Groparul

Un cântec vesel ,dealtfel trist

Răsună-n gerul dinspre abis ,

Un cântec mort , lipsit de rimă

Urcă zâmbind înspre lumină .

În var ,nestins

Sculptat ...un vis ,

Al pământului mândrie

A cerurilor simbrie .

Întunecatul , călător

Zidar în timp , al tuturor

Simbolul eternităţii

În veşnicul dans al morţii .

La sfârşit de drum …

Veghează acum la patul meu

Căci Petru mă aşteaptă ,
Stai tu lângă ce-am fost eu
Păcatul de mi-l iartă .

Pleacă-ţi capul la pieptul meu

Căci numai tu-mi esti dragă ,
Auzi şi tu ce aud eu ?
Cioclii-mi cântă o serenadă .

Drag imi e totul pământesc

Mie drag şi ce mă asteapta ,
C-acolo in decor ceresc
Încep o nouă viată ...
 Destinul fiecărui om
În patul său să moară ,
Să guste acel dulce somn
La rându-i ,prima oară .

Cobori acum tu zeu păgân

Cobori acum si ia-mă
Doar înc-o clipă sa rămân
Să-i spun adio dragă !

Reminiscenţe

Poetul a murit
Şi-i doar o floare in glastră
Şi sunetul e mut
Nici păsări la fereastră .

Nici draga lui iubire

Plecată-n zori de zi
Nu i-a mai dat citire
Şi cerul se-nnegri .

Pe masă e o foaie
Şi-o lumânare arsă
Iar camera tot plânge
De dor şi nu le pasă.

În jur acum totul e stins

Şi-acea floare din glastră
Un suflet gol de neatins
Prin artă să renască !

Odă păcatului

Femeia încoronată

De spini umbriţi de sânge ,

Inima zdrobitî

Rănită ,iarăşi curge .

 O Doamnă ca oricare

Întinde-n drumu-i lin

Din suflete covoare

Ţesute prin suspin .

O coastă a rupt

Şi-a făurit coroană...

Peste un tot corupt

Ea devenind Regină .

Un labirint de simţuri

Învăluită-n mister ,

Pierdută printre rânduri

Capturată-n eter .

Femeia încornorată

Mamă a mii de păcate ,

Rece si uitată

Dorinţa îi e moarte .

Mireasma ametitoare

Mascata îmbietor,

Pentru a stârni ardoare

În Eu-stihuitor !