Delta Dunarii

Delta Dunarii este situaua în partea de est a României si la extremitatea sud-estica a

Ucrainei si se prezinta în forma clasica a literei delta, avînd forma unui con plat cu vârful
în punctul de separare a bratelor fluviului în zona strâmtorilor dintre Orlovka si Isaccea.
Sectorul maritim din fata deltei este zona în care se produce amestecul apelor fluviale cu
cele marine. Delta Dunarii (inclusiv zonele lacustre periferice) se întinde în nord pâna la
tarmul de nord al lacului Chitai, în sud pâna la Gura Buhazului, spre vest pâna la tarmul
de vest al lacurilor Ialpug si Cugurlui, iar înspre est pâna la gura bratului Noul Stambul.
Intre limitele prezentate, Delta Dunarii are o suprafata de aproximativ 564.000 ha.
Fluviul se desparte în trei brate principale de la nord spre sud, dupa cum urmeaza: Bratul
Chilia, Bratul Sulina, si bratul Sf. Gheorghe. Având o asemenea suprafata, Delta Dunarii
este, ca marime, a doua din Europa dupa Delta Volgai (18.000 km2), fiind urmata de cea
a Padului (1.500 km2).
a) Caracterizarea hidrografica generala. Zona de varsare a Dunarii este din alcatuita patru
mari subunitati:
1. Delta propriuzisa, între zona lacustra Ialpug-Catlabug-Chitai si laguna Razim-Sinoe
(383 000 ha).
2. Zona lacustra Ialpug-Catalpug-Chitai, la nord de bratul Chilia (86 000 ha).
3. Laguna Razim-Sinoe, inclusiv grindul Chituc (95 000 ha).
4. Sectorul maritim din fata deltei
b) Elementele hidrografice. Delta Dunarii este un adevarat mozaic de elemente
hidrografice. In cadrul acestora se deosebesc doua mari categorii: 1) pozitive (grindurile
fluviale, grindurile maritime, litoralul deltei) si 2) negative.
Reteaua hidrografica principala este constituita din brstele fluviale. Bratele
principale sunt Chilia, Sulina si Sf. Gheorghe.
Reteaua hidrografica secundara este formata din sahale, gârle, canale, jepse si
periboine.
Sahalele sunt foste brate ale Dunarii, aflate în prezent într-un stadiu de
colmatare.
Gârlele, ca si sahalele sunt elemente de retea hidrografica naturala,
caracterizate prin dimensiuni mult mai mici.
Jepsele sunt elemente depresionare de forma alungita care au rol de retea
hidrografica numai în timpul apelor mari.
Periboinele sunt mici sparturi de litoral.
Lacurile de delta, considerate tip aparte, pentru caracterul lor specific, se
întâlnesc mai ales în zona deltaica dintre bratele principale.
Cele mai importante lacuri de delta se gasesc în zona cuprinsa între bratul Chilia si
Razelm. Ele sunt: Tatanir, Furtuna, Matita, Merhei, Babina, Trei Iezere si
Bogdaproste în Ostrovul Letea, Obretinul taiat de Canalul Sulina, Gorgova,
Isacova, Rosu, Puiu si Lumina în Ostrovul Sf. Gheorghe iar în Ostrovul Dranov
lacul cu acelasi nume.Lagunele maritime sunt foste golguri barate de cordoane
litorale, având înca legatura cu marea. In afara de cele mai mari, respectiv
Razim, Golovita, Zmeica, si Sinoe.
Mlastinile sunt suprafete acoperite permanent sau aproape permanent cu
apa, dar aceasta nu este suficient de adânca, astfel încât sunt invadate de stuf si
vegetatie de balta. Japsele sunt acele depresiuni alungite, cu un relief aproape
plat, lipsite aproape complet de neregularitatii, dar având o sectiune transversala
concava.

Delta Dunari este o câmpie litorala

submersa, sector marginal prelitoral al
platformei continentale din nord-vestul
bazinului Marii Negre.
Circulatia apelor se face în special sub influenta vânturilor si este caracterizata atât de
prezenta unor curenti a caror directie generala este de la nord-est spre sud-vest, cât si de
existenta unor curenti turbionari la sudul proeminentelor litoralului deltei.
Delta Dunarii, ca unitate fizico-geografica aparte, se individualizeaza si din punct de
vedere climatic. Elementele climatice prezinta caractere specifice datorita atât existentei
marilor întinderi de apa, cât si vecinatatii cu marea.
Delta Dunarii se gaseste într-o zona de interferenta a traseelor de deplasare a maselor de
aer, care se formeaza deasupra Oceanului Atlantic, bazinul Mediteranean si continentul
Eurasiatic. Caracterul continental al climei devine mai putin predominant, pe masura
apropierii de litoral.
a) Caracterizarea anotimpurilor.
Iarna este relativ calduroasa, temperaturile medii din cea mai friguroasa luna (ianuarie)
fiind în jur de -10 grade.
Primavara (martie - aprilie) este uscata si racoroasa. Incalzirea se manifesta uneori din
februarie, însa temperaturile medii pozitive se stabilesc abia în martie. Temperaturile pot
urca deseori ziua pâna la 20-25 grade C, iar o data cu invazia maselor de aer rece, pot
scadea sub -10 grade C.
Vara esta calda si secetoasa. Incepe de obicei în luna mai si se termina la sfârsitul lunii
septembrie. In mai temperatura medie este de +15 grade C, dar sunt înregistrate si raciri
provocate de trecerea fronturilor reci, temperatura coborând uneori pâna la +5 grade C.
Toamna începe în octombrie si dureaza pâna la începutul celei de-a doua jumatate a lunii
decembrie. Temperatura se ridica ziua pâna la 20 grade C, a doua jumatate a toamnei este
ploioasa si racoroasa, temperatura aerului scade sub 15 grade C.
VEGETATIA
In Delta Dunarii, conditiile biologice deosebit de favorabile
create de prezenta permanenta sau aproape permanenta a apei, face
ca vegetatia sa se dezvolte luxuriant. Predominanta elementului
acvatic atrage dupa sine o dezvoltare predominanta a vegetatiei de
balta îndeosebi a vegetatiei palustre dure, din care caracteristic
pentru Delta Dunarii este în primul rând stuful.Intr-adevar aici se
gaseste cea mai compacta suprafata stuficola de pe glob (circa 240
000 ha).
Prezenta si dezvoltarea vegetatiei sunt în directa dependenta de
variatia în timp si spatiu a regimului hidric. De asemenea,
ghiolurile, mlastinile, japsele, grindurile fluviatile, litoralul sau
sectorul marin din fata delte, constituind biotopuri si biocenoze aparte, au fiecare dintre
ele o vegetatie specifica.
Vegetatia din Delta Dunarii este în general de trei categorii: acvatica, palustra si de uscat.
1. Vegetatia acvatica se afla în grupa complexelor de biotopi de gârle, mlastini si lacuri.
Ele ocupa portiunile cele mai adânci ale depresiunilor din acest sector al deltei.
Dintre plantele submerse, cele mai frecvent întâlnite sunt diferitele specii de
Potamogeton, bradis, sârmulita sau vârjoaica, coada calului, otratel, formatiuni de caracee
si altele. Plantele submerse au o larga dezvoltare atât în ghioluri si gârle putin adânci, cât
si în mlastini.

Dintre plantele cu frunze plutitoare, cel mai

frecvent întâlnite sunt nufarul alb si nufarul
galben, plutnita, ciulini de balta, broscarita,
rizacul etc. Plantele cu frunze plutitoare sunt
raspândite atât în ghioluri cât si pe marginea
gârlelor si canalelor.
2. Vegetatia palustra, este caracteristica pentru
zonele mlastinoase; ea este dezvoltata cu
precadere în delta dintre zona lacustra Ialpug-
Catlabuc-Chitai si complexul lagunar Razelm-Sinoe. In cadrul acestei vegetatii
predomina stufarisurile, ea fiind formata în principal din stuf, papura, pipirig, rogoz etc.
3. Vegetatia de uscat. Vegetatia de uscat din Delta Dunarii este de mai multe feluri:
paduri amestecate (paduri de sleau), paduri de salcii pasuni si culturi agricole.
FAUNA
Ca si vegetatia, fauna Deltei Dunarii este deosebit de bogata. Numeroaselor specii
ale faunei locale li se adauga numeroasele elemente ihtiologice marine patrunse în apele
deltei pentru ecloziune si hrana, cât si numeroasele specii de pasari migratoare, deoarece
prin aceasta regiune trec cinci cai principale de migratie. Datorita conditiilor biologice
favorabile, cât si a unei relative izolari, se gasesc aici multe specii de pasari care în alte
regiuni de pe glob ori au disparut tiganusul, gasca cu gatul rosu, lopatarul etc, ori sunt pe
cale de disparitie cormoranul pitic, pelicanul alb si pelicanul cret, pasarea ogorului etc.
Bogatia de fauna se manifesta si în mediu acvatic si pe uscat, datorându-se atât
întrepatrunderi apei cu uscatul, cât si a vecinatatii apelor Dunarii cu cele marine.
Cele mai importante categorii de fauna, întâlnite în Delta
Dunarii sunt:
a) Fauna de pesti. Fauna piscicola din Delta Dunarii este
remarcabil de bogata în specii, cuprinzând 75 de specii.
Majoritatea sunt specii de apa dulce (în numar de 44), celelalte
fiind specii migratoare care apartin faunei din Marea Neagra si
care trec prin Delta Dunarii în special în timpul perioadei de
migratie. Cam 30% din specii sunt exploatate prin pescuitul
comercial intensiv, dezvoltat foarte mult în ultimii 20 de ani. Ca
urmare a "transformarilor" (regularizari si adaptari ale cursurilor
de apa, poldere etc.) care au avut loc în ultimele decenii în jurul
si în interiorul Deltei Dunarii, marea majoritate a populatiilor de
pesti sunt într-o situatie critica si deosebit de critica.
PASARILE
Pasarile reprezinta una dintre cele mai mari
bogatii faunistice a Deltei Dunarii, unde în
terenurile umede, lucii de apa, zone
mlastinoase, marile întinderi ale câmpurilor de
stuf si apadurilor de sleau, ofera arii extinse de
hranire si cuibarit pentru populatiile de pasari
din zona de varsare a Dunarii. Aceste zone,
desi reduse în mod considerabil fata de
întinderile lor de odinioara, sunt înca destul de
vaste în comparatie cu marea majoritate a
celorlalte terenuri umede din Europa.
In Delta Dunarii au fost observate peste 300
de specii de pasari. Din punct de vedere al
dinamicii ornitofaunei Delta Dunadii si în
special litoralul Marii Negre dintre Baia Musura si Gura Portita reprezinta unul din cele
mai importante locuri (cai de migratie) pentru majoritatea pasarilor din jumatatea estica a
Europei si chiar din nord-vestul Asiei, pe aici migrând sau venind ca oaspeti de iarna
specii ca: lebada cântatoare, lebada siberiana, gâsca cu gât rosu, ploierul nordic multe
specii din genul piciorongilo.