CARAM URAT I ISTORIC Numele. Pe şoseaua Constanta – Carol I.

, la depărtare de 25 kilometri de capitala Dobrogei, într-o regiune unde specificul provinciei dintre Dunăre şi Mare se înfăţişează în toate culorile caracteristice, întâlnim satul Caramurat, astăzi numit oficial Ferdinand I. Vechea numire a satului, îşi are originea ei străveche, legată de numele celui dintâi stăpânilor al Tătarilor, stabiliţi pe locurile cuprinse în patrimoniul comunei Murat cel Negru, (Cara Murat) după tradiţia păstrată din generaţie în generaţie, între Tătarii care populează încă o aripă a satului, a întemeiat cele dintâi aşezări statornice ale familiilor de sub conducerea sa şi după obiceiurile vremii, înfăptuirea a rămas să-i poarte numele, timpuri îndelungate. (Tot astfel şi-au dobândit numele, cu secole în urmă, comunele: Caraomer, Cară-Nasuf şi alte localităţi dobrogene, fapt ce întăreşte şi mai mult presupunerea că obiceiul – comun de altfel, la aproape toate neamurile – era practicat de cei dintâi musulmani aşezaţi în Dobrogea). Murat cel Negru, întemeietorul satului, a rămas până la moarte conducătorul familiilor aşezate după toate probabilităţile, spre Apus de şoseaua ce străbate satul Ferdinand I., adevăr ce se confirmă şi de tradiţia care pretinde că primul stăpânitor de aici, e îngropat la punctul denumit «Movila». Cu privire la însuşirile ce caracterizau pe Murat cel Negru, tradiţia e aproape neştiutoare. Se pretinde că Murat ar fi fost negru la suflet şi de aceea i s-ar fi adăugat la nume calificativul cunoscut. Înclinăm a crede însă contrariul şi anume, că acest calificativ; era de natură fiziologică. Murat, a fost în acest caz un tătar voinic cu faţa bronzată de soare şi crăpată de vânt. Înfăptuirea lui Murat avea la bază o pornire generoasă, altruistă, prin faptul că asigura adăpost şi bună stare supuşilor săi, ceea ce ar fi cu neputinţă să conceapă sufletul negru. Vechime. Bătrânii cari îşi trag obârşia din familii vechi de tătarii rămase pe meleagurile ţinutului, informează cu amănunte adeseori laconice, că Tătarii lui Murat,

s-ar fi stabilit în Dobrogea, odată cu cele dintâi triburi emigrate din Crimeea şi statornicite dincoace de Dunăre. Fireşte, din spusele lor e greu de reţinut vre-o dată precisă, întru-cât ei nu cunosc evenimente ori fapte de seamă legate de aceste emigrări şi în legătură cu tribul Iui Murat. Apelând la mărturia datelor ştiinţifice, pentru stabilirea vechimii satului Ferdinand I., găsim prea puţine fapte elocvente, totuşi se pot face precizări aproximative, după constatările călătorului arab Eulia Celibi, care cu trei veacuri în urmă a cutreierat ţinuturile dobrogene. Acum 300 de ani. Eulia Celibi, în drumul său dinspre Tulcea spre Mangalia a poposit într-un sat cu locuitori gospodari şi cu buna stare. A fost bine primit şi ospătat cu carne de mânz şi kâmâz*). Satul avea o mare întindere, cuprindea patru mahalale, cu patru geamii şi avea un număr însemnat de prăvălii. Acest sat, cu locuitori, de originea cărora nu ni se spune nimic, se numea Caramurat. Toate elementele din datele călătorului arab, ne duc la concluzia că satul Caramurat de acum 300 de ani, era locuit de tătari, deoarece turcii nu mănâncă carne de mânz şi Kâmâz-ul e băutura tătarului. Ipoteza că ar fi putut exista un alt sat, în altă regiune, cu numirea celui de astăzi, e neîntemeiată, întru-cât nici tradiţia şi nici cercetările ce s-au făcut, n-au pomenit vre-odată de această chestiune. Aşa dar, acum trei sute de ani, Caramurat-ul era o comună de seamă, cu locuitori bine înstăriţi şi cu o oarecare organizaţie indicând un grad de civilizaţie remarcabil. Comparând aceste date cu faptele istorice, s-ar putea afirma că cele dintâi aşezări stabile s-au făcut aici acum patru sute cincizeci, cinci sute de ani, de către triburile tătare. Tătarii din Caramurat, au stăpânit întinderi mari de pământ şi nu numai cât cuprindeau vecinătăţile satului, ci până în depărtări, spre satele ocupate vremelnic sau în mod stabil de alte triburi. Aveau conducătorul lor, numit Muhtar, adică primar, care avea asupra locuitorilor, putere aproape absolută. Se ocupau cu agricultura şi creşterea vitelor, în speciala a cailor, care le furnizau carnea şi laptele nelipsit de pe mesele cele mai modeste.

Teritoriul ocupat a fost stăpânit de tătari, până spre sfârşitul veacului al XIX-lea când, pe la anii 1877-80, apar cei dintâi colonişti transcarpatini, Mocanii, care inaugurează perioada plină de prosperitate a stăpânirii româneşti. Cerchezii. Unii cercetători ai vechilor aşezării dobrogene, pretind că înainte cu două sute de ani, numit Ceair*) din vecinătatea cartierului tătăresc ale râtului, ar fi fost populat de Cerchezi. Tradiţia n-a păstrat date cu privire la existenta şi viata Cerchezilor în locul mei Urmele de cenuşă, cioburi şi vetre de foc, care se găsesc astăzi din abundentă, în locurile arătate, dovedesc că într-adevăr s-au înfiinţat şi au dăinuit acolo aşezări de Cerchezi, însă acestea n-au avut durată. Cerchezii, vânturătorii stepelor au plecat mai departe spre Apus, ori Miază-zi, fără a fi timpul unor înjghebări de gospodării trainice. Fapt ce atesta că în preajma anilor 1870-72, în Caramurat nu mai trăia decât un singur Cerchez, anume Asan Abdulah, ultimul din neamul său de pribegi. Alte neamuri. Înainte de 1877, în Caramurat, trăiau şi câteva familii de Arabi. Unii dintre ei aveau înfăţişarea exotică de negri africani. Arabii cultivau şi ei pământul şi pe câmpiile cu i| ogoare, cămilele lor prinse la tânjala plugului rudimentar contrastau pitoresc cu caii Tătarilor. Hogea Bektimir din Caramurat, fiul ultimului primar din neamul crimeian, ne povesteşte că cu mulţi ani înainte de era stabilit în Caramurat şi un mocan secelean cu numele Oprea, om avut şi cu mare trecere în rândurile Tătarilor. Mocanii şi Nemţii. Mocanii, s-au aşezat în Caramurat între anii 1879-1880, cam în acelaşi timp cu câteva familii de Nemţii, care au venit din Crasna, Vasile Popa şi Niculae Au urmat apoi: Moş Blebea cu o întreagă colonie, Nea Fleşeru , Ion Moroianu, Bulhăreanu, Radu Ceauş, Ion …caşu, Jiga Gheorghe şi Dragomir Roşu. Nu mult după s-au stabilit aici: Petcu Sassu, Bucur Teşeleanu şi ceilalţi seceleni, care au colonizat terenurile disponibile. După ani de la începuturile colonizării, Caramuratul devine mocănesc, cu gospodării bine înjghebate şi oameni harnici plini de energie. judeţul Cetatea Albă. Cele dintâi familii de mocani stabilite la Caramurat, au fost ale transilvănenilor:

Iată cum evocă Octavian Moroianu, o întâmplare din timpurile colonizării Caramuratului, un fapt de natură să dea o impresie clară asupra stărilor de lucruri din vremea aceea. “ Eram trimis de tatăl meu, să găsesc terenuri dimineaţă pentru oi, să strâng fânul trebuincios, urmând ca în primăvara anului 1880 să venim cu oile şi ciobanii arabagii, unde mă stabilisem, am plecat la Medgidia, centrul Mocanilor, să cer sfaturi şi îndrumări. Pe timpul acela oile se stingeau pe capete de cârceag, boală ce se ivea zice-se - deoarece pământurile dobrogene, nu erau cultivate. La Medgidia, mi s-a spus: - Du-te băiatule la Caramurat, acolo e loc bun. Oile nu mor de cârceag şi găseşti din belşug iarbă şi pământ. Aşa am făcut. La Caramurat, m-am învoit tu Tătarii şi a doua zi am pus păru' în coasta din spre Apus şi acolo am tras întâia brazdă în pământul rodito. În primăvară apoi, în ziua celor patruzeci de mucenici, au venit toţi ai noştri şi am durat aşezarea care a rămas până astăzi.” Din povestirea lui O. Moroianu, se pot deduce aprecieri preţioase. Regiunea Caramurat-ului era preţuită de mocani, fiind prielnică traiului vitelor şi având terenuri fertile. Totuşi proprietarii de oi nu şi-au putut pune la adăpost avutul de furia epizootiei, până la descoperirea cauzelor boalei. Astfel, la început, Petcu Sassu a pierdut 4.500 de oi, Chitu Alexe 6.000 de oi, iar un basarabean cu turme numeroase, anume Aleuca, 15.000 de oi. Primii colonişti români, care s-au aşezat în comună îndată ce s-au oferit posibilităţi prielnice, au găsit stabilite în Caramurat 5, 6 familii de Nemţii basarabeni, care ocupau partea de răsărit a satului. Aceste familii plecate din regiunea Cetatea Albă, din cauza lipsei de pământ, au făcut învoieli cu tătarii, ocupând teren relativ puţin, întru-cât nu aveau îndeletnicirea creşterii turmelor de oi. Familiile: August Seni, lohan Rujanschi, Petre Rujanschi, Petre Arnold, N. Ketz şi Anton Ternes, se socotesc prin urmare, fondatoarele cartierului nemţesc din Caramurat. Bătrânul Ternes Carol, din Caramurat, ne spune că în 1877 s-au stabilit în sat 10

După anexarea Dobrogei la Regatul României. intru-cât în preajma anilor 1877-78. în Caramurat nu se mai găsea decât un singur Cerchez. In acelaşi istoric găsim menţiunea că Cerchezii au emigrat din Caramurat în timpul războiului din 1877-78. după cum am arătat. Cei dintâi colonişti români au mai găsit aici o singură târlă. pe coasta dinspre Apus. Aceştia au plecat spre alte meleaguri. Satul avea în timpul acesta o conducere şi o administraţie românească. În orice caz Bulgarii n-au lăsat nici o urmă din care să se poată deduce că ar fi trăit vreme mai îndelungată în Caramurat. pentru motivul că tătarii nu au venit odată cu Cerchezii care şi-au făcut apariţia mult mai târziu. T. nu avea nimic cu cerchezii. la o mică depărtare de Caramurat erau aşezate câteva târle bulgăreşti (Hagigabar). d-1 profesor N. În volumul «Judeţul Constanta in anii 1916 şi 1922-23». Faptul nu pare verosimil. De menţionat faptul că nu se pomeneşte de existenta elementului bulgar în cuprinsul Caramurat-ului. Coloniştii germani au fost bine primiţi şi s-au bucurat de toate înlesnirile. Autori şi scrieri. iar despre ascendenţii acestuia se spunea pe vremea aceea că nu se mai cunoaşte nici un amănunt — şi de decenii întregi — prin partea locului nu se mai vorbea de Cerchezi. au venit şi ceilalţi colonişti basarabeni. Tătarii în spusele lor remarcă acest lucru şi precizează că erau în număr de patru. înainte de războiul Independentei. sau cinci. Negulescu. Foarte probabil că în a doua jumătate a secolului al XIX-lea. au venit alte 25 de familii. Autori germani despre Nemţii din Caramurat In studiul: «Die deufschen Dorfer» din lucrarea „Bilder aus der Dobrudcha” alcătuită . care s-a îndreptat spre graniţă îndată după stabilirea acestora. precizează că satul Caramurat a fost înfiinţat pe timpul dominaţiei otomane de către tătarii şi cerchezii veniţi din Crimeea. atraşi de privilegiile acordate şi de avantajele pe care le oferea noul loc de aşezare. după nume Asan Abdulah. conducătorul celui dintâi trib tătăresc aşezat în această regiune. apoi în anii următori. Bunele intenţiuni ale autorului au fost înşelate de informaţi eronate. apoi.familii de nemţi.

au venit in Caramurat. . autorul acestuia. spune următoarele. colonie catolică din eparhia Akkermanului. ori în regiunea acestuia. Tătarii erau în număr de vreo 300 de familii. tătarii au rămas pe loc. s-a făcut o mare colonizare a Românilor transilvăneni. Caramurat-ul era un mare sat tătăresc. cei dintâi colonişti germani. după care o parte a revenit in această comună. Mai întâi e prea puţin problematic ca în anul 1876. altă parte a plecat în regiunile Tulcei. Dimpotrivă. odată cu primele familii de colonişti români. Ei toţi veneau din Crasna. refugiindu-se timp de trei ani de zile. care dacă nu sunt intenţionat făcute. atunci desigur îşi au obârşia în insuficienta dovezilor şi datelor concrete strânse la alcătuirea studiului. Acest început de documentare a savantului german. germanii au plecat din Caramurat. Toate documentele şi dovezile ce le avem în această privinţă. Toate cele zece familii formau doar o mică parte dintr-un grup mai mare aşezat în Crasna. toate argumentele pledează în favoarea afirmaţiei că.în anul 1918. la 25 de kilometri. nu e bazată pe dovezi îndestulătoare. Spre mijlocul anului 1880. să se fi stabilit la Caramurat 10 familii de Nemţi care apoi ar fi plecat în timpul războiului ruso-turc. cu privire la colonizarea nemţilor în Caramurat: <In primăvara anului 1876. ca Landau ori Pădurea Neagră. Dr. înainte de a începe emigraţia germană. Ei erau la început numai zece familii. Numărul românilor înainte de războiul mondial a fost de 540 suflete. Numărul cel mai mare de emigraţi din Crasna s-a aşezat în satul Taşaul. In timpul războiului ruso-turc. în comuna lor. Unele familii sunt originare din regiuni germane. în timpul războiului Independentei. suferă de anumite erori. O parte a acestora a pribegit din Polonia. ceea ce se confirmă şi prin faptul că au fost găsiţi aici de cei dintâi colonişti. Paul Traeger. Războiul ruso-turc. ceea ce se poate observa şi după numele de familie. spre Nord Vest de Constanţa. tătarii: 400 suflete şi nemţii: 161 familii cu 875 suflete». asupra colonizărilor nemţeşti din Caramurat. Chestiunea emigrării tătarilor în timpul războiului de la 1877-78. duc la concluzia că nemţii au venit în număr foarte mic. i-a făcut să plece şi numai o parte mică s-a reîntors mai târziu.

Arbore. ne lovim. Pentru Germani. La Caramurat. stabilite în comună. care este urmarea alcătuirii tendenţioase a monografiei germane. acesta afirmă categoric că înainte de acest război. precum şi satele devastate în timpul războaielor. In astfel de împrejurări. câtva timp administraţia comunală era condusă de fruntaşi aleşi dintre tătari. ei nu puteau respecta adevărul. Autorităţile româneşti. probabil pentru că partea externă a nasului şi-o pierduse în tinereţe în vre-un accident ori pehlivănie. faptul e explicabil. populaţia creştină sau mahomedană. în cele mai multe comune treburile conduceri comunale trec în sarcina românilor. înainte de războiul mondial. în preajma anului 1835. inteligent şi cu multă judecată. în Caramurat ar fi fost: 540 Români. a părăsit satul. în studiul său “Die deutschen Dorfer”. ultimul primar de neam tătăresc e Bektimir Hagi Asan. revenind mai târziu în vreme de linişte. Foarte probabil că în urma acestor devastări. Acesta poate fi numit şi cel dintâi primar care are sub grija sa noile elemente de colonişti. Bektimir Asan. "Statistică oficială făcută în anul 1916. «Din Etnografia Dobrogei» publicată în anul 1923. pentru înfăptuirea unui scop. bun gospodar. acesta socotinduse ca virtute ce nu-şi are locul în lupta cu orice mijloace. când tendinţa de a se spori numărul locuitorilor de neam teutonic. F. era om cumsecade. faptul ce constituie greşeala de căpetenie a lui Paul Traeger. a alcătuit o hartă a Dobrogei. arată că în acel an erau în Caramurat 1265 Români şi 875 Germani. o parte a populaţiei musulmane. Aşa. nepărtinitor. Comparând această statistică cu studiul amintit. a cărei copie se găseşte şi în arhivele Academiei Române. Odată cu înscăunarea lui Remus Opreanu. Între satele care sunt trecute cu menţiunea «devastat» se găseşte şi Caramurat-ul. În lucrarea profesorului Alex. se relatează următoarele cu privire la satul Caramurat: Statul major al imperiului rus. Chiar după stabilirea coloniştilor români în Caramurat. de Prefectura judeţului Constanţa. Alte documente. Această hartă înseamnă numele satelor. . şi 875 de Nemţi.Dar. Cartea s-a alcătuit în timpul ocupaţiei. de grozava nepotrivire. greşeală făcută poate cu anumite intenţiuni e numărătoarea populaţiei pe naţionalităţi. Oamenii îi spuneau Cârnu. îşi găsea justificarea în politica lor de expansiune. cel dintâi prefect dobrogean la Constanţa.

proprietarii loturilor mari plăteau 8 lei de hectar anual. după obiceiurile pământului. Moş Blebea nu mai putea plăti şi îşi pierdu mare parte din proprietate. cel mai apreciat dintre coloniştii veniţi de curând. Împroprietărirea. Plata pământului trebuia să se facă în zece ani de la data împroprietăririi. însă. lucrători de la munte. Coloniştii români au cumpărat numai loturi mari. în fruntea treburilor comunale. In anii 1884-85. azi în viaţă. moştenite de localnici.Plătiţi-vă datoriile pentru locuri. dar plata anuală se făcea cu mari greutăţi. în nădejdea că astfel va fi ocolit de urmări. deoarece localnicii nu înţelegeau prea mult din cerinţele muncilor agricole. Administraţia de-acum se face după normele şi instrucţiunile autorităţii centrale.Bektimir avea două neveste. iar proprietarii de loturi mici … lei de hectar pe acelaşi interval. deoarece producţia nu era prea considerabilă. Bineînţeles că la termen nu a putut plăti suma cerută de impunerile anuale şi atunci i-a sfătuit şi pe ceilalţi moşieri să se abţină de la plata cerută de stat. statul nu are pământ să-l împartă de pomană. pe deoparte şi pe de alta. s-a făcut împroprietărirea coloniştilor pe terenurile proprietatea Statului. Introducându-se administraţia românească. ne lămureşte că Moş Blebea cumpărase 1500 de hectare de pământ. unul din cei mai respectaţi fruntaşi ai coloniştilor. Locuitorii îi spuneau Ciorbagiu *). Cuvânt care înseamnă om avut. dar nici la scadenta aceştia n-au putut răspunde unii dintre ei care au cumpărat întinderi mari de pământ. . care intră în stăpânirea altui moşier (Erimia Poppa). îi sfătuia pe toţi cu înţelepciune: . ceea ce înseamnă că e înstărit. româneşti. impuse de colonişti şi tătăreşti. Pentru pământul ce stăpâneau. prefectul Remus Opreanu îl numeşte pe Moş Ioniţă Blebea. După îndelungate străduinţe coloniştii din Caramurat au obţinut o amânare de trei ani pentru impozitele anuale. termen prelungit la 30 de ani. Un muncitor era plătii cu doi lei şi jumătate pe zi şi trebuiau aduşi. printr-o dispoziţie specială. Petcu Sassu. Parte din pământul din posesiunea tătarilor a fost expropriat acestora lăsându-li-se loturi mari numite tapiuri *). mâna de lucru costa foarte scump. Octavian Moroianu. Coloniştilor li s-au dat loturi mari peste 100 de hectare şi loturi mici de la 10 la 100 hectare.

Se cultiva orz. situate pe vremea aceea pe locul unde se află astăzi piaţa Independentei. faptele lui îngroziseră ţinutul. şi numai decât. Când venea în sat era om de treabă şi nu-şi arăta nici o pornire năzdrăvană. Intr-o zi. Noroc Alexuţă. îi zic eu. O întâmplare povestită de bunicul meu. Creşterea oilor a fost aproape părăsită. Mă gândesc că e mai bine să-mi văd de drum. descălecând de pe un cal neastâmpărat. merită să fie amintită. Mare parte a timpului de lucru şi-o petreceau la stânele ridicate de obicei în cel mai prielnic. Radu Tocitu. o coamă mare. Deodată văd înaintea mea un om bine făcut şi înarmat până-n dinţi. Rămâi sănătos. spunându-mi: Ehei! Neică Duţule. mă găseam la stână. Haiducul s-a ospătat cu lăcomie. apoi după ce termină. din cauza cârceagului care secera cu nemiluita.După câţiva ani. toţi îi ştiau de frică. Acesta greşise căile bune şi luă drumul haiduciei. ieşi în gura surlei*) gata de plecare. cu statuia lui Ovidiu. Mă arătai deci îndrăzneţ). Dădea numeroase lovituri prin împrejurimile „movilelor înghinate" pe sub care trecea atunci şoseaua spre Constanta.(ce era să-i spun? Deşi tremuram de frică. instinctul m-a îndrumat peo cale bună. Caramurat-ul era aproape liber de sarcini către stat. loc al moşiei. s-a stabilit la Caramurat ceva mai târziu decât coloniştii lui Moş Blebea. venisem eu cu alt gând la dumneata. Viata coloniştilor se împărţea între câmp şi gospodărie. cu un cap mic. Produsele se aduceau la Constanţa şi se depozitau în magaziile enorme. mei şi porumb. îl cunoşteam şi eu. Într-o clipă i-am aşternut o masă cu tot ce aveam mai bun de mâncare şi băutură. picioare subţiri şi o coadă lungă şi stufoasă. fără să spună un cuvânt. Aici aveau adeseori şi neplăceri de pe urma haiducilor şi hoţilor care cutreierau regiunea Caramurat-ului. Găsesc ceva de mâncare ? Cât pofteşti. Gospodăriile se măreau şi proprietarii moşiilor dobândeau venituri frumoase din agricultură. Alexe Ciută avea un fiu pe Alexuţă. Bună ziua. . ovăz. “Alexe Ciută.

AŞEZARE Satul Caramurat e aşezat între colinele tăiate de şoseaua ce duce Ia Hârşova. Mocanii cu vigoarea şi puterea lor de muncă au deschis calea spre întărire şi propăşire. cam o jumătate de metru in pământ. partea de apus. cuprindea un loc inundabil. care sfidează măruntele cuiburi ale tătarilor paşnici. se poate spune cu certitudine că au izbutit. Vechea aşezare a satului. Înspre miază – zi se mărgineşte cu platoul ce se întinde de la plantaţiile de salcâmi până aproape de satul . apropiindu-se de cea de astăzi. De atunci nu l-am mai văzut pe haiducul Alexuţă. ca o afirmare a puterii de influenţă şi vitalitate a noilor locuitori. Astăzi după cincizeci şi cinci de ani. sau aveau în slujba lor subalterni ori salariaţi.Cale bună. Caramurat-ul la 19O9. Alexuţă ! Şi a dispărut in depărtare. *) Surlă — colibă pentru ciobani. Au ieşit biruitori în lupta ce s-a dat între două lumi. Mai târziu a fost prins şi condamnat. cu scopul de-a ridica satul acesta între cele dintâi ale Dobrogei. Legenda *) Ciorbagiu — se spunea tuturor celor care prin situaţia lor deţineau o autoritate de orice fel. Caramurat-ul îşi schimbă cu totul înfăţişarea. Elementul românesc predomină peste tot. locuită vremelnic de cerchezi şi tătari. cea veche a tătarilor. căzuţi în disgraţia fatalităţii şi cea nouă. Satului i-se imprimă caracterul de localitate gospodărească românească. care îl mărginesc în model. se înalţă clădiri impunătoare. *) Tapiu — Lot de pământ ce nu poale fi expropriat. ce rămân parcă umilite şi neputincioase. a coloniştilor însufleţiţi de poruncile crezului muncii. fapt ce a determinat înjghebarea noilor gospodării pe porţiuni mai ridicate. miază – noapte şi răsărit. La douăzeci de ani după începuturile colonizării. se înfiinţează gospodării trainice. ridicată în formă de bordei.

pe cele două părţi ale străzii principale. Caramuratul apare ca o comună urbană. La marginea dinspre apus. clădirile de şcoli. Într-adevăr această stradă largă şi plantată pe ambele părţi poate face cinste oricărui oraş provincial. Călătorul cunoscător distinge de la distanţă linia de demarcaţie. Cartierul nemţesc. prin şoseaua judeţeană Constanţa – Hârşova. e denumită: «Strada Carol I. care pe porţiunea comunei. e o continuare a cartierului românesc. Impresia însă e dezminţită pe dată de căsuţele mici ca muşuroaiele. printr-o şosea comunală. Satul e aşezat pe ambele părţi ale şoselei judeţene. cuprinde – propriu zis – distanţiere distincte. Oituz. . Gospodăriile acestui cartier sunt bine întreţinute peste tot ca o notă distinctă se evidenţiază buna orânduială. la răsărit cartierul nemţesc. Tot de Caramurat aparţine . caracteristică a Ruşilor cu care în Basarabia au trăit în comun şi care probabil i-au influenţat în această privinţă. acoperite cu paie şi stuf. Vecinătăţi. După pământul ce are în posesiune. iar de comuna Sibioara. Oituz-ul e localitatea cea mai apropiată din vecinătăţile Caramurat-ului. după caracteristicule specifice ale caselor vopsite în toate culorile. satul Caramurat e unul din cele mai importante din Nordul Dobrogei. şi Ovidiu. La cea dintâi înfăţişare. populat de colonişti ceangăi. În suprafaţă. Înfăţişare. Cartierul românesc.». cuprinde un teren de 9244 hectare întindere. din cartierul sau mahalaua tătărească. Caramurat-ul. cu clădiri frumoase şi instituţii orăşeneşti. Astfel în văruiala zidurilor se combină culorile aprinse. fiindcă în cel tătăresc încă nu poate fi vorba de o sistematizare. Celelalte străzi şi uliii au fost tăiate după un plan de sistematizare bine alcătuit şi au în general linia dreaptă bine trasată. bisericile şi instituţiile publice care îl populează. se întinde pe o porţiune apreciabilă cartierul tătăresc. Aceasta se remarcă în cartierele: românesc şi nemţesc. Caramuratul e legat de comunele Carol 1. Comuna Caramurat. Suprafaţa. împărţit cam în proporţii egale în cele patru părţi cardinale. e cel mai impunător prin casele mari. iar la sud cartierul românesc cu vechile şi noile aşezări ale coloniştilor români transilvăneni.ferite de puhoaiele ploilor.

De remarcat faptul că nemţii din Caramurat sunt cu toţii catolici. Strada Carol e pietruită şi ridicată de la nivelul solului. 477 familii sunt proprietare de case. Străzile şi drumurile Caramurat – ului sunt în general bine întreţinute. tătari 346. 356 mahomedani şi 1201 catolici. paie şi coceni şi fără ferestre. alcătuită în luna Martie 1935. avem următoarea statistică: 238 Români. grajduri şi magazii.Casele nemţeşti sunt bine zidite. Proprietatea. în privinţa traiului nu s-au străduit spre o soartă mai omenească. Cartierul tătăresc. După naţionalitate. iar 94 plătesc chirie. In privinţa curăţeniei exterioară iarăşi sunt de lăudat. Religie. După datele oficiului stării civile. Cele 9244 de hectare de pământ. iar 4 supuşi străini. Astfel. numără o serie de străzi întortochiate. Din populaţia Caramurat – ului. greci. Proprietari şi chiriaşi. pe marginea cărora se înşiruesc căsuţele primitive şi insalubre. deşi mare parte din conaţionalii lor. sunt de trei religii: ortodocşi. se ridică la 2660 suflete. unguri şi turci 27. Cetăţenie. avem 1130 ortodocşi. Cetatea Albă. germani 1199. În marea lor. Din totalul de 2660 suflete. parte locuinţele sunt acoperite cu stuf. Faptul denotă nu numai grija edilitară. Locuitorii satului Caramurat. Naţionalităţi. catolici şi mahomedani. din celelalte regiuni ale Dobrogei. o păstrează cu toată sfinţenia. avem următoarea împărţire: români 1084. Tătari sunt mult înapoiaţi şi deşi aveau în stăpânire mari întinderi de pământ. 249 Nemţi şi 84 Tătari. POPULAŢIA După ultima statistică. 2654 sunt cetăţeni români. Fără îndoială că religia catolică o aveau şi primii colonişti germani aduşi în regiunea Crasna. au curţi largi. care formează patrimoniul comunei . sunt protestanţi şi luterani. Capi ele familii. populaţia satului Caramurat. ci şi un grad pronunţat de civilizaţie. hambare.

casă. sunt următoarele: Octavian Moroianu 141 hectare. chimirul şi celelalte. făcute din ştofă de târg. P. cămaşa. au scăzut cu 1770 hectare. moşiile mari. Ei au părăsit portul părinţilor atât de pitoresc şi puţin costisitor. Aceste moşii. Până şi ciobanii şi-au împestriţat portul. în cele mai multe case însă ultimele costume cusute cu motive româneşti odihnesc uitate în fundul lăzilor. de la ciorapul de mătase ieftină. androace şi şorţ. Portul Românilor din Caramurat. Numai la ocazii şi festivităţi îmbracă tradiţionalul costum al secelenilor. Femeile lor şi în deosebi tineretul poartă fuste şi şorturi cu pamblici multicolore. Ele umblă descoperite la fată iar în picioare poartă un fel de papuci fără toc. Moş.. Costache Şeitan 100 ha. cu haine orăşeneşti. sunt stăpânite în mare majoritate de români şi nemţi. Fetele îşi cumpără totul de la oraş. Moşiile ce au mai rămas pe întinderea comunei. Femeile au păstrat într-o măsură oarecare portul românesc. Bătrânele ţin încă la portul lor. Femeile poartă şalvari largi. brâu roşu şi haină de ştofă de lână. Radu Tocitu 190 ha.. nu diferă de a celorlalţi mocani stabiliţi în Dobrogea. sunt în număr de şapte şi totalizează la un loc 1330 hectare. Hogea înfăşoară in jurul fesului un şervet ori fular de lână. Gh. După exproprierea din 1919. pieptăraş cu posomani. în fiinţă.. ori din ştofă de cu straie de la oraş. şi Lucreţia Ionescu 403 ha. Fesul îl mai poarta doar fanaticii care ţin la tradiţie. semnul distincţiei la musulmani. broboade colorate şi pieptare de cârpă. de culoare albă. năframă. Poartă părul bine împletit în două coade ce atârnă pe spate. cumpărate din târg. Nemţii se îmbracă în haine şi pantaloni.Caramurat. zăbunul. Îmbrăcămintea. din pânză colorată şi bluze închise până la gât.. Mihail Valerian 239 ha. căciula. complectându-şi îmbrăcămintea . teren ce s-a distribuit celor lipsiţi în număr de aproape 250 locuitori. 1920 şi 1921. Moşiile. În cea mai mare măsură e preferată culoarea neagră.. Sassu 124 ha. ca: iie cu cusături. Gheorghe Coman Stoian 133 ha. până la broboada subţire colorată. Iţarii au fost înlocuiţi cu pantaloni. cusute după moda orăşenească. Tătarii poartă un fel de pantaloni ce aduc cu şalvarii.

Femeile nu au voie să meargă la locul de veci. de către un specialist musulman. Botezul noului născut se face la două trei zile. Fata e adusă într-o căruţă cu coviltir. apoi se face înhumarea. La moarte. musulmanul e îngropat chiar în ziua deces lui. La bărbaţi gropile se sapă la o adâncime potrivită. pentru musulmani. până la cimitir. oamenii pleacă şi rămâne singur Hogea. e aşez pe-o scară şi dus pe umeri de patru rude sau prieteni. mirele nu ia parte. care citeşte rugăciunile rituale. Socrul îi ospătează timp de două zile. n-a izbutit. e un contract de vindere cumpărare. ca să fie la adăpost de privirile oamenilor. Acesta se prezintă înconjurat de-o grămadă. printr-un ceremonial foarte simplu : rostire de rugăciuni şi numele pe care-l primeşte copilul. cadavrul. Valoarea darului variază după averea celui care-l oferă. se face după câţiva ani. un cal. tatăl miresei cheamă la dânsul pe tânărul însurat. e următorul: După căsătorie. femeia tătarului e asistată de o coreligionară pricepută în materie şi moaşa oficială. ori o sumă de bani. Deşi am căutat să găsesc o explicaţie acestei ciudăţenii. Suma variază după starea materială a mirelui. Înfăşurat în pânză albă. la 2-3 zile. în Caramurat şi pe care nu-l găsim la ceilalţi . fără sicriu. Cei care şi-au exprimat părerea cu privire la acest obicei. Un obicei caracteristic al tătarilor musulmani. apoi la plecare oferă ginerelui un dar: o vacă. gropile destinate însă femeilor sunt mult mai adânci. susţin că la originea lui. Tânărul îşi plăteşte mireasa. Tăierea împrejur. Ospăţul durează două sau trei zile. Femeile petrec separat de bărbaţi. Faptul că la tătarii musulmani. e tendinţa de-a fi coborâtă femeia în toate împrejurările mai jos ca „stăpânul” ei. La naştere. ceea ce ar putea să explice grija acestora de-ai asigura un loc de odihnă mai adâncit în pământ. de către Hoge. femeia e mult mai respectată ca la alte neamuri.Obiceiuri şi datini la tătari. adus în acest scop de la oraş. Musulmanii nu trădează nici o taină a ritualelor care însoţesc manifestările lor religioase. de prieteni. Nunta. bărbatul. La aducerea miresei în casa socrilor. În cimitir mortul e aşezat pe marginea gropii.

«Centrul Cultural» Caramurat. Astfel în timpul războiului se înfiinţează biblioteca “ Lumânarea Săteanului”. care împodobesc . A doua. îmbucurător de scăzut. care lipseşte celorlalte comunităţi de aceeaşi viţă. remarcăm frumoasele cusături şi ţesături. cu cărţi potrivite cu înţelegerea locuitorilor. biblioteca. buni români de altfel. Nemţii nu au biblioteci. În raport cu alte comune ale Dobrogei de Nord. La tătarii din Caramurt s-a păstrat un obicei. Despre românii care populează Caramuratul. în 1927. În ce priveşte arta. Învingătorul. îşi reduc înţelegerea idealurilor ce urmăresc la două aspiraţiuni: aceea de a fi în bună regulă cu statul şi autorităţile româneşti şi de-aş vedea liberată de jug străin. câştigă un obiect din cele care împodobesc bairakul. sunt mult superiori celorlalte neamuri de locuitori. din Dobrogea. Cultură şi Artă. Tătarii. au căutat să-şi îndrume şi copiii spre şcoală. Nemţii din Caramurat se disting prin gustul ales pentru obiecte artistic lucrate şi bogat colorate. când nostalgia îi poartă cu gândurile departe. sau a treia zi de nuntă cel mai bine înstărit dintre invitaţi. O altă tendinţă spre mai multă lumină. apoi e proclamat pehlivan. după arta rusească basarabeană. o găsim în strădania de a se înfiinţa biblioteci populare. se poate spune că în privinţa culturii şi civilizaţiei. cu motive braşovene şi săliştene. Obiceiul e moştenit de la turcii cu care tătarii au fost în legătură. Adeseori. după ce a biruit cel puţin trei dintre adversarii săi. Aranjamentul în interior se identifică aproape cu cel al lipovenilor din vecinătăţile Cetăţii Albe. patria lor de obârşie. întru-cât pehlivăniile alcătuiesc sportul de căpetenie al acestora. implorând ajutorul lui Alah „Karanzâ Kese Tumaz Kun”*) evocatorul între români. sculptate în lemn de brad. Caramurat-ul prezintă un procent de analfabeţi casele. totuşi în cea mai mare parte ştiu scrie şi citi. care constă într-o întrecere de luptă.Curiozităţii locale. ori o întrecere de călărie. Crimeea. spre imensele stepe cu taine nepătrunse. Interioarele locuinţelor acestora sunt împodobite cu scrinuri şi canapele masive. organizează Bairakul. pehlivănie. Mare parte din coloniştii care s-au aşezat aici erau ştiutori de carte şi cunoscători deci ai binefacerilor slovei. ei cântă cu ochii spre răsărit.

batiste. în limba tătară. . *) Cântecul Naţional al Tătarilor emigraţi din Crimeea. cămăşi.libertăţilor pierdute. Faptul se explică şi prin lipsa de grijă a conducătorilor mai vechi ai comunităţii şi prin greutăţile cari se întâmpină la învăţarea scris cititului. *) Bairak : un băţ de lemn pe care sunt aşezate obiecte casnice: şervete. Cartierul Tătarilor arată cel mai ridicat procent de analfabeţi în Caramurat. etc.

organizează în mod periodic serbări instructive şi educative. cei mai bine se nutresc nemţii. ouăle. bine făcuţi şi rezistenţi. Tătarii şi în această privinţă stau pe treapta de jos a scării. Românii mănâncă şi mămăligă. Începând de pe la anii 1900 – 1905. Faptul e socotit în partea locului ceva ruşinos şi oamenii. pe cât le este cu putinţă îl evită. Intelectualii satului. Cel bogat putea să-şi cumpere mai multe femei care toate însă se bucurau de aceleaşi drepturi în faţa bărbatului. În cartierul nemţesc am găsit doar două case acoperite cu stuf. înrudite între ele. Sunt case unde 7-8 indivizi. Românii şi nemţii. geamuri mari. oameni în vârstă şi copii. după înfăţişarea lor. văruite curat şi în condiţii igienice destul de avansate. Dintre toţi locuitorii. Tătarii în această privinţă sunt mult mai prejos. În multe locuinţe. cu tineretul local. Viaţa Socială. locuinţele lor minuscule sunt sub orice aprecieri igienice. Viaţa Casnică. Traiul bun se observă. puii. cele care sunt urmaşe ale coloniştilor din Ardeal. mănâncă şi dorm în aceeaşi încăpere strâmtă. Laptele. belşugul are reguli aparte de nutriţie. La cei bogaţi însă. Alimentul principal e pâinea. Românii din Caramurat formează familii. Sunt sănătoşi. locuiesc în case bine zidite. Mănâncă multă carne. Tătarii înainte aveau una sau mai multe soţii.VIAŢA Locuinţele. mai ales in anii când producţia orzului e redusă. în formă de bordee. Românii sunt mai economi cu privire la alimente. La ei faptul acesta e determinat de o stare materială inferioară. găinile. în cel românesc numărul lor e de 10-12. Hrana. ei mulţumindu-se să se hrănească cât se poate de modest. mai dăinuieşte încă o promiscuitate strigătoare. la care participă şi populaţia . derivate ale laptelui şi ouă. după datina musulmană. cu încăperi largi. sunt plasate la oraş. ori vândute în localitate. Concubinajul la români şi nemţi aproape nu se cunoaşte. Manifestările culturale şi artistice ale Caramurat-ului sunt însufleţite mai mult de elemente româneşti. adică cea mai mare parte din locuitorii satului. tătarii din Caramurat au întemeiat familii cu o singură soţie şi acest obicei pare-se că s-a înrădăcinat adânc şi tinde să se înfiripeze ca o datină consfinţită.

procentul deceselor e în scădere. în deosebi în timpul trecerii de la un anotimp la altul. dintre care români 99. Născuţi morţi nu au fost. a bântuit epidemia de gripă. au fost în total 118 naşteri. Înainte cu câţiva ani Duminica se făcea horă după datinile străvechi. în cursul anului 1934. Epidemii prea mult dăunătoare populaţiei nu s-au ivit la Caramurat în ultimii 10 ani. anul acesta naşterile prezintă o scădere de 13 procente. unde se spun basme. nemţi 27. credinţele politice îi fac adversari în anumite epoci când satele sunt scuturate de frigurile alegerilor. este. Naşteri. se recitează balade. tineretul se întruneşte seara la un loc anumit.nemţească şi tătară. gripa spaniolă. fără a se semnala cazuri mortale. În timpul iernii. rezultă că în cursul celor 12 luni ale acestui an. avuţie ori clasă socială. germani 58. Singure. tătari 22. În raport cu anii 1920-1929. Din statistica anului 1934. tătari 15. nu s-au semnalat cazuri mortale pe urma acestei boli. ceea ce denotă o organizare sanitară mai serioasă. strigături şi alte produse caracteristice ale geniului poetic popular. . Faţă de anul precedent. În iarna anului 1934. Mortalitatea. Totuşi. cântece. Boala care se iveşte mai des în rândurile locuitorilor din Caramurat. Boli – Epidemii. Locuitorii nu sunt împărţiţi între ei după rasă. când avem 128 naşteri. În 1933. au fost 63 morţi: dintre care români 21. avem un număr de 40 morţi. În anul 1934. la care participa populaţia tinerilor din toate cartierele satului. în şezătoare.

Iohan Rujanski şi Iosif Rujanski. Ene Fâşie şi astăzi e d1 Ion Moroianu. Petcu Sassu. Drăgulin. Românii ortodocşi din Caramurat şi-au construit biserica din faţa şcolii la 1882. Gheorghiu. În anii 1881-82. zidit în formă de catedrala. Clopotniţa e spintecată de spărturi adânci. Ternes. D-şoara Dr. Ştefan Blebea. Iosif Pesein. N. sunt domnii: Preot D. Dr. Notar al comunei e d-1 Gh. noua biserică ortodoxă din Caramurat. Iconoaşul lucrat la Bucureşti. a pus mână de mână şi a ridicat un frumos local pentru serviciile primărie costând suma de 10. populaţia Caramurat-ului la îndemnul autorităţilor administrative. C. Puşcaşu. în spre Apus se ridică un măreţ locaş de închinare. învăţător Gh. N. Membrii de drept în consiliul comunal. Interiorul încă e în curs de lei. Niţă Popa. de care executare. se leagă un fapt pe care credincioşii din . înfăţişează o nepreţuită comoară în arta picturii şi sculpturii bisericeşti. Totuşi serviciul religios se celebrează încă în această biserică. Alături de clădirea veche. Neagu Stere. pornită spre ruină. Astăzi e deteriorată. Gh. Ion Lazăr. Popescu. Inginer Boncotă. E. Gheorghe Şerban. urmat de un preot din Medgidia. Cel dintâi preot al ortodocşilor din Caramurat a fost Gheorghe Boeru. Din cei 8 membrii ai consiliului comunali. Consiliul comunal al Caramurat – ului are următoarea formaţie: Ion Moroianu. patru germani şi nici un tătar. Moroianu. Jiga. Iosif A. apoi serviciile ei au fost mutate în alt local. Pictura nu a fost executată deoarece oferta cea mai modestă prezentată locuitorilor. Biserici. Ion Jarnea. De supranumele cuviosului părinte. Au urmat apoi: N. Blebea. aşa că în curând va trebui să fie dărâmată.INSTITUŢII PUBLICE Primăria. Vasilică Popa. lucrat cu mândrie şi cu multă grijă. Nae Moroianu. Bucur Teşelean. Exteriorul noii biserici. Dumitru Bundă. Tulea medic veterinar. în cel dintâi instalându-se şcoala primară. patru sunt români. poreclit „Jintiţă". e o operă de artă. Teşeleanu. Cel dintâi primar dintre colonişti a fost Ioniţă Blebea. In acest local a funcţionat primăria la început. Gheorghe Bundă. În anul 1935. pretindea suma de 700 000 epitropia nu dispune deocamdată.Vâlci. cu trei turle.000 lei.

zidită în stilul gotic întrebuinţat la cele mai multe biserici germane. întins dintr-o extremă la alta a bisericii. În 1925. Bibilla. H. preotul de astăzi. Robert Lentz şi în 1932 Bronislav Falevski. s-a construit locuinţa parohială. preotul de-astăzi. Const. fiecare locuitor contribuind cu 300-500 lei anual. când intra părintele. îl povestesc cu multă savoare: „Intr-un timp. Const. Frantz Paterok. părintele îşi luă căldăruşa şi pămătuful pornind cu botezul. De-atunci ia rămas şi porecla de „Jintiţă". Landburger (militar). Notgesz (militar). În anul 1883. Cel dintâi preot al catolicilor germani a fost Ştefan Vilibald. avem pe preotul învăţător Em. la o zi întâi era. Întâmplarea făcu ocolul ţinutului şi o aflară toţi credincioşii de sub oblăduirea sfinţiei sale. Al. un intelectual de o cultură vastă. Preotul are casă parohială încăpătoare şi un salar de 5000 lei lunar. Sădeanu. Moroianu şi D. având spre răsărit altarul ridicat ca în bisericile catolicilor de rit apusean. Biserica e îngrijită de comitetul parohial. învăţătorul şi cântăreţul bisericii. a construit o mică biserică şi trei odăiţe pentru preot ori călugări. îi răspunse contrariat stăpânul casei. Polgari.Caramurat. care în anul 1881. Carl D'Andre. Ajunse la stâna lui Viciu. azi la Bucureşti. au urmat: Hugo Bomert. După Mierzaroski. până în anul 1924. Vâlcu. Interiorul prezintă un singur naos. E o biserică mare. Biserica a fost zidită în anii 1897 -1898. Biserica Nemţească e aşezată în mijlocul cartierului credincioşilor săi catolici. apoi Jipescu. azi în Bucureşti. fără a avea locuinţă. Părintele nu zise nimic. Învăţătorul primeşte 4000 lei anual. treburile bisericeşti sunt conduse de preotul Eustaţiu Doicescu. Mierzaroski. Owerbek. Şt. apoi Cari Werhain. În anul 1885. apoi iarăşi părintele Owerbek. Ia lăsaţi mă acolo şi veniţi să vă botez! Dar n-avem apă părinţele. iar cântăreţul 15000 lei pe . vine în fruntea bisericii părintele Iosef Schubert. după care urmează în ordine cronologică: Gheorghe Aiteanu. azi în Craiova. În anul 1892. se apropie în grabă de căldarea cu jintiţă îşi umplu căldăruşa pe care o ţinea în mâna stângă şi într-o clipă toţi ai casei erau botezaţi. Acesta tocmai era ocupat cu scoaterea urdei din zer. Din suma obţinută din cotizaţii se plăteşte : preotul.

direcţiunea şcoli a trecut sub conducerea lui I. . Cimitire. după care veneau cei ce purtau sicriul. 43 elevi. Cel dintâi învăţător al acestei şcoli cu patru clase a fost Vasile Poreanu care fusese înainte ofiţer în armata austriacă. La înmormântare. cu tot atâtea posturi. Geamia are un turn ascuţit cu minaretul de unde hogea vesteşte credincioşilor ceasul rugăciunilor. Clădirea a costat suma de 38. Educaţia Şcolara.. În frunte mergeau tinerii purtând un steag. Ortodocşii şi catolicii. La cimitir un locuitor mai bătrân rostea rugăciunile rituale. unde se oficiază serviciul religios după cultul musulman.an. Şcoala primară de fete are patru clase. clasa V. clasa IV. Şcoala primară de băieţi are cinci clase cu 6 posturi din care două minoritare. Cimitirul mahomedanilor cuprinde 3 hectare şi în loc de gard e înconjurat de un şanţ. Astăzi conducerea scolii o are d-1 învăţător Puscaşiu. 26 elevi. Geamia tătarilor. care 27 de ani a slujit cu devotamentul şcoala din Caramurat. nemţii din Caramurat nu aveau preot. apoi a fost numit director regretatul Corneşcu. care s-a instalat apoi în localul propriu pe care l-a construit comuna la anul …. În anul 1882. Această geamie a fost ridicată înainte de anul 1900. clasa II. practică salutul roman şi sunt disciplinaţi după normele stabilite de instrucţiunea premilitară. În cartierul tătăresc avem o geamie. Copiii mai răsăriţi de la această şcoală sunt înrolaţi în armata străjerilor. funcţionează în localul propriu al şcoli de băieţi. la începutul colonizărilor. E frecventată în anul şcolar 1934-35. apoi bocitoarele care jeluiau şi cântau faptele mortului şi în urmă participanţii la ceremonie care înaintau în rânduri de câte doi. Ionescu. 56 elevi. Cultul musulman. în întindere de câte un hectar fiecare şi îngrădite cu gard de zid. 41 elevi. 13 elevi. După aceasta. după care urma înhumarea.500 lei. au două cimitire. Multă vreme. de următorul număr de şcolari: Clasa I. Astăzi şcoala de fete e frecventată de un număr de 1… eleve. e condus de Hogea Bektimir. clasa III. s-a înfiinţat în Caramurat cea dintâi şcoală primară. se alcătuia un convoi interesant.

s-a înfiinţat la Caramurat cea dintâi bancă populară. Ion D. Astăzi banca populară «Mircea cel Bătrân» dispune de un capital de 700 000 lei şi e condusă de un consiliu de administraţii. Dispensare. Muntenu. Creţu. . Faptul trebuie explicat prin adevărul că locuitorii nu i-au simţit lipsa. Dumitru Bundă. Banca număra atunci 170 de membrii şi avea un capital de 114. care conducea instituţia. vârându-le gâtul între picioare. care va înzestra comuna. În anii dinainte de război. Au însă un post la şcoala românească. având un consiliu de administraţie alcătuit din: Traian Beu. cu un capital vărsat de 94.500 lei şi 82 de membrii. Gheorghe Teşeleanu. Cadâr Bektimir şi Matei Rujanski. Consiliul de administraţie de astăzi al băncii se compune din : Ion Moroianu. care numără 54 şcolari. funcţionează şi o grădiniţă de copii. învăţătorul Owerbek. Nemţii au un post de şcoală cu patru clase. Un fost elev al acestei şcoli.415 lei. Totuşi în planurile noului sat model e prevăzută şi construirea unui dispensar după cele mai moderne cerinţe.În localul ocupat astăzi de şcoala de băieţi. Vasile Popa. Costache Şeitan. Cel dintâi preşedinte al Băncii Populare. sub denumirea : Banca Populară “Mircea cel Bătrân”. Învăţătorii predau după manualele aprobate de minister. Tătarii nu au şcoală. Băncile Populare. Octavian Moroianu. Părintele D. Şcoala Nemţeasca. Gh. îşi bătea elevii cu o vergea respectabilă. Preot Aiteanu. Mai târziu cu 6 ani. Aceasta din anul 1932 e lichidată. ia fiinţă o nouă bancă populară: «Principele Nicolae». În anul 1907 la stăruinţele subprefectului Zadâc. Andrei Mocanu. şcoala nemţească era frecventată şi de copii de-ai coloniştilor români. Caramurat-ul nu are un dispensar. GH. preşedinte. unde se predă religia musulmană. Aceştia însă suportau greu regimul de educaţie cu vergeaua pe care-l aplicau dascăli germani. unul din iniţiatorii înfiinţării băncii. ne spune că. Puscaşu şi Niţă Blebea. «Mircea cel Bătrân» a fost Ştefan Blebea. copiilor mahomedani. Radu Tocitu. Vâlcu. Până în anul 1935. după ce mai întâi se asigura de imobilitatea lor.

terenurile fertile şi starea înfloritoare a locuitorilor e una din cele mai bogate din Dobrogea. Industriei. cu o producţie anuală de 8OO. 9 băcănii. Comerţul. Agricultura se practică cu unelte moderne. Spre Apus şi miază zi. În anul 1922. Astfel avem 381 de agricultori. Meseriile. unde se lucrează scoarje. a fost înfiinţată o moară sistematică. 1 fabrică de ulei ce se extrage din seminţe şi 2 fabrici de ţiglă şi uluci. Plantaţii. În afară de două ateliere de lemnărie. Astăzi plantaţia are înfăţişarea unui imens parc menit să înfrumuseţeze regiunea. În anul 1905. prin aşezarea ei.BO GĂTII Comuna Caramurat.0O0 kilograme. avem un atelier de tâmplărie la şcoala de băieţi şi un atelier de festonerie. în urma stăruinţelor subprefectului Zadâc. Această ramură de producţie. Plantaţia a început la anul 1900. 3 magazine de manufactură. care deservesc nevoile locale şi ale împrejurimilor. vecinătatea Caramurat-ului e înconjurată cu un brâu de pădure sădită de mână omenească. care se întinde pe-o suprafaţă de 258 hectare. 6 cafenele dintre care 2 cu hanuri şi 3 brutării. Aceştia cultivă în total un teren de 8305 hectare. La Caramurat comerţul e strict local. Negustorii îşi procură mărfurile de la Constanta şi le desfac între locuitori. Majoritatea celor care practică meseriile sunt Români. dintre care 374 mici şi 7 mari agricultori. Cea mai mare parte a locuitorilor se ocupă cu agricultura. Avem apoi 2 ateliere de fierărie şi 3 ateliere de cizmărie. Aceasta e plantaţia de salcâmi. Plantaţia urmărea două scopuri. cu un motor de 40 cai putere proprietatea D-lui Ion Popa. . a d-lui Petre Menghis. cuverturi şi altele la şcoala de fele. unde se fabrică mobilă şi ustensile pentru nevoile locuitorilor. întrebuinţânduse ca mijloc de tracţiune caii şi boii. Caramuratul mai posedă 2 brutării. unul al imperativelor economice şi celălalt al împlinirii dezideratelor locuitorilor lipsiţi cu totul de păduri. s-a înfiinţat moara cu motor de 80 cai putere. e reprezentată prin 5 cârciumi cu vin şi băuturi spirtoase. Agricultura. cu 35 de ani în urmă.

Alte terenuri. Animale. locuitorii Caramurat-ului aveau 12. E cultivată o viaţă de calitate inferioară. Urmează apoi: porumbul. O bogăţie a Caramurat-ului o constituiau animalele. la maşinile motorizate. din cauza lipsei de cooperative care să mijlocească desfacerea produselor.151 de oi. transporturile pe distanţa Caramurat – Constanţa. care aparţin în majoritate locuitorilor germani. Comparând acest număr cu cel de astăzi dobândim o icoană fidelă a situaţiei. unde după treierat. Pe colinele din partea răsăriteană o bună parte de teren e ocupată cu plantaţiile de vii. Viile. Dar odată cu epizotiile care au răpus turmele de oi această bogăţie a scăzut considerabil. Maşinile şi instrumentele întrebuinţate la muncile agricole sunt următoarele: 53 maşini de semănat. greaua adoptare a plugarului legat de glie. astăzi avem: 1181 cabaline. Maşini şi instrumente agricole. Din pământul comunei 69 de hectare sunt improprii agriculturii. din care se scoate un vin negru pe care locuitorii îl întrebuinţează la nevoile lor. unde agricultorii mari şi mici îşi plasează produsele este Constanţa. Grâu se cultivă relativ puţin şi numai pentru nevoile locuitorilor. ovăzul şi fasolea. punct de cale ferată între Babadag şi Medgidia. SITUAŢIA FINANCIARĂ . nu se poate face. Debuşeuri pentru agricultori.Păşuni. Izlazul comunei Caramurat e de 176 hectare. Acest teren e destinat păscutului vitelor şi e administrat de o delegaţie a fruntaşilor comunei. oi şi vite. 2 maşini de treierat şi 984 diverse instrumente. nefacându-se cu acest produs nici un fel de comerţ. toamna se aduc ce realele pentru desfacere pe loc şi export. După specie. Cel mai apropiat centru.. Se duc apoi cerealele la Carol I. se efectuează cu căruţele trase de cai. 8187 oi şi 978 porci. şi Caramurat – Carol I. Orzul e produsul care aduce cultivatorilor cel mai mare venit. zeiber şi terasă. Lipsind calea ferată şi mijloacele practice cu tracţiune mecanică. Mijloace de transport. 610 boi şi vaci. Aceasta mai puţin din motive de economie şi mai mult din motive de ordin psihologic. Valorificarea mai intensă a cerealelor. iar 436 hectare alcătuiesc vatra de sat. În anul 1916.

504 lei drumuri 70. plăteşte impozite anuale. între 15-25 Februarie. Iarna. abia după 1 Aprilie se simte cu adevărat începutul primăverii. În total suma de lei 840.112 lei. adiţionale: 181. Cu 20 de ani în urmă întreaga regiune a Caramurat-ului a fost bântuită de o secetă cumplită. Tranziţia de la iarnă la primăvară e foarte variabilă. care a ţinut 5 ani încheiaţi.850. pe care semănăturile pălesc şi îşi pierd vitalitatea. care variază între suma de 750. anul 1934 prezintă o scădere de 88. În regulă generală.303. Încasările se fac de către percepţie. cu excepţia vânturilor de mare. În unii ani. În anul 1935. mulţi ani încă au fost secetoşi. care nu încetează nici în aceste anotimpuri. În total suma de lei 762. În 1934.833. s-au încasat de la locuitori: la stat 583. în alţi ani. adiţionale 177. zăpada e din abundenţă. ploile sunt foarte puţine. C LIMA Caramuratul are o climă aparte de vecinătăţile cele mai apropiate.721 lei.236. drumuri 76. Faţă de anul 1933. se caracterizează prin vânturi secetoase care bat din direcţia Sud – Est. secetă ce în comunele apropiate nu s-a semnalat. Caramuratul are aceeaşi climă a ţinuturilor colinoase dobrogene. din cauza aceloraşi vânturi secetoase. De-atunci. vara la Caramurat. Vânturile nordice sunt frecvente.530 lei. În fruntea acesteia se găseşte astăzi d-1 Ion Toncu. Zăpada pe locurile deschise se topeşte de timpuriu. Vânturile acestea vin dinspre Mare şi lacul Siut-Ghiol şi usucă totul în drumul lor. Au formă de curenţi puternici şi urmele lor se cunosc pe toată întinderea câmpiilor.Populaţia Caramurat-ului.000 . În anul 1933. Pământul în tot anotimpul verii e uscat.000 lei. la stat 514.563 lei. Primăvara şi toamna. un şir de zile . cu tendinţă spre Nord – Vest.700 lei. frigul atinge la maximum de temperatură scăzută 20 de grade Celsius. primăvara cu soare călduros începe între 20-25 Februarie.

.călduroase au uscat pământul. a urmat apoi zăpadă şi îngheţ cu frig de 12-15 grade care a ţinut până spre sfârşitul luni Martie. scoţând la iveală şi verdeaţa pe câmp.

Locuitorii români din Caramurat. Aceasta dealtfel se poate constata şi din numărul jertfelor aduse pentru patrie de cele două naţionalităţi ale comunei Caramurat. Germanii din Caramurat. Agreaţi de oştirea cotropitoare. ne îndeamnă să spunem tuturor lucrurilor pe numele lor adevărate. mult mai mică. pun la originea bogăţiei celor mai multe familii germane. Mai mult decât atâta. Germanii au plecat la oaste în număr foarte redus. Ferd. Iohanes Gotz. sunt mai bogaţi şi procentajul populaţiei e în favoarea lor. Adam Zaremba. ei nu erau traşi la răspundere. toţi românii din Caramurat. Knistler. în timpul vremelnicei ocupaţiunii germane. era mult mai scăzută faţă de români şi avea în stăpânire o întindere de pământ. Nemţii nu s-au refugiat. Iosef Voitovici şi Anton Mak. Ludvic Sohn. nenorocirile războiului. Numele acestora s-a trecut pe marmora comemorativă prinsă în zidul din interiorul bisericii germane din Caramurat. trebuie să arătăm că atitudinea Germanilor era condamnabilă. Karl Bachmaer. Wednel Tuchscherer. deşi cu puţin înainte de războiul mondial. s-au prezentat la datorie. Philipp Schaffer. şi-au găsit moartea în războiul pentru întregirea neamului peste 100 de eroi. Wandel Ternes. ca un omagiu bine meritat pentru cei ce s-au stins apărând stindardul tării. Dintre români. care altfel s-ar fi pedepsit.CARAMURATUL ÎN TIMPUL RĂZBOIULUI MONDIAL Din statistica încheiată asupra numărului populaţiei Caramurat-ului pe naţionalităţi. în timpul războiului şi în deosebi. După numeroase relatări. faţă de totalitatea locuitorilor. faptele s-au petrecut în chipul următor: La decretarea mobilizării. buni pentru oştire. Casele româneşti au fost jefuite şi avuţiile trecute în gospodăriile nemţeşti. Dar. Dominicus Hirsch. care nu pot aduce nici un fel de laudă populaţiei germane. Hieronimus Bartsch. au rămas şi în timpul ocupaţiei în Caramurat. Iosef Bartsch. demne de toată încrederea. Astăzi Nemţii. au adus lucruri scoase chiar din casele . Germanii au sacrificat 15 vieţi de tineri înrolaţi în armată şi anume: Caspar Furch. Şi fiindcă nepărtinirea şi obiectivitatea. rezultă că populaţia germană e în număr mai mare. pentru fapte. Iohanes Drescher. în Caramurat s-au petrecut fapte.

Românilor refugiaţi. iar pe ale lor distruse. s-au furat vite. În orice caz. Bineînţeles. ruinate. au trecut mulţi ani. pământul lor ajungând în mâinile nemţilor. MICŞORAREA AVUŢIEI LA ROMÂNI Statisticele încheiate în ultimii ani. Românii de după război au o mentalitate cu totul aparte. până când românii şi-au revenit pe urma loviturilor primite. Familii numeroase venite din Basarabia se stabilesc în comuna. ei ştiu că acolo lângă brazda de pământ e bogăţia. ajung după cum am văzut. Mulţi dintre foştii luptători români şi-au găsit avutul în curţile şi magaziile nemţilor. . din Constanta. Multe familii de români şi-au lichidat bunurile ce aveau şi sau stabilit la oraş. În afară de aceasta. întorcându-se la vetrele lor. boi. porci şi oi. Numărul locuitorilor germani în Caramurat. au găsit gospodăriile nemţeşti bine întărite. La originea acestor triste consecinţe a unor orientări cu totul greşite. românii din Caramurat. buni gospodari de altfel. Terenul cultivabil e în mare parte în posesiunea nemţilor. astăzi întrecându-1 pe al Romanilor. caută pe toate căile să acapareze cât mai mult pământ. Ei au bine pronunţată tendinţa spre traiul orăşenesc. La sfârşitul războiului. românii din Caramurat. stau următoarele constatări: nemţii. fapte care au dus la neînţelegeri şi încăierări sângeroase. cai. locuind în case cu chirie şi deşi la început sunt cu totul lipsite de avere. Moştenitorii proprietarilor sunt animaţi de aceeaşi orientare. germanilor nu li s-a putut face nici un râu. de la război încoace a crescut considerabil. în timp foarte scurt reuşesc să intre în stăpânirea pământului şi în câţiva ani întemeiază noi gospodarii. jefuite. neînstrăinând cu nici un preţ avutul dobândit. ţin cu orice preţ la învăţătura înaltă. ce. cei mai mulţi reuşind să tăinuiască dovezile compromiţătoare şi aruncând vina în sarcina trupelor ocupante. În afară de mobilă şi lucruri de valoare. la cifre îngrijorătoare pentru romani. cu privire la mişcarea populaţiei şi repartizarea avuţiilor pe naţionalităţi.

cu oile în cârduri numeroase plăteam autorităţilor o sumă. Primăvara ne întorceam la Muslui. Când se ivi cârceagul. În fiecare an de atunci. Acolo era salvarea oilor noastre. Din viaţa mocanilor (Amintirile tatălui meu) Tatăl meu. de la Tulcea până la hotarul Bulgarilor: „Când treceam Dunărea. pentru copiii săi. neam înspăimântat cu toţii. Veneam apoi şi eu la Caraomer. luau merinde pentru mai multe zile şi cele trebuincioase drumului. rămas încă din şiragul vechilor colonişti ai Caramurat-ului. Stăteam până la Sfântul Dumitru. căci numeroşi dintre ei în loc să asigure un venit familiei lor la momentul finalizări au înmulţit numărul destul de mare al şomerilor intelectuali. în schimbul căreia. De aceea şcoala de la oraş atât de costisitoare este un ideal al fiecărui tată de familie. Aici veneam primăvara. Cheltuielile grele sunt întreţinute adeseori cu sacrificarea pământului care iarăşi trece în posesiune germană. de la Dunăre şi până la graniţa bulgară. Ce era să facem. unde mă învoiam cu turcii pentru adăpostul oilor pe timpul cât se simţea nevoia. îmi povestea cu amănunte preţioase scene neuitate din viaţa de pribegie a mocanilor care cutreierau cu turme Dobrogea.cred ei. cu cârdurile de oi pe care le aveau în îngrijire.” Cea dintâi stână mi-am aşezat-o la Muslui. Eram înţeleşi mai de înainte că în momentul sosirii mele acolo ne vom întâlni cu toţii la o movilă. şi plecau spre Caraomer. unde găseam loc de păşunat îmbelşugat. dintr-o lume aproape uitată. În ziua hotărâtă ciobanii. trebuie să dea copiilor lor. ca un străjer singuratec. scută sau la vre-un punct de hotar pe care-1 cunoscusem în alţi ani. oile erau lăsate să pască pe toată întinderea Dobrogei. în preajma zilei de 1 Mai porneam cu turmele spre munţii . trebuia să părăsim Dobrogea şi să ne îndreptăm spre munte. Români din Caramurat nu păstrează deci continuitatea aducătoare de bogăţii a plugăritului şi astfel multe familii s-au ruinat cu creşterea copiilor lor la şcolile înalte.

Oile le separam în cârduri aparte. pe câmpie nu cădea zăpadă toată iarna. De aici puţin mai târziu.Buzăului. După ce îmi înjghebai un început de gospodărie. apoi cârdurile erau urmate de 2-3 căruţe. aşa că nu se ducea nici o lipsă de nutreţ. iar mieii în alte cârduri îi duceam la înălţimi mai mari. Dar. erau păzite de ciobani şi de câini. La fiecare cârd aveam 2-3ciobani. ca să speriem urşii. dimpotrivă ne priveau cu multă duşmănie. reîncepeam săptămânile de drum şi pribegie. Aşezarea în Dobrogea. până ce am putut spune. Drumul îl făceam pe jos şi ţinea 2-3 săptămâni. cumpărând pământ întins de la stat.Iată aici se întinde pământul meu. întotdeauna. Treceam Dunărea pe la Hârşova. Noi poposeam cu turmele noastre. atâta nu ar fi fost de ajuns. m-am aşezat la Muslui. În fiecare noapte un cioban se ocupa numai cu culegerea vreascurilor pentru cele 6-7 focuri pe care Ie aprindeam. înţărcam mieii. La stână aveam căşărie şi făceam brânza în cantităţi mari. spre Buzău. că nu mult după aceea. în muntele Şiriu. m-am pus să-mi brăzdez şi sa-mi hotărnicesc pământul pe care l-am cumpărat. căci fiarele foarte adese dădeau târcoale oilor. care aveau la îndemână măgăruşi obişnuiţi cu drumurile lungi. Pe câmpia Bărăganului oamenii nu erau ospitalieri. Nutreţ pentru turme aveam tot timpul căci ciobanii aveau poruncă să împartă terenul de păşunat aşa fel ca oile să nu ducă nici o lipsă. De foc le era frică şi nu se apropiau. spre apele Buzăului. m-am mutat la Toxof. ierburile erau mari şi dese. împăcat şi mulţumit: . Turmele le împărţeam în cârduri. Adese ori. În luna septembrie scoboram iarăşi în câmpie. La munte oamenii erau mai buni. pe care încărcam alimentele. între brazdele trase de mine Se vede treaba că am rostit aceste vorbe într-un ceas rău. Am muncit o săptămână încheiată. Stâna o făceam la marginea pădurii. împădurit pe coaste şi la vârf cu limpeziş. Ne înţelegeam cu ei mult mai bine. La 1 iunie. apoi urmam drumul cel mai scurt ce străbate Bărăganul. mălaiul şi lucrurile trebuitoare la îngrijirea stânei. Oile împărţite în cârduri. În anul 1880. mă pomeni cu un colonel . pana la locul aşezări pentru iernatec.

iar dacă după mai mulţi ani de slujbă devotată. Am venit apoi aici la Caramurat şi am cumpărat din moşia lui Ioniţă Blebea. Românii cu tătarii trăiau foarte bine. Stânele sunt aşezate la locurile cele mai prielnice ale moşiei şi cu satul sau cu şoseaua principală. îşi dobândeşte un trai lipsit de griji. Când am venit eu. Între stăpân şi argat. colonelul era pus la cale de bulgarii din împrejurimi. practicabile fără greutăţi pe timp frumos şi accidentate pe vremuri de ploaie ori zăpezi mari. sunt atât de strânse legăturile. sunt aşezate 5 stâne. e destinat altor scopuri! De-aia am venit să ţi comunic. VIAT-A LA STÂNĂ Pe mereaua comunei Caramurat. unul e gata aşi da viaţa pentru altul. ceea ce era un preţ foarte urcat pentru vremea aceea.ce venise la mine şi îmi vorbi apăsat: . nu poate să-ti aparţină d-tale. care toate aparţin marilor proprietari Români. Aici. ca nu cumva să-l cultivi. Mai târziu am aflat că. niciodată n-am pomenit între ei vre-o neînţelegere. ce şi-au păstrat încă pământul şi îl lucrează cu aceeaşi pasiune care i-a însufleţit cu decenii în urmă. căci aceasta s-ar pedepsi. Izolarea aceea care întotdeauna tinde să solidarizeze pe puţinii oameni ce trăiesc departe în singurătate. îşi strânge o mică avere pentru mai târziu. ca şi azi. Nedumerit şi dezorientat. 400 de hectare. Viaţa la stână e cu totul alta. care nu prea vedeau cu ochii buni colonizările româneşti. pleacă de la stăpân . proprietar şi cioban. blânzi şi cuviincioşi şi în toate împrejurările dovedeau sentimente de prietenie pentru români". primar la Caramurat era Bektimir Cârn iar nemţii erau în număr de 25-30 de familii. sunt în legătură prin drumurile tăiate peste câmp. trebuia să mă supun. n-aveam ce face. Tătarii erau şi pe-atunci. decât viaţa sătenilor plugari. Argatul trăieşte la stână ani de zile. creează aici forme de familii care trăiesc în cea mai perfectă armonie şi bună înţelegere.Pământul acesta. pe care le-am plătit cu 60 de lei hectarul. încât în orice momente critice.

iar câinii ii vestesc cu glas ascuţit de veghe.pentru vre-un eveniment fericit. acesta îngrijeşte cu dragă inimă să-1 înzestreze şi să-1 gospodărească. populaţia stânei se strânge lângă vatra din odaia stăpânului. e zidită din cărămidă şi în faţă are un ceardac de scânduri cu o uşiţă. cu covoare româneşti în partea dinspre perete. de cum înserează. untul şi celelalte derivate ale laptelui. la datorie. Îşi plasează produsele în pieţele Constanţei. În timp de iarnă. să vizităm una din stânele cari se găsesc în apropierea Caramurat-ului. E cântecul lor fioros. chiar după căsătorie îşi întemeiază_ căminul la stână şi nu se despart de stăpânul lor. Fiecare stână îşi are căşăria ei. la mici depărtări se ridică căsuţele sau colibele ciobanilor şi argaţilor. în căutare de pradă şi adăpost. dar ciobanii nu au vre-o teamă. Dar. unde se alcătuieşte programul de lucru pentru a doua zi. pe foţi până spre miezul nopţii. Întreagă atmosferă din odăiţele curate şi întotdeauna proaspăt văruite respiră pace şi belşug. Interiorul: un cămin cald şi atrăgător. o chemare scurtă şi câinii amuţesc ca prin farmec. paturile înalte. care sunt plasate în comerţ. Câinii te înconjoară lătrând într-una. În timpul muncilor agricole. apoi adăposturile pentru oi şi grajdurile pentru vite. Aceasta e casa stăpânului. În jurul casei stăpânului. abia seara târziu se strâng ai casei frânţi de osteneală de munca de peste zi. ziua stâna e pustie. întâmplările şi povestirile care îi fură. Are mai multe încăperi. ca la casele vechi bătrâneşti. te întâmpină duşmănoşi şi gata de asalt. cum ar fi de pildă însurătoarea. Stânele din Caramurat. pană când se aude un semnal. La o depărtare de 100 de metri de împrejmuirea curţii. Dar mulţi dintre ei. devenind cu timpul un fel de membrii adoptaţi ai familiei. se întorc cu grabă şi se îndreaptă spre casa aşezată în mijlocul stânei. Între timp se aud urlete prelungi ca nişte vaere înfricoşătoare. totuşi mulţumiţi în suflet de traiul acesta al linişti şi sănătăţii viguroase. oile sunt la adăpost. unde se fabric caşul. apoi după masă. Arde cu vreascuri şi cu lemne. o fluierătură prelungă. Sunt lupii flămânzi. Odăile sunt pline de icoane cu scene religioase. ori chiar între . cinci şase dulăi lăţoşi. Alţii rămân până la moarte în casa unde au început să slujească. încep basmele. În fiecare încăpere se găseşte soba de cărămidă folosită la gătit şi la încălzit.

În acest an. în Oituz n-au mai rămas decât 3 familii care şi au întemeiat aici gospodării. curţi largi cu şoproane şi magazii. Populaţie. din comunele: Caramurat şi Cicârci.hectare de teren cultivabil şi 1 hectar izlaz. judeţul Bacău. OITUZ Istoric — Populaţie — Avuţii La patru kilometri. Cătunul dispune de teren şi materiale destinate acestui scop. În cătunul Oituz sunt 30 copii. Numele de Oituz s-a dat cătunului. Dintre aceştia 75 sunt catolici şi 5 ortodocşi. unde s-au dat lupte crâncene în războiul mondial şi din împrejurul căreia. Oituz-ul nu are o statistică a populaţiei.locuitorii comunei. sunt originari coloniştii. după numirea celebrei localităţi. Numele. Terenurile celor care au plecat la puţină vreme după colonizare.. dintre care însă. În anul 1927. Totuşi numărul sufletelor e stabilit prin grai viu la 80. Astăzi Oituzul numără … familii. format din 13 familii de ceangăi emigraţi din comuna Călugăr. nemulţumite de condiţiile de trai. ei Duminica şi în sărbători. fiecare având gospodărie bine înjghebată. Avuţii. familii de ceangăi în casă întrebuinţează limba maghiară. a primit de la stat 9.Est de Caramurat. dar aceasta în măsură foarte mică. au fost colonizate în total 40 de familii. deşi populaţia ar fi bucuroasă să contribuie la ridicarea ei. a fost înfiinţat în anul … pe moşia expropriată a lui Luca lonescu. fiecare cap de familie care hotăra să-şi dureze aşezământ în Oituz. participă la serviciile religioase din biserica germană a comunei Caramurat. Ceangăii din judeţul Bacău sunt catolici. Oituz-ul. Cu un an mai târziu au mai venit 9 familii de ceangăi din Moldova şi familia tânărului Vlăduţ din judeţul Gorj. fiind condus de primăria din satul de reşedinţă. Cătunul Oituz. Oituzul nu are şcoală. spre Sud . cu casă tencuită. Deşi vorbesc bine româneşte şi cu accent moldovenesc. La colonizare. Se află cătunul Oituz. face parte din unitatea administrativă comuna Caramurat. 27 dintre ele s-au înapoiat în judeţul Bacău. care nu ştiu carte. . au fost distribuite locuitorilor lipsiţi.

La început. Oituz-ul e legat de Caramurat. Pământul e productiv şi se lucrează cu uşurinţă. şoseaua Constanţa . este ajutorarea semenilor. din satul model. 20 viţei şi mânzaţi. sufletul fanatizat de credinţa biruinţei. aceştia în scurt timp au reuşit să-şi ridice case şi gospodării bine întreţinute. izlazul locuitorilor din Oituz. iar cel rămas e cu totul neîndestulător. 7 vaci. SATUL MODEL FERDINAND I Înfăptuirile care stau la baza culturii şi civilizaţiei. Aceasta se explică prin uşurinţa cu care se sapă puţurile. cea mai nobilă şi cea mai consacrată pentru urmările ei. îndrumarea lor pe căile ce . se întinde pe o porţiune de 16 hectare. dar după câţiva anii. apa fiind la o adâncime de 13 metri.Hârşova şi comunele înconjurătoare. Locuinţe. Locuitorii care nu au terenuri îndeajuns pentru cultivat. Locuinţele cătunului Oituz. Sunt largi şi cu mai multe încăperi. călăuzit de crezul binelui şi al progresului obştesc. Fiecare familie dispune de 5-6 vite. În privinţa animalelor domestice locuitorii din Oituz stau foarte bine. plătind o arendă de 250-280 lei anual hectarul. De remarcat că deşi statul nu a dat nici un ajutor bănesc ori de materiale noilor colonişti. au la temelie sufletul mare al realizatorului. care nu au fost încă în nici un fel amenajate. 100 de oi şi 20 porci. Animale. Şi din toate aspiraţiile omului mare. e următoarea: fiecare casă îşi are fântâna ei. sunt clădite din cărămidă nearsă şi acoperite cu stuf sau ţiglă. puterea creatoare înzestrată cu flacăra divină a gemului care înaltă omul la cele mai sfinte idealuri. 50 de hectare au fost trecute cantoanelor: zootehnic şi agronomic. închiriază din mereaua comunei Caramurat. În total avem în Oituz 40 de cai. Vatra cătunului Oituz. O caracteristică a cătunului Oituz. sufletul altruist şi devotat mulţimilor până la jertfa de sine. Fântâni. ori a satului model. prin drumuri primitive nou tăiate. era potrivit nevoile lor.

împrejmuirea uniformă. care se găsesc. Cele două pavilioane care alcătuiesc acest canton. a păşit la înfăptuirea acestei opere de proporţii considerabile. Fiul înţeleptului şi harnicului român Petcu Sassu. cu mulţi ani în urmă. Dl. la dreapta şi stânga şoselei. Vasile P. s-a făcut odată cu cantoanele nou zidite. Cantonul Silvic. Urmaşii coloniştilor care au descălicat ţinutul Caramurat-ului. a fost ales din porţiunile disponibile.Est de la Caramurat. Sassu. Întreg terenul pe care sunt ridicate cantoanele. are conductă de apă curgătoare . prin realizarea satului model. următoarele cantoane: uzina electrică. cantonul zootehnic şi cantonul agronomic. datează de mai mulţi ani. având la toate intrările porţi sculptate după modelul celor ce se găsesc la intrarea gospodăriilor româneşti. nu vor găsi răsplătire decât în conştiinţa datoriei împlinite. d. clădire de dată mai veche. Vasile P. trecând peste toate greutăţile care constau mai ales în lipsa de fonduri. care l-a înălţat la treapta cea mai de sus. aproximativ 22 hectare. şi-a legat numele de-o operă. Din luna Aprilie 1934 şi până în Martie 1935. Împrejurările însă. In afară de acestea. şi cel mai preţios document. şi-a dobândit locul cel mai de frunte în galeria marilor dobrogeni. e îngrădit cu împrejmuire de scândură.duc la izbândirea ţelului. la aproape 1 kilometru spre Sud . în mulţumirea de a fi cucerit laurii recunoştinţa pentru munca lor în slujba celor mulţi. n-au îngăduit începutul celei mai modeste realizări. Abia în anul 1934. iar cealaltă parte cantoanelor care formează un cartier de toată frumuseţea. e aşezat la extrema Sud estică a satului model. de acolo şi-a luat merindea vieţii pentru drumul spinos şi plin de greutăţi. Faptele acestora. Cantonul silvic. din care o parte e destinat câmpului de experienţe. evident. a fost preconizat de d-1 Vasile P. vor cunoaşte mâine că întemeietorul acestui aşezământ pilduitor. s-au construit în satul model. care va rămâne pentru posteritate cel mai elocvent. a copilărit în mijlocul părinţilor lor. Terenul destinat noului sat model. Satul model. care au binemeritat de la patrie pentru faptele lor înălţătoare şi nepieritoare. Satul model cuprinde o întindere de 72 hectare. Sassu. Sassu. Istoric. a simţit româneşte lângă aceeaşi brazdă răsturnată de plugul apăsat de braţe vânjoase şi acolo şi-a făurit cele dintâi gânduri pentru viitor. satul model cuprinde apoi cantonul silvic. de natură potrivnică.

au conducte de apă curgătoare şi în despărţituri sunt instalate lumini electrice. Conductele de apă se întind în tot cartierul cantoanelor. Cantonul Agronomic. construită după cele mai străzile principale din Caramurat. cu obligaţiunea să-l cultive după indicaţiile date de conducerea cantonului agronomic. Castelul e alimentat cu apă de o fântână adâncă de 18 metri. Lângă uzina electrică e aşezat cantonul zootehnic. sunt ocupate de două grajduri mari. locuinţele şi cancelaria celor doi agenţi veterinari ai cantonului. 1 farmacie. în dreapta şi la stânga sunt construite două pavilioane de câte 4 încăperi fiecare.şi reţea de lumină electrică. se află uzina electrică. Acest canton cuprinde 7 hectare de pământ. Acest castel are o capacitate de 3 vagoane şi deserveşte toate cantoanele satului model. din care face parte şi întinsa plantaţie de salcâmi. instituţiile publice şi . alcătuit din 5 pavilioane construite toate în stil românesc. Cantonul oferă cultivatorilor sămânţa trebuitoare. alimentează cu curent electric toate cantoanele satului model. cu streşini larg deschise în afară. În unghiul din dreapta cantonului zootehnic. ca şi pe terenurile destinate pepinierelor şi experienţelor agricole. e înălţat castelul de apă. În canton se găsesc locuinţele funcţionarilor şi cancelaria de lucru. În dreapta cantonului silvic despărţită prin aceeaşi îngrăditură uniformă. săpată la o distantă mică. Uzina electrică a fost construită în timp de 9 luni şi jumătate. Uzina electrică. fiecare fiind împărţit după cum urmează: 4 boxe pentru armăsari. Acest canton are în îngrijirea sa un teren de aproape 300 hectare pământ. Grajdurile sunt pavate pe jos. împrejmuit în întregime cu gard de sârmă. Cantonul Zootehnic. În fundul curţii impunătoarea locuinţă a medicului veterinar. 1 cameră pentru servitor şi 5 despărţituri pentru alte vite. lot demonstrativ. Castelul de apă. şeful cantonul compusă din 8 camere cu baie şi un birou de lucru. La intrare. Ea e înzestrată cu un motor «Diesel» de 60 cai putere şi dispune de-o reţea de 1 km şi jumătate lungime aceasta uzină. De asemenea mai are în posesiune 50 de hectare. 5 boxe pentru berbeci. clădit din beton armat şi cărămidă. pe care aceştia la recoltă o înapoiază în noi cerinţe. Extremele din dreapta şi stânga ale vastei curţi. Terenul acesta e împărţit la 5 locuitori din Caramurat..

Satul model de mâine. 2 semănători marca “Unicum”. care deşi au fost prevăzute în planurile alcătuite. care produc răsad de diferite feluri de zarzavaturi. Dar. în foarte scurtă vreme va deveni fapt împlinit. În primăvara acestui an. conducătorul cantonului. Acestea sunt realizările de până astăzi în satul model conceput şi ridicat prin strădania continuă a D-lui Vasile P. La mijlocul cantonului e locuinţa inginerului. Aceste cantoane a căror înfiinţare e apropiată. vor cuprinde fiecare pavilioane aparte şi vor fi administrate după sistemul celorlalte cantoane. 1 maşină ţesală pentru buruieni. fără a li se pretinde pentru aceasta vre-o contribuţie. Maşini şi unelte. Cele 7 hectare care alcătuiesc o continuare a curţi cantonului sunt destinate şcolii de viţe altoite. Totuşi realizarea acestora. cu mai multe încăperi. cum şi baia publică. 1 selector. Cantonul agronomic. 1 maşină de semănat pentru câmpuri de experienţă. Apoi conducerea cantonului. Cu construirea acestora apoi. satul model mai are o serie de deziderate. Din recolta obţinută. încă nu au fost împlinite. dispune deocamdată de următoarele maşini şi unelte: 1 tractor modern.natură. trei părţi revin cultivatorului. pentru cel puţin 150 de familii. 2 cultivatoare. cele mai perfecţionate. e prevăzut şi dispensarul pentru nevoile sanitare ale comunei. 1 maşină de bătut porumb si numeroase instrumente necesare muncii agricole. iar o parte cantonului agronomic. satul . a luat iniţiativa plantării unui frumos parc de flori pe terenul ce se află între gardul dinspre şosea şi magaziile de unelte şi cereale. Un pavilion e destinat cancelariei şi locuinţei şefului de cultură. cantonul agronomic a înfiinţat paturile calde. Aceste maşini şi unelte pot fi împrumutate la cerere şi sătenilor. Cantonul agronomic e compus din patru pavilioane: o magazie-remiză pentru maşinile agricole. În dreapta acestuia se află o vastă magazie pentru cereale. Sassu. Aceasta e zidită după acelaşi plan cu locuinţa medicului zootehnic. În proiectul iniţial pentru înfiinţarea satului model. De asemenea cultivatorii au dreptul de a întrebuinţa la muncile agricole maşinile şi instrumentele cantonului. magazia de zid de cărămidă. 1 maşină tocătoare pentru nutreţ sărat. pepinierii şi experienţelor ce se fac pentru dobândirea diverselor varietăţi selecţionate.

Administraţia cantoanelor este autonomă. Chestiunile ce privesc administraţia publică se rezolvă de autorităţile constituite ale comunei Caramurat. Lipsa de documente şi date ştiinţifice pozitive. poate aduce lumină şi adevăr în faptele trecutului nebulos. jafuri. având fiecare conducere aparte. epoca de întemeiere a multor localităţi din Dobrogea. putem avea numai din scrierile călugărilor care în acele vremuri. Face parte din comuna Caramurat. ciocniri sângeroase şi devastările care se semnalau aproape cu regularitate.. având anumite misiuni. În aceste împrejurări nu s-au creat documente scrise care să uşureze sarcina istoricului de mai târziu. folosindu- . Administraţia. şi să fie completate de cunoştinţele tradiţiei. Satul model Ferdinand I. În lucrarea de faţă. Intre anii 1600-1820. cutreierau regiunile Dobrogei. am căutat pe toate căile obiectivitatea cea mai strictă. O informare justă. rămânând ca aceste scrieri să servească ca dovezi. întâmpină dificultăţi serioase. Consideraţiuni. Satul model Ferdinand I e întâia realizare de acest fel în Dobrogea şi va servi ca pildă de urmat tuturor înfăptuitorilor de mâine care se străduiesc pentru mulţimea poporului de jos. Satul model Ferdinand I.model se va înfăţişa în toata splendoarea frumuseţii lui. de ajutorare şi prosperitate. ca un focar de luminaşi îndrumări sănătoase. îngreunează nespus de mult strădania cercetătorului şi numai perspicacitatea ajutată de puţinele date cunoscute. ……… CONCLUZII Alcătuirea monografiei unei localităţi dobrogene de origini mai vechi. a fost întemeiat. era condiţionată de invazii. Scopul demonstrativ. e atins de îndată ce realizările pot înfăţişa o nouă stare de lucruri ce arată tuturor mijloace practice prin care se poate ajunge o situaţie înfloritoare. cu următoarele scopuri: demonstrativ. statornicia triburilor ori familiilor aşezate într-un anumit ţinut. ca o citadelă impunătoare a civilizaţiei. educativ.

Prin scrierea aceasta. dacă cel puţin comunele mai însemnate. va găsi în monografia noastră mijloacele cunoaşterii satului. Căci. Şi socotesc că autorul tocmai pentru cele mai sus relatate. De asemenea. a contribuit la alcătuirea monografiei impulsul datoriei. În ţările apusene. cu tendinţa denigrării elementului românesc din Caramurat. oricât de neînsemnat ar fi ele. nu tinde la recunoaşterea lucrării ca o necontestată valoare istorică. totul porneşte din sinceritatea desăvârşită şi simţul răspunderii. oamenii şi bogăţiile noastre. În deosebi. Scopul monografiei noastre. leagănul primilor colonişti. La noi. veniţi să întemeieze aici o nouă viată. s-au spus o seamă de lucruri ce denaturează cu totul adevărul. cu aceste lucrări care fac mai uşoară cunoaşterea ţărilor respective. ori în cuprinsul lucrării. după cum s-a văzut. Statele cheltuiesc sume considerabil de mari. cercetători şi scriitori de mai târziu. pentru restabilirea adevărului. şi-ar avea monografiile lor.mă de datele pe care le aveam la îndemână. aproape toate comunele. ca şi de tradiţia ce s-a păstrat între locuitorii mai bătrâni. nu s-au păstrat dovezi şi par a fi lipsite de evenimente ori fapte importante. întrucât Caramuratul e una din comunele cele mai de seamă ale Dobrogei şi întâiul sat model al provinciei noastre. Întrucât am izbăvit vor dovedi eventualele foloase. în multe scrieri de însemnătate. încă s-ar aduce o însemnată contribuţie cunoştinţelor despre pământul. . ale celor ce se vor mai ocupa cu conturarea atât de importantă a satelor dobrogene. avea îndatorirea preciziunilor. tineretul comunei Ferdinand I. În pasagiile care privesc explicaţia anumitor aspecte ce se referă la situaţia Românilor şi a minorităţilor din Caramurat. spre a aduce un cât de modest aport la cunoaşterea colonizării pământului dobrogean. sate şi cătune îşi au monografia lor. am urmărit cunoaşterea Caramurat-ului de către tineret şi cei interesaţi. cititorul nu trebuie să vadă intenţia ori vreo tendinţă de natură şovină. Despre epocile care sunt mai puţin caracterizate în istoricul satului Caramurat. aşa încât am crezut de cuviinţă să evităm presupunerile insistând mai puţin asupra lor.

1935 . AUTORUL Martie . Pentru orice observaţie binevoitoare. Constanţa. ori distrusă în timpul războiului mondial.Lipsa anumitor date statistice din monografia noastră. voi fi recunoscător. se datorează faptului că ele nu se mai găsesc nici la autorităţi şi nici la instituţiile publice. mare parte a arhivelor fiind pierdută.