CARAM URAT I ISTORIC Numele. Pe şoseaua Constanta – Carol I.

, la depărtare de 25 kilometri de capitala Dobrogei, într-o regiune unde specificul provinciei dintre Dunăre şi Mare se înfăţişează în toate culorile caracteristice, întâlnim satul Caramurat, astăzi numit oficial Ferdinand I. Vechea numire a satului, îşi are originea ei străveche, legată de numele celui dintâi stăpânilor al Tătarilor, stabiliţi pe locurile cuprinse în patrimoniul comunei Murat cel Negru, (Cara Murat) după tradiţia păstrată din generaţie în generaţie, între Tătarii care populează încă o aripă a satului, a întemeiat cele dintâi aşezări statornice ale familiilor de sub conducerea sa şi după obiceiurile vremii, înfăptuirea a rămas să-i poarte numele, timpuri îndelungate. (Tot astfel şi-au dobândit numele, cu secole în urmă, comunele: Caraomer, Cară-Nasuf şi alte localităţi dobrogene, fapt ce întăreşte şi mai mult presupunerea că obiceiul – comun de altfel, la aproape toate neamurile – era practicat de cei dintâi musulmani aşezaţi în Dobrogea). Murat cel Negru, întemeietorul satului, a rămas până la moarte conducătorul familiilor aşezate după toate probabilităţile, spre Apus de şoseaua ce străbate satul Ferdinand I., adevăr ce se confirmă şi de tradiţia care pretinde că primul stăpânitor de aici, e îngropat la punctul denumit «Movila». Cu privire la însuşirile ce caracterizau pe Murat cel Negru, tradiţia e aproape neştiutoare. Se pretinde că Murat ar fi fost negru la suflet şi de aceea i s-ar fi adăugat la nume calificativul cunoscut. Înclinăm a crede însă contrariul şi anume, că acest calificativ; era de natură fiziologică. Murat, a fost în acest caz un tătar voinic cu faţa bronzată de soare şi crăpată de vânt. Înfăptuirea lui Murat avea la bază o pornire generoasă, altruistă, prin faptul că asigura adăpost şi bună stare supuşilor săi, ceea ce ar fi cu neputinţă să conceapă sufletul negru. Vechime. Bătrânii cari îşi trag obârşia din familii vechi de tătarii rămase pe meleagurile ţinutului, informează cu amănunte adeseori laconice, că Tătarii lui Murat,

s-ar fi stabilit în Dobrogea, odată cu cele dintâi triburi emigrate din Crimeea şi statornicite dincoace de Dunăre. Fireşte, din spusele lor e greu de reţinut vre-o dată precisă, întru-cât ei nu cunosc evenimente ori fapte de seamă legate de aceste emigrări şi în legătură cu tribul Iui Murat. Apelând la mărturia datelor ştiinţifice, pentru stabilirea vechimii satului Ferdinand I., găsim prea puţine fapte elocvente, totuşi se pot face precizări aproximative, după constatările călătorului arab Eulia Celibi, care cu trei veacuri în urmă a cutreierat ţinuturile dobrogene. Acum 300 de ani. Eulia Celibi, în drumul său dinspre Tulcea spre Mangalia a poposit într-un sat cu locuitori gospodari şi cu buna stare. A fost bine primit şi ospătat cu carne de mânz şi kâmâz*). Satul avea o mare întindere, cuprindea patru mahalale, cu patru geamii şi avea un număr însemnat de prăvălii. Acest sat, cu locuitori, de originea cărora nu ni se spune nimic, se numea Caramurat. Toate elementele din datele călătorului arab, ne duc la concluzia că satul Caramurat de acum 300 de ani, era locuit de tătari, deoarece turcii nu mănâncă carne de mânz şi Kâmâz-ul e băutura tătarului. Ipoteza că ar fi putut exista un alt sat, în altă regiune, cu numirea celui de astăzi, e neîntemeiată, întru-cât nici tradiţia şi nici cercetările ce s-au făcut, n-au pomenit vre-odată de această chestiune. Aşa dar, acum trei sute de ani, Caramurat-ul era o comună de seamă, cu locuitori bine înstăriţi şi cu o oarecare organizaţie indicând un grad de civilizaţie remarcabil. Comparând aceste date cu faptele istorice, s-ar putea afirma că cele dintâi aşezări stabile s-au făcut aici acum patru sute cincizeci, cinci sute de ani, de către triburile tătare. Tătarii din Caramurat, au stăpânit întinderi mari de pământ şi nu numai cât cuprindeau vecinătăţile satului, ci până în depărtări, spre satele ocupate vremelnic sau în mod stabil de alte triburi. Aveau conducătorul lor, numit Muhtar, adică primar, care avea asupra locuitorilor, putere aproape absolută. Se ocupau cu agricultura şi creşterea vitelor, în speciala a cailor, care le furnizau carnea şi laptele nelipsit de pe mesele cele mai modeste.

Teritoriul ocupat a fost stăpânit de tătari, până spre sfârşitul veacului al XIX-lea când, pe la anii 1877-80, apar cei dintâi colonişti transcarpatini, Mocanii, care inaugurează perioada plină de prosperitate a stăpânirii româneşti. Cerchezii. Unii cercetători ai vechilor aşezării dobrogene, pretind că înainte cu două sute de ani, numit Ceair*) din vecinătatea cartierului tătăresc ale râtului, ar fi fost populat de Cerchezi. Tradiţia n-a păstrat date cu privire la existenta şi viata Cerchezilor în locul mei Urmele de cenuşă, cioburi şi vetre de foc, care se găsesc astăzi din abundentă, în locurile arătate, dovedesc că într-adevăr s-au înfiinţat şi au dăinuit acolo aşezări de Cerchezi, însă acestea n-au avut durată. Cerchezii, vânturătorii stepelor au plecat mai departe spre Apus, ori Miază-zi, fără a fi timpul unor înjghebări de gospodării trainice. Fapt ce atesta că în preajma anilor 1870-72, în Caramurat nu mai trăia decât un singur Cerchez, anume Asan Abdulah, ultimul din neamul său de pribegi. Alte neamuri. Înainte de 1877, în Caramurat, trăiau şi câteva familii de Arabi. Unii dintre ei aveau înfăţişarea exotică de negri africani. Arabii cultivau şi ei pământul şi pe câmpiile cu i| ogoare, cămilele lor prinse la tânjala plugului rudimentar contrastau pitoresc cu caii Tătarilor. Hogea Bektimir din Caramurat, fiul ultimului primar din neamul crimeian, ne povesteşte că cu mulţi ani înainte de era stabilit în Caramurat şi un mocan secelean cu numele Oprea, om avut şi cu mare trecere în rândurile Tătarilor. Mocanii şi Nemţii. Mocanii, s-au aşezat în Caramurat între anii 1879-1880, cam în acelaşi timp cu câteva familii de Nemţii, care au venit din Crasna, Vasile Popa şi Niculae Au urmat apoi: Moş Blebea cu o întreagă colonie, Nea Fleşeru , Ion Moroianu, Bulhăreanu, Radu Ceauş, Ion …caşu, Jiga Gheorghe şi Dragomir Roşu. Nu mult după s-au stabilit aici: Petcu Sassu, Bucur Teşeleanu şi ceilalţi seceleni, care au colonizat terenurile disponibile. După ani de la începuturile colonizării, Caramuratul devine mocănesc, cu gospodării bine înjghebate şi oameni harnici plini de energie. judeţul Cetatea Albă. Cele dintâi familii de mocani stabilite la Caramurat, au fost ale transilvănenilor:

Iată cum evocă Octavian Moroianu, o întâmplare din timpurile colonizării Caramuratului, un fapt de natură să dea o impresie clară asupra stărilor de lucruri din vremea aceea. “ Eram trimis de tatăl meu, să găsesc terenuri dimineaţă pentru oi, să strâng fânul trebuincios, urmând ca în primăvara anului 1880 să venim cu oile şi ciobanii arabagii, unde mă stabilisem, am plecat la Medgidia, centrul Mocanilor, să cer sfaturi şi îndrumări. Pe timpul acela oile se stingeau pe capete de cârceag, boală ce se ivea zice-se - deoarece pământurile dobrogene, nu erau cultivate. La Medgidia, mi s-a spus: - Du-te băiatule la Caramurat, acolo e loc bun. Oile nu mor de cârceag şi găseşti din belşug iarbă şi pământ. Aşa am făcut. La Caramurat, m-am învoit tu Tătarii şi a doua zi am pus păru' în coasta din spre Apus şi acolo am tras întâia brazdă în pământul rodito. În primăvară apoi, în ziua celor patruzeci de mucenici, au venit toţi ai noştri şi am durat aşezarea care a rămas până astăzi.” Din povestirea lui O. Moroianu, se pot deduce aprecieri preţioase. Regiunea Caramurat-ului era preţuită de mocani, fiind prielnică traiului vitelor şi având terenuri fertile. Totuşi proprietarii de oi nu şi-au putut pune la adăpost avutul de furia epizootiei, până la descoperirea cauzelor boalei. Astfel, la început, Petcu Sassu a pierdut 4.500 de oi, Chitu Alexe 6.000 de oi, iar un basarabean cu turme numeroase, anume Aleuca, 15.000 de oi. Primii colonişti români, care s-au aşezat în comună îndată ce s-au oferit posibilităţi prielnice, au găsit stabilite în Caramurat 5, 6 familii de Nemţii basarabeni, care ocupau partea de răsărit a satului. Aceste familii plecate din regiunea Cetatea Albă, din cauza lipsei de pământ, au făcut învoieli cu tătarii, ocupând teren relativ puţin, întru-cât nu aveau îndeletnicirea creşterii turmelor de oi. Familiile: August Seni, lohan Rujanschi, Petre Rujanschi, Petre Arnold, N. Ketz şi Anton Ternes, se socotesc prin urmare, fondatoarele cartierului nemţesc din Caramurat. Bătrânul Ternes Carol, din Caramurat, ne spune că în 1877 s-au stabilit în sat 10

d-1 profesor N. sau cinci. la o mică depărtare de Caramurat erau aşezate câteva târle bulgăreşti (Hagigabar). apoi în anii următori. În orice caz Bulgarii n-au lăsat nici o urmă din care să se poată deduce că ar fi trăit vreme mai îndelungată în Caramurat. după nume Asan Abdulah. In acelaşi istoric găsim menţiunea că Cerchezii au emigrat din Caramurat în timpul războiului din 1877-78.familii de nemţi. iar despre ascendenţii acestuia se spunea pe vremea aceea că nu se mai cunoaşte nici un amănunt — şi de decenii întregi — prin partea locului nu se mai vorbea de Cerchezi. pentru motivul că tătarii nu au venit odată cu Cerchezii care şi-au făcut apariţia mult mai târziu. Autori şi scrieri. au venit alte 25 de familii. Foarte probabil că în a doua jumătate a secolului al XIX-lea. atraşi de privilegiile acordate şi de avantajele pe care le oferea noul loc de aşezare. pe coasta dinspre Apus. Aceştia au plecat spre alte meleaguri. Tătarii în spusele lor remarcă acest lucru şi precizează că erau în număr de patru. înainte de războiul Independentei. Cei dintâi colonişti români au mai găsit aici o singură târlă. care s-a îndreptat spre graniţă îndată după stabilirea acestora. De menţionat faptul că nu se pomeneşte de existenta elementului bulgar în cuprinsul Caramurat-ului. După anexarea Dobrogei la Regatul României. Bunele intenţiuni ale autorului au fost înşelate de informaţi eronate. Negulescu. apoi. Coloniştii germani au fost bine primiţi şi s-au bucurat de toate înlesnirile. T. nu avea nimic cu cerchezii. Satul avea în timpul acesta o conducere şi o administraţie românească. intru-cât în preajma anilor 1877-78. conducătorul celui dintâi trib tătăresc aşezat în această regiune. în Caramurat nu se mai găsea decât un singur Cerchez. Autori germani despre Nemţii din Caramurat In studiul: «Die deufschen Dorfer» din lucrarea „Bilder aus der Dobrudcha” alcătuită . În volumul «Judeţul Constanta in anii 1916 şi 1922-23». după cum am arătat. precizează că satul Caramurat a fost înfiinţat pe timpul dominaţiei otomane de către tătarii şi cerchezii veniţi din Crimeea. Faptul nu pare verosimil. au venit şi ceilalţi colonişti basarabeni.

Spre mijlocul anului 1880. ca Landau ori Pădurea Neagră. altă parte a plecat în regiunile Tulcei. Chestiunea emigrării tătarilor în timpul războiului de la 1877-78. Acest început de documentare a savantului german. suferă de anumite erori. cu privire la colonizarea nemţilor în Caramurat: <In primăvara anului 1876. Tătarii erau în număr de vreo 300 de familii. după care o parte a revenit in această comună. spune următoarele. au venit in Caramurat. s-a făcut o mare colonizare a Românilor transilvăneni. Ei toţi veneau din Crasna. In timpul războiului ruso-turc. Caramurat-ul era un mare sat tătăresc. Toate documentele şi dovezile ce le avem în această privinţă. Unele familii sunt originare din regiuni germane. cei dintâi colonişti germani. germanii au plecat din Caramurat. duc la concluzia că nemţii au venit în număr foarte mic. Războiul ruso-turc. ceea ce se confirmă şi prin faptul că au fost găsiţi aici de cei dintâi colonişti. ori în regiunea acestuia. asupra colonizărilor nemţeşti din Caramurat. Numărul românilor înainte de războiul mondial a fost de 540 suflete. în comuna lor. atunci desigur îşi au obârşia în insuficienta dovezilor şi datelor concrete strânse la alcătuirea studiului. colonie catolică din eparhia Akkermanului. tătarii au rămas pe loc. în timpul războiului Independentei. autorul acestuia. . Dimpotrivă. Paul Traeger.în anul 1918. Ei erau la început numai zece familii. Mai întâi e prea puţin problematic ca în anul 1876. odată cu primele familii de colonişti români. ceea ce se poate observa şi după numele de familie. O parte a acestora a pribegit din Polonia. tătarii: 400 suflete şi nemţii: 161 familii cu 875 suflete». nu e bazată pe dovezi îndestulătoare. care dacă nu sunt intenţionat făcute. la 25 de kilometri. spre Nord Vest de Constanţa. i-a făcut să plece şi numai o parte mică s-a reîntors mai târziu. toate argumentele pledează în favoarea afirmaţiei că. Toate cele zece familii formau doar o mică parte dintr-un grup mai mare aşezat în Crasna. Dr. Numărul cel mai mare de emigraţi din Crasna s-a aşezat în satul Taşaul. înainte de a începe emigraţia germană. refugiindu-se timp de trei ani de zile. să se fi stabilit la Caramurat 10 familii de Nemţi care apoi ar fi plecat în timpul războiului ruso-turc.

în Caramurat ar fi fost: 540 Români. bun gospodar. înainte de războiul mondial. îşi găsea justificarea în politica lor de expansiune. acesta socotinduse ca virtute ce nu-şi are locul în lupta cu orice mijloace. acesta afirmă categoric că înainte de acest război. Odată cu înscăunarea lui Remus Opreanu. Alte documente. Bektimir Asan. "Statistică oficială făcută în anul 1916. a părăsit satul. stabilite în comună. câtva timp administraţia comunală era condusă de fruntaşi aleşi dintre tătari. se relatează următoarele cu privire la satul Caramurat: Statul major al imperiului rus. probabil pentru că partea externă a nasului şi-o pierduse în tinereţe în vre-un accident ori pehlivănie. pentru înfăptuirea unui scop. faptul ce constituie greşeala de căpetenie a lui Paul Traeger. nepărtinitor. greşeală făcută poate cu anumite intenţiuni e numărătoarea populaţiei pe naţionalităţi. faptul e explicabil.Dar. revenind mai târziu în vreme de linişte. In astfel de împrejurări. în studiul său “Die deutschen Dorfer”. Chiar după stabilirea coloniştilor români în Caramurat. în cele mai multe comune treburile conduceri comunale trec în sarcina românilor. cel dintâi prefect dobrogean la Constanţa. inteligent şi cu multă judecată. era om cumsecade. Acesta poate fi numit şi cel dintâi primar care are sub grija sa noile elemente de colonişti. La Caramurat. Această hartă înseamnă numele satelor. în preajma anului 1835. şi 875 de Nemţi. Arbore. precum şi satele devastate în timpul războaielor. Comparând această statistică cu studiul amintit. F. a cărei copie se găseşte şi în arhivele Academiei Române. arată că în acel an erau în Caramurat 1265 Români şi 875 Germani. populaţia creştină sau mahomedană. o parte a populaţiei musulmane. Foarte probabil că în urma acestor devastări. «Din Etnografia Dobrogei» publicată în anul 1923. ne lovim. Aşa. Pentru Germani. În lucrarea profesorului Alex. a alcătuit o hartă a Dobrogei. care este urmarea alcătuirii tendenţioase a monografiei germane. de grozava nepotrivire. . când tendinţa de a se spori numărul locuitorilor de neam teutonic. ei nu puteau respecta adevărul. Cartea s-a alcătuit în timpul ocupaţiei. Autorităţile româneşti. de Prefectura judeţului Constanţa. ultimul primar de neam tătăresc e Bektimir Hagi Asan. Între satele care sunt trecute cu menţiunea «devastat» se găseşte şi Caramurat-ul. Oamenii îi spuneau Cârnu.

Administraţia de-acum se face după normele şi instrucţiunile autorităţii centrale. Pentru pământul ce stăpâneau. Împroprietărirea.Bektimir avea două neveste. azi în viaţă. Moş Blebea nu mai putea plăti şi îşi pierdu mare parte din proprietate. lucrători de la munte. statul nu are pământ să-l împartă de pomană. cel mai apreciat dintre coloniştii veniţi de curând. iar proprietarii de loturi mici … lei de hectar pe acelaşi interval. In anii 1884-85. . s-a făcut împroprietărirea coloniştilor pe terenurile proprietatea Statului. în fruntea treburilor comunale. deoarece localnicii nu înţelegeau prea mult din cerinţele muncilor agricole. Introducându-se administraţia românească. prefectul Remus Opreanu îl numeşte pe Moş Ioniţă Blebea. Parte din pământul din posesiunea tătarilor a fost expropriat acestora lăsându-li-se loturi mari numite tapiuri *). în nădejdea că astfel va fi ocolit de urmări. Locuitorii îi spuneau Ciorbagiu *). care intră în stăpânirea altui moşier (Erimia Poppa). îi sfătuia pe toţi cu înţelepciune: . Plata pământului trebuia să se facă în zece ani de la data împroprietăririi. după obiceiurile pământului. Coloniştii români au cumpărat numai loturi mari. Un muncitor era plătii cu doi lei şi jumătate pe zi şi trebuiau aduşi. dar plata anuală se făcea cu mari greutăţi. însă. mâna de lucru costa foarte scump. Bineînţeles că la termen nu a putut plăti suma cerută de impunerile anuale şi atunci i-a sfătuit şi pe ceilalţi moşieri să se abţină de la plata cerută de stat. După îndelungate străduinţe coloniştii din Caramurat au obţinut o amânare de trei ani pentru impozitele anuale. deoarece producţia nu era prea considerabilă.Plătiţi-vă datoriile pentru locuri. moştenite de localnici. Petcu Sassu. ceea ce înseamnă că e înstărit. Octavian Moroianu. Cuvânt care înseamnă om avut. ne lămureşte că Moş Blebea cumpărase 1500 de hectare de pământ. proprietarii loturilor mari plăteau 8 lei de hectar anual. dar nici la scadenta aceştia n-au putut răspunde unii dintre ei care au cumpărat întinderi mari de pământ. româneşti. printr-o dispoziţie specială. impuse de colonişti şi tătăreşti. termen prelungit la 30 de ani. Coloniştilor li s-au dat loturi mari peste 100 de hectare şi loturi mici de la 10 la 100 hectare. pe deoparte şi pe de alta. unul din cei mai respectaţi fruntaşi ai coloniştilor.

toţi îi ştiau de frică. Se cultiva orz. “Alexe Ciută. Bună ziua. ovăz. faptele lui îngroziseră ţinutul. şi numai decât. Aici aveau adeseori şi neplăceri de pe urma haiducilor şi hoţilor care cutreierau regiunea Caramurat-ului. Alexe Ciută avea un fiu pe Alexuţă. Într-o clipă i-am aşternut o masă cu tot ce aveam mai bun de mâncare şi băutură. picioare subţiri şi o coadă lungă şi stufoasă. Viata coloniştilor se împărţea între câmp şi gospodărie. situate pe vremea aceea pe locul unde se află astăzi piaţa Independentei. Gospodăriile se măreau şi proprietarii moşiilor dobândeau venituri frumoase din agricultură. cu un cap mic. cu statuia lui Ovidiu. apoi după ce termină. Caramurat-ul era aproape liber de sarcini către stat. Acesta greşise căile bune şi luă drumul haiduciei. O întâmplare povestită de bunicul meu. Când venea în sat era om de treabă şi nu-şi arăta nici o pornire năzdrăvană. Găsesc ceva de mâncare ? Cât pofteşti. mă găseam la stână. Intr-o zi. spunându-mi: Ehei! Neică Duţule. Radu Tocitu. fără să spună un cuvânt. Mă gândesc că e mai bine să-mi văd de drum. instinctul m-a îndrumat peo cale bună. s-a stabilit la Caramurat ceva mai târziu decât coloniştii lui Moş Blebea. o coamă mare. Haiducul s-a ospătat cu lăcomie. mei şi porumb. Produsele se aduceau la Constanţa şi se depozitau în magaziile enorme. Mare parte a timpului de lucru şi-o petreceau la stânele ridicate de obicei în cel mai prielnic. Mă arătai deci îndrăzneţ).După câţiva ani. merită să fie amintită.(ce era să-i spun? Deşi tremuram de frică. . Dădea numeroase lovituri prin împrejurimile „movilelor înghinate" pe sub care trecea atunci şoseaua spre Constanta. Rămâi sănătos. ieşi în gura surlei*) gata de plecare. Noroc Alexuţă. Creşterea oilor a fost aproape părăsită. descălecând de pe un cal neastâmpărat. Deodată văd înaintea mea un om bine făcut şi înarmat până-n dinţi. îl cunoşteam şi eu. loc al moşiei. îi zic eu. din cauza cârceagului care secera cu nemiluita. venisem eu cu alt gând la dumneata.

Mai târziu a fost prins şi condamnat. Înspre miază – zi se mărgineşte cu platoul ce se întinde de la plantaţiile de salcâmi până aproape de satul . Vechea aşezare a satului. partea de apus. care sfidează măruntele cuiburi ale tătarilor paşnici. *) Tapiu — Lot de pământ ce nu poale fi expropriat. căzuţi în disgraţia fatalităţii şi cea nouă. ce rămân parcă umilite şi neputincioase. *) Surlă — colibă pentru ciobani. ridicată în formă de bordei. AŞEZARE Satul Caramurat e aşezat între colinele tăiate de şoseaua ce duce Ia Hârşova. miază – noapte şi răsărit. Caramurat-ul la 19O9. Astăzi după cincizeci şi cinci de ani. sau aveau în slujba lor subalterni ori salariaţi. a coloniştilor însufleţiţi de poruncile crezului muncii. se poate spune cu certitudine că au izbutit. Mocanii cu vigoarea şi puterea lor de muncă au deschis calea spre întărire şi propăşire. ca o afirmare a puterii de influenţă şi vitalitate a noilor locuitori. Satului i-se imprimă caracterul de localitate gospodărească românească. apropiindu-se de cea de astăzi. Caramurat-ul îşi schimbă cu totul înfăţişarea. Elementul românesc predomină peste tot. se înfiinţează gospodării trainice. locuită vremelnic de cerchezi şi tătari. Au ieşit biruitori în lupta ce s-a dat între două lumi. care îl mărginesc în model. cam o jumătate de metru in pământ. fapt ce a determinat înjghebarea noilor gospodării pe porţiuni mai ridicate. La douăzeci de ani după începuturile colonizării. cuprindea un loc inundabil. Legenda *) Ciorbagiu — se spunea tuturor celor care prin situaţia lor deţineau o autoritate de orice fel. cu scopul de-a ridica satul acesta între cele dintâi ale Dobrogei. Alexuţă ! Şi a dispărut in depărtare. se înalţă clădiri impunătoare. De atunci nu l-am mai văzut pe haiducul Alexuţă. cea veche a tătarilor.Cale bună.

Suprafaţa. acoperite cu paie şi stuf. Oituz-ul e localitatea cea mai apropiată din vecinătăţile Caramurat-ului. Gospodăriile acestui cartier sunt bine întreţinute peste tot ca o notă distinctă se evidenţiază buna orânduială. Vecinătăţi. e cel mai impunător prin casele mari. Oituz. pe cele două părţi ale străzii principale. împărţit cam în proporţii egale în cele patru părţi cardinale. clădirile de şcoli. e denumită: «Strada Carol I. populat de colonişti ceangăi. Înfăţişare. bisericile şi instituţiile publice care îl populează. Călătorul cunoscător distinge de la distanţă linia de demarcaţie. Cartierul nemţesc. Caramuratul e legat de comunele Carol 1. Într-adevăr această stradă largă şi plantată pe ambele părţi poate face cinste oricărui oraş provincial. printr-o şosea comunală. iar la sud cartierul românesc cu vechile şi noile aşezări ale coloniştilor români transilvăneni. . cuprinde un teren de 9244 hectare întindere. Caramurat-ul.ferite de puhoaiele ploilor. Cartierul românesc. La marginea dinspre apus. e o continuare a cartierului românesc.». caracteristică a Ruşilor cu care în Basarabia au trăit în comun şi care probabil i-au influenţat în această privinţă. cuprinde – propriu zis – distanţiere distincte. satul Caramurat e unul din cele mai importante din Nordul Dobrogei. La cea dintâi înfăţişare. se întinde pe o porţiune apreciabilă cartierul tătăresc. Comuna Caramurat. din cartierul sau mahalaua tătărească. Astfel în văruiala zidurilor se combină culorile aprinse. În suprafaţă. cu clădiri frumoase şi instituţii orăşeneşti. fiindcă în cel tătăresc încă nu poate fi vorba de o sistematizare. şi Ovidiu. la răsărit cartierul nemţesc. care pe porţiunea comunei. Tot de Caramurat aparţine . Satul e aşezat pe ambele părţi ale şoselei judeţene. Caramuratul apare ca o comună urbană. iar de comuna Sibioara. Celelalte străzi şi uliii au fost tăiate după un plan de sistematizare bine alcătuit şi au în general linia dreaptă bine trasată. prin şoseaua judeţeană Constanţa – Hârşova. Impresia însă e dezminţită pe dată de căsuţele mici ca muşuroaiele. Aceasta se remarcă în cartierele: românesc şi nemţesc. După pământul ce are în posesiune. după caracteristicule specifice ale caselor vopsite în toate culorile.

deşi mare parte din conaţionalii lor.Casele nemţeşti sunt bine zidite. 2654 sunt cetăţeni români. care formează patrimoniul comunei . hambare. Tătari sunt mult înapoiaţi şi deşi aveau în stăpânire mari întinderi de pământ. populaţia satului Caramurat. paie şi coceni şi fără ferestre. catolici şi mahomedani. POPULAŢIA După ultima statistică. iar 94 plătesc chirie. 477 familii sunt proprietare de case. pe marginea cărora se înşiruesc căsuţele primitive şi insalubre. Străzile şi drumurile Caramurat – ului sunt în general bine întreţinute. alcătuită în luna Martie 1935. o păstrează cu toată sfinţenia. avem următoarea împărţire: români 1084. 356 mahomedani şi 1201 catolici. Fără îndoială că religia catolică o aveau şi primii colonişti germani aduşi în regiunea Crasna. Astfel. Din populaţia Caramurat – ului. din celelalte regiuni ale Dobrogei. 249 Nemţi şi 84 Tătari. germani 1199. Cartierul tătăresc. au curţi largi. După datele oficiului stării civile. Cetăţenie. parte locuinţele sunt acoperite cu stuf. Faptul denotă nu numai grija edilitară. avem 1130 ortodocşi. unguri şi turci 27. Naţionalităţi. Cele 9244 de hectare de pământ. avem următoarea statistică: 238 Români. Din totalul de 2660 suflete. Proprietatea. sunt de trei religii: ortodocşi. ci şi un grad pronunţat de civilizaţie. sunt protestanţi şi luterani. De remarcat faptul că nemţii din Caramurat sunt cu toţii catolici. Cetatea Albă. iar 4 supuşi străini. tătari 346. numără o serie de străzi întortochiate. greci. Locuitorii satului Caramurat. În marea lor. se ridică la 2660 suflete. In privinţa curăţeniei exterioară iarăşi sunt de lăudat. Capi ele familii. în privinţa traiului nu s-au străduit spre o soartă mai omenească. Proprietari şi chiriaşi. După naţionalitate. Religie. grajduri şi magazii. Strada Carol e pietruită şi ridicată de la nivelul solului.

moşiile mari. Ele umblă descoperite la fată iar în picioare poartă un fel de papuci fără toc. Aceste moşii. casă. Îmbrăcămintea. cu haine orăşeneşti. După exproprierea din 1919. complectându-şi îmbrăcămintea . ca: iie cu cusături. până la broboada subţire colorată. Femeile au păstrat într-o măsură oarecare portul românesc. şi Lucreţia Ionescu 403 ha. În cea mai mare măsură e preferată culoarea neagră. nu diferă de a celorlalţi mocani stabiliţi în Dobrogea. 1920 şi 1921. cusute după moda orăşenească. Bătrânele ţin încă la portul lor.. Până şi ciobanii şi-au împestriţat portul.Caramurat. în fiinţă. Numai la ocazii şi festivităţi îmbracă tradiţionalul costum al secelenilor.. Gh. teren ce s-a distribuit celor lipsiţi în număr de aproape 250 locuitori. Hogea înfăşoară in jurul fesului un şervet ori fular de lână. Ei au părăsit portul părinţilor atât de pitoresc şi puţin costisitor. sunt stăpânite în mare majoritate de români şi nemţi. Femeile lor şi în deosebi tineretul poartă fuste şi şorturi cu pamblici multicolore. cămaşa. Mihail Valerian 239 ha. din pânză colorată şi bluze închise până la gât. Poartă părul bine împletit în două coade ce atârnă pe spate. Tătarii poartă un fel de pantaloni ce aduc cu şalvarii. ori din ştofă de cu straie de la oraş.. de culoare albă. făcute din ştofă de târg. chimirul şi celelalte. broboade colorate şi pieptare de cârpă. Gheorghe Coman Stoian 133 ha. cumpărate din târg. Fesul îl mai poarta doar fanaticii care ţin la tradiţie. brâu roşu şi haină de ştofă de lână. căciula. năframă. în cele mai multe case însă ultimele costume cusute cu motive româneşti odihnesc uitate în fundul lăzilor.. sunt în număr de şapte şi totalizează la un loc 1330 hectare.. Fetele îşi cumpără totul de la oraş. de la ciorapul de mătase ieftină. Moş. Radu Tocitu 190 ha. Moşiile ce au mai rămas pe întinderea comunei. Nemţii se îmbracă în haine şi pantaloni. sunt următoarele: Octavian Moroianu 141 hectare. au scăzut cu 1770 hectare. Portul Românilor din Caramurat. Sassu 124 ha. P. Iţarii au fost înlocuiţi cu pantaloni. Moşiile. androace şi şorţ. Costache Şeitan 100 ha. semnul distincţiei la musulmani. Femeile poartă şalvari largi. zăbunul. pieptăraş cu posomani.

e tendinţa de-a fi coborâtă femeia în toate împrejurările mai jos ca „stăpânul” ei. printr-un ceremonial foarte simplu : rostire de rugăciuni şi numele pe care-l primeşte copilul. Musulmanii nu trădează nici o taină a ritualelor care însoţesc manifestările lor religioase. La moarte. Femeile nu au voie să meargă la locul de veci. de prieteni. Socrul îi ospătează timp de două zile. ca să fie la adăpost de privirile oamenilor. femeia e mult mai respectată ca la alte neamuri. Faptul că la tătarii musulmani. ori o sumă de bani. În cimitir mortul e aşezat pe marginea gropii. Nunta. de către un specialist musulman. mirele nu ia parte. care citeşte rugăciunile rituale. bărbatul. apoi la plecare oferă ginerelui un dar: o vacă. până la cimitir.Obiceiuri şi datini la tătari. Tăierea împrejur. Deşi am căutat să găsesc o explicaţie acestei ciudăţenii. Un obicei caracteristic al tătarilor musulmani. e aşez pe-o scară şi dus pe umeri de patru rude sau prieteni. ceea ce ar putea să explice grija acestora de-ai asigura un loc de odihnă mai adâncit în pământ. oamenii pleacă şi rămâne singur Hogea. Tânărul îşi plăteşte mireasa. La naştere. Ospăţul durează două sau trei zile. Acesta se prezintă înconjurat de-o grămadă. Femeile petrec separat de bărbaţi. La aducerea miresei în casa socrilor. pentru musulmani. femeia tătarului e asistată de o coreligionară pricepută în materie şi moaşa oficială. adus în acest scop de la oraş. musulmanul e îngropat chiar în ziua deces lui. un cal. La bărbaţi gropile se sapă la o adâncime potrivită. Cei care şi-au exprimat părerea cu privire la acest obicei. tatăl miresei cheamă la dânsul pe tânărul însurat. Botezul noului născut se face la două trei zile. apoi se face înhumarea. e un contract de vindere cumpărare. Valoarea darului variază după averea celui care-l oferă. gropile destinate însă femeilor sunt mult mai adânci. la 2-3 zile. de către Hoge. n-a izbutit. Înfăşurat în pânză albă. fără sicriu. în Caramurat şi pe care nu-l găsim la ceilalţi . e următorul: După căsătorie. Suma variază după starea materială a mirelui. se face după câţiva ani. susţin că la originea lui. cadavrul. Fata e adusă într-o căruţă cu coviltir.

sunt mult superiori celorlalte neamuri de locuitori. organizează Bairakul. au căutat să-şi îndrume şi copiii spre şcoală. când nostalgia îi poartă cu gândurile departe. îşi reduc înţelegerea idealurilor ce urmăresc la două aspiraţiuni: aceea de a fi în bună regulă cu statul şi autorităţile româneşti şi de-aş vedea liberată de jug străin. A doua. patria lor de obârşie. care împodobesc . Caramurat-ul prezintă un procent de analfabeţi casele. Obiceiul e moştenit de la turcii cu care tătarii au fost în legătură. întru-cât pehlivăniile alcătuiesc sportul de căpetenie al acestora. care lipseşte celorlalte comunităţi de aceeaşi viţă. Aranjamentul în interior se identifică aproape cu cel al lipovenilor din vecinătăţile Cetăţii Albe. în 1927. o găsim în strădania de a se înfiinţa biblioteci populare. din Dobrogea. Cultură şi Artă. Despre românii care populează Caramuratul. biblioteca. La tătarii din Caramurt s-a păstrat un obicei. cu cărţi potrivite cu înţelegerea locuitorilor. care constă într-o întrecere de luptă. totuşi în cea mai mare parte ştiu scrie şi citi. O altă tendinţă spre mai multă lumină. Nemţii din Caramurat se disting prin gustul ales pentru obiecte artistic lucrate şi bogat colorate. Nemţii nu au biblioteci. «Centrul Cultural» Caramurat.Curiozităţii locale. Astfel în timpul războiului se înfiinţează biblioteca “ Lumânarea Săteanului”. spre imensele stepe cu taine nepătrunse. Tătarii. Învingătorul. sau a treia zi de nuntă cel mai bine înstărit dintre invitaţi. după ce a biruit cel puţin trei dintre adversarii săi. implorând ajutorul lui Alah „Karanzâ Kese Tumaz Kun”*) evocatorul între români. apoi e proclamat pehlivan. Interioarele locuinţelor acestora sunt împodobite cu scrinuri şi canapele masive. Adeseori. se poate spune că în privinţa culturii şi civilizaţiei. Crimeea. Mare parte din coloniştii care s-au aşezat aici erau ştiutori de carte şi cunoscători deci ai binefacerilor slovei. cu motive braşovene şi săliştene. În ce priveşte arta. În raport cu alte comune ale Dobrogei de Nord. după arta rusească basarabeană. buni români de altfel. îmbucurător de scăzut. ori o întrecere de călărie. ei cântă cu ochii spre răsărit. remarcăm frumoasele cusături şi ţesături. sculptate în lemn de brad. pehlivănie. câştigă un obiect din cele care împodobesc bairakul.

Cartierul Tătarilor arată cel mai ridicat procent de analfabeţi în Caramurat. *) Bairak : un băţ de lemn pe care sunt aşezate obiecte casnice: şervete. cămăşi. în limba tătară. .libertăţilor pierdute. *) Cântecul Naţional al Tătarilor emigraţi din Crimeea. batiste. etc. Faptul se explică şi prin lipsa de grijă a conducătorilor mai vechi ai comunităţii şi prin greutăţile cari se întâmpină la învăţarea scris cititului.

mai dăinuieşte încă o promiscuitate strigătoare. Începând de pe la anii 1900 – 1905. Sunt case unde 7-8 indivizi. pe cât le este cu putinţă îl evită. adică cea mai mare parte din locuitorii satului. găinile. la care participă şi populaţia . Traiul bun se observă. Laptele. puii. Faptul e socotit în partea locului ceva ruşinos şi oamenii. Românii mănâncă şi mămăligă. ori vândute în localitate. sunt plasate la oraş. tătarii din Caramurat au întemeiat familii cu o singură soţie şi acest obicei pare-se că s-a înrădăcinat adânc şi tinde să se înfiripeze ca o datină consfinţită. La cei bogaţi însă. mai ales in anii când producţia orzului e redusă. geamuri mari. cei mai bine se nutresc nemţii. după datina musulmană. după înfăţişarea lor.VIAŢA Locuinţele. Viaţa Casnică. În cartierul nemţesc am găsit doar două case acoperite cu stuf. Viaţa Socială. Tătarii şi în această privinţă stau pe treapta de jos a scării. cele care sunt urmaşe ale coloniştilor din Ardeal. În multe locuinţe. oameni în vârstă şi copii. locuinţele lor minuscule sunt sub orice aprecieri igienice. cu încăperi largi. Hrana. în cel românesc numărul lor e de 10-12. Sunt sănătoşi. Mănâncă multă carne. Cel bogat putea să-şi cumpere mai multe femei care toate însă se bucurau de aceleaşi drepturi în faţa bărbatului. Românii sunt mai economi cu privire la alimente. în formă de bordee. derivate ale laptelui şi ouă. Tătarii înainte aveau una sau mai multe soţii. văruite curat şi în condiţii igienice destul de avansate. mănâncă şi dorm în aceeaşi încăpere strâmtă. La ei faptul acesta e determinat de o stare materială inferioară. Dintre toţi locuitorii. Românii din Caramurat formează familii. Tătarii în această privinţă sunt mult mai prejos. locuiesc în case bine zidite. cu tineretul local. Alimentul principal e pâinea. organizează în mod periodic serbări instructive şi educative. Românii şi nemţii. ouăle. Intelectualii satului. ei mulţumindu-se să se hrănească cât se poate de modest. Manifestările culturale şi artistice ale Caramurat-ului sunt însufleţite mai mult de elemente româneşti. bine făcuţi şi rezistenţi. Concubinajul la români şi nemţi aproape nu se cunoaşte. belşugul are reguli aparte de nutriţie. înrudite între ele.

Înainte cu câţiva ani Duminica se făcea horă după datinile străvechi. Boala care se iveşte mai des în rândurile locuitorilor din Caramurat. au fost în total 118 naşteri. germani 58. anul acesta naşterile prezintă o scădere de 13 procente. avem un număr de 40 morţi. la care participa populaţia tinerilor din toate cartierele satului. se recitează balade. Născuţi morţi nu au fost. credinţele politice îi fac adversari în anumite epoci când satele sunt scuturate de frigurile alegerilor. În raport cu anii 1920-1929. procentul deceselor e în scădere. când avem 128 naşteri. avuţie ori clasă socială. În anul 1934. cântece. Faţă de anul precedent. tătari 22. În iarna anului 1934. nemţi 27. Mortalitatea. nu s-au semnalat cazuri mortale pe urma acestei boli. În 1933. . Boli – Epidemii. În timpul iernii. Epidemii prea mult dăunătoare populaţiei nu s-au ivit la Caramurat în ultimii 10 ani. fără a se semnala cazuri mortale. în cursul anului 1934. tineretul se întruneşte seara la un loc anumit. tătari 15. unde se spun basme. în şezătoare. rezultă că în cursul celor 12 luni ale acestui an. dintre care români 99. au fost 63 morţi: dintre care români 21. Naşteri. în deosebi în timpul trecerii de la un anotimp la altul. Locuitorii nu sunt împărţiţi între ei după rasă. Singure. ceea ce denotă o organizare sanitară mai serioasă. este.nemţească şi tătară. strigături şi alte produse caracteristice ale geniului poetic popular. Din statistica anului 1934. gripa spaniolă. a bântuit epidemia de gripă. Totuşi.

Vâlci.000 lei. poreclit „Jintiţă". Gh. Jiga. D-şoara Dr. cu trei turle. de care executare. Bucur Teşelean. De supranumele cuviosului părinte. Cel dintâi preot al ortodocşilor din Caramurat a fost Gheorghe Boeru. Ternes. Totuşi serviciul religios se celebrează încă în această biserică. N. Niţă Popa. Interiorul încă e în curs de lei. Moroianu. populaţia Caramurat-ului la îndemnul autorităţilor administrative. Astăzi e deteriorată. în cel dintâi instalându-se şcoala primară. Blebea. Vasilică Popa. zidit în formă de catedrala. patru germani şi nici un tătar. Cel dintâi primar dintre colonişti a fost Ioniţă Blebea. Ion Jarnea. Ion Lazăr. pretindea suma de 700 000 epitropia nu dispune deocamdată. Ştefan Blebea. sunt domnii: Preot D. Consiliul comunal al Caramurat – ului are următoarea formaţie: Ion Moroianu. Popescu. a pus mână de mână şi a ridicat un frumos local pentru serviciile primărie costând suma de 10. In acest local a funcţionat primăria la început. Gheorghe Bundă. Drăgulin. în spre Apus se ridică un măreţ locaş de închinare. învăţător Gh. Inginer Boncotă. pornită spre ruină. Au urmat apoi: N. Pictura nu a fost executată deoarece oferta cea mai modestă prezentată locuitorilor. Iohan Rujanski şi Iosif Rujanski. Biserici.INSTITUŢII PUBLICE Primăria. noua biserică ortodoxă din Caramurat. Teşeleanu. Petcu Sassu. se leagă un fapt pe care credincioşii din . Exteriorul noii biserici. N. Dr. înfăţişează o nepreţuită comoară în arta picturii şi sculpturii bisericeşti. Membrii de drept în consiliul comunal. apoi serviciile ei au fost mutate în alt local. În anul 1935. Notar al comunei e d-1 Gh. Din cei 8 membrii ai consiliului comunali. E. Iosif Pesein. Tulea medic veterinar. Gheorghiu. Alături de clădirea veche. Puşcaşu. aşa că în curând va trebui să fie dărâmată. Neagu Stere. lucrat cu mândrie şi cu multă grijă. Clopotniţa e spintecată de spărturi adânci. urmat de un preot din Medgidia. e o operă de artă. patru sunt români. C. Ene Fâşie şi astăzi e d1 Ion Moroianu. Nae Moroianu. Dumitru Bundă. În anii 1881-82. Iosif A. Românii ortodocşi din Caramurat şi-au construit biserica din faţa şcolii la 1882. Gheorghe Şerban. Iconoaşul lucrat la Bucureşti.

fără a avea locuinţă. un intelectual de o cultură vastă. De-atunci ia rămas şi porecla de „Jintiţă". azi în Bucureşti. iar cântăreţul 15000 lei pe . Frantz Paterok. preotul de-astăzi. Notgesz (militar). după care urmează în ordine cronologică: Gheorghe Aiteanu. Const. Ajunse la stâna lui Viciu. Bibilla. întins dintr-o extremă la alta a bisericii. Polgari. când intra părintele. azi în Craiova. învăţătorul şi cântăreţul bisericii. Acesta tocmai era ocupat cu scoaterea urdei din zer. care în anul 1881. Biserica Nemţească e aşezată în mijlocul cartierului credincioşilor săi catolici. În anul 1883. Ia lăsaţi mă acolo şi veniţi să vă botez! Dar n-avem apă părinţele. E o biserică mare. apoi Cari Werhain. fiecare locuitor contribuind cu 300-500 lei anual. Biserica e îngrijită de comitetul parohial. Învăţătorul primeşte 4000 lei anual. treburile bisericeşti sunt conduse de preotul Eustaţiu Doicescu. la o zi întâi era. Preotul are casă parohială încăpătoare şi un salar de 5000 lei lunar. Landburger (militar). zidită în stilul gotic întrebuinţat la cele mai multe biserici germane. a construit o mică biserică şi trei odăiţe pentru preot ori călugări. Cel dintâi preot al catolicilor germani a fost Ştefan Vilibald. azi la Bucureşti. Const. preotul de astăzi. Robert Lentz şi în 1932 Bronislav Falevski. În anul 1892. apoi Jipescu. Vâlcu. apoi iarăşi părintele Owerbek. În 1925. Al. îi răspunse contrariat stăpânul casei. îl povestesc cu multă savoare: „Intr-un timp.Caramurat. vine în fruntea bisericii părintele Iosef Schubert. Părintele nu zise nimic. până în anul 1924. Biserica a fost zidită în anii 1897 -1898. avem pe preotul învăţător Em. s-a construit locuinţa parohială. Întâmplarea făcu ocolul ţinutului şi o aflară toţi credincioşii de sub oblăduirea sfinţiei sale. se apropie în grabă de căldarea cu jintiţă îşi umplu căldăruşa pe care o ţinea în mâna stângă şi într-o clipă toţi ai casei erau botezaţi. Owerbek. Din suma obţinută din cotizaţii se plăteşte : preotul. având spre răsărit altarul ridicat ca în bisericile catolicilor de rit apusean. În anul 1885. Moroianu şi D. Şt. Mierzaroski. părintele îşi luă căldăruşa şi pămătuful pornind cu botezul. Sădeanu. Carl D'Andre. au urmat: Hugo Bomert. După Mierzaroski. H. Interiorul prezintă un singur naos.

după care urma înhumarea. e condus de Hogea Bektimir. la începutul colonizărilor. apoi bocitoarele care jeluiau şi cântau faptele mortului şi în urmă participanţii la ceremonie care înaintau în rânduri de câte doi. Multă vreme. se alcătuia un convoi interesant. E frecventată în anul şcolar 1934-35. Clădirea a costat suma de 38. În anul 1882. . au două cimitire. Astăzi şcoala de fete e frecventată de un număr de 1… eleve. clasa II. Geamia tătarilor. 56 elevi. cu tot atâtea posturi. apoi a fost numit director regretatul Corneşcu. Această geamie a fost ridicată înainte de anul 1900. În frunte mergeau tinerii purtând un steag. clasa IV. 26 elevi. Copiii mai răsăriţi de la această şcoală sunt înrolaţi în armata străjerilor. La cimitir un locuitor mai bătrân rostea rugăciunile rituale. care 27 de ani a slujit cu devotamentul şcoala din Caramurat. de următorul număr de şcolari: Clasa I.an. funcţionează în localul propriu al şcoli de băieţi. La înmormântare. clasa V. clasa III. Şcoala primară de fete are patru clase. 13 elevi. în întindere de câte un hectar fiecare şi îngrădite cu gard de zid. În cartierul tătăresc avem o geamie.. care s-a instalat apoi în localul propriu pe care l-a construit comuna la anul …. după care veneau cei ce purtau sicriul. Cel dintâi învăţător al acestei şcoli cu patru clase a fost Vasile Poreanu care fusese înainte ofiţer în armata austriacă. s-a înfiinţat în Caramurat cea dintâi şcoală primară. unde se oficiază serviciul religios după cultul musulman. 41 elevi. Cultul musulman. 43 elevi. direcţiunea şcoli a trecut sub conducerea lui I. După aceasta. Geamia are un turn ascuţit cu minaretul de unde hogea vesteşte credincioşilor ceasul rugăciunilor.500 lei. nemţii din Caramurat nu aveau preot. Ionescu. Cimitirul mahomedanilor cuprinde 3 hectare şi în loc de gard e înconjurat de un şanţ. Astăzi conducerea scolii o are d-1 învăţător Puscaşiu. Educaţia Şcolara. Ortodocşii şi catolicii. Cimitire. Şcoala primară de băieţi are cinci clase cu 6 posturi din care două minoritare. practică salutul roman şi sunt disciplinaţi după normele stabilite de instrucţiunea premilitară.

funcţionează şi o grădiniţă de copii. Dispensare. copiilor mahomedani. Radu Tocitu. Astăzi banca populară «Mircea cel Bătrân» dispune de un capital de 700 000 lei şi e condusă de un consiliu de administraţii. Dumitru Bundă. Cel dintâi preşedinte al Băncii Populare. unul din iniţiatorii înfiinţării băncii. Totuşi în planurile noului sat model e prevăzută şi construirea unui dispensar după cele mai moderne cerinţe. vârându-le gâtul între picioare. «Mircea cel Bătrân» a fost Ştefan Blebea. Tătarii nu au şcoală. şcoala nemţească era frecventată şi de copii de-ai coloniştilor români. Până în anul 1935. Au însă un post la şcoala românească. Vâlcu. Preot Aiteanu. Gheorghe Teşeleanu. s-a înfiinţat la Caramurat cea dintâi bancă populară. Băncile Populare. Cadâr Bektimir şi Matei Rujanski.415 lei. Aceştia însă suportau greu regimul de educaţie cu vergeaua pe care-l aplicau dascăli germani. Costache Şeitan. GH. Învăţătorii predau după manualele aprobate de minister. Şcoala Nemţeasca. Gh. Banca număra atunci 170 de membrii şi avea un capital de 114. Părintele D. Caramurat-ul nu are un dispensar. În anii dinainte de război.500 lei şi 82 de membrii. sub denumirea : Banca Populară “Mircea cel Bătrân”. . Andrei Mocanu. Nemţii au un post de şcoală cu patru clase. Vasile Popa. după ce mai întâi se asigura de imobilitatea lor. care va înzestra comuna. Creţu. care numără 54 şcolari. îşi bătea elevii cu o vergea respectabilă. ne spune că. În anul 1907 la stăruinţele subprefectului Zadâc. Mai târziu cu 6 ani. preşedinte. unde se predă religia musulmană. Faptul trebuie explicat prin adevărul că locuitorii nu i-au simţit lipsa. Ion D. Puscaşu şi Niţă Blebea.În localul ocupat astăzi de şcoala de băieţi. Consiliul de administraţie de astăzi al băncii se compune din : Ion Moroianu. care conducea instituţia. având un consiliu de administraţie alcătuit din: Traian Beu. cu un capital vărsat de 94. Octavian Moroianu. Un fost elev al acestei şcoli. învăţătorul Owerbek. Muntenu. ia fiinţă o nouă bancă populară: «Principele Nicolae». Aceasta din anul 1932 e lichidată.

cu 35 de ani în urmă. dintre care 374 mici şi 7 mari agricultori. avem un atelier de tâmplărie la şcoala de băieţi şi un atelier de festonerie. întrebuinţânduse ca mijloc de tracţiune caii şi boii. unul al imperativelor economice şi celălalt al împlinirii dezideratelor locuitorilor lipsiţi cu totul de păduri. Aceştia cultivă în total un teren de 8305 hectare. e reprezentată prin 5 cârciumi cu vin şi băuturi spirtoase. Negustorii îşi procură mărfurile de la Constanta şi le desfac între locuitori. Astăzi plantaţia are înfăţişarea unui imens parc menit să înfrumuseţeze regiunea. . cu un motor de 40 cai putere proprietatea D-lui Ion Popa. cu o producţie anuală de 8OO. Comerţul. Industriei. 9 băcănii. vecinătatea Caramurat-ului e înconjurată cu un brâu de pădure sădită de mână omenească. Această ramură de producţie. 3 magazine de manufactură. prin aşezarea ei. Agricultura se practică cu unelte moderne. în urma stăruinţelor subprefectului Zadâc. care deservesc nevoile locale şi ale împrejurimilor. 1 fabrică de ulei ce se extrage din seminţe şi 2 fabrici de ţiglă şi uluci. s-a înfiinţat moara cu motor de 80 cai putere. cuverturi şi altele la şcoala de fele. Astfel avem 381 de agricultori. unde se lucrează scoarje.BO GĂTII Comuna Caramurat. unde se fabrică mobilă şi ustensile pentru nevoile locuitorilor. Spre Apus şi miază zi. Plantaţia urmărea două scopuri. 6 cafenele dintre care 2 cu hanuri şi 3 brutării. Caramuratul mai posedă 2 brutării. Cea mai mare parte a locuitorilor se ocupă cu agricultura. La Caramurat comerţul e strict local. În anul 1905. Plantaţia a început la anul 1900. care se întinde pe-o suprafaţă de 258 hectare.0O0 kilograme. a fost înfiinţată o moară sistematică. Meseriile. Avem apoi 2 ateliere de fierărie şi 3 ateliere de cizmărie. Agricultura. Majoritatea celor care practică meseriile sunt Români. Plantaţii. În anul 1922. Aceasta e plantaţia de salcâmi. terenurile fertile şi starea înfloritoare a locuitorilor e una din cele mai bogate din Dobrogea. În afară de două ateliere de lemnărie. a d-lui Petre Menghis.

Aceasta mai puţin din motive de economie şi mai mult din motive de ordin psihologic. punct de cale ferată între Babadag şi Medgidia. la maşinile motorizate. transporturile pe distanţa Caramurat – Constanţa.Păşuni. zeiber şi terasă. Valorificarea mai intensă a cerealelor. Maşini şi instrumente agricole. ovăzul şi fasolea. astăzi avem: 1181 cabaline. După specie. care aparţin în majoritate locuitorilor germani. Grâu se cultivă relativ puţin şi numai pentru nevoile locuitorilor. Dar odată cu epizotiile care au răpus turmele de oi această bogăţie a scăzut considerabil. nefacându-se cu acest produs nici un fel de comerţ. În anul 1916. şi Caramurat – Carol I. 610 boi şi vaci. 2 maşini de treierat şi 984 diverse instrumente.151 de oi. unde după treierat. Lipsind calea ferată şi mijloacele practice cu tracţiune mecanică. E cultivată o viaţă de calitate inferioară. Cel mai apropiat centru. Comparând acest număr cu cel de astăzi dobândim o icoană fidelă a situaţiei. Acest teren e destinat păscutului vitelor şi e administrat de o delegaţie a fruntaşilor comunei. iar 436 hectare alcătuiesc vatra de sat. Se duc apoi cerealele la Carol I. greaua adoptare a plugarului legat de glie. Debuşeuri pentru agricultori. Izlazul comunei Caramurat e de 176 hectare. nu se poate face. oi şi vite. Viile. SITUAŢIA FINANCIARĂ . Mijloace de transport. din cauza lipsei de cooperative care să mijlocească desfacerea produselor. se efectuează cu căruţele trase de cai. O bogăţie a Caramurat-ului o constituiau animalele. Maşinile şi instrumentele întrebuinţate la muncile agricole sunt următoarele: 53 maşini de semănat. Pe colinele din partea răsăriteană o bună parte de teren e ocupată cu plantaţiile de vii. locuitorii Caramurat-ului aveau 12. Animale. Alte terenuri. Orzul e produsul care aduce cultivatorilor cel mai mare venit. Din pământul comunei 69 de hectare sunt improprii agriculturii. Urmează apoi: porumbul. din care se scoate un vin negru pe care locuitorii îl întrebuinţează la nevoile lor. toamna se aduc ce realele pentru desfacere pe loc şi export. unde agricultorii mari şi mici îşi plasează produsele este Constanţa.. 8187 oi şi 978 porci.

000 lei. un şir de zile . În anul 1935. adiţionale: 181. Pământul în tot anotimpul verii e uscat. În regulă generală. ploile sunt foarte puţine. pe care semănăturile pălesc şi îşi pierd vitalitatea. Vânturile nordice sunt frecvente.700 lei. Faţă de anul 1933. Iarna. drumuri 76.303. În unii ani. abia după 1 Aprilie se simte cu adevărat începutul primăverii. în alţi ani. În total suma de lei 762. s-au încasat de la locuitori: la stat 583. Zăpada pe locurile deschise se topeşte de timpuriu. În total suma de lei 840. De-atunci. C LIMA Caramuratul are o climă aparte de vecinătăţile cele mai apropiate. care a ţinut 5 ani încheiaţi. Caramuratul are aceeaşi climă a ţinuturilor colinoase dobrogene. secetă ce în comunele apropiate nu s-a semnalat. Au formă de curenţi puternici şi urmele lor se cunosc pe toată întinderea câmpiilor. plăteşte impozite anuale. adiţionale 177.000 . Încasările se fac de către percepţie. anul 1934 prezintă o scădere de 88. frigul atinge la maximum de temperatură scăzută 20 de grade Celsius. care nu încetează nici în aceste anotimpuri. se caracterizează prin vânturi secetoase care bat din direcţia Sud – Est. din cauza aceloraşi vânturi secetoase. Vânturile acestea vin dinspre Mare şi lacul Siut-Ghiol şi usucă totul în drumul lor.112 lei. cu excepţia vânturilor de mare. În 1934. În fruntea acesteia se găseşte astăzi d-1 Ion Toncu. care variază între suma de 750.721 lei. mulţi ani încă au fost secetoşi.850. între 15-25 Februarie.530 lei.Populaţia Caramurat-ului.504 lei drumuri 70. Tranziţia de la iarnă la primăvară e foarte variabilă. Primăvara şi toamna.563 lei. primăvara cu soare călduros începe între 20-25 Februarie. la stat 514. În anul 1933.236. vara la Caramurat.833. Cu 20 de ani în urmă întreaga regiune a Caramurat-ului a fost bântuită de o secetă cumplită. zăpada e din abundenţă. cu tendinţă spre Nord – Vest.

. scoţând la iveală şi verdeaţa pe câmp. a urmat apoi zăpadă şi îngheţ cu frig de 12-15 grade care a ţinut până spre sfârşitul luni Martie.călduroase au uscat pământul.

Nemţii nu s-au refugiat. Dominicus Hirsch. Aceasta dealtfel se poate constata şi din numărul jertfelor aduse pentru patrie de cele două naţionalităţi ale comunei Caramurat. Locuitorii români din Caramurat.CARAMURATUL ÎN TIMPUL RĂZBOIULUI MONDIAL Din statistica încheiată asupra numărului populaţiei Caramurat-ului pe naţionalităţi. Iosef Voitovici şi Anton Mak. pun la originea bogăţiei celor mai multe familii germane. Ludvic Sohn. Philipp Schaffer. buni pentru oştire. Wednel Tuchscherer. Germanii au plecat la oaste în număr foarte redus. sunt mai bogaţi şi procentajul populaţiei e în favoarea lor. toţi românii din Caramurat. în timpul războiului şi în deosebi. Astăzi Nemţii. era mult mai scăzută faţă de români şi avea în stăpânire o întindere de pământ. rezultă că populaţia germană e în număr mai mare. mult mai mică. Germanii din Caramurat. în timpul vremelnicei ocupaţiunii germane. Karl Bachmaer. şi-au găsit moartea în războiul pentru întregirea neamului peste 100 de eroi. Iohanes Drescher. s-au prezentat la datorie. Dar. pentru fapte. După numeroase relatări. Dintre români. trebuie să arătăm că atitudinea Germanilor era condamnabilă. Numele acestora s-a trecut pe marmora comemorativă prinsă în zidul din interiorul bisericii germane din Caramurat. Mai mult decât atâta. faţă de totalitatea locuitorilor. Şi fiindcă nepărtinirea şi obiectivitatea. Casele româneşti au fost jefuite şi avuţiile trecute în gospodăriile nemţeşti. în Caramurat s-au petrecut fapte. Germanii au sacrificat 15 vieţi de tineri înrolaţi în armată şi anume: Caspar Furch. Adam Zaremba. Hieronimus Bartsch. faptele s-au petrecut în chipul următor: La decretarea mobilizării. Wandel Ternes. ca un omagiu bine meritat pentru cei ce s-au stins apărând stindardul tării. care nu pot aduce nici un fel de laudă populaţiei germane. demne de toată încrederea. deşi cu puţin înainte de războiul mondial. nenorocirile războiului. Knistler. au rămas şi în timpul ocupaţiei în Caramurat. Ferd. Agreaţi de oştirea cotropitoare. care altfel s-ar fi pedepsit. Iohanes Gotz. ne îndeamnă să spunem tuturor lucrurilor pe numele lor adevărate. ei nu erau traşi la răspundere. Iosef Bartsch. au adus lucruri scoase chiar din casele .

până când românii şi-au revenit pe urma loviturilor primite. Mulţi dintre foştii luptători români şi-au găsit avutul în curţile şi magaziile nemţilor. ruinate. astăzi întrecându-1 pe al Romanilor. porci şi oi. s-au furat vite. cai. de la război încoace a crescut considerabil. buni gospodari de altfel. întorcându-se la vetrele lor. iar pe ale lor distruse. fapte care au dus la neînţelegeri şi încăierări sângeroase. Familii numeroase venite din Basarabia se stabilesc în comuna. românii din Caramurat. În afară de aceasta. Multe familii de români şi-au lichidat bunurile ce aveau şi sau stabilit la oraş. cu privire la mişcarea populaţiei şi repartizarea avuţiilor pe naţionalităţi. cei mai mulţi reuşind să tăinuiască dovezile compromiţătoare şi aruncând vina în sarcina trupelor ocupante. Ei au bine pronunţată tendinţa spre traiul orăşenesc. au găsit gospodăriile nemţeşti bine întărite. germanilor nu li s-a putut face nici un râu. Moştenitorii proprietarilor sunt animaţi de aceeaşi orientare. Terenul cultivabil e în mare parte în posesiunea nemţilor. neînstrăinând cu nici un preţ avutul dobândit. din Constanta. caută pe toate căile să acapareze cât mai mult pământ. au trecut mulţi ani. în timp foarte scurt reuşesc să intre în stăpânirea pământului şi în câţiva ani întemeiază noi gospodarii. ei ştiu că acolo lângă brazda de pământ e bogăţia. stau următoarele constatări: nemţii. ţin cu orice preţ la învăţătura înaltă. românii din Caramurat. Numărul locuitorilor germani în Caramurat. Românii de după război au o mentalitate cu totul aparte. La sfârşitul războiului. la cifre îngrijorătoare pentru romani. Bineînţeles. ajung după cum am văzut. locuind în case cu chirie şi deşi la început sunt cu totul lipsite de avere. În orice caz. boi. ce.Românilor refugiaţi. MICŞORAREA AVUŢIEI LA ROMÂNI Statisticele încheiate în ultimii ani. La originea acestor triste consecinţe a unor orientări cu totul greşite. În afară de mobilă şi lucruri de valoare. pământul lor ajungând în mâinile nemţilor. . jefuite.

Eram înţeleşi mai de înainte că în momentul sosirii mele acolo ne vom întâlni cu toţii la o movilă. de la Dunăre şi până la graniţa bulgară. Primăvara ne întorceam la Muslui. ca un străjer singuratec. Aici veneam primăvara. în schimbul căreia. rămas încă din şiragul vechilor colonişti ai Caramurat-ului. căci numeroşi dintre ei în loc să asigure un venit familiei lor la momentul finalizări au înmulţit numărul destul de mare al şomerilor intelectuali.cred ei. de la Tulcea până la hotarul Bulgarilor: „Când treceam Dunărea. oile erau lăsate să pască pe toată întinderea Dobrogei. De aceea şcoala de la oraş atât de costisitoare este un ideal al fiecărui tată de familie. şi plecau spre Caraomer. unde mă învoiam cu turcii pentru adăpostul oilor pe timpul cât se simţea nevoia. Din viaţa mocanilor (Amintirile tatălui meu) Tatăl meu. scută sau la vre-un punct de hotar pe care-1 cunoscusem în alţi ani. trebuie să dea copiilor lor. Români din Caramurat nu păstrează deci continuitatea aducătoare de bogăţii a plugăritului şi astfel multe familii s-au ruinat cu creşterea copiilor lor la şcolile înalte. cu cârdurile de oi pe care le aveau în îngrijire. dintr-o lume aproape uitată.” Cea dintâi stână mi-am aşezat-o la Muslui. Ce era să facem. Acolo era salvarea oilor noastre. unde găseam loc de păşunat îmbelşugat. îmi povestea cu amănunte preţioase scene neuitate din viaţa de pribegie a mocanilor care cutreierau cu turme Dobrogea. neam înspăimântat cu toţii. în preajma zilei de 1 Mai porneam cu turmele spre munţii . În fiecare an de atunci. Stăteam până la Sfântul Dumitru. Veneam apoi şi eu la Caraomer. Când se ivi cârceagul. luau merinde pentru mai multe zile şi cele trebuincioase drumului. Cheltuielile grele sunt întreţinute adeseori cu sacrificarea pământului care iarăşi trece în posesiune germană. cu oile în cârduri numeroase plăteam autorităţilor o sumă. pentru copiii săi. trebuia să părăsim Dobrogea şi să ne îndreptăm spre munte. În ziua hotărâtă ciobanii.

Oile le separam în cârduri aparte. iar mieii în alte cârduri îi duceam la înălţimi mai mari. Aşezarea în Dobrogea. La fiecare cârd aveam 2-3ciobani. între brazdele trase de mine Se vede treaba că am rostit aceste vorbe într-un ceas rău. Oile împărţite în cârduri. De aici puţin mai târziu. erau păzite de ciobani şi de câini. m-am mutat la Toxof. Noi poposeam cu turmele noastre. Treceam Dunărea pe la Hârşova. spre Buzău.Buzăului. ca să speriem urşii. Drumul îl făceam pe jos şi ţinea 2-3 săptămâni. pe câmpie nu cădea zăpadă toată iarna. aşa că nu se ducea nici o lipsă de nutreţ. că nu mult după aceea.Iată aici se întinde pământul meu. Stâna o făceam la marginea pădurii. mă pomeni cu un colonel . Adese ori. La stână aveam căşărie şi făceam brânza în cantităţi mari. La 1 iunie. spre apele Buzăului. atâta nu ar fi fost de ajuns. Nutreţ pentru turme aveam tot timpul căci ciobanii aveau poruncă să împartă terenul de păşunat aşa fel ca oile să nu ducă nici o lipsă. împăcat şi mulţumit: . în muntele Şiriu. După ce îmi înjghebai un început de gospodărie. căci fiarele foarte adese dădeau târcoale oilor. reîncepeam săptămânile de drum şi pribegie. pe care încărcam alimentele. Pe câmpia Bărăganului oamenii nu erau ospitalieri. De foc le era frică şi nu se apropiau. apoi urmam drumul cel mai scurt ce străbate Bărăganul. m-am pus să-mi brăzdez şi sa-mi hotărnicesc pământul pe care l-am cumpărat. ierburile erau mari şi dese. cumpărând pământ întins de la stat. pana la locul aşezări pentru iernatec. mălaiul şi lucrurile trebuitoare la îngrijirea stânei. Ne înţelegeam cu ei mult mai bine. În luna septembrie scoboram iarăşi în câmpie. întotdeauna. m-am aşezat la Muslui. împădurit pe coaste şi la vârf cu limpeziş. Turmele le împărţeam în cârduri. înţărcam mieii. care aveau la îndemână măgăruşi obişnuiţi cu drumurile lungi. În anul 1880. apoi cârdurile erau urmate de 2-3 căruţe. dimpotrivă ne priveau cu multă duşmănie. Am muncit o săptămână încheiată. La munte oamenii erau mai buni. până ce am putut spune. În fiecare noapte un cioban se ocupa numai cu culegerea vreascurilor pentru cele 6-7 focuri pe care Ie aprindeam. Dar.

400 de hectare. iar dacă după mai mulţi ani de slujbă devotată. care nu prea vedeau cu ochii buni colonizările româneşti. Nedumerit şi dezorientat. trebuia să mă supun. Când am venit eu. creează aici forme de familii care trăiesc în cea mai perfectă armonie şi bună înţelegere. Argatul trăieşte la stână ani de zile. VIAT-A LA STÂNĂ Pe mereaua comunei Caramurat. Izolarea aceea care întotdeauna tinde să solidarizeze pe puţinii oameni ce trăiesc departe în singurătate. Aici.ce venise la mine şi îmi vorbi apăsat: .Pământul acesta. încât în orice momente critice. îşi strânge o mică avere pentru mai târziu. n-aveam ce face. căci aceasta s-ar pedepsi. ce şi-au păstrat încă pământul şi îl lucrează cu aceeaşi pasiune care i-a însufleţit cu decenii în urmă. Am venit apoi aici la Caramurat şi am cumpărat din moşia lui Ioniţă Blebea. blânzi şi cuviincioşi şi în toate împrejurările dovedeau sentimente de prietenie pentru români". unul e gata aşi da viaţa pentru altul. sunt aşezate 5 stâne. e destinat altor scopuri! De-aia am venit să ţi comunic. Mai târziu am aflat că. ceea ce era un preţ foarte urcat pentru vremea aceea. Între stăpân şi argat. primar la Caramurat era Bektimir Cârn iar nemţii erau în număr de 25-30 de familii. îşi dobândeşte un trai lipsit de griji. ca şi azi. pleacă de la stăpân . nu poate să-ti aparţină d-tale. sunt atât de strânse legăturile. proprietar şi cioban. decât viaţa sătenilor plugari. sunt în legătură prin drumurile tăiate peste câmp. Românii cu tătarii trăiau foarte bine. Tătarii erau şi pe-atunci. Stânele sunt aşezate la locurile cele mai prielnice ale moşiei şi cu satul sau cu şoseaua principală. colonelul era pus la cale de bulgarii din împrejurimi. pe care le-am plătit cu 60 de lei hectarul. ca nu cumva să-l cultivi. niciodată n-am pomenit între ei vre-o neînţelegere. practicabile fără greutăţi pe timp frumos şi accidentate pe vremuri de ploaie ori zăpezi mari. Viaţa la stână e cu totul alta. care toate aparţin marilor proprietari Români.

oile sunt la adăpost. care sunt plasate în comerţ. untul şi celelalte derivate ale laptelui. apoi după masă. Stânele din Caramurat. devenind cu timpul un fel de membrii adoptaţi ai familiei.pentru vre-un eveniment fericit. În timp de iarnă. Dar. Câinii te înconjoară lătrând într-una. Alţii rămân până la moarte în casa unde au început să slujească. În fiecare încăpere se găseşte soba de cărămidă folosită la gătit şi la încălzit. cinci şase dulăi lăţoşi. acesta îngrijeşte cu dragă inimă să-1 înzestreze şi să-1 gospodărească. ca la casele vechi bătrâneşti. Odăile sunt pline de icoane cu scene religioase. încep basmele. apoi adăposturile pentru oi şi grajdurile pentru vite. o chemare scurtă şi câinii amuţesc ca prin farmec. te întâmpină duşmănoşi şi gata de asalt. Fiecare stână îşi are căşăria ei. paturile înalte. În timpul muncilor agricole. se întorc cu grabă şi se îndreaptă spre casa aşezată în mijlocul stânei. de cum înserează. ziua stâna e pustie. În jurul casei stăpânului. o fluierătură prelungă. Întreagă atmosferă din odăiţele curate şi întotdeauna proaspăt văruite respiră pace şi belşug. întâmplările şi povestirile care îi fură. Sunt lupii flămânzi. La o depărtare de 100 de metri de împrejmuirea curţii. Între timp se aud urlete prelungi ca nişte vaere înfricoşătoare. totuşi mulţumiţi în suflet de traiul acesta al linişti şi sănătăţii viguroase. dar ciobanii nu au vre-o teamă. Dar mulţi dintre ei. Aceasta e casa stăpânului. Interiorul: un cămin cald şi atrăgător. populaţia stânei se strânge lângă vatra din odaia stăpânului. ori chiar între . cum ar fi de pildă însurătoarea. unde se alcătuieşte programul de lucru pentru a doua zi. Are mai multe încăperi. Îşi plasează produsele în pieţele Constanţei. în căutare de pradă şi adăpost. pe foţi până spre miezul nopţii. la datorie. abia seara târziu se strâng ai casei frânţi de osteneală de munca de peste zi. e zidită din cărămidă şi în faţă are un ceardac de scânduri cu o uşiţă. să vizităm una din stânele cari se găsesc în apropierea Caramurat-ului. iar câinii ii vestesc cu glas ascuţit de veghe. la mici depărtări se ridică căsuţele sau colibele ciobanilor şi argaţilor. E cântecul lor fioros. chiar după căsătorie îşi întemeiază_ căminul la stână şi nu se despart de stăpânul lor. unde se fabric caşul. Arde cu vreascuri şi cu lemne. pană când se aude un semnal. cu covoare româneşti în partea dinspre perete.

locuitorii comunei. Numele de Oituz s-a dat cătunului. În acest an. au fost distribuite locuitorilor lipsiţi. nemulţumite de condiţiile de trai. dar aceasta în măsură foarte mică. Cu un an mai târziu au mai venit 9 familii de ceangăi din Moldova şi familia tânărului Vlăduţ din judeţul Gorj. La colonizare. Cătunul dispune de teren şi materiale destinate acestui scop. deşi populaţia ar fi bucuroasă să contribuie la ridicarea ei. dintre care însă. Deşi vorbesc bine româneşte şi cu accent moldovenesc. Populaţie. Se află cătunul Oituz. În anul 1927. curţi largi cu şoproane şi magazii. din comunele: Caramurat şi Cicârci. 27 dintre ele s-au înapoiat în judeţul Bacău. fiecare cap de familie care hotăra să-şi dureze aşezământ în Oituz. Dintre aceştia 75 sunt catolici şi 5 ortodocşi. . În cătunul Oituz sunt 30 copii. Avuţii. cu casă tencuită. fiecare având gospodărie bine înjghebată. în Oituz n-au mai rămas decât 3 familii care şi au întemeiat aici gospodării. Astăzi Oituzul numără … familii. judeţul Bacău. a fost înfiinţat în anul … pe moşia expropriată a lui Luca lonescu. Oituz-ul. după numirea celebrei localităţi. Cătunul Oituz. familii de ceangăi în casă întrebuinţează limba maghiară. spre Sud . face parte din unitatea administrativă comuna Caramurat. ei Duminica şi în sărbători. Totuşi numărul sufletelor e stabilit prin grai viu la 80. unde s-au dat lupte crâncene în războiul mondial şi din împrejurul căreia. au fost colonizate în total 40 de familii. OITUZ Istoric — Populaţie — Avuţii La patru kilometri. format din 13 familii de ceangăi emigraţi din comuna Călugăr.hectare de teren cultivabil şi 1 hectar izlaz. care nu ştiu carte. Oituz-ul nu are o statistică a populaţiei.. Ceangăii din judeţul Bacău sunt catolici.Est de Caramurat. Oituzul nu are şcoală. a primit de la stat 9. participă la serviciile religioase din biserica germană a comunei Caramurat. sunt originari coloniştii. fiind condus de primăria din satul de reşedinţă. Numele. Terenurile celor care au plecat la puţină vreme după colonizare.

se întinde pe o porţiune de 16 hectare.Hârşova şi comunele înconjurătoare. iar cel rămas e cu totul neîndestulător. plătind o arendă de 250-280 lei anual hectarul. din satul model. Oituz-ul e legat de Caramurat. călăuzit de crezul binelui şi al progresului obştesc.La început. dar după câţiva anii. era potrivit nevoile lor. îndrumarea lor pe căile ce . De remarcat că deşi statul nu a dat nici un ajutor bănesc ori de materiale noilor colonişti. 50 de hectare au fost trecute cantoanelor: zootehnic şi agronomic. Pământul e productiv şi se lucrează cu uşurinţă. Animale. prin drumuri primitive nou tăiate. Şi din toate aspiraţiile omului mare. e următoarea: fiecare casă îşi are fântâna ei. 100 de oi şi 20 porci. O caracteristică a cătunului Oituz. este ajutorarea semenilor. În privinţa animalelor domestice locuitorii din Oituz stau foarte bine. aceştia în scurt timp au reuşit să-şi ridice case şi gospodării bine întreţinute. care nu au fost încă în nici un fel amenajate. Aceasta se explică prin uşurinţa cu care se sapă puţurile. Fiecare familie dispune de 5-6 vite. izlazul locuitorilor din Oituz. Vatra cătunului Oituz. închiriază din mereaua comunei Caramurat. sufletul altruist şi devotat mulţimilor până la jertfa de sine. Locuitorii care nu au terenuri îndeajuns pentru cultivat. Locuinţe. şoseaua Constanţa . 20 viţei şi mânzaţi. sufletul fanatizat de credinţa biruinţei. Sunt largi şi cu mai multe încăperi. Locuinţele cătunului Oituz. sunt clădite din cărămidă nearsă şi acoperite cu stuf sau ţiglă. SATUL MODEL FERDINAND I Înfăptuirile care stau la baza culturii şi civilizaţiei. În total avem în Oituz 40 de cai. puterea creatoare înzestrată cu flacăra divină a gemului care înaltă omul la cele mai sfinte idealuri. au la temelie sufletul mare al realizatorului. cea mai nobilă şi cea mai consacrată pentru urmările ei. apa fiind la o adâncime de 13 metri. ori a satului model. 7 vaci. Fântâni.

trecând peste toate greutăţile care constau mai ales în lipsa de fonduri. s-au construit în satul model. Urmaşii coloniştilor care au descălicat ţinutul Caramurat-ului. e aşezat la extrema Sud estică a satului model. Sassu. de natură potrivnică. nu vor găsi răsplătire decât în conştiinţa datoriei împlinite. d. Cantonul Silvic. Vasile P. Sassu.Est de la Caramurat. aproximativ 22 hectare. Vasile P. Satul model cuprinde o întindere de 72 hectare. Dl. a copilărit în mijlocul părinţilor lor. s-a făcut odată cu cantoanele nou zidite. împrejmuirea uniformă. a păşit la înfăptuirea acestei opere de proporţii considerabile. având la toate intrările porţi sculptate după modelul celor ce se găsesc la intrarea gospodăriilor româneşti. care au binemeritat de la patrie pentru faptele lor înălţătoare şi nepieritoare. Satul model.duc la izbândirea ţelului. prin realizarea satului model. Terenul destinat noului sat model. cantonul zootehnic şi cantonul agronomic. Fiul înţeleptului şi harnicului român Petcu Sassu. datează de mai mulţi ani. e îngrădit cu împrejmuire de scândură. a fost preconizat de d-1 Vasile P. cu mulţi ani în urmă. are conductă de apă curgătoare . de acolo şi-a luat merindea vieţii pentru drumul spinos şi plin de greutăţi. vor cunoaşte mâine că întemeietorul acestui aşezământ pilduitor. Faptele acestora. Sassu. Întreg terenul pe care sunt ridicate cantoanele. care l-a înălţat la treapta cea mai de sus. a simţit româneşte lângă aceeaşi brazdă răsturnată de plugul apăsat de braţe vânjoase şi acolo şi-a făurit cele dintâi gânduri pentru viitor. care se găsesc. n-au îngăduit începutul celei mai modeste realizări. evident. la dreapta şi stânga şoselei. Cantonul silvic. clădire de dată mai veche. şi-a dobândit locul cel mai de frunte în galeria marilor dobrogeni. următoarele cantoane: uzina electrică. a fost ales din porţiunile disponibile. în mulţumirea de a fi cucerit laurii recunoştinţa pentru munca lor în slujba celor mulţi. şi cel mai preţios document. iar cealaltă parte cantoanelor care formează un cartier de toată frumuseţea. Cele două pavilioane care alcătuiesc acest canton. Abia în anul 1934. Din luna Aprilie 1934 şi până în Martie 1935. şi-a legat numele de-o operă. Împrejurările însă. satul model cuprinde apoi cantonul silvic. la aproape 1 kilometru spre Sud . Istoric. In afară de acestea. din care o parte e destinat câmpului de experienţe. care va rămâne pentru posteritate cel mai elocvent.

Uzina electrică a fost construită în timp de 9 luni şi jumătate. pe care aceştia la recoltă o înapoiază în noi cerinţe. alimentează cu curent electric toate cantoanele satului model. În unghiul din dreapta cantonului zootehnic. Conductele de apă se întind în tot cartierul cantoanelor. sunt ocupate de două grajduri mari. De asemenea mai are în posesiune 50 de hectare. Terenul acesta e împărţit la 5 locuitori din Caramurat. În dreapta cantonului silvic despărţită prin aceeaşi îngrăditură uniformă. din care face parte şi întinsa plantaţie de salcâmi. alcătuit din 5 pavilioane construite toate în stil românesc. locuinţele şi cancelaria celor doi agenţi veterinari ai cantonului. Acest canton are în îngrijirea sa un teren de aproape 300 hectare pământ. împrejmuit în întregime cu gard de sârmă. au conducte de apă curgătoare şi în despărţituri sunt instalate lumini electrice. În canton se găsesc locuinţele funcţionarilor şi cancelaria de lucru. Castelul de apă. Acest canton cuprinde 7 hectare de pământ. instituţiile publice şi . La intrare. Ea e înzestrată cu un motor «Diesel» de 60 cai putere şi dispune de-o reţea de 1 km şi jumătate lungime aceasta uzină. Acest castel are o capacitate de 3 vagoane şi deserveşte toate cantoanele satului model. 1 farmacie. în dreapta şi la stânga sunt construite două pavilioane de câte 4 încăperi fiecare. lot demonstrativ. Lângă uzina electrică e aşezat cantonul zootehnic. Uzina electrică. fiecare fiind împărţit după cum urmează: 4 boxe pentru armăsari. Grajdurile sunt pavate pe jos. Cantonul Agronomic. cu streşini larg deschise în afară. Cantonul Zootehnic. Cantonul oferă cultivatorilor sămânţa trebuitoare. cu obligaţiunea să-l cultive după indicaţiile date de conducerea cantonului agronomic. se află uzina electrică. În fundul curţii impunătoarea locuinţă a medicului veterinar. Extremele din dreapta şi stânga ale vastei curţi. construită după cele mai străzile principale din Caramurat. clădit din beton armat şi cărămidă. 1 cameră pentru servitor şi 5 despărţituri pentru alte vite. săpată la o distantă mică. Castelul e alimentat cu apă de o fântână adâncă de 18 metri.. ca şi pe terenurile destinate pepinierelor şi experienţelor agricole. e înălţat castelul de apă. şeful cantonul compusă din 8 camere cu baie şi un birou de lucru.şi reţea de lumină electrică. 5 boxe pentru berbeci.

cantonul agronomic a înfiinţat paturile calde. În primăvara acestui an. încă nu au fost împlinite. În proiectul iniţial pentru înfiinţarea satului model. satul . e prevăzut şi dispensarul pentru nevoile sanitare ale comunei. 1 maşină ţesală pentru buruieni. Satul model de mâine. Acestea sunt realizările de până astăzi în satul model conceput şi ridicat prin strădania continuă a D-lui Vasile P. care produc răsad de diferite feluri de zarzavaturi. dispune deocamdată de următoarele maşini şi unelte: 1 tractor modern. Sassu. iar o parte cantonului agronomic. Cantonul agronomic e compus din patru pavilioane: o magazie-remiză pentru maşinile agricole. magazia de zid de cărămidă. 1 maşină tocătoare pentru nutreţ sărat. Dar. 1 selector. cu mai multe încăperi. a luat iniţiativa plantării unui frumos parc de flori pe terenul ce se află între gardul dinspre şosea şi magaziile de unelte şi cereale. De asemenea cultivatorii au dreptul de a întrebuinţa la muncile agricole maşinile şi instrumentele cantonului. 1 maşină de bătut porumb si numeroase instrumente necesare muncii agricole. pentru cel puţin 150 de familii. Apoi conducerea cantonului. în foarte scurtă vreme va deveni fapt împlinit. cum şi baia publică. pepinierii şi experienţelor ce se fac pentru dobândirea diverselor varietăţi selecţionate. 2 semănători marca “Unicum”. 2 cultivatoare. Aceasta e zidită după acelaşi plan cu locuinţa medicului zootehnic. Un pavilion e destinat cancelariei şi locuinţei şefului de cultură. Din recolta obţinută. La mijlocul cantonului e locuinţa inginerului. În dreapta acestuia se află o vastă magazie pentru cereale. vor cuprinde fiecare pavilioane aparte şi vor fi administrate după sistemul celorlalte cantoane. trei părţi revin cultivatorului. Cele 7 hectare care alcătuiesc o continuare a curţi cantonului sunt destinate şcolii de viţe altoite. Cantonul agronomic. Cu construirea acestora apoi. Totuşi realizarea acestora. care deşi au fost prevăzute în planurile alcătuite. conducătorul cantonului. fără a li se pretinde pentru aceasta vre-o contribuţie. Aceste maşini şi unelte pot fi împrumutate la cerere şi sătenilor. cele mai perfecţionate. Maşini şi unelte. Aceste cantoane a căror înfiinţare e apropiată. satul model mai are o serie de deziderate.natură. 1 maşină de semănat pentru câmpuri de experienţă.

şi să fie completate de cunoştinţele tradiţiei. ……… CONCLUZII Alcătuirea monografiei unei localităţi dobrogene de origini mai vechi. ciocniri sângeroase şi devastările care se semnalau aproape cu regularitate. putem avea numai din scrierile călugărilor care în acele vremuri. cu următoarele scopuri: demonstrativ. întâmpină dificultăţi serioase. ca un focar de luminaşi îndrumări sănătoase. cutreierau regiunile Dobrogei. Satul model Ferdinand I e întâia realizare de acest fel în Dobrogea şi va servi ca pildă de urmat tuturor înfăptuitorilor de mâine care se străduiesc pentru mulţimea poporului de jos.model se va înfăţişa în toata splendoarea frumuseţii lui. educativ. având anumite misiuni. În aceste împrejurări nu s-au creat documente scrise care să uşureze sarcina istoricului de mai târziu. e atins de îndată ce realizările pot înfăţişa o nouă stare de lucruri ce arată tuturor mijloace practice prin care se poate ajunge o situaţie înfloritoare. având fiecare conducere aparte. O informare justă. jafuri. Satul model Ferdinand I. Satul model Ferdinand I. era condiţionată de invazii. Chestiunile ce privesc administraţia publică se rezolvă de autorităţile constituite ale comunei Caramurat. Administraţia cantoanelor este autonomă. epoca de întemeiere a multor localităţi din Dobrogea. Face parte din comuna Caramurat. de ajutorare şi prosperitate. am căutat pe toate căile obiectivitatea cea mai strictă. îngreunează nespus de mult strădania cercetătorului şi numai perspicacitatea ajutată de puţinele date cunoscute. a fost întemeiat. Scopul demonstrativ. În lucrarea de faţă. poate aduce lumină şi adevăr în faptele trecutului nebulos. Intre anii 1600-1820. folosindu- . statornicia triburilor ori familiilor aşezate într-un anumit ţinut. ca o citadelă impunătoare a civilizaţiei. Lipsa de documente şi date ştiinţifice pozitive.. rămânând ca aceste scrieri să servească ca dovezi. Consideraţiuni. Administraţia.

întrucât Caramuratul e una din comunele cele mai de seamă ale Dobrogei şi întâiul sat model al provinciei noastre. aşa încât am crezut de cuviinţă să evităm presupunerile insistând mai puţin asupra lor. În pasagiile care privesc explicaţia anumitor aspecte ce se referă la situaţia Românilor şi a minorităţilor din Caramurat. tineretul comunei Ferdinand I. oamenii şi bogăţiile noastre. Despre epocile care sunt mai puţin caracterizate în istoricul satului Caramurat. şi-ar avea monografiile lor. s-au spus o seamă de lucruri ce denaturează cu totul adevărul. oricât de neînsemnat ar fi ele.mă de datele pe care le aveam la îndemână. pentru restabilirea adevărului. sate şi cătune îşi au monografia lor. nu tinde la recunoaşterea lucrării ca o necontestată valoare istorică. Scopul monografiei noastre. De asemenea. . nu s-au păstrat dovezi şi par a fi lipsite de evenimente ori fapte importante. aproape toate comunele. am urmărit cunoaşterea Caramurat-ului de către tineret şi cei interesaţi. ca şi de tradiţia ce s-a păstrat între locuitorii mai bătrâni. va găsi în monografia noastră mijloacele cunoaşterii satului. Şi socotesc că autorul tocmai pentru cele mai sus relatate. În ţările apusene. Statele cheltuiesc sume considerabil de mari. Prin scrierea aceasta. cu aceste lucrări care fac mai uşoară cunoaşterea ţărilor respective. în multe scrieri de însemnătate. ale celor ce se vor mai ocupa cu conturarea atât de importantă a satelor dobrogene. cititorul nu trebuie să vadă intenţia ori vreo tendinţă de natură şovină. În deosebi. avea îndatorirea preciziunilor. ori în cuprinsul lucrării. veniţi să întemeieze aici o nouă viată. Întrucât am izbăvit vor dovedi eventualele foloase. dacă cel puţin comunele mai însemnate. totul porneşte din sinceritatea desăvârşită şi simţul răspunderii. cu tendinţa denigrării elementului românesc din Caramurat. cercetători şi scriitori de mai târziu. a contribuit la alcătuirea monografiei impulsul datoriei. spre a aduce un cât de modest aport la cunoaşterea colonizării pământului dobrogean. leagănul primilor colonişti. după cum s-a văzut. La noi. încă s-ar aduce o însemnată contribuţie cunoştinţelor despre pământul. Căci.

1935 . Pentru orice observaţie binevoitoare. mare parte a arhivelor fiind pierdută. AUTORUL Martie . se datorează faptului că ele nu se mai găsesc nici la autorităţi şi nici la instituţiile publice. ori distrusă în timpul războiului mondial. voi fi recunoscător. Constanţa.Lipsa anumitor date statistice din monografia noastră.

Sign up to vote on this title
UsefulNot useful