Documente Academic
Documente Profesional
Documente Cultură
1. DefiniŃia investiŃiei
2. Tratamentul naŃional
3. Rezolvarea disputelor
4. CerinŃele de performanŃă
5. Stimulente pentru investiŃii
1
TEMA 1
Rezumat
În principiu, există mai multe obiective (Ńinte) ale politicii economice de ansamblu:
Stabilitatea macroeconomică
Coordonarea sistemului global de politici economice
Cadrul politic pentru dezvoltare
Formularea clară a politicilor industriale
a) Stabilitatea macroeconomică
Prin politicile monetare şi fiscale, Ńările, fie că sunt dezvoltate sau în dezvoltare, urmăresc:
o creşterea economică
o reducerea inflaŃiei
o combaterea şomajului
o stimularea exporturilor
Coordonarea vizează:
o un curs de schimb corect (responsabilă Banca Centrală);
o cote încurajatoare de amortizare, facilităŃi fiscale sau vamale (Ministerul
FinanŃelor);
o condiŃii de muncă stabile şi posibilitatea de a angaja personal străin (
Ministerul Muncii);
o condiŃiile transferului de tehnologie (Ministerul ŞtiinŃei şi Tehnologiei);
o accesul la piaŃa valutară (Banca Centrală);
o finanŃarea exportului la o anumită dobândă (Ministerul FinanŃelor);
o dezvoltarea infrastructurii (Ministerul Transporturilor, ComunicaŃiilor,
Energiei ş.a.)
2
c) Cadrul politic pentru dezvoltare
Din punct de vedere al investiŃiilor străine directe, o politică industrială este relevantă dacă
are loc:
• Întărirea competitivităŃii structurale a economiei prin:
o reducerea imperfecŃiunii pieŃelor
o facilitarea accesului la informaŃii
o creşterea concurenŃei, atât pe piaŃa factorilor, cât şi a produselor prin:
i. protejarea concurenŃei
ii. aplicarea legislaŃiei anti -monopol
iii. reducerea obstacolelor la apariŃia întreprinderilor noi
iv. dezvoltarea potenŃialului de cercetare ştiinŃifică
• EvoluŃia infrastructurii fizice
o comunicaŃii
o transporturi feroviare
o autostrăzi
• EvoluŃia infrastructurii umane
o învăŃământ
o calificarea profesională
o dezvoltarea spiritului întreprinzător
o promovarea de programe care să faciliteze înfiinŃarea şi consolidarea de noi
întreprinderi
Rezumat
3
În ultimul deceniu a avut loc o tendinŃă puternică spre liberalizarea mişcării fluxurilor de
capital, în particular a ISD. łările au trecut de la regimuri preponderent restrictive la regimuri
preponderent liberale.
Uneori guvernele oferă facilităŃi doar dacă sunt îndeplinite anumite criterii de performanŃă:
• volumul minim al investiŃiei
• crearea unui număr de locuri de muncă
• exportul unei părŃi a producŃiei
• transferul unei anumite tehnologii
• investiŃii într-un anumit sector
c. FacilităŃile specifice
Pentru investiŃiile orientate spre export, situaŃia este diferită. Deciziile întreprinderilor
multinaŃionale de a investi sunt influenŃate de factorul facilităŃi generale şi nu cele acordate
pe produs.
Regimul de transfer a urmărit în general regimul general de circulaŃie a capitalurilor, care s-a
liberalizat intens în ultimul deceniu. Totuşi unele Ńări mai practică restricŃii, impunând control
în următoarele situaŃii:
• accesul la piaŃa valutară
4
• descurajarea transferului profitului au mai degrabă încurajarea reinvestirii
profitului.
Rezumat
5
• facilitarea procedurilor administrativ-birocratice de analizare a
proiectelor de investiŃii supuse avizării de către autorităŃile de profil
locale
• prestarea de servicii post-investiŃii
Una dintre formele instituŃionale cel mai larg răspândite şi recomandate, mai ales în Ńările în
dezvoltare, a fost stabilirea unei instituŃii unice (“one-stop shopping agency”; „o singură
oprire” sau „ghişeul unic”) care să constituie unicul canal de legătură cu investitorii străini,
fiind împuternicită cu interpretarea şi aplicarea politicii oficiale faŃă de investitorii şi cu
politica de promovare. Deşi în practică o asemenea instituŃie poate avea mai multe forme,
caracteristica oricărei forme a unei asemenea instituŃii tip „o singură poartă” este aceea că ea
are mandatul să conducă şi să coordoneze toate aspectele legate de intrarea sau supravegherea
investiŃiilor străine.
Rezumat
6
o Politica comercială (barierele tarifare şi non-tarifare) şi coerenŃa politicilor
privind ISD şi comerŃul
o Politica fiscală
2. DeterminanŃi economici
i. Pentru CTN în căutare de pieŃe:
o Mărimea pieŃei şi venitul per persoană
o Creşterea pieŃei
o Accesul la pieŃele regionale şi globale
o Structura pieŃelor
ii. Pentru CTN în căutare de resurse
o Materii prime
o Mână de lucru necalificată la cost redus
o Mână de lucru calificată
o Active tehnologice, inovaŃii şi alte active create (exemplu: nume de marcă),
incluzând pe cele încorporate în indivizi şi firme
o Infrastructura fizică (porturi, drumuri, centrale electrice, telecomunicaŃii)
iii. Pentru CTN în căutare de eficienŃă
o Costul resurselor şi activelor prezentate la ii)
o Alte costuri de intrare, exemplu: costurile de transport şi comunicaŃii la/de la şi
în interiorul Ńării gazdă şi costurile altor produse intermediare
o ApartenenŃa la un acord de integrare regională care permite stabilirea unor
reŃele corporative regionale
TEMA 2
7
LecŃia 5: Riscuri în tranzacŃiile internaŃionale
Rezumat
Abordarea clasică a riscului de Ńară lasă din ce în ce mai mult loc aspectelor economice
globale; pentru statele cu economii în expansiune, atât cauzele, cât şi repercusiunile unei crize
sunt astăzi greu de limitat la mediul economic intern, factorii de risc regăsindu-se într-o
proporŃie importantă în determinările externe şi în relaŃiile internaŃionale ale Ńărilor respective.
Pe de altă parte, este de remarcat migrarea factorilor de risc din sfera riscului suveran către
sectorul privat. O criză de proporŃiile celei asiatice din 1997 s-a desfăşurat practic exclusiv la
nivelul acestui sector, impunând o schimbare esenŃială a abordării riscului de Ńară: deşi de
Ńară, acesta trebuie să ia din ce în ce mai mult în considerare actorii şi factorii non-statali,
lărgindu-şi sfera de cuprindere şi rafinându-şi instrumentele de analiză.
Una dintre marile dificultăŃi ale analizei riscului de Ńară este abordarea omogenă a unor tipuri
extrem de diferite de Ńări. În analiza riscului de Ńară sunt utilizate următoarele tipuri de Ńări:
• łări dezvoltate
• łări recent industrializate
• łări a căror economie se bazează pe exportul unui singur tip de produse ne-sau slab
prelucrate
• łări slab dezvoltate
• łări ex-comuniste
În 1979 (când riscul de Ńară era un concept încă nematurizat) şi în 1994, revista Institutional
Investor a cerut celor aproape 100 de bănci ale căror evaluări de risc de Ńară sunt mediate în
clasamentul său semestrial să stabilească ordinea importanŃei factorilor de risc pentru fiecare
categorie de Ńări. Rezultatele se regăsesc în tabelele 1,2 şi 3.
8
Tabel 1. Ordinea importanŃei factorilor de risc. łările dezvoltate.
9
1. Modificare radicală survenită în importanŃa diverşilor factori de risc în cazul Ńărilor
dezvoltate
2. Modificare aparent minoră survenită în importanŃa diverşilor factori de risc în cazul
Ńărilor recent industrializate. Şi-au inversat poziŃiile doar situaŃia politică –situaŃia
economică şi respectiv politica fiscală - accesul la pieŃele de capital. Trebuie remarcat
importanŃa primei schimbări: în 1979, situaŃia politică fusese considerată mai puŃin
importantă decât cea economică, ordine care apropia Ńările recent industrializate de
cele dezvoltate. În 1994 devenise însă evident că ordinea reală era alta. Ca şi în cazul
Ńărilor din a treia categorie (de care le apropie structurile şi comportamentele socio-
politice), statele recent industrializate sunt afectate în mai mare măsură de evoluŃiile
politice decât de cele economice.
3. Mai mult, comparând ordinea din 1994 a factorilor care afectează riscul de Ńară a
ultimelor două categorii se observă o surprinzătoare apropiere.
4. Ordinea importanŃei factorilor este asemănătoare pentru Ńările recent industrializate şi
respectiv pentru statele din a treia categorie, metodologiile folosite în cele două cazuri
putând fi practic identice. Din contra, în cazul Ńărilor dezvoltate, specificul lor şi
dificultatea ierarhizării unor situaŃii foarte asemănătoare impune utilizarea unor
metodologii diferite de cele folosite pentru statele din alte categorii
1. Riscul de Ńară
2. Metodologii de analiză a riscului de Ńară
3. ImportanŃa factorilor de risc
4. EvoluŃia conceptului de risc de Ńară
Rezumat
În lume există mai multe agenŃii care evaluează riscurile pentru diverse tranzacŃii
internaŃionale şi care oferă servicii diverse în acest sens. Printre cele mai cunoscute se află:
The Economist Inteligence Unit (EIU), Political Risk Services’ Risk Letter and International
Country Risk Guide, Standard & Poor ‘s DRI and Risk Rating, The WEFA Group, Standard
& Poor’s, Euromoney, BERI, Rundt’s.
Analiza riscului de Ńară încearcă să identifice dezechilibrele care măresc riscul unui deficit a
câştigului aşteptat din investiŃia transfrontalieră.
10
Dezechilibrul unui factor specific influenŃează una sau mai multe categorii de risc.
Identificarea nivelelor de influenŃă ale tuturor factorilor creează posibilitatea unei evaluări de
ansamblu asupra riscului investiŃiei. Evaluarea de ansamblu depinde însă de tipul investiŃiei
pentru că structura influenŃelor este dependentă de tipul de investiŃie. Aşadar, dezechilibrul
unui anumit factor produce riscuri diferite pentru tipuri de investiŃie diferite.
Această premiză fundamentală oferă suportul teoretic simplu pentru analiza riscului de Ńară.
Din păcate, nu există o teorie generală şi cuprinzătoare a riscului de Ńară care să orienteze
procesul de identificare şi stabilire a influenŃelor.
Majoritatea analiştilor au împărŃit riscul de Ńară în şase categorii principale de risc. Unele
dintre aceste categorii se întrepătrund reciproc, dat fiind conexiunile dintre sistemul economic
naŃional cu sistemul politic naŃional şi cu comunitatea internaŃională. Deşi nu toŃi analiştii
agreează această separare a riscului de Ńară în şase categorii principale, majoritatea
agenŃiilor/serviciilor care evaluează riscurile utilizează această clasificare.
1. Riscul economic
2. Riscul de transfer
3. Riscul cursului de schimb
4. Riscul localizării geografice sau riscul vecinătăŃii
5. Riscul suveran
6. Riscul politic
1. Riscul economic
2. Riscul de transfer
DefiniŃie: riscul apare datorită unei decizii a unui guvern străin de a restricŃiona mişcările de
capital. RestricŃiile ar putea crea dificultăŃi în repatrierea profiturilor, dividentelor sau
capitalului. Deoarece guvernul poate schimba reglementările privind mişcările de capital în
orice moment, riscul de transfer se aplică tuturor tipurilor de investiŃii. El este de obicei
analizat ca o funcŃie a capacităŃii unei Ńări de a câştiga devize străine, deoarece dacă apar
dificultăŃii în procurarea lor creşte probabilitatea să fie luate unele măsuri în vederea
controlului capitalului. Cuantificarea riscului rămâne o problemă dificilă deoarece decizia de
a limita mişcarea capitalurilor poate fi un răspuns pur politic la o altă problemă. De exemplu,
decizia Malaeziei de a impune controlul capitalurilor şi de a fixa cursul de schimb în timpul
crizei financiare asiatice din 1997, a fost o soluŃie politică la problema cursului de schimb.
11
Măsurările cantitative folosite în mod obişnuit pentru a evalua riscul de transfer nu au putut
prezice acŃiunile Malaeziei.
5. Riscul suveran
Literatura care abordează analiza riscului de Ńară tratează riscul suveran ca o categorie aparte
deoarece un împrumutător privat se confruntă cu un risc unic atunci când are o afacere cu un
guvern suveran. Dacă guvernul decide să nu-şi onoreze obligaŃiile, împrumutătorul privat nu
poate da în judecată guvernul străin.
6. Riscul politic
12
ImportanŃa analizei riscului politic în cadrul analizei riscului general de Ńară a crescut
considerabil în cursul anilor 1970, mai ales după revoluŃia islamică din Iran.
Pentru investitorul-analist este foarte important să înŃeleagă care sunt problemele esenŃiale
într-o Ńară şi să-şi dea seama la ce întrebări trebuie răspuns.
Rezumat
1. Riscul economic
Analiştii folosesc unităŃi de măsură tradiŃionale pentru politica fiscală şi politica monetară. De
asemenea, ei examinează factorii referitori la teoria creşterii (economice) pentru investiŃiile pe
termen mai lung.
13
• Şomajul
• Productivitatea
2. Gradul de deschidere a economiei
• Raportul (export +import) pe PIB
• Raportul ISD pe total investiŃii private
3. Factori instituŃionali care pot afecta creaŃia de avuŃie
• Drepturile de proprietate
• Gradul de reglementare
• Extinderea pieŃei negre
2. Riscul de transfer
• Raportul între serviciul datoriei şi exporturi sau exporturi+investiŃii străine directe nete
• Structura datoriei externe relativă la venit (raportul între diferite datorii şi PIB)
• Rezervele de devize faŃă de diverse categorii de importuri
• Contul curent ca procent faŃă de PIB
EvoluŃia acestor indicatori cantitativi relevă dezechilibrele potenŃiale care ar putea conduce o
Ńară spre limitarea anumitor tipuri de transferuri de capital. De exemplu, un deficit în creştere
a contului curent ca procent faŃă de PIB implică o nevoie crescândă pentru devize cu scopul
de a acoperi acest deficit. Riscul de transfer creşte dacă nu se întrevede finanŃarea deficitului
de cont curent prin contul de capital.
MulŃi dintre indicatorii care măsoară riscul de transfer identifică, de asemenea, riscul cursului
de schimb, deoarece o depreciere a monedei naŃionale poate fi o soluŃie pentru reducerea
dezechilibrelor care conduc spre un risc de transfer ridicat. Politica cursului de schimb a unei
Ńări poate ajuta la identificarea riscului cursului de schimb. Cursul de schimb flotant gestionat
de guvern, adică atunci când guvernul încearcă să-l Ńină într-o anumită marjă îngustă, tinde să
aibă un risc mai ridicat decât în cazul cursului fix sau a sistemului comitetului valutar.
Sistemele flotante ale cursului de schimb menŃin cel mai scăzut risc de producere a unei
mişcări defavorabile neaşteptate. Gradul de supra /sub evaluare a monedei (cursul paritar vs.
cursul de schimb curent, inflaŃia relativă sau rata de creştere a ofertei de bani, ratele relative
ale dobânzii pentru instrumentele cu risc similar) pot de asemenea să identifice riscul cursului
de schimb.
PoziŃia geografică oferă cea mai simplă posibilitate de a măsura riscul de loc. Partenerii
comerciali, alianŃele de comerŃ internaŃionale, mărimea, frontierele şi distanŃa faŃă de Ńările
sau regiunile importante din punct de vedere economic sau politic pot de asemenea să ajute la
definirea riscului de loc.
5. Riscul suveran
14
Analiştii calculează capacitatea de plată folosind indicatorii riscului de transfer. VoinŃa de
plată necesită o evaluare a istoriei performanŃei de plată a guvernului, o analiză a costurilor
potenŃiale pentru reputaŃia guvernului care s-a împrumutat şi un studiu al potenŃialului de
reeşalonare a datoriei de către consorŃiul creditorilor privaŃi şi a instituŃiilor internaŃionale.
Riscul suveran poate fi complicat suplimentar de situaŃia internaŃională. Într-un exemplu
recent, garanŃiile FMI pentru Brazilia în 1998 au fost destinate opririi răspândirii unei crize
financiare internaŃionale. Dacă dezechilibrele dezvoltate în Brazilia s-ar fi întâmplat înainte de
crizele financiare din Asia şi Rusia, ea nu ar fi primit acelaşi sprijin şi atunci riscul suveran ar
fi fost mai ridicat.
6. Riscul politic
Evaluarea riscului politic nu poate fi realizat decât în foarte mică măsură prin măsurări
cantitative. Măsurarea riscului politic se face pornind de la diferite metode de clasificare (tipul
structurii politice, diversitatea structurii etnice, conflicte civile sau externe) până la sondaje
sau analize realizate de experŃi politici. Majoritatea serviciilor de analiză utilizează experŃi
care evaluează şi clasifică factori multipli socio-politici şi produc o analiză scrisă care
acompaniază evaluările şi clasificările. În majoritatea sistemelor de risc politic, analiştii
descriu riscul politic cu ajutorul unor tipuri de index sau unităŃi de măsură relative.
Există 4 tipuri de factori externi care pot prezenta importanŃă pentru o Ńară:
Riscul de Ńară agregat se obŃine prin ponderarea categoriilor de riscuri în funcŃie de tipul
investiŃiei, pentru că impactul diferitelor categorii de risc este diferit depinzând de tipul
investiŃiei.
15
Transfer moderat mare mare moderat
Curs de schimb mare zero - mare zero-mare mare
Loc şi vecinătate mare moderat mic moderat
Suveran mic mic mare mare
Politic mare mic moderat mare
Rezumat
Prin acordurile internaŃionale, Ńările receptoare (Ńările gazdă) caută să facă cadrul de
reglementare pentru ISD mai transparent, mai stabil, mai predictibil şi mai sigur, adică
mai atractiv pentru investitorii străini. Dacă cadrul de reglementare liberalizează intrările
şi operaŃiunile ISD, el va reduce obstacolele în calea fluxurilor de ISD.
Pentru Ńările gazdă, două lucruri sunt importante în găsirea unui echilibru bun în
negocierea unui AII:
16
• Probleme legare de concurenŃă;
• Proceduri de reglementare a disputelor;
• CerinŃele de performanŃă şi stimulentele;
• Încurajarea transferurilor tehnologic;
• Abordarea liberalizării. În această privinŃă, se remarcă două tendinŃe:
o „lista negativă” prin care Ńările identifică industriile/sectoarele pe care le
doresc exceptate de la liberalizare;
o „lista pozitivă” (de tipul GATS), prin care Ńările identifică industriile/sectoarele
pentru care se aplică clauze specifice şi condiŃiile pentru aplicarea lor. „Lista
pozitivă” extinde de fapt liberalizarea la anumite industrii/sectoare şi
precizează condiŃiile în care aceasta are loc.
1. Până la sfârşitul anilor 1970, încheierea acordurilor se limita la un număr mic de Ńări
europene
2. EvoluŃia s-a generalizat în anii1980 pentru Ńările OECD
3. Orientarea geografică a AIB, încheiate de Ńările OECD, începând cu sfârşitul anilor
1980, s-a schimbat, orientându-se spre Asia, Africa, Europa Centrală şi de Est, China,
America Latină, Ńările ex-URSS
4. De asemenea, începând cu sfârşitul anilor 1980, au fost încheiate un număr
considerabil de acorduri între Ńările non-OECD.
17
Se manifestă o tendinŃă spre încheierea unor acorduri regionale cuprinzătoare care să includă
atât clauze legate de comerŃ, cât şi clauze legate de investiŃii, extinse chiar la servicii,
drepturile de proprietate intelectuală şi concurenŃa. În prezent, majoritatea acordurilor
regionale de liber schimb sunt şi acorduri de liberalizate a investiŃiilor, cel puŃin în principiu.
Protocoalele NAFTA (Acordul de Liber-Schimb Nord-American – SUA, Canada, Mexic) şi
MERCOSUR (PiaŃa comună a Conului Sud - Brazilia, Argentina, Uruguay, Paraguay) sunt
două exemple în acest sens.
La fel ca şi în cazul AIB este dificil de identificat impactul asupra fluxurilor de ISD. Impactul
depinde în primul rând de determinaŃii economici. Principalul determinant economic care
influenŃează fluxurile de ISD în acordurile regionale este mărimea pieŃei. Dar acest
determinant este rezultatul mai degrabă a reducerii barierelor comerciale decât a barierelor
împotriva ISD.
3.Acordurile multilaterale
De asemenea, câteva eforturi privind aspecte specifice referitoare la investiŃii au condus spre
rezultate:
• Astfel, ConvenŃia privind reglementarea disputelor referitoare la investiŃii oferă un
cadru de rezolvare a disputelor privind investiŃiile.
• De asemenea DeclaraŃia tripartită a OrganizaŃiei internaŃionale a Muncii (ILO) asupra
principiilor privind întreprinderile multinaŃionale şi politica socială atinge o serie de
probleme legate de forŃa de muncă.
• ConvenŃia care stabileşte AgenŃia de garantare multilaterală a investiŃiilor (MIGA)
întăreşte securitatea juridică a ISD prin suplimentarea schemelor de garanŃii naŃionale
şi regionale cu una multilaterală.
În cadrul OMC au fost decise reguli multilaterale care guvernează direct sau indirect
problema investiŃiilor, cuprinse în 3 acorduri separate ale Rundei Uruguay:
• GATS (Acordul general privind comerŃul cu servicii) recunoaşte „prezenŃa
comercială” (deschiderea de magazine), ca o formă a comerŃului cu servicii, deşi nu
obligă membrii OMC să deschidă toate serviciile industriale partenerilor străini;
• TRIPS (Acordul privind drepturile de proprietate intelectuală legate de comerŃ) obligă
membrii OMC să garanteze perioade minime de protecŃie pentru drepturi de autor,
patente, mărci comerciale şi să lupte contra reproducerii neautorizate şi publicării
publice a lucrărilor străine.
• TRIMS (Acordul privind măsurile referitoare la investiŃii legate de comerŃ);
18
• De asemenea, în DeclaraŃia de la a patra sesiune a ConferinŃei ministeriale de la Doha,
din noiembrie 2001, membrii OMC au căzut de acord asupra unui program de lucru
privind relaŃia între comerŃ şi investiŃii. Ca urmare a acestei declaraŃii, Grupul de lucru
însărcinat cu relaŃia între comerŃ şi investiŃii (înfiinŃat la ConferinŃa ministerială a
OMC din 1996 de la Singapore) a deliberat asupra a 7 teme enunŃate în DeclaraŃia de
la Doha, paragraful 22:
• Domeniul de cuprindere şi definiŃia investiŃiilor;
• TransparenŃa;
• Nediscriminarea;
• ModalităŃi pentru angajamentele referitoare la pre-stabilire, bazate pe
abordarea „listei pozitive” din cadrul GATS (Acordul general privind comerŃul
de servicii);
• Clauzele referitoare la dezvoltare;
• ExcepŃiile şi clauzele de salvgardare referitoare la balanŃa de plăŃi;
• Consultarea şi rezolvarea disputelor între membrii OMC
1. Acordurile bilaterale
Avantaje
• łările au libertatea de a alege partenerii şi de a configura acordul la situaŃiile lor
specifice;
• Oferă Ńărilor flexibilitatea în proiectarea şi alegerea reŃelelor de acorduri. Astfel,
acordurile se încheie cu Ńările care generează investitorii cei mai importanŃi şi se
pot evita Ńările mai puŃin interesante din acest punct de vedere sau care ar putea
insista asupra unor clauze nedorite;
• AIB pot fi negociate rapid;
19
• Majoritatea AIB acoperă etapa post-stabilire a investiŃiilor, lăsând admiterea şi
stabilirea – care au implicaŃii majore asupra dezvoltării - să fie determinate
autonom de Ńările gazdă.
Dezavantaje
• Asimetria în puterea de negociere pune economiile mai slabe într-o situaŃie
dezavantajoasă în negocierile bilaterale. Acest lucru este mai ales relevant în
acordurile între marile Ńări dezvoltate şi Ńările mici şi sărace - când acordurile
bilaterale merg dincolo de subiecte pe care le acoperă uzual. În unele cazuri
recente, obiectivul principal al protecŃiei investitorului a fost completat cu clauze
de liberalizare relative la dreptul de stabilire şi la lista de cerinŃe de performanŃe
cerute;
• Acoperirea tuturor membrilor ONU prin acorduri bilaterale ar necesita 18.000 de
asemenea instrumente. Ar fi costisitor şi greu de administrat, conducând la reguli
inconsecvente şi la numeroase conflicte juridice
Avantaje
• Scopul general este de crea un cadru mai favorabil comerŃului şi investiŃiilor prin
liberalizarea nu numai a comerŃului regional, dar şi prin ridicarea restricŃiilor
privind ISD În felul acesta, acordurile regionale permit creşterea fluxului de
comerŃ şi investiŃii în interiorul regiunilor;
• Abordează un spectru mai larg decât AIB, permiŃând compensaŃii reciproce între
diferite domenii abordate;
• În special acordurile între Ńările dezvoltate şi cele în curs de dezvoltare folosesc
întreaga panoplie de instrumente juridice internaŃionale tradiŃionale - ca excepŃiile,
rezervările şi perioadele de tranziŃie – pentru a asigura flexibilitatea în satisfacerea
diferitelor nevoi, capacităŃi şi obiective privind politicile Ńărilor semnatare;
• Extinderea pieŃei regionale include deseori liberalizarea intrărilor şi stabilirii şi
reducerea restricŃiilor operaŃionale; totuşi, acordurile regionale au clauze flexibile
pentru a permite aplicarea diferită în Ńări diferite
Dezavantaje
Dacă acordurile regionale cuprind reguli de origine, cei din interiorul regiunii pot beneficia de
atragerea de ISD. Ele sunt însă discriminatorii. łările din afara regiunii pot fi împiedicate,
prin devierea investiŃiilor. InvestiŃiile terŃilor în asemenea regiuni pot, de asemenea, să
devieze comerŃul.
3. Acordurile multilaterale
Avantaje
20
politicilor, ce ar putea fi eventual sugerate de legislaŃia internă a Ńării gazdă, şi
riscul perceput de investitorii străini în situaŃia existenŃei unui acord multilateral;
• Un cadru multilateral ar putea servi ca o referinŃă pentru acordurile bilaterale şi
regionale şi s-ar putea crea o bază juridică comună
Dezavantaje
• Dinamica negocierilor multilaterale conduce spre cel mai mic numitor comun (de
altfel, până acum nu s-a realizat nici măcar cel mai mic numitor comun, pentru ca
toate încercările au eşuat);
• łările în curs de dezvoltare sunt îngrijorate de spaŃiul de manevră pentru politicile
lor, care ar putea fi serios afectat de un acord multilateral, ce tinde să uniformizeze
soluŃiile;
• Multilateralismul în domeniul investiŃiilor ridică probleme distincte pentru că el
este diferit de multilateralismul în domeniul comerŃului care se bazează pe
reciprocitate şi nediscriminare, precum şi pe tratament special şi diferenŃiat:
o Reciprocitatea în comerŃ se bazează pe faptul că fiecare Ńară importă şi
exportă. În domeniul investiŃiilor, fiecare Ńară atrage cel puŃin nişte
investiŃii, dar marea majoritatea a Ńărilor în curs de dezvoltare generează
cantităŃi neglijabile de ISD (un exemplu relevant este chiar regiunea
Europei Centrale şi de Est, care a recepŃionat în 2002 investiŃii în valoare
de 29 miliarde de dolari, dar a generat investiŃii de doar 4 miliarde de
dolari);
o Nediscriminarea în comerŃ se aplică tratamentului bunurilor şi serviciilor
pe piaŃă şi este corect şi clar circumscris, cel puŃin în principiu. În domeniul
investiŃiilor, nediscriminarea se referă la un set mai larg de politici - în
principiu toate acelea care contează în procesul de producŃie (dezvoltare).
Prin urmare, problema nediscriminării în investiŃii este mult mai sensibilă
şi deci mult mai dificil de tratat;
o Principiul tratamentului special sau diferenŃiat este bine stabilit în
domeniul comerŃului, găsindu-şi expresia în mai multe moduri, deşi nici în
acest caz nu este complet implementat. În investiŃii el trebuie dezvoltat în
continuare şi pus în practică.
TEMA 4
21
Rezumat
DefiniŃia investiŃiei nu are un impact direct în atragerea ISD sau în creşterea beneficiilor de pe
urma lor. Dar, definirea unui anumit flux de capital sau activ ca „investiŃie” conferă anumite
drepturi investitorilor străini şi facilitează astfel investiŃiile străine. DefiniŃia ridică, de
asemenea, îngrijorări. ObligaŃiile de a satisface cerinŃele de transfer financiar ar putea fi dificil
de îndeplinit uneori de către multe Ńări în curs de dezvoltare. Managementul macroeconomic
al anumitor tipuri şi cantităŃi de fluxuri de capital, poate fi dificil de realizat de către unele
guverne. Iar fluxurile volatile de capital pot avea implicaŃii serioase asupra stabilităŃii
financiare a Ńărilor gazdă.
Metoda de clasificare, acceptată internaŃional (FMI 1993, OECD 1996), pentru înregistrarea
fluxurilor de investiŃii străine în balanŃa de plăŃi identifică următoarele categorii:
• investiŃii directe;
• investiŃii de portofoliu;
• derivate financiare;
• alte investiŃii
Este definiŃia cea mai utilizată în acordurile de protecŃie a investiŃiilor. Tind să fie extinse,
cuprinzând:
• fluxuri de capital şi active;
• proprietăŃi imobile şi mobile;
• interese în companii;
• creanŃe;
• drepturi de proprietate intelectuală;
• concesiuni
22
Această definiŃie protejează nu activele, ci fluxurile financiare prin care investitorii străini
creează sau procură active locale. De exemplu, Codul OECD de liberalizare a mişcărilor de
capital nu defineşte investiŃia, ci identifică o listă a tranzacŃiilor de capital între rezidenŃi şi
non-rezidenŃi, care sunt subiectul angajamentelor de liberalizare, cuprinzând investiŃiile
generate şi receptate.
Tratamentul naŃional are implicaŃii importante pentru dezvoltarea Ńărilor gazdă şi este, de
asemenea, relevant pentru investitorii străini. El presupune, în interpretarea şi folosinŃa
actuală, 2 abordări, tratate separat:
1.Faza de pre-stabilire
23
• Dezvoltarea întreprinderilor locale în faza timpurie ISD pot avea efecte
dăunătoare pentru dezvoltarea întreprinderilor locale prin descurajarea/împiedicarea
investitorilor locali potenŃiali de a desfăşura activităŃi în care există o puternică
angajare străină. În felul acesta întreprinzătorii locali sunt eliminaŃi de pe piaŃă
(„crowding out”). Argumentul întreprinderii începătoare este similar cu cel al
industriei începătoare: crearea unor capacităŃi competitive de către firmele locale
necesită timp, iar investiŃia este riscantă. La acestea se adaugă şi costurile legate de
învăŃare. Confruntate cu filialele străine care recurg la capitalul, tehnologia şi numele
de brand ale companiilor părinte, firmele locale riscă să nu reuşească să creeze
capacităŃile necesare. Firmele locale pot fi forŃate să se retragă din activităŃile mai
complexe către acelea în care prezenŃa străină este mai redusă. Totuşi, argumentul
sprijinirii întreprinderii începătoare rezistă doar în situaŃia în care întreprinderea
protejată devine competitivă într-o perioadă rezonabilă.
• Adâncirea decalajului tehnologic între firmele locale şi cele străine. O prezenŃă
străină puternică poate descuraja concurenŃii locali să mai investească în inovaŃii
riscante sau în alte tehnologii avansate pe care le pot lua de-a gata din străinătate.
Dacă ISD descurajează cercetarea şi dezvoltarea (R&D) în cadrul firmelor locale,
decalajul tehnologic între IMN şi firmele locale se poate adânci, producându-se
marginalizarea ultimelor în ceea ce priveşte activităŃii tehnologic intensive. Filialele
străine pot fi reŃinute în a investi în cercetarea şi dezvoltarea locală deoarece
activităŃile de tip inovator sunt deja stabilite în Ńara de origine sau alte locaŃii străine.
• Exploatarea noilor tehnologii. Dacă atât firmele locale, cât şi cele străine sunt
angajate în activităŃi de cercetare şi dezvoltare, firmele locale pot exploata mai bine
beneficiile inovaŃiei în economia gazdă decât filialele străine, care pot transmite noile
cunoştinŃe companiilor părinte pentru a le exploata în altă parte.
• Răspândirea mai puternică a efectelor pozitive (externalităŃi pozitive mai mari).
Chiar dacă firmele locale şi cele străine sunt similare în multe aspecte, firmele
autohtone pot crea efecte pozitive mai puternice deoarece au o mai bună cunoaştere a
mediului local şi o mai mare angajare în mediul local. Firmele locale au acces mai
uşor la resurse interne, folosesc mai mult avantajele/cunoştinŃele locale,
interacŃionează mai intens cu tehnologia locală şi cu instituŃiile de instruire.
• PrezenŃa mai puŃin stabilă a investitorilor străini. Dacă condiŃiile se schimbă,
este mai probabil ca investitorii străini să realoce producŃia mai rapid către alte Ńări
decât investitorii autohtoni, mai ales dacă costurile nerecuperabile („sunk costs”) sunt
mici. Este de presupus că firmele locale sunt mai angajate în economia gazdă şi mai
dispuse să investească în îmbunătăŃirea bazei competitive autohtone.
• Pierderea controlului economic. Filialele străine răspund prioritar semnalelor de pe
pieŃele internaŃionale şi strategiilor ce se decid la cartierele generale. Pot fi, de
asemenea, supuse la presiuni din partea guvernelor Ńării de origine. Atunci când
interesele locale şi străine sunt divergente sau când este vorba despre activităŃi sau
tehnologii sensibile (de exemplu cele legate de securitatea naŃională), este posibil ca
Ńara gazdă să fie obligată să suporte nişte costuri.
2. Faza de post–stabilire
Există mai multe situaŃii care pot justifica restricŃionarea investitorilor străini în faza de post-
stabilire:
24
tratamentului naŃional pe raŃionamentul întreprinderilor începătoare este justificată
doar dacă este limitată în timp şi întreprinderile locale devin complet competitive.
• Filialele străine pot avea avantaje faŃă de firmele locale, nu neapărat pentru că sunt
mai eficiente, dar pentru că pieŃele de credit sau competenŃele sunt fragmentate.
Filialele străine obŃin termeni mai buni tocmai pentru că ele reprezintă proprietate
străină. Prin acordarea unor tratament preferenŃial firmelor autohtone, guvernul
încearcă să compenseze efectele negative ale unei asemenea segmentări. Totuşi,
factorul segmentării pieŃei trebuie tratat mai degrabă la sursă, decât la simptom. Dacă
filialele locale sunt tratate mai bine pe piaŃa de credit deoarece băncile sunt mai puŃin
informate în privinŃa împrumutătorilor locali, soluŃia trebuie să fie îmbunătăŃirea
practicilor bancare.
• Accesul filialelor locale la informaŃii sau tehnologii strategice sau la activităŃi cu
semnificaŃie socială şi culturală poate fi restricŃionat
• Filialele străine pot deveni dominante pe piaŃă şi pot abuza de această poziŃie. Se
impun atunci măsuri de restricŃionare a activităŃii lor. Cea mai bună soluŃie rămâne
însă consolidarea politicii concurenŃiale.
Rezumat
Proceduri juridice
Rezolvarea disputelor se face deseori prin metode informale, amiabile care sunt rapide şi
necostisitoare. În ultimii ani, actorii implicaŃi au preferat deseori mecanisme alternative de
25
rezolvare a disputelor, evitând procedurile oferite de tribunalele naŃionale sau curŃile
internaŃionale.
Metodele de negociere informale implică utilizarea unei terŃe părŃi care asigură:
• Bunele oficii
• Medierea
• Concilierea
De asemenea, acordurile sunt diferite în privinŃa opŃiunii pentru investitorul străin de a alege
mijloacele de rezolvare a disputei. Unele acorduri cer acordul ambelor părŃi privind metoda,
dar majoritatea acordurilor internaŃionale permit acum alegerea unilaterală a metodei de către
investitor în cazul în care mijloacele amiabile nu reuşesc să rezolve disputa.
- jurisdicŃia
- iniŃierea procedurilor
- stabilirea şi selecŃia juriilor
- alegerea legii aplicabile
- reguli de procedură
- recunoaşterea şi aplicarea deciziilor
Majoritatea acordurilor bilaterale se referă la sistemul ICSID sau la alegerea între ICSID şi
alte sisteme de arbitraj cum ar fi „Regulile de arbitraj UNCITRAL”.
26
1. Politici naŃionale privind reglementarea disputelor
2. Proceduri juridice pentru rezolvarea disputelor
3. Sistemul ICSID de reglementare a disputelor
Cererile de performanŃă reprezintă limitări impuse filialelor IMN de a acŃiona într-un anumit
mod considerat benefic pentru economia gazdă. Scopul apelării la cererile de performanŃă este
deci de a stimula IMN să promoveze dezvoltarea autohtonă. În ultimă instanŃă, cererile de
performanŃă sunt destinate să influenŃeze comportamentul investiŃional şi comercial al IMN.
Ele se referă la următoarele lucruri:
27
łările în curs de dezvoltare utilizează cererile de performanŃă în special pentru două motive:
- Promovarea industriilor începătoare
- Rezolvarea problemelor legate de balanŃa de plăŃi
Acordurile internaŃionale
28
Acorduri multilaterale
Rezumat
Stimulentele sunt utilizate de către guvernele Ńărilor gazdă pentru următoarele obiective:
29
Există 3 categorii principale de stimulente pentru atragerea ISD:
Pachetele de stimulente majore pot fi de asemenea justificate pe baza atragerii unei firme de
renume care ar da semnalul spre exterior că locaŃia respectivă este atractivă ca mediu de
afaceri şi ar face ca alŃi investitorii să urmeze exemplul.
Când iau în consideraŃie oferta de stimulente, guvernele ar trebui să Ńină cont de aspecte
variate legate de posibile costuri:
Utilizarea stimulentelor de localizare pentru atragerea ISD s-a extins considerabil ca frecvenŃă
şi valoare.
30
CompetiŃia stimulentelor sa înteŃit şi ea s-a transformat gradual dintr-o competiŃie regională
într-o competiŃie globală.
În principiu stimulentele pot fi eficiente dacă sunt încadrate în abordări integrate pentru
atragerea ISD prin plasarea politicilor privind ISD în contextul strategiilor de dezvoltare şi
focalizarea lor pe îmbunătăŃirea productivităŃii, dezvoltarea competenŃelor şi modernizarea
tehnologică.
TESTE GRILĂ
1. Printre indicatorii care măsoară riscul economic, o categorie este dată de „UnităŃi de
măsură pentru investiŃiile pe termen lung”. Printre acestea se regăsesc:
a. Şomajul
b. Gradul de reglementare
c. Sursele de finanŃare a datoriilor
d. Rezervele de devize în raport cu importul
e. Raportul investiŃii străine directe/total investiŃii private
Variante de răspuns: A (b, c, e); B ( b, d, e); C (a, b, e); D (a, b, d); E (a, c, e)
Variante de răspuns: A (a, b, c); B (b, c, d); C (a, c, e); D (c, d, e); E a, c, d)
31
4. Obiectivul principal al acordurilor internaŃionale bilaterale privind investiŃiile este
protecŃia investiŃiilor
Variante de răspuns: A, F
5. Principalele clauze ale unui acord internaŃional bilateral privind investiŃiile cuprind:
a. Nivelul maxim al inflaŃiei în Ńara gazdă
b. Tratamentul naŃiunii celei mai favorizate
c. GaranŃii şi compensări în cazul exproprierii
d. Clauze referitoare la reglementarea disputelor
e. Nivelul dobânzii pe termen lung în Ńara gazdă
6. În cadrul OMC au fost decise multilaterale care guvernează direct sau indirect
problema investiŃiilor cuprinse în 3 acorduri separate ale Rundei Uruguay:
a. MAI (Acordul multilateral privind investiŃiile)
b. GATS (Acordul general privind comerŃul cu servicii)
c. TRIPS (Acordul privind drepturile de proprietate intelectuală
d. TRIMS (Acordul privind măsurile referitoare la investiŃii legate de comerŃ)
e. Codul Uruguay de liberalizare a mişcărilor de capital şi a operaŃiunilor curente
invizibile
Variante de răspuns: A (a, b, e); B ( b, d, e); C (b, c, d); D (a, c, e); E (a, b, d)
Variante de răspuns: A, F
Variante de răspuns: A (a, c, d); B (b, d, e); C (a, b, e); D (c, d, e); E (b, c, e)
Variante de răspuns: A, F
10. Tratamentul naŃional se referă atât la faza de pre-stabilire, cât şi la faza de post-
stabilire. ReticenŃa Ńărilor gazdă de a oferi tratament naŃional în faza de pre-stabilire
este determinată de mai multe motive, printre care:
a. ISD pot avea efecte dăunătoare pentru dezvoltarea întreprinderilor locale prin
eliminarea acestora de pe piaŃă
32
b. ISD pot produce aprecierea monedei naŃionale (prin creşterea ofertei de valută
străină) cu efecte negative asupra competitivităŃii întreprinderilor locale
c. PrezenŃa străină puternică poate descuraja concurenŃii locali să mai investească
în tehnologii avansate, adâncind astfel decalajul tehnologic între firmele locale
şi cele străine
d. PrezenŃa investitorilor străini este mai puŃin stabilă, mai ales dacă condiŃiile se
schimbă
e. Investitorii străini pot descuraja parteneriatele public-privat în domeniul
serviciilor de interes general
Variante de răspuns: A (a, c, e): B (a, b, d); C (b, c, d); D (a, c, d); E (c, d, e)
33