Sunteți pe pagina 1din 4

METODE SI TEHNICI DE EFICIENTIZARE

A COMUNICARII DIDACTICE
Ca si cea mai mare parte a cuvintelor unei limbi, verbul a comunica si substantivul
comunicare sunt ambele polisemantice, comportând o pluralitate de semnificatii. Firesc,
definitiile sunt numeroase si diferite dar, indiferent de scoala de gândire careia apartine un autor
sau altul, sau de orientarea în care se înscrie, acestea au cel putin urmatoarele elemente comune:
• comunicarea este procesul de transmitere de informatii, idei, opinii, pareri, fie de la un
individ la altul, fie de la un grup la altul;
• nici un fel de activitate – cotidiana si/sau complexa – nu poate fi conceputa în afara
procesului de comunicare.
Exemple de definitii ale comunicarii:
1. Comunicarea este un proces în care oamenii îsi împartasesc informatii, idei si sentimente
(Hyles S. si Weaver R.);
2. Comunicarea este procesul prin care o parte (numita emitator) transmite informatii (un mesaj)
altei parti (numita receptor) (Baron R.);
3. Comunicarea este activitatea psihofizica de punere în relatie a doua sau mai multe persoane
în scopul influentarii atitudinilor, convingerilor, comportamentelor destinatarilor si
interlocutorilor (Ross R.);
4. Comunicarea reprezinta un proces de viata essential prin care animalele si oamenii
genereaza, obtin, transforma si folosesc informatia pentru a-si duce la bun sfârsit activitatile sau
viata (Brent D.R.).
Procesul de învăţământ se realizează prin şi cu ajutorul comunicarii, fiind, în ultimă
instanţă, un act de comunicare.
Comunicarea conţine prin ea însăşi potenţial educativ, insemnand transmitere de
cunoştinţe, autoreglarea activităţii intelectuale, transmiterea codurilor caracteristice fiecărei
ştiinţe. Intre comunicare şi educaţie exista un raport de interdependenţă.
Limbajul didactic are caracteristici proprii. Fiind un proces atât de complex, comunicarea
didactică cunoaşte mai multe abordări şi mai multe definiţii.
În literatura de specialitate nu există un consens asupra conceptului de comunicare
didactică, astfel că se mai utilizează şi cel de comunicare educaţională sau pedagogică. Din
perspectiva educaţiei formale, comunicarea didactică constituie baza procesului de predare şi
asimilare a cunoştinţelor în cadrul instutuţionalizat al şcolii şi între parteneri cu statusuri
determinate. Comunicarea didactică nu este numai o activitate ce pune în relaţie cadrul didactic
şi elevul pentru realizarea unor obiective comune, ci şi un proces psiho-social de influenţare
prin limbaje specifice a atitudinilor, comportamentelor, convingerilor, a componentelor
motivaţional-afective şi volitive.
În comunicarea didactică trebuie să fim precişi, concisi şi expresivi în acelaşi timp, prin
claritatea şi conciziea discursului facilitând atât transferul cât şi înţelegerea mesajului transmis;
Nedelea Daniela Elena
Araba Page 1
informaţiile transmise trebuie adaptate scopului, obiectivelor didactice şi nivelului intelectual al
cursanţilor. Comunicarea didactică este una evaluativă şi autoevaluativă atât pentru profesor cât
şi pentru elev.
În acest context se evidenţiază raportul dintre limbajele verbal, paraverbal şi nonverbal
utilizate de profesori în corelaţie cu obiectivele didactice şi cu partenerii elevi. Stilul
profesorului este, de obicei, definit prin comunicare verbala si nonverbala in dialogul
educaţional. Totusi, mimica, gesturile, paralimbajul sunt extrem de importante, facilitand
intelegerea mesajului si ramanand uneori adanc intiparite in amintirea elevului/studentului si
asociate cu sentimente de admiratie, stima sau dimpotriva, de neplacere, dezinteres pentru
profesor si materia predata.
Pentru eficientizarea comunicarii didactice in primul rand ar trebui sa avem in vedere
eliminarea pe cat posibil a barierelor de comunicare cum ar fi distorsiunile, inexistenţa unui
repertoriu comun între profesor şi elev/student care duce deseori la perturbarea comunicării.
Supraincarcarea informaţională sau „bombardamentul informaţional” care pune elevul în faţa
unei abundenţe extreme de informaţie poate duce la dezvoltarea unui refuz faţă activitatea
didactica, la confuzii, epuizare fizică şi motivaţională.
Blocarea comunicării prin relaţii reci, birocratice şi alte manifestări, de asemenea scad
randamentul comunicării şi implicit cel şcolar.
De aceea, in acest context, a comunica eficient presupune:
• Să informezi inteligibil, clar şi să facilitezi înţelegerea mesajului transmis;
• Să dezvolţi gândirea, afectivitatea, motivaţia, voinţa şi personalitatea elevilor şi
studenţilor;
• Să sesizezi şi să conştientizezi reacţiile, atitudinile şi manifestările comportamentale
ale celor cu care comunici;
• Să convingi pe cei cu care comunici.
Invatamantul modern a inceput sa se foloseasca tot mai mult de metodele interactive si de
noile tehnologii.Video-proiectiile,inregistrarile audio sau video au devenit mijloacele favorite
folosite la clasa si prilejuri de a interactiona si a comunica mai eficient.
Analiza comparativa a strategiilor traditionale si a strategiilor interactive de instruire indica
ca ultimele orienteaza procesul de învatamînt spre elev, spre nevoile lui interne,
reflectând noile relatii social-culturale si tendintele educationale în ansamblu. Exista un interes
deosebit pentru diverse tipuri de clasificari ale strategiilor active de instruire, dar nu exista o
abordare unica privind acest subiect. Astfel, strategiile active includ:
• metodele problematizate;
• metodele euristice;
• metodele deductive;
• discutia;
• lucrul în grupuri mici;
• brainstorming -ul;
• exercitiul;

Nedelea Daniela Elena


Araba Page 2
• metodele de cercetare;
• lectura independenta.
I.Cerghit examineaza strategiile active într-un plan mai amplu, generalizat, relevând:
• strategiile euristice;
• strategiile de cercetare;
• strategiile practice.
La strategiile active se pot plasa jocurile didactice, dar si jocurile cu roluri si imitationale .
Unele cercetări includ şi oferirea de daruri. I.Nicola nu evidentiaza strategiile active de învatare
ca fiind un grup aparte.Totodata, ele îsi gasesc locul în clasificarea data de unii autori dupa tipul
strategiei didactice. Astfel,în sistemul didactic expozitiv-euristic, sunt incluse, printre altele, si
strategiile active de învatare:
• problematizate;
• de cercetare;
• experimentale;
• practice;
• de grup
În structura instruirii algoritmizate autorul integreaza: instruirea programata, exercitiul.
Ioan Bontas la strategiile active de instruire include:
• experimentul;
• exercitiul;
• lucrarile practice;
• conversatiile;
• instruirea programata .
Insa, de obicei, strategiile didactice active se refera la:
• analiza (dezbaterile situatiilor concrete, cazurile din viata etc);
• discutiile în grup;
• jocurile cu roluri;
• trainingurile.
Fiecare dintre strategiile existente are specific un potential propriu al activismului elevilor.
De aici este argumentata pozitia unui sir de cercetatori, care insista asupra rationalizarii
clasificarii strategiilor active de instruire în functie de nivelul activismului si independentei
elevului în procesul instruirii.
In concluzie, putem afirma ca folosind un limbaj inteligibil şi adecvat, bazat pe o
comunicare expresivă şi convingătoare, cadrul didactic trebuie sa incerce să transfere conţinutul
predat în mod atractiv, nuanţat, argumentat şi limpede. Apelând la întregul arsenal metodic şi
logistic de care dispune si depăşind simplul şi plictisitorul monolog într-o expunere elevată şi
argumentată va schimba conformismul în participarea la lectie.
Facilitarea feed-back-ului este in acest context foarte importanta, influenţarea devenind
astfel bilaterală pentru că in comunicarea didactica, nu se ştie “cine dă şi cine primeşte”.

Nedelea Daniela Elena


Araba Page 3
Nedelea Daniela Elena
Araba Page 4