Sunteți pe pagina 1din 2

PARANOIA

Paranoia este o psihoza caracterizata prin iluzii sistematizate, aparent coerente, fara
pierderea abilitatilor intelectuale. Ii afecteaza mai mult pe barbati si se instaleaza treptat
la inceputul varstei adulte, in jurul varstei de 35 de ani.

Personalitatea paranoica

In general, paranoia apare la oamenii "predispusi" de catre profilul lor psihologic: adesea
este vorba de oamenii orgoliosi cu o stima de sine ridicata, caracterizati de rigiditatea
mintii si de dificultatea de a se pune de acord cu cineva.

Cand paranoia se instaleaza, apar anumite simptome sau semne, cum ar fi protestele si
comportamentul combativ. Persoana paranoica protesteaza impotriva unor situatii pe care
le considera nedrepte si dezvolta o dorinta de razbunare. Regurge la autoritatile oficiale,
depune plangeri si reclamatie, scrie scrisori amenintatoare, da in judecata... in cele din
urma, dorinta de razbunare o duce intotdeauna in situatiile in care se afla intr-o pozitie de
victima in raport cu un persecutor. Acest tip de situatie poate duce chiar si la delir. In
acest caz, vorbim despre delirul de revendicare. Paranoia apare de cele mai multe ori la
subiectii predispusi: supraestimarea de sine (orgoliu, megalomanie), rigiditate psihica
(neincredere, dogmatism), erori de judecata cauzate de premise subiective, desi
rationamentul este logic. Delirul de paranoia se dezvolta in mod coerent, uneori plauzibil,
urmand o serie de interpretari si de polarizari afective: idealism pasionat, gelozie,
revendicare privind un prejudiciu minor sau imaginar, erotomanie etc. Acest delir
sfarseste prin a se constitui intr-un sistem permanent si de neclintit, functionarea gandirii,
vointei si actiunii ramanand clara si ordonata.

Delirul paranoic

Mai presus de toate, trebuie sa fiti constient de faptul ca nu toti paranoicii delireaza.
Dintr-o perspectiva exterioara, aceste deliruri nu vor ofensa sau alarma anturajul deoarece
ele sunt intotdeauna foarte coerente si foarte clare. In unele cazuri, paranoicul depune
multa energie pentru a-i convinge pe ceilalti de ideile sale. Si problema exact atunci
apare, cand realitatea sau ceilalti nu merg in ce directie vrea el. In acel moment, poate
deveni agresiv fie cu el insusi, fie cu altii. Personalitatile paranoice care ajung la putere
pot fi foarte periculoase si influente.

Delirul in psihoza paranoida este de mai multe tipuri:


- erotoman: pacientul are credinta ca o anumita persoana este
indragostita de el;
- grandomanie: pacientul crede ca este deosebit de bogat,
influent, destept, etc;
- gelozie: tema principala a delirului este faptul ca partenerul il
inseala;
- persecutor: pacientul crede ca este constant persecutat de
cineva;
- somatic: exista credinta ca ar exista un defect fizic sau o boala;
- nespecificat: deliruri fara o tema constanta.

Tratament

Paranoicii nu sunt constienti de starea lor si cu greu accepta ideea ca se pot insela sau nu
au dreptate. Nevoia de tratament nu va fi acceptata nici ea prea usor si e dificil sa ii facem
sa inteleafa ca au nevoie de ajutor. Acolo unde se poate face ceva, tratamentul combina
neurolepticele cu psihoterapia. Acesta se dovedeste in general lung si nu este intotdeauna
eficient. Intr-adevar, paranoicii nu isi acorda increderea cu usurinta si accepta cu greu sa
vorbeasca despre delirul lui sau despre halucinatii. Din contra, atunci cand reprezinta
pericol public sau manifesta riscul de a trece la fapte, paranoicul este spitalizat involuntar
intr-o institutie de psihiatrie. Din cauza facultatilor lor mintale, unii paranoici, sunt bine
integrati in societate si pot duce o viata "normala".