P. 1
caramurat Monografie

caramurat Monografie

|Views: 380|Likes:
Published by Silvia Aktas

More info:

Published by: Silvia Aktas on May 02, 2011
Copyright:Attribution Non-commercial

Availability:

Read on Scribd mobile: iPhone, iPad and Android.
download as DOC, PDF, TXT or read online from Scribd
See more
See less

05/26/2014

pdf

text

original

CARAM URAT I ISTORIC Numele. Pe şoseaua Constanta – Carol I.

, la depărtare de 25 kilometri de capitala Dobrogei, într-o regiune unde specificul provinciei dintre Dunăre şi Mare se înfăţişează în toate culorile caracteristice, întâlnim satul Caramurat, astăzi numit oficial Ferdinand I. Vechea numire a satului, îşi are originea ei străveche, legată de numele celui dintâi stăpânilor al Tătarilor, stabiliţi pe locurile cuprinse în patrimoniul comunei Murat cel Negru, (Cara Murat) după tradiţia păstrată din generaţie în generaţie, între Tătarii care populează încă o aripă a satului, a întemeiat cele dintâi aşezări statornice ale familiilor de sub conducerea sa şi după obiceiurile vremii, înfăptuirea a rămas să-i poarte numele, timpuri îndelungate. (Tot astfel şi-au dobândit numele, cu secole în urmă, comunele: Caraomer, Cară-Nasuf şi alte localităţi dobrogene, fapt ce întăreşte şi mai mult presupunerea că obiceiul – comun de altfel, la aproape toate neamurile – era practicat de cei dintâi musulmani aşezaţi în Dobrogea). Murat cel Negru, întemeietorul satului, a rămas până la moarte conducătorul familiilor aşezate după toate probabilităţile, spre Apus de şoseaua ce străbate satul Ferdinand I., adevăr ce se confirmă şi de tradiţia care pretinde că primul stăpânitor de aici, e îngropat la punctul denumit «Movila». Cu privire la însuşirile ce caracterizau pe Murat cel Negru, tradiţia e aproape neştiutoare. Se pretinde că Murat ar fi fost negru la suflet şi de aceea i s-ar fi adăugat la nume calificativul cunoscut. Înclinăm a crede însă contrariul şi anume, că acest calificativ; era de natură fiziologică. Murat, a fost în acest caz un tătar voinic cu faţa bronzată de soare şi crăpată de vânt. Înfăptuirea lui Murat avea la bază o pornire generoasă, altruistă, prin faptul că asigura adăpost şi bună stare supuşilor săi, ceea ce ar fi cu neputinţă să conceapă sufletul negru. Vechime. Bătrânii cari îşi trag obârşia din familii vechi de tătarii rămase pe meleagurile ţinutului, informează cu amănunte adeseori laconice, că Tătarii lui Murat,

s-ar fi stabilit în Dobrogea, odată cu cele dintâi triburi emigrate din Crimeea şi statornicite dincoace de Dunăre. Fireşte, din spusele lor e greu de reţinut vre-o dată precisă, întru-cât ei nu cunosc evenimente ori fapte de seamă legate de aceste emigrări şi în legătură cu tribul Iui Murat. Apelând la mărturia datelor ştiinţifice, pentru stabilirea vechimii satului Ferdinand I., găsim prea puţine fapte elocvente, totuşi se pot face precizări aproximative, după constatările călătorului arab Eulia Celibi, care cu trei veacuri în urmă a cutreierat ţinuturile dobrogene. Acum 300 de ani. Eulia Celibi, în drumul său dinspre Tulcea spre Mangalia a poposit într-un sat cu locuitori gospodari şi cu buna stare. A fost bine primit şi ospătat cu carne de mânz şi kâmâz*). Satul avea o mare întindere, cuprindea patru mahalale, cu patru geamii şi avea un număr însemnat de prăvălii. Acest sat, cu locuitori, de originea cărora nu ni se spune nimic, se numea Caramurat. Toate elementele din datele călătorului arab, ne duc la concluzia că satul Caramurat de acum 300 de ani, era locuit de tătari, deoarece turcii nu mănâncă carne de mânz şi Kâmâz-ul e băutura tătarului. Ipoteza că ar fi putut exista un alt sat, în altă regiune, cu numirea celui de astăzi, e neîntemeiată, întru-cât nici tradiţia şi nici cercetările ce s-au făcut, n-au pomenit vre-odată de această chestiune. Aşa dar, acum trei sute de ani, Caramurat-ul era o comună de seamă, cu locuitori bine înstăriţi şi cu o oarecare organizaţie indicând un grad de civilizaţie remarcabil. Comparând aceste date cu faptele istorice, s-ar putea afirma că cele dintâi aşezări stabile s-au făcut aici acum patru sute cincizeci, cinci sute de ani, de către triburile tătare. Tătarii din Caramurat, au stăpânit întinderi mari de pământ şi nu numai cât cuprindeau vecinătăţile satului, ci până în depărtări, spre satele ocupate vremelnic sau în mod stabil de alte triburi. Aveau conducătorul lor, numit Muhtar, adică primar, care avea asupra locuitorilor, putere aproape absolută. Se ocupau cu agricultura şi creşterea vitelor, în speciala a cailor, care le furnizau carnea şi laptele nelipsit de pe mesele cele mai modeste.

Teritoriul ocupat a fost stăpânit de tătari, până spre sfârşitul veacului al XIX-lea când, pe la anii 1877-80, apar cei dintâi colonişti transcarpatini, Mocanii, care inaugurează perioada plină de prosperitate a stăpânirii româneşti. Cerchezii. Unii cercetători ai vechilor aşezării dobrogene, pretind că înainte cu două sute de ani, numit Ceair*) din vecinătatea cartierului tătăresc ale râtului, ar fi fost populat de Cerchezi. Tradiţia n-a păstrat date cu privire la existenta şi viata Cerchezilor în locul mei Urmele de cenuşă, cioburi şi vetre de foc, care se găsesc astăzi din abundentă, în locurile arătate, dovedesc că într-adevăr s-au înfiinţat şi au dăinuit acolo aşezări de Cerchezi, însă acestea n-au avut durată. Cerchezii, vânturătorii stepelor au plecat mai departe spre Apus, ori Miază-zi, fără a fi timpul unor înjghebări de gospodării trainice. Fapt ce atesta că în preajma anilor 1870-72, în Caramurat nu mai trăia decât un singur Cerchez, anume Asan Abdulah, ultimul din neamul său de pribegi. Alte neamuri. Înainte de 1877, în Caramurat, trăiau şi câteva familii de Arabi. Unii dintre ei aveau înfăţişarea exotică de negri africani. Arabii cultivau şi ei pământul şi pe câmpiile cu i| ogoare, cămilele lor prinse la tânjala plugului rudimentar contrastau pitoresc cu caii Tătarilor. Hogea Bektimir din Caramurat, fiul ultimului primar din neamul crimeian, ne povesteşte că cu mulţi ani înainte de era stabilit în Caramurat şi un mocan secelean cu numele Oprea, om avut şi cu mare trecere în rândurile Tătarilor. Mocanii şi Nemţii. Mocanii, s-au aşezat în Caramurat între anii 1879-1880, cam în acelaşi timp cu câteva familii de Nemţii, care au venit din Crasna, Vasile Popa şi Niculae Au urmat apoi: Moş Blebea cu o întreagă colonie, Nea Fleşeru , Ion Moroianu, Bulhăreanu, Radu Ceauş, Ion …caşu, Jiga Gheorghe şi Dragomir Roşu. Nu mult după s-au stabilit aici: Petcu Sassu, Bucur Teşeleanu şi ceilalţi seceleni, care au colonizat terenurile disponibile. După ani de la începuturile colonizării, Caramuratul devine mocănesc, cu gospodării bine înjghebate şi oameni harnici plini de energie. judeţul Cetatea Albă. Cele dintâi familii de mocani stabilite la Caramurat, au fost ale transilvănenilor:

Iată cum evocă Octavian Moroianu, o întâmplare din timpurile colonizării Caramuratului, un fapt de natură să dea o impresie clară asupra stărilor de lucruri din vremea aceea. “ Eram trimis de tatăl meu, să găsesc terenuri dimineaţă pentru oi, să strâng fânul trebuincios, urmând ca în primăvara anului 1880 să venim cu oile şi ciobanii arabagii, unde mă stabilisem, am plecat la Medgidia, centrul Mocanilor, să cer sfaturi şi îndrumări. Pe timpul acela oile se stingeau pe capete de cârceag, boală ce se ivea zice-se - deoarece pământurile dobrogene, nu erau cultivate. La Medgidia, mi s-a spus: - Du-te băiatule la Caramurat, acolo e loc bun. Oile nu mor de cârceag şi găseşti din belşug iarbă şi pământ. Aşa am făcut. La Caramurat, m-am învoit tu Tătarii şi a doua zi am pus păru' în coasta din spre Apus şi acolo am tras întâia brazdă în pământul rodito. În primăvară apoi, în ziua celor patruzeci de mucenici, au venit toţi ai noştri şi am durat aşezarea care a rămas până astăzi.” Din povestirea lui O. Moroianu, se pot deduce aprecieri preţioase. Regiunea Caramurat-ului era preţuită de mocani, fiind prielnică traiului vitelor şi având terenuri fertile. Totuşi proprietarii de oi nu şi-au putut pune la adăpost avutul de furia epizootiei, până la descoperirea cauzelor boalei. Astfel, la început, Petcu Sassu a pierdut 4.500 de oi, Chitu Alexe 6.000 de oi, iar un basarabean cu turme numeroase, anume Aleuca, 15.000 de oi. Primii colonişti români, care s-au aşezat în comună îndată ce s-au oferit posibilităţi prielnice, au găsit stabilite în Caramurat 5, 6 familii de Nemţii basarabeni, care ocupau partea de răsărit a satului. Aceste familii plecate din regiunea Cetatea Albă, din cauza lipsei de pământ, au făcut învoieli cu tătarii, ocupând teren relativ puţin, întru-cât nu aveau îndeletnicirea creşterii turmelor de oi. Familiile: August Seni, lohan Rujanschi, Petre Rujanschi, Petre Arnold, N. Ketz şi Anton Ternes, se socotesc prin urmare, fondatoarele cartierului nemţesc din Caramurat. Bătrânul Ternes Carol, din Caramurat, ne spune că în 1877 s-au stabilit în sat 10

Foarte probabil că în a doua jumătate a secolului al XIX-lea. După anexarea Dobrogei la Regatul României. care s-a îndreptat spre graniţă îndată după stabilirea acestora. sau cinci. T. Coloniştii germani au fost bine primiţi şi s-au bucurat de toate înlesnirile. În orice caz Bulgarii n-au lăsat nici o urmă din care să se poată deduce că ar fi trăit vreme mai îndelungată în Caramurat. În volumul «Judeţul Constanta in anii 1916 şi 1922-23». în Caramurat nu se mai găsea decât un singur Cerchez. Autori şi scrieri. De menţionat faptul că nu se pomeneşte de existenta elementului bulgar în cuprinsul Caramurat-ului. precizează că satul Caramurat a fost înfiinţat pe timpul dominaţiei otomane de către tătarii şi cerchezii veniţi din Crimeea. iar despre ascendenţii acestuia se spunea pe vremea aceea că nu se mai cunoaşte nici un amănunt — şi de decenii întregi — prin partea locului nu se mai vorbea de Cerchezi. înainte de războiul Independentei. conducătorul celui dintâi trib tătăresc aşezat în această regiune. Tătarii în spusele lor remarcă acest lucru şi precizează că erau în număr de patru. d-1 profesor N. apoi. Faptul nu pare verosimil. după nume Asan Abdulah. Bunele intenţiuni ale autorului au fost înşelate de informaţi eronate. Negulescu. In acelaşi istoric găsim menţiunea că Cerchezii au emigrat din Caramurat în timpul războiului din 1877-78.familii de nemţi. pentru motivul că tătarii nu au venit odată cu Cerchezii care şi-au făcut apariţia mult mai târziu. Autori germani despre Nemţii din Caramurat In studiul: «Die deufschen Dorfer» din lucrarea „Bilder aus der Dobrudcha” alcătuită . au venit şi ceilalţi colonişti basarabeni. la o mică depărtare de Caramurat erau aşezate câteva târle bulgăreşti (Hagigabar). intru-cât în preajma anilor 1877-78. au venit alte 25 de familii. Cei dintâi colonişti români au mai găsit aici o singură târlă. Satul avea în timpul acesta o conducere şi o administraţie românească. Aceştia au plecat spre alte meleaguri. după cum am arătat. nu avea nimic cu cerchezii. apoi în anii următori. atraşi de privilegiile acordate şi de avantajele pe care le oferea noul loc de aşezare. pe coasta dinspre Apus.

asupra colonizărilor nemţeşti din Caramurat. Ei erau la început numai zece familii. suferă de anumite erori. Numărul cel mai mare de emigraţi din Crasna s-a aşezat în satul Taşaul. s-a făcut o mare colonizare a Românilor transilvăneni. care dacă nu sunt intenţionat făcute. Toate documentele şi dovezile ce le avem în această privinţă. autorul acestuia. Unele familii sunt originare din regiuni germane. cei dintâi colonişti germani. nu e bazată pe dovezi îndestulătoare. i-a făcut să plece şi numai o parte mică s-a reîntors mai târziu. după care o parte a revenit in această comună. toate argumentele pledează în favoarea afirmaţiei că. în comuna lor. Acest început de documentare a savantului german. Războiul ruso-turc. In timpul războiului ruso-turc. tătarii au rămas pe loc. Caramurat-ul era un mare sat tătăresc. înainte de a începe emigraţia germană. Spre mijlocul anului 1880. ceea ce se confirmă şi prin faptul că au fost găsiţi aici de cei dintâi colonişti. cu privire la colonizarea nemţilor în Caramurat: <In primăvara anului 1876. atunci desigur îşi au obârşia în insuficienta dovezilor şi datelor concrete strânse la alcătuirea studiului. tătarii: 400 suflete şi nemţii: 161 familii cu 875 suflete». Tătarii erau în număr de vreo 300 de familii. să se fi stabilit la Caramurat 10 familii de Nemţi care apoi ar fi plecat în timpul războiului ruso-turc. Chestiunea emigrării tătarilor în timpul războiului de la 1877-78. colonie catolică din eparhia Akkermanului. . duc la concluzia că nemţii au venit în număr foarte mic. spre Nord Vest de Constanţa. Ei toţi veneau din Crasna. în timpul războiului Independentei. ceea ce se poate observa şi după numele de familie.în anul 1918. Numărul românilor înainte de războiul mondial a fost de 540 suflete. Dimpotrivă. O parte a acestora a pribegit din Polonia. germanii au plecat din Caramurat. Toate cele zece familii formau doar o mică parte dintr-un grup mai mare aşezat în Crasna. altă parte a plecat în regiunile Tulcei. refugiindu-se timp de trei ani de zile. spune următoarele. ori în regiunea acestuia. au venit in Caramurat. Paul Traeger. ca Landau ori Pădurea Neagră. Dr. la 25 de kilometri. Mai întâi e prea puţin problematic ca în anul 1876. odată cu primele familii de colonişti români.

a părăsit satul. acesta afirmă categoric că înainte de acest război. în preajma anului 1835. a cărei copie se găseşte şi în arhivele Academiei Române. probabil pentru că partea externă a nasului şi-o pierduse în tinereţe în vre-un accident ori pehlivănie. Odată cu înscăunarea lui Remus Opreanu. câtva timp administraţia comunală era condusă de fruntaşi aleşi dintre tătari. de Prefectura judeţului Constanţa. care este urmarea alcătuirii tendenţioase a monografiei germane. o parte a populaţiei musulmane. Autorităţile româneşti. arată că în acel an erau în Caramurat 1265 Români şi 875 Germani. ultimul primar de neam tătăresc e Bektimir Hagi Asan. precum şi satele devastate în timpul războaielor. îşi găsea justificarea în politica lor de expansiune. Bektimir Asan. Între satele care sunt trecute cu menţiunea «devastat» se găseşte şi Caramurat-ul. de grozava nepotrivire. în cele mai multe comune treburile conduceri comunale trec în sarcina românilor. faptul ce constituie greşeala de căpetenie a lui Paul Traeger. stabilite în comună. acesta socotinduse ca virtute ce nu-şi are locul în lupta cu orice mijloace. populaţia creştină sau mahomedană. Pentru Germani. nepărtinitor. se relatează următoarele cu privire la satul Caramurat: Statul major al imperiului rus. Această hartă înseamnă numele satelor. cel dintâi prefect dobrogean la Constanţa. Acesta poate fi numit şi cel dintâi primar care are sub grija sa noile elemente de colonişti. era om cumsecade. . greşeală făcută poate cu anumite intenţiuni e numărătoarea populaţiei pe naţionalităţi.Dar. La Caramurat. inteligent şi cu multă judecată. În lucrarea profesorului Alex. Foarte probabil că în urma acestor devastări. şi 875 de Nemţi. «Din Etnografia Dobrogei» publicată în anul 1923. ne lovim. Oamenii îi spuneau Cârnu. în Caramurat ar fi fost: 540 Români. Arbore. Cartea s-a alcătuit în timpul ocupaţiei. Comparând această statistică cu studiul amintit. înainte de războiul mondial. ei nu puteau respecta adevărul. a alcătuit o hartă a Dobrogei. faptul e explicabil. Chiar după stabilirea coloniştilor români în Caramurat. "Statistică oficială făcută în anul 1916. revenind mai târziu în vreme de linişte. când tendinţa de a se spori numărul locuitorilor de neam teutonic. In astfel de împrejurări. Alte documente. bun gospodar. în studiul său “Die deutschen Dorfer”. F. pentru înfăptuirea unui scop. Aşa.

Plătiţi-vă datoriile pentru locuri. însă. Introducându-se administraţia românească. In anii 1884-85. după obiceiurile pământului. moştenite de localnici. Un muncitor era plătii cu doi lei şi jumătate pe zi şi trebuiau aduşi. Octavian Moroianu. Împroprietărirea. Plata pământului trebuia să se facă în zece ani de la data împroprietăririi. Cuvânt care înseamnă om avut. impuse de colonişti şi tătăreşti. româneşti. azi în viaţă. proprietarii loturilor mari plăteau 8 lei de hectar anual. ceea ce înseamnă că e înstărit. în nădejdea că astfel va fi ocolit de urmări. prefectul Remus Opreanu îl numeşte pe Moş Ioniţă Blebea. După îndelungate străduinţe coloniştii din Caramurat au obţinut o amânare de trei ani pentru impozitele anuale. pe deoparte şi pe de alta. mâna de lucru costa foarte scump. Coloniştilor li s-au dat loturi mari peste 100 de hectare şi loturi mici de la 10 la 100 hectare. ne lămureşte că Moş Blebea cumpărase 1500 de hectare de pământ. termen prelungit la 30 de ani. lucrători de la munte. iar proprietarii de loturi mici … lei de hectar pe acelaşi interval. deoarece producţia nu era prea considerabilă. Petcu Sassu. s-a făcut împroprietărirea coloniştilor pe terenurile proprietatea Statului. dar plata anuală se făcea cu mari greutăţi. dar nici la scadenta aceştia n-au putut răspunde unii dintre ei care au cumpărat întinderi mari de pământ. în fruntea treburilor comunale. . Pentru pământul ce stăpâneau. Parte din pământul din posesiunea tătarilor a fost expropriat acestora lăsându-li-se loturi mari numite tapiuri *). Administraţia de-acum se face după normele şi instrucţiunile autorităţii centrale. îi sfătuia pe toţi cu înţelepciune: .Bektimir avea două neveste. statul nu are pământ să-l împartă de pomană. printr-o dispoziţie specială. Bineînţeles că la termen nu a putut plăti suma cerută de impunerile anuale şi atunci i-a sfătuit şi pe ceilalţi moşieri să se abţină de la plata cerută de stat. unul din cei mai respectaţi fruntaşi ai coloniştilor. care intră în stăpânirea altui moşier (Erimia Poppa). deoarece localnicii nu înţelegeau prea mult din cerinţele muncilor agricole. cel mai apreciat dintre coloniştii veniţi de curând. Coloniştii români au cumpărat numai loturi mari. Locuitorii îi spuneau Ciorbagiu *). Moş Blebea nu mai putea plăti şi îşi pierdu mare parte din proprietate.

Acesta greşise căile bune şi luă drumul haiduciei. Într-o clipă i-am aşternut o masă cu tot ce aveam mai bun de mâncare şi băutură. spunându-mi: Ehei! Neică Duţule. ieşi în gura surlei*) gata de plecare. Noroc Alexuţă. cu un cap mic. “Alexe Ciută. Intr-o zi. Când venea în sat era om de treabă şi nu-şi arăta nici o pornire năzdrăvană. îl cunoşteam şi eu. mă găseam la stână. fără să spună un cuvânt. merită să fie amintită. mei şi porumb. cu statuia lui Ovidiu. s-a stabilit la Caramurat ceva mai târziu decât coloniştii lui Moş Blebea. O întâmplare povestită de bunicul meu. Creşterea oilor a fost aproape părăsită. Deodată văd înaintea mea un om bine făcut şi înarmat până-n dinţi. loc al moşiei. descălecând de pe un cal neastâmpărat. Caramurat-ul era aproape liber de sarcini către stat. Aici aveau adeseori şi neplăceri de pe urma haiducilor şi hoţilor care cutreierau regiunea Caramurat-ului. ovăz. Haiducul s-a ospătat cu lăcomie. Bună ziua. Mare parte a timpului de lucru şi-o petreceau la stânele ridicate de obicei în cel mai prielnic. Alexe Ciută avea un fiu pe Alexuţă. o coamă mare. Produsele se aduceau la Constanţa şi se depozitau în magaziile enorme. Gospodăriile se măreau şi proprietarii moşiilor dobândeau venituri frumoase din agricultură. . toţi îi ştiau de frică. Mă gândesc că e mai bine să-mi văd de drum. din cauza cârceagului care secera cu nemiluita.(ce era să-i spun? Deşi tremuram de frică. faptele lui îngroziseră ţinutul. Radu Tocitu. apoi după ce termină. îi zic eu. Mă arătai deci îndrăzneţ). Rămâi sănătos. Se cultiva orz. Viata coloniştilor se împărţea între câmp şi gospodărie.După câţiva ani. situate pe vremea aceea pe locul unde se află astăzi piaţa Independentei. venisem eu cu alt gând la dumneata. picioare subţiri şi o coadă lungă şi stufoasă. Dădea numeroase lovituri prin împrejurimile „movilelor înghinate" pe sub care trecea atunci şoseaua spre Constanta. Găsesc ceva de mâncare ? Cât pofteşti. şi numai decât. instinctul m-a îndrumat peo cale bună.

De atunci nu l-am mai văzut pe haiducul Alexuţă. se înalţă clădiri impunătoare. *) Surlă — colibă pentru ciobani. Legenda *) Ciorbagiu — se spunea tuturor celor care prin situaţia lor deţineau o autoritate de orice fel. Astăzi după cincizeci şi cinci de ani. Mai târziu a fost prins şi condamnat. ridicată în formă de bordei. Caramurat-ul îşi schimbă cu totul înfăţişarea. cea veche a tătarilor. Înspre miază – zi se mărgineşte cu platoul ce se întinde de la plantaţiile de salcâmi până aproape de satul . Mocanii cu vigoarea şi puterea lor de muncă au deschis calea spre întărire şi propăşire. cu scopul de-a ridica satul acesta între cele dintâi ale Dobrogei. Alexuţă ! Şi a dispărut in depărtare. miază – noapte şi răsărit. care îl mărginesc în model. se înfiinţează gospodării trainice. care sfidează măruntele cuiburi ale tătarilor paşnici. AŞEZARE Satul Caramurat e aşezat între colinele tăiate de şoseaua ce duce Ia Hârşova. ca o afirmare a puterii de influenţă şi vitalitate a noilor locuitori. Vechea aşezare a satului. a coloniştilor însufleţiţi de poruncile crezului muncii. Au ieşit biruitori în lupta ce s-a dat între două lumi. cam o jumătate de metru in pământ. fapt ce a determinat înjghebarea noilor gospodării pe porţiuni mai ridicate. se poate spune cu certitudine că au izbutit. sau aveau în slujba lor subalterni ori salariaţi. La douăzeci de ani după începuturile colonizării. Satului i-se imprimă caracterul de localitate gospodărească românească. partea de apus. cuprindea un loc inundabil. apropiindu-se de cea de astăzi. Caramurat-ul la 19O9. căzuţi în disgraţia fatalităţii şi cea nouă. ce rămân parcă umilite şi neputincioase. *) Tapiu — Lot de pământ ce nu poale fi expropriat. locuită vremelnic de cerchezi şi tătari. Elementul românesc predomină peste tot.Cale bună.

Cartierul nemţesc. şi Ovidiu. . cuprinde – propriu zis – distanţiere distincte. e o continuare a cartierului românesc. caracteristică a Ruşilor cu care în Basarabia au trăit în comun şi care probabil i-au influenţat în această privinţă. După pământul ce are în posesiune. iar la sud cartierul românesc cu vechile şi noile aşezări ale coloniştilor români transilvăneni. care pe porţiunea comunei. populat de colonişti ceangăi. La marginea dinspre apus. Comuna Caramurat. la răsărit cartierul nemţesc. Astfel în văruiala zidurilor se combină culorile aprinse. se întinde pe o porţiune apreciabilă cartierul tătăresc. Oituz-ul e localitatea cea mai apropiată din vecinătăţile Caramurat-ului. pe cele două părţi ale străzii principale. Înfăţişare. Cartierul românesc. Celelalte străzi şi uliii au fost tăiate după un plan de sistematizare bine alcătuit şi au în general linia dreaptă bine trasată. Satul e aşezat pe ambele părţi ale şoselei judeţene. Vecinătăţi.ferite de puhoaiele ploilor. din cartierul sau mahalaua tătărească. Gospodăriile acestui cartier sunt bine întreţinute peste tot ca o notă distinctă se evidenţiază buna orânduială.». după caracteristicule specifice ale caselor vopsite în toate culorile. acoperite cu paie şi stuf. Călătorul cunoscător distinge de la distanţă linia de demarcaţie. Impresia însă e dezminţită pe dată de căsuţele mici ca muşuroaiele. satul Caramurat e unul din cele mai importante din Nordul Dobrogei. prin şoseaua judeţeană Constanţa – Hârşova. printr-o şosea comunală. împărţit cam în proporţii egale în cele patru părţi cardinale. e denumită: «Strada Carol I. Caramuratul apare ca o comună urbană. bisericile şi instituţiile publice care îl populează. Oituz. Tot de Caramurat aparţine . clădirile de şcoli. iar de comuna Sibioara. e cel mai impunător prin casele mari. Suprafaţa. cu clădiri frumoase şi instituţii orăşeneşti. Într-adevăr această stradă largă şi plantată pe ambele părţi poate face cinste oricărui oraş provincial. Caramurat-ul. Caramuratul e legat de comunele Carol 1. cuprinde un teren de 9244 hectare întindere. La cea dintâi înfăţişare. În suprafaţă. fiindcă în cel tătăresc încă nu poate fi vorba de o sistematizare. Aceasta se remarcă în cartierele: românesc şi nemţesc.

Fără îndoială că religia catolică o aveau şi primii colonişti germani aduşi în regiunea Crasna. sunt de trei religii: ortodocşi. Religie. din celelalte regiuni ale Dobrogei. În marea lor. Din populaţia Caramurat – ului. alcătuită în luna Martie 1935. numără o serie de străzi întortochiate. 2654 sunt cetăţeni români. care formează patrimoniul comunei . paie şi coceni şi fără ferestre. germani 1199. 477 familii sunt proprietare de case. avem 1130 ortodocşi. sunt protestanţi şi luterani. deşi mare parte din conaţionalii lor. se ridică la 2660 suflete. 356 mahomedani şi 1201 catolici. Cartierul tătăresc. Faptul denotă nu numai grija edilitară. Din totalul de 2660 suflete. 249 Nemţi şi 84 Tătari. o păstrează cu toată sfinţenia. iar 94 plătesc chirie. avem următoarea statistică: 238 Români. Naţionalităţi. unguri şi turci 27. avem următoarea împărţire: români 1084. pe marginea cărora se înşiruesc căsuţele primitive şi insalubre. ci şi un grad pronunţat de civilizaţie. populaţia satului Caramurat. grajduri şi magazii. După datele oficiului stării civile. catolici şi mahomedani. Tătari sunt mult înapoiaţi şi deşi aveau în stăpânire mari întinderi de pământ. După naţionalitate. tătari 346. POPULAŢIA După ultima statistică. De remarcat faptul că nemţii din Caramurat sunt cu toţii catolici. iar 4 supuşi străini. Cetăţenie. hambare. Proprietari şi chiriaşi. In privinţa curăţeniei exterioară iarăşi sunt de lăudat. Cetatea Albă. Strada Carol e pietruită şi ridicată de la nivelul solului. Proprietatea. greci. în privinţa traiului nu s-au străduit spre o soartă mai omenească. Capi ele familii. au curţi largi. parte locuinţele sunt acoperite cu stuf. Străzile şi drumurile Caramurat – ului sunt în general bine întreţinute.Casele nemţeşti sunt bine zidite. Locuitorii satului Caramurat. Cele 9244 de hectare de pământ. Astfel.

năframă. sunt în număr de şapte şi totalizează la un loc 1330 hectare.Caramurat. Radu Tocitu 190 ha. cu haine orăşeneşti.. Sassu 124 ha. şi Lucreţia Ionescu 403 ha. P. cămaşa. în fiinţă. din pânză colorată şi bluze închise până la gât. sunt următoarele: Octavian Moroianu 141 hectare. Portul Românilor din Caramurat. Femeile lor şi în deosebi tineretul poartă fuste şi şorturi cu pamblici multicolore. casă. Moş. Hogea înfăşoară in jurul fesului un şervet ori fular de lână. Ele umblă descoperite la fată iar în picioare poartă un fel de papuci fără toc. Gh. moşiile mari. de la ciorapul de mătase ieftină. au scăzut cu 1770 hectare. cusute după moda orăşenească. androace şi şorţ. Gheorghe Coman Stoian 133 ha. Poartă părul bine împletit în două coade ce atârnă pe spate. nu diferă de a celorlalţi mocani stabiliţi în Dobrogea. chimirul şi celelalte. ca: iie cu cusături. În cea mai mare măsură e preferată culoarea neagră. de culoare albă. Nemţii se îmbracă în haine şi pantaloni. Mihail Valerian 239 ha. brâu roşu şi haină de ştofă de lână. Ei au părăsit portul părinţilor atât de pitoresc şi puţin costisitor. Până şi ciobanii şi-au împestriţat portul. După exproprierea din 1919. Femeile poartă şalvari largi. Numai la ocazii şi festivităţi îmbracă tradiţionalul costum al secelenilor. până la broboada subţire colorată. 1920 şi 1921.. cumpărate din târg. sunt stăpânite în mare majoritate de români şi nemţi. Îmbrăcămintea. Femeile au păstrat într-o măsură oarecare portul românesc. Aceste moşii. zăbunul. Iţarii au fost înlocuiţi cu pantaloni... broboade colorate şi pieptare de cârpă. semnul distincţiei la musulmani.. Moşiile. în cele mai multe case însă ultimele costume cusute cu motive româneşti odihnesc uitate în fundul lăzilor. complectându-şi îmbrăcămintea . Fesul îl mai poarta doar fanaticii care ţin la tradiţie. ori din ştofă de cu straie de la oraş. teren ce s-a distribuit celor lipsiţi în număr de aproape 250 locuitori. Bătrânele ţin încă la portul lor. Moşiile ce au mai rămas pe întinderea comunei. pieptăraş cu posomani. Tătarii poartă un fel de pantaloni ce aduc cu şalvarii. Fetele îşi cumpără totul de la oraş. făcute din ştofă de târg. căciula. Costache Şeitan 100 ha.

e un contract de vindere cumpărare. Tăierea împrejur. Femeile nu au voie să meargă la locul de veci. ceea ce ar putea să explice grija acestora de-ai asigura un loc de odihnă mai adâncit în pământ. un cal. e aşez pe-o scară şi dus pe umeri de patru rude sau prieteni. La moarte. Femeile petrec separat de bărbaţi. musulmanul e îngropat chiar în ziua deces lui. apoi la plecare oferă ginerelui un dar: o vacă. ori o sumă de bani. se face după câţiva ani. fără sicriu. Botezul noului născut se face la două trei zile. bărbatul. Suma variază după starea materială a mirelui. e următorul: După căsătorie. oamenii pleacă şi rămâne singur Hogea. de către un specialist musulman. Musulmanii nu trădează nici o taină a ritualelor care însoţesc manifestările lor religioase. Deşi am căutat să găsesc o explicaţie acestei ciudăţenii. Înfăşurat în pânză albă. La aducerea miresei în casa socrilor. susţin că la originea lui. care citeşte rugăciunile rituale. În cimitir mortul e aşezat pe marginea gropii. Socrul îi ospătează timp de două zile. Acesta se prezintă înconjurat de-o grămadă. la 2-3 zile. tatăl miresei cheamă la dânsul pe tânărul însurat. femeia tătarului e asistată de o coreligionară pricepută în materie şi moaşa oficială. e tendinţa de-a fi coborâtă femeia în toate împrejurările mai jos ca „stăpânul” ei. Faptul că la tătarii musulmani. până la cimitir. Cei care şi-au exprimat părerea cu privire la acest obicei. de prieteni. mirele nu ia parte. n-a izbutit. cadavrul. Fata e adusă într-o căruţă cu coviltir. Un obicei caracteristic al tătarilor musulmani. Tânărul îşi plăteşte mireasa. femeia e mult mai respectată ca la alte neamuri. adus în acest scop de la oraş. în Caramurat şi pe care nu-l găsim la ceilalţi . Nunta. de către Hoge. La bărbaţi gropile se sapă la o adâncime potrivită. apoi se face înhumarea. gropile destinate însă femeilor sunt mult mai adânci.Obiceiuri şi datini la tătari. pentru musulmani. printr-un ceremonial foarte simplu : rostire de rugăciuni şi numele pe care-l primeşte copilul. Ospăţul durează două sau trei zile. La naştere. ca să fie la adăpost de privirile oamenilor. Valoarea darului variază după averea celui care-l oferă.

remarcăm frumoasele cusături şi ţesături. după ce a biruit cel puţin trei dintre adversarii săi. La tătarii din Caramurt s-a păstrat un obicei. care lipseşte celorlalte comunităţi de aceeaşi viţă. Nemţii din Caramurat se disting prin gustul ales pentru obiecte artistic lucrate şi bogat colorate. Tătarii. apoi e proclamat pehlivan. patria lor de obârşie. cu cărţi potrivite cu înţelegerea locuitorilor. Obiceiul e moştenit de la turcii cu care tătarii au fost în legătură. îşi reduc înţelegerea idealurilor ce urmăresc la două aspiraţiuni: aceea de a fi în bună regulă cu statul şi autorităţile româneşti şi de-aş vedea liberată de jug străin. Nemţii nu au biblioteci. organizează Bairakul. sau a treia zi de nuntă cel mai bine înstărit dintre invitaţi. Aranjamentul în interior se identifică aproape cu cel al lipovenilor din vecinătăţile Cetăţii Albe. îmbucurător de scăzut. Interioarele locuinţelor acestora sunt împodobite cu scrinuri şi canapele masive. ori o întrecere de călărie. o găsim în strădania de a se înfiinţa biblioteci populare. Despre românii care populează Caramuratul. implorând ajutorul lui Alah „Karanzâ Kese Tumaz Kun”*) evocatorul între români. Astfel în timpul războiului se înfiinţează biblioteca “ Lumânarea Săteanului”. sunt mult superiori celorlalte neamuri de locuitori. Crimeea. sculptate în lemn de brad. În raport cu alte comune ale Dobrogei de Nord. care împodobesc . buni români de altfel. se poate spune că în privinţa culturii şi civilizaţiei. O altă tendinţă spre mai multă lumină. Adeseori. «Centrul Cultural» Caramurat. A doua. totuşi în cea mai mare parte ştiu scrie şi citi. când nostalgia îi poartă cu gândurile departe. Mare parte din coloniştii care s-au aşezat aici erau ştiutori de carte şi cunoscători deci ai binefacerilor slovei.Curiozităţii locale. pehlivănie. în 1927. care constă într-o întrecere de luptă. ei cântă cu ochii spre răsărit. spre imensele stepe cu taine nepătrunse. după arta rusească basarabeană. Învingătorul. În ce priveşte arta. Cultură şi Artă. cu motive braşovene şi săliştene. biblioteca. din Dobrogea. câştigă un obiect din cele care împodobesc bairakul. Caramurat-ul prezintă un procent de analfabeţi casele. au căutat să-şi îndrume şi copiii spre şcoală. întru-cât pehlivăniile alcătuiesc sportul de căpetenie al acestora.

libertăţilor pierdute. batiste. etc. Faptul se explică şi prin lipsa de grijă a conducătorilor mai vechi ai comunităţii şi prin greutăţile cari se întâmpină la învăţarea scris cititului. în limba tătară. *) Cântecul Naţional al Tătarilor emigraţi din Crimeea. . cămăşi. Cartierul Tătarilor arată cel mai ridicat procent de analfabeţi în Caramurat. *) Bairak : un băţ de lemn pe care sunt aşezate obiecte casnice: şervete.

cu tineretul local. în formă de bordee. În multe locuinţe. mai dăinuieşte încă o promiscuitate strigătoare. cei mai bine se nutresc nemţii. Concubinajul la români şi nemţi aproape nu se cunoaşte. bine făcuţi şi rezistenţi. Manifestările culturale şi artistice ale Caramurat-ului sunt însufleţite mai mult de elemente româneşti. La cei bogaţi însă. la care participă şi populaţia . Tătarii în această privinţă sunt mult mai prejos. locuiesc în case bine zidite. locuinţele lor minuscule sunt sub orice aprecieri igienice. belşugul are reguli aparte de nutriţie. Laptele. văruite curat şi în condiţii igienice destul de avansate. mai ales in anii când producţia orzului e redusă. Viaţa Casnică. în cel românesc numărul lor e de 10-12. înrudite între ele. Intelectualii satului. Faptul e socotit în partea locului ceva ruşinos şi oamenii. În cartierul nemţesc am găsit doar două case acoperite cu stuf. găinile. pe cât le este cu putinţă îl evită. La ei faptul acesta e determinat de o stare materială inferioară. Sunt sănătoşi. organizează în mod periodic serbări instructive şi educative. ori vândute în localitate. după înfăţişarea lor. Alimentul principal e pâinea. ei mulţumindu-se să se hrănească cât se poate de modest. Tătarii înainte aveau una sau mai multe soţii. oameni în vârstă şi copii. adică cea mai mare parte din locuitorii satului. tătarii din Caramurat au întemeiat familii cu o singură soţie şi acest obicei pare-se că s-a înrădăcinat adânc şi tinde să se înfiripeze ca o datină consfinţită. după datina musulmană. geamuri mari. Sunt case unde 7-8 indivizi. puii. Românii şi nemţii. Traiul bun se observă. mănâncă şi dorm în aceeaşi încăpere strâmtă. Tătarii şi în această privinţă stau pe treapta de jos a scării. Mănâncă multă carne. Românii mănâncă şi mămăligă.VIAŢA Locuinţele. Începând de pe la anii 1900 – 1905. Cel bogat putea să-şi cumpere mai multe femei care toate însă se bucurau de aceleaşi drepturi în faţa bărbatului. sunt plasate la oraş. Dintre toţi locuitorii. Românii din Caramurat formează familii. ouăle. cele care sunt urmaşe ale coloniştilor din Ardeal. Hrana. derivate ale laptelui şi ouă. Românii sunt mai economi cu privire la alimente. cu încăperi largi. Viaţa Socială.

cântece. În anul 1934. Locuitorii nu sunt împărţiţi între ei după rasă. credinţele politice îi fac adversari în anumite epoci când satele sunt scuturate de frigurile alegerilor. tătari 22. în deosebi în timpul trecerii de la un anotimp la altul. când avem 128 naşteri. fără a se semnala cazuri mortale. avuţie ori clasă socială. nemţi 27. ceea ce denotă o organizare sanitară mai serioasă. în cursul anului 1934. au fost în total 118 naşteri. anul acesta naşterile prezintă o scădere de 13 procente. la care participa populaţia tinerilor din toate cartierele satului. Epidemii prea mult dăunătoare populaţiei nu s-au ivit la Caramurat în ultimii 10 ani. dintre care români 99. gripa spaniolă. În raport cu anii 1920-1929. rezultă că în cursul celor 12 luni ale acestui an. Totuşi. În iarna anului 1934. Boli – Epidemii. tătari 15. Născuţi morţi nu au fost. Din statistica anului 1934. strigături şi alte produse caracteristice ale geniului poetic popular.nemţească şi tătară. în şezătoare. Naşteri. este. tineretul se întruneşte seara la un loc anumit. În timpul iernii. se recitează balade. avem un număr de 40 morţi. germani 58. Mortalitatea. În 1933. au fost 63 morţi: dintre care români 21. Înainte cu câţiva ani Duminica se făcea horă după datinile străvechi. Singure. Boala care se iveşte mai des în rândurile locuitorilor din Caramurat. . procentul deceselor e în scădere. Faţă de anul precedent. a bântuit epidemia de gripă. nu s-au semnalat cazuri mortale pe urma acestei boli. unde se spun basme.

noua biserică ortodoxă din Caramurat. D-şoara Dr. pretindea suma de 700 000 epitropia nu dispune deocamdată. sunt domnii: Preot D. În anii 1881-82. pornită spre ruină. poreclit „Jintiţă". Niţă Popa. Iconoaşul lucrat la Bucureşti. Puşcaşu. Bucur Teşelean. lucrat cu mândrie şi cu multă grijă. în cel dintâi instalându-se şcoala primară. Nae Moroianu. Ion Jarnea. Ion Lazăr. înfăţişează o nepreţuită comoară în arta picturii şi sculpturii bisericeşti.000 lei. Dumitru Bundă. în spre Apus se ridică un măreţ locaş de închinare. De supranumele cuviosului părinte. Popescu. Românii ortodocşi din Caramurat şi-au construit biserica din faţa şcolii la 1882.Vâlci. C. Consiliul comunal al Caramurat – ului are următoarea formaţie: Ion Moroianu. Biserici. Teşeleanu. e o operă de artă. Ternes. Iosif Pesein. cu trei turle. Clopotniţa e spintecată de spărturi adânci. patru sunt români. Tulea medic veterinar. Din cei 8 membrii ai consiliului comunali. E. Blebea. În anul 1935. Alături de clădirea veche. Jiga. Moroianu. aşa că în curând va trebui să fie dărâmată. Exteriorul noii biserici. Ştefan Blebea. de care executare. Inginer Boncotă. Gheorghe Şerban. Gheorghe Bundă. Neagu Stere. patru germani şi nici un tătar. Gh. zidit în formă de catedrala. Dr. Petcu Sassu. Cel dintâi preot al ortodocşilor din Caramurat a fost Gheorghe Boeru. Gheorghiu. Notar al comunei e d-1 Gh. Ene Fâşie şi astăzi e d1 Ion Moroianu. urmat de un preot din Medgidia. Cel dintâi primar dintre colonişti a fost Ioniţă Blebea. Drăgulin. populaţia Caramurat-ului la îndemnul autorităţilor administrative. N. N. Vasilică Popa. se leagă un fapt pe care credincioşii din .INSTITUŢII PUBLICE Primăria. Totuşi serviciul religios se celebrează încă în această biserică. Interiorul încă e în curs de lei. a pus mână de mână şi a ridicat un frumos local pentru serviciile primărie costând suma de 10. Membrii de drept în consiliul comunal. apoi serviciile ei au fost mutate în alt local. Au urmat apoi: N. Iosif A. Iohan Rujanski şi Iosif Rujanski. In acest local a funcţionat primăria la început. învăţător Gh. Pictura nu a fost executată deoarece oferta cea mai modestă prezentată locuitorilor. Astăzi e deteriorată.

părintele îşi luă căldăruşa şi pămătuful pornind cu botezul. Al. Robert Lentz şi în 1932 Bronislav Falevski. În 1925. Ajunse la stâna lui Viciu. Părintele nu zise nimic. se apropie în grabă de căldarea cu jintiţă îşi umplu căldăruşa pe care o ţinea în mâna stângă şi într-o clipă toţi ai casei erau botezaţi. Interiorul prezintă un singur naos. treburile bisericeşti sunt conduse de preotul Eustaţiu Doicescu. Owerbek. Mierzaroski. Bibilla. Preotul are casă parohială încăpătoare şi un salar de 5000 lei lunar. În anul 1885. preotul de astăzi. H. când intra părintele. După Mierzaroski. Ia lăsaţi mă acolo şi veniţi să vă botez! Dar n-avem apă părinţele. Vâlcu. azi în Bucureşti. care în anul 1881. apoi Jipescu. după care urmează în ordine cronologică: Gheorghe Aiteanu. Frantz Paterok. Învăţătorul primeşte 4000 lei anual. Sădeanu. Landburger (militar). E o biserică mare. au urmat: Hugo Bomert. Polgari. apoi Cari Werhain. s-a construit locuinţa parohială. având spre răsărit altarul ridicat ca în bisericile catolicilor de rit apusean. îi răspunse contrariat stăpânul casei. Acesta tocmai era ocupat cu scoaterea urdei din zer. azi la Bucureşti. Întâmplarea făcu ocolul ţinutului şi o aflară toţi credincioşii de sub oblăduirea sfinţiei sale. De-atunci ia rămas şi porecla de „Jintiţă". Carl D'Andre. În anul 1892. Biserica a fost zidită în anii 1897 -1898. azi în Craiova. Biserica e îngrijită de comitetul parohial. În anul 1883. Biserica Nemţească e aşezată în mijlocul cartierului credincioşilor săi catolici. îl povestesc cu multă savoare: „Intr-un timp. fiecare locuitor contribuind cu 300-500 lei anual. avem pe preotul învăţător Em. a construit o mică biserică şi trei odăiţe pentru preot ori călugări. vine în fruntea bisericii părintele Iosef Schubert. la o zi întâi era. fără a avea locuinţă. apoi iarăşi părintele Owerbek. preotul de-astăzi. învăţătorul şi cântăreţul bisericii. Moroianu şi D. Const.Caramurat. Din suma obţinută din cotizaţii se plăteşte : preotul. zidită în stilul gotic întrebuinţat la cele mai multe biserici germane. Cel dintâi preot al catolicilor germani a fost Ştefan Vilibald. Şt. Const. până în anul 1924. iar cântăreţul 15000 lei pe . întins dintr-o extremă la alta a bisericii. un intelectual de o cultură vastă. Notgesz (militar).

după care urma înhumarea. la începutul colonizărilor. Astăzi conducerea scolii o are d-1 învăţător Puscaşiu. 56 elevi. 41 elevi.. Clădirea a costat suma de 38.an. Copiii mai răsăriţi de la această şcoală sunt înrolaţi în armata străjerilor. nemţii din Caramurat nu aveau preot. în întindere de câte un hectar fiecare şi îngrădite cu gard de zid. Şcoala primară de băieţi are cinci clase cu 6 posturi din care două minoritare. apoi bocitoarele care jeluiau şi cântau faptele mortului şi în urmă participanţii la ceremonie care înaintau în rânduri de câte doi. În cartierul tătăresc avem o geamie. au două cimitire. 26 elevi. Geamia are un turn ascuţit cu minaretul de unde hogea vesteşte credincioşilor ceasul rugăciunilor. care s-a instalat apoi în localul propriu pe care l-a construit comuna la anul …. clasa V. La înmormântare. 13 elevi. clasa III. 43 elevi. de următorul număr de şcolari: Clasa I. În frunte mergeau tinerii purtând un steag. apoi a fost numit director regretatul Corneşcu. Şcoala primară de fete are patru clase. se alcătuia un convoi interesant. Cultul musulman. Astăzi şcoala de fete e frecventată de un număr de 1… eleve. cu tot atâtea posturi. Cimitire. E frecventată în anul şcolar 1934-35. clasa II. Cimitirul mahomedanilor cuprinde 3 hectare şi în loc de gard e înconjurat de un şanţ. Ionescu. după care veneau cei ce purtau sicriul. După aceasta. e condus de Hogea Bektimir. În anul 1882. care 27 de ani a slujit cu devotamentul şcoala din Caramurat. La cimitir un locuitor mai bătrân rostea rugăciunile rituale. Geamia tătarilor. Această geamie a fost ridicată înainte de anul 1900. Cel dintâi învăţător al acestei şcoli cu patru clase a fost Vasile Poreanu care fusese înainte ofiţer în armata austriacă. Ortodocşii şi catolicii. Multă vreme. unde se oficiază serviciul religios după cultul musulman. . clasa IV. funcţionează în localul propriu al şcoli de băieţi. s-a înfiinţat în Caramurat cea dintâi şcoală primară.500 lei. Educaţia Şcolara. practică salutul roman şi sunt disciplinaţi după normele stabilite de instrucţiunea premilitară. direcţiunea şcoli a trecut sub conducerea lui I.

Nemţii au un post de şcoală cu patru clase.500 lei şi 82 de membrii. sub denumirea : Banca Populară “Mircea cel Bătrân”. În anii dinainte de război. care conducea instituţia. Banca număra atunci 170 de membrii şi avea un capital de 114. Mai târziu cu 6 ani. vârându-le gâtul între picioare. Aceştia însă suportau greu regimul de educaţie cu vergeaua pe care-l aplicau dascăli germani. Costache Şeitan. Faptul trebuie explicat prin adevărul că locuitorii nu i-au simţit lipsa. Dumitru Bundă. şcoala nemţească era frecventată şi de copii de-ai coloniştilor români. Au însă un post la şcoala românească. Tătarii nu au şcoală. Şcoala Nemţeasca. Cadâr Bektimir şi Matei Rujanski. Dispensare. Andrei Mocanu. îşi bătea elevii cu o vergea respectabilă. Gheorghe Teşeleanu. Până în anul 1935. Creţu. Un fost elev al acestei şcoli. învăţătorul Owerbek. Învăţătorii predau după manualele aprobate de minister. s-a înfiinţat la Caramurat cea dintâi bancă populară. unul din iniţiatorii înfiinţării băncii. copiilor mahomedani. Puscaşu şi Niţă Blebea.415 lei. având un consiliu de administraţie alcătuit din: Traian Beu. Cel dintâi preşedinte al Băncii Populare. Astăzi banca populară «Mircea cel Bătrân» dispune de un capital de 700 000 lei şi e condusă de un consiliu de administraţii. Octavian Moroianu. Vâlcu. În anul 1907 la stăruinţele subprefectului Zadâc. Vasile Popa. Ion D. care va înzestra comuna. Caramurat-ul nu are un dispensar. Totuşi în planurile noului sat model e prevăzută şi construirea unui dispensar după cele mai moderne cerinţe. unde se predă religia musulmană. Băncile Populare. Radu Tocitu. «Mircea cel Bătrân» a fost Ştefan Blebea. Muntenu. care numără 54 şcolari. ne spune că. preşedinte. Părintele D. Preot Aiteanu. Aceasta din anul 1932 e lichidată.În localul ocupat astăzi de şcoala de băieţi. după ce mai întâi se asigura de imobilitatea lor. . Gh. funcţionează şi o grădiniţă de copii. GH. Consiliul de administraţie de astăzi al băncii se compune din : Ion Moroianu. ia fiinţă o nouă bancă populară: «Principele Nicolae». cu un capital vărsat de 94.

Cea mai mare parte a locuitorilor se ocupă cu agricultura. cu 35 de ani în urmă. cu o producţie anuală de 8OO. în urma stăruinţelor subprefectului Zadâc. În anul 1905. Negustorii îşi procură mărfurile de la Constanta şi le desfac între locuitori. Spre Apus şi miază zi. Majoritatea celor care practică meseriile sunt Români. 6 cafenele dintre care 2 cu hanuri şi 3 brutării. cuverturi şi altele la şcoala de fele. care se întinde pe-o suprafaţă de 258 hectare. care deservesc nevoile locale şi ale împrejurimilor. În afară de două ateliere de lemnărie. Astfel avem 381 de agricultori. 1 fabrică de ulei ce se extrage din seminţe şi 2 fabrici de ţiglă şi uluci. e reprezentată prin 5 cârciumi cu vin şi băuturi spirtoase. Industriei. Astăzi plantaţia are înfăţişarea unui imens parc menit să înfrumuseţeze regiunea. a d-lui Petre Menghis. 9 băcănii. Meseriile. întrebuinţânduse ca mijloc de tracţiune caii şi boii.BO GĂTII Comuna Caramurat. La Caramurat comerţul e strict local. unde se fabrică mobilă şi ustensile pentru nevoile locuitorilor. Plantaţii. Comerţul. cu un motor de 40 cai putere proprietatea D-lui Ion Popa. unul al imperativelor economice şi celălalt al împlinirii dezideratelor locuitorilor lipsiţi cu totul de păduri. Aceştia cultivă în total un teren de 8305 hectare. În anul 1922. vecinătatea Caramurat-ului e înconjurată cu un brâu de pădure sădită de mână omenească. Agricultura. Plantaţia urmărea două scopuri. unde se lucrează scoarje. Caramuratul mai posedă 2 brutării.0O0 kilograme. Această ramură de producţie. avem un atelier de tâmplărie la şcoala de băieţi şi un atelier de festonerie. Agricultura se practică cu unelte moderne. prin aşezarea ei. a fost înfiinţată o moară sistematică. . Aceasta e plantaţia de salcâmi. Avem apoi 2 ateliere de fierărie şi 3 ateliere de cizmărie. terenurile fertile şi starea înfloritoare a locuitorilor e una din cele mai bogate din Dobrogea. Plantaţia a început la anul 1900. 3 magazine de manufactură. s-a înfiinţat moara cu motor de 80 cai putere. dintre care 374 mici şi 7 mari agricultori.

se efectuează cu căruţele trase de cai. 8187 oi şi 978 porci. ovăzul şi fasolea. din care se scoate un vin negru pe care locuitorii îl întrebuinţează la nevoile lor. Mijloace de transport. nefacându-se cu acest produs nici un fel de comerţ. Animale. E cultivată o viaţă de calitate inferioară. După specie. O bogăţie a Caramurat-ului o constituiau animalele. iar 436 hectare alcătuiesc vatra de sat. Cel mai apropiat centru.Păşuni. Orzul e produsul care aduce cultivatorilor cel mai mare venit. unde după treierat. nu se poate face. Lipsind calea ferată şi mijloacele practice cu tracţiune mecanică. Maşini şi instrumente agricole. Acest teren e destinat păscutului vitelor şi e administrat de o delegaţie a fruntaşilor comunei. astăzi avem: 1181 cabaline.. unde agricultorii mari şi mici îşi plasează produsele este Constanţa. punct de cale ferată între Babadag şi Medgidia. În anul 1916. 2 maşini de treierat şi 984 diverse instrumente. din cauza lipsei de cooperative care să mijlocească desfacerea produselor. Alte terenuri. Maşinile şi instrumentele întrebuinţate la muncile agricole sunt următoarele: 53 maşini de semănat. şi Caramurat – Carol I. Viile. toamna se aduc ce realele pentru desfacere pe loc şi export. Se duc apoi cerealele la Carol I. Valorificarea mai intensă a cerealelor. SITUAŢIA FINANCIARĂ . zeiber şi terasă. Din pământul comunei 69 de hectare sunt improprii agriculturii. Debuşeuri pentru agricultori. greaua adoptare a plugarului legat de glie. la maşinile motorizate. Aceasta mai puţin din motive de economie şi mai mult din motive de ordin psihologic. Izlazul comunei Caramurat e de 176 hectare. care aparţin în majoritate locuitorilor germani. Pe colinele din partea răsăriteană o bună parte de teren e ocupată cu plantaţiile de vii. Grâu se cultivă relativ puţin şi numai pentru nevoile locuitorilor. Dar odată cu epizotiile care au răpus turmele de oi această bogăţie a scăzut considerabil. locuitorii Caramurat-ului aveau 12. oi şi vite. Urmează apoi: porumbul. 610 boi şi vaci. Comparând acest număr cu cel de astăzi dobândim o icoană fidelă a situaţiei. transporturile pe distanţa Caramurat – Constanţa.151 de oi.

Primăvara şi toamna. cu excepţia vânturilor de mare. secetă ce în comunele apropiate nu s-a semnalat. Au formă de curenţi puternici şi urmele lor se cunosc pe toată întinderea câmpiilor. în alţi ani. vara la Caramurat.236. Iarna.563 lei. mulţi ani încă au fost secetoşi. care a ţinut 5 ani încheiaţi. primăvara cu soare călduros începe între 20-25 Februarie. care nu încetează nici în aceste anotimpuri. abia după 1 Aprilie se simte cu adevărat începutul primăverii. În anul 1935. În anul 1933.700 lei. cu tendinţă spre Nord – Vest. În regulă generală.303. Faţă de anul 1933.000 lei. între 15-25 Februarie. În total suma de lei 762.833. De-atunci.721 lei. Zăpada pe locurile deschise se topeşte de timpuriu. anul 1934 prezintă o scădere de 88. frigul atinge la maximum de temperatură scăzută 20 de grade Celsius.530 lei. adiţionale: 181.Populaţia Caramurat-ului. Încasările se fac de către percepţie. În fruntea acesteia se găseşte astăzi d-1 Ion Toncu. plăteşte impozite anuale. Vânturile nordice sunt frecvente.000 .112 lei. În 1934. ploile sunt foarte puţine. În total suma de lei 840. un şir de zile . Vânturile acestea vin dinspre Mare şi lacul Siut-Ghiol şi usucă totul în drumul lor. Pământul în tot anotimpul verii e uscat. se caracterizează prin vânturi secetoase care bat din direcţia Sud – Est. pe care semănăturile pălesc şi îşi pierd vitalitatea. care variază între suma de 750. din cauza aceloraşi vânturi secetoase.850. Tranziţia de la iarnă la primăvară e foarte variabilă. Caramuratul are aceeaşi climă a ţinuturilor colinoase dobrogene. În unii ani. Cu 20 de ani în urmă întreaga regiune a Caramurat-ului a fost bântuită de o secetă cumplită. s-au încasat de la locuitori: la stat 583. zăpada e din abundenţă.504 lei drumuri 70. la stat 514. adiţionale 177. C LIMA Caramuratul are o climă aparte de vecinătăţile cele mai apropiate. drumuri 76.

. a urmat apoi zăpadă şi îngheţ cu frig de 12-15 grade care a ţinut până spre sfârşitul luni Martie.călduroase au uscat pământul. scoţând la iveală şi verdeaţa pe câmp.

Aceasta dealtfel se poate constata şi din numărul jertfelor aduse pentru patrie de cele două naţionalităţi ale comunei Caramurat. s-au prezentat la datorie. Nemţii nu s-au refugiat. au adus lucruri scoase chiar din casele . Iosef Voitovici şi Anton Mak. ei nu erau traşi la răspundere. nenorocirile războiului. Dominicus Hirsch. Karl Bachmaer. sunt mai bogaţi şi procentajul populaţiei e în favoarea lor. Casele româneşti au fost jefuite şi avuţiile trecute în gospodăriile nemţeşti. Şi fiindcă nepărtinirea şi obiectivitatea. Adam Zaremba. Iohanes Drescher. Ludvic Sohn. Astăzi Nemţii. Locuitorii români din Caramurat. în Caramurat s-au petrecut fapte. faptele s-au petrecut în chipul următor: La decretarea mobilizării. ca un omagiu bine meritat pentru cei ce s-au stins apărând stindardul tării. faţă de totalitatea locuitorilor. Wednel Tuchscherer. Numele acestora s-a trecut pe marmora comemorativă prinsă în zidul din interiorul bisericii germane din Caramurat. Knistler. Ferd. După numeroase relatări. pun la originea bogăţiei celor mai multe familii germane. ne îndeamnă să spunem tuturor lucrurilor pe numele lor adevărate. rezultă că populaţia germană e în număr mai mare. Germanii au plecat la oaste în număr foarte redus. deşi cu puţin înainte de războiul mondial. au rămas şi în timpul ocupaţiei în Caramurat. demne de toată încrederea. şi-au găsit moartea în războiul pentru întregirea neamului peste 100 de eroi. buni pentru oştire. Mai mult decât atâta. care altfel s-ar fi pedepsit. toţi românii din Caramurat. care nu pot aduce nici un fel de laudă populaţiei germane. Dintre români. în timpul războiului şi în deosebi.CARAMURATUL ÎN TIMPUL RĂZBOIULUI MONDIAL Din statistica încheiată asupra numărului populaţiei Caramurat-ului pe naţionalităţi. Hieronimus Bartsch. Germanii au sacrificat 15 vieţi de tineri înrolaţi în armată şi anume: Caspar Furch. pentru fapte. Philipp Schaffer. în timpul vremelnicei ocupaţiunii germane. Iohanes Gotz. trebuie să arătăm că atitudinea Germanilor era condamnabilă. Agreaţi de oştirea cotropitoare. Wandel Ternes. Germanii din Caramurat. Iosef Bartsch. Dar. mult mai mică. era mult mai scăzută faţă de români şi avea în stăpânire o întindere de pământ.

ajung după cum am văzut. au trecut mulţi ani. Familii numeroase venite din Basarabia se stabilesc în comuna. întorcându-se la vetrele lor. românii din Caramurat. ce. din Constanta. cai. românii din Caramurat. astăzi întrecându-1 pe al Romanilor. Terenul cultivabil e în mare parte în posesiunea nemţilor. În orice caz. până când românii şi-au revenit pe urma loviturilor primite. În afară de mobilă şi lucruri de valoare. La sfârşitul războiului. germanilor nu li s-a putut face nici un râu. caută pe toate căile să acapareze cât mai mult pământ. în timp foarte scurt reuşesc să intre în stăpânirea pământului şi în câţiva ani întemeiază noi gospodarii. iar pe ale lor distruse. La originea acestor triste consecinţe a unor orientări cu totul greşite. pământul lor ajungând în mâinile nemţilor. Românii de după război au o mentalitate cu totul aparte. . locuind în case cu chirie şi deşi la început sunt cu totul lipsite de avere. cu privire la mişcarea populaţiei şi repartizarea avuţiilor pe naţionalităţi. MICŞORAREA AVUŢIEI LA ROMÂNI Statisticele încheiate în ultimii ani. cei mai mulţi reuşind să tăinuiască dovezile compromiţătoare şi aruncând vina în sarcina trupelor ocupante. ţin cu orice preţ la învăţătura înaltă. fapte care au dus la neînţelegeri şi încăierări sângeroase. de la război încoace a crescut considerabil. Ei au bine pronunţată tendinţa spre traiul orăşenesc. au găsit gospodăriile nemţeşti bine întărite. buni gospodari de altfel. stau următoarele constatări: nemţii. neînstrăinând cu nici un preţ avutul dobândit. la cifre îngrijorătoare pentru romani. ei ştiu că acolo lângă brazda de pământ e bogăţia. Moştenitorii proprietarilor sunt animaţi de aceeaşi orientare. porci şi oi. Numărul locuitorilor germani în Caramurat. jefuite.Românilor refugiaţi. Mulţi dintre foştii luptători români şi-au găsit avutul în curţile şi magaziile nemţilor. boi. s-au furat vite. Bineînţeles. ruinate. În afară de aceasta. Multe familii de români şi-au lichidat bunurile ce aveau şi sau stabilit la oraş.

Veneam apoi şi eu la Caraomer. De aceea şcoala de la oraş atât de costisitoare este un ideal al fiecărui tată de familie. Stăteam până la Sfântul Dumitru. dintr-o lume aproape uitată. trebuia să părăsim Dobrogea şi să ne îndreptăm spre munte. de la Dunăre şi până la graniţa bulgară. Români din Caramurat nu păstrează deci continuitatea aducătoare de bogăţii a plugăritului şi astfel multe familii s-au ruinat cu creşterea copiilor lor la şcolile înalte. în preajma zilei de 1 Mai porneam cu turmele spre munţii . unde găseam loc de păşunat îmbelşugat. cu oile în cârduri numeroase plăteam autorităţilor o sumă. pentru copiii săi. trebuie să dea copiilor lor. în schimbul căreia. rămas încă din şiragul vechilor colonişti ai Caramurat-ului. de la Tulcea până la hotarul Bulgarilor: „Când treceam Dunărea. scută sau la vre-un punct de hotar pe care-1 cunoscusem în alţi ani. Primăvara ne întorceam la Muslui. Acolo era salvarea oilor noastre. îmi povestea cu amănunte preţioase scene neuitate din viaţa de pribegie a mocanilor care cutreierau cu turme Dobrogea.” Cea dintâi stână mi-am aşezat-o la Muslui. Din viaţa mocanilor (Amintirile tatălui meu) Tatăl meu. cu cârdurile de oi pe care le aveau în îngrijire. luau merinde pentru mai multe zile şi cele trebuincioase drumului. În ziua hotărâtă ciobanii. neam înspăimântat cu toţii. şi plecau spre Caraomer. căci numeroşi dintre ei în loc să asigure un venit familiei lor la momentul finalizări au înmulţit numărul destul de mare al şomerilor intelectuali. Aici veneam primăvara. Cheltuielile grele sunt întreţinute adeseori cu sacrificarea pământului care iarăşi trece în posesiune germană. Ce era să facem. unde mă învoiam cu turcii pentru adăpostul oilor pe timpul cât se simţea nevoia. oile erau lăsate să pască pe toată întinderea Dobrogei.cred ei. Când se ivi cârceagul. Eram înţeleşi mai de înainte că în momentul sosirii mele acolo ne vom întâlni cu toţii la o movilă. În fiecare an de atunci. ca un străjer singuratec.

m-am mutat la Toxof. care aveau la îndemână măgăruşi obişnuiţi cu drumurile lungi. împăcat şi mulţumit: . În anul 1880. La stână aveam căşărie şi făceam brânza în cantităţi mari. După ce îmi înjghebai un început de gospodărie. De aici puţin mai târziu. până ce am putut spune. atâta nu ar fi fost de ajuns. m-am pus să-mi brăzdez şi sa-mi hotărnicesc pământul pe care l-am cumpărat. Ne înţelegeam cu ei mult mai bine.Iată aici se întinde pământul meu. Adese ori.Buzăului. Aşezarea în Dobrogea. De foc le era frică şi nu se apropiau. În luna septembrie scoboram iarăşi în câmpie. Stâna o făceam la marginea pădurii. Dar. Treceam Dunărea pe la Hârşova. La 1 iunie. Noi poposeam cu turmele noastre. împădurit pe coaste şi la vârf cu limpeziş. m-am aşezat la Muslui. între brazdele trase de mine Se vede treaba că am rostit aceste vorbe într-un ceas rău. La fiecare cârd aveam 2-3ciobani. căci fiarele foarte adese dădeau târcoale oilor. La munte oamenii erau mai buni. apoi urmam drumul cel mai scurt ce străbate Bărăganul. ca să speriem urşii. dimpotrivă ne priveau cu multă duşmănie. iar mieii în alte cârduri îi duceam la înălţimi mai mari. Oile le separam în cârduri aparte. erau păzite de ciobani şi de câini. ierburile erau mari şi dese. pe câmpie nu cădea zăpadă toată iarna. pana la locul aşezări pentru iernatec. Drumul îl făceam pe jos şi ţinea 2-3 săptămâni. reîncepeam săptămânile de drum şi pribegie. că nu mult după aceea. spre Buzău. mă pomeni cu un colonel . Nutreţ pentru turme aveam tot timpul căci ciobanii aveau poruncă să împartă terenul de păşunat aşa fel ca oile să nu ducă nici o lipsă. cumpărând pământ întins de la stat. În fiecare noapte un cioban se ocupa numai cu culegerea vreascurilor pentru cele 6-7 focuri pe care Ie aprindeam. în muntele Şiriu. mălaiul şi lucrurile trebuitoare la îngrijirea stânei. Am muncit o săptămână încheiată. Turmele le împărţeam în cârduri. Pe câmpia Bărăganului oamenii nu erau ospitalieri. apoi cârdurile erau urmate de 2-3 căruţe. întotdeauna. Oile împărţite în cârduri. înţărcam mieii. aşa că nu se ducea nici o lipsă de nutreţ. spre apele Buzăului. pe care încărcam alimentele.

iar dacă după mai mulţi ani de slujbă devotată. blânzi şi cuviincioşi şi în toate împrejurările dovedeau sentimente de prietenie pentru români". Între stăpân şi argat. niciodată n-am pomenit între ei vre-o neînţelegere. proprietar şi cioban.Pământul acesta. nu poate să-ti aparţină d-tale. Argatul trăieşte la stână ani de zile. Aici. Nedumerit şi dezorientat. trebuia să mă supun. încât în orice momente critice. sunt în legătură prin drumurile tăiate peste câmp. care nu prea vedeau cu ochii buni colonizările româneşti. ce şi-au păstrat încă pământul şi îl lucrează cu aceeaşi pasiune care i-a însufleţit cu decenii în urmă. pe care le-am plătit cu 60 de lei hectarul. Am venit apoi aici la Caramurat şi am cumpărat din moşia lui Ioniţă Blebea. îşi strânge o mică avere pentru mai târziu. care toate aparţin marilor proprietari Români. Românii cu tătarii trăiau foarte bine. Viaţa la stână e cu totul alta. ca şi azi. Tătarii erau şi pe-atunci. ceea ce era un preţ foarte urcat pentru vremea aceea. decât viaţa sătenilor plugari. 400 de hectare. creează aici forme de familii care trăiesc în cea mai perfectă armonie şi bună înţelegere. n-aveam ce face. Stânele sunt aşezate la locurile cele mai prielnice ale moşiei şi cu satul sau cu şoseaua principală. căci aceasta s-ar pedepsi. sunt aşezate 5 stâne. Mai târziu am aflat că. pleacă de la stăpân . Când am venit eu. sunt atât de strânse legăturile. VIAT-A LA STÂNĂ Pe mereaua comunei Caramurat. practicabile fără greutăţi pe timp frumos şi accidentate pe vremuri de ploaie ori zăpezi mari. ca nu cumva să-l cultivi. e destinat altor scopuri! De-aia am venit să ţi comunic. îşi dobândeşte un trai lipsit de griji.ce venise la mine şi îmi vorbi apăsat: . unul e gata aşi da viaţa pentru altul. primar la Caramurat era Bektimir Cârn iar nemţii erau în număr de 25-30 de familii. Izolarea aceea care întotdeauna tinde să solidarizeze pe puţinii oameni ce trăiesc departe în singurătate. colonelul era pus la cale de bulgarii din împrejurimi.

e zidită din cărămidă şi în faţă are un ceardac de scânduri cu o uşiţă. abia seara târziu se strâng ai casei frânţi de osteneală de munca de peste zi. la mici depărtări se ridică căsuţele sau colibele ciobanilor şi argaţilor. dar ciobanii nu au vre-o teamă. se întorc cu grabă şi se îndreaptă spre casa aşezată în mijlocul stânei. Îşi plasează produsele în pieţele Constanţei. o fluierătură prelungă. iar câinii ii vestesc cu glas ascuţit de veghe. În jurul casei stăpânului. Întreagă atmosferă din odăiţele curate şi întotdeauna proaspăt văruite respiră pace şi belşug. ziua stâna e pustie. Odăile sunt pline de icoane cu scene religioase. untul şi celelalte derivate ale laptelui. Arde cu vreascuri şi cu lemne. te întâmpină duşmănoşi şi gata de asalt. întâmplările şi povestirile care îi fură. pe foţi până spre miezul nopţii. Dar. Aceasta e casa stăpânului. Dar mulţi dintre ei. cinci şase dulăi lăţoşi. unde se fabric caşul. devenind cu timpul un fel de membrii adoptaţi ai familiei. acesta îngrijeşte cu dragă inimă să-1 înzestreze şi să-1 gospodărească. Câinii te înconjoară lătrând într-una. cu covoare româneşti în partea dinspre perete. în căutare de pradă şi adăpost. apoi adăposturile pentru oi şi grajdurile pentru vite. să vizităm una din stânele cari se găsesc în apropierea Caramurat-ului. La o depărtare de 100 de metri de împrejmuirea curţii. la datorie. oile sunt la adăpost. cum ar fi de pildă însurătoarea. unde se alcătuieşte programul de lucru pentru a doua zi. totuşi mulţumiţi în suflet de traiul acesta al linişti şi sănătăţii viguroase. Are mai multe încăperi. pană când se aude un semnal. de cum înserează. În timpul muncilor agricole. ori chiar între . apoi după masă. o chemare scurtă şi câinii amuţesc ca prin farmec. Stânele din Caramurat. care sunt plasate în comerţ. Interiorul: un cămin cald şi atrăgător. ca la casele vechi bătrâneşti. încep basmele. Sunt lupii flămânzi. populaţia stânei se strânge lângă vatra din odaia stăpânului. În fiecare încăpere se găseşte soba de cărămidă folosită la gătit şi la încălzit. paturile înalte. E cântecul lor fioros. Între timp se aud urlete prelungi ca nişte vaere înfricoşătoare.pentru vre-un eveniment fericit. Fiecare stână îşi are căşăria ei. În timp de iarnă. Alţii rămân până la moarte în casa unde au început să slujească. chiar după căsătorie îşi întemeiază_ căminul la stână şi nu se despart de stăpânul lor.

Oituzul nu are şcoală. Deşi vorbesc bine româneşte şi cu accent moldovenesc. fiecare având gospodărie bine înjghebată. nemulţumite de condiţiile de trai. În acest an.Est de Caramurat. Ceangăii din judeţul Bacău sunt catolici. Dintre aceştia 75 sunt catolici şi 5 ortodocşi. . Avuţii. familii de ceangăi în casă întrebuinţează limba maghiară. dar aceasta în măsură foarte mică. dintre care însă. Cătunul dispune de teren şi materiale destinate acestui scop. În anul 1927. au fost distribuite locuitorilor lipsiţi. judeţul Bacău. Astăzi Oituzul numără … familii. format din 13 familii de ceangăi emigraţi din comuna Călugăr.locuitorii comunei. La colonizare. Oituz-ul. după numirea celebrei localităţi. Numele. care nu ştiu carte.hectare de teren cultivabil şi 1 hectar izlaz. curţi largi cu şoproane şi magazii. face parte din unitatea administrativă comuna Caramurat. Cătunul Oituz. participă la serviciile religioase din biserica germană a comunei Caramurat. a fost înfiinţat în anul … pe moşia expropriată a lui Luca lonescu. În cătunul Oituz sunt 30 copii. Numele de Oituz s-a dat cătunului. a primit de la stat 9. fiecare cap de familie care hotăra să-şi dureze aşezământ în Oituz. Se află cătunul Oituz. deşi populaţia ar fi bucuroasă să contribuie la ridicarea ei. din comunele: Caramurat şi Cicârci. Oituz-ul nu are o statistică a populaţiei. ei Duminica şi în sărbători. spre Sud . Totuşi numărul sufletelor e stabilit prin grai viu la 80. 27 dintre ele s-au înapoiat în judeţul Bacău. Populaţie. Terenurile celor care au plecat la puţină vreme după colonizare. sunt originari coloniştii. cu casă tencuită. OITUZ Istoric — Populaţie — Avuţii La patru kilometri. au fost colonizate în total 40 de familii. fiind condus de primăria din satul de reşedinţă. în Oituz n-au mai rămas decât 3 familii care şi au întemeiat aici gospodării. unde s-au dat lupte crâncene în războiul mondial şi din împrejurul căreia.. Cu un an mai târziu au mai venit 9 familii de ceangăi din Moldova şi familia tânărului Vlăduţ din judeţul Gorj.

este ajutorarea semenilor. călăuzit de crezul binelui şi al progresului obştesc. 20 viţei şi mânzaţi. Animale. e următoarea: fiecare casă îşi are fântâna ei. Fiecare familie dispune de 5-6 vite. sufletul fanatizat de credinţa biruinţei. Vatra cătunului Oituz. Aceasta se explică prin uşurinţa cu care se sapă puţurile. Pământul e productiv şi se lucrează cu uşurinţă. Şi din toate aspiraţiile omului mare. aceştia în scurt timp au reuşit să-şi ridice case şi gospodării bine întreţinute. În total avem în Oituz 40 de cai. puterea creatoare înzestrată cu flacăra divină a gemului care înaltă omul la cele mai sfinte idealuri. 7 vaci. 100 de oi şi 20 porci. Sunt largi şi cu mai multe încăperi. şoseaua Constanţa . 50 de hectare au fost trecute cantoanelor: zootehnic şi agronomic. Fântâni. era potrivit nevoile lor. se întinde pe o porţiune de 16 hectare. cea mai nobilă şi cea mai consacrată pentru urmările ei. De remarcat că deşi statul nu a dat nici un ajutor bănesc ori de materiale noilor colonişti. O caracteristică a cătunului Oituz. din satul model. SATUL MODEL FERDINAND I Înfăptuirile care stau la baza culturii şi civilizaţiei. sufletul altruist şi devotat mulţimilor până la jertfa de sine. dar după câţiva anii. Locuitorii care nu au terenuri îndeajuns pentru cultivat. izlazul locuitorilor din Oituz. închiriază din mereaua comunei Caramurat. apa fiind la o adâncime de 13 metri. sunt clădite din cărămidă nearsă şi acoperite cu stuf sau ţiglă.Hârşova şi comunele înconjurătoare.La început. În privinţa animalelor domestice locuitorii din Oituz stau foarte bine. Oituz-ul e legat de Caramurat. îndrumarea lor pe căile ce . Locuinţe. ori a satului model. Locuinţele cătunului Oituz. iar cel rămas e cu totul neîndestulător. prin drumuri primitive nou tăiate. care nu au fost încă în nici un fel amenajate. plătind o arendă de 250-280 lei anual hectarul. au la temelie sufletul mare al realizatorului.

şi-a dobândit locul cel mai de frunte în galeria marilor dobrogeni. e îngrădit cu împrejmuire de scândură. din care o parte e destinat câmpului de experienţe. Sassu. Abia în anul 1934. iar cealaltă parte cantoanelor care formează un cartier de toată frumuseţea. în mulţumirea de a fi cucerit laurii recunoştinţa pentru munca lor în slujba celor mulţi. care au binemeritat de la patrie pentru faptele lor înălţătoare şi nepieritoare. următoarele cantoane: uzina electrică. s-au construit în satul model. s-a făcut odată cu cantoanele nou zidite. aproximativ 22 hectare. vor cunoaşte mâine că întemeietorul acestui aşezământ pilduitor. Cantonul Silvic. cantonul zootehnic şi cantonul agronomic. cu mulţi ani în urmă. prin realizarea satului model. In afară de acestea. la dreapta şi stânga şoselei. Împrejurările însă. Faptele acestora. şi-a legat numele de-o operă. de acolo şi-a luat merindea vieţii pentru drumul spinos şi plin de greutăţi. având la toate intrările porţi sculptate după modelul celor ce se găsesc la intrarea gospodăriilor româneşti. Sassu. Cantonul silvic. trecând peste toate greutăţile care constau mai ales în lipsa de fonduri. Satul model. de natură potrivnică. e aşezat la extrema Sud estică a satului model. clădire de dată mai veche. Istoric. Întreg terenul pe care sunt ridicate cantoanele. a păşit la înfăptuirea acestei opere de proporţii considerabile. care l-a înălţat la treapta cea mai de sus. Urmaşii coloniştilor care au descălicat ţinutul Caramurat-ului. care va rămâne pentru posteritate cel mai elocvent. Fiul înţeleptului şi harnicului român Petcu Sassu. a simţit româneşte lângă aceeaşi brazdă răsturnată de plugul apăsat de braţe vânjoase şi acolo şi-a făurit cele dintâi gânduri pentru viitor. Vasile P. a fost ales din porţiunile disponibile. Terenul destinat noului sat model. împrejmuirea uniformă. a copilărit în mijlocul părinţilor lor.Est de la Caramurat. la aproape 1 kilometru spre Sud . Din luna Aprilie 1934 şi până în Martie 1935. Sassu. satul model cuprinde apoi cantonul silvic. are conductă de apă curgătoare . Cele două pavilioane care alcătuiesc acest canton. care se găsesc. evident. Vasile P. n-au îngăduit începutul celei mai modeste realizări. Satul model cuprinde o întindere de 72 hectare. datează de mai mulţi ani.duc la izbândirea ţelului. a fost preconizat de d-1 Vasile P. Dl. d. şi cel mai preţios document. nu vor găsi răsplătire decât în conştiinţa datoriei împlinite.

Lângă uzina electrică e aşezat cantonul zootehnic. În fundul curţii impunătoarea locuinţă a medicului veterinar. 1 cameră pentru servitor şi 5 despărţituri pentru alte vite. cu streşini larg deschise în afară. Grajdurile sunt pavate pe jos. Terenul acesta e împărţit la 5 locuitori din Caramurat. Cantonul Agronomic. instituţiile publice şi . 1 farmacie. clădit din beton armat şi cărămidă. ca şi pe terenurile destinate pepinierelor şi experienţelor agricole. sunt ocupate de două grajduri mari. În canton se găsesc locuinţele funcţionarilor şi cancelaria de lucru. Acest canton are în îngrijirea sa un teren de aproape 300 hectare pământ. fiecare fiind împărţit după cum urmează: 4 boxe pentru armăsari. În unghiul din dreapta cantonului zootehnic. cu obligaţiunea să-l cultive după indicaţiile date de conducerea cantonului agronomic. săpată la o distantă mică.şi reţea de lumină electrică. Extremele din dreapta şi stânga ale vastei curţi. Uzina electrică. Castelul de apă. Conductele de apă se întind în tot cartierul cantoanelor. se află uzina electrică. Cantonul oferă cultivatorilor sămânţa trebuitoare. De asemenea mai are în posesiune 50 de hectare. e înălţat castelul de apă. Acest canton cuprinde 7 hectare de pământ. Uzina electrică a fost construită în timp de 9 luni şi jumătate. împrejmuit în întregime cu gard de sârmă. în dreapta şi la stânga sunt construite două pavilioane de câte 4 încăperi fiecare. Ea e înzestrată cu un motor «Diesel» de 60 cai putere şi dispune de-o reţea de 1 km şi jumătate lungime aceasta uzină. şeful cantonul compusă din 8 camere cu baie şi un birou de lucru. În dreapta cantonului silvic despărţită prin aceeaşi îngrăditură uniformă. Acest castel are o capacitate de 3 vagoane şi deserveşte toate cantoanele satului model. construită după cele mai străzile principale din Caramurat. locuinţele şi cancelaria celor doi agenţi veterinari ai cantonului. La intrare. Cantonul Zootehnic. alcătuit din 5 pavilioane construite toate în stil românesc. pe care aceştia la recoltă o înapoiază în noi cerinţe.. au conducte de apă curgătoare şi în despărţituri sunt instalate lumini electrice. din care face parte şi întinsa plantaţie de salcâmi. lot demonstrativ. alimentează cu curent electric toate cantoanele satului model. Castelul e alimentat cu apă de o fântână adâncă de 18 metri. 5 boxe pentru berbeci.

Sassu. 2 cultivatoare. fără a li se pretinde pentru aceasta vre-o contribuţie. Cu construirea acestora apoi. Cantonul agronomic e compus din patru pavilioane: o magazie-remiză pentru maşinile agricole. De asemenea cultivatorii au dreptul de a întrebuinţa la muncile agricole maşinile şi instrumentele cantonului. cu mai multe încăperi. Un pavilion e destinat cancelariei şi locuinţei şefului de cultură. satul . a luat iniţiativa plantării unui frumos parc de flori pe terenul ce se află între gardul dinspre şosea şi magaziile de unelte şi cereale. magazia de zid de cărămidă. 1 maşină de bătut porumb si numeroase instrumente necesare muncii agricole. 2 semănători marca “Unicum”. Totuşi realizarea acestora. în foarte scurtă vreme va deveni fapt împlinit. Din recolta obţinută. pentru cel puţin 150 de familii. Apoi conducerea cantonului. vor cuprinde fiecare pavilioane aparte şi vor fi administrate după sistemul celorlalte cantoane.natură. cum şi baia publică. Cele 7 hectare care alcătuiesc o continuare a curţi cantonului sunt destinate şcolii de viţe altoite. În proiectul iniţial pentru înfiinţarea satului model. Satul model de mâine. cantonul agronomic a înfiinţat paturile calde. 1 selector. Cantonul agronomic. Aceasta e zidită după acelaşi plan cu locuinţa medicului zootehnic. trei părţi revin cultivatorului. iar o parte cantonului agronomic. conducătorul cantonului. Aceste cantoane a căror înfiinţare e apropiată. pepinierii şi experienţelor ce se fac pentru dobândirea diverselor varietăţi selecţionate. dispune deocamdată de următoarele maşini şi unelte: 1 tractor modern. Aceste maşini şi unelte pot fi împrumutate la cerere şi sătenilor. satul model mai are o serie de deziderate. 1 maşină tocătoare pentru nutreţ sărat. care produc răsad de diferite feluri de zarzavaturi. În primăvara acestui an. încă nu au fost împlinite. Maşini şi unelte. La mijlocul cantonului e locuinţa inginerului. cele mai perfecţionate. Acestea sunt realizările de până astăzi în satul model conceput şi ridicat prin strădania continuă a D-lui Vasile P. Dar. 1 maşină de semănat pentru câmpuri de experienţă. care deşi au fost prevăzute în planurile alcătuite. e prevăzut şi dispensarul pentru nevoile sanitare ale comunei. În dreapta acestuia se află o vastă magazie pentru cereale. 1 maşină ţesală pentru buruieni.

Administraţia. jafuri. având fiecare conducere aparte. Intre anii 1600-1820. am căutat pe toate căile obiectivitatea cea mai strictă. rămânând ca aceste scrieri să servească ca dovezi. Administraţia cantoanelor este autonomă. de ajutorare şi prosperitate. cu următoarele scopuri: demonstrativ. Lipsa de documente şi date ştiinţifice pozitive. ca un focar de luminaşi îndrumări sănătoase. O informare justă. Satul model Ferdinand I e întâia realizare de acest fel în Dobrogea şi va servi ca pildă de urmat tuturor înfăptuitorilor de mâine care se străduiesc pentru mulţimea poporului de jos. cutreierau regiunile Dobrogei. poate aduce lumină şi adevăr în faptele trecutului nebulos. şi să fie completate de cunoştinţele tradiţiei. era condiţionată de invazii. În lucrarea de faţă. putem avea numai din scrierile călugărilor care în acele vremuri. Satul model Ferdinand I. În aceste împrejurări nu s-au creat documente scrise care să uşureze sarcina istoricului de mai târziu. folosindu- . având anumite misiuni.model se va înfăţişa în toata splendoarea frumuseţii lui. Chestiunile ce privesc administraţia publică se rezolvă de autorităţile constituite ale comunei Caramurat. statornicia triburilor ori familiilor aşezate într-un anumit ţinut. Face parte din comuna Caramurat. educativ. Satul model Ferdinand I. ca o citadelă impunătoare a civilizaţiei. Scopul demonstrativ. ciocniri sângeroase şi devastările care se semnalau aproape cu regularitate. ……… CONCLUZII Alcătuirea monografiei unei localităţi dobrogene de origini mai vechi. e atins de îndată ce realizările pot înfăţişa o nouă stare de lucruri ce arată tuturor mijloace practice prin care se poate ajunge o situaţie înfloritoare. a fost întemeiat. epoca de întemeiere a multor localităţi din Dobrogea. îngreunează nespus de mult strădania cercetătorului şi numai perspicacitatea ajutată de puţinele date cunoscute. Consideraţiuni.. întâmpină dificultăţi serioase.

pentru restabilirea adevărului. cu tendinţa denigrării elementului românesc din Caramurat. Căci. Prin scrierea aceasta. sate şi cătune îşi au monografia lor. Întrucât am izbăvit vor dovedi eventualele foloase. după cum s-a văzut. Despre epocile care sunt mai puţin caracterizate în istoricul satului Caramurat. nu tinde la recunoaşterea lucrării ca o necontestată valoare istorică. oamenii şi bogăţiile noastre. întrucât Caramuratul e una din comunele cele mai de seamă ale Dobrogei şi întâiul sat model al provinciei noastre. aproape toate comunele. nu s-au păstrat dovezi şi par a fi lipsite de evenimente ori fapte importante. La noi. totul porneşte din sinceritatea desăvârşită şi simţul răspunderii. cu aceste lucrări care fac mai uşoară cunoaşterea ţărilor respective. . Şi socotesc că autorul tocmai pentru cele mai sus relatate. ori în cuprinsul lucrării. s-au spus o seamă de lucruri ce denaturează cu totul adevărul. veniţi să întemeieze aici o nouă viată. leagănul primilor colonişti. Scopul monografiei noastre. cercetători şi scriitori de mai târziu. În deosebi. am urmărit cunoaşterea Caramurat-ului de către tineret şi cei interesaţi. În ţările apusene. aşa încât am crezut de cuviinţă să evităm presupunerile insistând mai puţin asupra lor. spre a aduce un cât de modest aport la cunoaşterea colonizării pământului dobrogean. oricât de neînsemnat ar fi ele. cititorul nu trebuie să vadă intenţia ori vreo tendinţă de natură şovină. În pasagiile care privesc explicaţia anumitor aspecte ce se referă la situaţia Românilor şi a minorităţilor din Caramurat. dacă cel puţin comunele mai însemnate. în multe scrieri de însemnătate. încă s-ar aduce o însemnată contribuţie cunoştinţelor despre pământul.mă de datele pe care le aveam la îndemână. avea îndatorirea preciziunilor. şi-ar avea monografiile lor. va găsi în monografia noastră mijloacele cunoaşterii satului. Statele cheltuiesc sume considerabil de mari. ca şi de tradiţia ce s-a păstrat între locuitorii mai bătrâni. tineretul comunei Ferdinand I. a contribuit la alcătuirea monografiei impulsul datoriei. ale celor ce se vor mai ocupa cu conturarea atât de importantă a satelor dobrogene. De asemenea.

1935 . mare parte a arhivelor fiind pierdută. AUTORUL Martie . voi fi recunoscător. se datorează faptului că ele nu se mai găsesc nici la autorităţi şi nici la instituţiile publice.Lipsa anumitor date statistice din monografia noastră. ori distrusă în timpul războiului mondial. Pentru orice observaţie binevoitoare. Constanţa.

You're Reading a Free Preview

Download
scribd
/*********** DO NOT ALTER ANYTHING BELOW THIS LINE ! ************/ var s_code=s.t();if(s_code)document.write(s_code)//-->