CARAM URAT I ISTORIC Numele. Pe şoseaua Constanta – Carol I.

, la depărtare de 25 kilometri de capitala Dobrogei, într-o regiune unde specificul provinciei dintre Dunăre şi Mare se înfăţişează în toate culorile caracteristice, întâlnim satul Caramurat, astăzi numit oficial Ferdinand I. Vechea numire a satului, îşi are originea ei străveche, legată de numele celui dintâi stăpânilor al Tătarilor, stabiliţi pe locurile cuprinse în patrimoniul comunei Murat cel Negru, (Cara Murat) după tradiţia păstrată din generaţie în generaţie, între Tătarii care populează încă o aripă a satului, a întemeiat cele dintâi aşezări statornice ale familiilor de sub conducerea sa şi după obiceiurile vremii, înfăptuirea a rămas să-i poarte numele, timpuri îndelungate. (Tot astfel şi-au dobândit numele, cu secole în urmă, comunele: Caraomer, Cară-Nasuf şi alte localităţi dobrogene, fapt ce întăreşte şi mai mult presupunerea că obiceiul – comun de altfel, la aproape toate neamurile – era practicat de cei dintâi musulmani aşezaţi în Dobrogea). Murat cel Negru, întemeietorul satului, a rămas până la moarte conducătorul familiilor aşezate după toate probabilităţile, spre Apus de şoseaua ce străbate satul Ferdinand I., adevăr ce se confirmă şi de tradiţia care pretinde că primul stăpânitor de aici, e îngropat la punctul denumit «Movila». Cu privire la însuşirile ce caracterizau pe Murat cel Negru, tradiţia e aproape neştiutoare. Se pretinde că Murat ar fi fost negru la suflet şi de aceea i s-ar fi adăugat la nume calificativul cunoscut. Înclinăm a crede însă contrariul şi anume, că acest calificativ; era de natură fiziologică. Murat, a fost în acest caz un tătar voinic cu faţa bronzată de soare şi crăpată de vânt. Înfăptuirea lui Murat avea la bază o pornire generoasă, altruistă, prin faptul că asigura adăpost şi bună stare supuşilor săi, ceea ce ar fi cu neputinţă să conceapă sufletul negru. Vechime. Bătrânii cari îşi trag obârşia din familii vechi de tătarii rămase pe meleagurile ţinutului, informează cu amănunte adeseori laconice, că Tătarii lui Murat,

s-ar fi stabilit în Dobrogea, odată cu cele dintâi triburi emigrate din Crimeea şi statornicite dincoace de Dunăre. Fireşte, din spusele lor e greu de reţinut vre-o dată precisă, întru-cât ei nu cunosc evenimente ori fapte de seamă legate de aceste emigrări şi în legătură cu tribul Iui Murat. Apelând la mărturia datelor ştiinţifice, pentru stabilirea vechimii satului Ferdinand I., găsim prea puţine fapte elocvente, totuşi se pot face precizări aproximative, după constatările călătorului arab Eulia Celibi, care cu trei veacuri în urmă a cutreierat ţinuturile dobrogene. Acum 300 de ani. Eulia Celibi, în drumul său dinspre Tulcea spre Mangalia a poposit într-un sat cu locuitori gospodari şi cu buna stare. A fost bine primit şi ospătat cu carne de mânz şi kâmâz*). Satul avea o mare întindere, cuprindea patru mahalale, cu patru geamii şi avea un număr însemnat de prăvălii. Acest sat, cu locuitori, de originea cărora nu ni se spune nimic, se numea Caramurat. Toate elementele din datele călătorului arab, ne duc la concluzia că satul Caramurat de acum 300 de ani, era locuit de tătari, deoarece turcii nu mănâncă carne de mânz şi Kâmâz-ul e băutura tătarului. Ipoteza că ar fi putut exista un alt sat, în altă regiune, cu numirea celui de astăzi, e neîntemeiată, întru-cât nici tradiţia şi nici cercetările ce s-au făcut, n-au pomenit vre-odată de această chestiune. Aşa dar, acum trei sute de ani, Caramurat-ul era o comună de seamă, cu locuitori bine înstăriţi şi cu o oarecare organizaţie indicând un grad de civilizaţie remarcabil. Comparând aceste date cu faptele istorice, s-ar putea afirma că cele dintâi aşezări stabile s-au făcut aici acum patru sute cincizeci, cinci sute de ani, de către triburile tătare. Tătarii din Caramurat, au stăpânit întinderi mari de pământ şi nu numai cât cuprindeau vecinătăţile satului, ci până în depărtări, spre satele ocupate vremelnic sau în mod stabil de alte triburi. Aveau conducătorul lor, numit Muhtar, adică primar, care avea asupra locuitorilor, putere aproape absolută. Se ocupau cu agricultura şi creşterea vitelor, în speciala a cailor, care le furnizau carnea şi laptele nelipsit de pe mesele cele mai modeste.

Teritoriul ocupat a fost stăpânit de tătari, până spre sfârşitul veacului al XIX-lea când, pe la anii 1877-80, apar cei dintâi colonişti transcarpatini, Mocanii, care inaugurează perioada plină de prosperitate a stăpânirii româneşti. Cerchezii. Unii cercetători ai vechilor aşezării dobrogene, pretind că înainte cu două sute de ani, numit Ceair*) din vecinătatea cartierului tătăresc ale râtului, ar fi fost populat de Cerchezi. Tradiţia n-a păstrat date cu privire la existenta şi viata Cerchezilor în locul mei Urmele de cenuşă, cioburi şi vetre de foc, care se găsesc astăzi din abundentă, în locurile arătate, dovedesc că într-adevăr s-au înfiinţat şi au dăinuit acolo aşezări de Cerchezi, însă acestea n-au avut durată. Cerchezii, vânturătorii stepelor au plecat mai departe spre Apus, ori Miază-zi, fără a fi timpul unor înjghebări de gospodării trainice. Fapt ce atesta că în preajma anilor 1870-72, în Caramurat nu mai trăia decât un singur Cerchez, anume Asan Abdulah, ultimul din neamul său de pribegi. Alte neamuri. Înainte de 1877, în Caramurat, trăiau şi câteva familii de Arabi. Unii dintre ei aveau înfăţişarea exotică de negri africani. Arabii cultivau şi ei pământul şi pe câmpiile cu i| ogoare, cămilele lor prinse la tânjala plugului rudimentar contrastau pitoresc cu caii Tătarilor. Hogea Bektimir din Caramurat, fiul ultimului primar din neamul crimeian, ne povesteşte că cu mulţi ani înainte de era stabilit în Caramurat şi un mocan secelean cu numele Oprea, om avut şi cu mare trecere în rândurile Tătarilor. Mocanii şi Nemţii. Mocanii, s-au aşezat în Caramurat între anii 1879-1880, cam în acelaşi timp cu câteva familii de Nemţii, care au venit din Crasna, Vasile Popa şi Niculae Au urmat apoi: Moş Blebea cu o întreagă colonie, Nea Fleşeru , Ion Moroianu, Bulhăreanu, Radu Ceauş, Ion …caşu, Jiga Gheorghe şi Dragomir Roşu. Nu mult după s-au stabilit aici: Petcu Sassu, Bucur Teşeleanu şi ceilalţi seceleni, care au colonizat terenurile disponibile. După ani de la începuturile colonizării, Caramuratul devine mocănesc, cu gospodării bine înjghebate şi oameni harnici plini de energie. judeţul Cetatea Albă. Cele dintâi familii de mocani stabilite la Caramurat, au fost ale transilvănenilor:

Iată cum evocă Octavian Moroianu, o întâmplare din timpurile colonizării Caramuratului, un fapt de natură să dea o impresie clară asupra stărilor de lucruri din vremea aceea. “ Eram trimis de tatăl meu, să găsesc terenuri dimineaţă pentru oi, să strâng fânul trebuincios, urmând ca în primăvara anului 1880 să venim cu oile şi ciobanii arabagii, unde mă stabilisem, am plecat la Medgidia, centrul Mocanilor, să cer sfaturi şi îndrumări. Pe timpul acela oile se stingeau pe capete de cârceag, boală ce se ivea zice-se - deoarece pământurile dobrogene, nu erau cultivate. La Medgidia, mi s-a spus: - Du-te băiatule la Caramurat, acolo e loc bun. Oile nu mor de cârceag şi găseşti din belşug iarbă şi pământ. Aşa am făcut. La Caramurat, m-am învoit tu Tătarii şi a doua zi am pus păru' în coasta din spre Apus şi acolo am tras întâia brazdă în pământul rodito. În primăvară apoi, în ziua celor patruzeci de mucenici, au venit toţi ai noştri şi am durat aşezarea care a rămas până astăzi.” Din povestirea lui O. Moroianu, se pot deduce aprecieri preţioase. Regiunea Caramurat-ului era preţuită de mocani, fiind prielnică traiului vitelor şi având terenuri fertile. Totuşi proprietarii de oi nu şi-au putut pune la adăpost avutul de furia epizootiei, până la descoperirea cauzelor boalei. Astfel, la început, Petcu Sassu a pierdut 4.500 de oi, Chitu Alexe 6.000 de oi, iar un basarabean cu turme numeroase, anume Aleuca, 15.000 de oi. Primii colonişti români, care s-au aşezat în comună îndată ce s-au oferit posibilităţi prielnice, au găsit stabilite în Caramurat 5, 6 familii de Nemţii basarabeni, care ocupau partea de răsărit a satului. Aceste familii plecate din regiunea Cetatea Albă, din cauza lipsei de pământ, au făcut învoieli cu tătarii, ocupând teren relativ puţin, întru-cât nu aveau îndeletnicirea creşterii turmelor de oi. Familiile: August Seni, lohan Rujanschi, Petre Rujanschi, Petre Arnold, N. Ketz şi Anton Ternes, se socotesc prin urmare, fondatoarele cartierului nemţesc din Caramurat. Bătrânul Ternes Carol, din Caramurat, ne spune că în 1877 s-au stabilit în sat 10

pentru motivul că tătarii nu au venit odată cu Cerchezii care şi-au făcut apariţia mult mai târziu. De menţionat faptul că nu se pomeneşte de existenta elementului bulgar în cuprinsul Caramurat-ului. după cum am arătat. sau cinci. la o mică depărtare de Caramurat erau aşezate câteva târle bulgăreşti (Hagigabar). In acelaşi istoric găsim menţiunea că Cerchezii au emigrat din Caramurat în timpul războiului din 1877-78. au venit alte 25 de familii. apoi. care s-a îndreptat spre graniţă îndată după stabilirea acestora. Foarte probabil că în a doua jumătate a secolului al XIX-lea. Aceştia au plecat spre alte meleaguri. T.familii de nemţi. nu avea nimic cu cerchezii. În orice caz Bulgarii n-au lăsat nici o urmă din care să se poată deduce că ar fi trăit vreme mai îndelungată în Caramurat. Satul avea în timpul acesta o conducere şi o administraţie românească. Autori germani despre Nemţii din Caramurat In studiul: «Die deufschen Dorfer» din lucrarea „Bilder aus der Dobrudcha” alcătuită . conducătorul celui dintâi trib tătăresc aşezat în această regiune. Negulescu. au venit şi ceilalţi colonişti basarabeni. Cei dintâi colonişti români au mai găsit aici o singură târlă. Coloniştii germani au fost bine primiţi şi s-au bucurat de toate înlesnirile. pe coasta dinspre Apus. atraşi de privilegiile acordate şi de avantajele pe care le oferea noul loc de aşezare. Bunele intenţiuni ale autorului au fost înşelate de informaţi eronate. iar despre ascendenţii acestuia se spunea pe vremea aceea că nu se mai cunoaşte nici un amănunt — şi de decenii întregi — prin partea locului nu se mai vorbea de Cerchezi. după nume Asan Abdulah. d-1 profesor N. în Caramurat nu se mai găsea decât un singur Cerchez. Autori şi scrieri. Tătarii în spusele lor remarcă acest lucru şi precizează că erau în număr de patru. precizează că satul Caramurat a fost înfiinţat pe timpul dominaţiei otomane de către tătarii şi cerchezii veniţi din Crimeea. Faptul nu pare verosimil. După anexarea Dobrogei la Regatul României. înainte de războiul Independentei. În volumul «Judeţul Constanta in anii 1916 şi 1922-23». apoi în anii următori. intru-cât în preajma anilor 1877-78.

altă parte a plecat în regiunile Tulcei. cei dintâi colonişti germani. au venit in Caramurat. nu e bazată pe dovezi îndestulătoare. autorul acestuia. tătarii au rămas pe loc. Toate cele zece familii formau doar o mică parte dintr-un grup mai mare aşezat în Crasna. Chestiunea emigrării tătarilor în timpul războiului de la 1877-78. spune următoarele. ca Landau ori Pădurea Neagră. germanii au plecat din Caramurat. Numărul românilor înainte de războiul mondial a fost de 540 suflete. atunci desigur îşi au obârşia în insuficienta dovezilor şi datelor concrete strânse la alcătuirea studiului. Ei erau la început numai zece familii. spre Nord Vest de Constanţa.în anul 1918. s-a făcut o mare colonizare a Românilor transilvăneni. Războiul ruso-turc. Spre mijlocul anului 1880. cu privire la colonizarea nemţilor în Caramurat: <In primăvara anului 1876. odată cu primele familii de colonişti români. să se fi stabilit la Caramurat 10 familii de Nemţi care apoi ar fi plecat în timpul războiului ruso-turc. ori în regiunea acestuia. Numărul cel mai mare de emigraţi din Crasna s-a aşezat în satul Taşaul. Paul Traeger. Acest început de documentare a savantului german. Toate documentele şi dovezile ce le avem în această privinţă. ceea ce se confirmă şi prin faptul că au fost găsiţi aici de cei dintâi colonişti. Unele familii sunt originare din regiuni germane. Ei toţi veneau din Crasna. O parte a acestora a pribegit din Polonia. în comuna lor. suferă de anumite erori. în timpul războiului Independentei. Mai întâi e prea puţin problematic ca în anul 1876. tătarii: 400 suflete şi nemţii: 161 familii cu 875 suflete». Tătarii erau în număr de vreo 300 de familii. colonie catolică din eparhia Akkermanului. asupra colonizărilor nemţeşti din Caramurat. înainte de a începe emigraţia germană. . la 25 de kilometri. Dimpotrivă. Dr. care dacă nu sunt intenţionat făcute. i-a făcut să plece şi numai o parte mică s-a reîntors mai târziu. In timpul războiului ruso-turc. ceea ce se poate observa şi după numele de familie. refugiindu-se timp de trei ani de zile. toate argumentele pledează în favoarea afirmaţiei că. după care o parte a revenit in această comună. Caramurat-ul era un mare sat tătăresc. duc la concluzia că nemţii au venit în număr foarte mic.

arată că în acel an erau în Caramurat 1265 Români şi 875 Germani. era om cumsecade. nepărtinitor. când tendinţa de a se spori numărul locuitorilor de neam teutonic. a alcătuit o hartă a Dobrogei. o parte a populaţiei musulmane. Oamenii îi spuneau Cârnu. pentru înfăptuirea unui scop. Acesta poate fi numit şi cel dintâi primar care are sub grija sa noile elemente de colonişti. înainte de războiul mondial. cel dintâi prefect dobrogean la Constanţa. Odată cu înscăunarea lui Remus Opreanu. ultimul primar de neam tătăresc e Bektimir Hagi Asan. Aşa. Arbore. acesta socotinduse ca virtute ce nu-şi are locul în lupta cu orice mijloace. La Caramurat. în preajma anului 1835. populaţia creştină sau mahomedană.Dar. In astfel de împrejurări. F. Între satele care sunt trecute cu menţiunea «devastat» se găseşte şi Caramurat-ul. se relatează următoarele cu privire la satul Caramurat: Statul major al imperiului rus. a cărei copie se găseşte şi în arhivele Academiei Române. în studiul său “Die deutschen Dorfer”. ei nu puteau respecta adevărul. ne lovim. Cartea s-a alcătuit în timpul ocupaţiei. Bektimir Asan. revenind mai târziu în vreme de linişte. care este urmarea alcătuirii tendenţioase a monografiei germane. Autorităţile româneşti. Comparând această statistică cu studiul amintit. Această hartă înseamnă numele satelor. "Statistică oficială făcută în anul 1916. Pentru Germani. Chiar după stabilirea coloniştilor români în Caramurat. a părăsit satul. În lucrarea profesorului Alex. probabil pentru că partea externă a nasului şi-o pierduse în tinereţe în vre-un accident ori pehlivănie. de Prefectura judeţului Constanţa. «Din Etnografia Dobrogei» publicată în anul 1923. stabilite în comună. şi 875 de Nemţi. de grozava nepotrivire. Foarte probabil că în urma acestor devastări. în Caramurat ar fi fost: 540 Români. precum şi satele devastate în timpul războaielor. în cele mai multe comune treburile conduceri comunale trec în sarcina românilor. inteligent şi cu multă judecată. bun gospodar. acesta afirmă categoric că înainte de acest război. îşi găsea justificarea în politica lor de expansiune. faptul ce constituie greşeala de căpetenie a lui Paul Traeger. greşeală făcută poate cu anumite intenţiuni e numărătoarea populaţiei pe naţionalităţi. câtva timp administraţia comunală era condusă de fruntaşi aleşi dintre tătari. . Alte documente. faptul e explicabil.

Plata pământului trebuia să se facă în zece ani de la data împroprietăririi. Pentru pământul ce stăpâneau. lucrători de la munte. Administraţia de-acum se face după normele şi instrucţiunile autorităţii centrale. După îndelungate străduinţe coloniştii din Caramurat au obţinut o amânare de trei ani pentru impozitele anuale. termen prelungit la 30 de ani. s-a făcut împroprietărirea coloniştilor pe terenurile proprietatea Statului. deoarece producţia nu era prea considerabilă. ne lămureşte că Moş Blebea cumpărase 1500 de hectare de pământ. în fruntea treburilor comunale. Coloniştilor li s-au dat loturi mari peste 100 de hectare şi loturi mici de la 10 la 100 hectare. ceea ce înseamnă că e înstărit. Petcu Sassu. mâna de lucru costa foarte scump. . însă. deoarece localnicii nu înţelegeau prea mult din cerinţele muncilor agricole. moştenite de localnici. printr-o dispoziţie specială. Bineînţeles că la termen nu a putut plăti suma cerută de impunerile anuale şi atunci i-a sfătuit şi pe ceilalţi moşieri să se abţină de la plata cerută de stat. Cuvânt care înseamnă om avut.Bektimir avea două neveste. dar plata anuală se făcea cu mari greutăţi. cel mai apreciat dintre coloniştii veniţi de curând. Moş Blebea nu mai putea plăti şi îşi pierdu mare parte din proprietate. In anii 1884-85. prefectul Remus Opreanu îl numeşte pe Moş Ioniţă Blebea. româneşti. Un muncitor era plătii cu doi lei şi jumătate pe zi şi trebuiau aduşi. Împroprietărirea. Parte din pământul din posesiunea tătarilor a fost expropriat acestora lăsându-li-se loturi mari numite tapiuri *). dar nici la scadenta aceştia n-au putut răspunde unii dintre ei care au cumpărat întinderi mari de pământ. statul nu are pământ să-l împartă de pomană. Octavian Moroianu. pe deoparte şi pe de alta.Plătiţi-vă datoriile pentru locuri. unul din cei mai respectaţi fruntaşi ai coloniştilor. iar proprietarii de loturi mici … lei de hectar pe acelaşi interval. după obiceiurile pământului. azi în viaţă. proprietarii loturilor mari plăteau 8 lei de hectar anual. Coloniştii români au cumpărat numai loturi mari. Introducându-se administraţia românească. îi sfătuia pe toţi cu înţelepciune: . în nădejdea că astfel va fi ocolit de urmări. impuse de colonişti şi tătăreşti. Locuitorii îi spuneau Ciorbagiu *). care intră în stăpânirea altui moşier (Erimia Poppa).

ieşi în gura surlei*) gata de plecare. Mă gândesc că e mai bine să-mi văd de drum. Intr-o zi. Viata coloniştilor se împărţea între câmp şi gospodărie. Bună ziua.(ce era să-i spun? Deşi tremuram de frică. cu un cap mic.După câţiva ani. şi numai decât. Când venea în sat era om de treabă şi nu-şi arăta nici o pornire năzdrăvană. Gospodăriile se măreau şi proprietarii moşiilor dobândeau venituri frumoase din agricultură. îi zic eu. “Alexe Ciută. instinctul m-a îndrumat peo cale bună. o coamă mare. faptele lui îngroziseră ţinutul. Aici aveau adeseori şi neplăceri de pe urma haiducilor şi hoţilor care cutreierau regiunea Caramurat-ului. Găsesc ceva de mâncare ? Cât pofteşti. loc al moşiei. Într-o clipă i-am aşternut o masă cu tot ce aveam mai bun de mâncare şi băutură. fără să spună un cuvânt. . descălecând de pe un cal neastâmpărat. Deodată văd înaintea mea un om bine făcut şi înarmat până-n dinţi. Noroc Alexuţă. mei şi porumb. mă găseam la stână. toţi îi ştiau de frică. venisem eu cu alt gând la dumneata. Caramurat-ul era aproape liber de sarcini către stat. Dădea numeroase lovituri prin împrejurimile „movilelor înghinate" pe sub care trecea atunci şoseaua spre Constanta. O întâmplare povestită de bunicul meu. Acesta greşise căile bune şi luă drumul haiduciei. ovăz. Mare parte a timpului de lucru şi-o petreceau la stânele ridicate de obicei în cel mai prielnic. s-a stabilit la Caramurat ceva mai târziu decât coloniştii lui Moş Blebea. apoi după ce termină. spunându-mi: Ehei! Neică Duţule. cu statuia lui Ovidiu. situate pe vremea aceea pe locul unde se află astăzi piaţa Independentei. picioare subţiri şi o coadă lungă şi stufoasă. Radu Tocitu. Creşterea oilor a fost aproape părăsită. Mă arătai deci îndrăzneţ). din cauza cârceagului care secera cu nemiluita. Alexe Ciută avea un fiu pe Alexuţă. Rămâi sănătos. Se cultiva orz. merită să fie amintită. îl cunoşteam şi eu. Haiducul s-a ospătat cu lăcomie. Produsele se aduceau la Constanţa şi se depozitau în magaziile enorme.

cea veche a tătarilor. Mai târziu a fost prins şi condamnat. apropiindu-se de cea de astăzi. ca o afirmare a puterii de influenţă şi vitalitate a noilor locuitori. partea de apus.Cale bună. Elementul românesc predomină peste tot. La douăzeci de ani după începuturile colonizării. *) Tapiu — Lot de pământ ce nu poale fi expropriat. Vechea aşezare a satului. cuprindea un loc inundabil. *) Surlă — colibă pentru ciobani. se poate spune cu certitudine că au izbutit. care îl mărginesc în model. locuită vremelnic de cerchezi şi tătari. Satului i-se imprimă caracterul de localitate gospodărească românească. Caramurat-ul îşi schimbă cu totul înfăţişarea. Înspre miază – zi se mărgineşte cu platoul ce se întinde de la plantaţiile de salcâmi până aproape de satul . Alexuţă ! Şi a dispărut in depărtare. care sfidează măruntele cuiburi ale tătarilor paşnici. De atunci nu l-am mai văzut pe haiducul Alexuţă. Mocanii cu vigoarea şi puterea lor de muncă au deschis calea spre întărire şi propăşire. cam o jumătate de metru in pământ. Legenda *) Ciorbagiu — se spunea tuturor celor care prin situaţia lor deţineau o autoritate de orice fel. se înalţă clădiri impunătoare. ridicată în formă de bordei. ce rămân parcă umilite şi neputincioase. fapt ce a determinat înjghebarea noilor gospodării pe porţiuni mai ridicate. miază – noapte şi răsărit. se înfiinţează gospodării trainice. Caramurat-ul la 19O9. căzuţi în disgraţia fatalităţii şi cea nouă. Au ieşit biruitori în lupta ce s-a dat între două lumi. a coloniştilor însufleţiţi de poruncile crezului muncii. Astăzi după cincizeci şi cinci de ani. AŞEZARE Satul Caramurat e aşezat între colinele tăiate de şoseaua ce duce Ia Hârşova. sau aveau în slujba lor subalterni ori salariaţi. cu scopul de-a ridica satul acesta între cele dintâi ale Dobrogei.

e o continuare a cartierului românesc. printr-o şosea comunală. Cartierul românesc. după caracteristicule specifice ale caselor vopsite în toate culorile. cuprinde – propriu zis – distanţiere distincte. În suprafaţă. Oituz-ul e localitatea cea mai apropiată din vecinătăţile Caramurat-ului. Gospodăriile acestui cartier sunt bine întreţinute peste tot ca o notă distinctă se evidenţiază buna orânduială. satul Caramurat e unul din cele mai importante din Nordul Dobrogei. caracteristică a Ruşilor cu care în Basarabia au trăit în comun şi care probabil i-au influenţat în această privinţă. Înfăţişare. se întinde pe o porţiune apreciabilă cartierul tătăresc. care pe porţiunea comunei. e denumită: «Strada Carol I. iar de comuna Sibioara. clădirile de şcoli. cuprinde un teren de 9244 hectare întindere.ferite de puhoaiele ploilor. Astfel în văruiala zidurilor se combină culorile aprinse. Aceasta se remarcă în cartierele: românesc şi nemţesc. Caramuratul e legat de comunele Carol 1.». Tot de Caramurat aparţine . din cartierul sau mahalaua tătărească. împărţit cam în proporţii egale în cele patru părţi cardinale. Celelalte străzi şi uliii au fost tăiate după un plan de sistematizare bine alcătuit şi au în general linia dreaptă bine trasată. După pământul ce are în posesiune. acoperite cu paie şi stuf. . Impresia însă e dezminţită pe dată de căsuţele mici ca muşuroaiele. Satul e aşezat pe ambele părţi ale şoselei judeţene. Cartierul nemţesc. fiindcă în cel tătăresc încă nu poate fi vorba de o sistematizare. Vecinătăţi. La marginea dinspre apus. pe cele două părţi ale străzii principale. iar la sud cartierul românesc cu vechile şi noile aşezări ale coloniştilor români transilvăneni. Caramurat-ul. Oituz. prin şoseaua judeţeană Constanţa – Hârşova. Într-adevăr această stradă largă şi plantată pe ambele părţi poate face cinste oricărui oraş provincial. Suprafaţa. bisericile şi instituţiile publice care îl populează. e cel mai impunător prin casele mari. la răsărit cartierul nemţesc. Comuna Caramurat. Călătorul cunoscător distinge de la distanţă linia de demarcaţie. La cea dintâi înfăţişare. populat de colonişti ceangăi. Caramuratul apare ca o comună urbană. şi Ovidiu. cu clădiri frumoase şi instituţii orăşeneşti.

Strada Carol e pietruită şi ridicată de la nivelul solului. Cele 9244 de hectare de pământ. Cetăţenie. După datele oficiului stării civile. 356 mahomedani şi 1201 catolici. iar 4 supuşi străini. tătari 346. Din populaţia Caramurat – ului. Străzile şi drumurile Caramurat – ului sunt în general bine întreţinute. din celelalte regiuni ale Dobrogei. grajduri şi magazii. pe marginea cărora se înşiruesc căsuţele primitive şi insalubre. populaţia satului Caramurat. sunt protestanţi şi luterani. avem următoarea statistică: 238 Români. o păstrează cu toată sfinţenia. Fără îndoială că religia catolică o aveau şi primii colonişti germani aduşi în regiunea Crasna. au curţi largi. parte locuinţele sunt acoperite cu stuf. Cetatea Albă. Din totalul de 2660 suflete. unguri şi turci 27. 2654 sunt cetăţeni români. 249 Nemţi şi 84 Tătari. avem 1130 ortodocşi. în privinţa traiului nu s-au străduit spre o soartă mai omenească. ci şi un grad pronunţat de civilizaţie. Religie. greci. Proprietatea. Capi ele familii. iar 94 plătesc chirie. Tătari sunt mult înapoiaţi şi deşi aveau în stăpânire mari întinderi de pământ. deşi mare parte din conaţionalii lor. care formează patrimoniul comunei . germani 1199. Cartierul tătăresc. Naţionalităţi. Astfel. 477 familii sunt proprietare de case. hambare. Locuitorii satului Caramurat. După naţionalitate. alcătuită în luna Martie 1935. catolici şi mahomedani. În marea lor. Faptul denotă nu numai grija edilitară. sunt de trei religii: ortodocşi. se ridică la 2660 suflete. In privinţa curăţeniei exterioară iarăşi sunt de lăudat.Casele nemţeşti sunt bine zidite. Proprietari şi chiriaşi. paie şi coceni şi fără ferestre. avem următoarea împărţire: români 1084. De remarcat faptul că nemţii din Caramurat sunt cu toţii catolici. numără o serie de străzi întortochiate. POPULAŢIA După ultima statistică.

Aceste moşii. de la ciorapul de mătase ieftină. din pânză colorată şi bluze închise până la gât. Iţarii au fost înlocuiţi cu pantaloni. Femeile lor şi în deosebi tineretul poartă fuste şi şorturi cu pamblici multicolore. În cea mai mare măsură e preferată culoarea neagră. Costache Şeitan 100 ha. Moşiile ce au mai rămas pe întinderea comunei. Bătrânele ţin încă la portul lor. androace şi şorţ. ca: iie cu cusături. cămaşa. pieptăraş cu posomani. chimirul şi celelalte. Femeile au păstrat într-o măsură oarecare portul românesc. Mihail Valerian 239 ha. 1920 şi 1921. în fiinţă. Moş. Radu Tocitu 190 ha. Moşiile. în cele mai multe case însă ultimele costume cusute cu motive româneşti odihnesc uitate în fundul lăzilor. P. Femeile poartă şalvari largi..Caramurat. cumpărate din târg. Ele umblă descoperite la fată iar în picioare poartă un fel de papuci fără toc. sunt în număr de şapte şi totalizează la un loc 1330 hectare. complectându-şi îmbrăcămintea . zăbunul. După exproprierea din 1919.. de culoare albă. Poartă părul bine împletit în două coade ce atârnă pe spate. Fetele îşi cumpără totul de la oraş.. Hogea înfăşoară in jurul fesului un şervet ori fular de lână. broboade colorate şi pieptare de cârpă. Tătarii poartă un fel de pantaloni ce aduc cu şalvarii. năframă. Până şi ciobanii şi-au împestriţat portul. Numai la ocazii şi festivităţi îmbracă tradiţionalul costum al secelenilor. semnul distincţiei la musulmani. căciula. făcute din ştofă de târg. Îmbrăcămintea. Portul Românilor din Caramurat. casă. Gh. Gheorghe Coman Stoian 133 ha... Sassu 124 ha. au scăzut cu 1770 hectare. Nemţii se îmbracă în haine şi pantaloni. nu diferă de a celorlalţi mocani stabiliţi în Dobrogea. brâu roşu şi haină de ştofă de lână. cu haine orăşeneşti. teren ce s-a distribuit celor lipsiţi în număr de aproape 250 locuitori. sunt următoarele: Octavian Moroianu 141 hectare. moşiile mari. sunt stăpânite în mare majoritate de români şi nemţi. până la broboada subţire colorată. Ei au părăsit portul părinţilor atât de pitoresc şi puţin costisitor. şi Lucreţia Ionescu 403 ha. ori din ştofă de cu straie de la oraş. Fesul îl mai poarta doar fanaticii care ţin la tradiţie. cusute după moda orăşenească.

Cei care şi-au exprimat părerea cu privire la acest obicei. tatăl miresei cheamă la dânsul pe tânărul însurat. de către Hoge. ceea ce ar putea să explice grija acestora de-ai asigura un loc de odihnă mai adâncit în pământ. La aducerea miresei în casa socrilor. printr-un ceremonial foarte simplu : rostire de rugăciuni şi numele pe care-l primeşte copilul. fără sicriu. ca să fie la adăpost de privirile oamenilor. apoi se face înhumarea. e tendinţa de-a fi coborâtă femeia în toate împrejurările mai jos ca „stăpânul” ei. e următorul: După căsătorie. Tăierea împrejur. Nunta. e un contract de vindere cumpărare. n-a izbutit. se face după câţiva ani. Fata e adusă într-o căruţă cu coviltir. Un obicei caracteristic al tătarilor musulmani. apoi la plecare oferă ginerelui un dar: o vacă. e aşez pe-o scară şi dus pe umeri de patru rude sau prieteni. femeia tătarului e asistată de o coreligionară pricepută în materie şi moaşa oficială. pentru musulmani. Femeile petrec separat de bărbaţi. Înfăşurat în pânză albă. La moarte. cadavrul.Obiceiuri şi datini la tătari. susţin că la originea lui. Faptul că la tătarii musulmani. mirele nu ia parte. până la cimitir. adus în acest scop de la oraş. oamenii pleacă şi rămâne singur Hogea. În cimitir mortul e aşezat pe marginea gropii. ori o sumă de bani. La bărbaţi gropile se sapă la o adâncime potrivită. Acesta se prezintă înconjurat de-o grămadă. Socrul îi ospătează timp de două zile. gropile destinate însă femeilor sunt mult mai adânci. de către un specialist musulman. un cal. Femeile nu au voie să meargă la locul de veci. de prieteni. musulmanul e îngropat chiar în ziua deces lui. bărbatul. La naştere. Deşi am căutat să găsesc o explicaţie acestei ciudăţenii. Tânărul îşi plăteşte mireasa. la 2-3 zile. femeia e mult mai respectată ca la alte neamuri. Suma variază după starea materială a mirelui. Valoarea darului variază după averea celui care-l oferă. Musulmanii nu trădează nici o taină a ritualelor care însoţesc manifestările lor religioase. Botezul noului născut se face la două trei zile. în Caramurat şi pe care nu-l găsim la ceilalţi . care citeşte rugăciunile rituale. Ospăţul durează două sau trei zile.

Interioarele locuinţelor acestora sunt împodobite cu scrinuri şi canapele masive. din Dobrogea. Despre românii care populează Caramuratul. Mare parte din coloniştii care s-au aşezat aici erau ştiutori de carte şi cunoscători deci ai binefacerilor slovei. întru-cât pehlivăniile alcătuiesc sportul de căpetenie al acestora. Astfel în timpul războiului se înfiinţează biblioteca “ Lumânarea Săteanului”. A doua. o găsim în strădania de a se înfiinţa biblioteci populare. Aranjamentul în interior se identifică aproape cu cel al lipovenilor din vecinătăţile Cetăţii Albe. În ce priveşte arta. Nemţii din Caramurat se disting prin gustul ales pentru obiecte artistic lucrate şi bogat colorate. Crimeea. pehlivănie. sau a treia zi de nuntă cel mai bine înstărit dintre invitaţi. La tătarii din Caramurt s-a păstrat un obicei. Nemţii nu au biblioteci. Cultură şi Artă. după arta rusească basarabeană. care împodobesc . sunt mult superiori celorlalte neamuri de locuitori. după ce a biruit cel puţin trei dintre adversarii săi. Tătarii. biblioteca. patria lor de obârşie. care lipseşte celorlalte comunităţi de aceeaşi viţă. organizează Bairakul. câştigă un obiect din cele care împodobesc bairakul. apoi e proclamat pehlivan. O altă tendinţă spre mai multă lumină. Caramurat-ul prezintă un procent de analfabeţi casele.Curiozităţii locale. ori o întrecere de călărie. cu motive braşovene şi săliştene. se poate spune că în privinţa culturii şi civilizaţiei. În raport cu alte comune ale Dobrogei de Nord. au căutat să-şi îndrume şi copiii spre şcoală. în 1927. ei cântă cu ochii spre răsărit. Adeseori. Obiceiul e moştenit de la turcii cu care tătarii au fost în legătură. Învingătorul. buni români de altfel. când nostalgia îi poartă cu gândurile departe. implorând ajutorul lui Alah „Karanzâ Kese Tumaz Kun”*) evocatorul între români. îşi reduc înţelegerea idealurilor ce urmăresc la două aspiraţiuni: aceea de a fi în bună regulă cu statul şi autorităţile româneşti şi de-aş vedea liberată de jug străin. remarcăm frumoasele cusături şi ţesături. spre imensele stepe cu taine nepătrunse. totuşi în cea mai mare parte ştiu scrie şi citi. cu cărţi potrivite cu înţelegerea locuitorilor. care constă într-o întrecere de luptă. sculptate în lemn de brad. îmbucurător de scăzut. «Centrul Cultural» Caramurat.

în limba tătară. *) Cântecul Naţional al Tătarilor emigraţi din Crimeea. batiste. cămăşi. . etc. *) Bairak : un băţ de lemn pe care sunt aşezate obiecte casnice: şervete. Cartierul Tătarilor arată cel mai ridicat procent de analfabeţi în Caramurat. Faptul se explică şi prin lipsa de grijă a conducătorilor mai vechi ai comunităţii şi prin greutăţile cari se întâmpină la învăţarea scris cititului.libertăţilor pierdute.

ei mulţumindu-se să se hrănească cât se poate de modest. sunt plasate la oraş. Românii mănâncă şi mămăligă. Viaţa Casnică. Cel bogat putea să-şi cumpere mai multe femei care toate însă se bucurau de aceleaşi drepturi în faţa bărbatului. belşugul are reguli aparte de nutriţie. Traiul bun se observă. derivate ale laptelui şi ouă. Laptele. oameni în vârstă şi copii. cu încăperi largi. Tătarii şi în această privinţă stau pe treapta de jos a scării. adică cea mai mare parte din locuitorii satului. găinile. la care participă şi populaţia . Intelectualii satului. geamuri mari. În cartierul nemţesc am găsit doar două case acoperite cu stuf. după datina musulmană. ori vândute în localitate. bine făcuţi şi rezistenţi. Viaţa Socială. mai ales in anii când producţia orzului e redusă. organizează în mod periodic serbări instructive şi educative. Românii sunt mai economi cu privire la alimente.VIAŢA Locuinţele. În multe locuinţe. ouăle. Hrana. mănâncă şi dorm în aceeaşi încăpere strâmtă. după înfăţişarea lor. Faptul e socotit în partea locului ceva ruşinos şi oamenii. locuiesc în case bine zidite. puii. cei mai bine se nutresc nemţii. Concubinajul la români şi nemţi aproape nu se cunoaşte. tătarii din Caramurat au întemeiat familii cu o singură soţie şi acest obicei pare-se că s-a înrădăcinat adânc şi tinde să se înfiripeze ca o datină consfinţită. Începând de pe la anii 1900 – 1905. văruite curat şi în condiţii igienice destul de avansate. Tătarii înainte aveau una sau mai multe soţii. înrudite între ele. Românii şi nemţii. în cel românesc numărul lor e de 10-12. în formă de bordee. Românii din Caramurat formează familii. cele care sunt urmaşe ale coloniştilor din Ardeal. Sunt case unde 7-8 indivizi. La cei bogaţi însă. Tătarii în această privinţă sunt mult mai prejos. Alimentul principal e pâinea. La ei faptul acesta e determinat de o stare materială inferioară. locuinţele lor minuscule sunt sub orice aprecieri igienice. Mănâncă multă carne. cu tineretul local. Manifestările culturale şi artistice ale Caramurat-ului sunt însufleţite mai mult de elemente româneşti. pe cât le este cu putinţă îl evită. Dintre toţi locuitorii. mai dăinuieşte încă o promiscuitate strigătoare. Sunt sănătoşi.

germani 58. a bântuit epidemia de gripă. Naşteri. nu s-au semnalat cazuri mortale pe urma acestei boli. Mortalitatea. strigături şi alte produse caracteristice ale geniului poetic popular. în cursul anului 1934. tătari 22. unde se spun basme. este. În anul 1934. Boli – Epidemii.nemţească şi tătară. Totuşi. anul acesta naşterile prezintă o scădere de 13 procente. au fost în total 118 naşteri. procentul deceselor e în scădere. În iarna anului 1934. tineretul se întruneşte seara la un loc anumit. cântece. Înainte cu câţiva ani Duminica se făcea horă după datinile străvechi. avuţie ori clasă socială. în deosebi în timpul trecerii de la un anotimp la altul. Născuţi morţi nu au fost. Locuitorii nu sunt împărţiţi între ei după rasă. Singure. au fost 63 morţi: dintre care români 21. rezultă că în cursul celor 12 luni ale acestui an. Faţă de anul precedent. avem un număr de 40 morţi. . Epidemii prea mult dăunătoare populaţiei nu s-au ivit la Caramurat în ultimii 10 ani. la care participa populaţia tinerilor din toate cartierele satului. gripa spaniolă. nemţi 27. în şezătoare. Din statistica anului 1934. dintre care români 99. tătari 15. ceea ce denotă o organizare sanitară mai serioasă. fără a se semnala cazuri mortale. În 1933. În timpul iernii. când avem 128 naşteri. se recitează balade. În raport cu anii 1920-1929. Boala care se iveşte mai des în rândurile locuitorilor din Caramurat. credinţele politice îi fac adversari în anumite epoci când satele sunt scuturate de frigurile alegerilor.

Blebea. Din cei 8 membrii ai consiliului comunali. Tulea medic veterinar. în cel dintâi instalându-se şcoala primară. Gheorghe Bundă. Puşcaşu. Interiorul încă e în curs de lei. Dumitru Bundă. Iohan Rujanski şi Iosif Rujanski. Ion Lazăr. lucrat cu mândrie şi cu multă grijă. D-şoara Dr. a pus mână de mână şi a ridicat un frumos local pentru serviciile primărie costând suma de 10. noua biserică ortodoxă din Caramurat. Inginer Boncotă. În anul 1935. Iosif A. Cel dintâi preot al ortodocşilor din Caramurat a fost Gheorghe Boeru. în spre Apus se ridică un măreţ locaş de închinare. Petcu Sassu. În anii 1881-82. Notar al comunei e d-1 Gh. Membrii de drept în consiliul comunal. Drăgulin. Vasilică Popa. Gh. Teşeleanu. pretindea suma de 700 000 epitropia nu dispune deocamdată. Cel dintâi primar dintre colonişti a fost Ioniţă Blebea. Ştefan Blebea. Popescu. aşa că în curând va trebui să fie dărâmată. Pictura nu a fost executată deoarece oferta cea mai modestă prezentată locuitorilor. sunt domnii: Preot D. Dr.INSTITUŢII PUBLICE Primăria. Ternes. Bucur Teşelean. e o operă de artă. Totuşi serviciul religios se celebrează încă în această biserică. patru germani şi nici un tătar. Gheorghe Şerban. In acest local a funcţionat primăria la început.Vâlci. Românii ortodocşi din Caramurat şi-au construit biserica din faţa şcolii la 1882. Moroianu. Alături de clădirea veche. de care executare. Jiga. Ene Fâşie şi astăzi e d1 Ion Moroianu. înfăţişează o nepreţuită comoară în arta picturii şi sculpturii bisericeşti. De supranumele cuviosului părinte. zidit în formă de catedrala. Nae Moroianu. C. pornită spre ruină. Clopotniţa e spintecată de spărturi adânci. E. Ion Jarnea. N. N. Neagu Stere. Niţă Popa. urmat de un preot din Medgidia. învăţător Gh. Au urmat apoi: N. populaţia Caramurat-ului la îndemnul autorităţilor administrative. patru sunt români.000 lei. Consiliul comunal al Caramurat – ului are următoarea formaţie: Ion Moroianu. cu trei turle. Iosif Pesein. apoi serviciile ei au fost mutate în alt local. poreclit „Jintiţă". Biserici. Iconoaşul lucrat la Bucureşti. Gheorghiu. Exteriorul noii biserici. se leagă un fapt pe care credincioşii din . Astăzi e deteriorată.

Învăţătorul primeşte 4000 lei anual. apoi iarăşi părintele Owerbek. azi la Bucureşti. Biserica Nemţească e aşezată în mijlocul cartierului credincioşilor săi catolici. la o zi întâi era. apoi Jipescu. îl povestesc cu multă savoare: „Intr-un timp. Robert Lentz şi în 1932 Bronislav Falevski. Cel dintâi preot al catolicilor germani a fost Ştefan Vilibald. Ia lăsaţi mă acolo şi veniţi să vă botez! Dar n-avem apă părinţele. până în anul 1924. având spre răsărit altarul ridicat ca în bisericile catolicilor de rit apusean. Din suma obţinută din cotizaţii se plăteşte : preotul. Vâlcu. În anul 1892. au urmat: Hugo Bomert. Al. preotul de astăzi. Const. În anul 1883. De-atunci ia rămas şi porecla de „Jintiţă". iar cântăreţul 15000 lei pe . azi în Bucureşti. În anul 1885. azi în Craiova. Polgari. un intelectual de o cultură vastă. zidită în stilul gotic întrebuinţat la cele mai multe biserici germane. după care urmează în ordine cronologică: Gheorghe Aiteanu. Şt. Părintele nu zise nimic.Caramurat. Preotul are casă parohială încăpătoare şi un salar de 5000 lei lunar. Sădeanu. În 1925. Mierzaroski. Interiorul prezintă un singur naos. vine în fruntea bisericii părintele Iosef Schubert. când intra părintele. îi răspunse contrariat stăpânul casei. Acesta tocmai era ocupat cu scoaterea urdei din zer. Const. Owerbek. Moroianu şi D. Întâmplarea făcu ocolul ţinutului şi o aflară toţi credincioşii de sub oblăduirea sfinţiei sale. Biserica e îngrijită de comitetul parohial. treburile bisericeşti sunt conduse de preotul Eustaţiu Doicescu. întins dintr-o extremă la alta a bisericii. s-a construit locuinţa parohială. Ajunse la stâna lui Viciu. H. fără a avea locuinţă. a construit o mică biserică şi trei odăiţe pentru preot ori călugări. Notgesz (militar). care în anul 1881. părintele îşi luă căldăruşa şi pămătuful pornind cu botezul. fiecare locuitor contribuind cu 300-500 lei anual. Carl D'Andre. E o biserică mare. preotul de-astăzi. apoi Cari Werhain. învăţătorul şi cântăreţul bisericii. Biserica a fost zidită în anii 1897 -1898. avem pe preotul învăţător Em. Landburger (militar). se apropie în grabă de căldarea cu jintiţă îşi umplu căldăruşa pe care o ţinea în mâna stângă şi într-o clipă toţi ai casei erau botezaţi. După Mierzaroski. Bibilla. Frantz Paterok.

Astăzi conducerea scolii o are d-1 învăţător Puscaşiu. Geamia tătarilor. funcţionează în localul propriu al şcoli de băieţi. apoi a fost numit director regretatul Corneşcu. clasa II. direcţiunea şcoli a trecut sub conducerea lui I. Ionescu. În anul 1882.500 lei. de următorul număr de şcolari: Clasa I. Cimitirul mahomedanilor cuprinde 3 hectare şi în loc de gard e înconjurat de un şanţ. Multă vreme. După aceasta. după care veneau cei ce purtau sicriul. apoi bocitoarele care jeluiau şi cântau faptele mortului şi în urmă participanţii la ceremonie care înaintau în rânduri de câte doi. 13 elevi. Această geamie a fost ridicată înainte de anul 1900. 56 elevi. . s-a înfiinţat în Caramurat cea dintâi şcoală primară. În frunte mergeau tinerii purtând un steag. clasa V. Şcoala primară de băieţi are cinci clase cu 6 posturi din care două minoritare. Ortodocşii şi catolicii. se alcătuia un convoi interesant. în întindere de câte un hectar fiecare şi îngrădite cu gard de zid. Educaţia Şcolara. E frecventată în anul şcolar 1934-35. Geamia are un turn ascuţit cu minaretul de unde hogea vesteşte credincioşilor ceasul rugăciunilor. Cimitire. 26 elevi. la începutul colonizărilor. Clădirea a costat suma de 38. cu tot atâtea posturi. e condus de Hogea Bektimir. clasa III. după care urma înhumarea. practică salutul roman şi sunt disciplinaţi după normele stabilite de instrucţiunea premilitară. clasa IV. Copiii mai răsăriţi de la această şcoală sunt înrolaţi în armata străjerilor. 43 elevi. 41 elevi. Cel dintâi învăţător al acestei şcoli cu patru clase a fost Vasile Poreanu care fusese înainte ofiţer în armata austriacă. La cimitir un locuitor mai bătrân rostea rugăciunile rituale.an. au două cimitire. Astăzi şcoala de fete e frecventată de un număr de 1… eleve. care 27 de ani a slujit cu devotamentul şcoala din Caramurat. unde se oficiază serviciul religios după cultul musulman. Şcoala primară de fete are patru clase.. La înmormântare. În cartierul tătăresc avem o geamie. nemţii din Caramurat nu aveau preot. care s-a instalat apoi în localul propriu pe care l-a construit comuna la anul …. Cultul musulman.

Au însă un post la şcoala românească. Creţu. Cel dintâi preşedinte al Băncii Populare. Preot Aiteanu. având un consiliu de administraţie alcătuit din: Traian Beu. Caramurat-ul nu are un dispensar. unde se predă religia musulmană. şcoala nemţească era frecventată şi de copii de-ai coloniştilor români. Dispensare. ne spune că. «Mircea cel Bătrân» a fost Ştefan Blebea. îşi bătea elevii cu o vergea respectabilă. copiilor mahomedani. Vasile Popa. Nemţii au un post de şcoală cu patru clase. În anul 1907 la stăruinţele subprefectului Zadâc. Băncile Populare. Un fost elev al acestei şcoli. Învăţătorii predau după manualele aprobate de minister. Octavian Moroianu. Totuşi în planurile noului sat model e prevăzută şi construirea unui dispensar după cele mai moderne cerinţe. Aceasta din anul 1932 e lichidată. vârându-le gâtul între picioare. care va înzestra comuna. Vâlcu. În anii dinainte de război. Părintele D. cu un capital vărsat de 94. unul din iniţiatorii înfiinţării băncii. Muntenu.În localul ocupat astăzi de şcoala de băieţi. Dumitru Bundă. Puscaşu şi Niţă Blebea. GH. Gh. ia fiinţă o nouă bancă populară: «Principele Nicolae». învăţătorul Owerbek. preşedinte. Ion D.415 lei. după ce mai întâi se asigura de imobilitatea lor. Tătarii nu au şcoală. sub denumirea : Banca Populară “Mircea cel Bătrân”. s-a înfiinţat la Caramurat cea dintâi bancă populară. care conducea instituţia. Cadâr Bektimir şi Matei Rujanski. .500 lei şi 82 de membrii. Până în anul 1935. Consiliul de administraţie de astăzi al băncii se compune din : Ion Moroianu. Gheorghe Teşeleanu. Şcoala Nemţeasca. Aceştia însă suportau greu regimul de educaţie cu vergeaua pe care-l aplicau dascăli germani. Andrei Mocanu. care numără 54 şcolari. Banca număra atunci 170 de membrii şi avea un capital de 114. Astăzi banca populară «Mircea cel Bătrân» dispune de un capital de 700 000 lei şi e condusă de un consiliu de administraţii. Faptul trebuie explicat prin adevărul că locuitorii nu i-au simţit lipsa. Costache Şeitan. funcţionează şi o grădiniţă de copii. Mai târziu cu 6 ani. Radu Tocitu.

Comerţul. La Caramurat comerţul e strict local. avem un atelier de tâmplărie la şcoala de băieţi şi un atelier de festonerie. Aceasta e plantaţia de salcâmi. 3 magazine de manufactură. e reprezentată prin 5 cârciumi cu vin şi băuturi spirtoase. Agricultura. . Caramuratul mai posedă 2 brutării. 6 cafenele dintre care 2 cu hanuri şi 3 brutării. dintre care 374 mici şi 7 mari agricultori. Industriei. cu o producţie anuală de 8OO. cu un motor de 40 cai putere proprietatea D-lui Ion Popa.0O0 kilograme. Astăzi plantaţia are înfăţişarea unui imens parc menit să înfrumuseţeze regiunea. prin aşezarea ei. cuverturi şi altele la şcoala de fele. Plantaţia urmărea două scopuri. Cea mai mare parte a locuitorilor se ocupă cu agricultura. unde se fabrică mobilă şi ustensile pentru nevoile locuitorilor. a d-lui Petre Menghis. a fost înfiinţată o moară sistematică. în urma stăruinţelor subprefectului Zadâc. Avem apoi 2 ateliere de fierărie şi 3 ateliere de cizmărie. unul al imperativelor economice şi celălalt al împlinirii dezideratelor locuitorilor lipsiţi cu totul de păduri. În anul 1905. cu 35 de ani în urmă. Negustorii îşi procură mărfurile de la Constanta şi le desfac între locuitori. Astfel avem 381 de agricultori. 9 băcănii. 1 fabrică de ulei ce se extrage din seminţe şi 2 fabrici de ţiglă şi uluci. întrebuinţânduse ca mijloc de tracţiune caii şi boii. care se întinde pe-o suprafaţă de 258 hectare.BO GĂTII Comuna Caramurat. Această ramură de producţie. Meseriile. Agricultura se practică cu unelte moderne. unde se lucrează scoarje. Spre Apus şi miază zi. În afară de două ateliere de lemnărie. Majoritatea celor care practică meseriile sunt Români. În anul 1922. Plantaţii. terenurile fertile şi starea înfloritoare a locuitorilor e una din cele mai bogate din Dobrogea. care deservesc nevoile locale şi ale împrejurimilor. Aceştia cultivă în total un teren de 8305 hectare. Plantaţia a început la anul 1900. vecinătatea Caramurat-ului e înconjurată cu un brâu de pădure sădită de mână omenească. s-a înfiinţat moara cu motor de 80 cai putere.

iar 436 hectare alcătuiesc vatra de sat. E cultivată o viaţă de calitate inferioară. Debuşeuri pentru agricultori. Din pământul comunei 69 de hectare sunt improprii agriculturii. zeiber şi terasă. O bogăţie a Caramurat-ului o constituiau animalele. din cauza lipsei de cooperative care să mijlocească desfacerea produselor. care aparţin în majoritate locuitorilor germani. Valorificarea mai intensă a cerealelor. se efectuează cu căruţele trase de cai. Maşini şi instrumente agricole. Aceasta mai puţin din motive de economie şi mai mult din motive de ordin psihologic. ovăzul şi fasolea. Cel mai apropiat centru. Maşinile şi instrumentele întrebuinţate la muncile agricole sunt următoarele: 53 maşini de semănat. Lipsind calea ferată şi mijloacele practice cu tracţiune mecanică. Urmează apoi: porumbul. nefacându-se cu acest produs nici un fel de comerţ. 2 maşini de treierat şi 984 diverse instrumente. Orzul e produsul care aduce cultivatorilor cel mai mare venit. Animale. SITUAŢIA FINANCIARĂ . Comparând acest număr cu cel de astăzi dobândim o icoană fidelă a situaţiei. În anul 1916. Grâu se cultivă relativ puţin şi numai pentru nevoile locuitorilor. 610 boi şi vaci. Izlazul comunei Caramurat e de 176 hectare. Acest teren e destinat păscutului vitelor şi e administrat de o delegaţie a fruntaşilor comunei. oi şi vite. nu se poate face. Alte terenuri. Se duc apoi cerealele la Carol I. astăzi avem: 1181 cabaline.Păşuni. 8187 oi şi 978 porci. şi Caramurat – Carol I. greaua adoptare a plugarului legat de glie. Dar odată cu epizotiile care au răpus turmele de oi această bogăţie a scăzut considerabil. Mijloace de transport. transporturile pe distanţa Caramurat – Constanţa. Viile. unde după treierat. toamna se aduc ce realele pentru desfacere pe loc şi export. din care se scoate un vin negru pe care locuitorii îl întrebuinţează la nevoile lor. unde agricultorii mari şi mici îşi plasează produsele este Constanţa. Pe colinele din partea răsăriteană o bună parte de teren e ocupată cu plantaţiile de vii. locuitorii Caramurat-ului aveau 12. punct de cale ferată între Babadag şi Medgidia. la maşinile motorizate.151 de oi.. După specie.

cu excepţia vânturilor de mare. în alţi ani. care variază între suma de 750. Faţă de anul 1933. Zăpada pe locurile deschise se topeşte de timpuriu.303. mulţi ani încă au fost secetoşi. Vânturile nordice sunt frecvente.000 . ploile sunt foarte puţine. secetă ce în comunele apropiate nu s-a semnalat.700 lei. adiţionale 177. Tranziţia de la iarnă la primăvară e foarte variabilă.833.Populaţia Caramurat-ului. s-au încasat de la locuitori: la stat 583. din cauza aceloraşi vânturi secetoase. În total suma de lei 762. Iarna.000 lei. primăvara cu soare călduros începe între 20-25 Februarie. zăpada e din abundenţă. care nu încetează nici în aceste anotimpuri. plăteşte impozite anuale. Vânturile acestea vin dinspre Mare şi lacul Siut-Ghiol şi usucă totul în drumul lor. Caramuratul are aceeaşi climă a ţinuturilor colinoase dobrogene. În unii ani. În 1934. la stat 514. cu tendinţă spre Nord – Vest. un şir de zile .563 lei. Cu 20 de ani în urmă întreaga regiune a Caramurat-ului a fost bântuită de o secetă cumplită. adiţionale: 181. În fruntea acesteia se găseşte astăzi d-1 Ion Toncu. C LIMA Caramuratul are o climă aparte de vecinătăţile cele mai apropiate. frigul atinge la maximum de temperatură scăzută 20 de grade Celsius.236.530 lei. Primăvara şi toamna. În anul 1933. se caracterizează prin vânturi secetoase care bat din direcţia Sud – Est. Pământul în tot anotimpul verii e uscat. De-atunci.850. Încasările se fac de către percepţie. În regulă generală. vara la Caramurat. În total suma de lei 840.112 lei. drumuri 76. În anul 1935. între 15-25 Februarie. anul 1934 prezintă o scădere de 88. pe care semănăturile pălesc şi îşi pierd vitalitatea. abia după 1 Aprilie se simte cu adevărat începutul primăverii.504 lei drumuri 70. care a ţinut 5 ani încheiaţi.721 lei. Au formă de curenţi puternici şi urmele lor se cunosc pe toată întinderea câmpiilor.

scoţând la iveală şi verdeaţa pe câmp.călduroase au uscat pământul. a urmat apoi zăpadă şi îngheţ cu frig de 12-15 grade care a ţinut până spre sfârşitul luni Martie. .

faptele s-au petrecut în chipul următor: La decretarea mobilizării. mult mai mică. Iohanes Drescher. buni pentru oştire. Iosef Bartsch. sunt mai bogaţi şi procentajul populaţiei e în favoarea lor. în timpul războiului şi în deosebi. Agreaţi de oştirea cotropitoare. au rămas şi în timpul ocupaţiei în Caramurat.CARAMURATUL ÎN TIMPUL RĂZBOIULUI MONDIAL Din statistica încheiată asupra numărului populaţiei Caramurat-ului pe naţionalităţi. Germanii au sacrificat 15 vieţi de tineri înrolaţi în armată şi anume: Caspar Furch. Germanii din Caramurat. s-au prezentat la datorie. Mai mult decât atâta. Iosef Voitovici şi Anton Mak. şi-au găsit moartea în războiul pentru întregirea neamului peste 100 de eroi. Astăzi Nemţii. Şi fiindcă nepărtinirea şi obiectivitatea. faţă de totalitatea locuitorilor. Adam Zaremba. în timpul vremelnicei ocupaţiunii germane. rezultă că populaţia germană e în număr mai mare. toţi românii din Caramurat. Philipp Schaffer. Aceasta dealtfel se poate constata şi din numărul jertfelor aduse pentru patrie de cele două naţionalităţi ale comunei Caramurat. era mult mai scăzută faţă de români şi avea în stăpânire o întindere de pământ. Ferd. Ludvic Sohn. Numele acestora s-a trecut pe marmora comemorativă prinsă în zidul din interiorul bisericii germane din Caramurat. Wednel Tuchscherer. Locuitorii români din Caramurat. Iohanes Gotz. Wandel Ternes. în Caramurat s-au petrecut fapte. demne de toată încrederea. care altfel s-ar fi pedepsit. Karl Bachmaer. Dominicus Hirsch. Knistler. nenorocirile războiului. care nu pot aduce nici un fel de laudă populaţiei germane. Nemţii nu s-au refugiat. Hieronimus Bartsch. ne îndeamnă să spunem tuturor lucrurilor pe numele lor adevărate. ca un omagiu bine meritat pentru cei ce s-au stins apărând stindardul tării. Dar. deşi cu puţin înainte de războiul mondial. pun la originea bogăţiei celor mai multe familii germane. trebuie să arătăm că atitudinea Germanilor era condamnabilă. Germanii au plecat la oaste în număr foarte redus. pentru fapte. Dintre români. După numeroase relatări. Casele româneşti au fost jefuite şi avuţiile trecute în gospodăriile nemţeşti. ei nu erau traşi la răspundere. au adus lucruri scoase chiar din casele .

românii din Caramurat. Terenul cultivabil e în mare parte în posesiunea nemţilor. . Mulţi dintre foştii luptători români şi-au găsit avutul în curţile şi magaziile nemţilor. din Constanta. porci şi oi. ajung după cum am văzut. au găsit gospodăriile nemţeşti bine întărite. În orice caz. ruinate. ce. locuind în case cu chirie şi deşi la început sunt cu totul lipsite de avere. Românii de după război au o mentalitate cu totul aparte. jefuite. în timp foarte scurt reuşesc să intre în stăpânirea pământului şi în câţiva ani întemeiază noi gospodarii. ei ştiu că acolo lângă brazda de pământ e bogăţia. de la război încoace a crescut considerabil. neînstrăinând cu nici un preţ avutul dobândit. stau următoarele constatări: nemţii. germanilor nu li s-a putut face nici un râu. românii din Caramurat. au trecut mulţi ani. MICŞORAREA AVUŢIEI LA ROMÂNI Statisticele încheiate în ultimii ani. Numărul locuitorilor germani în Caramurat. la cifre îngrijorătoare pentru romani. Familii numeroase venite din Basarabia se stabilesc în comuna. Ei au bine pronunţată tendinţa spre traiul orăşenesc. La originea acestor triste consecinţe a unor orientări cu totul greşite. s-au furat vite. Moştenitorii proprietarilor sunt animaţi de aceeaşi orientare. În afară de aceasta. astăzi întrecându-1 pe al Romanilor. fapte care au dus la neînţelegeri şi încăierări sângeroase. cai. boi. cei mai mulţi reuşind să tăinuiască dovezile compromiţătoare şi aruncând vina în sarcina trupelor ocupante. Bineînţeles. Multe familii de români şi-au lichidat bunurile ce aveau şi sau stabilit la oraş.Românilor refugiaţi. buni gospodari de altfel. caută pe toate căile să acapareze cât mai mult pământ. întorcându-se la vetrele lor. până când românii şi-au revenit pe urma loviturilor primite. cu privire la mişcarea populaţiei şi repartizarea avuţiilor pe naţionalităţi. iar pe ale lor distruse. pământul lor ajungând în mâinile nemţilor. ţin cu orice preţ la învăţătura înaltă. În afară de mobilă şi lucruri de valoare. La sfârşitul războiului.

ca un străjer singuratec. scută sau la vre-un punct de hotar pe care-1 cunoscusem în alţi ani. Aici veneam primăvara.cred ei. În fiecare an de atunci. Cheltuielile grele sunt întreţinute adeseori cu sacrificarea pământului care iarăşi trece în posesiune germană. Eram înţeleşi mai de înainte că în momentul sosirii mele acolo ne vom întâlni cu toţii la o movilă. cu cârdurile de oi pe care le aveau în îngrijire. de la Tulcea până la hotarul Bulgarilor: „Când treceam Dunărea. dintr-o lume aproape uitată. îmi povestea cu amănunte preţioase scene neuitate din viaţa de pribegie a mocanilor care cutreierau cu turme Dobrogea. cu oile în cârduri numeroase plăteam autorităţilor o sumă. Stăteam până la Sfântul Dumitru. Veneam apoi şi eu la Caraomer. neam înspăimântat cu toţii. trebuie să dea copiilor lor. Din viaţa mocanilor (Amintirile tatălui meu) Tatăl meu. pentru copiii săi. Ce era să facem. luau merinde pentru mai multe zile şi cele trebuincioase drumului. Când se ivi cârceagul. unde găseam loc de păşunat îmbelşugat.” Cea dintâi stână mi-am aşezat-o la Muslui. Primăvara ne întorceam la Muslui. De aceea şcoala de la oraş atât de costisitoare este un ideal al fiecărui tată de familie. în schimbul căreia. căci numeroşi dintre ei în loc să asigure un venit familiei lor la momentul finalizări au înmulţit numărul destul de mare al şomerilor intelectuali. trebuia să părăsim Dobrogea şi să ne îndreptăm spre munte. oile erau lăsate să pască pe toată întinderea Dobrogei. rămas încă din şiragul vechilor colonişti ai Caramurat-ului. Acolo era salvarea oilor noastre. În ziua hotărâtă ciobanii. unde mă învoiam cu turcii pentru adăpostul oilor pe timpul cât se simţea nevoia. în preajma zilei de 1 Mai porneam cu turmele spre munţii . de la Dunăre şi până la graniţa bulgară. Români din Caramurat nu păstrează deci continuitatea aducătoare de bogăţii a plugăritului şi astfel multe familii s-au ruinat cu creşterea copiilor lor la şcolile înalte. şi plecau spre Caraomer.

Pe câmpia Bărăganului oamenii nu erau ospitalieri. aşa că nu se ducea nici o lipsă de nutreţ. La fiecare cârd aveam 2-3ciobani. pe care încărcam alimentele. În luna septembrie scoboram iarăşi în câmpie. Drumul îl făceam pe jos şi ţinea 2-3 săptămâni. Stâna o făceam la marginea pădurii. cumpărând pământ întins de la stat. Adese ori. dimpotrivă ne priveau cu multă duşmănie.Iată aici se întinde pământul meu. că nu mult după aceea. Aşezarea în Dobrogea. La munte oamenii erau mai buni. între brazdele trase de mine Se vede treaba că am rostit aceste vorbe într-un ceas rău. împăcat şi mulţumit: . La 1 iunie. Noi poposeam cu turmele noastre. ierburile erau mari şi dese. m-am aşezat la Muslui. până ce am putut spune. Dar. m-am mutat la Toxof. căci fiarele foarte adese dădeau târcoale oilor. Ne înţelegeam cu ei mult mai bine. împădurit pe coaste şi la vârf cu limpeziş. De aici puţin mai târziu. atâta nu ar fi fost de ajuns. care aveau la îndemână măgăruşi obişnuiţi cu drumurile lungi. apoi urmam drumul cel mai scurt ce străbate Bărăganul. m-am pus să-mi brăzdez şi sa-mi hotărnicesc pământul pe care l-am cumpărat. Am muncit o săptămână încheiată. pe câmpie nu cădea zăpadă toată iarna. Treceam Dunărea pe la Hârşova. Turmele le împărţeam în cârduri. De foc le era frică şi nu se apropiau. înţărcam mieii. reîncepeam săptămânile de drum şi pribegie. pana la locul aşezări pentru iernatec. iar mieii în alte cârduri îi duceam la înălţimi mai mari. Oile împărţite în cârduri. spre apele Buzăului. întotdeauna. Nutreţ pentru turme aveam tot timpul căci ciobanii aveau poruncă să împartă terenul de păşunat aşa fel ca oile să nu ducă nici o lipsă. erau păzite de ciobani şi de câini. În fiecare noapte un cioban se ocupa numai cu culegerea vreascurilor pentru cele 6-7 focuri pe care Ie aprindeam. La stână aveam căşărie şi făceam brânza în cantităţi mari. spre Buzău. Oile le separam în cârduri aparte.Buzăului. mălaiul şi lucrurile trebuitoare la îngrijirea stânei. mă pomeni cu un colonel . ca să speriem urşii. apoi cârdurile erau urmate de 2-3 căruţe. în muntele Şiriu. După ce îmi înjghebai un început de gospodărie. În anul 1880.

Nedumerit şi dezorientat. blânzi şi cuviincioşi şi în toate împrejurările dovedeau sentimente de prietenie pentru români". nu poate să-ti aparţină d-tale. căci aceasta s-ar pedepsi. îşi dobândeşte un trai lipsit de griji.Pământul acesta. proprietar şi cioban. colonelul era pus la cale de bulgarii din împrejurimi. Izolarea aceea care întotdeauna tinde să solidarizeze pe puţinii oameni ce trăiesc departe în singurătate. niciodată n-am pomenit între ei vre-o neînţelegere. sunt aşezate 5 stâne. îşi strânge o mică avere pentru mai târziu. VIAT-A LA STÂNĂ Pe mereaua comunei Caramurat. ca şi azi. creează aici forme de familii care trăiesc în cea mai perfectă armonie şi bună înţelegere. Aici. primar la Caramurat era Bektimir Cârn iar nemţii erau în număr de 25-30 de familii. Între stăpân şi argat. Argatul trăieşte la stână ani de zile. care toate aparţin marilor proprietari Români. decât viaţa sătenilor plugari.ce venise la mine şi îmi vorbi apăsat: . Stânele sunt aşezate la locurile cele mai prielnice ale moşiei şi cu satul sau cu şoseaua principală. pe care le-am plătit cu 60 de lei hectarul. Tătarii erau şi pe-atunci. Viaţa la stână e cu totul alta. pleacă de la stăpân . unul e gata aşi da viaţa pentru altul. 400 de hectare. ca nu cumva să-l cultivi. ceea ce era un preţ foarte urcat pentru vremea aceea. Când am venit eu. Am venit apoi aici la Caramurat şi am cumpărat din moşia lui Ioniţă Blebea. trebuia să mă supun. ce şi-au păstrat încă pământul şi îl lucrează cu aceeaşi pasiune care i-a însufleţit cu decenii în urmă. Românii cu tătarii trăiau foarte bine. iar dacă după mai mulţi ani de slujbă devotată. încât în orice momente critice. Mai târziu am aflat că. n-aveam ce face. e destinat altor scopuri! De-aia am venit să ţi comunic. sunt în legătură prin drumurile tăiate peste câmp. care nu prea vedeau cu ochii buni colonizările româneşti. sunt atât de strânse legăturile. practicabile fără greutăţi pe timp frumos şi accidentate pe vremuri de ploaie ori zăpezi mari.

pe foţi până spre miezul nopţii. apoi adăposturile pentru oi şi grajdurile pentru vite. încep basmele. Aceasta e casa stăpânului. oile sunt la adăpost. ca la casele vechi bătrâneşti. chiar după căsătorie îşi întemeiază_ căminul la stână şi nu se despart de stăpânul lor. cu covoare româneşti în partea dinspre perete. Alţii rămân până la moarte în casa unde au început să slujească. ori chiar între . la mici depărtări se ridică căsuţele sau colibele ciobanilor şi argaţilor. pană când se aude un semnal. iar câinii ii vestesc cu glas ascuţit de veghe. care sunt plasate în comerţ. Îşi plasează produsele în pieţele Constanţei. unde se alcătuieşte programul de lucru pentru a doua zi. totuşi mulţumiţi în suflet de traiul acesta al linişti şi sănătăţii viguroase. În timpul muncilor agricole. În jurul casei stăpânului. Odăile sunt pline de icoane cu scene religioase.pentru vre-un eveniment fericit. acesta îngrijeşte cu dragă inimă să-1 înzestreze şi să-1 gospodărească. apoi după masă. untul şi celelalte derivate ale laptelui. Între timp se aud urlete prelungi ca nişte vaere înfricoşătoare. unde se fabric caşul. te întâmpină duşmănoşi şi gata de asalt. cum ar fi de pildă însurătoarea. în căutare de pradă şi adăpost. paturile înalte. e zidită din cărămidă şi în faţă are un ceardac de scânduri cu o uşiţă. Întreagă atmosferă din odăiţele curate şi întotdeauna proaspăt văruite respiră pace şi belşug. În fiecare încăpere se găseşte soba de cărămidă folosită la gătit şi la încălzit. E cântecul lor fioros. se întorc cu grabă şi se îndreaptă spre casa aşezată în mijlocul stânei. Fiecare stână îşi are căşăria ei. dar ciobanii nu au vre-o teamă. populaţia stânei se strânge lângă vatra din odaia stăpânului. Dar. Sunt lupii flămânzi. abia seara târziu se strâng ai casei frânţi de osteneală de munca de peste zi. o chemare scurtă şi câinii amuţesc ca prin farmec. la datorie. o fluierătură prelungă. Dar mulţi dintre ei. Arde cu vreascuri şi cu lemne. Interiorul: un cămin cald şi atrăgător. La o depărtare de 100 de metri de împrejmuirea curţii. ziua stâna e pustie. de cum înserează. Are mai multe încăperi. Câinii te înconjoară lătrând într-una. să vizităm una din stânele cari se găsesc în apropierea Caramurat-ului. devenind cu timpul un fel de membrii adoptaţi ai familiei. întâmplările şi povestirile care îi fură. cinci şase dulăi lăţoşi. În timp de iarnă. Stânele din Caramurat.

locuitorii comunei. Numele de Oituz s-a dat cătunului. participă la serviciile religioase din biserica germană a comunei Caramurat. Terenurile celor care au plecat la puţină vreme după colonizare. Oituz-ul nu are o statistică a populaţiei. care nu ştiu carte. a primit de la stat 9. Ceangăii din judeţul Bacău sunt catolici. fiecare cap de familie care hotăra să-şi dureze aşezământ în Oituz. În acest an. judeţul Bacău. Oituz-ul. Astăzi Oituzul numără … familii. în Oituz n-au mai rămas decât 3 familii care şi au întemeiat aici gospodării. Totuşi numărul sufletelor e stabilit prin grai viu la 80. a fost înfiinţat în anul … pe moşia expropriată a lui Luca lonescu. La colonizare. Avuţii. unde s-au dat lupte crâncene în războiul mondial şi din împrejurul căreia. Numele. deşi populaţia ar fi bucuroasă să contribuie la ridicarea ei. 27 dintre ele s-au înapoiat în judeţul Bacău..hectare de teren cultivabil şi 1 hectar izlaz. după numirea celebrei localităţi. În anul 1927. Cu un an mai târziu au mai venit 9 familii de ceangăi din Moldova şi familia tânărului Vlăduţ din judeţul Gorj. În cătunul Oituz sunt 30 copii. cu casă tencuită. ei Duminica şi în sărbători. format din 13 familii de ceangăi emigraţi din comuna Călugăr. Se află cătunul Oituz. OITUZ Istoric — Populaţie — Avuţii La patru kilometri. curţi largi cu şoproane şi magazii. fiind condus de primăria din satul de reşedinţă. . Cătunul dispune de teren şi materiale destinate acestui scop. fiecare având gospodărie bine înjghebată. Oituzul nu are şcoală. din comunele: Caramurat şi Cicârci.Est de Caramurat. Deşi vorbesc bine româneşte şi cu accent moldovenesc. au fost distribuite locuitorilor lipsiţi. dintre care însă. spre Sud . au fost colonizate în total 40 de familii. face parte din unitatea administrativă comuna Caramurat. Cătunul Oituz. nemulţumite de condiţiile de trai. Dintre aceştia 75 sunt catolici şi 5 ortodocşi. Populaţie. familii de ceangăi în casă întrebuinţează limba maghiară. sunt originari coloniştii. dar aceasta în măsură foarte mică.

Locuinţe. dar după câţiva anii. şoseaua Constanţa . călăuzit de crezul binelui şi al progresului obştesc. iar cel rămas e cu totul neîndestulător. aceştia în scurt timp au reuşit să-şi ridice case şi gospodării bine întreţinute. prin drumuri primitive nou tăiate.Hârşova şi comunele înconjurătoare. SATUL MODEL FERDINAND I Înfăptuirile care stau la baza culturii şi civilizaţiei. Pământul e productiv şi se lucrează cu uşurinţă. Locuitorii care nu au terenuri îndeajuns pentru cultivat. De remarcat că deşi statul nu a dat nici un ajutor bănesc ori de materiale noilor colonişti. apa fiind la o adâncime de 13 metri. Şi din toate aspiraţiile omului mare. închiriază din mereaua comunei Caramurat. În privinţa animalelor domestice locuitorii din Oituz stau foarte bine. 20 viţei şi mânzaţi. Aceasta se explică prin uşurinţa cu care se sapă puţurile. Sunt largi şi cu mai multe încăperi. este ajutorarea semenilor. izlazul locuitorilor din Oituz. sufletul altruist şi devotat mulţimilor până la jertfa de sine. Locuinţele cătunului Oituz. se întinde pe o porţiune de 16 hectare. Fântâni. era potrivit nevoile lor. ori a satului model. Fiecare familie dispune de 5-6 vite. 100 de oi şi 20 porci. Animale. puterea creatoare înzestrată cu flacăra divină a gemului care înaltă omul la cele mai sfinte idealuri. 7 vaci. care nu au fost încă în nici un fel amenajate. Oituz-ul e legat de Caramurat. plătind o arendă de 250-280 lei anual hectarul. În total avem în Oituz 40 de cai. au la temelie sufletul mare al realizatorului. sunt clădite din cărămidă nearsă şi acoperite cu stuf sau ţiglă. 50 de hectare au fost trecute cantoanelor: zootehnic şi agronomic. O caracteristică a cătunului Oituz. îndrumarea lor pe căile ce . sufletul fanatizat de credinţa biruinţei. Vatra cătunului Oituz. cea mai nobilă şi cea mai consacrată pentru urmările ei. din satul model.La început. e următoarea: fiecare casă îşi are fântâna ei.

care va rămâne pentru posteritate cel mai elocvent. şi-a dobândit locul cel mai de frunte în galeria marilor dobrogeni. d. a copilărit în mijlocul părinţilor lor. prin realizarea satului model. e îngrădit cu împrejmuire de scândură.duc la izbândirea ţelului. de acolo şi-a luat merindea vieţii pentru drumul spinos şi plin de greutăţi. In afară de acestea. Terenul destinat noului sat model. Cantonul Silvic. nu vor găsi răsplătire decât în conştiinţa datoriei împlinite. s-a făcut odată cu cantoanele nou zidite. Urmaşii coloniştilor care au descălicat ţinutul Caramurat-ului. având la toate intrările porţi sculptate după modelul celor ce se găsesc la intrarea gospodăriilor româneşti. şi-a legat numele de-o operă. Întreg terenul pe care sunt ridicate cantoanele. Împrejurările însă. evident. aproximativ 22 hectare. Istoric. Sassu. a simţit româneşte lângă aceeaşi brazdă răsturnată de plugul apăsat de braţe vânjoase şi acolo şi-a făurit cele dintâi gânduri pentru viitor. de natură potrivnică. cu mulţi ani în urmă. Cele două pavilioane care alcătuiesc acest canton. datează de mai mulţi ani. care l-a înălţat la treapta cea mai de sus. vor cunoaşte mâine că întemeietorul acestui aşezământ pilduitor. Sassu.Est de la Caramurat. a fost preconizat de d-1 Vasile P. s-au construit în satul model. la dreapta şi stânga şoselei. Vasile P. n-au îngăduit începutul celei mai modeste realizări. iar cealaltă parte cantoanelor care formează un cartier de toată frumuseţea. e aşezat la extrema Sud estică a satului model. care au binemeritat de la patrie pentru faptele lor înălţătoare şi nepieritoare. din care o parte e destinat câmpului de experienţe. Din luna Aprilie 1934 şi până în Martie 1935. Fiul înţeleptului şi harnicului român Petcu Sassu. în mulţumirea de a fi cucerit laurii recunoştinţa pentru munca lor în slujba celor mulţi. cantonul zootehnic şi cantonul agronomic. satul model cuprinde apoi cantonul silvic. la aproape 1 kilometru spre Sud . Cantonul silvic. şi cel mai preţios document. Dl. Vasile P. a păşit la înfăptuirea acestei opere de proporţii considerabile. clădire de dată mai veche. trecând peste toate greutăţile care constau mai ales în lipsa de fonduri. are conductă de apă curgătoare . Abia în anul 1934. împrejmuirea uniformă. a fost ales din porţiunile disponibile. care se găsesc. Sassu. Satul model. următoarele cantoane: uzina electrică. Satul model cuprinde o întindere de 72 hectare. Faptele acestora.

Castelul de apă. Conductele de apă se întind în tot cartierul cantoanelor. şeful cantonul compusă din 8 camere cu baie şi un birou de lucru. Uzina electrică. lot demonstrativ. În fundul curţii impunătoarea locuinţă a medicului veterinar.. cu obligaţiunea să-l cultive după indicaţiile date de conducerea cantonului agronomic. Lângă uzina electrică e aşezat cantonul zootehnic. săpată la o distantă mică. De asemenea mai are în posesiune 50 de hectare.şi reţea de lumină electrică. pe care aceştia la recoltă o înapoiază în noi cerinţe. alcătuit din 5 pavilioane construite toate în stil românesc. se află uzina electrică. Castelul e alimentat cu apă de o fântână adâncă de 18 metri. cu streşini larg deschise în afară. Extremele din dreapta şi stânga ale vastei curţi. Terenul acesta e împărţit la 5 locuitori din Caramurat. Acest castel are o capacitate de 3 vagoane şi deserveşte toate cantoanele satului model. La intrare. În dreapta cantonului silvic despărţită prin aceeaşi îngrăditură uniformă. instituţiile publice şi . construită după cele mai străzile principale din Caramurat. sunt ocupate de două grajduri mari. Acest canton are în îngrijirea sa un teren de aproape 300 hectare pământ. clădit din beton armat şi cărămidă. 1 cameră pentru servitor şi 5 despărţituri pentru alte vite. Cantonul Agronomic. Cantonul oferă cultivatorilor sămânţa trebuitoare. 5 boxe pentru berbeci. alimentează cu curent electric toate cantoanele satului model. ca şi pe terenurile destinate pepinierelor şi experienţelor agricole. În canton se găsesc locuinţele funcţionarilor şi cancelaria de lucru. Grajdurile sunt pavate pe jos. fiecare fiind împărţit după cum urmează: 4 boxe pentru armăsari. 1 farmacie. Ea e înzestrată cu un motor «Diesel» de 60 cai putere şi dispune de-o reţea de 1 km şi jumătate lungime aceasta uzină. Cantonul Zootehnic. e înălţat castelul de apă. Acest canton cuprinde 7 hectare de pământ. locuinţele şi cancelaria celor doi agenţi veterinari ai cantonului. din care face parte şi întinsa plantaţie de salcâmi. Uzina electrică a fost construită în timp de 9 luni şi jumătate. împrejmuit în întregime cu gard de sârmă. În unghiul din dreapta cantonului zootehnic. în dreapta şi la stânga sunt construite două pavilioane de câte 4 încăperi fiecare. au conducte de apă curgătoare şi în despărţituri sunt instalate lumini electrice.

satul . Satul model de mâine. cantonul agronomic a înfiinţat paturile calde. iar o parte cantonului agronomic. e prevăzut şi dispensarul pentru nevoile sanitare ale comunei. cum şi baia publică. Aceste maşini şi unelte pot fi împrumutate la cerere şi sătenilor. Maşini şi unelte. Cantonul agronomic e compus din patru pavilioane: o magazie-remiză pentru maşinile agricole. În dreapta acestuia se află o vastă magazie pentru cereale. conducătorul cantonului. pentru cel puţin 150 de familii. 1 maşină de bătut porumb si numeroase instrumente necesare muncii agricole. În primăvara acestui an. La mijlocul cantonului e locuinţa inginerului. care deşi au fost prevăzute în planurile alcătuite. pepinierii şi experienţelor ce se fac pentru dobândirea diverselor varietăţi selecţionate. vor cuprinde fiecare pavilioane aparte şi vor fi administrate după sistemul celorlalte cantoane. satul model mai are o serie de deziderate. 1 maşină tocătoare pentru nutreţ sărat. cu mai multe încăperi. dispune deocamdată de următoarele maşini şi unelte: 1 tractor modern. 1 maşină de semănat pentru câmpuri de experienţă. încă nu au fost împlinite. 2 cultivatoare. Dar. Acestea sunt realizările de până astăzi în satul model conceput şi ridicat prin strădania continuă a D-lui Vasile P. În proiectul iniţial pentru înfiinţarea satului model. Sassu. De asemenea cultivatorii au dreptul de a întrebuinţa la muncile agricole maşinile şi instrumentele cantonului. Aceste cantoane a căror înfiinţare e apropiată. Din recolta obţinută. 1 selector. cele mai perfecţionate. Totuşi realizarea acestora. Cantonul agronomic. în foarte scurtă vreme va deveni fapt împlinit. care produc răsad de diferite feluri de zarzavaturi. Aceasta e zidită după acelaşi plan cu locuinţa medicului zootehnic. 1 maşină ţesală pentru buruieni. Un pavilion e destinat cancelariei şi locuinţei şefului de cultură. fără a li se pretinde pentru aceasta vre-o contribuţie. trei părţi revin cultivatorului.natură. Cu construirea acestora apoi. Cele 7 hectare care alcătuiesc o continuare a curţi cantonului sunt destinate şcolii de viţe altoite. Apoi conducerea cantonului. magazia de zid de cărămidă. a luat iniţiativa plantării unui frumos parc de flori pe terenul ce se află între gardul dinspre şosea şi magaziile de unelte şi cereale. 2 semănători marca “Unicum”.

Satul model Ferdinand I. îngreunează nespus de mult strădania cercetătorului şi numai perspicacitatea ajutată de puţinele date cunoscute. am căutat pe toate căile obiectivitatea cea mai strictă. În lucrarea de faţă. ca o citadelă impunătoare a civilizaţiei. Satul model Ferdinand I e întâia realizare de acest fel în Dobrogea şi va servi ca pildă de urmat tuturor înfăptuitorilor de mâine care se străduiesc pentru mulţimea poporului de jos. Scopul demonstrativ. cutreierau regiunile Dobrogei. întâmpină dificultăţi serioase. educativ. Lipsa de documente şi date ştiinţifice pozitive. statornicia triburilor ori familiilor aşezate într-un anumit ţinut. Chestiunile ce privesc administraţia publică se rezolvă de autorităţile constituite ale comunei Caramurat. având fiecare conducere aparte. de ajutorare şi prosperitate. ca un focar de luminaşi îndrumări sănătoase. putem avea numai din scrierile călugărilor care în acele vremuri. Face parte din comuna Caramurat. şi să fie completate de cunoştinţele tradiţiei. Administraţia. În aceste împrejurări nu s-au creat documente scrise care să uşureze sarcina istoricului de mai târziu.. epoca de întemeiere a multor localităţi din Dobrogea. având anumite misiuni. rămânând ca aceste scrieri să servească ca dovezi. O informare justă. poate aduce lumină şi adevăr în faptele trecutului nebulos. jafuri. Consideraţiuni. a fost întemeiat. e atins de îndată ce realizările pot înfăţişa o nouă stare de lucruri ce arată tuturor mijloace practice prin care se poate ajunge o situaţie înfloritoare. ……… CONCLUZII Alcătuirea monografiei unei localităţi dobrogene de origini mai vechi. Satul model Ferdinand I. cu următoarele scopuri: demonstrativ. Administraţia cantoanelor este autonomă. Intre anii 1600-1820.model se va înfăţişa în toata splendoarea frumuseţii lui. era condiţionată de invazii. ciocniri sângeroase şi devastările care se semnalau aproape cu regularitate. folosindu- .

oamenii şi bogăţiile noastre. cercetători şi scriitori de mai târziu. ca şi de tradiţia ce s-a păstrat între locuitorii mai bătrâni. cititorul nu trebuie să vadă intenţia ori vreo tendinţă de natură şovină. sate şi cătune îşi au monografia lor. şi-ar avea monografiile lor. va găsi în monografia noastră mijloacele cunoaşterii satului.mă de datele pe care le aveam la îndemână. ale celor ce se vor mai ocupa cu conturarea atât de importantă a satelor dobrogene. dacă cel puţin comunele mai însemnate. cu tendinţa denigrării elementului românesc din Caramurat. aşa încât am crezut de cuviinţă să evităm presupunerile insistând mai puţin asupra lor. nu s-au păstrat dovezi şi par a fi lipsite de evenimente ori fapte importante. nu tinde la recunoaşterea lucrării ca o necontestată valoare istorică. leagănul primilor colonişti. avea îndatorirea preciziunilor. pentru restabilirea adevărului. întrucât Caramuratul e una din comunele cele mai de seamă ale Dobrogei şi întâiul sat model al provinciei noastre. Căci. Şi socotesc că autorul tocmai pentru cele mai sus relatate. . ori în cuprinsul lucrării. a contribuit la alcătuirea monografiei impulsul datoriei. În pasagiile care privesc explicaţia anumitor aspecte ce se referă la situaţia Românilor şi a minorităţilor din Caramurat. aproape toate comunele. În ţările apusene. Prin scrierea aceasta. s-au spus o seamă de lucruri ce denaturează cu totul adevărul. tineretul comunei Ferdinand I. am urmărit cunoaşterea Caramurat-ului de către tineret şi cei interesaţi. încă s-ar aduce o însemnată contribuţie cunoştinţelor despre pământul. în multe scrieri de însemnătate. Întrucât am izbăvit vor dovedi eventualele foloase. totul porneşte din sinceritatea desăvârşită şi simţul răspunderii. De asemenea. La noi. cu aceste lucrări care fac mai uşoară cunoaşterea ţărilor respective. Scopul monografiei noastre. În deosebi. Despre epocile care sunt mai puţin caracterizate în istoricul satului Caramurat. după cum s-a văzut. veniţi să întemeieze aici o nouă viată. oricât de neînsemnat ar fi ele. spre a aduce un cât de modest aport la cunoaşterea colonizării pământului dobrogean. Statele cheltuiesc sume considerabil de mari.

Constanţa.1935 . se datorează faptului că ele nu se mai găsesc nici la autorităţi şi nici la instituţiile publice. AUTORUL Martie .Lipsa anumitor date statistice din monografia noastră. Pentru orice observaţie binevoitoare. voi fi recunoscător. ori distrusă în timpul războiului mondial. mare parte a arhivelor fiind pierdută.

Sign up to vote on this title
UsefulNot useful