Curriculum

Prof. Cristina Radu – Colegiul Naţional “Ioniţă Asan”, Caracal

Termenul de curriculum provine din limba latină şi are sensurile de “cursă”, “alergare”,
“car de luptă”. A fost utilizat în pedagogie din secolul XVI- XVII cu sensul de curs (disciplină)
obligatoriu de studiu susţinut într-o şcoală, universitate sau curs oficial organizat într-o şcoală sau
universitate a cărui parcurgere asigura cursantului un grad superior de şcolarizare. În pedagogia
românească a fost introdus din 1985-1986, dar nu cu acelaşi sens.
Curriculum înseamnă ansamblul proceselor educative şi al experienţelor de învăţare prin
care trece elevul pe tot parcursul său şcolar (sens larg dat de documentele de politica în
învăţământ- M.E.C.) În sens restrâns curriculum reprezintă ansamblul documentelor şcolare de tip
reglator în cadrul cărora se consemnează datele esenţiale privind procesele educative şi
experienţele de învăţare pe care le are şcoala, le oferă elevului (plan de învăţământ, manuale). În
multe ţări, termenul invocat îl înlocuieşte pe cel de didactică fiind un motiv pentru abordarea
sistemică a procesului de învăţământ. Vivianne De Landsheere ( 1992) propune următoarea
definiţie: ” Un curriculum este un ansamblu de acţiuni planificate pentru a suscita instrucţia : ea
include definirea obiectivelor învăţământului, conţinuturile, metodele ( inclusiv cele vizând
evaluarea ), materialele ( incluzând şi manualele şcolare) şi dispozitivele referitoare la formarea
adecvată a profesorilor”.
Curriculum are o sferă mai largă de cuprindere pentru că el înseamnă şi pregătirea acţiunilor
educative, a întregului program educativ, cu conexiunile dintre obiectivele şi modalităţile de
realizare şi de evaluare ale acesteia.
După D’Hainaut ( 1981 ), termenul curriculum cuprinde:
1. obiectivele specifice unui domeniu (nivel de învăţământ, profil, disciplină şcolară) sau
activitatea educativă;
2. conţinuturile informaţionale sau educative necesare pentru realizarea obiectivelor stabilite;
3. condiţiile de realizare ( metode, mijloace, activităţi etc), programarea şi organizarea situaţiilor
de instruire şi educare;
4. evaluarea rezultatelor.
Prof. Potolea foloseşte în loc de termenul de experienţă de învăţământ termenul de situaţie
de învăţământ.
Prof. Cristea defineşte curriculum ca un ansamblu coerent de situaţii de învăţare dezvoltat
pe circuitul obiective- conţinut- metodologie- evaluare- valorificare- experienţele de învăţare ale
elevului la nivelul raporturilor dintre educaţia (instrucţia) formală, nonformală şi informală.
Aşadar, termenul curriculum este complex. “Punctul focal trebuie să fie elevul, şi nu
materia” spune D’Hainaut. Cucoş C. defineşte curriculumul ca” perspectivă de învăţare, ca
program dezirativ care pune pe primul plan obiectivele de atins din care se derivă, apoi, şi ce
conţinuturi anume se pretează, prin ce căi, cu ce mijloace, cu ce forţe, în care condiţii etc.”.
Tipuri de curriculum:
1.Curriculum National/curriculum formal (include curriculum nucleu şi curriculum
specializat )
Curriculum formal (oficial/general sau naţional) reprezintă totalitatea proceselor educaţionale şi
a experienţei de învăţare, proiectare şi desfăşurare în cadrul instituţiei şcolare în vederea
formării şi dezvoltării personalităţii elevului. Acţionează complementar şi convergent cu
curriculum nonformal şi curriculum informal. Include:
a) curriculum nucleu (core-curriculum)/trunchi comun/ educaţie generală
b) curriculum specializat
c) curriculum ascuns

-1-
 Curriculum nucleu (core-curriculum) reprezintă: obiectivele educaţionale preconizate
pentru toţi elevii; conţinuturile menite să conducă la realizarea respectării obiectivelor; situaţiile
(strategiile) de instruire, proiectare şi desfăşurare pentru a realiza aceste obiective.
Constituie o componentă a curricumului informal şi pe baza lui se pot construi aptitudinile şi
competenţele necesare unor domenii particulare; include obiective, conţinuturi, strategii, discipline:
limba maternă, limbi străine, matematică, ştiinţe exacte şi ale naturii, istorie = geografie în viziune
europeană, tehnologie, cultură civică, cunoştinţe legate de igienă şi sănătate, educaţie fizică,
cunoştinţe despre domeniul religios, probleme relevante ale lumii contemporane, creativitate.
Curriculum specializat cuprinde totalitatea situaţiilor de instruire prin intermediul cărora se
formează şi se dezvoltă aptitudinile speciale, abilităţi înalte; se îmbogăţesc şi se aprofundează
cunoştinţe şi competenţe necesare obţinerii performanţelor în domenii particulare. Se bazează pe
curriculum nucleu, iar în elaborarea lui se ţine cont de cerinţele prezente şi viitoare ale societăţii.
Curriculum ascuns (subliminal) cuprinde totalitatea experienţelor de învăţare generate de
mediul psihosocial şi cultural al şcolii/universităţii, al clasei/facultăţii. În constituirea lui contribuie
personalitatea profesorului (cultura generală şi specialitatea profesorului, orientările lor teoretice,
relaţiile lor pedagogice, formele de motivaţie utilizate, stilul de predare), caracteristicile
clasei/grupei de studenţi (cultura generală, relaţii interpersonale, preocupări, climat, surse de
informaţii procurate). Completează şi nuaţează curriculum nucleu şi curriculum specializat.
2. Curriculum nonformal cuprinde totalitatea experienţelor de învăţare realizate prin activităţi
organizate (extraşcolare). Este elaborat pe baza curriculumului formal la nivelul fiecărei şcoli şi
îmbogăţeşte şi aprofundează curriculumul formal.
3. Curriculum informal se referă la totalitatea experienţelor de învăţare prin care trece
elevul/studentul datorită celorlalţi factori educaţionali. Unele din aceste experienţe sunt proiectate
intenţionat, altele sunt mijlocite de situaţiile sociale în care e implicat elevul/studentul.
4. Curriculum local reprezintă totalitatea experienţelor de învăţare locale proiectate şi
desfăşurate din perspectiva cerinţelor economice şi culturale ale localităţii în care se află şcoala.
6. Curriculum la dispoziţia şcolii cuprinde totalitatea experienţelor de învăţare-proiectare
desfăşurate la nivelul curriculumului specializat al şcolii în funcţie de nevoile, interesele,
aptitudinile elevilor şi cerinţele comunităţii în care se află şcoala. Include:
a) curriculum aprofundat (situaţiile de învăţat care aprofundează obiectivele, conţinuturile
prevăzute de curriculum nucleu)
b) curriculum extins (extinde obiectivele şi conţinuturile din curriculum nucleu)
c) opţionalul: există mai multe tipuri ( la nivelul obiectivelor, la nivelul ariei curriculare, între arii
curriculare).
7. Curriculum recomandat reprezintă oferta pusă la dispoziţie de experţi, care, în funcţie de
exigenţele şi obiectivele şcolii sau societăţii, derivă cunoştinţe şi valori pe care le propun diferiţilor
utilizatori.
8. Curriculum scris (prescris) este cel care direcţionează procesele de predare-învăţare şi în
care sunt enunţate conţinuturile şcolare de transmis: planuri de învăţămât, programe şcolare.
9. Curriculum predat se referă la totalitatea cunoştinţelor, deprinderilor, atitudinilor
actualizate în predare de către profesori şi elevi.
10. Curriculum învăţat (realizat) reprezintă ceea ce achiziţionează elevul şi care este
interiorizat şi activizat de către acesta în diverse împrejurări şcolare sau nu; poate fi evidenţiat şi
prin evaluare.
11. Curriculum suport constituie o ipostază a curriculumului prezentă în cărţi, ghiduri,
caiete cu scop didactic, resurse multimedia.
12. Curriculum testat este partea din curriculum sugerată, antrenată, tradusă prin
intermediul instumentelor de evaluare.
13. Curriculum exclus reprezintă secvenţe ale curriculumului care nu au fost prevăzute în
predare din anumite raţiuni.
14. Curriculum general cuprinde valori propuse tuturor elevilor dintr-un areal geografic şi
asigură o integrare şi o coerenţă la nivelul diferitelor niveluri sociale.

-2-
 Bibliografie:
Cucoş C-tin, ( 2002 ),Pedagogie, Ed. Polirom, Bucureşti;
Rafailă M., ( 2004 ), Curs de pedagogie, Universitatea din Bucureşti;
Schaub H., Zenke K., ( 2001 ), Dicţionar de pedagogie, Ed. Polirom, Bucureşti

-3-