RESURSE TURISTICE NATURALE SI ROLUL LOR IN DEZVOLTAREA

DURABILA

I. Dezvoltarea durabila. Aspecte generale

Pana de curand preocuparea principala a omului a fost obtinerea de beneficii materiale

indiferent de mijloacele folosite sau de efectele lor asupra mediului. In anii `80 au devenit din ce
in ce mai evidente schimbarile majore ale mediului, schimbari care surveneau intr-un mod cat se
poate de neasteptat, fiind in mare parte neprevazute de specialisti. Odata cu aparitia acestor
modificari, populatia a devenit din ce in ce mai constienta de prezenta unor elemente de risc, care
puteau afecta continuitatea in bune conditii a umanitatii. Pentru a nu se ajunge la o situatie de
criza, organizatiile mondiale din domeniul protectiei mediului au propus schimbari fundamentale
in stilul de viata al populatiei, rezultatele concretizandu-se in aparitia unui nou concept, si anume
“dezvoltarea durabila” sau “durabilitatea”.
Conceptul de dezvoltare durabila introdus de curand propune constientizarea efectelor pe
care le au actiunile noastre asupra mediului si care in viitor ne vor afecta si pe noi si de asemenea
ofera metode prin care activitatile omului sa nu dauneze naturii.

1.1 Definitii. Orientari

Dezvoltarea durabila este un concept complex si intens contestat la nivel international,

fiind mentionat pentru prima data in anii `80, initial ca mod de abordare a dezvoltarii economice
in scopul reducerii cat mai ample a degradarii mediului inconjurator, fiind ulterior integrat in
“miscarea ecologista” de protejare a mediului natural al planetei. Conceptul a inceput sa fie tratat
intr-un sens mai larg in anul 1987, odata cu publicarea raportului “Viitorul nostru comun”, de
catre Comisia Mondiala a Mediului si Dezvoltarii, raport cunoscut mai mult sub numele de
“Raportul Brundtland” (in cadrul acestui raport au fost stabilite principiile si legile dezvoltarii
durabile grupate in 5 categorii: conservarea mediului natural, protectia bio-diversitatii si a

1
patrimoniului uman, dezvoltare-regenerare, generatiile viitoare, eliminarea disparitatilor
economice mondiale).
Definiţiile utilizării durabile sunt variate, dar acestea înglobează conceptul de echitate
între generaţii. Cea mai utilizata dintre ele este cea formulta de Comisia Natiunilor Unite pentru
Mediul Inconjurator si Dezvoltare: “Dezvoltarea durabila este dezvoltarea care raspunde
nevoilor prezentului fara a compromite capacitatea generatiilor viitoare de a raspunde nevoilor
lor”. Ea consta in cautarea unui echilibru la intretaierea a trei domenii: social, ecologic si
economic (o dezvoltare “vivabila, viabila si echitabila”). Astfel, putem identifica aceste trei arii
ca fiind pilieri ai dezvoltarii durabile: solidaritatea sociala, eficacitatea economica si
responsabilitatea fata de mediu.

 Durabilitatea sociala si culturala garanteaza o dezvoltare economica favorabila membrilor

societatii, compatibila cu cultura si valorile de cultura si civilizatie existente, cu pastrarea
identitatilor comunitare;
 Durabilitatea economica are un rol definitoriu în asigurarea unei dezvoltari economice
eficiente, resursele fiind astfel gestionate, încât sa existe si în viitor.
 Durabilitatea ecologica asigura o dezvoltare suportabila cu mentinerea tuturor proceselor
ecologice esentiale, mai ales a diversitatii resurselor biologice;

1.2 Turismul durabil

În ultima perioada a fost adoptat si în ramura turismului conceptul de "dezvoltare

durabila", utilizat deja în alte sectoare de activitate.
Definiţia dezvoltării durabile formulată la Conferinţa Comisiei Mondiale pentru Mediul
Înconjurător şi Dezvoltare din anul a fost acceptată, de asemenea, la Conferinţa Mondială privind
Turismul Durabil, ce şi-a ţinut lucrările în Lanzarote, în anul 1995.
Organizaţia Mondială a Turismului a dat următoarea definiţie turismului durabil:
"Dezvoltarea durabilă a turismului satisface necesităţile actuale ale turiştilor şi ale regiunilor
de primire, protejînd şi sporind oportunităţile pentru viitor. Managementul tuturor resurselor
trebuie să se efectueze într-un mod care ar permite să fie satisfăcute necesităţile economice,
sociale şi estetice, menţinîndu-se integritatea culturală, procesele ecologice esenţiale,
diversitatea biologică şi sistemele de suport ale vieţii."

2
 Acest concept a fost enuntat de U.I.C.N. astfel: "Dezvoltarea durabila este un proces
care se desfasoara fara a distruge sau a epuiza resursele, asigurând dezvoltarea. Resursele
trebuie valorificate într-un ritm identic cu cel de reînnoire a lor, renuntându-se la exploatare
atunci când resursa se regenereaza foarte lent, pentru a o înlocui cu alta cu mai mare putere de
regenerare. Toate resursele trebuie exploatate în asa fel, încât de ele sa beneficieze si
generatiile viitoare". Dezvoltarea turismului trebuie să fie durabilă sub aspect ecologic, viabilă
şi rentabilă sub raport economic şi echitabilă din punct de vedere etic şi social pentru populaţia
locală.

Cele trei principii majore ale dezvoltarii durabile (social, economic si ecologic) se aplica
si in cadrul turismului durabil. Altfel spus, durabilitatea economica a turismului se defineste ca
un model de dezvoltare care asigura:

• ameliorarea calitatii vietii în asezarile umane care primesc turisti;

• posibilitatea de a oferi vizitatorilor experiente de prima calitate;

• pastrarea calitatii mediului ambiant, element esential pentru vizitatori si gazde.

Din punctul de vedere al protejarii mediului, avantajele promovarii unui turism durabil
rezida în urmatoarele aspecte:

 turismul durabil favorizeaza întelegerea efectelor activitatilor de turism asupra mediului

natural, cultural si uman;
 asigura realizarea unei planificari si zonari a teritoriului care sa permita o dezvoltare turistica
adaptata la capacitatea de suport a ecosistemelor;
 orienteaza realizarea unor dotari si instalatii de agrement, care poate fi benefica si pentru
populatia locala si poate contribui astfel cu fonduri la conservarea siturilor arheologice,
cladirilor si vestigiilor istorice;
 favorizeaza utilizarea rentabila a terenurilor cu randament agricol scazut;
 respecta si asigura cerintele de protectie a mediului, dovedind astfel importanta resurselor
naturale si cultural-istorice, pentru cresterea bunastarii economice si sociale a comunitatilor
locale.

La Conferinta Globala pentru Afaceri si Mediul înconjurator care a avut loc la Vancouver
(Canada) în anul 1992, specialisti din peste 60 de tari au prezentat schimbarile majore care au

3
avut loc în sectorul industriei turistice, în ultimul deceniu. Aceste schimbari au vizat toate
aspectele prin care se poate aborda industria turismului, si anume:

a) Politici, legislatie, reglementari:

- realizarea institutiilor si cadrului necesar pentru implementarea turismului durabil;

- asigurarea conservarii si protectiei resurselor turistice de baza;

- mobilizarea sectoarelor industriei turistice pentru practicarea ui turism durabil în concordanta

cu cerintele de mediu;

- stabilirea unui cadru legislativ-juridic care sa vina în sprijinul agentilor de turism, autoritatilor
regionale si locale, pentru corijarea atitudinilor turistilor fata de mediu.

b) În domeniul cercetarii si tehnologiei:

- identificarea resurselor naturale de baza, cu valente turistice;

- identificarea resurselor culturale, cu valente turistice;

- stabilirea cererii turistice viitoare si compararea acesteia cu capacitatile ofertei de a o asigura;

- realizarea unei banci de date si a unei monitorizari prin indicatori specifici care sa evidentieze
noile oportunitati si sa sprijine noile decizii de planificare si dezvoltare a industriei turistice în
conditiile protejarii mediului;

- utilizarea tehnologiilor performante pentru proiectarea unui turism receptiv la problemele

mediului ambiant, cu aplicarea unor solutii arhitecturale, de inginerie a constructiilor si de dotare
a acestora, fara afectarea mediului si în conformitate cu specificul fiecarei zone;

- asigurarea unui management tehnic si practic al circulatiei turistice pentru protejarea

echilibrului ecologic si evitarea degradarii mediului

c) În domeniul economico-financiar:

- includerea costului de mediu în încasarile percepute pentru activitati turistice, în ideea ca

poluatorul trebuie sa suporte anumite taxe legate de formele de poluare, prin care sa contribuie
indirect la conservarea mediului ambiant;

- elaborarea unor rapoarte privind gradul de implementare a proiectelor propuse (la nivel
international, national, regional), a unor actiuni întreprinse si a schimbarilor legate de adaptarea
la cerintele de mediu ale industriei turistice;

4
- utilizarea influentei pietei interne si internationale pentru identificarea de noi piete turistice, cu
respectarea cerintelor de mediu si realizarea de parteneriate comune pentru punerea în practica a
noului concept de ecoturism - element de sustinere a turismului durabil;

- obtinerea de beneficii din marketingul de mediu, prin dezvoltarea si vânzarea unor produse
turistice compatibile cu valoarea acestora.

d) În domeniul comunicarii si formarii:

- realizarea unei atitudini deschise în rândul angajatilor firmelor de turism si a populatiei locale
fata de problemele de mediu;

- elaborarea codurilor de practica pentru industria turistica, a standardelor pentru creditul de

mediu, în vederea atenuarii impactelor;

- influentarea cererii turistice si a motivatiilor de calatorie, prin largirea ofertei si a unei mai bune
informari a turistilor, prin aplicarea codurilor de etica turistica;

- evaluarea rezultatelor pozitive din trecut, în vederea stabilirii de noi propuneri de dezvoltare
durabila, cu transmiterea proiectelor si experientelor pozitive prin intermediul organismelor
nationale si internationale.

e) Alte aspecte:

- practicarea unei educatii active de protectie si în alte sectoare care beneficiaza de resursele
naturale si culturale ale industriei turistice, cu întelegerea si a problemelor de mediu;

- stabilirea de relatii de colaborare cu alte sectoare de activitate implicate în protectia mediului

(silvicultura, agricultura, planificare regionala etc);

- realizarea de modele si proiecte care sa sprijine dezvoltarea durabila a turismului, cu

prezentarea modelelor si posibilitatilor de aplicare.

Indicatorii capacitatilor de suport pentru turism

Ca urmare a dezvoltarii stiintei mediului ambiant, a cresterii volumului de informatii

privind stiintele economice si sociale, a aprofundarii cercetarii în aceste domenii de activitate,
conexiunile acestora cu industria turistica au condus la delimitarea urmatoarelor tipuri-capacitate
de suport pentru turism:

5
- Capacitatea ecologica face referire la stabilirea acelui nivel de dezvoltare a structurilor si
activitatilor turistice fara a afecta puternic mediul ambiant, prin procesul de degradare a
componentelor acestuia. Se au în vedere componentele naturale (aer, apa, sol, vegetatie, fauna) si
procesul de productie si refacere economica, care sa nu implice costuri de investitii deosebite,
determinate de degradarea unor destinatii turistice;
- Capacitatea fizica are rol esential în stabilirea nivelului de saturatie pe care îl pot atinge
activitatile turistice, dincolo de care încep sa aparii probleme legate de mediu. Dezvoltarea
ascendenta a turismului, manifestata în ultimele decenii, ridica problema aparitiei multor forme
de poluare (de litoral, a zonelor montane etc). Protejarea componentelor fizice ale teritoriului se
poate face prin investitii în tehnologie performanta si printr-o prestare de ridicat nivel calitativ al
serviciilor turistice;
- Capacitatea social-receptiva vizeaza importanta în pastrarea unor bune relatii între gazde
(populatia autohtona) si vizitatori (turisti). Din momentul în care populatia locala constata ca
activitatile turistice contribuie la degradarea mediului natural si cultural, pot aparea din partea
acesteia reactii ostile, de respingere, înregistrându-se totodata o diminuare a pragului de
toleranta. Pentru evitarea unor astfel de situatii, dezvoltarea unei zone sau localitati turistice
trebuie sa tina cont de modul traditional de viata al locuitorilor, de obiceiurile acestora etc;
- Capacitatea economica pune în evidenta valorificarea tuturor resurselor prezente, prin activitati
turistice si reprezinta capacitatea de mentinere a functiei turistice a unui teritoriu dat. Eficienta
exploatarii se masoara prin raportul dintre costuri si beneficii, iar ponderea beneficiilor poate fi
marita prin utilizarea unor tehnologii performante. Nivelul costurilor este dat si de "valoarea
calitativa si cantitativa a resurselor (naturale, culturale, forta de munca, infrastructura generala
etc);
- Capacitatea psihologica este legata de perceptia negativa a turistilor fata de destinatia turistica,
în urma degradarilor de mediu sau a atitudinii neadecvate a populatiei autohtone. Acest concept
este atasat sustinerii motivatiilor turistice pentru o anumita destinatie si mentinerii satisfactiei lor
personale. Aplicarea acestuia este conditionata si de calitatea activitatii manageriale care poate
determina, în final, fidelizarea cererii.
Toate aceste tipuri de capacitati de suport, aflate în strânsa legatura cu activitatile
turistice, determina limita tangibila sau netangibila, masurabila sau nemasurabila, a unui spatiu
care detine sau caruia i se poate atribui o functie turistica.

6
 Desi acesti indicatori de capacitate nu ofera o formula standard, ca urmare a faptului ca
unele componente ale cadrului natural sau cultural sunt dificil de cuantificat prin serii de date
statistico-matematice, totusi aceste concepte de suport ne dau masura dezvoltarii durabile a
turismului. In acelasi timp, tipurile de capacitati de suport indica si masura nivelului la care poate
ajunge impactul turismului asupra mediului, dând posibilitatea de a identifica caile de reducere a
degradarilor produse de circulatia si activitatile turistice.

1.3 Strategii de dezvoltare durabila in turism

Protectia si conservarea potentialului turistic si a mediului se contureaza ca o activitate

distincta, având probleme specifice, care solicita colaborarea specialistilor din domenii variate.
Aceasta actiune poate avea o eficienta satisfacatoare, numai în conditiile asigurarii unui cadru de
desfasurare juridico-administrativ adecvat, care impune organizarea administrativa, existenta
unor resurse economice, un suport legislativ eficient si o sustinuta activitate de educatie
cetateneasca.
Pe plan international, tari cu vechi traditii turistice adopta o planificare turistica la nivel
national fundamentata pe aspectul protejarii resurselor turistice proprii. In vederea dezvoltarii
unui turism durabil, ele au luat în calcul trei obiective principale: economic - esential în
identificarea, valorificarea si cresterea gradului de exploatare a resurselor turistice; social -
deosebit prin permanentizarea populatiei, cresterea gradului de ocupare a fortei de munca,
sustinerea practicarii unor meseni traditionale si atragerea populatiei în practica turismului;
ecologic - important pentru evitarea degradarii, a poluarii mediului si asigurarea unei exploatari
echilibrate si pe termen lung a resurselor turistice.
În concordanta cu aceste cerinte, a aparut necesitatea elaborarii si adoptarii unor planuri
si strategii nationale de dezvoltare a turismului, menite sa permita conjugarea experientei si
pozitiilor principalilor agenti economici: administratie publica, organizatiile patronale, asociatii
si organizatii profesionale, sociale, sindicale, specialisti în cercetarea de profil etc.
Planurile de dezvoltare turistica care au la baza prognoze pe termen lung, globale, pe
forme de turism, în concordanta cu tendintele pietelor externe si planuri concrete, realizate pe
termen mediu (patru-cinci ani) sau scurt (unu-trei ani), elaborate pe regiuni, zone sau forme de

7
turism, sunt fundamentate pe standardele si normele europene privind exploatarea resurselor
turistice, dezvoltarea si modernizarea structurilor si serviciilor turistice.
Elaborarea prognozelor si a planurilor de dezvoltare turistica reprezinta principalul punct
de sustinere a strategiei de realizare a unui turism durabil care presupune, între altele:
- conservarea resurselor turistice naturale si antropice în scopul unei utilizari continue si în
perioada viitoare;
- cresterea nivelului de trai al comunitatilor locale;
- mai buna cunoastere si constientizare, atât de populatia locala, cât si de vizitatori, a ideii de
conservare a mediului.
Planificarea turismului reprezinta o forma de control al viitorului, legat de strategia de
planificare a mediului. Planificarea ecologica presupune supravegherea si analiza tuturor
elementelor de mediu, în scopul determinarii celor mai adecvate modele de dezvoltare si
amenajare teritoriala.
Principalele prognoze si planuri de dezvoltare la nivel national au rol orientativ, de
informare si estimare a perspectivelor viitorului. Prin sprijinul direct al statului se poate aprecia
cadrul general de protectie a resurselor, de stabilire a regimului de exploatare sau de realizare a
unor investitii deosebite.
Planurile pe termen mediu si scurt sunt benefice, îndeosebi pentru sprijinirea dezvoltarii-
locale si regionale.
Strategia turismului durabil implică trei aspecte importante:
• calitate. Turismul durabil asigură o experientă valoroasă pentru vizitatori, îmbunătătind în
acelasi timp calitatea vietii comunitătii – gazdă si protejând mediul.
• continuitate. Turismul durabil asigură continuitatea resurselor naturale pe care se bazează si
continuitate a culturii comunitătii – gazdă cu experiente satisfăcătoare pentru vizitatori.
• echilibru. Turismul durabil asigură un echilibru între nevoile industriei turistice, ale
ecologistilor si comunitătii locale.
De aceea, planificarea, amenajarea si exploatarea turistică trebuie să facă parte integrantă
din strategia de dezvoltare durabilă a zonei, regiunii sau tării.

8
 Practic, legat de specificul potentialului turistic al României, principalele actiuni ce
vizeaza protejarea si conservarea mediului si a resurselor turistice se concretizeaza în adoptarea
urmatoarelor masuri: 1
- exploatarea stiintifica, rationala a resurselor turistice, astfel încât ritmul de exploatare a acestora
sa nu depaseasca ritmul lor de reciclare si regenerare, iar intensitatea relatiilor directe sau
indirecte ale turismului cu factorii de mediu sa nu depaseasca limitele capacitatii de suport ale
acestora;
- valorificarea în turism a resurselor cu valente turistice sa fie solutionata în contextul
valorificarii tuturor resurselor naturale si a protectiei mediului ambiant, pe baza studiilor de
amenajare teritoriala, componente ale planului de amenajare stiintifica, rationala si eficienta a
teritoriului - instrument principal al organelor de decizie locale;
- amenajarea si organizarea adecvata si la nivel superior a zonelor, traseelor si obiectivelor de
interes turistic;
- organizarea si exploatarea turistica rationala a parcurilor nationale si rezervatiilor naturale, cu
asigurarea protectiei lor. În mod similar se va proceda si la amenajarea, pentru vizitare si
exploatare, a pesterilor, ca obiective de atractie deosebita, menite sa îmbogateasca si sa
diversifice oferta turistica româneasca cu noi produse turistice;
- organizarea corespunzatoare a zonelor montane, pentru dezvoltarea în perspectiva a turismului
de munte, prin localizarea tuturor peisajelor atractive si a domeniilor schiabile, menite sa ofere
baza de proiectare a amenajarilor turistice viitoare (poteci, marcaje, conditii de accesibilitate în
portiunile mai dificile, amenajarea unor puncte de belvedere, dotari pentru practicarea sporturilor
de iarna, cabane si refugii montane, instalatii de transport pe cablu etc.) în conditii de conservare
si replantare a padurilor;
- realizarea de amenajari cu caracter turistic în zone, localitati si pe trasee turistice, menite care
sa asigure o echipare turistica adecvata unui turism competitiv si ecologic;
- înnoirea bazei tehnico-materiale a turismului menită să asigure un turism competitiv şi
ecologic;
- dezvoltarea unei constiinte ecologice în rândul populatiei si a sentimentului de dragoste si
respect pentru natura, pentru locuri istorice si monumente de arta si arhitectura create de-a lungul
timpurilor. Aceasta se poate realiza printr-o sustinuta actiune de educatie cu privire la mediu si la

1 P. Baron, O. Snak, N.Neacşu, Op. cit., p. 478

9
potentialul turistic, actiune ce trebuie întreprinsa ia nivelul întregii tari, prin insuflarea unei
atitudini de respect si comportament responsabil fata de resursele naturale, în vederea ocrotirii
lor.
Educatia ecologica pentru ocrotirea naturii si a potentialului turistic trebuie sa aiba
caracter permanent, sa debuteze înca din perioada copilariei si sa fie consolidata în institutiile de
învatamânt de toate genurile si gradele. Ulterior, ea se poate perfectiona prin intermediul mass-
media în cadrul unor cercuri de "prieteni ai naturii", prin diverse publicatii de specialitate sau de
catre ghizi si însotitori, pe perioada desfasurarii unor excursii etc.

II. Resurse turistice

II.1 Clasificarea resurselor turistice:
Resursele turistice se impart in doua mari categorii: resurse naturale si resurse antropice.
Resursele turistice naturale se impart la randul lor in mai multe subcategorii:
a) resursele primare, repectiv potentialul turistic al reliefului (glaciar, carstic, peisagistic), al
retelei hidrografice (rauri, lacuri, izvoare minerale), al vegetatiei si afunei (elemente de interes
peisagistic, cinegetic si de pescuit);
b) resursele utilizate si amenajate de om (gradini zoologice,botanice); Dintre resursele naturale
cu un ridicat potential si flux turistic in Romania, unde se insiruie cele mai renumite statiuni de
vilegiatura dotate cu echipamente moderne hoteliere si balneare, pot fi mentionate: Carpatii
(Valea Prahovei, muntii Bucegi, Ceahlau), litoralul Marii Negre.
Resursele antropice sunt fie de valoare istorica (muzee si monumente istorice,
arhitectuarale si de arta) si cultural-educativa (festivaluri, nedei-asa cum sunt cele din Carpatii
romanesti sau Resursele turistice antropice contemporane cuprind mari muzee, monumente
arhitectuarale si de arta, noi edificii publice, obiective industriale din marile metropole ale lumii.
Resursele turisice urbane pot fi grupate in trei categorii:resurse tangibile, resurse
intangibile si resurse ambientale.
Resursele tangibile includ muzeele, siturile istorice, cladirile arhitecturale, spatiile si
cladirile istorice, teatrele, festivalurile, peisajele culturale, restaurantele, hotelurile, amenajarile
pentru divertisment.
Resursele tangibile nu pot fi elemente de atractie pentru turisti daca nu sunt in echilibru
cu resursele intangibile, factori care nu se vad, dar se simt : stilul de viata, structurile decizionale

10
care contribuie la amenajarea turistica, structura societatii urbane in general si, nu in ultimul
rand, religia, ritualurile, limba vorbita, legaturile sociale.

II.2 Clasificarea resurselor naturale

Preocupari de clasificare a resurselor naturale au existat de mai multa vreme dar ele s-au
intensificat în perioada contemporana, pe masura cresterii interesului general fata de problemele
privind cunoasterea, valorificarea si utilizarea judicioasa si echitabila a acestora. Literatura de
specialitate ofera numeroase clasificari a resurselor naturale bazate pe diferite criterii care pun în
evidenta o anumita caracteristica a acestora.
            A. Dupa criteriul repartitiei spatiale (care are cel mai pronuntat caracter geografic),
resursele naturale pot fi grupate în:
a. resurse extraterestre si atmosferice, care cuprind energia solara, energia eoliana si diferite
elemente componente ale atmosferei folosite ca materii prime;
b. resurse ale hidrosferei, localizate în cele doua unitati majore; Oceanul Planetar (cu resurse
energetice si substante minerale utile) si Apele continentale (care cuprind apele subterane,
hidroenergie si apele de uz industrial, agricol sau menajer);
c. resurse ale litosferei, în cadrul carora se evidentiaza combustibilii fosili, substante minerale
utile, roci de constructii si solul;
d. resurse ale biosferei, de natura vegetala si animala.
            B. Dupa criteriul modului de folosinta, se pot deosebi:
a. resurse energetice, care cuprind acele substante ce pot produce energie (combustibili fosili,
forta apei, lemnul, forta vântului si energia solara). În acest domeniu, gama de resurse se largeste
continuu, cercetarile efectuate încercând sa faca fata cerintelor impuse de consumul imens de
energie al societatii contemporane;
b. resurse de materii prime industriale, în categoria carora sunt incluse minereurile feroase si
neferoase, lemnul, unele gaze din componenta atmosferei etc.;
c. resurse alimentare, ce includ produse de natura animala sau vegetala.
            Tot dupa acest criteriu, dar privite dintr-un alt punct de vedere, se poate vorbi de resurse
folosite în domeniul productiei materiale (industrie, agricultura) si de resurse utilizate în domeniul
neproductiv (destinate consumului populatiei), precum si de resurse cu întrebuintare mai
restrânsa.

11
            C. Dupa criteriul locului de folosinta,  exista doua categorii:
a. resurse transportabile, care pot fi introduse în productie acolo unde este nevoie (substante
minerale utile, apa, lemnul etc.);
b. resurse netransportabile, care nu pot fi utilizate decât în locul în care se gasesc (energia
mareelor, a valurilor, solul etc.).
            D. Dupa criteriul gradului de cunoastere, în literatura de specialitate, inclusiv în
documentele ONU, se vorbeste despre urmatoarele categorii de resurse naturale:
a. resurse cunoscute, exploatabile. Sunt delimitate, se cunoaste importanta lor si sunt
exploatabile economic în conditiile actuale;
b. resurse cunoscute paramarginale si submarginale. Includ zacaminte delimitate a caror
importanta este cunoscuta, dar exploatarea lor este nerentabila. Ele pot deveni rentabile în alte
conditii tehnice;
c. resurse nedescoperite (presupuse), exploatabile. Nu sunt delimitate, dar prezenta lor în natura
este indicata de studiile geologice;
d. resurse nedescoperite (presupuse) paramarginale si submarginale. Includ zacaminte
nedelimitate dar a caror prezenta este indicata de prospectiunile geologice.
            Dupa acelasi criteriu, dar folosind termeni de comparatie mai mari, se vorbeste de resurse
naturale bine cunoscute (energie solara, energie eoliana etc.), resurse relativ bine cunoscute
(resurse ale biosferei, ale solului etc.) si resurse slab cunoscute (resurse ale litosferei, cele de apa
subterana etc.).
E. Dupa criteriul durabilitatii exploatarii si al particularitatilor de refacere a unei cantitati
exploatabile de resurse naturale, s-a alcatuit o clasificare care raspunde cerintelor practice ale
situatiei actuale si de perspectiva a economiei mondiale. Aceasta clasificare grupeaza resursele
naturale în doua categorii:
a. resurse inepuizabile, ce cuprind aerul, apa, diferite radiatii, resurse denumite astfel pentru ca la
nivel global nu se poate prevedea epuizarea lor. Exploatarea abuziva, cel putin a unora dintre ele,
poate produce însa fenomene de criza în anumite locuri, fie din cauza insuficientei volumului lor
în raport cu cerintele consumului, fie datorita degradarii calitatii care nu mai permite
reintroducerea lor în circuitul productiv sau de consum. Cazul cel mai elocvent în acest sens este
acela al apei care, la scara planetara, îsi mentine acelasi volum dar, în unele locuri intens urbanizate
si industrializate, posibilitatea aprovizionarii cu apa s-a redus considerabil;

12
b. resurse epuizabile care pot fi neregenerabile si regenerabile. Cele nerege-nerabile sunt acelea
care, prin consum, se distrug iar pentru refacerea lor este necesara o perioada de timp masurata la
scara geologica (milioane sau miliarde de ani). Din aceasta categorie fac parte rezervele de
carbune, petrol, minereu de fier etc. Resursele epuizabile regenerabile sunt acelea care fac parte
din biosfera, respectiv plante sau animale, care se pot reface în perioade de timp mult mai scurte.
            În conditiile actuale, care impun tot mai mult necesitatea cunoasterii resurselor naturale, a
volumului si a posibilitatilor de regenerare – pentru ca în raport cu acestea sa se realizeze
exploatarea lor -, aceasta clasificare are o deosebita însemnatate practica. De asemenea, aceasta
clasificare încearca sa atraga atentia asupra modului de valorificare a tezaurului universal de
resurse, constituind un semnal de alarma în vederea protejarii resurselor epuizabile, fie ca este
vorba de substantele utile care nu se mai reînnoiesc, fie ca este vorba  de cele regenerabile, dar
care pot fi distruse printr-o exploatare nejudicioasa.

II.3 Influenta resurselor naturale asupra dezvoltarii turistice

Relaţia turism-mediu ambiant are o importanţă deosebită, ocrotirea şi conservarea

mediului ambiant reprezentând condiţia primordială de desfăşurare şi dezvoltare a turismului.
Această legătură este una complexă, ea manifestându-se în ambele direcţii. Mediul natural, prin
componentele sale, reprezintă resursele de bază ale turismului, iar pe de altă parte activitatea
turistică are influenţă atât pozitivă, cât şi negativă asupra mediului ecologic, modificându-i
elementele componente.

Mediul înconjurător este definit ca fiind calitatea vieţii, condiţiile de viaţă ale oamenilor
şi cadrul natural cu habitatele potrivite pentru animale şi plante. Calitatea vieţii este determinată
de disponibilitatea pe termen lung în cantitate suficientă şi de o calitate adecvată a resurselor
precum apă, aer, pământ şi spaţiu în general dar şi a materialelor neprelucrate.

Ca totalitate a factorilor naturali şi, mai ales, calitatea lui, reprezintă motivaţia esenţială a
călătoriilor, alcătuind “materia primă” a turismului. 2 De aceea, păstrarea unui nivel ridicat de
calitate a resurselor naturale constituie condiţia necesară pentru perpetuarea şi dezvoltarea
continuă a consumului turistic.3

2 Rodica Minciu, Economia turismului, Editura Uranus, Bucureşti, 2001, p. 36

3 P. Baron, O. Snak, N.Neacşu, Economia turismului, Editura Expert, Bucureşti, 2001, p. 468

13
 Mediul înconjurător este un factor care influenţează cererea turistică. Având în vedere
faptul că cererea pentru produsele turistice este parţial determinată de calitatea acestuia, mediul
înconjurător poate avea un impact pozitiv sau negativ asupra turismului.

Condiţiile oferite de cadrul natural, prin componentele sale – relief, climă, hidrografie,
vegetaţie, faună, monumente naturale, rezervaţii – contribuie la atragerea de fluxuri turistice şi îşi
exercită influenţa asupra activităţii turismului, determinând, la rândul lor, forme particulare de
manifestare a acestuia.4

Componentele potenţialului natural prezintă interes prin valoarea estetică, cognitivă şi

recreativ-distractivă, calitatea factorilor naturali de cură, posibilitatea practicării unor sporturi
(sky montan , alpinism etc).5

România este o ţară care beneficiază de un cadru natural cu un potenţial ridicat şi cu o

infrastructură de cele mai multe ori suficientă pentru turismul natural, formă de turism care, din
acest punct de vedere, este mai puţin pretenţioasă.

În ţara noastră, în ultimii ani, această ramură a turismului a avut o creştere din cele mai
spectaculoase, atât din punct de vedere al turiştilor implicaţi cât şi din cel al încasărilor realizate.

III. Resurse turistice naturale in zona Vrancea

Zona Vrancei este o zona cu potential turistic ridicat datorat in special Muntilor Vrancei
munti cu un relief diversificat de o frumusete speciala – un punct de atractie deosebit pentru
turistii care aleg sa isi petreaca aici vacante de neuitat.

III.1 Localizare: Printre cele mai frumoase si vizitate obiective turistice naturale din
Vrancea amintim:

-LACURI

1.Lacul Motoc . Lac natural care are o suprafata de 600 mp si este înconjurat de padure.
Surprinde prin atmosfera de izolare si prin senzatia de liniste deplina.

2.Lacul Verde . Lac de baraj în suprafata de 1,5 ha, rezultat în 1971 în urma unor alunecari de

4 Rodica Minciu, Op. cit., p.161

5 V. Glăvan, Geografia turismului în România, Editura Institutului EDEN, Bucureşti, 1996, p.9

14
teren. Adâncimea este de 4 m. Din apele lacului ies numeroase trunchiuri de copaci. Lacul îsi
mentine în permanenta o culoare verzuie, de la care si-a luat numele.

-RÂURI

1.Putna. Râu în partea de E a României, afluent al Siretului pe teritoriul comunei Nanesti

(judetul Vrancea), la 8 km aval de confluenta Bârladului cu Siretul. Are 144 km si o suprafata a
bazinului de 2740 kmp.

2.Râmnicu Sărat .Râu în partea de E a României, afluent al Siretului pe teritoriul comunei

Nanesti (judetul Vrancea). Are 123 km lungime si o suprafata a bazinului de 1010 kmp.

3.Siret (Vrancea). Râu în partea de E a României, cu directie generala de curgere NNV-SSE,

afluent al Dunarii. Are 706 km, din care 559 km pe teritoriul României;

-CASCADE

Rezervaţia naturală Cascada Putnei . Rezervatie naturala (peisagistica, floristica, geologica).

Rezervatia are o suprafata de 10 ha si cuprinde o portiune a defileului. Spectaculozitatea
cascadei se datoreaza detaliilor albiei modelata prin eroziunea selectiva a rocilor si tectonizarea
formatiunilor geologice.

-PESTERI

Grota Tojanului . Formatiune morfologica. Grota cu intrare larga cu înaltime de circa 2 m si

lungimea de 15 m. Plafonul grotei este format dintr-o aglomeratie de stânci, iar peretii laterali
sunt taiati în stânca.

-CHEI

1.Cheile Cozei . Cheile sapate de pârâul Caza au lungimea de 2 km, peretii fiind verticali. În
sedimentele de aici este conservata o bogata fauna fosila de pesti, de vârsta oligocena.

2.Cheile Tisiţei . Cheile sunt sapate de Valea Tisita Mare, pe o distanta de 1 km. Peretii abrupti
dau impresia unei alcatuiri bizare de aschii de gresii care au o sustinere precara.

15
-REZERVAŢII NATURALE

1.Rezervaţia naturală Cascada Putnei- rezervatie naturala

(peisagistica, floristica, geologica) care are o suprafata de 10
ha si cuprinde o portiune a defileului. Spectaculozitatea
cascadei se datoreaza detaliilor albiei modelata prin eroziunea
selectiva a rocilor si tectonizarea formatiunilor geologice.

2. Rezervaţia naturală Focul Viu. Rezervatie naturala

(geologica). Este declarata monument al naturii, constând din
emanatii de gaze ce patrund prin crapaturile scoartei terestre si
care ard în permanenta, formand flacari slab colorate de 30-50
cm înaltime. Rezervatie naturala extinsa pe o suprafata de 12
ha.

3.Rezervaţia Naturală Lepsa - Zboina - rezervatie naturala (forestiera). Are o suprafata de

210,7 ha si delimiteaza o padure de fagete. Se mai gasesc moliduri si arborete de molid, brad în
vârsta de 80-100 ani.

4.Rezervaţiile naturale Cenaru I si Cenaru II -rezervatii naturale forestiere. Rezervatia

naturala Cenaru I delimiteaza o padure seculara de brad, fag si tisa în suprafata de 149,8 ha. -
Rezervatia naturala Cenaru II delimiteaza o padure seculara de fag si brad cu exemplare de tisa,
în suprafata de 233,4 ha.

-ALTE RESURSE NATURALE

1. Parcul natural Putna se suprapune sectorului central-

nord-vestic al Muntilor Vrancei, judetul Vrancea; are o
suprafata de 38.204 ha, ocupand 41.32 % din suprafata
Muntilor Vrancei; adaposteste, pe langa cele 14 tipuri de
habitate de interes comunitar, populatii reprezentative de
carnivore mari din speciile Ursus arctos, Canis lupus si
Lynx lynx; Peisajul este dominat de elementele eurasiatice, circumpolare si alpine, lista

16
floristica cuprinde 636 de specii fanerogame; iar zona este renumita si prin speciile aflate pe
lista rosie a plantelor vasculare: papucul doamnei, jneapanul, arborele de tisa, bulbucii de
munte, floarea de colt, precum si existenta a numeroase specii endemice.

2.Crescătorie de păstrăvi . Crescatoria de pastravi este una dintre cele mai mari din tara, fiind o
importanta sursa de aprovizionare cu pastravi Curcubeu si argintiu de Vrancea, a apelor de
munte si lacurilor de acumulare.

3.Resurse balneare (în Lepsa) . Izvoare cu apa minerala, clorosodica, sulfuroasa zona de
aparitie a izvoarelor minerale se afla în apropierea schitului Lepsa, în mai multe sectoare.

3.2 Impactul pozitiei obiectivelor naturale asupra afluentei turistilor

Existenta unei diversitati de resurse naturale intr- anumita zona-asa cum este si cazul
zonei Vrancea- este o conditie importanta dar nu suficienta pentru transformarea respectivei
zone in una intens exploatata turistic. O serie de alte conditii sunt necesare pentru realizarea
acestui obiectiv. Una dintre cele mai importante, este, din punctual meu de vedere, gradul de
accesibilitate in zona, respective infrastructura rutiera.
Din fericire, traseele montane de acces in Muntii Vrancei au fost imbunatatite in ultima
perioada, astfel incat sa ofere un grad de accesibilitate ridicat dar si privelisti deosebite.
Astfel, oaspetilor Vrancei le stau la dispozitie 13 trasee turistice marcate, pe parcursul carora
peisajul geografic apare in totalitatea trasaturilor ce-i confera prestanta, atractivitate si, nu mai
putin, interes stiintific. Laolalta, traseele alcatuiesc o retea cu caracter aproximativ rectangular,
urmeaza deopotriva aliniamente orografice si hidrografice principale si secundare, permitind
astfel alegerea cu usurinta a celor mai inedite itinerare, capabile sa satisfaca o gama foarte larga
de preferinte corespunzatoare experientei in drumetiile montane, virstei, alcatuirii numerice a
grupurilor, scopurilor drumetiei, timpului disponibil etc.
Cele 13 trasee turistice amenajate sunt:
1. Comuna Tulnici - Muntele Coza - (saua Geamana) - Dealul Negru - Culmea Paisele - Pietrosu
- Zboina Frumoasa - Culmea Laposu - comuna Nereju
2. Satul Vetresti-Herastrau - piriul Balosu - Golu Pietrosului - cabanele "Giurgiu" - valea Zabalei
- Mirdanu - virful Lacauti

17
3. Poiana Sindrilita - valea Zabaluta - Mirdanu - virful Lacauti
4. Piriul Goru "virful Goru" - virful Lacauti
5. "Botu Misinei" - Culmea Misina - Zboina Frumoasa - Culmea Frumoasele - "Caldarile"
Zabalei
6. Comuna Tulnici - "Plostina" - satul Valea Neagra - satul Vetresti-Herastrau - Dealul Secaturii
- Culmea Laposu de Jos - comuna Nereju
7. Motelul "Cascada Putnei" - valea Tisitei - piriul Cristianu Mic - saua Geamana
8. Gura piriului Balosu - valea Naruja - saua Tisitei
9. "Casa lui Neagu" - valea Putnei - Piriul Bradului - saua Poienita
10. Cabanele "Giurgiu" - saua Finarii - Golu Verdelui - virful Pietrosu - cabanele "Giurgiu"
11. Saua Golici (Muntele Coza) - piriul Alunu - comuna Birsesti
12. "Caldarile" Zabalei - saua Furu - comuna Vintileasca
13. Comuna Soveja - "Sezatoarea Lupilor" - Muntele Zboina Neagra
In ansamblul lor, traseele nu prezinta grad de dificultate care sa-l puna pe drumet in
situatii critice. Exista insa si unele portiuni care, datorita detaliilor de forma ale reliefului,
inclinarii suprafetei topografice, diferentelor de inaltime accentuate, caderilor de pietre,
avalanselor si altor factori, necesita prudenta sporita. Pe de alta parte, toate traseele sint
accesibile si iarna, insa numai turistilor experimentati si bine echipati.

IV. Masuri de dezvoltare durabila

Valorificarea mai eficientă a potentialului turistic constituie un obiectiv prioritar al
dezvoltării pe termen mediu si lung.
Valorificarea eficienta a resurselor se refera printre altele si la adoptarea de catre
pensiunile si hotelurile din zonele turistice a unor masuri care vizeaza reducerile consumului de
apa, energie termica si/sau electrica.
Aceasta abordare a turismului din perspective dezvoltarii durabile a fost inteleasa si
integrata in strategiile lor si de catre numeroase pensiuni turistice din Vrancea ( pensiunea Perla
Vrancei-Soveja, pensiunea Tara- Tara Vrancei etc)
Prin luarea unor măsuri mici, acestea pot contribui la efortul global de luptă împotriva
schimbărilor climatice şi isi pot reduce facturile de electricitate şi încălzire! In acest sens, pot fi
luate o serie de masuri practice care urmaresc reducerea a consumului de energie :

18
•     Reducerea încălzirii. Reducerea temperaturii cu doar 1°C poate micşora factura de energie
cu 5-10% şi reduce până la 300 kg de emisii de CO2 per gospodărie în fiecare an.
•    Programarea termostatului în aşa fel încât pe timpul nopţii sau când turistii parasesc camera,
temperatura să se reducă, iar înainte ca acestia sa se trezeasca sau sa revina in camera,
temperatura să revină la un nivel confortabil. Astfel, se poate obţine o reducere cu 7-15% a
facturii de încălzire.
•    Înlocuirea geamurilor simple cu geamuri duble. Această schimbare va necesita o investiţie
iniţială, dar va reduce cu jumătate pierderile termice prin geamuri, iar pe termen lung investiţia
va fi rentabilă si in timp pierderile termice pot fi reduse cu pana la 70%!
•    Caldura nu trebuie lasata sa iasa din locuinta pe o durată mai lungă de timp. Dacă este
lasata o deschizătură cât de mică pe durata întregii zile, energia necesară încălzirii interioare pe
durata a şase luni reci (o temperatură exterioară de 10°C sau mai puţin) va genera aproximativ o
tonă de emisii de CO2.
•    Camerele ar trebui sa fie foarte bine izolate. Pe termen lung, aceasta este una dintre cele mai
eficiente metode de reducere a emisiilor de CO2 şi a economiei de energie. Pierderile termice
prin pereţi, acoperiş şi podea reprezintă peste 50% din pierderile totale de căldură. De asemenea
ar fi necesar ca si rezervoarele de apă caldă sa fie izolate, conductele sistemului de încălzire
centrală, precum şi nişele din pereţi.
•    Schimbarea locului frigiderului sau al congelatorului – poziţionarea acestora în apropierea
maşinii de gătit sau a boilerului determină un consum mai mare de energie decât dacă ar fi
aşezate la distanţă de acestea. De exemplu, daca sunt asezate într-o cămară caldă, unde
temperatura camerei este de 30-35°C, consumul de energie este aproape dublu şi generează o
cantitate anuală suplimentară de 160 kg de emisii de CO2 pentru un frigider şi 320 kg pentru un
congelator.
•    Setarea termostatului la o temperatură de max 60°C. Acest lucru este valabil atât pentru
boiler, cât şi pentru încălzirea centrală. 70% din energia consumată de gospodării/pensiuni este
folosită pentru încălzirea camerelor şi 14% pentru încălzirea apei.
Peste tot in tara au inceput sa functioneze diverse asociatii care promoveaza turismul
durabil. O astfel de asociatie este si Asociatia Pentru Dezvoltare durabila “Focul Viu” din
Focsani (A.D.D.F.V.) infiintata la data de 25 septembrie 1994 , care si-a asumat misiunea de

19
implicarea a grupurilor de tineri, a grupurilor comunitare precum si a administratiei locale in
actiuni de dezvoltare, turism si protectie a mediului in tara si strainatate.
Asociatia are urmatoarele scopuri:
 Protectia mediului si contributia la schimbarea atitudinilor fata de acesta;
 Promovarea turismului in randul tineretului;
 Promovarea conceptului de dezvoltare durabila in comunitatile rurale si urbane;
 Dezvoltarea durabila a zonelor montane.

Concluzii:

Vrancea –tinut de balada si legenda- este renumită pentru multitudinea şi diversitatea

atracţiilor turistice. În această zonă binecuvântată poti găsi nu numai peisaje impresionante ci si
fenomene naturale neobişnuite şi spectaculoase, cum ar fi Focul Viu din Andreiaşul de Jos sau
relieful neuniform din Rezervaţia Naturală Reghiu – Scruntaru.
Concluzionand , aici potentialul turistic este imens asigurand premizele unei dezvoltari
turistice ascendente. Este nevoie doar de schimbarea abordarii modului in care pensiunile si
comunitatile locale inteleg sa valorifice resursele naturale turistice din zona prin integrarea
conceptelor dezvoltarii durabile, promovate intens in ultima perioada. Primii pasi in acest sens
au fost facuti (ex Asociatia de dezvoltare durabila “Focul Viu”); important este sa se continue pe
aceasta directive si sa ne bucuram de frumusetea naturii intr-un mod responsabil, avand grija de
mediul inconjurator si sa retinem un adevar pe care il uitam prea des: “Pamantul nu este o
mostenire de la strabuni, el este un imprumut de la copiii nostri.”

Bibliografie:

 Rodica Minciu, Economia turismului, Editura Uranus, Bucureşti, 2001

20
 P. Baron, O. Snak, N.Neacşu, Economia turismului, Editura Expert, Bucureşti, 2001
 V. Glăvan, Geografia turismului în România, Editura Institutului EDEN, Bucureşti
 http://www.scritube.com/geografie/ecologie/Dezvoltarea-durabila-concepte-92858.php
 http://www.scribd.com/doc/51645226/Protectia-si-conservarea-mediului
 http://www.mdrl.ro/_documente/turism/studii_strategii/ecoturism_faza1.pdf
 http://www.skytrip.ro/obiective-naturale-in-judetul-vrancea.html
 http://www.informatiipublice.ro/turism/5462/1827-arii-protejate-rezervatii-naturale-si-
monumente-ale-naturii-vrancea
 http://www.scritube.com/geografie/turism/VRANCEA1751812216.php

21