George bacovia-universul poetic

Universul poetic bacovian are la baza cateva motive specifice liricii simboliste. Este vorba, in primul rand, de motivul singuratatii, preluat din romantism. Numai ca , la Bacovia, solitudinea devine un sentiment sumbru, apasator, asociat cu spatiul camerei (izolarea) sau cu spatii exterioare : parcul, strazile sau oprasul de provincie. In multime, eul poetic bacovian se simte instrainat, inadatptat, fara putinta de comunicare cu ceilalti, rataceste fara sens , cu gesturi absurde. Sentimentul inadaptarii produce instrainarea si dorinta de evadare. Motivul solitudinii apasatoare este elementul de recurenta in volumul de debut, din 1916: Plumb. Volumul Scantei galbele (1926) aduce in discutie importanta cromaticii in lirica bacoviana. Intrun interviu din 1929, in revista Viata literara, poetul declara: Fiecarui sentiment ii corespunde o culoare. Acum in urma m-a obsedat galbenul, culoarea deznadejdei In plumb vad culoarea galbena. Compusii lui dau un precipitat galben. Temperamentului meu ii convine aceasta culoare. Dupa violet si alb am evoluat spre galben Plumbul ars e galben. Sufletul ars e galben[ ] Altadata , in Plumb pe langa impresia colorata, mai simteam alta statica, de greutate. Plumbul apasa cel mai greu pe om Cat priveste despre mine am fost si raman un poet al decadentei . Gama de culori este restransa in poeziea lui Bacovia, centrata pe cateva motive tipic simboliste: uratul, plictisul, tristetea, monotonia. E sential sugestiva, culoarea, in loc sa reliefeze obiectul, dimpotriva, estompeaza conturul, il dizlova, intr-un fluid unci, in stare sa impuna o anumita stare de spirit. Culorile, ca si instrumentele muzicale, au rolul de a sugera o stare sufletesca. Astfel, melancolia grava este sugerata de vioara si clavir, in timp ce sentimental de monotonie este dat de culoarea violet, de armonica si fanfare. Violetul indica, de asemenea, un doliu cosmic. Nevroza este sugerata de verde crud, roz si albastru, musical ea fiind sustinuta de violina si de flaut. Galbenul sugereaza , asa cum insusi poetul declara, depresia. Culorile intense , stralucitoare , cu scaparari pretioase ca aurul releva o stare crepusculara. Albul statuilor pe care se lasa un apus de soare maret releva o stare crepusculara. Negrul, limita cromatica, suscita limita depresiva, ca in poezia cu acest titlu. Lumea orasului, a tragului de provincie, se constituie intr-un motiv de larga recurenta in lirica bacoviana. Abatorul , pietele pustii, parcurile saracacioase reprezinta elemente ale universului citadin care provoaca spaima existential si, in acelasi timp, constituie fundalul pe care sunt proiectate ipostazele umane specific poeziei bacoviene: copii si fecioare tuberculoase , o palida muncitoare, poetul ratacind fara sens si facand gesture absurde. O imagine conculudenta a spatiului urban este prezenta in Amurg violet. Decorul este aici de o artificialitate intens studiata . punctual central este cromatica atipica(violet), disipata in atmosfera (amurg) si in tot spatial: Orasul tot e violet . Cadrul natural este trist si dezolant in lirica bacoviana.Ploaia si ninsoarea au rezonanta in sufletul omului , aducand monotonie ,nevroza,chin si frig launtric.

G. Moartea provoaca rareori panica. ci dimpotriva. motivul singuratatii. precum in poezia Din vremuri. recurenta avnd ca effect monotonia. Calinescu vorbeste de un anume manierism existent in volumul Comedii in fond . cu insistent si luciditate. de dezagregare a materiei si a fiintei ( sfarsitul continuu bacovian ). lumea absurda si halucinanta . un loc unde asprimile bolii si ale mizeriei umane sunt alinate cu forme de atentie elementara. Daca in primele doua volume. precum un ceai . cultiva cotidianul. in urmatoarele volume tinde catre o individualizare a impresiilor. Plumb si Scantei galbene. instrainarea. un anotimp al nevrozelor. sensul existentei fiind vidul. prezente si in volumele anterioare. Din lumea bacoviana nu se poate fugi. Stante burgheze (1946). poetul reia obsesiv. nimicul. Traseul discursului liric bacovian. Poetul doreste sa noteze senzatia sa nemijlocita. construite. Moartea apare la Bacovia ca o senzatie de anihilare a intregii existent. motivele si imaginarul symbolist. bograficul. asociinde-se cu izolarea. ca in poezia Cuptor. in care cuvintele-cheie transformate in motive literare devin elemente definitorii ale universului sau poetic. in contrast cu stilizarile observate mai inalte. Simbolismul bacovian se realizeaza printr-o retorica specifica . a oricarei iluzii din sufletul poetului. casa e reprezina un loc de adapost. ca in poezia Nervi de toamna. Treptat lirismul bacovian aluneca spre expressionism. instrainat de ceilalti. ironia discrete. Primavara nu reprezinta pentru eul liric bacovian un motiv de bucurie. este o lume inchisa. . ca in Nervi de primavara sau note de primavara. fara iluzia unei transcendente salvatoare. limbajul. fara putinta de a comunica cu lumea din jur. de la simbolismul manierist la tranzitivitate. poetul rataceste singur. imposibilitatea comunicarii. Tendinta de a zugravi tablouri simetrice. Inj mijlocul acestui peisaj dezolant.Toamna. Caldura infernala a verii creeaza o atmosfera in care cadavrele se descompun. Iubirea apare in poeziile lui Bacovia. Ultimul volum. cu un lexic restrains. Fara a schimba temele si motivele liricii bacoviene. Femeia constituie un refugiu. ca in poezia Decembre. rationalizate este depaita acum. artificialitatea si uzura formelor. ingénue si dureroasa . sau un foc bine nutrit. Volumele Cu voi (1930) si Comedii in fond (1936) continua sa zugraveasca viziunea de infern . intr-un mod total diferit de lirica romantic. vocabularul prosaic. compasiune si ocrotire. este chiar drumul poeziei moderne. domina intreaga lume si aduce cu sine pierderea oricarei sperante. a carui opera lirica nu impresioneaza prin cantitate. Iarna este infernala. denota un autor exigent cu sine. pustiieste sufletul si amorteste simturile. Ea este de obicei dorita si asteptata ca un remediu al bolii existential de care sufera poetul. marcata de stilizare. ci prin virtuozitatea ei. stereotipia actelor umane. anotimpul mohrat al ploilor interminabile.

Sign up to vote on this title
UsefulNot useful