Sensurile artei clasice grecesti

INTRODUCERE

In ceea ce priveste arta greceasca clasica, religia este cea care a jucat un rol
important, prezentand avantajul de a fi o religie permisiva. Insa ceea ce distinge arta
greaca de celelalte culturi antice(egiptene,mesopotamime) o reprezinta
umanismul.Umanismul reprezinta plasarea omului in centrul creatiilor artisitice spre
deosebire de arta anterioara – arhaica, in care imaginea animalului era frecvent
utilizata.
Arta clasica greceasca se bazeaza pe ratiune ,echilibru si realitate si nu pe
esoterism, simbolism, misticism.Artistul grec are o relatie speciala cu publicul sau pe
care il respecta, redand ideiile si sentimentele concetatenilor sai, prin arta.Arta
grceasca nu este expresia vanitatii sau autoglorificarii unui suveran; masura,
sobrietatea si simplitatea sunt calitatile fundamentale ale acestei arte.

ARHITECTURA

Arhitectura greceasca a avut un rol important in epoca clasica cele mai importante
constructii fiind: Agora, Acropola, Templul, Teatrul.

Agora (piata publica)- cel mai vechi complex civic din antichitate, era numita si "zona
centrala", fiind centrul spiritual, juridic, politic si compercial al comunitatii. Ea
indeplinea mai multe functii si era considerata loc public pentru desfasurarea
ritualurilor de cult, loc de depozitare si schimb de marfuri, dar si loc de recreere si
plimbare. Avea diverse forme in functie de configuratia terenului, dar obligatoriu avea
temple portice( suita de coloane unite intre ele prin arcade), casa sfatului, teatre,
altare, s.a.

Acropola -"cetatuia din varf", sediul simbolic al cetatii, aici se inaltau templele
zeitatilor protectoare, se afla tezaurul si era un loc de refugiu al populatiei orasului in
caz de primejdie.
Cel mai splendid complex arhitectural al antichitatii grecesti era ansamblul de patru
edificii de pe Acropole( Propileele, Partenonul, templul Athenei Nike si Erechteionul).
Complexul de edificii de pe Acropole oferea un cadru ideal desfasurarii ceremoniilor
dedicate zeitei protectoare a orasului Atena.

Propileele( propylain= ,,avanpoarta", in intregime din marmura de Pentelic, erau o

intrare monumentala, cu aspect de fronton al unui templu, flancata de doua corpuri de
cladiri cu coloane dorice.
Propileele, constructie conceputa de arhitectul Minesicles, marca delimitarea lumii
profane de lumea sacra

Erechteionul este plasat pe locul cel mai venerat de greci de pe Acropole- locul in care
se afla stanca cu urmele fulgerului cu care Zeus l-a lovit pe Erechteus.
Teatrul- (locul reprezentarilor teatrale): construit pentru reprezentarea spectacolelor
sau a serbarilor in cinstea diversilor zei. Este un loc public, in aer liber construit pe o
panta naturala a unui deal, urmarind configuratia terenului si este format din: locul
pentru spectatori( tribune sau gradene din piatra) si scari de circulatie, avanscena si
scena( avand altare de rugaciune si spatii functionale pentru desfasurarea
spectacolelor). Vizibilitatea si acustica erau foarte bune datorita pantei, dar pentru a
se auzi mai bine se folosea un sistem de amplificare a sunetului cu ajutorul unor vase
de arame, de forma speciala, amplasate la baza gradenelor.
Teatrul grecesc s-a dezvoltat din ritualurile religioase aduse in onoarea zeului
Dionisus, datatorul vinului. Aproape toate piesele grecesti care au supravietuit au fost
compuse pentru sarbatoarea Dionisia tinuta in fiecare an in luna aprilie in Atena avand
inclinatie spre tragedie.

TEMPLUL ( locuinta zeului): - cea mai importanta constructie din arhitectura

greaca. Fata de templul egiptean care era plin de mister si in care statuia zeului
nu putea fi vazuta de credinciosi, templul grecesc este deschis acestora avand
statuia zeului la vedere, pentru a-i aduce ofrande. El nu are secrete, sancturaul,
locul in care se pastreaza statuia zeului este o camera luminoasa si usor de
gasit. Fiind un loc public important pentru orasul cetate, oamenii se adunau in
fata sau in jurul acestuia pentru a participa la diverse ritualuri religioase sau
adunari, din cetate cu diverse prilejuri.
Olympeion-ul din Atenta inchinat lui Zeus Olympianul,este cel mai mare
templu corintica,fost inceput la finele secolului IV î.C si terminat in 130 d.C de
catre imperatorul roman Hadrian.Cuvantul “templu” deriva din grecesul temenos
si semnifica un spatiu “izolat” si “consacrat”.Printre marile temple grecesti putem
enumera si :Templul Herei si al lui Poseidon din Paestum;Templul doric din
Segesta.

PARTENONUL, templul dedicat zeitei Atena Parthenos, ridicat pe acropola

Atenei este o capodopera a arhitecturii grecesti.Partenonul din Atenta este cladirea
cea mai faimoasa a Greciei Antice si una dintre cele mai frumoase cladiri din lume.El
a functionat pentru scurte perioade ca un tezaur ,cetate biserica,moschee.Astazi este
una dintre cele mai cunoscute si populare atractii turistice din lume.
Autorul ridicarii Partenonului a fost Pericle, la initiativa sa, edificiul a fost
construit intre anii 447 i. Hr. si 438 i. Hr. Conform specialistilor, lucrarile au fost
conduse de unul dintre cei mai importanti arhitecti ai Greciei Antice- Fidias.
Partenonul a fost ofranda atenienilor pentru protectoarea lui, zeita Atena. Numele
edificiului a fost descifrat in acest sens: Partenon inseamna "casa zeitei necasatorite".
Partenonul este cea mai perfecta constructie a culturii antice, fiind impresionanta
si inaltatoare chiar si in ruine.

SCULPTURA

Sculptura este semnificativa pentru arta greaca.In perioada Clasica se atinge

punctul maxim al evolutiei sculpturii.In aceasta perioada se stabilesc canoanele de
frumusete si perfectiune.Maestri ai sculpturii,greci au fost interesati inca dintotdeauna
de reprezentarea corpului uman dar si de chipul uman,zei si zeite si reprezentarea
castigatorilor din diferite intreceri spotive.
Apogeul sculpturii grecesti il reprezinta lucrarile lui: Myron, Policlet, Fidias,
Praxitele, Scopas si Lysip.

Myron a inaugurat perioada clasica a sculpturii, lucrarile lui sunt caracterizate prin
dinamism si forta. Un exemplu un acest sens il constituie “Aruncatorul
Discului”( Discobolul) care prezinta imaginea in miscare si atitudinea unui atlet.
Importanta sa poate fi dovedita si prin multitudinea de copii realizate inca din
antichitate.

Policlet, o figura la fel de importanta ca si Myron se afla in opozitie cu acesta fiindca

prefera in lucrarile sale echilibrul stabil, pozitie statica si atitudine austera. El devine
cunoscut prin “Purtatorul de lance”( Doriforul) care datorita proportiilor si echilibrului
demn de admirat al formelor este considerat unul dintre capodoperele sculpturii
clasice.
Statuiile lui vizeaza un ideal de perfectiune fizica prin utilizarea raporturilor
matematice in proportiile corpului omenesc, fapt ce duce la o sobrietate si o frumusete
rece.

Alte lucrari: Discoforul, Amazoana ranita, Efebul si Diadumenos

Fidias, conducatorul lucrarilor Partenonului este deopotriva pictor, arhitect, si unu

dintre cei mai ilustrii sculptori greci. Fidias curiozitati 1150 kg aur.Lucrarile lui Fidias
redeau plastic divinitatile intr-o perspectiva umana ideala redand echilibrul sufletesc,
puritate morala si maretia caracterului. Cele mai cunoscute lucrari sunt: Zeus din
Olympia, Statuia Athenei Parthenos, Amazoana, Capul Athenei Lemniane, Kora,
Basorelieful Partenonului.
Statuia lui Zeus Olympia este una dintre cele şapte minuni ale lumii antice,
sculptată în fildeş, ornată cu aur şi avînd probabil o structură internă din lemn. Statuia,
cu o înălţime estimată la aproximativ 12 m, a fost realizată de către sculptorul Phidias
în preajma anului 435 î.C. în oraşul Olympia din Grecia. Pentru a o adăposti a fost
construit un templu - Templul lui Zeus.

Praxitele cauta frumusetea corpurilor descoperind nuditatea zeitelor. El a fost primul

care indrazneste sa infatiseze o zeita cmplet goala- Afrodita din Cnidos, acest fapt a
provocat un mare scandal dar si succesul indraznelii sal a fost unul imens. Niciuna
dintre operele sale nu a fost atat de des copiata ca Afrodita din Cnidos.

Nudul feminin – inexistent in trecut capata o data cu Praxitele ondulatii si curbe

languroase care ii acentueaza tot mai mult senzualitatea; vesmintele lucrate cu
finetemai mult arata decat ascund creand o senzatie de transparenta.
Praxitele a sculptat numai zeite si zei( Afrodita, Artemis, Hermes, Apollo, Eros;
intodeauna numai zeii frumosi si tineri)
Statuile sale sunt concepute in pozitii de echilibru instabil, fara gesticulatii in timp ce
ochii usor migdalati au o expresie de nepasare, de lene si o privire visatoare.

Scopas, arhitect si sculptor exprima pentru prima data in arta greaca nelinistea,
pasiunea, durerea. Atentia sculptorului este concentrata asupra miscarii exasperate,
energia violenta frenetica se regaseste si in lucrare sa Menada Dezlantuita.

Lysip, pictor si sculptor, preferand ca material bronzul are un stil mai sever si auster,
preferand personaje care reprezinta atleti. In cautarile sale centrate pe problema
miscarii el a descoperit jocul de lumini si umbre, rolul luminii reflectate pe suprafata
bronzului. Lysip aduce noul in sculptura prin alungirea proportiilor si realizarea
canonului de 8 capete si jumatate. Ca urmare trupurile devin foarte zvelte, cu capete
mici si picioare subtiri si o musculatura bine dezvoltata. Tot acesta renunta la vederea
frontala, obligand privitorul sa admire sculpura din mai multe unghiuri. Una dintre
operele sale este si Apoxyomenos care reprezinta un atlet surpins intr-un moment de
relaxare, dupa alergare curatandu-se de nisip.

Alte lucrari: Agias, Eros incordandu-si arcul, Atlet legandu-si sandala.

PICTURA

Pentru a intelege pictura este necesar sa studiem vasele si frescele intrucat acestea
sunt singurele dovezi care s-au pastrat intacte din perioada Greciei calsice. Desi
operele s-au pierdut, numele unor pictori celebri sunt mentionate si astazi:Polignot din
Thasos, Mikon, Apollodor, Zeuxis si Parasios.

Polignot a fondat o scoala la Atena si a decorat templul lui Hefaistos, o sala de

intruniri la Delfi, pictand cucerirea troiei si lumea mortilor. Operele sale au o
incarcatura mora la pe care si Aristotel o apreciaza avand darul de a exprima in
lucrarile sale psihologia persoanelor.

Mikon, elev al lui Polignot l-a ajutat pe acesta in lucrarile sale si a pictat Lupta de la
Maraton, Lupat dintre Tezeu si amazoane, s.a.

Apollodor ateniant din sec al v-lea utilizeaza tehnica umbrelor si foloseste culori in
degrade pentru a da relief figurilor; orientandu-se catre pictura pe lemn.

Zeuxis este cel care decoreaza Palatul lui Arhelau, trateaza cu precadere subiecte
mitologice si figuri feminine. Curiozitate: Se spune ca Zeuxis a pictat un ciorchine de
strugure atat de real incat o pasare a venit sa il ciuguleasca.

Parasios a fost un pictor atenian care executa tablouri de sevalet. Curiozitate: A pictat
un voal pe ciorchinele lui Zeuxis incat maestrul i-a cerut sa-l dea la o parte.
Pictura era utilizata si in decorarea mormintelor o astfel de lucrare fiind descoperita
langa Paestum. In pictura decorativa grecii anticiau reprezentau figuri omeneste,
plante, animale sau motive geometrice. Aspecte ale vietii si ale realitatii inconjuratoare
au fost observate si analizate de cu atetie de catre artistii vremii. S-au realizat ziduri
intreioare si exterioare ori tablouri portabile care se expuneau in pinacoteca, o sala cu
siruri lungi de coloane.

CERAMICA

Ceramica este un material care rezista in timp si frunizeaza inforamtii importante

referitoare la societatea unei anumite epoci.

Fiind foarte buni mestesugari grecii au realizat numeroase obiecte de ceramica de

buna calitate si ieftine, acest lucru ducand la inflorirea negotului. In timpul perioadei
clasice, suprematia Atenei in producerea de vase pictate se mentine, se utlizeaza
tehnica figurilor rosii- argila de culoare rosie era folosita pentru reproducerea figurilor
pe un fond negru. La moda era Lekytos-ul cu fond alb care permitea o pictura bogat
colorata.
Temele abordate au fost inspirate din mituri si epopei, stilul fiind unul liber..

Fiind foarte buni mestesugari grecii au realizat numeroase obiecte de ceramica de

buna calitate si ieftine, acest lucru ducand la inflorirea negotului. In timpul perioadei
clasice, suprematia Atenei in producerea de vase pictate se mentine, se utlizeaza
tehnica figurilor rosii- argila de culoare rosie era folosita pentru reproducerea
figurilor pe un fond negru. La moda era Lekytos-ul cu fond alb care permitea o pictura
bogat colorata.

Temele abordate au fost inspirate din mituri si epopei, stilul fiind unul liber.

Ceramica ateniana isi cunoaste sfarsitul odata cu deschiderea de centre de produse

in toata Grecia Mare.

CONCLUZIE

In concluzie in orice epoca arta isi are un rol bine stabilit, acela de a marca cu
trecerea timpului diferite curente in fiecare domeniu. Rolul artei este acela de a inalta
spirituala, de a detasa de cotidian, de a transpune intr-o zona superioara, lipsita de
egosim.