CARAM URAT I ISTORIC Numele. Pe şoseaua Constanta – Carol I.

, la depărtare de 25 kilometri de capitala Dobrogei, într-o regiune unde specificul provinciei dintre Dunăre şi Mare se înfăţişează în toate culorile caracteristice, întâlnim satul Caramurat, astăzi numit oficial Ferdinand I. Vechea numire a satului, îşi are originea ei străveche, legată de numele celui dintâi stăpânilor al Tătarilor, stabiliţi pe locurile cuprinse în patrimoniul comunei Murat cel Negru, (Cara Murat) după tradiţia păstrată din generaţie în generaţie, între Tătarii care populează încă o aripă a satului, a întemeiat cele dintâi aşezări statornice ale familiilor de sub conducerea sa şi după obiceiurile vremii, înfăptuirea a rămas să-i poarte numele, timpuri îndelungate. (Tot astfel şi-au dobândit numele, cu secole în urmă, comunele: Caraomer, Cară-Nasuf şi alte localităţi dobrogene, fapt ce întăreşte şi mai mult presupunerea că obiceiul – comun de altfel, la aproape toate neamurile – era practicat de cei dintâi musulmani aşezaţi în Dobrogea). Murat cel Negru, întemeietorul satului, a rămas până la moarte conducătorul familiilor aşezate după toate probabilităţile, spre Apus de şoseaua ce străbate satul Ferdinand I., adevăr ce se confirmă şi de tradiţia care pretinde că primul stăpânitor de aici, e îngropat la punctul denumit «Movila». Cu privire la însuşirile ce caracterizau pe Murat cel Negru, tradiţia e aproape neştiutoare. Se pretinde că Murat ar fi fost negru la suflet şi de aceea i s-ar fi adăugat la nume calificativul cunoscut. Înclinăm a crede însă contrariul şi anume, că acest calificativ; era de natură fiziologică. Murat, a fost în acest caz un tătar voinic cu faţa bronzată de soare şi crăpată de vânt. Înfăptuirea lui Murat avea la bază o pornire generoasă, altruistă, prin faptul că asigura adăpost şi bună stare supuşilor săi, ceea ce ar fi cu neputinţă să conceapă sufletul negru. Vechime. Bătrânii cari îşi trag obârşia din familii vechi de tătarii rămase pe meleagurile ţinutului, informează cu amănunte adeseori laconice, că Tătarii lui Murat,

s-ar fi stabilit în Dobrogea, odată cu cele dintâi triburi emigrate din Crimeea şi statornicite dincoace de Dunăre. Fireşte, din spusele lor e greu de reţinut vre-o dată precisă, întru-cât ei nu cunosc evenimente ori fapte de seamă legate de aceste emigrări şi în legătură cu tribul Iui Murat. Apelând la mărturia datelor ştiinţifice, pentru stabilirea vechimii satului Ferdinand I., găsim prea puţine fapte elocvente, totuşi se pot face precizări aproximative, după constatările călătorului arab Eulia Celibi, care cu trei veacuri în urmă a cutreierat ţinuturile dobrogene. Acum 300 de ani. Eulia Celibi, în drumul său dinspre Tulcea spre Mangalia a poposit într-un sat cu locuitori gospodari şi cu buna stare. A fost bine primit şi ospătat cu carne de mânz şi kâmâz*). Satul avea o mare întindere, cuprindea patru mahalale, cu patru geamii şi avea un număr însemnat de prăvălii. Acest sat, cu locuitori, de originea cărora nu ni se spune nimic, se numea Caramurat. Toate elementele din datele călătorului arab, ne duc la concluzia că satul Caramurat de acum 300 de ani, era locuit de tătari, deoarece turcii nu mănâncă carne de mânz şi Kâmâz-ul e băutura tătarului. Ipoteza că ar fi putut exista un alt sat, în altă regiune, cu numirea celui de astăzi, e neîntemeiată, întru-cât nici tradiţia şi nici cercetările ce s-au făcut, n-au pomenit vre-odată de această chestiune. Aşa dar, acum trei sute de ani, Caramurat-ul era o comună de seamă, cu locuitori bine înstăriţi şi cu o oarecare organizaţie indicând un grad de civilizaţie remarcabil. Comparând aceste date cu faptele istorice, s-ar putea afirma că cele dintâi aşezări stabile s-au făcut aici acum patru sute cincizeci, cinci sute de ani, de către triburile tătare. Tătarii din Caramurat, au stăpânit întinderi mari de pământ şi nu numai cât cuprindeau vecinătăţile satului, ci până în depărtări, spre satele ocupate vremelnic sau în mod stabil de alte triburi. Aveau conducătorul lor, numit Muhtar, adică primar, care avea asupra locuitorilor, putere aproape absolută. Se ocupau cu agricultura şi creşterea vitelor, în speciala a cailor, care le furnizau carnea şi laptele nelipsit de pe mesele cele mai modeste.

Teritoriul ocupat a fost stăpânit de tătari, până spre sfârşitul veacului al XIX-lea când, pe la anii 1877-80, apar cei dintâi colonişti transcarpatini, Mocanii, care inaugurează perioada plină de prosperitate a stăpânirii româneşti. Cerchezii. Unii cercetători ai vechilor aşezării dobrogene, pretind că înainte cu două sute de ani, numit Ceair*) din vecinătatea cartierului tătăresc ale râtului, ar fi fost populat de Cerchezi. Tradiţia n-a păstrat date cu privire la existenta şi viata Cerchezilor în locul mei Urmele de cenuşă, cioburi şi vetre de foc, care se găsesc astăzi din abundentă, în locurile arătate, dovedesc că într-adevăr s-au înfiinţat şi au dăinuit acolo aşezări de Cerchezi, însă acestea n-au avut durată. Cerchezii, vânturătorii stepelor au plecat mai departe spre Apus, ori Miază-zi, fără a fi timpul unor înjghebări de gospodării trainice. Fapt ce atesta că în preajma anilor 1870-72, în Caramurat nu mai trăia decât un singur Cerchez, anume Asan Abdulah, ultimul din neamul său de pribegi. Alte neamuri. Înainte de 1877, în Caramurat, trăiau şi câteva familii de Arabi. Unii dintre ei aveau înfăţişarea exotică de negri africani. Arabii cultivau şi ei pământul şi pe câmpiile cu i| ogoare, cămilele lor prinse la tânjala plugului rudimentar contrastau pitoresc cu caii Tătarilor. Hogea Bektimir din Caramurat, fiul ultimului primar din neamul crimeian, ne povesteşte că cu mulţi ani înainte de era stabilit în Caramurat şi un mocan secelean cu numele Oprea, om avut şi cu mare trecere în rândurile Tătarilor. Mocanii şi Nemţii. Mocanii, s-au aşezat în Caramurat între anii 1879-1880, cam în acelaşi timp cu câteva familii de Nemţii, care au venit din Crasna, Vasile Popa şi Niculae Au urmat apoi: Moş Blebea cu o întreagă colonie, Nea Fleşeru , Ion Moroianu, Bulhăreanu, Radu Ceauş, Ion …caşu, Jiga Gheorghe şi Dragomir Roşu. Nu mult după s-au stabilit aici: Petcu Sassu, Bucur Teşeleanu şi ceilalţi seceleni, care au colonizat terenurile disponibile. După ani de la începuturile colonizării, Caramuratul devine mocănesc, cu gospodării bine înjghebate şi oameni harnici plini de energie. judeţul Cetatea Albă. Cele dintâi familii de mocani stabilite la Caramurat, au fost ale transilvănenilor:

Iată cum evocă Octavian Moroianu, o întâmplare din timpurile colonizării Caramuratului, un fapt de natură să dea o impresie clară asupra stărilor de lucruri din vremea aceea. “ Eram trimis de tatăl meu, să găsesc terenuri dimineaţă pentru oi, să strâng fânul trebuincios, urmând ca în primăvara anului 1880 să venim cu oile şi ciobanii arabagii, unde mă stabilisem, am plecat la Medgidia, centrul Mocanilor, să cer sfaturi şi îndrumări. Pe timpul acela oile se stingeau pe capete de cârceag, boală ce se ivea zice-se - deoarece pământurile dobrogene, nu erau cultivate. La Medgidia, mi s-a spus: - Du-te băiatule la Caramurat, acolo e loc bun. Oile nu mor de cârceag şi găseşti din belşug iarbă şi pământ. Aşa am făcut. La Caramurat, m-am învoit tu Tătarii şi a doua zi am pus păru' în coasta din spre Apus şi acolo am tras întâia brazdă în pământul rodito. În primăvară apoi, în ziua celor patruzeci de mucenici, au venit toţi ai noştri şi am durat aşezarea care a rămas până astăzi.” Din povestirea lui O. Moroianu, se pot deduce aprecieri preţioase. Regiunea Caramurat-ului era preţuită de mocani, fiind prielnică traiului vitelor şi având terenuri fertile. Totuşi proprietarii de oi nu şi-au putut pune la adăpost avutul de furia epizootiei, până la descoperirea cauzelor boalei. Astfel, la început, Petcu Sassu a pierdut 4.500 de oi, Chitu Alexe 6.000 de oi, iar un basarabean cu turme numeroase, anume Aleuca, 15.000 de oi. Primii colonişti români, care s-au aşezat în comună îndată ce s-au oferit posibilităţi prielnice, au găsit stabilite în Caramurat 5, 6 familii de Nemţii basarabeni, care ocupau partea de răsărit a satului. Aceste familii plecate din regiunea Cetatea Albă, din cauza lipsei de pământ, au făcut învoieli cu tătarii, ocupând teren relativ puţin, întru-cât nu aveau îndeletnicirea creşterii turmelor de oi. Familiile: August Seni, lohan Rujanschi, Petre Rujanschi, Petre Arnold, N. Ketz şi Anton Ternes, se socotesc prin urmare, fondatoarele cartierului nemţesc din Caramurat. Bătrânul Ternes Carol, din Caramurat, ne spune că în 1877 s-au stabilit în sat 10

în Caramurat nu se mai găsea decât un singur Cerchez. pe coasta dinspre Apus. după cum am arătat. Foarte probabil că în a doua jumătate a secolului al XIX-lea. Negulescu. Autori germani despre Nemţii din Caramurat In studiul: «Die deufschen Dorfer» din lucrarea „Bilder aus der Dobrudcha” alcătuită . Satul avea în timpul acesta o conducere şi o administraţie românească. au venit şi ceilalţi colonişti basarabeni. după nume Asan Abdulah. înainte de războiul Independentei. Aceştia au plecat spre alte meleaguri. apoi. Autori şi scrieri. la o mică depărtare de Caramurat erau aşezate câteva târle bulgăreşti (Hagigabar). iar despre ascendenţii acestuia se spunea pe vremea aceea că nu se mai cunoaşte nici un amănunt — şi de decenii întregi — prin partea locului nu se mai vorbea de Cerchezi. După anexarea Dobrogei la Regatul României. De menţionat faptul că nu se pomeneşte de existenta elementului bulgar în cuprinsul Caramurat-ului. T. Coloniştii germani au fost bine primiţi şi s-au bucurat de toate înlesnirile. Cei dintâi colonişti români au mai găsit aici o singură târlă. pentru motivul că tătarii nu au venit odată cu Cerchezii care şi-au făcut apariţia mult mai târziu. conducătorul celui dintâi trib tătăresc aşezat în această regiune. apoi în anii următori. sau cinci. Bunele intenţiuni ale autorului au fost înşelate de informaţi eronate. intru-cât în preajma anilor 1877-78. În orice caz Bulgarii n-au lăsat nici o urmă din care să se poată deduce că ar fi trăit vreme mai îndelungată în Caramurat. au venit alte 25 de familii. In acelaşi istoric găsim menţiunea că Cerchezii au emigrat din Caramurat în timpul războiului din 1877-78. nu avea nimic cu cerchezii. atraşi de privilegiile acordate şi de avantajele pe care le oferea noul loc de aşezare. Tătarii în spusele lor remarcă acest lucru şi precizează că erau în număr de patru. care s-a îndreptat spre graniţă îndată după stabilirea acestora. d-1 profesor N. Faptul nu pare verosimil.familii de nemţi. precizează că satul Caramurat a fost înfiinţat pe timpul dominaţiei otomane de către tătarii şi cerchezii veniţi din Crimeea. În volumul «Judeţul Constanta in anii 1916 şi 1922-23».

spre Nord Vest de Constanţa. spune următoarele. altă parte a plecat în regiunile Tulcei. tătarii: 400 suflete şi nemţii: 161 familii cu 875 suflete». Tătarii erau în număr de vreo 300 de familii. Ei erau la început numai zece familii. la 25 de kilometri. Dr. s-a făcut o mare colonizare a Românilor transilvăneni. Ei toţi veneau din Crasna. în timpul războiului Independentei. Numărul românilor înainte de războiul mondial a fost de 540 suflete. . după care o parte a revenit in această comună. autorul acestuia. Toate documentele şi dovezile ce le avem în această privinţă. In timpul războiului ruso-turc. toate argumentele pledează în favoarea afirmaţiei că. cu privire la colonizarea nemţilor în Caramurat: <In primăvara anului 1876. au venit in Caramurat. Caramurat-ul era un mare sat tătăresc. Dimpotrivă. Chestiunea emigrării tătarilor în timpul războiului de la 1877-78. ori în regiunea acestuia. care dacă nu sunt intenţionat făcute. asupra colonizărilor nemţeşti din Caramurat. Numărul cel mai mare de emigraţi din Crasna s-a aşezat în satul Taşaul. ceea ce se confirmă şi prin faptul că au fost găsiţi aici de cei dintâi colonişti. odată cu primele familii de colonişti români. suferă de anumite erori. colonie catolică din eparhia Akkermanului. Spre mijlocul anului 1880. O parte a acestora a pribegit din Polonia. Mai întâi e prea puţin problematic ca în anul 1876.în anul 1918. refugiindu-se timp de trei ani de zile. tătarii au rămas pe loc. să se fi stabilit la Caramurat 10 familii de Nemţi care apoi ar fi plecat în timpul războiului ruso-turc. Toate cele zece familii formau doar o mică parte dintr-un grup mai mare aşezat în Crasna. duc la concluzia că nemţii au venit în număr foarte mic. ca Landau ori Pădurea Neagră. Paul Traeger. în comuna lor. Războiul ruso-turc. cei dintâi colonişti germani. Unele familii sunt originare din regiuni germane. germanii au plecat din Caramurat. i-a făcut să plece şi numai o parte mică s-a reîntors mai târziu. Acest început de documentare a savantului german. atunci desigur îşi au obârşia în insuficienta dovezilor şi datelor concrete strânse la alcătuirea studiului. înainte de a începe emigraţia germană. ceea ce se poate observa şi după numele de familie. nu e bazată pe dovezi îndestulătoare.

Pentru Germani. nepărtinitor. în cele mai multe comune treburile conduceri comunale trec în sarcina românilor. în preajma anului 1835. inteligent şi cu multă judecată. Foarte probabil că în urma acestor devastări. stabilite în comună. când tendinţa de a se spori numărul locuitorilor de neam teutonic. precum şi satele devastate în timpul războaielor. ultimul primar de neam tătăresc e Bektimir Hagi Asan. Comparând această statistică cu studiul amintit. În lucrarea profesorului Alex. Aşa. Această hartă înseamnă numele satelor. cel dintâi prefect dobrogean la Constanţa. era om cumsecade. "Statistică oficială făcută în anul 1916.Dar. La Caramurat. a părăsit satul. a cărei copie se găseşte şi în arhivele Academiei Române. Alte documente. o parte a populaţiei musulmane. înainte de războiul mondial. îşi găsea justificarea în politica lor de expansiune. în studiul său “Die deutschen Dorfer”. faptul ce constituie greşeala de căpetenie a lui Paul Traeger. Arbore. Între satele care sunt trecute cu menţiunea «devastat» se găseşte şi Caramurat-ul. populaţia creştină sau mahomedană. arată că în acel an erau în Caramurat 1265 Români şi 875 Germani. Acesta poate fi numit şi cel dintâi primar care are sub grija sa noile elemente de colonişti. care este urmarea alcătuirii tendenţioase a monografiei germane. se relatează următoarele cu privire la satul Caramurat: Statul major al imperiului rus. In astfel de împrejurări. . de Prefectura judeţului Constanţa. acesta socotinduse ca virtute ce nu-şi are locul în lupta cu orice mijloace. faptul e explicabil. Odată cu înscăunarea lui Remus Opreanu. Chiar după stabilirea coloniştilor români în Caramurat. probabil pentru că partea externă a nasului şi-o pierduse în tinereţe în vre-un accident ori pehlivănie. în Caramurat ar fi fost: 540 Români. a alcătuit o hartă a Dobrogei. de grozava nepotrivire. bun gospodar. ne lovim. Cartea s-a alcătuit în timpul ocupaţiei. «Din Etnografia Dobrogei» publicată în anul 1923. Autorităţile româneşti. greşeală făcută poate cu anumite intenţiuni e numărătoarea populaţiei pe naţionalităţi. F. acesta afirmă categoric că înainte de acest război. ei nu puteau respecta adevărul. câtva timp administraţia comunală era condusă de fruntaşi aleşi dintre tătari. revenind mai târziu în vreme de linişte. Bektimir Asan. Oamenii îi spuneau Cârnu. pentru înfăptuirea unui scop. şi 875 de Nemţi.

însă. ceea ce înseamnă că e înstărit. dar plata anuală se făcea cu mari greutăţi.Bektimir avea două neveste. statul nu are pământ să-l împartă de pomană. dar nici la scadenta aceştia n-au putut răspunde unii dintre ei care au cumpărat întinderi mari de pământ. unul din cei mai respectaţi fruntaşi ai coloniştilor. Administraţia de-acum se face după normele şi instrucţiunile autorităţii centrale. termen prelungit la 30 de ani. ne lămureşte că Moş Blebea cumpărase 1500 de hectare de pământ. Pentru pământul ce stăpâneau. . azi în viaţă. cel mai apreciat dintre coloniştii veniţi de curând. prefectul Remus Opreanu îl numeşte pe Moş Ioniţă Blebea. moştenite de localnici. Petcu Sassu. lucrători de la munte. iar proprietarii de loturi mici … lei de hectar pe acelaşi interval. Cuvânt care înseamnă om avut. Coloniştii români au cumpărat numai loturi mari. Octavian Moroianu. Parte din pământul din posesiunea tătarilor a fost expropriat acestora lăsându-li-se loturi mari numite tapiuri *). printr-o dispoziţie specială. impuse de colonişti şi tătăreşti. Împroprietărirea. Moş Blebea nu mai putea plăti şi îşi pierdu mare parte din proprietate. deoarece producţia nu era prea considerabilă. s-a făcut împroprietărirea coloniştilor pe terenurile proprietatea Statului. în nădejdea că astfel va fi ocolit de urmări. româneşti. Un muncitor era plătii cu doi lei şi jumătate pe zi şi trebuiau aduşi. deoarece localnicii nu înţelegeau prea mult din cerinţele muncilor agricole. mâna de lucru costa foarte scump. După îndelungate străduinţe coloniştii din Caramurat au obţinut o amânare de trei ani pentru impozitele anuale. pe deoparte şi pe de alta. care intră în stăpânirea altui moşier (Erimia Poppa). în fruntea treburilor comunale. după obiceiurile pământului. Locuitorii îi spuneau Ciorbagiu *). Coloniştilor li s-au dat loturi mari peste 100 de hectare şi loturi mici de la 10 la 100 hectare. Introducându-se administraţia românească.Plătiţi-vă datoriile pentru locuri. Bineînţeles că la termen nu a putut plăti suma cerută de impunerile anuale şi atunci i-a sfătuit şi pe ceilalţi moşieri să se abţină de la plata cerută de stat. îi sfătuia pe toţi cu înţelepciune: . proprietarii loturilor mari plăteau 8 lei de hectar anual. In anii 1884-85. Plata pământului trebuia să se facă în zece ani de la data împroprietăririi.

Acesta greşise căile bune şi luă drumul haiduciei. îi zic eu. ieşi în gura surlei*) gata de plecare. . cu un cap mic. apoi după ce termină. îl cunoşteam şi eu. venisem eu cu alt gând la dumneata. Când venea în sat era om de treabă şi nu-şi arăta nici o pornire năzdrăvană. Produsele se aduceau la Constanţa şi se depozitau în magaziile enorme. “Alexe Ciută. instinctul m-a îndrumat peo cale bună. Alexe Ciută avea un fiu pe Alexuţă. o coamă mare. cu statuia lui Ovidiu. din cauza cârceagului care secera cu nemiluita. s-a stabilit la Caramurat ceva mai târziu decât coloniştii lui Moş Blebea. O întâmplare povestită de bunicul meu. Mă gândesc că e mai bine să-mi văd de drum. descălecând de pe un cal neastâmpărat. ovăz. Rămâi sănătos. Bună ziua. faptele lui îngroziseră ţinutul. Deodată văd înaintea mea un om bine făcut şi înarmat până-n dinţi. Creşterea oilor a fost aproape părăsită. Gospodăriile se măreau şi proprietarii moşiilor dobândeau venituri frumoase din agricultură. Aici aveau adeseori şi neplăceri de pe urma haiducilor şi hoţilor care cutreierau regiunea Caramurat-ului. Caramurat-ul era aproape liber de sarcini către stat.După câţiva ani. situate pe vremea aceea pe locul unde se află astăzi piaţa Independentei. Haiducul s-a ospătat cu lăcomie. loc al moşiei. Într-o clipă i-am aşternut o masă cu tot ce aveam mai bun de mâncare şi băutură. Mă arătai deci îndrăzneţ). fără să spună un cuvânt. Radu Tocitu. Se cultiva orz. şi numai decât. Mare parte a timpului de lucru şi-o petreceau la stânele ridicate de obicei în cel mai prielnic. mă găseam la stână. toţi îi ştiau de frică.(ce era să-i spun? Deşi tremuram de frică. Dădea numeroase lovituri prin împrejurimile „movilelor înghinate" pe sub care trecea atunci şoseaua spre Constanta. spunându-mi: Ehei! Neică Duţule. merită să fie amintită. Noroc Alexuţă. Viata coloniştilor se împărţea între câmp şi gospodărie. Intr-o zi. Găsesc ceva de mâncare ? Cât pofteşti. mei şi porumb. picioare subţiri şi o coadă lungă şi stufoasă.

cu scopul de-a ridica satul acesta între cele dintâi ale Dobrogei. sau aveau în slujba lor subalterni ori salariaţi. La douăzeci de ani după începuturile colonizării. cuprindea un loc inundabil. miază – noapte şi răsărit. a coloniştilor însufleţiţi de poruncile crezului muncii. Caramurat-ul la 19O9. Alexuţă ! Şi a dispărut in depărtare. Elementul românesc predomină peste tot. apropiindu-se de cea de astăzi. locuită vremelnic de cerchezi şi tătari. Caramurat-ul îşi schimbă cu totul înfăţişarea. cea veche a tătarilor. Au ieşit biruitori în lupta ce s-a dat între două lumi. AŞEZARE Satul Caramurat e aşezat între colinele tăiate de şoseaua ce duce Ia Hârşova. Înspre miază – zi se mărgineşte cu platoul ce se întinde de la plantaţiile de salcâmi până aproape de satul . Mai târziu a fost prins şi condamnat. *) Surlă — colibă pentru ciobani. partea de apus. se înalţă clădiri impunătoare. Vechea aşezare a satului. ce rămân parcă umilite şi neputincioase. Satului i-se imprimă caracterul de localitate gospodărească românească. cam o jumătate de metru in pământ. Legenda *) Ciorbagiu — se spunea tuturor celor care prin situaţia lor deţineau o autoritate de orice fel. fapt ce a determinat înjghebarea noilor gospodării pe porţiuni mai ridicate. care sfidează măruntele cuiburi ale tătarilor paşnici. *) Tapiu — Lot de pământ ce nu poale fi expropriat. se poate spune cu certitudine că au izbutit. De atunci nu l-am mai văzut pe haiducul Alexuţă. ridicată în formă de bordei. Mocanii cu vigoarea şi puterea lor de muncă au deschis calea spre întărire şi propăşire. care îl mărginesc în model.Cale bună. se înfiinţează gospodării trainice. ca o afirmare a puterii de influenţă şi vitalitate a noilor locuitori. Astăzi după cincizeci şi cinci de ani. căzuţi în disgraţia fatalităţii şi cea nouă.

Caramuratul apare ca o comună urbană. Cartierul nemţesc. Gospodăriile acestui cartier sunt bine întreţinute peste tot ca o notă distinctă se evidenţiază buna orânduială. După pământul ce are în posesiune. cuprinde – propriu zis – distanţiere distincte. e denumită: «Strada Carol I. fiindcă în cel tătăresc încă nu poate fi vorba de o sistematizare. şi Ovidiu. Suprafaţa. Impresia însă e dezminţită pe dată de căsuţele mici ca muşuroaiele. e o continuare a cartierului românesc. Caramuratul e legat de comunele Carol 1. se întinde pe o porţiune apreciabilă cartierul tătăresc. clădirile de şcoli. Astfel în văruiala zidurilor se combină culorile aprinse. Călătorul cunoscător distinge de la distanţă linia de demarcaţie. printr-o şosea comunală.». care pe porţiunea comunei. Înfăţişare. Într-adevăr această stradă largă şi plantată pe ambele părţi poate face cinste oricărui oraş provincial. satul Caramurat e unul din cele mai importante din Nordul Dobrogei. la răsărit cartierul nemţesc. populat de colonişti ceangăi.ferite de puhoaiele ploilor. În suprafaţă. din cartierul sau mahalaua tătărească. Celelalte străzi şi uliii au fost tăiate după un plan de sistematizare bine alcătuit şi au în general linia dreaptă bine trasată. iar la sud cartierul românesc cu vechile şi noile aşezări ale coloniştilor români transilvăneni. Satul e aşezat pe ambele părţi ale şoselei judeţene. Cartierul românesc. cu clădiri frumoase şi instituţii orăşeneşti. Oituz. caracteristică a Ruşilor cu care în Basarabia au trăit în comun şi care probabil i-au influenţat în această privinţă. prin şoseaua judeţeană Constanţa – Hârşova. La marginea dinspre apus. Comuna Caramurat. Tot de Caramurat aparţine . La cea dintâi înfăţişare. Vecinătăţi. împărţit cam în proporţii egale în cele patru părţi cardinale. bisericile şi instituţiile publice care îl populează. cuprinde un teren de 9244 hectare întindere. Aceasta se remarcă în cartierele: românesc şi nemţesc. Caramurat-ul. după caracteristicule specifice ale caselor vopsite în toate culorile. Oituz-ul e localitatea cea mai apropiată din vecinătăţile Caramurat-ului. . pe cele două părţi ale străzii principale. acoperite cu paie şi stuf. e cel mai impunător prin casele mari. iar de comuna Sibioara.

Casele nemţeşti sunt bine zidite. Cetatea Albă. numără o serie de străzi întortochiate. avem următoarea împărţire: români 1084. Din totalul de 2660 suflete. au curţi largi. grajduri şi magazii. unguri şi turci 27. Proprietatea. deşi mare parte din conaţionalii lor. Religie. 2654 sunt cetăţeni români. care formează patrimoniul comunei . Din populaţia Caramurat – ului. sunt de trei religii: ortodocşi. POPULAŢIA După ultima statistică. După datele oficiului stării civile. paie şi coceni şi fără ferestre. 356 mahomedani şi 1201 catolici. greci. De remarcat faptul că nemţii din Caramurat sunt cu toţii catolici. populaţia satului Caramurat. ci şi un grad pronunţat de civilizaţie. Locuitorii satului Caramurat. Astfel. alcătuită în luna Martie 1935. avem 1130 ortodocşi. Strada Carol e pietruită şi ridicată de la nivelul solului. Cele 9244 de hectare de pământ. Cetăţenie. catolici şi mahomedani. hambare. Proprietari şi chiriaşi. Cartierul tătăresc. 477 familii sunt proprietare de case. sunt protestanţi şi luterani. In privinţa curăţeniei exterioară iarăşi sunt de lăudat. avem următoarea statistică: 238 Români. Tătari sunt mult înapoiaţi şi deşi aveau în stăpânire mari întinderi de pământ. din celelalte regiuni ale Dobrogei. o păstrează cu toată sfinţenia. În marea lor. germani 1199. iar 4 supuşi străini. Străzile şi drumurile Caramurat – ului sunt în general bine întreţinute. După naţionalitate. Fără îndoială că religia catolică o aveau şi primii colonişti germani aduşi în regiunea Crasna. Capi ele familii. în privinţa traiului nu s-au străduit spre o soartă mai omenească. Faptul denotă nu numai grija edilitară. iar 94 plătesc chirie. pe marginea cărora se înşiruesc căsuţele primitive şi insalubre. 249 Nemţi şi 84 Tătari. se ridică la 2660 suflete. tătari 346. Naţionalităţi. parte locuinţele sunt acoperite cu stuf.

ori din ştofă de cu straie de la oraş. până la broboada subţire colorată. complectându-şi îmbrăcămintea . Tătarii poartă un fel de pantaloni ce aduc cu şalvarii. din pânză colorată şi bluze închise până la gât. nu diferă de a celorlalţi mocani stabiliţi în Dobrogea. Hogea înfăşoară in jurul fesului un şervet ori fular de lână. P. cumpărate din târg. Bătrânele ţin încă la portul lor. în cele mai multe case însă ultimele costume cusute cu motive româneşti odihnesc uitate în fundul lăzilor. Mihail Valerian 239 ha. sunt în număr de şapte şi totalizează la un loc 1330 hectare. în fiinţă.. zăbunul. Numai la ocazii şi festivităţi îmbracă tradiţionalul costum al secelenilor. 1920 şi 1921. Gh. şi Lucreţia Ionescu 403 ha.. Aceste moşii. Iţarii au fost înlocuiţi cu pantaloni. Ei au părăsit portul părinţilor atât de pitoresc şi puţin costisitor. Moş. de culoare albă. Îmbrăcămintea. cămaşa. Ele umblă descoperite la fată iar în picioare poartă un fel de papuci fără toc. sunt următoarele: Octavian Moroianu 141 hectare. cusute după moda orăşenească. sunt stăpânite în mare majoritate de români şi nemţi. chimirul şi celelalte. pieptăraş cu posomani. Poartă părul bine împletit în două coade ce atârnă pe spate. ca: iie cu cusături. În cea mai mare măsură e preferată culoarea neagră. au scăzut cu 1770 hectare.. Moşiile ce au mai rămas pe întinderea comunei... După exproprierea din 1919. semnul distincţiei la musulmani.Caramurat. moşiile mari. broboade colorate şi pieptare de cârpă. Gheorghe Coman Stoian 133 ha. Sassu 124 ha. năframă. făcute din ştofă de târg. Femeile lor şi în deosebi tineretul poartă fuste şi şorturi cu pamblici multicolore. Nemţii se îmbracă în haine şi pantaloni. Femeile au păstrat într-o măsură oarecare portul românesc. Fesul îl mai poarta doar fanaticii care ţin la tradiţie. Radu Tocitu 190 ha. brâu roşu şi haină de ştofă de lână. Până şi ciobanii şi-au împestriţat portul. căciula. Moşiile. Portul Românilor din Caramurat. teren ce s-a distribuit celor lipsiţi în număr de aproape 250 locuitori. casă. Costache Şeitan 100 ha. cu haine orăşeneşti. Femeile poartă şalvari largi. androace şi şorţ. Fetele îşi cumpără totul de la oraş. de la ciorapul de mătase ieftină.

e tendinţa de-a fi coborâtă femeia în toate împrejurările mai jos ca „stăpânul” ei. mirele nu ia parte. tatăl miresei cheamă la dânsul pe tânărul însurat. bărbatul. Nunta. susţin că la originea lui. pentru musulmani. se face după câţiva ani. Cei care şi-au exprimat părerea cu privire la acest obicei. la 2-3 zile. în Caramurat şi pe care nu-l găsim la ceilalţi . Valoarea darului variază după averea celui care-l oferă. e un contract de vindere cumpărare. de către un specialist musulman. apoi la plecare oferă ginerelui un dar: o vacă. Un obicei caracteristic al tătarilor musulmani. un cal. adus în acest scop de la oraş. Ospăţul durează două sau trei zile. femeia tătarului e asistată de o coreligionară pricepută în materie şi moaşa oficială. ori o sumă de bani.Obiceiuri şi datini la tătari. La bărbaţi gropile se sapă la o adâncime potrivită. oamenii pleacă şi rămâne singur Hogea. În cimitir mortul e aşezat pe marginea gropii. printr-un ceremonial foarte simplu : rostire de rugăciuni şi numele pe care-l primeşte copilul. e aşez pe-o scară şi dus pe umeri de patru rude sau prieteni. de către Hoge. musulmanul e îngropat chiar în ziua deces lui. Înfăşurat în pânză albă. Botezul noului născut se face la două trei zile. n-a izbutit. Suma variază după starea materială a mirelui. ceea ce ar putea să explice grija acestora de-ai asigura un loc de odihnă mai adâncit în pământ. Acesta se prezintă înconjurat de-o grămadă. e următorul: După căsătorie. până la cimitir. cadavrul. gropile destinate însă femeilor sunt mult mai adânci. La naştere. Tânărul îşi plăteşte mireasa. apoi se face înhumarea. La aducerea miresei în casa socrilor. Deşi am căutat să găsesc o explicaţie acestei ciudăţenii. Femeile petrec separat de bărbaţi. Musulmanii nu trădează nici o taină a ritualelor care însoţesc manifestările lor religioase. fără sicriu. Faptul că la tătarii musulmani. La moarte. femeia e mult mai respectată ca la alte neamuri. Femeile nu au voie să meargă la locul de veci. care citeşte rugăciunile rituale. de prieteni. Tăierea împrejur. Socrul îi ospătează timp de două zile. Fata e adusă într-o căruţă cu coviltir. ca să fie la adăpost de privirile oamenilor.

Nemţii nu au biblioteci. îmbucurător de scăzut. totuşi în cea mai mare parte ştiu scrie şi citi. biblioteca. o găsim în strădania de a se înfiinţa biblioteci populare. Crimeea. O altă tendinţă spre mai multă lumină.Curiozităţii locale. Cultură şi Artă. «Centrul Cultural» Caramurat. care lipseşte celorlalte comunităţi de aceeaşi viţă. buni români de altfel. Învingătorul. Tătarii. când nostalgia îi poartă cu gândurile departe. sculptate în lemn de brad. La tătarii din Caramurt s-a păstrat un obicei. sunt mult superiori celorlalte neamuri de locuitori. după ce a biruit cel puţin trei dintre adversarii săi. Interioarele locuinţelor acestora sunt împodobite cu scrinuri şi canapele masive. Adeseori. în 1927. A doua. câştigă un obiect din cele care împodobesc bairakul. ori o întrecere de călărie. întru-cât pehlivăniile alcătuiesc sportul de căpetenie al acestora. cu cărţi potrivite cu înţelegerea locuitorilor. îşi reduc înţelegerea idealurilor ce urmăresc la două aspiraţiuni: aceea de a fi în bună regulă cu statul şi autorităţile româneşti şi de-aş vedea liberată de jug străin. Obiceiul e moştenit de la turcii cu care tătarii au fost în legătură. În ce priveşte arta. Caramurat-ul prezintă un procent de analfabeţi casele. Astfel în timpul războiului se înfiinţează biblioteca “ Lumânarea Săteanului”. care împodobesc . ei cântă cu ochii spre răsărit. care constă într-o întrecere de luptă. organizează Bairakul. pehlivănie. remarcăm frumoasele cusături şi ţesături. din Dobrogea. au căutat să-şi îndrume şi copiii spre şcoală. sau a treia zi de nuntă cel mai bine înstărit dintre invitaţi. cu motive braşovene şi săliştene. Aranjamentul în interior se identifică aproape cu cel al lipovenilor din vecinătăţile Cetăţii Albe. În raport cu alte comune ale Dobrogei de Nord. Mare parte din coloniştii care s-au aşezat aici erau ştiutori de carte şi cunoscători deci ai binefacerilor slovei. după arta rusească basarabeană. Nemţii din Caramurat se disting prin gustul ales pentru obiecte artistic lucrate şi bogat colorate. spre imensele stepe cu taine nepătrunse. Despre românii care populează Caramuratul. se poate spune că în privinţa culturii şi civilizaţiei. patria lor de obârşie. apoi e proclamat pehlivan. implorând ajutorul lui Alah „Karanzâ Kese Tumaz Kun”*) evocatorul între români.

. *) Cântecul Naţional al Tătarilor emigraţi din Crimeea. Cartierul Tătarilor arată cel mai ridicat procent de analfabeţi în Caramurat. cămăşi.libertăţilor pierdute. *) Bairak : un băţ de lemn pe care sunt aşezate obiecte casnice: şervete. în limba tătară. etc. batiste. Faptul se explică şi prin lipsa de grijă a conducătorilor mai vechi ai comunităţii şi prin greutăţile cari se întâmpină la învăţarea scris cititului.

mai dăinuieşte încă o promiscuitate strigătoare. cu tineretul local. belşugul are reguli aparte de nutriţie. Intelectualii satului. Sunt case unde 7-8 indivizi. cei mai bine se nutresc nemţii. La ei faptul acesta e determinat de o stare materială inferioară. Începând de pe la anii 1900 – 1905. după datina musulmană. pe cât le este cu putinţă îl evită. Concubinajul la români şi nemţi aproape nu se cunoaşte. sunt plasate la oraş. mănâncă şi dorm în aceeaşi încăpere strâmtă. Traiul bun se observă. mai ales in anii când producţia orzului e redusă. Sunt sănătoşi. geamuri mari. derivate ale laptelui şi ouă. Românii din Caramurat formează familii. Hrana. bine făcuţi şi rezistenţi. Tătarii şi în această privinţă stau pe treapta de jos a scării. Dintre toţi locuitorii. găinile. ori vândute în localitate. puii. În multe locuinţe. Românii mănâncă şi mămăligă. Tătarii în această privinţă sunt mult mai prejos. La cei bogaţi însă. văruite curat şi în condiţii igienice destul de avansate. organizează în mod periodic serbări instructive şi educative. ouăle.VIAŢA Locuinţele. Cel bogat putea să-şi cumpere mai multe femei care toate însă se bucurau de aceleaşi drepturi în faţa bărbatului. locuinţele lor minuscule sunt sub orice aprecieri igienice. Mănâncă multă carne. Viaţa Casnică. Românii sunt mai economi cu privire la alimente. Laptele. Românii şi nemţii. Viaţa Socială. cu încăperi largi. Tătarii înainte aveau una sau mai multe soţii. în formă de bordee. adică cea mai mare parte din locuitorii satului. oameni în vârstă şi copii. după înfăţişarea lor. Manifestările culturale şi artistice ale Caramurat-ului sunt însufleţite mai mult de elemente româneşti. la care participă şi populaţia . În cartierul nemţesc am găsit doar două case acoperite cu stuf. cele care sunt urmaşe ale coloniştilor din Ardeal. Alimentul principal e pâinea. înrudite între ele. locuiesc în case bine zidite. tătarii din Caramurat au întemeiat familii cu o singură soţie şi acest obicei pare-se că s-a înrădăcinat adânc şi tinde să se înfiripeze ca o datină consfinţită. Faptul e socotit în partea locului ceva ruşinos şi oamenii. în cel românesc numărul lor e de 10-12. ei mulţumindu-se să se hrănească cât se poate de modest.

nemţi 27. În anul 1934. rezultă că în cursul celor 12 luni ale acestui an. Singure. În 1933. ceea ce denotă o organizare sanitară mai serioasă. în deosebi în timpul trecerii de la un anotimp la altul. Născuţi morţi nu au fost. tătari 22. dintre care români 99. fără a se semnala cazuri mortale. procentul deceselor e în scădere. în şezătoare. Naşteri. tătari 15. Epidemii prea mult dăunătoare populaţiei nu s-au ivit la Caramurat în ultimii 10 ani. În raport cu anii 1920-1929. anul acesta naşterile prezintă o scădere de 13 procente. Boala care se iveşte mai des în rândurile locuitorilor din Caramurat. avem un număr de 40 morţi. se recitează balade. cântece. a bântuit epidemia de gripă. În timpul iernii.nemţească şi tătară. Locuitorii nu sunt împărţiţi între ei după rasă. Din statistica anului 1934. au fost 63 morţi: dintre care români 21. . au fost în total 118 naşteri. credinţele politice îi fac adversari în anumite epoci când satele sunt scuturate de frigurile alegerilor. nu s-au semnalat cazuri mortale pe urma acestei boli. În iarna anului 1934. germani 58. este. Faţă de anul precedent. gripa spaniolă. când avem 128 naşteri. strigături şi alte produse caracteristice ale geniului poetic popular. Boli – Epidemii. tineretul se întruneşte seara la un loc anumit. Totuşi. în cursul anului 1934. unde se spun basme. Mortalitatea. avuţie ori clasă socială. la care participa populaţia tinerilor din toate cartierele satului. Înainte cu câţiva ani Duminica se făcea horă după datinile străvechi.

In acest local a funcţionat primăria la început. Alături de clădirea veche. Gheorghiu. Cel dintâi primar dintre colonişti a fost Ioniţă Blebea. învăţător Gh. Gheorghe Bundă. pretindea suma de 700 000 epitropia nu dispune deocamdată.000 lei. urmat de un preot din Medgidia. noua biserică ortodoxă din Caramurat. Iconoaşul lucrat la Bucureşti.INSTITUŢII PUBLICE Primăria. Clopotniţa e spintecată de spărturi adânci. Popescu. în spre Apus se ridică un măreţ locaş de închinare. Românii ortodocşi din Caramurat şi-au construit biserica din faţa şcolii la 1882. sunt domnii: Preot D.Vâlci. N. de care executare. Interiorul încă e în curs de lei. Membrii de drept în consiliul comunal. D-şoara Dr. Totuşi serviciul religios se celebrează încă în această biserică. Jiga. Ion Jarnea. Dr. Pictura nu a fost executată deoarece oferta cea mai modestă prezentată locuitorilor. Consiliul comunal al Caramurat – ului are următoarea formaţie: Ion Moroianu. Ene Fâşie şi astăzi e d1 Ion Moroianu. cu trei turle. apoi serviciile ei au fost mutate în alt local. populaţia Caramurat-ului la îndemnul autorităţilor administrative. patru sunt români. Din cei 8 membrii ai consiliului comunali. Bucur Teşelean. Teşeleanu. poreclit „Jintiţă". Iohan Rujanski şi Iosif Rujanski. e o operă de artă. În anul 1935. Tulea medic veterinar. Niţă Popa. înfăţişează o nepreţuită comoară în arta picturii şi sculpturii bisericeşti. Exteriorul noii biserici. Iosif A. în cel dintâi instalându-se şcoala primară. C. De supranumele cuviosului părinte. Neagu Stere. E. patru germani şi nici un tătar. În anii 1881-82. Ion Lazăr. Notar al comunei e d-1 Gh. Moroianu. Astăzi e deteriorată. Ternes. a pus mână de mână şi a ridicat un frumos local pentru serviciile primărie costând suma de 10. aşa că în curând va trebui să fie dărâmată. Iosif Pesein. zidit în formă de catedrala. pornită spre ruină. se leagă un fapt pe care credincioşii din . Petcu Sassu. Inginer Boncotă. Ştefan Blebea. Cel dintâi preot al ortodocşilor din Caramurat a fost Gheorghe Boeru. Puşcaşu. Gh. Drăgulin. N. Nae Moroianu. lucrat cu mândrie şi cu multă grijă. Blebea. Vasilică Popa. Dumitru Bundă. Biserici. Gheorghe Şerban. Au urmat apoi: N.

Frantz Paterok. Biserica e îngrijită de comitetul parohial. H. Părintele nu zise nimic. părintele îşi luă căldăruşa şi pămătuful pornind cu botezul. Biserica Nemţească e aşezată în mijlocul cartierului credincioşilor săi catolici. Interiorul prezintă un singur naos. Şt. a construit o mică biserică şi trei odăiţe pentru preot ori călugări. Carl D'Andre. Moroianu şi D. E o biserică mare. Landburger (militar). Din suma obţinută din cotizaţii se plăteşte : preotul. Preotul are casă parohială încăpătoare şi un salar de 5000 lei lunar. În anul 1892. Cel dintâi preot al catolicilor germani a fost Ştefan Vilibald. azi în Craiova. Al. Owerbek. Notgesz (militar). preotul de astăzi. când intra părintele. În 1925. Vâlcu. după care urmează în ordine cronologică: Gheorghe Aiteanu. fără a avea locuinţă. Polgari. azi la Bucureşti. preotul de-astăzi. la o zi întâi era. fiecare locuitor contribuind cu 300-500 lei anual. îi răspunse contrariat stăpânul casei. Acesta tocmai era ocupat cu scoaterea urdei din zer. Biserica a fost zidită în anii 1897 -1898. au urmat: Hugo Bomert. întins dintr-o extremă la alta a bisericii. Bibilla. apoi Cari Werhain. un intelectual de o cultură vastă. Const. vine în fruntea bisericii părintele Iosef Schubert. Învăţătorul primeşte 4000 lei anual.Caramurat. apoi Jipescu. Mierzaroski. Sădeanu. până în anul 1924. având spre răsărit altarul ridicat ca în bisericile catolicilor de rit apusean. învăţătorul şi cântăreţul bisericii. azi în Bucureşti. Const. zidită în stilul gotic întrebuinţat la cele mai multe biserici germane. s-a construit locuinţa parohială. avem pe preotul învăţător Em. În anul 1885. apoi iarăşi părintele Owerbek. Ajunse la stâna lui Viciu. Ia lăsaţi mă acolo şi veniţi să vă botez! Dar n-avem apă părinţele. care în anul 1881. îl povestesc cu multă savoare: „Intr-un timp. se apropie în grabă de căldarea cu jintiţă îşi umplu căldăruşa pe care o ţinea în mâna stângă şi într-o clipă toţi ai casei erau botezaţi. În anul 1883. Întâmplarea făcu ocolul ţinutului şi o aflară toţi credincioşii de sub oblăduirea sfinţiei sale. De-atunci ia rămas şi porecla de „Jintiţă". Robert Lentz şi în 1932 Bronislav Falevski. iar cântăreţul 15000 lei pe . După Mierzaroski. treburile bisericeşti sunt conduse de preotul Eustaţiu Doicescu.

Cimitire.500 lei. Ortodocşii şi catolicii. cu tot atâtea posturi. În cartierul tătăresc avem o geamie. clasa IV. Şcoala primară de băieţi are cinci clase cu 6 posturi din care două minoritare. apoi a fost numit director regretatul Corneşcu. 41 elevi. Clădirea a costat suma de 38. Geamia tătarilor. după care veneau cei ce purtau sicriul. s-a înfiinţat în Caramurat cea dintâi şcoală primară. de următorul număr de şcolari: Clasa I. practică salutul roman şi sunt disciplinaţi după normele stabilite de instrucţiunea premilitară. nemţii din Caramurat nu aveau preot. Astăzi conducerea scolii o are d-1 învăţător Puscaşiu. Cel dintâi învăţător al acestei şcoli cu patru clase a fost Vasile Poreanu care fusese înainte ofiţer în armata austriacă. se alcătuia un convoi interesant. unde se oficiază serviciul religios după cultul musulman. Geamia are un turn ascuţit cu minaretul de unde hogea vesteşte credincioşilor ceasul rugăciunilor. apoi bocitoarele care jeluiau şi cântau faptele mortului şi în urmă participanţii la ceremonie care înaintau în rânduri de câte doi. În frunte mergeau tinerii purtând un steag. în întindere de câte un hectar fiecare şi îngrădite cu gard de zid. În anul 1882. La cimitir un locuitor mai bătrân rostea rugăciunile rituale. La înmormântare. direcţiunea şcoli a trecut sub conducerea lui I. Ionescu. Această geamie a fost ridicată înainte de anul 1900. după care urma înhumarea.. E frecventată în anul şcolar 1934-35. 43 elevi. 56 elevi. După aceasta. Şcoala primară de fete are patru clase. Copiii mai răsăriţi de la această şcoală sunt înrolaţi în armata străjerilor. clasa II. care s-a instalat apoi în localul propriu pe care l-a construit comuna la anul …. care 27 de ani a slujit cu devotamentul şcoala din Caramurat. funcţionează în localul propriu al şcoli de băieţi. Cimitirul mahomedanilor cuprinde 3 hectare şi în loc de gard e înconjurat de un şanţ. 26 elevi. Cultul musulman. .an. au două cimitire. clasa III. clasa V. la începutul colonizărilor. 13 elevi. Multă vreme. Educaţia Şcolara. Astăzi şcoala de fete e frecventată de un număr de 1… eleve. e condus de Hogea Bektimir.

Faptul trebuie explicat prin adevărul că locuitorii nu i-au simţit lipsa. Banca număra atunci 170 de membrii şi avea un capital de 114. având un consiliu de administraţie alcătuit din: Traian Beu. unde se predă religia musulmană. Vasile Popa. Au însă un post la şcoala românească. ia fiinţă o nouă bancă populară: «Principele Nicolae». Un fost elev al acestei şcoli.415 lei. Şcoala Nemţeasca. după ce mai întâi se asigura de imobilitatea lor. Aceştia însă suportau greu regimul de educaţie cu vergeaua pe care-l aplicau dascăli germani. Băncile Populare. Muntenu. Tătarii nu au şcoală. Puscaşu şi Niţă Blebea. Părintele D. funcţionează şi o grădiniţă de copii. Radu Tocitu. Consiliul de administraţie de astăzi al băncii se compune din : Ion Moroianu. Cadâr Bektimir şi Matei Rujanski. Totuşi în planurile noului sat model e prevăzută şi construirea unui dispensar după cele mai moderne cerinţe. «Mircea cel Bătrân» a fost Ştefan Blebea. Creţu. În anii dinainte de război. Învăţătorii predau după manualele aprobate de minister. unul din iniţiatorii înfiinţării băncii. Ion D. cu un capital vărsat de 94. Costache Şeitan. învăţătorul Owerbek. preşedinte. Astăzi banca populară «Mircea cel Bătrân» dispune de un capital de 700 000 lei şi e condusă de un consiliu de administraţii. s-a înfiinţat la Caramurat cea dintâi bancă populară. Dispensare. Andrei Mocanu.În localul ocupat astăzi de şcoala de băieţi. care va înzestra comuna. vârându-le gâtul între picioare. Dumitru Bundă. . Până în anul 1935. Gheorghe Teşeleanu. şcoala nemţească era frecventată şi de copii de-ai coloniştilor români. care conducea instituţia. Aceasta din anul 1932 e lichidată. Preot Aiteanu. îşi bătea elevii cu o vergea respectabilă. Nemţii au un post de şcoală cu patru clase. Cel dintâi preşedinte al Băncii Populare. copiilor mahomedani. Caramurat-ul nu are un dispensar. Mai târziu cu 6 ani. ne spune că. În anul 1907 la stăruinţele subprefectului Zadâc. Gh. GH. care numără 54 şcolari. Vâlcu.500 lei şi 82 de membrii. sub denumirea : Banca Populară “Mircea cel Bătrân”. Octavian Moroianu.

a fost înfiinţată o moară sistematică. e reprezentată prin 5 cârciumi cu vin şi băuturi spirtoase. Caramuratul mai posedă 2 brutării. unul al imperativelor economice şi celălalt al împlinirii dezideratelor locuitorilor lipsiţi cu totul de păduri. Agricultura. unde se lucrează scoarje.BO GĂTII Comuna Caramurat. Plantaţia a început la anul 1900. Această ramură de producţie. Comerţul. Meseriile. cu un motor de 40 cai putere proprietatea D-lui Ion Popa. unde se fabrică mobilă şi ustensile pentru nevoile locuitorilor. Astfel avem 381 de agricultori. În anul 1922. Negustorii îşi procură mărfurile de la Constanta şi le desfac între locuitori. Plantaţii. În anul 1905. 6 cafenele dintre care 2 cu hanuri şi 3 brutării. cuverturi şi altele la şcoala de fele. Majoritatea celor care practică meseriile sunt Români. 3 magazine de manufactură. cu 35 de ani în urmă. avem un atelier de tâmplărie la şcoala de băieţi şi un atelier de festonerie. dintre care 374 mici şi 7 mari agricultori. Plantaţia urmărea două scopuri. Avem apoi 2 ateliere de fierărie şi 3 ateliere de cizmărie. Astăzi plantaţia are înfăţişarea unui imens parc menit să înfrumuseţeze regiunea. Cea mai mare parte a locuitorilor se ocupă cu agricultura. Agricultura se practică cu unelte moderne. cu o producţie anuală de 8OO. care deservesc nevoile locale şi ale împrejurimilor. terenurile fertile şi starea înfloritoare a locuitorilor e una din cele mai bogate din Dobrogea. întrebuinţânduse ca mijloc de tracţiune caii şi boii. La Caramurat comerţul e strict local. prin aşezarea ei. Spre Apus şi miază zi. . Aceştia cultivă în total un teren de 8305 hectare. care se întinde pe-o suprafaţă de 258 hectare. vecinătatea Caramurat-ului e înconjurată cu un brâu de pădure sădită de mână omenească. 1 fabrică de ulei ce se extrage din seminţe şi 2 fabrici de ţiglă şi uluci. În afară de două ateliere de lemnărie.0O0 kilograme. Industriei. Aceasta e plantaţia de salcâmi. 9 băcănii. s-a înfiinţat moara cu motor de 80 cai putere. a d-lui Petre Menghis. în urma stăruinţelor subprefectului Zadâc.

din care se scoate un vin negru pe care locuitorii îl întrebuinţează la nevoile lor. 8187 oi şi 978 porci. şi Caramurat – Carol I. Maşinile şi instrumentele întrebuinţate la muncile agricole sunt următoarele: 53 maşini de semănat. SITUAŢIA FINANCIARĂ . care aparţin în majoritate locuitorilor germani. Urmează apoi: porumbul. se efectuează cu căruţele trase de cai. Se duc apoi cerealele la Carol I. unde după treierat. unde agricultorii mari şi mici îşi plasează produsele este Constanţa. transporturile pe distanţa Caramurat – Constanţa. la maşinile motorizate. punct de cale ferată între Babadag şi Medgidia. Cel mai apropiat centru. zeiber şi terasă. Mijloace de transport. 610 boi şi vaci. După specie. toamna se aduc ce realele pentru desfacere pe loc şi export. Viile. Debuşeuri pentru agricultori. Grâu se cultivă relativ puţin şi numai pentru nevoile locuitorilor. Comparând acest număr cu cel de astăzi dobândim o icoană fidelă a situaţiei. oi şi vite. În anul 1916. Alte terenuri. Izlazul comunei Caramurat e de 176 hectare. iar 436 hectare alcătuiesc vatra de sat. Animale. Aceasta mai puţin din motive de economie şi mai mult din motive de ordin psihologic. greaua adoptare a plugarului legat de glie. ovăzul şi fasolea..151 de oi. Lipsind calea ferată şi mijloacele practice cu tracţiune mecanică. 2 maşini de treierat şi 984 diverse instrumente. Pe colinele din partea răsăriteană o bună parte de teren e ocupată cu plantaţiile de vii. Din pământul comunei 69 de hectare sunt improprii agriculturii. Dar odată cu epizotiile care au răpus turmele de oi această bogăţie a scăzut considerabil. Acest teren e destinat păscutului vitelor şi e administrat de o delegaţie a fruntaşilor comunei. astăzi avem: 1181 cabaline. E cultivată o viaţă de calitate inferioară. Valorificarea mai intensă a cerealelor. Orzul e produsul care aduce cultivatorilor cel mai mare venit. locuitorii Caramurat-ului aveau 12. Maşini şi instrumente agricole. nefacându-se cu acest produs nici un fel de comerţ.Păşuni. O bogăţie a Caramurat-ului o constituiau animalele. nu se poate face. din cauza lipsei de cooperative care să mijlocească desfacerea produselor.

care a ţinut 5 ani încheiaţi. În fruntea acesteia se găseşte astăzi d-1 Ion Toncu. plăteşte impozite anuale. mulţi ani încă au fost secetoşi. Cu 20 de ani în urmă întreaga regiune a Caramurat-ului a fost bântuită de o secetă cumplită.112 lei. în alţi ani. se caracterizează prin vânturi secetoase care bat din direcţia Sud – Est.236.563 lei. cu excepţia vânturilor de mare. Vânturile nordice sunt frecvente.833. Iarna. care nu încetează nici în aceste anotimpuri. Tranziţia de la iarnă la primăvară e foarte variabilă. s-au încasat de la locuitori: la stat 583. adiţionale 177. la stat 514.721 lei. frigul atinge la maximum de temperatură scăzută 20 de grade Celsius.303. un şir de zile .000 . În anul 1935. În regulă generală. Au formă de curenţi puternici şi urmele lor se cunosc pe toată întinderea câmpiilor. cu tendinţă spre Nord – Vest. pe care semănăturile pălesc şi îşi pierd vitalitatea. zăpada e din abundenţă. De-atunci. între 15-25 Februarie.530 lei. drumuri 76. din cauza aceloraşi vânturi secetoase.850. În unii ani. Vânturile acestea vin dinspre Mare şi lacul Siut-Ghiol şi usucă totul în drumul lor. În 1934. Faţă de anul 1933. secetă ce în comunele apropiate nu s-a semnalat. Zăpada pe locurile deschise se topeşte de timpuriu.504 lei drumuri 70. Încasările se fac de către percepţie. anul 1934 prezintă o scădere de 88. abia după 1 Aprilie se simte cu adevărat începutul primăverii. vara la Caramurat. care variază între suma de 750. În total suma de lei 840. În total suma de lei 762.Populaţia Caramurat-ului.000 lei. adiţionale: 181. Caramuratul are aceeaşi climă a ţinuturilor colinoase dobrogene. Pământul în tot anotimpul verii e uscat. În anul 1933. C LIMA Caramuratul are o climă aparte de vecinătăţile cele mai apropiate. primăvara cu soare călduros începe între 20-25 Februarie. Primăvara şi toamna. ploile sunt foarte puţine.700 lei.

călduroase au uscat pământul. . scoţând la iveală şi verdeaţa pe câmp. a urmat apoi zăpadă şi îngheţ cu frig de 12-15 grade care a ţinut până spre sfârşitul luni Martie.

Iosef Bartsch. au adus lucruri scoase chiar din casele . trebuie să arătăm că atitudinea Germanilor era condamnabilă. faptele s-au petrecut în chipul următor: La decretarea mobilizării. Iohanes Drescher. în Caramurat s-au petrecut fapte. au rămas şi în timpul ocupaţiei în Caramurat. Philipp Schaffer. ca un omagiu bine meritat pentru cei ce s-au stins apărând stindardul tării. era mult mai scăzută faţă de români şi avea în stăpânire o întindere de pământ. Iohanes Gotz. Germanii din Caramurat. Germanii au plecat la oaste în număr foarte redus. Aceasta dealtfel se poate constata şi din numărul jertfelor aduse pentru patrie de cele două naţionalităţi ale comunei Caramurat. buni pentru oştire. Iosef Voitovici şi Anton Mak. Şi fiindcă nepărtinirea şi obiectivitatea. Agreaţi de oştirea cotropitoare. pun la originea bogăţiei celor mai multe familii germane. Nemţii nu s-au refugiat. care altfel s-ar fi pedepsit. ei nu erau traşi la răspundere. faţă de totalitatea locuitorilor. în timpul vremelnicei ocupaţiunii germane. Dintre români. deşi cu puţin înainte de războiul mondial. Knistler. Ferd.CARAMURATUL ÎN TIMPUL RĂZBOIULUI MONDIAL Din statistica încheiată asupra numărului populaţiei Caramurat-ului pe naţionalităţi. demne de toată încrederea. Dominicus Hirsch. rezultă că populaţia germană e în număr mai mare. Wednel Tuchscherer. nenorocirile războiului. Dar. ne îndeamnă să spunem tuturor lucrurilor pe numele lor adevărate. Adam Zaremba. Numele acestora s-a trecut pe marmora comemorativă prinsă în zidul din interiorul bisericii germane din Caramurat. Locuitorii români din Caramurat. Astăzi Nemţii. sunt mai bogaţi şi procentajul populaţiei e în favoarea lor. Germanii au sacrificat 15 vieţi de tineri înrolaţi în armată şi anume: Caspar Furch. mult mai mică. şi-au găsit moartea în războiul pentru întregirea neamului peste 100 de eroi. toţi românii din Caramurat. s-au prezentat la datorie. Wandel Ternes. Karl Bachmaer. care nu pot aduce nici un fel de laudă populaţiei germane. pentru fapte. în timpul războiului şi în deosebi. Ludvic Sohn. După numeroase relatări. Hieronimus Bartsch. Casele româneşti au fost jefuite şi avuţiile trecute în gospodăriile nemţeşti. Mai mult decât atâta.

Românii de după război au o mentalitate cu totul aparte. locuind în case cu chirie şi deşi la început sunt cu totul lipsite de avere. ruinate. Numărul locuitorilor germani în Caramurat. neînstrăinând cu nici un preţ avutul dobândit. de la război încoace a crescut considerabil. stau următoarele constatări: nemţii. cai. MICŞORAREA AVUŢIEI LA ROMÂNI Statisticele încheiate în ultimii ani. românii din Caramurat. . la cifre îngrijorătoare pentru romani. caută pe toate căile să acapareze cât mai mult pământ. În afară de aceasta. ce. porci şi oi. Multe familii de români şi-au lichidat bunurile ce aveau şi sau stabilit la oraş. fapte care au dus la neînţelegeri şi încăierări sângeroase. Bineînţeles. au găsit gospodăriile nemţeşti bine întărite. Ei au bine pronunţată tendinţa spre traiul orăşenesc.Românilor refugiaţi. românii din Caramurat. cei mai mulţi reuşind să tăinuiască dovezile compromiţătoare şi aruncând vina în sarcina trupelor ocupante. în timp foarte scurt reuşesc să intre în stăpânirea pământului şi în câţiva ani întemeiază noi gospodarii. germanilor nu li s-a putut face nici un râu. iar pe ale lor distruse. pământul lor ajungând în mâinile nemţilor. buni gospodari de altfel. Familii numeroase venite din Basarabia se stabilesc în comuna. astăzi întrecându-1 pe al Romanilor. Terenul cultivabil e în mare parte în posesiunea nemţilor. din Constanta. până când românii şi-au revenit pe urma loviturilor primite. au trecut mulţi ani. jefuite. La sfârşitul războiului. Mulţi dintre foştii luptători români şi-au găsit avutul în curţile şi magaziile nemţilor. cu privire la mişcarea populaţiei şi repartizarea avuţiilor pe naţionalităţi. întorcându-se la vetrele lor. ajung după cum am văzut. În orice caz. ţin cu orice preţ la învăţătura înaltă. boi. s-au furat vite. ei ştiu că acolo lângă brazda de pământ e bogăţia. Moştenitorii proprietarilor sunt animaţi de aceeaşi orientare. La originea acestor triste consecinţe a unor orientări cu totul greşite. În afară de mobilă şi lucruri de valoare.

Ce era să facem. Eram înţeleşi mai de înainte că în momentul sosirii mele acolo ne vom întâlni cu toţii la o movilă. Din viaţa mocanilor (Amintirile tatălui meu) Tatăl meu. De aceea şcoala de la oraş atât de costisitoare este un ideal al fiecărui tată de familie. Români din Caramurat nu păstrează deci continuitatea aducătoare de bogăţii a plugăritului şi astfel multe familii s-au ruinat cu creşterea copiilor lor la şcolile înalte. neam înspăimântat cu toţii. Aici veneam primăvara. unde găseam loc de păşunat îmbelşugat. pentru copiii săi.” Cea dintâi stână mi-am aşezat-o la Muslui. îmi povestea cu amănunte preţioase scene neuitate din viaţa de pribegie a mocanilor care cutreierau cu turme Dobrogea. cu oile în cârduri numeroase plăteam autorităţilor o sumă. unde mă învoiam cu turcii pentru adăpostul oilor pe timpul cât se simţea nevoia. În ziua hotărâtă ciobanii. trebuia să părăsim Dobrogea şi să ne îndreptăm spre munte. trebuie să dea copiilor lor. În fiecare an de atunci.cred ei. ca un străjer singuratec. Veneam apoi şi eu la Caraomer. de la Tulcea până la hotarul Bulgarilor: „Când treceam Dunărea. Cheltuielile grele sunt întreţinute adeseori cu sacrificarea pământului care iarăşi trece în posesiune germană. Primăvara ne întorceam la Muslui. de la Dunăre şi până la graniţa bulgară. în schimbul căreia. oile erau lăsate să pască pe toată întinderea Dobrogei. luau merinde pentru mai multe zile şi cele trebuincioase drumului. rămas încă din şiragul vechilor colonişti ai Caramurat-ului. cu cârdurile de oi pe care le aveau în îngrijire. căci numeroşi dintre ei în loc să asigure un venit familiei lor la momentul finalizări au înmulţit numărul destul de mare al şomerilor intelectuali. Stăteam până la Sfântul Dumitru. Când se ivi cârceagul. Acolo era salvarea oilor noastre. şi plecau spre Caraomer. dintr-o lume aproape uitată. scută sau la vre-un punct de hotar pe care-1 cunoscusem în alţi ani. în preajma zilei de 1 Mai porneam cu turmele spre munţii .

căci fiarele foarte adese dădeau târcoale oilor. pana la locul aşezări pentru iernatec. Noi poposeam cu turmele noastre. spre apele Buzăului. spre Buzău. Adese ori. m-am aşezat la Muslui. În luna septembrie scoboram iarăşi în câmpie. iar mieii în alte cârduri îi duceam la înălţimi mai mari. Oile împărţite în cârduri. De aici puţin mai târziu. împăcat şi mulţumit: . înţărcam mieii. ierburile erau mari şi dese. că nu mult după aceea. aşa că nu se ducea nici o lipsă de nutreţ. La 1 iunie. ca să speriem urşii. atâta nu ar fi fost de ajuns. Stâna o făceam la marginea pădurii. Oile le separam în cârduri aparte. Ne înţelegeam cu ei mult mai bine. pe câmpie nu cădea zăpadă toată iarna. m-am pus să-mi brăzdez şi sa-mi hotărnicesc pământul pe care l-am cumpărat. După ce îmi înjghebai un început de gospodărie. În anul 1880. De foc le era frică şi nu se apropiau.Buzăului. Treceam Dunărea pe la Hârşova. Turmele le împărţeam în cârduri. Nutreţ pentru turme aveam tot timpul căci ciobanii aveau poruncă să împartă terenul de păşunat aşa fel ca oile să nu ducă nici o lipsă. erau păzite de ciobani şi de câini. Pe câmpia Bărăganului oamenii nu erau ospitalieri. dimpotrivă ne priveau cu multă duşmănie. apoi cârdurile erau urmate de 2-3 căruţe. La fiecare cârd aveam 2-3ciobani.Iată aici se întinde pământul meu. până ce am putut spune. pe care încărcam alimentele. reîncepeam săptămânile de drum şi pribegie. apoi urmam drumul cel mai scurt ce străbate Bărăganul. între brazdele trase de mine Se vede treaba că am rostit aceste vorbe într-un ceas rău. mă pomeni cu un colonel . împădurit pe coaste şi la vârf cu limpeziş. În fiecare noapte un cioban se ocupa numai cu culegerea vreascurilor pentru cele 6-7 focuri pe care Ie aprindeam. Dar. cumpărând pământ întins de la stat. Aşezarea în Dobrogea. La munte oamenii erau mai buni. întotdeauna. m-am mutat la Toxof. Drumul îl făceam pe jos şi ţinea 2-3 săptămâni. La stână aveam căşărie şi făceam brânza în cantităţi mari. care aveau la îndemână măgăruşi obişnuiţi cu drumurile lungi. Am muncit o săptămână încheiată. în muntele Şiriu. mălaiul şi lucrurile trebuitoare la îngrijirea stânei.

e destinat altor scopuri! De-aia am venit să ţi comunic. Argatul trăieşte la stână ani de zile. proprietar şi cioban. ceea ce era un preţ foarte urcat pentru vremea aceea. sunt atât de strânse legăturile. 400 de hectare. nu poate să-ti aparţină d-tale.Pământul acesta. îşi strânge o mică avere pentru mai târziu. Nedumerit şi dezorientat. sunt aşezate 5 stâne. pe care le-am plătit cu 60 de lei hectarul. îşi dobândeşte un trai lipsit de griji. Tătarii erau şi pe-atunci. ce şi-au păstrat încă pământul şi îl lucrează cu aceeaşi pasiune care i-a însufleţit cu decenii în urmă. sunt în legătură prin drumurile tăiate peste câmp. colonelul era pus la cale de bulgarii din împrejurimi. practicabile fără greutăţi pe timp frumos şi accidentate pe vremuri de ploaie ori zăpezi mari. care nu prea vedeau cu ochii buni colonizările româneşti. încât în orice momente critice. căci aceasta s-ar pedepsi. iar dacă după mai mulţi ani de slujbă devotată. Românii cu tătarii trăiau foarte bine. trebuia să mă supun. VIAT-A LA STÂNĂ Pe mereaua comunei Caramurat. ca şi azi. unul e gata aşi da viaţa pentru altul. Am venit apoi aici la Caramurat şi am cumpărat din moşia lui Ioniţă Blebea. Izolarea aceea care întotdeauna tinde să solidarizeze pe puţinii oameni ce trăiesc departe în singurătate. Când am venit eu. pleacă de la stăpân . Mai târziu am aflat că. niciodată n-am pomenit între ei vre-o neînţelegere. n-aveam ce face. Între stăpân şi argat. primar la Caramurat era Bektimir Cârn iar nemţii erau în număr de 25-30 de familii. creează aici forme de familii care trăiesc în cea mai perfectă armonie şi bună înţelegere. ca nu cumva să-l cultivi. Aici. decât viaţa sătenilor plugari. Viaţa la stână e cu totul alta.ce venise la mine şi îmi vorbi apăsat: . care toate aparţin marilor proprietari Români. Stânele sunt aşezate la locurile cele mai prielnice ale moşiei şi cu satul sau cu şoseaua principală. blânzi şi cuviincioşi şi în toate împrejurările dovedeau sentimente de prietenie pentru români".

populaţia stânei se strânge lângă vatra din odaia stăpânului. Are mai multe încăperi. În timp de iarnă. iar câinii ii vestesc cu glas ascuţit de veghe. În jurul casei stăpânului. întâmplările şi povestirile care îi fură. cinci şase dulăi lăţoşi. Arde cu vreascuri şi cu lemne. totuşi mulţumiţi în suflet de traiul acesta al linişti şi sănătăţii viguroase. Între timp se aud urlete prelungi ca nişte vaere înfricoşătoare. Câinii te înconjoară lătrând într-una. care sunt plasate în comerţ. de cum înserează. În fiecare încăpere se găseşte soba de cărămidă folosită la gătit şi la încălzit. ori chiar între . cu covoare româneşti în partea dinspre perete. unde se alcătuieşte programul de lucru pentru a doua zi. te întâmpină duşmănoşi şi gata de asalt. încep basmele. e zidită din cărămidă şi în faţă are un ceardac de scânduri cu o uşiţă. Dar mulţi dintre ei. E cântecul lor fioros. oile sunt la adăpost. untul şi celelalte derivate ale laptelui. se întorc cu grabă şi se îndreaptă spre casa aşezată în mijlocul stânei. la mici depărtări se ridică căsuţele sau colibele ciobanilor şi argaţilor. acesta îngrijeşte cu dragă inimă să-1 înzestreze şi să-1 gospodărească. dar ciobanii nu au vre-o teamă. Sunt lupii flămânzi. chiar după căsătorie îşi întemeiază_ căminul la stână şi nu se despart de stăpânul lor.pentru vre-un eveniment fericit. o chemare scurtă şi câinii amuţesc ca prin farmec. În timpul muncilor agricole. Îşi plasează produsele în pieţele Constanţei. apoi adăposturile pentru oi şi grajdurile pentru vite. Interiorul: un cămin cald şi atrăgător. Alţii rămân până la moarte în casa unde au început să slujească. Dar. paturile înalte. o fluierătură prelungă. apoi după masă. pe foţi până spre miezul nopţii. la datorie. devenind cu timpul un fel de membrii adoptaţi ai familiei. în căutare de pradă şi adăpost. ziua stâna e pustie. Stânele din Caramurat. Aceasta e casa stăpânului. Odăile sunt pline de icoane cu scene religioase. La o depărtare de 100 de metri de împrejmuirea curţii. Fiecare stână îşi are căşăria ei. ca la casele vechi bătrâneşti. unde se fabric caşul. Întreagă atmosferă din odăiţele curate şi întotdeauna proaspăt văruite respiră pace şi belşug. abia seara târziu se strâng ai casei frânţi de osteneală de munca de peste zi. pană când se aude un semnal. să vizităm una din stânele cari se găsesc în apropierea Caramurat-ului. cum ar fi de pildă însurătoarea.

Avuţii. ei Duminica şi în sărbători. face parte din unitatea administrativă comuna Caramurat. . Oituzul nu are şcoală.Est de Caramurat. Terenurile celor care au plecat la puţină vreme după colonizare. format din 13 familii de ceangăi emigraţi din comuna Călugăr. fiind condus de primăria din satul de reşedinţă. curţi largi cu şoproane şi magazii. Numele de Oituz s-a dat cătunului. fiecare având gospodărie bine înjghebată. nemulţumite de condiţiile de trai. OITUZ Istoric — Populaţie — Avuţii La patru kilometri. în Oituz n-au mai rămas decât 3 familii care şi au întemeiat aici gospodării. familii de ceangăi în casă întrebuinţează limba maghiară. au fost distribuite locuitorilor lipsiţi. Totuşi numărul sufletelor e stabilit prin grai viu la 80. a fost înfiinţat în anul … pe moşia expropriată a lui Luca lonescu. Oituz-ul. Ceangăii din judeţul Bacău sunt catolici. spre Sud . Astăzi Oituzul numără … familii. În anul 1927. dintre care însă. Dintre aceştia 75 sunt catolici şi 5 ortodocşi. Deşi vorbesc bine româneşte şi cu accent moldovenesc. Numele. Oituz-ul nu are o statistică a populaţiei. Populaţie. La colonizare. sunt originari coloniştii. Cu un an mai târziu au mai venit 9 familii de ceangăi din Moldova şi familia tânărului Vlăduţ din judeţul Gorj. judeţul Bacău. au fost colonizate în total 40 de familii. deşi populaţia ar fi bucuroasă să contribuie la ridicarea ei. din comunele: Caramurat şi Cicârci. În acest an. unde s-au dat lupte crâncene în războiul mondial şi din împrejurul căreia. după numirea celebrei localităţi.locuitorii comunei. În cătunul Oituz sunt 30 copii. Cătunul dispune de teren şi materiale destinate acestui scop. cu casă tencuită. participă la serviciile religioase din biserica germană a comunei Caramurat. Se află cătunul Oituz. care nu ştiu carte. Cătunul Oituz. 27 dintre ele s-au înapoiat în judeţul Bacău.hectare de teren cultivabil şi 1 hectar izlaz.. dar aceasta în măsură foarte mică. a primit de la stat 9. fiecare cap de familie care hotăra să-şi dureze aşezământ în Oituz.

Aceasta se explică prin uşurinţa cu care se sapă puţurile. În total avem în Oituz 40 de cai. era potrivit nevoile lor. Sunt largi şi cu mai multe încăperi. 7 vaci. 100 de oi şi 20 porci. şoseaua Constanţa .La început. este ajutorarea semenilor. sunt clădite din cărămidă nearsă şi acoperite cu stuf sau ţiglă. 50 de hectare au fost trecute cantoanelor: zootehnic şi agronomic. au la temelie sufletul mare al realizatorului. Locuinţe. apa fiind la o adâncime de 13 metri. plătind o arendă de 250-280 lei anual hectarul. ori a satului model. SATUL MODEL FERDINAND I Înfăptuirile care stau la baza culturii şi civilizaţiei. cea mai nobilă şi cea mai consacrată pentru urmările ei. Şi din toate aspiraţiile omului mare. călăuzit de crezul binelui şi al progresului obştesc. Pământul e productiv şi se lucrează cu uşurinţă. Locuinţele cătunului Oituz. din satul model. Locuitorii care nu au terenuri îndeajuns pentru cultivat. Fântâni. Animale. Fiecare familie dispune de 5-6 vite. care nu au fost încă în nici un fel amenajate. De remarcat că deşi statul nu a dat nici un ajutor bănesc ori de materiale noilor colonişti. sufletul fanatizat de credinţa biruinţei. e următoarea: fiecare casă îşi are fântâna ei. îndrumarea lor pe căile ce . izlazul locuitorilor din Oituz. puterea creatoare înzestrată cu flacăra divină a gemului care înaltă omul la cele mai sfinte idealuri. Oituz-ul e legat de Caramurat. aceştia în scurt timp au reuşit să-şi ridice case şi gospodării bine întreţinute. închiriază din mereaua comunei Caramurat. prin drumuri primitive nou tăiate. dar după câţiva anii. iar cel rămas e cu totul neîndestulător. În privinţa animalelor domestice locuitorii din Oituz stau foarte bine. se întinde pe o porţiune de 16 hectare.Hârşova şi comunele înconjurătoare. Vatra cătunului Oituz. 20 viţei şi mânzaţi. sufletul altruist şi devotat mulţimilor până la jertfa de sine. O caracteristică a cătunului Oituz.

s-a făcut odată cu cantoanele nou zidite. Urmaşii coloniştilor care au descălicat ţinutul Caramurat-ului. iar cealaltă parte cantoanelor care formează un cartier de toată frumuseţea. prin realizarea satului model. cu mulţi ani în urmă. împrejmuirea uniformă. la aproape 1 kilometru spre Sud . Împrejurările însă. d. Din luna Aprilie 1934 şi până în Martie 1935. Sassu. e aşezat la extrema Sud estică a satului model. Abia în anul 1934. e îngrădit cu împrejmuire de scândură. Cantonul silvic. Faptele acestora. la dreapta şi stânga şoselei. de acolo şi-a luat merindea vieţii pentru drumul spinos şi plin de greutăţi. Terenul destinat noului sat model. Fiul înţeleptului şi harnicului român Petcu Sassu. Cantonul Silvic. şi-a dobândit locul cel mai de frunte în galeria marilor dobrogeni. Satul model cuprinde o întindere de 72 hectare. următoarele cantoane: uzina electrică. care se găsesc. Istoric. nu vor găsi răsplătire decât în conştiinţa datoriei împlinite. cantonul zootehnic şi cantonul agronomic.duc la izbândirea ţelului. Vasile P. care va rămâne pentru posteritate cel mai elocvent. şi cel mai preţios document. care l-a înălţat la treapta cea mai de sus. Sassu. Sassu. satul model cuprinde apoi cantonul silvic. a fost preconizat de d-1 Vasile P. s-au construit în satul model. Satul model. datează de mai mulţi ani. în mulţumirea de a fi cucerit laurii recunoştinţa pentru munca lor în slujba celor mulţi. Vasile P. care au binemeritat de la patrie pentru faptele lor înălţătoare şi nepieritoare. a fost ales din porţiunile disponibile. şi-a legat numele de-o operă. In afară de acestea.Est de la Caramurat. din care o parte e destinat câmpului de experienţe. a copilărit în mijlocul părinţilor lor. având la toate intrările porţi sculptate după modelul celor ce se găsesc la intrarea gospodăriilor româneşti. vor cunoaşte mâine că întemeietorul acestui aşezământ pilduitor. a simţit româneşte lângă aceeaşi brazdă răsturnată de plugul apăsat de braţe vânjoase şi acolo şi-a făurit cele dintâi gânduri pentru viitor. Întreg terenul pe care sunt ridicate cantoanele. trecând peste toate greutăţile care constau mai ales în lipsa de fonduri. Cele două pavilioane care alcătuiesc acest canton. clădire de dată mai veche. Dl. de natură potrivnică. evident. aproximativ 22 hectare. are conductă de apă curgătoare . n-au îngăduit începutul celei mai modeste realizări. a păşit la înfăptuirea acestei opere de proporţii considerabile.

au conducte de apă curgătoare şi în despărţituri sunt instalate lumini electrice. e înălţat castelul de apă. se află uzina electrică. Cantonul Agronomic.şi reţea de lumină electrică. şeful cantonul compusă din 8 camere cu baie şi un birou de lucru. Acest canton are în îngrijirea sa un teren de aproape 300 hectare pământ. lot demonstrativ. Terenul acesta e împărţit la 5 locuitori din Caramurat. în dreapta şi la stânga sunt construite două pavilioane de câte 4 încăperi fiecare. 1 cameră pentru servitor şi 5 despărţituri pentru alte vite. alimentează cu curent electric toate cantoanele satului model. fiecare fiind împărţit după cum urmează: 4 boxe pentru armăsari. instituţiile publice şi . Acest castel are o capacitate de 3 vagoane şi deserveşte toate cantoanele satului model. 5 boxe pentru berbeci. alcătuit din 5 pavilioane construite toate în stil românesc. clădit din beton armat şi cărămidă. Lângă uzina electrică e aşezat cantonul zootehnic. Uzina electrică. împrejmuit în întregime cu gard de sârmă. sunt ocupate de două grajduri mari. Castelul e alimentat cu apă de o fântână adâncă de 18 metri. Ea e înzestrată cu un motor «Diesel» de 60 cai putere şi dispune de-o reţea de 1 km şi jumătate lungime aceasta uzină. Acest canton cuprinde 7 hectare de pământ. În canton se găsesc locuinţele funcţionarilor şi cancelaria de lucru. Castelul de apă. La intrare. Cantonul Zootehnic. În dreapta cantonului silvic despărţită prin aceeaşi îngrăditură uniformă.. Uzina electrică a fost construită în timp de 9 luni şi jumătate. locuinţele şi cancelaria celor doi agenţi veterinari ai cantonului. din care face parte şi întinsa plantaţie de salcâmi. Grajdurile sunt pavate pe jos. Conductele de apă se întind în tot cartierul cantoanelor. De asemenea mai are în posesiune 50 de hectare. În fundul curţii impunătoarea locuinţă a medicului veterinar. cu streşini larg deschise în afară. ca şi pe terenurile destinate pepinierelor şi experienţelor agricole. pe care aceştia la recoltă o înapoiază în noi cerinţe. Cantonul oferă cultivatorilor sămânţa trebuitoare. În unghiul din dreapta cantonului zootehnic. Extremele din dreapta şi stânga ale vastei curţi. 1 farmacie. construită după cele mai străzile principale din Caramurat. cu obligaţiunea să-l cultive după indicaţiile date de conducerea cantonului agronomic. săpată la o distantă mică.

în foarte scurtă vreme va deveni fapt împlinit. Cantonul agronomic e compus din patru pavilioane: o magazie-remiză pentru maşinile agricole. Totuşi realizarea acestora. Din recolta obţinută. 1 maşină ţesală pentru buruieni. Dar. e prevăzut şi dispensarul pentru nevoile sanitare ale comunei. Satul model de mâine. În primăvara acestui an. pentru cel puţin 150 de familii. 1 maşină de bătut porumb si numeroase instrumente necesare muncii agricole. cele mai perfecţionate. 1 maşină de semănat pentru câmpuri de experienţă. fără a li se pretinde pentru aceasta vre-o contribuţie. care deşi au fost prevăzute în planurile alcătuite. La mijlocul cantonului e locuinţa inginerului. 2 cultivatoare. Aceasta e zidită după acelaşi plan cu locuinţa medicului zootehnic. care produc răsad de diferite feluri de zarzavaturi. dispune deocamdată de următoarele maşini şi unelte: 1 tractor modern. cum şi baia publică. 2 semănători marca “Unicum”. conducătorul cantonului. satul model mai are o serie de deziderate. iar o parte cantonului agronomic. În proiectul iniţial pentru înfiinţarea satului model. Sassu. trei părţi revin cultivatorului. 1 maşină tocătoare pentru nutreţ sărat. magazia de zid de cărămidă. satul . Cele 7 hectare care alcătuiesc o continuare a curţi cantonului sunt destinate şcolii de viţe altoite. cu mai multe încăperi. Un pavilion e destinat cancelariei şi locuinţei şefului de cultură. pepinierii şi experienţelor ce se fac pentru dobândirea diverselor varietăţi selecţionate. Aceste maşini şi unelte pot fi împrumutate la cerere şi sătenilor. a luat iniţiativa plantării unui frumos parc de flori pe terenul ce se află între gardul dinspre şosea şi magaziile de unelte şi cereale. cantonul agronomic a înfiinţat paturile calde.natură. Acestea sunt realizările de până astăzi în satul model conceput şi ridicat prin strădania continuă a D-lui Vasile P. Apoi conducerea cantonului. În dreapta acestuia se află o vastă magazie pentru cereale. Cantonul agronomic. 1 selector. încă nu au fost împlinite. De asemenea cultivatorii au dreptul de a întrebuinţa la muncile agricole maşinile şi instrumentele cantonului. Aceste cantoane a căror înfiinţare e apropiată. vor cuprinde fiecare pavilioane aparte şi vor fi administrate după sistemul celorlalte cantoane. Cu construirea acestora apoi. Maşini şi unelte.

şi să fie completate de cunoştinţele tradiţiei. ca o citadelă impunătoare a civilizaţiei. Satul model Ferdinand I e întâia realizare de acest fel în Dobrogea şi va servi ca pildă de urmat tuturor înfăptuitorilor de mâine care se străduiesc pentru mulţimea poporului de jos.model se va înfăţişa în toata splendoarea frumuseţii lui. întâmpină dificultăţi serioase. rămânând ca aceste scrieri să servească ca dovezi. Intre anii 1600-1820. O informare justă. ca un focar de luminaşi îndrumări sănătoase. având fiecare conducere aparte. ciocniri sângeroase şi devastările care se semnalau aproape cu regularitate. Chestiunile ce privesc administraţia publică se rezolvă de autorităţile constituite ale comunei Caramurat. Administraţia cantoanelor este autonomă. educativ.. În aceste împrejurări nu s-au creat documente scrise care să uşureze sarcina istoricului de mai târziu. de ajutorare şi prosperitate. e atins de îndată ce realizările pot înfăţişa o nouă stare de lucruri ce arată tuturor mijloace practice prin care se poate ajunge o situaţie înfloritoare. îngreunează nespus de mult strădania cercetătorului şi numai perspicacitatea ajutată de puţinele date cunoscute. Administraţia. statornicia triburilor ori familiilor aşezate într-un anumit ţinut. era condiţionată de invazii. cu următoarele scopuri: demonstrativ. a fost întemeiat. jafuri. având anumite misiuni. am căutat pe toate căile obiectivitatea cea mai strictă. ……… CONCLUZII Alcătuirea monografiei unei localităţi dobrogene de origini mai vechi. cutreierau regiunile Dobrogei. Lipsa de documente şi date ştiinţifice pozitive. folosindu- . epoca de întemeiere a multor localităţi din Dobrogea. Consideraţiuni. putem avea numai din scrierile călugărilor care în acele vremuri. Scopul demonstrativ. Satul model Ferdinand I. poate aduce lumină şi adevăr în faptele trecutului nebulos. Face parte din comuna Caramurat. În lucrarea de faţă. Satul model Ferdinand I.

În deosebi. totul porneşte din sinceritatea desăvârşită şi simţul răspunderii. pentru restabilirea adevărului. sate şi cătune îşi au monografia lor. dacă cel puţin comunele mai însemnate. aproape toate comunele. De asemenea. spre a aduce un cât de modest aport la cunoaşterea colonizării pământului dobrogean. ca şi de tradiţia ce s-a păstrat între locuitorii mai bătrâni. Despre epocile care sunt mai puţin caracterizate în istoricul satului Caramurat. cu tendinţa denigrării elementului românesc din Caramurat. . aşa încât am crezut de cuviinţă să evităm presupunerile insistând mai puţin asupra lor. avea îndatorirea preciziunilor. Prin scrierea aceasta. cu aceste lucrări care fac mai uşoară cunoaşterea ţărilor respective. nu tinde la recunoaşterea lucrării ca o necontestată valoare istorică. ale celor ce se vor mai ocupa cu conturarea atât de importantă a satelor dobrogene. întrucât Caramuratul e una din comunele cele mai de seamă ale Dobrogei şi întâiul sat model al provinciei noastre. va găsi în monografia noastră mijloacele cunoaşterii satului. În pasagiile care privesc explicaţia anumitor aspecte ce se referă la situaţia Românilor şi a minorităţilor din Caramurat. în multe scrieri de însemnătate. Scopul monografiei noastre. cititorul nu trebuie să vadă intenţia ori vreo tendinţă de natură şovină. La noi. Statele cheltuiesc sume considerabil de mari. oricât de neînsemnat ar fi ele. a contribuit la alcătuirea monografiei impulsul datoriei. nu s-au păstrat dovezi şi par a fi lipsite de evenimente ori fapte importante. leagănul primilor colonişti. după cum s-a văzut. Şi socotesc că autorul tocmai pentru cele mai sus relatate.mă de datele pe care le aveam la îndemână. cercetători şi scriitori de mai târziu. În ţările apusene. Căci. oamenii şi bogăţiile noastre. încă s-ar aduce o însemnată contribuţie cunoştinţelor despre pământul. s-au spus o seamă de lucruri ce denaturează cu totul adevărul. veniţi să întemeieze aici o nouă viată. am urmărit cunoaşterea Caramurat-ului de către tineret şi cei interesaţi. Întrucât am izbăvit vor dovedi eventualele foloase. tineretul comunei Ferdinand I. şi-ar avea monografiile lor. ori în cuprinsul lucrării.

Lipsa anumitor date statistice din monografia noastră. AUTORUL Martie . Pentru orice observaţie binevoitoare. voi fi recunoscător. Constanţa. ori distrusă în timpul războiului mondial. mare parte a arhivelor fiind pierdută. se datorează faptului că ele nu se mai găsesc nici la autorităţi şi nici la instituţiile publice.1935 .