CLASE DE MATERIALE INGINERŞTI

MATERIALE METALICE MATERIALE CERAMICE

legătură metalică legătură ionică
structură cristalină structură cristalină/amorfă
bune conducătoare slab conducătoare
deformabile plastic nedeformabile plastic
slabă rezistenţă la coroziune bună rezistenţă la coroziune

MATERIALE COMPOZITE
Metalele şi aliajele cunoscute
sub denumirea de materiale
metalice include:
fierul , oţelurile şi fontele, MATERIALE POLIMERICE
aluminiul şi aliajele sale, legătură covalentă
structură amorfă
cuprul şi aliajele sale, slab conducătoare
nichelul şi aliajele sale, deformabile plastic
bună rezistenţă la coroziune
titanul şi aliajele sale,
magneziul, zincul şi aliajele lor,
etc.
• Ceramicele sunt materiale tehnologice de vârf. Există două
categorii: ceramice structurale şi ceramice funcţionale.
Ceramicele sunt foarte rezistente la temperaturi înalte şi în
anumite medii corozive şi au proprietăţi optice şi electrice fiind
folosite la fabricarea circuitelor integrate, a fibrei optice şi a altor
dispozitive cu senzori.
• Polimerii include cauciucul, masele plastice şi adezivi. Se obţin
printr-un proces numit polimerizare care permite crearea unor
structuri mari moleculare din molecule organice. Se disting
următoarele grupe:
• plastomeri sau termoplaste, la care lanţurile moleculare nu
sunt legate rigid, ei sunt ductili şi deformabili;
• elastomeri, lanţurile moleculare sunt legate rigid doar parţial,
• duromeri sau duroplastele, care sunt mai rezistenţi şi mai fragili
deoarece lanţurile moleculare sunt legate rigid.
• Materialele compozite se obţin prin unirea a două sau mai
multe masteriale în scopul obţinerii de proprietăţi care nu pot fi
atinse de nici unul dintre materialele singulare.
• Proprietăţile tehnologice se referă la prelucrarea acestora pentru
obţinerea unor produse utile şi cuprind: capacitatea de turnare, de
deformare plastică la cald şi la rece, comportarea metalurgică şi
tehnologică la sudare, prelucrabilitatea prin aşchiere şi călibilitatea.
Toate aceste proprietăţi depind atât de compoziţia chimică cât şi de
structura microscopică. În tabelul 1.1. se prezintă metodele de
procesare a diferitelor clase materiale pentru a se obţine un produs util.
• Proprietăţile de exploatare caracterizează comportarea unui material
în serviciu, respectiv integritatea şi durabilitatea sa în funcţionarea
piesei sau sculei, la care este folosit.
• Proprietăţile mecanice sunt acele însuşiri care determină
comportarea materialului la eforturi mecanice exterioare fără apariţia
deformaţiilor sau ruperilor. În această grupă intră duritatea, rezistenţa
la rupere, limita de curgere, rezistenţa la oboseală. Proprietatea chimică
de bază a materialelor este rezistenţa la acţiunea corozivă a mediului de
lucru ( coroziunea chimică).
 Proprietăţi Turnabilitatea
tehnologice Deformabilitatea
Prelucrări prin aşchiere
Sudabilitatea
Călibilitatea
Duritatea
Rezistenţa la rupere
Limita la curgere
Caracteristici de
Rezistenţa la oboseală
rezistenţă
Proprietăţi mecanice Rezistenţa la fluaj

Alungirea la ruperea
Caracteristici de Gâtuirea la rupere
PROPRIETĂŢI ductilitate

Caracteristici de
tenacitate
Proprietăţi de întrebuinţare
Termice
Proprietăţi fizice
Rezilienţa
Energia de rupere
Căldură specifică
Conductibilitatea termică
Difuzivitatea
Coeficientul de dilataţie

Emisia
Optice
Absorbţia
Reflexia
Transmisia
Difracţia
Magnetice Permeablilitatea
Pierderi prin hysterezis
Câmpul coercitiv
Saturaţia magnetică
Electrice Rezistenţa electrică
Conductibilitatea electrică
Rezistenţa la coroziune electrochimică
Rezistenţa la coroziune chimică
 MATERIALE METALICE
Turnarea: în nisip, în cochilie, în forme permanente, turnarea Metalul lichid este turnat sau injectat într-o formă care poate avea configuraţia
continuă. produsului final obţinându-se o piesă turnată sau poate fi o lingotieră când se
obţine un lingou.
Deformarea plastică: forjarea, tragerea, extrudarea, laminarea, Metalul solid este deformat sub o presiune ridicată, la cald sau la rece, pentru a se
ambutisarea obţine produse utile.
Sudarea: cu arcul electric, prin presiune, prin frecare, prin difuzie, cu Realizarea unei îmbinări nedemontabile a materialelor utilizând încălzirea locală,
fascicul de electroni presiunea sau ambele , cu sau fără folosirea unui material de adaos.
Prelucrarea prin aşchiere: strunjirea, frezarea, găurirea Îndepărtarea surplusului de material sub formă de aşchii cu ajutorul unor scule în
vederea obţinerii formei, dimensiunilor şi rugozităţii suprafeţei unei piese.
Metalurgia pulberilor Pulberile metalice sunt compactate la presiuni înalte într-o formă utilă, iar ulterior
sunt încălzite la temeraturi ridicate care să permită legarea particulelor.
MATERIALE CERAMICE
Turnarea Ceramice lichide sau noroaie de lichid plus ceramică solidă sunt turnate într-o
formă dorită.
Compactarea: extrudare, presare, deformare izostatică Solid sau noroaie vâscoase de lichid şi ceramică solidă sunt compacte într-o
formă dorită.
Sinterizarea Solide compacte sunt încălzite la temperaturi înalte pentru a se produce
legarea lor.
POLIMERI
Matriţarea: prin injecţie, prin transfer Polimerul încălzit sau chiar lichid este forţat să pătrundă într-o matriţă;
procesul este asemănător cu cel de turnare
Deformarea: prin filare, extrudare în vacuum Polimerul încălzit este forţat să pătrundă printr-o fantă sau în jurul unui model
pentru a produce forma dorită.
COMPOZITE
Turnarea: inclusiv infiltrarea Un lichid înconjoară unul dintre constituenţi pentru a produce un compozit
complet.
Deformarea Un constituent moale este forţat sub presiune să se deformeze în jurul celui
de-al doilea constituent al compozitului