Sunteți pe pagina 1din 5

Memoria autobiografica

Componentele necesare si tulburarile rezultate ca urmare a pierderii


acestora

“A theory of autobiographical memory: necessary components and disorders resulting from their
loss”
Stanley B.Klein, Tim P.German, Leda Comides, and Rami Gabriel
University of California, Santa Barbara
Social cognition, vol.22, No.5, 2004, pp.460-490

Autor: Miruna Cristescu


ID, An II

1
Articolul prezinta o teorie conform careia memoria autobiografica poate fi conceptualizata ca o
stare mentala rezultata din influentarea reciproca a unui set de capacitati psihologice – reflectarea
asupra propriei persoane, autonomia personala, constiinta de sine si constiinta temporala – stare
mentala ce transforma o reprezentare reactualizata intr-o experienta personala, autobiografica.

Articolul incepe cu trecerea in revista a unor afectiuni clinice (amnezia, autismul, patologia de lob
frontal, schizofrenia) si sustine ca functionarea deficitara a componentelor mentionate produce
tulburari in reactualizarea autobiografica si concluzioneaza ca reflectarea asupra propriei persoane,
autonomia personala, constiinta de sine si constiinta temporala sunt necesare in mod individual si
suficiente impreuna pentru ca reactualizarea autobiografica sa se produca.

In incheiere, sugereaza o taxonomie a tulburarilor de mnezice derivate din consecintele ce intervin


in cazul dereglarii functionarii proceselor care contribuie la experienta reactualizarii
autobiografice.

Autorii pleaca de la premiza ca existenta Sinelui este la fel de neconstestabila ca si experimentarea,


constientizarea propriei persoane. In ciuda aspectelor problematice ce intervin in studiul acestuia,
Sinele reprezinta, dincolo de orice indoiala, un adevar personal care intervine in virtutea
cunoasterii directe, fenomenologice. Care este insa baza acestei cunoasteri? Cum stim ca avem
anume insusiri sau caracteristici si nu altele? Acestea sunt numai o parte din intrebarile legate de
epistemologia propriei persoane. In opinia autorilor, mare parte din efortul de cunoastere a fost
directionat catre intelegerea rolului memoriei in perceperea Sinelui. Ideea centrala este ca,
constiinta de sine depinde in mod fundamental de capacitatea de a reactualiza experiente
personale. Teoria conform careia sentimentul de sine deriva numai din memorie poate fi
considerata o conceptie extrema. De aceea, autorii aduc in discutie alte procese computationale
care pot fi necesare pentru ca memoria sa poate servi ca baza a cunoasterii de sine. Scopul declarat
este acela de a propune un prim pas in marcarea unora dintre procesele psihologice care sunt
necesare pentru a transforma o reactualizare intr-o experienta de mnezica autobiografica.

In ceea ce priveste memoria, autorii trec in revista teoriile cognitive care disting intre cele doua
tipuri de cunostinte stocate: declarative si procedurale. Mentioneaza si cele doua forme pe care le

2
imbraca cunostintele declarative, respectiv: episodice si semantice. Retin definitia conform careia
memoria episodica contine atat informatiile privitoare la evenimente experimentate anterior cat si
constiinta faptului ca evenimentul a avut loc in trecutul personal. Aceasta caracteristica de retraire
a experientelor fenomenologice – “mi s-a intamplat mie” – se numeste constiinta autonoetica
(autonoetic awareness). Prin contrast, memoria semantica nu este insotita de constiinta re-
experimentarii trecutului personal: reactualizarea este perceputa ca o informatie pentru care nu
conteaza cand si unde a fost obtinuta acea informatie. Desi exista exprimari care includ referiri la
sine (sunt prietenos, sunt din New York) aceste afirmatii sunt reamintite si sunt retraite. Aceasta
caracteristica este denumita constiinta noetica (noetic awareness).

In opinia autorilor, cunoasterea de sine este strans legata de “povestea” despre cum am devenit
cine suntem ca rezultat a ceea ce am experimentat, si cum ceea ce suntem ne-a determinat sa
actionam asa cum am actionat. Constiinta de sine autobiografica implica capacitatea de a se
reprezenta pe sine ca o entitate psihologica coerenta si persistenta in timp, care isi aminteste
experientele trecute ca apartinand sinelui din prezent. Memoria episodica sprijina acesta functie
dandu-i posibilitatea individului sa calatoreasca in timp si sa retraiasca evenimentele personale
traite anterior. In absenta acestei abilitati, persoana ar fi incapabila sa isi reprezinte stari trecute si
prezente ca aspecte ale aceleasi identitati personale si nu ar fi capabila sa inteleaga ca experienta
mentala curenta reprezinta un episod sau o stare experimentate anterior.

Pentru a putea percepe memoria ca fiind constiinta de sine autobiografica sunt necesare cel putin
trei capabilitati: (a) reflectarea de sine – capacitatea de a reflecta asupra propriilor stari – sa-mi
cunosc propria cunoastere, (b) sensul autonomiei personale si a controlului de sine – credinta ca
sunt cauza gandurilor si actiunilor mele si sentimentul ca gandurile si actele mele imi apartin si (c)
abiltiatea de gandi in timp – ca baza a desfasurarii evenimentelor personale centrate in jurul
sinelui.

Autorii mentioneaza ca modele ale sinelui care pun accent pe reflectarea de sine, autonomia
personala, constiinta de sine si constiinta temporala fiind regasite in lucrarile lui Bosch (1970),
Cooley (1902), Damon and Hart (1988), Damasio (1999), Gallanger (2000), Klein (2001), Stern
(1985) si Vogeley, Kurthen, Falka & Maier (1999).

3
Autorii sustin ca memoria episodica poate fi conceptualizata ca o stare mentala rezultand din inter-
influentarea de mare finete din cadrul unui set de capacitati psihologice care tranforma informatiile
declarative intr-o experienta de sine autobiografica. Ca o consecinta functionarea defectuoasa a
oricarei componente va produce, in grade diferite, tulburari in actualizarea episodica.

Autorii considera ca au gasit argumente care sustin ipoteza, respectiv ca afectarea functionarii
componetelor mentionate duc la tulburari ale capacitatii de reactualizare din memoria episodica:
a) Reflectarea asupra propriei persoane de sine este afectata in patologia de lob temporal si in
autism
b) Sentimentul de autonomie personala si constiinta de sine sunt afectate in schizofrenie
c) Constiinta temporala – desi exista putine studii, ipoteza este sustinuta de cazurile prezentate
in studiu.

Rezultatul cercetarilor vine in sustinerea concluziei ca anumite capacitati psihologice reflectarea de


sine, autonomia personala, constiinta de sine situata temporal sunt implicate in tranformarea
cunostintelor declarative intr-o experienta mnezica autobiografica. Opinia autorilor este ca,
reactualizarea episodica – generatoarea experientelor mnezice autobiografice – nu poate avea loc
decat in cazul in care toate aceste capacitati sunt intacte. Existenta unei baze de date intacte
continand amintirile evenimentelor este necesara pentru reactualizarea episodica, dar nu este
suficienta.

Autorii definesc amnezia ca fiind inabilitatea de a reactualiza amintiri episodice. Amnezia


intervine atunci cand baza de date continand amintiri ale evenimentelor este afectata. Autorii sustin
ipoteza ca, daca teoria prezentata se sustine, atunci ar trebui evidentiate mai multe tipuri de
sindroame amnezice diferite, fiecare dintre ele asociate cu afectarea unei anume componente
necesare pentru re-experimentarea acestor evenimente. Chiar in conditiile in care baza de date este
intacta, amnezia ar putea rezulta din afectarea abilitatii de reflectare asupra propriei persoane sau a
abilitatii de integrare temporala. Traume cerebrale, boli sau deficite de dezvoltare ar putea, in
principiu, sa afecteze una dintre componente lasandu-le pe celelalte intacte. Ca o consecinta, ar
rezulta tipuri diferite de amnezie, fiecare dintre ele caracterizate de un tipar diferit de afectare a
memoriei episodice, in functie de componenta afectata.

4
Pentru demonstrarea celor de mai sus autorii considera metareprezentarile , definite ca reprezentari
ale persoanei despre alte reprezentari mentale, fie ele ale persoanei sau ale altcuiva, ca fiind
elementul comun implicat in functionarea a tuturor componentelor, exceptie facand constiinta
temporala care nu este rezultatul direct al metareprezentarilor ci a interactiunilor cu toate celelalte
componente.
Concluzioneaza ca functionarea defectuoasa a proceselor care sustin formarea metareprezentarilor
pot afecta abilitatile de reflectare asupra propriei persoane , de autonomie personala si constiinta de
sine.

Pe baza celor de mai sus autorii trec in revista diferite tipuri de amnezie si regasesc evidente ale
argumentelor mentionate.

Concluzia autorilor este ca, prin abordarea pe care au ales-o au ajutat la clarificarea constiintei de
sine si spera sa fi contribuit la intelegerea ontologiei experientei autobiografice.