VIOLENŢA ŞI SITUAŢIILE CONFLICTUALE

MANIFESTATE ÎN ŞCOLI!
prof. Vasile Gogonea
redactie @scandaldegorj.ro

În primul rând, aş dori să precizez că orice tentaţie de a purcede spre abordarea unei asemenea probleme, orice
gând precumpănitor de a căuta şi soluţii eficiente, porneşte de la preocupările şi interesul fiecăruia dintre noi faţă
de problemele tinerilor, mai ales că în calitate de cadru didactic, personal, apreciez că avem de-a face, nu numai
cu o temă de strictă actualitate, dar şi cu o situaţie îngrijorătoare şi în acelaşi timp reală, cu care se confruntă
şcoala, ca instituţie educaţională definitorie a sistemului social.

Creşterea violenţei în societatea de astăzi are efecte tot mai vizibile şi în viaţa şcolii, iar de cele mai multe ori,
cadrele didactice întâmpină greutăţi, se confruntă frecvent cu situaţii care simt că depăşesc mijloacele aflate la
îndemâna educatorului, ca urmare a unor situaţii provenite din conflicte între elevi, între elevi şi adulţi sau chiar
între cadre didactice, motiv pentru care consider că se impune cu stringenţă evaluarea potenţialului conflictogen
al diverselor contexte sociale, în funcţie de caracteristicile instituţionale, situaţionale şi cele care ţin de
personalitatea agenţilor implicaţi în asemenea situaţii. Totodată, sunt necesare măsuri de prevenţiea conflictelor,
ca să nu mai vorbim despre abilităţile de elaborare şi aplicare, prin diagnosticarea tipurilor de conflicte, căutarea
unor noi resurse de rezolvare a situaţiilor conflictuale manifestate în rândul tinerilor din şcoli, cu ajutorul unor
instrumente descoperite şi utilizate la nivelul dimensiunilor instituţionale, organizaţionale, juridice şi psiho-sociale
ale dezamorsării conflictelor, prin proiecte de intervenţie eficiente în scopul rezolvării acestora, prin constituirea
şi implementarea unor abilităţi personale de prevenţie, adoptarea unor căi şi a unor mijloace concrete care să
conducă la rezolvarea şi la managementul conflictelor interpersonale, cercetareaîn domeniul elaborării de soluţii
creativede soluţionare alternativă a conflictelor, cauze şi modalităţi de generare a unei atmosfere cooperante şi
conciliante care poate fi implementată în mediul şcolar, ca şi o mai mare preocupare de particularizare la nivelul
conflictelor specifice, pentru a releva o serie de competenţe de diagnoză şi intervenţie în situaţii conflictuale din
contexte instituţionale specifice, legate de instituţiile de învăţămînt şi de comunităţile multiculturale. Cercetările
de specialitate din domeniul educaţiei au constatat că violenţa este, din punct de vedere statistic, cea mai
frecventă conduită de devianţă şcolară, iar mass- media, cercetările concrete şi statisticile oficiale raportează o
creştere spectaculoasă a fenomenului în ultimele trei decenii în mai multe ţări ale lumii, iar dacă în fazele de
început ale educaţiei şcolare se pare că predomină violenţa profesorului asupra elevilor, creşte în ultima vreme,
la cote alarmante, violenţa dinspre elevi spre profesori şi dinspre elevi spre elevi.

În privinţa riscurilor la care sunt expuşi elevii, pot fi enumerate: violenţa verbală, fizică şi emoţională, mai nou, un
gen de violenţă relavată insistent de media, ca efect de inedit informaţional, eşecul şcolar şi lipsa interesului
şcolii şi al familiei pentru preîntâmpinarea acestui eşec, ca să nu mai vorbim de consumul de alcool, tutun,
droguri ilicite, substanţe excitante ale sistemului nervos, de existenţa unor baruri cu diverse jocuri distractive în
vecinătatea şcolilor, multe dintre acestea fără reglementări restrictive, chiar sedentarismul şi acumularea de
energie negativă, alimentaţia necorespunzătoare asociată cu subalimentaţia cronică, stresul la care sunt supuşi
tinerii prin supraîncărcare sau prin relaţionare defectuoasă pe coordonatele vectorului profesor-elev, un interes
extrem de scăzut din partea profesorilor pentru aspectul formative al educaţiei, la care se adaugă, în procente
deloc neglijabile, deficitul educativ în familie, relaţiile conflictuale între părinţi şi greşelile acestora faţă de copii,
iar, la nivel colectiv, exercitarea unei presiuni mai puţin vizibile din partea grupului de prieteni, o neverosimilă
lipsă de informare pe tematică sexuală şi multiplicarea unor relaţii sexuale neprotejate la vârste precoce, pentru a
conchide cu ceea ce putem considera a fi autopercepţia negativă a multor elevi. Elevii consideră că printre cele
mai mari ameninţări la care sunt expuşi în şcoli sunt: abuzul emoţional din partea elevilor şi a cadrelor didactice,
la care se adaugă şi lipsa de înţelegere din partea unor slujitori ai catedrei sau ai computerului, mai nou! În
schimb, profesorii consideră ca ameninţări la adresa elevilor din şcoală, lipsa de înţelegere şi nesupravegherea
din partea părinţilor, aşa că, de cele mai multe ori, avem de-a face cu aşa-numiţii “vinovaţi fără vină” în lumea…
inocenţilor! Motivaţia acestei discrepanţe poate fi raportată la faptul că elevii şi cadrele didactice văd fiecare
problema din perspectiva propriei poziţii în şcoală, dar şi a diferenţelor majore de înţelegere între cele două
categorii de subiecţi privind responsabilităţile pe care le au în mediul şcolar.

Stimaţii noştri cititori, cred că problema nu este nici pe departe epuizată printr-o analiză de genul aceleia pe care
am relizat-o astăzi, dar, consider că măsurile care au fost luate ca urmare a şedinţei de lucru din data de 14
ianuarie, în cadrul căreia vicepremierul României, Dan Nica, ministru interimar al Administraţiei şi Internelor, a
solicitat Poliţiei Române dispunerea unor măsuri pentru creşterea gradului de siguranţă publică în şcoli şi în jurul
şcolilor, sunt necesare, deoarece, potrivit unui raport de cercetare realizat de organizaţia “Salva?i Copiii”, foarte
de curând, chiar în decembrie 2008, se arată că 73 la sută dintre elevii de gimnaziu şi 77,8 la sută dintre liceeni
au identificat problematica consumului de droguri, drept un subiect de mare interes şi ca una dintre cauzele
violenţei în mediul şcolar. Ca urmare, poliţiştii vor patrula zilnic în zona şcolilor, chiar şi în perioadele în care
elevii nu au cursuri, deoarece, aşa cum a cerut şeful Poliţiei Române, chestorul Petre Tobă, scopul principal al
acţiunii este acela de a preveniri tâlhăriile asupra elevilor şi alte violenţe la care aceştia ar putea fi supuşi, iar, în
consecinţă, s-a dispus asigurarea prezenţei la intrările din şcoli a echipajelor de poliţie, care vor colabora cu
jandarmii şi cu Poliţia Comunitară în intervalele orare în care se efectuează intrarea şi ieşirea de la cursuri a
elevilor. Este foarte bine dacă s-a decis ca să fie supravegheate traseele de deplasare spre şi dinspre unităţile
de învăţământ, care sunt folosite de către elevi, iar în acest scop, vor fi suplimentate dispozitivele de siguranţă
publică în zona şcolilor, cu efective proprii sau ale Jandarmeriei ori Poliţiei Comunitare. De cele mai multe ori,
pentru a înţelege actele de violenţă în şcoli este important să cunoaştem motivele care duc la declanşarea
acestora şi mai ales impactul asupra personalităţii tinerilor. De multe ori copilăreşti pentru un adult, motivele
violenţei fizice sau verbale în mintea unor adolescenţi sunt grave, ceea ce îi face să reacţioneze în funcţie de
felul în care concep o anumită situaţie sau în funcţie de nivelul de educaţie primit. Desigur, se cuvin mulţumiri
instituţiilor responsabile cu ordinea publică, dar instituţiile şcolare trebuie să dezvolte relaţii de parteneriat mult
mai eficiente, pentru că violenţa şi situaţiile conflictuale din şcoli şi din afara şcolii au devenit un fenomen ce
atinge cote alarmante în ultimii ani în România, atât în mediul urban, cât şi în mediul rural, iar fiecare caz
prezentat în mass-media stârneşte indignare, compasiune şi câteva măsuri-standard ale autorităţilor, însă totul
se termină, din păcate, doar în acest stadiu, fără a vedea rezultate concrete din partea şcolilor şi a
inspectoratelor şcolare, mai ales că în urma acestor acte de violenţă, ale căror victime sunt cel mai adesea copiii,
rămân suflete stigmatizate pe viaţă, în timp ce adoptarea unor metode de combatere a fenomenului,
împrumutate din alte ţări, care nu se pliază pe ceea ce înseamnă specificul şi mentalitatea noastră, ca popor, nu
pare a fi soluţia cea mai eficientă pe termen scurt, dar, mai ales pe termen lung!