FOND DE RULMENT-CAPITAL DE LUCRU

lect.univ.drd. Emil Chirilă

Universitatea din Oradea, Facultatea de ŞtiinŃe Economice, Str. Armatei Române nr.5,
Oradea

Ca parte componenta a echilibrului economic, echilibrul financiar are o functionalitate

si forme de exprimare distincte.
Analiza echilibrului financiar se poate realiza conform”conceptului francez”, cu
ajutorul indicatorilor:situatia neta, fond de rulment, necesarul de fond de rulment si trezoreria
neta.
Dupa gradul de lichiditate al activelor, imobilizarile se numesc alocari permanente, in
timp ce activele circulante poarta numele de alocari ciclice (temporare).
Structura pasivelor reflecta gradul de exigibilitate (termenul de scadenta).
De regula alocarile permanente sunt acoperite de surse permanente (capitaluri
proprii si datorii financiare pe termen lung). Surplusul de surse permanente degajat de ciclul
de finantare al invenstitiilor poate fi “rulat” pentru reinnoirea stocurilor si creantelor. Aceasta
utilizare potentiala a lui a marcat si denumirea lui, de fond de rulment, conform conceptului
francez.
Fondul de rulment apare ca o marja de securitate financiara care permite
intreprinderii sa faca fata, fara dificultate, riscurilor diverse pe termen scurt, fiind expresia
realizarii echilibrului fiananciar pe termen lung si a contributiei acestuia la infapturirea
echilibrului financiar pe termen scurt.
Notiunea de fond de rulment poate avea mai multe formulari, doua dintre ele
prezentand un interes deosebit: fondul de rulment net sau permanent (FRF) si fondul de
rulment propriu, cu urmatoarea formula de determinare:

FRF=SURSE PERMANENTE-ALOCARI PERMANENTE

FRF=(Capitaluri proprii+ Datorii pe termen lung)-Imobilizari nete

In aceasta situatie, FRF e o parte a capitalurilor permanente degajata de etajul

superior al bilantului pentru a acoperi nevoi de finantare din partea de jos a bilantului.
Managementul capitalului de lucru, conform “conceptului american”, a atras atentia
corporatiilor din doua motive:
1. Ratele mari ale dobanzilor i-a determinat pe manageri sa examineze in amanunt
fondurile investite in efectele comerciale de primit si in stocuri.
2. Noile tehnologii o monitorizare mai atenta a nivelului activelor curente si o
comunicare mai rapida si mai adecvata cu furnizorii si clientii.
Conform conceptelor americane: capitalul de lucru(fondul de rulment), uneori
numit capital de lucru brut, inseamna, pur si simplu, active curente, iar prin capitalul de
lucru net (K ) se inteleg activele curente (lichiditati propriu-zise, cash sau cont curent, valori
mobiliare lichide, efecte comerciale de primit-creante comerciale- si stocuri, care presupun
ca pot fi conventibile in bani lichizi in decursul unui an) minus pasivele curente (sursele de
fonduri, sumele cu care s-a depasit contul in banca -“overdrafts”, imprumuturi bancare,
efecte comerciale emise de firma, salarii si impozite de platit) .

148
 K=ACTIVE CURENTE –PASIVE CURENTE

In aceasta ipoteza, K evidentiaza partea activelor curente nefinantata de pasivele

curente.

O paralela care se poate face intre cele doua concepte este cea dintre capitalul de
lucru net si nevoia de fond de rulment.
Conform conceptului francez, necesitatile de finantare a productiei, respectiv a
ciclului de exploatare sunt acoperite in cea mai mare parte din surse temporare
corespunzatoare (datorii din exploatare: furnizori, creditori etc). Diferenta dintre necesitatile
de exploatare a ciclului de exploatare si datoriile de exploatare este numita nevoia de fond
de rulment.

NFR=ALOCARI CICLICE-SURSE CICLICE

NFR= (Stocuri+Creante)-Datorii de exploatare

Se observa ca in sistemul francez, in calculul nevoii de finantare nu se include

activele si pasivele de trezorerie, respectiv disponibilitatile si creditele pe termen scurt, spre
deosebire de capitalul de lucru net care include si aceste elemente bilantiere.
Metodele traditionale de masurare a lichiditatii si a capitalului de lucru-capitalul de
lucru net, rata curenta si rata rapida, sunt de natura statica.
Noile metode de masurare a lichiditatii, cum ar fi ciclul de conversie a numerarului,
sunt de natura dinamica, reflectand nu numai nivelul activelor si pasivelor pe termen scurt, ci
si perioadele de intrari si iesiri de numerar.
Managementul ciclului fluxului de numerar este problemea cheie a managementului
capitalului de lucru. In analizarea acestei sistuatii, este util sa se faca diferenta intre doi
factori, si anume:ciclul operational si ciclul de plati, care se combina pentru a determina
ciclul de conversie a numerarului.
Pe scurt, ciclul operational ia in considerare 2 factori ai lichiditatii: perioada de
conversie a staocurilor (perioada medie de timp necesara pentru transformarea materiilor
prime in produse finite si vanzarea acestora) si perioada de conversie a efectelor comerciale
de primit (perioada medie de timp necesara pentru tranformarea efectelor comerciale de
primit ale firmei in numerar; aceasta perioada este egala cu DSO-“Days Sales Outstanding”
sau perioada medie de colectare). Ciclul de plati ia in considerare perioada de intarziere a
platilor (perioada medie de timp scurs intre moementul achizitionarii materiilor prime sau a
angajarii fortei de munca si momentul platilor datorate pentru aceste materii prime sau forta
de munca angajata.
Ciclul de conversie a numerarului este perioada de timp scurs intre momentul platii
materiilor prime achizitionate si primirea in numerar a contravalorii produselor finite vandute.
Legat de conceptul american de fond de rulment (capital de lucru), specialistii, se
ocupa de managementul activelor curente impartindu-le in:
active curente permanente=acele active pe care firma trebuie sa le detina chiar si in
perioadele cand nu opereaza la capacitate sau in perioadele de stagnare, in
vreme ce
activele curente temporare=activele curente suplimentare care sunt necesare in
perioadele de varf (ciclice si sezoniere).
Metodele utilizate pentru finantarea activelor curente permanente si activelor curente
temporare sunt cele care definesc tipul de politica de finantare a capitalului de lucru.
Se identifica trei politici, trei tipuri de abordare.
O politica moderata (“self liquidating”) a finantarii capitalului implica stabilirea
unei concordante intre perioadele de maturitate a activelor si pasivelor respective, astfel
incat activele curente temporare sunt fianantate prin credite pe termen scurt, iar activele
curente permanente si activele fixe sunt finantate prin credite pe termen lung sau capital
propriu.

149
 O politica agresiva implica finantarea prin credite pe termen scurt a unor active
curente permanente si chiar a unor active fixe.
O politica conservatoare implica finantarea prin credite pe termen lung a tuturor
activelor fixe si a unei parti din activele curente temporare .
Astfel, in urma prezentarii pe scurt a unor paralele intre cele doua concepte (francez
si american), unde cel francez are in vedere analizarea echilibrului finanaciar iar cel
american determinarea lichiditatii pe baza unor rate, putem spune ca exista doua reguli
principale ale finantarii:
1. Nevoile permanente de alocare a fondurilor banesti se vor acoperi din capitalurile
permanente si indeosebi, din capitalurile prorpii.
2. Nevoile ciclice se vor acoperi din surse ciclice.
3. Abaterile de la aceste reguli pot determina o situatie financiara critica in sensul
nevoii de rambursare a datoriilor pe termen scurt, inainte ca activele cumparate
din aceste surse sa intre in functiune, sau inainte de degajarea surplusului
monetar din vanzari, corespunzator amortizarii respectivelor active fixe.

BIBLIOGRAFIE
1. M. Niculescu- Diagnostic global strategic, Ed. Economica, 1997
2. M. Ristea-Contabilitatea rezultatului intreprinderii, Ed. Economica, Bucuresti
3. L. Olimid-Masurarea rezultatului contabil, Ed. Economica, Bucuresti, 1998
4. A.I.Giurgiu-Finantele firmei, Presa universitara clujeana, 2000
5. I. Stancu-FINANTE-Teoria pietelor financiare, Finantele intreprinderilor, Analiza si
gestiunea financiara, Ed. Economica, 1997
6. M. Niculescu-Diagnostic global strategic, Ed. Economica, 1997
7. P. Halpern, J. Fred Weston, E. F. Brighham, Finante manageriale-Modelul canadian, Ed.
Economica, 1998

150