5.

Principiul metodelor de analiză electrochimică şi domenii de utilizare

Metodele electrochimice de analiză se bazează pe studiul comportării probelor de analizat în
prezenţa unei mărimi electrice (tensiune, intensitate, etc.).
Metodele electrochimice sunt: potenţiometria, conductometria, dielectrometria,
amperometria, polarografia, etc.

1. METODA POTENŢIOMETRICĂ
Principiul metodei. Se bazează pe posibilitatea de a măsura potenţialul unei pile electrice
într-o probă lichidă. Pila electrică este formată din 2 electrozi imersaţi în probă şi cuplaţi cu un
potenţiometru. Prin ansamblarea acestor elemente se constituie o instalaţie potenţiometrică, în care
potenţiometrul măsoară potenţialul pilei formate de cei doi electrozi şi soluţia în care sunt imersaţi.
Unul din electrozii pilei are potenţial electric constant, fiind considerat electrod de referinţă şi având
sarcină electrică pozitivă. Pe suprafaţa sa are loc procesul de oxidare a metalului. Celălalt electrod
are potenţial electric dependent de valoarea concentraţiei molare a ionului din soluţie faţă de care
este reversibil, fiind considerat electrod indicator, având sarcina electrică negativă. Pe suprafaţa sa
are loc procesul de reducere. În concluzie pila electrică funcţionează pe baza proceselor redox care
au loc în instalaţia potenţiometrică.
Utilizare.
Potenţiometria este utilizată pentru caracterizarea soluţiilor din punct de vedere al
compoziţiei şi al consumării unor compuşi prezenţi.
Caracterizarea potenţiometrică a unei soluţii presupune:
o Măsurarea pH-ului soluţiei
o Calcularea rH-ului soluţiei utilizând valorile pH-ului şi potenţialul pilei care include
soluţia de analizat conform relaţiei prezentate.
o Titrarea potenţiometrică
Titrarea potenţiometrică oferă posibilitatea stabilirii valorii volumului de echivalenţă la
titrare, pe baza evoluţiei valorii potenţialului electric al unui electrod indicator imersat în soluţia care
se titrează sau a potenţialului pilei electrice formate (E, mV), în funcţie de volumul (V, exprimat în
ml) de agent titrant adăugat.
Această metodă poate fi utilizată pentru:
o stabilirea volumului de echivalenţă în volumetria bazată pe reacţii de neutralizare
(Exp. determinarea potenţiometrică a concentraţiei soluţiei de HCl prin titrare cu
soluţie etalon de NaOH).
o Stabilirea volumului de echivalenţă în volumetria bazată pe reacţii de oxido-reducere
(Exp. determinarea potenţiometrică a concentraţiei soluţiei de I2 prin titrarea soluţiei
etalon Na2S2O3).
o În reacţii de precipitare şi de formare a complecşilor.
o Toate reacţiile de titrare.
În controlul calităţii alimentelor poate fi utilizată de exemplu pentru :
o Determinarea pH-ului cărnii,
o Determinarea conţinutului de NaCl din carne
o Determinarea acidităţii laptelui
o Determinarea acidităţii, pH-ului şi rH-ului la făina de grâu
o Determinarea acidităţii libere a unui ulei,
o Determinarea acidităţii totale la vin,
o Determinarea conţinutului în substanţe tanante şi colorante din vin.

1/3
2. ANALIZA CONDUCTOMETRICĂ
Principiul metodei. Este indicată studiului soluţiilor de electroliţi, bazându-se pe
proprietatea acestora de a conduce curentul electric.
Utilizare
Datorită capacităţii informaţionale foarte ridicate şi a simplităţii instalaţiei de analiză
conductometrică, această metodă este utilizată pentru a descrie comportarea substanţelor pure sau în
amestec şi pentru determinarea concentraţiei acestora.
Atfel conductometria poate fi utilizata pentru:
o Măsurarea pH-ului,
o Măsurarea conductibilităţii electrice a unor electroliţi,
o Determinarea valorii produsului de solubilitate a unui electrolit univalent,
o Determinarea mineralităţii unei soluţii,
o Determinarea gradului şi constantei de disociere a unui electrolit slab,
o Titrarea conductometrică
Titrarea conductometrică oferă posibilitatea stabilirii volumului de echivalenţă la titrare,
pe baza relaţiei care există între valoarea conductibilităţii electrice a soluţiei de analizat şi volumul
de agent titrant adăugat. În titrarea conductometrică se utilizează drept indicator conductibilitatea
soluţiei care suferă o schimbare netă la punctul de echivalenţă. Această schimbare se înregistrează
pe cale grafică reprezentând în ordonată mersul conductibilităţii soluţiei în funcţie de cantitatea de
reactiv adăugată. Curba astfel obţinută prezintă la punctul de echivalenţă un vârf ascuţit .
Reacţiile chimice care se pretează la titrări conductometrice sunt acelea în care dispar ionii sub
formă de produşi nedisociaţi, greu solubili sau complecşi, locul ionilor dispăruţi fiind ocupat de alţi
ioni cu mobilităţi diferite.
Acest tip de titrare este avantajoasă faţă de titrarea cu indicatori pentru cazul lichidelor colorate unde
nu se poate utiliza un indicator de viraj al culorii.
Această metodă poate fi utilizată de exemplu pentru determinarea conţinutului de cenuşă din
zahăr.

3. ANALIZA DIELCOMETRICĂ
Principiul metodei. Se bazează pe proprietatea substanţelor de a avea o constantă dielectrică
ε . Variaţia ei într-un interval mare de la 1,88 la hexan, la 80,8 la apă (la temperatura de 20oC)
permite să fie utilizată ca o caracteristică de bază în analiza calitativă sau cantitativă a unei soluţii.
Metoda se bazează pe determinarea capacităţii unui condensator special între plăcile căruia se
găseşte substanţa de studiat. În funcţie de constanta dielectrică a substanţei se modifică şi
capacitatea condensatorului.
Utilizare.
Datorită fineţii, exactităţii şi posibilităţii de automatizare, această mtodă poate fi aplicată pentru :
o Determinarea purităţii unui compus chimic,
o Determinarea compoziţiei unei soluţii,
o Determinarea apei în diferite medii,
o Determinarea grosimii diferitelor straturi, pelicule,
o Determinarea cineticii unui proces chimic.
În analiza calităţii alimentelor metoda poate fi utilizată pentru:
 Determinarea umidităţii făinii de grâu

2/3
4. ANALIZA POLAROGRAFICĂ
Principiul metodei. Analiza polarografică este o electroliză de tip special in care cei 2
electrozi sunt de mercur. Unul este staţionar (anadul A) alcătuit dintr-un strat de mercur depus pe
fundul unui vas, iar al 2-lea, catodul © este alcătuit dintr-un capilar prin care este picurat mercurl în
soluţia de analzat cu un ritm de 2-4 picături/sec. Şi care este în legătură cu un rezervor de mercur
chimic pur. Cei 2 electrozi sunt puşi în legătură cu conducte din platină. Prin sistemul potenţimetric
se aplică tensiuni progresive de electroliză de la o baterie, controlată de un instrument de măsură
care măsoară curentul de electroliză generat.
Utilizare.
Metoda poate fi utilizată pentru determinarea diferitelor metale din alimente (exp. Deterinarea Cu,
Pb din lapte). Înainte de analiză probele trebuie să fie supuse unei etape preparative specifice.

5. ANALIZA AMPEROMETRICĂ
Principiul metodei. Metoda are la bază urmărirea curentului electric care apare între 2
electrozi din care unul sau ambii pot fi polarizaţi în timpul procesului analitic (de obicei titrare) care
are loc cu modificarea concentraţiei unei specii electroactive din sistemul de studiat. Electrozii pot fi
de mercur (ca în cazul polarografiei), din care unul este polarizat la o valoare egală cu potenţialul de
semipalier a alementului electroactiv dozat şi se urmăreşte curentul de difuziune care scade cu
scăderea concentraţiei în specia dozată, deci cu creşterea volumului de titrant.
Utilizare. Metoda cu ambii electrozi polarizaţi se utilizează mai ales la dozarea sistemelor
redox cu formarea de complecşi, reacţii de precipitare, reacţii de neutralizare sau chiar în cazul când
nu au loc reacţii chimice în sistem, dar adausul de titrant duce la modificarea curentului limită.
Curbele de titrare sunt asemănătoare cu cele din analiza conductometrică de joasă sau înaltă
frecvenţă.
În analiza alimentelor metoda poate fi utilizată pentru :
 Determinări de aciditate,
 Dozarea polarografică a ionilor de halogen din compuşi organici,
 Dozarea complexometrică a ionilor de Fe+3, Cu+2, Ca+2, sub formă de elemente
de impurificare în urme,
 Dozarea Fe+3 cu acidul ascorbic,
 Dozarea zaharurilor cu soluţie Fehling, prin titrarea excesuluid de zahăr,
 Dozarea apei din produse prin metoda Karl-Fiseher.

3/3