Sunteți pe pagina 1din 8

CURS 14 MOM

15.5 Cuplaje intermitente cu fricţiune;


Cuplajele intermitente denumite şi ambreiaje sunt utilizate la sistemele de
acţionare care necesită cuplări şi decuplări frecvente, limitarea vitezei, puterii sau a
momentului de torsiune, sau schimbarea sensului de rotaţie.
Cuplajele intermitente cu fricţiune, (ambreiajele cu fricţiune) permit cuplarea şi
decuplarea sistemelor de acţionare, sub sarcină, fără şocuri, având totodată
posibilitatea de a limita momentul de torsiune transmis la o valoare dorită.
Momentul de torsiune se transmite prin frecare, prin intermediul unor suprafeţe
care pot avea diverse forme: plană (fig. 13.4), conică, cilindrică, sau combinaţii ale
acestora.
Când maneta 6, se află în poziţia C, discul, 3, cu garnituri de fricţiune, este strâns
între suprafeţele plăcilor 2 şi 4. Datorită forţelor de frecare, discul, 3, poate transmite
mişcarea de rotaţie de la arborele 1 la arborele 5, (solidar cu discul 3). Dacă maneta 6
se află în poziţia D, discul 3 este liber între suprafeţele 2 şi 4, iar mişcarea de la nivelul
arborelui 1 nu se poate transmite mai departe.

b c
Fig. 13.4 Cuplaj intermitent cu
fricţiune cu suprafeţe de frecare Fig. 13.5 Cuplaje de siguranţă
plane a- cu element de rupere prin forfecare ; b- cu gheare
D – poziţia decuplat; C – poziţia frontale şi arc elicoidal; c - cu fricţiune cu discuri;
cuplat.1- arbore conducător; 2 – d – diametrul de forfecare; 1; 2 - arbore; 3- arc
placă de reazem; 3- disc condus; 4- elicoidal; 4; 5- cuplaj cu gheare; 6; 7 - discuri
placă de presiune; 5 – arbore
condus; 6 - manetă de comandă

15.6 Cuplaje intermitente automate


La aceste tipuri de cuplaje, denumite şi ambreiaje automate, cuplarea şi, sau
decuplarea elementului condus se face automat funcţie de valoarea anumitor parametri
funcţionali (moment de torsiune, viteză unghiulară, sens de rotaţie).
În această categorie se înscriu cuplajele de siguranţă, cuplajele unisens,
cuplajele intermitente automate de viteză.
Cuplajele de siguranţă sunt utilizate pentru întreruperea automată a legăturii
dintre arborii cuplaţi, în vederea protejării componentelor lanţului cinematic respectiv, în
cazul depăşirii unei valori limită a momentului de torsiune.
Dintre cuplajele de siguranţă mai des întâlnite se pot enumera: cu element de
rupere prin forfecare (fig. 13.5a); cu gheare frontale şi arc elicoidal (fig. 13.5b); cu
fricţiune cu discuri (fig. 13.5c).
Cuplaje unisens transmit mişcarea de rotaţie într-un singur sens.Principiul
1
Curs 14 MOM
constructiv pe care se bazează funcţionarea acestor tipuri de cuplaje constă în
existenţa unui spaţiu, sub formă de pană, între două inele (unul interior şi unul exterior)
în care se află dispuse elementele de blocare (role sau corpuri de blocare).
Cuplaje intermitente automate de viteză sunt întrebuinţate pentru cuplarea sau
decuplarea arborilor la o anumită valoare a turaţiei arborelui conducător. Principiul de
funcţionare se bazează pe acţiunea forţelor centrifuge ceea ce face ca să mai poarte şi
denumirea de ambreiaje centrifugale.

15.7. Cuplaje hidrodinamice


Ambreiajele hidrodinamice transmit momentul de torsiune prin intermediul unui
lichid hidraulic.
Aceste cuplaje sunt realizate din două rotoare cu palete (unul montat pe arborele
conducător, iar celălalt montat pe arborele condus) şi o carcasă (fig. 13.7).
Rotorul cu palete montat pe arborele conducător are rol de pompă, iar cel montat
pe arborele condus de turbină.
Momentul de torsiune se transmite integral, dar apare o micşorare de turaţie.

Fig.13.7 Cuplaj hidrodinamic


1; 2- arbori; 3 – garnituri de Fig. 13.8 Transmisie cu curea
etanşare; 4- carcasă; 5- rotoare cu
palete

CAP 16 ORGANE PENTRU TRANSMITEREA MIŞCĂRII DE


ROTAŢIE
16.1 Transmisii prin curele
Transmisiile prin curele sunt folosite pentru transmiterea mişcării de rotaţie şi a
puterii de la o roată motoare la una sau mai multe roţi conduse, necoaxiale prin
intermediul unui element flexibil fără sfârşit. Cureaua (elementul flexibil fără sfârşit) se
înfăşoară pe suprafeţele periferice ale roţilor de transmisie fixate pe arbori şi se
montează cu pretensionare. Transmiterea mişcării de rotaţie şi a puterii este posibilă
datorită existenţei forţelor de frecare dintre curea şi roţile de curea.
Cea mai simplă transmisie arată ca cea din figura 13.8. Aşa cum se observă,
componentele unei transmisii simple sunt: arborele conducător; roata motoare;
cureaua; roata condusă.Pretensionarea se realizează cu ajutorul unui dispozitiv de
întindere a curelei.
Clasificare:
• După modul înfăşurării curelei şi după poziţia axelor de rotaţie:
• transmisii paralele;
• transmisii încrucişate cu roţi cu arbori paraleli;
2
Curs 14 MOM
• transmisii încrucişate în spaţiu (sub un unghi de 90 o sau sub un
unghi oarecare);
• După forma secţiunii transversale a curelei:
• late;
• trapezoidale;
• rotunde;
• pătrate;
• După modul de transmitere al mişcării:
− cu alunecare (transmisii prin fricţiune cu curele late,
trapezoidale, etc.);
− fără alunecare (transmisii sincrone, cu curele dinţate)
Avantaje: posibilitatea transmiterii mişcării între arbori aflaţi la distanţe relativ
mare; funcţionare liniştită, fără şocuri, fără vibraţii; construcţie simplă; se montează
uşor; întreţinere simplă; sunt ieftine; fiabilitate mărită; randament relativ ridicat
Dezavantaje: dimensiuni de gabarit mari; forţe mari pe arbori pentru
pretensionare; deformarea curelei necesită periodic întinderea; alunecarea curelei pe
roţi în cazul transmisiilor prin fricţiune; variaţia coeficientului de frecare cu uzura,
căldura, umiditatea.
Transmisiile prin curele late se numesc astfel datorită formei geometrice pe
care o au în secţiune şi pot fi realizate din materiale omogene (piele; fibre textile
naturale sau sintetice) sau din materiale cu structuri diferite (de exemplu: strat de piele
+ strat cu şnururi din fibre sintetice + strat de protecţie).
Îmbinarea capetelor curelei se poate face prin: lipire; coasere; prindere cu nituri
sau cu agrafe speciale; vulcanizare.
Pentru a asigura stabilitatea şi autocentrarea curelei în timpul funcţionării, roţile
de curea sunt prevăzute în zona de contact cu aceasta cu suprafeţe bombate.
Transmisii prin curele trapezoidale Denumirea acestui tip de curele vine de la
forma geometrică (fig. 13.10) a secţiunii acestora care este standardizată. Suprafeţele
de fricţiune care intră în contact cu roţile de curea sunt cele două flancuri laterale ( pe
desen AB şi CD).
În general transmisiile prin curele trapezoidale sunt de tipul cu arbori paraleli, iar
materialele utilizate sunt, cauciucul vulcanizat prevăzut cu inserţie din ţesături din fibre
textile naturale sau sintetice.
Din punct de vedere al formei secţiunii curelele trapezoidale pot fi: normale;
înguste, speciale.
Cureaua trebuie să se înfăşoare pe roată, astfel încât, între partea interioară a
şanţului roţii şi curea rămâne un anumit spaţiu.
Transmisii prin curele dinţate cumulează avantajele transmisiilor prin curele
late cu cele ale transmisiilor prin lanţuri.
Curelele dinţate sunt elemente flexibile care transmit mişcarea fără alunecare.
Constructiv (fig. 14.1) sunt compuse din: structură de rezistenţă (reţea din fibre
de sticlă sau oţel); zona de tracţiune (care înglobează structura de rezistenţă şi care
poate fi realizată din cauciuc sau mase plastice; suprafaţa exterioară poate fi protejată
de ţesături din fibre sintetice); dinţii (realizaţi din cauciuc sintetic dur); învelişul dinţilor
Transmisiile prin curele dinţate pot fi :
− simple (dantura este dispusă pe o singură parte);
− duble (dantura este dispusă pe ambele părţi).
Roţile pentru transmisiile cu curele dinţate sunt prevăzute cu o dantură care
poate permite angrenarea cu tipul de curea dinţată pentru care este folosită. Pe părţile
3
Curs 14 MOM
laterale ale roţilor sunt prevăzute flanşe care previn deplasarea axială a curelei pe
acestea.

Fig. 13.10 Secţiune printr-o curea Fig. 14.1 Componenţa unei curele dinţate
trapezoidală

16.2 Transmisii prin lanţuri


Transmisiile cu lanţ au o largă utilizare în construcţia de maşini, fiind compuse
din: lanţ, roată conducătoare, roată condusă, dispozitiv de întindere, sistem de ungere.
Clasificare:
- după tipul lanţului: - cu zale cu role;
cu bolţuri;
profilate;
- cu eclise
- după numărul arborilor acţionaţi: - simple
- multiple
Avantaje: pot transmite mişcarea între arbori cu distanţă mare între axe; transmit
mişcarea cu precizie (nu prezintă alunecare); nu necesită pretensionare; pot lucra şi la
temperaturi ridicate (180....200oC).
Dezavantaje: funcţionare cu zgomot; funcţionare cu vibraţii; necesitatea unui
sistem de ungere.
Lanţurile cu zale articulate cu role au elementele componente standardizate şi
sunt formate din: bolţuri, role, bucşe, eclise interioare şi eclise exterioare (fig. 14.2).

Fig. 14.2 Componenţa unui lanţ cu zale Fig. 14.3 Roată pentru lanţuri cu zale,
articulate, cu role
Cu ajutorul ecliselor interioare se formează zalele interioare şi cu ajutorul
ecliselor exterioare se formează zalele exterioare.
Pentru realizarea elementelor componente se folosesc oţeluri carbon sau oţeluri
aliate tratate termic.
Roţile pentru lanţurile cu zale, articulate, cu role sunt de tipul dinţat (fig. 14.3) şi
pot fi pentru lanţuri simple, duble sau triple.
4
Curs 14 MOM
Dispozitive de întindere pentru lanţuri sunt utilizate pentru compensarea
creşterii lungimii lanţului în timp, când distanţa dintre arborii de transmisie este fixă.
Aceste dispozitive din punct de vedere al acţionării pot fi automate sau manuale.
Din punct de vedere constructiv se utilizează soluţiile cu roţi de întindere, cu role de
întindere sau cu saboţi de întindere (fig. 14.4).
Ungerea se poate realiza manual, prin picurare, în baie de ulei, prin barbotaj, sau
prin presiune.

a b
Fig. 14.4 Dispozitive de întindere pentru lanţuri
a – cu roată de întindere; b – cu sabot de întindere

16.3 Transmisii cu roţi dinţate


16.3.1 Componenţă; raport de transmitere al mişcării,
avantaje, dezavantaje;
Transmisia prin roţi dinţate, denumită şi angrenaj, este mecanismul format din
două sau mai multe roţi dinţate aflate în angrenare.
Un angrenaj are în componenţă o roată conducătoare şi una sau mai multe roţi
conduse.
Roţile au practicate la periferia lor nişte proeminenţe denumite dinţi, intercalate
de goluri. În perioada transmiterii mişcării, dinţii roţii conducătoare pătrund succesiv în
golurile dintre dinţii roţii pereche conjugate şi realizează o presiune de contact,
antrenându-i prin angrenare.
Raportul de transmitere al mişcării, i, va fi egal cu:
i = n1/n2 = ω1/ω2 = z2/z1
unde:
− n1; n2 = turaţiile celor două roţi;
− ω1; ω2 = vitezele unghiulare ale celor două roţi;
− z2; z1 = numărul de dinţi ai celor două roţi.
Materialele utilizate pentru confecţionarea roţilor dinţate sunt: oţelurile, fontele,
alamele, bronzurile, materialele plastice.
Avantaje: siguranţă şi durabilitate mare; randament ridicat; gabarit redus.
Dezavantaje: tehnologie complicată pentru realizare; cost ridicat; zgomot şi
vibraţii în funcţionare;
Clasificare:
− din punct de vedere al poziţiei axelor:
− cu axe paralele;
− cu axe concurente;
5
Curs 14 MOM
− cu axe încrucişate în spaţiu;
− din punct de vedere al formei roţilor:
cilindrice

conice

hiperboloidale

cremalieră

necirculare
− din puncte de vedere al direcţiei dintelui:
dinţi drepţi

dinţi înclinaţi

dinţi înclinaţi în „V”

dinţi curbi

− din punct de vedere al dispunerii danturii:


− cu dantură exterioară;
− cu dantură interioară.

16.3.2 Principalele elemente geometrice ale roţii dinţate şi


ale angrenajului
Profilul dinţilor trebuie astfel construit, încât să asigure un raport de transmitere
constant, deci o mişcare uniformă. Una din curbele geometrice, care satisface această
condiţie şi care se execută cu uşurinţă, este curba evolventă. În practică, uzual, se
folosesc roţile dinţate cu profil evolventic pentru dinţi (fig. 14.7).
Evolventa reprezintă traiectoria descrisă de un punct fix de pe o dreaptă
generatoare care se rostogoleşte fără alunecare pe un cerc fix numit cerc de bază.

6
Curs 14 MOM
În figura 14.8 sunt reprezentate principalele elemente geometrice ale roţii
dinţate.

Fig. 14.8 Elemente geometrice ale roţii dinţate cilindrice


Fig. 14.7 Profil evolventic Ri – raza cercului interior; Rb – raza cercului de bază; Rr –
pentru dinţii roţilor dinţate raza cercului de rostogolire; Re – raza cercului exterior;
dintelui; a – capul dintelui; b – piciorul dintelui; c – jocul de
fund; h – înălţimea; p – pasul (dintre doi dinţi alăturaţi).
- Cercul exterior (de rază Re) – uneşte vârfurile dinţilor.
- Cercul interior (de rază Ri) – uneşte partea inferioară a golurilor dintre dinţi.
- Cercul de rostogolire (de rază Rr) – trece aproximativ pe la jumătatea
distanţei dintre cercul de bază şi cel exterior.
- Cercul de bază (de rază Rb) – uneşte punctele de unde începe zona activă a
flancurilor dinţilor.
- Capul dintelui (a) – reprezintă distanţa măsurată pe rază dintre cercul exterior
(de rază Re) şi cercul de rostogolire ( de rază Rr).
- Piciorul dintelui (b) – reprezintă distanţa măsurată pe rază dintre cercul de
rostogolire (de rază Rr) şi cercul interior (de rază Ri).
- Înălţimea dinţilor (h) – este limitată spre vârf de cercul exterior (de rază Re),
iar în interior de cercul interior ( de rază Ri).
Între înălţimea dintelui, capul dintelui şi piciorul dintelui există relaţia: h = a+b; b
> a. Zona activă a flancului dintelui este cuprinsă între Rb şi Re.
- Jocul de fund (c) - diferenţa: Rb – Ri = c , se numeşte joc de fund. Acest joc
este necesar, pentru ca vârful dinţilor unei roţi să nu atingă roata pereche pe zona
diametrului interior, dintre dinţi, pentru a nu bloca angrenajul.
- Pasul circular (p) – se obţine prin măsurarea lungimii arcului pe cercul de
rostogolire (Rr), între flancurile de acelaşi sens a doi dinţi alăturaţi.
Între lungimea cercului de rostogolire (de divizare) şi numărul de dinţi (z) al unei
roţi dinţate şi pasul, p, există relaţia:
p = π·Dr/z unde: Dr = 2Rr.
- Modulul (m) – al diametrului cercului de rostogolire este egal cu:
m = p/ π
Din ultimele două relaţii rezultă:
Dr = m·z Rezultă: z = Dr/m

7
Curs 14 MOM
Modulul (m) numit şi pas diametral şi numărul de dinţi (z) al fiecărei roţi, sunt
parametri de bază în calculul mecanismelor cu roţi dinţate.
Pentru asigurarea angrenării roţile din angrenaj trebuie să aibă acelaşi pas (p),
deci acelaşi modul (m).
Modulul (m) este standardizat.
Se acceptă următoarele corelaţii între modul şi alte elemente geometrice ale
roţilor dinţate:
a = m; b = 1,5·m; c = 0,25·m; h = 2,25·m.
- Raportul de transmitere (i)
Raportul de transmitere poate fi exprimat cu ajutorul relaţiei:
i = Dr2/Dr1 = Db2/Db1 = z2/z1 = n1/n2 = ω1/ω2
unde:
− Dr2; Dr1 = diametrele de rostogolire ale celor două roţi;
− Db2; Db1 = diametrele de bază ale celor două roţi;
− z2; z1; n1; n2; ω1/ω2 au semnificaţiile anterioare.
Angrenajele de roţi dinţate cilindrice pot realiza un raport de transmitere i < 10,
iar cele cu roţi conice un raport de transmitere i ≤ 4...6.
- Numărul de dinţi minim (zmin)
În practică se acceptă pentru roţile dinţate un număr minim de dinţi zmin ≥ 17,
pentru a preveni fenomenul de interferenţă (intersectarea vârfurilor roţii, cu un număr de
dinţi z2, cu baza dinţilor roţii, cu un număr de dinţi z1).
Există însă şi cazuri, când se pot construi roţi dinţate cu un număr de dinţi, mai
mic de 17, fără să apară fenomenul de interferenţă
Distanţa dintre axele arborilor roţilor dinţate (A)
Această distanţă se poate calcula cu ajutorul formulei:
A = Rr1 + Rr2 sau: A = Dr1/2 + Dr2/2
unde:
- Rr1; Rr2 = razele cercurilor de rostogolire;
Dr2; Dr1 = au semnificaţiile anterioare.
Dacă Dr2; Dr1, se exprimă funcţie de modul atunci distanţa dintre axele arborilor
roţilor dinţate va fi :
A = m(z1 +z2)/2

8
Curs 14 MOM