INTRODUCERE 1 ‘Am indriznit, pentru prima oars, cu aceasti carte, si in- cere o predeterminare a istoie. Este vorba de urmarirea destinu- ui unei culturi, al unicei culturi ce este in curs de a se desdvargi pe planeti in zilele noastre, cultura occidental europeano-ameri- ‘cand, a cfrei evoluie nu s-a incheiat inca Posibilitatea rezolvarii unei probleme de o asemenea an- Vergur’ nu a fost prevazuté pind acum in mod manifest, iar, ‘ind ea a fost, ori au fost jgnorate mijloacele de tratare a proble- ‘mei, ori nu au fost stapénite decdtintr-o masurd insuficienta ____ Exist o logica a istoriei ? Existd, dincolo de orice in- tamplare, de orice eveniment neprevézut, o structurd aga 21s me- tafizicl a umanitaii care s& fie esentialmente independenta. de toate fenomenele vizibile, masive, spirtuale gi politice de supra- fata ? Dimpotriva, care $4 fie cauza prima a acestei realitafi de ordin secundar ? Trasiturile importante ale istoriel universale nu se dezviluie intotdeauna privirlor clarvazatoare sub o form& care 4 permitd deduct ? Este posibil chiar in vif’, cdci istoria uma- nitafi este un ansamblu de mari fluxuri vitale pe care uzanya tim- bajului, gndirea si actiunea le asimileazd fird s& vrea (ca find gi persoan si eu), pentru ca niste organisme de ordin superior nu- mite “antichitate”, “cultura chinezi” sau “civilizatie moder- LBA” si giseasca treptele ce trebule urcate si si le urce intr-o ordine care s& nu admité nici o abatere ? Poate cd niste concepte precum nastere, moarte, tinerete, bitraneje, duratd de viafi, care stay la baza oricdrui organism, au in aceasti privingi un sens strict pe care nimeni nu I-a ptruns inc ? Intr-un cuvant, exist in tot ce este istorie, forme biografice originare si universale Declinul Occidentului, este, inainte de toate,-un fenomen limitat fp spafiu gi timp, ca si dectinul antichitaji cAruia i cores- ‘unde, dupa cum se vede, o tema filosoficd; daca este injeleasd in 10 toata gravitatea ei, implick in sine toate manile probleme ale fin Me entra gi forma sub care se va implini destnulcuturi ‘occidentale, trebule s& cunoastem mai intdi ce este cultura, care sunt raporturile ei cu istoria palpabilé, cu viafa, cu sufletul, cu ‘natura, cu spiritul, sub ce forme apare ea gi in ce masurd aceste forme — popoare, limbi si epoci istorice, batAli si idei, state gi divinitaji, arte si opere de arta, drepturi si legi, forme economice ‘i concepfi filosofice, oameni mari si evenimente importante — sunt simboluri gi trebuie interpretate ca atare, 2 ‘Mijlocul de cuncastere a formelor moarte este legeama~ ‘tematicd...Mijlocul. de injelegere a formelor vii este analogia. ‘Astfel se disting polaritatea gi periodicitatea universului Dintotdeauna a existat congtiinfa c& istoria universal ‘are un numar limitat de forme fénomenale, cd erele, epocle,situ- afille se reinoiesc dup& un tipic. Cu greu a fost studiat vreodata Napoleon firi.si.se fi aruncat vreo privire in diagonals cétre Cezar sau Alexandru; se va vedea cd prima comparafie este mor- fologic imposibila, iar secunda exact. Cat despre situafia hui, ‘nsugi Napoleon gasea niste afiniti cu Carol cel Mare. Con\ fia injelegea Anglia cdnd vorbea despre Cartagina, iar iacot se numeau romani. Din motive foarte diferite, Florenfa a fost comparati cu Atena, Buddha cu Tisus, crestinismul primitiv cu socialismul modem, finanfele romane din timpul tui Cezar cu cele ale yankeilor. Primul arheolog pasionat — oare arheologia insigi nu este o expresie a sentimentului ca istoria se repeld ? — arheologul Petrarca, se zindea la Cicero vorbind despre sine. Nu a trecut inc& multi vreme de cand Cecil Rhodes, organizatorul Afficii australe engleze, posesorul unor biografii ale cezarilor afitici care ceruse sii fie traduse pentru biblioteca lui, se consi- ddera el insusi asemenea lui Hadrian. Chiar si Carol al Xt-lea al nSuediei a fost influenjat de viafa fui Alexandru relatat de Ru- fus, carte pe care o purta in buzunar din tinerefe, rand sid Be acest cuceritor. tn memoriie ui poitice, Frederic cel Mare — mai exact ‘in Considerapiile din 1738 —'se migcd cu o mare siguranta printre analogii atunci cAnd vrea'si-si defineasci concepfia in ce riveste situayia politic& intemafionala. Astfel, ti compari pe francezi cu macedonienii din vremea lui Filip, iar pe germani cu grec. “Deja Termopilele Germanic, Alsacia si Lorena, sunt in ‘iinile lui Filip”; ef desemneaza, astfel, exact politica cardina- lului de Fleury. Mai face 0 paralelé intre politica dinastilor de ‘Habsburg si de Bourbon si prescripiile lui Antoniu si-Octavian. Toate aceste comparapi rimén ins& fragmentare gi arbi- trare si corespund, in principiu, mai mult unui gust pasager pentru expresia poeticé si spiritual’ decét unui sentinient. mai profund al forme in istorie. Tot astfel sunt si paralelele Iui Ranke, un macstru al analogiei anistice, cele dintre Xyaxares si Henri I, dintre inva ziile cimeriene si maghiare, Sunt nesemnificative din punct de vedere morfologic, cele repetate deseori, intre oragele-state elene si oraseleitaliene ale Renasterit. Din contra, cea dintre Alcibiade 51 Napoleon este de o mare exacttate, insh fortut’. Ca si alfi, ‘Ranke igi traseazd paralelele precum Plutarh, cu un gust popular si romantic ce nu ia in considerare decat similitudinea decoruri- lor din teatrul lumii; lu fi lipseste rigoarea matematicianului care ccuncaste exacttatea intema a doud grupe de ecuafii diferengiale, acolo unde profanul nu vede decat deosebiri extericare de forma. Este ugor de remarcat c8, in fond, ceea ce determin’ aceste imagini este un capriciu si nu o idee sau un sentiment al vreunei necesitifi, Raménem inc’ foarte departe de o tehnicd a comparatiei. Tocmai azi dispunem de 0 pletora de comparafi, care niu au nici plan, nict coeziune, iar atunci cénd sunt juste {ntr-un sens profund ce ne rimane si-| stabilim, le datorim ha- zardului, mai rar instinctului gi niciednd principiilor, Nimeni nu 2 s-a gindit aici si creeze 0 metodli. Nu a fost deloc previzuta existenfa foarte indepartatl a otiginilor, singura ce poate oferi marea solute in problema istorii ‘Comparatiile ar putea fi un important izvor pentru gan direa istoricului, cu condifia si scoati in evidenfastructura organic a istoriei. Tehnica ar trebui studiatd sub influenja unei idei de ansamblu, adicd pind la necesitatea ce exclude orice alegere, pind la stipfnirea logic3, Comparafiile au constitu ne~ sansa gindirii istorice, pentru cf aici nu a fost decét cazul unei probleme de gust ce s-a dispensat de cunoastere gi de efortul ne- ‘cesar pentru a privi limbajul formal in istorie yi analiza lui drept sarcind primordiald gi foarte dificité pentru istorie, sarcind inc neinfeleasi i cu att mai putin rezolvat’. O parte a compa- rafilor era superficiald, de exemplu atunci cand Cezar este nu- rit fondator de gazete politice, sau, si mai rau, cénd, prin denu- miri la mod& precum socialism, impresionism, capitalism, erau desemnate fenomene confze, complet strSine de sufletul modem. Cealalti parte a acestor comparafii era falsi si bizar’, ca de cexemplu cultul lui Brutus in cluburile iacobine, acest Brutus, un aventurier milionar, care g-a facut o ideologie din constituyia oli- garhicd, in aplauzele senatorilor patricieni, tocmai pentru ad asa- sina pe omul care apdra democrafia, 3 Problema, limitatS inti ta civilizafia actuala, © dezvol- tata astfel intr-o nou filosofie, filosofia viitorului, in masura in care ea se poate nagte pe paméntul Occidentului, metafizic epui- zat, dar ea este singura care poate, cel pufn, s& find de posibili- ane spintului european occidental, in stadiile lui proxime: ideea_ net morfologii a istoriei universale, a universului-istorie, spre fleosebiré “de. morfologia naturii, pln acum aproape singura tema 2 filosofii, ea va cuprinde mereu toate formele si toate sigcdrile universului in semnificafia lor ultima si cea mai intima, B4 intr-o ordine complet difeiti,oferind 0 vedere de ansamblu tax cou x ete canes, mai ml, o imagine a vei nu 8 deventuli, cia deveninit Universubisirie, abordat in oposite cu universul- tu in mod incu, ea forms ee un aspect ou al ine imane pe pamant, ale cirei semnificaiteore imense my au fost delimitate pnd asta de tint; aspect a fos Sesizat poate numai in mod obscur, adeseoti inrevazut de la distanfa,niciodaté ins studiat cu indrizmeald in toate consecin- fele iu, Pentru om existi dou modun posible de a poseda si de 2 interoriza uriversul inconjurdtor, Eu fico distincje foarte i- guroass, dupa forma si dupa substan, intre impresia cosmic organicd gi impresia cosmic mecanic, intre ansamblul formelor $i al al legilr, intre imaginea simbolicd si formula sistematicd, dre real fee vital ter, intre fl urmarit de imagi- “ordonatoare gi dsciplinaté si cel propus de experienfa anali- tied oportina sau, mai bine, pentru a exprima o anttezd ce mu a fost formula niciodata,intre domeniel mumdrului cronofogic ‘mumeirubui matematic. Fee at pune dea problema, in tdi de fal, dea ad rite ca atare evenimentele de ordin politico spiritual, viibile la lumina ale, de ale ordona dup “caucele” si “efectele” lor si de eee 5 Sa coe ert oo is cd gr oi sete le non-variabie ale spajiului gi timpulut; poi, pleckind de aii, intr-un row pan se an a ge a i em tin pal Ce ee ee aT cee sini ie ai il, el a finn pcs Une a ‘cand gi mu intrebarea ce sau cdf. 4 2 le urmari tendinja aparent accesibit inteligenfei. Un studi al istorii... la fel de “pragmatic”. nu ar constitui decit parte as- cunsi a stiinfelor natuni pe care partizanii concepfiei materialiste storie 0 recunosc fird scrupule; adversarii nu se deosebese de «i decit prin cunoasterea insuficientd a celor dou metode. Nu se ‘Pune problema si stim ce sunt in sine gi pentru sine fenomencle ontigue ale istoriei aparfindnd cutdrei sau cutirei epoci, ci semnificatia $i injelesul aparitie lor. Istoricii modem gi ima- gineazd c& fac prea multe “ilustrnd ” prin. detalii imprumutate dln viafa religioas§ si social — in tot cazul, din itoria artei sensul politic al unei epoci. Ei uit insi elementul decisiv, in sensul cd istoria concretd este expresia gi semnul sufletului ajuns {n stadiul formal, N-am intdtnit mcar un singur istoric care si Studieze azi in mod serios inrudirea morfologica ce uneste liun- {tic limbajul formal al tutwror domeniilor culturale; care si aibi, dincolo de tArémul evenimentelor politice, o cunoastere apro- fundati_a ideilor ultime si intime ale matematicii la greci, ta arabi, la indieni, 1a europenii occidentali; sau care s& cuncasca sensurile stlului decorativ, ale formelor arhitectonice, metafizi- £6, dramatice si lirice fundamentale, predilectia st orientarea artelor majore, detalile de tehnicd artistic3, alegerea materialului si, cu atat mai mult, semnificafia lor hotdrdtoare in problemele formate ale istorii, Deci cine sti ci intre forma polis-ului antic si geometria euclidiand, intre perspectiva spatiali.a picturi in Uulei din Occident si cucerirea spafiului prin calea ferati, telefon 4 armele de foc, intre muzica instrumentald. contrapuncticd si sistemul economic al creditelor, este 0 profiund conexiune for- mala ? Privite din aceasta perspectiva, chiar faptele politice ba- fale au un caracter simbolic si evident metafizic; astfel, poate Pentru intdia oar, se observa c lucruri precum sistemul admini- Strativ al egiptenilor, reginmul monetar in antichitate, geomettia Analiticd, cecul, canalul Suez, tiparul chinezesc armata prusacd gi tehnica soselelor romane sunt fn aceeasi masuré concepute §1 interpretate ca atare, 18Lucrul acesta ne arati ct de’mult ne lipseste o me- todologie a cercetiriiistorice elucidate din:punct-de vedere teore- tic. Ceea ce numim, de fapt, art a cercetirii istorice, igi extrage metodele aproape in exclusivitate din domeniul stiinfei, care a ajuns s8-si stabileascd riguros metodele de cercetare, spre stirea dumneavoastra, ‘cu”ajutorul fizicii. Credem ca facem cercetare istoric& urmirind raporturile objective de la cauzi la efect. Trebuie remarcat faptul cf filosofia clasica nu s-a preocupat hhiciodata de existenja altor raporturi posibile intre finja umand inteligenta si universul inconjuritor. Kant, care.a definit in opera tui fundamentali legile formale ale cunoagteri, fird si-gi fi dat ‘vreodata seama a cottsiderat natura ca unic obiect al activitafii intelectuale. A sti inseamna pentru el a sti matematic’, Cand et vorbeste de formele innascute ale intuifiei si de categoriile in- telectului, nu se gandeste niciodati la caracteru! inteligibil al impresiilor istorice, care este complet diferit, iar Schopenhauer nu lasé, dintre categorie lui Kant, s& supraviefuiascd decat cau- zalitatea si nu Vorbeste de istorie decét cu dispref '. Pe lang’ necesitatea cauzald, pe care a5 numi-o logica spafiului, trebuie ‘i existe in viafi $i 0 necesitate organicd a destinului, logica timpului care este 0 realitate cu o profunda certitudine inter, ce compieteazi intreaga gindire mitologica, religioas’, artistic’, ‘ind esenta si simburele intregii istorii in opozifie cu natura, dar inaccesibila formelor de cunoastere despre care vorbeste Critica ratiunii pure; iat c& ea nu a apucat deloc pe calea formularilor teotetice. Filosofia, spunea Galilei in al siu Saggiatore, este 1. Trebuie 6d intuim in ee misur’ profunzimea combinarii formale gi a puterii de abstractizare, intr-o zona precum a cercetiri istorice asu- pra Renasterii sau migraiilor, zAboveste asupra unor fapte ce, pentru {eoria funofilor.sau pentru legile opticii, sunt de domeniul evidentei Fafa de fizician gi de matematician, istoricul lucreazA negitjent, ime- iat ce trece de la adunarea gi clasificarea materialului.documentar la interpretarea lui “16 “seritia in lingua matematica” in marea carte a natuni, mereu asteptim sf vind un hlesof 6 $8 ne spund tn limba ¢ istoriei este ea sorisd gi cum trebuie citita _Matematica si principiul cauzalitifii duc ta o clasificare natural, eranologia fi ideea de destin lao clasifcare istorica a faptelor. Fiecare din aceste dou’ categorii cuprinde pentru. sine tuniversul dntreg, Diferé numai ochiul unde gi prin care se reflec- acest univers 4 ‘Natura este forma prin care omul unei acim eee cl i sare tia este forma in care facultifile noastre imaginative cauti si infeleaga finfa vie in univers raportatl la propria noastr viafa 1 sisi confere astfel celei din urma o realitate mai profunda. Pro- blema primordial inte exsenjo umane exe de ai dack ‘omul este capabil si opereze reprezentiri _ : o op rept i care sunt cele ce do- sunt prezentate aici doud moduri zeta a univer pentru om, Cova ce Upbule pus ea aceste posibilitafi nu sunt in mod necesar realitapi. Prin urmare, daca in cele ce urmeazi vrem si determindm sensul oricirei is tori, va trebui mai intdi rezolvatd o chestiune ce nu a fost pusi iciodata pind azi: Pentru cine existd istorie? Chestiune in apa tenfi paradoxala ! Desigur, exist o istorie pentru fiecare din noi, pentru fiecare om, in misura in care el este cu toati fiinga lui, cu fiinfa lui constienta, participant la istorie. Este ins 0 mare dife- renjS: dupa cum un om trieste cu impresia constant c& viafa lui este un element intr-un curent vital superior ce se intinde prin se- cole si milenii, sau dupa cum el concepe viaja ca un lucru rotund si desivarsit in sine, Pentru ultima categorie de fiinfe constiente tu exist sigur nici o istorie universalé, nici un univers-istorie. acl ins constiinfa proprie unei intregi nagiuni se bazeazi pe ”acest spirit aistotic, cum trebuie si reflecte ea realitatea, univer- sul, viata ? Daca ne gandim la congtiinfa personala a grecilor ce transformau orice experienfi trit’, propriul trecut ca $i trecutul ‘in general, dindu-i imediat un confinut atemporal, imuabil, ia forme’ mitice ale realitipit prezentate de fiecare datf astfel incdt sstona unut Alexandru cet Mare se confunda, dinainte de moar ‘ea hain sentimental aniilor, cu legend Tui Dionysos, gt Cezar hu resimfea nici cea mai mic& refinere ca descendent al lui Venus. vom fi constringi si gindim ci pentra noi, europeni occidental, inzestrap cu sentimentul putemic al distantelor tem porale, pundnd in afara indoielit calendarul zilnic st anual dina te si de dupa nagterea lui Cristos, este aproape imposibil sa retraim astfel de stiri sufletesti, ins, in fafa problemelor istorici ‘nu avem dreptul de a trece acest fapt pur si simplu sub tcere, ‘Memoriile si autobiografile au pentru individ aceeasi in- semnatate ca $i pentru spiritul unor culturi intregi, pentru cerce- larea istoricd in concepfia ei cea mai cuprinzatoare ce imbréfi- e423 concomitent toate genurile de analizé psihologics si com- paratisté a popoarelor, a epocilor si a moravurilor straine. Cultu- ra anticd nu avea ins& memorie, nu avea un organ al istoriei in sens restrans, “Memoria” anticilor — este adevirat, aici atri- bbuim, fird altceva in plus, unui suflet strdin un concept derivat din propria noastri imagine psihici’ — este complet. diferita, pentru cé ea ignord trecutul gi viitorul ca perspective ordonatoare ale fiinfei congtiente si pentru ci “prezentul pur” atat de admirat ide Goethe in toate aspectele viet din antichitate, mai ales in plasticd, acoper’ aceasti Iacund cu 0 energie complet necunos- utd now. Prezentul pur, avand ca simbol foarte important ccoloana doricd, reprezintl efectiv o negare a sensului timpulu Pentru Herodot i Sofocle, ca si pentru Temistocle si pentra un consul roman, trecutul se volatilizeazi numaidecdt luand forma tune) calme impresii atemporale cu structuré polard, non-perio- ddicd — pentra c& acesta este sensul ultim al mitologiei savante in timp ce pentru sentimentul cosmic si pentru ochiul nostra 18 interior, acest trecut este un organism secular sau milena cu Penodizéri foarte nete si indreptat citre un scop definit. Insé, antica sau occidentalé, viaja primeste pe acest fundal, culoarea specifica. Cosmosul grecilor era imaginea unui univers care nu devine, ci care este. Ca urmare, grecul insusi era un om care m devenea niciodata, dar intotdeauna era. De aceea, chiar cunos- cand foarte bine cronologia stricth, calculul calendaristic si dect sentimentul putemic al etemitafi, relevate in cultura Babilonult si mai ales a Egiptului prin observafia astronomica la scar cos- ‘mica si prin masura exact a enormelor spafii de timp, omul an- tic nu le-a putut asimila Ziuntric. Mentiunile ocazionale’ale flo- Sofilor mu au fost nicicdnd declt nigte murmure abia auzite gi nu nigte experiente trdite, Cat despre descoperirile cétorva spirite de lta, mai ales Hiparh si Aristarc, in oragele grecesti din Asia, ele ‘nu au fost acceptate in direcfia dati de stoici, nici de migcarea aristotelicd, negisindu-se dect 0 mand de partizani printre spe- alist stinfei celei mai inguste. Nici Platon, nici Aristotel nu au dispus de un observator astronomic. in ultimi ani ai hui Pencle, atenienii au luat o hotirdre drastic’ prin pedepsirea cu exsangelin 2 celor ce raspindeau teorii astronomice. Era un act cu o simbo- listicd foarte ascunsd, prin care anticul isi exprima de fapt voinja de a iagoni din constiinta persoanei departele sub orice forma, In ceea ce priveste stiinfa istoricd a antichitafii este sufi- cient si aruncdm o privire asupra lui Tucidide, Maiestria aces- tuia consté in facultatea specific8 anticilor de a trai evenimentele prezentului in sine, la care trebuie si adiugdm simul admi« rabil, de om de stat cu simpul realitii; el fost de asemenea un fnndscut general si demnitar. Aceasth experientd practicd, ce se confund’ din nefericire eu simful de istoric, il face si aparé ca ireptapit — el, un simplu om de stiingé in domeniul istoriei — a fi un model de noegalat, Ceea ce insi rimane inaccesibil este perspectiva asupra istoriei secolelor trecute ce reprezinta pentru noi, dincolo de evidenfe, o parte integranti a conceptului de isto- fie, Toate capodopercle istoricilor antici se limiteaza la redarea 19situafiei politice din timput autorilor, in opozifie extrem de tran- santd cu capodoperele istoriei contemporane care, toate fra Cepfie, au ca obiect trecutul indepirtat. Tucidide esuase deja in tratarea rizboiulti persan, far a mai vorbi de o istorie general a Greciei sau chiar a Egiptului. La el, ca si la Polybiu si Tacit, gi ci politicieni ew spitit practic, siguranfa privirii se sprijin’ pe neant, imediat ce, in trecut, ei se izbesc, adeseori Ia o distang de doar céiteva decenii, de forte active ce le raman necunoscute sub forma de experienfi practic’ individual. Pentru Polybiu, primul rizboi punic era de néinfeles; Tacit nud mai infelegea deja pe Cezar. Judecat din petspectiva noastr%, simtul total aistoric al lui Tucidide ni se releva de Ia prima pagind prin afirmatia nemai- auzitd c, inainte de vremea Tui, in univers nu s-a petrecut nici un ‘evenimient important ov psyoha ysveodan’, 1, De alfminteri, inceredtile tardive ale grecilor de @ contura, dup ‘exemplul Egiptului, cova’ care s& aduci a calendar sau a eronologie, sunt de 0 mare naivitate. Olinipiadele' nu constituie deloc o epoca pprecum cea cregfind, de pild8. Pe deasupra, ele sunt un pur expedient Titerar tardiv, {ari rdiiieink adénci fn’ popor. Acesta nu resimfea in nici un fel nevoia unei cfonologit care si fixeze evenimentele din timpul paringilor gi al bunicilor, in ciuda interesului ce manifesta ‘unit savanfi pentru problema calendarului. Nu e vorba si cunoagtem dacd un calendar este bun sau ru, ci daci el este uzual, dacd viaja unei colectivitifi este reglat8 de el. Ori lista olimpiadelor dinainte de aanul 300 £.Ch. este 0 descoperire, ca si a arhonfilor atenieni gi a ‘consulilor romani, care fi este anterioard. Nu cunoastem nici mBcar o singura dat& autentic& a colonizarilor grecesti (Ed, Meyer: Gesch. der Altert., il, 442, Belloch: Griech. Gesch., 1, 2, 219). “ht general,” spune Belloch, I, 1, 125, “niment ru s-a gandit inainte de secolul V ln Grecia sii scrie vreo informatie despre documentele istorice”. Suntem in posesia unui tratat in manuscris incheiat tntre Hereu gi Elis eare este valabil pentru “o sutd de ani incepdnd eu acest an”, Din ce an incepe tratatul, nimeni nu stie si spund. Deci, peste alji citiva se va pierde curiostinja precis’ a duratei contractului, ceea ce 20 Rezultd cd istoria antichitafii pnd ta rzhoaiele persane, dar si egafodajul tradifional al perioadei mult mai trai, sunt pro- dusul unei géndiri fundamental mitice, Istoria formarii Spartei — Lycurg, a cinii biograffe 0 cunoastem in amanunt, nu era desigur decat 6 biati divinitate silvand: din Taiget — este un poem al epocii elenistice, iar descoperirea istoriei romane ante- ridare lui Hanibal nu se incheiase inca in vremea lui Cezar. Sur- ghiunirea Tarquinilor de Brutus este o copie a unui contemporan, cenzorul Appius Claudius (310). Atunci au fost inventate numele regilor Rome: dup numele unor familii plebee ‘instirite (KJ. ‘Neuinann), Fri a vorbi cd in fapt “Constitufia servians”, cele- bra loge agrard dit’ 367, nu mai exista in vremea lui Hanibal (B Niese). Cand Epaminonda a redat meseno-arcadienilor lbertatea politic’, acestia ‘ati purces de indatd la descoperirea unei istorii primitive pfoprii. Extraordinarul nu const in faptul ci evenimen- te asemanitoare au avut loc, ci cl mua existat nici un alt gen de istorie. Nu se poate evidenfia mai bine diferenfa dintre simjul istoric al anticilor gi simul istoric al occidentalilor decat spundnd c& istoria romana dinainte de anul 250, asa cum se cunostea in timpul lui Cezar, era o falsificare gi cS pujinul stiut de noi era in tolalitate nécunoscut romanilor din perioada urmitoare. O ca- evident nimeni nu prevzuse. Probabil c& oamenii acelui prezent Iau titat repede. Este 0 trisiturd a caracterului fantastic de naiv al con- cepfiitor anticilor fat de istorie, in care ordonatea eronologica a unor fapie tot atat de celebre ca“Rizboiul Troiei”, corespunzind totus, destul de bine, ca importanfi cu cruciadele occidentale, ar fi o contra zicere flagrant a respectivei concepfii. La fel stau treburile si cu geo- {grafia antic’, ea find foarte departe fa, de cea din Egipt sau din Babilon, E4, Meyer (Gesch. d. Altert., I, 102) arath c& 0 cunoastere 1 fizionomiei Afticii prin Herodot (dupa izvoare persane) a ajuns ‘pnd la Aristotel. Aceeagi observatie se potriveste romanilor, mosteni- {ori ai cartaginezilor, care au telatat primii cunogtinfele strinilor, uitndu-le apoi chiar aracteristicd a cuvantului istorie in sens antic era influenfa foarte putemica exercitatl de literatura romanescd alexandrind cu tem istoricd propriu-zisi, politica gi religioasa. Nimeni nu se gindea Ja o discriminare de principiu intre materialul documentar si da- tarea Ini. Cénd, 1a sfargitul Republucii, Varro a vrut si intdreas- ‘ci religia romana care dispairea repede din constiinja populars, el a impartit divinitapile al cdror cult era intrejinut minujios de stat in et corn $i dt incerti — acelea despre care se mai stia cfte ceva si acelea clrora le mai dainuia doar numele in.ciuda cultului pu- bite. Intr-adevar, religia societSpii romane a vremii — aga cum este ea admirati fara refiner, grafie credibilitapii poefilor latini, nu numat de Goethe, dar gi de Nietzsche — era in mare parte un produs al titeraturii elenistice, aproape fird legaturd: cu vechiul cult pe caré niment nu-l mai infelegea ‘Mommsen a formulat limpede punctul de vedere al occi- Jentalulut, numindus pe istoricit romani — si el se- gndea indeosebt la Tacit — cameni “care spun ceea ce trebuie trecut sub ticere gi care trec sub tere ceea ce e nevoie si spuna”. Cultura indicd a citei idee (brahmand) este cea mai’ ca~ tegorica expresie cu putin 2 sufletului complet aistoric nu a avut niciodata, in vreun sens oarecare, un sentument ct de nein- semnat al lui “‘cérid”? Nu mai exist nici o astronomie pur indi- ana, nici un calendar indian, deci nici 0 istorie a Indiei, ca 8 se injeleaga din aceasta teza spirituala a unei evolutil. constiente. Din cursul vizibil al acestei culturi a cérei parte organic’ se in- chistase deja fa aparijia budismului, cunoastem mult mai pufin deccit din istoria anticd, desigur bogata in evenimente mari, din segolul XII pang in secolul VII. Amandoud au incremenit pur si simplu in forma unui vis mitic. Nu este vorba decat de un intreg, mileniu dup& Buddha, etre 500 i.Ch., cand s-a nascut in Ceylon “Mahayansa”, ceva ce amintesie pe departe de sina istore. CConstiinfa cosmic’: a-omului-indic era atat de departe de sensul igtoriet c& el nu stia nici macar ed un"autor poate-data aparifia cArfii la care scrie. in locul unui sir viu de texte cu per- 2 sonalitate definitA a aparut incetul cu incetul o masa de texte obscure — fiecare scria ceea ce voia — fir ca vreodati'no- tiunea de proprietate literari auctoriald, de. dezvoltare a une indiri de epocd, spiritual8, s& depind cel mai pufin semnificativ rol, Sub acelasi chip anonim — care aparfine in intregime isto- rici indice — regsim gi filosofia. indic8: Comparafi-o cu istoria filosofiei occidentale a cérei fizionomie este iluminat& trangant de autori gi de cArti ! ‘Omul indic uita sof, egipteanul nu putea uita nimic. O arth indiand a portretului ~ biografie,in.muce nu a ‘existat niciodat’; plastica egipteand nu a cunoscut insi nici o alt tema ‘Sufletul egiptean, eminent inzestrat pentru stone 91 asp- :infinit cu 6 pasiune in intregime cosmicd, simfea in ‘recut ca gi viitor un intreg univers al Iu, iar prezeritul, stentic cu constinfa vie, i: apdrea pur gi simplu ca o limit inst’ fntre doud departari imense, Cultura. egipteand este 0 concrenzare a nnelinistii, pandant psihic al depirtarii — nu numat a nelinigts Pentru vitor, exprimata in alegerea granitului si a bazaltulus ca ‘materiale! de construcfe, in inscripfii incizate in piatra, in siste- mul administrativ si in refeaua de canale? ficuta cu ordine gi 1. La polul opus, grecii nu oferi un simbol de prim mérime gi total original in istoria arte, ei care, asezati pe obargile miceniene, intr-o fard extrem de bogaté in piatr& pentru construcjie, au abandonat totusi acest material pentru a se dnfoarce la folosirea lemnului, ceea ce explicd lipsa vestigillor arhitectonice intre 1200 gi 600. Coloana epipteand a fost de la inceput din piatrd, coloana doricd era ins din Tema, Sufletul antic grec igi exprima prin aceasta profunda ostilitate fay de drat. 2, S-a executat oare vreodatd in oragul élen o singurd opera de anver- ‘urd care si releve grija pentru generafile viitoare ? Rejelele de dru- iuiri gi de canale descoperite ca aparfindnd epocii miceniene, adic’ preantice, au cizut in witare de indati ce s-au nscut popoarele anti- ce, of Ia inceputul perioadei homerice. Pentru a infelege ciudajenia 23rminutie, dar si a griji, necesarmehte conexd, pentru trecut. Mu- mia egipteand este un simbol suprem. Corpul mortului era eter- nizat, tot asa cum se didea personalitapii lui, “Ka”-ul mortutui, 0 durati eter prin intermediul statuetelor — portrete -adesea executate in serie gi socotite o legiturd cu mortul, in sens foarte cclevat, prin asemanarea cu acesta. Existi_un raport tainic intre atitudinea fafa de trecut si ‘concepfia despre moarte exprimati in forma de inmormdntare Egipteanul neagd caducitatea, omul-antic o.afirma prin limbajul formal al cilturii. Egiptenii conservau chiar mumia propriei is- torii: datele-si-ciffele cronotogicé. ini vreme ce din istoria Greciei dinainte dé Solon nu ne-a rimas nimic, nici date, nici nume, nici ‘evenimente concrete, — ceea ce confer o pondere exagerat pu- finelor fragmente cunoscute azi, — din contra, noi cunoastem, din mileniul al treilea si mai dinainte, numele gi chiar numérul anilor de domnie a numeérog faraoni egipteni despre care Impe~ tiul Nou trebuie si fi avut cunostinfe complete. Un simbol in- fricosator al voinjei pentru durati se citeste si astazi in fiziono- mia, perfect recognoscibila, a marilor faraoni ce populeaz mu- zecle occidentale. Pe varful de granit, slefuit si lucitor, al a lui Amenemhet I, se mai citese gi astizi cuvintele: “Amenemhet (A scrievea literal n-a fost adoptaté decat dup anul 900, de altfel fntr-o misuri nesemnificativ’, fard indbial’ numai pentru nevoile economic foarte urgente, ceea ce probeazi cu certitudine absenja inscripjilor, trebuie s4 ne amintim ¢ Egiptul, Babilonul, Mexicul, China, s-au constituit alfabete din epoca preistorieg, chiar germanii ‘au creat un alfabet runic, dovedind apoi veneratie pentra semnele gxafice prin inventarea continua a utior caractere decorative, anti- chitatea timpurie ignor’ in intregime numeroasele alfabete uziale in sud gi est. Existi monumente epigrafice numeroase provenind din ‘Asia Mic& din perioada hitit gi din Creta, dar nu ni s-a transmis nici mécar unu singur din timpurile homerice, Bry contempli frumusefea soarelui”, iar pe alti latura a piramidei: “Sus este sufletul Iui Amenemhet, mai sus decat varful Orionului si este in legaturd cu lumea subpiménteana”. Nui asa ci 0 dominare a caducitifii, a prezentului pur, nu mai poate fi pusd in faa grecului antic ? 5 . Comparativ cu intregul manunchi_ viguros de simboluri vii ale egiptenilor’ $i legat. de uitarea pe care cultura antic’ 0 impristie asupra tuturor capitolelor din trecutul. ei inguntru si inafard, apare la marginea ei, incinerarea mortilor. in epoca miceniand, practicarea oficialS a acestui ritual fierar, indepen- dent de toate celetalte din acelagi timp, practicate de toate popoa- rele primitive ale epocii paleolitice, era complet. necunoscutl. Mormintele regilor pledeazi chiat pentru importanja dati inhu- mirii. Dar, in epoca {ui Homer, ca si in cea vedici, se trece brusc, din motive exclusiv psihioe, de la inmorméntare la incine- rare, ce se indeplinea, aga cum se aratiin Iliada, cu patosul plenar al unui act simbolic, cet al distrugesi gi al negirii oricArei urate istorice. Incepand din acel moment, instabilitatea evolufiei psitice a indivizilor ia stirsit, Teatrul antic nu mai legitimeaz’ motive pur istorice pentru c& el nu ingiduie temele dezvoltirii interne. Se cunoaste cu ce curajinstinctul grecului s-a ridicat contra por- ‘retului in artele plastice. Pan& in epoca imperial’, arta antichi- ‘Afi nu cunoscuse decat un subiect, care fi era firesc: mitul’. De la Homer la tragediite Ini Seneca, intr-un mileniu, fragmentale mitologice despre Thyeste, Clytemmestra, Heracles nu inceteazi si ‘pati far nici o modificare, in ciuda cantitiii lor reduse, Din contr, in literatura Occidentului, omul.faustic apare mai inti in Parsifal gi ‘Tristan, apoi, transforma in sensul epoci, ta Hamlet, Don Quijote $i 28Chiar si portretele idealizate din plastica elenisticd sunt mitologi- ‘ce, ca $i biografile tipice ale lui Plutath. Niciodat un grec de valoare n-a scris memorii care si fixeze din perspectiva spiritu- lui o epocd traité. Socrate insusi n-a spus nimic semnificativ in acest sens despre viaja sa Iuntric’, Ne intrebim daci un in- sinc ipotetic, admis totusi ca firesc, in geneza unui Parsifal, Hamlet sau Werther, putea si existe cfndva intr-un suflet antic ‘Vom céuta zadamnic la Platon constiinfa unei evolupi personale a doctrinei. Diversele lui scrierireprezintS pur si simplu redactarea ‘nor puncte de vedere foarte diferite adoptate in momente diferi- te, Legatura lor geneticd nu a constituit obiectul reflecfie tui Dimpotriva, chiar la inceputunie istorii spirituale a Occidentu- ui se situeazi un fragment de autoanalizi foarte intim4: Vita ‘Nuova a lui Dante, De aici rezulta, in acelasi timp, c& la Goethe ‘care nu uita nimic gi ale cdrui opere erau, dup cum spunea chiar i, doar fragmente ale unei singure confesiuni, existau atat de pufine elemente antice, adic& de prezent pur. ‘Du’ distrugerea Atenei de citre persi, au fost aruncate Ja gunoi toate operéle de arta anterioare; de acolo le adundm noi astazi, si niciodatd n-a fost vizut vreun elen preocupat si facé ccumoscute drept realitii istorice ruinele de la Mycene si Phaistos. Homer era citit fri ca vreun ins si se gandeasci si sape pe ‘colina Troiei, precum Schliemann, Era cdutat mitul si nu istoria Cateva, opere ale lui Eschil si, in parte, filosofii pre-socratici, disparusera in perioada elenistica, Din contra, Petrarca colecti- ona deja antichitafii, monede, manuscrise, cu o profund’ pietate si devojiune, pentru ca ele si rimand o propriate exclusiva a i Don Juan; in fine, intr-o ultimd transformare, de asemenea conforma cu timpul, in Faust, Werther gi, in cele din urm’, ca erou al romanu Tui citadin modern, dar intotdeauna in atmosfera gi sub pecetea unui secol anume. 26 culturii noastre. El colectiona ca un om ce simfea istoria, care arunca o privire inapoi peste universurile abrupt, care aspira de- arte —- el intreprindea primul o ascensiune pe un pise alpin = care, in fond a rémas un strain pentru vremea sa. $i mai pasionat Poate, dar de nuanfa diferitd, este gustul de colectionar al chine- aului, Tofi chineai care cilitoresc cautS si meargA pe “vecile urme” (Kutsl) si numai un profimd sentiment al istorii poate exprima conceptul fundamental $i indestructibil al naturii chine- ze, conceptul Tao. Dimpotriva, epoca elenisticd nu colectiona si nu manifesta curioztate decSt pentru o atmosferd mitologica, recum in descrierle lui Pausanias, unde “cénd” si “de ce” in ‘Sens strict istoric nu sunt luate niciodata in considerare; toate aootea in timp e peal epean se tansfomass, inch din lui faraon Tutmos, it i hee 108, intr-un vast si unic muzeu de o Dintre occidental, germanit sunt cei care orologite mecanice inspéimantitoae simbolut ale timpulu ce se scurge, ale cfror batai sonore, résundnd 2i i noapte din nenu- ‘arate tumuri pe deasupra Europei Occidentale, sunt, poate, ex- presia cea mai mareafi de care va fi vreodati capabil un senti- ‘ment al istoriei universale’. Nu gisim nimic asemanitor in peisa- jul $i in orasete atemporale ale antichitiii. Pani la Pericle, ua nu se mésura decét dup’ lungimea umbrei si numai de la Aristotel ope. babiloniand a luat sensul de “ori”, Anterior, nu existau, in general, diviziuni exacte ale zilei. in Babilon $i in 1. Abatele Gébert, cunoscut ca papa sub numele de Silvestru af II- prieten al impratului Othon al Til-lea, a inventat in anul oe {a inceputal epocii stilului roman si al Cruciadelor — primele ‘simptome alé unui spirit nou — pendula cu rotife si sonerie. Tot in ‘Germania au fost inventate c&tre 1200 primele orologii bisericesti si un pic mai tarziu ceasurile de buzunar. De remarcat este raportul sommificativ intre masurarea timpului gi edificarea cultului religios, 27Egipt, clepsidrele si cadranele solare fusesera descoperite intr-o ‘ep0cd foarte veche; 1a Atena, insi, Platon a fost primul care a introdus 0 forma de clepsidra ce putea cu adevarat si indepli- rneascd functia de orologiu, iar mai tarziu au fost adoptate cadra- rele solare, pur si simplu ca instrumente cotidiene neinsemnate, {Ari ca ele si aducd vreo cit de mic& schimbare in sentimentul de viagis al anticulvi, ‘Mai trebuie aici menfionati diferenta corespunzitoare, foarte profundd si niciodatd suficient pusa in relief, intre matema- tica antichitapii si matematica Occidentului. in antichitate, gin- direa numeric’ a conceput Iucrurile asa cum sunt, ca imensita- te, atemporale, existente exclusiv in prezent. De aici geometria ui Euclid, statica, aritmetica i constituirea definitiva a unui sistem spiritual prin teoria secfimilor conice. Dimpotriva, noi ‘concepem lucrurile aga cum ele devin gi se comport, ca funcfit. De aici dinamica, geometria analitic’ si calculul diferenfial’. ‘Teorja modern a funcfiilor este organizarea grandioasa a aces- ‘tui conglomerat de idei. Este un fapt bizar, dar foarte intemeiat sufleteste, c& spiritul grec — static, opus dinamicii — n-a cunos- cut nevoia, dar nici nu a simft lipsa ceasomicului si c& el s-a abfinut de la orice fel de masurare a timpului, pe ct vreme noi {il misurim in miimi de secunda. Entelchia ui Aristotel este singurul concept atemporal, aistoric, care este valabil in gindi- re, De atunci sarcina noastri este complet prefigurati. Noi, oa- meni de culturd ai Occidentului european, inzestrafi cu simpul is- toriei, suntem excepfia, iar nu regula, Istoria universal’ este imaginea noastra despre univers, nu aceea a“umanitatii”. Pentru entru omul antichitijii greco-latine, imaginea unui uni- 1. Este de remarcat faptul c& Newton di acestuicaleul denumirea de fluxionar, din cauza catorva idei metafizice despre natura timpului. In rmatematica greaci nu existi vreo menfiune despre timp. 28 ‘vers in devenire nu exist, iar daci civilizafia Occidentului se va singe, poate c& nu va mai exista niciodatd o cultura si, ca atare, ‘un tip uman pentru care “istoria universala” s& constituie o forma att de putemic’ a fiinfei vi 6 De fapt, ce este istoria universal’ 2.O idee organizat despre trecut, fir indoiala un postulat inter, expresie a unui sentiment al formei. Dar un sentiment, oricit de definit ar fi el, nu este inc& o forma real, chiar dacd este sigur c& trim istoria universal, c& noi credem pe deplin c& 0 domindm ca form’, La fel de sigur este faptul ci, fiind totodat congtiengi cf nu suntem competenti s-o judecim, chiar si astizi, ca se constituie in aouumite forme si nu fntr-o form’, este 0 contra-imagine a viefi ‘noastre Yiuntrice. Cu siguranfa tnsf, tofi cet care vor fi intrebai vor spune ‘4 sunt convingi c& disting limpede, dintr-o priv, forma inten a istotiel. Aceasti iluzie se sprijind pe faptul ci nimeni nu a re- flectat cu seriozitate c& se poate indoi de stiinfa tui, pentru e& nu prevede mulfimea indoielilor ce se pot ivi in aceasté zon3. De fapt, imaginea istoriei universale este 0 proprietate spirituald fard examen critic pe care chiar istoricii de profesie si-0 trans- ‘mit din generafie tn generafie fir a o privi vreodatS cu pufin scepticism, aga cum, de fa Galilei incoace, se analizea2a si se aprofimdeazA imaginea naturii cu care ne nastem. Antichitate-Ev mediu-epoce modernd. iat schema de 0 incredibilé sArdcie care exerciti asupra gandirii.istorice o putere absolut, iatd nonsensul ce ne-a impiedicat mereu.si sesizam cu cexactitate, in raporturile cu istoria integral a umanit&pii avansa- te, pozifia real’, importanfa, forma. si mai ales durata acestei ‘ici lumi firémifate care, de ta Imperiul Romano-German in- 29coace, se dezvolté pe pamantul Europei-oceidentale:- Abia daci culturile viitorilui vor putea acredita ideea c& un plan atit de simplist, devenit dupa fiecare secol imposibil prin cursul rectil niu gi proporgite absurde care-i interzic orice integrare fireasc& a domeniilor recent cucerite de cunoasterea istoricd, se va mentine fird a se clatina serios. Protestele pe care uni istorici obignuiesc s le formuleze, de mult vreme, contra acestei scheme nu sunt Iuate in seama le au reugit si estompeze, férd a-! inlocui, acest unic plan care exista. In zadar s-a vorbit de un ev mediu grec si de o antichitate germanic& pentru c& nu aga se poate ajunge la o imagine clara gi justificaté din interior, in care China si Mexicul, regatele Axum si al Sasanizilor isi vor gisi un loc organic. La fel, transferdnd ‘momentul inifial al epocit modeme de la Cruciade la Renastere gi de aici la inceputul secolului XIX, dovedim doar ci schema ra- ‘mane intangibit’. Schema respectiva rarefiaza substanfa istoriei si, ceea ce este mai rau, it ingusteazi si cadrul. Aici peisajul Europei occi- dentale’ constituie polul nemiscat — matematic vorbind: un 1. Si aici istoricul este dominat de prejudecata fatalé a geografiei — ‘ca 84 nu spunem cd de forta de sugestie a hari —- care admite un ‘continent european, ceea ce-l face si creadé cf gi el trebuie sf traseze © frontier ideald intre Europa si Asia. Cuvantul Europa ar trebui sters din istorie, Nu exist un tip istoric “european”. E 0 nesSbuinjS 54 vorbesti de o“antichitate europeana” la eleni (Homer, Heraclit, Pitagora nu erau oare asiatici ? ) $i de “misiunea” lor de a apropia cculturile asiatice gi europene. Aceste cuvinte, ce provin dintr-o inter- pretare a hari, nu corespund nici unei realitfi, Termenul de Europa, cu tot complexul de idei pe care-1 sugereazi, a creat singur in con- stiinga noastré istoric& 0 unitate ce nu e cu nimic justficath, intre Rusia gi Occident. Aici, inte-o cultura de cititori, format din cérti, 0 puta abstractie a condus la consecinje reale foarte mari, Prin persoa- 30 ppunct unic pe o suprafapa circular’ — si numai din cauza ci noi ‘ngine, autorii acestei imagini a istorii, locuim chiar in interiorul ci. in jurul acestui pol se rotesc milenii de istorie grandioas’ si de cultura imensé, rimase departe in urmd gi pufin cunoscute, Un sistem planetar ce constituie o originala inventie, intr-adevar ! Se alege un peisaj uni si se décreteazd ci el este centrul unui sistem istoric, Aici se aflS astrul central. De aici radiaz& adevirata lumi- ni ce scaldi toate evenimentele istorice. De aici, ca dintr-un punct de perspectivi, se pot evalua semnificatiile. in realitate ins aici vorbeste orgoliul, un orgoliu al europeanului occidental, in ccalea cdruia nu poate sta nici un fel de scepticism si care des- ‘agoars, in spiritul lui, fantoma “istoriei universale”, Lui fi dato- ram eniorma iluzie optic, ajunsi demult in domeniu obisui- ‘tului, care ne face sA credem cA departe; in China gi in Egipt, is- toria mai multor milenii se condenseaz in céteva episoade, in timp ce, prin apropierea noastri, in aceastA regiune, de Ja Luther si mai ales de ta Napoleon, devenile se gonfleaza ca fantomele. Stim ch este o purd aparenti faptul ci un nor se deplaseazs, pared mai repede, vizut de aproape decit ce departe sau ci un tren abia se taraste strabatdnd un peisaj aflat la departare de noi. Credem ins ca ritmul vechii istorii indiene, babiloniene sau egiptene a fost realmente mai lent decat trecutul nostru foarte nna lui Petru cel Mare a fost falsificati timp de secole tendinta istoricd a unor mase populare primitive in ciuda instinctului care detimiteaza foarte just, cu 0 ostilitate Liuntricd incarnata in Totstoi, Arkasov gi Dostoievski, frontierele “Europei” de cele ale “mamei Rusia”, Orien- tul si Occidental sunt concepute ca pur’ substanfi istoric’. “Europa” sund a gol. Toate marile creafii ale antichitiii sau nscut din ne- garea oricarei frontiere continentale intre Roma gi Cipru, Bizant gi ‘Alexandria, Tot ceca ce se numegte culturd europeand s-a nscut intre Vistula, Adristica gi Guadalquivir. Chiar daca presupunem ci Grecia lui Pericle “a fost situata in Europa’, astizi ea nu mai este aici 3apropiat. Noi gisim istoria acestor popoare mai sérac& substan- fial, mai firava ca form’, mai dezlénat, pentru c& nu ne-am deprins si finem seama de distan}i — interioard si exterioar’, Ci existenja Atenei, Florengei si Parisului are importants mai mare decét Lo-yang sau Pataliputra in cultura occidental este usor de injeles. Nimeni nu este indreptijt s8 alcdtuiascd ins © Schema a istoriei universale pe aceste judecdti de valoare, Ar trebui atunci sii admitem ca istoriciichinezi si schijeze un plan al istoriei universale in care Cruciadele si Renasterea, Cezar gi Frederic cel Mare si fie trecuti sub ticere ca niste evenimente $i personalitifi fara risunet. Vorbind din punct de vedere morfo- Iogic, de ce secolul al X\VIMI-ea ar avea mai multé pondere decat uunele din celelalte saizeci care I-au precedat? Nu este ridicol si spunem “epoca modems”, limitaté ta cdteva secole si localizat& de altminteri aproape exclusiv in Europa occidental, fafa de 0 antichitate ce cuprinde atitea milenii, creia i se adauga ca un simplu apendice, fri nici o alt clasificare, intreaga masi a cul- turilor preelenice 7 N-a fost chiar suspendaté, ca preludiu al anti- chitifi, pentru a salva o schemé depasiti, toatd istoria Egiptului si Babilonului, ce formeaza fiecare in sine un organism intreg, ccapabil si contrabalanseze aga numita “istorie universala” de la Carol cel Mare fa rézboiul mondial si mai incoace ? Ori, chiar si faptul ci aruncdni intr-o nota de subsol, cu o scuz’ stanjenité, imensitatea complex a cultutii indice si chineze si ignorim in general marile culturi americane sub pretextul lipsei de “coezi- une” — nu se justifies ‘Numesc aceasti schem’, familiar’ europeanului din Occident, care face marile culturi sé se miste in jurul nostru ca in jurul unui centru al tuturor evenimenteloristorice, sistemul pto- Jemeic al istorici, si consider ca 0 descoperire coperniciand in domeniul istoriei introducerea in cartea de faji a unei doctrine destinate sf inlocuiasc’ pe aceea a lui Copemic gi care nu ofera, 32 ‘cu nici un chip, antichitafii si Occidentului, un loc privilegiat pe lang India, Babilon, China, Egipt, cultura araba si mexicani, — mniversuti particulare ale deveniii care cntirese cel putin la fel in balanga istoriei $i care prevaleaza adesea prin marefia vizi- unli sufletesti, prin vigoarea dezvoltirii, asupra culturilor antice. 1 ‘Schema antichitate-Ev mediu-epoca modem’ isi are ori- ‘ginca prima i Sentinvental magic al universului, mai inti acesta apirut in religia persand si a evreilor, din timpurile lui Cyrus, nd, if cartea lui Daniel, el a primit o forma apocaliptica si a fost transformat in istorie universal in religiile posterestine din Orient, mai ales in Sistemele gnostice’ Intré linile foarte stranse ce constituie fundamental spiri- tual, aceastd concepfie importanta era perfect indreptafits la exis- ten. Nu se putea pune aici problema istoriei indiene, nici egip- tene.Termenul de istorie universal desemneaza in gura cerceti- torului un act unic, extrem de dramatic, al cZrui decor este peisa- jul cuprins intre Elada si Persia, El exprima sentimentul cosmic de un dualism riguros al orientalului, dar nu in polaritatea sa, precum in metafizica contemporan§, prin antiteza dintre suflet si spirit, dintre bine si rau, ci in periodicitatea sa’, ca 0 catastrofa iminenta invartindu-se intre dowd epoci cuprinse intre crearea si sfarsitul universului, ffcénd abstracjie de toate elementele ne- fixate, pe de 0 parte de literatura anticd, pe de alti parte de Biblie, de Cartea Sfanta cum mai este ea cunoscuta. in aceasta imagine a universului, “antichitate” si “epock modem” apar ca 1, Windelband: Geschichte der Philosophie, 1900, p.275 si usm. 2. in Noul Testament, apostolul Pavel reprezintS indecsebi conceptia ppolara, iar Apocalipsa mai ales concepfia periodic& despre univers. 33© sintezi curenté intre piggin gi evreu sau crestin, intre omul antic gi oriental, intre statuie si dogma, intre naturd si spirit sub forma temporal, deci ca o drama a nimicirit unora prin celelal- te, Tramifia istoricd poarti amprenta religioasi a unei inviet ‘Imagine limitata, fara indoiala, si intemeiatd pe idei in intregime provinciale, dar logicd si perfect in sine, rAménand legatf total de acest peisaj, de aceast’ colectivitate umand gi cu neputinf’ de dezvoltat in mod natural. ‘Adaugarea celei de a treia epoci — “epoca modem” a ‘noastré — a introdus, in aceast’ imagine, pe paméntul Occiden- tului, 0 tendinpi motrice, Imaginea oriental& era staffonard, 0 antitezd finiti ce persevera in echilibrul ei, cu 0 unicd acfiune divind drept centru, Admisd si imbrafisatd de o noua categorie de oameni total diferits, aceasta ia pe neasteptate, fara a atrage atentia asupra unei atare schimbari, forma unei finti, pomind de Ja Homer sau de fa Adam; posibilitigile au crescut de la aparisia iudeo-europenilor, a omului paleolitic si a omului maimugs pentru a urca sau a cobori, prin Terusalim, Roma, Florenfa sau Paris, dup§ voia istoricului, a ginditorului sau a astistului care interpreteazd imaginea trinitard cu o libertate neinfranat’. Conceptelor.complementare de paganism $i crestinism leva fost in_acest_fel_adiugat..conceptul definitiv de “epoca modem”, care, prin definiyie confine metoda si care, traséode par de la Criiciade, nu pare si mai admit o noua extensie’. Se crede cc ffi ca si indrazneascd cineva si 0 spun, ceva a inceput dinainte de antichitate si de Evul mediu: un al treilea tirdm ce ascundea un paradis, un summum, un tel ultim, a c&rai cunoaste- re exclusiva gi-o arogi fiecare, de la scolastica pani la socialist de astizi. Cunoasterea esoterici este Ia fel de comod ca gi la fel 1. Ea este recunoscuti in expresia disperati gi ridicold de “epocd ccontemporand”. 34 de mégulitoare pentru autorii ei. Foarte simplu s-a identificat sensul universului cu spiritul Occidentului aga cum se reflect el ‘in mintea unui occidental. Dup& aceea, céjiva mari ginditori au extras virtufi metafizice dintr-o séracie a spiritului, ridicand in stil o schema consacrati prin sensus ommium, fird a 0 supune lune! critic: serioase, ca fundamental unei filosofi si sicdindu-t tot timpul pe Dumnezeu, pretinzind ci el este autorul “planului universal”, Trinitatea misticd a varstelor oferea, de altfel, pentru gustul metafizic, o anume seductie, Herder numea istoria scoala de educare a speciei umane, Kant 0 dezvoltare a ideii de libertate, Hegel o autorealizare a-spiritului universal, afi altminteri. Dar, tofi cei care au insuflat datului absolut al trinitifi’ varstelor un ‘oarecare seis abstract au crezut cX au reflectat indeajuns asupra formei fundamentale in istorie. Imediat, la inceputurile culturii occidentale, apare ma- rele loachim al Florelor, mort in 1202, primul ganditor de forta tui Hegel, care demoteaz imaginea cosmicd a fui Augustin, si, ‘cu sentimentul integral al goticului pur, opune, ca al treilea element, noul crestinism al viemii religiei antichitafi si a Noului ‘Testament: domnia Tatélui, a Fiului si a Sfintului Duh, Bl a _zdruncinat pan in addncul sufletului pe cei mai de seamd fran- ‘iscani si dominicani, pe Dante si pe Toma d’Aquino, resusci- tind 0 gindire cosmic ce a pus putin céte puin st8pénire pe gandirea istoricd in cultura noastra. Lessing a ezitat si califice doar timpul lui drept posteritate’, opundndu-l timpurilor antice, gi a modificat aceasta idee a doctrinelor mistice ale secolului XIV in a sa Educatie a neamului omenese (cu stadiile copitiriei, adolescenjei si maturitifi), iar Tosen a dezvoltat-o in drama 1.K, Burdach: “Reforma, Renaytere, Umanism”, 1918, p48 gi urm, 2 Expresia “cei vechi”, in sens dualist, se intilnoste deja la Isagog din Porfiria (300 i:Ch.). 38Imparatul si galileeamal (unde gindirea gnosticd este intruchi~ pati de magicianul Maximos) si mu a depasit-o cu nici un pas in celebrul discurs de la Stockholm din 1887. Ideea de a scoate in {ata persoana ca un fel de normé defintiva este, in mod evident, o nevoie a sentimentului de sine al occidentalului Dar opera abatelui Florelor era o privire misticd in inte- riorul misterelor ordinii cosmice a lui Dumnezeu. Opera aceasta trebuia si piard orice semnificafie atunci cand am ajuns si facem din ea 0 concepfie rafionala si fimdamentul unet gandiri stiinpifice. Este tocmai ce s-a intmplat mereu intr-o masurd din ce in ce mai mare incepand din secolul al XVEl-lea. Dar aceasta este 0 metodi fragila in interpretarea istoriei universale si anume, — a da frau liber convingerilor religioase, politice sau sociale 51 a aborda in cele trei faze, de care nimeni mu indrimeste si se «ating, 0 directie ce duce exact in punctul in care ne gisim si care impune, dupa caz, ca masurd absolut, domnia inteligenfei, omenia, fericirea celor mul}i, evolufia economiei, uminile rafiu- nil, libertatea popoarelor, puterea asupra naturii, pacea universa~ 1a §i alte idei de acest fel, unor milenii de istorie, despre care s-a demonstrat c& nu au cuprins sau nu au ating misura exacls, pentru c& in realitate atunci se voia altceva decd voim noi acum. “in via, spune Goethe, mu avem alt scop evident decat viafa si ‘nu un rezultat al acesteia.” Prin aceste cuvinte se poate obiecta ‘impotriva tuturor tentativele celor care cred, ca niste naivi, o& rezolva printr-un program enigma formei in istorie. Tofi istoricii artelor gi stiinfelor speciale, inclusiv econo- migtii si filosofii, creioneazd aceeagi imagine. Astfel este vizuti “pictura” de la egipteni (sau de la camenii cavemelor) pana la “impresionigti”, “muzica” de la cAnturile orbului Homer pand la Bayreuth, “sociologia” de la locuitorii asezdritor lacustre pand la socialist; toate sunt vazute ca progresand rectliniu, bazate fiind [pe cutare constant’, ffrd a tua in seama posibilitatea unei limite - 36 jn durata artelor, legitura lor ox un peisaj sau cui o categorie lumand determinate, ale ciror expresii sunt acestea, uitind prin urmare cf toate aceste istori sunt o simpli addugire exterior a unui anamit numér de evolutii particulare ale unor arte particu Jare, neavand comun intre ele dec&t numele st citeva elemente de tehnicd manual Despre fiecare organism stim ci esto determinat de timpul su, de forma, de durata vieti sale si de fiecare din rani- festarile vii, condifionate prin calfuéfile speciei din care face parte. Niment nu va credo 3 un stejar milenar a tnceput si creasci mumai de astizi, Nimeni nu va agtepta de la omidi, pe care 0 vede crescnd zilnic, ca ea si continue s% creasca la fe peste ani de zile. in aceasté privinfé fecare posed’ cu absolut’ cestitudine sentimentul unei limite, care este identic eu cel al formel interne. Fai de istoria civilizatie’ superioare gi de vit rele ei progrese se afigeazd. din contri, un optimism excesiv, ci un fel de dispret pentru oficare experienpa istorica si deci or- gamed, Asifel incdt Gecare “postuleazi”, prin datele intémpli- toare ale momentului, o “continuitate” linear’ complet neobignu- id sf nu pentru c& 0 poate demonstra stiinjfic, ci pentru c& 0 doreste, Aici contém pe posibilitafile nelimitate, scojind din fiecare moment luat in considerate cite o teorie infantil a con- tinuitafi Dar “omenirea” nu are, intr-o mésuri mai mare decét fluturii sau orhideele, un scop, o idee, un plan. Mai degraba, “omenirea” este un concept zoologic sau 0 vorba goal’. indepar- ‘afi fantoma aceasta din zona problemelor formale ale istorici $1 vefi vedea apairand o multime neasteptat’ de forme reale. Dow Imenirea ? Dar aceasta este o abstracfiune, Din toate timpurit, ‘n-au existat niciodatd decat oaitieni $i mu vor exista niciodsti decdt amen" (Goethe citre Luden), - 1. 37neste aici o bogie, o profunzime, o emofie organica imensé ce a fost estompat pand astizi de cfte un cuvant sarcastic, o schemd fincremenit, si niscaiva “ideaturi” personate, in locul acestei imagini monotone a istoriei universale in formd linear’, ce nu poate fi tolerat doct inchizind ochii inaintea cantitapi strivitoa- re a faptelor, eu intrevad spectacolul unor culturi grandioase, ce ‘cresc cu o putere cosmic’ de inceput de lume intr-un peisaj fami- liar, legate toate de aceste peisaje in intregul curs al existentei lor, impriménd fiecare o forma proprie substanfei comune — uumanitatea — si care are fiecare 0 idee a ei, pasiunile, viaja, vo- inja, sentimental, moartéa ei — proprii. Aici exist culori, nuan- fe, miscari, nedescoperite inci de nici o cercetare a spiritului Exist’ 0 crestere si 0 imbatrinire a culturilor, a popoarelor, a limbilor, a adevarurilor, a divinitafilor, a peisajelor, aga cum existf stejari, pini, flori, ramuri, frunze tinere si batrfine, dar nu existf 0 “omenire” care si imbitrdneascd, Fiecdre culturd: are posibilitijle ei expresive noi care germineaz’, se maturizeazd si dispar fird intoarcere. ExistS multé artd plastic’, picturé, ma- tematicé, fizicd, toate complet diferite unele de altele in natura lor adancé, fiecare avind 0 duratd limitatd, fiecare desavargita in. sine, precum orice specie vegetala are flori si fructe propri, felul i propriu de crestere si imbatranire. Aceste cultur, naturi vii de ordin superior, cresc intr-o sublim& lips de griji, in ce priveste scopul lor, ca florile cdmpului, Ca plantele si animalele, ele apar- fin naturii vii asa cum o vede Goethe, iar nu naturii moarte a lui ‘Newton. Bu vid in istoria universal imaginea unei vesnice for- rari gi transformari, a unei deveniri gia unei pieiri miraculoase’a formelor organice. Istoricul de cabinet o vede ins sub forma ‘nei “tenii”, pregitind fd incetare alte epoci. Pe parcurs, seria “antichitate-Ev mediu-epoci modema” a sffrgt prin a-si epuiza efectele, in ciuda ingustimii si a strdciei fundamentirii sinjifice a istoriei, ea a fost totusi singura filoso- 38 fie ce mu a fost complet golitl de filosofie gi care ne-a ingiduit si ne ordonim cunostinfele: tot ce s-a clasat pana astazi in materie de istorie universal fi datoreazd o parte din confinut. Dar noi am ajuns de mult timp la miisura semnificativ a secolelor care inedpea cel mai bine in aceasth schem’. Sporirea rapid a ma- terialului istoric, mai ales a celui ce este in intregime in afara acestel scheme, incepea si cufunde imaginea fntr-un haos foarte mare. Tofi istoricii stiu gi simt acest lucru — aceia care mu sunt complet orbi — si pentru a nu fi victimele unui naufragiu total, ei se agala cum pot de singura schema ce le este cunoscutl Termenul de Ev mediu’, tiparit pentru prima dat in 1667 de profesorul Hiom din Leyda, este constrins si acopere astizi 0 masa informa in continua extensie, care intalneste o limita pur negativa in faptul c8 nu poate sub nici un chip atribui identtate color doud grupuri acceptabil ordonate. Nesiguranja teonilor si aprecierilor despre istoria persand, arab, rus sunt un exemplu. Desigur, nu se mai poate nega multi vreme c& aceasta pretinsé istorie a universului, do fapt restransi la inceput la regiunea Mediteranei orientale, este limitat ulterior, printr-o schimbare subita de decor, intre migratiile germaniice (eveniment ce nu are importang’ decat pentru noi, fiind mult exagerat, avand o semni- ficafie pur occidental’ si care nu privegte in nici un fal cultura arabi) si intre Europa central& si occidental’, Hegel a declarat cu o mare naivitate ci el nu finea seama de popoarele ce nu se incadrau in sistemul Iui istoric, Dar aceasta nu este docit 0 mérturisire a unui om onest despre ipoteza lui mefodic’, fir de ‘care um istoric nu ajunge niciodatd pan’ la capat. in acest sens se 1. “Evul mediu” este istoria regiuni unde domnea latina prearilor $i @ eruditilor. Prodigiosul destin al crestinismului oriental, care a ajuns pind in China print Turkestan si pnd in Abisinia prin Saba, au intr’poate aprecia penuria lucririlor noastre de istorie. intr-adevir astizi este 0 chestiune de tact istoric si arlfi care sunt carenfele {in cercetarea istoriei, care sunt luate serios in seama gi care sunt cele ce nu conteazs. Ranke este un bun exemplu. 8 Astzi noi gndim la scara continental. Numai filosofii gi istoricil ignorf acest hucra. Ce seinnificajié pot avea péitru noi niversalA gi al c&ror orizont se opreste Ia frontiera Europel occidentale ? Relativ la aceasti tem, citifi cele mai bune citi ale noastre. Cind Platon vorbeste despre ui i eleni opusi babarilor. Acest Iucru corespunde.pe.de-a intregul modului aistoric al viefi si al gfnditiiantice si, chia condifi, unor rezultate juste si pline de sens peniri greci. Dar ind Kant ineépe sf filosofeze asupra idealurilor etice, el afirma valabilitatea principiilor lui pentru tofi oamenii din’ toate timpurile gi de toate felurile. Dac’ mu o spune in mod expres, este pentru cd el crede c& acest lucru este manifest pentru el si pentru Cititorii lui In Estetica tui, principiul pe care fl formuleazi nu este cel al artei Tui Phidias gi Rembrandt, ci al artei in genere. Formele necesare ale gandirii postulate de el nu sunt totdeauna cele ale gandirii occidentale. O privite asupra lui Aristotel si a rezultatelor esenfialmente diferite ale filosofiei sale ar fi ardtat cexistenta unui spirit nu mai putin limpode, dar diferit ca structu- 14, care reflecteaz asupra lui insugi. Pentru gindirea rusi cate- ‘goriile occidental fel de strdine'%at 51 categorile gindiri chineze"salr grecesti._O infelegere reala si deplind a nofiunilor originate “tice este la fel de dificlé ca si aceea a nofiunilor 40 rusegti? sau indiene, iar pentru chinezul modem sau pentru arab, a chror inteligent& e complet diferiti de a noastré, flosofia de la Bacon la Kant nu are decat valoare de curiozitate. lati ceca ces lipseste ganditorului occidental si n-ar Urebui sii lipsescd focmai Jui: cunoagterea caracterului istoric relativ al acestor rezultate, ele insele 0 expresie a unei fiinge particulare $i numa a acesteia, congtinga ci valabilitatea lor are limitele necesare, convingerea ci “adevarurtile imuabile” si “cunostinjele eteme” ate occidentalului nu sunt adevarate decat pentru el gi eteme doar in cadrul imaginii Iui despre cosmos; datoria lui este s& le depigeascd pentru a le cduta pe acelea pe care omul altor culturi le-a dat la iveali cu o egal siguranja. Toate acestea aparjin actului de realizare a unei filosofii a vii- torului. Numai aceste lucruri se pot numi infelegerea limbajului formal al istorii, al universului viu. Aici nimic nu este constant si general, Nu se va mai vorbi de forme ale gdndirii, de regulile tragediei, de datorile statului, Valabilitatea universal a unei ‘det este o inferenf’ totdeauna falsa a sinelui despre altcineva. Mult mai suspect pare aceasta imagine in studiul gén- itorilor occidentali moderni incepnd cu Schopenhauer, centrul de gravitate a filosofiei se muti de la sistemul abstract fa etica practic’, iar problema cunoasterii este substituitd cu cea a viefi, —a voinjei de a trai, de a fi putemic, de a acjiona. Aici “omul” ‘nu mai este o abstracfiune ideal ca la Kant, ci este omul real al ‘epocilor istorice, cel care se grupeazi in populatii civilizate sau primitive pe suprafafa piméntului, care este chiar obiectul de studiu. Acest Iucru goleste complet de sens definifia structuri 1. Cf. tI p 361, not: pentru un rus autentic ideea fundamental’ a darwinismului este 1a fel de lipsiti de sens ca gi cea a sistemului copernician pentra arabi. 4cconceptelor ultime prin schema antichitate-Ev mediu-epoca mo- dem’, cu restricfile locale de rigoare. Aceasta este problema, Si privim. spre orizontului istoric al lui Nietzsche. Pe ce temeiui se sprijind 13 randul lor conceptele de decadent’, de nihilism, de rstumare a tuturor valorilor, de voinji de putere, ce sunt adéne inrddacinate in natura civlizafiei occidentale si hota- ratoare pentru analiza ei fara nimic_altceva.? Pe romani si pe freci, pe Renastere si pe Europa contemparana, adaugiind si 0 privire grabitd §i piezisé asupra filosofiei indiene, prost injeleast, — pe scurt, pe antichitate, pe Eval Vorbind stricto sensu, el nua mers mai departe, iar alti ginditori ai timpului au lau depasit, Ce raport are ins conceptul.dionisiacului cu... viaga 1a luntricd a chinezilor foarte civilizafi din timpul lui Confucius sau ‘cu viafa unui american modem ? Ce inseamna modelul supra- ‘omului pentru lumea Islamului ? $i ce sens le va da, ca antiteze ccreatoare, conceptelor natura / spirit, pagan / crestin. antic / mo- dem, sufletul unui indian sau al unui rus ? Tolstei, care neaga din adancurile sufletului su umanitar lumea ideitor occidentale, complet strdina gi indepartata, are cumva dea face cu “Evul ‘mediu”, cu. Dante, cu Luther-? Sau un japonez cu Parsifal si Zarathustra ? Un indian cu Sophocle ? tar Schopenhauer, Comte, Feuerbach. Hebbel, Strinberg, au oare un orizont intelectual mai vast ? Toati psihologia nu are oare o semnificafie pur occiden- tala, in ciuda pretengiei de universalitate a acesteia ? Ce comedie in feminismul 1ui Tbsen, care ni se infapigeazd gi cu pretentia de a atrage luarea aminte a intregii “omeniri”, cdnd faimoasei Nora, mare burghezi nordicd al cArei orizont echivaleazi cu un venit de la 2000 1a 6000 de marci, cu 0. educatie protestanta, ii sunt substituite sonia lui Cezar, doamna de Sévigné, 0 japonezi sau 0 f8ranci din Tirol | Tbsen insusi nus are insé decat viziunea ori- zentului clase oragenesti medii de ieri si de astizi. Conflictele a2 lui, ale caror temeiuri psihice dateazi cam de la 1850 si vor supravieui abia pan la 1950, nu sunt nici cele ale claselor de sus, i ale celor de jos, cel mult ale oraselor cu populatie neeuro- peana ‘Toate acestea sunt valori episodice locale, cel mai adesea restrinse la inteligenta momentana a marilor orage de tip occi- dental european, nicidecum niste valori “eteme” ale istorici “uni- versale”, $i totusi, céind aceste valori ar fi existat pentru genera- tule lui Ibsen si Nietzsche, acest fapt ar insemna tocmai necu- nnonsterea conceptului de istorie universal — care desemneaz nu o alegere, ci un tot — si nesubordonarea factorilor aflati in afara interesului modemilor, subestimafi sau neglijati. Ori, toc- mai aga se procedeazi in mare misura. Tot cea ce Occidentul a spus si a gindit pénd acum despre problemele spafiului, ale timpului, ale migcarii, ale numdrului, ale voinfei, ale cdsitorie!, ale prosperitatii, ale teatrului, ale stiinfei, a ramas indoielnic si insuficient, pentru cA s-a fintit gasirea solutiei in loc si se accepte cA mai multor intrebari le corespund mai multe ris- punsuri, cd orice problema filosoficl nu este decat dorinta refulata de a primi un raspuns sigur, deja dat, c& marile probleme ale timpului n-ar fi considerate niciodat& drept caduce si cA trebuie deci admis un grup de solufii istorice determinate, care numai i ansamblu pot — debarasate fiind in apreciere de toate raporturile particulare — si dezlege matile enigme. Pentra un bbun cunoscator de oameni nu exista nici un punct de vedere absolut exact sau absolut fals, in fata unor probleme la fel de anevoioase, precum cele ale timpului sau ale familiei, nu este de ajuns si examindm experienta personala, vocea interioara, ra- fiunea, parerea stramosilor ori a contemporanilor. Astfel nu aflam decdt cea ce este adevarat pentru cel ce chestioneaz’ si pentru epoca lui,.dar exist gi alte probleme. Aparifia altor cul- turi vorbeste un limbaj diferit, Pentru oameni diferifi exist ade- 43varuti diferite, Pentra un ganditor ele sunt valabile ori toate, ori nriciunul. Se infelege in ce masurd critica occidental a universu- Jui poate fi largit gi aprofimdats, in ce mAsur4, dincolo de relati- vismul inocent al Tui Nietzsche, rimén de elucidat probleme, ce finete are sentimentul formei, ce grad de incirciturd psihicd, ce enunjare la interesele practice, ce independenfa faja de ele si ce vastitate a orizontului rman de atins pentru a spune ca s-a infe- les istoria universal, universul-istarie ! 9 ‘Tuturor acestora, formelor arbitrare, inguste, exterioare, dictate de dorinfe personale care le-au impus in istorie, le opun ‘forma naturald “comercial” a devenirii universale, profiund ine- Tent devenirii gi ascuns’ numai privirii partiale. Eu fac acum apel la Goethe, Cea ce el a denumit natu- 1a vie si cova, ce idi ium: dick istorie-universal& este, in sens foatte larg; univers-istorie. Goethe cate, ca artist, n-a incetat si creeze viata, évolufia formelor, devenirea, nu creatul, finitul de- testa maténatica, aga cum o arata Wilhelm Meister’ si Poezie si Adevér. La el, universul mecanic era opus universiilui organic, natura moarta naturit vii, formula forme. Fiecare rind pe care} seria ¢a fizi¢ian trebuia s& arate imaginea’in devenire, “tiparul formei ce se dezvolta in viu". A retrai prin sentiment, intuifie, comparatie, certitudine Liuntric& nemijlociti, imaginafie exact i sensibild: aceasta a fost metoda lui pentru a-si'apropia misterul fenomenului in miscare, Ea este metoda cercetanit istorice in general. Nu exist alta in afara ei. Aceasta privire divind |-a ‘flicut si rosteasca, in seara batdliei de la Valiniy- in faja focurilor de tabard, ‘cavintele: “Din acest loc gi din acest rioment incepe o noua epocd in istoria Tumnit gi voi putegi zice c& afi fost de fafa”. Nici un geiiéral,nicitn diplomat, fird a mai-vorbi-de filosofi, nu ™ “4 a sumpit devenirea istoriei intr-o manier& direct, Este cea mai profuunda judecatioe a fost formulat8. asupra. unui, important eveniment istoric chiar in momentul cfnd acesta era in curs de desfagurare $i asa cum Goethe a pomit de la frunzé pentru a urmari cvolujia formelor vegetale, geneza vertrebratelor, formarea stra~ tunlor geologice, destimul naturii, me canzalitatea el, tot aga trebue studiat limbajul formal al istoriei umane, structura ei periodic. logica ei organicd, plecind de ta abundenga de fapte particulare ce se oferd simfurilor. Odinioaré omul se numra printre mulfimea organisme- lor de pe fata pamantului. Constitusia anatomicd, fiziologia, feno- meneie sensibile aparfin in intregime unei unitifi superioare. Nu facem exceptie decat aici, in ciuda afinitSfii ce se simte in profun- ame intre destinul plantelor si destinul oamenilor —- tema tema a oricarei creafii litice — si in ciuda asemandrii oricdtei istorii tumiane cu cea a oricarei alt grup de fiinfe vii superioare — tema a nenumaratelor povest, fabulafi, legende, Vrefi si faceri o com- parafie ? Faceji si acfioneze in profuncime, cu toatd puritatea, lunuversul cultural uman asupra imaginajiel, fird a4 constrange s& intre intr-un sistem preconceput; vefi vedea in cuvintele tunereje, credingé, maturitate, declin, pe care le-afi folosit regula astdzi mai mult ca oricdnd in exprimarea voastra, despre socicta~ te, moral sau esteticS, nu numai judecfi de valoare subiective si personal interesate, ci si denumiri finalmente obiective ale unor stiri organice. Agezafi cultura antic’ — fenomen in sine desivar- sit, materie si forma a sufletului antic, in faa culturilor egiptea~ 1, indiand, babilonian’, chinecd, occidentala gi chutafi ceva ce au tipic destinele schimbitoare ale acestoi mari entitii gi ceca ce este necesitate in abundenfa fatal de evenimente neprevizute: atunci vefi vedea derulandu-se imaginea istoriei universale care ne este familiar now’, oameni ai Occidentului, si numai nous. 45Daca de aici revenim la problema restrans8, ar trebui mai intdi cercetati morfologia situafiei europeano-americane, initial din Occident, intre 1800 si 2000. Von avea de definit timpul acestei epoci in intregul culturii occidentale, sensu ei fiind un capitol de viafi existent cu necesitate sub o forma ori alta in fiecare cultur’, vom avea de definit semnificatia simbolica organic a limbajului ei formal in politicd, arti, societate si in lucite spiritulu, ‘Un studiu comparativ permite cunoasterea “simultanei- api” acestei perioade cu elenismul, in special a apogeului ei cefemer — reprezentat de rizboiul mondial —-cu trecerea de la perioada elenisticd ta perioada roman. Romanismmul, cu simqul foarte ascufit al realitafitor, lipst de geniu, cu barbaria, cu disci- plina sa practic’, protestant, prisacd, ne va oferi intotdeauna nous, limitafi mereu la compara, cheia enigmei propriului wiitor Greci $i romani — prin aceasia se distinge $i destinul pe care I-am avut de cel care este iminent, Fiinde& am fi putut gi ar fi trebuit s& gasim in “antichitate” 0 evolufie pentru care a noastr§ este un pandant perfect, diferit in toate aspectele exteri- ‘oare, dar absolut asemnitor prin impulsul intem care duce ma- rele organism cétre propria implinire. Am fi descoperit, trisSturé cu trisituri, de la “rzboiul Troiei” si de la Cruciade, Homer si Céntecul Nibelungilor, wecand prin doric gi gotic, dionisiac gi Renastere, Polyclet si Sebastian Bach, Atena gi Paris, Aristotel gi Kant, Alexandru gi Napoleon, pnd la stadiul cetdpii cosmopolite sial imperialismului celor doud culturi, un perpetuu alter ego al propriei noastre realitaf Dar interpretarea imaginii istoriei antice care neva slujit aici ca fundament, cu ce partinire n-a fost ea mereu atacat’ 7 Ce 4% vanitate ! Ce partinire ! Aceasta pentru ci ne simfim rude prea apropiate “ale celor vechi” cfrora le-am ugurat nemésurat sar- ‘ina, in asemanarea exterioard se afl pericolul in care egueaza toate cercetiile asupra antichitagii, din clipa cdnd am trecut de fa tdentificarea gi de la clasificarea magistrali a sépiturilor ta interpretarea teoretic®. O prejudecaté tabu, ce ar trebui si sfar- ycascé prin a fi distrusé, vrea ca antichitatea si ne fie o ruda apropiati Lduntric, pentru ci noi suntem prezumptivi ei discipoli 1 copii. pentru ci am fost efectiv adoratori ai ei. intreaga activi- late religioasd si filosofica, artistic’ gi istoricd, socialé gi critica a secolului XTX era necesard nu pentru a ne invita s& infelegem in sfirgt teatrul Jui Eschil, doctrinele lui Platon, Apollo si Dionysos, statul atenian, puterea imperial romana, de care sun- tem foarte departe, ci pentru a ne face s4 simjim in fine imensa distant. care te instrdineaza si le indeprteazi, distanfS. mai sitanie poate decatintre zeii mexicani gi arhitectura indiand Ieile noastre despre cultura greco-romana au planat totdeauna intre dowd extreme unde, fri exceptie, schema antichitate-Ev mediu-epoca modem a determinat de fa primul contact perspectivele tuturor “pozifilor”. Unit eameni din viata publica, mai ales economisti, politicieni, juristi, gAsesc “ome- nirea actuala” intr-un progres mai mare, o apreciazl foarte nvult si 0 folosesc ca etalon pentru tot ce a precedat-o. Nu exist! un partid modem care si nu fi “apreciat” deja in activitatea lui principiile lui Cleon, Marius, Temistocle, Catilina gi ale grecilor. Albi, artiti, poefi, filologi, filosofi, nu se simt acasé nici acum, deci se retrag in cutare sau cutare trecut istoric, iau poziti si ‘gonese prezentul ca dogmatism absotut. Primii vd in elenism un fel de “eu nu sunt ined acolo”, ceilalji in epoca modern’ un “eu deja nu mai sunt acolo”, merew impresionafi de imaginea istorica lineardce uneste cele doua epoci 7in aceasta antiteza se intdlnese cele dou suflete ale Tui Faust, Pritnejdia celui dintai este degerticiunea inteligentei Din tot ceea ce a fost culturd si reflex al sufletului antic, ele nu mar fin in main decat un fascicul de fapte sociale, economice, politi- ce, fiziologice. Restul capita un caracter de “consecinfa secun- dar", de “reflex”, de “acompaniament™. Despre preponderenta mitului in corurile Jui Eschil, despre vigoarea piménteand in plastica greacd cea mai veche si in coloana doric’, despre ardoarea cultului apollinic, despre profunzimile, inc& reminiscen- te, ale cultului imperial la romani, nici cele mai mici urme in cirjile lor, Secunzii, romantici intdrziafi in cea mai mare parte, precum cei trei profesori din Bale: Bachofen,. Burckhardt, Nietzsche, sucomb’ sub ameninjarea pericolului oricdrei ideo logit. Ei se pierd in zonele cefoase ale unei antichitii ce este un simplu reflex al mentalitafii lor, fiziologic constituité, Ei arata ineredere in fragmentele de literaturd veche, dar niciodat§ cultura na fost atat de prost reprezentatd ca de marii scritori,’ Alpti se sprijind mai mult pe unele surse mai prozaice, inscripfii, monede, documente juridice, pe care Burckhardt si Nietzsche ie-au dis- prefuit prea mult, spre paguba lor asumandu-si literatura tradifionala, adesea cu un sens minim al adevarului gi al realita~ fii, Astfel, chiar din cauza fundamentarii cntice diferite, ei nu 1. Alegerea crestomafiilor este decisivs, nefiind dependent’ numai de hazard. ci de 0 tendinfd fundamental’, Aticismul din epota lui August, obosit, steril, pedant, tind in trecut, a creat conceptul de clasici $i a admis ca atare un foarte mic grup de autori greci pand la Paton, Restul, intre care bogata literatura elenisticd in totalitate, a fost respins gi pierdut in intregime. Acest grup, datorat preferintei gi ‘gustului unor profesor, care a fost conservat in cea mai mare parte, a fost apoi determinant pentru imaginea ideal a “antichitiii clasice” Ja Florenta, ca si in scrierile tui Winckelmann, Hélderlin, Goethe si chiar Nietzsche, 48 pputeau sd se ia in serios, Nu gtiu ca Nietzsche si Mommsen s&-si fi acordat vreodatd unul altuia cea mai mic& atentie. Nici unul, nici celSfatt n-a atins insé altitudinea de unde putea si domine aceasta antitezi si si 0 poata reduce ia zero, lucru ce totugi nu era imposibil. Cel ce se rizbund aici este prin- cipiul cauzalitafii pentru cd a fost transferat din domeniul stinge- lor naturii in cel al cercetAti istorice. Se ajunge.inconstient fa un pragmatism de suprafafi, prin imitarea imaginii cosmice din fizi- é fird a clasifica limbajul formal al istoriei, care are o structur foarte diferitd. Nu s-a gisit nimic mai bun pentru a supune masa informatiei istorice unui studiu organizat i aprofundat, decat tratarea unui complex de fenomene ca primare, ca 0 cauzi, §1 subordonarea altora considerate ca secundare, ca niste efecte sau consecinfe, Pragmaticii nu au fost singurii care au cizut in cursa; Tomanticii au avut aceeagi soart, pentru cd istoria nu s-a relevat in fata privisit lor visitoare cu logica ei proprie, iar nevoia de a defini o necesitate imanenté, cu 0 existenJa sensibild, era putemi- 8, precum Schopenhauer, care intoarce spatele istoriei in gene- ral, pierziind orice sperantf Sd spunem de-a dreptul ci exist o maniera materialist si 0 manier§ idealist de a vedea antichitatea. Partizanii celei dintai deciar’ c& coborarea unei pante are drept cauzi urcarea celeilalte. Ei demonstreazi — fri indoiala, intr-un mod peremptoriu — ci regula aceasta nu admite nici 0 excepfie. Astfel, la ei regsim cauza gi efectul si, fireste, faptele sociale gi sexuale, in orice caz pur politice, reprezinta cauzele, iat faptele religioase, spirituale, artistice, efectele (atunci cénd materialis- mul admite totugi pentru cele din urma denumirea de fapte). Invers, partizanii idealismului demonstreazi cA urcarea unei pan- 49te are drept cauzé coborirea celeilalte si 0 dovedese cui aceeasi exactitate, Bi se pierd in culte, mistere, rituri, in secretele ascunse Drintre randuri si judecd viafa triviald de toate zilele, consecing penibila a im-perfectiunii pamantegti, demna abia de o privire piezis, Atunci lanful cauzal se zireste distinct si fiecare susfine c& celdlalt nu vede ori nu vrea s8 vad coeziunea manifest a lucrurilor gi sfirgeste prin a-gi acuza adversarul de orbire, de sla biciune, de idiofenie, de absurditate sau frivolitate, de filistinism vulgar, ficéndu-le ciudat sau original cu orice pref, Partizanit idetlor, ai ideologiei, se simt ultragiagi cand li se vorbeste cu setiozitate de problemele financiare la eleni si in locul oracolelor absconse ale Sibylei din Delphi li se dezvaluie vastele afaceri bancare la care se pretau preofii de la Delphi folosind tezaurul templului, Politicianut ins& ride de cet ce-si consuma admirafia pentru formulele sacre ori pentru vesmintele efebilor atici, in loc 4 scrie despre lupta de clasa in antichitate o carte impodobité cu belgug de vorbe mari, cum se obignuieste astizi Primul tip este deja prefigurat in Petrarca. Acest tip a creat Florena si Weimar, conceptele de Renagtere si de clasicism jin Occident. Al doilea tip se intdineste la mijlocul secolului XVII, la inceputurile politicii civilizate si ale economiei mondiale a oragelor, deci mai intai in Anglia (Grote). fn fond, acestea sunt ‘conceptele de om civilizat si de om cultivat opuse aici, 0 opozitie profunds gi foarte umand care face sensibile, dar si estompeazi lacunele cefor dowa puncte de vedere ‘Sub acest aspect materialistii procedeazA ca si idealist De asemenea, fara stire sau intengie, ei au ficut in aga fel ca si le depinda cunoasterea de dorintS. De fapt, toate spiritele mai im- portante, fri excepfie, au czut in genunchi in fafa imaginii antichit&fii, renunfand in acest caz unic la éritica excesiva, Cer- cetarile asupra antichitafii s-au impiedicat totdeauna in libertatea si in forfa lor de un soi de spaima sacrd ce le-a intunecat rezulta~ 50 tele intreaga istorie nu cunoaste alt exemplu de cult atdt de pasi- ‘onat inchinat de o culturé memoriei alte’ culturi, Faptul cf anti- chitatea a fost ideal fegati de epoca modem printr-un “Ev mediu” ce se intinde de-a lungul unui mileniu intreg, de istorie putin exploratd, aproape disprefuita, nu este o expresie a acestei devofiunt chiar din epoca Renasterii ? Noi ceilalfi, europeni din Occident, am sacrificat “anticitor” puritatea gi independenya artei noastre, interzicdndu-ne orice acfiune inainte de a arunca o privi- re in diagonal spre “sublimul model”; am transferat de fiecare data prin génd, prin sentiment, in imaginea ce ne-o faurisem despre greci $i romani, dorinfele si visurile cele mai intime ale propriulu nostru suflet. Uin psiholog, al spiritului va povesti intr-o 2 istoria acestei iluzii fatale — a coea ce noi, incd din perioada -gouculut, am admirat ca apartindnd antichitaii, Pujine lucrani ar fi mai instructive pentru a infelege din interior sufletul occidental, de la imparatul Othon al [l-lea, prima victima a. spiritulut mmendional, pand la Nietzsche, care a fost ultima, Goethe vorbeste cu entuziasm, in a sa Caldtorie in alia, despre arhitectura lui Palladio, fai de care se remarcd astazi 0 atitudine foarte scepticd, din pricina stilului rece si aca- demic. Apoi, el viziteazk Pompei si nti-i ascunde deceptia, cdci nu resimte decét o “inypresie stranie, aproape penibila”, Ceea ce cl spune despre templele din Pompei s1 din Segeste, capodopere ale artei elene, este confuz gi nesemnificativ. Evident, el n-a recu- nnoscut antichitatea atunci cénd ea i s-a infitisat in toatd opulenta cei materiala, Cu el lucrurile stau insd fa fel ca gi cu tofi ceilalf. Tori se feresc foarte tare si observe prea multe elemente ale anti- chitajii pentru a-si salva astfel imaginea for, interiorizati deja ““Antichitatea” lor a fost de fiecare dati fundalul unde si-au disimulat un ideal de'viafa pe care ei singuri fl creaserd si-1 hra- niserA cu partea cea mai bund a singelui lor, un rezervor pentru propriul sentiment cosmic, o fantomd, un ideal. Ei se dau in vant, 31{in cercurile literare si in saloanele de poezie, dupa descrierile ‘ndraznefe ale viefii din marile orage antice ficute de Aristofan, Juvenal, Petronius, in care se vid miurdaria si plebea din sud, scandalurile, violurile, pederastii, curtezanele, cultul falic, orgile cezarilor; aceleagi porjiuni din realitate surprinse in orasele din jr le stamesc lamentafii si grimase, fcdndu-i si se dea deopar- te: “in orage mu este bine sa traiegti: aici se intdlnese mult prea ‘multi agitatori”. Aga grdit-a Zarathustra ! Ei glorifica gandirea politic’ a romanilor, disprefuind ideile politice care in zilele noastre au legaturi cét de mict cu treburile publice. Exist 0 categorie de cugetatori pentru care diferenjele intre toga si pal- ton, intre circul bizantin gi tribunele englezesti din Hyde Park, jntre drumurile montane antice si cdile ferate transcontinentale, intre trireme si vapoarele cu aburi, intre Lincile romane si baionetele prusace, respectiv canalul de Suez, chiar dac& acesta ar fi fost construit de un faraon sau de un inginer modem, poseda virtufi magice care adorm irezistibil orice privire liber. Ei nu ar admite cd 0 magina-cu aburi este simbolul unei pasiuni omencsty si expresia unei energii spirituale, numai dacd inventatorul ei ar fi ‘cumyva Heron din Alexandria, Ar acuza de blasfemie pe oricine le-ar vorbi de incalzire central sau de calitatea cirfilor la ro- loc de cultul Marii Mume de pe muntele Pessimus, Alfii nu vid ins& mimic tn plus. Ei cred c& au epuizat esenfa acestei culturi, att de straind de noi, cfind vorbese despre _sreci ca despre sosile lor; deducfie lor nu depaigesc niciodatt un sistem de similitudini ce nu ating nici macar in treacit sufletul anticilor, Ei nu se indoiesc deloc ci termeni precum republic’, libertate, proprietate, desemneaz acum ca gi atunci,niste lucruri cce nu au intre ele o afinitate cat de mica. Isi bat joc de istoricii din vremea lui Goethe gi de naivitatea cu care acestia isi etaleazs idealul politic in Iucrarile de istoie anticd, sau de entuziasmul ‘manifestat in apararea sau acuzarea lui Lycurg, Brutus, Caton, 52 Cicero, August. et ingig. sunt insé incapabili s& serie un capitol fara a da in vileag partidul cAruia fi aparfine gazeta de dimineatd la care colaboreazi. De altminteri, pufin.conteazd daca privim trecutul cu ochii Iu: Don Quijotte sau-ai tui Sancho Panza: nici una din cele doud cai nu duce la atingerea scopului. La urma urmei, fiecare $i-a ingaiduit s8 scoata in relief partea din antichi- tate care, din intmplare, réspunde.col-mai-bine-convingerilor $1 pirerilor personale: Nietzsche — Atena presocraticd, economistii perroada elenistic’, politicienii — Roma republicand, poeti — epoca imperiala. ‘Trebuie spus ci fenomenele religioase sau estetice prece- 43 fenomenele sociale sau economice ? Nu, nu exist nici antece- sent, nici consecin{a. Cel ce a ajuns la-o.fibertate absolut a abordirii nu giseste dincolo de toate interesele personale, de orice fel ar fi, nici dependenfa, nici priortate, nici relatie de ta ccauzi la fect. in general nici o deosebire intre valoarea gi impor- xanga faptefor. Ceea ce conferd importanfs flecdrui fapt particular este puritatea mai multi sau mai puting si forfa mai mare sau mai micé a Timbajului formal, puterea sa de simbolizare, dincoto de bine $i de rau, marefia si josnicia, utlitarismul si idealismul 12 Privit in aceasta lumina, declinul Occidentului nu in seamnd nici mai mult nici mai pufin-deedt problema civil Aici ne aflim in fata uneia din chestiunile fundamentale ale intregii istorit-modeme. Ce-este civilizafia priviti-ca 0 conse- cing organicd si logicd a unei culturi, ca implinire gi sfargit al acesteia ? Fiecare cultura are propria ei civilizatie, Pentni prima ‘card aceast distinctie vag de pand acum, desemnat& prin coi doi termeni, cu iz etic, este acceptati in sens periodic, pentru a 3exprima 0 succesiune organicd riguroasa si necesaré. Civilizatia este desrimul inevitabil al culturi. Aici este atins apogeul, de unde problericle ultime cele mai abrupte ale morfoiogiei istoriei Pot pritni solutia, Civilizaiite sunt stadiile cele mai superficial gi mai artificiale pe care le poate atinige'o comunitate-umand supe- rioard, Ele reprezinté un sfargit; ele urmeaz devenirea ca de- venit, ca €xistent, urmeazé viala ca moarte, evolugia ca increme~ hire, peisajul si copilaria spintului, vizibile in donc gi gotic. ca imbatranice.a spiritului si ca metropot& pietrificati. Ele reprezin- 18 un soroc irevocabil, dar la care se ajunge intotdeauna dintr-o profunda necesitate Numai astfel se va infelege c& romanut este succesonu! elenului, Numai astfel se poate privi antichitatea tarzie intr-o lumina ce-i tradeaza secretele cele mai intime. Caci ce poate si nne spun’ faptul —.contestabil numai prin vorbe lipsite de confinut — ci romanii erau barbari, barbari care nu preceds, ci incheie 0 mare civilizatie ? Fara spirit, fird filosofie, Gard o arta propre, legati fara jend de succesul practic, romani se ridic3 precum barierd intre cultura greaci si neant. Imaginatia lor care viza mumiai practica — ei posedau un drept sacru ce regia raporturile intre'zei i cameni ca intre nigte persoane particulare, dar nu aveau nici m&car o legend’ divind de origine propriu zis romand — este o trisiturd neintalnité nicdieri la Atena. Suflet grec gi inteligen|& romana —- iat despre ce este vorba, Acesta este si diferenta intre cultura si civilizaie. Lucrul acesta nu este adevirat decdt pentru antichitate. Tipul spiritual putemic, lipsit in intregime de metafizicd. apare insi mereu El tine in maini destinul spiritual gi material al fiecdrei perioade tarzii. Avesta s-2 exersat in imperialismul babilonian, egiptean, indian, chinez, roman, in astfel de perioade budismul, stoicismul, socialismul s-au maturizat si au ajuns la stadiul de doctrine mondiale defini- tive, in stare si inflacdreze incd si s& transforme odinioaré in 54 substanjd, inv profunzime, un grup uman pe cale de disparitie. Civilizatia purd, in stare de fapt istoric, consta jn exploararea \weptatd a formelor ajunse in faz anorganic’ si moarta Trecerea de ta culturd la civilizafie se realizeaza in anti- chitate in secolil IV, iar in Occident in secolul XIX, De acum inainte nu se mat iau mani decizii spirituale ca in timpul migearia orfice sau al Reformei in “lumea intreaga. unde nu se afl, la urma urmei, nici mécar un singur sat insignifiant, ci in trei sau patru mari metropole care au inghifit toaté substanfa istoriei si in {aja cirora intregul peisaj al unei culturi decade la rangul de pro- vincie, careia, la randu-i, nui ramane decit si hrdneascd metro- polele cu tot restul celor mai buni oameni ai ei. Mecropola si provincia — concepte fundamentale ale oricitei civilizatii — determina aparitia unei probleme formale de istorie, complet now’, aceea cH noi continusim si trim astazi fara a sesiza cétus! de putin importanga ei, In locul universului — un.orag, un punct unde se concentreazi intreaga viaféa-unor regiuni intinse, in timp ce restul se ofileste; in locul. unui popor cu bogate forme culturale, care a crescut pe un sol fertil,iatd-i pe noit nomaz, pe locuitorié parazifi ai marilor orage, pe oamenii unei realitéti des- urate, fara traditie, inecati in masa informa si agitatd, fara reli- je, inteligengi, sterili, urénd din adncul lor spiritului grénese (ca gi noblejea pmdnteand a cirei expresie superioari este aces- ta) — ce inseamnd acest pas gigantic catre anorganic, cAtre sfargit ? L-au facut Franfa si Anglia, iar Germania este pe cale si-l facd. Dupi Siracuza, Atena, Alexandria, vine Roma. Dupa Madrid, Paris, Londra. urmeazd Berlin si New York. A deveni provincie este destinul unor regiuni intregi din afara razei unuia din aceste mari orage, precum odinioara Creta si Macedonia, iar 38astizi nordul scandinav! Odinioard se dideau adevarate batalii pentru fundamen- ‘area ideii unei epoci si lupta se angaja pe tiramul problemelor metafizice puse prin dogma si cult intre spiritul pamantean fcdnesc (nobilimea si clerul) si spiritul “monden” al patriciatului vechilor oragele celebre in epocile dorice gi gotice. Astfel s-au dat luptele pentru eligia_Iui Dionysos, de pildi, sub tirarul Kleisthenes din Sikyon*, ca si pentra Reform’ in oragele im- periale germane sau in rézboaiele hughenote. Dar tot aga cum acele ordgele au sfargit prin a tnvinge regiunilé rurale — o con- stiingd pur citading a universului se intélneste deja la Parmenide si Descartes — la fel, ele au fost invinse la réndul, lor de ‘metropole, Acesta este procesul caracteristic tuturor epocilor trai, ionicd sau barocd. Astizi, ca si in epoca elenismului, 1a petiferia ciruia s-a edificat un mare oras artificial — Alexandria, == oragele de cultura — Florenfa, Namberg, Salamanca, Bruges, Praga — au devenit orage provinciale si opun spiritului ‘marilor metropole o rezistenfd intern’ deandidajduit. Metropol’, ras mondial, inseamna cosmopolitism in loc de “patrie”’, sim, rece al realitdtii in loc de respect pentru tradije gi fii ei, ateism 1, Nu se poste uita, atunci cdnd se studiazd Strindberg gi Ibsen, c& indeosebi ultimul nu a fost decét un musafic in atmosfera civilizati, tunde problemele lui se ofifesc. Motivele din Incendiu si Rosmer- holm constituie un amestec manifest de provincialism inniiscut gi de otizont citadin teoretic si livresc. Nora este imaginea prima a unei provinciale delicvente din cauza lecturi 2, Acest tiran a interdis cultul eroului Adraste gi declamarea cdnturi for lui Homer, cu scopul de a ridica la noblefea doric& obargile lui spirituale, 3. Cuvaint profund ce igi implineste injetesul de cénd barbarut devine fom de cultura gi il pierde iarisi atunci cénd onl civilizat adopt deviza: ubi bene, bi patria. 56 stiingific ce pietrifick religia inimii care I-a precedat, “societate” in loc de stat, dreptun’ naturale in loc de dreptuni dobéndite Banul, ca o tnufie a anorganicului, abstract, golit de orice ra- porturi eu semnificaiile paménturilor fertile si cu valorile unei ‘economii domestice primitive, este un avantaj pe care romanit i aveau fafé de greci. De atunci, orice concepfie sublima despre univers a fost gio problemd de bani. Nu stoicismul grecului ‘Chrysipos, ci stoicismul tarziu af Iuj Cato si Seneca intemeiat pe avere! (si nu ¢ vorba de gandirea etico-sociala a secolului XVIII, ci de aceea a secolului XX, cand se doreste 0 trecere de la agitatia profesionala lucrativa... la acfiune) este 0 afacere a unor milionari. Oragul mondial, metropola, nu are inguntru un popor, ‘ci 0 mas, Incapacitatea de a infelege valorile tradifionale — el ‘combate astfel cultura: (nobilimea, biserica, privilegtile. dinastia, convenfiile atistice, posibilitatea uni limitari a cunoasteit stiin- fifice); inteligenta lui rece gi perspicace, superioara inteligentei de tip fArnesc, naturalismul lui cu un infeles total nou, ce isi are originea in instinctele cele mai indepartate gi in condifiile primi- tive ale viefii, dincolo de Socrate si Rousseau gi mult mai inapoi, jn urma lor, in privinfa tuturor chestiunilor sexuale si sociale; ‘panem ef circenses care reapare sub vesméntul luptei pentru salarii si al luptei de pe terenurile de sport, toate acestea insemnd, pe lang’ cultura’ definitiv incheiat’, pe lang provincializare, 0 forma complet nou’ gi tirzie, lipsiti de vitor, dar inexorabild, a cexistenjei umane. atl deci ce trebuie sd vedlem, nu cu ochii unui om poli- tic, partizan al unei ideologii, nu cu ochii unui naturalist de ‘ocazic — acestia tofi privesc Iucrurile din cutare ori cutare 1. De aceea pritaii romani care au trecut Ia crestinism erau gi cei care, financiar vorbind, nu puteau ajunge sa dobéndeascd 1 calitatea de stoici. CPt. 1, p.602 gi urm, 37“punct de vedere” — ci de la 0 inalfime atemporala, cu privirea afintité spre universul formal al istoriei ce dateaza de mit $i mii de ani, dacd vrem cu adevarat si infelegem grava crizi a prezentului Eu vid simboluri de prim marime in: mizeria in- spaimantdtoare.a-poporufui-roman ridicat in sla in inscripfi temut de la departare de galt, de greci, de parti, de sirieni, dar care locuia in timpul triumvirului Crassus, atotputemic speculant de imobile, in case cu mai multe etaje, inchiriate in suburbiile ‘obscure ale capitalei, de unde auzea cu indiferengé sau cu un soi de interes ‘sporti de cutare sau cutare expedifie militard vic- torioasi; in obligafia ce a impus mai multor familii ale fostei nobitimi,"urmagl a calor ce invinseserd pe celfi, samnifi gi pun, care au trebuit si-si predea regedingele strimogesti si sf se mute in sordide spalii locative pentru simplul motiv c& nu participasera la mizera’operatie speculativa: in infricosatoarea groapa comund care, in vreme ce de-a lungul Viei Appia marii bancheri ai Romet ridicau mausolee, admirate pan’ in zilele noastre, primea, ‘data cu cadavrele animalelor si cu gunoaiele urbei, pe mortii plebei, pand’in ziua cénd, de teama epidemiilor, August a astupat groapa ce a servit, apoi, lui’ Maecena pentru celebra lui grédind in sfirgit, in constructiile sfidatoare gi gigantice ale romanilor, care se invecinau cu arhitectura de profunzime, dar gi modest.a grecilor din vechea Atend depopulata, ce tréia din banii turistilor 3i din mila strdinilor bogafi — precum regele evreu lrod — gi unde cilitorii din plebea romana rapid imbogatita. ramaneau guri-casci in fata operelor din secolul hui Pericle pe care nu le infelegeau mai mult decat excursionigtii americani; care nici ei niu infeleg Capela Sixtind a lui Michelangelo, aceasta dup ce au achizifionat la prefuri fabuloase, la moda, toate piesete de mo- bilier artistic ce le-au iegit.in cale. in astfel de lucruti, pe care istoricul nu le lauda mai mult decat le blameazi, cdntarinda-le 38 insd din punct de vedere morfologic, cel care a invatat sé priveasca gaseste 0 idee imediata si clara. Se va vedea c§, incepand din acel moment, toate marile conflicte de idei in politicd, arta, sting, simfire, se ageazd sub semnul acestei antiteze unice. Ce este politica unei epoci civili- zate a ailei de maine in opozifie cu politica unei epoci cultivate a ailei de ieri ? in-antichitate exista retorica, in Occident exist jur- nalismul, amandoua in serviciul acestei abstractii, ce reprezinté puterea civilizafiei: banul', Spiritul financiar patrunde pe nesim- fite in formele istorice ale fiinfei colective, adeseori fir a le mo- difica sau fra a fe distruge, ferit-a sfantul. Prin forma, statul roman a rimas, de la intdiul Scipio (Africanul) la August. mult mai stafionar decat se crede indeobste, Marile partide nu mai sunt ins& decdt in aparenté central gravitational al actelor deci ve O minoritate de minfi superioare, ale cdror nume nu se afla poate printre cele mai cunoscute in momentul de fafa, decid totul, pe cita vreme marea masi a politicienilor de rangul doi, oratori si tribuni, deputafi gi jumalisti, alesi ai unor zone provinciale, in- trefin in mulfime ideea libertatii de a dispune de propria soarta Dar arta ? Filosofia ? Idealurile epocitor platoniciand gi kantiant erau semnificative in general pentru.o comunitate umand superi- ard; cele ale elenismului si ale contemporaneitapii, socialismul inainte de toate, ca si fratele siu spiritual — darwinismul, cu ideile total antigoetheene ale luptei pentru existenta si ale selectici naturale, apoi problemele feministe si maritale ale tui Ibsen, 1. La Roma gi Bizant s-au ridicat case locative de Ia 6 la 10 etaje pe strdzi inguste, de cel mult 3 metri— care se prabugeau foarte des cu locatari cu tot. din pricina lipsei oricdrei autoriziri a politi pentru orice fel de constructie. Majortatea acelor cives roman

S-ar putea să vă placă și

• It Ends with Us: A Novel

  

  De la Everand

  It Ends with Us: A Novel

  Colleen Hoover

  Evaluare: 4.5 din 5 stele

  4.5/5 (5749)
• The Subtle Art of Not Giving a F*ck: A Counterintuitive Approach to Living a Good Life

  

  De la Everand

  The Subtle Art of Not Giving a F*ck: A Counterintuitive Approach to Living a Good Life

  Mark Manson

  Evaluare: 4 din 5 stele

  4/5 (5794)
• The 7 Habits of Highly Effective People

  

  De la Everand

  The 7 Habits of Highly Effective People

  Stephen R. Covey

  Evaluare: 4 din 5 stele

  4/5 (353)
• • Reviste
  • Podcast-uri
  • Partitură
• The Perfect Marriage: A Completely Gripping Psychological Suspense

  

  De la Everand

  The Perfect Marriage: A Completely Gripping Psychological Suspense

  Jeneva Rose

  Evaluare: 4 din 5 stele

  4/5 (1107)
• The Art of War: A New Translation

  

  De la Everand

  The Art of War: A New Translation

  Sun Tzu

  Evaluare: 4 din 5 stele

  4/5 (3044)
• The Covenant of Water (Oprah's Book Club)

  

  De la Everand

  The Covenant of Water (Oprah's Book Club)

  Abraham Verghese

  Evaluare: 4.5 din 5 stele

  4.5/5 (519)
• The Subtle Art of Not Giving a F*ck: A Counterintuitive Approach to Living a Good Life

  

  De la Everand

  The Subtle Art of Not Giving a F*ck: A Counterintuitive Approach to Living a Good Life

  Mark Manson

  Evaluare: 4.5 din 5 stele

  4.5/5 (20011)
• Pride and Prejudice: Bestsellers and famous Books

  

  De la Everand

  Pride and Prejudice: Bestsellers and famous Books

  Jane Austen

  Evaluare: 4.5 din 5 stele

  4.5/5 (19653)
• The Handmaid's Tale

  

  De la Everand

  The Handmaid's Tale

  Margaret Atwood

  Evaluare: 4 din 5 stele

  4/5 (13186)
• The Hobbit

  

  De la Everand

  The Hobbit

  J. R. R. Tolkien

  Evaluare: 4.5 din 5 stele

  4.5/5 (25133)
• Never Split the Difference: Negotiating As If Your Life Depended On It

  

  De la Everand

  Never Split the Difference: Negotiating As If Your Life Depended On It

  Chris Voss

  Evaluare: 4.5 din 5 stele

  4.5/5 (3271)
• Art of War: The Definitive Interpretation of Sun Tzu's Classic Book of Strategy

  

  De la Everand

  Art of War: The Definitive Interpretation of Sun Tzu's Classic Book of Strategy

  Stephen F. Kaufman

  Evaluare: 4 din 5 stele

  4/5 (3321)
• Good Omens: A Full Cast Production

  

  De la Everand

  Good Omens: A Full Cast Production

  Neil Gaiman

  Evaluare: 4.5 din 5 stele

  4.5/5 (10904)
• And Then There Were None

  

  De la Everand

  And Then There Were None

  Agatha Christie

  Evaluare: 4.5 din 5 stele

  4.5/5 (8932)
• Remarkably Bright Creatures: A Novel

  

  De la Everand

  Remarkably Bright Creatures: A Novel

  Shelby Van Pelt

  Evaluare: 4.5 din 5 stele

  4.5/5 (5465)
• The 7 Habits of Highly Effective People: The Infographics Edition

  

  De la Everand

  The 7 Habits of Highly Effective People: The Infographics Edition

  Stephen R Covey

  Evaluare: 4 din 5 stele

  4/5 (2475)
• Freakonomics Rev Ed

  

  De la Everand

  Freakonomics Rev Ed

  Steven D. Levitt

  Evaluare: 4 din 5 stele

  4/5 (7848)
• The Hobbit

  

  De la Everand

  The Hobbit

  J. R. R. Tolkien

  Evaluare: 4.5 din 5 stele

  4.5/5 (24585)
• American Gods [TV Tie-In]: A Novel

  

  De la Everand

  American Gods [TV Tie-In]: A Novel

  Neil Gaiman

  Evaluare: 4 din 5 stele

  4/5 (12519)
• American Gods: The Tenth Anniversary Edition

  

  De la Everand

  American Gods: The Tenth Anniversary Edition

  Neil Gaiman

  Evaluare: 4 din 5 stele

  4/5 (12945)
• Wuthering Heights (Seasons Edition -- Winter)

  

  De la Everand

  Wuthering Heights (Seasons Edition -- Winter)

  Emily Brontë

  Evaluare: 4 din 5 stele

  4/5 (9486)
• Habit 1 Be Proactive: The Habit of Choice

  

  De la Everand

  Habit 1 Be Proactive: The Habit of Choice

  Stephen R. Covey

  Evaluare: 4 din 5 stele

  4/5 (2556)
• How To Win Friends And Influence People

  

  De la Everand

  How To Win Friends And Influence People

  Dale Carnegie

  Evaluare: 4.5 din 5 stele

  4.5/5 (6513)
• Habit 3 Put First Things First: The Habit of Integrity and Execution

  

  De la Everand

  Habit 3 Put First Things First: The Habit of Integrity and Execution

  Stephen R. Covey

  Evaluare: 4 din 5 stele

  4/5 (2506)
• Habit 6 Synergize: The Habit of Creative Cooperation

  

  De la Everand

  Habit 6 Synergize: The Habit of Creative Cooperation

  Stephen R. Covey

  Evaluare: 4 din 5 stele

  4/5 (2499)
• The 7 Habits of Highly Effective People

  

  De la Everand

  The 7 Habits of Highly Effective People

  Stephen R. Covey

  Evaluare: 4 din 5 stele

  4/5 (2564)
• Good Omens

  

  De la Everand

  Good Omens

  Neil Gaiman

  Evaluare: 4.5 din 5 stele

  4.5/5 (12010)