CUPRINS:

1. POLITICI NAłIONALE DE ATRAGERE A INVESTIłIILOR

STRĂINE DIRECTE

1. Politica economică de ansamblu

2. Politici specifice privind regimul investiŃiilor străine directe şi
liberalizarea mişcării capitalului
3. Politici şi instrumente promoŃionale care urmăresc la nivel tehnic şi
operaŃional atragerea unui volum mai mare de ISD
4. Cadru instituŃional specific

2. PROCESUL DECIZIONAL ÎN TRANZACłIILE CU INVESTIłII

STRĂINE DIRECTE

1. Riscuri în tranzacŃiile internaŃionale

2. Analiza riscului de Ńară
3. Măsurarea riscurilor

3. ACORDURI INTERNAłIONALE PRIVIND INVESTIłIILE

1. Acorduri internaŃionale privind investiŃiile

2. Avantajele şi dezavantajele acordurilor internaŃionale privind
investiŃiile

4. POLITICI NAłIONALE ŞI ABORDĂRI INTERNAłIONALE

PRIVIND INVESTIłIILE

1. DefiniŃia investiŃiei
2. Tratamentul naŃional
3. Rezolvarea disputelor
4. CerinŃele de performanŃă
5. Stimulente pentru investiŃii

1
TEMA 1

POLITICI NAłIONALE DE ATRAGERE A INVESTIłIILOR STRĂINE

DIRECTE

Politicile naŃionale de atragere a investiŃiilor străine directe se pot identifica pe 4 niveluri:

5. Politica economică de ansamblu

6. Politici specifice privind regimul investiŃiilor străine directe şi liberalizarea
mişcării capitalului
7. Politici şi instrumente promoŃionale care urmăresc la nivel tehnic şi operaŃional
atragerea unui volum mai mare de ISD
8. Cadru instituŃional specific

LecŃia 1: Politica economică de ansamblu pentru atragerea ISD

Rezumat

În principiu, există mai multe obiective (Ńinte) ale politicii economice de ansamblu:
Stabilitatea macroeconomică
Coordonarea sistemului global de politici economice
Cadrul politic pentru dezvoltare
Formularea clară a politicilor industriale

a) Stabilitatea macroeconomică
Prin politicile monetare şi fiscale, Ńările, fie că sunt dezvoltate sau în dezvoltare, urmăresc:
o creşterea economică
o reducerea inflaŃiei
o combaterea şomajului
o stimularea exporturilor

b) Coordonarea sistemului global de politici economice

Coordonarea vizează:
o un curs de schimb corect (responsabilă Banca Centrală);
o cote încurajatoare de amortizare, facilităŃi fiscale sau vamale (Ministerul
FinanŃelor);
o condiŃii de muncă stabile şi posibilitatea de a angaja personal străin (
Ministerul Muncii);
o condiŃiile transferului de tehnologie (Ministerul ŞtiinŃei şi Tehnologiei);
o accesul la piaŃa valutară (Banca Centrală);
o finanŃarea exportului la o anumită dobândă (Ministerul FinanŃelor);
o dezvoltarea infrastructurii (Ministerul Transporturilor, ComunicaŃiilor,
Energiei ş.a.)

2
 c) Cadrul politic pentru dezvoltare

Cadrul politic depinde fundamental de esenŃa sistemului politic şi a strategiilor economice

urmărite. În acest caz se pune problema reformelor politice şi instituŃionale, care reprezintă
punctul de plecare pentru creşterea investiŃiilor străine directe şi a progresului economic
general în Ńările în dezvoltare.

d) Formularea clară a politicilor industriale

Din punct de vedere al investiŃiilor străine directe, o politică industrială este relevantă dacă
are loc:
• Întărirea competitivităŃii structurale a economiei prin:
o reducerea imperfecŃiunii pieŃelor
o facilitarea accesului la informaŃii
o creşterea concurenŃei, atât pe piaŃa factorilor, cât şi a produselor prin:
i. protejarea concurenŃei
ii. aplicarea legislaŃiei anti -monopol
iii. reducerea obstacolelor la apariŃia întreprinderilor noi
iv. dezvoltarea potenŃialului de cercetare ştiinŃifică
• EvoluŃia infrastructurii fizice
o comunicaŃii
o transporturi feroviare
o autostrăzi
• EvoluŃia infrastructurii umane
o învăŃământ
o calificarea profesională
o dezvoltarea spiritului întreprinzător
o promovarea de programe care să faciliteze înfiinŃarea şi consolidarea de noi
întreprinderi

Subiecte pentru examen:

1. Obiectivele politici economice de ansamblu pentru atragerea investiŃiilor străine directe

2. Obiectivele politicii macroeconomice
3. Obiectivele coordonării sistemului global de politici economice
4. Politica industrială pentru atragerea investiŃiilor străine directe
5. Competitivitatea structurală a economiei

LecŃia 2: Politici specifice privind regimul investiŃiilor străine directe

(ISD) şi liberalizarea mişcării capitalului

Rezumat

3
În ultimul deceniu a avut loc o tendinŃă puternică spre liberalizarea mişcării fluxurilor de
capital, în particular a ISD. łările au trecut de la regimuri preponderent restrictive la regimuri
preponderent liberale.

Regimul ISD poate fi definit de un set de elemente:

a. Accesul la sectoare economice

b. Criterii de performanŃă specifice

Uneori guvernele oferă facilităŃi doar dacă sunt îndeplinite anumite criterii de performanŃă:
• volumul minim al investiŃiei
• crearea unui număr de locuri de muncă
• exportul unei părŃi a producŃiei
• transferul unei anumite tehnologii
• investiŃii într-un anumit sector

c. FacilităŃile specifice

EficienŃa sistemului de facilităŃi depinde în mare măsură de orientarea investitorului

străin. Există două tipuri de facilităŃi:
i. facilităŃi generale
o donaŃii
o garantarea împrumuturilor
o subvenŃii
o amortizări accelerate
o subvenŃionarea salariilor
o suportarea costului pregătirii
o oferirea de pământ

ii. facilităŃi pe produs

o taxe vamale şi bariere netarifare
o limitarea intrării ulterioare a altor concurenŃi

Studiile au arătat că facilităŃile generale au un impact minor asupra deciziilor IMN de a

amplasa investiŃii orientate spre piaŃa internă, pe când facilităŃile acordate pe produs au avut
un impact pozitiv.

Pentru investiŃiile orientate spre export, situaŃia este diferită. Deciziile întreprinderilor
multinaŃionale de a investi sunt influenŃate de factorul facilităŃi generale şi nu cele acordate
pe produs.

d. Regimul de transfer al profitului şi al capitalului IMN

Regimul de transfer a urmărit în general regimul general de circulaŃie a capitalurilor, care s-a
liberalizat intens în ultimul deceniu. Totuşi unele Ńări mai practică restricŃii, impunând control
în următoarele situaŃii:
• accesul la piaŃa valutară

4
 • descurajarea transferului profitului au mai degrabă încurajarea reinvestirii
profitului.

Pe de altă parte, Ńările dezvoltate au trecut de la un sistem de stimulente „pasive” (fiscale,

vamale) la un sistem de stimulente „active” , pe fondul liberalizării totale a accesului
investitorilor străini şi a simplificării procedurilor de constituire şi funcŃionare. Stimulentele
„active” constau în asistenŃa financiară (mai curând decât cea fiscală), prin care Ńara gazdă
pune la dispoziŃia investitorilor străini anumite fonduri pentru începerea proiectelor şi
acoperirea unor cheltuieli de infrastructură, mediu, pregătirea personalului etc.

Subiecte pentru examen

1.Regimul investiŃiilor străine directe în politica naŃională specifică

2. Criteriile de performanŃă specifice pentru atragerea ISD
3. FacilităŃi specifice pentru atragerea ISD
4. Regimul de transfer al profitului şi al capitalului întreprinderilor multinaŃionale

LecŃia 3: Politici şi instrumente promoŃionale pentru atragerea ISD şi

cadrul instituŃional specific

Rezumat

Dincolo de cadrul politic şi economic general şi de politicile specifice există posibilitatea de a

atrage ISD prin tehnici promoŃionale:

1.Tehnici vizând construcŃia imaginii

• reclamă-publicitate în publicaŃiile financiare cu caracter general

• participarea la expoziŃii pentru promovarea investiŃiilor
• reclamă-publicitate în publicaŃiile cu profil industrial sau sectorial
• organizarea de misiuni pentru promovarea investiŃiilor generate din
Ńara-sursă în Ńara receptoare sau invers
• organizarea de seminarii informative generale privind oportunităŃile de
investiŃii în Ńara receptoare

2.Tehnici vizând generarea de investiŃii

• derularea de companii de poştă directă sau tele-marketing

• organizarea de misiuni pentru promovarea investiŃiilor focalizate pe
profil industrial sau sectorial din Ńara–sursă în Ńara receptoare sau invers
• organizarea de seminarii informative cu profil industrial sau sectorial
• efectuarea de cercetări şi analize specializate de firmă, urmate de
prezentări (adică „vânzarea” de propuneri de proiecte de investiŃii către
firmele anterior identificate şi analizate).

3.Servicii pre- şi post-investiŃii

• prestarea de servicii de consultanŃă pentru investiŃii

5
 • facilitarea procedurilor administrativ-birocratice de analizare a
proiectelor de investiŃii supuse avizării de către autorităŃile de profil
locale
• prestarea de servicii post-investiŃii

4. Cadru instituŃional specific

Una dintre formele instituŃionale cel mai larg răspândite şi recomandate, mai ales în Ńările în
dezvoltare, a fost stabilirea unei instituŃii unice (“one-stop shopping agency”; „o singură
oprire” sau „ghişeul unic”) care să constituie unicul canal de legătură cu investitorii străini,
fiind împuternicită cu interpretarea şi aplicarea politicii oficiale faŃă de investitorii şi cu
politica de promovare. Deşi în practică o asemenea instituŃie poate avea mai multe forme,
caracteristica oricărei forme a unei asemenea instituŃii tip „o singură poartă” este aceea că ea
are mandatul să conducă şi să coordoneze toate aspectele legate de intrarea sau supravegherea
investiŃiilor străine.

AtribuŃiile unei asemenea instituŃii de investiŃii străine sunt următoarele:

a. Analiza şi aprobarea proiectelor de investiŃii

b. Serviciile acordate investitorilor străini
c. EvidenŃa şi evaluarea ISD
d. Promovarea investiŃiilor străine

Subiecte pentru examen

1. Tehnici vizând construcŃia imaginii

2. Tehnici vizând generarea de investiŃii
3. Servicii pre-investiŃii şi post-investiŃii
4. AtribuŃiile „ghişeului unic” pentru investiŃii străine directe

LecŃia 4: DeterminaŃii ISD ai Ńărilor gazdă

Rezumat

Se acreditează din ce în ce mai mult ideea că nu politicile specifice de atragere a investiŃiilor

străine sunt determinante pentru fluxul de intrări de ISD. Mai degrabă, aceste politici trebuie
văzute în contextul mai larg al determinanŃilor ISD. Aceşti determinanŃi, oferiŃi de Ńara gazdă
(ei cuprind atât cadrul general cât şi politicile specifice), pot fi clasificaŃi în 3 categorii:

1. Cadrul politicilor pentru ISD

o Stabilitatea economică, politică şi socială
o Reglementările legate de intrarea pe piaŃă şi de operaŃiuni
o Standardele de tratament ale filialelor străine
o Politicile privind funcŃionarea pieŃelor şi structura pieŃelor (în special
competiŃia)
o Acordurile privind comerŃul internaŃional şi investiŃiile
o Politica de privatizare

6
 o Politica comercială (barierele tarifare şi non-tarifare) şi coerenŃa politicilor
privind ISD şi comerŃul
o Politica fiscală

2. DeterminanŃi economici
i. Pentru CTN în căutare de pieŃe:
o Mărimea pieŃei şi venitul per persoană
o Creşterea pieŃei
o Accesul la pieŃele regionale şi globale
o Structura pieŃelor
ii. Pentru CTN în căutare de resurse
o Materii prime
o Mână de lucru necalificată la cost redus
o Mână de lucru calificată
o Active tehnologice, inovaŃii şi alte active create (exemplu: nume de marcă),
incluzând pe cele încorporate în indivizi şi firme
o Infrastructura fizică (porturi, drumuri, centrale electrice, telecomunicaŃii)
iii. Pentru CTN în căutare de eficienŃă
o Costul resurselor şi activelor prezentate la ii)
o Alte costuri de intrare, exemplu: costurile de transport şi comunicaŃii la/de la şi
în interiorul Ńării gazdă şi costurile altor produse intermediare
o ApartenenŃa la un acord de integrare regională care permite stabilirea unor
reŃele corporative regionale

3. FacilităŃi pentru afaceri

o Promovarea investiŃiei
o Stimulente pentru investiŃii
o Costurile legate de corupŃie şi eficienŃa administrativă
o FacilităŃi sociale (şcoli bilingve, calitatea vieŃii,etc)
o Servicii post-investiŃie

Subiecte pentru examen:

1. Cadrul politicilor pentru ISD

2. DeterminanŃi economici ai ISD
3. DeterminanŃii economici pentru întreprinderile multinaŃionale în căutare de pieŃe
4. DeterminanŃii economici pentru întreprinderile multinaŃionale în căutare de resurse
5. DeterminanŃii economici pentru întreprinderile multinaŃionale în căutare de eficienŃă
6. FacilităŃile pentru afaceri oferite de Ńările gazdă pentru atragerea ISD

TEMA 2

PROCESUL DECIZIONAL ÎN TRANZACłIILE CU INVESTIłII

STRĂINE DIRECTE

7
LecŃia 5: Riscuri în tranzacŃiile internaŃionale

Rezumat

Orice investiŃie presupune un anumit grad de risc, ca o manifestare a relaŃiei

oportunităŃi/pierderi. Când tranzacŃiile sunt internaŃionale apar riscuri suplimentare care nu
sunt prezente în investiŃiile în propria economie. TranzacŃiile internaŃionale sunt supuse unei
game variate de riscuri diferenŃiate în funcŃie de motivele pierderilor potenŃiale.

Riscul de Ńară poate fi determinat de evenimente politice sau de evenimente economice. De

aceea, definiŃia riscului de Ńară cuprinde ambele dimensiuni şi înseamnă riscul de
materializare a unor pierderi (nu neapărat pierderi propriu-zise, pot fi şi pierderi de
oportunităŃi) datorate situaŃiei şi evoluŃiilor politice şi macro-economice din Ńara respectivă.
Din punct de vedere metodologic se evaluează, un scor politic şi un scor economic, dar
interdependenŃa între factorii politici şi economici şi influenŃarea lor reciprocă impune o
tratare conjugată a celor dimensiuni: socio-politică şi economico-financiară.

Abordarea clasică a riscului de Ńară lasă din ce în ce mai mult loc aspectelor economice
globale; pentru statele cu economii în expansiune, atât cauzele, cât şi repercusiunile unei crize
sunt astăzi greu de limitat la mediul economic intern, factorii de risc regăsindu-se într-o
proporŃie importantă în determinările externe şi în relaŃiile internaŃionale ale Ńărilor respective.

Pe de altă parte, este de remarcat migrarea factorilor de risc din sfera riscului suveran către
sectorul privat. O criză de proporŃiile celei asiatice din 1997 s-a desfăşurat practic exclusiv la
nivelul acestui sector, impunând o schimbare esenŃială a abordării riscului de Ńară: deşi de
Ńară, acesta trebuie să ia din ce în ce mai mult în considerare actorii şi factorii non-statali,
lărgindu-şi sfera de cuprindere şi rafinându-şi instrumentele de analiză.

Una dintre marile dificultăŃi ale analizei riscului de Ńară este abordarea omogenă a unor tipuri
extrem de diferite de Ńări. În analiza riscului de Ńară sunt utilizate următoarele tipuri de Ńări:

• łări dezvoltate
• łări recent industrializate
• łări a căror economie se bazează pe exportul unui singur tip de produse ne-sau slab
prelucrate
• łări slab dezvoltate
• łări ex-comuniste

În contextul diversităŃii tipurilor de Ńări, se pune problema stabilirii unor metodologii de

analiză şi evaluare a riscului de Ńară care să permită compararea statelor aparŃinând
unor categorii diferite. Trebuie stabilite însă elementele critice specifice fiecărei categorii,
astfel încât să fie posibilă tratarea lor diferenŃiată.

În 1979 (când riscul de Ńară era un concept încă nematurizat) şi în 1994, revista Institutional
Investor a cerut celor aproape 100 de bănci ale căror evaluări de risc de Ńară sunt mediate în
clasamentul său semestrial să stabilească ordinea importanŃei factorilor de risc pentru fiecare
categorie de Ńări. Rezultatele se regăsesc în tabelele 1,2 şi 3.

8
Tabel 1. Ordinea importanŃei factorilor de risc. łările dezvoltate.

PoziŃia în 1979 PoziŃia în 1994 Factorul

1 1 SituaŃie economică
5 2 Serviciul datoriei
2 3 Rezervele şi contul curent
9 4 Politica fiscală
3 5 SituaŃia politică
6 6 Accesul la pieŃele de capital
4 7 BalanŃa comercială
7 8 Intrările de investiŃii de portofoliu
8 9 InvestiŃiile străine directe

Tabelul 2. Ordinea importanŃei factorilor de risc. łări recent industrializate.

PoziŃia în 1979 PoziŃia în 1994 Factorul

1 1 Serviciul datoriei
3 2 SituaŃia politică
2 3 SituaŃia economică
4 4 Rezervele şi contul curent
5 5 BalanŃa comercială
6 6 InvestiŃiile străine directe
9 7 Politica fiscală
8 8 Intrările de investiŃii de portofoliu
7 9 Accesul la pieŃele de capital

Tabelul 3. Ordinea importanŃei factorilor de risc. Celelalte Ńări

PoziŃia în 1979 PoziŃia în 1994 Factorul

1 1 Serviciul datoriei
2 2 SituaŃia politică
4 3 Rezervele şi contul curent
3 4 SituaŃia economică
5 5 BalanŃa comercială
6 6 Politica fiscală
9 7 InvestiŃiile străine directe
7 8 Intrările de investiŃii de portofoliu
8 9 Accesul la pieŃele de capital

Concluzii legate de evoluŃia în timp a ordinii importanŃei factorilor de risc

9
 1. Modificare radicală survenită în importanŃa diverşilor factori de risc în cazul Ńărilor
dezvoltate
2. Modificare aparent minoră survenită în importanŃa diverşilor factori de risc în cazul
Ńărilor recent industrializate. Şi-au inversat poziŃiile doar situaŃia politică –situaŃia
economică şi respectiv politica fiscală - accesul la pieŃele de capital. Trebuie remarcat
importanŃa primei schimbări: în 1979, situaŃia politică fusese considerată mai puŃin
importantă decât cea economică, ordine care apropia Ńările recent industrializate de
cele dezvoltate. În 1994 devenise însă evident că ordinea reală era alta. Ca şi în cazul
Ńărilor din a treia categorie (de care le apropie structurile şi comportamentele socio-
politice), statele recent industrializate sunt afectate în mai mare măsură de evoluŃiile
politice decât de cele economice.
3. Mai mult, comparând ordinea din 1994 a factorilor care afectează riscul de Ńară a
ultimelor două categorii se observă o surprinzătoare apropiere.
4. Ordinea importanŃei factorilor este asemănătoare pentru Ńările recent industrializate şi
respectiv pentru statele din a treia categorie, metodologiile folosite în cele două cazuri
putând fi practic identice. Din contra, în cazul Ńărilor dezvoltate, specificul lor şi
dificultatea ierarhizării unor situaŃii foarte asemănătoare impune utilizarea unor
metodologii diferite de cele folosite pentru statele din alte categorii

Subiecte pentru examen

1. Riscul de Ńară
2. Metodologii de analiză a riscului de Ńară
3. ImportanŃa factorilor de risc
4. EvoluŃia conceptului de risc de Ńară

LecŃia 6: Analiza riscului de Ńară

Rezumat

În lume există mai multe agenŃii care evaluează riscurile pentru diverse tranzacŃii
internaŃionale şi care oferă servicii diverse în acest sens. Printre cele mai cunoscute se află:
The Economist Inteligence Unit (EIU), Political Risk Services’ Risk Letter and International
Country Risk Guide, Standard & Poor ‘s DRI and Risk Rating, The WEFA Group, Standard
& Poor’s, Euromoney, BERI, Rundt’s.

Analiza riscului de Ńară încearcă să identifice dezechilibrele care măresc riscul unui deficit a
câştigului aşteptat din investiŃia transfrontalieră.

Analiza riscului de Ńară porneşte de la premiza fundamentală conform căreia creşterea

dezechilibrelor determinate de factorii economici, sociali şi politici măreşte riscul obŃinerii
unui câştig mai mic decât cel aşteptat într-o investiŃie.

10
Dezechilibrul unui factor specific influenŃează una sau mai multe categorii de risc.
Identificarea nivelelor de influenŃă ale tuturor factorilor creează posibilitatea unei evaluări de
ansamblu asupra riscului investiŃiei. Evaluarea de ansamblu depinde însă de tipul investiŃiei
pentru că structura influenŃelor este dependentă de tipul de investiŃie. Aşadar, dezechilibrul
unui anumit factor produce riscuri diferite pentru tipuri de investiŃie diferite.

Această premiză fundamentală oferă suportul teoretic simplu pentru analiza riscului de Ńară.
Din păcate, nu există o teorie generală şi cuprinzătoare a riscului de Ńară care să orienteze
procesul de identificare şi stabilire a influenŃelor.

Majoritatea serviciilor se bazează în evaluarea riscurilor pe o teorie care ia în considerare un

mix economic şi socio-politic, precum şi pe experienŃa analiştilor.

Majoritatea analiştilor au împărŃit riscul de Ńară în şase categorii principale de risc. Unele
dintre aceste categorii se întrepătrund reciproc, dat fiind conexiunile dintre sistemul economic
naŃional cu sistemul politic naŃional şi cu comunitatea internaŃională. Deşi nu toŃi analiştii
agreează această separare a riscului de Ńară în şase categorii principale, majoritatea
agenŃiilor/serviciilor care evaluează riscurile utilizează această clasificare.

1. Riscul economic
2. Riscul de transfer
3. Riscul cursului de schimb
4. Riscul localizării geografice sau riscul vecinătăŃii
5. Riscul suveran
6. Riscul politic

1. Riscul economic

DefiniŃie: o schimbare semnificativă în structura economică sau în rata de creştere economică

care pot produce a schimbare majoră a câştigului aşteptat dintr-o investiŃie. Riscul apare
datorită potenŃialului de schimbări cu efecte negative în obiectivele fundamentale ale politicii
economice (fiscală, monetară, internaŃională, distribuŃia sau creaŃia de avuŃie) sau datorită
unei schimbări semnificative a avantajului comparativ al unei Ńări (epuizarea resurselor,
declinul industrial, schimbare demografică).

Riscul economic se intersectează deseori cu riscul politic în unele sisteme de măsurare

deoarece amândouă sunt determinate de politicile urmate de statul respectiv.

2. Riscul de transfer

DefiniŃie: riscul apare datorită unei decizii a unui guvern străin de a restricŃiona mişcările de
capital. RestricŃiile ar putea crea dificultăŃi în repatrierea profiturilor, dividentelor sau
capitalului. Deoarece guvernul poate schimba reglementările privind mişcările de capital în
orice moment, riscul de transfer se aplică tuturor tipurilor de investiŃii. El este de obicei
analizat ca o funcŃie a capacităŃii unei Ńări de a câştiga devize străine, deoarece dacă apar
dificultăŃii în procurarea lor creşte probabilitatea să fie luate unele măsuri în vederea
controlului capitalului. Cuantificarea riscului rămâne o problemă dificilă deoarece decizia de
a limita mişcarea capitalurilor poate fi un răspuns pur politic la o altă problemă. De exemplu,
decizia Malaeziei de a impune controlul capitalurilor şi de a fixa cursul de schimb în timpul
crizei financiare asiatice din 1997, a fost o soluŃie politică la problema cursului de schimb.

11
Măsurările cantitative folosite în mod obişnuit pentru a evalua riscul de transfer nu au putut
prezice acŃiunile Malaeziei.

3. Riscul cursului de schimb

DefiniŃie: o mişcare neaşteptată nefavorabilă a cursului de schimb. Riscul cursului de schimb

include o schimbare neaşteptată în regimul valutar, ca de exemplu trecerea de la cursul de
schimb fix la cursul de schimb flotant. Teoria economică oferă soluŃii pentru analiza riscului
cursului de schimb pentru perioade mai lungi de timp (mai mult de 1-2 ani). Presiunile pe
termen scurt, influenŃate şi ele de fundamentele economice, tind să fie determinate de evoluŃia
comerŃului cu devize care este evaluată, în primul rând, de comercianŃii de devize. Pe termen
scurt, pentru multe devize riscul poate fi eliminat la un cost acceptabil prin variate mecanisme
de protejare (hedging) şi aranjamente de tip futures. Aranjamentele hedging sau futures nu pot
fi însă practicate în cazul vieŃii unei întreprinderi sau a unei investiŃii directe (deci pe termen
lung). Aşadar, problema riscului cursului de schimb apare atunci când mecanismele de
protejare nu pot fi folosite.

4. Riscul de loc sau vecinătate

DefinŃie: efectele de contaminare (răspândire) determinate de problemele care apar într-o

regiune, într-o Ńară care este partener comercial sau în Ńări cu caracteristici percepute ca
similare. Deşi caracteristicile de Ńară similare pot sugera o suspiciune privind contaminarea
(Ńările Americii Latine în anii 1980, contaminarea din Asia în 1997-1998), această categorie
de risc pune probleme dificile analiştilor în evaluarea lor.

5. Riscul suveran

DefiniŃie: un guvern nu doreşte sau nu este capabil să onoreze obligaŃiile legate de

împrumuturile sale sau ale celor garantate de el. Riscul suveran poate fi conectat cu riscul de
transfer prin aceea că un guvern poate avea dificultăŃii cu devizele străine datorită
dezvoltărilor nefavorabile în balanŃa de plăŃi. De asemenea, riscul suveran este legat de riscul
politic deoarece un guvern poate decide să nu-şi onoreze angajamentele din motive politice.

Literatura care abordează analiza riscului de Ńară tratează riscul suveran ca o categorie aparte
deoarece un împrumutător privat se confruntă cu un risc unic atunci când are o afacere cu un
guvern suveran. Dacă guvernul decide să nu-şi onoreze obligaŃiile, împrumutătorul privat nu
poate da în judecată guvernul străin.

6. Riscul politic

DefiniŃie: riscul unei schimbări a instituŃiilor politice declanşate de o schimbare a controlului

asupra guvernului, de probleme sociale sau alŃi factori non-economici. Această categorie
acoperă potenŃialul pentru conflicte interne şi externe, riscul de expropriere şi analiza politică
tradiŃională. Evaluarea riscului necesită analiza multor factori, incluzând relaŃia diferitelor
grupuri de interese dintr-o Ńară, procesul de luare a deciziilor în guvern şi istoria Ńării. Pentru
unele riscuri politice există asigurări care pot fi obŃinute de la un număr de agenŃii
guvernamentale şi organizaŃii internaŃionale.

12
ImportanŃa analizei riscului politic în cadrul analizei riscului general de Ńară a crescut
considerabil în cursul anilor 1970, mai ales după revoluŃia islamică din Iran.

Pentru investitorul-analist este foarte important să înŃeleagă care sunt problemele esenŃiale
într-o Ńară şi să-şi dea seama la ce întrebări trebuie răspuns.

Subiecte pentru examen

1.Principalele categorii de risc

2. DefiniŃia riscului economic
3. DefiniŃia riscului de transfer
4. DefiniŃia riscului localizării geografice
5. DefiniŃia riscului suveran
6. DefiniŃia riscului politic

LecŃia 7: Măsurarea riscurilor

Rezumat

1. Riscul economic

Analiştii folosesc unităŃi de măsură tradiŃionale pentru politica fiscală şi politica monetară. De
asemenea, ei examinează factorii referitori la teoria creşterii (economice) pentru investiŃiile pe
termen mai lung.

A. UnităŃi de măsură tradiŃionale pentru politica fiscală şi politica monetară

1. Pentru politica fiscală, analiştii examinează:
a. mărimea şi detaliile cheltuielilor guvernamentale:
• Ponderile investiŃiilor şi cheltuielilor în PIB
b. politica impozitelor
• tipurile şi valoarea impozitelor
• corectitudinea
• eficacitatea vs. evitarea populismului
c. situaŃia datoriilor guvernului
• deficit guvernamental ca procent din PIB
• datoria totală a guvernului ca procent din PIB
• sursele de finanŃare a datoriilor
2. Analiştii examinează impactul politicii monetare şi a maturităŃii financiare asupra
creşterii economice
• InflaŃia
• Creşterea ofertei masei monetare
• Ratele reale şi nominale ale dobânzilor
• Raportul sector financiar pe PIB
B. Pentru investiŃiile pe termen mai lung
1. Factorii de creştere pe termen lung
• Creşterea întreprinderilor productive şi a echipamentelor
• Raportul investiŃiile private/investiŃii străine directe pe PIB
• Creşterea forŃei de muncă

13
 • Şomajul
• Productivitatea
2. Gradul de deschidere a economiei
• Raportul (export +import) pe PIB
• Raportul ISD pe total investiŃii private
3. Factori instituŃionali care pot afecta creaŃia de avuŃie
• Drepturile de proprietate
• Gradul de reglementare
• Extinderea pieŃei negre

2. Riscul de transfer

Indicatorii tipici cuprind:

• Raportul între serviciul datoriei şi exporturi sau exporturi+investiŃii străine directe nete
• Structura datoriei externe relativă la venit (raportul între diferite datorii şi PIB)
• Rezervele de devize faŃă de diverse categorii de importuri
• Contul curent ca procent faŃă de PIB

EvoluŃia acestor indicatori cantitativi relevă dezechilibrele potenŃiale care ar putea conduce o
Ńară spre limitarea anumitor tipuri de transferuri de capital. De exemplu, un deficit în creştere
a contului curent ca procent faŃă de PIB implică o nevoie crescândă pentru devize cu scopul
de a acoperi acest deficit. Riscul de transfer creşte dacă nu se întrevede finanŃarea deficitului
de cont curent prin contul de capital.

3. Riscul cursului de schimb

MulŃi dintre indicatorii care măsoară riscul de transfer identifică, de asemenea, riscul cursului
de schimb, deoarece o depreciere a monedei naŃionale poate fi o soluŃie pentru reducerea
dezechilibrelor care conduc spre un risc de transfer ridicat. Politica cursului de schimb a unei
Ńări poate ajuta la identificarea riscului cursului de schimb. Cursul de schimb flotant gestionat
de guvern, adică atunci când guvernul încearcă să-l Ńină într-o anumită marjă îngustă, tinde să
aibă un risc mai ridicat decât în cazul cursului fix sau a sistemului comitetului valutar.
Sistemele flotante ale cursului de schimb menŃin cel mai scăzut risc de producere a unei
mişcări defavorabile neaşteptate. Gradul de supra /sub evaluare a monedei (cursul paritar vs.
cursul de schimb curent, inflaŃia relativă sau rata de creştere a ofertei de bani, ratele relative
ale dobânzii pentru instrumentele cu risc similar) pot de asemenea să identifice riscul cursului
de schimb.

4. Riscul de loc sau vecinătate

PoziŃia geografică oferă cea mai simplă posibilitate de a măsura riscul de loc. Partenerii
comerciali, alianŃele de comerŃ internaŃionale, mărimea, frontierele şi distanŃa faŃă de Ńările
sau regiunile importante din punct de vedere economic sau politic pot de asemenea să ajute la
definirea riscului de loc.

5. Riscul suveran

14
Analiştii calculează capacitatea de plată folosind indicatorii riscului de transfer. VoinŃa de
plată necesită o evaluare a istoriei performanŃei de plată a guvernului, o analiză a costurilor
potenŃiale pentru reputaŃia guvernului care s-a împrumutat şi un studiu al potenŃialului de
reeşalonare a datoriei de către consorŃiul creditorilor privaŃi şi a instituŃiilor internaŃionale.
Riscul suveran poate fi complicat suplimentar de situaŃia internaŃională. Într-un exemplu
recent, garanŃiile FMI pentru Brazilia în 1998 au fost destinate opririi răspândirii unei crize
financiare internaŃionale. Dacă dezechilibrele dezvoltate în Brazilia s-ar fi întâmplat înainte de
crizele financiare din Asia şi Rusia, ea nu ar fi primit acelaşi sprijin şi atunci riscul suveran ar
fi fost mai ridicat.

6. Riscul politic

Evaluarea riscului politic nu poate fi realizat decât în foarte mică măsură prin măsurări
cantitative. Măsurarea riscului politic se face pornind de la diferite metode de clasificare (tipul
structurii politice, diversitatea structurii etnice, conflicte civile sau externe) până la sondaje
sau analize realizate de experŃi politici. Majoritatea serviciilor de analiză utilizează experŃi
care evaluează şi clasifică factori multipli socio-politici şi produc o analiză scrisă care
acompaniază evaluările şi clasificările. În majoritatea sistemelor de risc politic, analiştii
descriu riscul politic cu ajutorul unor tipuri de index sau unităŃi de măsură relative.

Factori politici externi

Există 4 tipuri de factori externi care pot prezenta importanŃă pentru o Ńară:

i. Instabilitatea politică din zonă

ii. łările cu importanŃă strategică (geopolitică)
În această categorie intră Ńările situate într-o poziŃie geografică strategică, Ńările
cu resurse minerale de importanŃă deosebită sau Ńările suficient de mari pentru
a juca un rol important în regiune. Uneori, aceste Ńări pot apărea vulnerabile,
dar însuşi acest fapt poate reprezenta un factor pozitiv din punct de vedere al
riscului. Astfel de Ńări beneficiază de ajutoare economice substanŃiale şi, dacă
se confruntă cu dificultăŃi de finanŃare, primesc probabil ajutoare mai mari şi
au prioritate faŃă de alte Ńări (exemplu: Turcia)
iii. ApartenenŃa la grupări politice sau perspectiva unei asemenea apartenenŃe
(exemplu: UE. NATO, etc.)
iv. Instabilitatea economică provocată din exterior

Riscul de Ńară agregat se obŃine prin ponderarea categoriilor de riscuri în funcŃie de tipul
investiŃiei, pentru că impactul diferitelor categorii de risc este diferit depinzând de tipul
investiŃiei.

Tabelul 4. Impactul riscului în funcŃie de tipul investiŃiei

InvestiŃia InvestiŃie Împrumut pe Împrumut pe

directă în financiară pe termen scurt termen lung
sectorul termen scurt în acordat acordat
privat sectorul privat guvernului guvernului
Categoria de risc
Economic mare mic mic zero - moderat

15
Transfer moderat mare mare moderat
Curs de schimb mare zero - mare zero-mare mare
Loc şi vecinătate mare moderat mic moderat
Suveran mic mic mare mare
Politic mare mic moderat mare

Subiecte pentru examen

1. Măsurarea riscului economic

2. Măsurarea riscului de transfer
3. Măsurarea riscului cursului de schimb
4. Măsurarea riscului de loc
5. Măsurarea riscului suveran
6. Măsurarea riscului politic
7. Impactul riscului în funcŃie de tipul investiŃiei

TEMA 3 : ACORDURI INTERNAłIONALE PRIVIND INVESTIłIILE

LecŃia 8: Acorduri internaŃionale privind investiŃiile

Rezumat

Prin acordurile internaŃionale, Ńările receptoare (Ńările gazdă) caută să facă cadrul de
reglementare pentru ISD mai transparent, mai stabil, mai predictibil şi mai sigur, adică
mai atractiv pentru investitorii străini. Dacă cadrul de reglementare liberalizează intrările
şi operaŃiunile ISD, el va reduce obstacolele în calea fluxurilor de ISD.

În acelaşi timp AII limitează „spaŃiul politicilor” şi prin urmare a flexibilităŃii

guvernelor, în special a celor din Ńările în curs de dezvoltare.

Pentru Ńările gazdă, două lucruri sunt importante în găsirea unui echilibru bun în
negocierea unui AII:

• Politicile Ńării gazdă şi măsurile legate de atragerea ISD şi creşterea beneficiilor

de pe urma lor;
• Căile prin care AII afectează politicile naŃionale

Acordurile internaŃionale pot fi bilaterale, regionale au multilaterale. În general cele

bilaterale şi regionale creează constrângeri juridice, în schimb cele multilaterale nu au o
natură juridică obligatorie.

În general, subiectele abordate acoperă o marjă relativ extinsă de probleme (majoritatea

dintre ele sunt şi obiectul politicilor/reglementărilor naŃionale privind investiŃiile):
• Admiterea şi tratamentul investiŃiilor străine;
• Promovarea investiŃiilor străine;
• ProtecŃia investiŃiilor;
• Aspecte ale comportamentului corporatist;
• Impozitarea;

16
 • Probleme legare de concurenŃă;
• Proceduri de reglementare a disputelor;
• CerinŃele de performanŃă şi stimulentele;
• Încurajarea transferurilor tehnologic;
• Abordarea liberalizării. În această privinŃă, se remarcă două tendinŃe:
o „lista negativă” prin care Ńările identifică industriile/sectoarele pe care le
doresc exceptate de la liberalizare;
o „lista pozitivă” (de tipul GATS), prin care Ńările identifică industriile/sectoarele
pentru care se aplică clauze specifice şi condiŃiile pentru aplicarea lor. „Lista
pozitivă” extinde de fapt liberalizarea la anumite industrii/sectoare şi
precizează condiŃiile în care aceasta are loc.

1.Acordurile internaŃionale bilaterale (AIB)

În evoluŃia acordurilor internaŃionale bilaterale se pot identifica 4 etape:

1. Până la sfârşitul anilor 1970, încheierea acordurilor se limita la un număr mic de Ńări
europene
2. EvoluŃia s-a generalizat în anii1980 pentru Ńările OECD
3. Orientarea geografică a AIB, încheiate de Ńările OECD, începând cu sfârşitul anilor
1980, s-a schimbat, orientându-se spre Asia, Africa, Europa Centrală şi de Est, China,
America Latină, Ńările ex-URSS
4. De asemenea, începând cu sfârşitul anilor 1980, au fost încheiate un număr
considerabil de acorduri între Ńările non-OECD.

În general, principalele clauze ale unui AIB sunt:

• Domeniul de cuprindere şi definiŃia investiŃiei străine;
• Admiterea şi stabilirea (intrarea pe piaŃa Ńării gazdă);
• Tratamentul naŃional în etapa post-stabilire;
• Tratamentul naŃiunii celei mai favorizate;
• Tratament corect şi echitabil;
• GaranŃii şi compensări în cazul exproprierii;
• GaranŃii referitoare la transferul fondurilor şi repatrierea capitalurilor şi profiturilor;
• Clauzele referitoare la reglementarea disputelor, atât stat-stat, cât şi investitor-stat

2. Acordurile regionale şi interregionale

Universul acordurilor regionale şi interregionale, care se referă direct la probleme legate de

investiŃii, este de asemenea în expansiune. Totuşi, puŃine acorduri de acest tip sunt dedicate
exclusiv investiŃiilor. Câteva exemple relevante sunt Codul OECD de liberalizare a mişcărilor
de capital şi a operaŃiunilor curente invizibile (1961) şi DeclaraŃia OECD privind investiŃiile
internaŃionale şi întreprinderile multinaŃionale (1976). Câteva exemple mai recente, implicând
şi Ńări în curs de dezvoltare, sunt Acordul cadru privind investiŃiile în regiunea ASEAN
(AsociaŃia NaŃiunilor din Asia de Sud-Est) şi Decizia 291 a ComunităŃii Andine (Bolivia,
Chile, Columbia, Ecuador, Peru, Venezuela). Spre deosebire de AIB, nu toate acordurile
regionale sunt obligatorii din punct de vedere juridic. Principiile privind investiŃiile în cadrul
APEC (Cooperarea Economică a łărilor din Asia şi Pacific) au adoptat norme neobligatorii
juridic în legătură cu investiŃiile străine.

17
Se manifestă o tendinŃă spre încheierea unor acorduri regionale cuprinzătoare care să includă
atât clauze legate de comerŃ, cât şi clauze legate de investiŃii, extinse chiar la servicii,
drepturile de proprietate intelectuală şi concurenŃa. În prezent, majoritatea acordurilor
regionale de liber schimb sunt şi acorduri de liberalizate a investiŃiilor, cel puŃin în principiu.
Protocoalele NAFTA (Acordul de Liber-Schimb Nord-American – SUA, Canada, Mexic) şi
MERCOSUR (PiaŃa comună a Conului Sud - Brazilia, Argentina, Uruguay, Paraguay) sunt
două exemple în acest sens.

La fel ca şi în cazul AIB este dificil de identificat impactul asupra fluxurilor de ISD. Impactul
depinde în primul rând de determinaŃii economici. Principalul determinant economic care
influenŃează fluxurile de ISD în acordurile regionale este mărimea pieŃei. Dar acest
determinant este rezultatul mai degrabă a reducerii barierelor comerciale decât a barierelor
împotriva ISD.

3.Acordurile multilaterale

Eforturile reînnoite de realiza o reglementare cuprinzătoare multilaterală pentru ISD, chiar

una fără caracter juridic obligatoriu, au eşuat. Printre cele mai proeminente încercări au fost
Codul de comportament privind corporaŃiile transnaŃionale în cadrul ONU (la sfârşitul anilor
1970 şi anii 1980) şi Acordul multilateral privind investiŃiile (MAI) în cadrul OECD (la
sfârşitul anilor 1990). În prezent există o încercare de a realiza un acord multilateral privind
investiŃiile în cadrul OrganizaŃiei Mondiale a ComerŃului (OMC), dar eşecul ultimei reuniuni
ministeriale de la Cancun a redus şansele unui acord în viitorul apropiat.

Totuşi, Orientările Băncii Mondiale privind tratamentul ISD, un instrument neobligatoriu,

apărut în 1992, fixează anumite standarde de tratament pentru investitori, standarde pentru
există un nivel de consens internaŃional.

De asemenea, câteva eforturi privind aspecte specifice referitoare la investiŃii au condus spre
rezultate:
• Astfel, ConvenŃia privind reglementarea disputelor referitoare la investiŃii oferă un
cadru de rezolvare a disputelor privind investiŃiile.
• De asemenea DeclaraŃia tripartită a OrganizaŃiei internaŃionale a Muncii (ILO) asupra
principiilor privind întreprinderile multinaŃionale şi politica socială atinge o serie de
probleme legate de forŃa de muncă.
• ConvenŃia care stabileşte AgenŃia de garantare multilaterală a investiŃiilor (MIGA)
întăreşte securitatea juridică a ISD prin suplimentarea schemelor de garanŃii naŃionale
şi regionale cu una multilaterală.

În cadrul OMC au fost decise reguli multilaterale care guvernează direct sau indirect
problema investiŃiilor, cuprinse în 3 acorduri separate ale Rundei Uruguay:
• GATS (Acordul general privind comerŃul cu servicii) recunoaşte „prezenŃa
comercială” (deschiderea de magazine), ca o formă a comerŃului cu servicii, deşi nu
obligă membrii OMC să deschidă toate serviciile industriale partenerilor străini;
• TRIPS (Acordul privind drepturile de proprietate intelectuală legate de comerŃ) obligă
membrii OMC să garanteze perioade minime de protecŃie pentru drepturi de autor,
patente, mărci comerciale şi să lupte contra reproducerii neautorizate şi publicării
publice a lucrărilor străine.
• TRIMS (Acordul privind măsurile referitoare la investiŃii legate de comerŃ);

18
 • De asemenea, în DeclaraŃia de la a patra sesiune a ConferinŃei ministeriale de la Doha,
din noiembrie 2001, membrii OMC au căzut de acord asupra unui program de lucru
privind relaŃia între comerŃ şi investiŃii. Ca urmare a acestei declaraŃii, Grupul de lucru
însărcinat cu relaŃia între comerŃ şi investiŃii (înfiinŃat la ConferinŃa ministerială a
OMC din 1996 de la Singapore) a deliberat asupra a 7 teme enunŃate în DeclaraŃia de
la Doha, paragraful 22:
• Domeniul de cuprindere şi definiŃia investiŃiilor;
• TransparenŃa;
• Nediscriminarea;
• ModalităŃi pentru angajamentele referitoare la pre-stabilire, bazate pe
abordarea „listei pozitive” din cadrul GATS (Acordul general privind comerŃul
de servicii);
• Clauzele referitoare la dezvoltare;
• ExcepŃiile şi clauzele de salvgardare referitoare la balanŃa de plăŃi;
• Consultarea şi rezolvarea disputelor între membrii OMC

Subiecte pentru examen

1. Principalele teme ale acordurilor internaŃionale privind investiŃiile

2. Acordurile internaŃionale bilaterale privind investiŃiile
3. Acordurile internaŃionale regionale şi interregionale privind investiŃiile
4. Acordurile internaŃionale multilaterale privind investiŃiile
5. Temele enunŃate în DeclaraŃia de la Doha

LecŃia 9: Avantajele şi dezavantajele acordurilor internaŃionale privind

investiŃiile
Rezumat

Cele trei abordări (bilaterale, regionale şi multilaterale) servesc scopuri diferite.

Principalul obiectiv al majorităŃii acordurilor bilaterale este de a oferi protecŃia investitorului
la nivel internaŃional. Abordările regionale, care combină investiŃiile cu comerŃul, caută să
fructifice beneficiile pieŃelor mai extinse prin liberalizarea comerŃului, acompaniată de
liberalizarea investiŃiilor şi uneori cu protecŃia lor. Abordarea multilaterală poate Ńinti atât
protecŃia, cât şi liberalizarea.

1. Acordurile bilaterale

Avantaje
• łările au libertatea de a alege partenerii şi de a configura acordul la situaŃiile lor
specifice;
• Oferă Ńărilor flexibilitatea în proiectarea şi alegerea reŃelelor de acorduri. Astfel,
acordurile se încheie cu Ńările care generează investitorii cei mai importanŃi şi se
pot evita Ńările mai puŃin interesante din acest punct de vedere sau care ar putea
insista asupra unor clauze nedorite;
• AIB pot fi negociate rapid;

19
 • Majoritatea AIB acoperă etapa post-stabilire a investiŃiilor, lăsând admiterea şi
stabilirea – care au implicaŃii majore asupra dezvoltării - să fie determinate
autonom de Ńările gazdă.

Dezavantaje
• Asimetria în puterea de negociere pune economiile mai slabe într-o situaŃie
dezavantajoasă în negocierile bilaterale. Acest lucru este mai ales relevant în
acordurile între marile Ńări dezvoltate şi Ńările mici şi sărace - când acordurile
bilaterale merg dincolo de subiecte pe care le acoperă uzual. În unele cazuri
recente, obiectivul principal al protecŃiei investitorului a fost completat cu clauze
de liberalizare relative la dreptul de stabilire şi la lista de cerinŃe de performanŃe
cerute;
• Acoperirea tuturor membrilor ONU prin acorduri bilaterale ar necesita 18.000 de
asemenea instrumente. Ar fi costisitor şi greu de administrat, conducând la reguli
inconsecvente şi la numeroase conflicte juridice

2. Acorduri regionale şi interregionale

Avantaje
• Scopul general este de crea un cadru mai favorabil comerŃului şi investiŃiilor prin
liberalizarea nu numai a comerŃului regional, dar şi prin ridicarea restricŃiilor
privind ISD În felul acesta, acordurile regionale permit creşterea fluxului de
comerŃ şi investiŃii în interiorul regiunilor;
• Abordează un spectru mai larg decât AIB, permiŃând compensaŃii reciproce între
diferite domenii abordate;
• În special acordurile între Ńările dezvoltate şi cele în curs de dezvoltare folosesc
întreaga panoplie de instrumente juridice internaŃionale tradiŃionale - ca excepŃiile,
rezervările şi perioadele de tranziŃie – pentru a asigura flexibilitatea în satisfacerea
diferitelor nevoi, capacităŃi şi obiective privind politicile Ńărilor semnatare;
• Extinderea pieŃei regionale include deseori liberalizarea intrărilor şi stabilirii şi
reducerea restricŃiilor operaŃionale; totuşi, acordurile regionale au clauze flexibile
pentru a permite aplicarea diferită în Ńări diferite

Dezavantaje

Dacă acordurile regionale cuprind reguli de origine, cei din interiorul regiunii pot beneficia de
atragerea de ISD. Ele sunt însă discriminatorii. łările din afara regiunii pot fi împiedicate,
prin devierea investiŃiilor. InvestiŃiile terŃilor în asemenea regiuni pot, de asemenea, să
devieze comerŃul.

3. Acordurile multilaterale

Avantaje

• Facilitează expansiunea ISD prin contribuŃia la o mai mare transparenŃă,

stabilitate, predictibilitate şi securitate pentru investiŃiile în sectoare care nu sunt
încă acoperite de celelalte acorduri;
• ObligaŃiile internaŃionale multilaterale ar reduce percepŃiile de risc ale
investitorilor şi ar micşora decalajul între riscul curent referitor la instabilitatea

20
 politicilor, ce ar putea fi eventual sugerate de legislaŃia internă a Ńării gazdă, şi
riscul perceput de investitorii străini în situaŃia existenŃei unui acord multilateral;
• Un cadru multilateral ar putea servi ca o referinŃă pentru acordurile bilaterale şi
regionale şi s-ar putea crea o bază juridică comună

Dezavantaje

• Dinamica negocierilor multilaterale conduce spre cel mai mic numitor comun (de
altfel, până acum nu s-a realizat nici măcar cel mai mic numitor comun, pentru ca
toate încercările au eşuat);
• łările în curs de dezvoltare sunt îngrijorate de spaŃiul de manevră pentru politicile
lor, care ar putea fi serios afectat de un acord multilateral, ce tinde să uniformizeze
soluŃiile;
• Multilateralismul în domeniul investiŃiilor ridică probleme distincte pentru că el
este diferit de multilateralismul în domeniul comerŃului care se bazează pe
reciprocitate şi nediscriminare, precum şi pe tratament special şi diferenŃiat:
o Reciprocitatea în comerŃ se bazează pe faptul că fiecare Ńară importă şi
exportă. În domeniul investiŃiilor, fiecare Ńară atrage cel puŃin nişte
investiŃii, dar marea majoritatea a Ńărilor în curs de dezvoltare generează
cantităŃi neglijabile de ISD (un exemplu relevant este chiar regiunea
Europei Centrale şi de Est, care a recepŃionat în 2002 investiŃii în valoare
de 29 miliarde de dolari, dar a generat investiŃii de doar 4 miliarde de
dolari);
o Nediscriminarea în comerŃ se aplică tratamentului bunurilor şi serviciilor
pe piaŃă şi este corect şi clar circumscris, cel puŃin în principiu. În domeniul
investiŃiilor, nediscriminarea se referă la un set mai larg de politici - în
principiu toate acelea care contează în procesul de producŃie (dezvoltare).
Prin urmare, problema nediscriminării în investiŃii este mult mai sensibilă
şi deci mult mai dificil de tratat;
o Principiul tratamentului special sau diferenŃiat este bine stabilit în
domeniul comerŃului, găsindu-şi expresia în mai multe moduri, deşi nici în
acest caz nu este complet implementat. În investiŃii el trebuie dezvoltat în
continuare şi pus în practică.

1. Avantajele acordurilor internaŃionale bilaterale privind investiŃiile

2. Avantajele acordurilor internaŃionale regionale şi interregionale privind investiŃiile
3. Avantajele acordurilor internaŃionale multilaterale privind investiŃiile
4. Dezavantajele acordurilor internaŃionale bilaterale privind investiŃiile
5. Dezavantajele acordurilor internaŃionale bilaterale privind investiŃiile
6. Dezavantajele acordurilor internaŃionale bilaterale privind investiŃiile
7. Analiza comparativă a acordurilor internaŃionale privind investiŃiile

TEMA 4

POLITICI NAłIONALE ŞI ABORDĂRI INTERNAłIONALE PRIVIND

INVESTIłIILE

LecŃia10: DefiniŃia investiŃiei

21
Rezumat

De ce definiŃia investiŃiei contează?

DefiniŃia investiŃiei nu are un impact direct în atragerea ISD sau în creşterea beneficiilor de pe
urma lor. Dar, definirea unui anumit flux de capital sau activ ca „investiŃie” conferă anumite
drepturi investitorilor străini şi facilitează astfel investiŃiile străine. DefiniŃia ridică, de
asemenea, îngrijorări. ObligaŃiile de a satisface cerinŃele de transfer financiar ar putea fi dificil
de îndeplinit uneori de către multe Ńări în curs de dezvoltare. Managementul macroeconomic
al anumitor tipuri şi cantităŃi de fluxuri de capital, poate fi dificil de realizat de către unele
guverne. Iar fluxurile volatile de capital pot avea implicaŃii serioase asupra stabilităŃii
financiare a Ńărilor gazdă.

În acordurile internaŃionale se ridică problema tipurilor de investiŃii care să fie cuprinse în

categoria „investiŃie”. Nu există nici o reŃinere în ceea ce priveşte ISD, dar discuŃiile se poartă
în privinŃa altor tipuri de investiŃii:

• investiŃii de portofoliu (cu componentele acŃiuni şi obligaŃiuni);

• diverse fluxuri de capital (împrumuturi bancare, împrumuturi nebancare, etc);
• active investiŃionale variate (tangibile şi netangibile, incluzând drepturile de
proprietate intelectuală)

Metoda de clasificare, acceptată internaŃional (FMI 1993, OECD 1996), pentru înregistrarea
fluxurilor de investiŃii străine în balanŃa de plăŃi identifică următoarele categorii:
• investiŃii directe;
• investiŃii de portofoliu;
• derivate financiare;
• alte investiŃii

Acordurile internaŃionale folosesc 3 tipuri de definire a investiŃiei:

1.DefiniŃia bazată pe active

Este definiŃia cea mai utilizată în acordurile de protecŃie a investiŃiilor. Tind să fie extinse,
cuprinzând:
• fluxuri de capital şi active;
• proprietăŃi imobile şi mobile;
• interese în companii;
• creanŃe;
• drepturi de proprietate intelectuală;
• concesiuni

Ele pot fi însă deliberat limitate. Astfel:

• Pot fi limitate în concordanŃă cu legile Ńărilor gazdă;
• Pot exclude unele tipuri de investiŃii, ca investiŃiile de portofoliu;
• Pot introduce restricŃii privind valoarea limită a investiŃiei

2.DefiniŃia bazată pe tranzacŃii

22
Această definiŃie protejează nu activele, ci fluxurile financiare prin care investitorii străini
creează sau procură active locale. De exemplu, Codul OECD de liberalizare a mişcărilor de
capital nu defineşte investiŃia, ci identifică o listă a tranzacŃiilor de capital între rezidenŃi şi
non-rezidenŃi, care sunt subiectul angajamentelor de liberalizare, cuprinzând investiŃiile
generate şi receptate.

3.DefiniŃia bazată pe întreprindere

Această definiŃie se limitează la liberalizarea şi protecŃia întreprinderilor stabilite de

investitorii străini într-o Ńară gazdă.

Subiecte pentru examen

1. Impactul definiŃiei investiŃiei asupra atragerii investiŃiilor străine directe

2. Tipologia definiŃiei investiŃiei în acordurile internaŃionale
3. DefiniŃia investiŃiei bazată pe active
4. DefiniŃia investiŃiei bazată pe tranzacŃii
5. DefiniŃia investiŃiei bazată pe întreprindere

LecŃia 11: Tratamentul naŃional

Rezumat

Conceptul de tratament naŃional poate fi definit ca un principiu, conform căruia o Ńară

gazdă extinde către investitorii străini tratamentul/regimul care este cel puŃin la fel de
favorabil cu acela pe care îl acordă investitorilor autohtoni, în circumstanŃe similare.

Tratamentul naŃional are implicaŃii importante pentru dezvoltarea Ńărilor gazdă şi este, de
asemenea, relevant pentru investitorii străini. El presupune, în interpretarea şi folosinŃa
actuală, 2 abordări, tratate separat:

• „Dreptul de stabilire”(sau „dreptul de admitere şi stabilire” sau „tratamentul naŃional

în faza de pre-stabilire” sau, mai recent, şi care dă o interpretare mai extinsă, „accesul
la piaŃă” – folosit, de exemplu, de GATS);
• Tratamentul naŃional în faza de post-stabilire a investiŃiilor, aplicarea tradiŃională a
„tratamentului naŃional”

1.Faza de pre-stabilire

În condiŃiile pieŃei libere, intrarea nerestricŃionată a ISD poate limita dezvoltarea

întreprinderilor locale şi împiedica externalităŃile pozitive. Iată câteva exemple în acest sens:

23
 • Dezvoltarea întreprinderilor locale în faza timpurie ISD pot avea efecte
dăunătoare pentru dezvoltarea întreprinderilor locale prin descurajarea/împiedicarea
investitorilor locali potenŃiali de a desfăşura activităŃi în care există o puternică
angajare străină. În felul acesta întreprinzătorii locali sunt eliminaŃi de pe piaŃă
(„crowding out”). Argumentul întreprinderii începătoare este similar cu cel al
industriei începătoare: crearea unor capacităŃi competitive de către firmele locale
necesită timp, iar investiŃia este riscantă. La acestea se adaugă şi costurile legate de
învăŃare. Confruntate cu filialele străine care recurg la capitalul, tehnologia şi numele
de brand ale companiilor părinte, firmele locale riscă să nu reuşească să creeze
capacităŃile necesare. Firmele locale pot fi forŃate să se retragă din activităŃile mai
complexe către acelea în care prezenŃa străină este mai redusă. Totuşi, argumentul
sprijinirii întreprinderii începătoare rezistă doar în situaŃia în care întreprinderea
protejată devine competitivă într-o perioadă rezonabilă.
• Adâncirea decalajului tehnologic între firmele locale şi cele străine. O prezenŃă
străină puternică poate descuraja concurenŃii locali să mai investească în inovaŃii
riscante sau în alte tehnologii avansate pe care le pot lua de-a gata din străinătate.
Dacă ISD descurajează cercetarea şi dezvoltarea (R&D) în cadrul firmelor locale,
decalajul tehnologic între IMN şi firmele locale se poate adânci, producându-se
marginalizarea ultimelor în ceea ce priveşte activităŃii tehnologic intensive. Filialele
străine pot fi reŃinute în a investi în cercetarea şi dezvoltarea locală deoarece
activităŃile de tip inovator sunt deja stabilite în Ńara de origine sau alte locaŃii străine.
• Exploatarea noilor tehnologii. Dacă atât firmele locale, cât şi cele străine sunt
angajate în activităŃi de cercetare şi dezvoltare, firmele locale pot exploata mai bine
beneficiile inovaŃiei în economia gazdă decât filialele străine, care pot transmite noile
cunoştinŃe companiilor părinte pentru a le exploata în altă parte.
• Răspândirea mai puternică a efectelor pozitive (externalităŃi pozitive mai mari).
Chiar dacă firmele locale şi cele străine sunt similare în multe aspecte, firmele
autohtone pot crea efecte pozitive mai puternice deoarece au o mai bună cunoaştere a
mediului local şi o mai mare angajare în mediul local. Firmele locale au acces mai
uşor la resurse interne, folosesc mai mult avantajele/cunoştinŃele locale,
interacŃionează mai intens cu tehnologia locală şi cu instituŃiile de instruire.
• PrezenŃa mai puŃin stabilă a investitorilor străini. Dacă condiŃiile se schimbă,
este mai probabil ca investitorii străini să realoce producŃia mai rapid către alte Ńări
decât investitorii autohtoni, mai ales dacă costurile nerecuperabile („sunk costs”) sunt
mici. Este de presupus că firmele locale sunt mai angajate în economia gazdă şi mai
dispuse să investească în îmbunătăŃirea bazei competitive autohtone.
• Pierderea controlului economic. Filialele străine răspund prioritar semnalelor de pe
pieŃele internaŃionale şi strategiilor ce se decid la cartierele generale. Pot fi, de
asemenea, supuse la presiuni din partea guvernelor Ńării de origine. Atunci când
interesele locale şi străine sunt divergente sau când este vorba despre activităŃi sau
tehnologii sensibile (de exemplu cele legate de securitatea naŃională), este posibil ca
Ńara gazdă să fie obligată să suporte nişte costuri.

2. Faza de post–stabilire

Există mai multe situaŃii care pot justifica restricŃionarea investitorilor străini în faza de post-
stabilire:

• Lăsând deoparte motivele politice şi sociale, există şi argumente economice care

sprijină restricŃionarea tratamentului naŃional pentru investitorii străini. Neacordarea

24
 tratamentului naŃional pe raŃionamentul întreprinderilor începătoare este justificată
doar dacă este limitată în timp şi întreprinderile locale devin complet competitive.
• Filialele străine pot avea avantaje faŃă de firmele locale, nu neapărat pentru că sunt
mai eficiente, dar pentru că pieŃele de credit sau competenŃele sunt fragmentate.
Filialele străine obŃin termeni mai buni tocmai pentru că ele reprezintă proprietate
străină. Prin acordarea unor tratament preferenŃial firmelor autohtone, guvernul
încearcă să compenseze efectele negative ale unei asemenea segmentări. Totuşi,
factorul segmentării pieŃei trebuie tratat mai degrabă la sursă, decât la simptom. Dacă
filialele locale sunt tratate mai bine pe piaŃa de credit deoarece băncile sunt mai puŃin
informate în privinŃa împrumutătorilor locali, soluŃia trebuie să fie îmbunătăŃirea
practicilor bancare.
• Accesul filialelor locale la informaŃii sau tehnologii strategice sau la activităŃi cu
semnificaŃie socială şi culturală poate fi restricŃionat
• Filialele străine pot deveni dominante pe piaŃă şi pot abuza de această poziŃie. Se
impun atunci măsuri de restricŃionare a activităŃii lor. Cea mai bună soluŃie rămâne
însă consolidarea politicii concurenŃiale.

Subiecte pentru examen

1. Conceptul de tratament naŃional

2. Tratamentul naŃional în faza de pre-stabilire
3. Tratamentul naŃional în faza de post-stabilire

LecŃia 12: Rezolvarea disputelor

Rezumat

În prezent, problemele cele mai importante în dezvoltarea disputelor se referă la:

• Rolul procedurilor investitor-stat în viitoarele acorduri internaŃionale
• Măsura în care rezolvarea disputelor privind investiŃiile se realizează de sine stătător,
adică în afara sistemelor existente de rezolvare a disputelor stat-stat

Politicile naŃionale în privinŃa disputei investitor –stat sunt diverse:

• Folosirea exclusivă a procedurilor şi remediilor naŃionale (doctrina Calvo)
• Utilizare prealabilă a procedurilor naŃionale înainte de a apela la sistemele
internaŃionale
• OpŃiune liberă pentru investitor de a alege între rezolvarea naŃională sau internaŃională
a disputelor

Proceduri juridice

Rezolvarea disputelor se face deseori prin metode informale, amiabile care sunt rapide şi
necostisitoare. În ultimii ani, actorii implicaŃi au preferat deseori mecanisme alternative de

25
rezolvare a disputelor, evitând procedurile oferite de tribunalele naŃionale sau curŃile
internaŃionale.

Metodele de negociere informale implică utilizarea unei terŃe părŃi care asigură:
• Bunele oficii
• Medierea
• Concilierea

În general, acordurile internaŃionale privind investiŃiile prevăd utilizarea

graduală a metodelor de reglementare a disputelor:
• Pasul 1: mijloace directe, bilaterale, informale şi amiabile
• Pasul 2: apelarea la terŃi: bune oficii, mediere, conciliere
• Pasul 3: arbitrajul Acesta poate fi:
o Ad-hoc, la înŃelegerea între părŃi
o Un sistem internaŃional

Rezolvarea disputelor a evoluat semnificativ în acordurile internaŃionale privind investiŃiile.

Acestea sunt diferite de acordurile comerciale prin aceea că recunosc în măsură din ce în ce
mai mare disputele între investitori şi stat. Majoritatea acordurilor bilaterale şi multe acorduri
regionale cuprind acum clauze referitoare la rezolvarea disputelor investitor-stat.

Abordarea obişnuită a disputelor investitor – stat în acordurile internaŃionale este de a

specifica că părŃile în dispută să caute în primă fază o rezolvare negociată amiabilă. Numai
când o asemenea procedură eşuează să rezolve disputa, părŃile recurg la arbitraj.

În ceea ce priveşte recurgerea la arbitrajul internaŃional, acordurile conŃin abordări diferite în

funcŃie de posibilitatea de opŃiune pentru diverse proceduri şi sisteme internaŃionale.

De asemenea, acordurile sunt diferite în privinŃa opŃiunii pentru investitorul străin de a alege
mijloacele de rezolvare a disputei. Unele acorduri cer acordul ambelor părŃi privind metoda,
dar majoritatea acordurilor internaŃionale permit acum alegerea unilaterală a metodei de către
investitor în cazul în care mijloacele amiabile nu reuşesc să rezolve disputa.

În acest sens, multe acorduri se referă la sistemul ICSID de reglementare a disputelor

investitor–stat. Acest sistem oferă o procedură structurată pentru disputele referitoare la
investiŃiile internaŃionale care acoperă următoarele:

- jurisdicŃia
- iniŃierea procedurilor
- stabilirea şi selecŃia juriilor
- alegerea legii aplicabile
- reguli de procedură
- recunoaşterea şi aplicarea deciziilor

Majoritatea acordurilor bilaterale se referă la sistemul ICSID sau la alegerea între ICSID şi
alte sisteme de arbitraj cum ar fi „Regulile de arbitraj UNCITRAL”.

Subiecte pentru examen

26
1. Politici naŃionale privind reglementarea disputelor
2. Proceduri juridice pentru rezolvarea disputelor
3. Sistemul ICSID de reglementare a disputelor

LecŃia 13: CerinŃele de performanŃă

Rezumat

CerinŃele de performanŃă pot reprezenta un instrument important de politică în vederea

amplificării beneficiilor determinate de ISD pentru Ńara gazdă. Prin urmare, Ńările în curs de
dezvoltare încearcă să menŃină dreptul de ale utiliza. În acelaşi timp, Ńările dezvoltate asociază
cererile de performanŃă cu strategiile intervenŃioniste ale vremurilor trecute şi au îndoieli
asupra eficienŃei acestor instrumente. Utilizarea cerinŃelor de performanŃă s-a redus în ultimii
ani, iar aplicarea lor este legată de anumite tipuri de stimulente

Cererile de performanŃă reprezintă limitări impuse filialelor IMN de a acŃiona într-un anumit
mod considerat benefic pentru economia gazdă. Scopul apelării la cererile de performanŃă este
deci de a stimula IMN să promoveze dezvoltarea autohtonă. În ultimă instanŃă, cererile de
performanŃă sunt destinate să influenŃeze comportamentul investiŃional şi comercial al IMN.
Ele se referă la următoarele lucruri:

- conŃinutul autohton în ansamblul produsului final

- promovarea exportului
- angajarea personalului autohton
- utilizarea capitalului autohton – „Joint ventures”
- transferuri tehnologice
- investiŃii în regiunile mai puŃin dezvoltate

Cererile de performanŃă se clasifică astfel:

- Obligatorii ca precondiŃie pentru intrarea sau accesul pe piaŃa autohtonă

- OpŃionale ca o condiŃie pentru obŃinerea unor avantaje/stimulente

De asemenea, cererile de performanŃă se pot clasifica în:

- Nediscriminatorii, adică aplicabile tuturor companiilor autohtone şi străine

- Discriminatorii după:
o Proprietate (ca excepŃie la principiul tratamentului naŃional)
o NaŃionalitate (ca excepŃie la standardul naŃiunii cele mai favorizate)

TendinŃe în utilizarea cererilor de performanŃă

În ultimul timp se observă o diminuare a rolului şi a utilizării cererilor de performanŃă. În anii

1970 şi 1980, statele dezvoltate au utilizat pe scară destul de mare cererile de performanŃă în
sectoarele în care se concentrau investiŃiile străine directe: echipamente electrice, industria
chimică, industria automobilelor, mineritul şi industria petrolieră. IncidenŃa lor s-a diminuat în
timp, dar Ńările dezvoltate sunt în continuare interesate să influenŃeze comportamentul
investiŃional şi comercial al IMN. Pentru a realiza aceleaşi obiective, Ńările dezvoltate
utilizează alte instrumente de politică investiŃională şi comercială ca regulile de origine şi
stimulentele de localizare.

27
łările în curs de dezvoltare utilizează cererile de performanŃă în special pentru două motive:
- Promovarea industriilor începătoare
- Rezolvarea problemelor legate de balanŃa de plăŃi

Ca şi pentru Ńările dezvoltate incidenŃa utilizării cererilor de performanŃă de Ńările în curs de

dezvoltare s-a diminuat în ultimul timp. În plus, accentul s-a schimbat de la cererile
obligatorii către cererile legate de stimulentele pentru investiŃii.

TendinŃa generală de diminuare a cererilor de performanŃă obligatorii a fost determinată de

câŃiva factori:

• Regulile OrganizaŃiei Mondiale a ComerŃului (OMC) obligă membri să abandoneze

unele măsuri în primul rând cele care intră sub incidenŃa acordurilor TRIM (Măsuri
care privesc investiŃiile legate de comerŃ).
• Eliminarea sau reducerea barierelor comerciale şi un mediu mai competitiv pentru
investiŃii străine directe fac mult mai dificilă impunerea de cereri de performanŃă fără
riscul descurajării ISD.
• Există o preferinŃă în creştere între guverne pentru utilizarea unor instrumente
prietenoase faŃă de piaŃă în atingerea obiectivelor de dezvoltare
• O parte dintre obiectivele de dezvoltare pe care guvernele au încercat să le promoveze
prin cererile de performanŃă au fost deja realizate

EficienŃa cererilor de performanŃă

Studiile care au încercat să elucideze problema eficienŃei au condus spre rezultate

contradictorii. Singurul lucru cert este acela că Ńările să evalueze raportul dintre beneficiile
potenŃiale rezultate prin impunerea cererilor de performanŃă şi costurile creării ineficienŃei şi a
riscurilor de a descuraja investiŃiile străine directe.

Atingerea obiectivelor legate de cererile de performanŃă depind de:

• Claritatea acestor obiective

• Cadrul mai larg al politicilor industriale şi comerciale în care sunt puse cererile de
performanŃă
• Capacitatea oficialilor de a implementa cererile în mod pragmatic prin răspunsuri
flexibile la condiŃiile în schimbare şi prin monitorizarea impactului

Acordurile internaŃionale

Din perspectiv acordurilor internaŃionale referitoare la investiŃii cererile de performanŃă se

împart în 3 categorii:

• Interzise explicit de acordurile multilaterale

• Interzise, condiŃionate sau descurajate de acordurile interregionale, regionale sau
bilaterale (dar nu de multilaterale)
• Cele care nu fac obiectul vreunui acord internaŃional

28
Acorduri multilaterale

a) acordurile TRIM din cadrul OrganizaŃiei Mondiale a ComerŃului, interzic anumite

cereri de performanŃă care distorsionează comerŃul:

conŃinutul autohton în ansamblul produsului final

cele legate de balanŃa de plăŃi

restricŃiile la intrările de valută legate de o întreprindere

controlul exportului

a) Acordul OMC privind subvenŃiile şi măsurile de compensare (Agreement on

Subsidies and Countervailing Measures)
Măsurile de compensare şi subvenŃiile legate de performanŃa la export sunt interzise
pentru Ńările dezvoltate şi în general pentru Ńările în dezvoltare cu venituri medii începând
cu 1 ianuarie 2003.
Acordurile a) şi b) se referă la măsurile legate de comerŃul cu bunuri. În ceea ce priveşte
comerŃul cu servicii abordarea graduală în cadrul acordului GATS oferă Ńărilor
flexibilitate în utilizarea cererilor de performanŃă.

Acorduri regionale şi bilaterale

În mod tradiŃional, la acest nivel, acordurile nu abordau problema cererilor de

performanŃă. În ultimul timp, lucrurile au început să se schimbe şi unele acorduri prevăd
restricŃii în utilizarea cererilor de performanŃă. De exemplu NAFTA interzice cererile
legate de prezenŃa capitalului autohton, cererile legate de promovarea exportului ( în
bunuri şi servicii) şi cererile legate de transferurile tehnologice. MERCOSUR interzice
cererile legate de conŃinutul autohton în produsul final şi cererile legate de promovarea
exportului.
De asemenea, ultimele acorduri bilaterale semnate de SUA şi Canada cu alte Ńări interzic
utilizarea unor cereri de performanŃă suplimentare.

Subiecte pentru examen

1. ConŃinutul şi clasificarea cererilor de performanŃă pentru investiŃii străine

2. TendinŃe în utilizarea cererilor de performanŃă pentru investiŃii străine
3. EficienŃa cererilor de performanŃă pentru investiŃii străine
4. Abordarea cererilor de performanŃă pentru investiŃii străine în acordurile internaŃionale

LecŃia 14: Stimulente pentru investiŃii

Rezumat

Stimulentele sunt utilizate de către guvernele Ńărilor gazdă pentru următoarele obiective:

- Stabilirea unor noi investitori

- Extinderea unei afaceri existente
- Evitarea realocării unei investiŃii în altă Ńară
- Creşterea beneficiilor investiŃiilor străine directe prin stimularea IMN de a opera în
modul dorit sau de a direcŃiona ISD în regiuni sau sectoare preferate

29
 Există 3 categorii principale de stimulente pentru atragerea ISD:

- Stimulente financiare – granturi şi împrumuturi cu dobânzi preferenŃiale

- Stimulente fiscale – exceptarea sau reducerea impozitelor
- Alte stimulente – punerea la dispoziŃie a infrastructurii, oferirea unor servicii
subvenŃionate, concesii privind reglementarea, incluzând standardele ecologice şi
sociale

Stimulente pot fi utilizate în două moduri:

- Pentru atragerea investiŃiilor străine directe într-o anumită Ńară – stimulente de

localizare
- Pentru a determina IMN să acŃioneze într-un anumit mod – stimulente pentru
comportament

RaŃiunea principală a stimulentelor este corectarea eşecurilor de piaŃă şi captarea unor

beneficii din externalităŃile producŃiei:
- Economii de scală
- Disiminarea cunoştinŃelor
- Creşterea competenŃelor locale
Stimulentele se pot justifica până la punctul în care profiturile private egalează beneficiile
sociale.

Pachetele de stimulente majore pot fi de asemenea justificate pe baza atragerii unei firme de
renume care ar da semnalul spre exterior că locaŃia respectivă este atractivă ca mediu de
afaceri şi ar face ca alŃi investitorii să urmeze exemplul.

Când iau în consideraŃie oferta de stimulente, guvernele ar trebui să Ńină cont de aspecte
variate legate de posibile costuri:

- Riscul ofertei de stimulente unei companii care oricum ar fi investit ceea ce ar

transforma stimulentul într-un simplu transfer de bani de la guvern la compania
respectivă
- În cazul unui stimulent fiscal există riscul unei scăderi a fondurilor publice
destinate deja pentru alte obiective
- Stimulentele presupun costuri administrative care tind să crească odată cu
complexitatea schemelor
- Există potenŃiale pierderi de eficienŃă dacă stimulentele produc o neadecvată
alocare a resurselor
- Stimulentele pot crea uneori distorsiuni neintenŃionate, discriminând firmele sau
proiectele
- Stimulentele fiscale pot stimula IMN să practice preŃurile de transfer, erodând
astfel baza de impozitare în alte Ńări gazdă.

Utilizarea stimulentelor de localizare pentru atragerea ISD s-a extins considerabil ca frecvenŃă
şi valoare.

În general Ńările dezvoltate folosesc preponderent stimulente financiare, în timp ce statele în

curs de dezvoltare preferă măsurile fiscale.

30
CompetiŃia stimulentelor sa înteŃit şi ea s-a transformat gradual dintr-o competiŃie regională
într-o competiŃie globală.

În ceea ce priveşte eficienŃa stimulentelor, studiile realizate nu oferă un răspuns clar.

Utilizarea stimulentelor depinde de context.

În principiu stimulentele pot fi eficiente dacă sunt încadrate în abordări integrate pentru
atragerea ISD prin plasarea politicilor privind ISD în contextul strategiilor de dezvoltare şi
focalizarea lor pe îmbunătăŃirea productivităŃii, dezvoltarea competenŃelor şi modernizarea
tehnologică.

Subiecte pentru examen

1. Obiectivele stimulentelor pentru atragerea investiŃiilor străine

2. Principalele categorii de stimulente pentru atragerea investiŃiilor străine
3. EficienŃa stimulentelor pentru atragerea investiŃiilor străine

TESTE GRILĂ

1. Printre indicatorii care măsoară riscul economic, o categorie este dată de „UnităŃi de
măsură pentru investiŃiile pe termen lung”. Printre acestea se regăsesc:
a. Şomajul
b. Gradul de reglementare
c. Sursele de finanŃare a datoriilor
d. Rezervele de devize în raport cu importul
e. Raportul investiŃii străine directe/total investiŃii private

Variante de răspuns: A (b, c, e); B ( b, d, e); C (a, b, e); D (a, b, d); E (a, c, e)

2. Impactul riscului economic asupra împrumutului pe termen lung acordat guvernului

este mic
Variante de răspuns: A, F

3. Printre subiectele abordate de acordurile internaŃionale privind investiŃiile se află:

a. Admiterea şi tratamentul investiŃiilor străine
b. Rata de creştere economică a Ńării gazdă
c. ProtecŃia investiŃiilor
d. Nivelul dobânzii pe termen lung în Ńara gazdă
e. Proceduri de reglementare a disputelor

Variante de răspuns: A (a, b, c); B (b, c, d); C (a, c, e); D (c, d, e); E a, c, d)

31
 4. Obiectivul principal al acordurilor internaŃionale bilaterale privind investiŃiile este
protecŃia investiŃiilor

Variante de răspuns: A, F

5. Principalele clauze ale unui acord internaŃional bilateral privind investiŃiile cuprind:
a. Nivelul maxim al inflaŃiei în Ńara gazdă
b. Tratamentul naŃiunii celei mai favorizate
c. GaranŃii şi compensări în cazul exproprierii
d. Clauze referitoare la reglementarea disputelor
e. Nivelul dobânzii pe termen lung în Ńara gazdă

Variante de răspuns: A (a, b, c); B ( b, c, d); C (a, c, e); D (c, d, e); E ( a, c, d)

6. În cadrul OMC au fost decise multilaterale care guvernează direct sau indirect
problema investiŃiilor cuprinse în 3 acorduri separate ale Rundei Uruguay:
a. MAI (Acordul multilateral privind investiŃiile)
b. GATS (Acordul general privind comerŃul cu servicii)
c. TRIPS (Acordul privind drepturile de proprietate intelectuală
d. TRIMS (Acordul privind măsurile referitoare la investiŃii legate de comerŃ)
e. Codul Uruguay de liberalizare a mişcărilor de capital şi a operaŃiunilor curente
invizibile

Variante de răspuns: A (a, b, e); B ( b, d, e); C (b, c, d); D (a, c, e); E (a, b, d)

7. Un avantaj al acordurilor multilaterale privind investiŃiile este negocierea rapidă a

acestuia

Variante de răspuns: A, F

8. Acordurile internaŃionale folosesc 3 tipuri de definire a investiŃiilor

a. DefiniŃia bazată pe pasive
b. DefiniŃia bazată pe active
c. DefiniŃia bazată pe tranzacŃii
d. DefiniŃia bazată pe derivate
e. DefiniŃia bazată pe întreprinderi

Variante de răspuns: A (a, c, d); B (b, d, e); C (a, b, e); D (c, d, e); E (b, c, e)

9. În general, acordurile internaŃionale prevăd utilizarea graduală a metodelor de

reglementare a disputelor. Paşii urmaŃi sunt: pasul 1: bunele oficii; pasul 2: medierea;
pasul 3: concilierea

Variante de răspuns: A, F

10. Tratamentul naŃional se referă atât la faza de pre-stabilire, cât şi la faza de post-
stabilire. ReticenŃa Ńărilor gazdă de a oferi tratament naŃional în faza de pre-stabilire
este determinată de mai multe motive, printre care:
a. ISD pot avea efecte dăunătoare pentru dezvoltarea întreprinderilor locale prin
eliminarea acestora de pe piaŃă

32
 b. ISD pot produce aprecierea monedei naŃionale (prin creşterea ofertei de valută
străină) cu efecte negative asupra competitivităŃii întreprinderilor locale
c. PrezenŃa străină puternică poate descuraja concurenŃii locali să mai investească
în tehnologii avansate, adâncind astfel decalajul tehnologic între firmele locale
şi cele străine
d. PrezenŃa investitorilor străini este mai puŃin stabilă, mai ales dacă condiŃiile se
schimbă
e. Investitorii străini pot descuraja parteneriatele public-privat în domeniul
serviciilor de interes general

Variante de răspuns: A (a, c, e): B (a, b, d); C (b, c, d); D (a, c, d); E (c, d, e)

33