CARAM URAT I ISTORIC Numele. Pe şoseaua Constanta – Carol I.

, la depărtare de 25 kilometri de capitala Dobrogei, într-o regiune unde specificul provinciei dintre Dunăre şi Mare se înfăţişează în toate culorile caracteristice, întâlnim satul Caramurat, astăzi numit oficial Ferdinand I. Vechea numire a satului, îşi are originea ei străveche, legată de numele celui dintâi stăpânilor al Tătarilor, stabiliţi pe locurile cuprinse în patrimoniul comunei Murat cel Negru, (Cara Murat) după tradiţia păstrată din generaţie în generaţie, între Tătarii care populează încă o aripă a satului, a întemeiat cele dintâi aşezări statornice ale familiilor de sub conducerea sa şi după obiceiurile vremii, înfăptuirea a rămas să-i poarte numele, timpuri îndelungate. (Tot astfel şi-au dobândit numele, cu secole în urmă, comunele: Caraomer, Cară-Nasuf şi alte localităţi dobrogene, fapt ce întăreşte şi mai mult presupunerea că obiceiul – comun de altfel, la aproape toate neamurile – era practicat de cei dintâi musulmani aşezaţi în Dobrogea). Murat cel Negru, întemeietorul satului, a rămas până la moarte conducătorul familiilor aşezate după toate probabilităţile, spre Apus de şoseaua ce străbate satul Ferdinand I., adevăr ce se confirmă şi de tradiţia care pretinde că primul stăpânitor de aici, e îngropat la punctul denumit «Movila». Cu privire la însuşirile ce caracterizau pe Murat cel Negru, tradiţia e aproape neştiutoare. Se pretinde că Murat ar fi fost negru la suflet şi de aceea i s-ar fi adăugat la nume calificativul cunoscut. Înclinăm a crede însă contrariul şi anume, că acest calificativ; era de natură fiziologică. Murat, a fost în acest caz un tătar voinic cu faţa bronzată de soare şi crăpată de vânt. Înfăptuirea lui Murat avea la bază o pornire generoasă, altruistă, prin faptul că asigura adăpost şi bună stare supuşilor săi, ceea ce ar fi cu neputinţă să conceapă sufletul negru. Vechime. Bătrânii cari îşi trag obârşia din familii vechi de tătarii rămase pe meleagurile ţinutului, informează cu amănunte adeseori laconice, că Tătarii lui Murat,

s-ar fi stabilit în Dobrogea, odată cu cele dintâi triburi emigrate din Crimeea şi statornicite dincoace de Dunăre. Fireşte, din spusele lor e greu de reţinut vre-o dată precisă, întru-cât ei nu cunosc evenimente ori fapte de seamă legate de aceste emigrări şi în legătură cu tribul Iui Murat. Apelând la mărturia datelor ştiinţifice, pentru stabilirea vechimii satului Ferdinand I., găsim prea puţine fapte elocvente, totuşi se pot face precizări aproximative, după constatările călătorului arab Eulia Celibi, care cu trei veacuri în urmă a cutreierat ţinuturile dobrogene. Acum 300 de ani. Eulia Celibi, în drumul său dinspre Tulcea spre Mangalia a poposit într-un sat cu locuitori gospodari şi cu buna stare. A fost bine primit şi ospătat cu carne de mânz şi kâmâz*). Satul avea o mare întindere, cuprindea patru mahalale, cu patru geamii şi avea un număr însemnat de prăvălii. Acest sat, cu locuitori, de originea cărora nu ni se spune nimic, se numea Caramurat. Toate elementele din datele călătorului arab, ne duc la concluzia că satul Caramurat de acum 300 de ani, era locuit de tătari, deoarece turcii nu mănâncă carne de mânz şi Kâmâz-ul e băutura tătarului. Ipoteza că ar fi putut exista un alt sat, în altă regiune, cu numirea celui de astăzi, e neîntemeiată, întru-cât nici tradiţia şi nici cercetările ce s-au făcut, n-au pomenit vre-odată de această chestiune. Aşa dar, acum trei sute de ani, Caramurat-ul era o comună de seamă, cu locuitori bine înstăriţi şi cu o oarecare organizaţie indicând un grad de civilizaţie remarcabil. Comparând aceste date cu faptele istorice, s-ar putea afirma că cele dintâi aşezări stabile s-au făcut aici acum patru sute cincizeci, cinci sute de ani, de către triburile tătare. Tătarii din Caramurat, au stăpânit întinderi mari de pământ şi nu numai cât cuprindeau vecinătăţile satului, ci până în depărtări, spre satele ocupate vremelnic sau în mod stabil de alte triburi. Aveau conducătorul lor, numit Muhtar, adică primar, care avea asupra locuitorilor, putere aproape absolută. Se ocupau cu agricultura şi creşterea vitelor, în speciala a cailor, care le furnizau carnea şi laptele nelipsit de pe mesele cele mai modeste.

Teritoriul ocupat a fost stăpânit de tătari, până spre sfârşitul veacului al XIX-lea când, pe la anii 1877-80, apar cei dintâi colonişti transcarpatini, Mocanii, care inaugurează perioada plină de prosperitate a stăpânirii româneşti. Cerchezii. Unii cercetători ai vechilor aşezării dobrogene, pretind că înainte cu două sute de ani, numit Ceair*) din vecinătatea cartierului tătăresc ale râtului, ar fi fost populat de Cerchezi. Tradiţia n-a păstrat date cu privire la existenta şi viata Cerchezilor în locul mei Urmele de cenuşă, cioburi şi vetre de foc, care se găsesc astăzi din abundentă, în locurile arătate, dovedesc că într-adevăr s-au înfiinţat şi au dăinuit acolo aşezări de Cerchezi, însă acestea n-au avut durată. Cerchezii, vânturătorii stepelor au plecat mai departe spre Apus, ori Miază-zi, fără a fi timpul unor înjghebări de gospodării trainice. Fapt ce atesta că în preajma anilor 1870-72, în Caramurat nu mai trăia decât un singur Cerchez, anume Asan Abdulah, ultimul din neamul său de pribegi. Alte neamuri. Înainte de 1877, în Caramurat, trăiau şi câteva familii de Arabi. Unii dintre ei aveau înfăţişarea exotică de negri africani. Arabii cultivau şi ei pământul şi pe câmpiile cu i| ogoare, cămilele lor prinse la tânjala plugului rudimentar contrastau pitoresc cu caii Tătarilor. Hogea Bektimir din Caramurat, fiul ultimului primar din neamul crimeian, ne povesteşte că cu mulţi ani înainte de era stabilit în Caramurat şi un mocan secelean cu numele Oprea, om avut şi cu mare trecere în rândurile Tătarilor. Mocanii şi Nemţii. Mocanii, s-au aşezat în Caramurat între anii 1879-1880, cam în acelaşi timp cu câteva familii de Nemţii, care au venit din Crasna, Vasile Popa şi Niculae Au urmat apoi: Moş Blebea cu o întreagă colonie, Nea Fleşeru , Ion Moroianu, Bulhăreanu, Radu Ceauş, Ion …caşu, Jiga Gheorghe şi Dragomir Roşu. Nu mult după s-au stabilit aici: Petcu Sassu, Bucur Teşeleanu şi ceilalţi seceleni, care au colonizat terenurile disponibile. După ani de la începuturile colonizării, Caramuratul devine mocănesc, cu gospodării bine înjghebate şi oameni harnici plini de energie. judeţul Cetatea Albă. Cele dintâi familii de mocani stabilite la Caramurat, au fost ale transilvănenilor:

Iată cum evocă Octavian Moroianu, o întâmplare din timpurile colonizării Caramuratului, un fapt de natură să dea o impresie clară asupra stărilor de lucruri din vremea aceea. “ Eram trimis de tatăl meu, să găsesc terenuri dimineaţă pentru oi, să strâng fânul trebuincios, urmând ca în primăvara anului 1880 să venim cu oile şi ciobanii arabagii, unde mă stabilisem, am plecat la Medgidia, centrul Mocanilor, să cer sfaturi şi îndrumări. Pe timpul acela oile se stingeau pe capete de cârceag, boală ce se ivea zice-se - deoarece pământurile dobrogene, nu erau cultivate. La Medgidia, mi s-a spus: - Du-te băiatule la Caramurat, acolo e loc bun. Oile nu mor de cârceag şi găseşti din belşug iarbă şi pământ. Aşa am făcut. La Caramurat, m-am învoit tu Tătarii şi a doua zi am pus păru' în coasta din spre Apus şi acolo am tras întâia brazdă în pământul rodito. În primăvară apoi, în ziua celor patruzeci de mucenici, au venit toţi ai noştri şi am durat aşezarea care a rămas până astăzi.” Din povestirea lui O. Moroianu, se pot deduce aprecieri preţioase. Regiunea Caramurat-ului era preţuită de mocani, fiind prielnică traiului vitelor şi având terenuri fertile. Totuşi proprietarii de oi nu şi-au putut pune la adăpost avutul de furia epizootiei, până la descoperirea cauzelor boalei. Astfel, la început, Petcu Sassu a pierdut 4.500 de oi, Chitu Alexe 6.000 de oi, iar un basarabean cu turme numeroase, anume Aleuca, 15.000 de oi. Primii colonişti români, care s-au aşezat în comună îndată ce s-au oferit posibilităţi prielnice, au găsit stabilite în Caramurat 5, 6 familii de Nemţii basarabeni, care ocupau partea de răsărit a satului. Aceste familii plecate din regiunea Cetatea Albă, din cauza lipsei de pământ, au făcut învoieli cu tătarii, ocupând teren relativ puţin, întru-cât nu aveau îndeletnicirea creşterii turmelor de oi. Familiile: August Seni, lohan Rujanschi, Petre Rujanschi, Petre Arnold, N. Ketz şi Anton Ternes, se socotesc prin urmare, fondatoarele cartierului nemţesc din Caramurat. Bătrânul Ternes Carol, din Caramurat, ne spune că în 1877 s-au stabilit în sat 10

precizează că satul Caramurat a fost înfiinţat pe timpul dominaţiei otomane de către tătarii şi cerchezii veniţi din Crimeea. după cum am arătat. Satul avea în timpul acesta o conducere şi o administraţie românească. Negulescu. au venit şi ceilalţi colonişti basarabeni. nu avea nimic cu cerchezii. De menţionat faptul că nu se pomeneşte de existenta elementului bulgar în cuprinsul Caramurat-ului. la o mică depărtare de Caramurat erau aşezate câteva târle bulgăreşti (Hagigabar). Autori şi scrieri. sau cinci. apoi în anii următori. atraşi de privilegiile acordate şi de avantajele pe care le oferea noul loc de aşezare. care s-a îndreptat spre graniţă îndată după stabilirea acestora. pe coasta dinspre Apus. T. In acelaşi istoric găsim menţiunea că Cerchezii au emigrat din Caramurat în timpul războiului din 1877-78. Aceştia au plecat spre alte meleaguri. d-1 profesor N. Foarte probabil că în a doua jumătate a secolului al XIX-lea. Tătarii în spusele lor remarcă acest lucru şi precizează că erau în număr de patru. înainte de războiul Independentei. în Caramurat nu se mai găsea decât un singur Cerchez. iar despre ascendenţii acestuia se spunea pe vremea aceea că nu se mai cunoaşte nici un amănunt — şi de decenii întregi — prin partea locului nu se mai vorbea de Cerchezi. După anexarea Dobrogei la Regatul României. după nume Asan Abdulah. Faptul nu pare verosimil.familii de nemţi. intru-cât în preajma anilor 1877-78. Bunele intenţiuni ale autorului au fost înşelate de informaţi eronate. Cei dintâi colonişti români au mai găsit aici o singură târlă. conducătorul celui dintâi trib tătăresc aşezat în această regiune. apoi. Coloniştii germani au fost bine primiţi şi s-au bucurat de toate înlesnirile. În orice caz Bulgarii n-au lăsat nici o urmă din care să se poată deduce că ar fi trăit vreme mai îndelungată în Caramurat. Autori germani despre Nemţii din Caramurat In studiul: «Die deufschen Dorfer» din lucrarea „Bilder aus der Dobrudcha” alcătuită . pentru motivul că tătarii nu au venit odată cu Cerchezii care şi-au făcut apariţia mult mai târziu. În volumul «Judeţul Constanta in anii 1916 şi 1922-23». au venit alte 25 de familii.

O parte a acestora a pribegit din Polonia. cei dintâi colonişti germani. Mai întâi e prea puţin problematic ca în anul 1876. odată cu primele familii de colonişti români. altă parte a plecat în regiunile Tulcei. atunci desigur îşi au obârşia în insuficienta dovezilor şi datelor concrete strânse la alcătuirea studiului. Numărul românilor înainte de războiul mondial a fost de 540 suflete. tătarii: 400 suflete şi nemţii: 161 familii cu 875 suflete». Toate documentele şi dovezile ce le avem în această privinţă. s-a făcut o mare colonizare a Românilor transilvăneni. colonie catolică din eparhia Akkermanului. după care o parte a revenit in această comună. Războiul ruso-turc. Dr. Toate cele zece familii formau doar o mică parte dintr-un grup mai mare aşezat în Crasna. Caramurat-ul era un mare sat tătăresc. au venit in Caramurat. tătarii au rămas pe loc. Ei erau la început numai zece familii. Ei toţi veneau din Crasna. suferă de anumite erori. i-a făcut să plece şi numai o parte mică s-a reîntors mai târziu. ca Landau ori Pădurea Neagră. să se fi stabilit la Caramurat 10 familii de Nemţi care apoi ar fi plecat în timpul războiului ruso-turc. cu privire la colonizarea nemţilor în Caramurat: <In primăvara anului 1876. care dacă nu sunt intenţionat făcute. Unele familii sunt originare din regiuni germane. Dimpotrivă. toate argumentele pledează în favoarea afirmaţiei că. duc la concluzia că nemţii au venit în număr foarte mic. asupra colonizărilor nemţeşti din Caramurat. spune următoarele. nu e bazată pe dovezi îndestulătoare. autorul acestuia. Spre mijlocul anului 1880. germanii au plecat din Caramurat. înainte de a începe emigraţia germană. Tătarii erau în număr de vreo 300 de familii. în comuna lor. ceea ce se poate observa şi după numele de familie. Chestiunea emigrării tătarilor în timpul războiului de la 1877-78. In timpul războiului ruso-turc. Numărul cel mai mare de emigraţi din Crasna s-a aşezat în satul Taşaul. . Acest început de documentare a savantului german. în timpul războiului Independentei. spre Nord Vest de Constanţa. la 25 de kilometri. ceea ce se confirmă şi prin faptul că au fost găsiţi aici de cei dintâi colonişti. Paul Traeger. ori în regiunea acestuia.în anul 1918. refugiindu-se timp de trei ani de zile.

În lucrarea profesorului Alex. "Statistică oficială făcută în anul 1916. Oamenii îi spuneau Cârnu. acesta socotinduse ca virtute ce nu-şi are locul în lupta cu orice mijloace. revenind mai târziu în vreme de linişte. a cărei copie se găseşte şi în arhivele Academiei Române. Cartea s-a alcătuit în timpul ocupaţiei. F. Foarte probabil că în urma acestor devastări. Pentru Germani. bun gospodar. acesta afirmă categoric că înainte de acest război. Între satele care sunt trecute cu menţiunea «devastat» se găseşte şi Caramurat-ul. probabil pentru că partea externă a nasului şi-o pierduse în tinereţe în vre-un accident ori pehlivănie. pentru înfăptuirea unui scop. a alcătuit o hartă a Dobrogei. şi 875 de Nemţi. în preajma anului 1835. In astfel de împrejurări. înainte de războiul mondial. o parte a populaţiei musulmane. Arbore. stabilite în comună. La Caramurat. era om cumsecade.Dar. Odată cu înscăunarea lui Remus Opreanu. Chiar după stabilirea coloniştilor români în Caramurat. populaţia creştină sau mahomedană. . «Din Etnografia Dobrogei» publicată în anul 1923. Aşa. când tendinţa de a se spori numărul locuitorilor de neam teutonic. de Prefectura judeţului Constanţa. faptul ce constituie greşeala de căpetenie a lui Paul Traeger. de grozava nepotrivire. câtva timp administraţia comunală era condusă de fruntaşi aleşi dintre tătari. în studiul său “Die deutschen Dorfer”. Bektimir Asan. greşeală făcută poate cu anumite intenţiuni e numărătoarea populaţiei pe naţionalităţi. se relatează următoarele cu privire la satul Caramurat: Statul major al imperiului rus. Această hartă înseamnă numele satelor. îşi găsea justificarea în politica lor de expansiune. ultimul primar de neam tătăresc e Bektimir Hagi Asan. Autorităţile româneşti. Alte documente. cel dintâi prefect dobrogean la Constanţa. arată că în acel an erau în Caramurat 1265 Români şi 875 Germani. Comparând această statistică cu studiul amintit. care este urmarea alcătuirii tendenţioase a monografiei germane. nepărtinitor. faptul e explicabil. în cele mai multe comune treburile conduceri comunale trec în sarcina românilor. în Caramurat ar fi fost: 540 Români. ne lovim. a părăsit satul. precum şi satele devastate în timpul războaielor. ei nu puteau respecta adevărul. inteligent şi cu multă judecată. Acesta poate fi numit şi cel dintâi primar care are sub grija sa noile elemente de colonişti.

s-a făcut împroprietărirea coloniştilor pe terenurile proprietatea Statului. Administraţia de-acum se face după normele şi instrucţiunile autorităţii centrale. după obiceiurile pământului. româneşti.Plătiţi-vă datoriile pentru locuri. Un muncitor era plătii cu doi lei şi jumătate pe zi şi trebuiau aduşi. lucrători de la munte. în nădejdea că astfel va fi ocolit de urmări. pe deoparte şi pe de alta. Împroprietărirea. Coloniştilor li s-au dat loturi mari peste 100 de hectare şi loturi mici de la 10 la 100 hectare. proprietarii loturilor mari plăteau 8 lei de hectar anual. dar plata anuală se făcea cu mari greutăţi. ceea ce înseamnă că e înstărit. mâna de lucru costa foarte scump. Octavian Moroianu. printr-o dispoziţie specială. azi în viaţă. Locuitorii îi spuneau Ciorbagiu *). care intră în stăpânirea altui moşier (Erimia Poppa). După îndelungate străduinţe coloniştii din Caramurat au obţinut o amânare de trei ani pentru impozitele anuale. impuse de colonişti şi tătăreşti. dar nici la scadenta aceştia n-au putut răspunde unii dintre ei care au cumpărat întinderi mari de pământ. deoarece producţia nu era prea considerabilă. Parte din pământul din posesiunea tătarilor a fost expropriat acestora lăsându-li-se loturi mari numite tapiuri *). însă. ne lămureşte că Moş Blebea cumpărase 1500 de hectare de pământ. Moş Blebea nu mai putea plăti şi îşi pierdu mare parte din proprietate. Plata pământului trebuia să se facă în zece ani de la data împroprietăririi. moştenite de localnici. Petcu Sassu. . unul din cei mai respectaţi fruntaşi ai coloniştilor. deoarece localnicii nu înţelegeau prea mult din cerinţele muncilor agricole. termen prelungit la 30 de ani.Bektimir avea două neveste. în fruntea treburilor comunale. îi sfătuia pe toţi cu înţelepciune: . Coloniştii români au cumpărat numai loturi mari. statul nu are pământ să-l împartă de pomană. prefectul Remus Opreanu îl numeşte pe Moş Ioniţă Blebea. In anii 1884-85. cel mai apreciat dintre coloniştii veniţi de curând. Introducându-se administraţia românească. Cuvânt care înseamnă om avut. iar proprietarii de loturi mici … lei de hectar pe acelaşi interval. Pentru pământul ce stăpâneau. Bineînţeles că la termen nu a putut plăti suma cerută de impunerile anuale şi atunci i-a sfătuit şi pe ceilalţi moşieri să se abţină de la plata cerută de stat.

Rămâi sănătos. “Alexe Ciută. Mare parte a timpului de lucru şi-o petreceau la stânele ridicate de obicei în cel mai prielnic. Dădea numeroase lovituri prin împrejurimile „movilelor înghinate" pe sub care trecea atunci şoseaua spre Constanta. Aici aveau adeseori şi neplăceri de pe urma haiducilor şi hoţilor care cutreierau regiunea Caramurat-ului. Bună ziua. o coamă mare. Haiducul s-a ospătat cu lăcomie. instinctul m-a îndrumat peo cale bună.După câţiva ani. s-a stabilit la Caramurat ceva mai târziu decât coloniştii lui Moş Blebea. apoi după ce termină. cu un cap mic. îl cunoşteam şi eu. Găsesc ceva de mâncare ? Cât pofteşti. Intr-o zi. Caramurat-ul era aproape liber de sarcini către stat. Mă gândesc că e mai bine să-mi văd de drum. fără să spună un cuvânt. Se cultiva orz. Mă arătai deci îndrăzneţ). Deodată văd înaintea mea un om bine făcut şi înarmat până-n dinţi. venisem eu cu alt gând la dumneata. şi numai decât. merită să fie amintită. cu statuia lui Ovidiu. picioare subţiri şi o coadă lungă şi stufoasă. O întâmplare povestită de bunicul meu. loc al moşiei. Acesta greşise căile bune şi luă drumul haiduciei. Într-o clipă i-am aşternut o masă cu tot ce aveam mai bun de mâncare şi băutură. ovăz.(ce era să-i spun? Deşi tremuram de frică. Când venea în sat era om de treabă şi nu-şi arăta nici o pornire năzdrăvană. Noroc Alexuţă. Gospodăriile se măreau şi proprietarii moşiilor dobândeau venituri frumoase din agricultură. descălecând de pe un cal neastâmpărat. Alexe Ciută avea un fiu pe Alexuţă. spunându-mi: Ehei! Neică Duţule. situate pe vremea aceea pe locul unde se află astăzi piaţa Independentei. faptele lui îngroziseră ţinutul. Radu Tocitu. din cauza cârceagului care secera cu nemiluita. Creşterea oilor a fost aproape părăsită. Viata coloniştilor se împărţea între câmp şi gospodărie. Produsele se aduceau la Constanţa şi se depozitau în magaziile enorme. mă găseam la stână. . toţi îi ştiau de frică. îi zic eu. mei şi porumb. ieşi în gura surlei*) gata de plecare.

ca o afirmare a puterii de influenţă şi vitalitate a noilor locuitori. se poate spune cu certitudine că au izbutit. care sfidează măruntele cuiburi ale tătarilor paşnici. ridicată în formă de bordei. ce rămân parcă umilite şi neputincioase. De atunci nu l-am mai văzut pe haiducul Alexuţă. cea veche a tătarilor. Au ieşit biruitori în lupta ce s-a dat între două lumi. sau aveau în slujba lor subalterni ori salariaţi. *) Surlă — colibă pentru ciobani. AŞEZARE Satul Caramurat e aşezat între colinele tăiate de şoseaua ce duce Ia Hârşova. La douăzeci de ani după începuturile colonizării. Legenda *) Ciorbagiu — se spunea tuturor celor care prin situaţia lor deţineau o autoritate de orice fel. miază – noapte şi răsărit. apropiindu-se de cea de astăzi. se înfiinţează gospodării trainice. care îl mărginesc în model. *) Tapiu — Lot de pământ ce nu poale fi expropriat. Caramurat-ul la 19O9. cam o jumătate de metru in pământ. Satului i-se imprimă caracterul de localitate gospodărească românească. cuprindea un loc inundabil. fapt ce a determinat înjghebarea noilor gospodării pe porţiuni mai ridicate. Mai târziu a fost prins şi condamnat. căzuţi în disgraţia fatalităţii şi cea nouă. cu scopul de-a ridica satul acesta între cele dintâi ale Dobrogei. a coloniştilor însufleţiţi de poruncile crezului muncii. Alexuţă ! Şi a dispărut in depărtare. partea de apus. locuită vremelnic de cerchezi şi tătari. Vechea aşezare a satului. Mocanii cu vigoarea şi puterea lor de muncă au deschis calea spre întărire şi propăşire. Elementul românesc predomină peste tot. se înalţă clădiri impunătoare. Astăzi după cincizeci şi cinci de ani.Cale bună. Caramurat-ul îşi schimbă cu totul înfăţişarea. Înspre miază – zi se mărgineşte cu platoul ce se întinde de la plantaţiile de salcâmi până aproape de satul .

Oituz. . Satul e aşezat pe ambele părţi ale şoselei judeţene. populat de colonişti ceangăi. Călătorul cunoscător distinge de la distanţă linia de demarcaţie. Caramuratul e legat de comunele Carol 1. Înfăţişare. Astfel în văruiala zidurilor se combină culorile aprinse. Caramurat-ul. La marginea dinspre apus. e o continuare a cartierului românesc. Oituz-ul e localitatea cea mai apropiată din vecinătăţile Caramurat-ului. Aceasta se remarcă în cartierele: românesc şi nemţesc. Cartierul românesc. din cartierul sau mahalaua tătărească. pe cele două părţi ale străzii principale. e cel mai impunător prin casele mari. În suprafaţă. cu clădiri frumoase şi instituţii orăşeneşti. Comuna Caramurat. iar la sud cartierul românesc cu vechile şi noile aşezări ale coloniştilor români transilvăneni. Cartierul nemţesc. caracteristică a Ruşilor cu care în Basarabia au trăit în comun şi care probabil i-au influenţat în această privinţă. bisericile şi instituţiile publice care îl populează. Impresia însă e dezminţită pe dată de căsuţele mici ca muşuroaiele. Celelalte străzi şi uliii au fost tăiate după un plan de sistematizare bine alcătuit şi au în general linia dreaptă bine trasată. la răsărit cartierul nemţesc.». La cea dintâi înfăţişare. acoperite cu paie şi stuf. prin şoseaua judeţeană Constanţa – Hârşova. împărţit cam în proporţii egale în cele patru părţi cardinale. cuprinde – propriu zis – distanţiere distincte. şi Ovidiu. iar de comuna Sibioara. e denumită: «Strada Carol I. După pământul ce are în posesiune. clădirile de şcoli. Suprafaţa. se întinde pe o porţiune apreciabilă cartierul tătăresc. printr-o şosea comunală. satul Caramurat e unul din cele mai importante din Nordul Dobrogei. Caramuratul apare ca o comună urbană. Gospodăriile acestui cartier sunt bine întreţinute peste tot ca o notă distinctă se evidenţiază buna orânduială. Tot de Caramurat aparţine . care pe porţiunea comunei. fiindcă în cel tătăresc încă nu poate fi vorba de o sistematizare. cuprinde un teren de 9244 hectare întindere. Vecinătăţi.ferite de puhoaiele ploilor. după caracteristicule specifice ale caselor vopsite în toate culorile. Într-adevăr această stradă largă şi plantată pe ambele părţi poate face cinste oricărui oraş provincial.

pe marginea cărora se înşiruesc căsuţele primitive şi insalubre. POPULAŢIA După ultima statistică. După naţionalitate. se ridică la 2660 suflete. hambare. paie şi coceni şi fără ferestre. Din populaţia Caramurat – ului. populaţia satului Caramurat. Cartierul tătăresc. Din totalul de 2660 suflete. În marea lor. parte locuinţele sunt acoperite cu stuf. Strada Carol e pietruită şi ridicată de la nivelul solului. Proprietari şi chiriaşi. Cetatea Albă.Casele nemţeşti sunt bine zidite. Cetăţenie. au curţi largi. avem următoarea statistică: 238 Români. deşi mare parte din conaţionalii lor. germani 1199. Capi ele familii. sunt protestanţi şi luterani. iar 4 supuşi străini. sunt de trei religii: ortodocşi. Religie. 249 Nemţi şi 84 Tătari. grajduri şi magazii. ci şi un grad pronunţat de civilizaţie. 356 mahomedani şi 1201 catolici. Naţionalităţi. o păstrează cu toată sfinţenia. avem 1130 ortodocşi. Proprietatea. din celelalte regiuni ale Dobrogei. După datele oficiului stării civile. unguri şi turci 27. Faptul denotă nu numai grija edilitară. iar 94 plătesc chirie. tătari 346. numără o serie de străzi întortochiate. în privinţa traiului nu s-au străduit spre o soartă mai omenească. avem următoarea împărţire: români 1084. Fără îndoială că religia catolică o aveau şi primii colonişti germani aduşi în regiunea Crasna. care formează patrimoniul comunei . 477 familii sunt proprietare de case. Locuitorii satului Caramurat. 2654 sunt cetăţeni români. Astfel. greci. Tătari sunt mult înapoiaţi şi deşi aveau în stăpânire mari întinderi de pământ. Străzile şi drumurile Caramurat – ului sunt în general bine întreţinute. catolici şi mahomedani. Cele 9244 de hectare de pământ. In privinţa curăţeniei exterioară iarăşi sunt de lăudat. alcătuită în luna Martie 1935. De remarcat faptul că nemţii din Caramurat sunt cu toţii catolici.

sunt stăpânite în mare majoritate de români şi nemţi.. semnul distincţiei la musulmani. După exproprierea din 1919. şi Lucreţia Ionescu 403 ha. cu haine orăşeneşti. Moş. pieptăraş cu posomani. androace şi şorţ. Mihail Valerian 239 ha. de culoare albă. sunt în număr de şapte şi totalizează la un loc 1330 hectare. Numai la ocazii şi festivităţi îmbracă tradiţionalul costum al secelenilor. Moşiile ce au mai rămas pe întinderea comunei. Sassu 124 ha.. cumpărate din târg. moşiile mari. ori din ştofă de cu straie de la oraş. de la ciorapul de mătase ieftină.. din pânză colorată şi bluze închise până la gât. în cele mai multe case însă ultimele costume cusute cu motive româneşti odihnesc uitate în fundul lăzilor. Fetele îşi cumpără totul de la oraş. Gheorghe Coman Stoian 133 ha. Până şi ciobanii şi-au împestriţat portul. Ei au părăsit portul părinţilor atât de pitoresc şi puţin costisitor. 1920 şi 1921. năframă. cusute după moda orăşenească.Caramurat. Ele umblă descoperite la fată iar în picioare poartă un fel de papuci fără toc. sunt următoarele: Octavian Moroianu 141 hectare. nu diferă de a celorlalţi mocani stabiliţi în Dobrogea. chimirul şi celelalte. casă. Îmbrăcămintea. în fiinţă. au scăzut cu 1770 hectare. ca: iie cu cusături. Moşiile. Femeile poartă şalvari largi. Femeile lor şi în deosebi tineretul poartă fuste şi şorturi cu pamblici multicolore. complectându-şi îmbrăcămintea . broboade colorate şi pieptare de cârpă. până la broboada subţire colorată. Nemţii se îmbracă în haine şi pantaloni.. Portul Românilor din Caramurat. Gh. cămaşa. Radu Tocitu 190 ha. P. făcute din ştofă de târg. În cea mai mare măsură e preferată culoarea neagră. Femeile au păstrat într-o măsură oarecare portul românesc. Aceste moşii. Hogea înfăşoară in jurul fesului un şervet ori fular de lână. zăbunul. Costache Şeitan 100 ha. teren ce s-a distribuit celor lipsiţi în număr de aproape 250 locuitori. brâu roşu şi haină de ştofă de lână. Tătarii poartă un fel de pantaloni ce aduc cu şalvarii. Bătrânele ţin încă la portul lor. căciula.. Poartă părul bine împletit în două coade ce atârnă pe spate. Fesul îl mai poarta doar fanaticii care ţin la tradiţie. Iţarii au fost înlocuiţi cu pantaloni.

ca să fie la adăpost de privirile oamenilor. ceea ce ar putea să explice grija acestora de-ai asigura un loc de odihnă mai adâncit în pământ. printr-un ceremonial foarte simplu : rostire de rugăciuni şi numele pe care-l primeşte copilul. de prieteni. n-a izbutit. pentru musulmani. În cimitir mortul e aşezat pe marginea gropii. tatăl miresei cheamă la dânsul pe tânărul însurat. La bărbaţi gropile se sapă la o adâncime potrivită. de către un specialist musulman. în Caramurat şi pe care nu-l găsim la ceilalţi . un cal. La moarte. Musulmanii nu trădează nici o taină a ritualelor care însoţesc manifestările lor religioase. de către Hoge. e aşez pe-o scară şi dus pe umeri de patru rude sau prieteni. se face după câţiva ani. e tendinţa de-a fi coborâtă femeia în toate împrejurările mai jos ca „stăpânul” ei. Ospăţul durează două sau trei zile. La naştere. Botezul noului născut se face la două trei zile. femeia e mult mai respectată ca la alte neamuri.Obiceiuri şi datini la tătari. Suma variază după starea materială a mirelui. gropile destinate însă femeilor sunt mult mai adânci. susţin că la originea lui. care citeşte rugăciunile rituale. cadavrul. Valoarea darului variază după averea celui care-l oferă. Tânărul îşi plăteşte mireasa. fără sicriu. ori o sumă de bani. Un obicei caracteristic al tătarilor musulmani. adus în acest scop de la oraş. musulmanul e îngropat chiar în ziua deces lui. Fata e adusă într-o căruţă cu coviltir. la 2-3 zile. oamenii pleacă şi rămâne singur Hogea. Socrul îi ospătează timp de două zile. apoi se face înhumarea. apoi la plecare oferă ginerelui un dar: o vacă. Cei care şi-au exprimat părerea cu privire la acest obicei. Femeile petrec separat de bărbaţi. Tăierea împrejur. e un contract de vindere cumpărare. femeia tătarului e asistată de o coreligionară pricepută în materie şi moaşa oficială. Deşi am căutat să găsesc o explicaţie acestei ciudăţenii. Nunta. Femeile nu au voie să meargă la locul de veci. Acesta se prezintă înconjurat de-o grămadă. bărbatul. Înfăşurat în pânză albă. e următorul: După căsătorie. La aducerea miresei în casa socrilor. mirele nu ia parte. până la cimitir. Faptul că la tătarii musulmani.

Obiceiul e moştenit de la turcii cu care tătarii au fost în legătură. după ce a biruit cel puţin trei dintre adversarii săi. Cultură şi Artă. remarcăm frumoasele cusături şi ţesături. La tătarii din Caramurt s-a păstrat un obicei. Caramurat-ul prezintă un procent de analfabeţi casele. care lipseşte celorlalte comunităţi de aceeaşi viţă. totuşi în cea mai mare parte ştiu scrie şi citi. Aranjamentul în interior se identifică aproape cu cel al lipovenilor din vecinătăţile Cetăţii Albe. Tătarii. ori o întrecere de călărie. sunt mult superiori celorlalte neamuri de locuitori.Curiozităţii locale. întru-cât pehlivăniile alcătuiesc sportul de căpetenie al acestora. în 1927. organizează Bairakul. din Dobrogea. Mare parte din coloniştii care s-au aşezat aici erau ştiutori de carte şi cunoscători deci ai binefacerilor slovei. Învingătorul. patria lor de obârşie. buni români de altfel. cu cărţi potrivite cu înţelegerea locuitorilor. ei cântă cu ochii spre răsărit. îmbucurător de scăzut. au căutat să-şi îndrume şi copiii spre şcoală. Interioarele locuinţelor acestora sunt împodobite cu scrinuri şi canapele masive. îşi reduc înţelegerea idealurilor ce urmăresc la două aspiraţiuni: aceea de a fi în bună regulă cu statul şi autorităţile româneşti şi de-aş vedea liberată de jug străin. sau a treia zi de nuntă cel mai bine înstărit dintre invitaţi. Despre românii care populează Caramuratul. câştigă un obiect din cele care împodobesc bairakul. spre imensele stepe cu taine nepătrunse. sculptate în lemn de brad. care constă într-o întrecere de luptă. Adeseori. O altă tendinţă spre mai multă lumină. cu motive braşovene şi săliştene. În raport cu alte comune ale Dobrogei de Nord. «Centrul Cultural» Caramurat. care împodobesc . Astfel în timpul războiului se înfiinţează biblioteca “ Lumânarea Săteanului”. Crimeea. după arta rusească basarabeană. A doua. apoi e proclamat pehlivan. biblioteca. Nemţii din Caramurat se disting prin gustul ales pentru obiecte artistic lucrate şi bogat colorate. Nemţii nu au biblioteci. când nostalgia îi poartă cu gândurile departe. o găsim în strădania de a se înfiinţa biblioteci populare. În ce priveşte arta. se poate spune că în privinţa culturii şi civilizaţiei. implorând ajutorul lui Alah „Karanzâ Kese Tumaz Kun”*) evocatorul între români. pehlivănie.

libertăţilor pierdute. Cartierul Tătarilor arată cel mai ridicat procent de analfabeţi în Caramurat. batiste. . *) Bairak : un băţ de lemn pe care sunt aşezate obiecte casnice: şervete. Faptul se explică şi prin lipsa de grijă a conducătorilor mai vechi ai comunităţii şi prin greutăţile cari se întâmpină la învăţarea scris cititului. etc. cămăşi. în limba tătară. *) Cântecul Naţional al Tătarilor emigraţi din Crimeea.

după datina musulmană. Tătarii în această privinţă sunt mult mai prejos. Alimentul principal e pâinea. Tătarii înainte aveau una sau mai multe soţii. Mănâncă multă carne. cele care sunt urmaşe ale coloniştilor din Ardeal. adică cea mai mare parte din locuitorii satului. puii. în formă de bordee. Sunt sănătoşi. organizează în mod periodic serbări instructive şi educative. În cartierul nemţesc am găsit doar două case acoperite cu stuf. înrudite între ele. La cei bogaţi însă. Viaţa Casnică. Tătarii şi în această privinţă stau pe treapta de jos a scării. oameni în vârstă şi copii. văruite curat şi în condiţii igienice destul de avansate. pe cât le este cu putinţă îl evită. Sunt case unde 7-8 indivizi. Dintre toţi locuitorii. cei mai bine se nutresc nemţii. sunt plasate la oraş. La ei faptul acesta e determinat de o stare materială inferioară. tătarii din Caramurat au întemeiat familii cu o singură soţie şi acest obicei pare-se că s-a înrădăcinat adânc şi tinde să se înfiripeze ca o datină consfinţită. belşugul are reguli aparte de nutriţie. În multe locuinţe. după înfăţişarea lor. la care participă şi populaţia . Concubinajul la români şi nemţi aproape nu se cunoaşte. Hrana. ori vândute în localitate. Laptele. mai ales in anii când producţia orzului e redusă. ei mulţumindu-se să se hrănească cât se poate de modest. mănâncă şi dorm în aceeaşi încăpere strâmtă. în cel românesc numărul lor e de 10-12. Românii din Caramurat formează familii. găinile. bine făcuţi şi rezistenţi. locuinţele lor minuscule sunt sub orice aprecieri igienice. Faptul e socotit în partea locului ceva ruşinos şi oamenii. Cel bogat putea să-şi cumpere mai multe femei care toate însă se bucurau de aceleaşi drepturi în faţa bărbatului. Intelectualii satului. Manifestările culturale şi artistice ale Caramurat-ului sunt însufleţite mai mult de elemente româneşti. ouăle. derivate ale laptelui şi ouă. Românii mănâncă şi mămăligă. Românii şi nemţii. Românii sunt mai economi cu privire la alimente. mai dăinuieşte încă o promiscuitate strigătoare. geamuri mari. Începând de pe la anii 1900 – 1905. Traiul bun se observă. cu încăperi largi. locuiesc în case bine zidite. cu tineretul local. Viaţa Socială.VIAŢA Locuinţele.

Epidemii prea mult dăunătoare populaţiei nu s-au ivit la Caramurat în ultimii 10 ani. Boli – Epidemii. procentul deceselor e în scădere. gripa spaniolă. avem un număr de 40 morţi. dintre care români 99. germani 58. ceea ce denotă o organizare sanitară mai serioasă. fără a se semnala cazuri mortale. În timpul iernii. În 1933. tătari 22. Din statistica anului 1934. În anul 1934. în deosebi în timpul trecerii de la un anotimp la altul. În iarna anului 1934. Boala care se iveşte mai des în rândurile locuitorilor din Caramurat. cântece. au fost 63 morţi: dintre care români 21. în cursul anului 1934. unde se spun basme. Locuitorii nu sunt împărţiţi între ei după rasă. .nemţească şi tătară. tătari 15. se recitează balade. În raport cu anii 1920-1929. au fost în total 118 naşteri. nu s-au semnalat cazuri mortale pe urma acestei boli. nemţi 27. anul acesta naşterile prezintă o scădere de 13 procente. când avem 128 naşteri. Singure. a bântuit epidemia de gripă. este. rezultă că în cursul celor 12 luni ale acestui an. tineretul se întruneşte seara la un loc anumit. strigături şi alte produse caracteristice ale geniului poetic popular. în şezătoare. Înainte cu câţiva ani Duminica se făcea horă după datinile străvechi. Totuşi. la care participa populaţia tinerilor din toate cartierele satului. Născuţi morţi nu au fost. avuţie ori clasă socială. Faţă de anul precedent. Mortalitatea. credinţele politice îi fac adversari în anumite epoci când satele sunt scuturate de frigurile alegerilor. Naşteri.

N. Au urmat apoi: N. Ştefan Blebea. Membrii de drept în consiliul comunal. Interiorul încă e în curs de lei. D-şoara Dr.INSTITUŢII PUBLICE Primăria. Iohan Rujanski şi Iosif Rujanski. În anii 1881-82. patru germani şi nici un tătar. Popescu. Gheorghe Bundă. Românii ortodocşi din Caramurat şi-au construit biserica din faţa şcolii la 1882. Iosif A. Gh. În anul 1935. lucrat cu mândrie şi cu multă grijă. patru sunt români. populaţia Caramurat-ului la îndemnul autorităţilor administrative. e o operă de artă. Ion Lazăr. Gheorghiu. In acest local a funcţionat primăria la început. Vasilică Popa. se leagă un fapt pe care credincioşii din . Moroianu. învăţător Gh. Ene Fâşie şi astăzi e d1 Ion Moroianu. pretindea suma de 700 000 epitropia nu dispune deocamdată. Jiga. sunt domnii: Preot D. N.000 lei. zidit în formă de catedrala. Iosif Pesein. în spre Apus se ridică un măreţ locaş de închinare. Din cei 8 membrii ai consiliului comunali. Notar al comunei e d-1 Gh. Blebea. Inginer Boncotă. aşa că în curând va trebui să fie dărâmată. Ion Jarnea. de care executare. poreclit „Jintiţă". noua biserică ortodoxă din Caramurat. Consiliul comunal al Caramurat – ului are următoarea formaţie: Ion Moroianu. Iconoaşul lucrat la Bucureşti. E. Clopotniţa e spintecată de spărturi adânci. apoi serviciile ei au fost mutate în alt local. Biserici. Ternes. urmat de un preot din Medgidia. De supranumele cuviosului părinte. Petcu Sassu. în cel dintâi instalându-se şcoala primară. Bucur Teşelean. Alături de clădirea veche. Tulea medic veterinar. Exteriorul noii biserici. Nae Moroianu. pornită spre ruină. înfăţişează o nepreţuită comoară în arta picturii şi sculpturii bisericeşti. Totuşi serviciul religios se celebrează încă în această biserică. Neagu Stere. Dr. C. a pus mână de mână şi a ridicat un frumos local pentru serviciile primărie costând suma de 10. Pictura nu a fost executată deoarece oferta cea mai modestă prezentată locuitorilor. Cel dintâi preot al ortodocşilor din Caramurat a fost Gheorghe Boeru. Teşeleanu. Drăgulin. Dumitru Bundă. Cel dintâi primar dintre colonişti a fost Ioniţă Blebea. Niţă Popa. Puşcaşu.Vâlci. cu trei turle. Astăzi e deteriorată. Gheorghe Şerban.

Mierzaroski. Biserica a fost zidită în anii 1897 -1898. Întâmplarea făcu ocolul ţinutului şi o aflară toţi credincioşii de sub oblăduirea sfinţiei sale. iar cântăreţul 15000 lei pe . preotul de-astăzi. Biserica Nemţească e aşezată în mijlocul cartierului credincioşilor săi catolici. un intelectual de o cultură vastă. Vâlcu. apoi Cari Werhain. azi în Bucureşti. Acesta tocmai era ocupat cu scoaterea urdei din zer. când intra părintele. În anul 1885. Moroianu şi D. apoi Jipescu. De-atunci ia rămas şi porecla de „Jintiţă". învăţătorul şi cântăreţul bisericii. zidită în stilul gotic întrebuinţat la cele mai multe biserici germane. Preotul are casă parohială încăpătoare şi un salar de 5000 lei lunar. preotul de astăzi. H. Şt. Robert Lentz şi în 1932 Bronislav Falevski. Carl D'Andre. se apropie în grabă de căldarea cu jintiţă îşi umplu căldăruşa pe care o ţinea în mâna stângă şi într-o clipă toţi ai casei erau botezaţi. Bibilla. Frantz Paterok. E o biserică mare. au urmat: Hugo Bomert. îl povestesc cu multă savoare: „Intr-un timp. Sădeanu. părintele îşi luă căldăruşa şi pămătuful pornind cu botezul. după care urmează în ordine cronologică: Gheorghe Aiteanu. Al. Biserica e îngrijită de comitetul parohial. apoi iarăşi părintele Owerbek. Din suma obţinută din cotizaţii se plăteşte : preotul. până în anul 1924. Const. vine în fruntea bisericii părintele Iosef Schubert. Ia lăsaţi mă acolo şi veniţi să vă botez! Dar n-avem apă părinţele. Interiorul prezintă un singur naos. la o zi întâi era. avem pe preotul învăţător Em. având spre răsărit altarul ridicat ca în bisericile catolicilor de rit apusean. Ajunse la stâna lui Viciu. a construit o mică biserică şi trei odăiţe pentru preot ori călugări. azi în Craiova. fără a avea locuinţă. Owerbek. Învăţătorul primeşte 4000 lei anual. Polgari. s-a construit locuinţa parohială. Notgesz (militar). În 1925. Părintele nu zise nimic. treburile bisericeşti sunt conduse de preotul Eustaţiu Doicescu.Caramurat. În anul 1883. întins dintr-o extremă la alta a bisericii. Landburger (militar). îi răspunse contrariat stăpânul casei. azi la Bucureşti. fiecare locuitor contribuind cu 300-500 lei anual. După Mierzaroski. Const. În anul 1892. Cel dintâi preot al catolicilor germani a fost Ştefan Vilibald. care în anul 1881.

după care veneau cei ce purtau sicriul. s-a înfiinţat în Caramurat cea dintâi şcoală primară. Cimitirul mahomedanilor cuprinde 3 hectare şi în loc de gard e înconjurat de un şanţ. . La înmormântare. de următorul număr de şcolari: Clasa I. Cel dintâi învăţător al acestei şcoli cu patru clase a fost Vasile Poreanu care fusese înainte ofiţer în armata austriacă. Ortodocşii şi catolicii. Copiii mai răsăriţi de la această şcoală sunt înrolaţi în armata străjerilor. În frunte mergeau tinerii purtând un steag. clasa IV. Cultul musulman. Şcoala primară de fete are patru clase. e condus de Hogea Bektimir. clasa III. practică salutul roman şi sunt disciplinaţi după normele stabilite de instrucţiunea premilitară. se alcătuia un convoi interesant. Clădirea a costat suma de 38. care s-a instalat apoi în localul propriu pe care l-a construit comuna la anul …. Multă vreme. apoi bocitoarele care jeluiau şi cântau faptele mortului şi în urmă participanţii la ceremonie care înaintau în rânduri de câte doi. Şcoala primară de băieţi are cinci clase cu 6 posturi din care două minoritare. Această geamie a fost ridicată înainte de anul 1900.an. După aceasta.. 56 elevi. 26 elevi. clasa V. după care urma înhumarea. au două cimitire. la începutul colonizărilor. unde se oficiază serviciul religios după cultul musulman. Educaţia Şcolara. 43 elevi.500 lei. nemţii din Caramurat nu aveau preot. Cimitire. 41 elevi. În anul 1882. Ionescu. direcţiunea şcoli a trecut sub conducerea lui I. apoi a fost numit director regretatul Corneşcu. în întindere de câte un hectar fiecare şi îngrădite cu gard de zid. 13 elevi. Geamia are un turn ascuţit cu minaretul de unde hogea vesteşte credincioşilor ceasul rugăciunilor. care 27 de ani a slujit cu devotamentul şcoala din Caramurat. clasa II. cu tot atâtea posturi. Astăzi conducerea scolii o are d-1 învăţător Puscaşiu. E frecventată în anul şcolar 1934-35. În cartierul tătăresc avem o geamie. La cimitir un locuitor mai bătrân rostea rugăciunile rituale. Astăzi şcoala de fete e frecventată de un număr de 1… eleve. funcţionează în localul propriu al şcoli de băieţi. Geamia tătarilor.

copiilor mahomedani. . Dispensare. Puscaşu şi Niţă Blebea. preşedinte. Au însă un post la şcoala românească. Vasile Popa. Faptul trebuie explicat prin adevărul că locuitorii nu i-au simţit lipsa. după ce mai întâi se asigura de imobilitatea lor. GH. Banca număra atunci 170 de membrii şi avea un capital de 114. Preot Aiteanu. învăţătorul Owerbek. Totuşi în planurile noului sat model e prevăzută şi construirea unui dispensar după cele mai moderne cerinţe. şcoala nemţească era frecventată şi de copii de-ai coloniştilor români. Nemţii au un post de şcoală cu patru clase. Caramurat-ul nu are un dispensar. Vâlcu. Octavian Moroianu. îşi bătea elevii cu o vergea respectabilă. Creţu. Mai târziu cu 6 ani. Aceştia însă suportau greu regimul de educaţie cu vergeaua pe care-l aplicau dascăli germani. Până în anul 1935. unul din iniţiatorii înfiinţării băncii. Gheorghe Teşeleanu. Aceasta din anul 1932 e lichidată. În anul 1907 la stăruinţele subprefectului Zadâc. Tătarii nu au şcoală. Cadâr Bektimir şi Matei Rujanski. Ion D. având un consiliu de administraţie alcătuit din: Traian Beu. ne spune că. s-a înfiinţat la Caramurat cea dintâi bancă populară. Şcoala Nemţeasca. care va înzestra comuna. funcţionează şi o grădiniţă de copii. sub denumirea : Banca Populară “Mircea cel Bătrân”. Cel dintâi preşedinte al Băncii Populare. Andrei Mocanu. Muntenu. ia fiinţă o nouă bancă populară: «Principele Nicolae». unde se predă religia musulmană. Radu Tocitu.500 lei şi 82 de membrii. Părintele D. Învăţătorii predau după manualele aprobate de minister. vârându-le gâtul între picioare. Costache Şeitan. Astăzi banca populară «Mircea cel Bătrân» dispune de un capital de 700 000 lei şi e condusă de un consiliu de administraţii.415 lei.În localul ocupat astăzi de şcoala de băieţi. care conducea instituţia. Gh. Consiliul de administraţie de astăzi al băncii se compune din : Ion Moroianu. Băncile Populare. Dumitru Bundă. În anii dinainte de război. care numără 54 şcolari. Un fost elev al acestei şcoli. cu un capital vărsat de 94. «Mircea cel Bătrân» a fost Ştefan Blebea.

BO GĂTII Comuna Caramurat.0O0 kilograme. unde se fabrică mobilă şi ustensile pentru nevoile locuitorilor. avem un atelier de tâmplărie la şcoala de băieţi şi un atelier de festonerie. Meseriile. cu un motor de 40 cai putere proprietatea D-lui Ion Popa. Majoritatea celor care practică meseriile sunt Români. care se întinde pe-o suprafaţă de 258 hectare. Aceştia cultivă în total un teren de 8305 hectare. Cea mai mare parte a locuitorilor se ocupă cu agricultura. în urma stăruinţelor subprefectului Zadâc. Agricultura se practică cu unelte moderne. În anul 1922. s-a înfiinţat moara cu motor de 80 cai putere. 6 cafenele dintre care 2 cu hanuri şi 3 brutării. 1 fabrică de ulei ce se extrage din seminţe şi 2 fabrici de ţiglă şi uluci. cu 35 de ani în urmă. În anul 1905. Astăzi plantaţia are înfăţişarea unui imens parc menit să înfrumuseţeze regiunea. Această ramură de producţie. În afară de două ateliere de lemnărie. Plantaţia urmărea două scopuri. unul al imperativelor economice şi celălalt al împlinirii dezideratelor locuitorilor lipsiţi cu totul de păduri. cu o producţie anuală de 8OO. unde se lucrează scoarje. Comerţul. terenurile fertile şi starea înfloritoare a locuitorilor e una din cele mai bogate din Dobrogea. Caramuratul mai posedă 2 brutării. . Agricultura. Plantaţii. Astfel avem 381 de agricultori. Aceasta e plantaţia de salcâmi. 9 băcănii. întrebuinţânduse ca mijloc de tracţiune caii şi boii. La Caramurat comerţul e strict local. cuverturi şi altele la şcoala de fele. care deservesc nevoile locale şi ale împrejurimilor. prin aşezarea ei. Avem apoi 2 ateliere de fierărie şi 3 ateliere de cizmărie. 3 magazine de manufactură. a fost înfiinţată o moară sistematică. a d-lui Petre Menghis. vecinătatea Caramurat-ului e înconjurată cu un brâu de pădure sădită de mână omenească. e reprezentată prin 5 cârciumi cu vin şi băuturi spirtoase. Negustorii îşi procură mărfurile de la Constanta şi le desfac între locuitori. Spre Apus şi miază zi. dintre care 374 mici şi 7 mari agricultori. Plantaţia a început la anul 1900. Industriei.

astăzi avem: 1181 cabaline. E cultivată o viaţă de calitate inferioară. din care se scoate un vin negru pe care locuitorii îl întrebuinţează la nevoile lor. După specie. transporturile pe distanţa Caramurat – Constanţa. la maşinile motorizate. punct de cale ferată între Babadag şi Medgidia. Aceasta mai puţin din motive de economie şi mai mult din motive de ordin psihologic. Se duc apoi cerealele la Carol I.Păşuni. Animale. Maşini şi instrumente agricole. unde după treierat. 8187 oi şi 978 porci. Debuşeuri pentru agricultori. În anul 1916.151 de oi. SITUAŢIA FINANCIARĂ . Mijloace de transport. se efectuează cu căruţele trase de cai. greaua adoptare a plugarului legat de glie. Comparând acest număr cu cel de astăzi dobândim o icoană fidelă a situaţiei. Alte terenuri. 610 boi şi vaci. ovăzul şi fasolea. locuitorii Caramurat-ului aveau 12. iar 436 hectare alcătuiesc vatra de sat. Maşinile şi instrumentele întrebuinţate la muncile agricole sunt următoarele: 53 maşini de semănat. Orzul e produsul care aduce cultivatorilor cel mai mare venit. Din pământul comunei 69 de hectare sunt improprii agriculturii. Cel mai apropiat centru. Valorificarea mai intensă a cerealelor. 2 maşini de treierat şi 984 diverse instrumente. Viile. Dar odată cu epizotiile care au răpus turmele de oi această bogăţie a scăzut considerabil. oi şi vite.. O bogăţie a Caramurat-ului o constituiau animalele. unde agricultorii mari şi mici îşi plasează produsele este Constanţa. Lipsind calea ferată şi mijloacele practice cu tracţiune mecanică. şi Caramurat – Carol I. Grâu se cultivă relativ puţin şi numai pentru nevoile locuitorilor. Acest teren e destinat păscutului vitelor şi e administrat de o delegaţie a fruntaşilor comunei. zeiber şi terasă. toamna se aduc ce realele pentru desfacere pe loc şi export. Urmează apoi: porumbul. nu se poate face. Izlazul comunei Caramurat e de 176 hectare. Pe colinele din partea răsăriteană o bună parte de teren e ocupată cu plantaţiile de vii. nefacându-se cu acest produs nici un fel de comerţ. din cauza lipsei de cooperative care să mijlocească desfacerea produselor. care aparţin în majoritate locuitorilor germani.

În unii ani. Cu 20 de ani în urmă întreaga regiune a Caramurat-ului a fost bântuită de o secetă cumplită. abia după 1 Aprilie se simte cu adevărat începutul primăverii.303. drumuri 76.000 . Faţă de anul 1933. Au formă de curenţi puternici şi urmele lor se cunosc pe toată întinderea câmpiilor.Populaţia Caramurat-ului. un şir de zile . Vânturile nordice sunt frecvente. De-atunci. s-au încasat de la locuitori: la stat 583. frigul atinge la maximum de temperatură scăzută 20 de grade Celsius. pe care semănăturile pălesc şi îşi pierd vitalitatea. Primăvara şi toamna. În regulă generală. în alţi ani. În total suma de lei 840.236. Pământul în tot anotimpul verii e uscat. vara la Caramurat. primăvara cu soare călduros începe între 20-25 Februarie.504 lei drumuri 70. care variază între suma de 750.700 lei. cu excepţia vânturilor de mare.530 lei. În anul 1933. între 15-25 Februarie. care nu încetează nici în aceste anotimpuri. Tranziţia de la iarnă la primăvară e foarte variabilă. Vânturile acestea vin dinspre Mare şi lacul Siut-Ghiol şi usucă totul în drumul lor.721 lei. care a ţinut 5 ani încheiaţi. C LIMA Caramuratul are o climă aparte de vecinătăţile cele mai apropiate. mulţi ani încă au fost secetoşi. la stat 514. adiţionale 177.112 lei. Încasările se fac de către percepţie. În 1934. zăpada e din abundenţă. În fruntea acesteia se găseşte astăzi d-1 Ion Toncu. Caramuratul are aceeaşi climă a ţinuturilor colinoase dobrogene. În total suma de lei 762. secetă ce în comunele apropiate nu s-a semnalat. din cauza aceloraşi vânturi secetoase.000 lei.850. În anul 1935. Iarna.563 lei. anul 1934 prezintă o scădere de 88. Zăpada pe locurile deschise se topeşte de timpuriu.833. ploile sunt foarte puţine. adiţionale: 181. plăteşte impozite anuale. se caracterizează prin vânturi secetoase care bat din direcţia Sud – Est. cu tendinţă spre Nord – Vest.

scoţând la iveală şi verdeaţa pe câmp.călduroase au uscat pământul. a urmat apoi zăpadă şi îngheţ cu frig de 12-15 grade care a ţinut până spre sfârşitul luni Martie. .

Iohanes Gotz. buni pentru oştire. Karl Bachmaer. faptele s-au petrecut în chipul următor: La decretarea mobilizării. Agreaţi de oştirea cotropitoare. Germanii din Caramurat. au rămas şi în timpul ocupaţiei în Caramurat. După numeroase relatări. ei nu erau traşi la răspundere. s-au prezentat la datorie. deşi cu puţin înainte de războiul mondial. Wandel Ternes.CARAMURATUL ÎN TIMPUL RĂZBOIULUI MONDIAL Din statistica încheiată asupra numărului populaţiei Caramurat-ului pe naţionalităţi. au adus lucruri scoase chiar din casele . Knistler. Germanii au plecat la oaste în număr foarte redus. pun la originea bogăţiei celor mai multe familii germane. Dominicus Hirsch. mult mai mică. trebuie să arătăm că atitudinea Germanilor era condamnabilă. Iohanes Drescher. sunt mai bogaţi şi procentajul populaţiei e în favoarea lor. nenorocirile războiului. care altfel s-ar fi pedepsit. în Caramurat s-au petrecut fapte. Aceasta dealtfel se poate constata şi din numărul jertfelor aduse pentru patrie de cele două naţionalităţi ale comunei Caramurat. pentru fapte. Iosef Voitovici şi Anton Mak. era mult mai scăzută faţă de români şi avea în stăpânire o întindere de pământ. Ludvic Sohn. toţi românii din Caramurat. în timpul războiului şi în deosebi. rezultă că populaţia germană e în număr mai mare. Ferd. Adam Zaremba. ne îndeamnă să spunem tuturor lucrurilor pe numele lor adevărate. Iosef Bartsch. Nemţii nu s-au refugiat. şi-au găsit moartea în războiul pentru întregirea neamului peste 100 de eroi. demne de toată încrederea. Mai mult decât atâta. care nu pot aduce nici un fel de laudă populaţiei germane. Philipp Schaffer. Astăzi Nemţii. Dintre români. Dar. Germanii au sacrificat 15 vieţi de tineri înrolaţi în armată şi anume: Caspar Furch. ca un omagiu bine meritat pentru cei ce s-au stins apărând stindardul tării. Şi fiindcă nepărtinirea şi obiectivitatea. în timpul vremelnicei ocupaţiunii germane. Locuitorii români din Caramurat. faţă de totalitatea locuitorilor. Hieronimus Bartsch. Wednel Tuchscherer. Numele acestora s-a trecut pe marmora comemorativă prinsă în zidul din interiorul bisericii germane din Caramurat. Casele româneşti au fost jefuite şi avuţiile trecute în gospodăriile nemţeşti.

germanilor nu li s-a putut face nici un râu. buni gospodari de altfel. porci şi oi. ei ştiu că acolo lângă brazda de pământ e bogăţia. Mulţi dintre foştii luptători români şi-au găsit avutul în curţile şi magaziile nemţilor. s-au furat vite. jefuite. ţin cu orice preţ la învăţătura înaltă. cei mai mulţi reuşind să tăinuiască dovezile compromiţătoare şi aruncând vina în sarcina trupelor ocupante. ajung după cum am văzut. În afară de aceasta. din Constanta. ruinate. stau următoarele constatări: nemţii. pământul lor ajungând în mâinile nemţilor. întorcându-se la vetrele lor. Românii de după război au o mentalitate cu totul aparte. La sfârşitul războiului. În orice caz. de la război încoace a crescut considerabil. În afară de mobilă şi lucruri de valoare. au trecut mulţi ani. cai. românii din Caramurat. la cifre îngrijorătoare pentru romani. La originea acestor triste consecinţe a unor orientări cu totul greşite. românii din Caramurat. MICŞORAREA AVUŢIEI LA ROMÂNI Statisticele încheiate în ultimii ani. cu privire la mişcarea populaţiei şi repartizarea avuţiilor pe naţionalităţi. fapte care au dus la neînţelegeri şi încăierări sângeroase. locuind în case cu chirie şi deşi la început sunt cu totul lipsite de avere. Bineînţeles. Ei au bine pronunţată tendinţa spre traiul orăşenesc. Terenul cultivabil e în mare parte în posesiunea nemţilor. boi. Familii numeroase venite din Basarabia se stabilesc în comuna.Românilor refugiaţi. Moştenitorii proprietarilor sunt animaţi de aceeaşi orientare. ce. au găsit gospodăriile nemţeşti bine întărite. Multe familii de români şi-au lichidat bunurile ce aveau şi sau stabilit la oraş. până când românii şi-au revenit pe urma loviturilor primite. în timp foarte scurt reuşesc să intre în stăpânirea pământului şi în câţiva ani întemeiază noi gospodarii. Numărul locuitorilor germani în Caramurat. iar pe ale lor distruse. astăzi întrecându-1 pe al Romanilor. neînstrăinând cu nici un preţ avutul dobândit. caută pe toate căile să acapareze cât mai mult pământ. .

trebuie să dea copiilor lor.cred ei. de la Tulcea până la hotarul Bulgarilor: „Când treceam Dunărea. Primăvara ne întorceam la Muslui. dintr-o lume aproape uitată. Români din Caramurat nu păstrează deci continuitatea aducătoare de bogăţii a plugăritului şi astfel multe familii s-au ruinat cu creşterea copiilor lor la şcolile înalte. în schimbul căreia. În ziua hotărâtă ciobanii. cu cârdurile de oi pe care le aveau în îngrijire. De aceea şcoala de la oraş atât de costisitoare este un ideal al fiecărui tată de familie. căci numeroşi dintre ei în loc să asigure un venit familiei lor la momentul finalizări au înmulţit numărul destul de mare al şomerilor intelectuali. unde găseam loc de păşunat îmbelşugat. Ce era să facem. Când se ivi cârceagul. Din viaţa mocanilor (Amintirile tatălui meu) Tatăl meu. cu oile în cârduri numeroase plăteam autorităţilor o sumă. rămas încă din şiragul vechilor colonişti ai Caramurat-ului. îmi povestea cu amănunte preţioase scene neuitate din viaţa de pribegie a mocanilor care cutreierau cu turme Dobrogea. În fiecare an de atunci.” Cea dintâi stână mi-am aşezat-o la Muslui. oile erau lăsate să pască pe toată întinderea Dobrogei. Acolo era salvarea oilor noastre. ca un străjer singuratec. trebuia să părăsim Dobrogea şi să ne îndreptăm spre munte. Veneam apoi şi eu la Caraomer. scută sau la vre-un punct de hotar pe care-1 cunoscusem în alţi ani. de la Dunăre şi până la graniţa bulgară. luau merinde pentru mai multe zile şi cele trebuincioase drumului. Stăteam până la Sfântul Dumitru. Aici veneam primăvara. în preajma zilei de 1 Mai porneam cu turmele spre munţii . Cheltuielile grele sunt întreţinute adeseori cu sacrificarea pământului care iarăşi trece în posesiune germană. pentru copiii săi. şi plecau spre Caraomer. neam înspăimântat cu toţii. Eram înţeleşi mai de înainte că în momentul sosirii mele acolo ne vom întâlni cu toţii la o movilă. unde mă învoiam cu turcii pentru adăpostul oilor pe timpul cât se simţea nevoia.

între brazdele trase de mine Se vede treaba că am rostit aceste vorbe într-un ceas rău. care aveau la îndemână măgăruşi obişnuiţi cu drumurile lungi. Pe câmpia Bărăganului oamenii nu erau ospitalieri. Oile le separam în cârduri aparte. În fiecare noapte un cioban se ocupa numai cu culegerea vreascurilor pentru cele 6-7 focuri pe care Ie aprindeam. atâta nu ar fi fost de ajuns. pana la locul aşezări pentru iernatec. m-am mutat la Toxof. ierburile erau mari şi dese. Oile împărţite în cârduri. m-am pus să-mi brăzdez şi sa-mi hotărnicesc pământul pe care l-am cumpărat. ca să speriem urşii. Ne înţelegeam cu ei mult mai bine. Stâna o făceam la marginea pădurii. Nutreţ pentru turme aveam tot timpul căci ciobanii aveau poruncă să împartă terenul de păşunat aşa fel ca oile să nu ducă nici o lipsă. aşa că nu se ducea nici o lipsă de nutreţ. până ce am putut spune.Iată aici se întinde pământul meu. împăcat şi mulţumit: . spre apele Buzăului. că nu mult după aceea. dimpotrivă ne priveau cu multă duşmănie. căci fiarele foarte adese dădeau târcoale oilor. La fiecare cârd aveam 2-3ciobani. reîncepeam săptămânile de drum şi pribegie. De aici puţin mai târziu. apoi urmam drumul cel mai scurt ce străbate Bărăganul. întotdeauna. Turmele le împărţeam în cârduri. spre Buzău. În anul 1880. La munte oamenii erau mai buni. Adese ori. erau păzite de ciobani şi de câini. Aşezarea în Dobrogea. După ce îmi înjghebai un început de gospodărie. iar mieii în alte cârduri îi duceam la înălţimi mai mari. apoi cârdurile erau urmate de 2-3 căruţe. mălaiul şi lucrurile trebuitoare la îngrijirea stânei. înţărcam mieii. Am muncit o săptămână încheiată.Buzăului. împădurit pe coaste şi la vârf cu limpeziş. De foc le era frică şi nu se apropiau. Dar. în muntele Şiriu. La 1 iunie. La stână aveam căşărie şi făceam brânza în cantităţi mari. m-am aşezat la Muslui. mă pomeni cu un colonel . Treceam Dunărea pe la Hârşova. cumpărând pământ întins de la stat. În luna septembrie scoboram iarăşi în câmpie. pe câmpie nu cădea zăpadă toată iarna. Drumul îl făceam pe jos şi ţinea 2-3 săptămâni. pe care încărcam alimentele. Noi poposeam cu turmele noastre.

primar la Caramurat era Bektimir Cârn iar nemţii erau în număr de 25-30 de familii. ca şi azi. sunt aşezate 5 stâne. ce şi-au păstrat încă pământul şi îl lucrează cu aceeaşi pasiune care i-a însufleţit cu decenii în urmă. Viaţa la stână e cu totul alta. proprietar şi cioban. Când am venit eu. e destinat altor scopuri! De-aia am venit să ţi comunic. ca nu cumva să-l cultivi. care toate aparţin marilor proprietari Români. Izolarea aceea care întotdeauna tinde să solidarizeze pe puţinii oameni ce trăiesc departe în singurătate. sunt atât de strânse legăturile. Mai târziu am aflat că. VIAT-A LA STÂNĂ Pe mereaua comunei Caramurat.Pământul acesta. creează aici forme de familii care trăiesc în cea mai perfectă armonie şi bună înţelegere. n-aveam ce face. unul e gata aşi da viaţa pentru altul. niciodată n-am pomenit între ei vre-o neînţelegere. Nedumerit şi dezorientat. Românii cu tătarii trăiau foarte bine. pe care le-am plătit cu 60 de lei hectarul. Între stăpân şi argat. decât viaţa sătenilor plugari. trebuia să mă supun. practicabile fără greutăţi pe timp frumos şi accidentate pe vremuri de ploaie ori zăpezi mari. Am venit apoi aici la Caramurat şi am cumpărat din moşia lui Ioniţă Blebea. 400 de hectare. Tătarii erau şi pe-atunci. Aici. Argatul trăieşte la stână ani de zile. pleacă de la stăpân . îşi dobândeşte un trai lipsit de griji. căci aceasta s-ar pedepsi. Stânele sunt aşezate la locurile cele mai prielnice ale moşiei şi cu satul sau cu şoseaua principală. încât în orice momente critice. iar dacă după mai mulţi ani de slujbă devotată. colonelul era pus la cale de bulgarii din împrejurimi. nu poate să-ti aparţină d-tale. blânzi şi cuviincioşi şi în toate împrejurările dovedeau sentimente de prietenie pentru români". care nu prea vedeau cu ochii buni colonizările româneşti. ceea ce era un preţ foarte urcat pentru vremea aceea. sunt în legătură prin drumurile tăiate peste câmp. îşi strânge o mică avere pentru mai târziu.ce venise la mine şi îmi vorbi apăsat: .

unde se alcătuieşte programul de lucru pentru a doua zi. se întorc cu grabă şi se îndreaptă spre casa aşezată în mijlocul stânei. încep basmele. devenind cu timpul un fel de membrii adoptaţi ai familiei. În fiecare încăpere se găseşte soba de cărămidă folosită la gătit şi la încălzit. În jurul casei stăpânului. totuşi mulţumiţi în suflet de traiul acesta al linişti şi sănătăţii viguroase. în căutare de pradă şi adăpost. unde se fabric caşul. acesta îngrijeşte cu dragă inimă să-1 înzestreze şi să-1 gospodărească. E cântecul lor fioros. ca la casele vechi bătrâneşti. cinci şase dulăi lăţoşi. Câinii te înconjoară lătrând într-una. Aceasta e casa stăpânului. Îşi plasează produsele în pieţele Constanţei. la mici depărtări se ridică căsuţele sau colibele ciobanilor şi argaţilor. e zidită din cărămidă şi în faţă are un ceardac de scânduri cu o uşiţă. cu covoare româneşti în partea dinspre perete. Alţii rămân până la moarte în casa unde au început să slujească. cum ar fi de pildă însurătoarea. apoi adăposturile pentru oi şi grajdurile pentru vite. În timp de iarnă. să vizităm una din stânele cari se găsesc în apropierea Caramurat-ului. de cum înserează. paturile înalte. pană când se aude un semnal. Dar. În timpul muncilor agricole. întâmplările şi povestirile care îi fură. te întâmpină duşmănoşi şi gata de asalt. o fluierătură prelungă. ziua stâna e pustie. Întreagă atmosferă din odăiţele curate şi întotdeauna proaspăt văruite respiră pace şi belşug. ori chiar între . oile sunt la adăpost. Odăile sunt pline de icoane cu scene religioase. chiar după căsătorie îşi întemeiază_ căminul la stână şi nu se despart de stăpânul lor. untul şi celelalte derivate ale laptelui. dar ciobanii nu au vre-o teamă. pe foţi până spre miezul nopţii. la datorie. Fiecare stână îşi are căşăria ei. Are mai multe încăperi. iar câinii ii vestesc cu glas ascuţit de veghe. Sunt lupii flămânzi. care sunt plasate în comerţ. o chemare scurtă şi câinii amuţesc ca prin farmec. La o depărtare de 100 de metri de împrejmuirea curţii. Stânele din Caramurat. abia seara târziu se strâng ai casei frânţi de osteneală de munca de peste zi. Dar mulţi dintre ei. Între timp se aud urlete prelungi ca nişte vaere înfricoşătoare. Interiorul: un cămin cald şi atrăgător. populaţia stânei se strânge lângă vatra din odaia stăpânului.pentru vre-un eveniment fericit. apoi după masă. Arde cu vreascuri şi cu lemne.

în Oituz n-au mai rămas decât 3 familii care şi au întemeiat aici gospodării.hectare de teren cultivabil şi 1 hectar izlaz. Cătunul dispune de teren şi materiale destinate acestui scop. Avuţii. deşi populaţia ar fi bucuroasă să contribuie la ridicarea ei. Ceangăii din judeţul Bacău sunt catolici. Oituz-ul nu are o statistică a populaţiei. format din 13 familii de ceangăi emigraţi din comuna Călugăr. Oituzul nu are şcoală.Est de Caramurat.. În acest an. Totuşi numărul sufletelor e stabilit prin grai viu la 80. din comunele: Caramurat şi Cicârci. nemulţumite de condiţiile de trai. Oituz-ul. sunt originari coloniştii. spre Sud . au fost colonizate în total 40 de familii. participă la serviciile religioase din biserica germană a comunei Caramurat. Terenurile celor care au plecat la puţină vreme după colonizare. după numirea celebrei localităţi. unde s-au dat lupte crâncene în războiul mondial şi din împrejurul căreia. dar aceasta în măsură foarte mică. Cătunul Oituz. Cu un an mai târziu au mai venit 9 familii de ceangăi din Moldova şi familia tânărului Vlăduţ din judeţul Gorj. care nu ştiu carte. ei Duminica şi în sărbători. Se află cătunul Oituz. fiecare având gospodărie bine înjghebată. a primit de la stat 9. a fost înfiinţat în anul … pe moşia expropriată a lui Luca lonescu. Dintre aceştia 75 sunt catolici şi 5 ortodocşi. La colonizare. 27 dintre ele s-au înapoiat în judeţul Bacău. cu casă tencuită. Numele. fiecare cap de familie care hotăra să-şi dureze aşezământ în Oituz. . familii de ceangăi în casă întrebuinţează limba maghiară. În cătunul Oituz sunt 30 copii. dintre care însă. curţi largi cu şoproane şi magazii. au fost distribuite locuitorilor lipsiţi.locuitorii comunei. face parte din unitatea administrativă comuna Caramurat. fiind condus de primăria din satul de reşedinţă. Astăzi Oituzul numără … familii. Numele de Oituz s-a dat cătunului. judeţul Bacău. În anul 1927. OITUZ Istoric — Populaţie — Avuţii La patru kilometri. Deşi vorbesc bine româneşte şi cu accent moldovenesc. Populaţie.

Locuinţe. cea mai nobilă şi cea mai consacrată pentru urmările ei. Locuitorii care nu au terenuri îndeajuns pentru cultivat. sufletul fanatizat de credinţa biruinţei. În privinţa animalelor domestice locuitorii din Oituz stau foarte bine. sufletul altruist şi devotat mulţimilor până la jertfa de sine. 100 de oi şi 20 porci. aceştia în scurt timp au reuşit să-şi ridice case şi gospodării bine întreţinute. SATUL MODEL FERDINAND I Înfăptuirile care stau la baza culturii şi civilizaţiei. Vatra cătunului Oituz. ori a satului model. Şi din toate aspiraţiile omului mare.La început. izlazul locuitorilor din Oituz. au la temelie sufletul mare al realizatorului. prin drumuri primitive nou tăiate. din satul model. Locuinţele cătunului Oituz. este ajutorarea semenilor. iar cel rămas e cu totul neîndestulător. Fântâni. O caracteristică a cătunului Oituz. dar după câţiva anii. plătind o arendă de 250-280 lei anual hectarul. 50 de hectare au fost trecute cantoanelor: zootehnic şi agronomic. călăuzit de crezul binelui şi al progresului obştesc. Pământul e productiv şi se lucrează cu uşurinţă. e următoarea: fiecare casă îşi are fântâna ei. apa fiind la o adâncime de 13 metri. Sunt largi şi cu mai multe încăperi. Aceasta se explică prin uşurinţa cu care se sapă puţurile. era potrivit nevoile lor. Oituz-ul e legat de Caramurat. Fiecare familie dispune de 5-6 vite. 7 vaci. care nu au fost încă în nici un fel amenajate. puterea creatoare înzestrată cu flacăra divină a gemului care înaltă omul la cele mai sfinte idealuri. De remarcat că deşi statul nu a dat nici un ajutor bănesc ori de materiale noilor colonişti. 20 viţei şi mânzaţi. îndrumarea lor pe căile ce . În total avem în Oituz 40 de cai. sunt clădite din cărămidă nearsă şi acoperite cu stuf sau ţiglă. Animale. se întinde pe o porţiune de 16 hectare. închiriază din mereaua comunei Caramurat.Hârşova şi comunele înconjurătoare. şoseaua Constanţa .

Vasile P. cantonul zootehnic şi cantonul agronomic. în mulţumirea de a fi cucerit laurii recunoştinţa pentru munca lor în slujba celor mulţi. Abia în anul 1934.Est de la Caramurat. d. din care o parte e destinat câmpului de experienţe. următoarele cantoane: uzina electrică. cu mulţi ani în urmă. Satul model. Faptele acestora. Dl. de natură potrivnică. de acolo şi-a luat merindea vieţii pentru drumul spinos şi plin de greutăţi. trecând peste toate greutăţile care constau mai ales în lipsa de fonduri. are conductă de apă curgătoare . Cantonul Silvic. care se găsesc. Satul model cuprinde o întindere de 72 hectare. Vasile P. a păşit la înfăptuirea acestei opere de proporţii considerabile. a simţit româneşte lângă aceeaşi brazdă răsturnată de plugul apăsat de braţe vânjoase şi acolo şi-a făurit cele dintâi gânduri pentru viitor. vor cunoaşte mâine că întemeietorul acestui aşezământ pilduitor. Întreg terenul pe care sunt ridicate cantoanele. şi cel mai preţios document. care au binemeritat de la patrie pentru faptele lor înălţătoare şi nepieritoare. clădire de dată mai veche. n-au îngăduit începutul celei mai modeste realizări. Împrejurările însă. Urmaşii coloniştilor care au descălicat ţinutul Caramurat-ului. având la toate intrările porţi sculptate după modelul celor ce se găsesc la intrarea gospodăriilor româneşti. iar cealaltă parte cantoanelor care formează un cartier de toată frumuseţea. şi-a legat numele de-o operă. Sassu. Din luna Aprilie 1934 şi până în Martie 1935.duc la izbândirea ţelului. a fost preconizat de d-1 Vasile P. Terenul destinat noului sat model. la aproape 1 kilometru spre Sud . Sassu. Istoric. aproximativ 22 hectare. nu vor găsi răsplătire decât în conştiinţa datoriei împlinite. datează de mai mulţi ani. care l-a înălţat la treapta cea mai de sus. evident. prin realizarea satului model. care va rămâne pentru posteritate cel mai elocvent. e aşezat la extrema Sud estică a satului model. a copilărit în mijlocul părinţilor lor. la dreapta şi stânga şoselei. Cele două pavilioane care alcătuiesc acest canton. şi-a dobândit locul cel mai de frunte în galeria marilor dobrogeni. Sassu. a fost ales din porţiunile disponibile. Cantonul silvic. împrejmuirea uniformă. satul model cuprinde apoi cantonul silvic. In afară de acestea. Fiul înţeleptului şi harnicului român Petcu Sassu. s-a făcut odată cu cantoanele nou zidite. e îngrădit cu împrejmuire de scândură. s-au construit în satul model.

Ea e înzestrată cu un motor «Diesel» de 60 cai putere şi dispune de-o reţea de 1 km şi jumătate lungime aceasta uzină.. ca şi pe terenurile destinate pepinierelor şi experienţelor agricole. Acest canton cuprinde 7 hectare de pământ. În dreapta cantonului silvic despărţită prin aceeaşi îngrăditură uniformă. împrejmuit în întregime cu gard de sârmă. pe care aceştia la recoltă o înapoiază în noi cerinţe. au conducte de apă curgătoare şi în despărţituri sunt instalate lumini electrice. alcătuit din 5 pavilioane construite toate în stil românesc. Cantonul Zootehnic. Castelul de apă. Lângă uzina electrică e aşezat cantonul zootehnic. În canton se găsesc locuinţele funcţionarilor şi cancelaria de lucru. din care face parte şi întinsa plantaţie de salcâmi. şeful cantonul compusă din 8 camere cu baie şi un birou de lucru. alimentează cu curent electric toate cantoanele satului model. Acest castel are o capacitate de 3 vagoane şi deserveşte toate cantoanele satului model. fiecare fiind împărţit după cum urmează: 4 boxe pentru armăsari.şi reţea de lumină electrică. Castelul e alimentat cu apă de o fântână adâncă de 18 metri. lot demonstrativ. Uzina electrică. În unghiul din dreapta cantonului zootehnic. Terenul acesta e împărţit la 5 locuitori din Caramurat. cu streşini larg deschise în afară. săpată la o distantă mică. instituţiile publice şi . 5 boxe pentru berbeci. e înălţat castelul de apă. 1 cameră pentru servitor şi 5 despărţituri pentru alte vite. locuinţele şi cancelaria celor doi agenţi veterinari ai cantonului. sunt ocupate de două grajduri mari. Grajdurile sunt pavate pe jos. Extremele din dreapta şi stânga ale vastei curţi. 1 farmacie. Cantonul Agronomic. La intrare. în dreapta şi la stânga sunt construite două pavilioane de câte 4 încăperi fiecare. se află uzina electrică. În fundul curţii impunătoarea locuinţă a medicului veterinar. construită după cele mai străzile principale din Caramurat. clădit din beton armat şi cărămidă. Acest canton are în îngrijirea sa un teren de aproape 300 hectare pământ. Conductele de apă se întind în tot cartierul cantoanelor. cu obligaţiunea să-l cultive după indicaţiile date de conducerea cantonului agronomic. De asemenea mai are în posesiune 50 de hectare. Cantonul oferă cultivatorilor sămânţa trebuitoare. Uzina electrică a fost construită în timp de 9 luni şi jumătate.

Dar. trei părţi revin cultivatorului.natură. 2 cultivatoare. 2 semănători marca “Unicum”. cantonul agronomic a înfiinţat paturile calde. Acestea sunt realizările de până astăzi în satul model conceput şi ridicat prin strădania continuă a D-lui Vasile P. 1 maşină tocătoare pentru nutreţ sărat. Totuşi realizarea acestora. cu mai multe încăperi. încă nu au fost împlinite. 1 maşină ţesală pentru buruieni. care deşi au fost prevăzute în planurile alcătuite. care produc răsad de diferite feluri de zarzavaturi. cum şi baia publică. Din recolta obţinută. pepinierii şi experienţelor ce se fac pentru dobândirea diverselor varietăţi selecţionate. magazia de zid de cărămidă. În proiectul iniţial pentru înfiinţarea satului model. fără a li se pretinde pentru aceasta vre-o contribuţie. satul model mai are o serie de deziderate. Satul model de mâine. 1 selector. Maşini şi unelte. Cu construirea acestora apoi. 1 maşină de bătut porumb si numeroase instrumente necesare muncii agricole. Aceste maşini şi unelte pot fi împrumutate la cerere şi sătenilor. conducătorul cantonului. 1 maşină de semănat pentru câmpuri de experienţă. În primăvara acestui an. La mijlocul cantonului e locuinţa inginerului. dispune deocamdată de următoarele maşini şi unelte: 1 tractor modern. Apoi conducerea cantonului. e prevăzut şi dispensarul pentru nevoile sanitare ale comunei. Sassu. în foarte scurtă vreme va deveni fapt împlinit. cele mai perfecţionate. satul . Cele 7 hectare care alcătuiesc o continuare a curţi cantonului sunt destinate şcolii de viţe altoite. pentru cel puţin 150 de familii. Un pavilion e destinat cancelariei şi locuinţei şefului de cultură. Aceste cantoane a căror înfiinţare e apropiată. De asemenea cultivatorii au dreptul de a întrebuinţa la muncile agricole maşinile şi instrumentele cantonului. Cantonul agronomic. a luat iniţiativa plantării unui frumos parc de flori pe terenul ce se află între gardul dinspre şosea şi magaziile de unelte şi cereale. În dreapta acestuia se află o vastă magazie pentru cereale. Cantonul agronomic e compus din patru pavilioane: o magazie-remiză pentru maşinile agricole. vor cuprinde fiecare pavilioane aparte şi vor fi administrate după sistemul celorlalte cantoane. Aceasta e zidită după acelaşi plan cu locuinţa medicului zootehnic. iar o parte cantonului agronomic.

ca o citadelă impunătoare a civilizaţiei.. Administraţia cantoanelor este autonomă. Administraţia. epoca de întemeiere a multor localităţi din Dobrogea. folosindu- . educativ. Scopul demonstrativ. întâmpină dificultăţi serioase. O informare justă. ciocniri sângeroase şi devastările care se semnalau aproape cu regularitate. e atins de îndată ce realizările pot înfăţişa o nouă stare de lucruri ce arată tuturor mijloace practice prin care se poate ajunge o situaţie înfloritoare. de ajutorare şi prosperitate. putem avea numai din scrierile călugărilor care în acele vremuri. jafuri. statornicia triburilor ori familiilor aşezate într-un anumit ţinut. În aceste împrejurări nu s-au creat documente scrise care să uşureze sarcina istoricului de mai târziu.model se va înfăţişa în toata splendoarea frumuseţii lui. Satul model Ferdinand I. Intre anii 1600-1820. cu următoarele scopuri: demonstrativ. având fiecare conducere aparte. ……… CONCLUZII Alcătuirea monografiei unei localităţi dobrogene de origini mai vechi. îngreunează nespus de mult strădania cercetătorului şi numai perspicacitatea ajutată de puţinele date cunoscute. a fost întemeiat. şi să fie completate de cunoştinţele tradiţiei. Chestiunile ce privesc administraţia publică se rezolvă de autorităţile constituite ale comunei Caramurat. În lucrarea de faţă. am căutat pe toate căile obiectivitatea cea mai strictă. rămânând ca aceste scrieri să servească ca dovezi. Lipsa de documente şi date ştiinţifice pozitive. era condiţionată de invazii. Consideraţiuni. poate aduce lumină şi adevăr în faptele trecutului nebulos. având anumite misiuni. Face parte din comuna Caramurat. Satul model Ferdinand I e întâia realizare de acest fel în Dobrogea şi va servi ca pildă de urmat tuturor înfăptuitorilor de mâine care se străduiesc pentru mulţimea poporului de jos. ca un focar de luminaşi îndrumări sănătoase. Satul model Ferdinand I. cutreierau regiunile Dobrogei.

după cum s-a văzut. întrucât Caramuratul e una din comunele cele mai de seamă ale Dobrogei şi întâiul sat model al provinciei noastre. cititorul nu trebuie să vadă intenţia ori vreo tendinţă de natură şovină. pentru restabilirea adevărului. oricât de neînsemnat ar fi ele. veniţi să întemeieze aici o nouă viată. nu s-au păstrat dovezi şi par a fi lipsite de evenimente ori fapte importante. aşa încât am crezut de cuviinţă să evităm presupunerile insistând mai puţin asupra lor. tineretul comunei Ferdinand I.mă de datele pe care le aveam la îndemână. La noi. nu tinde la recunoaşterea lucrării ca o necontestată valoare istorică. cercetători şi scriitori de mai târziu. ca şi de tradiţia ce s-a păstrat între locuitorii mai bătrâni. a contribuit la alcătuirea monografiei impulsul datoriei. dacă cel puţin comunele mai însemnate. leagănul primilor colonişti. avea îndatorirea preciziunilor. va găsi în monografia noastră mijloacele cunoaşterii satului. În deosebi. ale celor ce se vor mai ocupa cu conturarea atât de importantă a satelor dobrogene. Şi socotesc că autorul tocmai pentru cele mai sus relatate. Statele cheltuiesc sume considerabil de mari. totul porneşte din sinceritatea desăvârşită şi simţul răspunderii. . spre a aduce un cât de modest aport la cunoaşterea colonizării pământului dobrogean. sate şi cătune îşi au monografia lor. Întrucât am izbăvit vor dovedi eventualele foloase. am urmărit cunoaşterea Caramurat-ului de către tineret şi cei interesaţi. ori în cuprinsul lucrării. cu tendinţa denigrării elementului românesc din Caramurat. şi-ar avea monografiile lor. oamenii şi bogăţiile noastre. Căci. În pasagiile care privesc explicaţia anumitor aspecte ce se referă la situaţia Românilor şi a minorităţilor din Caramurat. Despre epocile care sunt mai puţin caracterizate în istoricul satului Caramurat. Prin scrierea aceasta. în multe scrieri de însemnătate. încă s-ar aduce o însemnată contribuţie cunoştinţelor despre pământul. aproape toate comunele. În ţările apusene. s-au spus o seamă de lucruri ce denaturează cu totul adevărul. De asemenea. cu aceste lucrări care fac mai uşoară cunoaşterea ţărilor respective. Scopul monografiei noastre.

ori distrusă în timpul războiului mondial.Lipsa anumitor date statistice din monografia noastră. se datorează faptului că ele nu se mai găsesc nici la autorităţi şi nici la instituţiile publice. AUTORUL Martie . mare parte a arhivelor fiind pierdută. Pentru orice observaţie binevoitoare. voi fi recunoscător. Constanţa.1935 .

Sign up to vote on this title
UsefulNot useful