Sunteți pe pagina 1din 26

RASELE DE CURCI

• numărul raselor de curci create până în


prezent este semnificativ mai redus
comparativ cu găinile (cca. 20 rase şi
varietăţi), având în vedere preocupările
relativ mai recente pentru această specie
• s-au domesticit în America şi au pătruns în
Europa numai în secolul al XVI
• diferă între ele prin culoarea penajului,
greutatea corporală, proprietăţile cărnii,
însuşirile de reproducţie şi creştere etc.
Rasele de curci existente se clasifică:

• după greutatea corporală a masculului la vârsta de


adult, în:
- curci grele, peste 14 kg;
- curci semigrele 12-14 kg;
- curci uşoare sub 12 kg.
• după conformaţia corporală, în:
- curci cu pieptul larg;
- curci cu pieptul înalt.
• după culoarea penajului, în:
- curci bronzate;
- curci negre;
- curci roşii;
- curci albe.
Caracteristici generale de exterior
• capul este fin în comparaţie cu trunchiul, acoperit cu
piele de culoare roşie-albăstruie şi presărată cu
formaţiuni granulare (mărgele) şi cu pene fine şi rare
• la baza ciocului prezintă o formaţiune cărnoasă, numită
„moţ”, care la vârsta adultă este mai mare la mascul
• nu au creastă şi urechiuşe, dar posedă o bărbiţă
• gâtul este scurt şi gros la bază, purtat oblic la curci şi
aproape vertical la curcani. Pe faţa anterioară, gâtul este
acoperit cu piele roşie, presărată cu mărgele, care la
mascul sunt mari, alcătuind o „salbă”
• trunchiul este foarte dezvoltat şi oblic, având formă
ovoidală, iar spinarea şi şalele, lungi, largi, au o
convexitate mai pronunţată la curcani
• coada prezintă rectrice lungi, cu vârful retezat la curcan
şi purtată în jos în prelungirea spinării şi şalelor, dar în
stare de iritare, curcanul o desface în formă de evantai şi
o poartă aproape vertical
• abdomenul este mic şi bine dezvoltat
• pieptul este lung, larg, adânc, voluminos şi proeminent
• la capul pieptului, masculii prezintă „smocul” de pene păroase,
totdeauna negru, indiferent de culoarea penajului, care cresc pe
un buton cărnos şi care este un caracter sexual secundar
• aripile sunt puternice şi purtate strâns pe trunchi, iar la curcanii
iritaţi, aripile coboară şi se îndepărtează de trunchi
• picioarele au coapse şi gambe foarte musculoase, fluiere groase,
puternice, acoperite cu solzi cornoşi şi mărunţi, iar cele 4 degete
lungi şi puternice, sunt terminate cu gheare ascuţite. Masculii
prezintă pinteni puternici şi ascuţiţi
• penajul este bine dezvoltat şi strâns pe corp, masculii având
capacitatea de a-şi înfoia penajul prin schimbarea direcţiei
penelor (horiplumaţie), atât în stare de iritare sau de impunere a
superiorităţii, cât şi ca un gest de impresionare a femelelor
• sunt păsări de talie mare, constituţie robustă, osatură compactă
şi rezistentă, sunt păsări rustice, rezistente şi adaptabile la orice
condiţii geoclimatice şi sisteme de întreţinere
• puii sunt foarte sensibili şi pretenţioşi în primele săptămâni de
creştere.
Însuşirile productive şi biologice
• păsări mai puţin prolifice, realizând producţii
reduse de ouă (sub 100 bucăţi/cap) şi cu
caracter sezonier mai pronunţat
• considerate păsări tardive în privinţa
declanşării ouatului (32-40 de săpt.) deşi
manifestă o destul de bună precocitate sub
aspectul vitezei de creştere şi al îmbrăcării în
penaj
• există şi câteva rase decorative (Americană
albă, galbenă şi pestriţă, Norfolk cărămizie)
RASELE GRELE

• nu se folosesc în avicultura actuală de tip


industrial, fiind tardive, puţin prolifice şi
având penajul de culoare închisă, ce
influenţează negativ calitatea carcaselor,
determinând apariţia culorii albăstruie-
vânătă pe regiunea spinării
RASA BRONZATĂ
RASA BRONZATĂ
• cea mai veche rasă de curci
• s-a format în S.U.A., prin încrucişarea curcanilor sălbatici cu
curci din rasa locală Narragansett
• singura varietate este cea bronzată, corespunzând culorii
strămoşului sălbatic, curca mexicană
• sunt păsări masive, de talie înaltă, cu constituţie robustă, în
greutate de 8-10 kg femelele şi 15-17 kg masculii, iar
îngrăşate ating până la 18 kg femelele, respectiv 20-22 kg
masculii
• încep ouatul la vârsta de 38-40 săptămâni, producând 60-75
ouă, de 80-90g
• pielea este de culoare albă-gălbuie, iar penajul este dezvoltat
şi bine strâns pe corp
• prolificitatea rasei este redusă, deşi ouăle au calităţi
superioare de incubaţie: fertilitate 85-90 % şi eclozionabilitate
peste 80 %
• tineretul are o viteză foarte bună de creştere
• rusticitatea şi rezistenţa imprimate de curca
sălbatică asigură păsărilor din această rasă o
mare adaptabilitate, motiv pentru care s-a folosit
în industria avicolă din diferite ţări
Importanţa rasei
- a constituit materialul biologic de bază în
industria broilerilor până la apariţia rasei
Bronzată cu pieptul larg, care a fost preferată din
cauza ponderii mai ridicate a musculaturii
pectorale
- în ameliorare, Bronzata a fost şi rămâne o rasă
foarte importantă pentru formarea de noi rase
(Bronzată cu pieptul larg şi Albă de Beltswille,
cărora le-a imprimat masivitate)
RASA BRONZATĂ CU PIEPT LARG
(MAMMOTH)
RASA BRONZATĂ CU PIEPT LARG
(MAMMOTH)
• originară din S.U.A.
• a fost obţinută din rasa Bronzată, prin selecţia dirijată în vederea
obţinerii de păsări mai masive, mai precoce şi cu musculatura
pieptului foarte dezvoltată (cel puţin 20 % din greutatea vie)
• însuşirile productive sunt aproape identice cu ale rasei Bronzate,
deosebindu-se doar prin greutatea corporală, care este de 9-11 kg
la femele şi de 17-19 kg la masculi
• în cadrul rasei s-au format o serie de linii care au fost utilizate la
obţinerea de broileri intrarasiali
• dezavantajul rasei: penajul bronzat şi greutatea corporală prea mare
• utilizare: în ameliorare, pentru transmiterea rezistenţei şi precocităţii
sale.
RASA SOLOGNE

• s-a format în Franţa, prin selecţie


• culoarea penajului este neagră
• greutatea corporală: 10-12 kg la curci şi
18-20 kg la curcani
• rasă masivă, cu picioare scurte
RASELE SEMIGRELE

• această grupă include rase mai puţin


masive, dar mai precoce şi mai prolifice
• mai importante sunt cele cu penajul de
culoare albă
RASA ALBĂ DE OLANDA
RASA ALBĂ DE OLANDA
• a fost creată iniţial în Olanda, prin selecţia populaţiilor
locale olandeze, dar şi în S.U.A., prin înmulţirea şi apoi
selecţia exemplarelor mutante cu penajul de culoare
albă, apărute în cadrul unei populaţii de curci bronzate
• în Europa este cunoscută şi sub denumirea de Albă de
Virginia, sau Albă de Austria
• cuprinde numai varietatea de culoare albă
• greutatea corporală: 7-8 kg femelele şi 12-13 kg
masculii
• tineretul se îmbracă rapid în penaj, iar puicuţele încep
ouatul la vârsta de 35-37 săptămâni, producând 80-90
şi chiar 100 de ouă în primul sezon de ouat, cu
greutatea unui ou de 80-90 g
• ouăle prezintă indici superiori de incubaţie:
fecunditate 85-90 %, eclozionabilitate 80 %
• precocitatea este o însuşire fiziologică
importantă a acestei rase, alături de alte două
calităţi importante (piept larg şi penaj alb), motiv
pentru care Albă de Olanda prezintă interes
mare pentru ameliorarea altor rase sau pentru
formarea de rase noi
• în cadrul rasei s-au format linii pure, selecţionate
pentru greutatea corporală mare, pentru
ponderea ridicată a muşchilor pectorali şi pentru
viteza de creştere rapidă a tineretului
• folosită frecvent ca formă paternă în obţinerea
hibrizilor de carne
RASA ALBĂ DE BELTSWILLE
RASA ALBĂ DE BELTSWILLE
• s-a creat destul de recent în S.U.A., unde a fost standardizată în anul 1951
• selecţia a urmărit realizarea de păsări mai puţin masive, mai precoce din
punct de vedere al vitezei de creştere şi a maturităţii sexuale, cu producţie
mai mare de ouă şi cu procent mai ridicat de fecunditate şi ecloziune,
apelandu-se la încrucişări complexe, fiind implicate circa 18 linii din 10 rase
diferite (bronzate, albe şi negre de diferite provenienţe, inclusiv curci
sălbatice mexicane), în final obţinându-se varietatea cu penajul de culoare
albă, având însuşiri biologice şi productive excepţionale în comparaţie cu
alte rase de curci
• rasa cea mai precoce şi mai prolifică dintre toate rasele de curci,
tineretul femel începând ouatul la vârsta de 30-32 săptămâni, realizând o
producţie ridicată de ouă în primul sezon de ouat, 130-150 bucăţi pe cap
de pasăre, ouăle având greutatea medie de 70-80 g, fecunditatea de 90-
95 %, iar ecloziunea de 80-85%
• puii se îmbracă rapid în penaj juvenil, acoperirea cu pene fiind terminată la
vârsta de 6 săptămâni, iar tineretul creşte intens în greutate, la 14
săptămâni ajungând la 3,5 kg masculii şi la 2,5 kg femelele
• la vârsta adultă, greutatea corporală medie a păsărilor este de 5-6 kg la
femele şi de 9-10 kg la masculi
• rasa se consideră ca rasă bună amelioratoare fiind utilizată sub formă de
linii pure la încrucişări pentru obţinerea hibrizilor broiler, dar şi pentru
producţia de ouă.
La noi în ţară, în anul 1974 a fost importată din Franţa o populaţie
de curci provenită din suşele canadiene Wiliams, având la origine rasa
Albă de Beltswille şi Albă de Olanda. Nucleul importat a fost reprezentat
de patru linii pure, trei aparţinând rasei Albe de Beltswille (33, 11 şi 66) şi
una, rasei Albă de Olanda (69), crescute şi ameliorate în continuare la
Avicola Bacău. Pe baza lor s-a format hibridul de curcă autohton, cu
denumirea comercială “Prima”.
- linia 33, de tip uşor, femelele cântărind 6 kg, iar masculii 13 kg,
a fost selecţionată pentru producţia de ouă, fecunditate şi eclozionabilitate
- linia 11, de tip mediu (7 kg femelele şi 16 kg masculii), a fost selecţionată
pentru producţia de ouă şi viteza de creştere
- linia 66, de tip mediu-greu (femelele cântărind 8 kg, iar masculii 18 kg),
s-a selecţionat pentru viteza de creştere şi producţia de ouă
- linia 69, de tip greu (9-10 kg femelele şi 19-20 kg masculii), s-a
selecţionat pentru viteza de creştere şi fertilitate
Hibridului Prima
♂ linia pură 69 x ♀ simplu hibride ( ♂din linia 66 x ♀ din linia 33)
- la 14 săptămâni realizează o greutate corporală de 5-5,2 kg, cu un
consum specific de circa 2,5-3 kg nutreţ/ kg spor.
Hibridul "Diamant“
- are ca linie paternă fie o linie de Bronzată cu
pieptul larg, fie una de Albă de Olanda
- mama sa provine din încrucişarea curcanilor din
linia Albă de Braşov, cu curci Albă de Ruşeţu
sau Albă de Beltswille
La aceeaşi conversie a furajelor ca şi hibridul
Prima, hibridul Diamant atinge o greutate mai
mare la sacrificare, dar are o viabilitate mai
redusă.
Piaţa mondială a liniilor şi hibrizilor de curcă
este dominată de câteva firme: Nicholas, River
Rest şi John Wood (SUA), Hybrid Turkeys
(Canada), British United Turkeys (Anglia), Betina
(Franţa).
RASA NEAGRĂ DE NORFOLK
RASA NEAGRĂ DE NORFOLK
• s-a format în Anglia, prin selecţie, ca urmare a
cerinţelor pieţii pentru o curcă de tip mic
• culoarea penajului este neagră cu reflexe verzui-
metalice, mai ales pe aripi şi coapse
• păsările sunt mai puţin masive, greutatea
corporală fiind de 5-6 kg la femele şi 9-10 kg la
masculi, realizând în primul sezon de ouat 60-
90 bucăţi ouă
VARIETĂŢI DE BIBILICI
VARIETĂŢI DE BIBILICI
• bibilicile domestice au rezultat în urma domesticirii speciei sălbatice
Numida meleagris, care trăieşte şi în prezent în pădurile tropicale
din Africa occidentală. Aceste „găini africane” erau crescute în
antichitate atât în Grecia, cât şi în Imperiul Roman
• creşterea bibilicilor se practică în special pentru carnea lor
gustoasă, asemănătoare cu cea de fazan şi potârniche
• Franţa deţine primul loc în creşterea şi exploatarea bibilicilor, aici
existând în prezent numeroase linii formate prin selecţie şi utilizate
la încrucişări pentru obţinerea hibrizilor de carne broiler
• este o pasăre sperioasă şi pretenţioasă
• prezintă interes atât pentru frumuseţea penajului, cât şi pentru
particularităţile lor de exterior
• bibilica domestică nu prezintă rase, ci numai varietăţi de culoare,
mai frecvente fiind cenuşie şi albă, ambele cu desenul perlat al
penelor
• francezii au creat 8 varietăţi de bibilici: 3 cu penaj unicolor, 3 cu
penaj perlat şi 2 cu alte culori compuse ale penajului.
Însuşiri biologice şi productive
• greutatea corporală medie: 1,8-2 kg la femele şi 1,7-1,8 kg la masculi
• încep ouatul la vârsta de 30-32 de săptămâni, producând anual 80-90
de ouă, de 40-45 g, cu coaja gălbui-roşcată pigmentată cu puncte mici
maronii. Coaja ouălor de bibilică este foarte groasă (peste 0,5 mm),
încât poate ajunge la 16 % din greutatea oului
• calităţile de incubaţie ale ouălor de bibilică sunt modeste: 85 %
fertilitate şi 75 % eclozionabilitate, incubaţia având o durată medie de
27 zile
• puii cresc destul de rapid, putându-se sacrifica la vârsta de 12
săptămâni, când ating greutatea medie de 1250-1300 g, realizând 1 kg
spor cu un consum de 3,3-3,5 kg nutreţ. Exploatate industrial, în hale cu
mediu controlat, hrănite cu furaj combinat, bibilicile pot produce 130-
150 ouă/an
• Bibilica interesează însă şi micii crescători, pentru ouăle ei foarte
hrănitoare, compoziţia lor chimică fiind: 27,2 % S.U.; 13,5 % proteină;
12,5 % grăsimi; 0,9 % substanţe minerale; 0,8 % glucide; 12,3-18,4 mg
vitamina A/100 g conţinut.
La noi în ţară, s-a importat din Franţa în 1970,
o populaţie ameliorată de bibilici (pui de o zi) care
a fost crescută la Avicola Mihăileşti, judeţul
Giurgiu, în scopul lansării pe piaţă a cărnii broiler
de bibilică.
Specie de perspectivă (diversificarea producţiei
de carne de pasăre) datorită performanţelor de
producţie, capacităţii de adaptare la sistemul de
creştere intensiv-industrial şi o producţie de carne
de calitate remarcabilă

S-ar putea să vă placă și