CONFERINTA

MANAGERIALA
SEATTLE 1999
 PRELIMINARII
 Organizația Mondială a
Comerțului (OMC) este o organizație
internațională care supervizează un
număr mare de acorduri care definesc
"regulile comerciale" dintre statele
membre. OMC este succesoarea
„Acordului general asupra tarifelor și
comerțului“ și operează în direcția
reducerii și abolirii barierelor
comerțului internațional.
 OMC are două funcții de bază: este un forum de
negocieri pentru discuții asupra regulilor comerciale
noi, dar și deja existente și ca și un corp de acord în
privința disputelor.
 Acolo unde cele mai multe organizații operează pe „o
țară, un vot“ sau pe baza „voturilor măsurate“, multe
decizii ale OMC, cum ar fi adoptarea înțelegerilor (și a
reviziilor aduse acestora) sunt determinate de consens.
Acest lucru nu înseamnă însă ca s-a ajuns la
unanimitate: doar că nici un membru nu găsește o
decizie a fi atât de inacceptabilă, încât să insiste pe o
anumită obiecție. Votul este folosit doar ca un
mecanism de reducere sau în cazuri speciale.
 OMC promovează globalizarea economică și
comerțul liber, care sunt considerate de mulți ca fiind
două teme problematice. Tratatele OMC au fost
acuzate de tendințe de parțialitate față de corporațiile
multinaționale și față de națiunile bogate. În timp ce
parteneriatul este voluntar, criticii sunt de părere că
neparticiparea plasează țările neparticipante
sub embargo, creând un sistem internațional de
reguli economice forțate și descurajând schimbul și
experimentarea.
 Cei trei mari membri - Statele Unite ale Americii,
Uniunea Europeana si Japonia - au fost acuzate de
faptul că se folosesc de OMC pentru a exercita o
influență exagerată asupra statelor membre mai
puțin influente. În plus, unii cred că statele membre
au adoptat tratatele OMC în mod nedemocratic sau
în detrimentul propriilor cetățeni sau al mediului
înconjurător.
 SEATTLE-a treia conferinta
ministeriala
 Conferinţa Ministerială de la Seattle
(SUA), 30 noiembrie-3 decembrie
1999, a fost, în ordine cronologică, a
treia după Singapore, 1996 şi
Geneva, 1998.
 Conferinţa urma să marcheze lansarea
unei noi runde de
negocieri, denumită sugestiv „Millenium
Round”.
 Cele patru zile de negocieri s-au
încheiat cu un eşec categoric.
 Motivele eşecului acestei
conferinţe au fost numeroase:
 În primul rând, momentul pentru desfăşurarea
Conferinţei nu a fost bine ales, întrucât a coincis cu
lansarea campaniei electorale în SUA, delegaţia
americană, în acest context, nefiind dispusă să facă
concesii, deşi acest lucru este o condiţie a oricărui
proces de negociere.
 Însă eşecul Conferinţei are şi alte cauze mai
profunde, de vreme ce cele 135 de delegaţii ale ţărilor
membre nu au putut ajunge la un punct comun asupra
nici uneia din problemele în dispută, de la subvenţiile
din agricultură, la „normele sociale”, concurenţa sau
mediul înconjurător.
 Blocajul apărut pe fondul divergenţelor dintre SUA şi UE, între
SUA şi Japonia, ca şi între ţările bogate şi cele sărace, pentru
întâia oară în istoria organizaţiei nu a mai putut fi depăşit.
 Pe agenda discuţiilor erau incluse o serie de probleme, dintre care
cele mai importante erau agricultura şi serviciile, insuficient
rezolvate în cadrul Rundei Uruguay, precum şi două domenii
noi, forţa de muncă şi mediul înconjurător.
 Agricultura a reprezentat principalul măr al
discordiei dintre SUA şi UE, cea din urmă fiind
presată să facă concesii, mai mari decât era
dispusă, privind subvenţiile acordate produselor
agricole.
 În cadrul Conferinţei, Directorul
Departamentului pentru Agricultură al SUA a
arătat că fiecare ţară are dreptul şi datoria să-şi
ajute agricultorii, dar numai astfel încât să nu
distorsioneze comerţul, dezavantajându-i pe
agricultorii altor ţări.
 Serviciile au făcut obiectul discuţiilor datorită necesităţii
continuării procesului de liberalizare.
 Spre deosebire de agricultură, acesta a fost un domeniu mai
puţin controversat, aceasta şi datorită faptului că GATS permite
fiecărei ţări să aleagă la ce acorduri de liberalizare a serviciilor
doreşte să adere.
 Dispute au apărut fie în legătură cu refuzul SUA de a-şi deschide
piaţa serviciilor maritime, cu dorinţa UE de a-şi proteja serviciile
audio-vizuale pe motive culturale sau a ţărilor în curs de
dezvoltare de reducere a restricţiilor privind mişcarea
persoanelor.
 Sectoarele avute în vedere au fost: comerţul electronic,
transporturile maritime şi aeriene şi liberalizarea serviciilor din
ţările în curs de dezvoltare.
 „Normele sociale” sau „normele muncii” au făcut obiectul unor
aprige controverse, reflectând divergenţele dintre ţările în curs
de dezvoltare şi SUA.
 SUA au propus crearea unui Grup de lucru, care să analizeze
relaţiile dintre comerţ şi dreptul muncii, astfel încât liberalizarea
schimburilor să nu ducă la creşterea şomajului şi scăderea
salariilor.
 Poziţia americană, privind necesitatea cooperării între OMC şi
OIM (Organizaţia Internaţională a Muncii) a fost sprijinită de UE
şi Japonia, dar contestată de ţările în curs de dezvoltare.
 Avansând argumente de ordin umanitar, SUA au cerut să
se renunţe la politica salariilor reduse, care permit
vânzarea unor mărfuri pe piaţa internaţională la preţuri
mai mici, concurând astfel produsele occidentale.
 SUA nu au pomenit însă nimic despre buzunarul din care
ar putea fi plătite salarii mai mari pentru muncitorii din
ţările sărace.
 Cu atât mai mult cu cât, atât SUA, cât şi alte ţări
dezvoltate, au refuzat să se conformeze recomandărilor
ONU, de a aloca 0,7% din PIB pentru ajutorarea ţărilor
sărace.
 Problema mediului înconjurător a reprezentat motivul majorităţii
demonstraţiilor anti-OMC, organizaţiile de protejare a mediului
(Greenpeace, Friends of the Earth) pretinzând că mondializarea
şi liberalizarea comerţului internaţional au un impact negativ
asupra mediului.
 Pentru că în cadrul OMC există deja un Grup de lucru care se
ocupă de relaţia comerţ-mediu, nu s-au considerat necesare noi
reglementări.
 De remarcat şi faptul că ţările europene şi ţările lumii a treia au
protestat împotriva exportului de produse americane modificate
genetic, considerate a fi un atentat ecologic şi la adresa sănătăţii
oamenilor.
 Eşecul Conferinţei a fost considerat şi un eşec al Administraţiei
Clinton şi al negociatorului şef, Charlene Barshefsky şi o
victorie, chiar dacă doar temporară, a protestatarilor anti- OMC.
 Ce ne rezerva viitorul…
 Deoarece conferinţa (noiembrie-
decembrie 1999) a fost un eşec
complet, Uniunea Europeană s-a
străduit de atunci să obţină lansarea
unui nou ciclu de negocieri pentru
familiarizarea cu abordarea de
ansamblu a Uniunii.
 Lucrare realizata de catre:
 PARVU ALINA ELENA,
 CAPRARU MIHAELA ANCA
 Anul III, E.C.T.S, grupa 5237.

 Sursa:
 www.contabilizat.ro
 www.scribd.com
 www.wto.org/english