Sunteți pe pagina 1din 20

1Capitolul I

Scurta incursiune in timp

Putem afirma, fara a gresi, ca aparitia calatoriilor turistice s-a produs in


antichitate, iar activitati turistice in spatiul rural au inceput a fi practicate empiric din
aceeasi perioada. Leaganul calatoriilor in regiunile rurale l-a constituit Europa. Este
cunoscuta astfel participarea in numar mare a elenilor la: vizitarea locurilor sfinte
-Dadona (Zeus) si Delfi (Apollo) - frecventarea bailor curative sau jocurile festive
periodic organizate.
In perioada romana majoritatea calatoriilor aveau scopuri comerciale, culturale
sau militare, iar traseele lor parcurgeau inevitabil spatiul rural. In acelasi timp cu evolutia
societatii omenesti se diversifica si structura calatorilor, astfel, in Evul Mediu, calatoreau
in numar insemnat comerciantii, dar intalnim frecvent ambasadori, preoti si pelerini,
oameni de stiinta, artisti, calfe si studenti. In mod normal locuitorii zonelor rurale au
asigurat “casa si masa” celor cei vizitau, astfel s-a format, perpetuat si conservat o
forma de “tratament” devenita traditionala si etichetata mai tarziu ca ospitalitate.
Cu timpul regiunile rurale au fost martorele formarii unor rute:
-catre zonele de tratament (termele romane ori statiunile balneoclimaterice),
-comerciale (vestitele pana in zilele noastre drumuri ale sarii, vinului, chihlimbarului,
matasii, etc.),
-spre locurile sfinte (Ierusalim, Santiago de Compostela, Mont Saint Michel, s.a.).
Unii dintre acesti calatori au decis sa transmita experientele lor. Putem prezenta
in sprijin scrierile calugarului francez Aimeri Picaud, care realizeaza la 1130 un
indrumar pentru pelerinii doritori sa ajunga la Santiago de Compostella, sau pe poetul
japonez Basho care in 1690 a scris un poem intitulat “Drum ingust spre Nordul
Indepartat”.
Europa este cea care inregistreaza primele forme constientizate de turism rural
in secolele XVI-XVII; in acele vremuri pictorii erau interesati sa valorifice in operele lor
constructiile si mediul spatiului rural. Viata satului, asa cum era ea si nu inventata, este
imortalizata in operele pictorilor francezi, italieni sau olandezi. Pe acest fond marele
ganditor francez Jean Jacques Rousseau (1712- 1778) povesteste in lucrarea sa
“Confesiuni” despre o calatorie in care a traversat Alpii, ce a sugerat multor oameni ai
timpului planuri de calatorii spre regiunile muntoase pentru a admira natura. In secolul
urmator, al XIX- lea, odata cu afirmarea marilor peisagisti, arhitectura rurala ocupa un
loc din ce in ce mai important in desen si pictura. Se impun din nou pictorii si artistii
francezi si italieni carora li se adauga mai apoi cei din Anglia.
In Romania, care - asa cum afirma Geo Bogza in reportajul “Sate si orase”- la inceput a
fost o
ţara de sate, prin excelenta agricola, spatiul rural s-a aflat la el acasa din totdeauna. Mai
mult, “viata la tara” a fost un subiect frecvent al literaturii noastre, culminand cu
manifestarea unui puternic curent literar; similar, in operele plastice din perioadele de la
1
sfarsitul secolului XIX si inceputul secolului XX satul fiind cadrul, obiectul, subiectul si
inspiratorul unui numar insemnat de pictori romani. In ceea ce priveste manifestarile
care pot fi catalogate drept inceputuri ale circulatiei turistice rurale din tara noastra -
neluand in seama faptul ca orice orasean, care se respecta si isi putea permite, avea o
casa “la tara”- amintim:
-obiceiurile de Sanziene cand, conform tradiţiei maramuresenii porneau spre manastirile
din Moldova;
-pelerinajele catre locasurile de cult;
-vacantele de sarbatori in lumea satului sau la manastire si mai ales obiceiul retragerii
catre sat in timpul verilor calduroase, locul ideal de petrecere a unor clipe de destindere.
Concomitent cu cresterea frecventei circulatiei turistice au evoluat si
echipamentele turistice: de la cele privind transportul (postalioanele si locurile de
schimb ale cailor - ”postele” inca mai revin si astazi in povestirile satenilor, ca si
denumirile unor localitati legate de aceasta activitate - exemplu Posta Calnau), la cele
care asigurau in norme profesioniste “casa si masa” (vestitele hanuri existente in toate
cele trei tari romane) si mai apoi cele destinate altor nevoi materiale.
Toti cei citaţi au fost promotorii unei mode, ai unui mod de viata nou ce a
contribuit la realizarea unei mentalitati care in timp a generat calatoria, circulatia
turistica, mai apoi turismul –in general si turismul rural in particular. Cele prezentate ne
determina sa afirmam ca turismul rural s-a derulat in tara noastra pana in a doua
jumatate a secolului al XX - lea doar in mod empiric si spontan. In ceea ce priveste
restul Europei trebuie sa remarcam ca dezvoltarea turismului rural se afla in stransa
legatura cu masiva urbanizare produsa inainte, dar mai ales dupa cel de-al doilea
razboi mondial. Era perioada in care dezvoltarea industriei, dar si mecanizarea din
agricultura, au determinat migrarea populatiei din zonele rurale catre centrele urbane
aflate intr-o dinamica evolutie. Atunci cand isi puteau permite “vacate” o buna parte a
“stramutatilor” se intorcea “la tara” pentru a vizita zonele pe care le parasisera.
Vizitatorii erau cazati - in marea majoritate a cazurilor – de catre rude sau prieteni, iar
petrecerea timpului liber se limita la ajutorul in gospodarie ori la “actualizarea
informatiilor”.

2
Capitolul II
Turismul rural in a doua parte a secolului XX

Dupa anii ‘60, omenirea a inceput sa fie tot mai preocupata de tinta (destinatia)
vacanţelor sale, turismul devenind una din cele mai importante activitaţi economice din
lume. Simultan cu manifestarea primelor tendinţe de petrecere - tot mai frecventa - a
vacantelor in mijlocul naturii, din ce in ce mai multi turisti si-au dorit petrecerea clipelor
de relaxare in mediul/spatiul rural.
Ce-si propuneau acesti calatori, drumeti, excursionisti, intr-un cuvant turisti?
Un raspuns sintetic presupune o concentrare a obiectivelor si urmatoarea
enumerare:
- sa-si satisfaca curiozitatea si dorinta petrecerii vacantelor in cu totul alte conditii de
viata si civilizatie decat cele obisnuite;
- sa-si materializeze interesul pentru noi destinatii;
- sa fragmenteze vacanta in 3-4 minivacante (4-5 zile: mare, munte, statiune localitate
balneara, sat turistic traditional);
- sporirea gradului de solicitare pentru spatii de cazare cu un confort mai redus (deci
mai ieftin);
-turism cultural si de cunoastere (in special tinerii si turistii de varsta a treia);
- alegerea ca destinatii de vacanta a tarilor invecinate.
In mod firesc s-au conturat urmatoarele avantaje:
- valorificarea bogatului potential rural;
- economisirea de investitii pentru crearea de capacitati de cazare, alimentatie publica si
agrement;
- reducerea la minim a personalului de servire;
- decongestionarea zonelor turistice supraaglomerate;
- imbunatatirea nivelului de trai in zonele utilizate ca baza materiala a turismului;
- stabilizarea populatiei rurale prin ocuparea in sfera serviciilor turistice;
- surse suplimentare de venituri pentru populatia rurala;
- inviorarea traditiilor populare, dorinta de perpetuare a unor mestesuguri traditionale64.
Cercetarile intreprinse la inceputul deceniului opt al secolului nostru au scos in
evidenta ca cererea turistica si alegerea destinatiilor turistice au fost puternic influentate
de formele de agrement si animatie oferite de fiecare zona in parte, de pozitie si
accesibilitate, cadrul natural precum si cel socioeconomic, etnografia si folclorul local.
Daca pana in anul 1970 turismul rural incepuse sa fie sinonim cu “turismul ieftin”,
apreciat de catre unii drept o alternativa a turismului estival la malul marilor si
oceanelor, incepand cu acest moment este remarcata o influentare a activitatii de
schimbarile produse in atitudinea si cererile consumatorilor. Totodata este remarcata o
diminuare a “turismului de masa” in concordanta cu dezvoltarea ce;ui individual.

3
Capitolul III
Definirea turismului rural

In ansamblul sau turismul rural include o gama larga de modalitati de cazare,


evenimente, festivitati, sporturi, alte distractii si activitati de petrecere placuta a timpului
liber, toate desfasurate intr-un mediu tipic rural. O definire cat mai exacta a termenului
de turism rural, unanim acceptata si unitar utilizata se confrunta cu diferite probleme
specifice uneia sau alteia dintre zonele receptoare de turisti, respectiv prestatoare de
servicii turistice.
Un prim enunt - aceptat de marea majoritate a actorilor lumii turismului rural –
afirma ca: “Turismul rural este un concept ce include toate activitatile turistice care se
desfasoara in mediul rural”.
Devine necesar a clarifica in acest moment ce se intelege prin “mediul/spatiu
rural”. Intr-o buna parte a Europei (Belgia, Franta, Germania, Luxemburg, Olanda) acest
termen indica zonele care se deosebesc de cele urbane, de coasta sau montane. In
Italia termenul indica acele zone care nu sunt nici urbane, nici de coasta si drept urmare
include regiunile montane. In Irlanda si Anglia termenul analizat este practic sinonim cu
notiunea de “regiune de la tara”, aceasta diferentindu-se total de cea urbana. Spania,
Portugalia si Grecia au tendinta de a asimila termenul de mediu rural cu zonele unde se
realizeaza productia agricola. Constatam ca - cel putin pe continentul european -
termenul de “mediul rural” are intelesuri diferite. Acest lucru da nastere unor dificultati
de analize comparative interstatale, cat si unei limitari in aprecierea de ansamblu
asupra activitatilor desfasurate in acest sector.
Exista voci care pe langa considerentele de natura geografica apreciaza ca
inadecvarea la realitate a definitiei “turismului rural” este determinata si de alte motive.
Spre exemplu este cunoscut ca produsul turistic reprezinta in esenta masura activitatii
turistice privita ca activitate economica intr-o anume dimensiune, volum, structura sau
calitate; prin destinatiile sale produsul turistic putandu-se constitui intr-un mesaj adresat
consumatorilor (turistilor) potentiali, care prin optiunea lor - concretizata in prezenta la
momentul prestarii serviciilor componente, dau nastere fluxurilor turistice respectiv
consumului turistic. Insa exista specialisti ce considera ca o excursie cu un atelaj tras
de animale sau un picnic ori alta activitate derulata pe timpul unei zile intr-un colt
indepartat de provincie, nu ar putea fi considerate “turism rural”
Potrivit formelor de manifestare si practicii mondiale aceste trasaturi ale
turismului rural ar putea fi:
- apropierea de natura;
- absenta multimii (de semeni);
- liniste;
- un mediu ambiant “nemecanizat”;
- contacte personale (in opozitie cu irationalismul si anonimatul urbanului);
4
- senzatia de continuitate si stabilitate, de traire a unei istorii, vie si trainica;
- posibilitatea de a cunoaste indeaproape locuri si oamenii acelor locuri;
- contactul nemijlocit cu autoritatile locale, cu preocuparile si activitatea specifica zonei;
- cunoasterea indeaproape a afacerilor ce se fac pe plan local;
- posibilitatea prelevarii de imagini legate de identitatea indivizilor comunitatii;
- sansa integrarii in comunitate pe perioada sejurului.
Drept urmare o alta posibila definire a activitatilor de turism desfasurate in spatiul
rural ar trebui sa ia in calcul tocmai aceste aspecte - ce-i drept importante pentru
transformarea in realitate a “visului de vacanta”. Aceasta cu atat mai mult cu cat intre
asteptare (ca dorinta) si realitate exista deobicei o usoara abatere(+/-).
Un al doilea enunt, mai ermetic, defineste: “Turismul rural ca o forma concentrata
pe destinatii in spatiul rural, dispunand de o structura functionala de cazare si de alte
servicii eterogene”
Formularea apartine unui grup de cadre didactice din Academia de Studii
Economice Bucuresti, care in incercarea de a realiza o definitie intr-o exprimare mini-
max90 au consultat surse din literatura de specialitate engleza, franceza, germana si
spaniola, pe care mai apoi le-au armonizat.
Un al treilea enunt, ce eludeaza aspectul geografic de asta data, afirma ca:
“Turismul rural este un concept care cuprinde activitatea turistica organizata si condusa
de populatia locala,si care are la baza o stransa legatura cu mediul ambiant, natural si
uman”.
Aceasta definitie pare a fi mai cuprinzatoare, singura sa scapare consta in
omiterea implicarii in activitati de turism rural a unor organizatii sau persoane din afara
comunitatii locale (touroperatori, investitori, etc.).
In acceptiunea Organizatiei Mondiale a Turismului si a multor organizatii
europene de turism rural, turismul rural este “o forma a turismului care include orice
activitate turistica organizata si condusa in spatiul rural de catre populatia locala,
valorificand resursele turistice locale (naturale, cultural-istorice, umane) precum si
dotarile, structurile turistice, inclusive pensiunile si fermele agroturistice”.
Aceasta definitie, desi nu le expliciteaza, are la baza o serie de trasaturi specifice
ce caracterizeaza activitatile de turism rural. Dintre acestea enumeram:
- localizarea in zonele rurale (existenta in localitati rurale);
- construirea produsului turistic in mod functional, bazat pe caracteristicile lumii rurale
(spatiu deschis, contact cu natura, traditie, organizare si practici traditionale);
- ruralitatea ca scala (din punct de vedere al cladirilor si amenajarilor – de obicei la
scara mica – conservandu-se infrastructura rurala) ;
- caracterul traditional (crestere domoala si organica in legatura cu familiile locale –
avanduse in vedere pastrarea functionalitatii rurale si conservarea modului de viata
rural);
- diversitatea formelor de prezentare, functie de: mediile rurale si economice; istoric si
asezare (pastrandu-se identitatea culturala specifica).
Una dintre cerintele practicarii durabile a turismului rural consta in aceste conditii
in prezervarea elementelor esentiale ale ruralului. In aceste conditii definirea turismului
rural ia in calcul si o serie de elemente precum dimensiunile:
- psihologica (bazata pe trebuinta umana de a se bucura de odihna si recreere);
- sociala (generata de contactul cu lumea rurala);
5
- geografica (legata de configuratia reliefului, ce favorizeaza ori limiteaza dezvoltarea
activitatilor de turism);
- urbanistica (modul de organizare spatiala, marimea asezarilor, nivelul dotarilor si cel al
infrastructurii).
Trebuie sa admitem ca intre o zona rurala si alta sunt diferente, mai mult functie
de mediul natural, de dezvoltarea socio-economica existenta constatam variatii de la o
regiune la alta, iar mult mai vizibil de la o tara la alta, respectiv de la un continent la
altul. Totusi adevaratele zone rurale sunt caracterizate, in general, de: densitati reduse
ale populatiei, numar variabil de gospodarii (de obicei rasfirate - cu distante mari intre
ele), importante suprafete agricole ori foriestere. Aceasta diversitate de resurse, diferit
asortimentata, a condus la forme de exprimare diferita a activitatilor de turism rural si
respectiv a produselor turistice oferite pietei. Astfel o parte dintre activitatile de turism
rural sunt regasite sub titulatura de: agroturism, turism verde sau ecoturism (se face
referire la activitatile ecoturistice care sunt derulate in mediul/spatiu rural).

Capitolul IV
6
Liderii turismului rural european

Turismul rural se sprijina in majoritatea tipurilor de primire (receptie) existente -


camere de oaspeti, pensiuni, ferme, hanuri, campinguri, etc. - pe dotarile ce se
regasesc, in mare parte, in proprietatea privata a locuitorilor din spatiul rural, practicanti
(in calitate de prestatori) ai activitatilor turistice complementar unor alte activitati de
baza.
Reteaua turismului rural contemporan prezinta cea mai buna organizare in
cadrul statelor Comunitatii Europene. Aceasta datorita :
- conditiilor de organizare create;
- a organismelor neguvernamentale nationale si internationale existente;
- sprijinului primit din partea statelor (credite pe termen lung, cu dobanda de 3-5% -
Franta, Germania, Austria - scutire de impozit pe activitatea turistica desfasurata, sprijin
logistic, farmer de cadre si indrumare, s.a.), a C.E.E. prin intermediul programelor
PHARE;
- experientei castigate si dorintei de perfectionare manifestate permanent.
Nu in ultimul rand un argument convingator al dinamicitatii activitatilor turistice
rurale europene la constituit dirijarea catre “vacanta la tara” a peste 25% din populatia
tarilor europene, in perioada deceniilor 8 si 9 a secolului trecut.
Pentru a avea o imagine de ansamblu incercam o sumara prezentare a
principalilor actori din cadrul acestei piete.

Austria

In aceasta tara turismul rural reprezinta o activitate care a confirmat, contribuind


la dezvoltarea de noi preocupari - devenite in timp profesii - care au condus la cresterea
economica a asezarilor satesti. Formele de manifestare ale turismului rural sunt:
pensiunea taraneasca (case taranesti cu camere de inchiriat) si turismul in hanuri.
Analizand statistic realizarile domeniului se remarca pozitia de fanion a regiunii Tirolului.
Vechimea acestor preocupari - in 1989 s-au sarbatorit 100 de ani - au condus la
realizarea traditiei; aproape un sfert dintre fermele austriece primesc oaspeti de peste
un secol, asigurand prin aceasta activitate un trai imbelsugat la aproximativ 10% dintre
fermierii austrieci.
Totul a pornit de la pozitia geografica a Tirolului, aflat la intersectia rutelor nord-
sud si estvest, caracterizata printr-un trafic ridicat. Incepand cu secolul al XVIII-lea
Tirolul iese din umbra Elvetiei si devine zona de interes turistic. Desi trecuta prin
incercarea celor doua razboaie mondiale, zona Tirolului s-a refacut in viteza de fiecare
data. In anii ‘50 au fost reatinse conditiile de dinainte de razboi, iar dezvoltarea
urmatoare nu a fost numai rapida, ci si foarte puternica. Cresterea realizata in
domeniul turismului s-a bazat pe: cresterea economica a intregii regiuni, cresterea
populatiei, cresterea bugetului de timp liber, dezvoltarea transporturilor si a

7
infrastructurii necesare acestora, dezvoltarea noilor sisteme de comunicatie, a
sporturilor de iarna si nu in ultimul rand a urbanizarii.
Toate acestea au condus la omologarea si functionarea a 25 comune turistice, in
care o familie din doua primeste turisti la ferma, in medie existand - la fiecare ferma - 6
paturi. La sfarsitul secolului XX in intreg Tirolul o treime din gospodariile aflate in mediul
rural inchiriau spatii de cazare. Astazi statisticile primilor ani ai mileniului III, plaseaza
Austria pe locul secund al detinatorilor de ferme cu functie turistica: 19.000 ferme
existente in exploatare.
Corelarea eforturilor si necesitatea desfasurarii unei activitati calitative - in
conditiile cresterii concurentei -, au contribuit la infiintarea Organizatiilor Turistice Satesti
(OST), si a Centrelor de Administratie a Organizatiilor Turistice Satesti (CAOST) la
nivelul judetelor. In intampinarea acestor initiative au venit:
- “Sindicatele de initiativa sateasca”,
- “Oficiul de turism al landului”,
- “Oficiul pentru promovarea turismului austriac”.
Promovarea activitatilor turistice rurale este realizata prin: Camera de Comert
Exterior, institutiile culturale, birourile liniilor aeriene, birourile oficiale din tarile emitente
de fluxuri turistice, prin ziare, reviste, emisiuni la radio si televiziune, afise in locuri
publice, prospecte, pliante, firme, participarea la targuri si expozitii.
Incercand a realiza o fotografie a produsului turistic rural austriac vom constata
ca el se caracterizeaza prin: imensul efort investitional pentru echipare, preponderenta
unitatilor de mici dimensiuni si caracterul familial al acestora; nivelul calitativ al
echipamentelor hoteliere imbunatatit continuu (salon, bar, salon T.V., sala de jocuri,
sauna, piscina etc.).
Tinand cont de necesitatea existentei unor dotari pentru practicarea sportului in
orice anotimp, vacantele tiroleze sunt de neconceput in momentul de fata fara: centre
de echitatie, terenuri de tenis, piscine acoperite, sala de masaj, solarium, bufete, sauna,
patinoare, partii de schi, tunuri de zapada artificiala (lacuri colectoare), masini de batut
zapada. Iar pentru ca totul sa functioneze perfect, cu o precizie maxima, exista mici
societati de exploatare si intretinere-reparatie a dotarilor si instalatiilor

Franta

Este considerata drept leagan a turismului in spatiul rural, datorita vechii traditii,
cat si cotelor maxime de diversificare, organizare si promovare pe care le realizeaza.
Cea mai mare parte a echipamentelor franceze pot fi numite case rustice si sunt
controlate, omologate si rezervate prin Federatia Nationala “Gites de France”(fondata in
1955, cand regrupa 146 gites-uri), ce include peste 38.000 de proprietari, peste 55.000
de echipamente de cazare, 600 de angajati, 95 de departamente regionale. Editeaza si
difuzeaza in fiecare an peste 2 milioane de ghiduri (11 ghiduri nationale, 95
departamentale, un jurnal al proprietarilor si un ghid al creatorilor). Peste 30 de milioane
de zile/turist, dintre care 23 % realizate de catre clienti din afara tarii. O capacitate totala
de cazare de peste 330.000 locuri / paturi.
Functie de caracteristicile dotarilor, segmentul de clientela caruia se adreseaza
sau preocuparii, in spatiul rural francez vom intalni asocieri precum:
- “Gites de France”,
8
- “Logis et Auberges de France”,
- “Bienvenu a la ferme”,
- “Stations vertes de vacances”,
- “Relais et Chateaux”,
- “Relais du Silence”,
- “Camping et Caravaning” etc.
In 1970, urmare a preocuparilor de a oferi servicii turistice in spatiul rural, ia
nastere “Tourisme en espace rural” (TER), ce cuprindea 4.000 de sate turistice,
150.000 de paturi, dispersate in 80 de departamente. Potrivit celor mai recente statistici
Franta detine prima pozitie ca numar de echipamente de cazare in mediul rural –
65.303 pensiuni
Dintre zonele care situeaza aceasta activitate pe o pozitie importanta amintim:
Haute-Savoie, Herault, Saone si Loire, Cotes d’Armor sau Bas-Rhin - pe de o parte -
precum si regiuni binecunoscute ca: Bourgogne, Bretagne sau Alsace. Turismul rural -
am fi putut spune simplu si fara a fi comis o greseala, turismul francez in general, -
atrage, pe langa rezidentii francezi, multi turisti din afara granitelor. Dar oare “Ce-i face
pe toti acesti vizitatori sa aleaga ca destinatie Franta?”. Poate:
- tartinele cu unt muiate in ceasca de cafea cu lapte de la micul dejun, ineditul
preparatelor
cu melci sau al branzeturilor, intr-un cuvant bucataria franceza;
- vinurile albe, rosii, roze sau negre;
- sampania;
- french-cancanul;
- branzeturile,
- felul lor de a fi: indisciplinati, seducatori, un pic sovini, dar mai ales gazde atente, gata
la
orice pentru a-si satisface vizitatorii
In plus nu trebuie neglijat raportul pret-calitate care constituie o preocupare
majora pentru fiecare prestator. La cele de pana acum este necesar a adauga “un
puternic atasament pentru regiunea natala si o oarecare aversiune de a schimba o
regiune cu alta”74, precum si grija autoritatilor de a sprijini toate aceste intreprinderi prin
credite (agricole, hoteliere, speciale pentru amenajarea satelor) pe termen lung (pana la
15 ani) si cu dobanda mica (3-5%)75. Toate acestea si inca cateva lucruri pe care nu le
poti descoperi decat la fata locului au contribuit la noua infatisare a turismului francez in
spatiul rural si la clasarea sa in topul preferintelor turistilor de pretutindeni.

Germania

“Vacantele la fermele taranesti” au condus, printre altele, la o concluzie -


apreciata si bine cunoscuta - a gazdelor (receptorilor-prestatorilor de servicii turistice):
“un oaspete aduce mai mult profit decat orice alta activitate desfasurata in cursul unui
an intreg”.
Drept urmare, in 1980 a fost inaugurat un proiect de amenajare “de la Marea
Nordului pana in Alpi”, ce si-a propus realizarea a 2.000 de locuinte de vacanta cu circa
10.000 de camere (cu unu si doua paturi). Regiunile cele mai dezvoltate in activitatea
de turism rural sunt: Schwartzwald si Messen.
9
Cele de mai sus pot fi conjugate cu legislatia anti-trust, cu incurajarea
permanenta a afacerilor “mici si mijlocii” cu capital familial si nu in ultimul rand cu un
foarte vechi concept german76 asupra vietii de familie si in special legat de rolul si
pozitia femeii in societate (“kinder, kuche und kirche”)- care au condus la obtinerea unor
rezultate deosebite si o promovare ascendenta a turismului rural.
In momentul de fata turismul rural este practicat in mai bine de 2/3 din spatiul
rural german.
Pozitionand geografic, vom intalni dotari incepand din Rhenania de Nord,
Westfalia, continuand apoi cu: Hessen, Bavaria sau Baden Wurtemberg. Sejururile
oferite in turismul rural german poarta parfumul serbarilor berii, culoarea Dunarii si
caldura copilariei din povestile fratilor Grimm.
Chiar daca aparent precizia, promptitudinea si stilul german va fac sa credeti ca
atmosfera este mai sobra, veti afla caldura si intelegerea gazdelor germane, mai ales
atunci cand le veti aduce la cunostinta ca nu indragiti lichiorul lor de ou crud. Veti avea
surpriza sa constatati ca imediat ce le-ati spus-o, ei v-au si inteles. O alta surpriza
placuta va consta in vorbirea limbilor franceza si engleza de catre gazdele germane. In
rest, modernul incearca sa nu deranjeze nimic din ceea ce presupune traditia. Ambianta
rurala este agrementata cu multe initiative de petrecere a clipelor de vacanta si situeaza
la loc de frunte animatia turistica.
Celor care vor alege una din cele peste 3.000 de oferte ale “Ferien auf dem
Lande” (Ghidul ospitalitatii rurale in Germania - t.a.), le sunt propuse, in afara serviciilor
de gazduire - cu mic dejun, demipensiune sau pensiune completa :
- itinerarii ciclo-turistice, calare, cu caruta sau caleasca;
- vizite in ateliere ale artizanilor;
- sejururi pentru naturalisti (vanatoare fotografica);
- peripluri per pedes (plimbari, drumetii, pelerinaje, peripluri “mergand pe jos”)
Statisticile din ultimii ani indica un grad de ocupare: 31 saptamani/an.

Capitolul V
Aspecte ale turismului rural din celelalte tari europene
10
Practicarea turismului rural s-a extins din ce in ce mai mult in a doua jumatate a
secolului XX. In aproape tot continentul european, un week-end sau o vacanta la tara
au intrat in obisnuinta iubitorilor de aer curat, natura, spatii pure ecologic. Din randul
celorlalte tari europene practicante ale turismului rural pot fi prezentate urmatoarele:

Belgia - tara lui Tintin, a berii, a lui “Mauneken Pis” si a altor cateva
binecunoscute repere,
din 1973 - cand se constituie prima asociatie, devine renumita si in turismul rural. Belgia
federala (compusa din: Vallonia, Flandra si regiunea Bruxellesului) propune 260 de
gituri rurale si 145 camere “de oaspeti” in regiuni bogate in patrimoniu artistic si traditii
populare. Echipamentele sunt omologate, controlate si rezervate prin “Les Gites de
Wallonie” fiind situate mai ales in jumatatea de sud a Belgiei. Wallonia este o zona a
padurilor, rezervatiilor naturale, a raurilor, dar - in acelasi timp a muzeelor - a
constructiilor vechi bine conservate si a echipamentelor de vacanta confortabile.
Acest veritabil mic paradis este locuit de oameni veseli si mereu gata sa faca o
serbare, pragmatici, eficienti si deosebit de amabili. Toate cele de mai sus sunt,
credem, suficiente pentru ademonstra si proba buna lor reputatie de gazde deosebit de
ospitaliere.
Danemarca - este locul unde produsul turistic rural poarta un nume atractiv:
“vacante active”. Prin intermediul organizatiei “Landsforeningen for Landboturisme” din
Skandenborg sunt
puse la dispozitia doritorilor 22 de asezaminte cu circa 3000 de paturi. Serviciile turistice
sunt oferite in demipensiune sau pensiune completa; cazarea este oferita in locuinte la
ferma, apartamente independente sau campinguri. Sunt acordate reduceri intre 40-50%
pentru copiii sub 12 ani, iar in extrasezon se practica preturi speciale.
Finlanda - tara “facuta” parca in intregime din apa, aer si arbori. Cele mai bine
de 188.000 de lacuri si peste 65% suprafete acoperite cu paduri realizeaza aici
paradisul amatorilor de natura si aer pur, proaspat dar mai racoros. Tara in acelasi timp
a fiordurilor si a lui Mos Craciun, Finlanda poseda un popor calm, modest, pacifist si
foarte disciplinat. La toate cele prezentate pana acum trebuie sa mai adaugam lungile
nopti albe din perioada verilor arctice, sauna, barca pentru peste si echipamentul din
lemn. Echipamentele turistice par a veni din lumea povestilor, aceste mici cabane sau
“castele” din lemn se gasesc mai ales in zona lacurilor, a fiordurilor si in jumatatea
sudica a Finlandei. Sunt omologate peste 5000 de asezaminte cu un numar de peste 10
000 de paturi79. Turistii pot locui singuri in ferme sau gospodarii taranesti. De
asemenea, in vacanta lor pot participa la viata asezarilor rurale, pot munci in cadrul
gospodariilor sau pot practica sportul - cel mai adesea echitatia si schiul. Sunt acordate
reduceri de 50 % copiilor intre 2 si 11 ani, ca si pentru sejururile lungi.
Irlanda - are incluse in circuitul turistic circa 500 de ferme ce ofera in mod
traditional formula “bed & breakfast” (cazare si mic dejun - t.a.), dar la cerere si

11
demipensiune sau chiar pensiune completa. Numarul oaspetilor intr-un astfel de
asezamant variaza intre 6 si 10 persoane.
Echipamentele poseda in mod frecvent cai (pentru echitatie), instrumentar pentru
practicarea pescuitului sau terenuri de golf. In zonele montane exista posibilitati pentru
drumetii sau escalada, iar in zona litorala sunt numeroase plaje cu nisip si se poate
inota. Multe dintre ferme au amenajate locuri de joaca pentru copii si pot asigura la
cerere serviciul de “baby sitter”. In general copiilor li se acorda 25% reducere. In
numeroase randuri cazarea este oferita in apartamente independente sau in rezidente
rurale rezervate in edificii antice. Zonele renumite in turismul rural irlandez sunt litoralul
vestic si partea centrala intre Galway si Dublin. Regiunile care se constituie in zone
traditionale sunt:Ballyhourra Country (in apropiere de Shannon), Joyce Country,
Inishowen, Unabhan si Carlow Country.
Italia - turismul rural cunoaste ca forma de manifestare “vacantele verzi” si are ca
principala componenta agroturismul. L’Asociazione Nazionale per l’Agriturismo,
l’Ambiente e il Territorio s-a constituit la Roma in 1965. Ghidul ospitalitatii rurale - editat
periodic – contine informatii, adrese pentru vacante la ferma, descrieri ale
echipamentelor, echipamente, produse tipice etc., despre dotarile din 20 de regiuni ale
Italiei. In cele peste 500 de pagini ale ghidului editat de AGRITURIST se regasesc
informatii diverse despre aproximativ 1500 de echipamente (ferme, locuinte antice
renovate, pensiuni, case de odihna, vile moderne, case traditionale, castele si
fortificatii).
Pe langa descoperirea diversitatii traditiilor culturale si a peisajelor, turismul rural
Italian atrage prin:
- traditiile culinare ale bucatariei italiene;
- renumitele vinuri;
- dansurile si cantecele folclorului sau muzicii culte;
- arhitectura diverselor monumente istorice;
- poezia si legenda fiecarei asezari in parte.
Renumite sunt regiunile Piemonte, Lombardia, Trentino, Veneto, Emilia
Romagna, Liguria, Toscana, Lazio, Abruzzo, Umbria, Campania, Puglia, Calabria,
Sicilia si nu in ultimul rand Alto Adige. Interesant de remarcat - si retinut este faptul ca
italienii sunt receptori de fluxuri turistice, dar si unii dintre cei mai mari emitatori din
cadrul miscarii turistice rurale europene.
Portugalia - 800 km de coasta ( tarm - taram de vis), 12 insule, o pasiune
ancestrala pentru ocean - caci aici Atlanticul intalneste Europa - patrie a unui popor de
cuceritori si descoperitori (Vasco da Gama si Magellan au fost portughezi), si nu in
ultimul rand locul unde se “fabrica” vinul de Porto si se canta fado-ul.
Turismul rural este reglementat prin lege din anul 1986. El poate fi practicat de
familii de agricultori sau de rezidenti din mediul rural posesori ai unor rezidente de
interes particular, arhitectonic sau istoric. “Turismo no Espaco Rural” (TER) propune
case particulare, care pot fi frumoase ferme sau conace sau chiar castele din secolul
XVIII, case rustice sau ferme in plina activitate.
Sectorul turismului rural este coordonat de Ministerul Comertului si Turismului,
care acorda si autorizatiile pentru exercitarea acestei activitati. In acelasi timp se acorda
un ajutor material deosebit celor care doresc sa practice turismul rural. Se acorda
credite pe perioade lungi si nerambursabile in procent variabil, 40-60%, cu conditia de a
12
desfasura aceasta activitate timp de minim 10 ani. Din punct de vedere turistic,
Portugalia se imparte in opt zone promotionale: Costa de Lisboa, Costa Verde, Costa
de Prata, Montanhas, Planicies, Algarve, Azorele si Madeira82.
Turismul rural reuneste peste 100 de echipamente cu peste 1500 de paturi, la:
ferme (quinta), conace (casa), castele (castelo), mori (moinho), vile (vila). Exista de
asemenea numeroase campinguri in toata tara, care ofera posibilitatea petrecerii unei
vacante economice si in plin contact cu natura.
Pentru tineri se insira in lungul tarii un lant de 18 hanuri.
“Vacantele la tara” in Portugalia ofera in mod deosebit animatie, posibilitatea practicarii
sportului (inot, tenis, echitatie, pescuit, vanatoare, golf) sau a participarii la viata fermei
– vacante active. Gazdele vorbesc in marea majoritate a cazurilor 1-2 limbi de circulatie
internationala (franceza, engleza, spaniola, germana, italiana).
Deviza lor: “Un turist = un prieten. Zambeste!”
Alte tari - in ultimele decenii ale secolului XX, turismul rural s-a impus si in zone
din ce in ce mai noi. Astfel, el se manifesta viguros in:
- Spania (Granada, Almeria, Malaga, Cadiz, Huelva, Sevilla, Cordoba si Jaen);
- Elvetia (Leman, Jura, Neuchatel, Berna, Ticino);
- Luxemburg (Porte des Ardennes, Mullerthal, Moselle);
- Anglia (Kent, Norfolk, Suffolk, Warwickshire, Tara Galilor).
De asemenea, activitatile de turism rural sunt in plina afirmare in: Grecia, Islanda
si Suedia; incearcand a se impune si in tarile Europei Estice din randul carora s-au
remarcat: Polonia, Ungaria, Bulgaria, Slovacia, fosta Iugoslavie si Romania.

Capitolul VI
Sintetica prezentare a turistului european

13
“Turismul verde”95 a sedus in special europenii, in mod deosebit locuitorii marilor
aglomerari urbane, dar nu numai. Pentru aceasta tot mai multi dintre “actorii” lumii
turismului incearca o dezvoltare cat mai orchestrata a echipamentelor si zonelor
turistice cu mediul natural si socio-cultural al ariilor de receptie. Atat prestatorii cat si
turistii incearca o armonizare a interesului pentru o vacanta excelenta cu dorinta de a
imbunatati impactul acesteia – din punct de vedere social, cultural si al protejarii,
respectiv atenuarii efectului de degradare – asupra mediului inconjurator.
Aceste preocupari fac ca din ce in ce mai multi turisti - an de an mai numerosi –
sa descopere vraja, romantismul, libertatea si facilitatea practicarii turismului in spatiul
rural. In general acesti turisti doresc conditii de cazare si viata tipic rurale, un grad de
confort decent, preparate culinare traditionale si specifice regiunii in care se afla,
asteptand o diversificare in timp a ofertei.
Fara a absolutiza, vom remarca faptul ca in mare parte europenii sunt mai ales
adeptii vacantelor sedentare; aceasta s-ar putea traduce prin dorinta de a gasi la
destinatia vacantelor un raspuns al aspiratiilor. Astfel, pentru un turist sedentar,
produsul turistic este constituit din ansamblul de elemente care-i permit sa petreaca o
“vacanta buna”.
Spre exemplu:
- daca se afla la mare, produsul turistic va fi constituit din insasi marea, dar si din toate
celelalte activitati presupuse de aceasta: plaja, animatie, comercianti, spatii de cazare,
restaurante, informatii turistice, servicii diverse (posta, banca, farmacie, doctor s.a.);
- daca se afla la munte, produsul turistic va fi constituit din insasi muntele, dar si din
toate celelalte activitati presupuse de aceasta: domeniul schiabil, instalatiile de transport
pe cablu, agrementul “apres-ski”96 ori estival si animatia, comercianti, spatii de cazare,
restaurante, informatii turistice, servicii diverse (posta, banca, farmacie, doctor,
salvamont, etc.);
- daca se va afla la tara, el asteapta sa gaseasca aici un ansamblu de prestatii sau de
posibilitati comparabile cu acelea pe care le-a visat dar mai putin pretentioase decat
cele din statiunile de pe litoral ori montane.
O parte dintre prestatorii de servicii turistice considera – in mod eronat – ca de o
deosebita importanta sunt pentru turist doar serviciile de baza (cazarea si masa).
Eroarea consta in faptul ca orice vacanta presupune: calatoria, serviciile de cazare si
serviciile de alimentatie publica; dar acestea exista si la domiciliul turistului vacanta
trebuie insotita, in afara conditiilor de existenta, de servicii suplimentare si de ceea ce
se numeste “oferta speciala sau personalizata”.
Tipuri de produse turistice rurale utilizate de turistul european se clasifica in
urmatoarele:
a) produsele turistice alcatuite de turistul insusi - plecand de la elementele constitutive
ale
vacantei in care el se inscrie. Este cazul - spre exemplu - al campingurilor de la tarmul
marii: incepand cu cazarea sa, activitatile practicate pe plaja, plimbarile in localitate sau
excursiile programate in imprejurimi;

14
b) produsele turistice dinainte aranjate de catre mediul de primire.- Este cazul fermelor
care
propun gazduire asortata cu posibilitatea practicarii pescuitului, echitatiei sau activitatilor
“de la ferma”, precizandu-se ansamblul posibilitatilor oferite turistului in imprejurimi;
c) produsele turistice alcatuite de un profesionist in turism pentru clientela sa,- pornind
de la
elemente raspandite sau disparate. Este cazul sejururilor organizate;
d) produsele turistice “totul inclus”, raspandite sub numele de “produse forfetare”.

Capitolul VII
Formele de cazare (gazduire) propuse turistului rural

15
Cazarea in spatiul rural este, in majoritatea cazurilor, satisfacuta de mici unitati in
gestiune hoteliera. Una din asociatiile turismului rural din Franta - numim aici “Gites de
France”- propunea clientilor sai in anul 1994, 50000 de adrese, la tara, munte si mare,
iar in 1999: alte 5000 noi adrese peste cele deja existente.97 Spatiile de cazare –
traditionale sau moderne (pastrand insa elemente ale arhitecturii specifice ruralului si in
mare parte zonei in care sunt amplasate) prezentau clasificare de la 1 la 5 spice si erau
de urmatoarele tipuri:
- Gite rural: amenajari respectand stilul local, fiind o casa sau o locuinta independenta
situate la tara, mare sau munte. Se poate ramane un week-end, una sau mai multe
saptamani, in toate sezoanele. La sosire, proprietarii rezerva o primire personalizata.
- Chambre et table d’hotes (camere de hotel sau “bed & breakfast” -BB-): este o alta
modalitate de a descoperi miile de fete ale Frantei. Turistii sunt primiti “ca prieteni” la
particulari care deschid casele lor pentru una sau mai multe nopti, cu ocazia unei
deplasari sau a unui sejur. Reprezinta o modalitate de a redescoperi convietuirea in
spatiul rural, traiul bun si bucatariile regionale.
- Gite d’enfants et Gite pour adolescents (cuiburi /culcusuri pentru copii): in timpul
vacantelor scolare, copii sunt primiti de familii agreate de “Gites de France” si
supravegheati de o persoana competenta. Ei impart impreuna cu alti copii (maxim 11)
viata la tara si profita de odihna in aer curat.
- Camping et l’aire naturelle (camping la ferma): situat in general in apropierea unei
ferme, terenul unde poate fi instalat/a cortul sau rulota este amenajat pentru a primi
intre 6 si 25 de instalatii, dispune de instalatii sanitare complete; turistii petrec aici un
sejur profitand de liniste si natura.
- Gite d’etape si Gite de sejour: este destinat primirii de calatori (pedestri, calare, ciclisti
etc.) care doresc sa faca o mica oprire inainte de a continua itinerarul propus; este
situat in imediata apropiere a traseelor de calatorie, permitand gazduirea de familii sau
de grupuri, pentru sejururi sau week-end-uri in mijlocul naturii.
- Gite de group - adaposturi rurale de mare capacitate, sunt prevazute pentru a primi
familii sau grupuri (in jur de 20 persoane) cu ocazia sejurului sau a unui week-end.
- Chalets-loisirs (popasuri pe indelete / popasuri de recreere - odihna), situate intr-un
spatiu natural (“in inima naturii”) in grupuri de 3 pana la 25, prezinta amenajari pentru
maxim 6 persoane. Sunt propuse aici activitati diverse : pescuit, ciclism, tir cu arcul etc
In exemplul prezentat se poate discuta deja de o “hotelarie rurala” fara a
folosi vorbe mari. Situate majoritatea in comune cu mai putin de 5000 de locuitori, ele
beneficiaza de un standard de 1 sau 2 stele si sunt raspandite in intreaga Europa:
Franta - “Logis et ocuberages de France”, dispune de aproape 80 000 camere;
Irlanda - “Village luns Hotels”, peste 200 camere.
In deceniul opt al secolului nostru au fost realizate in mediul rural dotari de lux, aspect
ce nu trebuie neglijat. Dintre acestea amintim dotarile “Paradores “in Spania, “Relais et
Chateaux” inFranta, “Health Farms” in Anglia

16
Capitolul VIII
Activitati destinate turismului rural

17
Cu toata fuga de lumea civilizata, cu toata dorinta de izolare si de reintoarcere
la natura, omul modern doreste in “vacantele sale verzi” din mijlocul spatiului rural o
serie de activitati la care viseaza, gandeste - sau pe care chiar le practica in marile
aglomerari urbane (ce-i drept rar sau intamplator, din cauza lipsei de “timp liber” –
poate?!?) - atunci cand are ragazul ca gandu-i sa hoinareasca...

Golful

Intreaga lume a fost cuprinsa in anii ‘80 de un entuziasm netarmurit legat de


practicarea acestui sport. Numai in Franta terenurile pentru practicarea acestei
discipline au crescut de la 140 (in anul 1980) la peste 200 (in 1988) pentru a ajunge la
425 (in 1992). Numarul practicantilor legitimati a crescut - in aceasta tara - de la 40000
la peste 190000. Si nu lipsit de importanta este faptul ca sportul este unul verde, un
sport al spatiului rural si in plus din ce in ce mai mediatizat si mai apreciat.
Trebuie tinut cont totusi ca desi contribuie la dezvoltarea turismului rural, golful
sufera de catva timp de o proasta reputatie: probleme funciare, consum excesiv de apa,
utilizarea intensiva a ingrasamintelor, echipamentele sportive care sunt adesea acuzate
a fi pretextul unor operatiuni imobiliare. Tocmai din acest punct de vedere consideram
ca aceasta activitate ar putea da un plus de atractivitate “vacantelor la tara”, daca ar
intra in atentia intreprinzatorilor romani dornici de a-si desfasura activitatea in turismul
rural (pana in prezent in Romania exista doar terenurile din Bucuresti si Breaza).

Echitatia turistica

In general calul are o imagine buna in public. Dintre sporturile care atrag in mod
deosebit si care sunt deosebit de apreciate echitatia se afla la loc de frunte urmand
indeaproape tenisul, fotbalul, natatia sau baschetul. Organizarea si distribuirea acestui
produs ridica probleme, dar trebuie remarcat in acelasi timp ca el este tot mai solicitat.
Ca urmare in Franta, tara cu traditii deosebite in cadrul turismului rural specializat, un
grup de lucru - initiat de TER (Turism in Spatiu Rural) si grupand profesionisti ai
turismului - au avut ca sarcina, in pregatirea sezonului 1993/1994, promovarea si
comercializarea acestui produs.

Calatoriile pedestre (drumetiile)

Drumetiile se bucura de tot mai multa solicitare atat in randul tineretului cat si a
celorlalte categorii de varsta. Principalele motivatii sunt: dorinta de a admira peisaje
deosebite - continuata in putine randuri cu pasiuni precum: film, fotografia, pictura,
poezia sau literatura - fuga de poluarea sonora si a mediului vital, dorinta de miscare,
recreere, libertate si independenta.
In momentul actual piata acestui produs este confruntata cu urmatoarele
tendinte:
- o relativa stagnare a clientelei pentru marile drumetii pedestre;
- un progres al clientelei “plimbaretilor de ziua” sau de o jumatate de zi, clientela
obisnuita care nu cauta exploatarea sportiva;
18
- cautarea, tot mai accentuata, in special de catre organizatori specializati, de drumetii
“fara sac” si de locuri de cazare confortabile.
Dezvoltarea acestui produs se realizeaza din ce in ce mai frecvent prin
intermediul structurilor specializate ale operatorilor sau touroperatorilor. A se vedea
exemplul unor astfel de firme din: Franta, Anglia sau Germania

Drumetiile pe bicicleta

Sunt tot mai gustate in Germania, Italia si Franta. In plus pe piata acestor tari au
aparut in ultimul deceniu al secolului XX diverse tipuri de biciclete de drumetie, care
insumeaza aproximativ 50% din vanzarile anuale de biciclete. In concordanta cu
manifestarile acestei noi pasiuni, inca din 1986 in Franta - Le Parc du pilat - a fost
amenajat un parc pentru cei peste 200 000 de adepti ai acestei noi forme de drumetie.
Mai nou aceasta formula de vacanta este practicata si in tara noastra, promotorul
acestora fiind Asociatia de Turism Montan Prahova (1996). Prin intermediul acesteia
iubitorii acestui gen de vacanta pot inchiria echipament velo la Cornu, Azuga si Valea
Teleajenului. Posibil sa mai existe si alte preocupari de acest gen pe care noi nu le
cunoastem. In mod evident insa preocupari de acest gen au existat in turismul
romanesc – international cei drept; acest tip de produs turistic fiind agreat in mod
special de turistii englezi, francezi, germani – si suntem convinsi ca, si orchestrat cu
tendinta de utilizare a unor mijloace de transport ecologic, acesta modalitate de
petrecere a vacantelor itinerante va face “istorie” si in turismul rural romanesc.

Drumetii fluviale

Mult apreciata si indeosebi practicata in Franta (care dispune de o retea de 8500


km cai navigabile
- cea mai importanta din Europa), aceasta noua forma de turism presupune o
infrastructura foarte variata
- porturi de placere,
- ecluze,
- halte (opriri) nautice,
- lucrari de arta,
- baze de inchiriat ambarcatiuni navale diverse.
Atractia deosebita este justificata si de un raport bun pret/calitate (preturile sunt
competitive) ca si de diversificarea prestatiilor propuse (sejur fluvial, croaziera - dejun,
croaziera - week-end, seminarii fluviale etc.).
O insemnata importanta au jucat eforturile promotionale si cele de
comercializare, ca si dezvoltarea concertata a infrastructurii nautice. Interferenta fluviu-
uscat este importanta si, drept urmare, in montajul produsului trebuie tinut cont de
motivatiile calatorilor. Deosebit de gustate in acest sens sunt: trecerea prin ecluze,
efectuarea de provizii in targurile de pe caile de apa, plimbarile pedestre sau cu
bicicleta pentru a vizita micile localitati sau a admira privelistea ori diversele
monumente.

19
In ceea ce ne priveste, in Romania acest turism este practicat doar in anumita
portiuni ale Dunarii si mai cu seama in Delta Dunarii. Oricum semnalele sunt timide desi
perspective exista.
Revenind la Franta, s-a constatat ca turistii provin din tarile vecine: Germania,
Elvetia, Anglia. Majoritatea se deplaseaza cu masina (80%), iar durata sejurului lor
variaza de la 2 - 4 zile (25%), la o saptamana (50%), ajungand chiar si pana la doua
saptamani (25%).

Pescuitul

Pentru o mare parte a celor care iubesc natura, pescuitul in apa dulce ramane o
posibilitate de a petrece clipele de ragaz din timpul vacantelor sau la sfarsit de
saptamana fie in apropierea domiciliului sau chiar mai departe.
Mergand mai departe pe exemplul turismului francez trebuie sa aratam ca se
considera insuficient dezvoltata aceasta forma de turism in Franta. Cea mai cunoscuta
este cea numita “Relais Saint Pierre”.
Pentru extinderea acestei forme de turism rural au fost create politici colective de
dezvoltare (la nivel departamental, local si regional). Au fost incluse in cadrul acestor
actiuni: federatiile si asociatiile pescarilor, administratia, prestatorii din hotelarie si
bazele de cazare.
La inceputul anilor ’90, ai secolului XX, doua din marile federatii ale prestatorilor
au editat o brosura “Gites et Lagis de Peche” iar in 1992, Ministerul Turismului din
Franta a editat “Destination Peche” in 57 000 de exemplare dintre care 5000 in limba
engleza
In ceea ce priveste miscarile pietei, trebuie remarcat interesul turistilor pentru
acest produs, ca si atractia in acest domeniu pentru tari ca: Danemarca si Olanda.
Activitati cu succes, aproape garantat, s-ar putea realiza si in tara noastra printr-
o colaborare a asociatiei vanatorilor si pescarilor sportivi cu asociatiile turistice de
Rezervatia Biologica Delta Dunarii, cu cele aflate in zone cu luciuri de ape (lacuri si
iazuri) sau in apropierea cursurilor de apa curgatoare.

20