Investeşte în oameni !

FONDUL SOCIAL EUROPEAN

Programul OperaŃional Sectorial Dezvoltarea Resurselor Umane 2007 – 2013
Axa prioritară 1 „EducaŃia şi formarea profesională în sprijinul creşterii economice şi
dezvoltării societăŃii bazate pe cunoaştere”
Domeniul major de intervenŃie 1.3. „Dezvoltarea resurselor umane în educaŃie şi formare
profesională”
Titlul proiectului: „Dezvoltarea profesională a cadrelor didactice prin activităŃi de
mentorat”
Contract nr: POSDRU/3/1.3/S/1
EVALUAREA CONTINUĂ
LA CLASĂ
 Curriculum şi evaluare
Concepte:
• Curriculum: disciplinele de bază şi cele din extensie,
programe de studii care trebuie atinse;
• Evaluare: analiza informaŃiei provenite din eşantioane
produse ale elevilor;
• Evaluare informală: evaluare în care obiectivele nu sunt
riguros stabilite, iar contextul este nestandardizat;
• Evaluare formalizată: evaluare în care obiectivele sunt
riguroase, iar contextul este standardizat;
• Test: probă; materialul cu ajutorul căruia se efectuează proba;
 Evaluarea ca activitate naturală

• Evaluarea poate fi: informală sau formalizată;

• Se realizează explicit sau implicit (făcută în
subconştient)
• Pentru realizarea evaluării în procesul
instructiv educativ trebuie să avem: criterii
clare şi evidente, să fim obiectivi;
Evaluarea unui proces/evaluarea unui produs
• Testul ne arată ceea ce poate elevul să facă
într-o unitate de timp.
• Pentru o evaluare corectă şi completă se ia în considerare cum
şi-a însuşit elevul materia predată.
• Procesul de învăŃare este la fel de important ca rezultatul /
produsul.
• Nu este suficient să constatăm că un elev a obŃinut sau nu
rezultate satisfăcătoare la un test.
• Important este ce anume face ca procesul de învăŃare să aibă
succes sau nu din punctul de vedere al elevului.
Concluzii:
◊ Nu există legătură directă între rezultatele elevilor la
un test şi succesul unui curs.
◊ Proiectarea şi desfăşurarea unui curs au impact asupra
rezultatelor la test.
◊ Rezultatul la test este oglinda activităŃii elevului şi a
profesorului.
◊ InterasistenŃa este o modalitate de a evalua dacă
inovaŃiile au funcŃionat.
 CalităŃile unui instrument de evaluare
Concepte:
1) Validitate: testul măsoară ceea ce este destinat să măsoare
• Validitate de conŃinut: măsura în care testul acoperă
elementele de conŃinut pe care îşi propune să le testeze
• Validitate de aspect: măsura în care testul este relevant/
important pentru elevi
2) Fidelitate: dacă este repetat, testul produce rezultate constante
3) Obiectivitate: concordanŃă între aprecieri diferite
4) Aplicabilitate: testul poate fi administrat şi interpretat uşor
 1) Validitatea
• Validitatea de conŃinut este dată de legătura
dintre obiectivul curricular (ce?) reflectat în
obiectivul de evaluare (cât? cum?) şi conŃinut,
tradus în itemi.
• Validitatea de aspect: testul este valid dacă
dificultatea lui este rezonabilă
 2) Fidelitatea
constă în consecvenŃa sa
• Rezultatul obŃinut de elevi trebuie să fie acelaşi
indiferent de varianta de test şi de profesorul corector.
• Fidelitatea se referă la trei aspecte:
- împrejurările în care se aplică un test
- modalitatea de marcare
- uniformitatea evaluării
 3) Obiectivitatea
• La şcoală absenŃa obiectivităŃii poate crea neplăceri.
• Nu se poate atinge obiectivitatea absolută.
• SoluŃie: standardizarea testelor.
• Prima etapă: stabilirea unor criterii de notare precise;
• Următoarea etapă: realizarea şi aplicarea testelor;
 4) Aplicabilitatea
sau caracterul practic
• Aspectele practice ale aplicării testului la care trebuie să ne gândim dinainte sunt:

Cât durează testul?

De ce echipament am nevoie?

Foile de test vor fi multiplicate?

Cât durează notarea?

• Caracterul practic este de ordin administrativ.

• Un test trebuie să fie economic din punct de vedere al timpului (pregătire,
administrare, marcare) şi al costului (materiale, timp ascuns consumat).
Deci: un test trebuie să fie rapid, precis şi ieftin.
 Tipologia itemilor
Concepte:
• Item: sarcina de lucru+formatul acesteia+răspunsul acesteia;
• Format: maniera în care se organizează materialul din test;
• Premisă: enunŃul cerinŃei;
• OpŃiuni: variante din care elevul trebuie să aleagă soluŃia/
răspunsul corect;
• Cheie: soluŃie/ răspuns corect;
• Distractori: soluŃii/ răspunsuri incorecte;
• Verb de comandă: care indică acŃiunea ce va fi întreprinsă de
elev;
Tipuri de itemi
Itemii obiectivi
Itemii semiobiectivi
Itemii subiectivi
Avantaje
Limite
Utilizare
 Recomandări
pentru itemii obiectivi
 Recomandări
pentru itemii semiobiectivi
 Recomandări
pentru itemii subiectivi
 Metode şi instrumente
de evaluare
Concepte:
• Metodă: cale prin care se oferă elevului posibilitatea de a-şi
demonstra cunoştinŃele
• Instrument: cu ce se concretizează testarea performanŃelor
• Probă: instrument de evaluare proiectat, administrat şi
corectat de profesor
• Test de diagnostic
• Test de progres
• Test sumativ
 Tipuri de teste
Categorie ConŃinut
Test de plasament Se referă la activități de
predare anterioară
Orientarea spre activități
viitoare
Test de diagnostic Se referă în amănunt la
activitatea de predare
anterioară
Test sumativ Se referă la o parte mai
largă a capitolelor predate
Scop ConsideraŃii
•Gruparea elevilor Rezultate rapide
Se combină o varietate de
forme de testare
•Motivare Are în vedere obiective
•Organizarea activităŃii de pe termen scurt
recuperare ConŃine exemple noi
•Certificare ConŃine material
•ComparaŃie cu alŃi elevi asemănător cu cel predat,
dar plasat în contexte noi
•Ierarhizare
 PROIECTAREA
ŞI APLICAREA TESTELOR
• stabilirea obiectivelor de evaluare;
• alegerea tipului de test;
• alocarea timpului de rezolvare;
• alegerea formatului;
• scrierea itemilor;
• stabilirea schemei de notare;
• administrarea testului;
• evaluarea;
• interpretarea rezultatelor.
 INTERPRETAREA
REZULTATELOR
• Teoretic: 1/3 dintre elevi trebuie să obŃină un punctaj scăzut, o
altă treime să obŃină un punctaj înalt şi o altă treime, un
punctaj mediu.
• Dacă proporŃiile se schimbă:

creşte numărul celor care obŃin note mici, atât predarea cât şi
testarea ulterioară trebuie să Ńină cont de aceasta;

este simptomatic dacă mulŃi elevi obŃin note foarte mari;
În ambele cazuri ceva este în neregulă cu testul, şi poate chiar cu
demersul didactic.
 ERORI ŞI FLUCTUAłII
ÎN NOTARE
• Efectul halo:
- apreciere în corelaŃie cu rezultatul la alte discipline,

• Efectul Pygmalion:
- aprecierea rezultatelor este influenŃată de părerea pe
care o are evaluatorul despre capacităŃile elevului,
• Efectul de contrast:
-un răspuns poate primi o notă bună dacă urmează
după răspunsuri slabe;
-o notă mediocră dacă urmează după răspunsuri
excelente.
• Efectul de ordine:
-se notează identic lucrările consecutive, fără a se mai
face discriminări valorice.
 Metode tradiŃionale
1. Probe orale
2. Probe scrise
3. Probe practice
 Metode complementare
de evaluare
1. Observare sistematică a activităŃii şi a comportamentului
elevilor prin:
a. Fişa de evaluare
b. Scara de clasificare
2. InvestigaŃia
3. Proiectul
4. Portofoliul
5. Autoevaluarea
 Proiectul
Etape:
• Alegerea temei;
• Stabilirea de către cadrul didactic a obiectivelor, activităŃilor şi
modalităŃilor de evaluare;
• EnunŃarea sarcinii de lucru;
• Repartizarea responsabilităŃilor în cadrul grupului;
• Colectarea datelor/ a materialelor de către elevi
• Prelucrarea şi organizarea datelor/ a materialelor;
• Realizarea produsului;
• Prezentarea;
 Evaluarea portofoliului
• Portofoliul trebuie să reflecte efortul şi
responsabilitatea asumată de elev în procesul de
învăŃare;
• Aprecierea are în vedere progresul realizat de elev;
• Evaluarea nu se realizează “cu aceeaşi unitate de
măsură” la toŃi elevii;
• Se urmăresc toate informaŃiile incluse astfel încât
profesorul îşi poate forma o judecată completă asupra
performanŃelor elevului.
 Autoevaluarea
 prezentarea sarcinilor de lucru şi a obiectivelor
urmărite;
 încurajarea evaluării în cadrul grupului;
 completarea unui chestionar la finalizarea unei
sarcini de lucru;
 identificarea dificultăŃilor întâmpinate în învăŃare;
 utilizarea cu succes a abilităŃilor dobândite.