Sunteți pe pagina 1din 41

CAPITOLUL VI ŞIRURI ŞI SERII DE FUNCŢII. APLICAŢII

Şirurile şi seriile de funcţii reale sunt o generalizare naturală a

şirurilor şi seriilor de numere reale, care permit o definire riguroasă a unor

funcţii elementare de bază şi au multe aplicaţii.

O clasă importantă de serii de funcţii sunt seriile de puteri (numite

şi serii întregi) ale căror sume parţiale sunt polinoame şi din acest motiv,

posedă proprietăţi bune de calcul; de asemenea sunt folosite pentru a defini

în mod riguros unele funcţii elementare de bază. Altă clasă de serii de

funcţii sunt seriile trigonometrice care au aplicaţii în studiul unor procese

periodice din diverse domenii; în particular seriile Fourier sunt intim

legate de reprezentarea semnalelor periodice cu posibilităţi de adaptare la

tehnicile moderne de calcul.

1. Şiruri de funcţii. Serii de funcţii. Criterii de convergenţă uniformă.

Fie A R o mulţime oarecare, A ≠ ∅ şi vom nota prin:

(VI.1)

(

A

F

M

C

B

(

)

)

notat

=

=

F

{

f

|

|

(

(

(

A

A

A

)

)

=

=

{

{

f

f

D

(

A

)

=

{

f

|

A

|

f

f

,

f

f

R

)

: A

=

{

f

|

R;

f

f

: A

R;

f

funcţie

}

funcţie mărginită pe A

}

: A

R;

f

funcţie continuă pe A

}

: A

R;

f

funcţie mărginită şi continuă pe A

}

 

notat

: A

R;

A = I interval şi

f

derivabilă pe I}

= D

407

()

I

Avem:

B (A) C (A) F (A)

şi în raport cu operaţiile algebrice de

adunare: f + g (f, g F (A)) şi înmulţire cu scalari reali: λf (fF (A); λ∈R)

aplicate funcţiilor reale de o variabilă reală; cele trei familii (clase) de

funcţii reale: B (A), C (A), F (A) sunt spaţii R – liniare. Dacă AR este

mulţime compactă, atunci B (A) = C (A); în particular pentru A = I interval

din R, avem D (A)

C (I).

Pentru fM (A) se defineşte

uniformă a lui f, prin:

norma supremum sau

norma

def ⎧ f = sup f () x , ∀ ∈ M f ( A
def
f
= sup
f
()
x
,
∀ ∈ M
f
(
A
)
(
VI.2.
)
x ∈ A
⎪ d
(
f
,
g
)
= sup
f
() ()
x
g
x
=
f
g
,
∀ f
,
g
∈ M
(
A
)
x ∈ A
şi se verifică, prin calcul direct, axiomele de definiţie:
(N
1 )
f
0,
∀∈ M (A) şi
f
f
= ⇔
0
f =
0 pe
A
(N
2 )
λ
f
=
λ
f
,
∀λ∈R
şi f
M (A)
(N
3 )
f
+
g
f
+
g
,
f
,
g
M (A)
şi respectiv:
(D 1 ) dfg(
,
) ≥ 0,∀f , g ∈M (A)şi d( f , g) = 0 ⇔ f ≡ g pe A

(D 2 ) d( f , g) = d(g, f ),f , g M (A)

(D 3 ) dfg(

,

) d( f ,h) + d(h, g),f , g,hM (A)

Definiţia VI.1.

Se numeşte şir de funcţii reale definite pe AR, orice funcţie:

f

: A

A

f

R

pentru

f

n

()

x

n

x

∈ ⎯⎯→

n

∀ ∈

n

,

R

N

f

n

F

(

A

)

,

∀ ∈

n

408

N

unde elementele şirului

f F

n

(A),

(

f f

n

n

1

sau

n

)

(

)

sau

f

n

cu

n N.

n N s-au notat prin:

Definiţia VI.2. Fie f n : A R un şir de funcţii reale şi f : A R o funcţie reală. 1] Şirul f n converge punctual (simplu) la funcţia f pe A, notat

pc

f ⎯⎯→ f dacă

n

A

f

n

(

x ⎯⎯→ f x

)

R

(

)

în fiecare punct x A.

2] Şirul f n converge uniform la funcţia f pe A, notat

f

n

uc

⎯⎯→ f , dacă:

A

(VI.3.) ∀ε > 0, există n ε N (independent de x) a. î. n n ε

f(x)| < ε, xA.

| f n (x) –

3] Şirul ( f n ) este şir uniform - Cauchy pe A, dacă:

(VI.4.) ∀ε > 0, există n ε N (independent de x) a. î. n n ε şi p 1

| f n+p (x) – f n (x)| < ε, xA. Observaţii:

pc pc 1) Dacă A 0 ⊆ A şi f ⎯⎯→ f , atunci f
pc
pc
1) Dacă A 0 ⊆ A şi
f ⎯⎯→ f
, atunci
f
⎯⎯→ f respectiv dacă:
n
A
n
A
0
uc
f ⎯⎯→ f
, atunci:
n
A
y
uc
f
⎯⎯→ f .
n
A
0
f+ε
f n
f
f−ε
2) Convergenţa uniformă a
şirului (f n ) la f pe A se
poate interpreta geometric
astfel: ∀ε > 0 fixat, trasăm
graficele funcţiilor f, f - ε,
f + ε şi atunci există n ε ∈N
0
(a,0)
(b,0)
x
a. î. graficul funcţiei f n cu
n ≥ n ε este situat între graficul lui f - ε şi f + ε ([36]).

409

Exemple:

1.

(

f x

n

)

2. f

n

(

x

)

3. f

n

(

x

)

4.

(

f x

n

)

sin x

=

2

n

+

2

n x

2

1

+

cu

1

x

=

n

2

x

2

+

1

+

1

cu

n + 1

cos nx

=

2

n

+

1

cu

=

R

şi

f

n

şi

pc

⎯⎯→

R

f cu f(x)= 0, xR.

pc

cu f(x)=

2

x

cu

x

R

x

R

x

[

şi

0,

π

f ⎯⎯→ R f

n

f

n

]

şi

pc

⎯⎯→ R f

f

n

pc

⎯⎯⎯→

, xR.

cu f(x)= 0, xR.

[

0, π

]

f

cu f(x)= 0, x[0, π].

Fie f n : A R, nN un şir de funcţii reale şi îi asociem şirul parţiale:

(VI.5.) S n : A R

S

n

(

x

)

=

n

k = 0

f

k

(

x

)

,

x

A deci:

de sume

S n (x) =

f

0

() ()

x

+ f

1

x +

+ f

n

()

x x A.

,

Definiţia VI.3.

Fie şirul de funcţii reale (

f

n

) N definite pe A şi şirul de sume parţiale

n

asociat prin (VI.5), (

S

n

)

n N .

1] Perechea de şiruri de funcţii reale definite pe A: ((

f

n

)

n

N

,

(

S

n

)

n

N

)

se

numeşte serie de funcţii reale de termen general f n şi cu şirul sumelor

parţiale S n , notată prin:

∑∑∑ ∑

f

n

sau

f

n

sau

f

n

sau

n

=

0

n

0

n

n

0

410

f

n

(

x

)

,

x

A

.

2]

Seria

de

funcţii

n

f

n

este

convergentă pe A cu suma S dacă

simplu

convergentă

sau

S

n

pc

⎯⎯→ S

A

şi notăm

pc

S =

n

punctual

f

n

.

3] Seria de funcţii

f

n

S

n

uc

⎯⎯→ S

A

n

 

uc

şi notăm

S =

este uniform convergentă pe A cu suma S dacă

n

f

n

.

4] Seria de funcţii

n

f

n

(

x

)

este

absolut convergentă pe A dacă seria

n

1.

f () x n
f
()
x
n

este convergentă în xA.

Exemple:

f

n

(

x

)

n

= x

,

x

⎢ ⎣

0,

1

3

⎥ ⎦

şi

S

n

(

x

)

=

n

x

k = 0

k

= 1 +

x

+

+

x

n

=

1

n + 1

x

+

1

x

1

x

cu

S

n

pc

⎯⎯⎯→

⎢ ⎣

0,

1

3

⎥ ⎦

S

()

x

convergentă pe

=

0,

2.

f

0

(

Seria

x

1

)

+

=

1,

=

n

1

f

n

f

n

(

(

x

x

)

)

S

n

pc

⎯⎯⎯→

[

0,1

]

S

()

x

=

1

1 x

deci seria de funcţii

n

0

1

3

=

⎦ ⎥ ⎤ cu suma

S

(

x

)

=

1

.

1 x

n

x

+ 1

x

n cu n 1 şi x[0, 1].

f

n

=

= +

1

=

n

1

(

x

1

1;

⎧− x x

;

x =

1

n

[

+

1

n

x

)

are

0,1

)

deci1+

S

n

n

= 1

(

(

x

)

x

n

+

= −

1

1

n

x

x

)

convergentă pe [0, 1] cu suma

S

(

x

)

⎧− 1 x ; x [0,1)

= ⎨

1;

x =

1

.

n

0

n

x

este punctual

+

n + 1

x

şi:

este

punctual

411

3.

f

n

(

x

)

=

n

n + 1

x

x n + 1

n

cu

n

1

şi

x [-1, 1] avem

S

n

(

x

)

= −

x

n

x

+

1

n

+

1

şi

S

n

⎯⎯⎯→ S x = x

[

-1,1

]

pc

()

. Seria

de

funcţii

1

n

n + 1

x

x n + 1

n

este

punctual

convergentă cu suma S(x) = x pe [-1, 1].

Observaţii:

1. Din definiţia VI.2.,

f

n

pc

⎯⎯→ f se exprimă prin inegalităţi, astfel:

A

(VI.6.) Pentru fiecare x A, ∀ε > 0, există n ε (x) a. î. n n ε (x)

|f n (x) – f(x)| < ε.

2. Convergenţa punctuală şi respectiv convergenţa uniformă a unei serii de

funcţii, revine la a studia tipul de convergenţă al şirului de sume parţiale

conform definiţiei VI.3. Pentru studiul convergenţei unei serii de funcţii se

vor putea folosi toate teoremele relative la convergenţa şirurilor de funcţii;

vom indica numai un criteriu de comparaţie (criteriul lui Weierstrass)

specific pentru serii de funcţii.

Teorema VI.1.

Fie f, f n F (A) (nN) şi dacă

f

n

uc

⎯⎯→ f

A

atunci

f

n

în general, nu este adevărată.

Demonstraţia

este

(VI.6), dar nu şi invers.

Teorema VI.2.

directă

deoarece

(VI.3)

pc

⎯⎯→ f . Reciproca

A

adevărată

implică

Fie f, f n F (A) (nN) atunci următoarele afirmaţii sunt echivalente:

412

uc (i) f ⎯⎯→ f ; n A (iii) lim f − f n n
uc
(i)
f
⎯⎯→ f ;
n
A
(iii) lim
f
f
n
n →∞

= 0

(ii)

lim sup

n →∞

x A

f

n

() ()

x

f

x

⎤ ⎥ = 0

(iv) există α n > 0 (nN) şi

α n

;

⎯⎯→ R

|f n (x) – f (x)| ≤ α n , xA şi nN (criteriul majorării prin α n

R

*

+

0 a. î.

).

(ivv) există g n F (A) cu g n

⎯⎯→ 0 a. î. |f n (x) – f (x)| |g n (x)| xA şi

uc

A

nN (criteriul majorării prin şiruri ( g n ) uniform convergente la

g = 0 pe A).

Demonstraţie: (i)(ii) Avem:

f

n

def

uc

⎯⎯→ f ∀ε>0, n ε 1 a. î.

A

|f n (x) – f(x)| ≤ ε, xA şi n n ε ⇔ ∀ε>0, n ε 1 a. î. n n ε avem

sup

x A

f

n

() ()

x

f

x

ε

există

lim sup

n →∞

x A

f

n

() ()

x

f

x

⎥ ⎤ = 0

.

În mod

direct, folosind definiţia normei || || , rezultă echivalenţele: (ii)(iii) şi

şi

(iv)(ivv). Pentru a arăta (iii)(iv) notăm α n =

f − f n n
f
− f
n
n

cu

n

1

atunci lim = lim = 0 . Implicaţia (iv)⇒(iii) rezultă din faptul că n n→∞
atunci
lim
= lim
= 0
. Implicaţia (iv)⇒(iii) rezultă din faptul că
n
n→∞ α
n →∞
R
f
− f
≤α n , ∀ n ≥ 1 şi α n ⎯⎯→ 0 implică
lim
= 0
.
n
n →∞

(ivv)(iv) Notăm

α n =

|f n (x) – f(x)| ≤ α n , xA şi n1.

Teorema VI.3.

g n
g
n

, n 1 şi avem α n

⎯⎯→ R

0, deci

Fie f n F (A), n1 un şir de funcţii reale, atunci următoarele

afirmaţii sunt echivalente:

1) (

f

n

)

n

1 şir uniform - Cauchy.

2)

lim

n →∞

m →∞


sup

x A

f

n

()

x

f

m

()

x

⎥ ⎤ = 0

413

3) lim f − f = 0 n m ∞ n →∞ m →∞ Demonstraţie:
3) lim
f
f
= 0
n
m
n →∞
m →∞
Demonstraţie:
1) ⇒ 2) (
f
)
1 uniform - Cauchy
n
n ≥

def

∀ε>0, n ε N* a. î. n, mn ε

sup

x A

f

n

()

x

f

m

()

x

≤ε⇔

lim

n →∞

m →∞

sup

x

A

f n

()

x

f

m

()

x

= 0

. În mod analog,

folosind definiţia normei || || , se arată 2) 3) şi deci 1) 3).

Teorema VI.4. (Teorema lui Cauchy pentru şiruri)

Fie f n F (A), pentru n1 şi fF (A), atunci:

uniform - Cauchy pe A (şir uniform - fundamantal pe A).

f

n

uc

⎯⎯→ f

A

(f n ) este şir

uc Demonstraţie: Dacă f ⎯⎯→ f ⇒ ( f ) 1 şir uniform - Cauchy
uc
Demonstraţie: Dacă
f ⎯⎯→ f ⇒
(
f
)
1 şir uniform - Cauchy
n
A
n
n ≥
ε
uc
pe
A. Fie ε>0
fixat şi cum
f
⎯⎯→ f , ∃
n ε ∈N a.
î. |f n (x)
f(x)| ≤ 2
,
n
A
∀x∈A şi ∀n ≥ n ε , deci:
f
() ()
x
f
x
() ()
x
f
x
+
f
() ()
x
f
x
≤ ε
+ ε =ε , ∀n ≥ n ε ,
f n
n
+ p
n
+ p
n
2
2

p 1 şi xA. ( ) uniform - Cauchy pe A.

f

n

n

1

Dacă (

f

n

)

n

1 uniform – Cauchy pe A f n uniform convergent pe A.

Fie ε>0 fixat şi cum f n uniform - Cauchy există n ε N cu n ε 1 a. î.

n, m n ε avem: |f n (x) – f m (x)| ≤ ε, xA. Pentru xA fixat, şirul

numeric ( f

este şir Cauchy de numere reale şi deci converge în R,

n

( ))

x

n

1

notăm cu f limita sa: (*)

f

(

x

)

= lim

n

→∞

f

n

( ),

x

x A fixat şi

pc

f ⎯⎯→ f cu

n

A

f : A R. În inegalitatea |f n (x) – f m (x)| ≤ ε, xA şi n, m n ε trecem la

limită pentru m → ∞ şi n fixat, deci avem:

414

lim

m →∞

f

n

()

x

f

m

()

x

=

f

n

() ()

x

f

x

f

n

uc

⎯⎯→ f după (*).

A

Consecinţa VI.1.

≤ε xA şi n n ε , deci

,

Fie f n F (A), n1. Şirul de funcţii reale (f n ) este uniform convergent pe

A, dacă şi numai dacă, (f n ) este şir uniform - Cauchy pe A.

Demonstraţia este directă din teorema lui Cauchy pentru

convergenţa uniformă a şirurilor de funcţi reale (teorema VI.4).

Teorema VI.5. (Teorema lui Cauchy pentru serii)

Fie f n ∈ F (A), pentru n∈N, A ⊆ R şi seria de funcţii
Fie f n ∈ F (A), pentru
n∈N, A ⊆ R şi seria de funcţii
f
. Seria de
n
n
≥ 0
funcţii
f
este uniform convergentă pe A, dacă şi numai dacă:
n
n
= 0
(VI.7.)
∀ε>0, ∃n ε ∈N (independent de x) a. î. ∀n ≥ n ε şi ∀p ≥ 1 ⇒
⇒| f n + 1 (x)+ +
+ f n + p (x)| < ε, ∀x∈A.
def
Demonstraţie:
f
este
uniform
convergentă
pe
A
n
n
=
0
n
Teorema VI.4
S
()
x
= ∑
f
()
x
este uniform convergent pe A
(
S
)
este şir
n
k
n
n
0
k
= 0

def

fundamental - Cauchy pe A

n n ε şi p 1

∀ε > 0, n ε N (independent de x) a. î.

a. î.

S

n

 

+

p

() ()

x

S

n

x

< ε ∀ ∈ A

,

x

⇔ ∀ε >0, n ε N

n n ε şi p 1 | f n + 1 (x)+

+ f n + p (x)| ≤ ε, xA (VI.7).

415

Consecinţa VI.2.

Fie f n F (A), pentru

nN şi

convergentă pe A, atunci şi seria

n

= 0

=

0

n

f

n

f

n

. Dacă seria

0

f n
f
n

este uniform

este uniform convergentă pe A.

Demonstraţie: După teorema Cauchy pentru serii, (teorema VI.5.)

aplicată seriei

0

f n
f
n

rezultă: ∀ε > 0, n ε N a. î. n n ε

şi pN

| f n + 1 (x)+

+ f n + p (x)| | f n + 1 (x)| +

+| f n + p (x)| < ε, xA

=

0

n

f

n

este

uniform convergentă pe A. Teorema VI.6. (Criteriul lui Weierstrass)

Fie f n F (A), n 1 şi seria de funcţii

=

0

n

f

n

. Dacă există o serie numerică

cu

termeni

pozitivi

0

a

n

convergentă

(

a

n

0,

> n N

f () x n
f
()
x
n

a x

n

,

A şi n N , atunci seria de funcţii

=

0

n

f

n

uniform convergentă pe A.

Demonstraţie: Seria

0

a

n

( a n > 0) convergentă

)

astfel

încât:

este absolut şi

T.Cauchy

∀ε>0

n ε N a. î. n n ε şi pN

a n + 1 +

+ a n + p < ε. Aplicăm seriei

=

0

n

f

n

teorema lui Cauchy pentru serii folosind şi ipotezele din enunţ, avem:

+ f n + p (x)|

∀ε > 0, n ε N a. î. n n ε

şi p 1| f n + 1 (x)+

| f n + 1 (x)| +

+

| f n + p (x)| a n + 1 +

+ a n + p < ε, xA

=

0

n

f

n

este

416

∞ absolut convergentă ( ∑ f n 0 A (după teorema VI.5). Observaţii: ∞ 1.
absolut convergentă (
f
n
0
A (după teorema VI.5).
Observaţii:
1. O serie de funcţii
f
n
n
= 0

pozitivi convergentă

0

a

n

convergentă pe A) şi uniform convergentă pe

pentru care există o serie numerică cu termeni

astfel încât

f () x n
f
()
x
n

a x

n

,

A şi

n N se

numeşte serie normal convergentă pe A. Teorema VI.7.

Fie f n F (A), pentru

n 0 şi seria de funcţii

=

0

n

următoarele afirmaţii:

I)

n

0

f

n

uniform

convergentă

pe

A

=

0

n

f

n

convergentă pe A.

f

n

, atunci

au loc

punctual

(simplu)

II)

n

0

f

n

normal convergentă pe A

n

0

f

n

absolut convergentă pe A

∑ f punctual (simplu) convergentă pe A. n n = 0 III) ∑ f normal
f
punctual (simplu) convergentă pe A.
n
n
= 0
III)
f
normal convergentă pe A ⇔
f
n
n
n
≥ 0
n
≥ 0
sup
f
()
x
convergentă.
n
x
A
n
≥ 0

normal convergentă pe A

417

Demonstraţia afirmaţiilor I), II) şi III) este directă folosind definiţiile tipurilor de convergenţă respective şi teorema Cauchy pentru serii de funcţii ([36], [40], [41]). Observaţii:

1. Reciprocele implicaţiilor I) şi II) din teorema VI.7. în general nu sunt

adevărate.

2.

Dacă

0

f

n

este uniform convergentă (respectiv normal convergentă)

pe A atunci şirul de funcţii

f

n

A

⎯⎯→ ≡ ∀ ∈

A

x

uc

f

0,

A cu

f

(

x

)

=

lim

n

→∞

f

n

(

x

)

.

3. Dacă şirul

f

n

A

uc

⎯⎯→ f 0

A

nu rezultă obligatoriu că seria de funcţii

0

f

n

este convergentă pe A.

Teorema VI.8.

Fie f n F (A),

n 1 şi seria de funcţii

0

f

n

. Dacă

0

f

n

este normal

convergentă pe A, atunci seria este uniform convergentă pe A. Reciproca nu este în general adevărată.

Demonstraţie:

0

f

n

convergentă cu a n > 0 a. î.

normal convergentă f () x ≤ a ∀x ∈ , A şi n n
normal convergentă
f
()
x
≤ a ∀x ∈
,
A şi
n
n

Teorema VI.6

există

0

a

n

n N . Fie ∀ε > 0 şi

0

a

n

convergentă

T.Cauchy

n ε N a. î. n n ε şi p 1, avem

n

+

p

k

n

= +

1

a

k

< ε

şi atunci rezultă:

n

+ p

f

k

k

= n + 1

() x

n + p ≤ ∑ f () x k k = n + 1 418
n
+ p
≤ ∑
f
()
x
k
k
= n + 1
418

n

+

p

k

n

= +

1

a

k

< ε pentru xA şi

nn ε iar p 1

0

f

n

(

x

)

este uniform convergentă pe A (după

teorema VI.5). Observaţii:

1. Convergenţa unei serii de funcţii se poate testa, conform definiţiei, cu ajutorul şirului de sume parţiale care este un şir de funcţii. De asemenea, se poate folosi criteriul Weierstrass pentru normal convergenţa unei serii de funcţii şi teorema care precizează relaţiile dintre diferite tipuri de convergenţă pentru serii de funcţii (teorema VI.7.) . Exemple:

I. Şiruri de funcţii

n 1. f () x = e n 2 π () x pc ⇒ f
n
1. f
()
x
=
e
n
2
π
() x
pc
⇒ f
⎯⎯→
n
*
R

nx

2

f

2

,

x R

* () n ⎧ 0, ⎨ ⎩ x ∈ R f x = = f
*
()
n
⎧ 0,
x ∈ R
f
x
=
=
f
∞ , =
x
0
n
f
() ()
x
f
x
=
n
*
2 π

şi lim

n

→∞

= 0 şi cum sup

x R

()

x

→+∞⇒ f

n

nu converge uniform pe R* la f. Şirul de funcţii (f n ) apare în teoria ondulatorie a luminii în studiul unor probleme din fizică.

2.

f

n

(

x

)

=

x

n

cu

x

pc

f ⎯⎯⎯→ f .

n

[

0,1

]

Pentru

x

n

1

= −

1

n

[

,

x

]

0,1 şi lim

n

→∞

f

n

(

)

0,1 avem

(

x

f

n

)

(

=