CARAM URAT I ISTORIC Numele. Pe şoseaua Constanta – Carol I.

, la depărtare de 25 kilometri de capitala Dobrogei, într-o regiune unde specificul provinciei dintre Dunăre şi Mare se înfăţişează în toate culorile caracteristice, întâlnim satul Caramurat, astăzi numit oficial Ferdinand I. Vechea numire a satului, îşi are originea ei străveche, legată de numele celui dintâi stăpânilor al Tătarilor, stabiliţi pe locurile cuprinse în patrimoniul comunei Murat cel Negru, (Cara Murat) după tradiţia păstrată din generaţie în generaţie, între Tătarii care populează încă o aripă a satului, a întemeiat cele dintâi aşezări statornice ale familiilor de sub conducerea sa şi după obiceiurile vremii, înfăptuirea a rămas să-i poarte numele, timpuri îndelungate. (Tot astfel şi-au dobândit numele, cu secole în urmă, comunele: Caraomer, Cară-Nasuf şi alte localităţi dobrogene, fapt ce întăreşte şi mai mult presupunerea că obiceiul – comun de altfel, la aproape toate neamurile – era practicat de cei dintâi musulmani aşezaţi în Dobrogea). Murat cel Negru, întemeietorul satului, a rămas până la moarte conducătorul familiilor aşezate după toate probabilităţile, spre Apus de şoseaua ce străbate satul Ferdinand I., adevăr ce se confirmă şi de tradiţia care pretinde că primul stăpânitor de aici, e îngropat la punctul denumit «Movila». Cu privire la însuşirile ce caracterizau pe Murat cel Negru, tradiţia e aproape neştiutoare. Se pretinde că Murat ar fi fost negru la suflet şi de aceea i s-ar fi adăugat la nume calificativul cunoscut. Înclinăm a crede însă contrariul şi anume, că acest calificativ; era de natură fiziologică. Murat, a fost în acest caz un tătar voinic cu faţa bronzată de soare şi crăpată de vânt. Înfăptuirea lui Murat avea la bază o pornire generoasă, altruistă, prin faptul că asigura adăpost şi bună stare supuşilor săi, ceea ce ar fi cu neputinţă să conceapă sufletul negru. Vechime. Bătrânii cari îşi trag obârşia din familii vechi de tătarii rămase pe meleagurile ţinutului, informează cu amănunte adeseori laconice, că Tătarii lui Murat,

s-ar fi stabilit în Dobrogea, odată cu cele dintâi triburi emigrate din Crimeea şi statornicite dincoace de Dunăre. Fireşte, din spusele lor e greu de reţinut vre-o dată precisă, întru-cât ei nu cunosc evenimente ori fapte de seamă legate de aceste emigrări şi în legătură cu tribul Iui Murat. Apelând la mărturia datelor ştiinţifice, pentru stabilirea vechimii satului Ferdinand I., găsim prea puţine fapte elocvente, totuşi se pot face precizări aproximative, după constatările călătorului arab Eulia Celibi, care cu trei veacuri în urmă a cutreierat ţinuturile dobrogene. Acum 300 de ani. Eulia Celibi, în drumul său dinspre Tulcea spre Mangalia a poposit într-un sat cu locuitori gospodari şi cu buna stare. A fost bine primit şi ospătat cu carne de mânz şi kâmâz*). Satul avea o mare întindere, cuprindea patru mahalale, cu patru geamii şi avea un număr însemnat de prăvălii. Acest sat, cu locuitori, de originea cărora nu ni se spune nimic, se numea Caramurat. Toate elementele din datele călătorului arab, ne duc la concluzia că satul Caramurat de acum 300 de ani, era locuit de tătari, deoarece turcii nu mănâncă carne de mânz şi Kâmâz-ul e băutura tătarului. Ipoteza că ar fi putut exista un alt sat, în altă regiune, cu numirea celui de astăzi, e neîntemeiată, întru-cât nici tradiţia şi nici cercetările ce s-au făcut, n-au pomenit vre-odată de această chestiune. Aşa dar, acum trei sute de ani, Caramurat-ul era o comună de seamă, cu locuitori bine înstăriţi şi cu o oarecare organizaţie indicând un grad de civilizaţie remarcabil. Comparând aceste date cu faptele istorice, s-ar putea afirma că cele dintâi aşezări stabile s-au făcut aici acum patru sute cincizeci, cinci sute de ani, de către triburile tătare. Tătarii din Caramurat, au stăpânit întinderi mari de pământ şi nu numai cât cuprindeau vecinătăţile satului, ci până în depărtări, spre satele ocupate vremelnic sau în mod stabil de alte triburi. Aveau conducătorul lor, numit Muhtar, adică primar, care avea asupra locuitorilor, putere aproape absolută. Se ocupau cu agricultura şi creşterea vitelor, în speciala a cailor, care le furnizau carnea şi laptele nelipsit de pe mesele cele mai modeste.

Teritoriul ocupat a fost stăpânit de tătari, până spre sfârşitul veacului al XIX-lea când, pe la anii 1877-80, apar cei dintâi colonişti transcarpatini, Mocanii, care inaugurează perioada plină de prosperitate a stăpânirii româneşti. Cerchezii. Unii cercetători ai vechilor aşezării dobrogene, pretind că înainte cu două sute de ani, numit Ceair*) din vecinătatea cartierului tătăresc ale râtului, ar fi fost populat de Cerchezi. Tradiţia n-a păstrat date cu privire la existenta şi viata Cerchezilor în locul mei Urmele de cenuşă, cioburi şi vetre de foc, care se găsesc astăzi din abundentă, în locurile arătate, dovedesc că într-adevăr s-au înfiinţat şi au dăinuit acolo aşezări de Cerchezi, însă acestea n-au avut durată. Cerchezii, vânturătorii stepelor au plecat mai departe spre Apus, ori Miază-zi, fără a fi timpul unor înjghebări de gospodării trainice. Fapt ce atesta că în preajma anilor 1870-72, în Caramurat nu mai trăia decât un singur Cerchez, anume Asan Abdulah, ultimul din neamul său de pribegi. Alte neamuri. Înainte de 1877, în Caramurat, trăiau şi câteva familii de Arabi. Unii dintre ei aveau înfăţişarea exotică de negri africani. Arabii cultivau şi ei pământul şi pe câmpiile cu i| ogoare, cămilele lor prinse la tânjala plugului rudimentar contrastau pitoresc cu caii Tătarilor. Hogea Bektimir din Caramurat, fiul ultimului primar din neamul crimeian, ne povesteşte că cu mulţi ani înainte de era stabilit în Caramurat şi un mocan secelean cu numele Oprea, om avut şi cu mare trecere în rândurile Tătarilor. Mocanii şi Nemţii. Mocanii, s-au aşezat în Caramurat între anii 1879-1880, cam în acelaşi timp cu câteva familii de Nemţii, care au venit din Crasna, Vasile Popa şi Niculae Au urmat apoi: Moş Blebea cu o întreagă colonie, Nea Fleşeru , Ion Moroianu, Bulhăreanu, Radu Ceauş, Ion …caşu, Jiga Gheorghe şi Dragomir Roşu. Nu mult după s-au stabilit aici: Petcu Sassu, Bucur Teşeleanu şi ceilalţi seceleni, care au colonizat terenurile disponibile. După ani de la începuturile colonizării, Caramuratul devine mocănesc, cu gospodării bine înjghebate şi oameni harnici plini de energie. judeţul Cetatea Albă. Cele dintâi familii de mocani stabilite la Caramurat, au fost ale transilvănenilor:

Iată cum evocă Octavian Moroianu, o întâmplare din timpurile colonizării Caramuratului, un fapt de natură să dea o impresie clară asupra stărilor de lucruri din vremea aceea. “ Eram trimis de tatăl meu, să găsesc terenuri dimineaţă pentru oi, să strâng fânul trebuincios, urmând ca în primăvara anului 1880 să venim cu oile şi ciobanii arabagii, unde mă stabilisem, am plecat la Medgidia, centrul Mocanilor, să cer sfaturi şi îndrumări. Pe timpul acela oile se stingeau pe capete de cârceag, boală ce se ivea zice-se - deoarece pământurile dobrogene, nu erau cultivate. La Medgidia, mi s-a spus: - Du-te băiatule la Caramurat, acolo e loc bun. Oile nu mor de cârceag şi găseşti din belşug iarbă şi pământ. Aşa am făcut. La Caramurat, m-am învoit tu Tătarii şi a doua zi am pus păru' în coasta din spre Apus şi acolo am tras întâia brazdă în pământul rodito. În primăvară apoi, în ziua celor patruzeci de mucenici, au venit toţi ai noştri şi am durat aşezarea care a rămas până astăzi.” Din povestirea lui O. Moroianu, se pot deduce aprecieri preţioase. Regiunea Caramurat-ului era preţuită de mocani, fiind prielnică traiului vitelor şi având terenuri fertile. Totuşi proprietarii de oi nu şi-au putut pune la adăpost avutul de furia epizootiei, până la descoperirea cauzelor boalei. Astfel, la început, Petcu Sassu a pierdut 4.500 de oi, Chitu Alexe 6.000 de oi, iar un basarabean cu turme numeroase, anume Aleuca, 15.000 de oi. Primii colonişti români, care s-au aşezat în comună îndată ce s-au oferit posibilităţi prielnice, au găsit stabilite în Caramurat 5, 6 familii de Nemţii basarabeni, care ocupau partea de răsărit a satului. Aceste familii plecate din regiunea Cetatea Albă, din cauza lipsei de pământ, au făcut învoieli cu tătarii, ocupând teren relativ puţin, întru-cât nu aveau îndeletnicirea creşterii turmelor de oi. Familiile: August Seni, lohan Rujanschi, Petre Rujanschi, Petre Arnold, N. Ketz şi Anton Ternes, se socotesc prin urmare, fondatoarele cartierului nemţesc din Caramurat. Bătrânul Ternes Carol, din Caramurat, ne spune că în 1877 s-au stabilit în sat 10

familii de nemţi. Coloniştii germani au fost bine primiţi şi s-au bucurat de toate înlesnirile. Negulescu. Autori şi scrieri. după nume Asan Abdulah. După anexarea Dobrogei la Regatul României. Satul avea în timpul acesta o conducere şi o administraţie românească. Autori germani despre Nemţii din Caramurat In studiul: «Die deufschen Dorfer» din lucrarea „Bilder aus der Dobrudcha” alcătuită . sau cinci. iar despre ascendenţii acestuia se spunea pe vremea aceea că nu se mai cunoaşte nici un amănunt — şi de decenii întregi — prin partea locului nu se mai vorbea de Cerchezi. Aceştia au plecat spre alte meleaguri. atraşi de privilegiile acordate şi de avantajele pe care le oferea noul loc de aşezare. Bunele intenţiuni ale autorului au fost înşelate de informaţi eronate. au venit alte 25 de familii. apoi. la o mică depărtare de Caramurat erau aşezate câteva târle bulgăreşti (Hagigabar). Foarte probabil că în a doua jumătate a secolului al XIX-lea. au venit şi ceilalţi colonişti basarabeni. intru-cât în preajma anilor 1877-78. conducătorul celui dintâi trib tătăresc aşezat în această regiune. Faptul nu pare verosimil. în Caramurat nu se mai găsea decât un singur Cerchez. după cum am arătat. precizează că satul Caramurat a fost înfiinţat pe timpul dominaţiei otomane de către tătarii şi cerchezii veniţi din Crimeea. Tătarii în spusele lor remarcă acest lucru şi precizează că erau în număr de patru. În volumul «Judeţul Constanta in anii 1916 şi 1922-23». care s-a îndreptat spre graniţă îndată după stabilirea acestora. Cei dintâi colonişti români au mai găsit aici o singură târlă. d-1 profesor N. apoi în anii următori. În orice caz Bulgarii n-au lăsat nici o urmă din care să se poată deduce că ar fi trăit vreme mai îndelungată în Caramurat. nu avea nimic cu cerchezii. De menţionat faptul că nu se pomeneşte de existenta elementului bulgar în cuprinsul Caramurat-ului. pentru motivul că tătarii nu au venit odată cu Cerchezii care şi-au făcut apariţia mult mai târziu. T. In acelaşi istoric găsim menţiunea că Cerchezii au emigrat din Caramurat în timpul războiului din 1877-78. pe coasta dinspre Apus. înainte de războiul Independentei.

Ei toţi veneau din Crasna. Dr. suferă de anumite erori. autorul acestuia. duc la concluzia că nemţii au venit în număr foarte mic. refugiindu-se timp de trei ani de zile. spune următoarele. în comuna lor. tătarii: 400 suflete şi nemţii: 161 familii cu 875 suflete». spre Nord Vest de Constanţa. tătarii au rămas pe loc. asupra colonizărilor nemţeşti din Caramurat. Numărul cel mai mare de emigraţi din Crasna s-a aşezat în satul Taşaul. Ei erau la început numai zece familii. ori în regiunea acestuia. cu privire la colonizarea nemţilor în Caramurat: <In primăvara anului 1876. odată cu primele familii de colonişti români. In timpul războiului ruso-turc. toate argumentele pledează în favoarea afirmaţiei că. Acest început de documentare a savantului german. i-a făcut să plece şi numai o parte mică s-a reîntors mai târziu. germanii au plecat din Caramurat. Paul Traeger. Spre mijlocul anului 1880. Numărul românilor înainte de războiul mondial a fost de 540 suflete. care dacă nu sunt intenţionat făcute. altă parte a plecat în regiunile Tulcei. Chestiunea emigrării tătarilor în timpul războiului de la 1877-78. nu e bazată pe dovezi îndestulătoare. O parte a acestora a pribegit din Polonia. Tătarii erau în număr de vreo 300 de familii. s-a făcut o mare colonizare a Românilor transilvăneni. Mai întâi e prea puţin problematic ca în anul 1876. cei dintâi colonişti germani. colonie catolică din eparhia Akkermanului. Caramurat-ul era un mare sat tătăresc. au venit in Caramurat. ceea ce se poate observa şi după numele de familie. Războiul ruso-turc.în anul 1918. atunci desigur îşi au obârşia în insuficienta dovezilor şi datelor concrete strânse la alcătuirea studiului. Unele familii sunt originare din regiuni germane. Toate cele zece familii formau doar o mică parte dintr-un grup mai mare aşezat în Crasna. după care o parte a revenit in această comună. înainte de a începe emigraţia germană. în timpul războiului Independentei. să se fi stabilit la Caramurat 10 familii de Nemţi care apoi ar fi plecat în timpul războiului ruso-turc. ca Landau ori Pădurea Neagră. la 25 de kilometri. Toate documentele şi dovezile ce le avem în această privinţă. Dimpotrivă. . ceea ce se confirmă şi prin faptul că au fost găsiţi aici de cei dintâi colonişti.

«Din Etnografia Dobrogei» publicată în anul 1923. a părăsit satul. cel dintâi prefect dobrogean la Constanţa. o parte a populaţiei musulmane. în Caramurat ar fi fost: 540 Români. Oamenii îi spuneau Cârnu. Comparând această statistică cu studiul amintit. de grozava nepotrivire. arată că în acel an erau în Caramurat 1265 Români şi 875 Germani. populaţia creştină sau mahomedană. pentru înfăptuirea unui scop. Aşa. Această hartă înseamnă numele satelor. ne lovim. acesta afirmă categoric că înainte de acest război. inteligent şi cu multă judecată. bun gospodar. La Caramurat. îşi găsea justificarea în politica lor de expansiune. Cartea s-a alcătuit în timpul ocupaţiei. Odată cu înscăunarea lui Remus Opreanu. Foarte probabil că în urma acestor devastări. faptul ce constituie greşeala de căpetenie a lui Paul Traeger. Acesta poate fi numit şi cel dintâi primar care are sub grija sa noile elemente de colonişti. probabil pentru că partea externă a nasului şi-o pierduse în tinereţe în vre-un accident ori pehlivănie. Bektimir Asan. era om cumsecade. ei nu puteau respecta adevărul. se relatează următoarele cu privire la satul Caramurat: Statul major al imperiului rus. Autorităţile româneşti. de Prefectura judeţului Constanţa. Între satele care sunt trecute cu menţiunea «devastat» se găseşte şi Caramurat-ul. precum şi satele devastate în timpul războaielor. Pentru Germani. F. a alcătuit o hartă a Dobrogei. care este urmarea alcătuirii tendenţioase a monografiei germane. ultimul primar de neam tătăresc e Bektimir Hagi Asan. Chiar după stabilirea coloniştilor români în Caramurat. stabilite în comună. revenind mai târziu în vreme de linişte. nepărtinitor.Dar. şi 875 de Nemţi. când tendinţa de a se spori numărul locuitorilor de neam teutonic. Arbore. In astfel de împrejurări. câtva timp administraţia comunală era condusă de fruntaşi aleşi dintre tătari. în cele mai multe comune treburile conduceri comunale trec în sarcina românilor. În lucrarea profesorului Alex. greşeală făcută poate cu anumite intenţiuni e numărătoarea populaţiei pe naţionalităţi. Alte documente. . faptul e explicabil. acesta socotinduse ca virtute ce nu-şi are locul în lupta cu orice mijloace. în studiul său “Die deutschen Dorfer”. a cărei copie se găseşte şi în arhivele Academiei Române. înainte de războiul mondial. în preajma anului 1835. "Statistică oficială făcută în anul 1916.

dar plata anuală se făcea cu mari greutăţi. Pentru pământul ce stăpâneau. dar nici la scadenta aceştia n-au putut răspunde unii dintre ei care au cumpărat întinderi mari de pământ. unul din cei mai respectaţi fruntaşi ai coloniştilor. azi în viaţă. româneşti. îi sfătuia pe toţi cu înţelepciune: . iar proprietarii de loturi mici … lei de hectar pe acelaşi interval. impuse de colonişti şi tătăreşti. Coloniştii români au cumpărat numai loturi mari. Plata pământului trebuia să se facă în zece ani de la data împroprietăririi. . moştenite de localnici.Plătiţi-vă datoriile pentru locuri. deoarece localnicii nu înţelegeau prea mult din cerinţele muncilor agricole. ceea ce înseamnă că e înstărit. în fruntea treburilor comunale. Petcu Sassu. pe deoparte şi pe de alta.Bektimir avea două neveste. Administraţia de-acum se face după normele şi instrucţiunile autorităţii centrale. proprietarii loturilor mari plăteau 8 lei de hectar anual. Octavian Moroianu. după obiceiurile pământului. însă. prefectul Remus Opreanu îl numeşte pe Moş Ioniţă Blebea. printr-o dispoziţie specială. ne lămureşte că Moş Blebea cumpărase 1500 de hectare de pământ. Locuitorii îi spuneau Ciorbagiu *). statul nu are pământ să-l împartă de pomană. Moş Blebea nu mai putea plăti şi îşi pierdu mare parte din proprietate. După îndelungate străduinţe coloniştii din Caramurat au obţinut o amânare de trei ani pentru impozitele anuale. care intră în stăpânirea altui moşier (Erimia Poppa). cel mai apreciat dintre coloniştii veniţi de curând. Împroprietărirea. mâna de lucru costa foarte scump. lucrători de la munte. în nădejdea că astfel va fi ocolit de urmări. Cuvânt care înseamnă om avut. Un muncitor era plătii cu doi lei şi jumătate pe zi şi trebuiau aduşi. In anii 1884-85. s-a făcut împroprietărirea coloniştilor pe terenurile proprietatea Statului. Introducându-se administraţia românească. termen prelungit la 30 de ani. Coloniştilor li s-au dat loturi mari peste 100 de hectare şi loturi mici de la 10 la 100 hectare. deoarece producţia nu era prea considerabilă. Parte din pământul din posesiunea tătarilor a fost expropriat acestora lăsându-li-se loturi mari numite tapiuri *). Bineînţeles că la termen nu a putut plăti suma cerută de impunerile anuale şi atunci i-a sfătuit şi pe ceilalţi moşieri să se abţină de la plata cerută de stat.

Când venea în sat era om de treabă şi nu-şi arăta nici o pornire năzdrăvană. venisem eu cu alt gând la dumneata. îl cunoşteam şi eu. Într-o clipă i-am aşternut o masă cu tot ce aveam mai bun de mâncare şi băutură. Rămâi sănătos. Dădea numeroase lovituri prin împrejurimile „movilelor înghinate" pe sub care trecea atunci şoseaua spre Constanta. spunându-mi: Ehei! Neică Duţule. picioare subţiri şi o coadă lungă şi stufoasă. Aici aveau adeseori şi neplăceri de pe urma haiducilor şi hoţilor care cutreierau regiunea Caramurat-ului. Mă gândesc că e mai bine să-mi văd de drum. “Alexe Ciută.(ce era să-i spun? Deşi tremuram de frică. Noroc Alexuţă. Se cultiva orz. Creşterea oilor a fost aproape părăsită. Deodată văd înaintea mea un om bine făcut şi înarmat până-n dinţi.După câţiva ani. Acesta greşise căile bune şi luă drumul haiduciei. o coamă mare. Bună ziua. cu un cap mic. ieşi în gura surlei*) gata de plecare. Haiducul s-a ospătat cu lăcomie. mei şi porumb. Caramurat-ul era aproape liber de sarcini către stat. Radu Tocitu. ovăz. cu statuia lui Ovidiu. şi numai decât. Gospodăriile se măreau şi proprietarii moşiilor dobândeau venituri frumoase din agricultură. Viata coloniştilor se împărţea între câmp şi gospodărie. O întâmplare povestită de bunicul meu. Produsele se aduceau la Constanţa şi se depozitau în magaziile enorme. faptele lui îngroziseră ţinutul. Alexe Ciută avea un fiu pe Alexuţă. Intr-o zi. îi zic eu. apoi după ce termină. instinctul m-a îndrumat peo cale bună. Mă arătai deci îndrăzneţ). . Mare parte a timpului de lucru şi-o petreceau la stânele ridicate de obicei în cel mai prielnic. din cauza cârceagului care secera cu nemiluita. situate pe vremea aceea pe locul unde se află astăzi piaţa Independentei. mă găseam la stână. fără să spună un cuvânt. toţi îi ştiau de frică. loc al moşiei. descălecând de pe un cal neastâmpărat. Găsesc ceva de mâncare ? Cât pofteşti. s-a stabilit la Caramurat ceva mai târziu decât coloniştii lui Moş Blebea. merită să fie amintită.

sau aveau în slujba lor subalterni ori salariaţi. cea veche a tătarilor. Alexuţă ! Şi a dispărut in depărtare. miază – noapte şi răsărit. care îl mărginesc în model. partea de apus. cam o jumătate de metru in pământ. ca o afirmare a puterii de influenţă şi vitalitate a noilor locuitori. Au ieşit biruitori în lupta ce s-a dat între două lumi. La douăzeci de ani după începuturile colonizării. Elementul românesc predomină peste tot. Astăzi după cincizeci şi cinci de ani. căzuţi în disgraţia fatalităţii şi cea nouă. Legenda *) Ciorbagiu — se spunea tuturor celor care prin situaţia lor deţineau o autoritate de orice fel. cu scopul de-a ridica satul acesta între cele dintâi ale Dobrogei. Mocanii cu vigoarea şi puterea lor de muncă au deschis calea spre întărire şi propăşire. Înspre miază – zi se mărgineşte cu platoul ce se întinde de la plantaţiile de salcâmi până aproape de satul . cuprindea un loc inundabil. *) Surlă — colibă pentru ciobani. De atunci nu l-am mai văzut pe haiducul Alexuţă.Cale bună. ce rămân parcă umilite şi neputincioase. apropiindu-se de cea de astăzi. a coloniştilor însufleţiţi de poruncile crezului muncii. Mai târziu a fost prins şi condamnat. se poate spune cu certitudine că au izbutit. AŞEZARE Satul Caramurat e aşezat între colinele tăiate de şoseaua ce duce Ia Hârşova. Satului i-se imprimă caracterul de localitate gospodărească românească. Caramurat-ul la 19O9. locuită vremelnic de cerchezi şi tătari. Vechea aşezare a satului. se înfiinţează gospodării trainice. ridicată în formă de bordei. care sfidează măruntele cuiburi ale tătarilor paşnici. Caramurat-ul îşi schimbă cu totul înfăţişarea. fapt ce a determinat înjghebarea noilor gospodării pe porţiuni mai ridicate. se înalţă clădiri impunătoare. *) Tapiu — Lot de pământ ce nu poale fi expropriat.

Cartierul nemţesc. Satul e aşezat pe ambele părţi ale şoselei judeţene. După pământul ce are în posesiune. la răsărit cartierul nemţesc. acoperite cu paie şi stuf. care pe porţiunea comunei. . Tot de Caramurat aparţine . Vecinătăţi. după caracteristicule specifice ale caselor vopsite în toate culorile. Comuna Caramurat. cu clădiri frumoase şi instituţii orăşeneşti. Astfel în văruiala zidurilor se combină culorile aprinse. populat de colonişti ceangăi. Oituz. Oituz-ul e localitatea cea mai apropiată din vecinătăţile Caramurat-ului. În suprafaţă. Caramuratul apare ca o comună urbană. şi Ovidiu. Celelalte străzi şi uliii au fost tăiate după un plan de sistematizare bine alcătuit şi au în general linia dreaptă bine trasată. Călătorul cunoscător distinge de la distanţă linia de demarcaţie. e denumită: «Strada Carol I. Caramurat-ul. Gospodăriile acestui cartier sunt bine întreţinute peste tot ca o notă distinctă se evidenţiază buna orânduială. bisericile şi instituţiile publice care îl populează. împărţit cam în proporţii egale în cele patru părţi cardinale. Cartierul românesc. cuprinde un teren de 9244 hectare întindere. Caramuratul e legat de comunele Carol 1. din cartierul sau mahalaua tătărească. fiindcă în cel tătăresc încă nu poate fi vorba de o sistematizare. La cea dintâi înfăţişare. Într-adevăr această stradă largă şi plantată pe ambele părţi poate face cinste oricărui oraş provincial. clădirile de şcoli. pe cele două părţi ale străzii principale. Aceasta se remarcă în cartierele: românesc şi nemţesc.». e o continuare a cartierului românesc.ferite de puhoaiele ploilor. iar de comuna Sibioara. se întinde pe o porţiune apreciabilă cartierul tătăresc. iar la sud cartierul românesc cu vechile şi noile aşezări ale coloniştilor români transilvăneni. satul Caramurat e unul din cele mai importante din Nordul Dobrogei. printr-o şosea comunală. Înfăţişare. e cel mai impunător prin casele mari. prin şoseaua judeţeană Constanţa – Hârşova. Suprafaţa. caracteristică a Ruşilor cu care în Basarabia au trăit în comun şi care probabil i-au influenţat în această privinţă. Impresia însă e dezminţită pe dată de căsuţele mici ca muşuroaiele. La marginea dinspre apus. cuprinde – propriu zis – distanţiere distincte.

Cele 9244 de hectare de pământ. avem 1130 ortodocşi. care formează patrimoniul comunei . avem următoarea statistică: 238 Români. 2654 sunt cetăţeni români. Fără îndoială că religia catolică o aveau şi primii colonişti germani aduşi în regiunea Crasna. Proprietatea. greci. 356 mahomedani şi 1201 catolici. unguri şi turci 27. Capi ele familii.Casele nemţeşti sunt bine zidite. Cartierul tătăresc. În marea lor. sunt de trei religii: ortodocşi. Astfel. germani 1199. După naţionalitate. Proprietari şi chiriaşi. se ridică la 2660 suflete. De remarcat faptul că nemţii din Caramurat sunt cu toţii catolici. ci şi un grad pronunţat de civilizaţie. iar 94 plătesc chirie. Cetăţenie. Tătari sunt mult înapoiaţi şi deşi aveau în stăpânire mari întinderi de pământ. Naţionalităţi. numără o serie de străzi întortochiate. deşi mare parte din conaţionalii lor. parte locuinţele sunt acoperite cu stuf. Cetatea Albă. în privinţa traiului nu s-au străduit spre o soartă mai omenească. hambare. Din populaţia Caramurat – ului. paie şi coceni şi fără ferestre. După datele oficiului stării civile. iar 4 supuşi străini. avem următoarea împărţire: români 1084. au curţi largi. In privinţa curăţeniei exterioară iarăşi sunt de lăudat. 249 Nemţi şi 84 Tătari. Din totalul de 2660 suflete. catolici şi mahomedani. populaţia satului Caramurat. sunt protestanţi şi luterani. tătari 346. 477 familii sunt proprietare de case. alcătuită în luna Martie 1935. din celelalte regiuni ale Dobrogei. o păstrează cu toată sfinţenia. pe marginea cărora se înşiruesc căsuţele primitive şi insalubre. grajduri şi magazii. Faptul denotă nu numai grija edilitară. Religie. Străzile şi drumurile Caramurat – ului sunt în general bine întreţinute. POPULAŢIA După ultima statistică. Strada Carol e pietruită şi ridicată de la nivelul solului. Locuitorii satului Caramurat.

complectându-şi îmbrăcămintea .Caramurat. Femeile au păstrat într-o măsură oarecare portul românesc. pieptăraş cu posomani. au scăzut cu 1770 hectare. După exproprierea din 1919. Fesul îl mai poarta doar fanaticii care ţin la tradiţie. Moşiile ce au mai rămas pe întinderea comunei. de la ciorapul de mătase ieftină. ori din ştofă de cu straie de la oraş. Aceste moşii. androace şi şorţ. Numai la ocazii şi festivităţi îmbracă tradiţionalul costum al secelenilor. moşiile mari. Sassu 124 ha. Radu Tocitu 190 ha. Moşiile. Costache Şeitan 100 ha. sunt următoarele: Octavian Moroianu 141 hectare. Ele umblă descoperite la fată iar în picioare poartă un fel de papuci fără toc. P.. în fiinţă. de culoare albă. teren ce s-a distribuit celor lipsiţi în număr de aproape 250 locuitori. Ei au părăsit portul părinţilor atât de pitoresc şi puţin costisitor. Femeile lor şi în deosebi tineretul poartă fuste şi şorturi cu pamblici multicolore. năframă.. Gheorghe Coman Stoian 133 ha. sunt stăpânite în mare majoritate de români şi nemţi. Nemţii se îmbracă în haine şi pantaloni. Gh. Mihail Valerian 239 ha. din pânză colorată şi bluze închise până la gât. şi Lucreţia Ionescu 403 ha. sunt în număr de şapte şi totalizează la un loc 1330 hectare. chimirul şi celelalte. căciula. brâu roşu şi haină de ştofă de lână. Îmbrăcămintea. casă. cu haine orăşeneşti. până la broboada subţire colorată. cumpărate din târg. Poartă părul bine împletit în două coade ce atârnă pe spate. Moş. în cele mai multe case însă ultimele costume cusute cu motive româneşti odihnesc uitate în fundul lăzilor. nu diferă de a celorlalţi mocani stabiliţi în Dobrogea. Tătarii poartă un fel de pantaloni ce aduc cu şalvarii. zăbunul. cusute după moda orăşenească. ca: iie cu cusături. Iţarii au fost înlocuiţi cu pantaloni.. Fetele îşi cumpără totul de la oraş. Portul Românilor din Caramurat. Până şi ciobanii şi-au împestriţat portul. Bătrânele ţin încă la portul lor. broboade colorate şi pieptare de cârpă.. cămaşa. Femeile poartă şalvari largi.. semnul distincţiei la musulmani. Hogea înfăşoară in jurul fesului un şervet ori fular de lână. 1920 şi 1921. făcute din ştofă de târg. În cea mai mare măsură e preferată culoarea neagră.

Musulmanii nu trădează nici o taină a ritualelor care însoţesc manifestările lor religioase. femeia tătarului e asistată de o coreligionară pricepută în materie şi moaşa oficială. la 2-3 zile. Fata e adusă într-o căruţă cu coviltir. tatăl miresei cheamă la dânsul pe tânărul însurat. care citeşte rugăciunile rituale. susţin că la originea lui. în Caramurat şi pe care nu-l găsim la ceilalţi . de către Hoge. ori o sumă de bani. Tăierea împrejur. pentru musulmani. Înfăşurat în pânză albă.Obiceiuri şi datini la tătari. La naştere. e un contract de vindere cumpărare. oamenii pleacă şi rămâne singur Hogea. Nunta. La bărbaţi gropile se sapă la o adâncime potrivită. Valoarea darului variază după averea celui care-l oferă. Ospăţul durează două sau trei zile. un cal. mirele nu ia parte. până la cimitir. În cimitir mortul e aşezat pe marginea gropii. Un obicei caracteristic al tătarilor musulmani. Socrul îi ospătează timp de două zile. n-a izbutit. bărbatul. e tendinţa de-a fi coborâtă femeia în toate împrejurările mai jos ca „stăpânul” ei. Femeile petrec separat de bărbaţi. femeia e mult mai respectată ca la alte neamuri. apoi la plecare oferă ginerelui un dar: o vacă. apoi se face înhumarea. Suma variază după starea materială a mirelui. Deşi am căutat să găsesc o explicaţie acestei ciudăţenii. cadavrul. La moarte. ceea ce ar putea să explice grija acestora de-ai asigura un loc de odihnă mai adâncit în pământ. Faptul că la tătarii musulmani. La aducerea miresei în casa socrilor. fără sicriu. Femeile nu au voie să meargă la locul de veci. e următorul: După căsătorie. de prieteni. printr-un ceremonial foarte simplu : rostire de rugăciuni şi numele pe care-l primeşte copilul. Acesta se prezintă înconjurat de-o grămadă. ca să fie la adăpost de privirile oamenilor. de către un specialist musulman. Tânărul îşi plăteşte mireasa. gropile destinate însă femeilor sunt mult mai adânci. Botezul noului născut se face la două trei zile. se face după câţiva ani. adus în acest scop de la oraş. e aşez pe-o scară şi dus pe umeri de patru rude sau prieteni. Cei care şi-au exprimat părerea cu privire la acest obicei. musulmanul e îngropat chiar în ziua deces lui.

ei cântă cu ochii spre răsărit. Tătarii. cu motive braşovene şi săliştene. îşi reduc înţelegerea idealurilor ce urmăresc la două aspiraţiuni: aceea de a fi în bună regulă cu statul şi autorităţile româneşti şi de-aş vedea liberată de jug străin. se poate spune că în privinţa culturii şi civilizaţiei. remarcăm frumoasele cusături şi ţesături. sau a treia zi de nuntă cel mai bine înstărit dintre invitaţi. din Dobrogea. patria lor de obârşie. Despre românii care populează Caramuratul. Nemţii nu au biblioteci. «Centrul Cultural» Caramurat. organizează Bairakul. câştigă un obiect din cele care împodobesc bairakul. care constă într-o întrecere de luptă. sunt mult superiori celorlalte neamuri de locuitori. care împodobesc . totuşi în cea mai mare parte ştiu scrie şi citi. care lipseşte celorlalte comunităţi de aceeaşi viţă. În ce priveşte arta. Aranjamentul în interior se identifică aproape cu cel al lipovenilor din vecinătăţile Cetăţii Albe. Cultură şi Artă.Curiozităţii locale. în 1927. întru-cât pehlivăniile alcătuiesc sportul de căpetenie al acestora. după arta rusească basarabeană. apoi e proclamat pehlivan. A doua. când nostalgia îi poartă cu gândurile departe. pehlivănie. Crimeea. În raport cu alte comune ale Dobrogei de Nord. Caramurat-ul prezintă un procent de analfabeţi casele. O altă tendinţă spre mai multă lumină. La tătarii din Caramurt s-a păstrat un obicei. Nemţii din Caramurat se disting prin gustul ales pentru obiecte artistic lucrate şi bogat colorate. Interioarele locuinţelor acestora sunt împodobite cu scrinuri şi canapele masive. Învingătorul. Astfel în timpul războiului se înfiinţează biblioteca “ Lumânarea Săteanului”. Obiceiul e moştenit de la turcii cu care tătarii au fost în legătură. buni români de altfel. sculptate în lemn de brad. Adeseori. îmbucurător de scăzut. cu cărţi potrivite cu înţelegerea locuitorilor. spre imensele stepe cu taine nepătrunse. Mare parte din coloniştii care s-au aşezat aici erau ştiutori de carte şi cunoscători deci ai binefacerilor slovei. după ce a biruit cel puţin trei dintre adversarii săi. ori o întrecere de călărie. o găsim în strădania de a se înfiinţa biblioteci populare. au căutat să-şi îndrume şi copiii spre şcoală. implorând ajutorul lui Alah „Karanzâ Kese Tumaz Kun”*) evocatorul între români. biblioteca.

*) Cântecul Naţional al Tătarilor emigraţi din Crimeea. Cartierul Tătarilor arată cel mai ridicat procent de analfabeţi în Caramurat. *) Bairak : un băţ de lemn pe care sunt aşezate obiecte casnice: şervete. în limba tătară. . cămăşi.libertăţilor pierdute. etc. batiste. Faptul se explică şi prin lipsa de grijă a conducătorilor mai vechi ai comunităţii şi prin greutăţile cari se întâmpină la învăţarea scris cititului.

puii.VIAŢA Locuinţele. organizează în mod periodic serbări instructive şi educative. În multe locuinţe. derivate ale laptelui şi ouă. Alimentul principal e pâinea. la care participă şi populaţia . Traiul bun se observă. în formă de bordee. geamuri mari. Începând de pe la anii 1900 – 1905. pe cât le este cu putinţă îl evită. Viaţa Socială. La ei faptul acesta e determinat de o stare materială inferioară. după datina musulmană. găinile. bine făcuţi şi rezistenţi. Sunt case unde 7-8 indivizi. Românii şi nemţii. Românii mănâncă şi mămăligă. adică cea mai mare parte din locuitorii satului. tătarii din Caramurat au întemeiat familii cu o singură soţie şi acest obicei pare-se că s-a înrădăcinat adânc şi tinde să se înfiripeze ca o datină consfinţită. cu tineretul local. cu încăperi largi. în cel românesc numărul lor e de 10-12. Concubinajul la români şi nemţi aproape nu se cunoaşte. mai dăinuieşte încă o promiscuitate strigătoare. Tătarii şi în această privinţă stau pe treapta de jos a scării. Faptul e socotit în partea locului ceva ruşinos şi oamenii. Sunt sănătoşi. locuiesc în case bine zidite. văruite curat şi în condiţii igienice destul de avansate. locuinţele lor minuscule sunt sub orice aprecieri igienice. ouăle. Intelectualii satului. mai ales in anii când producţia orzului e redusă. Dintre toţi locuitorii. oameni în vârstă şi copii. Laptele. Mănâncă multă carne. Românii sunt mai economi cu privire la alimente. Cel bogat putea să-şi cumpere mai multe femei care toate însă se bucurau de aceleaşi drepturi în faţa bărbatului. sunt plasate la oraş. Tătarii înainte aveau una sau mai multe soţii. Românii din Caramurat formează familii. În cartierul nemţesc am găsit doar două case acoperite cu stuf. Viaţa Casnică. după înfăţişarea lor. Manifestările culturale şi artistice ale Caramurat-ului sunt însufleţite mai mult de elemente româneşti. ori vândute în localitate. La cei bogaţi însă. ei mulţumindu-se să se hrănească cât se poate de modest. belşugul are reguli aparte de nutriţie. Tătarii în această privinţă sunt mult mai prejos. mănâncă şi dorm în aceeaşi încăpere strâmtă. cei mai bine se nutresc nemţii. înrudite între ele. Hrana. cele care sunt urmaşe ale coloniştilor din Ardeal.

anul acesta naşterile prezintă o scădere de 13 procente. în şezătoare. În anul 1934. Din statistica anului 1934. fără a se semnala cazuri mortale. . au fost 63 morţi: dintre care români 21. În 1933. gripa spaniolă. strigături şi alte produse caracteristice ale geniului poetic popular. În raport cu anii 1920-1929. au fost în total 118 naşteri. procentul deceselor e în scădere. la care participa populaţia tinerilor din toate cartierele satului. În iarna anului 1934. Naşteri. Înainte cu câţiva ani Duminica se făcea horă după datinile străvechi. Epidemii prea mult dăunătoare populaţiei nu s-au ivit la Caramurat în ultimii 10 ani. tătari 22. este. unde se spun basme. germani 58. avem un număr de 40 morţi. Locuitorii nu sunt împărţiţi între ei după rasă. tineretul se întruneşte seara la un loc anumit.nemţească şi tătară. Totuşi. în deosebi în timpul trecerii de la un anotimp la altul. nemţi 27. tătari 15. Singure. ceea ce denotă o organizare sanitară mai serioasă. dintre care români 99. cântece. avuţie ori clasă socială. Boala care se iveşte mai des în rândurile locuitorilor din Caramurat. Născuţi morţi nu au fost. Mortalitatea. a bântuit epidemia de gripă. se recitează balade. credinţele politice îi fac adversari în anumite epoci când satele sunt scuturate de frigurile alegerilor. În timpul iernii. Boli – Epidemii. rezultă că în cursul celor 12 luni ale acestui an. când avem 128 naşteri. în cursul anului 1934. Faţă de anul precedent. nu s-au semnalat cazuri mortale pe urma acestei boli.

Jiga. Pictura nu a fost executată deoarece oferta cea mai modestă prezentată locuitorilor. Iohan Rujanski şi Iosif Rujanski. Astăzi e deteriorată. Din cei 8 membrii ai consiliului comunali.000 lei. Petcu Sassu. Iosif A. cu trei turle. Ştefan Blebea. a pus mână de mână şi a ridicat un frumos local pentru serviciile primărie costând suma de 10.INSTITUŢII PUBLICE Primăria. Dr. Dumitru Bundă. în cel dintâi instalându-se şcoala primară. Ternes. De supranumele cuviosului părinte. Exteriorul noii biserici. înfăţişează o nepreţuită comoară în arta picturii şi sculpturii bisericeşti. sunt domnii: Preot D. Ion Lazăr. Ene Fâşie şi astăzi e d1 Ion Moroianu. se leagă un fapt pe care credincioşii din . pretindea suma de 700 000 epitropia nu dispune deocamdată. Niţă Popa. Gh. de care executare. Neagu Stere. patru germani şi nici un tătar. zidit în formă de catedrala. Iconoaşul lucrat la Bucureşti. Totuşi serviciul religios se celebrează încă în această biserică. Nae Moroianu. Popescu. poreclit „Jintiţă". Românii ortodocşi din Caramurat şi-au construit biserica din faţa şcolii la 1882. Ion Jarnea. D-şoara Dr. Interiorul încă e în curs de lei. Blebea. C. Vasilică Popa. pornită spre ruină. e o operă de artă. patru sunt români. învăţător Gh. Cel dintâi primar dintre colonişti a fost Ioniţă Blebea. populaţia Caramurat-ului la îndemnul autorităţilor administrative. Puşcaşu. In acest local a funcţionat primăria la început. N. Cel dintâi preot al ortodocşilor din Caramurat a fost Gheorghe Boeru. Biserici. Iosif Pesein. Notar al comunei e d-1 Gh. în spre Apus se ridică un măreţ locaş de închinare. aşa că în curând va trebui să fie dărâmată. Teşeleanu. În anul 1935. Consiliul comunal al Caramurat – ului are următoarea formaţie: Ion Moroianu. Gheorghe Bundă. E. Au urmat apoi: N. noua biserică ortodoxă din Caramurat. În anii 1881-82. Bucur Teşelean. lucrat cu mândrie şi cu multă grijă. Inginer Boncotă. Gheorghiu. Alături de clădirea veche. Membrii de drept în consiliul comunal. apoi serviciile ei au fost mutate în alt local.Vâlci. N. Clopotniţa e spintecată de spărturi adânci. urmat de un preot din Medgidia. Gheorghe Şerban. Tulea medic veterinar. Moroianu. Drăgulin.

până în anul 1924. învăţătorul şi cântăreţul bisericii. Interiorul prezintă un singur naos. Preotul are casă parohială încăpătoare şi un salar de 5000 lei lunar. Al. În 1925. După Mierzaroski. Moroianu şi D. iar cântăreţul 15000 lei pe . Învăţătorul primeşte 4000 lei anual. Întâmplarea făcu ocolul ţinutului şi o aflară toţi credincioşii de sub oblăduirea sfinţiei sale. vine în fruntea bisericii părintele Iosef Schubert. apoi Jipescu. treburile bisericeşti sunt conduse de preotul Eustaţiu Doicescu. De-atunci ia rămas şi porecla de „Jintiţă". s-a construit locuinţa parohială. a construit o mică biserică şi trei odăiţe pentru preot ori călugări. Landburger (militar). Acesta tocmai era ocupat cu scoaterea urdei din zer. Notgesz (militar). fără a avea locuinţă. În anul 1885. întins dintr-o extremă la alta a bisericii. În anul 1883. azi în Bucureşti. H. Bibilla. preotul de astăzi. îl povestesc cu multă savoare: „Intr-un timp. când intra părintele. îi răspunse contrariat stăpânul casei. Ajunse la stâna lui Viciu. Robert Lentz şi în 1932 Bronislav Falevski. apoi Cari Werhain. având spre răsărit altarul ridicat ca în bisericile catolicilor de rit apusean. Sădeanu. zidită în stilul gotic întrebuinţat la cele mai multe biserici germane. În anul 1892. Şt. E o biserică mare. preotul de-astăzi. Polgari. se apropie în grabă de căldarea cu jintiţă îşi umplu căldăruşa pe care o ţinea în mâna stângă şi într-o clipă toţi ai casei erau botezaţi. Const. Din suma obţinută din cotizaţii se plăteşte : preotul. după care urmează în ordine cronologică: Gheorghe Aiteanu. Mierzaroski. care în anul 1881. avem pe preotul învăţător Em.Caramurat. Părintele nu zise nimic. Biserica e îngrijită de comitetul parohial. la o zi întâi era. fiecare locuitor contribuind cu 300-500 lei anual. azi în Craiova. părintele îşi luă căldăruşa şi pămătuful pornind cu botezul. Vâlcu. Frantz Paterok. apoi iarăşi părintele Owerbek. Const. Biserica a fost zidită în anii 1897 -1898. Cel dintâi preot al catolicilor germani a fost Ştefan Vilibald. Ia lăsaţi mă acolo şi veniţi să vă botez! Dar n-avem apă părinţele. un intelectual de o cultură vastă. Carl D'Andre. Biserica Nemţească e aşezată în mijlocul cartierului credincioşilor săi catolici. Owerbek. azi la Bucureşti. au urmat: Hugo Bomert.

Cultul musulman. Geamia tătarilor. După aceasta. e condus de Hogea Bektimir. la începutul colonizărilor. clasa V. de următorul număr de şcolari: Clasa I.an. s-a înfiinţat în Caramurat cea dintâi şcoală primară. 41 elevi. apoi bocitoarele care jeluiau şi cântau faptele mortului şi în urmă participanţii la ceremonie care înaintau în rânduri de câte doi. după care veneau cei ce purtau sicriul. direcţiunea şcoli a trecut sub conducerea lui I. se alcătuia un convoi interesant. Ionescu. 43 elevi. în întindere de câte un hectar fiecare şi îngrădite cu gard de zid. Şcoala primară de fete are patru clase. În frunte mergeau tinerii purtând un steag.. Educaţia Şcolara. apoi a fost numit director regretatul Corneşcu.500 lei. În anul 1882. clasa III. 56 elevi. Multă vreme. clasa IV. Cimitire. Geamia are un turn ascuţit cu minaretul de unde hogea vesteşte credincioşilor ceasul rugăciunilor. funcţionează în localul propriu al şcoli de băieţi. . La cimitir un locuitor mai bătrân rostea rugăciunile rituale. E frecventată în anul şcolar 1934-35. care 27 de ani a slujit cu devotamentul şcoala din Caramurat. În cartierul tătăresc avem o geamie. Astăzi şcoala de fete e frecventată de un număr de 1… eleve. La înmormântare. practică salutul roman şi sunt disciplinaţi după normele stabilite de instrucţiunea premilitară. Ortodocşii şi catolicii. Copiii mai răsăriţi de la această şcoală sunt înrolaţi în armata străjerilor. Această geamie a fost ridicată înainte de anul 1900. care s-a instalat apoi în localul propriu pe care l-a construit comuna la anul …. 13 elevi. nemţii din Caramurat nu aveau preot. au două cimitire. unde se oficiază serviciul religios după cultul musulman. clasa II. Cimitirul mahomedanilor cuprinde 3 hectare şi în loc de gard e înconjurat de un şanţ. cu tot atâtea posturi. 26 elevi. Şcoala primară de băieţi are cinci clase cu 6 posturi din care două minoritare. după care urma înhumarea. Clădirea a costat suma de 38. Cel dintâi învăţător al acestei şcoli cu patru clase a fost Vasile Poreanu care fusese înainte ofiţer în armata austriacă. Astăzi conducerea scolii o are d-1 învăţător Puscaşiu.

şcoala nemţească era frecventată şi de copii de-ai coloniştilor români. Caramurat-ul nu are un dispensar.În localul ocupat astăzi de şcoala de băieţi. cu un capital vărsat de 94. care numără 54 şcolari. care va înzestra comuna. Banca număra atunci 170 de membrii şi avea un capital de 114. care conducea instituţia. Nemţii au un post de şcoală cu patru clase. învăţătorul Owerbek. Astăzi banca populară «Mircea cel Bătrân» dispune de un capital de 700 000 lei şi e condusă de un consiliu de administraţii. Preot Aiteanu. unde se predă religia musulmană. Vasile Popa. Creţu.415 lei. copiilor mahomedani. s-a înfiinţat la Caramurat cea dintâi bancă populară. Aceştia însă suportau greu regimul de educaţie cu vergeaua pe care-l aplicau dascăli germani. vârându-le gâtul între picioare. ia fiinţă o nouă bancă populară: «Principele Nicolae». Ion D. Totuşi în planurile noului sat model e prevăzută şi construirea unui dispensar după cele mai moderne cerinţe. Puscaşu şi Niţă Blebea.500 lei şi 82 de membrii. Aceasta din anul 1932 e lichidată. Cadâr Bektimir şi Matei Rujanski. . Gh. Gheorghe Teşeleanu. Andrei Mocanu. Costache Şeitan. Tătarii nu au şcoală. având un consiliu de administraţie alcătuit din: Traian Beu. «Mircea cel Bătrân» a fost Ştefan Blebea. În anul 1907 la stăruinţele subprefectului Zadâc. Până în anul 1935. Dumitru Bundă. GH. Au însă un post la şcoala românească. preşedinte. îşi bătea elevii cu o vergea respectabilă. Octavian Moroianu. unul din iniţiatorii înfiinţării băncii. Şcoala Nemţeasca. Consiliul de administraţie de astăzi al băncii se compune din : Ion Moroianu. Mai târziu cu 6 ani. Învăţătorii predau după manualele aprobate de minister. Dispensare. Vâlcu. sub denumirea : Banca Populară “Mircea cel Bătrân”. Părintele D. după ce mai întâi se asigura de imobilitatea lor. Un fost elev al acestei şcoli. Cel dintâi preşedinte al Băncii Populare. Radu Tocitu. Băncile Populare. ne spune că. Muntenu. În anii dinainte de război. funcţionează şi o grădiniţă de copii. Faptul trebuie explicat prin adevărul că locuitorii nu i-au simţit lipsa.

cu un motor de 40 cai putere proprietatea D-lui Ion Popa. care deservesc nevoile locale şi ale împrejurimilor. s-a înfiinţat moara cu motor de 80 cai putere. în urma stăruinţelor subprefectului Zadâc. vecinătatea Caramurat-ului e înconjurată cu un brâu de pădure sădită de mână omenească. La Caramurat comerţul e strict local. 6 cafenele dintre care 2 cu hanuri şi 3 brutării. unul al imperativelor economice şi celălalt al împlinirii dezideratelor locuitorilor lipsiţi cu totul de păduri. Agricultura se practică cu unelte moderne. unde se lucrează scoarje. Astăzi plantaţia are înfăţişarea unui imens parc menit să înfrumuseţeze regiunea. dintre care 374 mici şi 7 mari agricultori. Agricultura. Negustorii îşi procură mărfurile de la Constanta şi le desfac între locuitori. Caramuratul mai posedă 2 brutării. 3 magazine de manufactură. Cea mai mare parte a locuitorilor se ocupă cu agricultura. a d-lui Petre Menghis. În afară de două ateliere de lemnărie. e reprezentată prin 5 cârciumi cu vin şi băuturi spirtoase.BO GĂTII Comuna Caramurat. prin aşezarea ei. întrebuinţânduse ca mijloc de tracţiune caii şi boii. Plantaţii. Plantaţia a început la anul 1900. 9 băcănii. cu o producţie anuală de 8OO. Aceştia cultivă în total un teren de 8305 hectare. 1 fabrică de ulei ce se extrage din seminţe şi 2 fabrici de ţiglă şi uluci. cu 35 de ani în urmă. a fost înfiinţată o moară sistematică. În anul 1905.0O0 kilograme. care se întinde pe-o suprafaţă de 258 hectare. terenurile fertile şi starea înfloritoare a locuitorilor e una din cele mai bogate din Dobrogea. avem un atelier de tâmplărie la şcoala de băieţi şi un atelier de festonerie. Această ramură de producţie. . unde se fabrică mobilă şi ustensile pentru nevoile locuitorilor. Majoritatea celor care practică meseriile sunt Români. Spre Apus şi miază zi. Aceasta e plantaţia de salcâmi. Avem apoi 2 ateliere de fierărie şi 3 ateliere de cizmărie. Meseriile. Comerţul. În anul 1922. Astfel avem 381 de agricultori. Plantaţia urmărea două scopuri. Industriei. cuverturi şi altele la şcoala de fele.

locuitorii Caramurat-ului aveau 12. Maşinile şi instrumentele întrebuinţate la muncile agricole sunt următoarele: 53 maşini de semănat. Valorificarea mai intensă a cerealelor. Se duc apoi cerealele la Carol I. SITUAŢIA FINANCIARĂ . Cel mai apropiat centru. Grâu se cultivă relativ puţin şi numai pentru nevoile locuitorilor. Mijloace de transport. În anul 1916.. Din pământul comunei 69 de hectare sunt improprii agriculturii. toamna se aduc ce realele pentru desfacere pe loc şi export. Alte terenuri. unde agricultorii mari şi mici îşi plasează produsele este Constanţa. transporturile pe distanţa Caramurat – Constanţa. Lipsind calea ferată şi mijloacele practice cu tracţiune mecanică. Dar odată cu epizotiile care au răpus turmele de oi această bogăţie a scăzut considerabil. la maşinile motorizate. Pe colinele din partea răsăriteană o bună parte de teren e ocupată cu plantaţiile de vii. care aparţin în majoritate locuitorilor germani. Orzul e produsul care aduce cultivatorilor cel mai mare venit. E cultivată o viaţă de calitate inferioară. Maşini şi instrumente agricole. din cauza lipsei de cooperative care să mijlocească desfacerea produselor. Animale. Izlazul comunei Caramurat e de 176 hectare. După specie.151 de oi. 610 boi şi vaci. unde după treierat. Debuşeuri pentru agricultori. ovăzul şi fasolea. greaua adoptare a plugarului legat de glie. zeiber şi terasă. astăzi avem: 1181 cabaline. nu se poate face. O bogăţie a Caramurat-ului o constituiau animalele. punct de cale ferată între Babadag şi Medgidia. Aceasta mai puţin din motive de economie şi mai mult din motive de ordin psihologic. iar 436 hectare alcătuiesc vatra de sat. 8187 oi şi 978 porci. se efectuează cu căruţele trase de cai. nefacându-se cu acest produs nici un fel de comerţ. Viile. Comparând acest număr cu cel de astăzi dobândim o icoană fidelă a situaţiei. Acest teren e destinat păscutului vitelor şi e administrat de o delegaţie a fruntaşilor comunei. din care se scoate un vin negru pe care locuitorii îl întrebuinţează la nevoile lor.Păşuni. oi şi vite. şi Caramurat – Carol I. 2 maşini de treierat şi 984 diverse instrumente. Urmează apoi: porumbul.

primăvara cu soare călduros începe între 20-25 Februarie.530 lei. În total suma de lei 762. De-atunci. un şir de zile .700 lei. care a ţinut 5 ani încheiaţi.721 lei.000 . ploile sunt foarte puţine.Populaţia Caramurat-ului. în alţi ani. se caracterizează prin vânturi secetoase care bat din direcţia Sud – Est. Cu 20 de ani în urmă întreaga regiune a Caramurat-ului a fost bântuită de o secetă cumplită.112 lei. În anul 1933.833. Pământul în tot anotimpul verii e uscat. cu excepţia vânturilor de mare. Iarna.303. Primăvara şi toamna. secetă ce în comunele apropiate nu s-a semnalat. care nu încetează nici în aceste anotimpuri. drumuri 76. C LIMA Caramuratul are o climă aparte de vecinătăţile cele mai apropiate. anul 1934 prezintă o scădere de 88. Zăpada pe locurile deschise se topeşte de timpuriu. adiţionale: 181. care variază între suma de 750.504 lei drumuri 70. pe care semănăturile pălesc şi îşi pierd vitalitatea. Vânturile nordice sunt frecvente. În anul 1935.000 lei. din cauza aceloraşi vânturi secetoase. Caramuratul are aceeaşi climă a ţinuturilor colinoase dobrogene. la stat 514. Încasările se fac de către percepţie. În 1934. În total suma de lei 840. între 15-25 Februarie.236. zăpada e din abundenţă. vara la Caramurat.850.563 lei. Tranziţia de la iarnă la primăvară e foarte variabilă. mulţi ani încă au fost secetoşi. Faţă de anul 1933. plăteşte impozite anuale. s-au încasat de la locuitori: la stat 583. În unii ani. frigul atinge la maximum de temperatură scăzută 20 de grade Celsius. Au formă de curenţi puternici şi urmele lor se cunosc pe toată întinderea câmpiilor. cu tendinţă spre Nord – Vest. Vânturile acestea vin dinspre Mare şi lacul Siut-Ghiol şi usucă totul în drumul lor. adiţionale 177. abia după 1 Aprilie se simte cu adevărat începutul primăverii. În regulă generală. În fruntea acesteia se găseşte astăzi d-1 Ion Toncu.

călduroase au uscat pământul. a urmat apoi zăpadă şi îngheţ cu frig de 12-15 grade care a ţinut până spre sfârşitul luni Martie. scoţând la iveală şi verdeaţa pe câmp. .

Mai mult decât atâta. deşi cu puţin înainte de războiul mondial. Aceasta dealtfel se poate constata şi din numărul jertfelor aduse pentru patrie de cele două naţionalităţi ale comunei Caramurat. au adus lucruri scoase chiar din casele . După numeroase relatări. Germanii din Caramurat. faptele s-au petrecut în chipul următor: La decretarea mobilizării. Iosef Voitovici şi Anton Mak. care altfel s-ar fi pedepsit. sunt mai bogaţi şi procentajul populaţiei e în favoarea lor. Germanii au sacrificat 15 vieţi de tineri înrolaţi în armată şi anume: Caspar Furch. nenorocirile războiului.CARAMURATUL ÎN TIMPUL RĂZBOIULUI MONDIAL Din statistica încheiată asupra numărului populaţiei Caramurat-ului pe naţionalităţi. Hieronimus Bartsch. rezultă că populaţia germană e în număr mai mare. mult mai mică. toţi românii din Caramurat. s-au prezentat la datorie. Numele acestora s-a trecut pe marmora comemorativă prinsă în zidul din interiorul bisericii germane din Caramurat. Germanii au plecat la oaste în număr foarte redus. Agreaţi de oştirea cotropitoare. faţă de totalitatea locuitorilor. Şi fiindcă nepărtinirea şi obiectivitatea. Iohanes Drescher. Dominicus Hirsch. era mult mai scăzută faţă de români şi avea în stăpânire o întindere de pământ. pentru fapte. Wandel Ternes. Ludvic Sohn. au rămas şi în timpul ocupaţiei în Caramurat. care nu pot aduce nici un fel de laudă populaţiei germane. Astăzi Nemţii. în timpul războiului şi în deosebi. pun la originea bogăţiei celor mai multe familii germane. Ferd. Nemţii nu s-au refugiat. Karl Bachmaer. Knistler. Dintre români. Adam Zaremba. buni pentru oştire. în Caramurat s-au petrecut fapte. Wednel Tuchscherer. demne de toată încrederea. trebuie să arătăm că atitudinea Germanilor era condamnabilă. ne îndeamnă să spunem tuturor lucrurilor pe numele lor adevărate. Iosef Bartsch. în timpul vremelnicei ocupaţiunii germane. şi-au găsit moartea în războiul pentru întregirea neamului peste 100 de eroi. Iohanes Gotz. ei nu erau traşi la răspundere. Locuitorii români din Caramurat. Philipp Schaffer. Casele româneşti au fost jefuite şi avuţiile trecute în gospodăriile nemţeşti. ca un omagiu bine meritat pentru cei ce s-au stins apărând stindardul tării. Dar.

Moştenitorii proprietarilor sunt animaţi de aceeaşi orientare. În afară de mobilă şi lucruri de valoare. boi. buni gospodari de altfel. La sfârşitul războiului. la cifre îngrijorătoare pentru romani. au trecut mulţi ani. până când românii şi-au revenit pe urma loviturilor primite.Românilor refugiaţi. Familii numeroase venite din Basarabia se stabilesc în comuna. ce. astăzi întrecându-1 pe al Romanilor. Terenul cultivabil e în mare parte în posesiunea nemţilor. din Constanta. MICŞORAREA AVUŢIEI LA ROMÂNI Statisticele încheiate în ultimii ani. Ei au bine pronunţată tendinţa spre traiul orăşenesc. fapte care au dus la neînţelegeri şi încăierări sângeroase. jefuite. ei ştiu că acolo lângă brazda de pământ e bogăţia. au găsit gospodăriile nemţeşti bine întărite. cai. de la război încoace a crescut considerabil. ajung după cum am văzut. întorcându-se la vetrele lor. stau următoarele constatări: nemţii. La originea acestor triste consecinţe a unor orientări cu totul greşite. În orice caz. Mulţi dintre foştii luptători români şi-au găsit avutul în curţile şi magaziile nemţilor. germanilor nu li s-a putut face nici un râu. porci şi oi. românii din Caramurat. În afară de aceasta. locuind în case cu chirie şi deşi la început sunt cu totul lipsite de avere. Multe familii de români şi-au lichidat bunurile ce aveau şi sau stabilit la oraş. ruinate. . cei mai mulţi reuşind să tăinuiască dovezile compromiţătoare şi aruncând vina în sarcina trupelor ocupante. pământul lor ajungând în mâinile nemţilor. iar pe ale lor distruse. neînstrăinând cu nici un preţ avutul dobândit. s-au furat vite. românii din Caramurat. ţin cu orice preţ la învăţătura înaltă. caută pe toate căile să acapareze cât mai mult pământ. Numărul locuitorilor germani în Caramurat. Bineînţeles. cu privire la mişcarea populaţiei şi repartizarea avuţiilor pe naţionalităţi. Românii de după război au o mentalitate cu totul aparte. în timp foarte scurt reuşesc să intre în stăpânirea pământului şi în câţiva ani întemeiază noi gospodarii.

” Cea dintâi stână mi-am aşezat-o la Muslui. Stăteam până la Sfântul Dumitru. Primăvara ne întorceam la Muslui. rămas încă din şiragul vechilor colonişti ai Caramurat-ului. dintr-o lume aproape uitată. de la Dunăre şi până la graniţa bulgară. oile erau lăsate să pască pe toată întinderea Dobrogei. şi plecau spre Caraomer. luau merinde pentru mai multe zile şi cele trebuincioase drumului. unde mă învoiam cu turcii pentru adăpostul oilor pe timpul cât se simţea nevoia. în preajma zilei de 1 Mai porneam cu turmele spre munţii .cred ei. În ziua hotărâtă ciobanii. trebuie să dea copiilor lor. unde găseam loc de păşunat îmbelşugat. În fiecare an de atunci. pentru copiii săi. Aici veneam primăvara. Veneam apoi şi eu la Caraomer. îmi povestea cu amănunte preţioase scene neuitate din viaţa de pribegie a mocanilor care cutreierau cu turme Dobrogea. Eram înţeleşi mai de înainte că în momentul sosirii mele acolo ne vom întâlni cu toţii la o movilă. Cheltuielile grele sunt întreţinute adeseori cu sacrificarea pământului care iarăşi trece în posesiune germană. Ce era să facem. Când se ivi cârceagul. scută sau la vre-un punct de hotar pe care-1 cunoscusem în alţi ani. cu cârdurile de oi pe care le aveau în îngrijire. Români din Caramurat nu păstrează deci continuitatea aducătoare de bogăţii a plugăritului şi astfel multe familii s-au ruinat cu creşterea copiilor lor la şcolile înalte. Acolo era salvarea oilor noastre. neam înspăimântat cu toţii. căci numeroşi dintre ei în loc să asigure un venit familiei lor la momentul finalizări au înmulţit numărul destul de mare al şomerilor intelectuali. cu oile în cârduri numeroase plăteam autorităţilor o sumă. trebuia să părăsim Dobrogea şi să ne îndreptăm spre munte. de la Tulcea până la hotarul Bulgarilor: „Când treceam Dunărea. în schimbul căreia. De aceea şcoala de la oraş atât de costisitoare este un ideal al fiecărui tată de familie. ca un străjer singuratec. Din viaţa mocanilor (Amintirile tatălui meu) Tatăl meu.

Iată aici se întinde pământul meu. În anul 1880. La fiecare cârd aveam 2-3ciobani. atâta nu ar fi fost de ajuns. iar mieii în alte cârduri îi duceam la înălţimi mai mari. Pe câmpia Bărăganului oamenii nu erau ospitalieri. Aşezarea în Dobrogea. ca să speriem urşii. Adese ori. Am muncit o săptămână încheiată. între brazdele trase de mine Se vede treaba că am rostit aceste vorbe într-un ceas rău. Turmele le împărţeam în cârduri. cumpărând pământ întins de la stat. Treceam Dunărea pe la Hârşova. pana la locul aşezări pentru iernatec. împădurit pe coaste şi la vârf cu limpeziş. în muntele Şiriu. ierburile erau mari şi dese. căci fiarele foarte adese dădeau târcoale oilor. La stână aveam căşărie şi făceam brânza în cantităţi mari. reîncepeam săptămânile de drum şi pribegie. Stâna o făceam la marginea pădurii. spre apele Buzăului. Drumul îl făceam pe jos şi ţinea 2-3 săptămâni. Noi poposeam cu turmele noastre. aşa că nu se ducea nici o lipsă de nutreţ.Buzăului. mă pomeni cu un colonel . m-am mutat la Toxof. Dar. La 1 iunie. erau păzite de ciobani şi de câini. apoi urmam drumul cel mai scurt ce străbate Bărăganul. mălaiul şi lucrurile trebuitoare la îngrijirea stânei. De foc le era frică şi nu se apropiau. În luna septembrie scoboram iarăşi în câmpie. apoi cârdurile erau urmate de 2-3 căruţe. După ce îmi înjghebai un început de gospodărie. Oile împărţite în cârduri. De aici puţin mai târziu. pe care încărcam alimentele. Nutreţ pentru turme aveam tot timpul căci ciobanii aveau poruncă să împartă terenul de păşunat aşa fel ca oile să nu ducă nici o lipsă. La munte oamenii erau mai buni. care aveau la îndemână măgăruşi obişnuiţi cu drumurile lungi. dimpotrivă ne priveau cu multă duşmănie. că nu mult după aceea. până ce am putut spune. Ne înţelegeam cu ei mult mai bine. În fiecare noapte un cioban se ocupa numai cu culegerea vreascurilor pentru cele 6-7 focuri pe care Ie aprindeam. m-am aşezat la Muslui. Oile le separam în cârduri aparte. împăcat şi mulţumit: . pe câmpie nu cădea zăpadă toată iarna. înţărcam mieii. întotdeauna. spre Buzău. m-am pus să-mi brăzdez şi sa-mi hotărnicesc pământul pe care l-am cumpărat.

Stânele sunt aşezate la locurile cele mai prielnice ale moşiei şi cu satul sau cu şoseaua principală. unul e gata aşi da viaţa pentru altul. e destinat altor scopuri! De-aia am venit să ţi comunic. primar la Caramurat era Bektimir Cârn iar nemţii erau în număr de 25-30 de familii. care toate aparţin marilor proprietari Români. pe care le-am plătit cu 60 de lei hectarul. Viaţa la stână e cu totul alta. sunt atât de strânse legăturile. pleacă de la stăpân . iar dacă după mai mulţi ani de slujbă devotată. ceea ce era un preţ foarte urcat pentru vremea aceea. 400 de hectare. niciodată n-am pomenit între ei vre-o neînţelegere. Când am venit eu. Tătarii erau şi pe-atunci. proprietar şi cioban. Am venit apoi aici la Caramurat şi am cumpărat din moşia lui Ioniţă Blebea. creează aici forme de familii care trăiesc în cea mai perfectă armonie şi bună înţelegere. decât viaţa sătenilor plugari. n-aveam ce face. încât în orice momente critice.Pământul acesta. blânzi şi cuviincioşi şi în toate împrejurările dovedeau sentimente de prietenie pentru români". îşi dobândeşte un trai lipsit de griji. îşi strânge o mică avere pentru mai târziu. practicabile fără greutăţi pe timp frumos şi accidentate pe vremuri de ploaie ori zăpezi mari. căci aceasta s-ar pedepsi. VIAT-A LA STÂNĂ Pe mereaua comunei Caramurat. Argatul trăieşte la stână ani de zile. sunt în legătură prin drumurile tăiate peste câmp. trebuia să mă supun. ca nu cumva să-l cultivi. care nu prea vedeau cu ochii buni colonizările româneşti. Între stăpân şi argat.ce venise la mine şi îmi vorbi apăsat: . sunt aşezate 5 stâne. Nedumerit şi dezorientat. colonelul era pus la cale de bulgarii din împrejurimi. Mai târziu am aflat că. Românii cu tătarii trăiau foarte bine. nu poate să-ti aparţină d-tale. Izolarea aceea care întotdeauna tinde să solidarizeze pe puţinii oameni ce trăiesc departe în singurătate. ce şi-au păstrat încă pământul şi îl lucrează cu aceeaşi pasiune care i-a însufleţit cu decenii în urmă. Aici. ca şi azi.

iar câinii ii vestesc cu glas ascuţit de veghe. Alţii rămân până la moarte în casa unde au început să slujească. dar ciobanii nu au vre-o teamă. ori chiar între . unde se alcătuieşte programul de lucru pentru a doua zi. E cântecul lor fioros. paturile înalte. Câinii te înconjoară lătrând într-una. Sunt lupii flămânzi. Arde cu vreascuri şi cu lemne. pe foţi până spre miezul nopţii. În timp de iarnă. de cum înserează. te întâmpină duşmănoşi şi gata de asalt. Dar mulţi dintre ei. apoi după masă. totuşi mulţumiţi în suflet de traiul acesta al linişti şi sănătăţii viguroase. La o depărtare de 100 de metri de împrejmuirea curţii. În fiecare încăpere se găseşte soba de cărămidă folosită la gătit şi la încălzit. ziua stâna e pustie. încep basmele. la datorie. pană când se aude un semnal. Aceasta e casa stăpânului. devenind cu timpul un fel de membrii adoptaţi ai familiei. abia seara târziu se strâng ai casei frânţi de osteneală de munca de peste zi. cu covoare româneşti în partea dinspre perete. la mici depărtări se ridică căsuţele sau colibele ciobanilor şi argaţilor. o fluierătură prelungă. Interiorul: un cămin cald şi atrăgător. cum ar fi de pildă însurătoarea. Îşi plasează produsele în pieţele Constanţei. acesta îngrijeşte cu dragă inimă să-1 înzestreze şi să-1 gospodărească. să vizităm una din stânele cari se găsesc în apropierea Caramurat-ului. populaţia stânei se strânge lângă vatra din odaia stăpânului. Între timp se aud urlete prelungi ca nişte vaere înfricoşătoare. în căutare de pradă şi adăpost. oile sunt la adăpost. e zidită din cărămidă şi în faţă are un ceardac de scânduri cu o uşiţă. Are mai multe încăperi. apoi adăposturile pentru oi şi grajdurile pentru vite. Fiecare stână îşi are căşăria ei. cinci şase dulăi lăţoşi. chiar după căsătorie îşi întemeiază_ căminul la stână şi nu se despart de stăpânul lor. unde se fabric caşul.pentru vre-un eveniment fericit. o chemare scurtă şi câinii amuţesc ca prin farmec. Stânele din Caramurat. Întreagă atmosferă din odăiţele curate şi întotdeauna proaspăt văruite respiră pace şi belşug. se întorc cu grabă şi se îndreaptă spre casa aşezată în mijlocul stânei. care sunt plasate în comerţ. În jurul casei stăpânului. Dar. În timpul muncilor agricole. Odăile sunt pline de icoane cu scene religioase. ca la casele vechi bătrâneşti. untul şi celelalte derivate ale laptelui. întâmplările şi povestirile care îi fură.

Oituz-ul nu are o statistică a populaţiei. fiecare având gospodărie bine înjghebată. Populaţie. Se află cătunul Oituz.hectare de teren cultivabil şi 1 hectar izlaz. ei Duminica şi în sărbători. din comunele: Caramurat şi Cicârci. judeţul Bacău. În cătunul Oituz sunt 30 copii. au fost colonizate în total 40 de familii. Oituz-ul. fiind condus de primăria din satul de reşedinţă. în Oituz n-au mai rămas decât 3 familii care şi au întemeiat aici gospodării. cu casă tencuită. Totuşi numărul sufletelor e stabilit prin grai viu la 80.. unde s-au dat lupte crâncene în războiul mondial şi din împrejurul căreia. spre Sud . Astăzi Oituzul numără … familii. după numirea celebrei localităţi. sunt originari coloniştii. Cătunul dispune de teren şi materiale destinate acestui scop. 27 dintre ele s-au înapoiat în judeţul Bacău. a fost înfiinţat în anul … pe moşia expropriată a lui Luca lonescu. dintre care însă. Oituzul nu are şcoală. Numele de Oituz s-a dat cătunului. fiecare cap de familie care hotăra să-şi dureze aşezământ în Oituz.locuitorii comunei. La colonizare. nemulţumite de condiţiile de trai. Terenurile celor care au plecat la puţină vreme după colonizare. Avuţii. În acest an. Cătunul Oituz. Ceangăii din judeţul Bacău sunt catolici. Deşi vorbesc bine româneşte şi cu accent moldovenesc. face parte din unitatea administrativă comuna Caramurat. curţi largi cu şoproane şi magazii. care nu ştiu carte. OITUZ Istoric — Populaţie — Avuţii La patru kilometri. Dintre aceştia 75 sunt catolici şi 5 ortodocşi. .Est de Caramurat. a primit de la stat 9. Numele. au fost distribuite locuitorilor lipsiţi. Cu un an mai târziu au mai venit 9 familii de ceangăi din Moldova şi familia tânărului Vlăduţ din judeţul Gorj. În anul 1927. dar aceasta în măsură foarte mică. format din 13 familii de ceangăi emigraţi din comuna Călugăr. participă la serviciile religioase din biserica germană a comunei Caramurat. deşi populaţia ar fi bucuroasă să contribuie la ridicarea ei. familii de ceangăi în casă întrebuinţează limba maghiară.

Hârşova şi comunele înconjurătoare.La început. 100 de oi şi 20 porci. călăuzit de crezul binelui şi al progresului obştesc. Pământul e productiv şi se lucrează cu uşurinţă. aceştia în scurt timp au reuşit să-şi ridice case şi gospodării bine întreţinute. Vatra cătunului Oituz. În privinţa animalelor domestice locuitorii din Oituz stau foarte bine. sunt clădite din cărămidă nearsă şi acoperite cu stuf sau ţiglă. cea mai nobilă şi cea mai consacrată pentru urmările ei. închiriază din mereaua comunei Caramurat. Şi din toate aspiraţiile omului mare. şoseaua Constanţa . care nu au fost încă în nici un fel amenajate. 7 vaci. Locuinţe. ori a satului model. O caracteristică a cătunului Oituz. Locuinţele cătunului Oituz. iar cel rămas e cu totul neîndestulător. izlazul locuitorilor din Oituz. Oituz-ul e legat de Caramurat. plătind o arendă de 250-280 lei anual hectarul. dar după câţiva anii. din satul model. prin drumuri primitive nou tăiate. De remarcat că deşi statul nu a dat nici un ajutor bănesc ori de materiale noilor colonişti. 20 viţei şi mânzaţi. Sunt largi şi cu mai multe încăperi. Animale. În total avem în Oituz 40 de cai. Locuitorii care nu au terenuri îndeajuns pentru cultivat. apa fiind la o adâncime de 13 metri. Fântâni. SATUL MODEL FERDINAND I Înfăptuirile care stau la baza culturii şi civilizaţiei. sufletul fanatizat de credinţa biruinţei. se întinde pe o porţiune de 16 hectare. e următoarea: fiecare casă îşi are fântâna ei. 50 de hectare au fost trecute cantoanelor: zootehnic şi agronomic. sufletul altruist şi devotat mulţimilor până la jertfa de sine. este ajutorarea semenilor. îndrumarea lor pe căile ce . puterea creatoare înzestrată cu flacăra divină a gemului care înaltă omul la cele mai sfinte idealuri. Fiecare familie dispune de 5-6 vite. Aceasta se explică prin uşurinţa cu care se sapă puţurile. era potrivit nevoile lor. au la temelie sufletul mare al realizatorului.

aproximativ 22 hectare. trecând peste toate greutăţile care constau mai ales în lipsa de fonduri. Întreg terenul pe care sunt ridicate cantoanele. Împrejurările însă. şi-a legat numele de-o operă. din care o parte e destinat câmpului de experienţe.duc la izbândirea ţelului. s-a făcut odată cu cantoanele nou zidite. Sassu. care l-a înălţat la treapta cea mai de sus. Fiul înţeleptului şi harnicului român Petcu Sassu. evident. Dl. Faptele acestora. care se găsesc. satul model cuprinde apoi cantonul silvic. a simţit româneşte lângă aceeaşi brazdă răsturnată de plugul apăsat de braţe vânjoase şi acolo şi-a făurit cele dintâi gânduri pentru viitor. In afară de acestea. Terenul destinat noului sat model. Sassu. Abia în anul 1934. şi cel mai preţios document. nu vor găsi răsplătire decât în conştiinţa datoriei împlinite. cantonul zootehnic şi cantonul agronomic. la aproape 1 kilometru spre Sud . are conductă de apă curgătoare . clădire de dată mai veche. Vasile P. care au binemeritat de la patrie pentru faptele lor înălţătoare şi nepieritoare. şi-a dobândit locul cel mai de frunte în galeria marilor dobrogeni. Vasile P. următoarele cantoane: uzina electrică. având la toate intrările porţi sculptate după modelul celor ce se găsesc la intrarea gospodăriilor româneşti. prin realizarea satului model. Cele două pavilioane care alcătuiesc acest canton. e aşezat la extrema Sud estică a satului model. la dreapta şi stânga şoselei. care va rămâne pentru posteritate cel mai elocvent. cu mulţi ani în urmă. de natură potrivnică. de acolo şi-a luat merindea vieţii pentru drumul spinos şi plin de greutăţi. Cantonul Silvic. d.Est de la Caramurat. Cantonul silvic. Satul model. Satul model cuprinde o întindere de 72 hectare. a copilărit în mijlocul părinţilor lor. vor cunoaşte mâine că întemeietorul acestui aşezământ pilduitor. Istoric. a păşit la înfăptuirea acestei opere de proporţii considerabile. datează de mai mulţi ani. e îngrădit cu împrejmuire de scândură. a fost ales din porţiunile disponibile. Din luna Aprilie 1934 şi până în Martie 1935. iar cealaltă parte cantoanelor care formează un cartier de toată frumuseţea. n-au îngăduit începutul celei mai modeste realizări. Sassu. Urmaşii coloniştilor care au descălicat ţinutul Caramurat-ului. în mulţumirea de a fi cucerit laurii recunoştinţa pentru munca lor în slujba celor mulţi. a fost preconizat de d-1 Vasile P. s-au construit în satul model. împrejmuirea uniformă.

1 farmacie. Terenul acesta e împărţit la 5 locuitori din Caramurat. se află uzina electrică. au conducte de apă curgătoare şi în despărţituri sunt instalate lumini electrice. În fundul curţii impunătoarea locuinţă a medicului veterinar. pe care aceştia la recoltă o înapoiază în noi cerinţe. clădit din beton armat şi cărămidă. De asemenea mai are în posesiune 50 de hectare. în dreapta şi la stânga sunt construite două pavilioane de câte 4 încăperi fiecare. Grajdurile sunt pavate pe jos. construită după cele mai străzile principale din Caramurat.şi reţea de lumină electrică. alcătuit din 5 pavilioane construite toate în stil românesc. lot demonstrativ. Castelul e alimentat cu apă de o fântână adâncă de 18 metri. şeful cantonul compusă din 8 camere cu baie şi un birou de lucru. e înălţat castelul de apă. ca şi pe terenurile destinate pepinierelor şi experienţelor agricole. instituţiile publice şi . Acest castel are o capacitate de 3 vagoane şi deserveşte toate cantoanele satului model. Castelul de apă. Cantonul oferă cultivatorilor sămânţa trebuitoare. La intrare.. În canton se găsesc locuinţele funcţionarilor şi cancelaria de lucru. 5 boxe pentru berbeci. cu streşini larg deschise în afară. Ea e înzestrată cu un motor «Diesel» de 60 cai putere şi dispune de-o reţea de 1 km şi jumătate lungime aceasta uzină. Extremele din dreapta şi stânga ale vastei curţi. din care face parte şi întinsa plantaţie de salcâmi. 1 cameră pentru servitor şi 5 despărţituri pentru alte vite. alimentează cu curent electric toate cantoanele satului model. fiecare fiind împărţit după cum urmează: 4 boxe pentru armăsari. sunt ocupate de două grajduri mari. Cantonul Zootehnic. Acest canton cuprinde 7 hectare de pământ. locuinţele şi cancelaria celor doi agenţi veterinari ai cantonului. săpată la o distantă mică. În dreapta cantonului silvic despărţită prin aceeaşi îngrăditură uniformă. împrejmuit în întregime cu gard de sârmă. Acest canton are în îngrijirea sa un teren de aproape 300 hectare pământ. Uzina electrică. cu obligaţiunea să-l cultive după indicaţiile date de conducerea cantonului agronomic. Conductele de apă se întind în tot cartierul cantoanelor. Uzina electrică a fost construită în timp de 9 luni şi jumătate. Lângă uzina electrică e aşezat cantonul zootehnic. În unghiul din dreapta cantonului zootehnic. Cantonul Agronomic.

În dreapta acestuia se află o vastă magazie pentru cereale. pepinierii şi experienţelor ce se fac pentru dobândirea diverselor varietăţi selecţionate. În proiectul iniţial pentru înfiinţarea satului model. Din recolta obţinută. Aceste maşini şi unelte pot fi împrumutate la cerere şi sătenilor. 1 maşină tocătoare pentru nutreţ sărat. Totuşi realizarea acestora. e prevăzut şi dispensarul pentru nevoile sanitare ale comunei. magazia de zid de cărămidă. Aceste cantoane a căror înfiinţare e apropiată. 1 maşină ţesală pentru buruieni. 1 selector. trei părţi revin cultivatorului. 2 cultivatoare. 1 maşină de bătut porumb si numeroase instrumente necesare muncii agricole. vor cuprinde fiecare pavilioane aparte şi vor fi administrate după sistemul celorlalte cantoane. satul model mai are o serie de deziderate. 2 semănători marca “Unicum”. conducătorul cantonului. în foarte scurtă vreme va deveni fapt împlinit. Aceasta e zidită după acelaşi plan cu locuinţa medicului zootehnic. Cele 7 hectare care alcătuiesc o continuare a curţi cantonului sunt destinate şcolii de viţe altoite. care deşi au fost prevăzute în planurile alcătuite. În primăvara acestui an. cu mai multe încăperi. cele mai perfecţionate. Un pavilion e destinat cancelariei şi locuinţei şefului de cultură. fără a li se pretinde pentru aceasta vre-o contribuţie.natură. dispune deocamdată de următoarele maşini şi unelte: 1 tractor modern. Dar. Cantonul agronomic. a luat iniţiativa plantării unui frumos parc de flori pe terenul ce se află între gardul dinspre şosea şi magaziile de unelte şi cereale. Cu construirea acestora apoi. Sassu. satul . Maşini şi unelte. cum şi baia publică. Cantonul agronomic e compus din patru pavilioane: o magazie-remiză pentru maşinile agricole. De asemenea cultivatorii au dreptul de a întrebuinţa la muncile agricole maşinile şi instrumentele cantonului. pentru cel puţin 150 de familii. Acestea sunt realizările de până astăzi în satul model conceput şi ridicat prin strădania continuă a D-lui Vasile P. care produc răsad de diferite feluri de zarzavaturi. La mijlocul cantonului e locuinţa inginerului. iar o parte cantonului agronomic. cantonul agronomic a înfiinţat paturile calde. 1 maşină de semănat pentru câmpuri de experienţă. Satul model de mâine. Apoi conducerea cantonului. încă nu au fost împlinite.

ca un focar de luminaşi îndrumări sănătoase. cu următoarele scopuri: demonstrativ. statornicia triburilor ori familiilor aşezate într-un anumit ţinut. întâmpină dificultăţi serioase. poate aduce lumină şi adevăr în faptele trecutului nebulos. de ajutorare şi prosperitate. Administraţia cantoanelor este autonomă. îngreunează nespus de mult strădania cercetătorului şi numai perspicacitatea ajutată de puţinele date cunoscute. folosindu- . jafuri. Administraţia. În lucrarea de faţă. În aceste împrejurări nu s-au creat documente scrise care să uşureze sarcina istoricului de mai târziu. ca o citadelă impunătoare a civilizaţiei. ……… CONCLUZII Alcătuirea monografiei unei localităţi dobrogene de origini mai vechi. Lipsa de documente şi date ştiinţifice pozitive. Scopul demonstrativ. Chestiunile ce privesc administraţia publică se rezolvă de autorităţile constituite ale comunei Caramurat. e atins de îndată ce realizările pot înfăţişa o nouă stare de lucruri ce arată tuturor mijloace practice prin care se poate ajunge o situaţie înfloritoare. având fiecare conducere aparte. am căutat pe toate căile obiectivitatea cea mai strictă. Satul model Ferdinand I e întâia realizare de acest fel în Dobrogea şi va servi ca pildă de urmat tuturor înfăptuitorilor de mâine care se străduiesc pentru mulţimea poporului de jos. având anumite misiuni. Consideraţiuni. şi să fie completate de cunoştinţele tradiţiei.. cutreierau regiunile Dobrogei. Intre anii 1600-1820. Satul model Ferdinand I. educativ. ciocniri sângeroase şi devastările care se semnalau aproape cu regularitate. Face parte din comuna Caramurat. Satul model Ferdinand I. epoca de întemeiere a multor localităţi din Dobrogea. era condiţionată de invazii.model se va înfăţişa în toata splendoarea frumuseţii lui. a fost întemeiat. O informare justă. rămânând ca aceste scrieri să servească ca dovezi. putem avea numai din scrierile călugărilor care în acele vremuri.

şi-ar avea monografiile lor. aproape toate comunele. cercetători şi scriitori de mai târziu. cu aceste lucrări care fac mai uşoară cunoaşterea ţărilor respective. De asemenea. Scopul monografiei noastre. leagănul primilor colonişti. În deosebi. . nu s-au păstrat dovezi şi par a fi lipsite de evenimente ori fapte importante. În pasagiile care privesc explicaţia anumitor aspecte ce se referă la situaţia Românilor şi a minorităţilor din Caramurat. întrucât Caramuratul e una din comunele cele mai de seamă ale Dobrogei şi întâiul sat model al provinciei noastre. am urmărit cunoaşterea Caramurat-ului de către tineret şi cei interesaţi. veniţi să întemeieze aici o nouă viată. cu tendinţa denigrării elementului românesc din Caramurat. Statele cheltuiesc sume considerabil de mari. în multe scrieri de însemnătate. după cum s-a văzut. încă s-ar aduce o însemnată contribuţie cunoştinţelor despre pământul. Căci. pentru restabilirea adevărului. oricât de neînsemnat ar fi ele. ale celor ce se vor mai ocupa cu conturarea atât de importantă a satelor dobrogene. Întrucât am izbăvit vor dovedi eventualele foloase. tineretul comunei Ferdinand I. ca şi de tradiţia ce s-a păstrat între locuitorii mai bătrâni. Prin scrierea aceasta. dacă cel puţin comunele mai însemnate. va găsi în monografia noastră mijloacele cunoaşterii satului. oamenii şi bogăţiile noastre. Despre epocile care sunt mai puţin caracterizate în istoricul satului Caramurat. Şi socotesc că autorul tocmai pentru cele mai sus relatate. avea îndatorirea preciziunilor. totul porneşte din sinceritatea desăvârşită şi simţul răspunderii. s-au spus o seamă de lucruri ce denaturează cu totul adevărul. În ţările apusene. nu tinde la recunoaşterea lucrării ca o necontestată valoare istorică.mă de datele pe care le aveam la îndemână. a contribuit la alcătuirea monografiei impulsul datoriei. ori în cuprinsul lucrării. sate şi cătune îşi au monografia lor. aşa încât am crezut de cuviinţă să evităm presupunerile insistând mai puţin asupra lor. spre a aduce un cât de modest aport la cunoaşterea colonizării pământului dobrogean. La noi. cititorul nu trebuie să vadă intenţia ori vreo tendinţă de natură şovină.

1935 . Pentru orice observaţie binevoitoare. ori distrusă în timpul războiului mondial. se datorează faptului că ele nu se mai găsesc nici la autorităţi şi nici la instituţiile publice.Lipsa anumitor date statistice din monografia noastră. Constanţa. voi fi recunoscător. mare parte a arhivelor fiind pierdută. AUTORUL Martie .

Sign up to vote on this title
UsefulNot useful