Sunteți pe pagina 1din 78

SUPORT DE CURS

MARTIE 2007
DESCRIEREA OCUPAŢIEI

Inspectorul de protecţie a muncii (conform C.O.R.) este specialistul care


lucrează în cadrul unei unităţi - instituţie bugetară, societate comercială, cooperatistă,
organizaţie, asociaţie cu obiect de activitate divers -urmărind organizarea, coordonarea
şi monitorizarea activităţii de asigurare a securităţii şi sănătăţii în muncă, în
conformitate cu legislaţia specifică în vigoare.
1. COMUNICAREA

Comunicarea este o caracteristică fundamentală a existenţei. Toate funcţiile


manageriale sunt realizate cu ajutorul comunicării, ca un proces de înţelegere între
oameni cu ajutorul transferului de informaţie.

De aici rezultă cele trei aspecte semnificative ale comunicării:

MESAJ: ideea, informaţia care trebuie transmisă receptorului.

EMIŢĂTOR - RECEPTOR: comunicarea implică prezenţa a cel puţin două


persoane fără de care nu are sens.

CUVÂNT - ÎNŢELEGERE: utilizarea cuvintelor astfel încât să fie înţelese de


către participanţii la procesul comunicării.

A. CARACTERISTICILE UNUI PROCES DE COMUNICARE

Procesul de comunicare cuprinde următoarele elemente:

1. Emiţătorul

2. Mesajul

3. Mijlocul de comunicare

4. Limbajul comunicării

5. Receptorul

6. Contextul
1. EMIŢĂTORUL: este iniţatorul comunicării, cel care elaborează mesajul. El alege
mijlocul de comunicare şi limbajul astfel încât receptorul să-i înţeleagă mesajul
formulat. Emiţătorul are dreptul de a alege receptorul cu care doreşte să comunice.

2. MESAJUL: reprezintă forma fizică în care emiţătorul codifică informaţia, poate fi un


ordin, o idee, un gând. Mesajul are ca obiectiv informarea, convingerea,
impresionarea, amuzarea, obţinerea unei acţiuni.

Mesajul este supus unui proces de codificare şi decodificare dintre cele două
persoane, emiţătorul codifică mesajul trimis, iar receptorul decodifică mesajul primit.
Mesajul este elementul care conţine simbolurile verbale şi non-verbale, are un "text" -
care este vizibil şi are "muzica" - care poate conţine o ameninţare nedorită.

3. MIJLOCUL DE COMUNICARE sau canalul de comunicare: este drumul parcurs


de mesaj dinspre emiţător spre receptor.

Mijlocul de comunicare cuprinde discuţia de la om la om (corespondenţa oficială,


şedinţe, telefon, fax, internet, etc).

4. LIMBAJUL DE COMUNICARE poate fi:


-verbal -cu cuvinte,
- non-verbal prin limbajul corpului, timpului, spaţiului, lucrurilor, îmbrăcăminţii
- paraverbal-prin folosirea tonalităţii,accentuării,ritmului de vorbire

5. RECEPTORUL este persoana care primeşte mesajul, dar ascultarea mesajului este
la fel de importantă ca şi transmiterea ei.

6. CONTEXTUL este foarte important pentru că aceleaşi cuvinte vor suna altfel într-un
birou decât pe stradă. Orice comunicare are contextul ei.

B. RELAŢIA EMIŢĂTOR-RECEPTOR ÎN COMUNICAREA MANAGERIALĂ

Comunicarea managerială implică doi parteneri: managerul şi subordonatul sau


colaboratorul acestuia. Ambii parteneri pot fi emiţători sau receptori şi urmăresc în
egală măsură ca prin comunicare să se faciliteze atingerea obiectivelor stabilite.
Personalitatea managerului inhibă în multe cazuri comunicarea dintre cei doi
parteneri. Este important să se determine ce rol joacă fiecare în procesul de comunicare
şi care sunt obligaţiile ce le revin.
OBIECTIVELE COMUNICĂRII MANAGERIALE sunt:

1. receptarea corectă a mesajului

2. înţelegerea corectă a mesajului

3. acceptarea mesajului

4. provocarea unei reacţii (o schimbare de comportament sau de atitudine)

3. FUNCŢIILE COMUNICĂRII MANAGERIALE

Indiferent de sistemul social, într-o organizaţie comunicarea îndeplineşte opt


funcţii: informarea, socializarea, motivaţia, dialogul, educaţia, promovarea culturii,
distracţia, integrarea.

Funcţiile comunicării manageriale:

1. INFORMAREA

2. TRANSMITEREA DECIZIILOR

3. INFLUENŢAREA RECEPTORULUI

4. INSTRUIREA ANGAJAŢILOR

5. CREAREA DE IMAGINE

6. MOTIVAREA ANGAJAŢILOR

7. PROMOVAREA CULTURII ORGANIZAŢIONALE

Funcţia de bază a comunicării manageriale este INFORMAREA.

Conducerea organizaţiei primeşte şi selectează informaţiile primite de la surse


numeroase, pe care le interpretează şi le transformă în îndrumări sau decizii şi le
transmite mai departe.

Managerii trebuie să controleze calitatea căilor de comunicare şi să verifice


răspunsurile şi reacţiile la mesajele trimise.
Comunicarea eficientă

PREZENTA C ELEMENTE ALE


MESAJULUI
O NONVERBAL
ASCULTARE ACTIVĂ M
u
PUNEREA DE ÎNTREBĂRI
N
I PARALIMBAJ +
(INTONAŢIE, VITEZĂ,
C DICŢIE, PAUZĂ,
OBSERVARE «_
A INTERJECŢII)
R
E
EVALUARE A
EMPATIE
E

AUTOEVALUARE F
I
C + PARAFRAZARE
ECOUL (oglinda celui cu I
care comunicăm) E
N

T
Ă
MEDIERE ACORDARE
DE FEEDBACK

MONOTONIZARE ASERTIVITATE SUMARIZARE


A citi şi a scrie sunt forme de comunicare. La fel vorbirea şi ascultarea. De fapt, acestea sunt cele
patru modalităţi de comunicare. Dacă doriţi să vă însuşiţi cu succes comunicarea interpersonală
trebuie să vă cultivaţi aptitudinea unei ascultări empatice, întemeiate pe un caracter care să inspire
încredere, să trezească dorinţa în celălalt de a se deschide.

Pag. 7 / 78
2. SISTEMUL LEGISLATIV AL SECURITATII SI SANATATII IN
MUNCA

Directiva cadru din 12.06.1989 a marcat o noua etapa in constructia prevenirii riscurilor
profesionale si constituie pilonul central al politicii europene privind protectia sanatatii si securitatii
lucratorilor si o noua abordare a gestiunii securitatii si sanatatii la locurile de munca.
Prevenirea riscurilor profesionale in noua abordare are la baza 3 elemente fundamentale.
 Referentialul juridic constituit din directiva cadru si directivele specifice emise in
baza art. 137 al Tratatului;
 Definirea mai clara a rolului si misiunilor care revin fiecarui participant la procesul de
munca : angajator, lucratori, reprezentanti ai lucratorilor, servicii de prevenire si
protectie, servicii de control, si mai ales afirmarea rolului preponderent al
angajatorilor a caror raspundere fata de prevenirea riscurilor este totala;
 Importanta evaluarii riscurilor. Analiza factorilor potentiali de risc care precede
procedura de evaluare este obiectul unui inventar precis al starii locurilor de munca
la nivelul unitatii de munca
Directiva cadru intareste noua abordare a securitatii si sanatatii lucratorilor prin:
1. Atribuirea intregii responsabilitati a asigurarii securitatii si sanatatii lucratorilor la locul
de munca, angajatorilor.
2. Intarirea drepturilor lucratorilor.
3. Atribuirea de obligatii clare guvernelor.

Drepturile pe care directiva le acorda lucratorilor determina o mai profunda constientizare a


acestora privind rolul si importanta participarii lor atat la luarea deciziilor in materie de sanatate si
securitate in munca cat si la aplicarea masurilor dispuse in scopul ameliorarii conditiilor de munca.
In aceeasi masura lucratorii devin responsabili pentru felul in care isi insusesc si aplica
instructiunile pe care le primesc, reglementarile legale si bunele practici la locurile lor de munca.

Drepturile lucratorilor- dintre drepturile pe care directiva cadru le da lucratorilor cele mai
importante sunt:

sa fie informati si consultati in aplicarea masurilor
privind SSM;
• sa participe la luarea si aplicarea deciziilor SSM
• sa-si aleaga reprezentanti in comitetele SSM
• sa paraseasca locul de munca daca este un risc grav si
iminent fara a fi penalizati din cauza acestei actiuni.
Cel mai important element prin care directiva intervine la locurile de munca in scopul
imbunatatirii securitatii si sanatatii in munca il constituie responsabilizarea totala a angajatorilor in
materie de SSM.

Obligatiile angajatorilor - cele mai importante obligatii ale angajatorilor mentionate in


directiva se refera la:
• Prevenirea riscurilor
Angajatorii trebuie sa gestioneze foarte atent toate riscurile la
care pot fi supusi lucratorii, prin parcurgerea a trei faze:
1. Identificarea pericolelor
Pag. 8 / 78
2. Evaluarea riscurilor
3. Adoptarea, pe baza evaluarii, de masuri de prevenire si
protectie pentru a asigura securitatea si santatea lucratorilor la
nivelele cerute de reglementarile in domeniu
• Instruire si informare
Angajatorul trebuie sa se asigure ca lucratorii sunt:
1. instruiti;
2. dispun de instructiuni si informatii pe care le inteleg;
3. controlati.
• Intreruperea lucrului
Angajatorul trebuie sa opreasca lucrul imediat in situatia unui
pericol grav si iminent pentru lucratori.

Obligatiile guvernelor - directiva impune guvernelor atributiile urmatoare:


• Sa dezvolte si sa revada o politica nationala
coerenta in domeniul SSM consultandu-se cu
angajatorii si cu organizatiile sindicale
• Sa stabileasca autoritatea competenta care sa
implementeze legislatia si celelalte reglementari
• Sa stabileasca drepturile si obligatiile angajatorilor si
lucratorilor
• Sa asigure un sistem de inspectie cu mijloace
adecvate pentru locurile de munca cu prevederea
de masuri corective si penalitati corespunzatoare.
• Sa stabileasca mecanisme pentru coordonare
intersectoriala pe langa autoritati.

În ţara noastră, armonizarea legislatiei din domeniul securitatii si sanatatii in munca in urma
semnarii tratatului de Asociere de catre Romania s-a facut pe etape in contextul transformarilor care
s-au produs in plan politic, social si economic.
In acest moment integrarea Romaniei in familia tarilor europene a impus transpunerea in
totalitate a directivei cadru si a directivelor specifice in legislatia nationala intr-un sistem legislativ care
contine Legea 319/2006 a securitatii si sanatatii in munca, Hotarari de guvern care preiau directive
specifice si normele metodologice pentru aplicarea unitara a legii aprobate prin H.G. nr. 1425/2006.

Sistemul legislativ referitor la securitatea şi sănătatea în muncă reprezintă o componentă a


sistemului de reglementări naţionale pentru asigurarea protecţiei segmentului de populaţie activă
împotriva riscurilor de accidentare sau îmbolnăvire profesională, ca urmare a unor disfuncţii ale
sistemului de muncă.
Securitatea şi sănătatea în muncă reprezintă un ansamblu de norme având ca obiect
reglementarea relaţiilor sociale formate în cadrul organizării, desfăşurării şi controlului procesului de
muncă pentru asigurarea condiţiilor optime la nivelul standardelor moderne de apărare a vieţii şi
sănătăţii participanţilor la acest proces, al prevenirii accidentelor de muncă şi îmbolnăvirilor
profesionale.
Unitatea trebuie să identifice toate obligaţiile legale ce îi revin în privinţa securităţii şi sănătăţii în
muncă. Pentru actualizarea permanentă a obligaţiilor ce îi revin din punct de vedere legal, unitatea
trebuie să stabilească o procedură de identificare, documentare şi actualizare a prevederilor legale
dar şi a altor cerinţe pe care unitatea doreşte să le adopte.

Pag. 9 / 78
LEGISLAŢIE ELEMENT GENERATOR EMITENT
CONEXĂ CONSTITUŢIA

LEGISLAŢIA PRIMARĂ PARLAMENT


(principii)
CODUL MUNCII
LEGEA SECURITATII SI
SANATATII IN MUNCA
LEGEA
SĂNĂTĂŢII
MEDIULUI
ASIGURĂRILOR
SOCIALE Guvern
LEGISLAŢIE SECUNDARĂ MMSS
(masuri de prevenire; reguli de aplicare) Inspecţia
NORMEMETODOLOGICEDIRECTIVE Muncii
EUROPENEHG de implementare
STANDARDEDE SECURITATEDE
PRODUS

LEGISLATIE TERŢIARĂ Organiza


(măsuri de prevenire detaliate) tii
INSTRUCŢIUNI PROPRII DE
SECURITATE A MUNCII

Pag. 10 / 78
LEGEA NR. 319/2006 A SECURITATII SI SANATATII IN MUNCA

Directiva cadru 89/391/CEE privind introducerea de masuri pentru promovarea securitatii si


sanatatii lucratorului constituie pilonul central al politicii europene in acest domeniu. Integrarea tarii
noastre in familia tarilor europene a impus preluarea in totalitate a directivei in Legea nr.
319/14.07.2006 publicata in Monitorul Oficial al Romaniei, partea I nr. 646/26.07.2006 si care a intrat
in vigoare la 1.10.2006.
Legea securitatii si sanatatii in munca indeplineste rolul de lege fundamentala in domeniu si
stabileste cadrul general, principiile si regulile de baza pentru promovarea securitatii si sanatatii
lucratorilor la locul de munca.
Avand cel mai mare nivel de aplicabilitate, legea este elementul generator pentru toate
prevederile normative din domeniul securitatii si sanatatii in munca si marcheaza o etapa importanta
in construirea prevenirii riscurilor profesionale si a unei noi abordari a gestiunii acestora.
Prevenirea riscurilor profesionale se bazeaza pe 3 elemente fundamentale:
• refentialul juridic constituit din directiva cadru pe care aceasta lege a transpus-o;
• definirea precisa a rolului si misiunilor care revin fiecarui participant la procesul de munca
(patroni, lucratori, reprezentanti ai lucratorilor, servicii de protectie si prevenire, servicii de
control) si mai ales afirmarea rolului preponderent al angajatorului in domeniul prevenirii
riscurilor profesionale si a responsabilitatilor;
• importanta evaluarii sistematice a riscurilor. Analiza factorilor potentiali de risc care precede
procedura de evaluare este obiectul unui inventar precis a starii locurilor de munca. Acest
inventar se face la nivelul locurilor de munca si al unitatii de munca.

Domeniul de aplicare

Legea constituie actul normativ aplicabil intr-un domeniu foarte larg si urmareste punerea in
practica a masurilor vizand promovarea ameliorarii securitatii si sanatatii lucratorilor in munca.
Domeniul de aplicare al legii vizeaza ansamblul situatiilor de munca private si publice. Totusi
legea exclude anumite activitati ale serviciilor publice a caror natura este intervetionista si ale caror
misiuni nu sunt compatibile cu dispozitiile prezentei legi (fortele armate, politia, sau serviciile de
securitate civile). Este de notat ca aceste excluderi nu trebuie sa fie un obstacol la garantarea unui
nivel de prevenire a riscurilor profesionale. Legea aduce o definitie precisa termenilor importanti in
domeniul securitatii si sanatatii in munca. Termenul de lucrator include si studentii si elevii in perioada
de practica precum si ucenicii si alti participanti la procesul de munca cu exceptia persoanelor care
presteaza activitati casnice.

Obligatiile angajatorului

Obligatiile angajatorului sunt tratate in capitolul 3 al legii. Mai intai angajatorul are obligatia
generala de a asigura securitatea si sanatatea lucratorilor. Este un principiu absolut, care nu va fi pus
in cauza nici prin organizarea in intreprindere a unui serviciu intern de prevenire, nici prin interventia
unui serviciu extern avand ca misiune generala prevenirea riscurilor in intreprindere. Totusi acest
principiu general de responsabilitate poate sa nu fie aplicat in situatii circumstantiale, anormale sau
Pag. 11 / 78
imprevizibile sau a evenimentelor cu caracter exceptional (cazuri de forta majora).
De asemenea angajatorului ii revine obligatia de a lua masurile necesare pentru asigurarea
securitatii, sanatatii, prevenirea riscurilor profesionale, informarea si instruirea lucratorilor, asigurarea
cadrului organizatoric si a mijloacelor necesare securitatii si sanatatii in munca. Aceasta obligatie
trebuie sa fie asigurata pe baza principiilor generale ale prevenirii:

a) evitarea riscurilor;
b) evaluarea riscurilor care nu pot fi evitate;
c) combaterea riscurilor la sursa;
d) adaptarea muncii la om, în special în ceea ce priveşte proiectarea posturilor de munca, alegerea
echipamentelor de munca, a metodelor de munca şi de producţie, în vederea reducerii monotoniei
muncii, a muncii cu ritm predeterminat şi a diminuării efectelor acestora asupra sănătăţii;
e) adaptarea la progresul tehnic;
f) înlocuirea a ceea ce este periculos cu ceea ce nu este periculos sau cu ceea ce este mai puţin
periculos;
g) dezvoltarea unei politici de prevenire coerente care sa cuprindă tehnologiile, organizarea muncii,
condiţiile de munca, relaţiile sociale şi influenta factorilor din mediul de munca;
h) adoptarea, în mod prioritar, a măsurilor de protecţie colectivă fata de măsurile de protecţie
individuală;
i) furnizarea de instrucţiuni corespunzătoare lucrătorilor.

O mare responsabilitate pentru angajator o constituie evaluarea riscurilor legate de


echipamentele alese, substantele si preparatele puse in lucru si de amenajarea locurilor de munca.
Este important de precizat ca riscurile profesionale, care fac obiectul unei evaluari de catre angajatori,
nu sunt determinate o data pentru totdeauna si evolueaza in functie mai ales de dezvoltarea
progresiva a conditiilor de munca si de cercetarile stiintifice in materie de riscuri profesionale. In urma
evaluarii efectuate angajatorul elaboreaza un plan de actiune pentru activitatile de prevenire precum
si pentru metodele de munca si de productie care sa garanteze un nivel mai bun securitatii si sanatatii
in munca a lucratorilor.
Activitatile de prevenire, metodele de munca si de productie trebuie sa fie integrate in
anasamblul activitatii intreprindeii la toate nivelele de incadrare .
Angajatorului i se cere sa ia masurile corespunzatoare pentru :
 evaluarea riscurilor
 luarea in considerare a capacitatii lucratorilor atunci cand li se incredinteaza sarcini
 planificarea introducerii progresului tehnic
 punerea la dispozitia lucratorilor a instructiunilor adecvate pentru accesul in zonele cu riscuri
• organizarea coordonarii activitatii intreprinderilor in cadrul unor situatii de coactivitate intre una
sau mai multe intreprinderi exterioare care intervin in acelasi loc de munca.

Masurile prinvind securitatea sanatatea si igiena muncii nu trebuie sa comporte obligatii financiare
pentru lucrator.

Servicii de prevenire si protectie

Punerea in opera a unor servicii de protectie si prevenire este o obligatie pe care Legea o
impune angajatorului in situatii bine precizate in normele metodologice.
Aceste servicii pot fi compuse din: lucratori din intreprindere sau poate fi un prestator exterior
daca resursele interne nu sunt suficiente. Acest serviciu poate sa aibe la dispozitie un cod de bune
practici cu principii clare in beneficiul lucratorilor respectivi. Lucratorii desemnati nu pot fi prejudiciati
Pag. 12 / 78
din cauza responsabilitatilor pe care le au.

Daca angajatorul face apel la competente externe, persoane sau servicii, acestea trebuie sa
fie informate despre factorii cunoscuti sau suspectati de a avea efecte asupra securitatii si sanatatii
lucratorilor
Legea stabileste ca in cazul intreprinderilor mici in care se desfasoara activitati fara riscuri
deosebite angajatorul poate el insusi sa-si asume atributiile din domeniul securitatii si sanatatii in
munca daca are capacitatea necesara.

Organizarea primului ajutor si evacuarii lucratorilor.


Stingerea incendiilor

Angajatorul este obligat sa ia masurile necesare si adaptate la natura si marimea intreprinderii


pentru organizarea primului ajutor. El trebuie de asemenea sa organizeze relatiile cu serviciile externe
insarcinate cu asistenta medicala de urgenta si cu lupta impotriva incendiilor.
Angajatorul desemneaza lucratorii care vor forma echipa de prim ajutor, de stingere a
incendiilor si de evacuare a lucratorilor. Insituatiile de pericol grav si iminent angajatorul trebuie sa
raspunda mai multor obligatii:
- sa informeze lucratorii susceptibili sa fie expusi la un risc de pericol grav si imediat, asupra
riscului si dispozitiilor luate pentru asigurarea protectiei lor;
- sa ia masuri si sa dea instructiuni pentru oprirea lucrului si pentru a se pune in siguranta
- sa se abtina sa ceara lucratorilor sa reia lucrul in caz de persistenta a pericolului
- sa se abtina sa creeze un prejudiciu lucratorilor care au parasit locul de munca in cazurile de
pericol iminent si grav;
- sa asigure lucratorilor posibilitatea ca in caz de absenta a sefilor ierarhici sa ia masuri
corespunzatoare pentru evitarea consecintelor unui astfel de pericol

Potrivit legii, angajatorul mai are si alte obligatii dupa cum urmeaza:

 in domeniul organizarii prevenirii:


- sa dispuna de evaluarea riscurilor
- sa determine masurile de prevenire
- sa tina lista accidentelor de munca
- sa stabileasca rapoartele privind accidentele de munca cerute de autoritatea nationala
competenta
 in domeniul informarii lucratorilor:
- sa ia masurile corespunzatoare pentru ca lucratorii sa primeasca informatiile necesare privind
riscurile pentru securitatea si sanatatea lucratorilor si masurile de prevenire stabilite
- sa ia masuri pentru organizarea primului ajutor
 in situatii de coactivitate a mai multor intreprinderi care intervin in acelasi loc de munca:
- sa organizeze informarea fiecarei intreprinderi privind riscurile profesionale si masurile de
prevenire dispuse
- sa ia masuri pentru organizarea primului ajutor
 in cazul lucratorilor cu functii specifice in domeniul securitatii si sanatatii in munca:
- sa organizeze accesul la evaluarea riscurilor si a masurilor retinute
- sa organizeze accesul la rapoartele asupra accidenteleor de munca
- sa organizeze accesul la informarea provenita de la Inspectia Muncii si serviciile externe de
prevenire.

Pag. 13 / 78
Consultarea si drepturile reprezentantilor lucratorilor

Angajatorii trebuie sa consulte lucratorii sau pe reprezentantii lor si sa permita participarea lor
in cadrul tuturor chestiunilor care se refera la securitatea si sanatatea lor. Aceasta implica consultarea
lucratorilor, dreptul acestora si a reprezentantilor lor de a face propuneri. Lucratorii sau reprezentantii
lor, avand functii specifice in materie, vor participa intr-un mod echilibrat si sunt consultati in prealabil
si in timp util asupra oricarei actiuni susceptibila sa aiba efecte substantiale asupra securitatii si
sanatatii in munca, asupra organizarii serviciilor de prevenire, de prim ajutor si de lupta contra
incendiilor, asupra obligatiilor angajatorilor privind formarea lucratorilor in domeniu.

Reprezentantii lucratorilor

Reprezentantii lucratorilor au, potrivit legii, urmatoarele drepturi:


- pot cere angajatorilor sa ia masuri corespunzatoare si sa ii faca propuneri pentru eliminarea si
reducerea riscurilor;
- nu pot fi prejudiciati din cauza activitatii lor
- trebuie sa beneficieze de un timp de munca suficient fara pierdere la salariu si de mijloacele
necesare din partea angajatorului pentru exercitarea drepturilor si functiilor care decurg din
lege
- pot face apel la autoritatea competenta daca estimeaza ca masurile luate si mijloacele
angajate de patron nu pot fi suficiente pentru garantarea securitatii si sanatatii lucratorilor
- au dreptul unei formari corespunzatoare, organizata in timpul de munca in, sau in afara
intreprinderii fara a i se pune in sarcina plata acestuia.

Lucratorii au dreptul la o formare suficienta si adecvata, mai ales sub forma informarilor si
instructiunilor specifice axate pe postul de munca si functie care sa fie organizata in timpul
programului de munca fara a le fi pusa in sarcina plata:
- la angajare
- la mutare sau schimbarea functiei
- la introducerea sau schimbarea unui echipament de munca
- la introducerea unei noi tehnologii

Asceasta formare trebuie sa fie repetata periodic si sa fie adaptata evolutiei riscurilor si aparitiei de
noi riscuri.

Obligatiile lucratorilor

Legea stabilieste obligatii de prevenire a riscurilor profesionale pentru lucratori.


Acestia trebuie sa abia grija de securitatea si sanatatea lor precum si a celorlalte persoane
care ar putea suferi din cauza actelor sau omisiunilor in munca. Aceasta obligatie se bazeaza pe
instructiunile angajatorului si pe formarea lucratorilor. In acest scop lucratorii trebuie:
- sa utilizeze corect masinile, utilajele si substantele periculoase, echipamentele individuale de
protectie puse la dispozitia lor
- sa nu scoata din functie si sa nu schimbe sau deplaseze dispozitivele de securitate pe care
trebuie sa le utilizeze corect
- sa semnaleze imediat angajatorului sau lucratorului cu functie in materie de securitate si
sanatate in munca orice situatie de munca daca are un motiv rezonabil de a se gandi ca
aceasta constituie un pericol grav si imediat pentru securitate si sanatate
Pag. 14 / 78
- sa concure la eliminarea / diminuarea riscurilor profesionale
- sa dea relatiile solicitate de catre inspectorii de munca si inspectorii sanitari

Supravegherea sanatatii lucratorilor

Lucratorii vor face obiectul unei supravegheri a sanatatii lor dupa o periodicitate stabilita prin
reglementari. Supravegherea sanatatii lucratorilor este asigurata prin medicii de medicina a muncii.

Conmunicarea, cercetarea, inregistrarea si raportarea evenimentelor

Conducatorul locului de munca si orice persoana care are cunostinta de producerea unui
eveniment trebuie sa-l comunice de indata angajatorului. Angajatorul are obligatia sa comunice
evenimentul de indata, dupa cum urmeaza:
- inspectoratelor teritoriale de munca – toate evenimentele;
- asiguratorului, potrivit Legii 346/2002, privind asigurarea pentru accidente de munca si boli
profesionale, evenimentele urmate de incapacitate temporata de munca, invaliditate sau
deces, la confirmarea acestora;
- organelor de urmarire penala – dupa caz.

Legea stabileste si obligatia medicilor, inclusiv a medicilor de medicina a muncii de a semnala,


obligatoriu, suspiciunea de boala profesionala, sau legata de profesiune, depistata cu prilejul
prestatiilor medicale.
Cercetarea evenimentelor este obligatorie si se efectueaza de catre:
- angajator, in cazul evenimentelor care au produs incapacitate temporara de munca;
- inspectoratele teritoriale de munca in cazul evenimentelor care au produs invaliditate evidenta
sau confirmata, deces, accidente colective, incidente periculoase, in cazul evenimentelor care
au produs incapacitate temporara de munca, lucratorilor, la angajatorii persoane fizice, precum
si in situatii cu persoane date disparute;
- Inspectia Muncii, in cazul accidentelor colective generate de unele evenimente deosebite
precum avariile sau exploziile;
- autoritatile de sanatate publica teritoriale si a municipiului Bucuresti, in cazul suspiciunilor de
boli profesionale sau de boli legate de profesiune.

In capitolele 8 si 9 ale legii sunt definite infractiunile si contraventiile, precum si sanctiunile si


persoanele care pot aplica sanctiunile, respectiv, inspectorii de munca si inspectorii sanitari.

Autoritati competente

Autoritatile compentente in domeniul securitatii si sanatatii in munca si institutiile cu atributii in


domeniu sunt definite in capitolul 10 al legii.
Ministerul Muncii, Solidaritatii Sociale si Familiei este autoritatea competenta in domeniul
securitatii si sanatatii in munca si in aceasta calitate elaboreaza politica si strategia nationala in acest
domeniu, in colaborare cu Ministerul Sanatatii Publice si prin consultare cu alte institutii cu atributii in
domeniu.
Ministerul Sanatatii Publice, ca autoritate centrala in domeniul asistentei de sanatate publica,
coordoneaza activitatea de medicina muncii la nivel national si supravegheaza starea de sanatate a
lucratorilor.
Inspectia Muncii reprezinta autoritatea competenta in ceea ce proveste controlul aplicarii
legislatiei referitoare le securitatea si sanatatea in munca.
Pag. 15 / 78
Legea stabileste pentru aceste autoritati principalele atributii. De mentionat ca Legea stabileste
si principalele atributii ale asiguratorului pentru accidentele de munca si bolile profesionale, precum si
ale Institutului National de Cercetare, Dezvoltare pentru Protectia Muncii.

NORMELE METODOLOGICE
PENTRU APLICAREA LEGII SECURITATII SI SANATATII IN MUNCA APROBATE
PRIN H.G. 1425 DIN 30.10.2006

Scopul - scopul Normelor metodologice este de a reglementa procedurile de


aplicare a principiilor pe care Legea nr.319/2006 le statueaza si anume:
 autorizarea functionarii din punct de vedere al securitatii si sanatatii in
munca;

 serviciile de prevenire si protectie;

 organizarea si functionarea comitetelor de securitate si sanatate in


munca;

 instruirea lucratorilor in domeniul securitatii si sanatatii in munca;

 pericol grav si iminent si zone cu risc ridicat si specific;

 comunicarea si cercetarea evenimentelor, inregistrarea si evidenta


accidentelor de munca si a incidentelor periculoase, semnalizarea,
cercetarea, declararea si raportarea bolilor profesionale.

Primul capitol al Normelor metodologice este destinat definirii termenilor si expresiilor utilizate
in norme.

Autorizarea
Autorizarea functionarii din punct de vedere al securitatii si sanatatii in munca este
reglementata in capitolul 2 si constituie procedura prin care inspectoratele teritoriale de munca,
in baza cererii depusa de angajator, insotita de declaratia tip pe proprie raspundere si de
copiile de pe actele de infiintare, acorda certificatul constatator in baza caruia se pot desfasura
activitatile pentru care a fost solicitata autorizarea.

Servicii de prevenire si protectie


In capitolul 3 al Normelor intitulat Servicii de prevenire si protectie sunt stabilite cerintele
minime pentru activitatile de prevenire a riscurilor profesionale, protectia lucratorilor la locul de
munca, organizarea activitatilor de prevenire si protectie in cadrul intreprinderii, a serviciilor
externe de prevenire si protectie, precum si statutul de reprezentant al lucratorilor cu
raspunderi specifice in domeniul securitatii si sanatatii in munca.

Activitati de prevenire
Pag. 16 / 78
Articolul 14 al normelor stabileste modurile in care angajatorul poate realiza activitatile
de prevenire si protectie, respectiv:
 prin asumarea de catre angajator a atributiilor;

 prin desemnarea unuia sau mai multor lucratori;

 prin infiintarea unui serviciu intern;

 prin apelarea la servicii externe de prevenire si protectie.

Activitatile de prevenire sunt:


1. Indentificarea pericolelor si evaluarea riscurilor pentru fiecare componenta
a sistemului de munca.
2. Elaborarea si actualizarea planului de prevenire si protectie.
3. Elaborarea de instructiuni proprii pentru completarea si/sau aplicarea
reglementarilor de securitate si sanatate in munca in vigoare.
4. Propunerea atributiilor si raspunderilor in domeniul S.S.M. ce revin
lucratorilor corespunzatori functiilor exercitate.
5. Verificarea cunoasterii si aplicarii de catre toti lucratorii a masurilor
prevazute in planul de prevenire si protectie.
6. Intocmirea necesarului de documentatii cu caracter tehnic de informare si
instruire.
7. Elaborarea tematicii pentru toate fazele de instruire, stabilirea periodicitatii
instruirii, asigurarea informarii si instruirii lucratorilor si verificarea
cunoasterii si aplicarii de catre lucratori a informatiilor primite.
8. Elaborarea programului de instruire-testare.
9. Asigurarea intocmirii planului de actiune in caz de pericol grav si iminent,
instruirea lucratorilor.
10. Evidenta zonelor cu risc ridicat si specific.
11. Stabilirea zonelor care necesita semnalizare, stabilirea tipului de
semnalizare necesar si amplasarea conform prevederilor HG 271/2006 a
semnalizarii corespunzatoare.
12. Evidenta meseriilor si a profesiilor prevazute de legislatia specifica pentru
care este necesara autorizarea exercitarii lor.
13. Evidenta posturilor de lucru care necesita examene medicale suplimentare.
14. Evidenta posturilor de lucru care necesita testarea aptitudinilor sau control
psihologic periodic.
15. Monitorizarea functionarii sistemelor si dispozitivelor de protectie, a
aparaturii de masura si control si a instalatiilor de ventilare sau altor
instalatii pentru controlul noxelor in mediul de munca.

16. Verificarea starii de functionare a sistemelor de alarmare avertizare,


semnalizare de urgenta precum si a sistemelor de siguranta.

17. Informarea angajatorului in scris asupra deficientelor constatate in timpul


controalelor efectuate la locul de munca si propunerea de masuri de
prevenire si protectie.

Pag. 17 / 78
18. Intocmirea rapoartelor.

19. Evidenta echipamentelor de munca si urmarirea ca verificarile periodice


sau incercarile acestora sa fie efectuate de persoane competente.

20. Identificarea EIP necesare pentru posturile de lucru.

21. Urmarirea intretinerii, manipularii si depozitarii adecvate a EIP si inlocuirii


lor la termenele stabilite.

22. Participartea la cercetarea evenimentelor conform competentelor.

23. Intocmirea evidentelor conform competentelor.

24. Elaborarea rapoartelor privind accidentele de munca.

25. Urmarirea realizarii masurilor dispuse de catre inspectorii de munca

26. Colaborarea cu lucratorii sau reprezentantii lucratorilor cu serviciile externe


de prevenire si protectie, cu medicul de medicina muncii, in vederea
coordonarii masurilor de prevenire si protectie.

27. Colaborarea cu lucratorii desemnati si/sau serviciile externe ale altor


angajatori in situatia cand mai multi angajatori isi desfasoara activitatea in
acelasi loc de munca.

28. Urmarirea actualizarii planului de avertizare a celui de prevenire si protectie


si a celui de evacuare.

29. Propunerea de sanctiuni si stimulente pentru lucratori pe criteriul indeplinirii


atributiilor in domeniul SSM

30. Propunerea de clauze privind SSM la incheierea contractelor de prestari de


servicii.

31. Intocmirea necesarului de mijloace materiale pentru desfasurarea


activitatilor.

Norma stabileste conditiile in care se vor organiza aceste activitati si nivelul de pregatire al
celor chemati sa efectueze activitatile, respectiv lucratorii desemnati, lucratorii din serviciile interne si
din serviciile externe.

Un instrument important prin care angajatorul este chemat sa indeplineasca cerintele legale
privind imbunatatirea conditiilor de munca il constituie Planul de prevenire si protectie (art.13 lit b din
Legea nr.319/2006) care trebuie revizuit ori de cate ori intervin modificari ale conditiilor de munca sau
noi riscuri.

Planul de prevenire si protectie contine masuri de natura tehnica, organizatorica, igienico-


sanitara si de alta natura, necesare organizarii securitati si sanatatii lucratorilor, iar masurile se
stabilesc in urma evaluarii riscurilor pentru fiecare loc de munca.

Pentru activitatile de prevenire si protectie sunt trei nivele de pregatire necesare pentru care in
norma sunt stabilite cerintele minime.
Pag. 18 / 78
Reprezentantii lucratorilor cu raspunderi specifice in domeniul securitatii si sanatatii in munca
sunt alesi de catre lucratori, tinand cont de numarul angajatilor si trebuie sa indeplineasca cerintele
minime de pregatire pentru a-si duce la indeplinire atributiile inscrise in norme.

Comitetul de Securitate si Sanatate in Munca


Organizarea si functionarea Comitetului de Securitate si Sanatate in Munca este
obligatorie in unitatile care au un numar de cel putin 50 de lucratori sau chiar un numar mai
mic, la cererea inspectorului de munca.
Secretariatul Comitetului este asigurat de lucratorul desemnat sau reprezentantul
serviciul intern de prevenire si protectie.
In norme sunt stabilite modalitatea de desemnare a reprezentantilor lucratorilor si modul
de functionare a Comitetului.

Instruirea lucratorilor
Instruirea lucratorilor in domeniul securitatii si sanatatii in munca are ca scop insusirea
cunostintelor si formarea deprinderilor de securitate si sanatate in munca.
Norma stabileste ca instruirea se efectueaza in timpul programului de lucru, iar
perioada de timp utilizata in acest scop se considera timp de munca.
Instruirea lucratorilor cuprinde trei faze:
 instruirea introductiv generala;
 instruirea la locul de munca;
 instruirea periodica.
Angajatorul are obligatia sa asigure baza materiala corespunzatoare unei instruiri adecvate, iar
la instruire vor fi folosite mijloace, metode si tehnici de instruire ca: expunerea, demonstratia, studiul
de caz, vizionari de filme, diapozitive, proiectii, instruire asistata de calculator.

Angajatorul trebuie sa dispuna de un program de instruie – testare, pe meserii sau activitati.

Rezultatul instruirii lucratorilor se consemneaza obligatoriu in fisele individuale de instruire.


Norma prevede categoriile de lucratori pentru care se face fiecare faza a instructajului, scopul,
problemele care se expun, durata, conditiile si cine executa instruirea.

Pericol grav si iminent si zone cu risc ridicat si specific

Definiţia: Starea de pericol grav si iminent de accidentare poate fi constatata de catre orice lucrator
din intreprindere, lucrator al serviciului extern si de catre inspectorii de munca.
La constatarea starii de pericol grav si iminent de accidentare, norma impune luarea
urmatoarelor masuri de securitate:

 oprirea echipamentului de munca si activitatea;

 evacuarea personalului din zona periculoasa;

 anuntarea conducatorilor ierarhici;

Pag. 19 / 78
 eliminarea cauzelor care au condus la aparitia starii de pericol grav si iminent.

Realizarea acestor masuri il obliga pe angajator sa desemneze lucratorii care trebuie sa


actioneze si pe care trebuie sa-i instruiasca. De asemenea, angajatorul trebuie sa intocmeasca si sa
afiseze Planul de evacuare a lucratorilor si sa instruiasca lucratorii pentru ca acestia sa contacteze
serviciile specializate si sa anunte operativ nivelele ierarhice superioare si sa aiba capacitatea
necesara pentru a elimina starea de pericol grav si iminent.
Angajatorul este obligat sa evidentieze zonele cu risc ridicat si masurile stabilite in urma
evaluarii riscurilor care vor fi aduse la cunostinta conducatorilor locurilor de munca si a lucratorilor
expusi.

Comunicarea si cercetarea evenimentelor, inregistrarea si evidenta accidentelor de


munca si a incidentelor periculoase, semnalarea, cercetarea, declararea si raportarea bolilor
profesionale.

Normele metodologice reglementeaza procedurile, metodele si mijloacele privind


comunicarea, cercetarea, inregistrarea si evidenta accidentelor de munca si a incidentelor periculoase
si a bolilor profesionale.
Art. 116 din Norme enumera informatiile care formeaza obiectul comunicarii oricarui
eveniment.

La producerea unui eveniment, angajatorul trebuie sa ia masurile necesare pentru a nu se


modifica starea de fapt pana la primirea acordului din partea organelor care efectueaza cercetarea, cu
exceptia cazurilor in care mentinerea acestei stari ar genera producerea altor evenimente. Daca totusi
se impune schimbarea starii de fapt rezultata din producerea evenimentului este obligatoriu sa se
faca schite, fotografii ale locului si sa se conserve probe care pot contribui la elucidarea cauzelor si
imprejurarilor evenimetelor.

Sunt stabilite in Norme si obligatiile pe care le au unitatile sanitare, unitatile medicale si cele de
expertiza medicala si recuperare a capacitatii de munca, atunci cand evenimentele produse impun
interventia acestora.

Cercetarea evenimentelor

Cercetarea evenimentelor are ca scop stabilirea imprejurarilor si a cauzelor care au condus la


producerea acestora, a reglementarilor legale incalcate, a raspunderilor si a masurilor legale
incalcate, a raspunderilor si a masurilor ce se impun a fi luate pentru prevenirea producerii altor cazuri
similare si respectiv, pentru determinarea caracterului accidentului.
Normele stabilesc cine face cercetarea evenimentelor in functie de gravitatea acestora,
respectiv:

 angajatorul la care s-a produs evenimentul atunci cand acesta a avut drept urmare
incapacitatea temporara de munca;

 inspectoratul teritorial de munca, cazul evenimentelor care au antrenat deces,


invaliditate evidenta, accident colectiv, persoane disparute, incidentele periculoase,
incapacitatile temporare de munca devenite invaliditati;

precum si durata cercetarii si cazurilor de prelungire a acesteia.


Pag. 20 / 78
Avizarea documentatiilor cu caracter tehnic de informare si instruire in domeniul
securitatii si sanatatii in munca.

Normele metodologice stabilesc tipurile de documentatii cu caracter tehnic de informare si


instruire in domeniul social si/sau in munca care se supun avizarii, cerintele pe care acestea trebuie
sa le indeplineasca si procedurile de avizare.

Documentatiile pentru care este necesara avizarea sunt:

 filmele cu subiecte din domeniul securitatii si sanatatii in munca;

 afisele, pliantele, brosurile din domeniul securitatii si sanatatii in munca;

 modulele de curs destinate instruirii;

 diapozitivele, diafilmele.

Cerintele generale pentru realizarea documentatiilor sunt:

 continutul sa fie in concordanta cu legislatia in domeniul securitatii si sanatatii in munca


in vigoare;

 sa prezinte informatia intr-o forma accesibila, completa si usor de asimilat;

 continutul si realizarea sa fie in concordanta cu nivelul de pregatire al subiectilor carora


li se adreseaza.

Normele stabilesc si cerinte specifice pentru fiecare tip de documentatie.

Pentru avizarea documentatiilor solicitantii se adreseaza Comisiei de abilitare a serviciilor


externe de prevenire si protectie si de avizare a documentatiilor cu caracter tehnic de informare si
instruire in domeniul securitatii si sanatatii in munca din judetul unde isi are sediul elaboratorul.

Pag. 21 / 78
L I S T A

HOTARARILOR DE GUVERN APLICABILE IN DOMENIUL


SECURITATII SI SANATATII IN MUNCA

1. Hotarârea nr. 1.218/06.09.2006


privind stabilirea cerintelor minime de securitate si sanatate în munca pentru asigurarea
protectiei lucratorilor împotriva riscurilor legate de prezenta agentilor chimici

2. Hotarârea nr. 1.146/30.08.2006


privind cerintele minime de securitate si sanatate pentru utilizarea în munca de catre lucratori a
echipamentelor de munca

3. Hotarârea nr. 1.136/30.08.2006


privind cerintele minime de securitate si sanatate referitoare la expunerea lucratorilor la riscuri
generate de câmpuri electromagnetice

4. Hotarârea nr. 1.135/30.08.2006


privind cerintele minime de securitate si sanatate în munca la bordul navelor de pescuit

5. Hotarârea nr. 1.093/16.08.2006


privind stabilirea cerintelor minime de securitate si sanatate pentru protectia lucratorilor
împotriva riscurilor legate de expunerea la agenti cancerigeni sau mutageni la locul de munca

6. Hotarârea nr. 1.092/16.08.2006


privind protectia lucratorilor împotriva riscurilor legate de expunerea la agenti biologici în
munca

7. Hotarârea nr. 1.091/16.08.2006


privind cerintele minime de securitate si sanatate pentru locul de munca

8. Hotarârea nr. 1.058/09.08.2006


privind cerintele minime pentru îmbunatatirea securitatii si protectia sanatatii lucratorilor care
pot fi expusi unui potential risc datorat atmosferelor explozive

9. Hotarârea nr.1.051/09.08.2006
privind cerintele minime de securitate si sanatate pentru manipularea manuala a maselor care
prezinta riscuri pentru lucratori, în special de afectiuni dorsolombare

10. Hotarârea nr. 1.050/09.08.2006


privind cerintele minime pentru asigurarea securitatii si sanatatii lucratorilor din industria
extractiva de foraj

11. Hotarârea nr. 1.049/09.08.2006


Pag. 22 / 78
privind cerintele minime pentru asigurarea securitatii si sanatatii lucratorilor din industria
extractiva de suprafata sau subteran

12. Hotarârea nr. 1.048/09.08.2006


privind cerintele minime de securitate si sanatate pentru utilizarea de catre lucratori a
echipamentelor individuale de protectie la locul de munca

13. Hotarârea nr. 1.028/09.08.2006


privind cerintele minime de securitate si sanatate în munca referitoare la utilizarea
echipamentelor cu ecran de vizualizare

14. Hotarârea nr. 1.007/02.08.2006


privind cerintele minime de securitate si sanatate referitoare la asistenta medicala la bordul
navelor

15. Hotarârea nr. 971/26.07.2006


privind cerintele minime pentru semnalizarea de securitate si/sau de sanatate la locul de
munca

16. Hotarârea nr. 461/12.04. 2006


pentru modificarea Hotarârii Guvernului nr. 752/2004 privind stabilirea conditiilor pentru
introducerea pe piata a echipamentelor si sistemelor protectoare destinate utilizarii în atmosfere
potential explozive

17. Hotarârea nr. 300/02.03.2006


privind cerintele minime de securitate si sanatate pentru santierele temporare sau mobile

18. Hotarârea nr. 1.876/22.12.2005


privind cerintele minime de securitate si sanatate referitoare la expunerea lucratorilor la
riscurile generate de vibratii

19. Hotarârea nr. 1.875/22.12.2005


privind protectia sanatatii si securitatii lucratorilor fata de riscurile datorate expunerii la azbest

Pag. 23 / 78
HOTARAREA DE GUVERN NR. 1218/2006
privind stabilirea cerintelor minime de securitate si sanatate in munca
pentru asigurarea protectiei lucratorilor impotriva riscurilor legate de prezenta agentilor
chimici la locul de munca

Prezenta hotarare transpune in legislatia romana prevederile Directivei 98/24/CE, Directivei


91/322/CEE, Directivei 2000/39/CE, Directivei 2006/15/CE.

Obiectivul hotararii este de a stabili cerintele minime pentru protectia lucratorilor impotriva
riscurilor pentru securitatea si sanatatea lor, care provin sau pot proveni din efectele agentilor chimici
prezenti la locul de munca ori ca rezultat al oricarei activitati profesionale care implica agenti chimici.
Hotararea stabileste intelesul termenilor urmatori: agent chimic; agent chimic periculos;
activitati care implica agenti chimici; valoarea limita biologica; supravegherea sanatatii; pericol; risc.

Obligatiile angajatorilor
Angajatorul trebuie sa ia pe langa riscurile prevazute in art. 7 alin (1) – (3) din Legea
nr.319/2006 si urmatoarele masuri din prezenta hotarare:
- sa se asigure ca riscul pentru securitatea si sanatatea lucratorilor in procesul de munca,
indus de un agent chimic periculos, este eliminat sau redus la minimum, tinand cont de
valorile limita de expunere profesionala si de valorile limita admise ;
- atunci cand constata prezenta agentilor chimici periculosi la locul de munca, angajatorul
trebuie sa evalueze orice risc referitor la securitatea si sanatatea lucratorilor care decurge
din prezenta agentilor, luand in considerare:
 proprietatile lor periculoase;
 informatiile puse la dispozitie de furnizori cum ar fi fisele de securitate ;
 nivelul, tipul si durata expunerii;
 conditiile in care se desfasoara lucrul in prezenta unor altfel de agenti,
inclusiv cantitatile acestora;
 valorile limita de expunere profesionala sau valorile limita biologice
nationale ;
 efectul masurilor preventive luate sau care urmeaza sa fie luate;
 concluziile care rezulta in urma supravegherii starii de sanatate a lucratorilor.

Principii generale pentru prevenirea riscurilor asociate cu agenti chimici periculosi


Masurile prin care angajatorul elimina sau reduce la minimum riscurile datorate agentilor
chimici periculosi, potrivit evaluarii de risc, mentionate de hotarare, sunt:
a) – proiectarea si organizarea sistemelor de lucru;
b) – dotarea cu echipament corespunzator pentru lucrul cu agenti chimici, elaborarea si
implementarea procedurilor de intretinere, care sa asigure securitatea si sanatatea
lucratorilor in procesul de munca;
c) – reducerea la minimum a numarului de lucratori expusi sau care pot fi expusi ;
d) - reducerea la minimum a duratei si intensitatii de expunere ;
Pag. 24 / 78
e) – masuri corespunzatoare de igiena;
f) – reducerea cantitatii de agenti chimici prezenti la locul de munca minim necesar pentru
tipul de activitate respectiva ;
g) – proceduri adecvate de lucru care includ in special reglementari tehnice privind
manipularea, depozitarea si transportul in conditii de siguranta la locul de munca al
agentilor chimici periculosi si ale deseurilor care contin asemenea agenti chimici.

Masuri specifice de protectie si prevenire


Hotararea de guvern stabileste masurile specifice de protectie si prevenire dupa cum urmeaza:
- angajatorul recurge la substituirea unui agent chimic periculos, inlocuindu-l cu un agent sau
proces chimic care in conditiile utilizarii, nu este periculos sau este mai putin periculos
pentru securitate si sanatate;
- atunci cand substituirea nu este posibila, angajatorul ia in ordinea prioritatii masurile:
a) proiectarea unor procese de munca si control tehnic adecvate si utilizarea
echipamentelor si materialelor potrivite, astfel incat sa se evite sau sa se reduca la
minim, emiterea de agenti chimici periculosi care pot prezenta un risc pentru
siguranta si sanatatea lucratorilor la locul de munca;
b) aplicarea unor masuri de protectie colectiva la sursa riscului, cum ar fi ventilatia
adecvata si masurile potrivite de organizare;
c) aplicarea unor masuri de protectie individuala, inclusiv asigurarea echipamentului
individual de protectie daca expunerea nu poate fi prevenita cu alte mijloace.
Angajatorul este obligat sa efectueze masurari ale agentilor chimici care pot prezenta risc
pentru sanatatea lucratorilor la locul de munca in mod regulat si ori de cate ori se produce expunerea
lucratorilor la agenti chimici, in special cu privire la valorile limita de expunere profesionala.
Atunci cand o valoare limita de expunere profesionala stabilita efectiv la nivel national a fost
depasita, angajatorul ia masuri imediat pentru remedierea situatiei prin aplicarea de masuri de
prevenire si de protectie.
Masurile catre trebuie luate pot fi masuri tehnice sau organizatorice potrivite cu natura
operatiunii inclusiv de depozitare, manipulare si separare a agentilor chimici incompatibili.

Masuri aplicabile in cazul producerii de accidente, incidente sau urgente


Angajatorul stabileste masuri sau planuri de actiune care pot fi aplicate atunci cand se produce
un eveniment. Aceste planuri trebuie sa includa exercitii la intervale regulate si pentru care se asigura
mijloacele adecvate de prim ajutor.
Atunci cand un eveniment se produce, angajatorul ia imediat masuri pentru reducerea
efectelor evenimentului si pentru informarea lucratorilor interesati.
Pentru a readuce situatia la normal angajatorul trebuie:
- sa aplice masurile de remediere a situatiei;
- sa permita sa lucreze in zona afectata numai lucratorilor care sunt indispensabili
pentru efectuarea reparatiei.
Lucratorilor care lucreaza in zona afectata li se asigura imbracaminte de protectie potrivita,
echipamente individuale de protectie si instalatiile pe care trebuie sa le utilizeze pana la revenirea
situatiei la normal.
Angajatorul asigura disponibilitatea informatiilor cu privire la masurile aplicabile in caz de
urgenta, care implica agenti chimici periculosi.

Informarea si instruirea lucratorilor


Angajatorul se asigura ca lucratorii sau reprezentantii lor primesc:
- datele referitoare la existenta oricarui agent periculos la locul de munca si informatii
suplimentare de cate ori au loc schimbari majore la locul de munca;

Pag. 25 / 78
- informatii despre agenti chimici periculosi la locul de munca, riscurile pentru
securitate si sanatate, valorile limita de expunere profesionala si prevederi legale;
- instruire si informare privind precautiile necesare si actiunile ce trebuie intreprinse
pentru a se proteja pe ei insisi si pe alti lucratori la locul de munca;
- acces la orice fisa tehnica de securitate.

Interdictii. Supravegherea starii de sanatate


In art. 34 al hotararii se interzice producerea, fabricarea sau utilizarea la locul de munca a
agentilor chimici prevazuti in anexa 3 a hotararii, in conditiile prevazute in anexa pentru a preveni
expunerea lucratorilor la riscurile pentru sanatate pe care le pot prezenta anumiti agenti chimici sau
anumite activitati care implica agenti chimici.
Se pot permite exceptiile urmatoare:
- pentru scopul exclusiv al cercetarii stiintifice si testarii;
- pentru activitatile prin care se elimina agentii chimici care sunt prezenti sub forma de
produse secundare sau deseuri;
- pentru producerea agentilor chimici pentru a fi folositi ca produse intermediare in
conditii specificate de hotarare.
Obtinerea derogarii obliga angajatorul sa prezinte la MMSSF urmatoarele date:
- motivul pentru care solicita derogarea;
- cantitatile de agent chimic ce va fi folosita anual;
- activitatile si/sau reactiile sau procesele implicate;
- numarul lucratorilor care vor fi implicati;
- masurile prevazute pentru protejarea securitatii si sanatatii lucratorilor implicati;
- masurile tehnice si organizatorice luate pentru a preveni expunerea lucratorilor.

Supravegherea starii de sanatate


Supravegherea starii de sanatate se efectueaza atunci cand sunt indeplinite simultan
urmatoarele conditii:
1. expunerea lucratorului la agentul chimic periculos este de asa natura incat se poate
stabili o legatura intre o boala identificabila sau un efect negativ al expunerii asupra
sanatatii;
2. exista posibilitatea ca boala sau efectul sa apara in conditiile specifice de la locul de
munca al lucratorului;
3. tehnica de investigare prezinta un risc scazut pentru lucratori.
In situatia in care este stabilita o valoare limita biologica tolerabila obligatorie, supravegherea
starii de sanatate este obligatorie daca se desfasoara o activitate cu respectivul agent chimic
periculos.
Hotararea interzice utilizarea unor agenti chimici, respective a carbonatului basic de plumb
(ceruza), sulfatului de plumb, oxidului de plumb, la vapoare, cu exceptia unor activitati mentionate.
Dosarele medicale cu privire la starea de sanatate a lucratorilor supravegheati trebuie sa
contina un rezumat al rezultatelor supravegherii starii de sanatate si al tuturor datelor reprezentative
obtinute prin monitorizarea expunerii persoanei respective la agentul chimic periculos.
Lucratorii au acces la dosarele lor medicale.
Atunci cand in urma supravegherii medicale se releva faptul ca un lucrator sufera de o boala
sau o afectiune legata de expunerea la un agent chimic periculos la locul de munca sau daca o
valoare biologica admisa a fost depasita, lucratorul trebuie sa fie informat despre acest lucru de
medicul care ii da informatiile si il consiliaza asupra starii sanatatii sale.
Angajatorul trebuie sa revada evaluarea riscurilor si masurile prevazute pentru suprimarea sau
reducerea acestor riscuri tinand cont de avizul medicului de medicina muncii.

Pag. 26 / 78
HOTARAREA DE GUVERN NR. 1146/2006
privind cerintele minime de securitate si sanatate pentru utilizarea in munca de catre lucratori
a echipamenetelor de munca

Prezenta hotarare transpune in legislatia romana prevederile Directivei 89/655/CEE privind


cerintele minime de securitate si sanatate pentru utilizarea in munca de catre lucratori a
echipamenetelor de munca

Scopul: Hotararea are scopul de a stabili cerintele minime pentru asigurarea securitatii si
sanatatii lucratorilor care utilizeaza la locul de munca echipamante de munca
Hotararea precizeaza regulile aplicabile la montarea si utilizarea echipamentelor de munca de catre
lucratori.
Obiectivul principal al hotararea este de a pune in opera masurile concrete minimale vizand
promovarea securitatii si sanatatii in munca pentru utilizarea echipamentelor de munca.
Aceasta hotarare fixeaza obligatiile angajatorilor privind alegerea echipamanetelor de munca
in functie de lucrarile de efectuat si de riscurile la care vor fi supusi lucratorii. Ea stabileste de
asemenea, regulile de informare si formare adecvate in beneficiul lucratorilor pusi sa monteze si sa
utilizeze echipament de munca.
Hotararea fixeaza principiile de verificare initiale si periodice a echipamentului in functie de
criteriile de periculozitate si de conditiile de punere in functiune a echipamentelor.
Pentru amenajarea posturilor de munca si aplicarea prescriptiilor minimale de securitate
trebuie luate in considerare si aplicate principiile ergonomice.
Reprezentantii lucratorilor trebuie sa fie consultati si asociati in ansamblul demersurilor care se
refera la aplicarea prescriptiilor din hotarare.

Definitii
Echipamentul de munca este orice masina, aparat, unealta sau instalatie folosita la locul de
munca.
Zona periculoasa este orice zona din interiorul si din jurul echipamentului de munca in care
prezenta unui lucrator expus il supune pe acesta unui risc pentru sanatatea si securitatea sa.

Obligatiile angajatorului sunt de mai multe naturi.


Alegerea echipamentelor in functie de tipul de munca si riscuri.
Angajatorii sunt obligati sa aleaga echipamentele de munca in functie de caracteristicile
specifice ale muncii si de riscurile pentru muncitori cu scopul eliminarii sau pentru minimalizarea
riscurilor.

Conditiile specifice de aplicare


Echipamentele puse pentru prima data la dispozitia lucratorilor dupa aplicarea prezentei
hotarari trebuie sa satisfaca prescriptiile minimale prevazute in anexe.
Gestiunea echipamanetelor specifice Utilizarea, repararea sau mentenanta echipamentelor de
munca la riscuri specifice sunt rezervate lucratorilor abilitati special.

Obligatiile privind informarea si formarea pentru utilizare sigura.


Pag. 27 / 78
Angajatorul trebuie sa furnizeze lucratorilor informatiile adecvate, notificari asupra
echipamentelor de munca, continand minimum de indicatii asupra securitatii si sanatatii.
Trebuie de asemenea sa se acorde o formare adecvata lucratorilor insarcinati cu utilizarea
echipamentelor privind riscurile in utilizare.

Verificarile initiale si periodice


Trebuie vegheat ca echipamentul de munca a caror securitate depinde de cerintele de
instalare sa fie supuse unei verificari initiale si unei verificari dupa fiecare montare. Echipamentul de
munca trebuie sa faca obiectul verificarilor periodice si unor verificari exceptionale de fiecare data
cand pot avea evenimente susceptibile sa produca daune.

Principiile prevenirii (ergonomie)


Postul de munca si pozitia lucratorilor in timpul utilizarii echipamentului de munca precum si
principiile ergonomice trebuie sa fie luate deplin in considerare de catre angajator in timpul aplicarii
prescriptiilor minime de securitate.
Lucratorii trebuie sa fie atenti la riscurile care se afla in mediul imediat de munca.

Consultarea si participarea lucratorilor


Angajatorul are obligatia de a organiza consultarea si participarea lucratorilor in materiile
acoperite de prezenta hotarare.

Pag. 28 / 78
HOTARAREA DE GUVERN NR.1093/2006

Privind stabilirea cerintelor minime de securitate si sanatate pentru


protectia lucratorilor impotriva riscurilor legate de expunerea la
agenti cancerigeni sau mutageni la locul de munca

Prezenta hotarare transpune prevederile Directivei 2004/37/CE privind protetia lucratorilor


impotriva riscurilor legate de expunerea la agenti cancerigeni sau mutageni la locul de munca.

Scopul

Hotararea are ca scop protectia lucratorilor impotriva riscurilor pentru sanatatea si securitatea
lor, inclusiv prevenirea unor astfel de riscuri, care apar sau este posibil sa apara prin expunerea la
agenti cancerigeni sau mutageni la locul de munca.

Definitii. Domeniul de aplicare. Determinarea si evaluarea riscurilor


Agentul cancerigen este:
a. o substanta care corespunde criteriilor de clasificare 1 sau 2 de agenti cancerigeni conform
anexei 1 la Normele metodologice de aplicare a Ordonantei de Urgenta a Guvernului
nr.200/2000;
b. un preparat compus din una sau mai multe substante prevzute la lit.a) atunci cand
concentratia uneia sau a mai multor astfel de substante, corespunde cerintelor impuse de
anexa 2 a Normelor metodologice de aplicare a Ordonantei de Urgenta a Guvernului
nr.200/2000;
c. o substanta, un preparat sau un procedeu, prevazute in anexa 1, precum si o substanta
sau un preparat care este degajat printr-un procedeu prevazut in aceasta anexa.
Hotararea defineste de asemenea agentii mutageni.
Valoarea limita – limita mediei ponderate in timp a concentratiei agentului cancerigen sau
mutagen in aer in zona de respiratie a lucratorului, pe o perioada de referinta.

Identificarea si aprecierea riscurilor


In cazul oricarei activitati susceptibile sa prezinte pentru lucratori un risc de expunere la agenti
cancerigeni sau mutageni, angajatorul este obligat sa determine natura, gradul si durata de
expunere a lucratorilor, pentru a face posibila evaluarea oricarui risc pentru sanatatea si
securitatea lor, precum si stabilirea masurilor care trebuie luate.
Angajatorul are obligatia de a evalua periodic ridscurile si la orice modificare a conditiilor de
munca.
Angajatorul trebuie sa tina cont la evaluare de toate caile de patrundere a agentului cancerigen
sau mutagen in organism si sa acorde atentie speciala lucratorilor cu sensibilitate cunoscuta.

Obligatiile angajatorilor
Reducerea utilizarii si inlocuirea agentilor cancerigeni sau mutageni la locul
de munca
Angajatorul trebuie sa reduca utilizarea unui agent cancerigen sau mutagen la locul de munca
Pag. 29 / 78
daca este posibil din punct de vedere tehnic tehnic in special prin inlocuirea sa cu o substanta,
preparat sau procedeu care, in conditii de utilizare nu este periculos sau este mai putin periculos.

Prevenirea si reducerea expunerii la agenti cancerigeni sau mutageni la locul de munca


In situatia in care s-a depasit valoarea limita a agentului cancerigen sau mutagen expunerile
nu trebuie sa se realizeze.
Obligatiile angajatorului pentru a garanta sanatatea si securitatea lucratorilor sunt:
1. Reducerea utilizarii unui agent cancerigen sau substituirea cu un altul care nu este
periculos sau este mai putin periculos;
2. Evitarea sau reducerea expunerii
Trebuie sa se produca agentul cancerigen in spatiu inchis. Daca acest lucru nu este
posibil tehnic trebuie ca nivelul de expunere sa fie cat mai redus posibil. In toate cazurile
de utilizare a unui agent cancerigen, angajatorul trebuie sa ia urmatoarele masuri:
- sa limiteze numarul de lucratori expusi;
- sa evite (sa sa minimizeze) degajarea agentului cancerigen la locul de munca;
- sa evacueze agentul cancerigen la sursa (aspirare locala si ventilatie generala);
- sa utilizeze metode de masurare corespunzatoare (pentru detectarea precoce a
poluarii);
- sa aplice metode si proceduri de lucru corespunzatoare;
- sa acorde prioritate masurilor de protectie colectiva (daca este imposibil individuala);
- sa puna in aplicare masuri de igiena (curatarea locurilor);
- sa informeze lucratorii;
- sa delimiteze zonele de risc si sa utilizeze semnale adecvate de securitate
(interdictia de fumat);
- sa puna in aplicare planuri de urgenta (pentru caz de accident);
- sa asigure mijloace de depozitare si de transport fara risc (etichetarea obligatorie a
recipientilor care trebuie sa fie ermetici);
- sa asigure mijloace care sa permita colectarea, depozitarea si evacuarea in siguranta a
deseurilor de catre lucratori.

3. Informarea autoritatilor competente


Angajatorul trebuie sa puna la dispozitia autoritatilor competente la cerere informatiile legate
de motivele pentru care se utilizeaza agentii cancerigeni sau mutageni;
- activitatile desfasurate si procedeele industriale folosite;
- cantitatile fabricate sau utilizate de substante ori preparate care contin agenti
cancerigeni sau mutageni;
- numarul lucratorilor expusi;
- masurile de prevenire luate;
- tipul echipamentului de protectie utilizat;
- natura si gradul expunerii;
- cazurile de inlocuire a agentilor cancerigeni sau mutageni;

4. Expunerea imprevizibila si cea previzibila


Accesul in zonele de risc
In cazul producerii unor evenimente imprevizibile sau a accidentelor care ar putea antrena o
expunere anormala a lucratorilor, angajatorul trebuie sa ii informeze pe acestia.
Pana la normalizarea situatiei si eliminarea cauzelor expunerii anormale, angajatorul trebuie sa
ia urmatoarele masuri:
a. sa dispuna ca in zona afectata sa lucreze numai lucratori care sunt indispensabili;
b. sa doteze lucratorii implicati cu echipament individual de protectie;
c. sa nu permita ca lucratorii neprotejati sa lucreze in zona afectata.
Pag. 30 / 78
5. Masuri de igiena si de protectie individuala
Angajatorul este obligat ca pentru orice activitate in care exista risc de contaminare cu agenti
cancerigeni sau mutageni sa ia masuri pentru a se asigura ca:
a. lucratorii nu mananca, nu beau si nu fumeaza in zonele cu risc;
b. lucratorii sunt dotati cu echipament individual de protectie;
c. sunt prevazute locuri special amenajate pentru depozitarea separata a
echipamentului individual de protectie fata de imbracamintea de strada;
d. lucratorii au la dispozitie grupuri sanitare si dusuri;
e. echipamentul individual de protectie este depozitat corect este verificat si curatat
inainte si dupa fiecare utilizare;
f. echipamentul individual de protectie cu deficiente este reparat sau inlocuit
inainte de urmatoare utilizare.

6. Informarea si formarea lucratorilor


Informarea si formarea lucratorilor trebuie sa fie suficienta si adecvata bazata pe toate
cunostintele disponibile privind:
- riscurile potentiale pentru sanatate;
- masurile care trebuie luate pentru prevenirea expunerilor;
- cerintele de igiena;
- purtarea si utilizarea echipamentului individual de protectie;
- masurile de luat in caz de incidente.
Angajatorul trebuie sa vegheze ca recipientii, ambalajele, instalatiile sa fie etichetate clar si
lizibil si sa exprime semnele de avertizare cat mai vizibil.
Este necesar sa se permita lucratorilor sa veifice daca dispozitiile prezentei hotararii sunt bine
aplicate

7. Consultarea si participarea lucratorilor


Angajatorul trebuie sa asigure consultarea si participarea lucratorilor si reprezentantilor lor la
procesul de stabilire a masurilor privind protectia lucratorilor impotriva riscurilor legate de expunerea
la actiunea agentilor cancerigeni si mutageni.

Supravegherea medicala
Fiecare lucrator care desfasoara activitati cu risc pentru securitate si sanatate trebuie sa fie
supus unei supravegheri medicale inainte de expunere si la intervale de timp regulate.
In baza supravegherii medicale se intocmeste un dosar medical si medicul de medicina muncii
propune masuri individuale de protectie sau de prevenire de luat in cazul fiecarui lucrator.
Toate cazurile de cancer identificate ca rezultat al expunerii la un agent cancerigen in timpul
muncii trebuie sa fie notificate autoritatii responsabile.
Lista lucratorilor expusi si dosarul medical sunt pastrate pentru 40 de ani de la sfarsitul
expunerii.

Pag. 31 / 78
HOTARAREA DE GUVERN NR.1092/2006
Privind protectia lucratorilor impotriva riscurilor legate de
expunerea la agenti biologici in munca

Prezenta hotarare transpune prevederile Directivei 2000/54/CE privind protectia lucratorilor


impotriva riscurilor legate de expunerea la agenti biologici in munca

Scopul
Hotararea are ca scop protectia lucratorilor impotriva riscurilor pentru sanatatea si securitatea
lor, rezultate sau care pot sa rezulte din expunerea la agenti biologici in cursul activitatii, precum si
prevenirea acestor riscuri.

Definitii si clasificare
Agentii biologici sunt microorganisme inclusiv microorganismele modificate genetic, culturile
celulare si endoparazitii umani, care sunt susceptibile sa provoace infectie, alergie sau intoxicatie.
Microorganismul este o entitate microbiologica celulara sau nu, capabila de a se reproduce
sau transfera pe un material genetic. O cultura celulara este rezultatul cresterii in vitro a celulelor
izolate din organisme multicelulare.
Clasificarea agentilor biologici se face in patru grupe de risc, in functie de importanta riscului
de infectie pe care il prezinta.
Grupa 1 – agenti biollogici care nu sunt succeptibili sa provoace o boala la om;
Grupa 2 - agenti biologici care pot provoca o boala omului si constituie un pericol pentru
lucratori; propagarea lor in colectivitate este imposibila; exista , in general, o profilaxie sau un
tratament eficace.
Grupa 3 – agenti biologici care pot provoca imbolnaviri grave la om si constituie un pericol
serios pentru lucratori; ei pot prezenta un risc de propagare in colectivitate, dar exista in general o
profilaxie sau un tratament eficace.
Grupa 4 – agenti biologici care pot provoca boli grave omului si constituie un pericol serios
pentru lucratori; ei pot sa prezinte un risc ridicat de propagare in colectivitate si nu exista in general o
profilaxie sau un tratament eficace.

Domeniul de aplicare. Identificarea si evaluarea riscurilor


Hotararea se aplica in toate axctivitatile in care exista riscul ca lucratorii sa poata fi expusi
agentilor biologici.
Angajatorul este obligat sa determine natura, nivelul si durata expunerii pentru orice activitate
susceptibila sa prezinte un risc de expunere la agenti biologici, pentru a se putea evalua orice risc
pentru sanatatea si securitatea lucratorilor si pentru a se putea stabili masurile ce trebuie luate.
Angajatorul trebuie sa reinnoiasca periodic evaluarea riscurilor si la orice modificare a
conditiilor de munca.
Evaluarea riscurilor profesionale se efectueaza mai des pe baza:
a. clasificarii agentilor biologici care constituie sau pot constitui un pericol pentru sanatate ;
b. recomandarilor emise de inspectorii de munca sau cei sanitari ;
c. informatiilor asupra bolilor ce pot fi contractate datorita unei activitati profesionale a
lucratorilor ;
d. efectele alergice si toxicogene ce pot sa rezulte ca urmare a activitati lucratorilor ;
Pag. 32 / 78
e. faptului ca un lucrator sufera ce o boala legata direct de munca sa.

Obligatiile angajatorilor
Angajatorul trebuie sa evite utilizarea unui agent biologic periculos, inlocuindu-l printr-un agent
biologic care, in functie de conditiile de utilizare si de stadiul actual al cunostintelor, nu este periculos
sau este mai putin periculos pentru sanatatea lucratorilor.
Daca evaluarea releva existenta unui risc pentru securitatea si sanatatea lucratorilor,
angajatorul trebuie sa ia masurile necesare pentru ca expunerea lucratorilor sa fie evitata. Daca acest
lucru nu este posibil tehnic atunci angajatorul trebuie sa reduca riscul de expunere profesionala la un
nivel suficient de scazut pentru protejarea sanatatii lucratorului prin aplicarea urmatoarelor masuri :
a. limitarea, la un nivel cat mai scazut posibil a numarului de lucratori expusi sau care
pot fi expusi ;
b. conceperea proceselor de munca si a masurilor de control tehnic, astfel incat sa se
evite sau sa se reduca la minimum diseminarii agentilor biologici la locul de munca ;
c. masuri de protectie colectiva si/sau masuri de protectie individuala, atunci cand
expunerea nu poate fi evitata prin alte mijloace ;
d. masuri de igiena adecvate obiectivului de prevenire sau reducere a transferului ori
diseminarii accidentale a unui agent biologic in afara locului de munca ;
e. utilizarea panourilor care semnalizeaza pericolul biologic ;
f. elaborarea unor planuri care sa fie puse in aplicare in caz de accidente ce implica
prezenta agentilor biologici;
g. daca este necesar si tehnic posibil, detectarea in afara izolarii fizice primare a
prezentei agentilor biologici utilizati in procesul de munca;
h. utilizarea de mijloace ce permit colectarea, depozitarea si eliminarea deseurilor in
deplina securitate de catre lucratori, daca este cazul, dupa tratarea acestora, inclusiv
utilizarea unor recipiente sigure, usor identificabile;
i. masuri care sa permita manipularea si transportul fara risc a agentilor bilogici la locul
de munca.

Informatiile ce trebuie furnizate autoritatilor competente


Angajatorii trebuie sa puna la dispozitia autoritatilor competente la cererea acestora informatiile
corespunzatoare privind :
- rezultatele evaluarii ;
- activitatile in care lucratorii au fost sau pot fi expusi la agenti biologici ;
- numarul de lucratori expusi ;
- numele si competenta persoanei responsabile cu sanatatea si securitatea la locul de munca ;
- masurile de protectie si de prevenire luate, inclusiv procedeele si metodele de lucru ;
- un plan de urgenta pentru protectia lucratorilor impotriva expunerii la un agent biologic din
grupa 3 sau 4 in cazul defectarii izolarii fizice.
Angajatorul trebuie sa informeze imediat autoritatile de sanatate publica si medicul de
medicina muncii despre orice accident sau incident care ar putea sa provoace diseminarea unui
agent biologic care ar putea provoca lucratorilor o infectie sau o boala grava.
Masuri de igiena si protectie individuala
Angajatorul trebuie sa ia 5 tipuri de masuri fara a antrena costuri pentru lucratori.
Aceste masuri trebuie :
a. sa interzica sa se manance si sa se bea in zona de risc ;
b. sa furnizeze imbracaminte de protectie ;
c. sa asigure lucratorilor spatii dotate cu instalatii igienico-sanitare adecvate, care pot include
solutii/picaturi pentru ochi si/sau substante antiseptice pentru piele ;
Pag. 33 / 78
d. sa aiba in vedere ca echipamentul individual de protectie sa fie :
1. asezat corect intr-un loc stabilit separat de celelalte haine ;
2. verificat si curatat, daca este posibil inainte, si, in orice caz, dupa fiecare utilizare ;
3. reparat sau schimbat inaintea unei noi utilizari, in cazul in care prezinta defectiuni ;
e. sa stabileasca proceduri privind prelevarea, manipularea si tratarea esantioanelor de
origine umana sau animala.
Orice imbracaminte care poate fi contaminata de agenti biologici trebuie sa fie dezinfectata,
curatata sau la nevoie distrusa.

Informarea, pregatirea si consultarea lucratorilor


Angajatorul trebuie sa ia masuri conrespunzatoare pentru ca lucratorii si reprezentantii lor sa
primeasca o formare adecvata sub forma de informatie si instructiuni referitoare la eventualele riscuri
pentru sanatate si la precautiile de luat si prescriptiile privind igiena, utilizarea EIP, masuri de luat in
caz de incidente.
Angajatorul trebuie sa asigure la locul de munca instructiuni de securitate scrise si dupa caz
afise, privind procedura de urmat in caz de :
a. accident sau incident grav datorat manipularii unui agent biologic ;
b. manipularea unui agent biologic de grupa 4 .
Angajatorul trebuie sa asigure consultarea si participarea lucratorilor si a reprezentantilor lor la
rezolvarea tuturor problemelor legate de securitatea si sanatatea in munca in cazul expunerii la agenti
biologici.

Lista lucratorilor expusi


Angajatorul trebuie sa aiba lista lucratorilor expusi la agenti biologici din grupele 3 si 4 care
indica activitatea efectuata si, atunci cand este posibil, agentul biologic la care lucratorii au fost expusi
si, dupa caz, datele referitoare la expuneri, la accidente si incidente.
Normele prevad termenele de pastrare a listelor in functie de grupa de agenti biologici si de
consecintele expunerii.
Medicul de medicina muncii, inspectorul de munca precum si orice persoana responsabila cu
securitatea si sanatatea in munca trebuie sa aiba acces la lista.

Supravegherea medicala a lucratorilor


Normele impun supravegherea medicala a lucratorilor inainte de expunere profesionala si, in
continuare, periodic.
Datele rezultate din supravegherea medicala sunt tinute in dosare medicale individuale, care
se pastreaza de catre serviciile de medicina a muncii cel putin 10 ani dupa incetarea expunerii sau
chiar pana la 40 de ani de la ultima expunere in cazul expunerilor susceptibile sa antreneze infectii.
Medicul de medicina muncii trebuie :
- sa propuna masuri de protectie sau de prevenire utile individual pentru fiecare
lucrator;
- sa dea informatii si sfaturi medicale lucratorilor privind supravegherea medicala la
care ei vor fi supusi dupa ce a incetat expunerea.
Lucratorii trebuie sa aiba acces la rezultatele supravegherii medicale care ii privesc personal.
Toate imbolnavirile sau decesele survenite tebuie notificate autoritatilor competente.

Serviciile medicale si veterinare altele decat laboratoarele de diagnostic


Masurile care trebuie luate in serviciile medicale si veterinare cuprind :
a. specificarea procedeelor corespunzatoare de decontaminare si de dezinfectie;
b. punerea in practica a procedeelor care permit manipularea si eliminarea fara riscuri
a deseurilor contaminate.
In serviciile de izolare sau in sectiile de carantina unde se gasesc pacienti umani ori animale
Pag. 34 / 78
care sunt sau ar putea fi contaminati cu agenti biologici din grupele 3 si 4 angajatorul trebuie sa ia
masuri de izolare.

HOTARAREA DE GUVERN NR.1091/2006


Privind cerintele minime de securitate si sanatate pentru locul de munca

Prezenta hotarare transpune prevederile Directivei 89/654/CEE privind cerintele minime de


securitate si sanatate pentru locul de munca

Scopul
Prezenta hotarare are ca scop sa promoveze ameliorarea mediului de munca pentru a garanta
o mai buna protectie a securitatii si sanatatii lucratorilor la locul de munca.

Obiectivul hotararii il constituie punerea in opera a masurilor minimale vizand promovarea


ameliorarii mediului de munca pentru garantarea unui nivel mai bun protectiei securitatii si sanatatii
muncii.
Locurile de munca sunt definite ca locurile destinate sa cuprinda posturile de lucru situate in
cladirile intreprinderii si/sau unitatii, inclusiv orice alt loc din aria intreprinderii si/sau a unitatii la care
lucratorul are acces in cadrul desfasurarii activitatii.

Exceptiile in aplicare
Dispozitiile nu se aplica mijloacelor de transport utilizate in afara intreprinderii nici locurilor de
munca din interiorul mijloacelor de transport, santierelor temporare sau mobile, industriilor
extractactive, vaselor de pescuit, campurilor, padurilor si altor terenuri care apartin unei intreprinderi
agricole sau forestiere, dar sunt situate in afara ariei cladirilor intreprinderii.

Obligatii generale
Angajatorul trebuie sa ia toate masurile ca:
a) sa fie pastrate in permanenta libere caile de acces ce conduc spre iesirile de urgenta si
iesirile propriu-zise;
b) sa fie realizata intretinerea tehnica a locului de munca si a echipamentelor si dispozitivelor
iar orice neconformitati constatate si suscceptibile de a afecta sanatatea si securitatea
lucratorilor sa fie corectate cat mai curand posibil;
c) sa fie curatate cu re gularitate penmtru a se asigura un nivel de igiena corespunzator
locului de munca, echipamentele si dispozitivele;
d) sa fie cu regularitate intretinute si verificate echipamentele si dispozitivele de securitate
destinate prevenirii sau eliminarii pericolelor.

Obligatii specifice
Locurile de munca trebuie sa satisfaca prescriptiile minimale de securitate si sanatate care
figureaza in anexele la hotarare. Aceste anexe fixeaza prescriptiile detaliate in materie de instalatii
electrice, cai si iesiri de urgenta, lupta contra incendiului, aerisirea locurilor de munca inchise,
temperatura locurilor de munca, luminat, porti, plansee, plafoane, pereti, scari, echipamente sanitare,
principii ergonomice.

Informaream consultarea si participarea lucratorilor


Angajatorul trebuie sa organizeze consultarea si participarea lucratorilor asupra materiilor
acoperite de hotararea de guvern conform prevedrilor art. 18 si 19 din Legea 319/2006.

Pag. 35 / 78
Lucrul in conditii de izolare
Un lucrator lucreaza in conditii de izolare atunci cand nu are contact vizual si comunicare
verbala directa cu alti lucratori pentru o perioada de timp mai mare de 1 ora si cand nu este posibil sa
i se acorde ajutor medical in caz de accident sau cand se afla intr-o situatie critica.
Pentru aceste situatii lucratorii trebuie sa fie informati cu privire la:
a) manevrarea echipamentului de munca, starea acestuia;
b) riscurile de accidentare si modul de actiune in caz de aparitie a acestora;
c) comportamentul adecvat in cazul producerii unei avarii sau al aparitiei unei situatii critice;
d) utilizarea echipamentului individual de protectie;
e) primul ajutor;
f) utilizarea sistemului de supraveghere si de legatura cu exteriorul.

Pag. 36 / 78
HOTARAREA DE GUVERN NR. 1051/09.08.2006
privind cerintele minime de securitate si sanatate pentru manipularea manuala a maselor care
prezinta riscuri pentru lucratori in special de afectiuni dorso-lombare

Prezenta hotarare transpune in legislatia romana prevederile Directivei 1990/269/CEE privind


cerintele minime de securitate si sanatate pentru manipularea manuala a maselor care prezinta riscuri
pentru lucratori in special de afectiuni dorso-lombare.

Obiectiv.
Hotararea fixeaza cerinte minime de securitate si sanatate pentru manipularea manuala a
maselor care comporta riscuri pentru lucratori mai ales de afectiuni dorso-lombare.

Definitia: Manipularea manuala a maselor este operatia de transport sau de sustinere a unei
mase care prin caracteristicile sale sau conditiile ergonomice defavorabile comporta riscuri pentru
lucratori.

Obligatiile angajatorilor: Angajatorii sunt obligati sa utilizeze mijloace corespunzatoare in


vederea evitarii necesitatii manipularii manuale a maselor de catre lucratori. Daca acest lucru nu se
poate evita ei trebuie sa ia atunci masuri organizatorice corespunzatoare pentru a reduce riscul tinand
cont de dispozitiile din anexa 1. Ei trebuie sa vegheze ca lucratorii sa aiba cunostinta despre
indicatiile privind greutatea maselor respective, centrul de greutate sau partea cea mai grea cand
continutul unui ambalaj este plasat intr-un mod excentric.
Lucratorii trebuie sa primeasca o formare corespunzatoare si informatii precise privind
manipularea corecta, riscurile pe care le comporta tinand cont de anexele 1 si 2 ale hotararii.

Consultarea si participarea lucratorilor trebuie sa fie organizata conform dispozitiilor Legii


319/2006.
Anexele 1 si 2 ale hotararii contin elemente de referinta privind caracteristicile sarcinii si ale
mediului de munca, efortul fizic redus, exigentele activitatii precum si factorii individuali de risc.

Pag. 37 / 78
HOTARAREA DE GUVERN NR. 1048/2006
privind nomele de securitate si sanatate pentru utilizarea de catre lucratori a echipamentelor
individuale de protectie la locul de munca

Prezenta hotarare transpune in legislatia romana Directiva 89/656/CEE privind normele de


securitate si sanatate pentru utilizarea de catre lucratori a echipamentelor individuale de protectie la
locul de munca.

Obiectiv – Hotararea stabileste cerintele minime referitoare la echipamentul de protectie utilizat


de lucratori la locul de munca

Definitie – Prin echipament indivividual de protectie (RIP) se intelege orice echipament destinat
sa fie purtat sau tinut de lucrator pentru a-l proteja impotriva unuia sau mai multor riscuri care ar putea
sa ii puna in pericol securitatea si sanatatea la locul de munca precum si orice element suplimentar
sau accesoriu proiectat in acest scop.

Domeniu de aplicare
Hotararea nu se aplica pentru:
a) echipamentul folosit de serviciul de urgenta si salvare;
b) imbracamintea de lucru si uniformele obisnuite care nu sunt proiectate in mod special pentru a
proteja securitatea si sanatatealucratorului;
c) echipamentul individual de protectie purtat sau folosit de armata, politie ori alte institutii de
ordine publica;
d) echipamentul individual de protectie pentru mijloacele de transport rutier;
e) echipamentul sportiv;
f) echipamentul de autoaparare si descurajare;
g) dispozitivele purtabile pentru detectarea si semnalizarea riscurilor si factorilor nocivi;

EIP trebuie utilizat atunci cand riscurile nu pot fi evitate sau limitate suficient pentru mijloacele
tehnice de protectie colectiva ori prin masurile, metodele sau procedurile de organizare a muncii.

Obligatiile angajatorilor:
EIP trebuie sa indeplineasca urmatoarele conditii:
a) sa fie corespunzator pentru riscurile implicate fara sa conduca el insusi la un risc marit;
b) sa corespunda conditiilor existente la locul de munca;
c) sa se ia in considerare cerintele ergonomice si starea sanatatii lucratorului;
d) sa se potriveasca in mod corect persoanei care il poarta, dupa toate ajustarile
necesare.

Atunci cand datorita prezentei unor riscuri multiple trebuie purtate mai multe EIP acestea
trebuie sa fie compatibile si sa isi pastreze eficacitatea in raport cu riscurile respective.
EIP se distribuie gratuit de angajator, care asigura buna functionare si o stare de igiena
satisfacatoare prin intretinere, reparare si inlocuirile necesare.
Angajatorul trebuie sa furnizeze toate informatiile legate de riscurile pentru care se acorda
echipament individual de protectie caracteristicile acestuia si daca este necesar organizeaza
antrenamente pentru utilizarea corecta a acestuia.
Instructiunile de utilizare a echipamentului individual de protectie trebuie sa fie pe intelesul
Pag. 38 / 78
lucratorilor.
Informarea, consultarea si participarea lucratorilor
Informarea, consultarea si participarea lucratorilor se face cu respectarea prevederilor Legii
nr.319/2006.

HOTARAREA DE GUVERN NR. 1028/2006


privind cerintele minime de securitate si sanatate in munca
referitoare la utilizarea echipamentelor cu ecran de vizualizare

Prezenta hotarare transpune in legilsatia romana prevederile Directivei 1990/270/CEE privind


cerintele minime de securitate si sanatate in munca referitoare la utilizarea echipamentelor cu ecran
de vizualizare

Scop – hotararea generala stabileste cerintele minime de securitate si sanatate in munca


privins utilizarea echipamentelor cu ecran de vizualizare.

Definitie
- Echipament cu ecran de vizualizare – echipament de vizualizare grafic sau alfa-
numeric, indiferent de procedeul de afisare folosit.
- Post de lucru – ansamblu care cuprinde un echipament cu ecran de vizualizare
prevazut cu tastatura, accesorii operationale, periferice, inclusiv unitatea de discheta sau
unitate optica, telefon, modem , imprimanta, suport pentru documente, scaun, masa sau
suprafata de lucru, precum si mediul de munca inconjurator.
- Lucrator – orice persoana angajata conform prevederilor art.5 lit. a) din Legea
nr.319/2006, care foloseste in mod obisnuit un echipament cu ecran de vizualizare, pe o
durata semnificativa a timpului normal de lucru.

Obligatiile angajatorului
- angajatorii au obligatia de a evalua conditiile de securitate si sanatate in special in ce
priveste riscurile pentru vedere, probleme fizice si solicitare mentala ;
- angajatorii trebuie sa ia masuri pentru remedierea riscurilor constatate ;
- angajatorii trebuie sa ia mmasuri corespunzatoare pentru ca posturile de lucru sa
indeplineasca cerintele minime de securitate prevazute in anexa la hotarare ;
- angajatorii trebuie sa planifice sarcinile lucratorilor astfel incat folosirea zilnica a
ecranului de vizualizare sa fie intrerupta periodic prin pauze sau schimbari de activitate
care sa reduca suprasolicitarea.

Informarea, instruirea, consultarea si participarea lucratorilor


Informarea, instruirea, consultarea si participarea lucratorilor se face cu respectarea
prevederilor din Legea nr.319/2006.

Protectia ochilor si a vederii


Lucratorii trebuie sa beneficieze de un examen corespunzator al ochilor si al vederii, efectuat
de o persoana care are competenta necesara:
- inainte de inceperea activitatii la ecranul de vizualizare
- ulterior, la intervale regulate
- ori de cate apar tulburari de vedere cauzate de activitate.

Pag. 39 / 78
HOTARAREA DE GUVERN NR. 971/2006
privind cerintele minime pentru semnalizarea de securitate si
sanatate la locul de munca

Prezenta hotarare transpune in legislatia romana prevederile Directivei 92/58/CEE, privind


cerintele minime pentru semnalizarea de securitate si sanatate la locul de munca.

Obiectiv: Hotararea stabileste cerintele minime pentru semnalizarea de securitate si/sau de


sanatate la locul de munca.

Obligatiile angajatorilor
In situatiile in care riscurile nu pot fi evitate sau reduse suficient prin mijloace tehnice de
protectia colectiva ori prin masuri, metode sau procedee de organizare a muncii, angajatorul trebuie
sa prevada semnalizarea de securitate si/sau de sanatate la locul de munca.
Pentru alegerea semnalizarii corespunzatoare angajatorul trebuie sa ia in considerare:
a) evaluarea riscurilor
b) cerintele minime prevazute in anexele 1-9 din prezenta Hotarare

Informarea si instruirea lucratorilor


Lucratorii si reprezentantii lor trebuie sa fie informati referitor la masurile care se iau cu privire
la semnalizarea utilizata la locul de munca
Lucratorii trebuie sa primeasca o instruire corespunzatoare in special sub forma de instructiuni
precise care sa cuprinda semnificatia semnalizarii precum si comportamentul general si specific ce
trebuie adoptat.

Consultarea si participarea lucratorilor


Consultarea si participarea lucratorilor si a reprezentantilor acestora in ce priveste
semnalizarea trebuie sa se faca cu respectarea prevederilor art 18 din Legea nr. 319/2006

Pag. 40 / 78
HOTARAREA DE GUVERN NR. 493/2006
privind cerintele minime de securitate si sanatate referitoare la expunerea lucratorilor la
riscurilor generate de zgomot

Prezenta HG transpune in legislatia romana Directiva 2003/10/CE privind cerintele minime de


securitate si sanatate referitoare la expunerea lucratorilor la riscurile generate de agenti fizici
(zgomot)

Obiectiv: - prezenta HG stabileste cerintele minime pentru protectia lucratorilor impotriva


riscurilor pentru sanatatea si securitatea lor, generate de expunerea la zgomot, in special impotriva
riscurilor pentru auz.

Domeniul de aplicare: - Hotararea se aplica tuturor activitatilor in care lucratorii sunt sau este
posibil sa fie expusi la riscuri generate de zgomot.
In articolul 4 al hotararii se definesc termenii utilizati ca : predictori de risc respectiv presiune
acustica de varf, nivelul de expunere zilnica la zgomot, nivelul de expunere saptamanala la zgomot
astfel cum sunt definiti in standardul SR ISO 1999:1996.

Hotararea stabileste in articolul 5 valorile limite de expunere si valorile de expunere de la care


se declanseaza actiunea angajatorului privind securitatea si protectia sanatatii lucratorilor in raport cu
nivelurile de expunere zilnica la zgomot si presiunea acustica de varf

Obligatiile angajatorilor:
Angajatorii trebuie sa evalueze si daca este necesar, sa masoare nivelurile de zgmot la care
sunt expusi lucratorii folosind metode si aparatura adaptate caracteristicilor zgomotului, duratei
expunerii si factorilor de mediu.
Evaluarea si masurarea se fac de catre servicii de protectie si prevenire competente, la
intervale adecvate.

La evaluarea riscurilor angajatorul trebuie sa acorde atentie deosebita urmatoarelor elemente:


a) nivelul, tipul si durata expunerii;
b) valorile limita de expunere si valorile de expunere de la care se declanseaza actiunea;
c) efectele asupra sanatatii si securitatii lucratorilor care apartin unor grupuri sensibile la
riscuri specifice;
d) efectele asupra sanatatii si securitatii lucratorilor rezultate din interactiunile dintre zgomot si
substante ototoxice din mediul de munca, precum si dintre zgomot si vibratii in masura in
care este posibil din punct de vedere tehnic;
e) efectele indirecte asupra sanatatii si securitatii lucratorilor, rezultate din interactiuni dintre
zgomot si semnale de avertizare sau alte sunete care trebuie percepute pentru a reduce
riscul de accidentare;
f) informatiile privind emisia de zgomot furnizate de producatori echipamentelor de munca in
conformitate cu prevederile legale;
a. existenta unor echipamente de munca alternative, proiectate pentru a reduce emisia
de zgomot;

Pag. 41 / 78
b. prelungirea expunerii la zgomot peste programul de lucru normal, pe raspunderea
angajatorului;
c. informatiile adecvate obtinute in urma supravegherii sanatatii;
d. punerea la dispozitie a mijloacelor de protectie auditiva cu caracteristici de atenuare
adecvate

Evaluarea riscurilor trebuie actualizata periodic si ori de cate ori s-au produs modificari
semnificative care pot duce la expunerea lucratorilor la zgomot.

Evitarea sau reducerea expunerii la zgomot


Riscurile generate de expunerea la zgomot trebuie sa fie eliminate la sursa sau trebuie reduse
la minim luand in considerare mai ales:
a) alte metode de lucru care sa reduca expunerea la zgomot;
b) alegerea unor echipamente de munca adecvate care sa emita cel mai mic nivel de zgomot
posibil;
c) proiectarea si amplasarea locurilor de munca si a posturilor de lucru;
d) informarea si formarea adecvata a lucratorilor privind utilizarea corecta a echipamantelor
de munca;
e) mijloacele tehnice pentru reducerea zgomotului aerian cum ar fi ecrane, carcase, captuseli
fonoabsorbante precum si reducerea zgomotului structural prin amortizarea zgomotului sau
prin izolare;
f) programe adecvate de intretinere a echipamentelor de munca, a locului de munca si a
sistemelor de la locul de munca;
g) organizarea muncii incat sa se reduca zgomotul prin limitarea duratei si intensitatii
expunerii si stabilirea unor pauze suficiente de odihna in timpul programului de munca.

Protectia individuala impotriva riscurilor generate de expunerea la zgomot


 atunci cand expunerea la zgomot depaseste valorile de expunere inferioare de la care se
declanseaza actiunea, angajatorul trebuie sa puna la dispozitia lucratorilor mijloace
individuale de protectie auditiva;
 atunci cand expunerea la zgomot atinge sau depaseste valorile de expunere superioare de
la care se declanseaza actiunea, lucratorii trebuie sa utilizeze mijloace de protectie
auditiva;
 mijloacele individuale de protectie auditiva trebuie sa fie concepute si realizate astfel incat
sa elimine sau sa reduca la minim riscul pentru auz;

Limitarea expunerii la zgomot


Expunerea lucratorilor la zgomot nu trebuie sa depaseasca in nici un caz valorile limita de
expunere
Daca se constata expuneri peste valorile limita de expunere in pofida masurilor luate pentru
aplicarea prezentei hotarari angajatorul trebuie:
a) sa ia de indata masuri de reducere a expunerii sub valorile limita de expunere;
b) sa identifice cauzele expunerii excesive;
c) sa adapteze masurile de prevenire si protectie pentru a evita orice recurenta.

Informarea si formarea lucratorilor


Angajatorul trebuie sa asigure informarea si formarea lucratorilor expusi la zgomot in special in
ce priveste:
a) natura riscurilor
b) masurile luate pentru eliminarea sau reducerea zgomotului

Pag. 42 / 78
c) valorile limita de expunere si valorile de expunere de la care se declanseaza actiunea
angajatorului;
d) rezultatele evaluarii si masurarii zgomotului;
e) folosirea corecta a mijloacelor de protectie auditiva;
f) uttilitatea si metoda de depistare si semnalare a simptomelor deteriorarii auzului;
g) conditiile in care lucratorii au dreptul la supravegherea sanatatii si scopul acestei
supravegheri;
h) protectiile profesionale sigure, in scopul reducerii la minim a expunerii la zgomot.

Consultarea si participarea lucratorilor


Consultarea si participarea lucratorilor si a reprezentantilor acestora trebuie sa se desfasoare
potrivit reglementarilor in vigoare si trebuie sa se refere in special la:
a) evaluarea riscurilor si identificarea masurilor care trebuie luate;
b) masurile destinate sa elimine sau sa reduca riscurile generate de expunerea la zgomot;
c) alegerea mijloacelor individuale de protectie auditiva

Supravegherea sanatatii:
Lucratorii a caror expunere la zgomot depaseste valoarea de expunere superioara de la care
se declanseaza actiunea angajatorului privind securitatea si protectia sanatatii lucratorilor, acestia au
dreptul la examenul medical periodic, inclusiv testarea auzului, efectuat de un medic specialist sau de
un medic de medicina muncii.
Pentru fiecare lucrator care face obiectul supravegherii medicale se intocmeste un dosar
medical individual care trebuie actualizat si pastrat in mod adecvat pentru a fi consultat ulterior.
Fiecare lucrator are acces la dosarul propriu.
Medicul de medicina a muncii trebuie sa-l informeze pe lucrator asupra rezultatelor care il
privesc personal daca constata ca acesta prezinta o pierdere identificabila a auzului si daca apreciaza
ca aceasta este rezultatul expunerii la zgomot.

Pag. 43 / 78
HOTARAREA DE GUVERN NR. 1875/2005
Privind protectia sanatatii si securitatii lucratorului
fata de riscurile datorate expunerii la azbest

Prezenta hotarare transpune prevederile Directivei 87/477/CEE impreuna cu toate modificarile


sale privind protectia securitatii si sanatatii lucratorului fata de riscurile datorate expunerii la azbest.

Scopul
Hotararea are ca scop stabilirea masurilor pentru protejarea sanatatii si securitatii lucratorului
fata de riscurile de expunere la azbest in timpul desfasurarii muncii, inclusiv prevenirea acestor riscuri.

Domeniul de aplicare
Azbestul defineste silicatii fibrosi:
- actinolit
- grunerit (amosit)
- antofilit
- crizotil
- crocidolit

Hotararea se aplica activitatilor in care lucratorii sunt expusi sau sunt susceptibili de a fi expusi
la pulberea degajata din azbest sau din materiale cu continut de azbest.
Hotararea stabileste obligatia pentru angajatori de a lua masuri pentru ca nici un lucrator sa nu
fie expus la o concentratie de azbest in suspensie in aer mai mare de 0,1 fibre/cmc, masaturata in
raport cu o medie ponderata in timp pe o perioada de 8 ore.

Interdictii
Hotararea interzice activitatile care expun lucratorii la fibre de azbest, in timpul:
a) extractiei azbestului;
b) fabricarii si prelucrarii produselor din azbest ;
c) fabricarii si prelucrarii produselor cu continut de azbest adaugat deliberat ;
d) prelucrarea azbestului si activitatile care implica utilizarea unor materiale izolante sau
fonoizolante de joasa densitate cu continut de azbest.

Evaluarea riscurilor
Angajatorul este obligat sa dispuna efectuarea evaluarii riscului de expunere la azbest pentru a
determina natura expunerii si gradul de expunere.
Inaintea inceperii lucrarilor, angajatorul trebuie sa transmita la ITM o notificare care contine:
a) – descrierea amplasamentului santierului;
b) – descrierea tipului si cantitatilor de azbest utilizate sau manipulate ;
c) – descrierea activitatilor si a procedeelor aplicate;
d) – numarul de lucratori implicate;
e) – data de incepere si durata activitatii ;
Pag. 44 / 78
f) – descrierea masurilor luate pentru a se limita expunerea lucratorilor la azbest;

Reducerea expunerii lucratorilor


Masurile care trebuie luate pentru reducerea expunerii lucratorilor prevazute de hotarare sunt:
a) – numarul lucratorilor expusi sau care pot fi expusi la pulberea de azbest trebuie sa fie cat
mai mic posibil ;
b) – procesele de munca trebuie concepute incat sa nu produca pulbere de azbest, sau daca
tehnic acest lucru nu este posibil, sa nu se produca degajare de azbest in aer ;
c) – toate constructiile si echipamentele implicate in tratarea azbestului trebuie sa poata fi
curatate si intretinute cu regularitate si eficacitate ;
d) – deseurile trebuie colectate si indepartate de la locul de munca in cel mai scurt timp
posibil, in ambalaje etanse adecvate, prevazute cu etichete care sa indice ca acestea
contin azbest.
Hotararea stabileste obligatia efectuarii cu reularitate a masuratorilor concentratiei de fibre de
azbest in aer la locul de munca, conditiile in care se fac masuratorile si metoda recomandata.

Reducerea sau evitarea riscurilor


La depasirea valorii limita de continut de fibra de azbest in aer (0,1 fibre/cmc), angajatorul
trebuie sa ia masuri adecvate pentru remedierea situatiei, fiind interzisa continuarea lucrului in zona
afectata.
Inainte de inceperea lucrarilor de demolare daca exista cea mai mica indoiala privind prezenta
azbestului intr-un material sau intr-o constructie, angajatorul trebuie sa respecte prevederile prezentei
H.G.
Angajatorul trebuie sa stabileasca un plan de lucru inaintea inceperii lucrarilor de demolare ori
de indepartare a azbestului sau a materialelor cu continut de azbest din cladiri, structuri, aparate,
instalatii si vapoare.
Planul trebuie sa prevada masuri pentru asigurarea securitatii si sanatatii lucratorilor la locul de
munca:
- eliminarea azbestului sau a materialelor cu continut de azbest inainte de aplicarea
tehnicilor de demolare
- asigurarea daca este necesar a echipamentului individual de protectie
- verificarea absentei riscurilor datorate expunerii la azbest la locul de munca.
Planul de lucru trebuie sa cuprinda informatii privind:
a) - natura si durata probabila a lucrarilor ;
b) – locul unde se efectueaza lucrarile ;
c) – metode aplicate atunci cand lucrarile presupun manipularea azbestului;
d) – caracteristicile echipamentelor utilizate pentru protectia si decontaminarea celor care
efectueaza lucrarile;
e) – metodele aplicate pentru protectia altor persoane prezente la locul unde se efectueaza
lucrarile sau in apropierea acestora.
Planul de lucru se transmite la ITM la solicitarea acestuia, inainte de inceperea lucrarilor.
Angajatorii au obligatia sa asigure o instruire adecvata pentru toti lucratorii care sunt sau pot fi
expusi la pulberi care contin azbest.
Instruirea trebuie sa contina:
a) – proprietatile azbestului si efectele lui asupra sanatatii, inclusiv efectul sinergic al
fumatului ;
b) – tipurile de produse si materiale care pot contine azbest ;
c) – operatiile care pot conduce la expunerea la azbest si importanta controalelor preventive
pentru reducerea la minim a expunerii;
d) – practicile profesionale sigure, controalele si echipamentele de protectie ;
e) – rolul adecvat, alegerea, selectarea, limitarile si utilizarea echipamentelor de respiratie;
Pag. 45 / 78
f) - procedurile de urgenta;
g) – procedurile de decontaminare;
h) – eliminarea deseurilor;
i) – cerintele privind supravegherea medicala.

Hotararea prevede masuri referitoare la locurile de munca unde se desfasoara activitatile,


respectiv determinarea si marcarea acestora precum si masuri de protectie si la imbracamintea de
lucru.

Informarea lucratorilor
Angajatorul este obligat sa asigure informarea lucratorilor si a reprezentantilor acestora cu
informatii referitoare la:
a) – riscurile pentru sanatate datorate expunerii la pulberea provenita din azbest ;
b) - existenta valorilor limita de expunere reglementate si necesitatea supravegherii
atmosferei;
c) – masurile de igiena, inclusiv interzicerea fumatului;
d) – masurile preventive pentru purtarea echipamentului individual de protectie;
e) – masurile preventive speciale destinate minimizarii expunerii la azbest.

Lucratorii si reprezentantii lor trebuie sa aiba acces la rezultatele determinarilor continutului de


azbest si cel putin o data la fiecare 3 ani pe perioada cand are loc expunerea au dreptul la examenul
medical.
Medicul de medicina muncii intocmeste un dosar medical pentru fiecare lucrator expus si
recomanda angajatorului masuri individuale de protectie.
Medicul de medicina muncii furnizeaza lucratorilor vizati informatii si recomandari cu privire la
starea lor de sanatate.
Dosarele si registrul in care se trec rezultatele evaluarii trebuie pastrate cel putin 40 de ani de la
incetarea expunerii.

Pag. 46 / 78
HOTARAREA DE GUVERN NR. 300/2006
privind cerintele minime de securitate si sanatate pentru
santierele temporare si mobile

Hotararea transpune in legislatia romana prevederile Directivei 92/57/CEE privind cerintele


minime de securitate si sanatate pentru santierele temporare si mobile

Scopul: hotararea stabileste cerintele minime de securitate si sanatate in munca pentru


santierele temporare sau mobile.

Domeniul de aplicare: Activitatile pentru care sunt aplicabile prevederile prezentei hotarari sunt
enumerate in anexa nr. 1 care contine lista lucrarilor de constructii sau de inginerie civila.

Definitii: In hotarare sunt definiti termenii principali :


 Santier temporar: orice santier in care se desfasoara lucrari de constructii sau de inginerie
civila;
 Beneficiar: orice persoana fizica sau juridica pentru care se executa lucrarea si care asigura
fondurile necesare realizarii acesteia;
 Manager de proiect: orice persoana fizica sau juridica autorizata in conditiile legii si desemnata
de catre beneficiar insarcinata cu organizarea, planificarea, programarea si controlul realizarii
lucrarilor pe santier;
 Lucrator independent: orice persoana fizica autorizata care realizeaza o activitate profesionala
in mod independent si care isi asuma controlul fata de beneficiar, antreprenor sau
subantreprenor in sarcina de a realiza pe santier lucrari pentru care este autorizat;
 Coordonator in materie de securitate si sanatate pe durata elaborarii proiectului lucrarii: orice
persoana fizica sau juridica competenta, desemnata de catre beneficiar sau de catre
managerul de proiect pe durata elaborarii proiectului;
 Coordonator in materie de securitate si sanatate pe durata realizarii lucrarii: orice persoana
fizica sau juridica desemnata de catre beneficiarul lucrarii sau de catre managerul de proiect
pe durata realizarii lucrarii;

Coordonatorii de securitate
In indeplinirea atributiilor coordonatorii de securitate si sanatate trebuie:
a) sa participe la toate etapele de elaborare a proiectului si de realizare a lucrarii;
b) sa fie invitati la toate intrevederile care privesc elaborarea proiectului si realizarea lucrarii;
c) sa primeasca si, daca este cazul, sa solicite managerului de proiect si antreprenorului
elementele necesare indeplinirii sarcinilor sale;
d) sa intocmeasca si sa tina la zi registrul de coordonare.

Planul de securitate si sanatate:


Inainte de deschiderea santierului beneficiarul lucrarii sau managerul de proiect trebuie sa
asigure planul de securitate si sanatate.
Pag. 47 / 78
Planul de securitate si sanatate face parte din proiectul lucrarii si trebuie sa fie adaptat
continutului acestuia.

Planul de securitate si sanatate trebuie sa contina:


a) informatii de ordin administrativ care privesc santierul;
b) masurile generale de organizare a santierului;
c) identificarea riscurilor si descrierea lucrarilor care pot prezenta riscuri;
d) masuri specifice de securitate in munca pentru lucrarile care prezinta riscuri;
e) amenajarea si organizarea santierului inclusiv a obiectivelor edilitar – sanitare, modalitati de
depozitare a materialelor, amplasarea echipamenetelor de munca prevazute de antreprenori si
subantreprenori pentru realizarea lucrarilor proprii;
f) masuri de coordonare stabilite de coordonatori in materie de securitate si sanatate;
g) obligatii ce decurg din interferenta activitatilor care se desfasoara in perimetrul santierului si in
vecinatatea acestuia;
h) masuri generale pentru mentinerea santierului in stare de curatenie si ordine;
i) indicatii practice pentru acordarea primului ajutor;
j) modalitati de colaborare intre antreprenori, subantreprenori, lucratori independenti;

Masurile de coordonare stabilite de coordonatorii de securitate si sanatate trebuie sa se refere


la:
a) caile sau zonele de deplasare ori de circulatie orizontale si verticale;
b) conditiile de manipulare a diverselor materiale in particular, in ceea ce priveste interferenta
instalatiilor de ridicat aflate pe santier sau in vecinatatea acestuia
c) limitarea manipularii manuale a sarcinilor;
d) delimitarea si amenajarea zonelor de depozitare a deseurilor materiale;
e) conditiile de depozitare, eliminare sau evacuare a deseurilor ai a materialelor rezultate din
daramari, demolari si demontari;
f) conditiile de ridicare a materialelor periculoase utilizate;
g) utilizarea mijloacelor de de protectie colectiva si a instalatiei electrice generale;
h) masurile care privesc interactiunile de pe santier;

Fiecare antreprenor sau subantreprenor trebuie sa elaboreze propriul plan de securitate si


sanatate pe care il pune la dispozitia managerului de proiect, beneficiarului sau coordonatorilor de
securitate.
Registrul de coordonare: cuprinde ansamblul de documente redactate de coordonatorii in
materie de securitate si sanatate, informatii privind evenimentele care au loc pe santier, constatarile
efectuate si decizile luate.
Coordonatorii in materie de securitate si sanatate trebuie sa prezinte registrul de coordonare,
la cerere, managerului de proiect, inspectorilor de munca si inspectorilor sanitari.
Registrul de coordonare trebuie pastrat 5 ani de la data receptiei finale a lucrarii.
Declaratia prealabila:
Beneficiarul lucrarii sau managerul de proiect trebuie sa intocmeasca o declaratie prealabila in
urmatoarele situatii:
a) durata lucrarilor pe santier este mai mare de 30 de zile si pe santier lucreaza simultan mai mult
de 20 de lucratori;
b) volumul mare de lucru estimat este mai mare de 500 de oameni/zi. Declaratia al carei continut
este stabilit de Hotararea de Guvern in anexa 3, se comunica inspectoratului teritorial de
munca pe raza caruia se vor desfasura lucrarile cu cel putin 30 de zile inainte de inceperea
acestora;

Coordonatorii in materie de securitate si sanatate:


Pag. 48 / 78
Coordonatorii in materie de securitate si sanatate sunt desemnati pe durata elaborarii
proiectului si pe durata realizarii lucrarii existand posibilitatea desemnarii aceleiasi persoane.
Hotararea stabileste competenta necesara exercitarii functiei:
1. experienta profesionala de minim 5 ani in arhitectura, constructiei sau
conducerea santierelor;
2. formarea specifica de coordonator in materie de securitate si sanatate,
actualizata la fiecare 3 ani.

Atributiile coordonatorilor in materie de securitate si sanatate pe durata realizarii lucrarii sunt:


a) sa coordoneze aplicarea principiilor generale de prevenire si de securitate la
alegerea solutiilor tehnice si organizatorice in scopul planificarii diferitelor lucrari sau
faze de lucru care se desfasoara simultan sau succesiv;
b) sa coordoneze punerea in aplicare a masurilor necesare pentru aplicarea planului de
securitate si sanatate;
c) sa adapteze sau sa solicite eventualele adaptari ale planului de securitate si sanatate
in functie de evolutia lucrarilor;
d) sa organizeze cooperarea intre angajatori, inclusiv a celor care se succed pe santier
si coordonarea activitatii acestora privind protectia lucratorilor;
e) sa coordoneze activitatile care urmaresc aplicarea instructiunilor de lucru si de
securitatea muncii;
f) sa ia masurile necesare pentru ca numai persoanele abilitate sa aiba acces pe
santier;
g) sa stabileasca in colaborare cu managerul de proiect si antreprenorul masurile
generale aplicabile santierului;
h) sa tina seama de toate interferentele activitatilor din perimetrul sau vecinatatea
santierului;
i) sa stabileasca impreuna cu antreprenorul obligatiile privind utilitatea mijloacelor de
protectie colectiva, instalatiile de ridicat sarcini, accesul pe santier;
j) sa efectueze vizite comune pe santier cu fiecare antreprenor sau subantreprenor
inainte ca acestia sa redacteze planul propriu de securitate;
k) sa avizeze planurile de securitate si sanatate elaborate de antreprenori si modificarile
acestora

Hotararea Guvernului stabileste obligatiile beneficiarului, ale managerului de proiect,


lucratorilor independenti si ale angajatorilor.

Informarea, consultarea si participarea lucratorilor

Lucratorii si reprezentantii lor trebuie sa fie informati asupra masurilor ce trebuie luate pentru
securitatea lor pe santier. De asemenea, lucratorii si reprezentantii lor trebuie sa fie consultati si sa
participe tinand seama de gradul de risc si de importanta santierului potrivit legislatiei in vigoare.

Instructiunile proprii de securitate a muncii pot fi structurate astfel:


1. prevederi generale, vor reglementa
o scopul/obiectivele instructiunilor;
o delimitarea spatiului de aplicare;
o modul de revizuire
2. prevederi comune, se face referire la masurile organizatorice si la pericolele comune tuturor
Pag. 49 / 78
activitatilor din organizatie
o obligatiile si atributiile angajatorului;
o organizarea serviciului de securitate a muncii;
o organizarea serviciilor medicale
o organizarea comitetului de securitate si sanatate in munca;
o circulatia in unitate;
o modul de desfasurare a instructajelor, durata lor precum si perioada dintre doua instruiri
periodice;
o riscurile de accidentare specifice unitatii si masurile adoptate pentru preintampinarea
lor;
3. prevederi specifice, va cuprinde cate un subcapitol pentru fiecare tip de loc de
munca/activitate din unitate
o factorii de risc specifici locului de munca;
o cerinte speciale pentru incadrarea si repartizarea lucratorilor pe locuri de munca;
o cerinte privind stabilirea si respectarea succesiunii operatiilor;
o repartizarea sarcinii de munca si dimensionarea acesteia;
o organizarea ergonomica a locului de munca;
o organizarea mentenantei echipamentelor de munca;
o precizari privind caracteristicile mediului de munca si obligatii ale participantilor la
procesul de munca in acest domeniu;
o semnalizarea de securitate;
o acordarea si utilizarea mijloacelor individuale de protectie;
o materiale igienico-sanitare;
o alimentatia de protectie;
o prevenirea si stingerea incendiilor;
o masuri adoptate in cazul situatiilor de urgenta;

Pag. 50 / 78
3. Prevenirea accidentelor de muncă şi menţinerea stării de
sănătate a personalului
Obiective:
Abilitatea şi rigurozitatea în identificarea mecanismului de producere a accidentelor de muncă,
avându-se în vedere toţi factorii potenţiali de risc;
Responsabilitatea şi profesionalismul în identificarea factorilor de risc asupra sănătăţii;
Discernământul în evaluarea riscurilor de producere a accidentelor de muncă şi a îmbolnăvirilor în
corelaţie cu mediul de lucru, procesele de muncă, sarcinile primite de executanţi şi caracteristicile
personalului;
Profesionalismul în propunerea de măsuri pentru prevenirea producerii accidentelor de muncă şi a
îmbolnăvirilor;

Optimizarea activitatii de prevenire

Punctul de plecare in optimizarea activitatii de prevenire a accidentelor de munca si a


imbolnavirilor profesionale intr-un sistem il constituie evaluarea riscurilor din sistemul respectiv.
Indiferent ca este vorba de un loc de munca, un atelier sau o intreprindere, o asemenea
analiza permite ierarhizarea riscurilor in functie de dimensiunea lor si alocarea eficienta a resurselor
pentru masurile prioritare.
Evaluarea riscurilor presupune identificarea tuturor factorilor de risc din sistemul analizat si
cuantificarea dimensiunii lor pe baza combinatiei dintre doi parametri: gravitatea si frecventa
consecintei maxime posibile asupra organismului uman. Se obtin astfel niveluri de risc partiale pentru
fiecare factor de risc, respectiv niveluri de risc global pentru intregul sistem analizat (loc de munca).
Acest principiu de evaluare a riscurilor este inclus in standardele europene (CEI 812/85 –
„Securitatea masinilor. Analiza modurilor de defectare si a efectelor lor”, respectiv EN 292-1/1991 –
„Securitatea masinilor. Concepte de baza, principii generale de proiectare”, EN 1050/96 – „Safety of
Machinery. Priciples for Risk Assesment”) si sta la baza diferitelor metode cu aplicabilitate practica.
Astfel, SR EN 292-1/1996, preluat in Romania dupa standardul european amintit, in capitolul 6,
precizeaza ca „factorii ce trebuie luati in considerare la evaluarea riscului sunt:
a) probabilitatea producerii unei leziuni sau afectarii sanatatii;
b) gravitatea maxima previzibila a leziunii sau afectarii sanatatii.”

Metode de evaluare a riscurilor de accidente si imbolnaviri profesionale

In functie de momentul in care se face evaluare in raport cu evenimentele care definesc


prezenta, respectiv absenta securitatii – accidentele si imbolnavirile profesionale, exista numai doua
principii de evaluare a securitatii:
• postaccident / boala profesionala („a posteriori”) – bazate pe analize statistice a
evenimentelor produse
Pag. 51 / 78
• preaccident / boala profesionala („a priori”) – bazate pe diverse teorii privind geneza
accidentelor si a imbolnavirilor profesionale
Tot o data metodele de evaluare a riscurilor se pot clasifica in:
• metode directe (inductive);
• metode indirecte (deductive)
Metode bazate pe teoria fiabilităţii la bază metodelor stau raţionamente inductive şi deductive, care
permit depistarea pas cu pas a disfuncţiilor din sistem; sunt :
• analiza modurilor de defectare şi a efectelor lor (AMDE), este o metoda inductiva de analiza a
riscurilor, in vederea cresterii fiabilitatii echipamentelor de munca si imbunatatirea
performantelor sub aspectul securitatii muncii;
• analiza modurilor de defectare şi a efectelor lor si a criticitatii lor (AMDEC), este o varianta a
AMDE care utilizeaza o tehnica de analiza care are ca obiectiv garantarea fiabilitatii
echipamentelor de munca;
• metoda arborelui de defectare ( ADD ), este o metoda deductiva de analiza care permite
identificarea pericolelor care conduc la producerea unui eveniment nedorit (accident; avarie)
denumit “eveniment de top” care influenteaza in mod decisiv functionalitatea si securitatea
sistemului;
• analiza preliminară a riscului (APR ), este o metoda inductiva care are ca scop identificarea
pericolelor care pot provoca evenimente.
Metode bazate pe ergonomia sistemului ;
• metoda Hazop ( Hazard – Operability ), se aplica sistemelor cu grad mare de automatizare si
consta in descrierea amanuntita a functionarii normale a procesului, descompunerea lui in
operatii si evaluarea abaterilor posibile utilizand cuvinte-cheie
• metoda DSF ( Diagnosis Safety Form ), identifica neconformitatile dintr-o activitate care
influenteaza performantele de securitate;
• metoda DCT ( Diagnostique des conditions du travail ), este un instrument pentru evaluarea
conditiilor de munca dintr-o organizatie ;
• metoda SDQ ( Safety Diagnosis Questionaire ), stabileste incompatibilitatile, denumite
“configuratii critice”, care vin in contradictie cu exigentele necesare efectuarii unei activitati in
conditii de securitate;
• metoda MORT ( Management oversight and risc tree, Johanson, 1975), evenimentul este definit
ca “un transfer nedorit de energie care genereaza o leziune asupra unor persoane sau perturba
funstionarea normala a unui proces;
• metoda IERCM ( Institutul de Expertiză şi recuperare a Capacităţii de Muncă ), evalueaza
solicitarile specifice fiecarui loc de munca, in scopul stabilirii contraindicatiilor privind incadrarea
profesionala a persoanelor cu deficiente morfofunctionale
• metoda Renault – Franţa , este utilizata pentru analiza si evaluarea ergonomica a locurilor de
munca;
• metoda Lest – Franţa, evalueaza conditiile de la locurile de munca sub aspect socio-
ergonomice, incluzand si aspecte referitoare la securitatea muncii;
• metoda INCDPM de evaluare a riscurilor de accidentare şi îmbolnăvire profesională, este
general valabilă pentru toate tipurile de activităţi din economie, indiferent de modul de organizare
a acestora, şi a fost experimentată în majoritatea ramurilor industriale
Metode de inspecţie ( control şi verificare ), se bazeaza pe compararea cu prevederile si
reglementarile de specialitate utilizand ca instrument un chestionar in care se inregistreaza criteriile
care trebuie sa fie observate. In faza a doua se trece la evaluarea riscului in functie de gravitatea si
frecventa consecintelor.
• metoda de autoevaluare a niveluli de securitate – se adreseaza organizatiilor mici si mijlocii;

Pag. 52 / 78
• metoda de evaluare a nivelului de securitate la locul de munca- este o metoda de inspectie la locul
de munca si de analiza a situatiei din punct de vedere al respectarii prevederilor in domeniul
securitatii muncii;
• metode de evaluare a pericolelor generate de echipamentele de munca utilizand cerintele minime
de securitate prevazute in legislatia specifica

Procedura de evaluare a riscurilor (model)

In continuare este prezentat un model de procedura aplicabil procesului de evaluare a


riscurilor, utilizand una dintre metodele prezentate.

SCOP
Procedura descrie modul în care se face:
 Identificarea pericolelor şi evaluarea nivelului de risc pe loc de muncă.
 Asigurarea datelor de intrare pentru stabilirea obiectivelor de securitate şi sănătate în muncă şi
elaborarea Programului de managementul securităţii şi sănătăţii în muncă.

1. DOMENIU
Procedura se aplică :
 La toate locurile de muncă din organizaţie;
 În activitatea întregului personal, inclusiv persoanele care au acces la locul de muncă
( vizitatori, furnizori, clienţi).
2. DEFINIŢII ŞI PRESCURTĂRI
2.1. Definiţii
2.1.1. Sănătatea şi securitatea muncii (SSM) – ansamblul de activităţi instituţionalizate
având ca scop asigurarea celor mai bune condiţii în desfăşurarea procesului de munca,
apărarea vieţii, integrităţii fizice şi psihice, sănătăţii lucrătorilor şi a altor persoane
participante la procesul de munca.
2.1.2. Sistemul de management al sănătăţii şi securităţii muncii – componentă a
sistemului de management general care facilitează managementul riscurilor privind SSM
asociate cu activitatea organizaţiei.
2.1.3. Pericol: sursă sau situaţie cu un potenţial dăunător exprimat în accidentare,
îmbolnăvire, deteriorarea proprietăţii, deteriorarea mediului de la locul de muncă sau o
combinaţie a acestora.
2.1.4. Identificarea pericolului – procesul de recunoaştere a faptului că există un pericol şi
definirea corectă a acestuia.
2.1.5. Risc – combinaţie între probabilitatea de apariţie şi consecinţele unui anumit eveniment
periculos.
2.1.6. Evaluarea riscului – procesul general de estimare a magnitudinii riscului şi decizia dacă
riscul este sau nu tolerabil.
2.1.7. Risc tolerabil – riscul redus la un nivel ce poate fi suportat de organizaţie având în
vedere obligaţiile sale legale şi politica proprie a organizaţiei privind SSM.
2.2. Prescurtări

2.2.1. SMI – Sistem de management integrat;


2.2.2. SSM – Sănătate Şi securitate în muncă;
2.2.3. PM – Protecţia muncii;
Pag. 53 / 78
2.2.4. CSSM– Comitet de securitate şi sănătate în muncă;
2.2.5. AEM– Analiza efectuată de management;
2.2.6. DG – Director General;
2.2.7. DTP – Director Tehnic Producţie;
2.2.8. RM – Reprezentantul managementului;
2.2.9. AIMS – Auditor intern managementul sănătăţii şi securităţii în muncă;
2.2.10.LPR – Listă pericole şi riscuri asociate activităţilor;
2.2.11.FELM – Fişa de evaluare a locului de muncă;
2.2.12.FMP – Fişa de măsuri propuse;
2.2.13.CTE – Comisia tehnico - economică;
2.2.14.PV – Proces verbal.

3. DOCUMENTE DE REFERINŢĂ. FORMULARE


3.1. Documente de referinţă
3.1.1. OHSAS 18001: 1999 – Sisteme de management al securităţii şi sănătăţii în muncă.
3.1.2. Legi şi reglementări
3.1.2.1. Legea 319/2006 a securitatii si sanatatii in munca.
3.1.2.2. HG 1425/2006-Norme metodologice de aplicare a Legii 319/2006.
3.1.2.3. Metoda de evaluare a riscurilor de accidentare şi îmbolnăvire
profesională la locul de muncă.
3.1.3 Documente proprii: Instructiuni proprii, Fişe post, Organigrama, Proiecte, Carti tehnice
ale echipamentelor de munca.
3.2. Formulare
3.2.1. Fişa de evaluare a locului de muncă,
3.2.2. Fişa de măsuri propuse,

4. PROCEDURA
4.1. Indicator de performanţă
Diminuarea nivelului de risc/ loc de munca până la valori tolerabile, prin măsuri cuprinse în
Fişa de măsuri propuse
4.2. Responsabil de proces – Reprezentantul managementului.
4.3. Date de intrare:
- Politica SMI a organizatiei.
- Obiective generale în domeniul SSM.
- Activităţi în cadrul proceselor.
- Buletin de analize toxicologice.
- Statistica accidentelor de muncă.
- Aviz CTE privind modificările proceselor tehnologice.
- Metoda de evaluare a riscurilor de accidentare şi îmbolnăvire profesională la locul de
muncă.
4.4. Date de ieşire
4.4.1. Fişa de evaluare a locului de muncă.
4.4.2. Fişa de măsuri propuse.
4.4.3. Procedura documentată pentru activitatea de identificare pericole, evaluarea şi
controlul riscurilor.
4.5. Procesul de identificare a pericolelor, evaluarea şi controlul riscurilor se desfăşoară în
conformitate cu metodologia „PDCA” – Planifică - Efectuează – Verifică – Acţionează.
4.5.1. Planificarea procesului constă în stabilirea indicatorilor de performanţă şi a etapei
necesare obţinerii de rezultate în conformitate cu obiectivele propuse şi cerinţele
clientului, inclusiv ale celui intern.

Pag. 54 / 78
4.5.2. Efectuarea procesului constă în desfăşurarea controlată a procesului şi respectarea
documentelor de referinţă.
Acţiunile şi responsabilităţile funcţiilor implicate în efectuarea procesului sunt:
4.5.3 Verificarea procesului – se realizează prin:
• compararea rezultatelor procesului - obţinute prin monitorizare şi audituri
interne - cu indicatorii de performanţă;
• înregistrarea rezultatelor comparării în Rapoarte de activitate care se prezintă
în AEM.
4.5.4 Îmbunătăţirea continuă a performanţei procesului se realizează prin acţiuni corective,
preventive, de îmbunătăţire, stabilite prin analiza rezultatelor înregistrate conform
4.5.3.
4.5.5 Resurse
Resursele necesare derulării acestui proces sunt identificate de responsabilul de proces -
Reprezentantul managementului şi constau din resursele financiare şi timpul necesar instruirii
personalului implicat şi completării formularelor.
5. RESPONSABILITATI
Responsabilităţile funcţiilor implicate se regăsesc la pct.4.5.2.
6. / 7. ÎNREGISTRĂRI/ ANEXE

Pag. 55 / 78
4. Metoda I.N.C.D.P.M. de evaluare a riscurilor de
accidentare si imbolnavire profesionala
4.2.1 Descrierea metodei
Metoda a fost avizata in anul 1993 si este general valabila pentru toate tipurile de activitati din
economie, indiferent de modul de organizare a acestora, si a fost experimentata in majoritatea
ramurilor industriale.
4.2.1.1 Scop si finalitate
Are ca scop determinarea cantitativa a nivelului de risc pentru un loc de munca, sector, sectie
sau intreprindere, pe baza analizei sistemice si a evaluarii riscurilor de accidentare si imbolnavire
profesionala.
Aplicarea metodei se finalizeaza cu un document centralizator – Fisa de evaluare a locului de
munca – care cuprinde nivelul de risc global pe locul de munca.
Fisa locului de munca astfel intocmita constituie baza fundamentala pentru locul de munca,
sectorul, sectia sau intreprinderea analizata.
4.2.1.2 Principiul metodei
Identificarea tuturor factorilor de risc din sistemul analizat (loc de munca) pe baza unor liste de
control prestabilite si cuantificarea dimensiunii riscului pe baza combinatiei dintre gravitatea si
frecventa consecintei maxim previzibil.
Se admite ca nivelul de securitate pentru un loc de munca este invers proportional cu nivelul
de risc.
4.2.1.3 Utilizatori potentiali
Metoda poate fi utilizata atat in faza de conceptie si proiectare a locurilor de munca, cat si in
faza de exploatare. Aplicarea ei necesita insa echipe complexe formate din persoane specializate atat
in securitatea muncii, cat si in tehnologia analizata (evaluatori + tehnologi)
In prima situatie, metoda constituie un instrument util si necesar pentru proiectanti in vederea
integrarii principiilor si masurilor de securitate a muncii in conceptia si proiectarea sistemelor de
munca.
In faza de exploatare, metoda este utila personalului de la compartimentele de protectie a
muncii din intreprinderi pentru indeplinirea urmatoarelor atributii: analiza pe o baza stiintifica a starii de
securitate a muncii la fiecare loc de munca si fundamentarea riguroasa a programelor de prevenire.
4.2.1.4 Etapele metodei
Metoda cuprinde urmatoarele etape obligatorii:
- definirea sistemului de analizat (loc de munca);
- identificarea factorilor de risc din sistem;
- evaluarea riscurilor de accidentare si imbolnavire profesionala;
- ierarhizarea riscurilor si stabilirea prioritatilor de prevenire;
- propunerea masurilor de prevenire.
4.2.1.5 Instrumente de lucru utilizate
Etapele necesare pentru evaluarea securitatii muncii intr-un sistem, descrise anterior, se
Pag. 56 / 78
realizeaza utilizand urmatoarele instrumente de lucru:
- Lista de identificare a factorilor de risc;
- Lista de consecinte posibile ale actiunii factorilor de risc asupra organismului uman;
- Scala de cotare a gravitatii si probabilitatii consecintelor;
- Grila de evaluare a riscurilor;
- Scala de incadrare a nivelurilor de risc, respectiv a nivelurilor de securitate;
- Fisa locului de munca – document centralizator;
- Fisa de masuri propuse.
Continutul si structura acestor instrumente sunt prezentate in continuare.
Lista de identificare a factorilor de risc (Tabelul 4.1) este un formular care cuprinde principalele
categorii de factori de risc de accidentare si imbolnavire profesionala, grupate dupa criteriul
elementului generator din cadrul sistemului de munca (executant, sarcina de munca, mijloace de
productie si mediul de munca).
Lista de consecinte posibile ale actiunii factorilor de risc asupra organismului uman (Tabelul
4.2), instrument ajutator in aplicarea scalei de cotare a gravitatii consecintelor. Cuprinde categoriile de
leziuni si vatamari ale integritatii si sanatatii organismului uman, localizarea posibila a consecintelor in
raport cu structura anatomofunctionala a organismului si gravitatea minima – maxima generica a
consecintei.
Scala de cotare a gravitatii si probabilitatii consecintelor actiunii factorilor de risc asupra
organismului uman (Tabelul 4.3) este o grila de clasificare a consecintelor in clase de gravitate si
clase de probabilitate a producerii lor. Partea din grila referitoare la gravitatea consecintelor se
bazeaza pe criteriile medicale de diagnostic clinic, functional si de evaluare a capacitatii de munca
elaborate de MSF si MMSSF. In ceea ce priveste clasele de probabilitate, s-au luat in considerare
urmatoarele:
- clasa 1: frecventa evenimentului peste 10 ani;
- clasa 2: frecventa de producere – o data la 5 – 10 ani;
- clasa 3: o data la 2 – 5 ani;
- clasa 4: o data la 1 – 2 ani;
- clasa 5: o data la 1 an – 1 luna;
- clasa 6: o data la mai putin de o luna.
Grila de evaluare a riscurilor (Tabelul 4.4), liniile din tabel sunt liniile claselor de gravitate iar
coloanele clasele de probabilitate. Fiecare casuta corespunde cate unui punct din grafic, de
coordonatele g.p. culorile diferite marcheaza sectiunile obtinute in grafic prin trasarea curbelor de
nivel. Cu ajutorul grilei se realizeaza exprimarea efectiva a riscurilor existente in sistemul analizat, sub
forma cuplului gravitate – frecventa de aparitie.
Scala de incadrare a nivelurilor de risc/securitate a muncii (Tabelul 4.5), construita pe baza
grilei de evaluare a riscurilor, este un instrument utilizat in aprecierea nivelului riscului previzionat,
respectiv a nivelului de securitate.
Fisa de evaluare a locului de munca (Tabelul 4.6) este documentul centralizator al tuturor
operatiilor de identificare si evaluare a riscurilor de accidentare si/sau imbolnavire profesionala. Acest
formular cuprinde:
- date de identificare a locului de munca: unitatea, sectia (atelierul), locul de munca;
- date de identificare a evaluatorului: nume, prenume, functie;
- componentele generice ale sistemului de munca;
- nominalizarea factorilor de risc identificati;
- explicitarea formelor concrete de manifestare a factorilor de risc identificati (descriere,
parametri si caracteristici functionale);
- consecinta maxima previzibila a actiunii factorilor de risc;
- clasa de gravitate si probabilitate previzionata;
- nivelul de risc.
Fisa de masuri propuse (Tabelul 4.7) este un formular pentru centralizarea masurilor de
Pag. 57 / 78
prevenire necesare de aplicat, rezultate din evaluarea locului de munca sub aspectul securitatii
muncii.

4.2.2 Aplicarea metodei


4.2.2.1 Procedura de lucru
Constituirea echipei de analiza si evaluare
Va cuprinde specialisti in domeniul securitatii muncii si tehnologi, buni cunoscatori ai
proceselor de munca analizate.
Inainte de inceperea activitatii, membrii echipei trebuie sa cunoasca in detaliu metode de
evaluare, instrumentele utilizate si procedurile de lucru. Deasemenea, este necesara o minima
documentare prealabila asupra locurilor de munca si proceselor tehnologice care urmeaza sa fie
analizate si evaluate.
Descrierea sistemului analizat
In aceasta etapa se efectueaza o analiza detaliata a locului de munca, urmarind:
- identificarea si descrierea componentelor sistemului si modul sau de functionare: scopul
sistemului, descrierea procesului tehnologic, a operatiilor de munca, masinile si utilajele folosite –
parametri si caracteristici functionale, unelte, etc.;
- precizarea in mod expres a sarcinii de munca ce-i revine executantului in sistem (pe baza
fisei postului, a ordinelor si deciziilor scrise, a dispozitiilor verbale date in mod curent, etc.);
- descrierea conditiilor de mediu existente;
- precizarea cerintelor de securitate pentru fiecare componenta a sistemului, pe baza
normelor si standardelor de securitate a muncii, precum si a altor acte normative incidente.
Informatiile necesare pentru aceasta etapa se preiau din documentele intreprinderii (fise
tehnologice, cartile tehnice ale masinilor si utilajelor, fisa postului pentru executant, caiete de sarcini,
buletine de analiza a factorilor de mediu, norme, standarde si instructiuni de securitate a muncii). O
sursa complementara de informatii pentru definirea sistemului o constituie discutiile cu lucratorii de la
locul de munca analizat.
Identificarea factorilor de risc din sistem
In aceasta etapa, esentiala pentru calitatea analizei, se stabileste pentru fiecare componenta a
sistemului de munca evaluat (respectiv loc de munca), in baza listei prestabilite (Tabelul 4.2.1) ce
disfunctii poate prezenta, in toate situatiile previzibile si probabile de functionare.
Pentru identificarea tuturor riscurilor posibile este deci necesara simularea functionarii
sistemului si deducerea respectivelor abateri. Aceasta se poate face fie printr-o analiza verbala cu
tehnologul, in cazul unor locuri de munca relativ periculoase, in care disfunctiile accidentogene (sau
generatoare de imbolnaviri) sunt cvasievidente, fie prin aplicarea metodei arborelui de evenimente.
Indiferent de solutia adoptata, metodele de lucru sunt observarea directa si deductia logica.
In cazul factorilor de risc obiectivi (generati de mijloacele de productie sau mediul de munca),
identificarea lor este relativ usoara, cunoscandu-se parametrii si caracteristicile functionale ale
masinilor, utilajelor, instalatiilor, proprietatile fizico-chimice ale materiilor si materialelor utilizate, sau
buletinele de analiza a conditiilor de mediu.
Referitor la executant, operatia este mult mai dificila si implica un grad ridicat de
nedeterminare. Pe cat posibil, se analizeaza toate erorile previzibile si probabile ale acestuia in raport
cu sarcina de munca atribuita, sub forma omisiunilor si actiunilor sale gresite, si impactul lor asupra
propriei sale securitati si asupra celorlalte elemente ale sistemului.
Identificarea factorilor de risc dependenti de sarcina de munca se realizeaza, pe de o parte,
prin analiza conformitatii dintre continutul sau si capacitatea de munca a executantului caruia ii este
atribuita, iar pe de alta parte, prin precizarea eventualelor operatii, reguli de munca, procedee de lucru
gresite.
Factorii de risc identificati se inscriu in FISA DE EVALUARE A LOCULUI DE MUNCA (Tabelul
4.2.6), unde se mai specifica, in aceeasi etapa, si forma lor concreta de manifestare: descrierea
acestora si dimensiunea parametrilor prin care se apreciaza respectivul factor (de exemplu: rezistenta
Pag. 58 / 78
la apasare, forfecare, greutate si dimensiuni, etc.).
Evaluarea riscurilor
Pentru determinarea consecintelor posibile ale actiunii factorilor de risc se utilizeaza lista din
Tabelul 4.2.2. Gravitatea consecintei astfel stabilite se apreciaza pe baza grilei din Tabelul 4.3.
Informatii importante pentru aprecierea cat mai exacta a gravitatii consecintelor posibile se obtin din
statisticile accidentelor de munca si bolilor profesionale produse la locul de munca respectiv sau la
locuri de munca similare.
Pentru determinarea frecventei consecintelor posibile se foloseste scala din Tabelul 4.2.3.
incadrarea in clasele de probabilitate se face dupa ce se stabilesc, pe baza statistica sau de calcul,
intervalele la care se produc evenimentele (zilnic, saptamanal, lunar, anual, etc.). Intervalele se
transforma ulterior in probabilitati exprimate prin numar de evenimente posibile pe an.
Rezultatul obtinut in urma procedurilor anterioare se identifica in Grila de evaluare a riscurilor
(Tabelul 4.2.4) si se inscrie in Fisa locului de munca (Tabelul 4.2.6). Cu ajutorul scalei de incadrare a
nivelurilor de risc/securitate se determina apoi aceste niveluri pentru fiecare factor de risc in parte. Se
obtine astfel o ierarhizare a dimensiunii riscurilor la locul de munca, ceea ce da posibilitatea stabilirii
unei prioritati a masurilor de prevenire si protectie, functie de factorul de risc cu nivelul cel mai mare
de risc.
Nivelul de risc global (Nr ) pe locul de munca se calculeaza ca o medie ponderata a nivelurilor
de risc stabilite pentru factorii de risc identificati. Pentru ca rezultatul obtinut sa reflecte cat mai exact
posibil realitatea, se utilizeaza ca element de ponderare rangul factorului de risc, care este egal cu
nivelul de risc.
In acest mod, factorul cu cel mai mare nivel de risc va avea si rangul cel mai mare. Se elimina
astfel posibilitatea ca efectul de compensare intre extreme, pe care il implica orice medie statistica, sa
mascheze prezenta factorului cu nivel maxim de risc.
Formula de calcul a nivelului de risc global este urmatoarea:

∑r •R i i
Nr = i =1
n

∑ri =1
i

in care:
Nr = nivelul de risc global pe loc de munca;
ri = rangul factorului de risc „i”;
Ri = nivelul de risc pentru factorul de risc „i”;
n = numarul factorilor de risc identificati la locul de munca.
Nivelul de securitate (Ns) pe loc de munca se identifica pe Scala de incadrare a nivelurilor de
risc/securitate, construita pe principiul invers proportionalitatii nivelurilor de risc si securitate.
Atat nivelul de risc global, cat si nivelul de securitate se inscriu in Fisa locului de munca
(Tabelul 4.2.6).
In cazul evaluarii unor macrosisteme (sector, sectie, intreprindere), se calculeaza media
ponderata a nivelurilor medii de securitate determinate pentru fiecare loc de munca analizat din
componenta macrosistemului (locurile de munca analoge se considera ca un singur loc de munca),
pentru a se obtine nivelul global de securitate a muncii pentru atelierul/sectia/sectorul sau
intreprinderea investigata – Ng.

∑r
p =1
p • Rp
Ng = n

∑r
p =1
p

Pag. 59 / 78
rp = rangul locului de munca „p” (egal ca valoare cu nivelul de securitate al locului);
n = numarul de locuri de munca analizate;
Nsp = nivelul mediu de securitate a muncii pentru locul de munca „p”.

Stabilirea masurilor de prevenire


Pentru stabilirea masurilor necesare imbunatatirii nivelului de securitate a sistemului de munca
analizat se impune luarea in considerare a ierarhiei riscurilor evaluate, conform Scalei de incadrare a
nivelurilor de risc/securitate a muncii in ordinea:
• 7 – 1 daca se opereaza cu niveluri de risc;
• 1 – 7 daca se opereaza cu nivelurile de securitate.
De asemenea, se tine seama de ordinea ierarhica generica a masurilor de prevenire,
respectiv:
• masuri de prevenire intrinseca;
• masuri de protectie colectiva;
• masuri de protectie individuala.
Masurile propuse se inscriu in formularul FISA DE MASURI DE PREVENIRE PROPUSE
(Tabelul 4.2.7).
Aplicarea metodei se incheie cu redactarea raportului analizei. Acesta este un instrument
neformalizat, care trebuie sa contina, clar si succint, urmatoarele:
• modul de desfasurare a analizei;
• persoanele implicate;
• rezultatele evaluarii, respectiv fisele locurilor de munca cu nivelurile de risc;
• fisele de masuri de prevenire.
Tabelul 4.2.1
LISTA DE IDENTIFICARE A FACTORILOR DE RISC
A. EXECUTANT
1 ACTIUNI GRESITE
1.1. Executare defectuoasa de operatii (comenzi; manevre; pozitionari; fixari; asamblari; reglaje;
utilizare gresita a mijloacelor de protectie, etc.)
1.2. Nesincronizari de operatii (intarzieri; devansari)
1.3. Efectuarea de operatii neprevazute prin sarcina de munca( pornirea echipamentelor tehnice;
intreruperea functionarii echipamentelor tehnice; alimentarea sau oprirea alimentarii cu energie
(curent, fluide energetice, etc.); deplasari, stationari in zone periculoase; deplasari cu pericol de
cadere de la acelasi nivel prin dezechilibrare, alunecare, impiedicare; de la inaltime prin pasire in gol,
prin dezechilibrare, prin alunecare)
1.4. Comunicari accidentogene
2.OMISIUNI
2.1. Omiterea unor operatii
2.2. Neutilizarea mijloacelor de protectie
B. SARCINA DE MUNCA
1 CONTINUT NECORESPUNZATOR AL SARCINII DE MUNCA IN RAPORT CU CERINTELE DE
SECURITATE
1.1. Operatii, reguli, procedee gresite
1.2. Absenta unor operatii
1.3. Metode de munca necorespunzatoare (succesiune gresita a operatiilor)
2. SARCINA SUB/SUPRADIMENSIONATA IN RAPORT CU CAPACITATEA EXECUTANTULUI
2.1. Solicitare fizica (efort static; pozitii de lucru fortate sau vicioase; efort dinamic)
2.2. Solicitare psihica (ritm de munca mare; decizii dificile in timp scurt; operatii repetitive de ciclu
scurt sau extrem de complex; monotonia muncii)
Pag. 60 / 78
C. MIJLOACE DE PRODUCTIE
1. FACTORI DE RISC MECANIC
1.1. Miscari periculoase
• Miscari functionale ale echipamentelor tehnice (organe de masini in miscare; deplasari ale
mijloacelor de transport, etc.)
• Autodeclansari sau autoblocari contraindicate ale miscarilor functionale ale echipamentelor
tehnice sau ale fluidelor
• Deplasari sub efectul gravitatiei (alunecare; rostogolire; rulare pe roti; rasturnare; cadere libera;
scurgere libera; deversare; surpare, prabusire; scufundare)
• Deplasari sub efectul propulsiei (proiectare de corpuri sau particule ; deviere de la traiectoria
normala; balans; recul; socuri excesive; jet, eruptie)
1.2. Suprafete sau contururi periculoase (intepatoare; taioase; alunecoase; abrazive; adezive)
1.3. Recipiente sub presiune
1.4. Vibratii excesive ale echipamentelor tehnice
2 FACTORI DE RISC TERMIC
2.1. Temperatura ridicata a obiectelor sau suprafetelor
2.2. Temperatura coborata a obiectelor sau suprafetelor
2.3. Flacari, flame
3. FACTORI DE RISC ELECTRIC (Curentul electric: atingere directa; atingere indirecta; tensiune de
pas)
4. FACTORI DE RISC CHIMIC (Substante toxice; Substante caustice; Substante inflamabile;
Substante explozive; Substante cancerigene)
5. FACTORI DE RISC BIOLOGIC
5.1. Culturi sau preparate cu microorganisme (bacterii; virusi; richeti; spirochete; ciuperci; protozoare)
5.2. Plante periculoase (exemplu: ciuperci otravitoare)
5.3. Animale periculoase (exemplu: serpi veninosi)
D. MEDIU DE MUNCA
1. FACTORI DE RISC FIZIC
1.1. Temperatura aerului (ridicata; scazuta)
1.2. Umiditatea aerului (ridicata; scazuta)
1.3 . Curenti de aer
1.4 . Presiunea aerului (ridicata; scazuta)
1.5. Aeroionizarea aerului
1.6. Suprapresiune in adancimea apelor
1.7. Zgomot
1.8. Ultrasunete
1.9. Vibratii
1.10. Iluminat (nivel de iluminare scazut; stralucire; palpaire)
1.11. Radiatii
• Electromagnetice (infrarosii; ultraviolete; microunde; de frecventa inalta; de frecventa medie;
de frecventa joasa; laser)
• Ionizante (alfa; beta; gamma)
1.12. Potential electrostatic
1.13. Calamitati naturale (trasnet, inundatie, vant, grindina, viscol, alunecari, surpari, prabusiri de
teren sau copaci, avalanse, seisme, etc.)
1.14. Pulberi pneumoconigene
2. FACTORI DE RISC CHIMIC
2.1. Gaze, vapori, aerosoli toxici sau caustici
2.2. Pulberi in suspensie in aer, gaze sau vapori inflamabili sau explozivi
3. FACTORI DE RISC BIOLOGIC
Pag. 61 / 78
• 3.1. Microorganisme in suspensie in aer (bacterii; virusi; richeti; spirochete; ciuperci;
protozoare, etc.)
1. CARACTERUL SPECIAL AL MEDIULUI (subteran; acvatic; subacvatic; mlastinos; aerian; cosmic,
etc.)

Pag. 62 / 78
2. Tabelul 4.2.2
LISTA DE CONSECINTE POSIBILE ALE ACTIUNII FACTORILOR DE RISC ASUPRA ORGANISMULUI UMAN
N LOCALIZAREA CONSECINTELOR
r.
C Organe de
Sistem osteoarticular
rt. simt

Coloana vertebrala
Membru Mem Urec

Nas
Ochi
Aparat cardiovascular
superior bru he

Aparat respirator

Sistem muscular
Aparat digestiv
inferi

Cutie craniana

Sistem nervos
Brat Pal

Cutie toracica

Externa
Interna
Aparat renal
Tegumente
Abdomen
CONSECINTE Ante ma or

Multipla
POSIBILE brat Deg
ete

gambaCoapsa
D S D S

Picior
1 Plaga – taietura x x x x x x x x x x x x x x x x x x x x x x
- intepatura x x x x x x x x x x x x x x x x x x x x x x
2 Contuzie x x x x x x x x x x x x x x x x x x x x x x
3 Entorsa - - - - - - - - - x x x x x x - - - - - - -
4 Strivire x x x x x x x x x x x x x x x x x x x x x x
5 Fractura x x - - - - - - - x x x x x x - - x - - - x
6 Arsura –termica x x x x x x x x x x x x x x x x x x x x x x
- chimica x x x x x x x x x x x x x x x x x x x x x x
7 Amputatie - - - - - - - - - x x x x x x x - - - - - x
8 Leziuni ale organelor interne - - x - x x x x - - - - - - - - - - x - x x
9 Electrocutare - - - x x x - - - - - - - - - - - - - - - x
1 Asfixie - - - - x x - - - - - - - - - - - - - - - -
0
1 Intoxicatie –acuta - - - x x x x x - - - - - - - - - - - - x x
1 -cronica - - - x x x x x - - - - - - - - - - - - x x
1 Dermatoza - - - x - - - - - - - - - - - - - - - - - -
2
1 Pneumoconioza - - - - x x - - - - - - - - - - - - - - - -
3
1 Imbolnaviri respiratorii cronice provocate de - - - - x x - - - - - - - - - - - - - - - -
4 pulberi organice si substante toxice iritante
(emfizem pulmonar, bronsita, etc.)
1 Astm bronsic, rinita vasomotorie - - - - x x - - - - - - - - - - - - - - - -
5
1 Boli prin expunere la temperaturi inalte sau - - - x x x - - - - - - - - - - - - - - - x
6 scazute (soc, colaps caloric, degeraturi)
1 Hipoacuzie, surditate de perceptie - - - - - - - - - - - - - - - - - - x - - -
7
1 Cecitate - - - - - - - - - - - - - - - - x - - - - -
8
1 Tumori maligne, cancer profesional x x x x x x x x x x x x x x x x x x x x x x
9
2 Atroze cronice, periartrite, stiloidite, - - - - - - - - x x x x x x x - - - - - - x
0 osteocondilite, bursite, epicondilite,
discopatii
2 Boala de vibratii - - - - - x - - - - - - - - - - - - x - x -
1
2 Tromboflebita - - - - - - - - - x x x x x x - - - - - - x
2
2 Laringite cronice, nodulii cantaretilor - - - - x - - - - - - - - - - - - - - - - -
3
2 Astenopatie acomoditiva, agravarea miopiei - - - - - - - - - - - - - - - - x - - - - -
4 existente
2 Cataracta - - - - - - - - - - - - - - - - x - - - - -
5
2 Conjuctivite si keratoconjunctivite - - - - - - - - - - - - - - - - x - - - - -
6
2 Electrooftalmie - - - - - - - - - - - - - - - - x - - - - -
7
2 Boala de iradiere x x x x x x x x x x x x x x x x x x x x x x
8
2 Imbolnaviri datorate compresiunilor si - - - - - - - - - - - - - - - - - x - - - -
9 decompresiunilor
3 Boli infectioase si parazitare x x x x x x x x x x x x x x x x x x x x x x
0
3 Nevroze de coordonare - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - x -
1
Pag. 63 / 78
3 Sindrom cerebroastenic si tulburari de - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - x -
2 termoreglare (datorita undelor
electromagnetice de inalta frecventa)
3 Afectiuni psihice - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - x -
3
3 Alte consecinte
4

Pag. 64 / 78
Tabelul 4.2.3
SCALA DE COTARE A GRAVITATII SI PROBABILITATII
CONSECINTELOR ACTIUNII FACTORILOR DE RISC
ASUPRA ORGANISMULUI UMAN
CLASA DE GRAVITATE GRAVITATEA CONSECINTELOR
1 NEGLIJABILE - consecinte minore reversibile cu incapacitate de munca previzibila pana la 3 zile
calendaristice (vindecare fara tratament)
2 MICI - consecinte reversibile cu o incapacitate de munca previzibila de 3 – 45 zile care
necesita tratament medical
3 MEDII - consecinte reversibile cu o incapacitate de munca previzibila intre 45 – 180 zile
care necesita tratament medical si prin spitalizare
4 MARI - consecinte ireversibile cu o diminuare a capacitatii de munca de maxim 50%
(invaliditate de gradul III)
5 GRAVE - consecinte ireversibile cu pierdere intre 50 – 100% a capacitatii de munca, dar
cu posibilitatea de autoservire ( invaliditate de gradul II)
6 FOARTE GRAVE - consecinte ireversibile cu pierderea totala a capacitatii de munca si a capacitatii
de autoservire (invaliditate de gradul I)
7 MAXIME - deces
CLASA DE PROBABILITATEA CONSECINTELOR
PROBABILITATE
1 EXTREM DE RARE Probabilitate de producere a consecintelor extrem de mica
P < 10-1/an
2 FOARTE RARE Probabilitate de producere a consecintelor foarte mica
10-1< P < 5-1/an
3 RARE Probabilitate de producere a consecintelor mica
5-1< P < 2-1/an
4 PUTIN FRECVENTE Probabilitate de producere a consecintelor medie
2-1< P < 1-1/an
5 FRECVENTE Probabilitate de producere a consecintelor mare
1-1/an< P < 1-1/luna
6 FOARTE FRECVENTE Probabilitate de producere a consecintelor foarte mare
P > 1-1/luna
Partea a 2-a a scalei (clasele de probabilitate): adaptare dupa CEI-812/1995

Pag. 65 / 78
Tabelul 4.2.4

GRILA DE EVALUARE A RISCURILOR


CLASE DE PROBABILITATE
1 2 3 4 5 6

frecvent
foarte rar

rar

frecvent

frecvent
extrem de

foarte
putin
rar
P > 10-1/an

P < 5-1/anP>10-1/an

P < 2-1/anP > 5-1/an

P < 1-1/anP>2-1/an

P < 1-1/lunaP > 1-1/an


GRAVITATECLASE DE

P > 1-1/luna
CONSECINTE

7 MAXI-ME DECES (7,1) (7,2) (7,3) (7,4) (7,5) (7,6)

6 FOARTE GRAVE INVALIDITATE GR. I (6,1) (6,2) (6,3) (6,4) (6,5) (6,6)
5 GRAVE INVALIDITATE GR. II (5,1) (5,2) (5,3) (5,4) (5,5) (5,6)
4 MARI INVALIDITATE GR. III (4,1) (4,2) (4,3) (4,4) (4,5) (4,6)
3 MEDII ITM 45 – 180 ZILE (3,1) (3,2) (3,3) (3,4) (3,5) (3,6)

2 MICI ITM 3 – 45 ZILE (2,1) (2,2) (2,3) (2,4) (2,5) (2,6)

1 NEGLIJABILE ITM <3 ZILE (1,1) (1,2) (1,3) (1,4) (1,5) (1,6)

Tabelul 4.2.5
SCALA DE INCADRARE A NIVELURILOR DE RISC/SECURITATE
NIVEL DE RISC CUPLUL GRAVITATE - PROBABILITATE NIVEL DE SECURITATE

1 MINIM (1,1) (1,2) (1,3) (1,4) (1,5) (1,6) (2,1) 7 MAXIM

2 FOARTE MIC (2,2) (2,3) (2,4) (3,1) (3,2) (4,1) 6 FOARTE MARE

3 MIC (2,5) (2,6) (3,3) (3,4) (4,2) (5,1) (6,1) (7,1) 5 MARE

4 MEDIU (3,5) (3,6) (4,3) (4,4) (5,2) (5,3) (6,2) (7,2) 4 MEDIU

5 MARE (4,5) (4,6) (5,4) (5,5) (6,3) (7,3) 3 MIC

6 FOARTE MARE (5,6) (6,4) (6,5) (7,4) 2 FOARTE MIC

7 MAXIM (6,6) (7,5) (7,6) 1 MINIM

Pag. 66 / 78
Tabelul 4.2.6

Unitatea: ...................... Numar de persoane


expuse: ...............
Fisa de evaluare a locului de Durata
munca expunerii: .....................................
Sectia: ..........................

Echipa de evaluare:
........................................................
Locul de munca: ...................

previzibilaConsecinta maxima

Clasa de gravitate

Clasa de probabilitate

Nivel par-tial de risc


Componenta Factori de risc
sistemului de identificati Forma concreta de manifestare a
munca factorilor de risc
(descriere, parametri)

0 1 2 3 4 5 6

Tabelul 4.2.7

FISA DE MASURI PROPUSE

Nr. LOC DE MUNCA/ NIVEL DE MASURA PROPUSA


crt. FACTOR DE RISC RISC
Nominalizarea Competente / Termene
masurii raspunderi

Pag. 67 / 78
5. Investigarea cauzelor producerii accidentelor de
muncă şi a îmbolnăvirilor profesionale
Obiective:
Capacitatea de aplicare eficientă a metodelor de cercetare a cauzelor producerii
accidentelor de muncă;
Responsabilitatea în derularea cercetărilor preliminare pentru obţinerea de
informaţii suficiente şi corecte;
Rigurozitatea în analizarea cauzelor producerii îmbolnăvirilor profesionale avându-
se în vedere toate amănuntele relevante pentru formularea unor concluzii pertinente;
Discernământul în analizarea frecvenţei accidentelor de muncă şi a îmbolnăvirilor
profesionale şi corectitudinea de fundamentare a concluziilor;
Corectitudinea şi rigurozitatea în întocmirea documentelor de raportare specifice,
conform legislaţiei în vigoare.

5.1. Definitii si termeni

decesul sau vătămări


ale organismului produs în timpul
procesului de munca
accidentul
ori în îndeplinirea
de traseu ori de îndatoririlor de serviciu,
circulaţie în condiţiile în care au
situaţia de fost implicate persoane
persoana data angajate
disparuta
eveniment

incidentul periculos

boala profesională sau


legată de profesiune

vătămarea
violenta a care provoacă:
organismului care au loc:
incapacitate temporară
în timpul procesului de
accident de de munca de cel puţin 3
munca
munca zile calendaristice
în îndeplinirea
invaliditate
intoxicatia acuta îndatoririlor de serviciu
deces
profesională

 Accident de munca - vătămarea violenta a organismului, precum şi intoxicatia acuta


profesională, care au loc în timpul procesului de munca sau în îndeplinirea
îndatoririlor de serviciu şi care provoacă incapacitate temporară de munca de cel

Pag. 68 / 78
puţin 3 zile calendaristice, invaliditate ori deces. În sensul prevederilor legale, este,
de asemenea, accident de munca:
a) accidentul suferit de persoane aflate în vizita în întreprindere şi/sau unitate, cu
permisiunea angajatorului;
b) accidentul suferit de persoanele care îndeplinesc sarcini de stat sau de interes
public, inclusiv în cadrul unor activităţi culturale, sportive, în ţara sau în afară
graniţelor tarii, în timpul şi din cauza îndeplinirii acestor sarcini;
c) accidentul survenit în cadrul activităţilor cultural-sportive organizate, în timpul şi
din cauza îndeplinirii acestor activităţi;
d) accidentul suferit de orice persoana, ca urmare a unei acţiuni întreprinse din
proprie initiativa pentru salvarea de vieţi omeneşti;
e) accidentul suferit de orice persoana, ca urmare a unei acţiuni întreprinse din
proprie initiativa pentru prevenirea ori înlăturarea unui pericol care ameninta
avutul public şi privat;
f) accidentul cauzat de activităţi care nu au legatura cu procesul muncii, dacă se
produce la sediul persoanei juridice sau la adresa persoanei fizice, în calitate de
angajator, ori în alt loc de munca organizat de aceştia, în timpul programului de
munca, şi nu se datorează culpei exclusive a accidentatului;
g) accidentul de traseu, dacă deplasarea s-a făcut în timpul şi pe traseul normal
 de la domiciliul lucrătorului la locul de munca organizat de angajator şi
invers;
 pe perioada pauzei reglementare de masa în locuri organizate de angajator,
pe traseul normal al deplasarii de la locul de munca la locul unde ia masa şi
invers
 de la locul de munca la locul unde isi încasează salariul şi invers şi care a
antrenat vătămarea sau decesul
h) accidentul suferit în timpul deplasarii de la sediul persoanei juridice sau de la
adresa persoanei fizice la locul de munca sau de la un loc de munca la altul,
pentru îndeplinirea unei sarcini de munca;
i) accidentul suferit în timpul deplasarii de la sediul persoanei juridice sau de la
adresa persoanei fizice la care este incadrata victima, ori de la orice alt loc de
munca organizat de acestea, la o alta persoana juridică sau fizica, pentru
îndeplinirea sarcinilor de munca, pe durata normală de deplasare;
j) accidentul suferit înainte sau după încetarea lucrului, dacă victima prelua sau
preda uneltele de lucru, locul de munca, utilajul ori materialele, dacă schimba
îmbrăcămintea personală, echipamentul individual de protecţie sau orice alt
echipament pus la dispoziţie de angajator, dacă se afla în baie ori în spalator
sau dacă se deplasa de la locul de munca la ieşirea din întreprindere sau
unitate şi invers;
k) accidentul suferit în timpul pauzelor regulamentare, dacă acesta a avut loc în
locuri organizate de angajator, precum şi în timpul şi pe traseul normal spre şi
de la aceste locuri;
l) accidentul suferit de lucrători ai angajatorilor romani sau de persoane fizice
romane, delegaţi pentru îndeplinirea îndatoririlor de serviciu în afară graniţelor
tarii, pe durata şi traseul prevăzute în documentul de deplasare;
m) accidentul suferit de personalul roman care efectuează lucrări şi servicii pe
teritoriul altor tari, în baza unor contracte, convenţii sau în alte condiţii prevăzute
de lege, încheiate de persoane juridice romane cu parteneri străini, în timpul şi
din cauza îndeplinirii îndatoririlor de serviciu;
n) accidentul suferit de cei care urmează cursuri de calificare, recalificare sau
perfecţionare a pregătirii profesionale, în timpul şi din cauza efectuării
activităţilor aferente stagiului de practica;
Pag. 69 / 78
o) accidentul determinat de fenomene sau calamitati naturale, cum ar fi furtuna,
viscol, cutremur, inundaţie, alunecări de teren, trasnet (electrocutare), dacă
victima se afla în timpul procesului de munca sau în îndeplinirea îndatoririlor de
serviciu;
p) disparitia unei persoane, în condiţiile unui accident de munca şi în împrejurări
care indreptatesc presupunerea decesului acesteia;
q) accidentul suferit de o persoana aflată în îndeplinirea atribuţiilor de serviciu, ca
urmare a unei agresiuni.
(2) În situaţiile menţionate la alin. (1) lit. g), h), i) şi l), deplasarea trebuie sa se facă
fără abateri nejustificate de la traseul normal şi, de asemenea, transportul sa se facă în
condiţiile prevăzute de reglementările de securitate şi sănătate în munca sau de
circulaţie în vigoare.

cauzată de agenţi nocivi


caracteristici locului de
munca:
se produce ca urmare a
fizici
profesională exercitării unei meserii
chimici
sau profesii
biologici
suprasolicitarea
boala organismului

legată de determinare
profesiune multifactoriala factori independenti de
sistemul de munca

5.2. Comunicarea evenimentelor

Comunicare este procedura prin care angajatorul comunica producerea unui


eveniment, de îndată, autorităţilor prevăzute din lege, in conformitate cu schema de
mai jos.
Comunicarea evenimentelor va cuprinde cel puţin următoarele informaţii:
a) denumirea/numele angajatorului la care s-a produs accidentul şi, dacă este
cazul, denumirea/numele angajatorului la care este/a fost angajat accidentatul;
b) sediul/adresa şi numărul de telefon ale angajatorului;
c) locul unde s-a produs evenimentul;
d) data şi ora la care s-a produs evenimentul/data şi ora la care a decedat
accidentatul;
e) numele şi prenumele victimei;
f) datele personale ale victimei: varsta, starea civilă, copii în întreţinere, alte
persoane în întreţinere, ocupaţia, vechimea în ocupaţie şi la locul de munca;
g) împrejurările care se cunosc şi cauzele prezumtive;
h) consecinţele accidentului;
i) numele şi funcţia persoanei care comunica evenimentul;
j) data comunicării;
k) unitatea sanitară cu paturi la care a fost internat accidentatul.

Pag. 70 / 78
Conducatorul locului de Orice persoana care are cunostinta
Serviciile politiei rutiere
munca despre producerea evenimentului

accidentul suferit de orice persoana, in afara


intreprinderii ca urmare a unei acţiuni întreprinse Accident de
Orice eveniment
din proprie initiativa pentru salvarea de vieţi circulatie soldate cu
omeneşti sau pentru prevenirea ori înlăturarea decesul victimelor
unui pericol care ameninta avutul public şi privat

Angajatorul la care a
survenit evenimentul
Angajatorul la care
Orice eveniment este
angajata/angajati
victima/victimele
Accidente mortale;
Accidente colective;
Persoane disparute

Inspectoratul teritorial de Inspectoratul teritorial de


Organelor de munca pe raza caruia a munca pe raza caruia
urmarire penala survenit evenimentul este inregistrata unitatea

Accidente mortale;
Accidentele de munca, Accidente colective;
dupa confirmare Incidente periculoase;
Inspectia Muncii
Accidente urmate de
invaliditate;
Persoane disparute
Asigurator

Angajatorul va lua măsurile necesare pentru a nu se modifica starea de fapt


rezultată din producerea evenimentului, pana la primirea acordului din partea organelor
care efectuează cercetarea, cu excepţia cazurilor în care menţinerea acestei stări ar
genera producerea altor evenimente, ar agrava starea accidentatilor sau ar pune în
pericol viata lucrătorilor şi a celorlalţi participanţi la procesul muncii.
În situaţia în care este necesar sa se modifice starea de fapt rezultată din
producerea evenimentului, se vor face, după posibilităţi, schite sau fotografii ale locului
unde s-a produs, se vor identifica şi se vor ridica orice obiecte care conţin sau poarta o
urma a evenimentului; obiectele vor fi predate organelor care efectuează cercetarea şi
vor constitui probe în cercetarea evenimentului.
Pentru orice modificare a stării de fapt rezultată din producerea evenimentului,
angajatorul sau reprezentantul sau legal va consemna pe propria răspundere, într-un
proces-verbal, toate modificările efectuate după producerea evenimentului.
Pag. 71 / 78
5.3. Cercetarea evenimentelor

Cercetarea evenimentelor are ca scop stabilirea împrejurărilor şi a cauzelor care au


condus la producerea acestora, a reglementărilor legale incalcate, a raspunderilor şi a
măsurilor ce se impun a fi luate pentru prevenirea producerii altor cazuri similare şi,
respectiv, pentru determinarea caracterului accidentului.
Cercetarea evenimentelor care produc incapacitate temporară de munca se
efectuează de către angajatorul la care s-a produs evenimentul.
Angajatorul are obligaţia sa numească de îndată, prin decizie scrisă, comisia de
cercetare a evenimentului.
Comisia de cercetare a evenimentului va fi compusa din cel puţin 3 persoane; una
dintre acestea trebuie sa fie lucrator desemnat, reprezentant al serviciului intern sau
reprezentant al serviciului extern, cu pregătire de nivel superior.
Persoanele numite de către angajator în comisia de cercetare a evenimentului
trebuie sa aibă pregătire tehnica corespunzătoare şi sa nu fie implicate în organizarea
şi conducerea locului de munca unde a avut loc evenimentul şi sa nu fi avut o
responsabilitate în producerea evenimentului.
Angajatorul care şi-a asumat atribuţiile în domeniul securităţii şi sănătăţii în munca
nu poate face parte din comisia de cercetare a evenimentului, în acest caz urmând sa
apeleze la servicii externe.
Dacă în eveniment sunt implicate victime cu angajatori diferiţi, în comisia de
cercetare numita de angajatorul la care s-a produs evenimentul vor fi nominalizate şi
persoane numite prin decizie scrisă de către ceilalţi angajatori.
Angajatorul care a organizat transportul răspunde pentru cercetarea accidentului de
circulaţie produs pe drumurile publice, urmat de incapacitate temporară de munca.
Angajatorul care nu dispune de personal competent sau nu are personal suficient
trebuie sa asigure cercetarea apelând la servicii externe de prevenire şi protecţie.
În cazul accidentelor de circulaţie pe drumurile publice în care sunt implicate
persoane aflate în îndeplinirea îndatoririlor de serviciu, serviciile poliţiei rutiere vor
transmite organelor împuternicite sa efectueze cercetarea, la cererea acestora, în
termen de 5 zile lucrătoare de la solicitare, un exemplar din procesul-verbal de
cercetare la fata locului şi orice alte documente existente, necesare cercetării: copii de
pe declaraţii, foaia de parcurs, ordin de deplasare, schite.
Persoanele împuternicite, potrivit legii, sa efectueze cercetarea evenimentelor au
dreptul:
• sa ia declaraţii scrise,
• sa preleveze sau sa solicite prelevarea de probe necesare cercetării. Cheltuielile
vor fi suportate de angajatorul la care a avut loc evenimentul
• sa solicite sau sa consulte orice acte ori documente ale angajatorului, iar acesta
este obligat sa le pună la dispoziţie în condiţiile legii;
• se pot solicita experţi sau specialişti cum ar fi cei din cadrul unor operatori
economici cu competente potrivit legii sa efectueze expertize tehnice, iar aceştia
trebuie sa răspundă solicitării si întocmesc expertize tehnice care vor face parte
integrantă din dosarul de cercetare a evenimentului. Cheltuielile aferente efectuării
expertizelor se suporta de către angajatorul la care a avut loc evenimentul sau care
se face răspunzător de organizarea activităţii în urma căreia s-a produs
evenimentul.
Cercetarea evenimentului urmat de incapacitate temporară de munca se va încheia
în cel mult 5 zile lucrătoare de la data producerii. Fac excepţie situaţii cum ar fi cele în
care este necesară prelevarea de probe ori efectuarea de expertize, pentru care se
poate solicita în scris, argumentat şi în termen, la inspectoratul teritorial de munca pe
Pag. 72 / 78
raza căruia s-a produs evenimentul, prelungirea termenului de cercetare.
Cercetarea evenimentelor urmate de incapacitate temporara de munca se va
finaliza cu întocmirea unui dosar, care va cuprinde:
1. opisul actelor aflate în dosar;
2. procesul-verbal de cercetare;
2.1. data încheierii procesului-verbal;
2.2. numele persoanelor şi în ce calitate efectuează cercetarea evenimentului;
2.3. perioada de timp şi locul în care s-a efectuat cercetarea;
2.4. obiectul cercetării;
2.5. data şi ora producerii evenimentului;
2.6. locul producerii evenimentului;
2.7. datele de identificare a angajatorului la care s-a produs evenimentul, numele
reprezentantului sau legal;
2.8. datele de identificare a accidentatului/accidentatilor;
2.9. descrierea detaliată a locului, echipamentului de munca, a împrejurărilor şi
modului în care s-a produs evenimentul, va cuprinde subcapitolele:
2.9.1. descrierea detaliată a locului producerii evenimentului;
2.9.2. descrierea detaliată a echipamentului de munca;
2.9.3. descrierea detaliată a împrejurărilor;
2.9.4. descrierea detaliată a modului în care s-a produs evenimentul.
2.10. urmările evenimentului şi/sau urmările suferite de persoanele
accidentate;
2.11. cauza producerii evenimentului;
2.12. alte cauze care au concurat la producerea evenimentului;
2.13. alte constatări făcute cu ocazia cercetării evenimentului;
2.14. persoanele răspunzătoare de încălcarea reglementărilor legale, din
capitolele de la 2.11-2.13;
2.15. propuneri pentru sancţiuni administrative şi disciplinare;
2.16. propuneri pentru cercetare penală;
2.17. caracterul accidentului;
2.18. angajatorul care înregistrează accidentul de munca;
2.19. măsuri dispuse pentru prevenirea altor evenimente similare şi persoanele
responsabile pentru realizarea acestora;
2.20. numărul de exemplare în care s-a încheiat procesul-verbal de cercetare
şi repartizarea acestora;
2.21. numele şi semnatura persoanei/persoanelor care a/au efectuat
cercetarea;
2.22. viza angajatorului;
3. nota de constatare la fata locului, încheiată imediat după producerea evenimentului
de către lucrătorul desemnat/serviciile de prevenire şi protecţie, în cazul
evenimentelor a căror cercetare intra în competenta angajatorului, şi semnată de
către angajator/reprezentantul sau legal, care va cuprinde precizări cum ar fi poziţia
victimei, existenta sau inexistenta echipamentului individual de protecţie, starea
echipamentelor de munca, modul în care functionau dispozitivele de protecţie,
ridicarea de documente sau prelevarea de probe;
4. schite şi fotografii referitoare la eveniment;
5. declaraţiile accidentatilor(conform modelului din Anexa 7);
6. declaraţiile martorilor şi ale oricăror persoane care pot contribui la elucidarea
împrejurărilor şi a cauzelor reale ale producerii evenimentului (conform modelului
din Anexa 7);
7. copii ale actelor şi documentelor necesare pentru elucidarea împrejurărilor şi a
cauzelor reale ale evenimentului;
Pag. 73 / 78
8. copii ale certificatului constatator sau oricăror alte autorizaţii în baza cărora
angajatorul isi desfăşoară activitatea;
9. copii ale fisei de expunere la riscuri profesionale şi ale fisei de aptitudine, întocmite
conform legii;
10. copii ale contractelor individuale de munca ale victimelor;
11. copii ale fişelor de instruire individuală în domeniul securităţii şi sănătăţii în munca
ale victimelor;
12. copie a certificatelor de concediu medical;
13. actul emis de unitatea sanitară care a acordat asistenta medicală de urgenta, din
care sa rezulte data, ora când accidentatul s-a prezentat pentru consultatie şi
diagnosticul, în cazul accidentelor de traseu;
14. copie a procesului-verbal de cercetare la fata locului, încheiat de serviciile poliţiei
rutiere, în cazul accidentelor de circulaţie pe drumurile publice.
15. copie a autorizaţiei, în cazul în care victima desfasura o activitate care necesita
autorizare;
16. copie a diplomei, adeverintei sau certificatului de calificare a victimei;
17. acte de expertiza tehnica, întocmite cu ocazia cercetării evenimentului;
18. acte doveditoare, emise de organe autorizate, din care sa se poată stabili locul,
data şi ora producerii evenimentului sau sa se poată justifica prezenta victimei la
locul, ora şi data producerii evenimentului;
19. documente din care sa rezulte ca accidentatul îndeplinea îndatoriri de serviciu;
20. corespondenta cu alte instituţii/unităţi în vederea obţinerii actelor solicitate;
21. adresele de prelungire a termenelor de cercetare
22. actul medical emis de unitatea sanitară care a acordat asistenta medicală de
urgenta, din care sa rezulte diagnosticul la internare şi/sau externare;
23. formularul pentru înregistrarea accidentului de munca, denumit în continuare FIAM,
aprobat prin ordin al ministrului muncii, solidarităţii sociale şi familiei.

Dosarul de cercetare, întocmit de comisia numita de către angajator, se înaintează


pentru verificare şi avizare la inspectoratul teritorial de munca pe raza căruia s-a
produs evenimentul, în termen de 5 zile lucrătoare de la finalizarea cercetării.
Inspectoratul teritorial de munca va analiza dosarul, va aviza şi va restitui dosarul în
cel mult 7 zile lucrătoare de la data primirii.
Dosarul va fi însoţit de avizul inspectoratului teritorial de munca.
În cazul în care inspectoratul teritorial de munca constata ca cercetarea nu a fost
efectuată corespunzător, poate dispune completarea dosarului şi/sau refacerea
procesului-verbal de cercetare, după caz.
Comisia de cercetare va completa dosarul şi va întocmi procesul-verbal de
cercetare în termen de 5 zile lucrătoare de la data primirii dosarului.
În cazul evenimentelor care nu au fost comunicate şi cercetate, dar persoana
vătămată prezintă un certificat medical cu cod "accident de munca", angajatorul care şi-
a asumat atribuţiile în domeniul securităţii şi sănătăţii în munca/lucrătorul
desemnat/serviciul intern de prevenire şi protecţie/serviciul extern de prevenire şi
protecţie va solicita acesteia o declaraţie scrisă privind modul şi împrejurările în care s-
a produs evenimentul

5.4 Evidenta accidentelor de munca şi a incidentelor periculoase

În baza procesului-verbal de cercetare întocmit de persoanele împuternicite prin


lege, angajatorul la care se înregistrează accidentul va completa FIAM.
FIAM se completează pentru fiecare persoana accidentata în câte 4 exemplare
Pag. 74 / 78
care se înaintează spre avizare după cum urmează:
a) inspectoratului teritorial de munca care a avizat dosarul de cercetare întocmit de
comisia angajatorului, în termen de 3 zile lucrătoare de la primirea avizului;
b) inspectoratului teritorial de munca care a efectuat cercetarea, în termen de 3 zile
lucrătoare de la primirea procesului-verbal de cercetare.
Angajatorul va tine evidenta evenimentelor în urmatoarele registre:
a) Registrul unic de evidenta a accidentatilor în munca;
b) Registrul unic de evidenta a incidentelor periculoase;
c) Registrul unic de evidenta a accidentelor uşoare;
d) Registrul unic de evidenta a accidentatilor în munca ce au ca urmare
incapacitate de munca mai mare de 3 zile de lucru.
Registrele de evidenta trebuie sa fie actualizate.

5.5. Indicatori specifici de securitate

Activitatea de protecţie a muncii are un sistem de indicatori specifici în baza


cărora se poate aprecia eficienţa activităţii precum şi gradul de periculozitate a muncii.
Indicatorii specifici activităţii de protecţie a muncii se pot grupa în două categorii:
1. indicatori exprimaţi în mărimi absolute
a) numărul total de victime înregistrat în perioada de raportare;
b) numărul total de accidentaţi care au încheiat perioada de incapacitate în
perioada analizată, indiferent dacă evenimentul s-a produs în aceeaşi perioadă
sau în perioade anterioare. Modul prin care accidentaţii pot încheia perioada de
incapacitate:
• prin reluarea activităţii;
• prin deces, după ce au cumulat un anumit număr de zile de incapacitate;
• prin transformarea ITM, în incapacitate permanentă, respectiv prin
încadrarea într-un grad de invaliditate.
c) numărul total de zile de incapacitate temporară de muncă, aferent persoanelor
pentru care urmările accidentelor s-au terminat în perioada de raportare;
d) numărul mediu de salariaţi.
2 indicatori exprimaţi în mărimi relative
numarul total de accidentat i
IF = ×1000
a) indicele de frecvenţă; numarul mediu de salariati ;
numarul total de accidentat i
IF = ×1000000
numarul total de ore lucrate de salariati
b) indicele de gravitate;
numarul total de zile calendaris tice de incapacita te
IG = ×1000
numarul mediu de salariati ;
numarul total de zile calendaris tice de incapacita te
IG = ×1000000
numarul total de ore lucrate de salariati ;
c) indicele durată medie;
numarul total de zile calendaris tice de incapacita te
IDM =
numarul total de accidentat i care au terminat incapacita tea in perioada de raportare
.

6. Asigurarea semnalizării de securitate şi sănătate


Pag. 75 / 78
în muncă
Obiective:
Capacitatea de identificare a potenţialului de risc de accident/îmbolnăviri
profesionale din cadrul unităţii;
Corectitudinea în stabilirea tipului de semnalizare necesar în funcţie de
particularităţile locaţiilor;
Discernământul în stabilirea necesarului de semnalizare;
Atenţia în stabilirea dispozitivelor de instalare a mijloacelor de semnalizare pentru
asigurarea tuturor cerinţelor privind recepţionarea mesajelor transmise;
Capacitatea de instalare a mijloacelor de semnalizare, în concordanţă cu
prevederile legislative în vigoare şi specificul proceselor de muncă din unitate.

Obligaţii generale
Atunci când riscurile nu pot fi evitate sau reduse suficient prin mijloace tehnice de
protecţie colectivă ori prin măsuri, metode sau procedee de organizare a muncii,
angajatorul trebuie sa prevadă semnalizarea de securitate şi/sau de sănătate la locul
de munca. În interiorul întreprinderilor şi/sau unităţilor trebuie prevăzută, dacă este
cazul, semnalizarea corespunzătoare traficului rutier, feroviar, fluvial, maritim şi aerian,
fără a aduce atingere cerinţelor minime privind semnalizarea obstacolelor şi a locurilor
periculoase şi pentru marcarea căilor de circulaţie
Lucrătorii şi/sau reprezentanţii acestora trebuie sa fie informati si consultati referitor
la toate măsurile care trebuie luate privind semnalizarea de securitate şi/sau de
sănătate utilizata la locul de munca.
Modalităţi de semnalizare
1. Semnalizare permanenta
2. Semnalizarea ocazionala
3. Intersanjabilitatea şi combinarea semnalizarilor
Culorile utilizate la semnalizarea de securitate sunt urmatoarele:
Culoare Semnificatie sau scop Indicaţii şi precizări
Roşu Semnal de interdicţie Atitudini periculoase
Pericol-alarma Stop, oprire, dispozitiv de oprire
de urgenta
Evacuare
Materiale şi echipamente de Identificare şi localizare
prevenire şi stingere a
incendiilor
Galben sau Semnal de avertizare Atentie, precautie Verificare
galben-oranj
Albastru Semnal de obligaţie Comportament sau acţiune
specifica
Obligaţia purtării echipamentului
individual de protecţie

Verde Semnal de salvare sau de Usi, iesiri, cai de acces


prim ajutor echipamente, posturi, încăperi
Situaţie de securitate Revenire la normal

Cerintele minime privind mijloacele de semnalizare


Panouri de semnalizare
Panouri de interdicţie
Pag. 76 / 78
Panouri de avertizare
Panouri de obligativitate
Panouri de salvare şi acordarea primului ajutor
Panouri privind materialele sau echipamentele necesare pentru prevenirea şi
stingerea incendiilor

Semnalizarea obstacolelor şi a locurilor periculoase şi pentru marcarea căilor de


circulaţie
Semnalizarea obstacolelor şi a locurilor periculoase
Marcarea locurilor cu risc de lovire de un obstacol şi de cadere a
obiectelor şi persoanelor se face în interiorul zonelor construite ale
întreprinderii, în care lucrătorii au acces în cursul activităţii lor, prin
culoarea galbena alternativ cu culoarea neagra sau culoarea roşie
alternativ cu culoarea alba. Dimensiunile marcajului trebuie sa ţină
seama de dimensiunile obstacolului sau ale locului periculos semnalat.
Benzile galben-negre sau roşu-albe trebuie sa fie înclinate la circa 45° şi
sa aibă dimensiunile aproximativ egale.
Marcarea căilor de circulaţie
Căile de circulaţie a vehiculelor trebuie marcate clar prin benzi continue,
având o culoare perfect vizibila, de preferinta alba sau galbena, ţinându-
se seama de culoarea solului, în cazul în care destinaţia şi echipamentul
încăperilor impun acest lucru pentru protecţia lucrătorilor. Benzile trebuie
amplasate astfel încât sa se ţină seama de distanţele de securitate
necesare între vehiculele care pot circula în zona şi orice obiect aflat în
apropiere, precum şi între pietoni şi vehicule. Căile permanente de
circulaţie situate în exterior, în zonele construite, trebuie marcate la fel.
Fac excepţie cele care sunt prevăzute cu trotuare sau bariere
corespunzătoare.

Semnalele luminoase
Lumina emisă de un semnal trebuie sa producă un contrast luminos adecvat
mediului, în funcţie de condiţiile de utilizare prevăzute, fără sa antreneze
fenomenul de orbire, prin intensitate prea puternica, sau vizibilitate redusă, ca
urmare a iluminarii insuficiente
Suprafata luminoasa care emite un semnal poate avea o culoare uniforma sau
poate conţine o pictograma pe un fond determinat. Culorile si pictogramele
trebuie sa corespunda prevederilor specifice panourilor de semnalizare.

Semnalele acustice
• sa aibă un nivel sonor considerabil mai înalt fata de zgomotul ambiant, astfel
încât sa poată fi auzit, fără sa fie excesiv sau suparator;
• sa poată fi recunoscut uşor, în special după durata impulsurilor, distanta dintre
impulsuri sau grupuri de impulsuri, şi sa poată fi diferenţiat uşor de orice alt
semnal acustic şi de zgomotele ambientale.

Comunicarea verbală
Comunicarea verbală se stabileşte între un vorbitor sau un emitator şi unul ori
mai mulţi auditori, sub forma unui limbaj format din texte scurte, grupuri de
cuvinte şi/sau cuvinte izolate, eventual codificate.
Dacă comunicarea verbală este utilizata în locul sau complementar unui gest-
semnal, trebuie folosite cuvinte-cod, ca de exemplu:
Pag. 77 / 78
• start - pentru a indica începerea comenzii;
• stop - pentru a întrerupe sau a termina o mişcare;
• opreşte - pentru a opri operaţiunea;
• ridica - pentru a ridica o greutate;
• coboară - pentru a cobori o greutate;
• înainte;
• înapoi; sensul miscarilor respective trebuie coordonate, când este cazul,
cu gesturile de semnalizare corespunzătoare
• dreapta;
• stanga;
• pericol - pentru a solicita oprirea de urgenta;
• repede - pentru a accelera o mişcare, din motive de securitate.

Gesturile-semnal
Gesturile-semnal trebuie sa fie precise, simple, ample, uşor de executat şi de
înţeles şi bine diferenţiate de alte gesturi-semnal
Reguli de utilizare specifice:
• Persoana care emite semnale, denumita agent de semnalizare, transmite
instrucţiunile de manevra, utilizând gesturi-semnal, către persoana care
receptioneaza semnale, denumita operator.
• Agentul de semnalizare trebuie sa poată urmări vizual desfăşurarea
manevrelor, fără a se afla în pericol din cauza acestora, in caz contrar vor fi
prevazuţi mai multi agenţi de semnalizare.
• Responsabilităţile agentului de semnalizare sunt exclusiv directionarea
manevrelor şi asigurarea securităţii lucrătorilor aflaţi în apropiere.
• Atunci când nu poate executa ordinele primite cu garanţiile de securitate
necesare, operatorul trebuie sa intrerupa manevrele în curs pentru a cere
noi instrucţiuni.
• Agentul de semnalizare trebuie sa poată fi uşor recunoscut de către
operator. Pentru aceasta trebuie sa poarte unul sau mai multe elemente de
recunoaştere adecvate viu colorate, de exemplu: vesta, casca, mansoane,
banderole, palete.

Pag. 78 / 78