posibile de 0,09 Operare cu - redusă 7 0,630 redusă 6 0,540 medie 4 0,360
operare posibile erori
7 Număr mic de 0,03 Nr. de - medie 4 0,120 medie 4 0,120 redusă 6 0,180
componente componente
8 Complexitate redusă a 0,012 Complexitatea - redusă 7 0,084 medie 5 0,060 ridicată 3 0,036
componentelor componentelor
9 Multe părţi sunt norma- 0,018 Proporţia comp. - medie 6 0,108 medie 6 0,108 ridicată 8 0,144

131
130
lizate şi se pot cumpăra tipizate şi
cumpărate
10 Asamblare simplă 0,04 Simplitatea - medie 5 0,200 medie 5 0,200 ridicată 7 0,280
montării
11 Intreţinere simplă 0,06 Timpul şi costul - redusă 8 0,480 redusă 7 0,420 ridicată 3 0,180
întreţinerii
12 Schimbare rapidă a 0,084 Timpul estimat min 120 7 0,588 120 7 0,588 180 4 0,336
legăturilor la testare pentru schimba-
rea conexiunilor
la testare
13 Buna accesibilitate a 0,056 Accesibilitatea - bună 7 0,392 bună 7 0,392 medie 5 0,280
sistemelor de masură sist. de măsurare

∑= 1 Total 85 6,816 Total 78 6,446 Total 68 5,388

n = 13 R2= 0,65 WR2=0,68 R3= 0,60 WR3=0,64 R4= 0,52 WR4=0,54
<imax = 10; Rk = (∑<i )/(10n); WR = (∑ Wi.<i)/10

Fig. 4.18. Evaluarea fină (prin notare ponderată) a soluţiilor II, III şi IV (din 4.17,a şi b), pe baza criteriilor şi coeficienţilor de pondere Wi rezultaţi din
fig. 4.17,c (prelucrare după Pahl şi Beitz [16]).

130
 Evaluation criterion Parameters Solution II Solution III Solution IV
Weighted Weighted Weighted
No U ote grade ote grade ote grade
Wi Quantity Quantity Quantity
M <i Wi.<i <i Wi.<i <i Wi.<i
1 Reduced wears of the 0,056 Wear - reduced 6 0,336 medium 4 0,224 reduced 6 0,336
mobile parts
-1
2 Reduced sensibility at 0,14 Natural s 2370 7 0,980 2370 7 0,980 < 410 2 0,280
vibrations frequency
3 A few disturbing factors 0,084 Perturbations - reduced 7 0,588 reduced 6 0,504 (medium) 4 0,336
4 Tolerance to 0,12 Deposit % 10 7 0,840 10 7 0,840 20 8 0,960
overloading overload
5 High mechanical safety 0,21 The expected - high 7 1,470 high 7 1,470 Very 8 1,680
mechanical high
safety
6 A few possible 0,09 Operation with - reduced 7 0,630 reduced 6 0,540 medium 4 0,360
operating errors possible errors
7 Small number of 0,03 No. of - medium 4 0,120 medium 4 0,120 reduced 6 0,180
components components
8 Reduced components 0,012 Components - reduced 7 0,084 medium 5 0,060 high 3 0,036
complexity complexity
9 Many parts are 0,018 The proportion of - medium 6 0,108 medium 6 0,108 high 8 0,144

131
standardized and can be standard type and
bought bought comp.
10 Simple assembling 0,04 Simplicity of - medium 5 0,200 medium 5 0,200 high 7 0,280
assemblage
11 Simple maintenance 0,06 Maintenance - 8 0,480 reduced 7 0,420 high 3 0,180
time and cost
reduced
12 Fast change of testing 0,084 The estimated min 120 7 0,588 120 7 0,588 180 4 0,336
links time for
changing the
connections
while testing
13 Good accessibility of 0,056 Accessibility - good 7 0,392 good 7 0,392 medium 5 0,280
the measurement measurement
systems system

∑= 1 Total 85 6,816 Total 78 6,446 Total 68 5,388

n = 13 R2= 0,65 WR2=0,68 R3= 0,60 WR3=0,64 R4= 0,52 WR4=0,54
<imax = 10; Rk = (∑<i )/(10n); WR = (∑ Wi.<i)/10
Fig. 4.18. The fine evaluation (by weighted grading) of solutions II, III and IV (from 4.17,a şi b), based on the criteria and weight coefficients Wi resulted
from Fig. 4.17,c (adapted after Pahl and Beitz [16]).

131
 Deoarece soluţiile II şi III au rate ponderate Because solutions II and III have weighted
de valori apropiate, ambele pot fi declarate rates of close values, both can be declared
ca soluţii de principiu. as principle solutions.

4.4.3. Evaluarea soluţiilor în literatura de 4.4.3. Solutions’ Evaluation in English

limbă engleză Literature

În literatura de limbă engleză, cea mai larg
utilizată metodă de evaluare grosieră,
cunoscută şi sub denumirea de cernere, se
referă la matricea de evaluare de tip Pugh [17].
Pentru exemplificare, în fig. 4.19 este
ilustrată o astfel de matrice (adaptată după
Pugh [17]), destinată selectării celor mai
potrivite profile, în raport cu şase criterii:
A,A,F. Selectarea porneşte de la 10 soluţii
de profile, care sunt comparate cu un profil
131
In the English literature, the most used
method of rough evaluation, known as
screening, is referring to the evaluation
matrix of Pugh type [17].
For example, in Fig. 4.19 it is illustrated such
a matrix (adapted after Pugh [17]), which is
meant to select the most appropriate
profiles, with respect to the six criteria:
A,N,F. The selection starts from the 10
solutions of profiles, which are compared

de referinţă. with a reference profile.

Dacă un profil satisface un anumit criteriu
mai bine decât profilul de referinţă, acel
profil primeşte nota plus (+) pentru criteriu
considerat (fig. 4.19); în caz contrar,
primeşte nota minus (-); dacă profilul
îndeplineşte criteriul considerat la fel ca
profilul de referinţă, atunci profilul analizat
primeşte nota I (idem).
Pe baza acestor note, se determină apoi
sumele obţinute de fiecare variantă: Σ +, Σ -
şi ΣI; cu ajutorul acestor sume, se poate
efectua ordonarea soluţiilor.
Conform rezultatelor din fig. 4.19, pot fi
selectate soluţiile: nr. 3 (locul 1), nr. 8 la
If a profile satisfies a certain criterion better
than the reference profile, that profile gets a
plus (+) for the considered criterion
(Fig. 4.19); on contrary, it gets a minus (-);
if the profile fulfills the considered criterion
exactly like the reference profile, then the
analyzed profile gets an I (idem).
Then, on the basis of these grades, there are
established the sums obtained by each
variant: Σ +, Σ - and Σ I; by means of these
sums, it can be made the solutions ordering.
According to the results from Fig. 4.19,
there can be selected the solutions: no. 3

Solutions
Soluţii

Criterii 1 2 3 4 5 6 7 8 9 10 11
Criteria
A + - + - + - - + - +
B + I + I - - RR + - + -
C - + - - I I EE + I - -
D - + + - I + FF I - - I
E + - + - I + EE I + + +
- - I + + - RR + - + I
F
IE
∑+ 3 2 4 1 2 2 NN 3 2 4 2
∑− 3 3 1 4 1 3 ŢC 1 3 2 2
ĂE
∑I 0 1 1 1 3 1 2 1 0 2

Fig. 4.19. Exemplu de evaluare grosieră (cernere), cu ajutorul matricei de evaluare de tip Pugh
(prelucrare după Pugh [17]).

Fig. 4.19. Example of rough evaluation (screening), by means of the evaluation matrix of Pugh type
(adapted after Pugh [17]).
132
 „egalitate“ cu nr. 10 (locul 2), nr. 5 (locul 3)
şi nr.11 la „egalitate“ cu nr.1 (locul 4).
Dacă se consideră că I = 0 şi (+) + (-) = 0,
calculul se poate simplifica, prin obţinerea
unei sume globale/soluţie.
Un alt exemplu intuitiv (prelucrat după
Ulrich şi Eppinger [19]) este reprezentat în
fig. 4.20 şi se referă la un număr iniţial de
7 soluţii (variante conceptuale) de seringi
medicale: A,N,G şi la 7 criterii de evaluare.
În schema a, din fig. 4.20, sunt evidenţiate
grafic efectele celor două faze de evaluare:
cernerea (evaluarea grosieră) şi notarea
ponderată (evaluarea fină).
Cernerea (în varianta de tip Pugh) este
131
detaliată în fig. 4.20,b, iar notarea
ponderată, în fig. 4.20,c (în premisa
cunoaşterii coeficienţilor de pondere).
În cernerea din fig. 4.20,b, ordonarea
soluţiilor (în care este inclusă şi varianta de
referinţă) s-a efectuat pe baza sumei
globale; din rezultatele obţinute a decurs
următoarea decizie:
Continuă mai departe soluţiile A şi E
(situate pe locurile 1 şi respectiv 2), se
combină soluţiile D şi F (aflate pe locul 3) şi
se revizuieşte soluţia G (aflată, de
asemenea, pe locul 3).
Cele patru soluţii selectate în urma cernerii
(A, DF, E şi G+) sunt evaluate, mai departe,
pe baza notării ponderate; procedeul de
lucru este analog cu cel aplicat în fig. 4.18,
cu diferenţa că scara de notare are valori
între 1 şi 5.
Din ordonarea soluţiilor, pe baza sumei
notelor ponderate (fig. 4.20,c), rezultă că
soluţia (varianta conceptuală) DF
desemnează soluţia conceptuală căutată.
4.4.4. Despre cele două variante de
evaluare fină. Formula FRISCO
Comparaţia dintre cele 2 modalităţi de
evaluare fină, prezentate anterior, (vezi
fig. 4.17, fig. 4.18 şi fig. 4.20,c) arată că
acestea sunt în principiu asemănătoare; în
ambele abordări se disting trei faze:
a) Se stabilesc criteriile de evaluare şi
coeficienţii de pondere ai acestora;
133
(place 1), no. 8 equal to no. 10 (place 2),
no. 5 (place 3) and no.11 equal to no.1
(place 4).
If it is considered that I = 0 and (+) + (-) = 0,
the calculus can be simplified by obtaining a
global sum/solution.
Another intuitive example (adapted after
Ulrich and Eppinger [19]) is represented in
Fig. 4.20 and is referring to an initial number
of 7 solutions (conceptual variants) of
syringes: A,N,G and to 7 evaluation criteria.
In the scheme a from Fig. 4.20 are graphically
highlighted the effects of the two evaluation
phases: screening (rough evaluation) and
weighted grading (fine evaluation).
The screening (in the variant of Pugh type)
is detailed in Fig. 4.20,b, and the weighted
grading, in Fig. 4.20,c (in the premise of
knowing the weight coefficients).
In the screening from Fig. 4.20,b, the
solutions ordering (in which it is also
enclosed the reference variant) was made
on the basis of the global sum; the following
decision derived from the obtained results:
Continue further with the solutions A and E
(situated on places 1 and 2), solutions D
and F (from the third place) are combined
and solution G (also from the third place) is
revised.
The 4 solutions, selected after screening (A,
DF, E and G+), are further evaluated on the
basis of the weighted grading ; the working
procedure is analogue to the one applied in
Fig. 4.18, with the difference that the
grading scale has values between 1 and 5.
From the solutions ordering, based on the sum
of weighted grades (Fig. 4.20,c), it results that
the solution (conceptual variant) DF designates
the searched conceptual solution.
4.4.4. On the two fine evaluation
variants. The FRISCO formula
The comparison between the 2 methods of
fine evaluation that were previously
presented (see Fig. 4.17, Fig. 4.18 and
Fig. 4.20,c) shows that, in principle, they are
similar; three phases are highlighted in both
approaches:
a) There are established the evaluation
criteria and their coefficients of weight;
 Cernerea soluţiilor

&otarea ponderată a
Generarea soluţiilor
soluţiilor A l e g e r e a c o n c e p t u l u i
131

a
Soluţii (variante conceptuale)
Criterii A B C D E F G
(referinţă)
1. Uşurinţa manevrării 0 0 - 0 0 - -
2. Uşurinţa utilizării 0 - - 0 0 + 0
3. Uşurinţa citirii 0 0 + 0 + 0 +
4. Precizia dozajului 0 0 0 0 - 0 0
5. Durabilitate 0 0 0 0 0 + 0
6. Uşurinţa fabricării + - - 0 0 - 0
7. Portabilitate + + 0 0 + 0 0
Sumă de + 2 1 1 0 2 2 1
Sumă de 0 5 4 3 7 4 3 5
Sumă de - 0 2 3 0 1 2 1
Suma globală 2 -1 -2 0 1 0 0
Locul 1 6 7 3 2 3 3
Continuă? Da Nu Nu Combinare Da Combinare Revizuire

b
Soluţii (variante conceptuale) selectate prin cernere

Criterii Coef. de A DF E G+
pondere Notă Notă Notă Notă
Notă Notă Notă Notă
ponderată ponderată ponderată ponderată
1. 5% 3 0.15 3 0.15 4 0.2 4 0.2
2. 15% 3 0.45 4 0.6 4 0.6 3 0.45
3. 10% 3 0.3 3 0.3 5 0.5 5 0.5
4. 25% 3 0.75 3 0.75 2 0.5 3 0.75
5. 15% 3 0.45 5 0.75 4 0.6 3 0.45
6. 20% 3 0.6 3 0.6 2 0.4 2 0.4
7. 10% 3 0.3 3 0.3 3 0.3 3 0.3
TOTAL: 3.00 TOTAL: 3.45 TOTAL: 3.10 TOTAL: 3.05
Locul 4 1 2 3
Continuă? Nu (DA) Dezvoltare Nu Nu
c
Fig. 4.20. Exemplu de evaluare grosieră (cernere) şi evaluare fină (notare ponderată) aplicate unor
variante conceptuale ale unei seringi medicale (adaptare după Ulrich şi Eppinger [19]).

134
 Solutions screening
Weighted grading of
Solutions solutions
generation C h o s e o f c o n c e p t

a
131

Solutions (conceptual variants)

Criteria A B C D E F G
(reference)
1. Easiness of
0 0 - 0 0 - -
operation
2. Easiness of using 0 - - 0 0 + 0
3. Easiness of reading 0 0 + 0 + 0 +
4. Accuracy of dosage 0 0 0 0 - 0 0
5. Durability 0 0 0 0 0 + 0
6. Easiness of
+ - - 0 0 - 0
manufacture
7. Portability + + 0 0 + 0 0
Sum of + 2 1 1 0 2 2 1
Sum of 0 5 4 3 7 4 3 5
Sum of - 0 2 3 0 1 2 1
Global sum 2 -1 -2 0 1 0 0
Place 1 6 7 3 2 3 3
Continues? Yes No No Combination Yes Combination Revision

b
Solutions (conceptual variants) selected by screening

Criteria Coef. of A DF E G+
weight Weighted Weighted Weighted Weighted
Note Note Note Note
grade grade grade grade
1. 5% 3 0.15 3 0.15 4 0.2 4 0.2
2. 15% 3 0.45 4 0.6 4 0.6 3 0.45
3. 10% 3 0.3 3 0.3 5 0.5 5 0.5
4. 25% 3 0.75 3 0.75 2 0.5 3 0.75
5. 15% 3 0.45 5 0.75 4 0.6 3 0.45
6. 20% 3 0.6 3 0.6 2 0.4 2 0.4
7. 10% 3 0.3 3 0.3 3 0.3 3 0.3
TOTAL: 3.00 TOTAL: 3.45 TOTAL: 3.10 TOTAL: 3.05
Place 4 1 2 3
Continues? No (YES)Development No No
c
Fig. 4.20. Example of rough evaluation (screening) and fine evaluation (weighted grading) applied to some
conceptual variants of a syringe (adapted after Ulrich and Eppinger [19]).
135
 b) La fiecare soluţie (variantă conceptuală),
se apreciază, printr-o notă (pe o scară
convenabilă), modul în care sunt
îndeplinite fiecare dintre criteriile de
evaluare; se calculează apoi notele
ponderate, ca produs între fiecare notă
acordată şi coeficientul de pondere al
criteriului aferent.
c) Se însumează notele ponderate ale
fiecărei soluţii şi se ordonează valoric
soluţiile analizate, pe baza sumelor
(punctajelor) obţinute.
Diferenţele semnificative dintre cele două
abordări se referă, cu precădere, la prima
fază. Rezolvarea acestei faze, prin metoda
germană (bazată pe arborele de obiective)
131
este precisă, dar laborioasă (incumbă un
volum relativ mare de lucru).
La celălalt tip de abordare (v. fig. 4.20),
rezolvarea primei faze este, de regulă,
intuitivă şi sumară; se presupune, probabil,
că pentru determinarea coeficienţilor de
pondere există metode matematice de
calcul.
Dintre procedeele matematice, existente în
literatură, pentru calculul simplificat al
coeficienţilor de pondere, în continuare se
prezintă o variantă empirică, bazată pe
formula FRISCO [21]. Pentru intuitivitate,
prezentarea este efectuată pe un exemplu
(fig. 4.21):
Sunt date trei variante conceptuale ale unui
produs (I, II şi III) şi n = 4 criterii de
evaluare: a > b > c > d (notaţia > înseamnă:
mai important decât).
Se cere să se determine coeficienţii de
pondere ai criteriilor a, b, c şi d şi să se
ordoneze valoric variantele I, II şi III.
Rezolvare: Cu ajutorul matricei
n × n = 4 × 4 din fig. 4.21,a, se determină
mai întâi punctajul Pk şi apoi locul Lk al
fiecărui criteriu „k“ (k = 1, 2, 3, 4).
În matricea din fig. 4.21,a se operează pe
linie, după următoarele reguli :
1°. Criteriul de pe linia „k“ (k =1,2,3,4) se
compară, cu fiecare dintre criteriile date,
primind următoarele note:
0 – dacă este mai puţin important (decât
criteriul cu care este comparat),
0,5 – dacă este tot atât de important şi
136
b) For each solution (conceptual variant), it is
appreciated the way in which there are
fulfilled each of the evaluation criteria
through a grade (on a convenient scale);
then, it is calculated the weighted grades
as the product between the conferred
grade and the afferent criterion weight
coefficient.
c) The weighted grades of each solution
are summed and the analyzed solutions
are ordered on the basis of the obtained
sums (score).
The significant differences between the two
approaches are referring mainly to the first
phase. This phase solving, through the
German method (based on the objectives
tree), is accurate but laborious (needs a
relatively big volume of work).
As a rule, in the other approach (see
Fig. 4.20), the first phase is solved
intuitively and sketchy; it is supposed
probably that there are mathematical
methods of calculus for establishing the
coefficients of weight.
Among the mathematical procedures that can
be found in the technical literature for the
simplified calculus of the weight coefficients,
further it is presented the empiric variant,
based on the FRISCO formula [21]. For
intuitiveness, the presentation is made on
an example (Fig. 4.21):
There are given three conceptual variants of
a product (I, II and III) and n = 4 evaluation
criteria: a > b > c > d (the notation > means:
more important than).
It is required to establish the weight
coefficients of the criteria a, b, c and d and to
order the variants I, II and III using their value.
Solution: Firstly, by means of the matrix
n×n=4×4 from Fig. 4.21,a, it is
established the score Pk and then, the place
Lk for each criterion „k“ (k = 1, 2, 3, 4).
On the rows of the matrix from Fig. 4.21,a it
is operated following the rules:
1°. The criterion from row „k“ (k =1,2,3,4) is
compared to each of the given criteria,
receiving the following grades:
0 – if it is less important (than the criterion
with which it is compared),
0,5 – if it has the same importance and
 1 – dacă este mai important (decât criteriul
cu care este comparat).
2°. Se calculează punctajul criteriului de pe
linia „k“ (Pk) prin însumarea notelor de pe
acea linie (k = 1,2,3,4); de exemplu, pentru
k=2 (criteriul b): Pk= 0+0,5+1+1= 2,5.
3°. Se stabilesc locurile de ordine ale celor
n = 4 criterii (Lk = 1, 2, 3, 4), prin
compararea punctajelor obţinute; pe baza
acestei ordonări, se determină apoi
mărimea Sk, care desemnează numărul
criteriilor ale căror punctaje sunt inferioare
criteriului curent k; de exemplu, comparativ
cu criteriul b (care are nota Pk = 2,5), există
două criterii Sk= 2 cu note mai mici: criteriul
c (cu Pk=1,5) şi d (cu Pk=0,5).
131
Se pot determina acum, cu ajutorul formulei
FRISCO, atât valorile absolute (Wk) ale
coeficienţilor de pondere (v. fig.4.21,a):
Wk = (2Pk- Pmin+Sk+0,5)/(0,5n+Pmax-Pk);
Pmax = max(Pk, k = 1 Nn);
Pmin = min(Pk, k = 1 Nn);
cât şi valorile relative (wk) ale acestora:
wk = Wk/(ΣWk), k = 1,N,n.
Conform matricei din fig. 4.21,b, pe baza
rezultatelor obţinute anterior, se efectuează
următoarele operaţii:
- se apreciază, mai întâi, cu note Nk (de la
1 la 10), modul în care este îndeplinit
fiecare criteriu, de către fiecare variantă
conceptuală (I, II şi III);
- se calculează apoi notele ponderate, ca
produs între nota Nk şi coeficientul relativ
de pondere wk aferent;
- se determină punctajul fiecărei variante
conceptuale, prin însumarea notelor
ponderate proprii;
- se stabilesc locurile de ordine ale variantelor
conceptuale, comparând punctajele obţinute.
Comparativ cu abordarea germană
(v. fig. 4.17 şi 4.18), abordările de tipul celei
din fig. 4.21 sunt relativ mai simple, dar şi
mai puţin precise.
Datorită simplităţii, metodele de acest tip
(v. fig. 4.21) pot fi direct aplicate, chiar şi în
cazurile în care numărul soluţiilor (variante
conceptuale) este relativ mare.
137
1 – if is more important (than the criterion
with which it is compared).
2°. It is calculated the score of the criterion
from row „k“ (Pk) by summing the grades
from that row (k = 1,2,3,4); for example, for
k=2 (the criterion b): Pk= 0+0,5+1+1= 2,5.
3°. There are established the places for the
n = 4 criteria (Lk = 1, 2, 3, 4), by comparing
the obtained scores; on the basis of these
orderings, it is then established the quantity
Sk, that designates the number of criteria
that have scores smaller than the current
criterion k; for example, compared to
criterion b (which has the score Pk=2,5),
there are Sk=2 criteria with smaller scores:
criteria c (with Pk=1,5) and d (with Pk=0,5).
Now, with the FRISCO formula can be
established both the absolute values (Wk) of
the weight coefficients (see Fig.4.21,a):
Wk = (2Pk - Pmin+Sk+0,5)/(0,5n + Pma x - Pk);
Pmax = max (Pk, k = 1 Nn);
Pmin = min (Pk, k = 1 Nn);
and their relative values (wk):
wk = Wk/(ΣWk), k = 1,N,n.
According to the matrix from Fig. 4.21,b, and
based on the previously obtained results, the
following operations can be made:
- firstly, it is appreciated the way in which
each criterion is fulfilled by each
conceptual variant (I, II and III) with
grades Nk (from 1 to 10);
- then, there are calculated the weighted
grades, as the product between the
grade Nk and the afferent relative
coefficient of weight wk;
- it is established each conceptual variant
score by summing its own weighted
grades;
- there are established the places of the con-
ceptual variants, by comparing the scores.
In comparison to the German approach
(see Fig. 4.17 and 4.18), the approaches
like the one from Fig. 4.21 are relatively
simpler but also less accurate.
Due to its simplicity, the methods of this
type (see Fig. 4.21) can be directly applied
even in the cases of relatively big number of
solutions (conceptual variants).
 Criteriul
k a b c d Pk Lk Sk Wk wk
Criteriul
1 a 0,5 1 1 1 3,5 1 3 5 0,59
2 b 0 0,5 1 1 2,5 2 2 2,33 0,27
3 c 0 0,5 0,5 1 1,5 3 1 1 0,12
4 d 0 0,5 0,5 0,5 0,5 4 0 0,2 0,02
Suma: 8,53 1

a>b>c>d (semnul > semnifică: mai important decât)

k =1, …, n – numărul de ordine al criteriului curent;
Pk = nota globală a criteriului k = suma notelor din linia k a matricei n x n= 4 x 4;
Lk = locul de ordine valorică al criteriului curent k;
Sk = nr. criteriilor ale căror note globale sunt inferioare notei globale a criteriului curent k;
Wk = coeficientul absolut de pondere al criteriului curent k, calculat cu formula FRISCO:
2 ⋅ Pk − Pmin + Sk + 0,5
Wk = ;
0,5 ⋅ n + Pmax − Pk
wk = coeficientul relativ de pondere al criteriului curent k:
131

Wk
wk = .
n 
 ∑ Wk 
 
1 
a

Varianta conceptuala I Varianta conceptuala II Varianta concept. III

Criteriul wk <k wk.<k <k wk.<k <k wk.<k
a 0,59 8 4,72 8 4.72 7 4.13
b 0,27 6 1,62 9 2.43 9 2.43
c 0,12 7 0,84 6 0.72 8 0.96
d 0,02 9 0,18 7 0.14 6 0.12
Suma: 30 7,36 30 8,01 30 7,64
Locul: 3 1 2

Fig. 4.21,a. Determinarea coeficienţilor relativi de pondere ai criteriilor a, b, c şi d;

b. Ordonarea a trei variante conceptuale (I, II şi III) pe baza sumei notelor ponderate ( ∑ w k ⋅ N k ).

138
 Criterion
k a b c d Pk Lk Sk Wk wk
Criterion
1 a 0,5 1 1 1 3,5 1 3 5 0,59
2 b 0 0,5 1 1 2,5 2 2 2,33 0,27
3 c 0 0 0,5 1 1,5 3 1 1 0,12
4 d 0 0 0 0,5 0,5 4 0 0,2 0,02
Sum: 8,53 1

a>b>c>d (the notation > means: more important than)

k =1, …, n – the order number of the current criterion;
Pk = the global grade of the criterion k = the sum of grades from row k of the matrix n × n= 4 × 4;
Lk = the place of the current criterion k;
Sk = no. of criteria whose global grades are inferior to the global grade of the current criterion k;
Wk = the absolute coefficient of weight of the current criterion k, calculated with the FRISCO formula:
2 ⋅ Pk − Pmin + S k + 0,5
Wk = ;
0,5 ⋅ n + Pmax − Pk
Wk
131

wk = the relative coefficient of weight of the current criterion k: wk = .

 n




∑
1
Wk 

a

Conceptual variant no: I Conceptual variant no: II Concept. variant no: III
Criterion wk <k wk.<k <k wk.<k <k wk.<k
a 0,59 8 4,72 8 4.72 7 4.13
b 0,27 6 1,62 9 2.43 9 2.43
c 0,12 7 0,84 6 0.72 8 0.96
d 0,02 9 0,18 7 0.14 6 0.12
Sum: 30 7,36 30 8,01 30 7,64
Place: 3 1 2

Fig. 4.21,a. Establishment of the relative coefficients of weight of the criteria a, b, c and d;
b. Ordering of the three conceptual variants (I, II and III) on the basis of the sum of weighted
grades ( ∑ w k ⋅ N k ).

139
5. EXEMPLU DE PROIECTARE
CONCEPTUALĂ A UNUI
PRODUS TEHNIC
În acest capitol este exemplificată aplicarea
algoritmului de proiectare conceptuală
(v. fig. 4.14 şi fig. 4.15), în cazul unui
produs tehnic de tip: motoreductor.
Acest motoreductor este destinat să
echipeze o platformă rotativă, pe care este
montată o antenă de tip parabolic;
motoreductorul trebuie să aducă platforma în
diverse poziţii unghiulare, în condiţii de
precizie şi stabilitate impuse.
Pentru ca numerele de ordine, ale etapelor
din fig. 4.14,b, să coincidă cu cele ale
subcapitolelor care urmează, primul
subcapitol, destinat specificaţiilor de design
ale produsului (listei de cerinţe), s-a notat
cu 5.0.
5.0. DESPRE SPECIFICAŢIILE DE
DESIGN ALE PRODUSULUI (SDP)
Din SPD (Specificaţiile de Design ale
Produsului) global, format de ansamblul
antenei parabolice, se desprind următoarele
cerinţe (obiective principale) referitoare la
platforma rotativă şi la motoreductor:
1. Diametrul maxim al coroanei dinţate,
solidară cu platforma: ≈ 5 m.
2. Diametrul maxim al pinionului de
antrenare al coroanei dinţate: ≈ 100 mm.
3. Masa totală maximă a platformei: ≈ 31,2 t.
4. Momentul mecanic de inerţie maxim al
platformei, în raport cu axa fixă de rotaţie:
≈ 9,75 —104 kgm2.
5. Rezemarea axială şi radială a
platformei: prin intermediul unor role
periferice cu axe fixe.
6. Turaţia maximă a platformei în timpul
deplasării unghiulare: 0,6 rot/min.
7. Precizia de poziţionare: ± 5°.
8. Menţinerea stabilă a poziţiei unghiulare a
platformei: prin (auto)frânarea reductorului, în
paralel cu blocarea platformei.
9. Sursa de energie: electrică.
140
5. EXAMPLE OF A TECHNICAL
PRODUCT CONCEPTUAL
DESIGN
In this chapter it is exemplified the algorithm
for the conceptual design (see Fig. 4.14 and
Fig. 4.15) applied for a technical product of
motor-reducer type.
This motor-reducer is used in a rotational
platform on which it is installed a parabolic
antenna; the motor-reducer must bring the
platform in different angular positions, under
imposed conditions of accuracy and stability.
In order to obtain the same order numbers
in the subsequent sub-chapters as in
Fig. 4.14,b, the first sub-chapter, meant for
the product design specifications (require-
ments list), was denoted with 5.0.
5.0. ON THE PRODUCT DESIGN
SPECIFICATIONS (PDS)
The following requirements (main objectives)
regarding the rotational platform and the
motor-reducer come out from the PDS
(Product Design Specifications) of the global
pro-duct: the parabolic antenna assembly:
1. The maximum diameter of the crown gear
that is fixed to the platform: ≈ 5m.
2. The maximum diameter of the pinion
which drives the crown gear: ≈ 100 mm.
3. The platform maximum total weight: ≈
31.2 tons.
4. The platform maximum inertia moment
vs. the fixed revolute axis: ≈ 9.75 —104 kgm2.
5. The platform axial and radial support:
through some peripheral rollers with fixed
axes.
6. The platform maximum speed during the
angular displacement: 0.6 rot/min.
7. The positioning accuracy: ± 5°.
8. The stable maintenance of the platform
angular position: through the reducer
blocking, in the same time with the platform
blocking.
9. The energy source: electrical.
10. Raportul cinematic de transmitere al
reductorului: i  = 100 ± 1,5 % (prin
urmare, reductorul trebuie să reducă
turaţia motorului de 100 de ori).
11. Randamentul minim admis pentru
reductor: ηmin = 0,5 (deci, reductorul
trebuie să amplifice momentul motorului
de cel puţin ηmin — i = 50 ori).
Acestor cerinţe le sunt asociate următoarele 5
obiective de optimizare, enumerate în ordinea
importanţei relative:
A. Minimizarea costurilor de fabricaţie,
B. Reducerea pierderilor prin frecare,
C. Minimizarea gradului de complexitate,
D. Minimizarea gabaritului radial şi
E. Minimizarea gabaritului axial.
Aceste obiective (secundare) sunt folosite
ulterior, în calitate de criterii de evaluare
tehnico-economică, pentru identificarea
soluţiei conceptuale (dintre variantele
conceptuale generate).
5.1. IDENTIFICAREA FUNCŢIEI
MOTOREDUCTORULUI
Funcţia globală a motoreductorului este o
subfuncţie a platformei rotative. Pentru
identificarea acesteia, în fig. 5.1 s-au
reprezentat succesiv:
- funcţia globală a platformei (fig. 5.1,a),
- structura acesteia de ordinul 1M+1E+1I
(fig. 5.1,b) şi
- structura de ordinul 3M+4E+4I (fig 5.1,c
şi d), derivată din structura anterioară.
Ultima structură, ilustrată atât în variantă
descriptivă (fig. 5.1,c) cât şi în variantă
simbolică (fig. 5.1,d), are următoarele
subfuncţii componente:
FM1: conectarea material (platformă)-
energie mecanică;
FM2: deplasarea unghiulară (rotirea) a
materialului (platformei);
FM3: Înregistrarea poziţiei unghiulare a
materialului (platformei);
FE1: Conectarea/deconectarea tensiunii de
la reţeaua electrică;
141
10. The reducer kinematical transmission
ratio: i  = 100 ± 1.5 % (i.e. the reducer
must reduce the motor speed 100
times).
11. The reducer admissible minimum
efficiency: ηmin = 0.5 (i.e. the reducer must
the motor moment at least ηmin—i = 50
times).
The following 5 optimization objectives that
are enumerated in their relative importance
order are associated to these requirements:
A. Minimization of the production costs,
B. Reducing the friction losses,
C. Minimization of the complexity degree,
D. Minimization of the radial overall size and
E. Minimization of the axial overall size.
Ulterior, these (secondary) objectives are
used as technical and economical
evaluation criteria for the identification of the
conceptual solution (from the conceptual
variants’ crowd that were generated).
5.1. IDENTIFICATION OF THE
MOTOR-REDUCER FUNCTION
The motor-reducer global function is a sub-
function of the rotational platform. In order
to identify it, in Fig.5.1 were successively
represented:
- The platform global function (Fig.5.1,a),
- Its structure of 1M+1E+1I order
(Fig.5.1,b) and
- The structure of 3M+4E+4I order (Fig.5.1,c
and d), derived from the previous structure.
The last structure, illustrated both in a
descriptive variant (Fig. 5.1,c) and in a
symbolic variant (Fig. 5.1,d), has the
following component sub-functions:
FM1: connecting the material (platform) to
the mechanical energy;
FM2: the material (platform) angular
displacing (rotating);
FM3: registration of the material (platform)
angular position;
FE1: Connecting/disconnecting the voltage;
 M FM M*

M Funcţia globală
a platformei M*
rotative E FE E*
E E *
The global
function of the
I rotational I*
platform I FI
a I*

M FM1 FM2 FM3 M*

E FE1 FE2 FE3 FE4 E2*

E1*
FI2

I FI1 FI3 FI4 I*

c
FM1 FM3
M1*
M FM2

FE1 FE3 FE4

E FE2
E2*
FI2
E1*

FI1 FI3 FI4

I I*

d
Fig. 5.1,a. Funcţia globală a platformei rotative; b. Structura de funcţii de ordinul 1M+1E+1I,
derivată din funcţia globală; c şi d. Structura de funcţii de ordinul 3M+4E+4I, în varianta descriptivă
(c) şi în varianta simbolică (d); subfuncţia FE2 desemnează funcţia globală a motoreductorului.

Fig. 5.1,a. The rotational platform global function; b. The structure of functions of 1M+1E+1I order,
derived from the global function; c and d. The structure of sub-functions of 3M+4E+4I order, in the
descriptive variant (c) and in the symbolic variant (d); the sub-function FE2 designates the motor-
reducer global function.
142
FE2: Transformarea energiei electrice în
energie mecanică + blocarea transmisiei in
timpul staţionării motorului + reducerea
primară a turaţiei;
FE3: Transmiterea energiei mecanice cu
reducerea secundară a turaţiei (folosind
coroana dinţată solidară cu platforma);
FE4: Ramificarea energiei mecanice în
două ramuri: energie utilă şi energie
pierdută (în principal prin frecare);
FI1: Ramificarea informaţiei de intrare în
două ramuri: emiterea semnalului de
pornire şi transmiterea informaţiei privind
poziţia unghiulară dorită către (sub)funcţia
FI3;
FI2: Comandă execuţia semnalelor de
pornire şi oprire; deosebit de funcţia logică
FE1 (de tip AND), funcţia FI2 este o funcţie
logică de tip INHIBITION (v. pct. 2.3*).
FI3: Receptarea informaţiilor privind poziţiile
unghiulare: dorită şi curentă şi compararea
acestora;
FI4: Emiterea semnalului de oprire, când
cele două poziţii devin egale, şi
înregistrarea poziţiei unghiulare finale.
În concluzie, funcţia globală a moto-
reductorului este reprezentată de sub-
funcţia FE2, din componenţa structurii de
ordinul 3M+ 4E+ 4I (fig. 5.1,c şi d).
5.2. DETALIEREA FUNCŢIEI
MOTOREDUCTORULUI
Se extrage mai întâi, din fig.5.1,d, funcţia
motoreductorului (fig.5.2,a). Prin detalierea
acestei funcţii globale rezultă structura de
funcţii, în variantă simbolică, din fig. 5.2,b.
Cele patru subfuncţii, ale acestei structuri,
au următoarele semnificaţii:
FE21: Transformarea energiei electrice în
energie mecanică (subfuncţie principală);
FE22: Transmiterea energiei mecanice, cu
blocarea reductorului in timpul staţionării
motorului (subfuncţie, de asemenea,
principală);
FE23: Modificarea parametrilor energiei
mecanice: reducerea turaţiei şi, implicit,
amplificarea momentului de torsiune
(subfuncţie principală);
143
FE2: Transformation of the electrical energy
into mechanical energy + transmission
blocking while the motor is stopped + the
speed primary reducing;
FE3: Transmission of mechanical energy
with the speed secondary reducing (using
the crown gear that is fixed to the platform);
FE4: Ramification of the mechanical energy
into two branches: useful energy and lost
energy (through friction, mainly);
FI1: Ramification of the input information
into two branches: emission of the starting
signal and transmission of the information
regarding the wanted angular position to the
FI3 (sub)function;
FI2: Commanding the execution of the
starting/stopping signals; unlike the logical
function FE1 (of AND type), the function FI2
is a logical function of INHIBITION type.
FI3: Reception of the information regarding
the angular positions: wanted and current
and their comparison;
FI4: Emission of the stopping signal when
the two positions become equal, and
registration of the final angular position.
In conclusion, the motor-reducer’s global
function is represented by the sub-function
FE2, from the structure of 3M+ 4E+ 4I
order. (fig. 5.1,c şi d).
5.2. DETAILING OF THE MOTOR-
REDUCER FUNCTION
Firstly, it is extracted the motor-reducer
function from Fig. 5.1,d (see Fig. 5.2,a); by
detailing this global function, the structure of
sub-functions from Fig.5.2,b (in a symbolic
variant) results.
The four sub-functions from this structure
have the following significances:
FE21: Transformation of the electrical
energy into mechanical energy (a main sub-
function);
FE22: Blocking of the movement while the
motor is disconnected (a main sub-function
as well);
FE23: Modification of the mechanical energy
parameters: speed reducing and, implicitly,
the torque amplification (a main sub-function);
 E1 FE2 E2

E1*

FE21 FE22 FE23 FE24

E1
E2
µ

E1*

Subfuncţia Efectul fizic Subsoluţii conceptuale potenţiale

FE21 Transformarea Efectul forţei 1.1 Motor de 1.2 Motor 1.3 Motor
energiei electrice în electro- curent electric electric
energie mecanică magnetice continuu asincron sincron
FE22 Transmiterea Efectul 2.1 Cuplaj 2.2 Cuplaj 2.3 Angrenaj
ireversibilă a frecării normal cuplat unisens ireversibil
energiei mecanice coulombiene cu decuplare
electromagn.
FE23 Reducerea turaţiei Efectul de 3.1
Angrenaj 3.2 Angrenaj 3.3 Unitate
(amplificarea pârghie cilindric cu melcat cu planetară
momentului) axe fixe axe fixe
FE24 Minimizarea Efectul 4.1 Calitate 4.2 Ungere 4.3 Angrenaj
pierderilor prin frecării superioară forţată cicloidal cu
frecare coulombiene de fabricaţie bolţuri
c

Subfuncţia
FE21 FE22 FE23 FE24
Variante
de rezolvare
VR1 1.2 2.3 3.2 4.1+4.2
VR2 1.2 2.1 3.1+3.1+3.1 4.1
VR3 1.2 2.2 3.1+3.3 4.1
VR4 1.2 2.2 3.3 4.1
VR5 1.2 2.2 3.3 4.1+4.3
VR6 1.2 2.2 3.3 4.1
Exemplu: varianta de rezolvare VR1 = 1.2+2.3+3.2+(4.1+4.2)
d

Fig. 5.2,a. Funcţia globală a motoreductorului; b. Structura de funcţii în variantă simbolică; c.

Matricea morfologică de generare a variantelor de rezolvare; d. Exemple de variante de rezolvare.

144
 E1 FE2 E2

E1*
a

FE21 FE22 FE23 FE24

E1
E2
µ

E1*
b

Sub-function Physical effects Potential conceptual subsolutions

FE21 Transformation The effect of the 1.1 1.2 1.3

of the electrical electro-magnetic D.C. Motor Asynchronous Synchronous
energy into force motor motor
mechanical
energy
FE22 Movement The effect of 2.1 2.2 2.3
blocking Columbian friction Coupling Brake Irreversible gear
normally coupled (between motor pair
with electromagn. rotor and -stator)
decoupling
FE23 Speed reduction Lever effect 3.1 3.2 3.3
(torque Spur gear pair Worm drive with Planetary gear
amplification) with fixed axes fixed axes

FE24 Friction losses The effect of 4.1 4.2 3.3

minimization Columbian friction High quality of Forced lubricate Pin cycloidal
manufacturing gear
c

Subfunction
FE21 FE22 FE23 FE24
Solving variants
SV1 1.2 2.3 3.2 4.1 + 4.2
SV2 1.2 2.1 3.1 + 3.1 + 3.1 4.1
SV3 1.2 2.2 3.1 + 3.3 4.1
SV4 1.2 2.3 3.3 4.1
SV5 1.2 2.2 3.3 4.1+4.3
SV6 1.2 2.3 3.3 4.1
Example: solving variant SV1 = 1.2 + 2.3 + 3.2 + (4.1 + 4.2)
d

Fig. 5.2,a. The motor-reducer global function; b. The structure of sub-functions in a symbolic variant;
c. The morphological matrix for the generation of solving variants; d. Examples of solving variants.

145
FE24: Maximizarea raportului de amplificare
a momentului, prin reducerea pierderilor
datorate frecării (subfuncţie secundară).
Pe baza structurii de funcţii din fig.5.2,b, în
continuare se trece la generarea variantelor
conceptuale ale motoreductorului.
5.3. GENERAREA VARIANTELOR
CONCEPTUALE
Acest subcapitol cuprinde două părţi relativ
distincte:
5.3.1. Generarea (sinteza) variantelor
rezolvare şi
5.3.2. Stabilirea variantelor conceptuale prin
configurarea (sinteza) cinematică a variants, by the kinematical configuration
variantelor de rezolvare obţinute şi prin
eliminarea variantelor ale căror caracteristici
tehnice nu îndeplinesc cantitativ cerinţele
din specificaţiile de design ale produsului.
5.3.1. Generarea (sinteza) variantelor
de rezolvare
Din cercetarea surselor de soluţii existente
(cataloage de efecte fizice, cataloage de
soluţii pentru funcţii cu largă utilizare,
prospecte, brevete de invenţie, oferte etc.),
rezultă următoarele concluzii privind
rezolvarea subfuncţiilor din fig.5.2,b:
- toate aceste sub-funcţii sunt de tip PRC
(v. fig. 4.15);
- soluţiile conceptuale potenţiale ale
acestor subfuncţii sunt complet
cunoscute în planul efectelor şi sunt
parţial cunoscute în planul configuraţiei
purtătorilor de efecte (o parte dintre
configuraţiile găsite vor fi reconfigurate).
Pentru exemplificare, rezultatele găsite au
fost sistematizate în matricea morfologică
simplificată din fig. 5.2,c. Cu ajutorul acestei
matrice, pot fi generate mai multe variante
de rezolvare, prin combinarea şi prin
compunerea compatibilă a soluţiilor
potenţiale din fig.5.2,c; evident, dintre
variantele obţinute, vor fi considerate
variante conceptuale (pentru funcţia FE2 a
motoreductorului) numai cele ale căror
caracteristici tehnice îndeplinesc nu numai
calitativ, ci şi cantitativ cerinţele din
specificaţiile de design ale produsului.
146
FE24: Maximization of the moment
amplification ratio, by reducing the friction
losses (secondary sub-function).
Further, based on the structure of functions
from Fig.5.2,b, there are generated the
motor-reducer’s conceptual variants.
5.3. THE CONCEPTUAL VARIANTS’
GENERATION
This subchapter contains two parts that are
relatively distinct
5.3.1. Generation (synthesis) of the solving
variants and
5.3.2. Establishment of the conceptual
(synthesis) of the obtained solving variants
and by elimination of the variants whose
technical characteristics don’t fulfill
quantitatively the requirements from PDS.
5.3.1. Generation of the solving
variants
From the research on the sources of
existent solutions (catalogues of physical
effects, catalogues of solutions for the
functions of large use, prospects, patents,
offers etc.), the following conclusions
regarding the previous sub-functions (see
Fig. 5.2,b) result:
- All these sub-functions are of SPK type
(see Fig. 4.15);
- The potential conceptual solutions of
these sub-functions are completely known
in the effects plan and are partially known
in the plan of the effects carriers’
configuration (a part of the found
configurations have to be reconfigured).
For exemplification, the results that were
found are systematized in the simplified
morphological matrix from Fig.5.2,c. By
means of this matrix, there can be generated
more solving variants, by combining and by a
compatible composition of the potential
solutions from Fig.5.2,c; obviously, from the
obtained variants, there will be considered as
conceptual variants (for the motor-reducer’s
FE2 function) only those whose technical
characteristics fulfill the requirements from the
product design specifications quantitatively,
as well.
Precizare: Conform tab. 4.1, în premiza că
în structura de funcţii (fig. 5.1,c şi d) intervin
şi conexiuni noi, rezultă că proiectarea
motoreductorului este o proiectare originală
(P.O.) de tip VI (v. tab. 4.1); în premiza că
toate conexiunile sunt cunoscute,
proiectarea motoreductorului devine o
proiectare adaptivă (P.A.) de tip II
(v. tab. 4.1).
Pentru continuarea aplicaţiei, în fig. 5.2,d
s-au sistematizat şase variante de rezolvare
distincte: SR1, J, SR6; exemplu: varianta
SR1 (din fig. 5.2,d) reprezintă rezultanta
soluţiilor potenţiale: 1.2, 2.3, 3.2 şi 4.1
combinată cu 4.2 (fig. 5.2, c):
SR1 = 1.2 + 2.3 + 3.2 + (4.1+4.2).
Schemele calitative ale acestor şase
variante sunt ilustrate simplificat (fără
reprezentarea motorului) în fig. 5.3,a,J,f. În
continuare, pentru aceste scheme se
stabilesc numerele de dinţi (din condiţia
i =100 ± 1,5 %) şi apoi se calculează
randamentul şi implicit raportul de
amplificare a momentului, realizate de
fiecare variantă. Evident, variantele
conceptuale ale funcţiei FE2 vor fi
nominalizate de variantele care realizează:
i  = 100 ± 1,5 %, η≥ 0,5 şi transmiterea
ireversibilă a energiei mecanice.
5.3.2. Stabilirea variantelor
conceptuale
Pentru stabilirea variantelor conceptuale
se efectuează, mai întâi, sinteza numerelor
de dinţi, din condiţia: i = 100 ± 1,5 %. Pe
baza randamentelor cunoscute se
calculează randamentele reductoarelor
propuse, în cele două cazuri posibile de
acţionare (directă şi inversă) şi se
determină raportul de amplificare al
momentului de intrare, în premisa acţionării
directe.
Dacă randamentul, la acţionarea inversă,
este nul sau negativ, atunci reductorul
analizat transmite puterea ireversibil şi, ca
urmare, blocarea transmisiei, când motorul
staţionează, devine superfluă.
Cazul variantei VR1. În conformitate cu
fig. 5.3,a, pentru angrenajul melcat cu axe
fixe, condiţia realizării raportului cinematic
de transmitere poate fi scrisă sub forma :
147
Assignation: According to Tab. 4.1 and in
the premise that in the structure of functions
(Fig. 5.1,c and d) new connections can
interfere, it results that the motor-reducer
design is an original design (O.D.) of VI type
(see Tab. 4.1); in the premise that all
connections are known, the motor-reducer
design becomes an adaptive design (A.D.) of
II type (see Tab. 4.1).
Continuing the previous application, six
distinct solving variants were systematized
in Fig.5.2,d: SR1, J, SR6; example: the
variant SR1 represents the resultant of the
potential solutions: 1.2, 2.3, 3.2 and 4.1
combined with 4.2 (Fig.5.2, c):
SR1 = 1.2+2.3+3.2+(4.1+4.2).
The qualitative schemes of the six variants
are represented in Fig.5.3,a,..,f in a simplified
way (without the motor representation). For
these schemes there are further established
the numbers of teeth (from the condition
i =100 ± 1.5 %) and, then, it is calculated
the efficiency and the moment amplification
ratio, for each variant. Obviously, the
conceptual variants of the function FE2 will
be nominated by the variants that obtain:
i =100 ± 1.5 %), η ≥ 0.5 and the irreversible
transmission of the mechanical energy.
5.3.2. Establishment of the
conceptual variants
In order to establish the conceptual
variants, firstly it is made the synthesis of
the number of teeth from the condition:
i = 100 ± 1,5 %. Then, on the basis of the
known efficiencies of the gear pairs with
fixed axes, there are calculated the
efficiencies of the proposed reducers, in the
two possible actuation cases (direct and
inverse) and it is established the
amplification ratio of the input moment for
the direct actuation.
If the efficiency for the inverse actuation is
null or negative, then the analyzed reducer
transmits the power irreversible and,
therefore, the use of the blocking coupling
or the brake become superfluous.
The case of the SV1 variant. According to
Fig. 5.3,a, for the worm drive with fixed axes,
the condition for obtaining the kinematical
transmission ratio can be written as follows:
 ω1
T1 h=0 4
1 5
ω1

1(dr./ T1
6
rg.)
2 ω2 3
2 ω6
T2
+ +
Frână
T6
Brake

a b

3=0 6=0 1
Frână
Brake
5

H1
ω1 2
ωH2 ωH 3=0 ω1

T1 TH T1
TH2
H
1 4 H2
5 6=0
2
3=0

c d 1

Frână 3=0
Brake 1

2
ωH ω1 ωH ω1

TH T1 TH T1
H H
1
2
3
e f
Fig. 5.3. Schemele simplificate (fără motor) ale variantelor de rezolvare din fig. 5.2,d.
Fig. 5.3. Simplified schemes (without motor) of the solving variants from Fig. 5.2,d.
148
i = i h1,2 = i1,2 = ω1/ω2 = +z2/z1= +100. (5.1)
Adoptând z1 = 1 (din cauza gabaritului
radial), din rel. (5.1) se obţine z2 = 100 dinţi.
În premisa că unghiul de pantă al melcului 1
este mai mic decât unghiul de frecare
(γ1 < tgµ), pentru acest angrenaj cu axe fixe,
randamentele au următoarele valori:
η = η1,2 ≅ 0,65 şi ηinv = η2,1 = 0;
prin urmare, angrenajul melcat cu axe fixe
este ireversibil.
În concluzie (v. şi fig. 5.4), varianta VR1 are
următoarele proprietăţi:
- reduce viteza unghiulară de intrare de
100 de ori (ω2 = ω1/100),
- amplifică momentul de intrare de 65 de
ori (T2 = −i — η — T1 = −65 — T1),
- reductorul, fiind ireversibil, se blochează în
timpul staţionării motorului,
- are un grad de complexitate redus,
- realizează un gabarit axial redus,
- necesită materiale speciale (pentru
dantura rotii) si o tehnologie de
fabricaţie mai pretenţioasă.
Primele trei proprietăţi de mai sus certifică
satisfacerea atât calitativă, cât şi cantitativă a
cerinţelor din specificaţiile de design ale
produsului (i = 100 ± 1,5 %, η ≥ 0,5 şi
blocarea transmisiei în timpul staţionării
motorului); ca urmare, varianta VR1 constituie
o variantă conceptuală a funcţiei FE2.
Cazul variantei VR2. Pentru reductorul
cilindric, cu axe fixe, în trei trepte, din
fig. 5.3,b, condiţia realizării raportului de
transmitere are expresia:
i = i1,6 = i1,2 —i3,4 —i5,6 = ω1/ω6 =
= −(z2z4z6)/(z1z3z5) = −100. (5.2)
Pentru simplificare, s-au adoptat: i1,2 = 5,
i3,4 = 5, i5,6 = 4, z1 = z3= 20 şi z5 = 25; ca
urmare, din relaţia (5.2) rezultă numerele de
dinţi: z2 = z4 = z6 =100.
În premiza că fiecare angrenaj cilindric
evolventic cu axe fixe are randamentul 0,98,
pentru reductorul din fig. 5.3,b se obţin
randamentele:
η = η1,6 = (0,98)3= 0,941; ηinv = η6,1 ≅ 0,941.
149
i = i h1,2 = i1,2 = ω1/ω2 = +z2/z1= +100. (5.1)
Adopting z1 = 1 (because of the radial overall
size), from rel. (5.1) it is obtained z2 = 100
teeth. In the premise that the angle of fall for
the worm 1 is smaller than the angle of friction
(γ1 < tg µ), for this gear pair with fixed axes,
the efficiencies have the following values:
η = η1,2 ≅ 0.65 and ηinv = η2,1 = 0;
therefore, the worm drive with fixed axes is
irreversible.
In conclusion (see also Fig. 5.4), the variant
SV1 has the following properties:
- it reduces the input angular speed 100
times (ω2 = ω1/100),
- it amplifies the input moment 65 times
(T2 = - i—η—T1 = -65—T1),
- it transmits power in an irreversible way,
- it has a reduced complexity degree,
- it obtains a reduced axial overall size,
- it needs special material (for the teeth
gear) and a more pretentious
manufacturing technology.
The first three properties certify the
fulfillment of the requirements from the list
(i  = 100 ± 1.5 %, η≥ 0.5 and the motion is
blocked while the motor is disconnected);
therefore, the variant SV1 represents a
conceptual variant of the function FE2.
The case of the SV2 variant. For the
three-stage spur reducer with fixed axes
from Fig. 5.3,b, the condition of obtaining
the transmission ratio has the expression:
i = i1,6 = i1,2 —i3,4 —i5,6 = ω1/ω6 =
= −(z2z4z6)/(z1z3z5) = −100. (5.2)
For simplification, were adopted: i1,2 = 5, i3,4
= 5, i5,6 = 4, z1 = z3= 20 and z5 = 25;
therefore, the numbers of teeth result from
relation (5.2): z2 = z4 = z6 =100.
In the premise that each involute spur gear
pair with fixed axes has the efficiency 0.98,
there are obtained the efficiencies for the
reducer from Fig. 5.3,b:
η = η1,6 = (0.98)3= 0.941; ηinv = η6,1 ≅ 0.941.
Deoarece ηinv >0, rezultă că reductorul
cilindric din fig. 5.3,b trebuie dotat cu un
cuplaj de blocare (frână).
În concluzie (v. şi fig. 5.4), varianta VR2 are
următoarele proprietăţi:
- reduce viteza unghiulară de intrare de
100 de ori (ω6 = - ω1/100),
- amplifică momentul de intrare de 94,1
ori (T6 = - i—η—T1 = +94,1—T1),
- pentru blocarea transmisiei, in timpul
staţionării motorului, se utilizează o
frână (materializata printr-un cuplaj
normal-cuplat, cu decuplare electro-
magnetică),
- are un grad de complexitate ridicat,
- gabaritul axial şi cel radial sunt mari,
- necesită o tehnologie de fabricaţie mai
puţin pretenţioasă.
Primele trei proprietăţi de mai sus certifică
îndeplinirea cerinţelor din lista de cerinţe
(i = 100 ± 1,5%, η ≥ 0,5 şi blocarea
transmisiei in timpul staţionării motorului);
ca urmare, varianta VR2 constituie, de
asemenea, o variantă conceptuală a funcţiei
FE2.
Cazul variantei VR3. În conformitate cu
fig. 5.3,c, condiţia realizării raportului de
transmitere (pentru reductorul planetar în
două trepte) poate fi scrisă sub forma:
i = i1,H2 = ω1/ωH2 = i 31,H1 —i 64,H2 =
= (1‒i01)—(1‒i02) = +100;
prin i01 şi i02 s-au notat rapoartele
cinematice interioare ale celor două unităţi
planetare înseriate:
i01= i H11,3 = ‒z3/z1; i02 = i H24,6 = ‒z6/z4.
Admiţând, pentru simplitate, că i01 = i02,
z1 =18 şi z4 =15, din rel. (5.3) şi (5.4) se
obţin valorile (v. şi fig. 5.4):
i01 = i02 = ‒ 9, z3 = 162 şi z6 =135.
În premisa că cele două unităţi planetare
sunt formate din angrenaje cilindrice
evolventice, pentru randamentele interioare
ale acestor unităţi se consideră următoarele
valori (vezi anexa A.2.):
Because ηinv >0, it outcomes that the spur
reducer from Fig. 5.3,b must be equipped
with a coupling (brake) for the motion
blocking while the motor is disconnected.
In conclusion (see also Fig. 5.4), the variant
SV2 has the following properties:
- it reduces the input angular speed 100
times (ω6 = - ω1/100),
- it amplifies the input moment 94.1 times
(T6 = - i—η—T1 = +94.1—T1),
- it uses a brake (materialized by a
coupling normally-coupled) for the
motion blocking while the motor is
disconnected,
- it has a high degree of complexity,
- the axial and radial overall sizes are big,
- it needs a manufacturing technology
less pretentious.
The first three properties certify the
fulfillment of the requirements from the list
(i  = 100 ± 1.5 %, η≥ 0.5 and the motion is
blocked while the motor is disconnected);
therefore, the variant SV2 represents also a
conceptual variant of the function FE2.
The case of the SV3 variant. According to
Fig.5.3,c, the condition of obtaining the
transmission ratio (for the two-stage
planetary reducer) can be written as follows:
i = i1,H2 = ω1/ωH2 = i 31,H1 —i 64,H2 =
(5.3) = (1‒i01)—(1‒i02) = +100; (5.3)
where i01 and i02 are the interior kinematical
ratios of the two planetary gears that are in
serial connection:
(5.4) i01= i H11,3 = ‒z3/z1; i02 = i H24,6 = ‒z6/z4. (5.4)
For simplification, admitting that i01 = i02,
z1 =18 and z4 =15, the values (see also
Fig. 5.4) are obtained from relation (5.3)
and (5.4):
i01 = i02 = - 9, z3 = 162 and z6 =135.
In the premise that the two planetary gears
consist of involute spur gear pairs, the
following values (see Appendix A.2.) are
considered for the interior efficiencies of
these gears:
150
η01 = ηH11,3 = (0,985)2 = 0,97 şi
η02 = ηH24,6 = (0,985)2 = 0,97.
Ca urmare, pentru reductorul planetar din
fig. 5.3,c se obţin următoarele randamente
(v. anexa A.2):
η = η1,H2 = η31,H1—η64,H2 = (0,9730)2 = 0,9467,
ηinv = ηH2,1 = η6H2,4—η3H1,1 = (0,9729)2 = 0,9465,
în care:
η31,H1 = (‒ωH1,3—TH1)/(ω1,3—T1) =
= (‒TH1/T1)/ i31,H1 =
= [1‒i01—(η01)w1] /(1‒i01) =
= [1+9—(0,97)+1] /(1+9) = 0,9730,
w1 = sgn(ω1,H1—T1)=
= sgn[(ω1,H1—T1)/(ω1,3—T1)] =
= sgn [(ω1,H1)/(ω1,H1‒ω3,H1)] =
= sgn [i01/(i01‒1)] = sgn [‒9/(‒9‒1)] = +1;
η64,H2 = (‒ωH2,6—TH2)/(ω4,6—T4)=
= (‒TH2/T4)/ i 64,H2=
= [1‒i02—(η02)w2] /(1‒i02)=
= [1+9—(0,97)+1] /(1+9)= 0,9730,
w2 = sgn(ω4,H2—T4)=
= sgn[(ω4,H2—T4)/(ω4,6—T4)] =
= sgn [(ω4,H2)/(ω4,H2-ω6,H2)]
= sgn [i02/(i02‒1)] =
= sgn [‒9/(‒9‒1)] = +1;
η6H2,4 = (‒ω4,6—T4)/(ωH2,6—TH2)=
= (‒T4/TH2)/ i 6H2,4=
= (1‒i02)/[1‒i02—(η02)x2] =
= (1+9)/[1+9—(0,97)-1] =0,9729,
x2= ‒w2 = ‒1;
η3H1,1 = (‒ω1,3—T1)/(ωH1,3—TH1)=
= (‒T1/TH1)/ i 3H1,1=
= (1‒i01)/[1‒i01—(η01)x1] =
= (1+9)/[1+9—(0,97)-1] = 0,9729,
x1= ‒w1 = ‒1.
Deoarece ηinv >0, reductorul planetar din
fig. 5.3,c necesită o frână pentru blocarea
reductorului in timpul staţionării motorului.
În concluzie (v. şi fig. 5.4), varianta VR3 are
următoarele proprietăţi:
- reduce viteza unghiulară de intrare de
100 de ori (ωH2 = +ω1/100),
- amplifică momentul de intrare de 94,67
ori (TH2 = ‒i—η—T1 = ‒94,67—T1),
151
η01 = ηH11,3 = (0.985)2 = 0.97 and
η02 = ηH24,6 = (0.985)2 = 0.97.
Therefore, the following efficiencies (see
Appendix A.2) are obtained for the
planetary reducer from Fig. 5.3,c:
η = η1,H2 = η31,H1—η64,H2 = (0.9730)2 = 0.9467,
ηinv = ηH2,1 = η6H2,4—η3H1,1 = (0.9729)2 = 0.9465,
where:
η31,H1 = (‒ωH1,3—TH1)/(ω1,3—T1) =
= (‒TH1/T1)/ i31,H1 =
= [1‒i01—(η01)w1] /(1‒i01) =
= [1+9—(0.97)+1] /(1+9) = 0.9730,
w1 = sgn(ω1,H1—T1)=
= sgn[(ω1,H1—T1)/(ω1,3—T1)] =
= sgn [(ω1,H1)/(ω1,H1‒ω3,H1)] =
= sgn [i01/(i01‒1)] = sgn [‒9/(‒9‒1)] = +1;
η64,H2 = (‒ωH2,6—TH2)/(ω4,6—T4)=
= (‒TH2/T4)/ i 64,H2=
= [1‒i02—(η02)w2] /(1‒i02)=
= [1+9—(0.97)+1] /(1+9)= 0.9730,
w2 = sgn(ω4,H2—T4)=
= sgn[(ω4,H2—T4)/(ω4,6—T4)] =
= sgn [(ω4,H2)/(ω4,H2-ω6,H2)]
= sgn [i02/(i02‒1)] =
= sgn [‒9/(‒9‒1)] = +1;
η6H2,4 = (‒ω4,6—T4)/(ωH2,6—TH2)=
= (‒T4/TH2)/ i 6H2,4=
= (1‒i02)/[1‒i02—(η02)x2] =
= (1+9)/[1+9—(0.97)-1] =0.9729,
x2= ‒w2 = ‒1;
η3H1,1 = (‒ω1,3—T1)/(ωH1,3—TH1)=
= (‒T1/TH1)/ i 3H1,1=
= (1‒i01)/[1‒i01—(η01)x1] =
= (1+9)/[1+9—(0.97)-1] = 0.9729,
x1= ‒w1 = ‒1.
Because ηinv >0, the planetary reducer from
Fig. 5.3,c needs a brake for the irreversible
transmission of power.
In conclusion (see also Fig. 5.4), the variant
SV3 has the following properties:
-it reduces the input angular speed 100
times (ωH2 = +ω1/100),
-it amplifies the input moment 94.67 times
(TH2 = ‒i—η—T1 = ‒94.67—T1),
- asigură blocarea reductorului, în timpul
staţionării motorului, cu o frână montată
pe arborele de intrare,
- gradul de complexitate este relativ
ridicat,
- gabaritul axial şi cel radial sunt relativ
reduse (în premisa că sunt montaţi cel
puţin câte 3 sateliţi în paralel),
- necesită o tehnologie de fabricaţie
destul de pretenţioasă.
Deoarece primele trei proprietăţi atestă
îndeplinirea cerinţelor din listă (i  = 100 ±
1,5%, η ≥ 0,5 şi blochează transmisia în
timpul staţionării motorului), rezultă că
varianta VR3 constituie, de asemenea, o
variantă conceptuală a funcţiei FE2.
Cazul variantei VR4. Pentru reductorul
planetar cu o roată centrală din fig. 5.3,d
(format din angrenajul cilindric interior
evolventic 1-2 şi din semicuplajul de tip
Schimdt 2-3), condiţia de realizare a
raportului de transmitere poate fi scrisă sub
următoarea formă:
i = i3H,1 = ωH,3/ω1,3 = 1/(1-i0) = +100; (5.5)
în relaţia (5.5), prin i0 s-a notat raportul
cinematic interior al unităţii planetare cu o
roată centrală din fig. 5.3,d:
i0 = i H1,3 = ω1,H /ω3,H = i H1,2 —i H2,3 =
= (+z2/z1).(+1) = +z2/z1 . (5.6)
Admiţând, la limită (pentru angrenajele
evolventice interioare), că z1 = z2 + 4, din
relaţiile (5.5 şi 5.6) se obţin valorile (v. şi
fig. 5.4): z1= 400, z2= 396 şi i0 = +0,99.
În premisa că unitatea planetară din
fig. 5.3,d are randamentul interior :
η0 = ηH1,3 = ηH1,2—ηH2,3 = (0,995)2 = 0,99 ,
se obţin următoarele valori pentru
randamentele reductorului planetar:
η = η3H,1= (‒ω1,3—T1) / (ωH,3—TH) =
= (‒T1/TH)/ i 3H,1=(1‒i0)/[1‒i0.(η0)w] =
= (1‒0,99)/[1‒0,99— (0,99)+1] = 0,5025,
w = sgn(ω1,H—T1)=
= sgn[(ω1,H—T1)/(-ω1,3—T1)] =
= sgn [(ω1,H)/(-ω1,H + ω3,H)] =
= sgn [i0/(‒i0+1)] =
= sgn [+0,99/(‒0,99 +1)] = +1;
152
- it uses a brake for the motion blocking
while the motor is disconnected,
- the degree of complexity is relatively
high,
- the axial and radial overall sizes are
relatively reduced (in the premise that
there are assembled at least three
satellites in parallel),
- it needs a manufacturing technology
quite pretentious.
The first three properties certify the
fulfillment of the requirements from the list
(i  = 100 ± 1.5 %, η≥ 0.5 and the motion is
blocked while the motor is disconnected);
therefore, the variant SV3 represents a
conceptual variant of the function FE2.
The case of the SV4 variant. For the
planetary reducer with a sun gear from
Fig. 5.3,d (consisting of an involute internal
spur gear pair 1-2 and of the Schmidt semi-
coupling 2-3), the condition of obtaining the
transmission ratio can be written as follows:
i = i3H,1 = ωH,3/ω1,3 = 1/(1-i0) = +100; (5.5)
in relation (5.5), through i0 was denoted the
kinematical interior ratio of the planetary
gear with a sun gear from Fig. 5.3,d:
i0 = i H1,3 = ω1,H /ω3,H = i H1,2 —i H2,3 =
= (+z2/z1).(+1) = +z2/z1 . (5.6)
At limit (for the internal involute gear pairs),
admitting that z1 = z2 + 4, the values (see
Fig. 5.4) are obtained from relations (5.5
and 5.6): z1= 400, z2= 396 and i0 = +0.99.
In the premise that the planetary gear from
Fig. 5.3,d has the interior efficiency:
η0 = ηH1,3 = ηH1,2—ηH2,3 = (0.995)2 = 0.99 ,
the following values are obtained for the
efficiencies of the planetary reducer:
η = η3H,1= (‒ω1,3—T1) / (ωH,3—TH) =
= (‒T1/TH)/ i 3H,1=(1‒i0)/[1‒i0.(η0)w] =
= (1‒0.99)/[1‒0.99— (0.99)+1] = 0.5025,
w = sgn(ω1,H—T1)=
= sgn[(ω1,H—T1)/(-ω1,3—T1)] =
= sgn [(ω1,H)/(-ω1,H + ω3,H)] =
= sgn [i0/(‒i0+1)] =
= sgn [+0.99/(‒0.99 +1)] = +1;
ηinv = η31,H = (‒ωH,3—TH)/(ω1,3—T1) =
= (‒TH/T1)/ i 31,H =
= [1‒i0— (η0)x] /(1‒i0) =
= [1‒0,99—(0,99)-1] /(1‒0,99) = 0,
x= ‒w = ‒1.
Deoarece ηinv = 0, reductorul planetar din
fig. 5.3,d nu necesită frână de blocare, în
timpul staţionării motorului.
În concluzie (v. şi fig. 5.4), varianta VR4 are
următoarele proprietăţi:
- reduce viteza unghiulară de intrare de
100 ori (ω1 = +ωH/100),
- amplifică momentul de intrare de 50,3
ori (T1 = ‒i—η—TH = ‒50,25—T1),
- reductorul, fiind ireversibil, se blochează
în timpul staţionării motorului,
- are un grad redus de complexitate,
- are un gabarit axial redus,
- gabaritul radial este relativ mare (fiind
dificilă montarea de sateliţi în paralel),
- tehnologia de fabricaţie este relativ
simplă, dar necesită precizii ridicate.
Primele trei proprietăţi de mai sus arată că
cerinţele din listă (i  = 100 ± 1,5 %, η ≥ 0,5
şi asigura blocarea în timpul staţionării
motorului) sunt îndeplinite; ca urmare, şi
varianta VR4 este o variantă conceptuală a
funcţiei FE2.
Cazul variantei VR5. Pentru reductorul
planetar cu o roată centrală din fig. 5.3,e
(format din cuplajul cu bolţuri 1-2 şi din
angrenajul cicloidal cu role 2-3), condiţia de
realizare a raportului de transmitere poate fi
scrisă sub următoarea formă:
i = i 3H,1= ωH,3/ω1,3 =1/(1‒i0) = ‒100; (5.7)
în relaţia (5.7), prin i0 s-a notat raportul
cinematic interior al unităţii planetare cu o
roată centrală (fig. 5.3,e):
i0 = i H1,3 = ω1,H/ω3,H = i H1,2 —i H2,3=
= (+1)—(+z3/z2) = +z3/z2. (5.8)
153
ηinv = η31,H = (‒ωH,3—TH)/(ω1,3—T1) =
= (‒TH/T1)/ i 31,H =
= [1‒i0— (η0)x] /(1‒i0) =
= [1‒0.99—(0.99)-1] /(1‒0.99) = 0,
x= ‒w = ‒1.
Because ηinv = 0, the planetary reducer from
Fig. 5.3,d doesn’t need a blocking coupling
or a brake for the motion blocking while the
motor is disconnected.
In conclusion (see also Fig. 5.4), the variant
SV4 has the following properties:
- it reduces the input angular speed 100,
times (ω1 = +ωH/100),
- it amplifies the input moment 50.25
times (T1 = ‒i—η—TH= ‒50.25—T1),
- it transmits irreversible the power,
- it has a reduced degree of complexity,
- it has a reduced axial overall size,
- the radial overall size is relatively big
(being difficult to assembly the satellites
into parallel),
- the manufacturing technology is
relatively simple, but needs high
accuracies.
The first three properties show that the
requirements from the list (i = 100 ± 1.5 %,
η ≥ 0.5 and the motion is blocked when the
motor is disconnected) are fulfilled; the
variant SV4 is a conceptual variant of the
function FE2.
The case of SV5 variant. For the planetary
reducer with a sun gear from Fig.5.3,e
(consisting of the pin coupling 1-2 and the
cycloidal gear pair with rollers 2-3), the
condition of obtaining the transmission ratio
can be written as follows:
i = i 3H,1= ωH,3/ω1,3 =1/(1‒i0) = ‒100; (5.7)
in relation (5.7), i0 is the interior kinematical
ratio of the planetary gear with a sun gear
(Fig. 5.3,e):
i0 = i H1,3 = ω1,H/ω3,H = i H1,2 —i H2,3=
= (+1)—(+z3/z2) = +z3/z2. (5.8)
Considerând z3 = z2+1 (proprietate caracteris-
tică angrenajelor cicloidale cu role), din
relaţiile (5.7) şi (5.8) se obţin valorile (v. şi
fig. 5.4): z2 = 100, z3 = 101 şi i0 = +1,01.
În premisa că unitatea planetară din
fig. 5.3,e are randamentul interior (v. anexa
A.2):
η0 = ηH1,3 = ηH1,2—ηH2,3 = (0,999)2 = 0,998,
se obţin următoarele valori pentru
randamentele reductorului planetar:
η = η3H,1 = (‒ω1,3—T1) / (ωH,3—TH) =
= (‒T1/TH)/ i 3H,1 = (1‒i0)/[1‒i0—(η0)w] =
= (1‒1,01)/[1‒1,01—(0,998)-1] = 0,831,
w = sgn(ω1,H—T1)=
= sgn[(ω1,H—T1)/( ‒ω1,3—T1)] =
= sgn [(ω1,H)/( ‒ω1,H + ω3,H)] =
= sgn [i0/(‒i0+1)] =
= sgn [+1,01/(‒1,01+1)] = ‒1;
ηinv = η31,H = (‒ωH,3—TH)/(ω1,3—T1) =
= (‒TH /T1)/ i 31,H =
= [1‒i0—(η0)x] /(1‒i0) =
= [1‒1,01—(0,998)+1] /(1‒1,01) = 0,798,
x= ‒w = +1.
Deoarece ηinv >0, reductorul planetar din
fig. 5.3,e necesită o frână de blocare în
timpul staţionării motorului.
În concluzie (v. şi fig. 5.4), varianta VR5 are
următoarele proprietăţi:
- reduce viteza unghiulară de intrare de
100 de ori (ω1 = ‒ωH /100),
- amplifică momentul de intrare de 83,1
ori (T1 = ‒i—η—TH = +83,1—T1),
- realizează blocarea, în timpul staţionării
motorului, cu o frână montată pe
arborele de intrare,
- gradul de complexitate este relativ
redus,
- gabaritul radial este relativ redus (prin
montarea de sateliţi în paralel),
- are un gabarit axial redus,
- tehnologia de fabricaţie este relativ
simplă, dar necesită precizii ridicate.
154
Considering that z3 = z2+1 (a property
specific to the cycloid gear pairs with
rollers), the following values (see also
Fig. 5.4) are obtained from relations (5.7)
and (5.8): z2 = 100, z3 = 101 and i0 = +1.01.
In the premise that the planetary gear from
Fig. 5.3,e has the interior efficiency
(see Appendix A.2):
η0 = ηH1,3 = ηH1,2—ηH2,3 = (0.999)2 = 0.998,
the following values for the planetary
reducer efficiencies are obtained:
η = η3H,1 = (‒ω1,3—T1) / (ωH,3—TH) =
= (‒T1/TH)/ i 3H,1 = (1‒i0)/[1‒i0—(η0)w] =
= (1‒1.01)/[1‒1.01—(0.998)-1] = 0.831,
w = sgn(ω1,H—T1)=
= sgn[(ω1,H—T1)/( ‒ω1,3—T1)] =
= sgn [(ω1,H)/( ‒ω1,H + ω3,H)] =
= sgn [i0/(‒i0+1)] =
= sgn [+1.01/(‒1.01+1)] = ‒1;
ηinv = η31,H = (‒ωH,3—TH)/(ω1,3—T1) =
= (‒TH /T1)/ i 31,H =
= [1‒i0—(η0)x] /(1‒i0) =
= [1‒1.01—(0.998)+1] /(1‒1.01) = 0.798,
x= ‒w = +1.
Because ηinv >0, the planetary reducer from
Fig. 5.3,e needs a blocking coupling or a
brake for the motion blocking while the
motor is disconnected.
In conclusion (see also Fig. 5.4), the variant
SV5 has the following properties:
- it reduces the input angular speed 100
times ω1 = ‒ωH /100),
- it amplifies the input moment 83.1 times
(T1 = ‒i—η—TH = +83.1—T1),
- it uses a brake for the motion blocking
while the motor is disconnected,
- the degree of complexity is relatively
reduced,
- the radial overall size is relatively
reduced (by assembling in parallel the
satellites),
- it has a reduced axial overall size,
- the manufacturing technology is
relatively simple, but it needs high
accuracies.
Primele trei proprietăţi de mai sus arată că
cerinţele din listă ( i = 100 ± 1,5 %, η ≥ 0,5
şi asigura blocarea în timpul staţionării
motorului) sunt îndeplinite; prin urmare,
varianta VR5 este, de asemenea, o variantă
conceptuală a funcţiei FE2.
Cazul variantei VR6. Pentru reductorul
armonic din fig. 5.3,f (format din angrenajul
evolventic de tip armonic 1-2 şi din cuplajul
dinţat de tip armonic 2-3), condiţia de
realizare a raportului de transmitere poate fi
scrisă sub forma:
i = i3H,1 = ωH,3/ω1,3 = 1/(1‒i0) = +100; (5.9)
în relaţia (5.9), prin i0 s-a notat raportul
cinematic interior (tip armonic) din fig. 5.3,d:
i0 = iH1,3 = ω1,H /ω3,H = iH1,2 iH2,3=
= (+z2/z1)—(+1) = +z2/z1. (5.10)
Considerând z1 = z2 + 2 (relaţie specifică
angrenajelor de tip armonic), din relaţiile
(5.9) şi (5.10) se obţin valorile (v. şi fig. 5.4):
z1 = 200, z2 = z3 = 198 şi i0 = +0,99.
În premisa că unitatea planetară de tip
armonic (fig. 5.3,f) are randamentul interior:
η0 = ηH1,3 = ηH1,2.ηH2,3 = (0,995)2 = 0,99 ,
se obţin următoarele valori pentru
randamentele reductorului armonic
η = η3H,1= (‒ω1,3—T1) / (ωH,3—TH) =
= (‒T1/TH)/ i 3H,1 = (1‒i0)/[1‒i0—(η0)w] =
= (1‒0,99)/[1‒0,99—(0,99)+1] = 0,5025,
w = sgn(ω1,H—T1)
= sgn[(ω1,H—T1)/(-ω1,3—T1)] =
= sgn [(ω1,H)/( ‒ω1,H + ω3,H)] =
= sgn [i0/(‒i0 + 1)] =
= sgn [+0,99/(‒0,99 +1)] = +1;
ηinv = η31,H = (‒ωH,3—TH)/(ω1,3—T1) =
= (‒TH / T1)/ i31,H =
= [1‒i0—(η0)x] /(1‒i0) =
= [1‒0,99—(0,99)-1] /(1‒0,99) = 0;
x = ‒w = ‒1.
Fiind ireversibil ηinv = 0, reductorul armonic
din fig. 5.3,f nu necesită frână de blocare în
timpul staţionării motorului.
155
The first three properties show that the
requirements from the list (i  = 100 ± 1.5 %,
η ≥ 0,5 and the motion is blocked while the
motor is disconnected) are fulfilled;
therefore, variant SV5 is also a conceptual
variant of the function FE2.
The case of the SV6 variant. For the
harmonic reducer from Fig. 5.3,f (consisting
of the involute gear pair of harmonic type1-2
and of the claw coupling of harmonic type 2-
3), the condition of obtaining the
transmission ratio can be written as follows:
i = i3H,1 = ωH,3/ω1,3 = 1/(1‒i0) = +100; (5.9)
in relation (5.9), i0 is the interior kinematical
ratio of the planetary gear from Fig. 5.3,d:
i0 = iH1,3 = ω1,H /ω3,H = iH1,2 iH2,3=
= (+z2/z1)—(+1) = +z2/z1. (5.10)
Considering that z1 = z2 + 2 (relation that is
specific to the harmonic gear pairs), the
following values are obtained from relations
(5.9) and (5.10) (see also Fig. 5.4):
z1 = 200, z2 = z3 = 198 and i0 = +0.99.
In the premise that the harmonic planetary
gear (Fig. 5.3,f) has the interior efficiency:
η0 = ηH1,3 = ηH1,2—ηH2,3 = (0.995)2 = 0.99 ,
the following values are obtained for the
efficiencies of the harmonic reducer :
η = η3H,1= (‒ω1,3—T1) / (ωH,3—TH) =
= (‒T1/TH)/ i 3H,1 = (1‒i0)/[1‒i0—(η0)w] =
= (1‒0.99)/[1‒0.99—(0.99)+1] = 0.5025,
w = sgn(ω1,H—T1)
= sgn[(ω1,H—T1)/(-ω1,3—T1)] =
= sgn [(ω1,H)/( ‒ω1,H + ω3,H)] =
= sgn [i0/(‒i0 + 1)] =
= sgn [+0.99/(‒0.99 +1)] = +1;
ηinv = η31,H = (‒ωH,3—TH)/(ω1,3—T1) =
= (‒TH / T1)/ i31,H =
= [1‒i0—(η0)x] /(1‒i0) =
= [1‒0.99—(0.99)-1] /(1‒0.99) = 0;
x = ‒w = ‒1.
Because ηinv = 0, the harmonic reducer from
Fig. 5.3,f doesn’t need a blocking coupling
or a brake for the motion blocking while the
motor is disconnected.
În concluzie (v. şi fig. 5.4), varianta SR6 are
următoarele proprietăţi:
- reduce viteza unghiulară de intrare de
100 de ori (ω1 = +ωH / 100),
- amplifică momentul de intrare de 50,25
ori (T1 = ‒i—η—TH = ‒50,25—T1),
- se blochează prin ireversibilitate, în
timpul staţionării motorului,
- are un grad redus de complexitate,
- are gabaritul axial şi -radial reduse,
- tehnologia de fabricaţie este deosebit
de pretenţioasă.
Conform primelor 3 proprietăţi, cerinţele din
listă (i  = 100 ± 1,5%, η ≥ 0,5 şi se
blochează în timpul staţionării motorului)
sunt îndeplinite; ca urmare, varianta VR6
constituie, de asemenea, o variantă
conceptuală a funcţiei FE2.
Dintre cele 6 variante conceptuale obţinute
mai sus (v. fig. 5.4), urmează să se
identifice soluţia conceptuală sau conceptul
motoreductorului. Cu acest scop, variantele
conceptuale generate sunt ordonate, în
continuare, prin evaluare tehnico-
economică.
5.4. EVALUAREA VARIANTELOR
CONCEPTUALE
Variantele conceptuale, generate mai sus,
sunt sistematizate în fig. 5.4: alături de
cele 6 caracteristici tehnice, sunt
prezentate şi cele cinci obiective de
optimizare (formulate în subcap. 5.0).
Aceste obiective (secundare) sunt folosite
in continuare in calitate de criterii tehnico-
economice de evaluare. Îndeplinirea
acestor criterii, de fiecare variantă
conceptuală în parte, este apreciată cu
note pe o scară de la 1 la 10, deşi uzual
scara folosită în evaluarea grosiera este
mai mică; utilizând în ambele evaluări
(grosieră şi fină) aceeaşi scară (şi implicit
aceleaşi note), devine posibilă analiza
comparativă directă a rezultatelor din cele
două evaluări.
Pe baza acestor note (sistematizate de
asemenea în fig. 5.4), s-a efectuat o primă
ordonare a celor 6 variante conceptuale, în
premisa că cele 5 criterii au importanţă
egală (evaluare grosiera sau cernere).
156
In conclusion (see also Fig. 5.4), the variant
SR6 has the following properties:
- it reduces the input angular speed 100
times (ω1 = +ωH / 100),
- it amplifies the input moment 50.25
times (T1 = ‒i—η—TH = ‒50.25—T1),
- it transmits the power irreversible,
- it has a reduced complexity degree,
- it has reduced axial-radial overall sizes,
- the manufacturing technology is
extremely pretentious.
According to the first three properties, the
requirements from the list (i  = 100 ± 1.5%,
η ≥ 0,5 and the motion is blocked while the
motor is disconnected) are fulfilled;
therefore, the variant SV6 represents also a
conceptual variant of the function FE2.
The conceptual solution or the motor-
reducer concept will be identified between
the previous 6 conceptual variants (see
Fig. 5.4). Therefore, the generated
conceptual variants will further order
through a technical and economical
evaluation.
5.4. EVALUATION OF THE
CONCEPTUAL VARIANTS
The conceptual variants that were
previously generated are systematized in
Fig. 5.4; near the six technical features,
there are also presented the five
optimization objectives (which were
formulated in subchapter 5.0).
These (secondary) objectives are used as
technical and economical evaluation
criteria. The fulfillment of these criteria by
each conceptual variant is appreciated with
grades on a scale from 1 to 10; the scale
used in the rough evaluation is usually
smaller, but using the same scale for the
both evaluation phases, a direct
comparison between rough phase and fine
phase will become possible.
Based on these grades (systematized in
Fig. 5.4), it was made a first ordering of the
six conceptual variants, in the premise that
the 5 criteria are of equal importance
(screening method).
 Varianta conceptuală VR1 VR2 VR3 VR4 VR5 VR6
Figura 5.3 a b c d e f

CARACTERISTICI TEH.ICE
1. 1umerele de dinţi z1 = 20
ale roţilor z2 = 100 z1 = 18
z1 = 200
z1 = 1 z3 = 20 z2 = 162 z1 = 400 z2 = 100
z2 = 198
z2 = 100 z4 = 100 z3 = 15 z2 = 396 z3 = 101
z3 = 198
z5 = 25 z5 = 135
z6 = 100
2. Raportul de
reducere al turaţiei 100 -100 100 100 -100 100
de intrare
3. Randamentul unui
0,65 0,98 0,985 0,995 0,999 0,995
angrenaj cu axe fixe
4. Randamentul
η12 = η16 = η1H = ηH1= ηH1 = ηH1 =
reductorului
0,65 0,941 0,9467 0,5025 0,831 0,5025
(acţionare directă) η
5. Randamentul
reductorului în η61 = ηH1 = η1H =
η21 = 0 η1H = 0 η1H = 0
premiza acţionării 0,941 0,9465 0,79
inverse ηinv
6. Raportul de
amplificare a -65 94,1 -94,67 -50,25 83,1 -50,25
momentului de intrare

CRITERII DE EVALUARE / .ote

A. Minimizarea
costurilor de 9 5 6 9 8 8
fabricaţie
B. Reducerea
pierderilor prin 6 9 9 5 8 5
frecare
C. Minimizarea
gradului de 8 6 7 8 9 6
complexitate
D. Minimizarea
8 6 7 4 9 8
gabaritului radial
E. Minimizarea
9 5 6 9 8 9
gabaritului axial
Σ= 40 31 35 35 42 36
R = Σ/(5x10) = 0,80 0,62 0,7 0,7 0,84 0,72
Locul 2 5 4 4 1 3

Fig 5.4. Caracteristicile tehnice ale variantelor conceptuale; aprecierea satisfacerii criteriilor de
evaluare cu ajutorul notelor (pe o scară de la 1 la 10) şi ordonarea variantelor conceptuale prin
cernere.

157
 Conceptual variant SV1 SV 2 SV 3 SV 4 SV 5 SV 6
Figure 5.3 a b c d e f

TECH.ICAL FEATURES
1. The gears numbers z1 = 20
of teeth z2 = 100 z1 = 18
z1 = 200
z1 = 1 z3 = 20 z2 = 162 z1 = 400 z2 = 100
z2 = 198
z2 = 100 z4 = 100 z3 = 15 z2 = 396 z3 = 101
z3 = 198
z5 = 25 z5 = 135
z6 = 100
2. The reducing ratio
100 -100 100 100 -100 100
for the input speed
3. The efficiency of a
gear pair with fixed 0,65 0,98 0,985 0,995 0,999 0,995
axes
4. The efficiency of
η12 = η16 = η1H = ηH1= ηH1 = ηH1 =
the reducer
0,65 0,941 0,9467 0,5025 0,831 0,5025
(direct actuation) η
5. The efficiency of
the reducer for the η61 = ηH1 = η1H =
η21 = 0 η1H = 0 η1H = 0
case of inverse 0,941 0,9465 0,79
actuation ηinv
6. The amplification
ratio for the input -65 94,1 -94,67 -50,25 83,1 -50,25
moment

EVALUATIO. CRITERIA / Grades

F. Minimization of
the production 9 5 6 9 8 8
costs
G. Reducing the
6 9 9 5 8 5
friction losses
H. Minimization of
the complexity 8 6 7 8 9 6
degree
I. Minimization of
the radial overall 8 6 7 4 9 8
size
J. Minimization of
the axial overall 9 5 6 9 8 9
size
Σ= 40 31 35 35 42 36
R = Σ/(5x10) = 0,80 0,62 0,7 0,7 0,84 0,72
Place 2 5 4 4 1 3

Fig 5.4. The technical features of the conceptual variants; assessment of the evaluation criteria
fulfillment by using grades (scale from 1 to 10) and ordering the conceptual variants by screening.

158
 Criteriul
Criterion
k Criteriul A B C D E Pk Lk Sk Wk wk
Criterion
1 A 0,5 1 1 1 1 4,5 1 4 5,2 0,5
2 B 0 0,5 1 1 1 3,5 2 3 2,85 0,27
3 C 0 0 0,5 1 1 2,5 3 2 1,55 0,15
4 D 0 0 0 0,5 1 1,5 4 1 0,73 0,07
5 E 0 0 0 0 0,5 0,5 5 0 0,15 0,01
Suma / Sum: 10,48 1,00
2 ⋅ Pk − Pmin + S k + 0,5 Wk
FRISCO formula: Wk = ; wk =
0,5 ⋅ n + Pmax − Pk ∑W k

a
VR/SV1 VR/SV 3 VR/SV 4 VR/SV 5 VR/SV 6
Criteriul
wk 1k wk·1k 1k wk·1k 1k wk·1k 1k wk·1k 1k wk·1k
Criterion
A 0,5 8 4 7 3,5 8 4 9 4,5 6 3
B 0,27 6 1,62 9 2,43 5 1,35 8 2,16 5 1,35
C 0,15 9 1,35 6 0,9 9 1,35 8 1,2 8 1,2
D 0,07 8 0,56 7 0,49 4 0,28 9 0,63 8 0,56
E 0,01 9 0,09 6 0,06 9 0,09 8 0,08 9 0,09
Suma / Sum: 40 7,62 35 7,38 35 7,07 42 8,57 36 6,2
Locul / Place: 2 3 4 1 5
b
Fig. 5.5,a. Stabilirea coeficienţilor de pondere relativă wk, cu ajutorul formulei FRISCO şi
b. Reordonarea variantelor conceptuale situate pe primele cinci locuri în faza de cernere (fig. 5.4).

Fig. 5.5,a. Establishment of the relative weight coefficients wk, by using the FRISCO formula and
b. Reordering of the conceptual variants that are situated on the first five places in the screening phase
(Fig. 5.4).

În conformitate cu rata de evaluare R, According to the evaluation rate R, resulted

rezultată prin cernere (v. fig. 5.4), se obţine
următoarea ordonare a variantelor
conceptuale: VR5 (locul 1), VR 1 (locul 2),
VR 6 (locul 3), la egalitate VR 3 şi VR 4
(locul 4), SR2 (locul 5).
În continuare, variantele conceptuale de pe
primele cinci locuri (v. fig. 5.4), sunt
reordonate în fig. 5.5 printr-o nouă evaluare,
în premisa că cele 5 criterii au ponderi
diferite (evaluare fină).
Cu acest scop, s-au determinat mai întâi
coeficienţii de pondere absolută (Wk) şi apoi
coeficienţii de pondere relativă (wk), cu
ajutorul formulei FRISCO (fig. 5.5,a).
Cu notele din fig. 5.4, în fig. 5.5,b s-au
reordonat variantele conceptuale rămase,
pe baza notelor ponderate. Se observă că
noua ordonare (din fig. 5.5,b) diferă de cea
anterioară (din fig. 5,4): VR5 (locul 1), VR1
(locul 2), VR3 (locul 3), VR4 (locul 4) şi VR6
(locul 5).
159
by screening (see Fig. 5.4), the following
ordering of the conceptual variants is
obtained: SV5 (place 1), SV 1 (place 2),
SV6 (place 3), SV3 and SV 4 (place 4), SV2
(place 5).
Further, the conceptual variants from the
first five places (see Fig. 5.4), are reordered
in Fig. 5.5 through a new evaluation, in the
premise that the 5 criteria are of different
weights (fine evaluation).
With this aim, firstly there were established
the absolute weight coefficients (Wk) and
then the relative weight coefficients (wk), by
using the FRISCO formula (Fig. 5.5,a).
With the grades from Fig. 5.4, the remained
conceptual variants were reordered in
Fig. 5.5,b on the basis of the weighted grades.
The new ordering (Fig. 5.5,b) has differences
vs. the previous one (Fig. 5,4): SV5 (place 1),
SV1 (place 2), SV3 (place 3), SV4 (place 4)
and SV6 (place 5).
Din evaluările efectuate, pe baza fig. 5.4 şi
5.5, reiese în mod evident că soluţia
conceptuală a motoreductorului este
desemnată de varianta conceptuală VR5 (a
cărei schemă este ilustrată în fig. 5.3,e).
Această soluţie conceptuală conţine trei
module fezabile (motor, reductor, frână) şi
reprezintă entitatea de intrare pentru faza
proiectării constructive (fig. 4.14,a).
160
From these evaluations and based on
Fig. 5.4 and 5.5, it obviously outcomes that
the conceptual solution of the motor-reducer
is designated by the conceptual variant SV5
(whose scheme is illustrated in Fig. 5.3,e).
This conceptual solution (Fig. 5.3,e)
contains three feasible modules (motor,
reducer, brake) and represents the input
entity in the embodiment design phase
(Fig. 4.14,a).
6. EXEMPLE DE SOLUŢII ALE
UNOR FUNCŢII CU UTILIZARE
TEHNICĂ UZUALĂ
În acest capitol sunt prezentate succint cele
mai semnificative soluţii folosite în tehnică
pentru rezolvarea unor funcţii uzuale,
precum:
1°. „Însumarea“ a 2 mişcări, împreună cu
funcţia sa „inversă“: „distribuirea
nedeterminată“ a unei mişcări în alte 2
mişcări (subcap. 6.1);
2°. „Însumarea“ a 2 momente, împreună cu
funcţia sa „inversă“: „distribuirea
nedeterminată“ a unui moment în alte 2
momente (subcap. 6.2);
3°. Transmiterea energiei mecanice, cu
reducerea turaţiei sub un raport de
transmitere constant (subcap. 6.3);
4°. Transmiterea energiei mecanice, fără
modificarea turaţiei (subcap. 6.4);
5°. Soluţii de propulsie în medii fluide
(subcap. 6.5).
6°. Soluţii bionice şi soluţii tehnice
echivalente (subcap. 6.6).
6.1. ÎNSUMAREA A 2 MICĂRI;
DISTRIBUIREA NEDETERMINATĂ A
UNEI MICĂRI ÎN ALTE 2 MICĂRI
În acest subcapitol sunt prezentate mai întâi
câteva exemple reprezentative de utilizare a
acestor funcţii, iar apoi sunt stabilite, în
condiţii simplificate, proprietăţile caracte-
ristice unităţilor planetare diferenţiale
(referitoare la mişcări şi momente).
6.1.1. Exemple de utilizare
Pentru intuitivitate, sunt prezentate 2 genuri
distincte de exemple tehnice: primul gen pune
în evidenţă necesitatea însumării a 2 mişcări,
iar al doilea gen pune în evidenţă necesitatea
distribuirii nedeterminate a unei mişcări, în
alte 2 mişcări.
Primul exemplu, ilustrat în fig. 6.1 şi 6.2,
aparţine primului gen şi se referă la
cinematica generării unei roţi cilindrice cu
dinţi înclinaţi 1 (cu z = 20 şi pZ = 500 mm /
dreapta), cu ajutorul unei scule 2, de tip
freză-melc (care are zS = 1 / dreapta).
161
6. SOLVING EXAMPLES FOR
FUNCTIONS WITH USUAL
TECHNICAL USE
In this chapter there are succinctly
presented the most significant solutions
used in techniques for solving some usual
functions, like:
1°. „Summation of 2 motions, together with its
„inverse“ function: „indeterminate distribution“
of one motion into another 2 motions (§6.1);
2°. „Summation of 2 torques, together with
its „inverse“ function: „indeterminate
distribution“ of one torque into another 2
torques (§6.2);
3°. Transmission of mechanical energy, with
speed reduction under a constant
transmission ratio (§6.3);
4°. Transmission of mechanical energy,
without speed modification (§6.4);
5°. Solutions of propulsion in fluid
environments (§6.5).
6°. Bionic solutions and equivalent technical
solutions (§6.6).
6.1. SUMMATION OF TWO MOTIONS;
DISTRIBUTION OF A MOTION INTO
OTHER 2 MOTIONS
In this subchapter there are firstly presented
some representative examples of using
these functions, and, then, there are
established the differentials’ properties
(regarding the motions and torques), in
simplified conditions.
6.1.1. Examples of use
In order to be intuitive, 2 distinct types of
technical examples are presented: the first
type highlights the need of summing 2
motions, while the second type highlights
the need of indeterminate distribution of one
motion into other 2 motions.
The first example, illustrated in Fig. 6.1 and
Fig. 6.2, belongs to the first type and it
refers to the kinematics of generating a
helical gear 1 (with z = 20 and pZ = 500 mm
/ right), using a tool 2, of worm cutter type
(which has zS = 1 / right).
 a b c

a1 b1 c1

′ (pentru realizarea numărului de dinţi

Fig. 6.1,a,b şi c. Modelul cinematic al însumării mişcărilor n10
′′ (pentru realizarea elicei danturii, de pas pz), în cazul generării unei roţi cilindrice cu dantură
z) şi n10
înclinată (1), cu o sculă de tip freză-melc (2). a1,b1,c1. Exemplu simplificat de rezolvare a însumării
mişcărilor cu ajutorul unei unităţi planetare diferenţiale (bimobile): 4-5-6-H.

′ (for obtaining the number of

Fig. 6.1,a,b and c. The kinematical model of summing the motions n10
′′ (for obtaining the gear’s helix, with the pitch pz), in the case of generating a helical
teeth z) and n10
gear (1), with a tool of a worm cutter type (2). a1,b1,c1. A simplified example of solving the motions’
summation using a differential (2 DOF): 4-5-6-H.
162
În premisa că melcul 2 are turaţia n2h = +100
rot/min, conform fig. 6.1,a şi a1, pe
circumferinţa roţii vor fi generaţi z = 20 dinţi,
dacă roata 1 are turaţia:
n10(3 ≡ 0) = n′10 = (+zS / z)—n2h =
= (+1/ 20)—(+100) = + 5 rot/min.
Conform fig. 6.1,b şi b1, în premisa că şurubul
de avans 3 are turaţia n30 = +5 rot/min şi pasul
p = 10 mm / dreapta, se generează o dantură
cu elice de pas pZ = +500 mm (dreapta), dacă
roata 1 are turaţia:
n10(2≡ h) = n′′10 = (p/ pZ)—n30 =
= (+10/ 500) — (+5)= +0,1 rot/min.
În concluzie, numărul de dinţi ai roţii (z) şi
elicea danturii (pZ) pot fi generate simultan
dacă semifabricatul 1 (fig. 6.1,c şi c1)
efectuează turaţia-sumă:
n10 = n′10 + n′′10 = (+zS / z)—n2h +(p /pZ)—n30 =
= +5 + 0,1 = +5,1 rot/min.
Turaţia-sumă poate fi scrisă sub forma
generalizată:
A—n2h + B—n30 = n′10 + n′′10 = n10 =>
A—n2h + B—n30 = n10 , (6.1)
în care A şi B sunt coeficienţi constanţi.
Această egalitate poate fi interpretată ca o
relaţie de „însumare“.
Fiind cunoscute turaţiile n2h şi n30, prin
„însumarea“ lor, după regula (6.1), se obţine
turaţia-sumă n10.
Turaţiile n2h şi n30 fiind independente,
rezultă că relaţia (6.1) reprezintă funcţia de
transmitere a unui mecanism bimobil (cu
M = 2 mişcări independente), care are trei
mişcări exterioare (L = 3): două mişcări de
intrare independente (n2h şi n30) şi o mişcare
de ieşire dependentă: mişcarea-sumă n10.
Acest mecanism, ilustrat simplificat în
fig. 6.1,c1, conţine: o unitate planetară
diferenţială 4-5-6-H şi trei trenuri de
angrenaje cu axe fixe, α, β şi γ, ilustrate
simplificat prin linii de legătură; aceste
trenuri de angrenaje leagă unitatea
planetară diferenţială (bimobilă) cu freza-
melc 2, cu şurubul de avans 3 şi respectiv
cu semifabricatul 1.
163
According to Fig. 6.1,a and a1, and in the
premise that tool 2 has the speed
n2h = +100 rot/min, there can be generated
z = 20 teeth on the gear circumference, if
gear 1 has the speed:
n10(3 ≡ 0) = n′10 = (+zS / z)—n2h =
= (+1/ 20)—(+100) = + 5 rot/min.
According to Fig. 6.1,b and b1, in the premise
that the feeding screw 3 has the speed
n30 = +5 rot/min and the pitch p = 10 mm /
right, it is generated a gear with a helix’s pitch
pZ = +500 mm (right), if the gear 1 speed is:
n10(2≡ h) = n′′10 = (p/ pZ)—n30 =
= (+10/ 500) — (+5)= +0.1 rot/min.
In conclusion, the gear’s number of teeth (z)
and helix (pZ) can be generated
simultaneously if the semi-product 1
(Fig. 6.1,c and c1) performs the sum speed:
n10 = n′10 + n′′10 = (+zS / z)—n2h +(p /pZ)—n30 =
= +5 + 0.1 = +5.1 rot/min.
The sum speed can be written in a
generalized form:
A—n2h + B—n30 = n′10 + n′′10 = n10 =>
A—n2h + B—n30 = n10 , (6.1)
in which A and B are constant coefficients.
This equality can be interpreted as a
„summation“ relation.
Considering that the speeds n2h and n30 are
known, by summing them according to the
rule (6.1), the sum speed n10 is obtained.
Because the speeds n2h and n30 are
independent, it outcomes that relation (6.1)
represents the transmission function of a two
degree-of-freedom mechanism (with M = 2
independent motions), which has three
external motions (L= 3): two independent
input motions (n2h and n30) and a dependent
output motion: the sum speed n10.
This mechanism, illustrated in Fig. 6.1,c1,
contains: a 2 DOF planetary gear 4-5-6-H
(differential) and three gear trains with fixed
axes α, β and γ, which are illustrated in a
simplified way through flow lines; these gear
trains connect the differential to the tool 2,
to the feeding screw 3 and to the semi-
product 1, respectively.
În fig. 6.2 este detaliată schema de principiu
a unui astfel de mecanism; în plus, faţă de
fig. 6.1,c1, s-au figurat : motorul α (destinat
antrenării frezei 2), motorul β (destinat
antrenării şurubului de avans 3) şi
angrenajele de legătură aferente. În
schema din fig. 6.2, iS este notaţia raportului
de transmitere al cutiei de viteze, iar ia este
notaţia raportului de transmitere al cutiei de
avansuri; cele 2 cutii sunt ilustrate
simplificat prin câte un paralelipiped trasat
cu linie întreruptă. Cele două cutii permit
reglarea a două viteze independente: viteza
sculei aşchietoare şi viteza şurubului de
avans.
C.A./F.B.
Fig. 6.2. Variantă detaliată a exemplului de rezolvare din fig. 6.1,c1 (C.V. = cutie de viteze; C.A. = cutie
de avansuri).
Fig. 6.2. A detailed variant of the solving example from Fig. 6.1,c1 (G.B.= gear box; F.B.= feeding box).
164
The principle scheme of such a mechanism
is detailed in Fig. 6.2; moreover, towards
Fig. 6.1,c1, there were illustrated: the motor
α (meant to actuate the worm cutter 2), the
motor β (meant to actuate the feeding screw
3) and the afferent connecting gear pairs. In
the scheme from Fig. 6.2, iS is the notation
for the transmission ratio of the gear box,
and ia is the notation for the transmission
ratio of the feeding box; both boxes are
illustrated in a simplified way, through
parallelepipeds designed with a dashed
line. The two gear boxes allow adjustment
of the two independent speeds: tool speed
and feeding screw speed.
C.V./G.B.
În ambele figuri (6.1 şi 6.2), însumarea
mişcărilor este realizată de unitatea
planetară bimobilă (diferenţială) 4-5-6-H; în
aceste cazuri, turaţiile roţilor centrale 4 şi 6
desemnează mişcările de intrare, iar turaţia
braţului H, mişcarea de ieşire (adică
mişcarea-sumă):
A4—n4 +B6—n6 = n′H +n′′H = nH. (6.2)
O aplicaţie similară se regăseşte la
detalonarea pe elice a frezelor cu dinţi
înclinaţi; ca exemplu, în fig. 6.3 este
ilustrată schema transmisiei unui strung de
detalonat, pe care se realizează o astfel de
prelucrare. În acest caz, însumarea se
realizează cu ajutorul unităţii planetare
bimobile 34-35-36-H.
Un alt tip de aplicaţie, bazat pe însumarea a
2 mişcări, se referă la sinteza unor
variatoare de turaţie, care pot transmite
puteri medii şi mari.
În acest gen de aplicaţii, una dintre cele
două mişcări însumate este reglabilă; ca
urmare, rezultă o mişcare-sumă de
asemenea reglabilă.
Ca exemplu, în fig. 6.4 este reprezentat un
astfel de variator monomobil (M = 1), format
dintr-o unitate planetară bimobilă 1-2-3-H
(care asigură însumarea) şi un „lanţ
cinematic de închidere“ (4-D-9), care
conţine un variator cu lanţ (4-5) pentru
reglare.
În conformitate cu fig. 6.4, unitatea planetară
bimobilă însumează turaţia motorului nH cu
turaţia reglabilă n1 şi se obţine turaţia-sumă
n3, de asemenea reglabilă.
Exemplele ilustrate în fig. 6.5, fig. 6.6 şi
fig. 6.7 aparţin celui de-al doilea gen, care
pune în evidenţă necesitatea distribuirii
nedeterminate a unei mişcări, în alte 2
mişcări.
Exemplul din fig. 6.5 se referă la cinematica
rulării fără alunecare a roţilor unei punţi
motoare, în timpul virării automobilului
(R = rază aleatoare de virare; b = ecarta-
ment constant; r = raza celor 2 roţi motoare
ale punţii; ω′ şi ω′′ = vitezele unghiulare ale
roţilor motoare în virare; Ω = viteza
unghiulară de virare a automobilului, în jurul
centrului O).
165
In both figures (6.1 and 6.2), the motions’
summation is obtained through the 2 DOF
planetary gear 4-5-6-H (differential); in
these cases, the speeds of the sun gears 4
and 6 designate the input motions, while the
speed of the carrier H, the output motion
(that is the sum speed):
A4—n4 +B6—n6 = n′H +n′′H = nH. (6.2)
A similar application can be found in relieving
the cutters with helical teeth; for instance, in
Fig. 6.3 it is illustrated the scheme of the
transmission from a backing-off lathe, on
which it is made such a tooling. In this case,
the summation is made with a 2 DOF
(differential) planetary gear 34-35-36-H.
Another type of application based on
summing two motions, is referring to the
synthesis of speed variators, which can
transmit medium and high powers.
In this kind of applications, one of the two
motions that are added up is adjustable;
therefore, it results also a sum motion that
is adjustable
For instance, in Fig. 6.4 it is represented a 1
DOF variator (M = 1), consisting of a 2 DOF
planetary gear 1-2-3-H (that ensures the
summation) and a „closed kinematical
chain“ (4-D-9), which contains a variator
(4-5) for adjustment.
According to Fig. 6.4, the 2 DOF planetary
gear (differential) sums the motor speed nH
and the adjustable speed n1 and the sum
speed n3, also an adjustable speed, is
obtained.
The examples that are illustrated in Fig. 6.5,
Fig. 6.6 and Fig. 6.7 belong to the second
type, which highlights the necessity of an
indeterminate distribution of a motion in
other 2 motions.
The example from Fig. 6.5 is referring to the
kinematics of rolling without sliding for the
wheels from a rear axle, while the car is
turning (R = the random turning radius;
b = the constant gauge; r = the radius of the
2 driving wheels of the axle; ω′ and ω′′ = the
angular speeds of the driving wheels while
turning; Ω = the angular speed for the car
turning, round the center O).
Fig. 6.3. Exemplu de însumare a două mişcări, cu ajutorul unei unităţi planetare diferenţiale (34-35-
36-H), folosit în transmisia unui strung de detalonat, pentru detalonarea frezelor cu dinţi înclinaţi.

Fig. 6.3. Example of summing two motions, using a 2 DOF planetary gear (differential 34-35-36-H),
used in the transmission of a backing-off lathe, for relieving the cutters with helical teeth.

Fig. 6.4. Exemplu de însumare a două mişcări, cu ajutorul unei unităţi planetare diferenţiale (1-2-3-
H), folosit în transmisia unui variator de turaţie.

Fig. 6.4. Example of summing two motions, using a 2 DOF planetary gear (differential 1-2-3-H), used
in the transmission of a speed variator.

166
Conform fig. 6.5,a, roţile unei punţi motoare
rulează (se rostogolesc) fără alunecare pe
drum, dacă viteza de antrenare a punţii
(ωH din fig. 6.5,b) se distribuie pe cele două
roţi astfel încât:
According to Fig. 6.5,a, the wheels from a
rear axle are rolling without sliding on a
road, if the axle driving speed (ωH from
Fig. 6.5,b) is distributed on the two wheels
so that :

vA / vC = [Ω—(R‒0,5b)] / [Ω—(R+0,5b)] = vA / vC = [Ω—(R‒0.5b)] / [Ω—(R+0.5b)] =

= (R‒0,5b) / (R+0,5b);
vA / vC = (ω′—r )/(ω′′ —r ) =>
ω′/ω′′ = (R‒0,5b) / (R+0,5b); (6.3)
în cazul general, R fiind o mărime
aleatoare, rezultă că raportul (6.3) este
nedeterminat! Cu alte cuvinte, în virare
(v. fig. 6.5,a şi b), roţile unei punţi motoare
pot rula fără alunecare pe drum, dacă
mişcarea de antrenare (ωH din fig. 6.5,b)
este distribuită în mod nedeterminat,
printr-un mecanism adecvat, pe roţile punţii
(ω′ şi ω′′); această proprietate poate fi
modelată matematic printr-o ecuaţie liniară
= (R‒0.5b) / (R+0.5b);
vA / vC = (ω′—r )/(ω′′ —r ) =>
ω′/ω′′ = (R‒0.5b) / (R+0.5b); (6.3)
in the general case, R being a random
quantity, it outcomes that the ratio (6.3) is
indeterminate! Putting it differently, while
turning (see Fig. 6.5,a and b), the wheels
from a rear axle are rolling without sliding
on a road, if the driving motion (ωH from
Fig. 6.5,b) is distributed in an indeterminate
way, using an adequate mechanism, on the
axle wheels (ω′ and ω′′); this property can
be mathematically modeled through a linear

Fig. 6.5,a. Modelul cinematic al rulării roţi-drum, în cazul unei punţi motoare, la deplasarea în curbe
(R= rază de virare aleatoare): mişcarea de antrenare a punţii se distribuie nedeterminat pe roţile
acesteia; b. Exemplu de distribuire nedeterminată a mişcării ωH, în mişcările ω′ şi ω′′ , cu ajutorul
unei unităţi planetare diferenţiale simetrice (i0 = ‒1) inter-roţi.

Fig. 6.5,a. The kinematical model of wheels-road rolling, in the case of a rear axle, while the car is
turning (R = the random turning radius): the driving motion of the axle is distributed on its wheels
indeterminately; b. Example for the indeterminate distribution of the motion ωH, into the motions ω′
and ω′′ , using an inter-wheels symmetrical differential (i0 = ‒1).
167
cu coeficienţi constanţi, ale cărei soluţii, ω′ equation with constant coefficients, whose
şi ω′′, sunt nedeterminate: solutions, ω′ and ω′′, are indeterminate:

ωH = A—ω′ + B—ω′′ (6.4) ωH = A—ω′ + B—ω′′ . (6.4)

Se observă uşor că ecuaţia (6.4) este
similară cu rel. (6.2), dar citită în sens
invers!
Aceasta înseamnă că funcţia de mai sus
poate fi realizată cu ajutorul unui unităţi
planetare diferenţiale (v. fig. 6.5,b), în care
viteza ωH este mişcare de intrare, iar
vitezele ω′ şi ω′′ sunt mişcări de ieşire. Fiind
dispus între roţile punţii motoare, acest
mecanism este denumit mecanism
diferenţial inter-roţi; deoarece roţile unei punţi
motoare sunt încărcate, de obicei, cu sarcini
egale, un astfel de mecanism conţine o unitate
planetară simetrică (în care i0 = i H = ‒1).
Uzual, într-o punte motoare, elementul H al
unităţii planetare diferenţiale (v. fig. 6.5,b)
este antrenat printr-un reductor cu axe fixe
denumit reductor central (R.C.).
It can be easily observed that equation (6.4)
is similar to relation (6.2), but read in
reverse order!
This means that the previous function can be
obtained using a differential (see Fig. 6.5,b),
in which the speed ωH is the input motion,
and the speeds ω′ and ω′′ are output
motions. Being arranged between the
wheels of the rear axle, this mechanism is
called the inter-wheels differential; because
the wheels from the rear axle are usually
loaded with equal charges, such a
mechanism contains a symmetrical
planetary gear unit (in which i0 = i H = ‒1).
Usually, in a rear axle, the carrier H from a
differential (see Fig. 6.5,b) is actuated
through a reducer with fixed axes that is
called central reducer (C. R.).

Fig. 6.6. Exemplu de distribuire nedeterminată a mişcării ω H , în mişcările ω1 = ω RC I şi ω 3 = ω RC II

(pentru antrenarea punţilor motoare I şi II ale unui automobil 4×4), cu ajutorul unei unităţi planetare
diferenţiale asimetrice ( i0 ≠ −1 ) inter-punţi (prin RC I şi RC II s-au notat reductoarele centrale, în
carcasele cărora sunt incluse şi unităţile diferenţiale simetrice inter-roţi).

Fig. 6.6. Example for the indeterminate distribution of the motion ω H into the motions ω1 = ω RC I
and ω 3 = ω RC II (for actuating the driving axles I and II of a 4×4 car), using an asymmetrical ( i0 ≠ −1 )
inter-axles differential (RC I and RC II are the central reducers, in their casings being enclosed also
the inter-wheels symmetrical differentials).
168
În conformitate cu fig. 6.6, o situaţie similară,
cu cea precedentă, intervine la antrenarea a
două punţi motoare, în timpul deplasării
automobilului pe un teren denivelat. În acest
caz, mişcarea de intrare (ωH) este distribuită
în mod nedeterminat pe punţile motoare I şi
II (ω1 = ωRCI şi ω3 = ωRCII ), prin intermediul
unui mecanism diferenţial inter-punţi; dacă
sarcinile pe punţile I şi II sunt inegale
(fig. 6.6), atunci mecanismul diferenţial inter-
punţi conţine o unitate planetară asimetrică
(în care i0 = i H ≠ –1).
Pentru detalierea exemplificării, în fig. 6.7 s-a
ilustrat transmisia unui camion 4×4 (cu 2 punţi
motoare: I şi II), pe care s-a marcat cu gri
circulaţia fluxului energetic; notaţiile utilizate
au următoarele semnificaţii: C.V. = cutie de
viteze; C.D. = cutie de distribuţie; Dp =
mecanismul diferenţial inter-punţi; RCI, RCII =
reductoarele centrale ale punţilor I şi respectiv
II; DI, DII = mecanismele diferenţiale inter-roţi
ale punţilor I şi respectiv II.
În concluzie, ambele funcţii analizate (atât
însumarea a 2 mişcări, cât şi distribuţia
nedeterminată a unei mişcări în alte 2 mişcări)
pot fi rezolvate cu ajutorul unităţii planetare
diferenţiale. În continuare se stabilesc proprie-
tăţile caracteristice unui astfel de mecanism.
6.1.2. Proprietăţi caracteristice
unităţilor planetare diferenţiale
Pentru intuitivitate, în tab. 6.1 s-au
sistematizat schemele unităţilor planetare
diferenţiale uzuale, cu 2 roţi centrale, şi
schemele mecanismelor monomobile
derivate din acestea, prin anularea unui
grad de mobilitate (adică prin blocarea unei
roţi centrale sau a braţului port-sateliţi H).
În continuare, se stabilesc proprietăţile
caracteristice unităţilor planetare diferenţiale
(bimobile: M = 2), folosind ca exemplu
unitatea planetară cu 2 roţi centrale (1 şi 3)
şi satelit simplu (2) din tab. 6.1,d şi d1.
Pentru această unitate planetară, în
fig. 6.8,a şi b s-au reprezentat schema
structurală şi schema bloc, pe care s-au
precizat parametrii exteriori ai celor L = 3
legături exterioare (intrări şi ieşiri ale puterii
mecanice); fiind posibile mai multe
combinaţii de intrări şi ieşiri, s-a preferat ca
natura legăturilor exterioare din fig. 6.8,a şi b
să rămână neprecizată.
169
According to Fig. 6.6, a similar situation to
the previous one interferes in the actuation
of two rear axles, while the car is moving on
a uneven road. In this case, the input
motion (ωH) is distributed on the rear axles I
and II in an indeterminate way (ω1 = ωRCI
and ω3 = ωRCII), using an inter-axles
differential; if the loads on both axles are
not equal (Fig. 6.6), then the inter-axles
differential contains an asymmetrical
planetary gear unit (in which i0 = i H ≠ –1).
In order to exemplify the last application, the
transmission of a 4×4 truck (with 2 rear
axles: I and II, on which the energetic flow
was marked with grey) was illustrated in
Fig. 6.7; the notations have the following
meanings: C.V. = gear box; C.D. =
distributing box; Dp = the inter-axles
differential; RCI, RCII = central reducers for
the axles I and II; DI , DII = the inter-wheels
differentials of the axles I and II.
In conclusion, both analyzed functions (the
summation of 2 motions, and the
indeterminate distribution of one motion into
other 2 motions) can be solved using a
differential. The properties of such a
mechanism will be further established.
6.1.2. Characteristic properties of a
planetary gear unit
The schemes of usual 2 DOF planetary
gear units, with two sun gears, and the
schemes of the 1 DOF mechanisms that are
derived from the previous units by the
annulment of one degree-of-freedom (that is
by blocking a sun gear or the carrier H) are
systematized in Tab. 6.1
Further, the properties of 2 DOF planetary
gear units (with M = 2) are established
using, as an example, the planetary gear
with 2 sun gears (1 and 3) and one satellite
(2) from Tab. 6.1,d and d1.
The structural scheme and the block scheme
of this planetary gear unit, on which were
specified the external parameters of the
L = 3 external links (inputs and outputs of the
mechanical power) were represented in
Fig. 6.8,a and b; because there are possible
more combinations of inputs and outputs, it
was preferred not to specify the nature of the
external links from Fig. 6.8,a and b.
Fig. 6.7. Exemplu detaliat de distribuire nedeterminată a mişcării (inter-punţi şi inter-roţi) în cazul
unui autocamion cu 2 punţi motoare (4x4): C.V. = cutie de viteze, C.D. = cutie de distribuţie, Dp =
unitate planetară diferenţială inter-punţi (asimetrică), RC I şi RC II = reductor central al punţii I şi
respectiv II, D I şi D II = unitate planetară diferenţială inter-roţi (simetrică) aferentă punţii I şi
respectiv II.

Fig. 6.7. Detailed example for the indeterminate distribution of a motion (inter-axles and inter-
wheels) in the case of a truck with 2 driving axles (4×4): C.V. = gear box, C.D. = distributing box, Dp
= inter-axles differential (asymmetrical), RC I and RC II = central reducer of the I and respectively the
II axle, D I and D II = inter-wheels differential (symmetrical) afferent to the axle I and II.

170
Alăturat, în fig. 6.8,c şi d, s-au ilustrat
schema structurală şi schema bloc ale
unităţii cu axe fixe, care s-a obţinut din
unitatea planetară dată (fig. 6.8,a şi b),
inversând mişcarea în raport cu braţul H
(adică imprimând, întregii unităţi planetare,
o mişcare egală şi de sens invers cu
mişcarea elementului H).
Evident, în urma inversiunii mişcării, se
modifică mişcările absolute (datorită
schimbării bazei), dar rămân aceleaşi
mişcările relative şi momentele (în premisa
neglijării efectelor inerţiale).
The structural scheme and the block
scheme of the unit with fixed axes that was
obtained from the given planetary gear unit
(Fig. 6.8,a and b), by inverting the motion
vs. the carrier H (rotating the whole
planetary gear unit with a motion equal and
backwards to the motion of the element H)
were illustrated nearby, in Fig. 6.8,c and d.
Obviously, after inverting the motion, the
absolute speeds are modified (because the
frame is changed), but the relative speeds
and moments remain the same (in the
premise that the inertial effects are
neglected).

2 2
ω3‒ωH =
ω3 = ω3H
ω1‒ωH =
ωH - ωH = 0
ω1 ωH = ω1H

− ωH

T1 TH T1 TH
1 H T3 1 H=0 T3
(z1=30)

3 3 (z3=90)
a c

TH ωH =? (TH ) ωHH = 0

H ω1‒ωH = H=0 ω3‒ωH =

ω1 ω3 = ω1H = ω3H
1 M=2 3 1 M=1 3
L=3 L=2
T1= ? T3= ? T1 T3

ω H = ω H (ω1 , ω3 ) = ?
 ω1H
b T1 = T1 (TH ) = ? d i0 = i13H = =?
T = T (T ) = ? ω3 H
 3 3 H

Fig. 6.8,a şi b. Exemplu de unitate planetară diferenţială (bimobilă: M = 2), cu 2 roţi centrale (1 şi
3) şi satelit simplu (2): schemă structurală (a) şi schemă bloc (b); c şi d. Unitatea cu axe fixe derivată
din unitatea planetară prin inversiunea mişcării faţă de braţul H: schemă structurală (c) şi schemă
bloc (d).

Fig. 6.8,a and b. Example of differential unit (2 DOF planetary gear unit: M = 2), with 2 sun gears
(1 and 3) and one satellite (2): structural scheme (a) and block scheme (b); c and d. The unit with
fixed axes derived from the planetary gear unit by inverting the motion vs. the carrier H: structural
scheme (c) and block scheme (d).
171
 Tab. 6.1. Exemple uzuale de unităţi planetare diferenţiale (bimobile) şi de unităţi monomobile,
derivate din cele diferenţiale prin blocarea unui element central.
Mecanisme planetare monomobile (M = 1)
Mecanisme planetare bimobile (M = 2)
-planetare -cu axe fixe
-cu cremaliere şi satelit simplu

M = 2 mişcări M = 1 - o mişcare
M = 1 - o mişcare
UNITĂŢI PLANETARE SIMETRICE (i0= ‒1)

independente independentă
independentă
(de ex: s13 = s1 )
(de ex: s1 , s H ) (de ex: s1H = s1 )
-cu roţi conice

M = 2 mişcări M = 1 - o mişcare M = 1 - o mişcare

independente independentă independentă
(de ex: ϕ1 , ϕ H ) (de ex: ϕ13 = ϕ1 ) (de ex: ϕ1H = ϕ1 )
-cu roţi cilindrice

M = 2 mişcări M = 1 - o mişcare M = 1 - o mişcare

independente independentă independentă
(de ex: ϕ1 , ϕ H ) (de ex: ϕ14 = ϕ1 ) (de ex: ϕ1H = ϕ1 )
-cu satelit simplu
UNITĂŢI PLANETARE ASIMETRICE (i0≠ ‒1)

M = 2 mişcări M = 1 - o mişcare M = 1 - o mişcare

independente independentă independentă
(de ex: ϕ1 , ϕ H ) (de ex: ϕ13 = ϕ1 ) (de ex: ϕ1H = ϕ1 )
-cu satelit dublu

M = 2 mişcări M = 1 - o mişcare M = 1 - o mişcare

independente independentă independentă
(de ex: ϕ1 , ϕ H ) (de ex: ϕ14 = ϕ1 ) (de ex: ϕ1H = ϕ1 )

172
 Tab. 6.1. Usual examples of 2 DOF planetary gear units (differential units) and 1 DOF units, which
are derived from the differential units by blocking a central element.
1 DOF gear units (M = 1)
2 DOF planetary gear units (M = 2)
-planetary -with fixed axes
- with racks and simple satellite

M = 2 independent M = 1 independent
M = 1 independent
SYMETRICAL PLANETARY UNITS (i0= ‒1)

motions motion
motion
(for ex: s13 = s1 )
(for ex: s1 , s H ) (for ex: s1H = s1 )
- with conical wheels

M = 2 independent M = 1 independent motion M = 1 independent

motions (for motion
(for ex: ϕ13 = ϕ1 )
ex: ϕ1 , ϕ H ) (for ex: ϕ1H = ϕ1 )
-with cylindrical wheels

M = 2 independent M = 1 independent M = 1 independent

motions motion motion
(for ex: ϕ1 , ϕ H ) (for ex: ϕ14 = ϕ1 ) (for ex: ϕ1H = ϕ1 )
-with simple satellite
UNSYMETRICAL PLANETARY UNITS (i0≠ ‒1)

M = 2 independent M = 1 independent M = 1 independent

motions (for ex: motion motion
ϕ1 , ϕ H ) (for ex: ϕ13 = ϕ1 ) (for ex: ϕ1H = ϕ1 )
-with double satellite

M = 2 independent M = 1 independent M = 1 independent

motions (for ex: motion motion
ϕ1 , ϕ H ) for ex: ϕ14 = ϕ1 ) (for ex: ϕ1H = ϕ1 )

173
1°. Caracterizare structurală
Pe baza interpretării cinematice şi statice a
gradului de mobilitate M [4], se identifică
funcţiile de transmitere ale unităţii planetare
bimobile, în exprimare calitativă (v. fig. 6.8,a
şi b).
Interpretare cinematică: dintre cele L = 3
mişcări exterioare (fig. 6.8,b), M = 2 sunt
independente (de exemplu: ω1 şi ω3).
Aşadar, mişcarea rămasă ωH (L – M = 3 – 2
= 1) este dependentă şi desemnează calitativ
funcţia de transmitere a mişcărilor, realizată
de mecanism:
ωH = ωH (ω1 ,ω3) = ? (6.5)
Interpretare statică: dintre cele L = 3
momente exterioare (fig. 6.8,b), M = 2 sunt
dependente [4] (de exemplu: T1 şi T3) şi
desemnează calitativ funcţiile de
transmitere ale momentelor. Momentul
rămas TH (L – M = 3 – 2 = 1) este
independent şi intervine ca argument în
funcţiile de transmitere ale momentelor:
T1 = T1(TH) = ? ; T3 = T3(TH) = ? (6.5’)
Pentru a fi uşor identificate, mărimile
independente din fig. 6.8,b s-au reprezentat
încadrat, iar mărimile dependente s-au
notat cu semn de întrebare. În continuare
se stabilesc expresiile cantitative ale
funcţiilor de transmitere identificate calitativ.
2°. Funcţia de transmitere a vitezelor
Stabilirea acestei funcţii cuprinde două
etape:
a) Se stabileşte mai întâi raportul cinematic
interior i0 al unităţii planetare din fig. 6.8,a şi
b; acest raport coincide cu raportul de
transmitere al vitezelor unităţii cu axe fixe
din fig. 6.8,c şi d:
i0 = i H1,3 = ω1H /ω3H = i H1,2—i H2,3 =
=(–z2/z1)(+z3/z2) = –z3/z1 = –90/30 = –3/1;
aceasta înseamnă că la 3 rotaţii ale roţii 1
(faţă de H), roata 3 efectuează o singură
rotaţie, în sens invers.
174
1°. Structural characterization
The transmission functions of the 2 DOF
planetary gear unit, in a qualitative form, are
identified on the basis of the kinematical
and static interpretation of the degree-of-
freedom M [4] (see Fig. 6.8,a and b).
Kinematical interpretation: among the L = 3
external motions (Fig. 6.8,b), M = 2 are
independent (for instance: ω1 and ω3) [4].
Thus, the remained motion ωH (L – M = 3 – 2
= 1) is dependent and designates,
qualitatively, the mechanism’s transmission
function for motions:
ωH = ωH (ω1 ,ω3) = ? (6.5)
Static interpretation: between the L = 3
external torques (Fig. 6.8,b), M = 2 are
dependent [4] (for instance: T1 and T3) and
designate qualitatively, the transmission
functions for torques. The remained torque
TH (L – M = 3 – 2 = 1) is independent and
interferes as argument in the torques
transmission functions:
T1 = T1(TH) = ? ; T3 = T3(TH) = ? (6.5’)
In order to be easy to identify them, the
independent sizes from Fig. 6.8,b were
represented bordered, and the dependent
sizes were denoted with a question mark.
The quantitative expressions of the
transmission functions that were identified
qualitatively will be further established.
2°. The speeds transmission function
The establishment of this function consists
of two steps:
a) The internal kinematical ratio i0 of the
planetary gear unit from Fig. 6.8,a and b is
established in the first place; this ratio i0 is
equal to the speeds transmission ratio of the
unit with fixed axes from Fig. 6.8,c and d:
i0 = i H1,3 = ω1H /ω3H = i H1,2—i H2,3 =
=(–z2/z1)(+z3/z2) = –z3/z1 = –90/30 = –3/1;
this means that while gear 1 makes 3
rotations (vs. H), gear 3 makes a single
rotation backwards (vs. H, too).
b) Pe baza raportului interior i0 se stabileşte b) The speeds equation for the 2 DOF
ecuaţia vitezelor unităţii planetare bimobile planetary gear unit (6.6‘) is established on
(6.6‘): the basis of the internal ratio i0:

i0 = ω1H /ω3H = (ω1–ωH)/(ω3–ωH) => i0 = ω1H /ω3H = (ω1–ωH)/(ω3–ωH) =>

ω1–i0—ω3– (1–i0)—ωH = 0 <=> (6.6) ω1–i0—ω3– (1–i0)—ωH = 0 <=> (6.6)
ω1 + 3ω3 – 4ωH = 0; (6.6‘) ω1 + 3ω3 – 4ωH = 0; (6.6‘)
apoi, din ecuaţia (6.6‘) se explicitează then, from the equation (6.6’), the wanted
funcţia de transmitere căutată (6.7‘): transmission function (6.7’) can be stated :

ωH = ω1/(1–i0) – ω3i0/(1–i0) <=> (6.7) ωH = ω1/(1–i0) – ω3i0/(1–i0) <=> (6.7)

ωH = 0,25ω1 + 0,75ω3 . (6.7‘) ωH = 0.25ω1 + 0.75ω3 . (6.7‘)

3°. Funcţiile de transmitere ale 3°. The torques’ transmission

momentelor functions

În premisa neglijării frecării şi a efectelor In the premise that the friction and the
inerţiale, suma puterilor de intrare şi de inertial effects are neglected, the sum of the
ieşire ale unităţii planetare bimobile este input and output powers of the 2 DOF
nulă (fig. 6.8,b): planetary gear unit is null (Fig. 6.8,b):

ω1—T1 + ω3—T3 + ωH—TH = 0. (6.8) ω1—T1 + ω3—T3 + ωH—TH = 0. (6.8)

Ţinând seama de relaţia (6.7), expresia Tacking into account the relation (6.7), the
(6.8) devine: expression (6.8) becomes:

ω1[T1 +TH /(1–i0)] +ω3 [T3–TH—i0/(1–i0)] =0. ω1[T1 +TH /(1–i0)] +ω3 [T3–TH—i0/(1–i0)] =0.

Vitezele ω1 şi ω3 fiind independente, The speeds ω1 and ω3 being independent,

egalitatea precedentă poate fi adevărată the previous equality can be true only if the
numai dacă parantezele devin nule; din brackets become null; the torques’
condiţia anulării celor 2 paranteze se obţin transmission functions are obtained from
funcţiile de transmitere căutate: the condition of annulling the two brackets:

T1 = ‒TH /(1‒i0) = ‒0,25—TH; T1 = ‒TH /(1‒i0) = ‒0.25—TH;

T3 = TH—i0/(1‒i0) = ‒0,75—TH. (6.9) T3 = TH—i0/(1‒i0) = ‒0.75—TH. (6.9)

Pentru verificare, se testează veridicitatea The truthfulness of the equation of

ecuaţiei de echilibru a momentelor unităţii equilibrium for the planetary unit’s torques is
planetare (fig. 6.8,a): tested for checking (Fig. 6.8,a):

T1 +T3 +TH = 0 => ‒0,25TH ‒ 0,75TH +TH = 0! T1 +T3 +TH = 0 => ‒0.25TH ‒ 0.75TH +TH = 0!

4°. Proprietăţile unităţii planetare 4°. The properties of the differential

diferenţiale unit

Proprietăţile cinematice şi statice, The kinematical and static properties of the

caracteristice unităţii planetare diferenţiale given differential unit are obtained
date, se obţin interpretând funcţiile de interpreting the transmission functions (6.7‘)
transmitere (6.7‘) şi (6.9). and (6.9).

175
a) Din relaţia (6.7‘), citită de la dreapta la
stânga:
0,25ω1 + 0,75ω3 = ωH, (6.7‘‘)
rezultă prima proprietate cinematică:
unitatea planetară diferenţială dată
(fig. 6.8,a şi b) are două mişcări exterioare
independente, ω1 şi ω3, pe care le poate
însuma, după regula (6.7‘‘), rezultând o
mişcare exterioară-sumă ωH.
Această proprietate a fost aplicată în cazul
exemplelor din fig. 6.1-6.4.
b) Din relaţia (6.7‘), citită de la stânga la
dreapta, se obţine a doua proprietate
cinematică („inversă“ faţă de prima):
unitatea planetară diferenţială dată (fig. 6.8,a
şi b) poate distribui nedeterminat mişcarea
exterioară ωH în alte două mişcări
exterioare: ω1 şi ω3.
Această proprietate a fost aplicată în cazul
exemplelor din fig. 6.5-6.7.
c) Din interpretarea relaţiilor (6.9) se obţine
următoarea proprietate statică: unitatea
planetară diferenţială dată (fig. 6.8,a şi b)
are un moment exterior independent TH pe
care-l distribuie determinat în alte două
momente exterioare: T1 şi T3.
În cazul exemplelor din fig. 6.5-6.7, la
deplasarea automobilului pe un teren
alunecos, această proprietate poate cauza
patinarea unei roţi motoare sau, mai rar,
patinarea unei punţi motoare (la
automobilele cu p ≥ 2 punţi motoare);
patinarea intervine la anularea aderenţei
roata-drum sau punte-drum.
În timpul patinării, motorul funcţionează în
gol şi, implicit, automobilul nu se mai poate
deplasa. În cazul automobilelor cu
destinaţie specială, ieşirea din astfel de
situaţii se realizează prin blocarea
temporară a mecanismului diferenţial
aferent roţii sau punţii care patinează.
În concluzie, o unitate planetară diferenţială
poate fi utilizată ca soluţie de principiu
pentru următoarele trei funcţii, ale unor
produse tehnice:
a) însumarea a 2 mişcări;
b) distribuirea nedeterminată a unei
mişcări, în alte 2 mişcări;
176
a) From relation (6.7‘), read from right to left:
0.25—ω1 +0.75—ω3 = ωH, (6.7‘‘)
it results the first kinematical property: the
given 2 DOF planetary gear unit (Fig. 6.8,a
and b) has two independent external
motions, ω1 and ω3, which can be summed,
according to relation (6.7‘‘), in an external
sum motion ωH.
This property was applied in the case of the
examples from Fig. 6.1-6.4.
b) From relation (6.7‘), read from left to
right, the second kinematical property is
obtained („reverse“ to the first one): the
given 2 DOF planetary gear unit (Fig. 6.8,a
and b) can distribute the external motion ωH
in an indeterminate way, into other two
external motions: ω1 and ω3.
This property was applied in the case of the
examples from Fig. 6.5-6.7.
c) The following static property is obtained
from the interpretation of the relations (6.9):
the given 2 DOF planetary gear unit
(Fig. 6.8,a and b) has an independent
external torque TH which is distributed in a
determinate way, into other two external
torques: T1 and T3.
In the case of the examples from Fig. 6.5-
6.7, when the car is moving on a sliding
road, this property can cause a driving
wheel skating or, rarer, sliding of the rear
axle (for the cars with p ≥ 2 rear axles); this
skating interferes when the adherence
wheel-road or axle-road becomes null.
During skating, the motor runs without load
and, implicitly, the car can not move. In the
case of the cars with a special destination,
the driver can block temporary the
differential that is afferent to the wheel or
axle which is skating.
In conclusion, a 2 DOF planetary gear unit
can be used as a principle solution for the
next three functions of some technical
products:
a) Summation of two motions;
b) Indeterminate distribution of one motion
into other two motions;
c) distribuirea determinată a unui moment,
în alte 2 momente.
Generalizare: funcţia privind însumarea a k
mişcări şi „inversa“ acesteia (privind
distribuţia nedeterminată a unei mişcări, în
alte k mişcări) pot fi rezolvate cu ajutorul
unui mecanism care are gradul de
mobilitate M = k şi L = k + 1 intrări şi ieşiri
(legături exterioare).
6.2. ÎNSUMAREA A 2 MOMENTE;
DISTRIBUIREA NEDETERMINATĂ A
UNUI MOMENT ÎN ALTE 2 MOMENTE
În acest subcapitol sunt prezentate mai întâi
2 exemple de utilizare tehnică a acestor
funcţii, iar apoi sunt stabilite, în condiţii
simplificate, proprietăţile specifice
mecanismelor monomobile (M = 1) cu trei
legături exterioare (L = 3 intrări şi ieşiri ale
puterii mecanice).
6.2.1. Exemple de utilizare
Pentru intuitivitate, sunt prezentate mai întâi
2 exemple tehnice: un exemplu care pune
în evidenţă necesitatea însumării a două
momente de torsiune şi un al doilea
exemplu, care pune în evidenţă necesitatea
distribuirii nedeterminate a unui moment, în
alte 2 momente.
Primul exemplu, ilustrat în fig. 6.9,a1, b1, c1
şi fig.6.10 se referă la antrenarea elicei unei
nave maritime, de mare tonaj, cu ajutorul a
două motoare. Conform fig. 6.9,a1,
mecanismul dintre elice şi cele 2 motoare
este caracterizat prin:
a) Trei legături exterioare (L = 3): două
intrări (legăturile cu cele două motoare) şi o
ieşire (legătura cu elicea);
b) Trei momente exterioare: două
independente (momentele de la cele 2
motoare: T1 şi T2) şi unul dependent :
momentul-sumă al elicei: T5.
Vtiind că gradul de mobilitate al unui
mecanism (M) desemnează (d.p.d.v. static)
numărul momentelor exterioare dependente
[4], rezultă că mecanismul căutat din
fig. 6.9,a1 are M = 1 şi L = 3.
177
c) Determinate distribution of one torque
into other 2 torques.
Generalization: the function regarding the
summation of k motions and its „inverse“
(regarding the indeterminate distribution of
a motion into other k motions) can be
solved using a mechanism that has the
degree-of-freedom M = k and L = k + 1
inputs and outputs (external links).
6.2. SUMMATION OF TWO TORQUES;
INDETERMINATE DISTRIBUTION OF
A TORQUE INTO OTHER TWO
TORQUES
Firstly, in this chapter there are presented
two examples of these functions’ technical
uses and, then, there are established in
simplified conditions, the specific properties
of the 1 DOF mechanisms (M = 1) with
three external links (L = 3 inputs and
outputs of mechanical power).
6.2.1. Examples of use
Two intuitional technical examples are first
presented: an example that highlights the
necessity of summing 2 torques and the
second example that highlights the
necessity of undetermined distribution of
one torque into other 2 torques.
The first example, illustrated in Fig. 6.9,a1,
b1, c1 and Fig. 6.10 is referring to the
actuation of a pusher propeller from a sea-
going ship of big tonnage, using two motors
According to Fig. 6.9,a1, the mechanism
between the propeller and the two motors
must be characterized through:
a) Three external links (L = 3): two inputs
(the connections with the two motors) and
one output (the connection to the propeller);
b) Three external torques: two independent
(the torques from the two motors: T1 and T2)
and one dependent: the sum torque of the
propeller: T5.
Knowing that the degree-of-freedom (M) of
a mechanism designates (from static point
of view) the number of dependent external
torques [4], it outcomes that the searched
mechanism from Fig.6.9,a1 has M = 1 and
L = 3.
 ω1 = ? (motor 1) ω1 = ? pompa 1
T1 T1 (pump 1)

elice 1 1
(propeller) (motor)
5 L=3 5 L=3
M=1 M=1
ω5 ω5
2 2
T5=? T5=?
ω2=? ω2=? pompa 2
a1 T2 (motor 2) a2 T2 (pump 2)

1 1
ω1 ω1

T1 T1
ω5 ω5
3 3
T5 T5
ω2 ω2
4 4
T2 T2
2 2
b1 b2

+T4 ω1=? ω1=?

1 +T4
1
ω5 -T4 4 ω5 -T4 4
5 T1 T1
5

T5=? ω2=? T5=? ω2=?

+T3 2 +T3 2
-T3 3 3
T2 -T3 T2

c1 c2
Fig. 6.9. Exemple pentru evidenţierea funcţiei de însumare a 2 momente (a1, b1, c1) şi de distribuire
nedeterminată a unui moment în alte 2 momente (a2, b2, c2).

Fig. 6.9. Examples of highlighting the function of summing 2 torques (a1, b1, c1) and of indeterminate
distribution of one torque into other 2 torques (a2, b2, c2).

178
Un astfel de mecanism s-a exemplificat în
fig. 6.9,b1 şi c1; din schema structurală
(fig. 6.9,b1) şi din schema bloc aferentă
(fig. 6.9,c1) se obţine relaţia:
A—T1 + B—T2 = T3 + T4 = T5 =>
A—T1 + B—T2 = T5, (6.10)
în care A şi B sunt coeficienţi constanţi.
Această egalitate poate fi citită ca o relaţie
de „însumare“: considerând cunoscute
momentele motoarelor (T1 şi T2), prin
„însumarea“ acestora, după regula (6.10),
se obţine momentul-sumă al elicei (T5).
O variantă aplicată, a unui astfel de produs,
este exemplificată în fig. 6.10; în acest caz,
cele 2 motoare sunt identice, pinionul 1 este
identic cu pinionul 2, iar roţile 3 şi 4 sunt
identice şi suprapuse. Ambreiajele
hidrodinamice (notate cu AH în fig. 6.10)
sunt introduse pentru protecţia motoarelor;
în acest fel, se evită ca unul dintre motoare
să se transforme în compresor (efector).
Al doilea exemplu, ilustrat în fig. 6.9,a2, b2,
c2, este derivat din primul (fig. 6.9,a1, b1, c1
şi fig. 6.10), înlocuind elicea, cu un motor, şi
cele două motoare, cu două pompe. Din
fig. 6.9,b2 şi c2 se obţine, de asemenea,
relaţia (6.10), dar citită ca o ecuaţie cu 2
necunoscute (T1 şi T2):
1 A
H
3=4
5
Elice
Propeller
2
A
H
Fig. 6.10. Variantă de aplicare a exemplului din fig. 6.9,a1, b1, c1, în cazul antrenării, cu două
motoare, a elicei unei nave maritime.
Fig. 6.10. An application variant of the example from Fig. 6.9,a1, b1, c1, for the actuation of the
propeller from a sea-going ship with two motors.
179
Such a mechanism was exemplified in
Fig. 6.9,b1 and c1; the following relation is
obtained from the structural scheme
(Fig. 6.9,b1) and from its block scheme
(Fig. 6.9,c1):
A—T1 + B—T2 = T3 + T4 = T5 =>
A—T1 + B—T2 = T5, (6.10)
where A and B are constant coefficients.
This equality can be read as a „summing“
relation: considering that the motors’ torques
are known (T1 and T2), the propeller’s sum
moment (T5) can be obtained by „summing“
them according to relation (6.10).
An applied variant of such a product is
exemplified in Fig. 6.10; in this case, the 2
motors are identical, the pinion 1 is identical to
pinion 2, and the gears 3 and 4 are identical
and superposed. The hydro-dynamical
clutches (denoted with AH in Fig. 6.10) are
introduced for the motors protection; thus, it is
avoided that one of the motors to be
transformed into a compressor (effector).
The second example, illustrated in
Fig. 6.9,a2, b2, c2, is derived from the first
one (Fig. 6.9,a1, b1, c1 and Fig. 6.10), by
replacing the propeller with a motor, and the
two motors with two pumps. From
Fig. 6.9,b2 and c2 it is also obtained relation
(6.10), but read as an equation with two
unknown quantities (T1 and T2):
Motor 1
Motor 2
T5 =T3 + T4 = A—T1 + B—T2 =>
T5 = A—T1 + B—T2. (6.11)
Deoarece ecuaţia (6.11) are o infinitate de
soluţii (T1 şi T2), rezultă că, în cazul general,
momentul dat de motor (T5) este distribuit în
mod nedeterminat pe cele două pompe (T1
şi T2).
În ambele exemple prezentate (v. fig.6.9),
soluţionarea celor două funcţii analizate s-a
realizat cu ajutorul unui mecanism cu M = 1
şi L = 3 intrări şi ieşiri; în continuare se
stabilesc proprietăţile cinematice şi statice
ale unui astfel de mecanism.
6.2.2. Proprietăţi caracteristice unui
mecanism cu M = 1 şi L = 3
Pentru exemplificare, în continuare se
stabilesc proprietăţile caracteristice pentru
mecanismul monomobil (M = 1) cu trei
(L = 3) legături exterioare (1, 2 şi 5), ilustrat
în fig. 6.11; fiind posibile diverse combinaţii
de intrări şi ieşiri, s-a preferat ca natura
legăturilor exterioare să rămână
neprecizată.
1°. Caracterizare structurală
Conform schemelor din fig. 6.11,a şi b,
mecanismul considerat conţine două
angrenaje cu axe fixe (angrenajul 1‒3 cu
MI = 1 şi angrenajul 2‒4 cu MII = 1), care
sunt agregate în paralel prin cuplarea 4 ≡ 3
(LC = 1), de ecuaţii:
ω3 = ω4 = ω5 şi T5 ‒T3 ‒T4 = 0. (6.12)
Ca urmare, mecanismul global din fig. 6.11
este monomobil [4]:
M = MI + MII – LC = 1 + 1 ‒ 1 = 1 => o mişcare
exterioară independentă ω5 / un moment
exterior dependent T5.
Implicit, mecanismul are L ‒ M = 3 ‒ 1 = 2
mişcări exterioare dependente, ω1 şi ω2, şi
de asemenea L ‒ M = 3 ‒ 1 = 2 momente
exterioare independente: T1 şi T2. Pentru
identificare, în schemele bloc din fig. 6.11,b
şi c, mărimile independente sunt încadrate,
iar cele dependente sunt marcate cu semne
de întrebare.
180
T5 =T3 + T4 = A—T1 + B—T2 =>
T5 = A—T1 + B—T2. (6.11)
Because equation (6.11) has an infinity of
solutions (T1 and T2), it outcomes that,
generally, the torque given by the motor (T5)
is distributed on the two pumps in an
indeterminate way (T1 and T2).
In both examples (see Fig. 6.9), the two
analyzed functions are solved using a gear
mechanism with M = 1 and L = 3 inputs and
outputs; further, there are established the
kinematical and static properties of such a
mechanism.
6.2.2. Characteristic properties of a
gear mechanism with M = 1 and L = 3
Further there are established the
characteristic properties of the mechanism
illustrated in Fig. 6.11,a; this is a 1 DOF
gear mechanism (M = 1) with three (L = 3)
external links (1, 2 and 5); being possible
different combinations of inputs and
outputs, it was preferred that the nature of
the external links to remain not specified
1°. Structural characterization
According to the schemes from Fig. 6.11,a
and b, the considered mechanism contains
two gear pairs with fixed axes (the gear pair
1‒3 with MI = 1 and the gear pair 2‒4 cu
MII = 1), which are linked in parallel through
the connection 4 ≡ 3 (LC = 1), of equations:
ω3 = ω4 = ω5 and T5 ‒T3 ‒T4 = 0. (6.12)
Therefore, the global mechanism from
Fig. 6.11 has one degree-of-freedom [4]:
M = MI + MII – LC = 1 + 1 ‒ 1 = 1 => an
independent external motion ω5 / a dependent
external torque T5.
Implicitly, the mechanism has L ‒ M = 3 ‒ 1
= 2 dependent external motions, ω1 and ω2,
and also L ‒ M = 3 ‒ 1 = 2 independent
external torques: T1 and T2. In order to be
easily identified, in the block schemes from
Fig. 6.11,b and c, the independent sizes are
bordered, while the dependent are
designated with question marks.
 1 (z1=20)
ω1

5
T1
ω5
4 (z4=45)
T5
ω2
3 (z3=40)
T2
a 2 (z2=30)

T1 ω1=?
+T4 ω1=?
1
MI =1
-T4 4 1
ω5 T1 ω5
5
5 M =1
L=3
T5=?
+T3 ω2=? T5=?
2
MII =1 2
-T3 3
T2
b c T2 ω2=?

Fig. 6.11. Exemplu simplificat pentru analiza proprietăţilor statice şi cinematice ale unui mecanism cu
roţi dinţate monomobil (M = 1), cu 3 legături exterioare (L = 3 intrări şi ieşiri).

Fig. 6.11. Simplified example for the analysis of the static and kinematical properties of a 1 DOF gear
mechanism (M = 1), with 3 external links (L = 3 inputs and outputs).
În consecinţă, funcţiile de transmitere, realizate Therefore, the transmission functions, made
de mecanismul considerat (fig. 6.11), au by the considered mechanism (Fig. 6.11),
următoarele expresii calitative: have the following qualitative expressions:

ω1 = ω1(ω5 ) = ? ; ω2 = ω2(ω5) = ? (6.13) ω1 = ω1(ω5 ) = ? ; ω2 = ω2(ω5) = ? (6.13)

T5 = T5(T1 ,T2) = ? (6.14) T5 = T5(T1 ,T2) = ? (6.14)

În continuare se stabilesc expresiile Further there are established the

cantitative ale funcţiilor de transmitere quantitative expressions of the transmission
identificate calitativ. functions that were previously identified.

2°. Funcţiile de transmitere ale 2°. The speeds transmission

vitezelor functions

Pe baza schemelor din fig. 6.11,a şi b, se The following relations can be written based
pot scrie relaţiile: on the schemes from Fig. 6.11,a and b:

I: i1,3 = ω1/ω3 = –z3/z1 = –40/20 = –2 => I: i1,3 = ω1/ω3 = –z3/z1 = –40/20 = –2 =>
ω1 = ω3 —i1,3 = –2—ω3 ; ω1 = ω3 —i1,3 = –2—ω3 ;

181
II: i2,4 = ω2/ω4 = –z4/z2 = –45/30 = –1,5 =>
ω2 = ω4 —i2,4 = –1,5—ω4 ;
3 ≡ 4 ≡ 5 : ω3 = ω4 = ω5 . (6.15)
Din sistemul de ecuaţii (6.15) rezultă:
ω1 = –2—ω5 ; ω2 = –1,5—ω5 (6.16)
3°. Funcţia de transmitere a
momentelor
În premisa neglijării frecării şi a efectelor
inerţiale ale maselor, din schemele bloc
(fig. 6.11, b şi c) rezultă ecuaţia :
ω1—T1 + ω2—T2 + ω5—T5 = 0. (6.17)
Ţinând seama de (6.16), din ecuaţia (6.17)
se obţine următoare funcţie de transmitere
a momentelor :
ω5 (–2—T1 –1,5—T2 +T5) = 0 =>
T5 = 2—T1 +1,5—T2. (6.18)
4°. Proprietăţile mecanismului mono-
mobil cu 3 legături exterioare
Proprietăţile cinematice şi statice,
caracteristice mecanismului cu M = 1 şi
L = 3, din fig. 6.11, se obţin interpretând
funcţiile de transmitere (6.16) şi (6.18).
a) Din interpretarea relaţiilor (6.16) se
obţine următoarea proprietate cinematică
(omoloagă cu proprietatea statică a unităţii
planetare diferenţiale): mecanismul cu M = 1
şi L = 3 (v. fig.6.11) are o mişcare exterioară
independentă ω5 pe care o distribuie
determinat, în alte două mişcări exterioare:
ω1 şi ω3.
b) Din relaţia (6.18), citită de la dreapta la
stânga:
2—T1 +1,5—T2 = T5, (6.18‘)
se obţine prima proprietate statică
(omoloagă cu prima proprietate cinematică
a unităţii planetare diferenţiale): mecanismul
cu M = 1 şi L = 3 (fig .6.11) are 2 momente
exterioare independente, T1 şi T2 , pe care le
poate însuma, după regula (6.18‘), rezultând
un moment exterior-sumă T5.
182
II: i2,4 = ω2/ω4 = –z4/z2 = –45/30 = –1.5 =>
ω2 = ω4 —i2,4 = –1.5—ω4 ;
3 ≡ 4 ≡ 5 : ω3 = ω4 = ω5 . (6.15)
From the system of equations (6.15) it results:
ω1 = –2—ω5 ; ω2 = –1.5—ω5 . (6.16)
3°. The torques’ transmission
function
In the premise of neglecting friction and the
inertial effects of the masses, from the block
schemes (Fig. 6.11, b and c) it results the
equation:
ω1—T1 + ω2—T2 + ω5—T5 = 0. (6.17)
Taking into account relation (6.16), the
following transmission function for torques
is obtained from equation (6.17):
ω5 (–2—T1 –1.5—T2 +T5) = 0 =>
T5 = 2—T1 +1.5—T2. (6.18)
4°. The properties of the 1 DOF
mechanism with 3 external links
The kinematical and static properties of the
mechanism with M = 1 and L = 3, from
Fig. 6.11, are obtained by interpreting the
transmission functions (6.16) and (6.18).
a) The following kinematical property is
obtained from the interpretation of relations
(6.16) (homologous to the static property of
the differential): the mechanism with M = 1
and L = 3 (see Fig. 6.11) has an independent
external motion ω5 , which is distributed into
other external motions in a determinate way:
ω1 and ω3.
b) From relation (6.18), read from right to left:
2—T1 +1.5—T2 = T5, (6.18‘)
it is obtained the first static property
(homologous to the first kinematical
property of the differential): the mechanism
with M = 1 and L = 3 (Fig .6.11) has 2
independent external torques, T1 and T2 ,
which can be summed according to relation
(6.18‘), resulting an external sum torque T5.
Această proprietate a fost aplicată în cazul
exemplelor din fig. 6.9,a1,b1,c1 şi 6.10.
c) Din relaţia (6.18), citită de la stânga la
dreapta, se obţine a doua proprietate statică
(omoloagă cu a doua proprietate cinematică
a unităţii planetare bimobile): mecanismul
cu M = 1 şi L = 3 (din fig. 6.11) poate
distribui nedeterminat momentul exterior
T5, în alte două momente exterioare: T1 şi
T2.
Această proprietate a fost aplicată în cazul
exemplului din fig. 6.9,a2,b2,c2.
În concluzie, un mecanism cu roţi dinţate,
cu M = 1 ş L = 3, poate fi utilizat ca soluţie
de principiu pentru următoarele trei funcţii,
ale unor produse tehnice:
a) distribuirea determinată a unei mişcări, în
alte 2 mişcări;
b) însumarea a 2 momente;
c) distribuirea nedeterminată a unui
moment, în alte 2 momente.
Generalizare: funcţia privind însumarea a k
momente şi „inversa“ acesteia (privind
distribuţia nedeterminată a unui moment, în
alte k momente) pot fi rezolvate cu ajutorul
unui mecanism care are gradul de
mobilitate M = 1 şi L = k + 1 intrări şi ieşiri.
6.3. TRANSMITEREA PUTERII CU
REDUCEREA TURAŢIEI SUB
RAPORT CONSTANT
Transmiterea puterii mecanice, cu
reducerea turaţiei sub un raport de
transmitere constant, reprezintă funcţia unei
largi clase de produse, cunoscute sub
denumirea de reductoare de turaţie.
Utilizarea acestor produse este impusă, în
primul rând, de neconcordanţa uzuală dintre
turaţiile ridicate ale motoarelor şi turaţiile
relativ joase ale efectoarelor.
Spre deosebire de reducerea vitezei,
"funcţia inversă", denumită multiplicarea
vitezei, este mai puţin utilizată în practică
(de exemplu: în turbine eoliene, în
microcentrale electrice, maşini textile etc.);
orice reductor de viteză poate fi, în general,
transformat într-un multiplicator de viteză
prin inversarea fluxului de putere.
183
This property interferes in the examples
from Fig. 6.9,a1,b1,c1 and 6.10.
c) The second static property is obtained
from relation (6.18), read from left to right
(homologous to the second kinematical
property of the differential): the mechanism
with M = 1 and L = 3 (from Fig. 6.11) can
distribute the external torque T5 in an
indeterminate way into other two external
torques: T1 and T2.
This property interferes in the example from
Fig. 6.9,a2,b2,c2.
In conclusion, a gear mechanism with M = 1
and L = 3 can be used as principle solution
for the following three functions of some
technical products:
a) determined distribution of one motion into
other 2 motions;
b) summation of 2 torques;
c) indeterminate distribution of one torque
into other 2 torques.
Generalization: the function regarding the
summation of k torques and its „inverse“
(regarding the indeterminate distribution of a
torque into other k torques) can be solved
using a mechanism that has the degree-of-
freedom M = 1 and L = k + 1 inputs and
outputs.
6.3. POWER TRANSMISSION WITH
ROTATIVE SPEED REDUCTION
UNDER CONSTANT RATIO
The mechanical power transmission with
speed reduction under a constant
transmission ratio is the function of a large
class of products, named speed reducers.
The speed reducers’ use is required, first,
by the usual discrepancy between high
engine speeds and relatively low speeds of
effectors.
Unlike the speed reduction, the “reverse
function” named speed increase is less
used in practice (for example: in the wind
turbines, in the micro-hydro power stations,
textile machines, etc.); from any speed
reducer generally can be derived a speed
increaser by reversing of the power flow.
Un parametru principal, care intervine în
cerinţele unui astfel de produs, se referă la
valoarea raportului de transmitere a
turaţiilor: i = turaţia de intrare / turaţia de
ieşire. În general, creşterea raportului i este
însoţită de coroborarea, în diverse
combinaţii, a următoarelor dezavantaje:
a) reducerea randamentului,
b) creşterea gabaritului radial / axial,
c) creşterea gradului de complexitate,
d) creşterea costurilor tehnologice etc.
Prin dezvoltarea continuă a acestui tip de
produs se urmăreşte minimizarea unora dintre
aceste dezavantaje, în condiţiile utilizării cât
mai eficiente a resurselor informaţionale,
materiale şi energetice existente.
Având în vedere aceste aspecte, în acest
subcapitol sunt prezentate succint
principalele soluţii de reductoare cu roţi
dinţate, cunoscute în tehnică, cu avantajele
şi dezavantajele aferente. Principiile de
rezolvare, folosite uzual în sinteza acestei
categorii de produse, pot fi divizate în 3
grupe reprezentative:
1° angrenaje cu axe fixe;
2° unităţi planetare cu 2 roţi centrale;
3° unităţi planetare cu o roată centrală.
Prezentarea care urmează, se bazează pe
această divizare.
6.3.1. Reductoare cu axe fixe
Uzual, în sinteza reductoarelor cu axe fixe
sunt folosite angrenaje cu dantură evolventică
(fig. 6.12); dintre acestea, sunt utilizate cu
precădere angrenajele :
- cilindrice exterioare cu dinţi drepţi,
înclinaţi sau în V (fig. 6.12,a,b şi c);
- cilindrice interioare cu dinţi drepţi
(fig. 6.12,d), înclinaţi sau în V;
- conice cu dinţi drepţi (fig. 6.12,e),
înclinaţi sau curbi (fig. 6.12,f);
- hiperboloidale, de tip melcat (fig. 6.12, g)
şi de tip hipoid (tip folosit, de regulă, în
punţile motoare ale unor automobile, fig.
6.12,h).
184
A main parameter that interferes in the
requirements of such a product is referring
to the value of the speeds transmission
ratio: i = the input rotative speed / the output
rotative speed. Generally, the increase of
the ratio i is accompanied by the
corroboration, in different combinations, of
the following disadvantages:
a) the reduction of efficiency,
b) the increase of the radial / axial overall size,
c) the increase of the complexity degree,
d) the increase of the technological costs etc.
The continuous development of this kind of
product means the minimization of some of
these disadvantages, in the conditions of a
more efficient use of the existent informational,
material and energetic resources.
Taking into account these aspects, in this
subchapter there are presented succinctly
the main solutions of gear reducers, which
are known in technique, with their afferent
advantages and disadvantages. The solving
principles that are usual used in the
synthesis of this category of products can
be divided into three representative groups:
1° gear pairs with fixed axes;
2° planetary gear units with two sun gears;
3° planetary gear units with one sun gear.
The subsequent presentation is based on
the previous division.
6.3.1. Gear reducers with fixed axes
Usual, in the synthesis of the reducers with
fixed axes there are used involute gear pairs
(Fig. 6.12); between them, there are mainly
used the following:
- parallel axes external gear pairs with
straight teeth, with helical teeth or V-type
teeth (Fig. 6.12,a,b and c);
- parallel axes internal gear pairs with
straight teeth (Fig. 6.12,d), helical teeth
or V-type teeth;
- bevel gear pairs with straight teeth
(Fig. 6.12,e), oblique teeth or curve teeth
(Fig. 6.12,f);
- hyperboloid gear pairs, of worm drive
type (Fig. 6.12, g) and of hypoid type
(type that is used in some driving axles
of cars, Fig. 6.12,h).
 a e

f
b

aw

c g

aw

h
d
Fig. 6.12. Angrenaje evolventice utilizate frecvent în sinteza reductoarelor de turaţie cu axe fixe:
angrenaje cilindrice exterioare (a, b şi c); angrenaj cilindric interior (d); angrenaje conice (e şi f);
angrenaj melcat (g); angrenaj hipoid (h).

Fig. 6.12. Involute gear pairs that are frequently used in the synthesis of speed reducers with fixed
axes: external spur gear pairs (a, b and c); internal spur gear pair (d); bevel gear pairs (e and f); worm
drive (g); hypoid gear pair (h).
185
Din bogata diversitate existentă, în fig. 6.13
s-au exemplificat patru variante de
reductoare cu axe fixe:
1) cilindric, într-o treaptă (fig. 6.13,a,a1),
2) cilindric, în două trepte (fig. 6.13,b,b1),
3) conico-cilindric, în două trepte (cu prima
treaptă conică şi treapta secundă cilindrică,
fig. 6.13,c,c1) şi
4) cilindro-melcat, în două trepte (cu prima
treaptă cilindrică şi treapta secundă
melcată, fig. 6.13,d,d1).
Din analiza exemplelor din fig. 6.12 şi 6.13,
decurg următoarele concluzii utile în sinteza
de reductoare cu rapoarte mari de
transmitere:
a) Utilizarea unui singur angrenaj, cilindric
sau conic, poate fi acceptată numai în
cazurile speciale, în care se pot admite
gabarite radiale foarte mari; un astfel de
reductor prezintă două avantaje importante:
realizează un randament ridicat şi are un
grad de complexitate relativ redus.
b) O importantă reducere a gabaritului radial
se obţine folosind un angrenaj melcat, în
care melcul are un singur dinte (început); în
schimb, acest avantaj este însoţit de o
semnificativă reducere a randamentului şi de
necesitatea folosirii unor materiale deficitare.
c) O altă cale de reducere a gabaritului
radial, se referă la înserierea a două sau
mai multe angrenaje. Prin creşterea
numărului de angrenaje legate în serie,
scade gabaritul radial, în defavoarea celui
axial, a randamentului global şi a gradului
de complexitate structurală.
Deci, numărul maxim de angrenaje este
limitat atât de restricţiile de gabarit axial, cât
şi de cele ale randamentului global.
O altă direcţie pentru ameliorarea
compromisului dintre influenţele de tip
divergent, evidenţiate mai sus, se referă la
folosirea de unităţi planetare în sinteza
reductoarelor de turaţie. Această abordare
este în continuare analizată prin intermediul
unor exemple reprezentative.
186
From the large diversity, four variants of
reducers with fixed axes were exemplified in
Fig. 6.13:
1. cylindrical, one-stage (Fig. 6.13,a,a1),
2. cylindrical, two-stages (Fig. 6.13,b,b1),
3. conical-cylindrical, two-stages (with the
first stage conical and the second
cylindrical, Fig. 6.13,c,c1) and
4. cylindrical-worm, two-stages (with the
first stage cylindrical and the second – a
worm drive, Fig. 6.13,d,d1).
The following conclusions that are useful in
the synthesis of the reducers with high
transmission ratios derive from the analysis
of the examples from Fig. 6.12 and 6.13:
a) The use of a single gear pair, cylindrical
or conical, can be accepted only in special
cases, in which can be admitted very high
radial overall sizes; such a reducer has two
main advantages: it has a high efficiency
and a relative small degree of complexity.
b) An important reduction of the radial
overall size is obtained using a worm drive
in which the worm has only one tooth
(thread); instead, this advantage is
accompanied by a significant reduction of
the efficiency and by the necessity of using
scarce materials.
c) Another way of reducing the radial overall
size is referring to the serial connection of
two or more gear pairs. By increasing the
number of gear pairs that are connected, it
decreases the radial overall size in the
detriment of the axial one, of the global
efficiency and of the structural degree of
complexity.
Thus, the maximum number of gear pairs is
limited both by the restrictions to the axial
overall size and by those of the global
efficiency.
Another direction for ameliorating the
compromise between the influences of
divergent type, previously mentioned, is
referring to the use of planetary gear units
in the synthesis of the speed reducers. This
approach is further analyzed by means of
some representative examples.
 i12H = −3,15 i14H = (−5) ⋅ (−2,8) = 14
η12
H
= 0,97 η14H = 0,97 2 = 0,94

H=0 H=0

ω4 4
2 ω2
T4 3
T2
ω1
2 ω1
T1
1 T1
1
a a1 b b1

i14H = ( −5) ⋅ (−2,8) = 14 ; η14H = 0,96 ⋅ 0,97 = 0

3 1 H=0
ω4 T4 4

+ ω1
T1

c 2 c1

i14H = (−2) ⋅ (−45) = 90

η14H = 0,97 ⋅ 0,75 = 0,727
1 4
+
ω1
ω4 T4
T1
+

2 d 3 H=0
d1
Fig. 6.13. Exemple de rezolvare a funcţiei privind reducerea turaţiei, folosind, ca principii de rezolvare,
angrenajele evolventice cu axe fixe: a, a1) reductor cilindric într-o treaptă, b, b1) reductor cilindric în 2
trepte, c, c1) reductor conico-cilindric, d, d1) reductor cilindro-melcat.

Fig. 6.13. Example of solving the speed reduction function, using as solving principles the involute gear
pairs with fixed axes: a,a1) one-stage cylindrical reduction (a spur gear pair), b,b1) 2 stages cylindrical
reduction (two helical gear pairs), c,c1) conical-cylindrical reducer, d,d1) cylindrical-worm reducer.
187
6.3.2. Reductoare planetare cu două roţi
centrale
În fig. 6.14 sunt exemplificate cele mai
semnificative soluţii de reductoare formate
dintr-o unitate planetară cu 2 roţi centrale. În
primele soluţii (fig. 6.14, a-e1), una dintre
cele 2 roţi centrale este fixă; ca urmare,
reductorul se reduce la o unitate planetară
monomobilă (M = 1) [3, 4]. În soluţiile finale
(fig. 6.14,h,h1), cele 2 roţi centrale, ale unităţii
planetare diferenţiale 1-2-3-H, sunt legate
mobil între ele, printr-un tren de 2 angrenaje
cu axe fixe denumit lanţ cinematic de
închidere; se obţine astfel reductorul de
turaţie de tip: mecanism planetar complex
monomobil (M = 1), cu „lanţ de închidere“.
În continuare, soluţiile exemplificate sunt
analizate comparativ, prin prisma
obiectivelor anterior precizate (raport de
transmitere, randament, complexitate,
gabarit radial/axial). Calculul randamentului
este explicitat în anexa A.2.
Reductorul din fig. 6.14,a,a1 foloseşte
unitatea planetară cilindrică cu cea mai
largă utilizare tehnică; aceasta are două
angrenaje evolventice (1–2 şi 2–3), două
roţi centrale (1 şi 3 ≡ 0) şi satelit simplu (2).
Prin utilizarea a S sateliţi simpli, dispuşi în
paralel şi echiunghiular (în fig. 6.14,a:
S = 3), se asigură o reducere semnificativă
a gabaritului radial, concomitent cu
echilibrarea statică a reductorului.
Conform fig. 6.14,a,a1, în premisa că
unitatea cu axe fixe asociată (care se obţine
din unitatea planetară, în urma inversiunii
mişcării faţă de braţul H) are mărimile:
η0 = ηH1,3 = ηH1,2 — ηH2,3 = 0,972 = 0,94,
i0 = i H1,3 = ω1,H /ω3,H = –z3/z1= –80/20 = –4
şi
w = sgn(ω1,HT1) = sgn[(ω1,HT1)/ (ω1,3T1)] =
= sgn[ω1,H / (ω1,H – ω3,H)] = sgn[i0/ (i0–1)] =
= sgn[–4/ (–4–1)] = +1, (6.19)
pentru reductorul planetar analizat se obţin
următoarele mărimi (v. anexa A.2):
188
6.3.2. Planetary reducers with two sun
gears
The most significant solutions of reducers
consisting of a planetary gear unit with two
sun gears are exemplified in Fig. 6.14. In the
first solutions (Fig. 6.14,a-e1), one of the two
sun gears is fixed; therefore, the reducer is a
1 DOF planetary gear unit (M = 1) [3, 4]. In
the final solutions (Fig. 6.14,h,h1), the 2 sun
gears of the differential 1-2-3-H, are
interconnected through a train of 2 gear pairs
with fixed axes, called closing kinematical
chain; thus, it is obtained the speed reducer
of type: 1 DOF complex planetary
mechanism (M = 1), with „closing chain“.
The exemplified solutions are further
analyzed comparatively, through the
objectives that were previously mentioned
(transmission ratio, efficiency, complexity,
radial/axial overall size). The efficiency
calculus is explained in Appendix A.2.
The reducer from Fig. 6.14,a,a1 uses the
planetary gear unit with the largest technical
use; it has two involute gear pairs (1–2 and
2–3), two sun gears (1 and 3 ≡ 0) and a
simple satellite (2). By using S simple
satellites, disposed in parallel and
equiangular (in Fig. 6.14,a: S = 3), it is
ensured a significant reduction of the radial
overall size together with the static
equilibration of the reducer.
According to Fig. 6.14,a,a1, in the premise
that the associated unit with fixed axes (which
is obtained from the planetary gear unit by
inverting the motion vs. the carrier H) has
the sizes:
η0 = ηH1,3 = ηH1,2 — ηH2,3 = 0.972 = 0.94,
i0 = i H1,3 = ω1,H /ω3,H = –z3/z1= –80/20 = –4
and
w = sgn(ω1,HT1) = sgn[(ω1,HT1)/ (ω1,3T1)] =
= sgn[ω1,H / (ω1,H – ω3,H)] = sgn[i0/ (i0–1)] =
= sgn[–4/ (–4–1)] = +1, (6.19)
the following quantities are obtained for the
analyzed planetary reducer (see Appendix
A.2):
i = i 31,H =ω1,3 /ωH,3 = (ω1,H – ω3,H)/( ωH,H – ω3,H) =
= 1– (ω1,H /ω3,H) = 1– i0 = 1– (–4) = +5 =>
ωH,3 = ω1,3 / i = ω1,3 / 5; (6.20)
η31,H = (–ωH,3—TH)/(ω1,3—T1) =
= (–TH /T1)/ i31,H = [1–i0—(η0)w] /(1–i0) =
= [1+4—(0,94)+1] /(1+4)= 0,952 =>
TH = –i31,H—η31,H —T1 = –5—0,952—T1= –4,76—T1.
(6.21)
Aceasta însemnă că reductorul planetar
considerat (fig. 6.14,a,a1) reduce de 5 ori
turaţia de intrare şi, implicit, amplifică de
4,76 ori momentul de intrare.
Din rezultatele obţinute rezultă că un
reductor de acest tip are randamente
excelente (η31,H = 0,952 > η0 = 0,94) şi o
structură relativ simplă, dar nu poate realiza
rapoarte i = i31,H mari, datorită creşterii
excesive a raportului interior i0 şi implicit a
gabaritului radial.
Din analiza raportului (6.20), reiese că
rapoartele mari de transmitere pot fi
realizate prin utilizarea unei unităţi planetare
cu i0 ≈ +1, în care H este element de intrare:
i = i3H,1 = ωH,3 /ω1,3 = 1/(1–i0). (6.22)
Aplicarea acestei idei este exemplificată în
reductoarele din fig. 6.14,b,b1,D,e,e1.
Astfel, în premisa că unitatea cu axe fixe,
asociată unităţii planetare din fig.4.16,b
(prin inversiunea mişcării faţă de H), este
caracterizată prin mărimile:
η0 = ηH1,3 = ηH1,2—ηH2,3 = 0,972 = 0,94,
H
i0 = i 1,3 = ω1,H /ω3,H = +(z2z3)/(z1z2‘) =
=(80—64)/(84—60) = +1.015873 şi
w = sgn(ω1,HT1) = sgn[(ω1,HT1)/ (–ω1,3T1)]=
= sgn[ω1,H /(ω3,H – ω1,H)] = sgn[i0/(1–i0)] =
= sgn[1,0158/ (1–1,0158)] = –1, (6.23)
pentru reductorul planetar, cu satelit dublu,
din fig. 4.16,b rezultă (v. anexa A.2):
189
i = i 31,H =ω1,3 /ωH,3 = (ω1,H – ω3,H)/( ωH,H – ω3,H) =
= 1– (ω1,H /ω3,H) = 1– i0 = 1– (–4) = +5 =>
ωH,3 = ω1,3 / i = ω1,3 / 5; (6.20)
η31,H = (–ωH,3—TH)/(ω1,3—T1) =
= (–TH /T1)/ i31,H = [1–i0—(η0)w] /(1–i0) =
= [1+4—(0.94)+1] /(1+4)= 0.952 =>
TH = –i31,H—η31,H —T1 = –5—0.952—T1= –4.76—T1.
(6.21)
This means that the planetary reducer from
Fig. 6.14,a,a1 reduces the input rotative
speed 5 times and, implicitly, amplifies the
input torque 4.76 times.
From the obtained results it outcomes that a
reducer of this type has excellent
efficiencies (η31,H = 0.952 > η0 = 0.94) and a
relative simple structure, but can not
accomplish high ratios i = i31,H, due to the
excessive increase of the internal ratio i0
and of the radial overall size, implicitly.
From the analysis of the ratio (6.20) it
outcomes that high transmission ratios can
be obtained using a planetary gear with
i0 ≈ +1, in which H is the input element:
i = i 3H,1 = ωH,3/ω1,3 = 1/(1–i0). (6.22)
This idea is applied in the reducers from
Fig. 6.14,b,b1,D,e,e1.
Thus, in the premise that the unit with fixed
axes, which is associated to the planetary
gear unit from Fig. 4.16,b (by inverting the
motion vs. the carrier H), is characterized
through the sizes:
η0 = ηH1,3 = ηH1,2—ηH2,3 = 0.972 = 0.94,
i0 = iH1,3 = ω1,H /ω3,H = +(z2z3)/(z1z2‘) =
=(80—64)/(84—60) = +1.015873 and
w = sgn(ω1,HT1) = sgn[(ω1,HT1)/ (–ω1,3T1)]=
= sgn[ω1,H /(ω3,H – ω1,H)] = sgn[i0/(1–i0)] =
= sgn[1.0158/ (1–1.0158)] = –1, (6.23)
for the planetary gear unit with a double
satellite from Fig. 4.16,b it outcomes (see
Appendix A.2):
 3=0 3=0
2 2 2 3=0
H
H
ω1,3 ωH,3

T1 TH
1 H 1
1

a a1
1
3=0 3=0
2
1
2’
H
ωH,3 ω1,3

TH H T1
2’

3 b1
b 1 3’ 3 3’

1
H
ω1,3 ωH,4

T1 TH 4=0
2 H

2’ 2 2’
4=0
c1
c
3=0
3
4=0 4
1
2
1
ωH,3 ω1,3

TH T1

d 2 d1
190
 2 1

ωH,3 ω1,3
TH T1 H
H
3=0 3=0
2’ 2 1
2’ e1
e

i = i 3H1
1
η = η3H1
1 − η0
η0
1 − η0

i
1 / η0

i
1
η
η0
1
η0 η
1 + η0
1 + η0

f 0 η0 1 1 / η0 2 i0
g

ωH 1 7
TH
5=6

A 2
ωA
H
TA +
+

h 4 3 h1
Fig. 6.14. Exemple reprezentative de reductoare formate din unităţi planetare cu 2 roţi centrale: a …
e), reductoare de tip unitate planetară monomobilă; f) diagramele de variaţie ale raportului de
transmitere ( i = i 3H1 ) şi randamentului ( η = η3H1 ) în cazul unităţilor planetare monomobile cu i 0 ≈ +1 ,
g) motoreductor Maxon format prin înserierea a 2 unităţi planetare de tipul celor din fig. 6.14,a şi a1,
h, h1), reductor de tip unitate planetară bimobilă cu “ lanţ de închidere ” monomobil.

Fig. 6.14. Representative examples of reducers consisting of planetary gear units with 2 sun gears:
a … e) reducers of 1 DOF planetary gear type; f) diagrams of the transmission ratio variation
( i = i 3H1 ) and of the efficiency variation ( η = η3H1 ) in the case of 1 DOF planetary gear units with
i 0 ≈ +1 , g) the Maxon motor-reducer formed by a serial connection of 2 planetary gear units like the
ones from Fig. 6.14,a and a1; h, h1) Vaucanson reducer: a differential gear unit with a 1 DOF
“closing chain” type.

191
i = i 3H,1 = ωH,3 /ω1,3 = (ωH,H – ω3,H)/( ω1,H – ω3,H) = i = i 3H,1 = ωH,3 /ω1,3 = (ωH,H – ω3,H)/( ω1,H – ω3,H) =
= 1/ [1 – (ω1,H /ω3,H) ] =1/(1 – i0) = = 1/ [1 – (ω1,H /ω3,H) ] =1/(1 – i0) =
= 1/(1 –1,015873) = –63 => = 1/(1 –1.015873) = –63 =>
ω1,3 = ωH,3 / i = ωH,3 /( –63); (6.24) ω1,3 = ωH,3 / i = ωH,3 /( –63); (6.24)

η3H,1 = (–ω1,3.T1)/(ωH,3—TH) = η3H,1 = (–ω1,3.T1)/(ωH,3—TH) =

= (–T1/TH)/ i 3H,1 = (1–i0)/[1–i0—(η0)w] = = (–T1/TH)/ i 3H,1 = (1–i0)/[1–i0—(η0)w] =
= (1–1,015873)/[1–1,015873—(0,94)-1] = (1–1.015873)/[1–1.015873—(0.94)-1]
= 0,1966 <<η0 => = 0.1966 <<η0 =>
3 3
T1 = –i H,1—η H,1—TH = 63—0,1966—TH = T1 = –i3H,1—η3H,1—TH = 63—0.1966—TH =
=+12,389—TH. (6.25) =+12.389—TH. (6.25)

Aşadar, reductorul planetar din fig. 6.14,b,b1 Thus, the planetary reducer from
inversează şi reduce de 63 ori turaţia de Fig. 6.14,b,b1 inverts and reduces the input
intrare şi amplifică de numai 12,389 ori rotative speed 63 times and amplifies the
momentul de intrare. input torque of only 12.389 times.
În mod analog, în premisa că (vezi Analogue, in the premise that (see
fig. 6.14,c,c1): Fig. 6.14,c,c1):

η0 = ηH1,4 = 0,973 = 0,9127, η0 = ηH1,4 = 0.973 = 0.9127,

i0 = iH1,4 = ω1,H /ω4,H = +(z2z3z4)/(z1z2‘z3‘) =
= (80—90—80)/(84—81—84) = +1,00781 and
w = sgn(ω1,HT1) = sgn[(ω1,HT1) / (ω1,3T1)] =
= sgn[ω1,H /(ω3,H – ω1,H)] = sgn[i0/(1–i0)] =
= sgn[1,0078/ (1–1,0078)] = –1,
i0 = iH1,4 = ω1,H /ω4,H = +(z2z3z4)/(z1z2‘z3‘) =
= (80—90—80)/(84—81—84) = +1.00781 and
w = sgn(ω1,HT1) = sgn[(ω1,HT1) / (ω1,3T1)] =
= sgn[ω1,H /(ω3,H – ω1,H)] = sgn[i0/(1–i0)] =
(6.26) = sgn[1.0078/ (1–1.0078)] = –1, (6.26)

pentru reductorul planetar, cu 2 sateliţi dubli for the planetary reducer with 2 serial
înseriaţi, din fig. 4.16,c rezultă (v. Anexa double satellites from Fig. 4.16,c it
A.2): outcomes (see Appendix A.2):

i = i 3H,1 = ωH,3 /ω1,3 = (ωH,H – ω3,H)/( ω1,H – ω3,H) i = i 3H,1 = ωH,3 /ω1,3 = (ωH,H – ω3,H)/( ω1,H – ω3,H)
= 1/ [1– (ω1,H /ω3,H) ] = 1/(1–i0) = = 1/ [1– (ω1,H /ω3,H) ] = 1/(1–i0) =
= 1/(1–1,0078) = –128,033 => = 1/(1–1.0078) = –128.033 =>
ω1,3 = ωH,3 / i = ωH,3 / (–128,033); (6.27) ω1,3 = ωH,3 / i = ωH,3 / (–128.033); (6.27)

η3H,1 = (–ω1,3—T1)/(ωH,3—TH) = η3H,1 = (–ω1,3—T1)/(ωH,3—TH) =

= (–T1/TH)/ i 3H,1 = (1–i0)/[1–i0—(η0)w] = = (–T1/TH)/ i 3H,1 = (1–i0)/[1–i0—(η0)w] =
= (1–1,00781)/[1–1,00781—(0,9127)-1] = = (1–1.00781)/[1–1.00781—(0.9127)-1] =
= 0,0749 <<η0 => = 0.0749 <<η0 =>
3 3
T1 = –i H,1—η H,1—TH = 128,033—0,0749—TH = T1 = –i 3H,1—η3H,1—TH = 128.033—0.0749—TH =
= +9.5897—TH. (6.28)
= +9,5897—TH. (6.28)

192
Deci, reductorul planetar considerat
(fig. 6.14,c,c1) inversează şi reduce de
128,033 ori turaţia de intrare, cu o
amplificare de numai 9,5897 ori a momentul
motor.
Comentarii:
1) Un angrenaj cilindric evolventic interior
(1–2) are de regulă: min |z1 – z2| ≥ 4. Ca
urmare, prin creşterea numărului de
angrenaje înseriate se obţine un control mai
fin al raportului interior i0 şi implicit al
raportului i 3H,1; în schimb, prin această
creştere se măreşte gabaritul axial şi se
reduce în mod semnificativ randamentul η3H,1:
de la 19,66%, pentru 2 angrenaje (fig. 6.14,b),
se ajunge la 7,48%, pentru 3 angrenaje
(fig. 6.14,c).
2) La un reductor planetar cu raportul
interior i0 ≈ +1, varianta cu i0 < +1 obţine
performanţe mai bune decât varianta cu
i0 > +1, „simetrică“ faţă de 1.
Astfel, în cazul reductorului planetar din
fig. 6.14,b, în urma inversării numerelor de
dinţi, considerate mai sus, rezultă:
η0 = ηH1,3 = ηH1,2—ηH2,3 = 0,972 = 0,94,
i0 = i H1,3 = ω1,H /ω3,H =
= +(z2z3)/(z1z2‘) =(84—60)/(80—64) =
= +0,984375 = 1/1,015873,
w = sgn(ω1,HT1) = sgn[(ω1,HT1) / (–ω1,3T1)] =
= sgn[ω1,H /(ω3,H – ω1,H)] = sgn[i0/(1–i0)] =
= sgn[0,984/ (1–0,984)] = +1 (6.23‘)
şi implicit:
i = i 3H,1 = ωH,3 /ω1,3 = 1/(1–i0) =
= 1/(1–0,984375) = +64 > |–63| =>
ω1,3 = ωH,3 / i = ωH,3 / (+64); (6.24‘)
η3H,1= (–ω1,3—T1) / (ωH,3—TH) =
= (1–i0) / [1–i0—(η0)w] =
= (1–0,984375) / [1–0,984375—(0,94)+1]
= 0,2092 > 0,1966 =>
3 3
T1 = –i H,1—η H,1—TH = –64—0,2092—TH =
= +13,389—TH. (6.25‘)
193
Thus, the considered planetary reducer
(Fig. 6.14,c,c1) inverts and reduces the
input rotative speed 128.033 times, with an
amplification of the motor torque of only
9.5897 times.
Comments:
1) As a rule, an internal involute spur gear
pair (1–2) has: min |z1 – z2| ≥ 4. Therefore, by
increasing the number of gear pairs that are
in serial connection, a finer control of the
internal ratio i0 and of the ratio i 3H,1, implicitly,
is obtained; instead, through this increase, the
axial overall size is increasing too and the
efficiency η3H,1 has a significant diminution:
from 19.66%, for 2 gear pairs (Fig. 6.14,b), it
reaches 7.48%, for 3 gear pairs (Fig. 6.14,c).
2) At a planetary reducer with the internal ratio
i0 ≈ +1, the variant with i0 < +1 obtains better
performances than the variant with i0 > +1,
„symmetrical“ to 1.
Thus, in the case of the planetary reducer from
Fig. 6.14,b, after inverting the number of teeth
that were previously considered, it results:
η0 = ηH1,3 = ηH1,2—ηH2,3 = 0.972 = 0.94,
i0 = i H1,3 = ω1,H /ω3,H =
= +(z2z3)/(z1z2‘) =(84—60)/(80—64) =
= +0.984375 = 1/1.015873,
w = sgn(ω1,HT1) = sgn[(ω1,HT1) / (–ω1,3T1)] =
= sgn[ω1,H /(ω3,H – ω1,H)] = sgn[i0/(1–i0)] =
= sgn[0.984/ (1–0.984)] = +1 (6.23‘)
and, implicitly:
i = i 3H,1 = ωH,3 /ω1,3 = 1/(1–i0) =
= 1/(1–0.984375) = +64 > |–63| =>
ω1,3 = ωH,3 / i = ωH,3 / (+64); (6.24‘)
η3H,1= (–ω1,3—T1) / (ωH,3—TH) =
= (1–i0) / [1–i0—(η0)w] =
= (1–0.984375) / [1–0.984375—(0.94)+1]
= 0.2092 > 0.1966 =>
T1 = –i3H,1—η3H,1—TH = –64—0.2092—TH =
= +13.389—TH. (6.25‘)
În cazul general, această proprietate poate
fi pusă uşor în evidenţă cu ajutorul
diagramelor din fig. 6.14,f: considerând o
entitate foarte mică δ, pentru i0 = 1–δ se
obţin valori, ale mărimilor | i | şi η, mai mari
decât cele obţinute în cazul raportului
i0 = 1+δ. Diagramele din fig. 6.14,f sunt
valabile atât pentru reductoarele planetare
cu 2 roţi centrale, cât şi pentru cele cu o
roată centrală.
3) La reductoarele de tipul celor din fig. 6.14,b
şi c, de obicei nu pot fi montaţi sateliţi în
paralel; ca urmare, gabaritul radial se
măreşte, iar echilibrarea se realizează prin
contragreutăţi.
4) Prin creşterea preciziei tehnologice poate
fi obţinută o creştere sensibilă atât pentru
randamentul interior, cât mai ales pentru cel
al reductorului planetar; astfel, dacă prin
creşterea adecvată a preciziei de fabricaţie,
randamentul interior al unităţii planetare din
fig. 6.14,b devine:
η0 = ηH1,3 = ηH1,2—ηH2,3 = 0,992 = 0,98,
pentru randamentul reductorului se obţine o
valoare de 2,2 ori mai mare decât cea
precedentă (când η0 = 0,94):
η3H,1= (1–i0)/[1–i0—(η0)w] =
=(1–1,015873)/[1–1,015873—(0,98)-1] =
= 0,4336 > 0,1966. (6.25‘‘)
5) O altă cale, pentru îmbunătăţirea
randamentului, se referă la utilizarea
angrenajelor interioare cicloidale cu role sau
bolţuri (fig. 6.14,d,d1), ale căror randamente
sunt superioare celor evolventice. Spre
deosebire de soluţia cu angrenaje
evolventice şi satelit dublu (fig. 6.14,b,b1), în
varianta omoloagă cu angrenaje cicloidale
(fig. 6.14,d,d1), satelitul cu dinţi-role devine
un satelit simplu. În varianta conică a
reductorului cicloidal (fig. 6.14,e,e1),
propusă de prof. Bostan de la Universitatea
Tehnică din Chişinău, satelitul cu dinţi-role
rămâne satelit dublu.
Spre deosebire de un angrenaj interior
evolventic (fig. 6.14,b), într-un angrenaj
cicloidal interior cu role/bolţuri
(fig. 6.14,d,d1), diferenţa dintre numerele de
dinţi poate fi egală cu 1, fără risc de apariţie
a interferenţei.
194
In the general case, this property can be
easily highlighted with the diagrams from
Fig. 6.14,f: considering a very small entity δ,
for i0 = 1–δ there are obtained values for | i |
and η bigger than those obtained for the
ratio i0 = 1+δ. The diagrams from Fig. 6.14,f
are valid both for the planetary reducers
with 2 sun gears and for those with one sun
gear.
3) Usually, at the reducers like those from
Fig. 6.14,b and c, there can not be assembled
satellites in parallel; therefore, the radial
overall size is increasing and the equilibration
is made with counterweights.
4) By increasing the technological accuracy,
it can be obtained a sensible increase both
of the internal efficiency and of the
planetary reducer efficiency; thus, if through
the adequate increase of the manufacturing
accuracy, the internal efficiency of the
planetary gear from Fig. 6.14,b becomes:
η0 = ηH1,3 = ηH1,2—ηH2,3 = 0.992 = 0.98,
for the reducer efficiency it is obtained a
value 2.2 times bigger than the previous
one (when η0 = 0.94):
η3H,1= (1–i0)/[1–i0—(η0)w] =
=(1–1.015873)/[1–1.015873—(0.98)-1] =
= 0.4336 > 0.1966. (6.25‘‘)
5) Another way to improve the efficiency is
referring to the usage of internal cycloid gear
pairs with rollers or pins (Fig. 6.14,d,d1),
whose efficiencies are higher than of the
involute gear pairs. Unlike the solution with
involute gear pairs and double satellite
(Fig. 6.14,b,b1), in the homologous variant
with cycloid gear pairs (Fig. 6.14,d,d1), the
satellite with rollers-teeth becomes a simple
satellite. In the conical variant of the cycloid
reducer (Fig. 6.14,e,e1), proposed by
prof. Bostan from the Technical University of
Chişinău, the satellite with rollers-teeth
remains a double satellite.
Unlike the internal involute gear pair
(Fig. 6.14,b), in an internal cycloid gear pair
with rollers/pins (Fig. 6.14,d,d1), the
difference between the numbers of teeth
can be equal to 1, without the risk of
interference.
În premisa că unitatea cu axe fixe, asociată
unităţii planetare din fig. 6.14,d, are:
η0 = ηH1,3 = ηH1,2—ηH2,3 = 0,9952 = 0,99,
i0 = i H1,3 = ω1,H /ω3,H = +z3/z1 =
= 128 /126 = +1,015873, (6.29)
pentru reductorul planetar, cu satelit simplu,
se obţine (în mod similar cu exemplele
precedente):
i = i 3H,1 = ωH,3 /ω1,3 = 1/(1–i0) =
= 1/(1–1,015873) = –63 =>
ω1,3 = ωH,3 / i = ωH,3 /(–63); (6.30)
η3H,1 = (1–i0)/[1–i0—(η0)w] =
= (1–1,015873) / [1–1,015873—(0,99)-1] =
= 0,6073 =>
3 3
T1 = –i H,1—η H,1—TH = 63—0,6073—TH =
= +38,264—TH. (6.31)
În concluzie, reductorul planetar din
fig. 6.14,d, inversează şi reduce de 63 ori
turaţia de intrare (ca şi reductorul din
fig. 6.14,b) şi amplifică de 38,264 ori
momentul motor (spre deosebire de
reductorul din fig. 6.14,b, care amplifică
momentul motor numai de 12,389 ori).
6) Generarea de reductoare planetare, cu
rapoarte mari de transmitere | i |, poate fi
realizată, de asemenea, prin înserierea k ≥ 2
unităţi planetare de tipul celor ilustrate mai
sus. Această soluţie poate fi recomandată,
cu precădere, în cazul unităţilor de tipul celei
din fig. 6.14,a, care au randamente
superioare. Un exemplu de acest tip este
ilustrat în fig. 6.14,g, în care se prezintă,
secţionat, un motoreductor Maxon format
prin legarea în serie a două unităţi planetare
(de tipul celei din fig. 6.14,a).
7) O altă idee, pentru obţinerea unui raport
mare de transmitere | i |, a fost propusă de
celebrul inventator francez J. Vaucanson
(1709-1782) şi se găseşte aplicată în
reductorul omonim ilustrat în fig. 6.14,h1.
Conform fig. 6.14,h şi h1, reductorul
Vaucanson este alcătuit dintr-o unitate
planetară simetrică bimobilă (1-2-3-H, cu
i0 = i H1,3 = –1) şi dintr-un „lanţ cinematic de
195
In the premise that the unit with fixed axes,
which is associated to the planetary gear
unit from Fig. 6.14,d, has:
η0 = ηH1,3 = ηH1,2—ηH2,3 = 0.9952 = 0.99,
i0 = i H1,3 = ω1,H /ω3,H = +z3/z1 =
= 128 /126 = +1.015873, (6.29)
for the planetary reducer with simple
satellite it is obtained (similar to the
previous examples):
i = i 3H,1 = ωH,3 /ω1,3 = 1/(1–i0) =
= 1/(1–1.015873) = –63 =>
ω1,3 = ωH,3 / i = ωH,3 /(–63); (6.30)
η3H,1 = (1–i0)/[1–i0—(η0)w] =
= (1–1.015873) / [1–1.015873—(0.99)-1] =
= 0.6073 =>
T1 = –i 3H,1—η3H,1—TH = 63—0.6073—TH =
= +38.264—TH. (6.31)
In conclusion, the planetary reducer from
Fig. 6.14,d, inverts and reduces the input
rotative speed 63 times (like the reducer
from Fig. 6.14,b) and amplifies the motor
torque 38.264 times (unlike the reducer
from Fig. 6.14,b, which amplifies the motor
torque only 12.389 times).
6) The planetary reducers with high
transmission ratios | i | can be also generated
through a serial connection of k ≥ 2 planetary
gear units like the previous ones. This
solution can be recommended mainly in the
case of the units like the one from
Fig. 6.14,a, which has superior efficiencies.
An example of this type is illustrated in
Fig. 6.14,g, in which it is presented a section
in a Maxon motor-reducer formed through a
serial connection of two planetary gear units
(like the one from Fig. 6.14,a).
7) Another idea for obtaining a big
transmission ratio | i | was proposed by the
famous French inventor J. Vaucanson
(1709-1782) and can be found in the
homonym reducer that is illustrated in
Fig. 6.14,h1. According to Fig. 6.14,h and h1,
the Vaucanson reducer consists of a 2 DOF
symmetrical planetary gear (1-2-3-H, with
i0 = i H1,3 = –1) and a „closing kinematical
închidere“, care conţine 2 angrenaje conice
cu axe fixe: 4–5 ≡ 6–7; arborele roţilor 5 ≡ 6
(roţi identice şi suprapuse) este arbore de
intrare (A), iar arborele braţului H este
arbore de ieşire. Dacă se aleg egale
numerele de dinţi z4 şi z7, atunci, în timpul
unei rotaţii a arborelui motor A, roţile
centrale 1 şi 3 se rotesc cu deplasări egale
şi de sens contrar şi, implicit, arborele H se
roteşte cu δ = 0 rotaţii (rămâne în repaus!);
ca urmare, în acest caz limită, raportul de
transmitere devine infinit: | iAH | =1/0 !
Dacă numerele de dinţi z4 şi z7 se aleg
apropiate (în fig. 6.14,h1: z4 = 23 şi z7 =22),
atunci, la o rotaţie a arborelui motor A, roţile
1 şi 3 se rotesc cu deplasări unghiulare
aproape egale, în sensuri opuse. Implicit,
arborele de ieşire H va efectua o deplasare
unghiulară mică, notată prin: δ = –1/50,6
rotaţii; rezultă deci un raport de transmitere
de modul mare: iA,H = 1/δ = –50,6.
Reductoarele de tip Vaucanson
(v. fig. 6.14,h,h1) pot realiza rapoarte mari
de transmitere | iA,H |, care, de regulă, sunt
însoţite de randamente reduse; valorile
reduse ale randamentului sunt datorite, pe
de o parte, numărului relativ mare de
angrenaje şi, pe de lată parte, circulaţiei
fluxului energetic în circuit închis. În anexa
A.3 este prezentată o analiză succintă a
reductorului Vaucanson.
6.3.3. Reductoare planetare cu o
roată centrală
Din punct de vedere filogenetic, reductoarele
cu o roată centrală sunt dezvoltări relativ mai
recente ale reductoarelor planetare cu două
roţi centrale.
Aceste dezvoltări au ca obiectiv prioritar
mărirea randamentului, iar rezolvarea se
reduce la înlocuirea unuia dintre cele 2
angrenaje, printr-un cuplaj homocinetic cu
randament superior, precum: cuplajul Green
(cuplaj de tip Oldham, cu role), semicuplajul
de tip Schmidt în varianta articulată sau în
varianta cu bolţuri sau role (folosită în cazul
distanţelor reduse dintre axele angrenajului),
cuplajul cu bile de tip Rzeppa (utilizat în
reductoare conice), cuplajul bicardanic,
cuplajul dinţat, cuplajul tubular elastic etc.
196
chain“, which contains 2 bevel gear pairs
with fixed axes: 4–5 ≡ 6–7; the shaft of the
gears 5 ≡ 6 (identical and superposed
gears) is the input shaft (A), and the shaft of
the carrier H is the output shaft. If the
numbers of teeth z4 and z7 are chosen
equal, then, while the driving shaft A makes
one rotation, the sun gears 1 and 3 are
rotating with equal displacements but
backwards and the shaft H is rotating with
δ = 0 rotations (is resting!); therefore, in this
limit case, the transmission ratio becomes
infinite: | iAH | =1/0 !
If the numbers of teeth z4 and z7 are chosen
close to each other (in Fig. 6.14,h1: z4 = 23
and z7 = 22), then, while the driving shaft A
makes one rotation, the gears 1 and 3 are
rotating with approximately close angular
displacements, in opposite directions.
Implicitly, the output shaft H will make a small
angular displacement, denoted by: δ = –1/50.6
rotations; thus, it results a transmission ratio
of big module: iA,H = 1/δ = –50.6.
The reducers of Vaucanson type
(see Fig. 6.14,h,h1) can accomplish high
transmission ratios | iA,H |, which are
accompanied by reduced efficiencies; the
reduced values of the efficiency are due, on
one side, to the relative big number of gear
pairs and, on the other side, to the circulation
of the energetic flow in close circuit. A
succinct analysis of the Vaucanson reducer
is presented in Appendix A.3.
6.3.3. Planetary reducers with a
single sun gear
From the phylogenetic point of view, the
reducers with one sun gear are relative
recent developments of the planetary
reducers with two sun gears.
These developments have as main objective
the increase of the efficiency, and their
solving can be reduced to the replacement of
one of the 2 gear pairs with a homo-
kinematical coupling with a superior
efficiency, like: Green coupling (coupling of
Oldham type, with rollers), semi-coupling of
Schmidt type in the articulated variant or in
the variant with pins or rollers (used for small
distances between the axes of the gear pair),
ball coupling of Rzeppa type (used in the
conical reducers), 2-Cardan coupling, claw
coupling, elastic tubular coupling etc.
Pentru exemplificare, în fig. 6.15,D,6.17
s-au sistematizat cele mai semnificative
soluţii de reductoare cu o roată centrală. În
reductoarele din fig. 6.15, toate roţile sunt
rigide, în timp ce în reductoarele din
fig. 6.16 şi 6.17, intervine şi o roată
deformabilă elastic; deformarea elastică a
roţii-„satelit“ justifică denumirea uzuală de
transmisie armonică, pentru toate
reductoarele din fig. 6.16 şi 6.17.
1°. Reductoare cu roţi rigide
În fig. 6.15 sunt ilustrate câteva soluţii
reprezentative de reductoare planetare cu o
roată centrală rigidă şi satelit rigid.
În continuare sunt caracterizate succint
aceste soluţii.
a) Reductorul planetar Strateline, ilustrat în
fig. 6.15,a,a1, are un angrenaj cilindric
interior (2-3), cu dinţi evolventici, şi un
cuplaj radial homocinetic, de tip Green
(Oldham cu role); cuplajul transmite
mişcarea de rotaţie a roţii-satelit 2, fără
modificare (homocinetic), la arborele de
ieşire 1. În premisa că unitatea cu axe fixe,
asociată unităţii planetare din fig. 6.15,a,
are:
η0 = ηH1,3 = ηH1,2—ηH2,3 = 0,9952 = 0,99,
i0 = i H 1,3 = ω1,H /ω3,H = i H1,2— i H 2,3 =(+1)(+z3/z2)=
= 116/112 = +1,0357, (6.32)
w = sgn(ω1,HT1) = sgn[(ω1,HT1)/(–ω1,3T1)]=
= sgn[ω1,H /(ω3,H – ω1,H)] = sgn[i0/(1–i0)] =
= sgn[1,0357/ (1–1,0357)] = –1, (6.33)
pentru reductorul planetar rezultă (v. anexa
A.2):
i = i 3H,1 = ωH,3 / ω1,3= (ωH,H – ω3,H)/( ω1,H – ω3,H) =
= 1 / [1– (ω1,H / ω3,H) ] =1/(1–i0) =
= 1/(1–1.0357) = –28 =>
ω1,3 = ωH,3 / i = ωH,3 /(–28); (6.34)
η3H,1 = (–ω1,3—T1)/(ωH,3—TH)=
= (–T1/TH)/ i 3H,1= (1–i0)/[1–i0—(η0)w] =
=(1–1,0357)/[1–1,0357—(0,99)–1] =
= 0,773 <η0 =>
197
In Fig. 6.15,D,6.17 there are systematized
the most significant solutions of reducers with
a sun gear. In the reducers from Fig. 6.15, all
the gears are rigid, while in the reducers from
Fig. 6.16 and 6.17, it also interferes an elastic
deformable gear; the elastic deformation of
the „satellite“-gear explains the usual
denomination of harmonic transmission, for all
the reducers from Fig. 6.16 and 6.17
1°. The reducers with rigid gears
Some representative solutions of planetary
reducers with one rigid sun gear and a rigid
satellite are illustrated in Fig. 6.15.
Further, these solutions are characterized
succinctly.
a) The planetary reducer Strateline,
illustrated in Fig. 6.15,a,a1, has an internal
spur gear pair (2-3), with involute teeth and
a homo-kinematical radial coupling of Green
type (Oldham with rollers); the coupling
transmits the revolute motion of the
satellite-gear 2, without any modification
(homo-kinematical), to the output shaft 1. In
the premise that the unit with fixed axes,
associated to the planetary gear (from
Fig. 6.15,a) has:
η0 = ηH1,3 = ηH1,2—ηH2,3 = 0.9952 = 0.99,
i0 = i H 1,3 = ω1,H /ω3,H = i H1,2— i H 2,3 =(+1)(+z3/z2)=
= 116/112 = +1.0357, (6.32)
w = sgn(ω1,HT1) = sgn[(ω1,HT1)/(–ω1,3T1)]=
= sgn[ω1,H /(ω3,H – ω1,H)] = sgn[i0/(1–i0)] =
= sgn[1.0357/ (1–1.0357)] = –1, (6.33)
for the planetary reducer it outcomes
(see Appendix A.2):
i = i 3H,1 = ωH,3 / ω1,3= (ωH,H – ω3,H)/( ω1,H – ω3,H) =
= 1 / [1– (ω1,H / ω3,H) ] =1/(1–i0) =
= 1/(1–1.0357) = –28 =>
ω1,3 = ωH,3 / i = ωH,3 /(–28); (6.34)
η3H,1 = (–ω1,3—T1)/(ωH,3—TH)=
= (–T1/TH)/ i 3H,1= (1–i0)/[1–i0—(η0)w] =
=(1–1.0357)/[1–1.0357—(0.99)–1] =
= 0.773 <η0 =>
 2
3=0
1 4

ωH,3 ω1,3

TH T1

H 4
3=0 2
1

a a1

3=0 ω
H,3 TH H

1 4 3=0 2
H

2 1
4 (x3) ω1,3 T1

b b1

H 2 3=0
3=0

H 2 1
1
ωH,3 ω1,3

TH
T1

c c1

198
 3=0 1
1
H
1 H
ω1,3 ωH,3

T1 TH

2
d
d1
2 H
2 3=0
1 1
3=0 1
1
H H

ωH,3 ω1,3 2

TH
T1
3=0
1

e e1

2
2’ 2’
3=0 2 1
H
ω1,3 ωH,3
T1 TH

H
1
3=0
f
f1

Fig. 6.15. Exemple reprezentative de reductoare planetare cu o roată centrală: a, a1. cu angrenaj
evolventic şi cuplaj radial de tip Oldham – Green (reductor Strateline); b, b1. cu angrenaj evolventic şi
semicuplaj Schmidt; c, c1. cu angrenaj octoidal şi cuplaj Rzeppa; d, d1. cu angrenaj evolventic şi
semicuplaj de tip Schmidt cu bolţuri; e, e1. cu angrenaj cicloidal cu bolţuri şi semicuplaj de tip
Schmidt cu role; f, f1. cu angrenaj cicloidal şi semicuplaj de tip Schmidt cu bolţuri şi 2 sateliţi în
paralel.

Fig. 6.15. Representative examples of planetary reducers with one sun gear: a, a1. with an involute
gear pair and a radial coupling of Oldham – Green type (Strateline reducer); b, b1. with an involute
gear pair and a Schmidt semi-coupling; c, c1. with an octoidal gear pair and a Rzeppa coupling; d, d1.
with an involute gear pair and a Schmidt pin semi-coupling; e, e1. with a cycloid gear pair with pins
and a semi-coupling of Schmidt type with rollers; f, f1. with a cycloid gear pair and a pin semi-
coupling of Schmidt type and 2 satellites into parallel.

199
T1 = – i 3H,1—η3H,1—TH = 28—0,773—TH =
= +21,65—TH. (6.35)
Deci, reductorul planetar considerat
(fig. 6.15,a,a1) inversează şi reduce de 28
ori turaţia de intrare, cu o amplificare de
21,65 ori a momentului motor. Pentru
echilibrarea satelitului 2 (fig. 6.15,a,a1),
reductorul foloseşte o contragreutate 4.
b) Spre deosebire de soluţia anterioară, în
reductorul planetar din fig. 6.15,b,b1 intervin
următoarele modificări:
- este folosit un semicuplaj radial de tip
Schmidt articulat, homocinetic, cu trei
manivele (4) dispuse în paralel şi
echiunghiular (la 120°);
- s-a anulat mişcarea de rotaţie a roţii-
satelit 2 (care efectuează o mişcare de
translaţie rotativă) şi, implicit, roata
centrală 1 a devenit element de ieşire.
În premisa că unitatea cu axe fixe, asociată
unităţii planetare din fig. 6.15,b, are:
η0 = ηH1,3 = ηH1,2—ηH2,3 = 0,9952 = 0,99,
i0 = i H1,3 = ω1,H /ω3,H = i H 1,2— i H 2,3 = (+z2/z1)(+1) =
= 112/116 = +0,9655 şi (6.35)
w = sgn(ω1,HT1) = sgn[(ω1,HT1)/ (–ω1,3T1)] =
= sgn[ω1,H /(ω3,H – ω1,H)] = sgn[i0/(1–i0)] =
= sgn[0,9655/(1–0,9655)] = +1, (6.36)
pentru reductorul planetar rezultă (v. anexa
A.2):
i = i 3H,1 = ωH,3 / ω1,3 = (ωH,H – ω3,H)/(ω1,H – ω3,H) =
= 1/ [1–(ω1,H / ω3,H)] = 1/(1–i0) =
= 1/(1–0,9655) = +29 =>
ω1,3 = ωH,3 / i = ωH,3 /(+29); (6.37)
η3H,1 = (–ω1,3—T1)/(ωH,3—TH) =
= (–T1/TH)/ i 3H,1 = (1–i0)/[1–i0—(η0)w] =
=(1–0,9655)/[1–0,9655—(0,99)+1] =
= 0,781 < η0 =>
3 3
T1 = – i H,1—η H,1—TH = –29—0,781—TH =
= –22,659—TH. (6.38)
200
T1 = – i 3H,1—η3H,1—TH = 28—0.773—TH =
= +21.65—TH. (6.35)
Thus, the considered planetary reducer
(Fig. 6.15,a,a1) inverts and reduces the
input rotative speed 28 times, with an
amplification of the driving torque of 21.65
times. The reducer uses a counterweight 4
for the equilibration of the satellite 2
(Fig. 6.15,a,a1)
b) Unlike the previous solution, in the
planetary reducer from Fig. 6.15,b,b1 the
following modifications interfere:
- it is used a homo-kinematical radial
articulated semi-coupling of Schmidt type
(with parallelogram contours), with three
cranks (4) that are disposed in parallel
and equiangular (at 120°);
- it was annulled the revolute motion of the
satellite-gear 2 (which makes a rotational
translation) and, implicitly, the sun gear 1
became the output element.
In the premise that the unit with fixed axes,
associated to the planetary gear (from
Fig. 6.15,b) has:
η0 = ηH1,3 = ηH1,2—ηH2,3 = 0.9952 = 0.99,
i0 = i H1,3 = ω1,H /ω3,H = i H 1,2— i H 2,3 = (+z2/z1)(+1) =
= 112/116 = +0.9655 and (6.35)
w = sgn(ω1,HT1) = sgn[(ω1,HT1)/ (–ω1,3T1)] =
= sgn[ω1,H /(ω3,H – ω1,H)] = sgn[i0/(1–i0)] =
= sgn[0.9655/(1–0.9655)] = +1, (6.36)
it outcomes for the planetary reducer
(see Appendix A.2):
i = i 3H,1 = ωH,3 / ω1,3 = (ωH,H – ω3,H)/(ω1,H – ω3,H) =
= 1/ [1–(ω1,H / ω3,H)] = 1/(1–i0) =
= 1/(1–0.9655) = +29 =>
ω1,3 = ωH,3 / i = ωH,3 /(+29); (6.37)
η3H,1 = (–ω1,3—T1)/(ωH,3—TH) =
= (–T1/TH)/ i 3H,1 = (1–i0)/[1–i0—(η0)w] =
=(1–0.9655)/[1–0.9655—(0.99)+1] =
= 0.781 < η0 =>
T1 = – i 3H,1—η3H,1—TH = –29—0.781—TH =
= –22.659—TH. (6.38)
Aceasta înseamnă că reductorul din
fig. 6.15,b,b1 reduce de 29 ori turaţia de
intrare, cu o amplificare de 22,659 ori a
momentului motor. Deci, în raport cu soluţia
precedentă (fig. 6.15,a), acest reductor
realizează un raport de transmitere mai
mare (în modul) şi un randament mai bun.
Ca şi în cazul reductorului din fig. 6.15,a, a1,
echilibrarea satelitului 2 s-a realizat prin
montarea unei contragreutăţi pe braţul H
(fig. 6.15,b,b1).
c) În fig. 6.15,c,c1 este ilustrată o replică
conică a reductorului cilindric din
fig. 6.15,a,a1. Spre deosebire de varianta
cilindrică, în reductorul conic :
1) poate fi utilizată o diferenţă |z3–z2| mai
mică şi, implicit, poate fi realizat un raport
de transmitere |i 3H,1| mai mare;
2) se foloseşte un cuplaj homocinetic
unghiular, care, în soluţia din fig. 6.15,c1, este
un cuplaj cu bile de tip Rzeppa.
Calculul raportului de transmitere i 3H,1 şi al
randamentului η3H,1 este similar cu cel al
reductorului cilindric din fig. 6.15,a,a1.
d) Reductorul din fig. 6.15,d,d1 este derivat
din reductorul planetar ilustrat în fig.
6.15,b,b1, prin utilizarea unui semi-cuplaj
Schmidt cu bolţuri, în locul celui articulat. În
rest, cele două soluţii sunt similare.
Folosirea semicuplajului de tip Schmidt cu
bolţuri sau role devine utilă, cu precădere,
în cazul distanţelor mici dintre axele
angrenajului.
e) Reductorul planetar din fig. 6.15,e,e1 este
derivat din primul reductor (fig. 6.15,a,a1),
pe baza înlocuirii angrenajului evolventic,
printr-un angrenaj cicloidal cu role, precum
şi a cuplajului radial de tip Green, printr-un
semicuplaj Schmidt cu bolţuri. Prin utilizarea
angrenajului cicloidal cu role (care are un
randament mai bun decât cel evolventic şi
permite o diferenţă |z3–z2| ≥ 1), reductorul
derivat poate realiza fie rapoarte de
transmitere |i 3H,1| mai mari, fie randamente
mai bune.
Astfel, în premisa că unitatea cu axe fixe,
asociată unităţii planetare din fig. 6.15,e,
are:
201
This means that the reducer from
Fig. 6.15,b,b1 reduces the input rotative
speed 29 times, with an amplification of the
driving torque of 22.659 times. Therefore,
vs. the previous solution (Fig. 6.15,a), this
reducer obtains a bigger transmission ratio
(in module) and a better efficiency.
Like in the case of the reducer from
Fig. 6.15,a, a1, the equilibration of the satellite
2 is made by fitting a counterweight on the
carrier H (Fig. 6.15,b,b1).
c) A conical variant of the cylindrical
reducer from Fig. 6.15,a,a1 is illustrated in
Fig. 6.15,c,c1. Unlike the cylindrical variant,
in the conical reducer:
1) it can be used a smaller difference |z3–z2|
and, implicitly, it can be obtained a bigger
transmission ratio |i 3H,1|;
2) it is used an angular homo-kinematical
coupling, which, in the solution from
Fig. 6.15,c1, is a ball coupling of Rzeppa type.
The calculus of the transmission ratio i3H,1
and of the efficiency η3H,1 is similar to the
one of the cylindrical reducer from
Fig. 6.15,a,a1.
d) The reducer from Fig. 6.15,d,d1 is
derived from the planetary reducer that is
illustrated in Fig. 6.15,b,b1, by using a
Schmidt semi-coupling with pins instead of
the articulated coupling. As for the rest, the
two solutions are similar. The use of the
Schmidt coupling with pins or rollers
becomes useful for small distances
between the gear pair.
e) The planetary reducer from Fig. 6.15,e,e1
is derived from the first reducer
(Fig. 6.15,a,a1), based on the replacement of
the involute gear pair with a cycloid gear pair
with rollers, and of the radial coupling of
Green type with a Schmidt semi-coupling
with pins. By using the cycloid gear pair with
rollers (which has a better efficiency than the
involute one and allows a difference between
teeth numbers |z3–z2| ≥ 1), the derived
reducer can have either bigger transmission
ratios |i 3H,1| or higher efficiencies.
Thus, in the premise that the unit with fixed
axes, associated to the planetary gear (from
Fig. 6.15,e) has:
η0 = ηH1,3 = ηH1,2—ηH2,3 = 0,9982 = 0,996,
i0 = i H1,3 = ω1,H /ω3,H = i H 1,2— i H 2,3 = (+1)(+z3/z2) =
= 116/115 = +1,0087,
pentru reductorul planetar rezultă (v. anexa
A.2):
i = i 3 H,1= ωH,3 / ω1,3 = 1/(1–i0) =
= 1/(1–1,0087) = –115 =>
ω1,3 = ωH,3 / i = ωH,3/ (–115);
η3H,1 = (–ω1,3—T1)/(ωH,3—TH) =
= (–T1/TH)/ i 3H,1= (1–i0)/[1–i0— (η0)w] =
=(1–1,0087)/[1–1,0087—(0,996)–1] =
= 0,682 < η0 =>
3 3
T1= –i H,1—η H,1—TH = +78,46—TH.
iar în premisa că:
η0 = ηH1,3 = ηH1,2—ηH2,3 = 0,9982 = 0,996 ,
i0 = i H1,3 = ω1,H / ω3,H = i H 1,2— i H 2,3 = (+1)(+z3/z2) =
= 29/28 = +1,0357,
pentru reductorul planetar se obţin:
i = i3H,1 = ωH,3/ω1,3 = 1/(1–i0) =
= 1/(1–1,0357) = –28 =>
ω1,3 = ωH,3/ i = ωH,3/(–28);
η3H,1 = (1–i0)/[1–i0—(η0)w] =
=(1–1,0357)/[1–1,0357—(0,996)–1] =
= 0,895 < η0 =>
T1 = –i3H,1—η3H,1—TH = +25,08—TH.
Aşadar, când reductorul din fig. 6.15,e
reduce de 115 ori turaţia de intrare, se
obţine un randament de 68,2%, în timp ce
pentru un raport de transmitere egal cu cel
din primul exemplu (i 3H,1 = –28), rezultă un
randament de 89,5%!
f) Spre deosebire de celelalte soluţii,
utilizarea semicuplajului Schmidt cu role
sau bolţuri facilitează montarea în paralel şi
echiunghiulară a 2 sau chiar 3 sateliţi. În
fig. 6.15,f,f1 este exemplificată montarea în
paralel a 2 sateliţi, iar în tab. 6.2 sunt
ilustrate trei variante cu 3 sateliţi în paralel
η0 = ηH1,3 = ηH1,2—ηH2,3 = 0.9982 = 0.996,
i0 = i H1,3 = ω1,H /ω3,H = i H 1,2— i H 2,3 = (+1)(+z3/z2) =
(6.39) = 116/115 = +1.0087, (6.39)
it outcomes for the planetary reducer
(see Appendix A.2):
i = i 3 H,1= ωH,3 / ω1,3 = 1/(1–i0) =
= 1/(1–1.0087) = –115 =>
(6.40) ω1,3 = ωH,3 / i = ωH,3/ (–115); (6.40)
η3H,1 = (–ω1,3—T1)/(ωH,3—TH) =
= (–T1/TH)/ i 3H,1= (1–i0)/[1–i0— (η0)w] =
=(1–1.0087)/[1–1.0087—(0.996)–1] =
= 0.682 < η0 =>
(6.41) T1= –i 3H,1—η3H,1—TH = +78.46—TH. (6.41)
In the premise that:
η0 = ηH1,3 = ηH1,2—ηH2,3 = 0.9982 = 0.996 ,
i0 = i H1,3 = ω1,H / ω3,H = i H 1,2— i H 2,3 = (+1)(+z3/z2) =
(6.42) = 29/28 = +1.0357, (6.42)
for the planetary reducer there are obtained:
i = i3H,1 = ωH,3/ω1,3 = 1/(1–i0) =
= 1/(1–1.0357) = –28 =>
(6.43) ω1,3 = ωH,3/ i = ωH,3/(–28); (6.43)
η3H,1 = (1–i0)/[1–i0—(η0)w] =
=(1–1.0357)/[1–1.0357—(0.996)–1] =
= 0.895 < η0 =>
(6.44) T1 = –i3H,1—η3H,1—TH = +25.08—TH. (6.44)
Thus, when the reducer from Fig. 6.15,e
reduces the input speed 115 times, its
efficiency is 68.2%, while for a transmission
ratio equal to the one from the first example
(i 3H,1 = –28), the efficiency becomes 89.5%!
f) Unlike the other solutions, the use of the
Schmidt semi-coupling with rollers or pins
allows to assembly into parallel and
equiangular 2 or even 3 satellites. In
Fig. 6.15,f,f1 it is exemplified the parallel
assembling of 2 satellites, and in Tab. 6.2
there are illustrated three variants with three
satellites in a parallel connection
202
Tab. 6.2. Exemple de caracteristici tehnice ale unor reductoare cicloidale produse de firma CYCLO
(prelucrare după Prospect nr. 38C-5-0892).

Tab. 6.2. Examples of technical characteristics of some cycloid reducers produced by CYCLO
company (processed from Prospect nr. 38C-5-0892).
Tipul de reductor / The type of reducer
FA FAB FAD

Mărimea reductorului / The reducer size

15 25 35 45 65 75
Raportul de transmitere / The transmission ratio
- 29 29 29 29 29
59 59 59 59 59 59
89 89 89 89 89 89
- 119 119 119 119 119
- - - 179 179 -
Cuplul nominal la ieşire [C·m] (pentru n = 1500 rot / min la intrare):
The nominal torque at the output [C·m] (for n = 1500 rot / min at the input):
≤ 149 ≤ 349 ≤ 668 ≤ 1390 ≤ 2570 ≤ 3900

(seriile „FA“, „FAB“ şi „FAD“), însoţite de (the series „FA“, „FAB“ and „FAD“),
câteva caracteristici tehnice, prelucrate din accompanied by some technical
Prospectul 38C-5-0892 al firmei CYCLO/ characteristics, taken from the Prospect 38C-
Germania. 5-0892 of the CYCLO company / Germany.

2°. Reductoare armonice 2°. Harmonic drives

În fig. 6.16 şi 6.17 sunt ilustrate trei soluţii
reprezentative de reductoare armonice
(cu roată deformabilă elastic) cunoscute în
tehnică: două soluţii de tip cilindric (fig. 6.16
şi 6.17,a-c1) şi o soluţie de tip conic
(fig. 6.17,d,d1).
Prin folosirea roţii deformabile elastic se
induc următoarele avantaje:
- se obţin S ≥ 2 contacte (cu roata centrală
rigidă), care sunt echivalente cu acelaşi
număr S de sateliţi rigizi dispuşi în paralel
şi echiunghiular;
In Fig. 6.16 and Fig. 6.17 there are
illustrated three representative solutions of
harmonic drives (with an elastic gear named
flexspline) that are known in techniques:
two solutions of cylindrical type (Fig. 6.16
and 6.17,a-c1) and a solution of conical type
(Fig. 6.17,d,d1).
The following advantages are induced by
using the elastic gear (flexspline):
- there are obtained S ≥ 2 contacts (with the
rigid sun gear), which are equivalent to the
same number S of rigid satellites that are
connected in parallel and equiangular;

203
- se realizează jocuri foarte mici;
- se reduce gabaritul radial;
- roata elastică devine simetrică faţă de
axa centrală şi
- se elimină dezechilibrarea statică.
Principalele dezavantaje ale roţii elastice se
referă la:
- calitatea specială a materialului;
- tehnologia foarte pretenţioasă şi
- limitarea momentului maxim transmis
datorită solicitărilor dinamice severe şi a
grosimii reduse a roţii deformabile.
Graţie danturii speciale (se folosesc, de
obicei, danturi evolventice scurte cu
deplasări mari), diferenţa minimă |z3–z2|
este uzual egală cu 2.
Deformaţia roţii elastice este controlată,
frecvent, cu ajutorul unui rulment eliptic
(al cărui inel exterior este deformabil
elastic), denumit deformator. În orice
reductor armonic, acest deformator este
element motor şi reprezintă echivalentul
braţului H, din reductoarele planetare cu o
roată centrală şi satelit rigid.
Exemplele de reductoare armonice
cilindrice, prezentate în continuare, sunt
preluate şi prelucrate din prospecte ale
renumitei firme Harmonic Drive, fondată în
1970 în R.F.G şi în Japonia şi extinsă mai
târziu în SUA şi Anglia.
În fig. 6.16 este ilustrată prima soluţie
aplicată de reductor armonic, care foloseşte
o roată elastică de tip „oală“ (seria
HDUC/HDUS). Dimensiunea axială relativ
mare a roţii elastice (fig. 6.16,d,e) este
impusă de necesitatea trecerii „line“ de la
forma variabilă-eliptic la cea circulară;
aşadar, corpul roţii deformabile de tip „oală“
are rolul de cuplaj elastic homocinetic.
Cu alte cuvinte, reductorul armonic constituie
o variantă dezvoltată a reductorului cu o
roată centrală, care are S sateliţi rigizi în
paralel (în acest caz, S = 2).
În schemele a, b şi c, din fig. 6.16, este
explicitată funcţionarea reductorului
armonic, în cazul în care roata centrală
rigidă 3 este fixă, deformatorul H este
elementul motor, iar roata deformabilă
elastic 2, care are z2 = z3‒2, constituie
elementul de ieşire.
204
- there are obtained very small backlashes;
- it is reduced the radial overall size;
- the elastic gear becomes symmetrical vs.
the central axis and
- it is eliminated the static unbalance.
The main disadvantages of the elastic gear
are referring to:
- the special quality of the material;
- the very pretentious technology and
- the limitation of the transmitted torque
because of the severe dynamic stresses
and of the reduced thickness of the
deformable gear.
Due to its special teeth (there are usually
used short involute teeth with big addendum
modifications), the minimum difference
|z3–z2| is habitually equal to 2.
The deformation of the flexspline (elastic
gear) is frequently controlled with an elliptical
ball bearing (whose external ring is elastically
deformable), called wave generator. In any
harmonic drive, this wave generator is a
driving element and represents the equivalent
of the carrier H, from the planetary reducers
with one sun gear and a rigid satellite.
The examples of cylindrical harmonic
reducers that are further presented, are
taken and processed from the prospects of
the famous company Harmonic Drive,
founded in 1970 in R.F.G and in Japan and
later extended to USA and UK.
In Fig. 6.16 it is illustrated the first applied
solution of harmonic reducer, which uses a
flexspline (elastic gear) of „pot“ type (the
series HDUC/HDUS). The relative big axial
dimension of the flexspline (Fig. 6.16,d,e) is
imposed by the necessity of a “smooth”
passing from the elliptic-variable shape to the
circular one; thus, the body of the flexspline of
“pot” type has the role of a homo-kinematical
elastic coupling. In other words, the harmonic
drive is a development of the reducer with a
sun gear that has S rigid satellites in parallel
connection (in this case, S = 2).
The schemes a, b and c, from Fig. 6.16,
illustrate the harmonic drive working, for the
case in which the rigid sun gear 3 (named
circular spline) is fixed, the wave generator
H is the driving element, and the flexspline
(elastic gear) 2, which has z2 = z3-2,
represents the output element.
 3=0
H
2

a b c

c.O.

3
2 e 2 e
3
d e

3=0
H 1 H
e e 1
ωH,3 c.O. ω1,3

TH T1
2 3=0
2

3=0 e
f f1

Fig. 6.16. Reductor armonic cilindric cu roată deformabilă de tip „oală”: a, b, c) scheme pentru
explicitarea funcţionării; d, e) părţi componente; f, f1) exemplu de utilizare (prelucrare după un
prospect al firmei Harmonic Drive). Notaţii: c.O. = cuplaj de tip Oldham; e = element elastic.

Fig. 6.16. Cylindrical harmonic drive with a flexspline (elastic gear) of „pot” type: a, b, c) schemes
for explaining the working; d, e) components; f, f1) usage example (processing after a prospect of
Harmonic Drive Company). Notations: c.O. = Oldham coupling; e = elastic element.

205
În poziţia iniţială (fig. 6.16,a) s-au marcat
prin săgeţi: un plin „0“ al roţii 3 şi un gol „0“
al roţii 2, care se suprapun.
Rotind în sens orar deformatorul H, fiecare
gol „k (k = 1,2,3, D)“ al roţii 2 se
suprapune succesiv cu plinul conjugat „k“
al roţii 3 (fig. 6.16,b). După o rotaţie
completă a elementului-deformator H
(fig. 6.16,c), plinul „0“ (al roţii 3) se
suprapune cu golul k = z3 = z2 + 2 al roţii 2;
aşadar, la fiecare deplasare unghiulară cu
360° a deformatorului H, în sens orar,
roata elastică 2 se roteşte cu doi paşi
unghiulari (2—360°/z2) în sens antiorar! Cu
alte cuvinte, se obţine raportul:
i = i 3H,2 = ωH,3 / ω2,3 =
= ‒360°/ (2—360°/z2) = ‒z2/2.
Acelaşi rezultat se obţine analitic, prin
modelarea reductorului armonic, ca un
reductor planetar cu o roată centrală.
In the initial position (Fig. 6.16,a) there were
marked through arrows: a tooth thickness
„0“ from gear 3 and a tooth space „0“ from
gear 2, that are superposed.
Rotating the wave generator H clockwise,
each tooth space „k (k =1,2,3, D)“ of gear 2
is superposed successively over the
conjugated tooth thickness „k“ from gear 3
(Fig. 6.16,b). After a complete rotation of the
wave generator H (Fig. 6.16,c), the tooth
thickness „0“ (of gear 3) is superposed over
the tooth space k = z3 = z2 + 2 of the gear 2;
thus, for each angular displacement with
360° of the wave generator H, clockwise, the
elastic gear 2 is rotating with two angular
pitches (2—360°/z2) counterclockwise! In
other words, it is obtained the ratio:
i = i 3H,2 = ωH,3 / ω2,3 =
(6.45) = ‒360°/ (2—360°/z2) = ‒z2/2. (6.45)
The same result can be obtained
analytically, by modeling the harmonic drive