Diploma - WWW - Tocilar

Vizitati www.tocilar.ro ! Arhiva online cu diplome, cursuri si referate postate de utilizatori.
Crearea magazinelor virtuale ca urmare a existentei serviciilor

internet
1. REŢEAUA INTERNET SERVICII INTERNET

1.1. Internet - descriere
Internet-ul este o gigantică reţea de calculatoare – mai precis o reţea de reţele de

calculatoare, care oferă, după cum vom vedea mai departe o mulţime de servicii pentru cei
care doresc acest lucru.
Definiţia Internet-ului cuprinde două aspecte – calculatoarele şi oamenii. Din punctul
de vedere al oamenilor Internet-ul este o vastă comunitate de oameni care schimbă între ei
informaţii, produse ( din magazine aflate la distanţă ) sau o multitudine de servicii ca poşta
electronică , transfer de fişiere, discuţii, aflarea de noutăţi din varii domenii, etc. Din punctul
de vedere al calculatoarelor Internet-ul reprezintă reţeaua mondială ce leagă reţele de
calculatoare, indiferent de platformele calculatoarelor componente sau a topologiilor folosite,
la care oricine îşi poate conecta propriul calculator personal, de acasă sau de la serviciu. Se
poate afirma că Internet-ul constituie un conglomerat extrem de complex de arhitecturi,
componente fizice şi sisteme de operare.
Din fericire, utilizatorul nu trebuie să cunoască sau să înţeleagă în profunzime
filozofia calculatoarelor, a reţelelor şi implicaţiile acestora. La Internet, din punct de vedere
conceptual asupra hardware-ului, nu se remarcă vreo componentă care să fie numită ”server
central” sau ”punct de con-trol central” al Internet-ului. Internet-ul tratează în mod egal atât
minicalculatoarele, cât şi PC-urile sau mainframe-urile, fiind un mediu cu componente de tip
unu-la-unu, în care aproape toate facilităţile care configurează reţelele componente au
importanţă egală şi în care componentele se comportă una faţă de cealaltă în mod egal,
nediscriminatoriu.
În prefaţa cărţii sale Reţele de calculatoare - Prentice Hall, 1981, autorul său, Andrew
S. Tanenbaum afirmă referitor la proiectarea reţelelor de calculatoare şi a Internet-ului :
”Cheia proiectării unei reţele de calculatoare a fost prima dată enunţată de Julius Cezar :
Devide et impera ( Dezbină şi stăpâneşte )”. Cheia pentru înţelegerea Internet-ului şi a
Pagina 1 din 66
reţelelor de calculatoare se bazează pe acest principiu, în sensul că sarcina Internet-ului se

împarte în sarcini mai mici pentru fiecare reţea , care la rândul lor se vor împărţi în sarcini şi
mai mici rezol-vate de fiecare componentă a Internet-lui – calculator, repetor, punte
( bridge ), hub, router, poartă ( gateway ) sau orice altă componentă activă a reţelei.
Comunicarea şi schimbul de informaţii în Internet se realizează prin inter-mediul
serviciilor care permit căutarea şi extrapolarea informaţiilor din reţea. Pentru oricare din
serviciile Internet-ului există un calculator care solicită informaţii, deci un client al
respectivului serviciu, de la un alt calculator care furnizează informaţiile cerute, denumit
server. Fiecare calculator legat în reţea, numit şi nod de reţea, poate fi atât client cât şi server
al oricărui serviciu Internet. Există totuşi o organizaţie a utilizatorilor de Internet numită
ISOC (Internet Society ), care are un caracter voluntar şi ca unic scop promovarea schimbului
global de informaţii prin intermediul acestei reţele. Conducătorii acestei organizaţii, numiţi
IAB (Internet Arhitecture Board Comitetul de arhitectură Internet), au responsabilitatea de a
gestiona din punct de vedere tehnic Internet-ul şi de a standartiza tehnologia folosită. Această
activitate este sprijinită de un alt grup de la ISOC, anume IETF ( Internet Engineer Task
Force- Grupul Internet pentru Probleme Tehnice ), care este format tot din voluntari şi care
încearcă să rezolve problemele tehnice cu care se confruntă Internet-ul, propunând noi
alternative tehnice care apoi sunt standartizate de IAB.
1.2. Internet - scurt istoric.
În anul 1969, Ministerul Apărării al Statelor Unite ale Americii a creat Agenţia pentru
Proiecte de Cercetare Avansată ( Advanced Research Projects Agency - ARPA ). Obiectivul
său consta în proiectarea unei reţele de comunicaţii care să asigure transmiterea mesajelor
chiar şi în cazul distrugerii sale parţiale într-un bombardament nuclear. Ca să nu mai vorbim
de facilităţile oferite în proiectele nuclearo-militare din timpul războiului rece. Rezultatul a
fost încununat de succes şi s-a numit ARPAnet. ARPAnet avea 4 noduri, iar participanţii la
reţea erau Universitatea din L.A. California, Institutul de Cercetări Stanford, Universitatea
din Santa Barbara California şi Universitatea din Utah. Ulterior reţeaua dezvoltându-se, prin
conectarea altor universităţi americane.
În anul 1983, din motive pragmatice, ARPAnet s-a despărţit în două reţele diferite
numite ARPAnet şi MILNET. ARPAnet a fost rezervată domeniilor civile, precum
cercetarea, în timp ce MILNET a fost destina-tă exclusiv operaţiunilor militare. Reţelele au
rămas conectate, astfel încât utilizatorii să poată schimba informaţii. Prima reţea a devenit
Pagina 2 din 66
cunoscută sub numele de INTERNET. Dezvoltarea ARPAnet s-a făcut lent, din cauza
diversităţii de tipuri de calculatoare şi de sisteme de operare folosite. De aceea trebuia
proiectat şi dezvoltat un set de reguli de comunicare care să permită informaţiei să fie
transmisă între diferite reţele fără să se ţină cont de componentele hardware ale acestora.
Acest lucru, început din anii 70, s-a încheiat în anul 1983 când s-a impus protocolul TCP/IP,
care este o reuniune de două protocoale : TCP – Transmission Control Protocol şi IP -
Internet Protocol
În aceeaşi perioadă, au început să se dezvolte şi alte reţele, cum ar fi BITNET –
( Because It’s Time ), şi CSNET – (Computer Science Network ). Iniţial, acestea au fost
reţele separate, utilizate în scopuri educaţionale sau ştiinţifice , dar cu timpul, au fost
conectate la Internet pentru a facilita schimbul de informaţii între diverse organizaţii, dar mai
ales între universităţi. Unul din cele mai importante momente ale evoluţiei reţelei Internet a
fost anul 1986, când Fundaţia Naţională pentru Ştiinţă (National Science Foun-dation –
NSF ), a creat NSFNET pentru a conecta 4 supercalculatoare de mare viteză pe teritoriul
Statelor Unite, mai mult din raţiuni ştiinţifice. ARPAnet s-a desfiinţat, iar NSFNET a devenit
principalul canal de prelucrare pentru Internet. NSF a concesionat părţi din Internet către
sectorul privat, Internet-ul devenind, pe zi ce trece, preponderent privat şi comercial.
Dezvoltarea reţelei Internet a fost explozivă, mai ales după anul 1985, când erau
conectate la Internet aproximativ 2.000 calculatoare, astăzi fiind conectate la Internet
aproximativ 30.000.000 de calculatoare. Un alt moment important al Internet-ului a avut loc
la începutul anilor 90, când cercetătorii de la CERN (Consiliul European pentru Cercetare
Nucleară), au adoptat în anul 1992 un sistem hipertext pentru legarea documentelor, în scopul
utilizării în comun a rezultatelor cercetării ştiinţifice. Un sistem hipertext este un sistem care
permite unui browser să creeze legături între documente independente în scopul vizuali-zării
acestora. Astfel că după numai 6 luni existau 60 de servere Web, care folosesc protocolul http
(HiperText Transfer Protocol).
Ca urmare a celor de mai sus, Internet-ul este caracterizat astăzi ca fiind o
Superautostradă Infor-maţională (Information Superhighway), o cale de informaţii
(Inforbahn) şi un spaţiu cibernetic (Cyberspace).
Pagina 3 din 66
1.3. Adresarea în Internet
Fiecare calculator din Internet are o adresă IP, de tipul nnn.nnn.nnn.nnn, unde nnn nu
poate să depă-şească 255. Există componente software speciale ce realizează translaţia
automată între numele de server şi adresa IP a serverului şi invers. Orice adresă IP are 32 biţi
şi este alcătuită din mai multe părţi. Deoarece Internet-ul este o reţea de reţele, începutul
adresei IP indică router-elor din Internet reţeaua din care face parte utilizatorul , iar partea
dreaptă a adresei indică gazda sau calculatorul care va primi pachetul. Conceptual, fiecare
adresă Internet reprezintă o pereche ( nume_de_reţea – identificator_naşină ), adresele IP
actuale, trebuind să aibă una dintre cele trei forme, diferenţiate prin primii doi, trei biţi mai
semnificativi, astfel :
- adresele de clasă A (încep cu 0) sunt folosite pentru câteva sute de reţele care
comportă un număr de 224 maşini.
- adresele de clasă B ( încep cu 10 ) se utilizează pentru mii de reţele, fiecare reţea cu
216 maşini fiecare reţea.
- adresele de clasă C (primii trei biţi sunt 110) sunt destinate pentru un număr foarte
mare de reţele care au fiecare până la 256 maşini.
Dar ar fi foarte dificil să ţinem minte adresele IP ale tuturor calculatoarelor. Există o
modalitate mai simplă de a adresa un calculator, şi anume prin intermediul numelor de
domenii. O localizare anume din Internet, este identificată de un nume de domeniu unic.
Numele de domeniu este alcătuit din mai multe cuvinte separate prin puncte şi care identifică
organizaţia şi ierarhia de domeniu căreia îi aparţine. În Internet există un sistem on-line
distribuit pentru administrarea numelor de identificare a locaţiilor calculatoarelor conectate la
Internet, sistem denumit DNS ( Domain Name System ). DNS constituie o metodă de
administrare a numelui, prin care se acordă diferite responsabilităţi de grup pentru subseturi
de nume. Fiecare nivel de sistem se numeşte domeniu, iar domeniile consecutive sunt
separate de un punct. De ex.: gazdă.domeniu_secundar.domeniu_principal
În cadrul numelor poate exista un număr variabil de domenii, practic fiinţând cel mult
cinci. Pe măsură ce se parcurge numele de la stânga la dreapta, numărul de nume conţinut în
grup devine din ce în ce mai mare. Numele de gazdă (server ) conţine, în afara numelui de
domeniu, un alt nume ce identifică serverul particular şi orice subdomeniu ce poate fi asociat
la localizarea server-ului. Astfel ” .ro” reprezintă numele de domeniu atribuit României.
Pentru celelalte ţări sunt valabile următoarele nume de domeniu :
Pagina 4 din 66
uk Marea Britanie
ca Canada
es Spania
fr Franţa
au Australia
se Suedia
de Germania
În Statele Unite ale Americii există următoarele domenii principale :
com organizaţii comerciale

edu universităţii
gov agenţii guvernamentale
net furnizori de servicii Internet
mil armata
int organizaţie internaţională
org diverse organizaţii
1.4. Cultură, etichetă şi politeţe pe Internet

La fel cum unii şoferi pe marile autostrăzi, există utilizatori ai reţelei Internet care
cred că pot face orice sub paravanul anonimatului. Utilizatorii cu un comportament
necivilizat în Internet suportă o serie de consecinţe. Pentru probleme minore, ar putea primi
unul, două mesaje e-mail mai obraznice. În cazul unui com-portament ilegal, pot ajunge în
închisoare pentru încălcarea legilor referitoare la pornografie sau la concurenţă neloială. De
asemenea pot fi daţi în judecată pentru calomnie. O măsură mai blândă ar fi ca furnizorul de
servicii Internet să îi deconecteze pentru abuzuri în reţea.
Atunci când scrieţi un mesaj pentru a fi transmis prin Internet, încercaţi să ţineţi cont
de următoarele recomandări :
- Nu deviaţi de la subiect. Abordaţi un stil de comunicare concis.
Mesajele să fie cât mai scurte cu putinţă, referitoare strict la subiectul abordat.
- Dacă nu aveţi nimic de spus semnificativ, mai bine nu spuneţi nimic.
Pagina 5 din 66
Lărgimea de bandă măsoară cantitatea de informaţii ce poate trece printr-o conexiune

Internet, într-un inter-
val de timp. Dacă risipiţi această lărgime de bandă limitată cu informaţii inutile, s-ar
putea să împiedicaţi pe
altcineva să transmită informaţii cu adevărat importante.
- Lăsaţi glumele şi ironiile la o parte. Chiar dacă spuneţi ceva în glumă, cei care citesc
mesajul pot lua totul
în serios, pentru că ei nu vă pot vedea expresia feţei şi nu vă pot auzi tonul vocii
dumneavoastră.
- Nu vă bateţi joc de limba engleză. Clientul dumneavoastră de poştă electronică are
încorporat un verificator
ortografic; nu ezitaţi să îl folosiţi; respectaţi regulile gramaticale, ortografice sau de
punctuaţie. Citiţi fiecare
mesaj cu voce tare înainte de a-l trimite.
Ori de câte ori se adună un grup de oameni, există un set de reguli de limbaj, de
comportament sau de istorie co-mună, care este cunoscut sub numele de cultură de grup sau
în mediul reţelelor interconectate, cultură Internet.
În acest context, este evident că deplasându-ne de la un grup la altul – la serviciu, la
şcoală, în familie, la prieteni – cultura se schimbă, la fel cum există relaţii diferite cu membrii
familiei în timpul cinei, faţă de relaţiile cu colegii de serviciu sau cu prietenii apropiaţi.
Aceeaşi situaţie apare şi în timpul călătoriei prin Internet, unde un utilizator trebuie să
abordeze grupurile întâlnite, ca şi cum aceştia ar fi colegi de birou, relaţiile fiind în mod
normal relaxate şi semiformale.
În orice împrejurare socială, respectarea unei anumite etichete reprezintă o cerinţă
imperioasă, întrucât ceea ce pare potrivit pentru un grup de persoane, poate fi nepotrivit în
alte situaţii sau pentru altcineva. De aceea se recomandă să se ajusteze limbajul şi tonul
folosit, conform celui similar utilizat de ceilalţi participanţi din grup, tratându-se orice
utilizator aşa cum fiecare ar dori să fie tratat la rândul său.
Conferinţele şi conversaţiile pe IRC ( Internal Relay Chat – serviciul de discuţii prin
Internet ) sunt în general deschise pentru participare oricărui doritor care are acces la această
facilitate, pentru a audia sau pentru a interveni la o astfel de manifestare. Similar cu situaţia
când cineva se apropie de un grup de persoane care discută între ele, utilizatorul trebuie să-şi
dezvolte obişnuinţa de a se face mai întâi cunoscut dacă vrea să se alăture unei conferinţe şi
Pagina 6 din 66
apoi să aştepte să fie recunoscut de participanţii la discuţie, respectând în acest sens regulile
de etichetă obişnuită, care în mediul de reţea se mai numeşte Netquette.
În continuare, este prezentată o parte dintr-un dicţionar internaţional al bunăvoinţei
sau amabilităţii, recunoscut şi folosit pe Internet, care permite identificarea sensului celor mai
utilizate grupe de simboluri folosite pentru evidenţierea diverselor stări sufleteşti şi emoţii ale
persoanelor angajate în discuţii bi- şi mul-tilaterale. Uneori, pentru specificarea emoţiilor se
folosesc o serie de cuvinte delimitate de asteriscuri, cuvinte care prin pronunţarea lor,
exprimă starea ce se doreşte să fie transmisă interlocutorului, dintr-o discuţie. Pentru aceasta
se foloseşte un adevărat dicţionar de termeni specifici, „cuvinte” foarte criptice pentru
utilizatorul începător sau neavizat. Există chiar variaţii de la o zonă la alta, sau de la un grup
de discuţii la altul.
Fişierul complet cu termenii întâlniţi în conversaţiilor Internet, alcătuit de Clay
Spinuzzi (spinuzzi@gab.unt.edu), numindu-se emoticon.txt şi poa-te fi obţinut prin ftp din
folderul /pub/misc de la mercury.unt.edu.
( zâmbet obişnuit ( zâmbet morocănos ( zâmbet indiferent

(-: utilizator stângaci :*) utilizator băut [:] utilizator robot
8-) utilizator cu chelari 8:-) utilizator fetita :-[ utilizator vampir
:- [ utilizator plânge :-{) utilizator cu mustaţă *<:-) Moş Crăciun
:-Q fumător :-D râzând 8-0 speriat
8-( îngrozit 8-I îngrijorat :-7 ironic
:-P scoate limba 8-) cu ochi larg deschişi :-/ mustrător
8) uluit 8O ţipăt :-0 şocat
:-D râs I-O căscat ;( plâns
:^( profil încruntat @:-) utilizator cu turban :^) profil vesel
%-) persoana grizata O:-) persoana sănătoasă :-~ persoana
indecisa
:###.. persoana bolnava [:-) persoana cu căşti i:-) diavolesc
C=:-) utilizator bucătar :-~) utilizator răcit *:) Clovnul Bozo
X-( utilizator mort (:| utilizator chel O:- ) utilizator înger
{:-( utilizator cu moţ :-o un oh! =:- punk roker
C=}>;*{)) Mega Smile… beat, cu moţ, cu mustaţă, cu beretă, etc.
Pagina 7 din 66
În conversaţia pe Internet se folosesc destul de des o serie de prescurtări, cu o

semnificaţie larg cunoscută şi acceptată. Câteva dintre aceste acronime, des întâlnite în
special în grupe de discuţii, sunt :
BTW By the Way ROFL Roll On Floor Laughing
IYSWIM If You See What I Mean IMHO In My Humble Opinion
TTFN Ta Ta For Now UYMF Up Your, My Friends
Furtul pe Internet costă organizaţiile şi persoanele particulare milioane de dolari în
fiecare an. Utilizatorii preiau din reţea texte, imagini şi videoclipuri asupra cărora acţionează
legea dreptului de autor. Alţii preiau software comercial pe care nu l-au plătit. Convenţia de
la Berna asupra Drepturilor de Autor , a statuat faptul că orice lucrare privată creată după 1
aprilie 1989 – fie ea în formă electronică sau nu este protejată prin legile dreptului de autor,
existente în fiecare ţară semnatară a acestei convenţii. Aceste legi protejează chiar şi lucrările
care nu specifică nimic despre copyright. Singura modalitate de a evita încălcarea legii este să
cereţi proprietarului dreptului de autor permisiunea de a-i folosi lucrarea, fie contra cost fie
gratis. De asemenea, plagiatul este interzis acesta presupune că vă asumaţi paternitatea unor
creaţii aparţinând altor persoane. Nu este voie să se folosească întreg conţinutul unei lucrări
fără permisiunea proprietarului de drept de autor. Dar, este permisă folosirea unor informaţii
şi citatea documentului original.
Pagina 8 din 66
2. SERVICII INTERNET
2.1. Serviciul de poşta electronică - e-mail
Poşta Internet sau poşta electronică sau e-mail este o formă unică de comunicare, ce
combină rapiditatea apelului telefonic cu permanenţa unei scrisori. Durează doar câteva
secunde, iar destinatarul poate răspunde când doreşte. Poşta electronică a fost printre primele
servicii cu care Internet-ul a început să se afirme. Prin e-mail se realizează transmiterea unui
mesaj de tip text ASCII sau binar, de la un cont de calculator la altul. Expeditorul compune
un mesaj pe care specifică adresa destinatarului. O adresă de e-mail are două părţi. Prima
parte este numele utilizatorului celui care i se trimite mesajul, iar cea de-a doua parte este ce a
ce se numeşte fully qualified domain sau numele calculatorului gazda, urmat de computerul
gazda de domeniu Internet. Se separă numele utilizatorului de numele gazdei , ca în exemplul
următor :
nume_utilizator@gazda.domeniu exemplu sergiu@yahoo.com
Poşta electronică nu foloseşte numai la trimiterea unor mesaje scurte. Prin intermediul
ei se pot transmite orice tip de fişier : baze de date, documente, programe, imagini, sunete sau
chiar executabile freeware sau shareware. Aceste fişiere se numesc ataşate şi pot fi orice
fişier existent pe hard discul calculatorului expeditor. Exista o limită de ordin practic a
mărimii fişierelor ataşate, în sensul că o data cu mărirea fişierului creşte şi durata transmisiei
şi deci creşte riscul unei erori de transmisie şi totodată nota de plată a telefonului.
Există multe standarde de poştă electronică, diferite între ele, care fac dificilă scrierea
unei aplicaţii cu o interfaţă generală. Printre aceste putem aminti : programul mail numit AIX
pentru maşinile IBM RISC 6000, sub sistemul de operare UNIX, MOSAIC v2.0, pentru
suprafeţele Windows 3.1, Outlook Express pe WINDOWS 95, 98, NT, Netscape Messenger.
Se pot manevra foarte uşor operaţiunile de verificare mesajelor primite, de transmitere unui
nou mesaj, de a răspunde la un mesaj primit sau de ştergere a unui mesaj primit.
Este posibil la noile aplicaţii de poştă electronică să formataţi mesajul sau să vă puneţi
semnătura pe el. Se pot formata mesajele cu caractere aldine sau cursive sau se pot crea
marcaje sau se pot centra anumite paragrafe. Formatarea se realizează pe baza limbajului
HTML. Nu se recomanda formatarea unui mesaj dacă nu suntem siguri că programul de poştă
electronică al destinatarului nu poate citi texte formatate. Incompatibilităţile de formatare pot
face ca citirea unor mesaje să fie aproape imposibilă. Semnătura este ca antetul de scrisoare,
pe care în loc să-l introducem la începutul mesajului, îl trecem la sfârşit. Ceea ce se include în
Pagina 9 din 66
semnătură depinde de ceea ce dorim să comunicăm. Se pot include în semnătură informaţii

despre hobby-urile noastre sau chiar un citat care reflectă de exemplu viziunea noastră aspra
vieţii sau orice altceva ce dorim noi. Este recomandat să nu se includă în semnătură numărul
de telefon sau numele copilului, soţiei sau orice alte informaţii cu caracter strict personal.
Aceasta pentru că nu există nici o garanţie că mesajul nostru nu va fi citit de milioane de
oameni, aşa încât nu trebuie să includem în semnătură informaţii pe care nu vrem să le
dezvăluim oricui. Pe Internet se găsesc exemple de tipuri de semnături, ca:
http://www.cc.utah.edu/~pdw9469/sign.html
http://www.isisnet.com/MAX/signart.html
http://www.contrib.andrew.cmu.edu/~moose/sigs.html
Pagina 10 din 66
2.2. Serviciul de transferul fişierelor - ftp
Printre primele servicii care au fost dezvoltate pe Internet, se numără şi acela ce

permite utilizatorilor să mute fişierele dintr-o locaţie în alte, fiind vorba de serviciul FTP.
Acest serviciu este denumit după protocolul pe care îl utilizează ( FTP - File Transfer
Protocol, adică un protocol de transfer fişiere ). Acest serviciu permite ca utilizatorul să se
conecteze la un calculator de pe Internet folosind un client FTP de pa maşina sa locală, să
foiletoneze folderele (directoarele ) şi programele aflate într-o zonă publică pe calculatorul de
la distanţă şi să obţină un transfer într-un sens sau altul al unuia sau mai multor fişiere
folosind un server FTP aflat pe maşina de la distanţă. Pentru a putea realiza conectarea unui
calculator local la un calculator la distanţă, pe maşina de la distanţă trebuie să ruleze un
program numit server FTP, cu parametrii de funcţionare stabiliţi de administratorul maşinii,
ce va decide ce directoare şi informaţii sunt accesibile pe serverul FTP.
De obicei, pentru conectarea la un server FTP este nevoie de numele ”login” sau „use
name” şi de „password” ( parola ), acestea obţinându-se de la printr-un e-mail de la
administratorul server-ului FTP. Deoarece nu se poate distribui fiecărui utilizator un cont şi o
parolă, s-au imaginat servere FTP anonime.
Acestea permit utilizatorului să se conecteze la o maşină FTP anonymous Server şi să
transfere fişiere fără a avea un cont pe aceea maşină. Pe aceste servere se introduce în calitate
de ”user name” cuvântul anonymous ( uneori ftp ), iar pentru „password” se introduce adresa
de e-mail a utilizatorului. Serverele FTP anonime constituie o cale majoră de distribuţie a
software-lui şi a informaţiei în Internet, reprezentând totodată o modalitate de obţinere
gratuită a acestuia.
Pentru a afla ce conţine un astfel de server, imediat după conectare se caută un fişier
index , ce conţine un index al fişierelor accesibile împreună cu o scurtă prezentare a
conţinutului acestora.
De asemenea trebuie cercetate fişierele README, sau readme, sau read.me care
descriu în general conţinutul directorilor sau dau informaţii despre sistemul de operare al
serverului ( UNIX, VACS, MS-DOS, System 7). Dacă există probleme sau întrebări despre
serverul FTP, acestea se pot adresa printr-un e-mail către „postmater-ul” maşinii FTP. De
exemplu la serverul FTP rs.internic.net, adresa persoanei de contact ( postamaster ) este :
postmaster@rs.internic.net .
Pagina 11 din 66
Totuşi unele servere au o persoană diferită de contact, a cărei nume se poate afla din
fişierul readme. Comenzile FTP folosite în cadrul acestui serviciu de transfer al fişierelor
privesc deschiderea şi închiderea sesiunii FTP, transfer simplu sau multiplu de fişiere sau la
fişiere de tip text ASCII sau binary .
Pagina 12 din 66
2.3. Serviciul World Wide Web - www
Sistemul World Wide Web este cunoscut ca şi WWW, Web, W3 etc, şi este unul din
multiplele serviciile oferite de Internet, bazat pe indecşi şi căutări de text, prin implementarea
unei noi caracteristici a procesului de căutare - hipertext, ce semnifică lucruri care apar ca
fiind uşor diferite pe diverse sisteme ce posedă software de căutare propriu, în esenţă însă ea
reprezentând o bază de date bazată pe text. Practic, în metoda hipertext de prezentare a
informaţiei, cuvintele selectate în text pot fi expandate la orice moment pentru a furniza alte
informaţii despre cuvintele respective , oferind astfel posibilitatea de a lega documentele
înrudite prin cuvinte şi fraze. Hipertext-ul are două caracteristici interesante :
- Nu impune o ordine sau o ierarhie a informaţiilor . Ordinea de acces la aceste
informaţii este determinată doar de interesul cititorului.
- Permite unei informaţii să aibă relaţii multiple cu alte informaţii Hipertext-ul oferă
acces la fiecare fragment de informaţie, din diverse locaţii ale unui document sau a unei serii
de documente.
În afară de hipertext, paginile Web includ şi componente hipermedia. Pe lângă text,
componentele hipermedia conţin imagini multimedia, secvenţe video, sunete – şi toate pot fi
legate între ele. Acest serviciu şi toate dezvoltările majore ulterioare au fost realizate şi puse
la punct la Laboratorul European de Fizică a Particulelor ( CERN), în anul 1992. O pagină
Web este o combinaţie de text şi etichete HTML ( HyperText Markup Lanhuage ) care
formatează acel text. Etichetele HTML determină cum va arăta textul şi cum se va comporta
pe ecran. Mai important, etichetele HTML pot lega un cuvânt sau o frază de alte documente
din Internet.
Adresa unei pagini Web este dată de locaţia URL, compusă din trei părţi : schema,
gazda şi calea. Schema este numele de domeniu al gazdei Internet, unde se află pagina Web.
Calea cuprinde adresa completă, inclusiv numele de fişier a paginii Web. Schema şi gazda
sunt întotdeauna cerute, dar calea şi numele fişierului nu sunt necesare pentru toate paginile
Web.
Legăturile Web ajută la o navigare uşoară printre documentele Web, iar legăturile de
text apar de obicei ca sublinieri sau cuvinte şi fraze colorate. Legăturile grafice folosesc
imagini. Când se opreşte indicatorul mouse-ului pe o legătură grafică, semnul de săgeată se
transformă în mână.
Pagina 13 din 66
Un exemplu de imagine folosită ca legătură este imaginea-hartă ( image map). Într-o

imagine-hartă, diferitele sale zone sunt legate la adrese URL diferite. Când se deplasează
indicatorul mouse-ului deasupra unei imagini-hartă , se va vedea în bara de stare unul din
următoarele două elemente : o pereche de coordonate în care se indică locaţia curentă a
indicatorului în cadrul imaginii-hartă sau diferite adrese URL care se schimbă pe măsură ce
se mişcă mouse-ul. Folosind adrese URL avem acces la foarte multe tipuri de resurse
Internet. Dăm exemplu câteva adrese URL :
gopher://gopher.umc.edu
ftp://ftp.mcp.com-que
http://www.mocrosoft.com/ie/ie40
telnet://onramp.net
2.4. Serviciul de conectare la distanţă - telnet
Componente software telnet reprezintă aplicaţia de conectare la distanţă în cadru unei

reţele, în speţă în reţeaua Internet. Conectarea se face pe o maşină aflată în aceeaşi cameră, în
altă încăpere sau la mii kilometri distanţă de terminalul de unde emitem această comandă.
După conectare, utilizatorul are acces la orice servicii pe care maşina de la distanţă le asigură
terminalelor ei locale, precum execuţia unei sesiuni interactive normale (conectare, execuţie
comenzi, deconectare) şi accesul la servicii locale ca parcurgerea unor cataloage de
bibliotecă, găsirea unor produse software etc.
2.5. Serviciul de conferinţă on-line - IRC
Sistemul de conferinţă on-line IRC (Internet Relay Chat ) permite utilizatorului să

converseze cu câte persoane doreşte, persoane grupate pe aşa-numitele canale , criteriul de
grupare fiind constituit pe subiectele de interes comun. Accesarea IRC se face fie printr-un
fişier de comenzi fie printr-o comandă izolată.
2.6. Serviciul Gopher
Asemănător ftp, Gopher este atât un protocol cât şi un programul folosit efectiv pentru
lucru. Gopher este uşor şi intuitiv în folosire, facilitând examinarea directoarelor şi fişierelor
Pagina 14 din 66
de pe maşina de la distanţă, asigurând la dorinţă şi transportul informaţiilor la calculatorul

local al utilizatorului. Gopher a fost scris de o echipă de programatori de la Universitatea din
Minnesota şi oferă o interfaţă uşor de mânuit şi bazată pe meniuri şi submeniuri standard,
permiţând accesul la multe din resursele Internet-ului.
2.7. Serviciul Archie
Archie este un sistem de informare client-server, care se foloseşte pentru regăsirea

fişierelor păstrate pe servere-le ftp. Sistemul Archie a fost creat şi dezvoltat la Universitatea
McGill din Montreal. Pentru a căuta un fişier, din linia de comandă, sau dintr-o casetă de
dialog, în cazul lucrului în mediul vizual, se introduce numele acestuia ( sau o parte din el).
Odată ce a fost localizat, nu rămâne decât să fie transferat pe calculatorul local.
2.8. Serviciul WAIS
WAIS ( Wide Area Information Server ) reprezintă sistemul de servicii care oferă
răspunsuri la întrebările puse prin intermediul reţelei Internet sau al altora adiacente cu
aceasta, de către orice virtual interesat, fie el client obişnuit, fie un alt server. Cea mai bună
traducere în limba română a denumirii WAIS, capabilă să păstreze şi contextul, cred că este
„Server de Informaţii de Arie Largă”. WAIS a fost dezvoltat ca proiect comun al firmelor
Thinking Machines, Apple Computer, Dow Jones şi KPMG Peak Marwick.
2.9. Serviciul UseNet
UseNet este un serviciu Internet folosit pentru schimbul de mesaje între utilizatorii din
întreaga lume. UseNet organizează grupurile de discuţii într-o ierarhie de categorii şi
subcategorii, de la general la particular şi de la stânga la dreapta. Categoriile de nivel superior
ale grupurilor de discuţii din Internet sunt următoarele :
alt grupuri de discuţii alternative
bit liste poştale LISTSERV BitNet
biz reclame pentru afaceri
comp subiecte referitoare la calculatoare, hardware şi software
k12 domeniul educaţional
Pagina 15 din 66
sci aplicaţii ştiinţifice

soc subiecte sociale şi culturale
talk discuţii pe teme controversate
Pagina 16 din 66
3. COMERŢUL ELECTRONIC
3.1. Prezentare
Inovaţiile şi dezvoltarea explozivă în domeniul tehnicii de calcul, atât în hardware cât

şi software, şi-au găsit multiple aplicaţii în toate domeniile de activitate, şi în special în
domeniul marketingului, comerţului, a afacerilor şi nu în ultimul rând în domeniul bancar.
Întâlnit sub denumirea de comerţul electronic, e-comerce, comerţul virtual, B2B –
business to business sau B2C – business to costumer, comerţul electronic este un concept
integrativ ce desemnează o gamă largă de servicii : cataloage electronice, sisteme suport
pentru comerţul cu mărfuri şi servicii, sisteme suport pentru preluare comenzi pentru mărfuri,
produse şi servicii, aprovizionare şi informaţii pentru management.
Comerţul electronic face referire şi la desfăşurarea activităţilor specifice mediului de
afaceri, cunoscut mai ales sub denumirea de e-business, utilizând în special mijloace
electronice (reţele de calculatoare, în speţă Internet) într-un sistem automatizat integral pentru
schimbul de informaţii în mediul de afaceri. De asemenea, comerţul electronic se refera şi la
oferta de produse şi servicii bancare, cunoscut sub denumirea de electronic banking şi
Internet banking sau bănci virtuale. Există o uşoară confuzie în rândul utilizatorilor potenţiali
în legătură cu termenii de Internet banking (IB) şi electronic banking (EB). În cazul EB
( electronic banking ), banca oferă clientului un software specific cu ajutorul căruia se face
legătura cu banca, prin modem.
Un astfel de serviciu este MultiCash, oferit de B.C.R. ( Banca Comercială Română –
www.bcr.ro ). Aceasta este una dintre primele bănci româneşti care au introdus în ţară EB
( electronic banking ). Software-ul este produs de firma germană Omikron ( www.omikron.de
) şi facilitează administrarea contului bancar : efectuarea de plăţi pe teritoriul României şi
colectarea de informaţii despre activitatea şi balanţa contului. Pe viitor intenţia băncii este de
a introduce produsul Internet MultiCash. Deci, electronic banking se referă mai ales la
produse informatice specifice, care permit ca datele să circule în interiorul băncii, dar şi la
realizarea de legături între clienţii băncii şi bancă.
Prin legăturile dintre clienţi şi bancă se permite transmiterea ordinelor de plată către
bancă, dar se permite şi un acces la datele privitoare fiecărui client, cu referire la operaţiile
din ziua precedentă, la balanţa contului propriu, etc.
Pagina 17 din 66
În cazul IB ( Internet banking ), clientul nu mai este obligat să instaleze un software

specific – se înlătură astfel inerentele probleme de incompatibilitate sau setări dificile de
modem. Cerinţele de hardware şi software sunt minimale şi, odată ce eşti conectat la Internet,
nu mai ai nevoie decât de un program de navigare pa Internet (browser) cu securitate maximă
(128 octeţi), care se poate obţine gratuit de pe site-ul Netscape sau Microsoft. Mai mult,
accesul se poate face de pe orice calculator, iar tariful de conectare este, indiferent de ţara în
care te afli, tarif de convorbire locală. Prin comparaţie, EB ( electronic banking ) se poate
folosi numai de pe calculatorul pe care a fost instalat software-ul specific iar, dacă te afli în
străinătate, conectarea cu banca din ţara de origine se face la un tarif de convorbire
internaţională, care este destul de ridicat, în cazul în care ai instalat pe un laptop acel software
specific pentru legătura cu banca ta.
Clienţii băncii, indiferent că sunt legaţi prin IB (Internet banking) sau EB ( electronic
banking ), pot de asemenea să primească în timp real informaţii privitoare la cotaţiile de pe
piaţa valutară şi cea monetară, precum şi dobânzile practicate de bancă la fiecare produs
bancar al băncii. Se realizează astfel, economii importante de timp de către client, care
accesează aceste date comod din faţa calculatorului, de la birou sau de acasă. Accesul în
sistem se poate realiza chiar şi de pe stradă, cu ajutorul unui laptop şi a unui telefon celular.
Pentru realizarea comerţului electronic, sub toate aspectele sale descrise mai sus, este
nevoie, din partea clientului să posede :
- un calculator PC cu modem
- o linie telefonica
- un browser Internet sau un software specific.
iar din partea firmei ( băncii ), să posede :
- un calculator cu modem
- o linie telefonica în comutaţie sau închiriată
- serviciul INTERNET furnizat de ISP (Internet Service Provider).
Firma ce îşi oferă produsele şi serviciile pe Internet trebuie să trebuie să închirieze de
la un furnizor de servicii Internet ISP ( Internet Service Provider ) un site, unde îşi prezintă
firma şi produsele oferite celor ce navighează pe Internet.
Cel mai frecvent caz este cel al unui utilizator care, de acasă, prin intermediul liniilor
telefonice şi a unui modem, se conectează la o subreţea Internet.
Rolul unui ISP (Internet Service Provider) este acela de a pune la dispoziţia abonaţilor
săi cu calculator şi modem, o legătură la un server Internet prin intermediul liniilor telefonice.
O astfel de legătură se numeşte temporară pentru că schimbul de date dintre utilizator şi
Pagina 18 din 66
server se poate face doar atâta timp cât legătura telefonică este activă. Există şi legături
permanente prin linii dedicate sau închiriate între server şi utilizator, dar aceste soluţii sunt
mult mai scumpe şi de aceea sunt folosite mai ales de către firme sau persoane juridice.
3.2. Comerţul electronic – paradis fiscal ?
La summit-ul de la Lisabona din anul acesta, armonia dintre ”cei 15” a per-mis
stabilirea bazelor pentru reînnoirea tehnologică a Europei, şefii de guverne căzând de acord
asupra tuturor punctelor principale. Un singur subiect a rămas nelămurit : tratamentul fiscal al
activităţii pe Internet –comerţul electronic, pro-blemă crucială care de ani de zile dă dureri de
cap miniştrilor de finanţe ai U.E.
Pentru a putea vinde mărfuri şi servicii, societăţile care operează pe Internet au nevoie
de o adresă virtuală, căreia îi corespunde un sediu într-un colţ de lume, alegerea sediului fiind
de cele mai multe ori în ţările care acordă facilităţi fiscale. Pentru a evita o „hemoragie” de
societăţi ale „new economy” cu consecinţe letale pentru dezvoltarea economică şi
tehnologică a ţării, guvernul S.U.A. a preferat să sacrifice fiscul, declarând activităţile
comerciale pe Internet scutite de TVA până în luna octombrie 2001, în speranţa că până
atunci se va găsi o soluţie.
Europa, însă, nu intenţionează să renunţe la impozite, perspectivele anun-ţându-se
catastrofale. Ministrul german al finanţelor, Hans Eichel, a calculat împreună cu o comisie de
experţi că din cele peste 250 milioane DEM încasate din TVA în anul 1998, în următorii trei
ani va fi vărsat la buget doar jumătate din această sumă. Dacă fiscul german reuşeşte încă să
controleze comerţul electronic prin poştă, piaţa digitală ( muzică, filme, cărţi, software,
servicii ) scapă oricărui control. În cinci ani, comercianţii prin Internet vor fi de zece ori mai
mulţi decât în prezent. Potrivit ultimelor propuneri ale comisiei, societăţile americane vor
putea lucra on-line în Europa doar dacă se înregistrează într-o ţară a U.E.
Pagina 19 din 66
4. MAGAZINE VIRTUALE
4.1. Prezentarea conceptului de magazin virtual
Un calculator, o conexiune Internet şi o carte de credit sunt de ajuns pentru a face

cumpărăturile zilnice, direct din fotoliul de acasă. Avantajele unui magazin virtual însă nu se
opresc numai la nivelul clientului, ci îl privesc şi pe deţinătorul magazinului. Posesorul unui
sistem de vânzare on-line îşi reduce costurile operaţionale cu aproximativ 80%, renunţând la
o armată de oameni care asigurau relaţia cu clientul, la zeci de telefoane inutile şi la alte zeci
de hârtii la fel de inutile, toate aceste roluri fiind preluate cu succes de computer.
Preţurile sunt, în general, în limita celor practicate în comerţul tradiţional, ba chiar
mai mici, vânzătorii îşi bazează succesul pe adausuri comerciale mici (aproximativ 5%) şi o
rotaţie accelerată a stocurilor, care conduce la o scădere drastică a costurilor produselor
comercializate.
De exemplu, dacă luăm cazul unui lanţ de 10 magazine obişnuite, alimentate cu

produse dintr-un depozit central, înlocuirea lui cu un sistem de magazine virtuale, în sistem
on-line, înseamnă:
- păstrarea depozitului central şi dispariţia din activele sale a celor 10 magazine :
clădirile cu tot ce se foloseşte pentru depozitarea şi afişarea mărfii la clienţi,
telefoane, fax, stivuitoare, încărcătoare ;
- reducerea parcului de maşini de aprovizionare a magaziilor ;
- dispariţia cheltuielilor cu personalul angajat în aceste magazine ;
- dispariţia cheltuielilor cu întreţinerea şi buna funcţionare a acestor 10
magazine - curent electric, apă, agent termic, telefonie etc.
- achiziţionarea unui computer cu modem şi conectat la Internet prin intermediul
unui ISP ( Internet Service Provider ).
Clientul care doreşte să cumpere dintr-un magazin on-line, stă acasă în faţa
calculatorului şi intră în site-ul magazinului virtual, îşi alege produsul dorit, iar banca sau
societatea de asigurări cu care magazinul virtual are contract “goleşte” cartea de credit a
clientului cu suma necesară pentru cumpărarea produsului şi încarcă contul magazinului
Pagina 20 din 66
virtual. Operaţia durează doar câteva minute, urmând ca expedierea produselor să se facă pe
criteriile alese de client.
Pentru livrarea produselor în lume s-au adaptat mai multe soluţii:

- expedierea prin poştă, în cazul în care produsele nu depăşesc o anumită mărime sau
greutate. Acest mod de livrare este folosit pentru CD-uri, cărţi, reviste, ziare şi alte produse
de greutate şi mărime mică.
- expedierea cu maşinile proprii ale magazinului în cazul unor produse mai scumpe:
maşini de spălat, televizoare, combine muzicale sau a unor produse a căror preţ depăşeşte o
anumită sumă de bani, dar acest lucru se face doar în cadrul unui oraş destul de mare care să
justifice cheltuielile.
- folosirea unui sistem de dealeri locali pe întreaga suprafaţă deservită, astfel că
produsele sunt duse la clienţi acasă în termenul stabilit. Acest mod deservire se foloseşte de o
companie din S.U.A. care are peste 50 de puncte de desfacere profitabile , de altfel, şi care a
constatat că îşi măreşte profitul, trecând la comerţul electronic. Rezultatul a fost că această
companie s-a extins la nivel planetar, oameni de toate naţionalităţile comandând zilnic
produse de sute de mii de dolari.
Un alt exemplu : una din cele mai înfloritoare firme din S.U.A. este un vânzător de
automobile prin e-mail: CarsDirect.com, ce îşi are sediul într-o suburbie din Los Angeles şi
care a fost fondată în ianuarie 1999. CarsDirect.com a devenit după 6 luni, în iulie 1999, unul
din cei mai mari 20 de dealeri de maşini din S.U.A. şi operează în 40 din cele 50 de state din
S.U.A. şi vinde 1.000 de maşini lunar. Succesul nu s-a datorat preţurilor scăzute sau
îndemânării deosebite în vinderea de maşini. De fapt, acesta este cu mult în urma unor dealeri
electronici mai mari cum ar fi Autobytel.com, CarPoint.com, ultima fiind o filială a
Microsoft. Dar, spre deosebire de concurenţii săi CarsDirect.com a organizat un sistem unic
de livrare , a angajat 1.100 de dealeri tradiţionali din ţară care să facă livrările companiei
CarsDirect.com pentru cumpărătorul local, garantând data livrării şi oferind serviciul de
control al calităţii.
În anul 1999, concernul IBM a realizat 14,6 milioane USD din comerţul electronic,
comparativ cu 3,2 miloane USD realizate în anul 1998. Mare parte din aceste încasări s-a
realizat cu sprijinul partenerilor OEM, al clienţilor mari extranet şi al consumatorilor din
segmentul small business. Cifra de afaceri medie zilnică a fost de 40 milioane USD în 1999.
Pagina 21 din 66
Mai mult de 1.800 de produse pot fi cumpărate de la IBM prin Internet. Numărul partenerilor
de afaceri ale IBM în întreaga lume se ridică la 45.000.
În comerţul electronic livrarea este la fel de importantă, dar poate fi şi mai importantă
în comerţul electronic între firme. După toate indiciile, comerţul electronic între firme creşte
chiar mai repede decât comerţul electronic cu amănuntul, devenind transnaţional.
În acelaşi timp, pentru prima dată în istoria afacerilor, comerţul electronic separă
vânzarea de cumpărare. Vânzarea este terminată când comanda a fost primită şi plătită.
Cumpărarea este terminată doar când obiectul achiziţiei a fost livrat şi, de fapt doar atunci
când a fost satisfăcută doleanţa cumpărătorului referitoare la produs livrat de magazinul
virtual.
În timp ce comerţul electronic necesită centralizare, livrarea trebuie descentralizată şi
în ultimă instanţă trebuie să fie locală, detaliată şi exactă. Aşa cum comerţul electronic separă
vânzarea de cumpărare, tot aşa separă producţia de vânzare. În comerţul electronic, ceea ce
noi ştim ca fiind producţie devine procurare. Nu există nici un motiv pentru care orice
facilitate de comerţ electronic ar trebui să se limiteze la scoaterea pe piaţă şi la vânzarea
produselor sau mărcilor unui singur producător. De fapt, aşa cum dovedesc atât Amazon.com
cât şi CarsDirect.com, marea forţă a comerţului electronic este aceea că oferă consumatorului
o gamă largă de produse, indiferent cine le produce. Dar în structurile tradiţionale ale
afacerilor, vânzarea este încă văzută şi organizată ca o subordonată a producţiei sau ca un
centru de cost care “vinde ce produce”. În viitor, companiile comerciale electronice vor
“vinde ce putem livra”.
Comerţul electronic nu numai că stăpâneşte distanţa dar o şi elimină.

Nu există motiv pentru care, în cadrul comerţului electronic, vânzătorul să fie obligat
să se afle într-un anume loc. De fapt, clientul nu este interesat, în general, şi nici nu ştie unde
se află vânzătorul. Reciproca este şi ea valabilă. Vânzătorul Amazon.com, cea mai mare
librărie la ora actuală, nu ştie şi nici nu e interesat de unde vine comanda pentru o anumită
carte. În cazul în care produsul este sub formă de informaţie electronică sau un program
software nu există nici o problemă de livrare între memoriile calculatoarelor.
Companiile multinaţionale tradiţionale, cu timpul vor fi eliminate de comerţul
electronic. Livrarea electronică de bunuri de consum, servicii, piese de schimb şi întreţinere
va necesita organizare diferită de cea a oricărei companii multinaţionale de azi. Va necesita
totodată şi o mentalitate diferită, un management diferit şi în final o definire diferită a
performanţei. Se va schimba chiar şi modul în care este măsurată performanţa. Complexitatea
Pagina 22 din 66
comerţului electronic creează noi orizonturi, noi legi ale marketingului sau negocierilor.
Magazinele virtuale reprezintă doar o infimă parte din acesta.
4.2. Magazine virtuale în România
În lupta acerbă pentru a dovedi că se poate şi în România, câteva firme au creat astfel
de magazine virtuale, care zac scufundate într-o ceaţă deasă din cauza lipsei de infrastructură,
a lipsei legislaţiei, şi mai ales a necunoaşterii şi lipsei de înţelegere a facilităţilor oferite de
comerţul virtual.
Investiţia pentru punerea pe picioare a unui magazin virtual, în România, este relativ
mică. Cea mai uzuală metodă este angajarea unei firme specializate ce va construi magazinul
din punct de vedere tehnic. În funcţie de complexitate, preţul poate varia până la maxim
3.000 dolari. Apoi trebuie cumpărat un domeniu pe Internet (50 dolari) şi găsită o firmă (de
obicei ISP) care să găzduiască site-ul şi să suporte tehnic specificaţiile magazinului. Pentru
găzduire, un ISP cere în medie 300 dolari pe an. Conexiunea pe Internet şi un staf minim de
oameni sunt de asemenea necesare.
O soluţie inteligentă este oferta firmei DHI PubliNet, care facilitează construirea unui
magazin pe Internet direct de pe computerul de acasă. Magazinul astfel creat poate fi
actualizat cu noi produse, în fiecare zi.
La noi în ţară, firma PCNET a creat în februarie 1997 magazinul
http://www.cybershop.ro, cu o gamă diversificată de cărţi, CD-uri, casete, componente de
calculator, telefoane, accesorii GSM, având ca furnizori zone Records, KT Computers,
editurile ALL şi Teora.
Alte magazine virtuale din România: E-Shop – creat de firma Kappa, Offneodesign şi
SexShop – primul magazin din România care promovează şi vinde produse pentru adulţi.
Deşi aceste magazine vor să pară şi să se comporte ca suratele lor mai mari din Occident, ele
funcţionează ca nişte simple case de comenzi, plata făcându-se la primirea coletului acasă sau
la poştă.
Cea mai presantă problemă pentru comerţul electronic românesc este lipsa totală a
plăţilor on-line cu ajutorul cărţilor de credit, cea mai uzuală şi răspândită metodă de plată din
lume. Astfel magazinele virtuale se plâng că ratează afaceri ingenioase care ar putea deveni
atât profitabile, cât şi un paravan excelent pentru promovarea produselor de provenienţă
românească, din cauza lipsei de infrastructură şi a metodelor primitive cu care încă se
Pagina 23 din 66
lucrează în băncile româneşti. În replică ,băncile explică faptul că nu pot colabora cu

magazinele virtuale atâta timp cât nu există un contract cu acestea, iar pentru a analiza acest
contract, magazinele virtuale trebuie să fie certificate măcar de Visa.
În Occident, onorarea unei comenzi prin magazinul virtual este realizată instantaneu,
pe când în România, onorarea unei comenzi venite de la o persoană străină este aproape
imposibilă. Banca românească nu poate interacţiona cu banca occidentală care ar fi emis
card-ul clientului străin din simplu motiv că nu există cadru legislativ. Banca românească nu
poate aproba tranzacţia decât telefonic sau prin fax, practic plata făcându-se în avans, şi abia
după aceea să se recupereze banii într-o anumită perioadă de timp, fapt ce nu convine băncii
străine.
Mai mult banca românească doreşte ca tranzacţia să fie asigurată post-vânzare de o
companie de asigurări. O astfel de companie nu există în România şi nici nu va exista până
când nu va exista comerţ electronic şi astfel intrăm într-un cerc vicios. Pentru a putea face
comenzi din străinătate sau pentru a crea facilităţi străinilor să comande de pe site-urile
româneşti este important să se dezvolte comerţul electronic autohton şi apoi să încercăm
marea cu degetul în Occident.
Pentru a cumpăra pe teritoriul României, unui cetăţean român nu-i trebuie decât un
card în lei, nemaiexistând nici un impas în calea tranzacţiilor electronice. Proprietarii
magazinelor virtuale nu mai dau vina pe inexistenţa mijloacelor de plată adecvate comerţului
electronic, respectiv credit card-urilor, care au pătruns de ceva timp şi în România, ci pe lipsa
de popularitate a acestora, în condiţiile unor mijloace bancare de instrumentare a acestora pe
Internet.
Practic, în acest moment, magazinele virtuale nu pot vinde profitabil decât pe
teritoriul ţării sau celor care au card-uri emise în lei de o banca românească. Singura
problemă îl reprezintă procentul destul de mare pretins de bancă, băncile ne-fiind interesate
de câştigurile potenţiale din astfel de tranzacţii atâta timp cât câştigă foarte mult din
tranzacţiile bancare tradiţionale.
O soluţie ceva mai interesantă este oferită de C.E.C. prin Contul Colector Naţional.
Prin completarea unui formular pro-forma care cuprinde toate detaliile tranzacţiei şi plătind la
oricare agenţii CEC din ţară, tranzacţia se poate realiza asemănător ca în cazul card-urilor.
Aceste modalităţi au fost adoptate de PCNet şi Offneodesign. De obicei magazinele virtuale
româneşti se bazează pe clienţii străini de origine română. Potrivit datelor deţinute de Roland
Berger & Partner numai 3% din populaţia României are acces la Internet, în comparaţie cu
8% în Ungaria, 10% în Cehia şi aproximativ în medie 60% în ţările Uniunii Europene.
Pagina 24 din 66
4.3. Web – magazinul virtual cu cele mai multe produse gratuite
Pe Internet se pot cheltui foarte mulţi bani, deoarece tentaţiile sunt extrem de mari. Cu
toate acestea Internetul oferă şi posibilitatea de a obţine produse fără a cheltui un ban. Totul
se reduce la a şti unde să cauţi. Companiile de software nu sunt împotrivă să afişeze pe web
produse gratuite, ba mai mult, acest lucru face parte din programul lor de vânzări.
Utilizatorii Microsoft Office ’97 au beneficiat gratuit de programul de mail Outlook
’98 (www.microsoft.com) în timp ce Hewlet-Packard oferă softul WebPrintSmart ce
organizează paginile Web pentru o listare mai uşoară
(http://www.hp.com/eripherals2/webprintsmart/index.html).
Firma McAfee oferă gratuit antivirusul (http://clinic.mcafee.com). Există depozite
întregi oferite gratuit astfel:
http://www.download.com
http://www.winfiles.com
http://www.tocows.com
Unul din cele mai bune lucruri pe Internet este numărul mare de oameni care oferă
asistenţă gratuit în probleme de orice gen. Internet-ul a fost comparat cu o imensă bibliotecă,
unde se poate găsi orice, de la manualele de programare până la literatură clasică şi artă fără a
cheltui nimic. Unul din cele mai bune site-uri de pe Internet este ProjectGutenberg
(http://www.promo.net/pg1) ce include aproape toate cărţile la care se poate cineva gândi, de
la Alice în Ţara Minunilor, până la Biblie. Noile titluri sunt adăugate tot timpul.
4.4. Vânzare de automobile
Paginile de Web destinate automobilelor se împart în câteva categorii. Prima parte

este cea a site-urilor oficiale ale producătorilor, adevărate cărţi tehnice în care produsele sunt
prezentate în detaliu. Paginile oficiale au rolul, în general, de a arunca o lumină asupra
maşinilor ce se doresc a fi cumpărate, reprezentând doar un instrument de informare. Preţul
automobilelor nu este găsit aici, ci există un link către distribuitorii autorizaţi sau către o
pagină cu numere de telefon ale show-room-urilor.
Pagina 25 din 66
O a doua categorie este cea a pieţelor virtuale de maşini. Tehnic vorbind, acestea sunt
site-uri bine puse la punct, care au încorporate facilităţi de căutare, opţiuni de toate felurile şi
facilităţi de calcul, care, în general, pleacă de la tipul de maşină căutată. Odată ales tipul, sunt
prezentate criteriile principale după care este stabilit preţul: anul de fabricaţie, număr de
kilometri parcurşi. Alte site-uri prezintă o abordare mai pragmatică pornind de la suma de
care dispune clientul pentru cumpărarea unei maşini, după care se trece la facilităţile pe care
maşina le va avea: casetofon sau CD, tapiţerie din piele sau nu, culoare, etc.
Site-urile din Europa sunt pregătite pentru toată gama de cumpărători. Sunt prezentate
chiar şi maşini de tip Dacia. România nu are dezvoltate asemenea tipuri virtuale de maşini.
Un interes mai mare pentru astfel de comerţ s-ar putea să-l nutrească vecinii din Republica
Moldova, chiar dacă nu este mare şi nici foarte bine structurat. http://www.md/auto/rom.
Prin simpla tastare a numărului de identificare a căţii de credit se poate cumpăra
maşina dorită, de oriunde de pe glob, cu condiţia achitării ulterioare a taxelor vamale şi a
altor comisioane generate de cumpărarea unui autoturism şi de trecerea frontierelor statelor
tranzitate de maşina aleasă.
4.5. Bursa de valori în fotoliul de acasă
Pentru a uşura accesul celor dornici să pătrundă în lumea atât de promiţătoare, dar şi
plină de riscuri a tranzacţiilor cu acţiuni, societăţile bursiere româneşti şi-au deschis pagini pe
Internet, aşa cum este site-ul http://www.kmarket.ro creat de Societatea de Valori Mobiliare
Intercapital Invert SA. Pagina Pieţei de Capital din România, cum este intitulat site-ul, este
un loc unde neiniţiaţii pot lua contact cu lumea bursieră românească şi se pot instrui pe gratis.
Tot prin intermediul acestei pagini se poate abona la buletinul informativ bursier “Plus
Capital”, care este gratuit şi care conţine printre altele evoluţiile celor mai tranzacţionate
societăţi la bursă, analize, grafice, indicatori, precum şi prognoze şi recomandări.
Pentru cei care vor să investească este foarte important să studieze “Rapoarte analiză”
şi să nu evite serviciul startrade oferit de casa de brokeraj Vanguard Securities, unde îşi pot
plasa cel puţin 1 milion lei pe piaţa bursieră sau extrabursieră RASDAQ. Ordinele de
tranzacţionare pot fi trimise în timp real, chiar din fotoliul de acasă. Startrade oferă
posibilitatea de a analiza portofoliul, activitatea şi performanţele contului propriu. Cei
interesaţi de evoluţia pieţei futures sau spot, pot afla noutăţile de ultimă oră de la Bursa
Monetar-Financiară şi de Mărfuri de la Sibiu, care este şi ea prezentă pe internet la adresa
Pagina 26 din 66
http://www.bmfm.ro. Tot aici se poate afla cursul valutar oficial al principalelor valute. În
acest sens, iată câteva adrese utile :
http://www.brm.ro – Banca Română de Mărfuri
http://www.rasd.ro – RASDAQ
http://www.bluebull.ro – BVB
4.6. Comerţul electronic pentru Cluburile de fotbal
Echipele celebre au susţinători pe tot globul, iar Internetul oferă şansa să se

întâlnească cu vedetele lor, să discute cu ele, să fie la curent cu ultimele ştiri sau să cumpere
tricouri, şepci, bocanci de joc şi ecusoane inscripţionate.
A.C.Milan se poate găsi la http://www.acmilan.com, site-ul este plăcut realizat în
culorile clubului, roşu şi negru, se prezintă istoria clubului, fotografii, ştiri locale de club şi
jucătorii, există şi un chat cu jucătorii, acest din urmă eveniment fiind organizat la date fixe,
când fanii au posibilitatea de a discuta cu vedeta favorită.
http://www.inter.it – Internationale Milano
http://www.romacalcio.it - A.S.Roma
http://www.us.es - F.C.Valencia
http://www.fcbarcelona.es – F.C.Barcelona
În Anglia situaţia se schimbă fundamental. Faţă de cluburile continentale, echipele
engleze au magazine virtuale, de unde fanii îşi pot cumpăra tricouri, fanioane, postere sau alte
produse de acest gen. De exemplu Chelsea are adresa http://www.chelsea.co.uk Campionul în
materie de site-uri este clubul Manchester United, primul club de fotbal cotat la bursă.
Firmele care au contribuit la acest site sunt mari în industria IT, Sun, Lotus, Informix.
Şi cluburile româneşti au site-uri pe Web.
http://www-dinamo.moon.ro – Dinamo
http://steaua.pcnet.ro – Steaua
http://rapid.pcnet.ro - Rapid
4.7. Reclama pe Internet
Pagina 27 din 66
Privită la început cu un soi de conservatorism, publicitatea pe Internet sau reclama on-

line, a explodat atunci când paginile de Web au evoluat spre o interactivitate mult mai mare
cu utilizatorul. Publicitatea pe Internet are reguli noi, unele fundamental diferite de cele ale
publicităţii clasice, ele datorându-se exclusiv back-ground-ului tehnologic cu care este
gestionată reclama on-line.
Începuturile reclamei on-line se găsesc în anul 1996, când cifra de afacerii a fost de
500 milioane USD. Primele site-uri ce au găzduit reclame on-line au fost celebrele motoare
de căutare Yahoo, Altavista şi Lycos, care sunt şi acum în top în privinţa încasărilor din
publicitatea on-line. În timp, din ce în ce mai multe site-uri cu trafic mare, au plasat bannere
pe paginile lor, astăzi chiar şi paginile personale sunt însoţite de reclame on-line. Fără
îndoială, cel mai popular mod de a face reclamă on-line este cu ajutorul bannerelor.
Bannerele sunt nişte imagini grafice, animate sau nu, de dimensiuni standard şi care
se plasează într-o pagină Web. Plata unui banner nu se face pe afişarea zilnică sau
săptămânală, ci pe numărul de click-uri pe care acest banner l-a încasat. Dacă de exemplu, la
TV costul unei reclame este dat de secundele în care reclame este vizionată de un milion de
oameni, iar bannerul se va plăti per click, numai atunci când un navigator prin Internet (şi
potenţial cumpărător) va apăsa cu mouse-ul pe el şi va intra în magazin. Eficienţa unui banner
fiind mai mare decât a unei reclame TV, deoarece clientul vine în contact direct cu produsele
şi serviciile comercializate.
Principalele domenii ce îşi promovează produsele pe Internet sunt : industria
calculatoarelor ( 24% ), serviciile financiare ( 16% ), telecomunicaţiile ( 11% ) şi noile medii
de comunicare apărute (7%). Locuri ideale de pus bannere sunt orice site cu un conţinut
menit să atragă un trafic mare.
Există două feluri de a plăti reclamele on-line: CPM- cost pe afişare şi CTR- cost pe
click. O afişare este considerată unică atunci când un user a văzut reclama şi o ’revede’ în cel
mult 24 ore. Dacă în decurs de trei ore, user-ul vede banner-ul de şase ori, se va contoriza o
singură dată. Costul pe click (CTR) este cel mai eficient. Banner-ul de reclamă este prevăzut
cu un link spre agenţia de publicitate ce a cumpărat respectivul spaţiu, care înregistrează
click-urile.
Pe plan mondial cele mai puternice agenţii de publicitate electronică sunt
DoubleClick, ValueClick sau ClickAgents, iar în România este firma CityNet, care a avut
iniţiativa lăudabilă de a strânge toate ofertele site-urilor din ţară, ce oferă spţii publicitare spre
vânzare prin agenţia de publicitate electronică denumită GoldenClick. GoldenClick oferă
Pagina 28 din 66
toate uneltele necesare pentru efectuarea unei campanii publicitare pe Web la standarde
occidentale.
În plus, faţă de statistica afişărilor, a click-urilor, GoldenClick furnizează
cumpărătorilor de reclamă, analize de marketing, managementul campaniilor, grafice cu
repartizarea zilnică şi orară afişărilor şi click-urilor etc.
Conform unui studiu făcut de PricewaterhouseCoopers pentru Internet Advertising
Bureau, veniturile din publicitate pe Internet au depăşi cifra de 2,4 milioane USD în perioada
ianuarie-septembrie 1999.
4.8. Concedii aranjate prin Internet
Internet-ul poate înlocui cu succes agenţiile de turism pentru planificarea concediului,

deoarece agenţiile de turism îşi prezintă ofertele on-line, astfel încât rezervarea vacanţelor
oriunde în întreaga lume poate fi realizată de acasă cu un simplu click pe butonul mouse-ului.
Turiştii, managerii hotelurilor, agenţiile de voiaj, cei care călătoresc în interes de serviciu,
companiile aeriene, toţi au de câştigat de pe urma folosirii noului sistem de planificare a
călătoriilor şi voiajelor, în ţară sau în străinătate, oferite prin Internet.
Site-urile cu specific turistic sunt cele mai accesate în sezoanele estivale, deoarece
sunt disponibile nonstop, oferă o imensă cantitate de informaţii şi solicită foarte puţin timp
pentru utilizare. Serviciile de rezervare on-line sunt o modalitate folosită cu foarte mare
succes în America de Nord şi Europa de Vest, de aceea Oficiul pentru Promovarea
Turismului din România a adaptat la cerinţele pieţei româneşti această facilitate prin
colaborarea cu firma RezQ International, care a făcut posibilă integrarea în mai multe site-uri
de turism de pe web-ul românesc a unui sistem care permite prezentarea ofertei pentru turişti,
precum şi efectuarea de tranzacţii comerciale prin reţeaua Internet.
Iată câteva exemple de site-uri care folosesc sistemul de rezervări RezQ :
http://RomaniaTravelInfo.com, http://RomaniaPrifile.com,
http://RomaniaTurism.com, http://TravelEastEurope.com.
Cu ajutorul acestui program, agenţiile de turism îşi pot face cunoscută oferta de
preţuri, de pachete de servicii, tururi şi excursii oferite atât în România cât şi în întreaga
lume. Astfel se pot oferi clienţilor din întreaga lume detalii despre hotel (rating, facilităţi
oferite, disponibilităţi de cazare şi preţuri) şi vor putea înregistra rezervări on-line, dar turiştii
vor putea să-şi achite serviciile prin credit-card sau o să-şi aleagă o altă modalitate de plată.
Pagina 29 din 66
4.9. Parteneriat de afaceri prin Internet
În lumea atât de complexă şi plină de dificultăţi a afacerilor, este greu să reuşeşti de

unul singur. De aceea cele mai multe afaceri de succes se realizează cu ajutorul
parteneriatelor.Know how-ul şi experienţa de care dispun firmele care îşi desfăşoară
activitatea în cadrul unei economii de piaţă dezvoltate, precum cele britanice şi americane,
sunt foarte importante pentru oamenii de afaceri români.
Dar de cele mai multe ori, este dificil să ajungi să închei un parteneriat profitabil cu o
firmă din acelaşi domeniu de activitate. Această problemă este uşor de rezolvat cu ajutorul
Internet-ului. Site-urile specializate pe domeniul afacerilor sunt foarte multe, cu foarte multe
informaţii necesare. Şi pe web-ul româ-nesc şi-au făcut apariţia, de curând, două site-uri cu
profil de afaceri, organizate de guvernul Marii Britanii şi al S.U.A., care se adresează
exclusiv oamenilor de afaceri interesaţi în identificarea unor potenţiali parteneri de afaceri.
Site-ul Ambasadei Marii Britanii în România www.ukbiz.ro oferă informa-ţii
comerciale despre România, cu o imagine destul de completă şi relativ structu-rată a
economiei româneşti. Site-ul cuprinde şi date despre tehnologia informaţiei şi comentarii
legislative referitoare la peisajul juridic românesc. Secţia comerci-ală a site-ului poate acorda
ajutor firmelor româneşti care caută furnizori de pro-duse şi servicii din Marea Britanie sau
celor ce doresc să înfiinţeze societăţi mixte. Pe acest site se găsesc link-uri utile către alte
pagini de Internet care pot facilita identificarea de partenerilor de afaceri de succes. Una
dintre acestea este www.tradeuk.com, care conţine peste 700.000 de firme.
Tot pe site-ul www.ukbiz.ro se pot găsi adrese utile pentru a identifica noi pieţe de
export în Marea Britanie, informaţii despre tarifele vamale britanice, consultanţă de export
sau participări la târguri şi expoziţii englezeşti.
4.10. Licitaţii şi pariuri pe Internet
Paginile Web care intermediază tranzacţii de vânzare-cumpărare între utili-zatorii

Internet-ului sunt foarte la modă în ţările cu o economie dezvoltată.
Pagina 30 din 66
Şi Web-ul românesc s-a îmbogăţit cu un site dedicat acestui tip de vânzare-cum-

părare pe Internet, la adresa www.okazii.ro, dedicată în exclusivitate licitaţiilor on-line.
Utilizatorii de Internet, care aleg să foloseească serviciile puse la dispozi-ţie de acest site au
ocazia să vândă şi să cumpere orice tip de produse. Pentru a deveni utilizatori ai acestui site şi
a licita pentru produsele pe care dorim să le cumpărăm sau pentru a vinde ceva prin
intermediul acestei pagini Web, nu este nevoie decât de o adresă e-mail şi bineînţeles bani.
Sistemul este simplu şi uşor de folosit, atât de cumpărători cât şi pentru vânzători.
Cumpărătorii beneficiază de avantajul de a alege dintr-o gamă foarte bogată şi variată
de produse sau de a găsi produsul dorit fără a cheltui bani pe ziare de mică publicitate şi a
pierde timpul răsfoind sute de pagini cu anunţuri. Vânzătorii care aleg să utilizeze serviciile
de la www.okazii.ro, profită de a prezenta produ-sele lor unui număr foarte mare de potenţiali
cumpărători. Serviciul este gratuit atât pentru cumpărători cât şi pentru vânzători, singurii
bani cheltuiţi sunt cei necesari pentru navigarea pe Internet.
Articolele care nu pot fi comercializate la www.okazii.ro sunt cele interzise prin lege,
cum ar fi armele de foc, produsele pentru care vânzătorul nu deţine licenţa de comercializare,
articolele pornografice sau bunurile furate, bani şi ştampile false, valuta ( cu excepţia celei
numismatice ) şi orice articol care nu încalcă legea sau morala societăţii româneşti.
Acest site nu este o pagină Web, unde se face comerţ electronic în mod strict
tradiţional, în sensul că nu se poate plăti direct cu credit-card, site-ul intermediind, doar,
tranzacţii comerciale între utilizatori de Internet.
După ce o persoană şi-a înscris oferta în pagina web şi a fixat o sumă minimă pentru a
vinde un produs, aşteaptă până ce licitaţia ia sfârşit, iar apoi ia legătura prin e-mail cu cel ce a
câştigat licitaţia pentru a definitiva tranzacţia.
O licitaţie poate dura 3, 5, 7, 15, sau 30 zile. Cumpărătorii au ocazia să vadă şi o poză
color a produsului, dar au la dispoziţie o serie de informaţii detaliate legate de produsul oferit
spre cumpărare. Pentru informaţii suplimentare despre produs, se solicită posesorului noi date
prin e-mail. Programul de funcţionare este 24 de ore pe zi, 7 zile pe săptămână, 52 de
săptămâni.
Pariurile hipice au reprezentat întotdeauna o tentaţie de îmbogăţire rapidă, pentru o m
are masă de oameni. Contra unei sume relativ mici, având în vedere câştigurile care pot fi
fabuloase, singurul efort depus de parior, este acela de a trimite banii la adresa stipulată în
pagina Web a diferitelor case de pariuri sau de a introduce codul PIN al propriei cărţii de
credit.
Pagina 31 din 66
Dar, pentru a putea juca, pariorul trebuie să devină un membru al unei case de pariuri,
completând o fişă cu date personale, direct pe site-ul casei de pariuri.
Apoi, pentru a deveni membru deplin al unei case de pariuri, trebuie plătit un
comision sau o sumă de bani, ce diferă de la casă de pariuri la casă de pariuri, suma variind
de la 25 USD la maxim 100 USD.
Sumele câştigate variază în funcţie de tipul de pariu ales şi de banii jucaţi. Tipurile de
pariuri, cele mai cunoscute, sunt : Win, Place, Show, Daily Double, Exacta, Quintella, Entry
şi altele. Oricum, majoritatea câştigurilor pornesc de la triplul sumei jucate, aceasta crescând
proporţional cu numărul pariorilor şi cu valoarea sumelor investite de aceştia.
5. ELECTRONIC BANKING (EB) ŞI INTERNET BANKING (IB)
5.1. Prezentare
Pentru majoritatea oamenilor, electronic banking (EB) înseamnă acces 24 ore din 24
prin bancomate (ATM – Automated Teller Machine) sau viramente din contul de
disponibilităţi în conturi de investiţii sau de economii (depozite); dar electronic banking (EB)
mai este cunoscut şi ca transfer electronic de fonduri (EFT – Electronic Fonds Transfer).
Electronic Banking (EB), cunoscut ca şi transfer electronic de fonduri, foloseşte un
calculator şi elemente de tehnologia informaţiei pentru a efectua verificări de cont şi
transferuri de fonduri. Transferul de fonduri este iniţiat printr-un dispozitiv de un card sau
cod pentru a obţine accesul la contul personal.
Transferul electronic de fonduri oferă următoarele principale servicii:
a) ATM sau 24-hour Teller sunt terminale electronice care permit utilizatorului:
accesul la contul său 24 ore pe zi pentru efectuarea de restituire de numerar,
depuneri sau transferuri de fonduri între conturi prin introducere în ATM a
card-ului şi tastarea codului PIN (Personal Identification Number)
b) Direct depozit permite efectuare de operaţii specifice cum ar fi: plăţi de facturi,
prime de asigurare, ipoteci sau alte utilităţi.
c) Plata prin telefon permite să luaţi legătura cu instituţiile financiare pentru
instrucţiuni de plată a facturilor scadente sau transfer de fonduri între conturi.
Este nevoie în prealabil de acordul utilizatorului.
d) Operaţii bancare prin calculator, permit utilizatorului să-şi efectueze operaţii
Pagina 32 din 66
bancare prin PC. De exemplu se poate vedea balanţa contului personal, se

poate efectua transfer între conturi, sau plăţi de facturi.
e) Transferuri la puncte de vânzare permite efectuarea unei plăţi la cumpărarea
unui produs cu amănuntul, folosind un card, banii fiind automat transferaţi din
contul bancar în contul vânzătorului , iar cardul actualizat.
În general când se vorbeşte de electronic banking (EB) se înţelege legarea unui

calculator personal cu modem de calculatorul băncii şi folosind un software specific. Internet
banking (IB) însemnă, aşa cum am mai spus, legarea calculatorului personal de calculatorul
băncii prin Internet. Internet Banking (IB) are două categorii de bănci care funcţionează on-
line:
1)prima categorie, care este un hibrid. Banca foloseşte propria strategie pentru
distribuţia produselor bancare şi servicii către clienţi. Aceste bănci dezvoltă
propriul lor departament.
2)adevăratele bănci prin Internet sau chiar bănci virtuale, pentru că ele pot să nu
aibă un sediu şi sucursale proprii. Banca virtuală nu se gândeşte la costurile
unei bănci reale, dar ea suportă costurile necesare de producere a card-urilor.
Clienţii care posedă un PC cu modem se leagă la Internet şi printr-un site, de bancă.
Ei au un nume şi o parolă primită de la bancă. Banca îi alocă anumite drepturi. Accesul este
rapid, unii au drepturi de consultare, iar alţii de actualizare fişiere. În afară de rapiditate şi
comoditate, utilizatorii mai au un avantaj. Nu este nevoie de un salariat care să completeze cu
mâna orice formular de virament de bani ce îl face prin intermediul băncii.
Softul băncii permite realizarea unei legături cu programul financiar contabil al
firmei, de unde preia direct operaţiunile de plată. La rândul lui softul firmei poate prelua din
programul de transmitere a datelor informaţii privind decontările din ziua precedentă. Astfel
se evită introducerea de două ori în sistem a aceloraşi date.
În cazul societăţilor mari, cu mai multe filiale independente, în diferite oraşe, care
realizează propriile plăţi, toate tranzacţiile pot fi urmărite de la cartierul general al firmei.
5.2. Informatizarea băncilor în România
Prima bancă din România care a introdus acest tip de servicii pe piaţa bancară română
este ING Barings, din anul 1995, pentru care a primit premiul Banking Product Of the Year,
Pagina 33 din 66
utilizând softul Multicash al firmei germane Omnicrom. Reţeaua ING permite accesul
utilizatorilor la două module. Primul furnizează informaţii privind toate tranzacţiile realizate
de firmă. Actualizarea listei tranzacţiilor se realizează în fiecare zi. Opţional fişierele de
operaţiuni se pot actualiza din 30 în 30 de minute. Pentru această facilitate clientul va plăti un
comision mai mare. Cel de-al doilea modul al serviciului electronic banking al ING este cel
de plăţi. Plăţile pot fi făcute atât în lei (către altă firmă sau către bugetul statului), cât şi în
orice altă valută.
Infrastructura tehnică necesară clientului cuprinde un calculator PC 486, un modem şi
o linie telefonică. Pe timpul transmisiei telefonice informaţiile circulă codificate, iar
decodificarea se face la destinaţie. Softul băncii verifică dacă mesajul transmis este complet,
iar comunicarea nu a fost întreruptă din motive tehnice. Astfel se evită situaţiile în care s-ar
face de două ori aceeaşi plată. Instalarea sistemului şi trainingul clienţilor sunt oferite gratuit.
Comisionul lunar este de 20 USD pentru firmele cu un cont şi 25 USD pentru firmele cu mai
mult de două conturi, dar se practică şi comisioanele specifice fiecărei operaţiuni.
La nivelul anului 1999, peste 55% din plăţile realizate de ING se fac prin electronic
banking.
ABN Amro pune, în 1996, la dispoziţia clienţilor produsul de electronic banking
Office Net Romania, care are la bază tot softul Multicash. Acesta permite accesul la
informaţii privind operaţiunile efectuate de firmă, precum şi la alte informaţii bancare
generale. Pentru plăţi, sistemul dispune de două module diferite. Unul este dedicat plăţilor în
lei către alte firme sau bugetul statului. Celălalt este destinat plăţilor în valută. În anul 1999
ABN Amro a realizat peste 65% din plăţi prin mediul electronic. Instalarea şi trainingul
clienţilor se realizează în două săptămâni şi costă 300 USD. Dacă la sfârşitul testării clientul
doreşte să testeze produsul, primeşte banii înapoi, urmând să plătească 30 USD. El va
beneficia de comisioane mai mici la operaţiuni şi un service permanent.
Banca Comercială Română a introdus serviciul Multicash în iunie 1998. Acesta este
similar cu celelalte servicii de tip Multicash, cu diferenţa că momentan se fac doar plăţi în lei.
Branşarea clientului la sistem se face gratuit, acesta plătind un comision de 24 UDS lunar.
Comisioanele la tranzacţii nu sunt reduse la aceste plăţi faţă de tranzacţiile clasice. Au mai
introdus asemenea servicii BancPost, Banca Internaţională a Religiilor, Banca Turco-
Română.
Chiar dacă băncile comerciale oferă rapiditate prin informatizarea tranzacţiilor,
clienţii nu pot beneficia din plin de tehnica de vârf. Utilizatorii serviciilor de electronic
Pagina 34 din 66
banking ar beneficia de avantaje mult mai mari dacă BNR ar trece la rândul ei la un sistem de
decontare electronică.
Legătura dintre băncile comerciale şi BNR se face pe suport de hârtie. Secretul
evitării pierderii de timp în cazul plăţilor dintre două bănci diferite, constă în modul de lucru
al Casei de Compensare Interbancare. Dacă verificările s-ar face automat, durata unei plăţi s-
ar reduce considerabil. Realizarea on-line a verificărilor implică din partea BNR
implementarea unui sistem care să funcţioneze automat şi să folosească, dacă s-ar copia
modul de lucru occidental, Internet-ul. Or tocmai Internet-ul reprezintă problema cea mai
mare a băncilor româneşti, din cauza problemelor de securitate.
Pentru ca o plată să se facă în condiţii sigure, nu numai BNR, ci fiecare bancă ar
trebui să-şi pună la punct sisteme de protecţie evoluate, ştiind că Internet-ul este cea mai
vulnerabilă reţea. Totuşi, nu numai sistemele de protecţie sunt problema băncilor. Chiar dacă
o bancă reuşeşte să găsească cea mai bună variantă de protecţie, în cazul unei fraude, aceasta
nu va reuşi să se despăgubească din cauza necunoaşterii, în legislaţia română, a problemelor
electronice. Deci nu s-ar putea dovedi frauda. Mai mult, lipsa Internetului din munca de zi cu
zi a unei bănci nu permite acesteia dezvoltarea unui sistem multicash, pentru ca un client să
poată efectua plăţi sau să-şi verifice contul fără a mai apela la un angajat al băncii.
BCR este singura bancă cu capital social de stat care a reuşit să pună la punct un
sistem multicash, însă, nefolosind Internet-ul ; banca trebuie să meargă la fiecare client în
parte, care doreşte instalarea pe calculatorul său personal a softului ce permite accesarea
sistemului din bancă. Această modalitate costă mai mult, deoarece este necesară fabricarea
softului de către departamentul de IT al băncii şi instalarea acestuia pe calculatorul fiecărui
client în parte. BCR urmăreşte să introducă Internet banking. Avantajele folosirii Internet-
ului constau tocmai în faptul că fiecare client are deja softul , iar banca nu ar trebui decât să-i
faciliteze accesul la baza de date, cu un nume şi o parolă.
Însă, pentru a ajunge la astfel de servicii, o bancă ar trebui să aibă un sistem care să
facă faţă unor astfel de cerinţe şi care să proceseze informaţiile automat. Or, un astfel de
sistem bancar ar implica investiţii ce depăşesc câteva milioane de dolari, dacă ne gândim că
numai achiziţionarea aplicaţiei software costă peste un milion de dolari USA, la aceasta
adăugându-se achiziţionarea de calculatoare puternice, împreună cu celelalte componente, de
genul imprimante sau modem-uri. O dată ales sistemul fiecare angajat al băncii trebuie să se
familiarizeze cu noul sistem. Implementarea se face cu ajutorul specialiştilor firmei care
vinde sistemul şi poate dura şi 6 luni de zile, în funcţie de numărul de filiale ale băncii. Toate
acestea costă o bancă de mărimea BCR circa 10 milioane USD, asta într-o fază iniţială,
Pagina 35 din 66
pentru banca trebuie să ţină cont şi de costurile curente ulterioare, legate de îmbunătăţirea
browser-elor şi a calculatoa-relor folosite, ce trebuie re-înoite cel puţin odată la 4-5 ani.
Încă de la intrarea pe piaţa românească, în anul 1997, Citibank a pus la dispoziţia
clienţilor trei pachete de servicii tip electronic banking .
Produsul Citibank on line permite verificarea operatţiunilor care au avut loc în
conturile unei firme. Pe ecranul calculatorului pot fi vizualizate intrările, ieşirile şi soldul
contului, cu toate detaliile aferente fiecărei operaţiuni : către cine se face plata, de către cine
au fost viraţi banii în cont şi ce reprezintă sumele respective. Consultarea situaţiei conturilor
se poate face 24 de ore din 24, iar actualizarea informaţiilor are loc în timp real. Acest pachet
este foarte avantajos pentru companiile locale şi multinaţionale, deoarece de la sediul central
al firmei-mamă pot fi vizualizate conturile filialelor din cele 103 ţări în care Citibank este
prezentă . Al doilea pachet de servicii al Citibank este Pay Link.
Prin intermediul acestuia se poate realiza electronic tot portofoliul de tranzacţii al unei
firme : plăţile, constituirea de depozite, schimb valutar. Ora limită de acceptare a plăţilor este
16, faţă de 13, în cazul în care plăţile sunt făcute la ghişeu. Al treilea pachet de electronic
banking Collections Database
Oferă clientului posibilitatea să urmărească toate încasările făcute prin interme-diul
băncilor corespondente Citibank, din ţară. Toate cele trei pachete de servicii sunt prevăzute
cu interfaţă, prin care operaţiunile realizate sunt reflectate în acelaşi timp şi în fişierele
programului de contabilitate al firmei.
Securitatea informaţiei este deosebită. Clientul primeşte, conform contrac-tului
încheiat cu banca, un „nume utilizator” şi o parolă, care înlocuiesc semnătu-ra normală. Pot
exista mai multe parole , în funcţie de numărul persoanelor auto-rizate să lucreze în sistem şi
de puterea de decizie a acestora. De exemplu, conta-bilul firmei poate întocmi fişierul cu
plăţile care urmează să fie realizate în ziua respectivă, dar nu este autorizat să le trimită spre
bancă, iniţierea efectivă a aces-tora fiind făcută de către directorul firmei. Sau pot exista mai
multe niveluri de autorizare a plăţilor în funcţie de sumele respective.
În afară de cele trei pachete prezentate, Citibank a pus la punct şi două aplicaţii
specializate. TrezoLink este destinat firmelor care lucrează mai mult cu trezoreria statului.
PayLease se adresează companiilor care au de făcut un număr mare de plăţi, la intervale egale
de timp. Programul poate, la dorinţa clientului, fie să iniţieze plăţile automat, fie să-l
informeze la scadenţă şi acesta să decidă dacă le va iniţia sau nu. În acest caz, utilizatorul va
transmite băncii ordinele de plată respective prin intermediul PayLink.
Pagina 36 din 66
Citibank utilizează sistemele sale de electronic banking de peste 20 de ani, acestea

fiind continuu îmbunătăţite. În prezent, majoritatea clienţilor Citibank România realizează
operaţiunile bancare electronic. Abonamentul lunar pentru utilizare este de circa 20 USD
pentru toate cele trei pachete principale, iar instala-rea softului, trainingul utilizatorului şi
suportul sunt gratuite. Comisioanele perce-pute la toate operaţiunile realizate prin calculator
sunt cu 50% mai mici decât cele pentru operaţiunile la ghişeu.
În cazul BankAustria Creditanstalt, ce foloseşte programul Muticash, reali-zat de
firma Omikron, informaţiile despre conturi sunt actualizate din oră în oră, iar operaţiunile
efectuate pot fie de plăţi interne, plăţi externe, operaţiuni valutare, la cererea clientului, în
condiţii de securitate maximă, firma producătoare catego-risindu-l impenetrabil. Toate
funcţiile sistemului sunt autorizate separat, existând parole diferite pentru cei care introduc
datele tranzacţiei în sistem, cei care tran-smit plăţile la bancă sau cei care consultă extrasele
de cont. Este posibil ca un utilizator să fie autorizat să lucreze doar în anumite conturi ale
firmei. Pentru fiecare operaţiune în parte trebuie introdusă parola de intrare în sistem, numele
de utilizator şi parola acestuia.
În prezent şi Banca Transilvania a pus la punct infrastructura unui sistem de electronic
banking operaţional.
5.3. Aspecte ale Internet banking-ului în străinătate
După părerea domnului Eduardo Diniz, băncile americane care folosesc Internet-ul
caută să obţină facilităţi în trei categorii diferite:
informaţii de piaţă
prezentarea propriilor produse şi servicii bancare
îmbunătăţirea relaţiilor cu clienţii
Vom împărţi aceste trei categorii în trei nivele de interacţiune asupra băncii.
La primul nivel al interacţiunii, numit de bază sau incremental (de creştere) banca ia
contact cu alte medii de tip Web. Acest nivel deschide un front nou fără folosirea tuturor
posibilităţilor oferite de Web. Următorul nivel, numit interme-diar, este specific celor care
folosesc Web-ul pentru îmbunătăţirea serviciilor şi activităţii băncii. Al treilea nivel, numit
avansat, deschide calea spre transfor-marea afacerilor şi crearea de noi facilităţi ale afaceri.
Pagina 37 din 66
Vom împărţi fiecare dintre cele categorii de activităţi descrise anterior - furnizor de
informaţii, tranzacţii şi relaţia client-bancă - în trei nivele de inter-acţiune aşa cum se vede în
tabelul de mai jos.
Bază Intermediar Avansat

(Incremental) (Imbunătăţit) (Transformare)
Furnizare informaţii - - motor de căutare - particularizare
- instituţional - descărcare pe local - abonament
- promoţional - legături hipertext - grup de discuţii
- oferte - cerere formulare
- contacte
Tranzacţii - deschidere cont - balanţă - fără sucursale
- cerere de servicii - extras de cont - bancă de servicii
- cerere de credite - transfer de fonduri
Relaţia cu clienţii - e-mail - consultaţii bancare -dezvoltare de
- sugestii - calculator servicii şi produse
bancare
- video conferinţă
Vom avea 9 departajări împărţite în:
băncile folosesc Web-ul ca un instrument de cunoaştere a informaţiilor. La nivelul de
interacţiune de bază , ca cifre electronice ce furnizează informaţii instituţionale şi
promoţionale, căi de contactare a altor bănci. La nivelul intermediar, motoare de căutare,
forme de refacere şi legături cu alte site-uri.
La nivelul avansat, se utilizează resurse particularizate, optime, de
abonament, grupuri de discuţii sau divertisment.
Web-ul este canalul comun pentru tranzacţii.
La nivelul de bază de interacţiune se deschid conturi, cereri de produse
şi servicii bancare, cereri de credite de producţie şi investiţii.
La nivel intermediar al interacţiunii, un client poate avea acces la
balanţa contului său, poate transfera fonduri.
La nivel avansat al interactivităţii, banca foloseşte doar e-cash şi
dezvoltă doar servicii.
Banca foloseşte Web-ul să-şi îmbunătăţească relaţia cu clienţii.
La nivelul de bază al interacţiunii, e-mail-ul şi formularul scris sunt
Pagina 38 din 66
forme folosite pentru plângeri şi sugestii.

La nivel intermediar, aparatura de vârf (calculatoare) este folosită
pentru luarea deciziilor.
La nivelul avansat Web-ul aduce informaţii pentru dezvoltarea de
noi produse şi servicii bancare.
Internet Banking (IB)sunt foarte folosite în USA, spre deosebire de Australia care are
52 de bănci, iar la sfârşitul anului 1999, doar câteva bănci au introdus Internet Banking,
acestea fiind: Advance Bank, Common Wealth Bank, ANZ, Metway, National Australian
Bank. Toate băncile australiene oferă serviciile obişnuite pentru Internet banking: balanţa
contului, istoricul tranzacţiilor, ordine de plată, plăţi de taxe şi impozite, transfer de fonduri,
plăţi de facturi, etc.
Totodată băncile australiene oferă şi e-cash, care permite clienţilor băncii să cumpere
cu monedă electronică produse şi servicii dorite.
În concluzie, în Australia, spre deosebire de SUA şi Japonia, care conduc în Internet

banking (IB), nu arată ca o bancă medievală, însă ele se schimbă repede în bine sub presiunea
concurenţei băncilor care conduc în acest domeniu. Oportunităţile oferite de Internet pe lângă
procesarea afacerilor sunt:
- îmbunătăţirea serviciilor către clienţi, operând în 24 ore, 7 zile pe săptămână;
- operaţii cu cost redus;
- operarea se face de către client;
- obţinerea de informaţii despre clienţii altor bănci;
- furnizarea de servicii clienţilor;
- realizarea de alianţe;
- mărirea competitivităţii.
Pe de altă parte, prin folosirea Internet Banking-ului, băncile îşi globalizea-ză
serviciile şi îşi scad costurile tranzacţionale. Conform unui studiu făcut de Allen B. Hamilton,
www.bah.com , costul mediu pe tranzacţie scade de la 1,08$, în cazul sucursalelor
tradiţionale, la 0,28$ pentru electronic banking(EB) şi la numai 0,13$ pentru Internet
Banking (IB)
Toate aceste facilităţi oferite de Electronic & Internet Banking contribuie la
democratizarea pieţelor individuale (ca de exemplu Euro-piaţa), care şi ele fac parte din piaţa
globală cu următoarele scopuri :
Pagina 39 din 66
comerţ liber în interesul tuturor angajaţilor

competitivitate în interesul prosperităţii economice
securitate economică individuală şi protecţie colectivă
Pagina 40 din 66
6. PROBLEME DE SECURITATEA INTERNETULUI

Reversul medaliei – hackers
Comerţul electronic a devenit o industrie a cărei cifră globală de afaceri creşte văzând
cu ochii, apreciindu-se ca în anul 2003 să fie de aproximativ 1.300 miliarde dolari. Costurile
mici şi profitabilitatea ridicată determină ca aproape orice firmă de mărime medie să se
îndrepte spre tranzacţiile prin Internet.
Numai că datorită modului de plată prin card-uri, au apărut fraude electronice şi odată
cu ele anumite riscuri pentru magazinele şi băncile virtuale. Cea mai banală fraudă este făcută
cu ajutorul cărţii de credit. Ele sunt obţinute pe diverse căi, ingenioase sau clasice, de către
hacker-i, mai precis craker-i.
La categoria fraudelor cu card-uri România deţine primul loc în lume. Sute şi mii de
adolescenţi din România riscă ani grei de închisoare în cazul în care vor fi prinşi în Occident,
pentru faptul că au cumpărat cu card-uri furate CD-uri, cărţi, reviste, tricouri etc. Câteodată,
unii au dat lovitura cumpărând laptop-uri în valoa-re de mii de dolari, pe care le-au
comercializat la jumătate de preţ. Cât timp în România nu va exista o legislaţie care să
împiedice prin pedepse aspre orice fra-udă, România va rămâne o ţară care tolerează hoţia
cibernetică.
O altă afacere care picat din cauza fraudelor este European Union Bank, prima bancă
virtuală din lume, înfiinţată în 1994 în Anglia, ce a oferit toată gama de servicii bancare, dar
care a falimentat din cauza volatilizării celor doi proprietari cu banii băncii. În România, la
sfârşitul lunii ianuarie 1999 a fost promulgată legea spălării banilor murdari, care stabileşte
pedepse între 3 şi 12 ani pentru infracţiuni săvârşite cu ajutorul calculatorului
Temerile legate de fraudele asupra cărţilor de credit şi de pierderea intimi-tăţii prin

Internet, cedează în faţa unei necesităţi mult mai mari- comoditatea.
Cumpărătorii doresc să acceseze bazele de date preferate ori de câte ori au chef, chiar
şi de şapte ori în fiecare din cele 24 de ore ale zilei.
Soarele nu va apune niciodată în imperiul comerţului electronic, asta pentru că au
existat şi există preocupări majore privind securitatea pe Internet. Nevoia de securitate în
reţele, şi în special în Internet, a condus la elaborarea mai multor pa-chete de programe
destinate protecţie criptografice. Dintre acestea, cel mai popu-lar este PGP (Pretty Good
Privacy) dezvoltat de Philip Zimmermann în SUA.
Pagina 41 din 66
Acest pachet de programe a stârnit serioase controverse, datorită răspândi-rii sale pe

Internet şi a folosirii lui în toată lumea, fără să se respecte drepturile de licenţă şi de export,
destul de rigide în privinţa algoritmilor criptografici. În 1994, Zimmermann a fost anchetat de
FBI, pentru acuzaţia de nerespectare a legilor americane privind exportul de sisteme
criptografice, învinuindu-l de punerea pe Internet a PGP-ului, ceea ce a condus la o
răspândire necontrolată a utilizării sale, PGP-ul fiind folosit de diverse categorii de utilizatori,
de la studenţi la guverne sau organizaţii de toate profilele.
PGP-ul este un program care foloseşte criptarea pentru a asigura securita-tea
fişierelor, a poştei electronice, semnăturilor digitale şi altele sau mai precis iată la ce poate fi
folosit PGP-ul :
criptarea fişierelor folosind algoritmul cu chei secrete IDEA.
crearea de chei secrete publice şi private pentru criptarea mesajelor.
gestionarea cheilor prin crearea şi întreţinerea unei baze de date care să conţină cheile
publice ale persoanelor cu care aveţi legătură.
transmiterea şi recepţionarea de mesajelor e-mail criptate.
folosirea semnăturilor digitale pentru semnarea electronică a documentelor.
certificarea cheilor.
revocarea, dezactivarea şi custodia cheilor dumneavoastră.
configurarea după necesităţi a PGP-ului.
Folosirea server-elor de chei PGP de pe Internet.
PGP funcţionează pe diferite platforme : MS-DOS, UNIX, VAX/VMX şi altele.
Folosirea lui PGP face necesară existenţa a două chei – o cheie secretă cunoscută numai de
utilizator şi o cheie publică corespondentă, care trebuie făcută cunoscută tuturor utilizatorilor
cu care schimbăm mesaje.
Asupra dimensiunii în biţi a cheilor (factor decisiv în asigurarea rezistenţei
criptografice) se pot face următoarele observaţii :
O cheie de până la 512 biţi reprezintă o soluţie acceptabilă pentru aplicaţiile
comerciale obişnuite; este suficient de greu de spart rapidă în calcule.
O cheie între 512 şi 768 biţi este mai potrivită pentru aplicaţii comerciale cu cerinţe
de securitate deosebite; este foarte greu de spart şi cere calcule de viteze medii.
o cheie de 1024 biţi este potrivită pentru aplicaţii cu cerinţe de securitate de nivel
„militar”; consideră imposibil de spart, însă calculele sunt mai complexe.
Pagina 42 din 66
Analiştii conceptului de securitate informatică au sesizat o contradicţie aparentă între

nevoia de comunicaţii şi conectivitate, pe de o parte şi necesitatea asigurării confidenţialităţii,
integrităţii şi autenticităţii informaţiilor, pe de altă parte.
Viteza şi eficienţa comunicaţiilor „instantanee” de documente şi mesaje conferă
numeroase atu-uri actului decizional într-o societate modernă bazată pe economie
concurenţială. Dacă, în general, guvernele reprezintă cele mai aprige apărătoare ale unui
control stric asupra cifrării, în special datorită necesităţii de a lupta împotriva crimei
organizate sau terorismului, reacţia societăţii civile şi a persoanelor particulare a fost opusă.
Pagina 43 din 66
7. TENDINŢE ÎN COMERŢUL ELECTRONIC
Şi pentru că, comerţul electronic, Electronic & Internet Banking sunt o consecinţă IT
(Informatics Technologies), care este un domeniul exploziv al economiei mondiale, trebuie
spus că peste o treime din Produsul Intern Brut al SUA este adus de IT-işti şi că în lume
câteva zeci de milioane de locuri de muncă inteligente au fost înfiinţate prin şi de către
informaticieni, şi - amănunt important în Era Postindustrială, adică Era Creierelor - câteva
zeci de noi milionari USD apar, zilnic, în Silicon Valley, regiunea de pe glob în care au
explodat IT.
Globalizarea însemnă, prin urmare, mai ales răspândirea IT în lumea largă, o data cu
filmele Holywood-ului, McDonalds-urile, muzica afro-americană şi acest adevărat cazinou
planetar care înseamnă şi specula la Bursa de valori – economie virtuală cu toate
componentele sale, în care la loc de frunte se găseşte comerţul electronic şi Electronic &
Internet Banking.
Faptul că instituţia cea mai puternică din lume - Preşedinţia SUA - are un specialist în
domeniul informaticii ca şi consilier al preşedintelui denotă cât de importantă este problema
informatizării tuturor domeniilor vieţii, astfel ca tehno-logiile informatice să devină comune ,
democratice, precum telefonul, automobi-lul sau căile ferate. Răspândirea acestora nu
constituie un obiectiv în sine pentru nici un guvern sau organizaţie, pentru că totul merge de
la sine. Este suficient să se încarce cu IT toate obiectele pe care oamenii le folosesc : celulare,
telefoane fixe, PC-uri, frigidere, mixere de bucătărie, receptoare de radio şi televiziune, mii şi
mii de obiecte pe care le folosesc oamenii în viaţa de zi cu zi.
Şi pentru că, comerţul electronic, făcut prin intermediul calculatoarelor şi a Internet-
ului va atinge în 2003 cifra ameţitoare de 1.300 miliarde dolari anual, se zice că există
Decalogul Noii Economii, aşa cum o vede America prin vocea domnului Arwin Irwing, fost
consilier al preşedintelui SUA William Clinton, în contextul fenomenului de globalizare :
1. Oferă gratuit aparatele şi maşinăriile tale, dar vinde-ţi scump serviciile prin
aceste aparate şi maşinării
2. Schimbă preţurile neîncetat.
3. Operează permanent la Bursa de Valori.
4. Nu fă economie la racolarea clientelei.
5. Inovează mereu.
6. Fii celebru cât mai repede cu putinţă.
Pagina 44 din 66
7. Elimină intermediarii în desfacerea produselor/serviciilor pe care le oferi.

8. Branşează-te la Internet.
9. Fă-ţi din clientul tău un partener.
10. Distribuie salariaţilor tăi acţiunile societăţii tale.
Şi ca o concluzie, se poate spune că :
„Soarele nu va apune niciodată în imperiul comerţului electronic”
ANEXĂ
GLOSAR TERMINOLOGIE INTERNET
10Base2 Un standard IEEE pentru folosirea protocolului IEEE

802.3 la 10 megabiţi pe cablu EtherNet subţire.
10Base 5 Un standard IEEE pentru folosirea protocolului

IEEE802.3 la 10 megabiţi pe cablu Ethernet gros.
10BaseT Un standard IEEE pentru folosirea protocolului

IEEE802.3 la 10 megabiţi pe cablu torsadat neecranat.
(T este de la torsadat-twisted-pair)
100BaseVG Un standard IEEE pentru folosirea protocolului

IEEE802.12 la 100 megabiţi pe cablu torsadat de tipul 5
sau tipul 3. In prezent vândut ca AnyLan de către
Hewlett Packard, IBM şi alţii.
100BaseT Un standard proprietate pentru folosirea protocolului

IEEE802.3 LA 100 megabiţi pe cablu torsadat neecranat
(în acest moment doar tip 5). În acest moment vândut de
un mare număr de companii, inclusiv 3Com,Intel şi alţii.
Ei aşteaptă aprobarea ca standard IEEE.
Pagina 45 din 66
802.3 Un standard IEEE pentru nivelul fizic care specifică un

protocol CSMA/CD. Acesta este un standard folosit
pentru EtherNet.
802.5 Un standard IEEE pentru nivelul fizic care specifică un

protocol de transmitere a jetonului pentru o topologie de
inel. Acesta este standardul folosit de Token Ring.
concentrator (hub) activ Un dispozitiv ARCnet folosit ca o legatură centrală

pentru cabluri care amplifică şi transmite semnale către
alte noduri sau concentratoare active sau pasive. Vezi şi
concentrator(hub) si concentrator ( hub) pasiv.
aplication layer (nivelul aplicaţie) Cea mai de sus parte a modelului de referinţă OSI
format din şapte niveluri. Aceasta conţine programe de
aplicaţie şi utilizatorul.
ARCnet (Reţea de legare a resurselor O tehnologie de transport care transferă date folosind
la calculatoare Attached Resource transmisia unui jeton la 2,5 Mbiţi/s pe cablu coaxial sau
Network) fibra optică într-o topologie de stea modificată.
Atenuare (attenuation) Degradarea progresivă a semnalului care este transmis

pe un cablu.
Backbone (reţea de baza) Un segment de cablu de reţea care interconectează un

grup de segmente de reţea sau sisteme. Reţeaua de bază
este, de obicei, dedicată traficului între servere sau între
conexiuni ale firelor (MSAU interne, concentratoare),
astfel încât sistemele să poată opera mai rapid sau pe
distanţe mai mari.
back end Un sistem care oferă servicii altui sistem. În multe

cazuri, termenul este sinonim cu server.
Bandwith (lărgime de bandă) Capacitatea de transport de date a unui sistem de

comunicaţie.
Pagina 46 din 66
Baseband (banda de bază) O tehnică de comunicaţie în care cablul de reţea este

folosit pentru a transporta un singur şir de date la un
moment dat.
Bridge Un dispozitiv care leagă două reţele care folosesc

acelaşi protocol. Acesta poate fi folosit ca să extindă
reţeaua sau să conecteze două reţele cu tehnologii de
transport diferite (cum sunt EtherNet şi Token ring).
Vedeţi router sau brouter.
broad band (bandă largă) O tehnică de comunicaţie în care cablul de reţea

transportă mai multe şiruri de date simultan.
Brouter Un dispozitiv care implementează şi funcţiile de pod şi

cele de cale. Vedeţi bridge şi router.
Bus (magistrală) Un singur segment prin care sunt conectate diverse

dispozitive. O magistrală de expansiune a unui PC
permite diverselor componente să comunice. O
magistrală de reţea cum este cea pe care funcţionează
EtherNet conectează toate calculatoarele la un cablu
comun.
Carrier Sens Multiple Acceswith Protocolul EtherNet permite fiecărui dispozitiv să

Collision Detection(CSMA/CD-acces creeze şi să transmită propriile pachete. CSMA/CD este
multiplu cu detectarea purtătoarei si folosit pentru a evita excesul de coliziuni între aceste
detecţia coliziunilor) transmisii aleatoare. Un dispozitiv CSMA/CD întâi
ascultă alte purtătoare. Dacă nu detectează alte
transmisii, atunci transmite. Dacă este detectată o
coliziune, atunci dispozitivul încetează transmisia,
aşteaptă un timp aleator de lung după care reîncearcă.
Este folosit în EtherNet şi specificat de standardul IEEE
802.3.
CCITT Comite Consultatif Internazional Telephonique et
Pagina 47 din 66
Telegraphique.Vedeţi de jure.
Client/server O formă de server de baze de date ( baza de date

client/server) de obicei implementat cu motoare SQL
sau prin poşta electronică. Acest server este format
dintr-un calculator central ( server) care rulează o
aplicaţie şi oferă calculatoarelor client rezultate. Clienţii
dau variabile procesului de pe server prin intermediul
unei aplicaţii frontale.(Exemple: Oracle şi Microsoft
SQL pentru Windows.) Client/server este folosit şi
pentru a descrie procesarea distribuită. Această definiţie
este inversă celei anterioare. Înseamnă că este necesar
un server dedicat pentru o reţea cu procesare distribuită.
Clienţii (utilizatori pe staţii de lucru conectate la server)
se conectează la server pentru a reface şi a salva fişiere,
dar procesarea datelor este realizată de către calculatorul
client.
Concentrator( de obicei numit Hub Un centru pentru cabluri folosit in EtherNet10BaseT

EtherNet) pentru o schemă de cablare cu centru de baza
(backbone). Acest dispozitiv funcţionează ca un punct
de concetrare pentru topologia de magistrală care este
cerută de EtherNet,deşi din exterior EtherNet arată a fi o
topologie de stea.
Controler de domeniu Un server din domeniu care acceptă numele şi parolele

utilizatorilor ce încearcă să se conecteze la reţea şi
iniţiază procesul de autentificare.
Database (bază de date) Orice colecţie de date poate fi numită baza de date ( de
exemplu o carte de telefon este o bază de date). În
lumea calcutoarelor, acest termen înseamnă un fişier sau
un set de fişiere care stochează date într-un format ce
poate fi recunoscut ulterior pentru reconstituiri
ulterioare sau adăugare de noi înregistrări.
Pagina 48 din 66
Datagrama Un mesaj care este transmis de la un calculator la altul

fără garantarea livrării.
data link layer (nivelul legăturii de Al doilea nivel de referinţă OSI. Acest nivel asamblează
date mesajele şi urmăreşte transmisia lor între calculatoare.
data switch ( comutator de date ) Un comutator care permite dispozitivelor periferice să
fie folosite de mai multe calculatoare personale pe prin
cipiul unul la un moment dat.(Exemplu: o imprimanta şi
un comutator care permite ca doi utilizatori sa
folosească în comun o imprimantă scumpă)
Digital Equipment Corporation Cea de-a doua mare companie producătoare de

(DEC) calculatoare din lume.
disc caching (tampon imediat pentru Tehnica de a stoca o anumită cantitate de date folosită
disc) foarte frecvent în memorie, astfel ca utilizatorul să poată
avea un acces mai rapid decât dacă ar veni direct de pe
disc.
disk server Un calculator pe care rulează un sistem de operare

special care permite unor calculatoare aflate în reţea să
aibă acces la sectoarele discului de pe discul lui. Vedeţi
server dedicat.
domeniu 1. În Windows NT, un grup de calculatoare care

folosesc în comun aceeaşi bază de date cu conturile
utilizatorilor şi au aceeaşi strategie de securitate.
2 In Internet, un domeniu de reţea TCP/IP.( Vezi şi
nume de domeniu )
domeniu gazdă (home domain) Domeniul în care este păstrat contul unui utilizator sau
al unui grup.
downloading (copiere) Un transfer de date iniţiat de un client, de pe un server

către calculatorul clientului. De asemenea, este folosit,
în general, pentru transferuri de fişiere de pe un sistem
Pagina 49 din 66
pe altul.
downsizing(descentralizarea hardului) Procesul prin care multe companii găsesc modalităţi de

a reduce costurile companiei prin reduceri de personal şi
folosirea unor echipamente mai ieftine. De obicei este
folosit pentru a descrie procesul de implementare a
aplicaţiilor de prelucrare de date pe calculatoare
personale şi reţele de calculatoare personale, care
anterior erau realizate de minicalculatoare sau
mainframe-uri ducând la scăderea costurilor pentru
echipamente şi personal.
duplexed drives (discuri duplicate) Două discuri cu controlere separate, al căror conţinut
este menţinut identic din motive de protecţie la
defecţiuni.
electronic mail (poşta electronică) Un instrument pentru transferul de documente

electronice folosit pentru comunicaţii inter-personale
care trimit şi primesc texte, fişiere şi informaţii audio. O
aplicaţie centrală este responsabilă cu stocarea
informaţiilor, expedierea ei către destinatar şi eventuala
contabilizare a activităţii. O interfaţă pentru utilizator
permite utilizatorului să creeze , să regăsească şi să
transmită mesaje.
electronic messaging (mesageria Procesul de transmisie şi recepţie prin intermediul unei

electronică) reţele, a unor scurte mesaje pentru uzul imediat sau
pentru un răspuns imediat.
EtherNet Un protocol de reţea care transferă date la 10Mbiţi/s

prin intermediul unei topologii de magistrală liniară.
execuţie multifilara (multihreading) Rularea simultană a mai multor procese(cunoscute şi

sub numele de fire de execuţie) în cadrul aceluiaşi
program. Deoarece mai multe fire de execuţie pot fi
Pagina 50 din 66
prelucrate în paralel, nu este nevoie ca un proces să fie

executat complet înainte de a începe execuţia unui alt
proces.
Extended Industrial Standard Arhi Arhitectura de magistrală pe 32 biţi pentru PC,

tecture(standard industrial pentru o compatibilă cu standardul ISA.
arhitectură extinsă)
fibra optică O tehnologie care foloseşte pulsuri de lumină laser

trimise pe fibre de sticlă subţiri pentru a livra date la
viteze mari(până la câţiva gigabiţi/s)
FAT-file alocation table(tabela de Un sistem de fişiere folosit de sistemul de operare MS-

alocare a fişierelor) DOS care, în principiu, foloseşte o tabelă in care sunt
păstrate dimensiunile fişierelor şi localizarea acestora pe
disc.
file server (server dedicat) Un calculator care rulează un sistem de operare special
care permite unor calculatoare verificate să facă acces la
fişiere(in loc de sectoare ale discului) de pe secţiuni care
pot fi folosite în comun de pe disc. Vedeţi disc server.
fir de execuţie(thread) O entitate executabilă care aparţine unui singur proces.

In mediu cu posibilităţi de multitasking, acelaşi program
poate conţine mai multe fire de execuţie, toate fiind
rulate în acelaşi timp.
flow control (controlul vitezei) Un mecanism pentru asigurarea faptului că datele nu

sunt trimise mai rapid decât poate recepţiona un
calculator personal destinatar.
Frame Modul în care un pachet este construit pentru a fi trimis

prin reţea. De obicei, construcţia începe cu o zona de
început şi una de sfârşit numite introducere (header) şi
sfârşit (footer).
Pagina 51 din 66
front-end (partea frontală) O interfaţă pentru utilizatori care este folosită pentru a
accesa serviciile unui alt sistem. În multe cazuri, acest
termen este sinonim cu client.
FTP-file transport protocol (protocol Un instrument de lucru folosit pentru transferul unuia
pentru transferul fişierelor) sau a mai multor fişiere intr-o reţea sau printr-o linie
telefonică.
Gateway Un dispozitiv care traduce mesajele între două sisteme

care sunt incompatibile sau care folosesc protocoale
diferite.
GIF Graphic Interchange Format Un format de fişiere folosit pentru stocarea imaginilor.
Gopher Un instrument de lucru bazat pe meniuri care permite

unui utilizator să găsească informaţii stocate pe
calculatoare aflate la distanţă. De obicei, pentru
conectarea unui server Gopher, pe care sunt disponibile
meniurile pentru căutare este folosit programul Telnet.
groupware(tehnologii de grup) Programe folosite de membri unui grup pentru a lucra şi

a comunica unii cu alţii într-un context specific.(ex:
agende folosite în comun, editare de documente,
planificarea proiectelor.)
grup global Un grup de utilizatori Windows Ntcare conţine conturi

numai din domeniul gazdă. Totuşi, unui grup global i se
pot acorda permisiuni şi drepturi de acces la servere,
atât în domeniile proprii cât şi în domeniile cu care
există relaţii de încredere; un grup global poate fi
membru al unui grup local.
Pagina 52 din 66
grup local Un grup de utilizatori Windows NT cărora le pot fi

acordate permisiuni şi drepturi pentru serverele aflate în
domeniul gazdă al grupului. În cazul sistemului de
operare Microsoft Windows NT Workstation, unui grup
i se poate acorda drepturi şi permisiuni numai pentru
staţia de lucru respectivă. Grupurile locale din Windows
NT Server şi Windows NT Workstation pot conţine atât
conturi de utilizatori şi grupuri globale din domeniul
gazdă cât şi utilizatori din domeniile cărora li s-au
acordat relaţii de încredere.
grupuri de noutăţi (newsgroup) In Internet, un sistem distribuit de buletine informative

despre un anumit subiect. Usenet News(cunoscut şi sub
numele de Netnews) este un sistem care distribuie mii
de astfel de grupuri în diferite părţi ale reţelei Internet.
Heterogenous network(reţele Un sistem de operare de reţea care comunică cu şi poate

eterogene) fi utilizat de clienţi care folosesc diverse sisteme de
operare şi metode de stocare a fişierelor şi de
comunicaţie. (Termenul antagonist este reţea omogenă)
Hipertext Un sistem de scriere şi de afişare a textului care face

posibilă legarea lui în mai multe moduri. Documentele
hipertext pot conţine legături la alte documente cu
caracter înrudit, cum ar fi documentele la care se face
referire în notele de la subsol. Documentele hipermedia
pot conţine legături la imagini, sunete şi secvenţe video.
Hosts, fişier Un fişier local de tip ASCII care mapează numele

calculatoarelor gazdă la adresele IP. Fiecare linie
Pagina 53 din 66
reprezintă un calculator gazdă şi începe cu adresa IP,

urmată de unul sau mai multe spaţii şi de numele
calculatorului gazdă (host).
Hypertext Markup Language – Un sistem folosit pentru scrierea paginilor World Wide
HTML (Limbaj de marcare a Web. Limbajul HTML vă permite includerea unor
hipertextului) coduri care definesc fonturile, modul de organizare,
imagini înglobate şi legături hipertext.
Hzpertext Transfer Protocol – HTTP Metoda prin care sunt transmise paginile World Wide
(Protocol de transfer al documentelor Web în hipertext.
hipertext)
Hub (concentrator) Un centru în care ajung cablurile într-o topologie care

amplifică un semnal şi îl retransmite. Acest termen este
utilizat în mod adecvat pentru a descrie dispozitive cum
sunt cele din reţele ARCnet, dar a devenit un termen
generic care descrie toate dispozitivele folosite într-o
configuraţie de cablare “din spate către centru” (“fugă
de acasă”).
IEEE Institutul Inginerilor Electronişti şi Electrotehnişti
Internet Explorer Un program sub Windows, compatibil cu sistemul

WinSock, folosit pentru navigarea în World Wide Web
Internet Protocol (IP) Protocolul la nivel de transport folosit ca protocol de

bază în Internet. IP permite împărţirea datelor în mai
multe pachete de informaţii pentru a fi transmise prin
Pagina 54 din 66
reţea de la un calculator la altul şi apoi reasamblarea la

destinaţie a pachetelor, pentru refacerea datelor
originale.
Internet Relay Chat (IRC) Un sistem care permite utilizatorilor Internet să

comunice unul cu altul în timp real, prin intermediul
reţelei.
Intranet O reţea de calculatoare interconectate în cadrul unei

anumite organizaţii.
IPX / SPX Protocol de transport folosit în reţelele Novell NetWare
Isa – Industrial Standard Architecture Arhitectură de magistrală pe 16 biţi pentru calculatoare

personale care a fost folosită iniţial în IBM AT. De
asemenea este numită şi magistrală AT.
ISO International Standards Organization (Organizaţia

Internaţională pentru Standarde).
Kernel (nucleu) Parte a sistemului de operare Windows NT care

gestionează procesorul. Nucleul sistemului de operare
asigură planificarea firelor de execuţie şi transmiterea
mesajelor, tratarea întreruperilor şi excepţiilor şi
sincronizarea multiprocesor.
LAN (reţea locală) O reţea de calculatoare şi dispozitive periferice care se

află răspândite într-o zonă fizică, de obicei o clădire sau
un mic campus.
LANtastic Sistemul de operare de-la-egal-la-egal de la Artisoft.
Linie închiriată O linie de telefon închiriată pentru acces exclusiv şi

permanent între două puncte între care se fac operaţii de
comunicare.
Pagina 55 din 66
Mainframe Un mare calculator central a cărui putere de calcul şi ale

cărui dispozitive periferice sunt folosite în comun de
mai mulţi utilizatori prin intermediul unor terminale
neinteligente şi/sau programe de emulare a terminalului.
Mainframe-urile sunt mari din punct de vedere fizic şi
au nevoie de medii speciale (unul singur ocupă o
întreagă încăpere şi necesită aer condiţionat) şi sunt
proiectate pentru a procesa cantităţi mari de date, de aici
şi termenul de procesare de date.
MicroChannel Architecture Arhitectură de magistrală pe 32 de biţi pentru PC,

(arhitectură MicroChannel) proprietatea firmei IBM, care este total incompatibilă cu
toate celelalte proiecte anterioare.
Minicalculator Succesorul maineframe-ului, care oferă mai puţină

putere de calcul pentru mai mulţi bani şi necesită un
mediu mult mai puţin controlat.
Discuri oglindite (mirrored drives) Două discuri care sunt conectate la acelaşi controler al
cărui conţinut este păstrat identic din motive de
protecţie la defecte.
Modem (Modulator/DEModulator) Un dispozitiv care permite unui calculator să transmită

date către un alt calculator printr-o linie telefonică.
Modemul transformă semnalele numerice folosite de
calculatoare în unde analogice care pot fi transmise prin
canalele vocale ale liniilor telefonice standard. Viteza de
lucru a modemurilor este măsurată în biţi pe secundă
(bps) sau kilobiţi (mii de biţi) pe secundă. DE ex., 28,8
Kbps înseamnă acelaţi lucru cu 28,800 bps.
Multitasking Un mod de operare datorită căruia un calculator pare că

rulează mai multe programe în acelaşi timp. Fiecare
program rulează o perioadă scurtă de timp, apoi
Pagina 56 din 66
următorul program este încărcat de procesor. Intervalele

de timp în care programele folosesc procesorul sunt atât
de scurte, încât calculatorul pare că rulează toate
programele în acelaşi timp. Stabilitatea unui sistem cu
posibilităţi de multitasking depinde de cât de bine sunt
izolate programele între ele.
NETBIOS (Network Basic Standard pentru oferirea de servicii de comunicaţii de

Input/Output Service-servicii de bază reţea care sunt independente de tipul de transport folosit
pentru intrare/ieşire)
NetBios Extended User Interface Un protocol de reţea mic şi rapid, care are nevoie de
(NetBEUI) puţină memorie, dar care nu poate fi dirijat.
Calculatoarele aflate la distanţă şi legate prin routere nu
pot folosi pentru comunicaţii protocolul NetBEUI.
Netlogon Serviciu care acceptă cereri de conectare de la orice

client şi asigură autentificarea prin intermediul bazei de
date cu conturi (Security Account Manager).
NetWare Gama de sisteme de operare de reţea de la Novell.
Placă de interfaţă cu reţeaua (Network O placă de extensie care permite unui PC să comunice
interface card – NIC) într-o reţea.
Nivelul de reţea (Network layer) Cel de-al treilea nivel al modelului de referinţă OSI.
Acest nivel controlează traficul mesajelor.
NFS (network File System – sistem Un sistem de fişiere de reţea dezvoltat de firma Sun
de fişiere de reţea) Microsystem pentru folosirea în comun a fişierelor
pentru platforme UNIX. Acest standard a fost adoptat de
mulţi alţi producători.
Nod (node) Un calculator din Internet, numit şi calculator gazdă

(host). Calculatoarele care furnizează un serviciu, cum
ar fi punctele de reţea ftp sau calculatoarele pe care
rulează programul Gopher sunt numite şi servere.
Pagina 57 din 66
Zgomot (Noise) Perturbaţii electrice care corup şi degradează semnalele

transmise prin cabluri.
Server ne-dedicat (Non-dedicated Un server care rulează aplicaţii (de prelucrare de texte,
server) de calcul tabelar şi altele) în timp ce oferă servicii de
reţea altor calculatoare. Acest lucru este acceptabil într-
o reţea de-la-egal-la-egal cum sunt LANtastic sau
NetWare Lite, dar, deobicei, nu este o idee bună într-o
reţea cu file server cum este NetWare 2.x. Majoritatea
reţelelor cu server dedicat nu suportă operaţii
nededicate.
Nume de conectare (logon sau login) Numele de cont folosit pentru a obţine accesul la un
sistem de calculatoare. Spre deosebire de parolă, numele
de conectare nu este secret.
Nume de domeniu Numele unic ce identifică un punct de reţea Internet. Un

calculator poate avea mai multe nume de domenii, dar
un nume de domeniu nu poate indica decât un singur
calculator. E asemene, este posibil ca un nume de
domeniu să existe, fără să fie legat de un calculator.
Aceasta este o situaţie frecvent întâlnită atunci când un
grup sau o companie doresc să deţină o adresă de poştă
electronică în Internet, fără să întreţină un punct de reţea
Internet; poşta electronică este gestionată de furnizorul
de servicii Internet în locul numelui de domeniu
înregistrat.
Pagina 58 din 66
Nume de domeniu complet (fully Un nume de domeniu Internet care include numele
qualified domain name – FQDN) tuturor domeniilor de reţea, până la rădăcină. Pentru
universităţile din Statele Unite, un nume complet de
domeniu este următorul, din Universitatea Berkeley din
California: german.modlangs.ucberk.edu
O întreprindere comercială poate avea un nume de
domeniu complet precum acesta:
accts.finance.dataflointl.com
Oglindire 1. Două partiţii create pe discuri separate, configurate

astfel încât să conţină date identice. Dacă unul din
discuri se defectează, celălalt conţine datele valide, aşa
că prelucrarea datelor poate să continue.
2. Un server ftp care “oglindeşte” datele conţinute de alt
server ftp. Unele servere ftp sunt folosite atât de des,
încât sunt configurate alte servere care să conţină
aceleaşi date, accesul făcându-se simultan în mai multe
puncte de reţea.
Online Ataşat la o reţea de orice tip. Acest termen este de

obicei folosit pentru a descrie un serviciu care poate fi
folosit prin intermediul unor linii telefonice standard.
Open System Interconnection (OSI – Un grup de standarde realizat de Organizaţia

Interconectarea sistemelor deschise) Internaţională de standarde care definesc activităţile care
apar atunci când calculatoarele comunică. Există şapte
niveluri, iar fiecare conţine un set specific de reguli ce
trebuie urmate pentru a putea comunica.
OEM – producător de echipamente O companie care cumpără echipamente originale de la

originale producători şi le revinde, adăugându-le de obicei
valoare.
Pachet O cantitate de informaţii trimise în reţea. Fiecare pachet

conţine adresa destinatarului, adresa expeditorului,
Pagina 59 din 66
informaţii de control şi date propriu-zise.
Parafoc (Firewall) Un filtru de protecţie pentru mesaje şi conectări. Acest

sistem este folosit de organizaţiile conectate direct la
Internet, pentru a împiedica accesul neautorizat la
reţelele proprii.
Concentrator pasiv (passive hub) Un dispozitiv ARCnet folosit drept legătură centrală,
care retransmite semnale fără să le amplifice, fie către
alte noduri de reţea, fie unor concentratoare active.
Reţea de-la-egal-la-egal (peer-to-peer) Un tip de reţea în care două sau mai multe calculatoare
pot comunica unul cu altul fără a fi necesar un
dispozitiv intermediar. Într-o astfel de reţea, un
calculator poate fi atât server cât şi client.
Nivelul fizic (Physical layer) Primul nivel al modelului de referinţă OSI. Acest nivel
administrează transferurile de date la nivel de bit, pe
cabl] sau alt mediu folosit pentru a conecta
calculatoarele.
Ping Un instrument de lucru pentru gestionarea reţelei folosit

pentru a verifica dacă un calculator este conectat la reţea
şi funcţionează. Programul trimite un scurt mesaj la care
celălalt calculator răspunde automat. Dacă celălalt
calculator nu răspunde la mesaj, nu puteţi, de obicei, să
stabiliţi comunicarea cu acesta.
Poartă (gateway) Un dispozitiv utilizat pentru conectarea reţelelor care

folosesc mai multe protocoale, astfel încât informaţiile
să poată fi transferate de la o reţea la alta.
Nivel de prezentare (Presentation Al şaselea nivel al modelului de referinţă OSI. Acest

layer) nivel este locul unde se formează şi se traduc datele
astfel încât nivelul de aplicaţie să poate înţelege ce se
petrece.
Pagina 60 din 66
Profil de utilizator Informaţiile despre contul unui utilizator şi restricţiile de

acces ale acestuia.
Program de vizualizare (viewer) Un utilitar folosit de programele client Gopher, WAIS

sau WWW pentru afişarea fişierelor care conţin imagini
sau secvenţe video, sau pentru redarea fişierelor care
conţin sunete.
Protocol Un set de reguli şi proceduri care guvernează schimbul

de date între două sisteme de comunicaţii.
Suită de protocol (Protocol suite) Atunci când comunicaţiile între două sisteme se pot face
pentru mai multe scopuri, pot exista mai multe
protocoale pentru aceste scopuri, toate având la bază
aceeaşi arhitectură. Aceste protocoale sunt numite suită.
Redirectare O componentă soft de reţea care preia cererile de date şi

servicii de pe un sistem de operare local şi le transmite
unui server de reţea.
Încărcare de la distanţă (remote Tehnica de copiere de pe server pe un PC a programelor

booting) şi datelor necesare pentru iniţializarea şi execuţia
sistemului de operare al calculatorului şi a conexiunii de
reţea.
Repetor (repeater) Un dispozitiv care conectează segmente de reţea,

amplifică şi regenerează semnalele pentru a parcurge o
distanţă mai mare.
Inel (ring) O topologie de reţea care uneşte fiecare calculator cu

cele aflate pe ambele părţi, formând astfel un cerc.
Pagina 61 din 66
RFC, documente (Requests for Documentele care furnizează unor grupuri diferite de
Comments) utilizatori ai reţelei Internet o cale de comunicare şi un
mijloc de a se pune de acrd asupra arhitecturii şi
funcţionării reţelei Internet. Unele documente RFC sunt
chiar documente oficiale ale organizaţiei Internet
Engineering Task Force (IETF) care are ca scop
definirea standardelor pentru TCP/IP şi Internet; alte
documente RFC sunt propuneri pentru noi standarde sau
documente cu un conţinut intermediar –unele de natură
educaţională, altele pur tehnice.
Router Un calculator (sau pachet de programe) cu destinaţie

specifică, ce manipulează modul de comunicaţie dintre
două sau mai multe reţele. Routerele citesc adresele
pachetelor pe care le primesc şi stabilesc traseul pe care
acestea sunt trimise mai departe.
Server Un calculator care furnizează servicii celorlalte

calculatoare din reţea. Un server de fişiere, de exemple,
pune la dispoziţia calculatoarelor client din reţea fişiere.
Server de nume DNS Servere care conţin informaţii despre anumite părţi din
baza de tete cu nume ale domeniului (Domain Name
System). Aceste servere au rolul de a face ca numele
calculatoarelor din reţea să fie disponibile pentru
rezoluţia de nume în Înternet.
Serviciu de acces la distanţă (RAS – Un serviciu care permite utilizatorilor să se conecteze

Remote Acces Servici) prin intermediar unor linii telefonice comutate la o reţea
pentru partajarea fişierelor şi a imprimantelor, poşta
electronică, planificare şi acces la baze de date prin
interogări SQL.
Sesiune (session) O conexiune logică între două sisteme de comunicaţie,

care permite transferul datelor.
Pagina 62 din 66
Nivelul de sesiune (session layer) Al cincelea nivel al modelului de referinţă OSI. Se

ocupă de securitatea şi de administrarea proceselor de
comunicaţie.
Sistemul de fişiere NT (NTFS) Sistem de fişiere nativ pentru sistemul de operare

Windows NT. Acceptă nume lungi de fişiere, o varietate
de permisiuni pentru partajarea fişierelor şi un jurnal de
tranzacţii care permite sistemului de operare Windows
NT să termine o operaţie incompletă legată de fişiere, în
cazul opririi sistemului.
Sistemul de nume de domenii (DNS – O bază de date distribuită, care furnizează un sistem de
Domain Name System) denumire ierarhizat pentru identificarea calculatoarelor
gazdă din Internet. Sistemul DNS diferă de sistemul
WINS prin faptul că este o configuraţie statică; WINS
este o configuraţie complet dinamică.
Interpretor (shell) Un modul software interceptează cererile de date şi

servicii de la programe şi le trimite unui server de reţea
dacă aceste cereri nu pot fi rezolvate de sistemul de
operare local.
Soclu (socket) Unul dintre capetele unei conexiuni. Două socluri

formează o cale de acces completă pentru un canal de
comunicaţii (pipe) bidirecţional pentru datele transmise
sau recepţionate între două calculatoare conectate la
reţea. Windows Sockets API este interfaţa API de reţea
folosită de programatorii care scriu programe pentru
familia de produse Windows.
O topologie de reţea în care toate calculatoarele comu-

Stea (star) nică prin intermediul unui singur dispozitiv central.
Pagina 63 din 66
Staţie de lucru (workstation) În Windows NT, un calculator pe care rulează sistemul

de operare Windows NT Workstation. În context mai
larg, termenul “staţie de lucru” este folosit pentru a
desemna orice calculator puternic optimizat pentru
prelucrarea grafică, pentru proiectare asistată de
calculator (CAD) sau pentru orice alte funcţii care cer
performanţe crescute.
Stochează-şi-expediază (store-and- O tehnică prin care un sistem acceptă date şi le

forward) stochează, astfel încât ele pot fi retransmise (expediate)
altui sistem mai târziu.
Structured Query Language (SQL- Un limbaj de sortare a datelor folosit pentru ca un client
limbaj structurat de interogare) sau o aplicaţie frontală să poată crea cereri adresate unui
serviciu de baze de date relaţionale.
Telnet Programul folosit pentru conectarea între punctele de

reţea Internet. Programul Telnet are rolul de a obţine
promptul de conectare a calculatorului gazdă (host).
Terminal Un dispozitiv care vă permite să trimiteţi comenzi către

un alt calculator. Acest dispozitiv poate fi format numai
din tastatură, ecran şi o serie de circuite electronice
simple. De obicei, pe calculatoarele personale sunt
folosite programe de emulare a terminalelor. Aceste
programe fac calculatorul să se comporte ca un terminal
fizic şi vă permit să trimiteţi comenzi către un alt
calculator.
Jeton (token) Un mesaj special care arată că posesorul are dreptul de a
Pagina 64 din 66
transmite mesaje într-o reţea.
Token ring O tehnologie de transport de reţea în care este transmis

un jeton într-o topologie de inel, datele fiind transferate
fie la 4, fie la 16 Mbiţi/s.
Topologie Modul în care arată fizic o reţea.

Nivelul de transport (transport layer) Al patrulea nivel al modelului de referinţă OSI. Acesta
se ocupă de verificarea apariţiei erorilor, de corectarea
lor şi de controlarea vitezei unor mesaje.
Uniform Resource Locator – URL Formatul standard pentru specificarea adresei unei re-
surse din Internet care face parte din sistemul World
Wibe Web. Iată un exemplu de adresă URL:
http://www.capecod.net/~fcollege/index.htm
Modalitatea cea mai întâlnită de folosire a adreselor
URL este lansarea unui program de răsfoire Web, de ex.
Microsoft Internet Explorer sau Netscape Navigator.
UNIX Un sistemul de operare pentru calculatoare, proiectat

pentru a fi folosit de mai mulţi utilizatori în acelaşi timp
un sistem “multiutilizator”) care integrează protocolul
TCP/IP. UNIX este cel mai cunoscut sistemul de
operare pentru serverele din Internet.
Salvare (uploading) Un transfer de date iniţiat de un client către server. Este,

de asemenea, folosit în general pentru a desemna
transferurile de pe un sistem pe altul.
Reţele globale (wide area network) Orice reţea care acoperă o zonă foarte întinsă şi necesi-
tă dispozitive speciale de comunicaţie pentru a face po-
sibile conexiunile. Cea mai mare diferenţă între reţele
globale şi cele locale este nevoia de a face conexiuni la
mare distanţă şi nevoia de echipamente telefonice prin
satelit sau de microunde, pentru a facilita conexiunea.
Pagina 65 din 66
World Wide Web (WWW) Un sistem bazat pe hipermedia, folosit pentru a obţine
accesul la informaţiile din Internet.
Staţie de lucru (workstation) Un alt nume pentru un calculator sau un dispozitiv (cum
este o imprimantă sau un modem) care sunt conectate la
o reţea. Este folosit de asemenea şi pentru calculatoarele
de vârf, de obicei platforme UNIX care sunt folosite în
proiectare şi în medii grafice.
X.400 Un standard pentru mesageria electronică, definit de

CCITT
.
X.500 Un protocol standard pentru servicii de cataloage
globale care este acum dezvoltat de CCITT.
Pagina 66 din 66

Diploma - WWW - Tocilar

Încărcat de

Informații document

Titlu original

Drepturi de autor

Formate disponibile

Partajați acest document

Partajați sau inserați document

Opțiuni de partajare

Vi se pare util acest document?

Este necorespunzător acest conținut?

Drepturi de autor:

Formate disponibile

Diploma - WWW - Tocilar

Încărcat de

Drepturi de autor:

Formate disponibile

Vizitati www.tocilar.ro ! Arhiva online cu diplome, cursuri si referate postate de utilizatori.

Crearea magazinelor virtuale ca urmare a existentei serviciilor

1. REŢEAUA INTERNET SERVICII INTERNET

Internet-ul este o gigantică reţea de calculatoare – mai precis o reţea de reţele de

reţelelor de calculatoare se bazează pe acest principiu, în sensul că sarcina Internet-ului se

1.2. Internet - scurt istoric.

1.3. Adresarea în Internet

În Statele Unite ale Americii există următoarele domenii principale :

com organizaţii comerciale

1.4. Cultură, etichetă şi politeţe pe Internet

Lărgimea de bandă măsoară cantitatea de informaţii ce poate trece printr-o conexiune

( zâmbet obişnuit ( zâmbet morocănos ( zâmbet indiferent

În conversaţia pe Internet se folosesc destul de des o serie de prescurtări, cu o

2.1. Serviciul de poşta electronică - e-mail

semnătură depinde de ceea ce dorim să comunicăm. Se pot include în semnătură informaţii

2.2. Serviciul de transferul fişierelor - ftp

Printre primele servicii care au fost dezvoltate pe Internet, se numără şi acela ce

2.3. Serviciul World Wide Web - www

Un exemplu de imagine folosită ca legătură este imaginea-hartă ( image map). Într-o

2.4. Serviciul de conectare la distanţă - telnet

Componente software telnet reprezintă aplicaţia de conectare la distanţă în cadru unei

2.5. Serviciul de conferinţă on-line - IRC

Sistemul de conferinţă on-line IRC (Internet Relay Chat ) permite utilizatorului să

2.6. Serviciul Gopher

de pe maşina de la distanţă, asigurând la dorinţă şi transportul informaţiilor la calculatorul

2.7. Serviciul Archie

Archie este un sistem de informare client-server, care se foloseşte pentru regăsirea

2.8. Serviciul WAIS

2.9. Serviciul UseNet

sci aplicaţii ştiinţifice

Inovaţiile şi dezvoltarea explozivă în domeniul tehnicii de calcul, atât în hardware cât

În cazul IB ( Internet banking ), clientul nu mai este obligat să instaleze un software

3.2. Comerţul electronic – paradis fiscal ?

4.1. Prezentarea conceptului de magazin virtual

Un calculator, o conexiune Internet şi o carte de credit sunt de ajuns pentru a face

De exemplu, dacă luăm cazul unui lanţ de 10 magazine obişnuite, alimentate cu

Pentru livrarea produselor în lume s-au adaptat mai multe soluţii:

Comerţul electronic nu numai că stăpâneşte distanţa dar o şi elimină.

4.2. Magazine virtuale în România

lucrează în băncile româneşti. În replică ,băncile explică faptul că nu pot colabora cu

4.3. Web – magazinul virtual cu cele mai multe produse gratuite

4.4. Vânzare de automobile

Paginile de Web destinate automobilelor se împart în câteva categorii. Prima parte

4.5. Bursa de valori în fotoliul de acasă

4.6. Comerţul electronic pentru Cluburile de fotbal

Echipele celebre au susţinători pe tot globul, iar Internetul oferă şansa să se

4.7. Reclama pe Internet

Privită la început cu un soi de conservatorism, publicitatea pe Internet sau reclama on-

4.8. Concedii aranjate prin Internet

Internet-ul poate înlocui cu succes agenţiile de turism pentru planificarea concediului,

4.9. Parteneriat de afaceri prin Internet

În lumea atât de complexă şi plină de dificultăţi a afacerilor, este greu să reuşeşti de

4.10. Licitaţii şi pariuri pe Internet

Paginile Web care intermediază tranzacţii de vânzare-cumpărare între utili-zatorii

Şi Web-ul românesc s-a îmbogăţit cu un site dedicat acestui tip de vânzare-cum-

5. ELECTRONIC BANKING (EB) ŞI INTERNET BANKING (IB)

bancare prin PC. De exemplu se poate vedea balanţa contului personal, se

În general când se vorbeşte de electronic banking (EB) se înţelege legarea unui

5.2. Informatizarea băncilor în România

Citibank utilizează sistemele sale de electronic banking de peste 20 de ani, acestea

5.3. Aspecte ale Internet banking-ului în străinătate

Bază Intermediar Avansat

forme folosite pentru plângeri şi sugestii.