UNIVERSITATEA TEHNICĂ DE CONSTRUCŢII BUCUREŞTI

FACULTATEA DE INSTALAŢII

ELEMENTE de

FIZICĂ
GENERALĂ (partea a doua)

conf. dr. fiz. TRUTĂ NICOLAE VLADIMIR

BUCUREŞTI 1999
 Acest curs este scris pentru studentii
anului al doilea al Facultătii de Instalatii
 ELECTROSTATICA

SARCINA ELECTRICĂ
INTERACŢIUNEA ELECTROSTATICĂ

Dacă trecem prin păr un pieptene din material plastic, vom

observa că acesta va atrage cu uşurinţă mici bucăţele de hârtie.
Punem astfel în evidenţă, pe cale experimentală, existenţa unui tip
de interacţiune, denumită interacţiune electrostatică. Sursa
interacţiunii electrostatice este sarcina electrică. Sarcina electrică
este un mod de existenţă şi de organizare a materiei, care poate fi
evidenţiat pe cale experimentală.
Studiul experimental al sarcinilor electrice ne relevă
următoarele proprietăţi ale acestora:
Ο Sarcina electrică totală a unui sistem fizic izolat de exterior
este constantă în timp. Această proprietate are importanţa unui
principiu al fizicii, denumit principiul conservării sarcinii
electrice.
Ο Sarcina electrică conţinută de un corp electrizat este
întotdeauna egală cu un multiplu întreg al sarcinii electrice
elementare e.
Ο Există două tipuri de sarcini electrice, denumite convenţional
sarcini pozitive sau sarcini negative.
Ο Sarcina electrică poate fi măsurată, mărimea fizică
corespunzătoare se numeşte cantitate de sarcină electrică, are
simbolul Q şi unitatea de măsură denumită coulomb. Coulombul se
defineşte ca fiind cantitatea de electricitate transportată de un
curent electric cu intensitatea de un amper în timp de o secundă:
1C = 1A ⋅ 1s.
Ο Sarcina electrică elementară are valoarea: e = 1,6⋅ 10-19 C.
 Corpurile neelectrizate sunt şi ele purtătoare de sarcină
electrică, dar cantitatea de electricitate negativă a acestora
egalează cantitatea de sarcină pozitivă. Starea de electrizare
pozitivă sau negativă corespunde unei situaţii în care sarcina
pozitivă, respectiv negativă, este în exces în comparaţie cu cea de
semn contrar.
Interacţiunea electrostatică se manifestă prin existenţa unor
forţe de interacţiune între corpurile electrizate. Atunci când două
corpuri sunt încărcate cu sarcini având semne opuse, forţa de
interacţiune este de atracţie. În caz contrar forţa electrostatică este
o forţă de respingere.

LEGEA LUI COULOMB

Dacă se studiază experimental un sistem format din două

corpuri electrizate, situate la o distanţă mult mai mare decât
dimensiunile lor geometrice, se obţin următoarele informaţii
referitoare la forţa de interacţiune:
Ο ea este proporţională cu
cantitatea de electricitate a fiecăruia
dintre corpuri
F1,2
Ο mărimea forţei este invers
+Q
proporţională cu pătratul distanţei
r1, 2 dintre centrele corpurilor
+Q Ο mărimea forţei depinde de
1
2 natura mediului în care sunt plasate
corpurile
Ο forţa are direcţia dreptei ce
uneşte centrele corpurilor
Ο forţa este de atracţie dacă
sarcinile corpurilor au semne opuse, sau de respingere în caz
contrar
Toate aceste proprietăţi pot fi reprezentate prin următoarea
relaţie matematică:
q1q2 r1,2
F1,2 = k
r12,2 r1,2
Constanta de proporţionalitate k depinde de natura mediului în care
sunt plasate corpurile. În Sistemul Internaţional constanta de
proporţionalitate are forma:
 1
k =
4πε
unde ε se numeşte permitivitatea electrică absolută a
mediului. Permitivitatea electrică se măsoară în F/m (farad pe
metru). Permitivitatea electrică absolută a vidului are valoarea:
ε o = 8,856 F/m

Un mod uzual de a exprima permitivitatea electrică a unui

mediu este acela de a arăta de câte ori este aceasta mai mare
decât permitivitatea vidului, conform relaţiei:
ε = εr εo
unde ε r se numeşte permitivitate electrică relativă a mediului
considerat.

INTENSITATEA CÂMPULUI ELECTRIC

Să ne imaginăm următorul experiment:

Ο aducem într-o zonă vidă a spaţiului un corp electrizat şi
observăm, în acest caz, că asupra corpului nu acţionează forţe
electrice.
Ο dacă aducem în apropiere un al doilea corp electrizat, vedem
că de această dată asupra corpurilor se exercită forţe electrice,
deşi corpurile nu vin în contact direct.
Concluzia este că: prezenţa sarcinii electrice într-un punct din
spaţiu, determină modificarea proprietăţilor fizice ale spaţiului
înconjurător. Spaţiul cu proprietăţi fizice modificate din preajma
corpurilor încărcate electric a primit denumirea de câmp electric,
reprezentând şi el o formă de existenţă a materiei.
Experimentul descris anterior oferă şi o soluţie în ceea ce
priveşte modalitatea de a măsura câmpul electric:
Ο măsurăm mai întâi forţa care acţionează asupra celui de-al
doilea corp electrizat (denumit corp de probă)
Ο împărţim apoi valoarea forţei la cantitatea de electricitate a
corpului de probă.
Definim astfel o mărime fizică vectorială, independentă de
corpul de probă, care caracterizează câmpul electric generat de un
corp electrizat într-un punct al
E mediului înconjurător. Această
mărime fizică se numeşte
r

+Q
intensitatea câmpului electric, se notează cu simbolul E şi are
relaţia de definiţie:
F
E( r ) =
q proba
adică: intensitatea câmpului electric într-un punct din spaţiu este
mărimea fizică vectorială numeric egală cu forţa ce acţionează
asupra unui corp de probă cu sarcină electrică egală cu unitatea,
adus în acel punct.
În Sistemul Internaţional intensitatea câmpului electric se
măsoară în volt pe metru:
<E> SI = V/m

Reprezentarea grafică a câmpului electric se face utilizând

liniile de câmp. Acestea se definesc după cum urmează:
Ο sunt tangente în fiecare punct la vectorul intensitatea
câmpului electric
Ο sunt orientate în acelaşi sens cu vectorul intensitate
Ο numărul de linii de câmp trasate pe unitatea de suprafaţă
este proporţional cu valoarea intensităţii câmpului electric.

CÂMPUL ELECTRIC AL SARCINII

PUNCTIFORME

Dacă dimensiunile geometrice ale corpului electrizat sunt foarte

mici în comparaţie cu distanţa la care observăm câmpul său
electric, corpul poate fi aproximat cu un punct material, denumit
sarcină electrică punctiformă.
Fie o sarcină electrică punctiformă qp având vectorul de poziţie
r0 şi un punct din spaţiu cu vectorul de poziţie r. Dacă aducem în
acest al doilea punct o sarcină de probă punctiformă q, putem scrie,
conform legii lui Coulomb, expresia forţei ce acţionează asupra
sarcinii de probă:
1 qq p r − rp
Fproba =
q 4 πε r − r 2
r − rp
p

rp- Utilizând definiţia intensităţii câmpului

r r electric rezultă:
r Fproba 1 q r − rp
p
E(r) E( r ) = =
qp 4 πε r − r 2
r − rp
p
 Aceasta este expresia vectorului
intensitatea câmpului electric al unei
sarcini electrice punctiforme. Un
asemenea tip de câmp este denumit
câmp cu simetrie radială deoarece
+ valoarea intensităţii câmpului:
+ 1 q
E ( r) =
4 πε r − r 2
p

depinde doar de distanţa de la sarcina q

la punctul considerat, şi nu de orientarea
acestei distanţe:
E(r) = E( r-ro ) = E(d)
Rezultă de aici că în toate punctele unei suprafeţe sferice,
concentrice cu sarcina q, intensitatea
4
câmpului electric are aceeaşi valoare
3 numerică. În plus, vectorul intensitate este
2
orientat paralel cu raza sferei.
Reprezentarea prin linii de câmp are
1
aspectul unui număr de drepte ce se
0 intersectează în punctul în care se află
0 0.5 1 1.5 2 2.5
sarcina punctiformă. Sensul liniilor de câmp
Raportu l E/E0 în funcţie este orientat spre exterior dacă sarcina q
deraportul d/d0
este pozitivă, respectiv spre interior în caz
contrar.
Intensitatea câmpului electric scade invers proporţional cu
pătratul distanţei până la sarcina electrică care-l generează.

DISTRIBUŢII DE SARCINĂ ELECTRICĂ

Să ne imaginăm un sistem format din două sfere electrizate,

aşezate la o distanţă oarecare. Sarcina electrică a fiecărei sfere este
un multiplu al sarcinii elementare. Deoarece valoarea sarcinii
elementare este extrem de mică în comparaţie cu sarcina electrică
care poate fi pusă în evidenţă prin metode experimentale obişnuite,
rezultă că sarcinile totale ale sferelor sunt constituite dintr-un
număr imens de sarcini electrice elementare. Astfel, dacă o sarcină
electrică de 1,6 µ C s-ar distribui uniform într-un volum de 1 m3,
fiecare dintre cei un miliard de milimetri cubi ai acestui volum ar
conţine câte 10000 de sarcini electrice elementare. În aceste
condiţii putem descrie repartizarea sarcinii printr-o funcţie
matematică continuă, deşi din punct de vedere microscopic
repartizarea sarcinii se face discontinuu. Vorbim în acest caz de o
distribuţie continuă de sarcină electrică. Distribuţiile continue
de sarcină sunt caracterizate de mărimea fizică scalară denumită
densitate de sarcină electrică. Relaţia de definiţie a densităţii de
sarcină electrică este următoarea:
dq
ρ( r ) =
dV
r- M
q2 adică: densitatea volumică de
r2
sarcină este mărimea fizică
r2 r r-
r1 scalară numeric egală cu
O cantitatea de electricitate
r1q conţinută în unitatea de volum.
1 Unitatea de măsură a
densităţii volumice de sarcină se
3
numeşte C/m (coulomb pe metru cub).
Revenind cu discuţia la sistemul celor două sfere electrizate, ne
putem pune problema de a determina intensitatea câmpului electric
într-un punct M, situat la distanţe mari faţă de cele două sfere. În
acest caz putem considera cele două sfere ca două corpuri
electrizate punctiforme, ocupând poziţii bine determinate în spaţiu.
Această aproximaţie a realităţii nu mai corespunde unei distribuţii
continue de sarcină, ci unei distribuţii discrete de sarcină
electrică, care nu mai poate fi descrisă de o funcţie matematică
continuă.
Calculul intensităţii câmpului electric se poate face în modul
următor:
Ο presupunem că aducem în punctul M o sarcină de probă
Ο asupra acesteia vor acţiona simultan două forţe coulombiene:
1 q p q1 r − r1
F1 =
4 πε r − r1 2 r − r1
1 q p q2 r − r2
F2 =
4 πε r − r2 2 r − r2
Ο rezultanta acestor forţe este:
F = F1 + F2
Ο intensitatea se calculează, conform definiţiei, ca raportul dintre
forţa electrică rezultantă şi cantitatea de electricitate conţinută de
sarcina de probă:
F 1 q1 r − r1 1 q2 r − r2
E( r ) = = +
q p 4 πε r − r1 r − r1 4 πε r − r2 r − r2
2 2

Comparând expresia obţinută cu expresia intensităţii câmpului

electric generat de o sarcină punctiformă, obţinem:
E = E1 + E2
Generalizând pentru o distribuţie discretă, formată din n sarcini
punctiforme, se găseşte relaţia:
n n
1 qi r − ri
E( r ) = ∑ Ei = ∑
i =1 i =1 4πε r − ri
2
r − ri
Această expresie reprezintă formularea matematică a
teoremei de superpoziţie, care se enunţă astfel: într-un punct din
spaţiu, aflat în vecinătatea unei distribuţii de sarcini electrice
discrete, intensitatea câmpului electric este dată de suma
vectorială a intensităţilor câmpurilor electrice generate de fiecare
dintre sarcinile distribuţiei în acel punct.
Să discutăm acum
d modalitatea prin care se poate
d
V q afla intensitatea câmpului electric
ro - al unei distribuţii continue de
r M sarcină. Vom considera pentru
V
d aceasta un corp macroscopic,
r r E electrizat, caracterizat de
o
densitatea volumică de sarcină
ρ(r). În continuare procedăm
astfel:
Ο împărţim volumul corpului electrizat în părţi de mici
dimensiuni (elemente de volum)
Ο calculăm sarcina electrică conţinută de un element de volum:
dq = ρ(r) dV
Ο aflăm intensitatea câmpului electric individual pe care-l
determină în punctul M un anumit element de volum:
1 dq r0 − r
dE( r0 ) =
4 πε r0 − r r0 − r
2

Ο adunăm contribuţiile tuturor elementelor de volum:

1 ρ( r ) r0 − r
E( r0 ) = ∫ dV
V
4 πε r0 − r 2 r0 − r
Cu această relaţie putem calcula, în principiu, intensitatea
câmpului electric în orice punct din vecinătatea oricărui corp
electrizat.

FLUXUL INTENSITĂŢII CÂMPULUI ELECTRIC

TEOREMA LUI GAUSS PENTRU MEDII
OMOGENE
 Să considerăm un câmp electric reprezentat prin linii de câmp
şi două suprafeţe S şi S' (ca în figura alăturată). Ce au în comun cele
două suprafeţe?
S După cum se poate constata nici
mărimea suprafeţelor, nici orientarea
S' lor nu sunt asemănătoare, dar, în
schimb, ele sunt traversate de acelaşi
număr de linii de câmp. Spunem în
acest caz că fluxul intensităţii
câmpului electric prin cele două suprafeţe este egal. Ca
reprezentare intuitivă fluxul intensităţii câmpului electric printr-o
suprafaţă dată este egal cu numărul de linii de câmp ce traversează
suprafaţa. Este evident că acest număr este cu atât mai mare cu
cât:
Ο numărul de linii de câmp aflate în zona suprafeţei este mai
mare (adică cu cât intensitatea câmpului electric este mai mare)
Ο mărimea suprafeţei este mai mare
Ο suprafaţa este astfel aşezată încât să intercepteze un număr
mai mare de linii de câmp
Putem sintetiza aceste observaţii în următoarea formulă
matematică:
dΨ = E ds cos(α)
unde:
Ο dΨ este fluxul intensităţii câmpului
d α
electric prin suprafaţa elementară ds,
s suprafaţă suficient de mică pentru a putea
E considera că intensitatea câmpului electric
are aceeaşi valoare şi formează acelaşi unghi
cu normala la suprafaţă în toate punctele
acesteia
Ο ds este aria suprafeţei considerate
Ο α este unghiul dintre normala la suprafaţă şi vectorul
intensitatea câmpului electric
Un mod mai compact de a scrie
d relaţia precedentă este următorul:
E dΨ= E⋅ ds
s
adică: fluxul intensităţii câmpului
electric printr-o suprafaţă
E elementară este dat de produsul
E scalar dintre vectorul intensitatea
E
E câmpului electric şi vectorul
suprafaţă.
 Pentru a calcula fluxul intensităţii câmpului electric printr-o
suprafaţă oarecare, este suficient s-o împărţim în mici suprafeţe
elementare, să calculăm fluxul prin fiecare dintre acestea şi să
însumăm rezultatele:
Ψ = ∫ E ⋅ ds
S

Să presupunem în
continuare că avem la
dispoziţie o sarcină
electrică punctiformă şi
q
o suprafaţă închisă.
Dacă plasăm sarcina
S' q în interiorul
suprafeţei, observăm că
S toate liniile de câmp
străpung suprafaţa în
câte un singur punct,
ieşind apoi în afara ei.
Prin urmare, fluxul
intensităţii câmpului
electric este egal cu totalitatea liniilor de câmp generate de sarcina
q. Mai mult, dacă considerăm o altă suprafaţă S' ce înconjoară
sarcina dar şi suprafaţa S, fluxul prin S' este egal cu fluxul prin S.
Rezultă de aici că fluxul intensităţii câmpului electric, dat de o
sarcină electrică prin suprafaţa închisă ce o înconjoară, nu depinde
nici de forma, nici de mărimea suprafeţei.

Dacă sarcina q este

plasată în afara suprafeţei
q
S închise, observăm că liniile
de câmp fie nu
intersectează suprafaţa, fie
o intersectează de două ori:
o dată la intrare şi o dată la
ieşire. Considerând o linie
de câmp ce părăseşte
suprafaţa ca flux pozitiv, iar
o linie ce intră ca flux
negativ, rezultă că în cazul
nostru fluxul total este nul.
Din cele două situaţii
descrise rezultă o singură concluzie: fluxul intensităţii câmpului
electric printr-o suprafaţă închisă depinde doar de cantitatea de
electricitate conţinută în interiorul suprafeţei, fiind independentă de
forma geometrică şi de dimensiunile suprafeţei. Acesta este
conţinutul teoremei lui Gauss.
Vom încerca în cele ce urmează
ds să facem o demonstraţie
α matematică a teoremei lui
E Gauss.
ds Fie mai întâi sarcina q, din
interiorul suprafeţei închise S.
2
α E
q Obţinem:
2 2
q
dΨ = E ⋅ ds = ds cos α
E 4 πεr 2
d
Ω 1 Deoarece, prin definiţie,
ds α
q elementul de unghi solid este dat
1
1
de relaţia:
ds cos α
dΩ =
r2
putem scrie:
q
dΨ = dΩ
4πε
Prin integrare obţinem:
4π
q q q
Ψ= ∫ 4πε dΩ = 4πε 4 π = ε
0
Fie acum sarcina q plasată în exteriorul suprafeţei închise S.
Avem:
dΨ = E1 ⋅ ds1 + E 2 ⋅ ds 2 = E1ds1 cos α1 + E 2 ds2 cos α 2
sau, ţinând cont că în definiţia elementului de unghi solid intervine
suplementul unghiului α1:
dΨ = − E1ds1 cos ( π − α1 ) + E2 ds2 cos α2
q q
dΨ = − dΩ + dΩ = 0
4 πε 4 πε
Să considerăm acum o distribuţie de sarcini discrete q1, q2,...qn.
Conform teoremei de superpoziţie:
n
E( r ) = ∑ Ei ( r )
i =1
În acest caz formula fluxului intensităţii câmpului electric printr-o
suprafaţă elementară este:
n
dΨ = E ⋅ ds = ∑ E i ( r ) ⋅ ds
i =1
n
dΨ( r ) = ∑ dΨi ( r )
i =1

Integrând pe o suprafaţă închisă, obţinem:

 n
Ψ = ∑ Ψi
i =1
Deoarece Ψi = qi/ε atunci când sarcina este închisă în interiorul
suprafeţei şi Ψi = 0 atunci când sarcina este în exterior, rezultă:
qint j qint
Ψ=∑ =
j ε ε
Obţinem astfel expresia matematică a legii lui Gauss.

În cazul în care distribuţia

de sarcină este continuă, putem
S exprima sarcina aflată în
interiorul suprafeţei printr-o
integrală:
qint = ∫ ρ( r )dV
V

V Atribuind densităţii superficiale

dV de sarcină o valoare nulă în
afara volumului corpului
electrizat, putem extinde
integrarea la întreg volumul
VS mărginit de suprafaţa S:
qint = ∫ ρ( r )dV
VS

Utilizând şi relaţia matematică

de definiţie a fluxului intensităţii câmpului electric, putem rescrie
teorema lui Gauss sub forma integrală:
ρ( r )
∫ E ⋅ ds = ∫ ε
dV
S VS

Făcând apel la teorema Gauss-Ostrogradski (sau relaţia flux-

divergenţă), putem scrie:
∫ E ⋅ ds = ∫ ( ∇⋅ E)dV
S VS

Înlocuind în expresia teoremei lui Gauss, se obţine:

 ρ( r ) 
∫  ∇ ⋅ E − ε 
dV = 0
VS

sau:
ρ( r )
∇⋅ E( r ) =
ε

Această relaţie reprezintă expresia matematică a teoremei lui

Gauss sub formă locală, al cărei enunţ este următorul: divergenţa
intensităţii câmpului electric este proporţională cu densitatea
volumică de sarcină.
 LUCRUL MECANIC ÎN CÂMPUL ELECTRIC AL
UNEI SARCINI PUNCTIFORME
ENERGIA POTENŢIALĂ A UNUI SISTEM DE
DOUĂ SARCINI PUNCTIFORME

Ne propunem să studiem un sistem de două sarcini electrice

punctiforme: q şi q'. Sarcina q este fixă, în timp ce sarcina q' se
deplasează de-a lungul traiectoriei (C), din punctul M în punctul N.

d A
A r 'α F
rA'
r '
q F r
q
q
A '
A
rA
Fie un punct oarecare A al traiectoriei (C), având vectorul de
poziţie r. Forţa electrostatică ce acţionează asupra sarcinii q', în
punctul A este:
qq' r
F= 2
⋅
4 πε r r
Putem observa cu uşurinţă că atât valoarea, cât şi orientarea forţei
F variază de-a lungul curbei (C).
Dorim să calculăm lucrul mecanic pe care-l face forţa
electrostatică la deplasarea sarcinii q' din M în N. Deoarece forţa F
este variabilă este necesar să împărţim traiectoria în porţiuni
elementare, astfel încât, de-a lungul lor, să putem folosi
aproximaţiile:
Ο fiecare porţiune elementară poate fi considerată un segment
de dreaptă
Ο forţa electrostatică este constantă ca valoare sau ca orientare
pe fiecare porţiune elementară
În aceste condiţii lucrul mecanic elementar efectuat de forţa F,
în cursul deplasării AA' este:
dL = F( r ) ⋅ AA' cos α = F( r ) ⋅ dr
sau:
 qq' r
dL = ⋅ dr
4 πεr 2 r
Observăm că:
r2 = r ⋅r ⇒
( ) = d ( r ⋅ r) = r ⋅ dr + dr ⋅ r = 2r ⋅ dr
d r 2
⇒

r ⋅ dr 1 d( r )
2  
 1   1
= = −d   = −d  
r3
2 r 3
( r ) 
2
1
2 r
 
Rezultă:
qq'  1
dL = − d 
4 πε  r 
Lucrul mecanic total se calculează prin însumarea valorilor obţinute
pe toate porţiunile elementare:
rN r
qq'  1 qq' 1 N
L MN = − ∫ d  = −
rM
4 πε  r  4 πε r r M
sau:
qq'  1 1
L MN =  − 
4 πε  rM rN 
deci: lucrul mecanic efectuat de forţa electrostatică la deplasarea
relativă a două sarcini electrice punctiforme este proporţional cu
cantitatea de electricitate a fiecăreia dintre sarcini, cu diferenţa
între inversele distanţelor, iniţială şi finală, dintre sarcini, depinzând
totodată de proprietăţile electrice ale mediului în care se află
sarcinile. Lucrul mecanic nu depinde nici de forma traiectoriei
urmate de sarcini, nici de legea de mişcare a acestora pe
traiectorie.
Această ultimă proprietate a lucrului mecanic ne arată că forţa
electrostatică este o forţă conservativă, iar câmpul electrostatic un
câmp conservativ. După cum se ştie, într-un câmp conservativ este
posibilă definirea unei energii potenţiale, a cărei valoare
caracterizează sistemele de corpuri care interacţionează prin
respectiva forţă conservativă. Se ştie de asemenea că în general
variaţia de energie potenţială este definită ca lucrul mecanic, luat
cu semn schimbat, efectuat la schimbarea configuraţiei sistemului
de corpuri, de către forţele conservative prin care interacţionează
acestea:
Wfinal − Winitial = −L
Dacă aplicăm această definiţie sistemului format din sarcinile q şi q',
rezultă:
qq'  1 1
WN − WM = −  − 
4 πε  rM rN 
sau:
qq ' qq '
WN − = WM −
4 πε rN 4 πε rM
Cum cele două configuraţii , în care sarcinile sunt separate prin
distanţele rN, respectiv rM, sunt configuraţii oarecare, rezultă:
qq '
WN − = const.
4πε r
sau:
qq '
WN = + const.
4πε r
deci: energia potenţială a unui sistem format din două sarcini
electrice punctiforme este proporţională cu cantitatea de
electricitate a fiecăreia dintre ele, invers proporţională cu distanţa
dintre ele şi depinde de proprietăţile electrice ale mediului, fiind
definită până la o constantă aditivă arbitrară.
Prin operaţia denumită etalonare se poate fixa o valoare
constantei arbitrare. Astfel considerând că energia potenţială a
sistemului de sarcini este nulă dacă distanţa dintre ele este foarte
mare:
W(∞) = 0
rezultă:
qq '
W ( r) =
4πε r
Dacă vectorii de poziţie ai celor două
q sarcini sunt r1, respectiv r2, obţinem:
r qq '
q ' W1,2 =
4 πε r2 − r1
r Mai putem observa că:
r
Ο energia potenţială a unui sistem de
2
1 sarcini este o măsură a lucrului mecanic făcut
pentru a stabili configuraţia respectivă,
sarcinile aflându-se iniţial la distanţă foarte mare una de alta
Ο energia potenţială este o mărime care descrie întreg sistemul
de sarcini împreună cu mediul în care se găsesc acestea, şi nu
doar una sau alta dintre sarcini.

POTENŢIALUL ELECTRIC

Să studiem o distribuţie de sarcini electrice. Putem face

afirmaţiile:
 Ο distribuţia de sarcini determină existenţa unui câmp
electrostatic
Ο câmpul electrostatic determină forţa ce acţionează asupra
unei sarcini de probă, adusă într-un punct oarecare al câmpului
Ο această forţă face lucru mecanic la aducerea sarcinii în
punctul considerat
Ο lucrul mecanic efectuat nu depinde de traiectoria urmată şi de
legea de mişcare a sarcinii de probă, dar depinde de poziţia iniţială
şi finală a acesteia în raport cu distribuţia de sarcină considerată
Ο prin urmare, lucrul mecanic efectuat este doar o măsură a
interacţiunii dintre sarcina de probă şi sarcinile electrice din
sistem, conform relaţiei:
( rN ) ( rN )
L MN = ∫ F( r) ⋅ dr = ∫ q p E( r ) ⋅ dr
( rM ) ( rM )
sau:
( rN )
L MN = q p ∫ E( r) ⋅ dr
( rM )
Ο dacă facem raportul dintre lucrul mecanic şi cantitatea de
electricitate a sarcinii de probă, se obţine o mărime care
caracterizează doar câmpul electrostatic al distribuţiei de sarcini:
( rN )
L
U MN = MN = ∫ E( r ) ⋅ dr
qp ( rM )
deci: tensiunea electrică între două puncte ale unui câmp
electrostatic este mărimea fizică scalară, numeric egală cu lucrul
mecanic efectuat la deplasarea unităţii de sarcină electrică între
cele două puncte ale câmpului.
În Sistemul Internaţional de unităţi de măsură unitatea de
măsură a tensiunii electrice este denumită volt:
1 V = 1 J/1 C (volt = joule/coulomb)
Să alegem un punct de referinţă R. Pentru
N că lucrul mecanic nu depinde de forma
drumului urmat de corpul de probă, rezultă
că:
LMAN = LMRN = LMR + LRN
R Inversând sensul deplasării corpului, lucrul
A
mecanic îşi modifică semnul:
LMR = -LRM
Rezultă:
M
LMAN = -LRM + LRN
sau:
UMN = LMAN/qp = LRN/qp - LRM/qp
 Să considerăm acum că punctul de referinţă R se află la
distanţă foarte mare faţă de distribuţia de sarcini. În acest caz lucrul
mecanic LRN sau LRM reprezintă lucrul mecanic necesar constituirii şi
aducerii într-o anumită configuraţie a sistemului fizic format din
distribuţia de sarcini şi corpul de probă. Cu alte cuvinte, acest lucru
mecanic reprezintă energia potenţială a acestui sistem fizic, luată
cu semn schimbat:
LRN = -WN ; LRM = -WM

Rezultă:
WM WN
U MN = −
qp qp
Putem da următoarea definiţie: se numeşte potenţial electric
generat de o distribuţie de sarcini într-un punct din spaţiu, mărimea
fizică scalară numeric egală cu energia potenţială a sistemului
format din distribuţia de sarcini şi unitatea de sarcină electrică
plasată în acel punct:
W
V ( r) =
qp
Conform acestei definiţii:
UMN = VM - VN
sau:
( rN )
V M −VN = ∫ E( r ) ⋅ dr
( rM )
Unitatea de măsură a potenţialului electric este aceeaşi cu
unitatea de măsură a tensiunii electrice.
Vom discuta în cele ce urmează câteva cazuri particulare de
distribuţii de sarcină electrică.

Potenţialul sarcinii punctiforme

Fie sarcina punctiformă q, caracterizată de

M vectorul de poziţie r0.
r-
q r0 Fie un punct M, cu vectorul de poziţie r.
Dacă aducem în punctul M o sarcină de probă
r
r qp, energia potenţială a sistemului ce se formează
0
este:
qq p
O W=
4 πε r − r0
Conform definiţiei potenţialului, se poate scrie:
 W q
V ( r ; q , r0 ) = =
q p 4 πε r − r0
Rezultă de aici că potenţialul sarcinii q are o simetrie sferică, adică
toate punctele din spaţiu situate la aceeaşi distanţă de sarcina q au
acelaşi potenţial. Locul geometric al acestor puncte (o sferă de rază
egală cu distanţa până la sarcină) formează aşa-numita suprafaţă
echipotenţială.

Potenţialul distribuţiei discrete de

sarcină

Fie o distribuţie discretă de

M sarcini, constituită din sarcinile
r-r1 punctiforme q1 şi q2 (având vectorii
de poziţie r1, respectiv r2). Fie şi
q1
r-r2 punctul M cu vectorul de poziţie r.
Aducând o sarcină de probă qp
r de la infinit în punctul M, se face un
r0
q2 lucru mecanic:
( rM )
L = ∫ q p E( r ) ⋅ dr
( ∞)

O Conform teoremei de superpoziţie a

intensităţii câmpului electric:
E(r) = E1 (r) + E2 (r)
Deci:

( rM ) ( rM )
L = ∫ q p E1( r) ⋅ dr + ∫ q p E2 ( r ) ⋅ dr = L 1 + L 2
( ∞) ( ∞)
Observăm că lucrul mecanic total este suma dintre lucrul mecanic
efectuat în câmpul generat de q1 (independent de prezenţa sarcinii
q2) şi lucrul mecanic în câmpul lui q2 (deasemenea independent de
prezenţa lui q1). Deoarece sarcina de probă este adusă dintr-un
punct de referinţă situat la infinit, rezultă că relaţia anterioară este
echivalentă cu următoarea relaţie între energiile potenţiale:
-W = -W1 - W2
Împărţind la cantitatea de electricitate a sarcinii de probă obţinem:
V ( r ; q1 , q2 , r1 , r2 ) = V1 ( r ; q1 , r1 ) + V2 ( r ; q2 , r2 )
Dacă generalizăm pentru un sistem format din n sarcini
discrete, obţinem:
 V ( r ; q1 , q2 ....q n , r1 , r2 .... rn ) = V1 ( r ; q1 , r1 ) +V2 ( r ; q2 , r2 ) +.....+Vn ( r ; qn , rn )
n
qi
V ( r ; q1 , q2 ....q n , r1 , r2 .... rn ) = ∑
i =1 4 πε ri − r0

deci: potenţialul electric generat de o distribuţie discretă de sarcini

electrice într-un punct al spaţiului este dat de suma algebrică a
potenţialelor electrice pe care le generează fiecare dintre sarcinile
distribuţiei, independent de prezenţa celorlalte, în acel punct.
Acest enunţ, ca şi formula matematică corespunzătoare,
poartă denumirea de teorema de superpoziţie a potenţialului
electric.

Potenţialul distribuţiei continue de

sarcini

Pentru a calcula potenţialul unei

dV, distribuţii continue de sarcini,
dq procedăm în modul următor:
Ο împărţim corpul electrizat în
r- elemente de volum
r Ο calculăm sarcina electrică a
V r
r 0 M fiecărui element de volum
0
dq = ρ(r)dV
Ο calculăm potenţialul generat de
fiecare element de volum în punctul
M:
dq ( r )
dV ( r0 ) =
4 πε r0 − r
Ο adunăm, conform teoremei de superpoziţie, potenţialele date
de toate elementele de volum:
ρ( r )
V r = dV ( 0) ∫ 4 πε r0 − r
(V)
Relaţia anterioară exprimă potenţialul unei distribuţii continue de
sarcină.
 LEGĂTURA ÎNTRE VECTORUL INTENSITATEA
CÂMPULUI ELECTRIC ŞI POTENŢIALUL
ELECTRIC PROBLEMA GENERALĂ A
ELECTROSTATICII

Potenţialul electric V este o mărime care poate fi utilizată

pentru a descrie cantitativ câmpul electric, la fel ca şi vectorul
intensitatea câmpului electric E. Evident, cele două mărimi fizice nu
pot fi independente, deoarece se referă la acelaşi fenomen fizic.
Am arătat deja că:
( rN )
V M − VN = ∫ E( r ) ⋅ dr
( rM )
Această relaţie poartă numele de relaţia integrală de legătură
între intensitatea câmpului electric şi potenţialul electric.
Pe de altă parte, mai putem observa că:
Ο deoarece forţele electrostatice sunt forţe conservative,
potenţialul electric este din punct de vedere matematic o funcţie
care admite diferenţială totală exactă:
VN
V M − VN = − ∫ dV ( r )
VM

cu:
∂V ∂V ∂V
dV ( r ) = dV ( x , y , z ) = dx + dy + dz
∂x ∂y ∂z
Ο gradientul potenţialului este definit prin relaţia:
∂V ∂V ∂V
∇V ( r ) = i +j +k
∂x ∂y ∂z
Ο produsul scalar dintre gradientul potenţialului şi diferenţiala
vectorului de poziţie are expresia:
 ∂V ∂V ∂V  ∂V ∂V ∂V
∇V ( r ) ⋅ dr = i +j +k  ⋅ ( idx + jdy + kdz ) = dx + dy + dz
 ∂x ∂y ∂z  ∂x ∂y ∂z

Ο în aceste condiţii putem scrie:

( rN )
V M − VN = − ∫ ∇V ( r) ⋅ dr
( rM )
Ο cu ajutorul relaţiei integrale între intensitatea câmpului
electric şi potenţial, rezultă:
( rN )
∫ ( E( r) + ∇V ( r ) ) ⋅ dr = 0
( rM )
sau:
E( r ) = −∇V ( r )
Această formulă este numită relaţia diferenţială sau locală de
legătură între intensitatea câmpului electric şi potenţial.
Putem enunţa: vectorul intensitatea câmpului electric este egal cu
gradientul potenţialului electric, luat cu semn schimbat.
În concluzie: dacă cunoaştem expresia intensităţii câmpului
electric, putem afla prin integrare diferenţa de potenţial între
oricare două puncte ale câmpului, iar dacă cunoaştem expresia
potenţialului electric, putem, calculându-i gradientul, găsi
intensitatea câmpului electric.
Aşa cum am arătat anterior, legea lui Coulomb are două
caracteristici principale:
1* Forţa de interacţie între două sarcini punctiforme este
invers proporţională cu pătratul distanţei dintre ele
2* Forţa de interacţie este orientată de-a lungul dreptei ce
uneşte sarcinile
Consecinţele acestor două proprietăţi sunt:
1* Fluxul intensităţii câmpului electric printr-o suprafaţă
închisă este proporţional cu cantitatea de electricitate
conţinută în interiorul suprafeţei:
ρ( r )
∇⋅ E( r ) =
ε
2* Forţele electrostatice sunt forţe conservative (câmpul
electrostatic are caracter potenţial):
E( r ) = −∇V ( r )
Dacă înlocuim în prima ecuaţie intensitatea câmpului electric
prin gradientul potenţialului, obţinem:
ρ( r )  ∂V ∂V ∂V   ∂V ∂V ∂V 
= −∇( ∇V ( r ) ) = − i +j +k  ⋅ i +j +k 
ε  ∂x ∂y ∂z   ∂x ∂y ∂z 
sau:
ρ( r ) ∂2V ∂2V ∂2V
=− 2 − 2 − 2
ε ∂x ∂y ∂z
Utilizând notaţia:
∂2 ∂2 ∂2
2
+ 2
+ 2
= ∇2 (opera torul lui Laplace)
∂x ∂y ∂z
obţinem:
ρ( r )
∇2 V = -
ε
Această ecuaţie este numită ecuaţia lui Poisson şi este o
consecinţă a ambelor proprietăţi ale forţei coulombiene.

Calculând rotorul intensităţii câmpului electric obţinem:

 i j k
∂ ∂ ∂
∇× E = −∇ ×( ∇V ) = −
∂x ∂y ∂z
∂V ∂V ∂V
∂x ∂y ∂z
sau:
 ∂2V ∂2V   ∂2V ∂2V   ∂2V ∂2V 
∇× E = −i −  − j −  − k  −  =0
 ∂y∂z ∂z∂y   ∂z∂x ∂x∂z   ∂x∂y ∂y∂x 
(derivatele mixte de ordinul al doilea au valori egale indiferent de
ordinea de derivare deoarece potenţialul electric admite diferenţială
totală exactă).

Rezultă că perechea de proprietăţi ale forţei coulombiene se

regăseşte într-o pereche de ecuaţii diferenţiale cu derivate parţiale
de ordinul întâi, care privesc vectorul intensitatea câmpului electric:
∇ ⋅ E = ( )
 ρr
 ε

 ∇ × E = 0
sau într-o singură ecuaţie cu derivate parţiale de ordinul al doilea,
care se referă la potenţialul electric:
ρ( r )
∇2 V = -
ε
Rezolvând primele două ecuaţii sau pe cea de-a treia, în condiţiile în
care cunoaştem repartizarea sarcinii electrice în interiorul
domeniului de integrare, precum şi valorile câmpului electric sau ale
potenţialului, ca şi primele derivate ale acestora, pe frontiera
domeniului de integrare, obţinem soluţia problemei generale a
electrostaticii. Teoria matematică ne asigură că această soluţie
există şi este unică.

ENERGIA CÂMPULUI ELECTROSTATIC

Să încercăm mai întâi să aflăm energia potenţială a unei

distribuţii de sarcini.
Cel mai simplu sistem de sarcini electrice este cel format din
două sarcini electrice punctiforme: q1 şi q2. În cazul acestui sistem
simplu am determinat deja valoarea energiei potenţiale:
q1q2
W1,2 =
4 πε r2 − r1
Putem scrie şi:
 1 q2 q1 
W1,2 =  q1 + q2 
2  4 πε r1 − r2 4 πε r2 − r1 
sau:
1
W1,2 = ( q V ( r ; q , r ) + q2V1( r2 ; q 1 , r1 ) )
2 1 2 1 2 2
Această expresie poate fi generalizată cu uşurinţă pentru a
reprezenta energia potenţială a oricărei distribuţii de sarcini
discrete. Conform teoremei de superpoziţie, interacţiunea a două
sarcini oarecare aparţinând distribuţiei poate fi luată în considerare
independent de prezenţa celorlalte sarcini. Urmează că energia
potenţială a sistemului de sarcini este dată de suma energiilor
potenţiale ale tuturor perechilor ce pot fi formate cu sarcinile
distribuţiei. Astfel pentru un sistem format din trei sarcini
punctiforme obţinem:
1 1 1
W= ( q1V2 + q2V1 ) + ( q2V3 + q3V2 ) + ( q3V1 + q1V3 )
2 2 2
În cazul general avem:
n  n
n n
1  n
 1
1
( ) ( )
W = ∑ ∑ qVi j ri ; q,j rj = ∑ qi  ∑ Vj ri ; q,j rj  = ∑ qVi ( ri )
2 i= 1 j= 1 2 i= 1  j= 1  2 i= 1
j≠ i  j≠ i 
adică: energia potenţială electrostatică a unei distribuţii de sarcini
discrete este numeric egală cu semisuma produselor dintre
cantitatea de electricitate a fiecărei sarcini şi potenţialul electric
determinat de restul sarcinilor în punctul ocupat de aceasta.
Pentru a afla energia potenţială a
unei distribuţii continue de sarcină
dV1
electrică este suficient să împărţim
dV2
volumul corpului electrizat în elemente
de volum, pe care le putem considera
r ca sarcini punctiforme. Sarcina unui
element de volum este:
1 r dq(r) = ρ(r) dV
2 iar expresia energiei potenţiale se
poate scrie astfel:
1
W = ∫ ρ( r )V ( r ) d V
2V
Formula obţinută creează impresia că energia potenţială a
acestei distribuţii de sarcină este repartizată doar în interiorul
corpului electrizat. În realitate această impresie este falsă, aşa cum
demonstrăm în continuare:
 Ο în primul rând putem observa că deoarece în afara corpului
electrizat ρ(r) = 0, integrarea se poate extinde la tot spaţiul:
1
W = ∫ ρ ( r) V ( r) dV
2 to t
s p a tiu l
Ο apoi putem prelucra integrandul după cum urmează:
ρ  ∂E ∂E y ∂E z 
∇⋅ E = ⇒ ρ = ε x + + 
ε  ∂x ∂y ∂z 
 ∂E x ∂E y ∂E z 
ρV = εV +V +V 
 ∂x ∂y ∂z 
ρV  ∂ ∂V   ∂ ∂V   ∂ ∂V 
ε
=  (VE x ) − E x
 ∂x ∂x
 +
  ∂y
VE y − E y (
∂y   ∂z
)
 +  (VE z ) − E z 
∂z 
ρV ∂ ∂ ∂  ∂V ∂V ∂V 
ε
=
∂x
( VE x ) + (
∂y
)
VE y +
∂z
( (
VE z ) − iE x + jE y + kE z ⋅  i
 ∂x
+j
∂y
+k 
∂z 
)
ρV
= ∇⋅ ( VE) − E ⋅∇V
ε
ρV
E = −∇ V ⇒ = ∇⋅ ( VE) + E 2
ε
Ο rezultă:
1
[ ]
W = ∫ ε ∇ ⋅ ( VE) + E2 dV
2 to t
s p a tiu l
sau:
ε ε E2
W = ∫ ∇ ⋅ ( VE ) d V + ∫ d V
2 t o t t o t2
s p a tiu l s p a tiu l

Ο conform relaţiei matematice între flux şi divergenţă:

ε ε
∫2 ∇ ⋅ ( VE) dV = 2 ∫ VE⋅ds
to t s u p r a fa ta
s p a t i u l d e n l ai t i n f i
Ο deoarece la distanţa foarte mare distribuţia de sarcină este
echivalentă unei sarcini punctiforme q, atunci pe suprafaţa de la
infinit putem scrie:
q q q2
∫ V E ⋅ds ≈ rlim
2
4π r ≈ lim 2 = 0
→ ∞ 4 π εr 4 π εr 2 r → ∞ 4π ε r
su p ra fa ta
d e la innfiit
Ο ne rămâne în final:
ε E2
W= ∫ 2
dV
to t
s p a tiu l
 În concluzie: deoarece câmpul electric al distribuţiei de sarcină
se întinde în tot spaţiul înconjurător, rezultă că energia potenţială a
unui sistem de sarcini este conţinută în tot spaţiul în care există
câmp electric.
Mărimea fizică care descrie repartizarea spaţială locală a
energiei potenţiale se numeşte densitatea de energie a
câmpului electrostatic şi are expresia:
εE 2
we =
2
Ea reprezintă cantitatea de energie potenţială conţinută în unitatea
de volum a câmpului electrostatic. Putem enunţa: densitatea de
energie a câmpului electrostatic este proporţională cu pătratul
intensităţii câmpului electric şi depinde de proprietăţile electrice ale
mediului.

APLICAŢII
Câmpul electric al unui inel încărcat
electric

Fie un inel circular de rază R, încărcat cu sarcina electrică q,

distribuită uniform. În această situaţie, repartizarea sarcinii este
descrisă de o mărime constantă, densitatea liniară de sarcină:
q
λ=
2 πR
Fie un sistem de coordonate cu
r originea în centrul inelului şi un
α punct pe axa Oz. Ne propunem să
determinăm valoarea intensităţii
câmpului electric în acest punct.
Pentru aceasta:
Ο împărţim inelul într-un număr
mare de porţiuni elementare
Ο calculăm sarcina electrică a
unei asemenea porţiuni:
dq = λdl = λRdϕ
Ο calculăm intensitatea
câmpului electric generat de porţiunea elementară în punctul ales
pe axa Oz:
 dq r
dE =
4 πε r 2 r
Ο aflăm proiecţiile vectorului dE după axa Oz (dEz) şi în planul
perpendicular acesteia (dE⊥):
dq h
dEz = dE cosα =
4 π εr 2 r
dq R
dE⊥ = dE sin α =
4 π εr 2 r
Ο însumăm contribuţiile tuturor porţiunilor elementare în punctul
de pe axa Oz
Ο observăm că datorită dispunerii simetrice a elementelor de
lungime componentele dE⊥ se vor anula două câte două
(corespunzător situării lor la capetele opuse ale unui diametru)
Ο componentele dEz se sumează astfel:
dq h λRh
E z = ∫ dE z = ∫ 2
=∫ dϕ
4 πε r r 4 πε r 3
Ο deoarece λ, R, h, r şi ε sunt constante, rezultatul integrării va
fi:
λRh qh
Ez = 2π =
( )
3 3
4 πεr 4 πε R 2 + h 2 2

Ο relaţia vectorială corespunzătoare este:

qh
E=
( )
3
4 πε R 2 + h 2 2

Acest câmp electric prezintă următoarele caracteristici:

Ο este perpendicular pe planul inelului
Ο se anulează în centrul inelului: E(0) = 0
Ο se anulează la distanţă foarte mare de inel: h → ∞ ⇒ E → 0
Ο valoarea sa maximă se obţine din condiţia:
dE ( h)
=0 ⇒
(
q R 2 − 2h 2 ) =0
( )
5
dh 4 πε R 2 + h 2 2

rezultând:
R 2 2 3q
h= ⇒ E max =
2 36πεR 2
Ο dacă punem expresia sub forma:
q
E= 3
2
R2  2
4 πε h 1 + 2 
 h 
observăm că atunci când R2/h2 << 1 relaţia se poate aproxima cu:
q
E=
4 πε h 2
Aceasta înseamnă că dacă distanţa de la care facem observarea (h)
este de câteva ori mai mare decât raza inelului, atunci inelul poate
fi aproximat ca sarcină punctiformă.

Câmpul electric al unui disc

încărcat

Fie un disc circular de rază R, încărcat cu sarcina electrică q,

distribuită uniform. În acest caz distribuţia sarcinii poate fi descrisă
prin densitatea superficială de sarcină σ:
q
σ=
πR 2
Dorim să determinăm intensitatea câmpului electric într-un
punct M, situat pe axa de simetrie a discului. Vom proceda astfel:
Ο împărţim discul în inele concentrice de rază r şi lăţime dr
Ο calculăm sarcina electrică a fiecărui inel:
dq = σ ds = σ 2π r dr
Ο calculăm câmpul electric generat de inel în punctul M:
h
dE = dq
( )
3
4 πε r 2 + h 2 2

Ο adunăm contribuţiile tuturor inelelor elementare:

R R
σh σh 2rdr
E =∫ 2 πrdr = ∫
( ) (
4ε 0 r 2 + h 2
)
3 3
0 4 πε r 2 + h 2 2 2

σh  1 1 
E=  − 
2ε  h R 2 + h2 
Rezultă în final:
q   h
E= 1 − 
2 πε R 2  R +h 
2 2

Acest câmp electric prezintă următoarele proprietăţi:

Ο este perpendicular pe suprafaţa discului
Ο la distanţă mică faţă de disc nu depinde de distanţa până
la suprafaţa discului: h → 0 ⇒ E → q/(2πεR2) = constant
Ο la distanţă mare putem scrie:
h 1 R2
= ≈ 1−
R 2 + h2 R2 2h 2
1+
h2
q
rezultând: E=
4 πε h 2
 Deci, privit de la o distanţă h de câteva ori mai mare decât
raza sa, discul se comportă ca o sarcină punctiformă.

Câmpul electric al unui conductor

liniar, foarte lung, încărcat electric

Considerăm un conductor electric rectiliniu, foarte lung,

încărcat cu sarcină electrică.
Distribuţia de sarcină este descrisă prin densitatea liniară de
sarcină, care are valoare constantă de-a lungul conductorului.
Ne propunem să determinăm intensitatea câmpului electric
într-un punct situat la distanţa l faţă de conductor.
Conductorul fiind foarte lung, putem face
q următoarele consideraţii, bazate pe simetria
d sistemului de sarcini:
R Ο valoarea intensităţii câmpului electric
q
este aceeaşi în toate punctele egal
h
x depărtate de conductor
d y E(r) = E(l)
ϕ E Ο vectorul intensitatea câmpului electric
Ez este radial (deci perpendicular pe
conductor)
Dacă utilizăm aceste proprietăţi de
simetrie, putem rezolva problema pe care
ne-am propus-o cu ajutorul teoremei lui
Gauss. Vom proceda astfel:
Ο mai întâi este necesar să ne stabilim o suprafaţă închisă S
pentru calcularea fluxului intensităţii câmpului electric:
Ψ= ∫ E ⋅ ds = ∫ E ⋅ nds
( S) ( S)
Ο fluxul prin orice suprafaţă plană, perpendiculară pe conductor,
este nul, deoarece:
E⋅ n = E cos90° = 0
Ο fluxul printr-o suprafaţă cilindrică, coaxială cu cilindrul, de
înălţime h, poate fi calculat astfel:
∫ E ⋅ nds = ∫ E ( l ) sin 90 ds = ∫ E ( l ) ds


S cil S cil S cil

Ο cum toate punctele acestei suprafeţe cilindrice sunt egal

depărtate faţă de conductorul liniar, intensitatea câmpului electric
este constantă de-a lungul suprafeţei, deci:
∫ E ⋅ nds =E ( l ) ∫ ds = E ( l ) ⋅ 2πlh
S cil S cil
 Ο suprafaţa închisă o vom considera ca fiind formată din
suprafaţa cilindrică la care ataşăm două suprafeţe plane (S1 şi S2)
prin care fluxul este nul:
∫ E ⋅ ds = ∫ E ⋅ ds + ∫ E ⋅ ds + ∫ E ⋅ ds = 2πlhE ( l )
( S) ( S cil ) ( S1 ) ( S2 )
Ο în al doilea rând trebuie calculată sarcina aflată în interiorul
suprafeţei închise
Ο deoarece distribuţia de sarcină este uniformă, rezultă:
q = λh
Ο potrivit teoremei lui Gauss:
q
Ψ=
ε
rezultând de aici:
λ
E ( l) =
2 πε l
Concluzia este aceea că intensitatea câmpului electric generat
de un conductor liniar, foarte lung, este proporţională cu cantitatea
de sarcină electrică distribuită pe unitatea de lungime a
conductorului, invers proporţională cu distanţa până la conductor şi
depinde de natura mediului în care se găseşte conductorul.

Câmpul electric al unei suprafeţe

plane, de mari dimensiuni,
încărcată electric

Fie o suprafaţă plană, de mari dimensiuni, încărcată electric.

Distribuţia sarcinii electrice este descrisă prin densitatea
superficială de sarcină σ, care are valoare constantă în toate
punctele suprafeţei.
Ne propunem să determinăm
S1 intensitatea câmpului electric într-
n S un punct situat la distanţa h faţă de
suprafaţă.
S Se pot face următoarele
2
n consideraţii legate de simetria
E distribuţiei de sarcină:
Ο valoarea intensităţii câmpului
ϕ
electric este aceeaşi în toate
punctele egal depărtate de
E suprafaţă:
h
E(r) = E(h)
 Ο vectorul intensitatea câmpului electric este orientat
perpendicular pe suprafaţă
În aceste condiţii:
Ο fluxul intensităţii câmpului electric printr-o suprafaţă plană S0,
paralelă cu suprafaţa încărcată şi situată la distanţa h faţă de
aceasta este:
∫ E ⋅ ds = ∫ E ⋅ nds = ∫ E ( h) cos 0 ds =E ( h) ∫ ds = E ( h) S0


( S0 ) ( S0 ) ( S0 ) ( S0 )
Ο fluxul intensităţii câmpului electric printr-o suprafaţă cilindrică,
perpendiculară pe suprafaţa încărcată, este:
∫ E ⋅ ds = ∫ E ⋅ nds = ∫ E cos 90 ds =0


( Scil ) ( Scil ) ( Scil )

Ο dacă considerăm suprafaţa închisă formată din suprafaţa
cilindrică mărginită de două discuri plane, paralele cu suprafaţa
încărcată, aşezate simetric faţă de aceasta, de suprafaţă S0
fiecare, obţinem:
Ψ = ∫ E ⋅ ds = ∫ E ⋅ ds + 2 ∫ E ⋅ nds =2 E ( h) S0
( S) ( S cil ) ( S0 )
Ο sarcina electrică conţinută în interiorul acestei suprafeţe este:
q = σ S0
Ο conform teoremei lui Gauss rezultă:
σS0
2 E ( h) S0 =
ε
sau:
σ q
E ( h) = =
2ε 2εS0
deci: intensitatea câmpului electric generat de o suprafaţă plană de
mari dimensiuni este direct proporţională cu cantitatea de sarcină
electrică distribuită pe unitatea de suprafaţă, depinde de natura
mediului înconjurător, dar nu depinde de distanţa până la suprafaţa
încărcată.

Câmpul electric al unei sfere

electrizate

Considerăm o sferă de rază R încărcată electric. Distribuţia

sarcinii electrice o caracterizăm prin densitatea volumică de
sarcină:
 q q
ρ= =
V 4 πR 3
h 3
h Dorim să determinăm expresia
intensităţii câmpului electric în funcţie
E de distanţa r până la centrul sferei,
atât în punctele cuprinse în interiorul
n n l ei, cât şi în cele aflate în exterior.
n Simetria distribuţiei de sarcină ne
face să remarcăm următoarele
aspecte:
Ο direcţia liniilor de câmp este
radială
Ο valoarea intensităţii câmpului electric depinde doar de
distanţa până la centrul sferei, nu şi de orientarea acesteia:
E(r) = E(r)
Considerând suprafaţa sferică Sint, de rază r < R, concentrică cu
sfera încărcată, putem calcula fluxul intensităţii câmpului electric
astfel:

∫ Eint ⋅ ds = ∫ Eint ds = Eint ∫ ds = Eint 4 πr

2
Ψ=
Sint Sint Sint

Sarcina electrică conţinută în interiorul suprafeţei Sint este:

4 πr 3 q 4 πr 3 r3
qint = ρ ⋅ = = q
3 4 πR 3 3 R3
3
Conform teoremei lui Gauss, rezultă:
1 r3
Eint 4 πr 2 = ⋅q
ε R3
sau:
qr
Eint =
4 πε R 3
adică: în interiorul sferei electrizate uniform, intensitatea câmpului
electric creşte liniar cu distanţa până la centrul sferei, fiind nulă în
centru şi maximă pe suprafaţa acesteia.
Dacă luăm acum suprafaţa sferică Sext, de rază r > R,
deasemenea concentrică cu sfera electrizată, obţinem:
∫ Eext ⋅ ds = Eext 4πr
2
Ψ=
Sext

Obţinem şi qext = q, deoarece în interiorul sferei Sext este conţinută

întreaga sarcină electrică. Rezultă conform teoremei lui Gauss:
q
E ext 4 πr 2 =
ε
sau:
 q
E ext =
4 πε r 2
adică: câmpul electric generat de o sferă uniform electrizată în
spaţiul ce o înconjoară nu poate fi deosebit de câmpul electric al
unei sarcini electrice punctiforme, încărcată cu aceeaşi cantitate de
electricitate ca şi sfera, plasată în centrul sferei.
Reprezentarea grafică
a intensităţii câmpului
electric al sferei uniform
electrizate în funcţie de
intensitatea campului

distanţa până la centrul

acesteia, arată că
valoarea câmpului este
maximă în imediata
vecinătate a suprafeţei
sferei.
Expresia vectorială a
intensităţii câmpului
este:
0 1 2 3 4  q
 4 π εR 3 r r≤R
raportul r/R E =
( r)  q
 r r>R
 4 π εr 3

Distribuţia de sarcină într-un câmp

cu simetrie sferică

Fie un câmp electrostatic cu simetrie sferică:

r
E( r ) = E ( r )
r
Conform teoremei lui Gauss sub formă locală putem scrie:
 ∂E ∂E y ∂E z 
ρ( r ) = ε∇ ⋅ E( r ) = ε x + + 
 ∂x ∂y ∂z 
Dar:
 x
Ex = E( r)
r
 x  1
∂ E ( r )  ∂ 
∂E x  r  x ∂E ( r ) E ( r )  r
= = + + xE ( r )
∂x ∂x r ∂x r ∂x
∂E ( r ) dE ( r ) ∂r dE ( r ) ∂ x 2 + y 2 + z 2 dE ( r ) x
= = =
∂x dr ∂x dr ∂x dr r
 1
∂ 
r 1 ∂r x
=− 2 =− 3
∂x r ∂x r
Deci:
∂E x x 2 dE ( r ) dE ( r ) x 2
= 2 + − 3 E( r)
∂x r dr dr r
Analog:
∂E y y 2 dE ( r ) dE ( r ) y 2
= + − 3 E( r)
∂y r 2 dr dr r
∂E z z 2 dE ( r ) dE ( r ) z 2
= 2 + − 3 E( r)
∂z r dr dr r
Adunând relaţiile obţinem:
x 2 + y 2 + z 2 dE ( r ) dE ( r ) x 2 + y 2 + z 2
∇ ⋅ E( r ) = + − E( r)
r2 dr dr r3
sau:
dE ( r ) E( r)
∇ ⋅ E( r ) = +2
dr r
Rezultă:
 dE ( r ) E( r) 
ρ( r ) = ε +2 
 dr r 
sau:
ρ(r) = ρ(r)
adică: într-un câmp cu simetrie sferică densitatea volumică de
sarcină are deasemenea simetrie sferică.
Ne putem pune întrebarea: există oare un câmp cu simetrie
sferică într-o zonă a spaţiului lipsită de sarcină electrică?
Pentru a răspunde vom lua ρ(r) = 0, rezultând:
dE ( r ) E( r)
= −2
dr r
sau:
dE ( r ) dr
= −2
E( r) r
Să considerăm un domeniu de
integrare aflat în afara unei sfere de rază

E E
r0. Intensitatea câmpului electric în punctele de pe suprafaţa acestei
sfere este E0. Obţinem:
dE ( r )
E r
dr
∫ E( r) = ∫ − 2 r
E0 r0

sau:
E r
ln = −2 ln
E0 r0
sau:
r02
E = E0
r2
deci: în spaţiul din afara unei sfere de rază r0 poate exista un câmp
cu simetrie sferică, în absenţa sarcinilor electrice, dacă este
îndeplinită condiţia ca pe suprafaţa sferei intensitatea câmpului
electric să fie nenulă. Sarcina electrică care generează acest câmp
electrostatic este conţinută în interiorul sferei r0.
Acesta este şi cazul câmpului generat de o sarcină
punctiformă, pentru care:
r →0 q
E0r02  
0
→
4π ε

Condensatori electrici

Condensatorii electrici sunt sisteme fizice constituite din doi

conductori, izolaţi electric, încărcaţi cu sarcini electrice egale în
modul şi de semn contrar.
Se poate constata experimental că
raportul dintre sarcina electrică
nr distribuită pe unul dintre conductori şi
Se E diferenţa de potenţial dintre acesta şi
Ee
S0 cel de-al doilea este o mărime
S0
xt e nr in constantă, care depinde doar de
xt i t mărimea şi forma geometrică a
conductorilor, de poziţia lor relativă şi
de proprietăţile electrice ale mediului. Suntem astfel îndreptăţiţi să
caracterizăm condensatorul printr-o mărime fizică scalară, denumită
capacitate electrică şi definită matematic prin relaţia:
q q
C= =
V+ −V− U
În Sistemul Internaţional capacitatea electrică se măsoară în
farad:
1C
1F =
1V
 Ne propunem în cele ce urmează să determinăm pe cale
teoretică expresia capacităţii electrice a unor condensatori având
forme geometrice particulare.

Condensatorul plan

Condensatorul plan este un

R E0 sistem fizic format din doi
- conductori plani, paraleli, având
+ r0 dimensiuni transversale mult mai
mari decât distanţa ce-i desparte,
E Si separaţi printr-un mediu
-q
V dielectric.
q nt Intensitatea câmpului electric
+
într-un punct P, aflat între cele
V-
două plăci, este suma vectorială
între câmpul electric al plăcii pozitive şi câmpul electric al plăcii
negative:
E = E+ + E-
Deoarece plăcile au dimensiuni mari în comparaţie cu distanţa
dintre ele, putem aproxima câmpul electric al fiecăreia dintre ele cu
câmpul generat de o suprafaţă plană infinită, electrizată cu
densitatea superficială de sarcină σ = q/S:
q
E+ = E− =
2εS
Ţinând cont şi de orientarea celor doi vectori, rezultă:
q q q
E= + =
2 εS 2εS εS
adică: între plăcile unui condensator plan câmpul electric este
uniform, sau valoarea şi orientarea intensităţii câmpului electric
dintre plăcile condensatorului plan nu depind de poziţia punctului
considerat.
Pentru a calcula tensiunea electrică UMN între cei doi conductori
putem utiliza relaţia:
( N)
U MN = ∫ E( r ) ⋅ dr
( M)
Deoarece tensiunea nu depinde de forma drumului de integrare,
putem să alegem ca drum de integrare segmentul MN paralel cu
liniile de câmp şi cu axa Ox. În aceste condiţii rezultă:
( N) h
qh
∫ E( r ) ⋅ dr = ∫ Edx = εS
( M) 0

Utilizând relaţia de definiţie a capacităţii se obţine:

 q εS
C= =
U MN h
deci: capacitatea electrică a condensatorului plan este
proporţională cu suprafaţa conductorilor, invers proporţională cu
distanţa dintre ei şi depinde de natura dielectricului ce-i separă.

Condensatorul cilindric

Condensatorul cilindric este alcătuit

E- din doi conductori cilindrici, de raze r1
O şi r2, coaxiali, de lungime h mult mai
mare decât cele două raze, separaţi
+ x
E printr-un mediu dielectric.
q
P +
Intensitatea câmpului electric dintre
M N conductori poate fi aproximată prin
h intensitatea unui conductor liniar
foarte lung, cu densitatea liniară de
sarcină λ = q/h :
q
E( r) =
2πε hr
Câmpul electric are simetrie radială. De aceea, pentru a
calcula tensiunea electrică UMN între conductori, putem alege un
drum de integrare paralel cu axa radială Ox:
( N) r2 r2
q q r
U MN = ∫ E( r ) ⋅ dr = ∫ E ( x) dx = ∫ 2πε hx dx = 2πε h ln r21
( M) r1 r1

Rezultă:
q 2 πε h
C= =
U MN r
ln 2
r1
Putem observa că dacă r2 - r1 = d şi d << r1, r2 se poate face
aproximaţia:
r2 r +d  d d
ln = ln 1 = ln1 +  ≈
r1 r1  r1  r1
şi:
2 πεhr1 εS
C≈ =
d d
unde S = 2πr1h este suprafaţa laterală a cilindrului interior. Rezultă
că dacă razele celor doi conductori cilindrici sunt foarte apropiate ca
valoare, condensatorul cilindric se comportă ca un condensator
plan.
 Condensatorul sferic

Condensatorul sferic este

constituit din doi conductori sferici,
M N concentrici, de raze R1, respectiv R2,
+ r2 separaţi printr-un mediu dielectric.
q O
-q Într-un punct P situat între
E Sx conductori, intensitatea câmpului
-q electric corespunde aceleia calculate
pentru spaţiul exterior al unei
distribuţii sferice de sarcină (cea de pe
conductorul interior):
q
E( r) =
4 πε r 2
Câmpul are simetrie sferică, iar tensiunea între conductori poate fi
calculată urmând un drum de integrare de-a lungul axei radiale Ox:
( N) R2
q q  1 1
U MN = ∫ E( r ) ⋅ dr = ∫ 4πεx 2 dx = 4πε  R1 − R2 
( M) R1

Rezultă:
q 4 πε
C= =
U MN 1 1
−
R1 R2

Dipolul electric: potenţialul şi

intensitatea câmpului

Dipolul electric este un sistem format din două sarcini electrice

punctiforme q şi -q, aflate la o distanţă l, mult mai mică decât
distanţa r de la care facem observarea.
Ο Potenţialul electric în
O r punctul M se poate scrie
N
conform teoremei de
R1 r superpoziţie astfel:
R2 q q
-q 1
M V ( r) = −
4 πε r 4 πε r + −
Ox h sau:
+q q r− − r+
E V ( r) =
4πε r−r+
Ο dacă notăm cu θ unghiul
făcut de raza vectoare r cu axa Oz, obţinem:
 2
l l
r+2 =   + r 2 − 2 r cos θ
 2 2
2
l
 2
l
r−2 =   + r 2 − 2 r cos 180  − θ
2
( )
sau:
r+2 − r−2 = −2lr cos θ
Ο deoarece l << r putem face aproximaţiile:
r+2 − r−2 = ( r+ − r− )( r+ + r− ) ≈ ( r+ − r− ) ⋅ 2r
r+ r− ≈ r 2
rezultând:
q l cos θ
V ( r) =
4 πε r 2
Ο considerând distanţa l dintre sarcini ca un vector orientat de la
sarcina negativă la sarcina pozitivă, observăm că:
r⋅ l = rl cosθ
deci:
q l⋅r
V ( r) =
4 πε r 3
Ο Produsul dintre sarcina q şi vectorul l a primit numele de
moment electric dipolar, fiind notat cu p:
p = ql
Rezultă:
p ⋅r
V ( r) =
4 πε r 3
Se observă că potenţialul dipolului electric este caracterizat de
o simetrie axială, în jurul axei dipolului. Deasemenea în toate
punctele unui plan perpendicular pe axa dipolului, trecând prin
centrul acestuia, potenţialul electric este nul (p⋅ r = 0). Se mai
poate remarca că potenţialul de dipol fiind proporţional cu 1/r2 este
mult mai slab decât potenţialul sarcinii punctiforme.
Pentru a calcula intensitatea câmpului electric al dipolului
utilizăm relaţia:
 ∂V ∂V ∂V 
E = −∇ V = − i +j +k 
 ∂x ∂y ∂z 
Ο putem scrie:
 p x x + p y y + pz z
V=
( )
3
4 πε x 2 + y 2 + z 2 2

∂V px
3
2
( )
p x x + p y y + pz z ⋅ 2 x
= −
(
∂x 4 πε x 2 + y 2 + z 2
) ( )
3 5
2
4 πε x 2 + y 2 + z 2 2
∂V px 3p ⋅ r
= − x
∂x 4 πεr 3
4 πεr 5
prin analogie, rezultă:
∂V ∂V ∂V ip x + jp y + kpz 3p ⋅ r
i +j +k = − ( ix + jy + kz )
∂x ∂y ∂z 4 πε r 3
4 πε r 5
În final rezultă:
p 3( p ⋅ r ) r
E( r ) = − 3
+
4 πεr 4 πεr 5
Câmpul electric al dipolului este un câmp cu rază scurtă de
acţiune, deoarece este proporţional cu inversul cubului distanţei
dintre dipol şi punctul de observare.

Potenţialul şi intensitatea câmpului

electric, generate de un conductor
liniar, încărcat electric

Considerăm un conductor
r- de lungime l, încărcat uniform
r+ cu sarcina electrică q.
θ l/ Densitatea liniară de sarcină se
y
-q scrie ca:
z 2
q
x l λ=
l
q / M
Fie un punct M, având
O 2
vectorul de poziţie r în raport cu
un sistem rectangular de axe de
z coordonate cu originea în
O centrul conductorului şi axa Ox
paralelă cu acesta.
Pentru a calcula potenţialul punctului M procedăm astfel:
Ο împărţim conductorul în mici porţiuni de lungime dz0 fiecare
Ο calculăm sarcina electrică a unei asemenea porţiuni:
dq = λdz0 = q/l dz0
Ο calculăm potenţialul elementar generat în punctul M:
dq q
dV = = dz 0
4 πε r0 4 πε lr0
 Ο observăm că:
r sin θ = r0 cos α
z0 = r cos α + r sin θ tg α
r sin θ
dz0 = dα
cos 2 α
rezultând:
q cos α
dV = dα
4 πεl cos 2 α
Ο conform teoremei de superpoziţie adunăm contribuţiile tuturor
elementelor de volum:
α
q 2
cos α
V = ∫
4 πε l −α1 1 − sin 2 α
dα

unde unghiurile α1 şi α2 sunt definite prin relaţiile:

l l
+ r cos θ − r cos θ
tg α1 = 2 ; tg α 2 = 2
r sin θ r sin θ
respectiv, în funcţie de coordonatele punctului M:
l z l z
tg α1 = + ; tg α2 = −
2 2 2 2 2 2
2 x +y x +y 2 x +y x + y2
2

Rezultatul integrării este:

V=
q 1
⋅ ⋅ ln
( 1 + sin α 2 )( 1 + sin α 1 )
4 πεl 2 ( 1 − sin α 2 )( 1 − sin α 1 )
sau:
 
( l + 2z) l + 2 z   ( l − 2 z) l − 2 z  
2 2
q 
V= ln 1+ + 1+ +
4 πεl 

4 x2 + y2 ( )
2 x 2 + y 2   4 x2 + y2 (
2 x 2 + y 2  
 )
Intensitatea câmpului electric se calculează cu relaţia:
 ∂V ∂V ∂V 
E = −∇ V = − i +j +k 
 ∂x ∂y ∂z 
rezultând:
  2x 4x 
−
 x2 + y2 2 2 2 −
2 
( ) ( )
∂ V q  4 x + y + ( l + 2 z) + ( l + 2 z) 4 x + y + ( l + 2 z) 
2 2

Ex = − =  
∂ x 4π l  ε 4x 
−
( ) ( )
 4 x 2 + y 2 + ( l − 2 z) 2 + ( l − 2 z) 4 x 2 + y 2 + ( l − 2 z) 2 
 
 2y 4y 
 x2 + y2 − 2 2 2 −
( ) ( )
∂ V q  4 x + y + ( l + 2 z) + ( l + 2 z) 4 x + y + ( l + 2 z) 
2 2 2

Ey = − =  
∂ y 4π l  ε 4y 
−
( ) ( )
 4 x 2 + y 2 + ( l − 2 z) 2 + ( l − 2 z) 4 x 2 + y 2 + ( l − 2 z ) 2 
 
 l −2 z l +2 z 
 +1 +1 

E z =−
∂V
=
q  4 x 2
+ y(2
+ ( l −2)z ) 2

−
4 x 2
+ y 2
+ ( l +(
2 z ) 2
)
εl  
∂z 4π 2
(2
)
 4 x + y +( l −2 z ) +l −2 z
2
(
4 x + y +( l +2 z ) +l +2 z 
2 2 2
)
 
 
Intensitatea câmpului electric generat de un conductor liniar,
încărcat uniform cu sarcină electrică, prezintă următoarele
proprietăţi:
Ο are o componentă radială
Ο are o componentă paralelă cu conductorul care se anulează
într-un plan perpendicular pe conductor, situat la jumătatea
acestuia
Ο în cazul l >> x, y, z componenta paralelă este neglijabilă, iar
expresia intensităţii devine:
q
E=
2 πε l x 2 + y 2
expresie identică cu cea determinată anterior pentru un conductor
foarte lung.
 Dipolul în câmp electric extern

α Să considerăm un dipol în câmp

electric extern. Sistemul fizic format
dz0
din dipol şi câmpul extern are o
r0 energie potenţială suplimentară
α x faţă de energia potenţială a
componentelor, luate separat:
1

r y W = qV(r+) - qV(r-)
α2 θ Considerăm că dipolul are
dimensiuni mici, astfel încât:
 δx δy δz  ∂V δx ∂V δy ∂V δz
V ( r− ) = V  x − ,y − , z −  ≈ V ( x , y , z) − − −
 2 2 2  ∂x 2 ∂y 2 ∂z 2
şi:
∂V δx ∂V δy ∂V δz
V ( r+ ) ≈V ( x , y , z ) + + +
∂x 2 ∂y 2 ∂z 2
unde vectorul lungimea dipolului este: l = iδx + jδy + kδz . Înlocuind în
expresia energiei potenţiale rezultă:
 ∂V ∂V ∂V 
W = q δx + δy + δz
 ∂x ∂y ∂z 
Dacă ţinem cont că:
∇ V = -E
rezultă:
W = -ql⋅ E = -p⋅ E
adică: energia potenţială a unui dipol aflat într-un câmp electric
extern este numeric egală cu produsul scalar între momentul de
dipol şi intensitatea câmpului electric extern, luat cu semn
schimbat.
Fiecare dintre sarcinile electrice ce
-l/2 alcătuiesc dipolul este supusă acţiunii unei
r+
forţe electrice ca rezultat al interacţiunii cu
r- câmpul extern. Deoarece dimensiunile
dipolului sunt foarte mici, variaţia câmpului
electric extern de la un capăt la altul al
dipolului se poate neglija. În aceste condiţii
forţele electrice ce acţionează asupra celor
două sarcini sunt egale în modul şi
M
r orientate în sens contrar:
F+ = qE(r) ; F- = -qE(r)
Rezultanta acestui cuplu de forţe este nulă, dar momentul cuplului:
M = r+× F+ + r-× F- = q(r+ - r-)× E = p× E
se poate anula doar dacă dipolul este paralel cu liniile de câmp
electric extern.
Există două poziţii de echilibru ale dipolului. Dacă acesta este
paralel cu vectorul intensitatea câmpului, momentul cuplului este
nul, energia potenţială are o valoare maximă, iar poziţia corespunde
echilibrului instabil. În caz că dipolul este orientat antiparalel cu
vectorul intensitatea câmpului, momentul cuplului este tot nul,
energia potenţială este minimă, iar poziţia este una de echilibru
stabil.

Energia potenţială a unui

condensator electric

Încărcarea armăturilor unui condensator cu sarcini electrice se

poate face numai cheltuind o cantitate de lucru mecanic din
exterior. Se asigură pe această cale modificarea energiei de
configuraţie a sistemului de sarcini, adică modificarea energiei
potenţiale. Energia potenţială este stocată în câmpul electric dintre
armăturile condensatorului.
O Să discutăm, de exemplu, un condensator
sferic. În interiorul sferei interioare ca şi în
+ afara sferei exterioare intensitatea
q câmpului electric este nulă (ceea ce se
Fx- x - poate demonstra cu uşurinţă folosind
δx ,
+
/2, q teorema lui Gauss). Câmpul electric este
F-
y- y nenul doar în spaţiul dintre cele două sfere,
δy , intensitatea sa având expresia:
/2,
q
z- z
x E( r) =
δz +δ 4 πε r 2
/2
Densitatea dex/energie a câmpului electric este:
2,
εE 2 q2
y w= =
+δ 2 32 π 2 εr 4
Pentru ay/calcula energia totală a câmpului electric dintre sfere
2,
procedăm astfel:
z
Ο deoarece +δ câmpul are simetrie sferică, adică intensitatea sa are
valori egale înz/
2
toate punctele egal depărtate de centru, vom împărţi
volumul condensatorului în "coji" sferice, de grosime dr fiecare
Ο energia potenţială a unei asemenea "coji" este:
q2
dW = wdV = 2 4
4 πr 2 dr
32 π εr
Ο adunăm energiile potenţiale ale tuturor acestor volume
elementare:
 R2
q2
W= ∫ 8πε r 2 dr
R1

obţinând rezultatul:
q2  1 1
W=  − 
8πε  R1 R2 
Ο deoarece capacitatea unui condensator sferic are expresia:
4 πε
C=
 1 1
 − 
 R1 R2 
rezultă că putem scrie energia potenţială a condensatorului încărcat
şi sub forma:
q2
W=
2C
adică: energia potenţială acumulată la încărcarea unui condensator
este proporţională cu pătratul sarcinii aflate pe plăci şi invers
proporţională cu capacitatea electrică a condensatorului (concluzie
valabilă oricare ar fi tipul de condensator).
 CONDUCTORI ŞI
IZOLATORI ÎN CÂMP
ELECTRIC EXTERN

CONDUCTORI ÎN CÂMP ELECTRIC EXTERN

Substanţele conductoare se
caracterizează prin aceea că în structura lor
se află un număr important de sarcini
-
electrice libere, care se pot deplasa sub
q
+q acţiunea unui câmp electric.
Astfel, conductorii metalici au o
structură formată din ioni pozitivi, imobili,
aşezaţi în nodurile reţelei cristaline şi din
E e electroni, care pot circula liber în interiorul
+ reţelei cristaline.
=
q
R1 Să urmărim ce se întâmplă dacă un
0 E=
0 conductor metalic este plasat într-un câmp
electric extern:
Ο asupra electronilor şi a ionilor pozitivi
E vor acţiona forţe electrice
E Ο ionii sunt imobili şi, prin urmare, nu se
-q
(
R2 vor deplasa sub acţiunea forţei electrice
r
r Ο electronii, asupra cărora acţionează
) forţa:
Fe = -eEext
se vor deplasa în sens contrar liniilor de câmp
Ο deplasarea electronilor se face doar în interiorul reţelei
cristaline, astfel încât zona în care liniile de câmp pătrund în
conductor va căpăta un exces de sarcină negativă, iar zona în care
liniile de câmp părăsesc conductorul se va încărca pozitiv (prin
absenţa electronilor)
Ο această deplasare şi separare de sarcină electrică este sursa
unui nou câmp electric: Eindus, de sens contrar câmpului exterior Eext
Ο conform teoremei de superpoziţie:
E = Eext + Eindus
iar:
F = -eE = -eEext - eEindus = Fe + F'e

sau:
F = Fe - F'e
Ο mişcarea electronilor continuă în acelaşi sens cât timp Fe > F'e
Ο pe măsură ce separarea sarcinilor se amplifică forţa F'e creşte
Ο echilibrul va fi atins atunci când:
Fe = F'e
sau:
Eext = -Eindus ⇔ E = 0
Ο la echilibru tensiunea electrică dintre două puncte oarecare
din interiorul conductorului va fi:
( 2)
V1 − V2 = ∫ E ⋅ dr = 0
( 1)
sau:
V1 = V2 ⇔ V = const.
adică: potenţialul electric este constant în tot volumul unui
conductor electric aflat în echilibru electrostatic.
Ο deasemenea, tot în condiţii de echilibru şi tot în punctele din
interiorul conductorului, este valabilă relaţia:
ρ = ε∇ ⋅ E = 0
adică: densitatea de sarcină electrică este nulă în interiorul unui
conductor aflat la echilibru electrostatic.
Să ne ocupăm acum de punctele aflate pe suprafaţa
conductorului:
Ο deoarece în interiorul
F e conductorului densitatea de sarcină
'e electrică este nulă, dar cu toate
Fe acestea s-a produs separarea de
F'e E sarcină electrică, rezultă că
suprafaţa conductorului este
in Ei încărcată cu sarcină electrică
d
nd e
pozitivă sau negativă, distribuţie de sarcină descrisă prin densitatea
superficială de sarcină σ
Ο în aceste condiţii, concluzia este aceea că intensitatea totală a
câmpului electric de la suprafaţa conductorului nu este nulă
Ο vectorul intensitatea câmpului electric poate avea două
componente:
- o componentă normală
- o componentă tangenţială, care determină acţiunea
unor forţe ce duc la deplasarea sarcinilor libere de-a lungul
suprafeţei conductorului
Ο în condiţii de echilibru deplasarea de ansamblu a sarcinilor
electrice încetează, rezultând de aici că forţele tangenţiale la
suprafaţă trebuie să se anuleze:
Ft = 0 ⇔ Et = 0
deci: vectorul intensitatea câmpului electric este normal la
suprafaţa exterioară a unui conductor aflat la echilibru electrostatic.
Ο dacă considerăm o suprafaţă
Ee cilindrică închisă, perpendiculară pe
suprafaţa conductorului, având
xt
bazele paralele cu suprafaţa,
En Ee
aplicând teorema lui Gauss obţinem:
F xt σds
E n ⋅ ds =
e
ε
E sau:
E σ
e En =
ε
xt t deci: intensitatea câmpului electric în
imediata apropiere a unui conductor aflat la echilibru electrostatic
este proporţională cu densitatea superficială de sarcină.
Ο diferenţa de potenţial dintre două puncte de pe suprafaţa
conductorului se scrie astfel:
( 2)
V1 − V2 = ∫ E ⋅ dr
( 1)
Ο alegând un drum de integrare de-a lungul suprafeţei şi având
în vedere că vectorul intensitatea câmpului este perpendicular pe
suprafaţă, rezultă:
En⋅ dr = 0
n sau:
Ft V1 = V2 ⇔ V = const.
deci: toate punctele aflate pe suprafaţa
σ unui conductor aflat la echilibru
electrostatic au acelaşi potenţial
d
electric (altfel spus, suprafaţa
s e
-
conductorului aflat la echilibru electrostatic este o suprafaţă
echipotenţială).
Rezumând observaţiile anterioare, putem afirma că, în
prezenţa unui câmp electric extern şi a unui conductor electric
neutru, se petrec următoarele fenomene:
? se produce o separare a sarcinilor pozitive şi negative, astfel
încât suprafaţa conductorului se încarcă electric, dar interiorul său
rămâne neutru
? intensitatea totală a câmpului electric este nulă în interiorul
conductorului şi nenulă la suprafaţă, fiind orientată perpendicular
pe suprafaţă
? potenţialul electric are aceeaşi valoare în toate punctele
conductorului
? prezenţa conductorului perturbă câmpul electric iniţial
Electrizarea conductorului sub acţiunea câmpului electric
extern se numeşte electrizare prin influenţă.
Faptul că intensitatea câmpului electric este nulă în interiorul
unui conductor, indiferent de valoarea intensităţii câmpului electric
extern, este cunoscut sub numele de ecranare electrostatică.

IZOLATORI ÎN CÂMP ELECTRIC EXTERN

Substanţele izolatoare se mai numesc şi dielectrici.

Ele sunt formate din molecule, neutre din punct de vedere
electric, care conţin totuşi sarcini electrice pozitive şi negative în
număr egal. Spre deosebire de conductori, în interiorul unui
dielectric, nu există practic sarcini electrice libere, ci doar sarcini
electrice legate.
Moleculele dielectricilor pot fi de două tipuri:
Ο molecule nepolare, adică molecule cu structură simetrică,
cum ar fi, de exemplu, molecula de metan (CH4).
Datorită simetriei,
în absenţa unui
d câmp electric
s extern, centrul de
simetrie al sarcinii
E
2 electrice negative
n şi centrul de En
σ simetrie al sarcinii
pozitive coincid.
Dacă, însă, se
1 Eext
aplică un câmp electric extern, distribuţiile de sarcini pozitive şi de
sarcini negative se deformează, molecula alungindu-se în direcţia
liniilor de câmp. Molecula se polarizează, formându-se astfel un
dipol electric. Momentul dipolar indus de câmpul electric extern este
în general proporţional cu intensitatea acestuia:
p = αεoE
unde α se numeşte coeficient de polarizabilitate moleculară, iar
ε o reprezintă permitivitatea electrică a vidului.
Ο moleculele polare, adică moleculele cu structură nesimetrică
(cum ar fi molecula apei H2O). În acest caz distribuţiile de sarcini
pozitive sau negative nu au
acelaşi centru de simetrie, astfel
E încât molecula polară are un
σ ρ
E moment de dipol permanent p.
= n
Dacă câmpul electric extern este
n 0
E absent, dipolii moleculari sunt
orientaţi haotic, astfel
= încât suma proiecţiilor momentelor dipolare
moleculare pe orice0 direcţie este nulă. În prezenţa câmpului
extern, dipolii moleculari
V au tendinţa de a se roti, ocupând poziţii
=
paralele cu liniile de câmp. Suma proiecţiilor momentelor dipolare
c câmp nu va mai fi nulă, fiind în general
pe direcţia liniilor de
t
proporţională cu intensitatea câmpului electric extern.

Ee
p H
xt
H

Rezultă că, indiferent de natura polară sau nepolară a

moleculelor lor, dielectricii expuşi câmpului electric au o comportare
asemănătoare: suma proiecţiilor momentelor dipolare ale
moleculelor lor pe direcţia câmpului extern este proporţională cu
intensitatea câmpului electric extern:
 dP = ∑pi| | ≈ E
Putem defini mărimea fizică vectorială, numită vector polarizare,
prin relaţia:
dP
P=
dV
Mărimea vectorului polarizare reprezintă momentul dipolar total al
unităţii de volum a dielectricului.
Putem scrie:
P = χε oE
adică: într-un punct al unui dielectric aflat în câmp electric, vectorul
polarizare este proporţional cu intensitatea câmpului electric.
Constanta de proporţionalitate χ se numeşte susceptibilitate
electrică a dielectricului.
Deci, vectorul polarizare este
H
proporţional cu intensitatea câmpului
electric local, existând o relaţie de
H legătură cu valoarea intensităţii
câmpului extern. Pentru a găsi această
relaţie vom proceda astfel:
Ο considerăm un condensator plan,
ale cărui armături sunt încărcate cu

⇒ Ori
en
tar
sarcinile electrice +Q0 şi -Q0 (respectiv,
cu densităţile superficiale de sarcină
+σ0 şi -σ0)
O ea Ο introducem între plăci un
p dip material dielectric
Ο observaţiile experimentale
olil făcute în acest caz arată că în
absenţa dielectricului or intensitatea câmpului electric dintre
armături este: mo
lec σ
E0 = 0
ula ε0
ri
devenind în prezenţa dielectricului:
la σ
E= 0
sta ε
Ne punem întrebarea:
bili de ce se modifică intensitatea câmpului
electric la aducerea dielectricului
re între armături?
Pentru a răspunde,afacem următoarele consideraţii:
Ο în prezenţa câmpului câ extern dipolii moleculari se orientează
paralel cu liniile de câmp
mp
Ο în acest mod, lângă ulu faţa materialului dielectric aflată în
vecinătatea plăcii pozitivei vom găsi doar capete negative de dipol,
în vreme ce faţa opusăele cuprinde doar capete pozitive
ctri
c
ext
er
n
 Ο rezultă că feţele dielectricului se încarcă electric, în timp ce
volumul său rămâne neutru (această polarizare a feţelor
dielectricului este similară unei deplasări de sarcină pozitivă de la
placa pozitivă la placa negativă)
Ο sarcina electrică localizată pe una dintre feţe se poate calcula
astfel:
Qp = Nq
unde N este numărul dipolilor distribuiţi în dreptul acestei feţe, iar
q este sarcina electrică a unui dipol
Ο numărul dipolilor este:
N = nV
unde n este numărul dipolilor din unitatea de volum, iar V este
volumul stratului încărcat electric
Ο volumul stratului încărcat este:
V = Sl
unde S este suprafaţa armăturii, iar l este lungimea dipolului
molecular
Ο rezultă:
Qp = nSlq = nSp = SP
unde p este momentul dipolar al moleculei şi P este mărimea
vectorului polarizare
Ο densitatea superficială de sarcină de polarizare este:
Qp
σp = =P
S
ceea ce are ca semnificaţie faptul că vectorul polarizare este o
măsură a câmpului electric al sarcinilor electrice legate (Ep = σp/ε o =
P/ε o)
Ο câmpul electric total se poate calcula, utilizând teorema de
superpoziţie, ca suma dintre câmpul electric produs de sarcina de
pe plăci (în absenţa dielectricului):
σ0
E0 =
ε0
şi câmpul electric produs de sarcina de polarizare (tot ca şi cum
mediul ar fi vidul):
σp P
Ep = =
ε0 ε0
astfel încât:
σ0 − σ p σ total
E = E0 − E p = =
ε0 ε0
adică: intensitatea câmpului electric E este o măsură a efectului
produs de sarcina totală, compusă din sarcina liberă de pe plăci şi
sarcina legată din dielectric
 Ο putem scrie şi:
P σ0 P
E = E0 − E p = E0 − = −
ε0 ε0 ε0
sau:
ε0 E + P = σ0
Observăm că factorul (ε oE + P) este o măsură a câmpului
electric al sarcinii electrice libere, fapt pentru care s-a definit prin el
o nouă mărime fizică vectorială, denumită vector deplasare sau
vector inducţie electrică:
D = ε oE + P
Ο în fine, utilizând relaţia între vectorul polarizare şi intensitatea
câmpului electric, putem scrie şi:
P χε E
E = E0 − E p = E0 − = E0 − 0
ε0 ε0
sau:
E0 = E(1 + χ)
Ο folosind relaţia găsită experimental, rezultă:
σ0 σ0
= ( 1 + χ)
ε0 ε
sau:
ε = ε o(1 + χ)
adică: valoarea diferită a intensităţii câmpului electric, generat de o
distribuţie de sarcini electrice libere, în interiorul unui material
dielectric, comparativ cu câmpul generat de aceeaşi distribuţie de
sarcini în vid, se datorează polarizării dielectricului, diferenţa fiind
cu atât mai pronunţată cu cât susceptibilitatea electrică a
dielectricului este mai mare.
Să considerăm acum o sarcină electrică q
introdusă în interiorul unui material dielectric
p şi o suprafaţă închisă S care înconjoară
| sarcina. Câmpul electric generat de sarcina q
| are ca efect polarizarea dielectricului. Sarcina
totală cuprinsă în interiorul suprafeţei S este:
qt = q - qp
Sarcina de polarizare este cuprinsă într-o
"coajă" de grosime l (lungimea dipolului), mărginită de suprafaţa
închisă S şi având volumul:
V = Sl
Valoarea sarcinii de polarizare este:
qp = nV q0 = nSlq0 = PS
unde q0 este sarcina electrică a dipolului, n este concentraţia
dipolilor moleculari, iar P este mărimea vectorului polarizare.
 Conform teoremei lui Gauss:
q q P q 1
∫ E ⋅ ds = ε 0t = ε 0 − ε 0 S = ε 0 − ε0 ∫ P ⋅ ds
S S
sau:
∫ ( ε0E + P) ⋅ ds = q
S

sau:
∫ D ⋅ ds = q
S

adică: fluxul vectorului inducţie electrică printr-o suprafaţă închisă

este egal cu cantitatea de electricitate liberă cuprinsă în interiorul
suprafeţei închise. Acesta este enunţul teoremei lui Gauss, sub
formă integrală, pentru medii dielectrice.
Dacă utilizăm relaţia flux-divergenţă, obţinem:
∫ D ⋅ ds = ∫ ∇⋅ DdV
S VS

Deasemenea:
q= ∫ ρ( r ) dV
VS

Din cele două relaţii putem extrage expresia locală a teoremei lui
Gauss:
∇⋅ D = ρ
adică: densitatea de sarcină liberă
- este numeric egală cu divergenţa
q Ψ vectorului inducţie electrică.
E '
II =
+q 0 APLICAŢII

Distribuţia
Ep - sarcinii
Q E
p p electrice de
l E
0 0 l influenţă pe un
|
r Q | S r plan conductor
0
p infinit, legat la
pământ

h Să considerăm un plan conductor

α
l de dimensiuni mari, legat la pământ.
E
α h
E
E-
+

V=
Fie deasemenea o sarcină punctiformă pozitivă q, situată la distanţa
h faţă de plan.
Deoarece planul conductor este legat la pământ, potenţialul
său este nul. Cu toate acestea el se încarcă negativ (primind sarcină
electrică de la pământ prin firul de legătură). Distribuţia acestei
sarcini negative este inegală, densitatea superficială fiind în mod
evident mai mare în punctele mai apropiate de sarcina pozitivă.
Ne propunem să aflăm modul în care variază densitatea
superficială de sarcină electrică pe suprafaţa planului.
Să observăm mai întâi că în toate punctele unui plan situat la
egală distanţă faţă de două sarcini electrice punctiforme, egale în
modul şi având semne contrare, potenţialul este nul:
q −q
V = + =0
4 πε r 4 πε r
Deasemenea, în acest caz, intensitatea câmpului electric este
perpendiculară pe plan, în toate punctele sale.
Sistemul celor două sarcini punctiforme este perfect
echivalent sistemului plan-sarcina pozitivă în ceea ce priveşte
valoarea potenţialului şi orientarea liniilor de câmp (perpendiculare
pe suprafaţa conductorului). Consecinţa este aceea că şi valoarea
intensităţii câmpului electric este aceeaşi. Aceasta poate fi calculată
cu uşurinţă, folosind teorema de superpoziţie şi legea lui Coulomb:
E = E+ + E-
sau:
q 2qh
E =2 cos α =
( )
2 3
4 πε r 4 πε h 2 + l 2 2

Planul conductor infinit împarte spaţiul în două regiuni:

- cea din stânga (regiunea I), care nu cuprinde sarcini electrice,
astfel încât fluxul intensităţii câmpului electric prin orice suprafaţă
închisă este nul, ceea ce împreună cu observaţia că pe frontierele
domeniului potenţialul este deasemenea nul, duce la concluzia că
intensitatea câmpului electric este nulă în toate punctele
- cea din dreapta (regiunea II), în care câmpul electric este nenul şi
orientat, în imediata apropiere a planului conductor, perpendicular
pe acesta.
De aceea, considerând o suprafaţă cilindrică, perpendiculară
pe plan, închisă prin două suprafeţe plane, paralele cu planul,
obţinem următoarea valoare a fluxului intensităţii câmpului electric:
Ψ= EII∆S
Conform teoremei lui Gauss:
∆q σ∆ S
Ψ= =
ε ε
rezultând:
σ
E II =
ε
Acest câmp electric este acelaşi cu cel dat de sistemul de două
sarcini punctiforme:
σ 2qh
=
(
ε 4 πε h 2 + l 2
)
3
2

rezultând:
1 qh
σ ( l) =
valoarea densitatii de sarcina

( )
3
2π h2 + l 2 2

Dacă reprezentăm grafic raportul

0.5
dintre densitatea de sarcină şi
valoarea q/(2πh2) (care corespunde lui
l = 0), în funcţie de raportul l/h,
0
0 1 2 3 obţinem curba din figura alăturată.
raportul l/h Valoarea maximă este atinsă în
punctul care corespunde piciorului
perpendicularei coborâte din locul în care se află sarcina pozitivă pe
planul conductor. Acesta este şi punctul în care intensitatea
câmpului electric este maximă.
Sarcina de influenţă distribuită într-un disc de rază l situat în
jurul acestui punct este:
l
qh  h 
q' = ∫ 2 πldl = q  1 − 
( )
3
0 2π h 2 + l 2 2  h2 + l 2 

Într-un punct situat la distanţa l

1
valoarea densitatii de sarcina

faţă de piciorul perpendicularei,

densitatea de sarcină atinge valoarea
maximă dacă:
0.5
dσ q l 2 − 2h 2
=0 ⇒ =0
dh
(
2π h 2 + l 2 52
)
0 sau:
0 1 2 3
l q 3
raportul h/l h= ; σ max ( l ) =
2 9 πl 2
Graficul alăturat vizualizează valoarea raportului σ/σmax , pentru l =
√2, în funcţie de raportul h/l.
 Dependenţa de temperatură a
susceptibilităţii electrice a unui
dielectric cu molecule polare

Considerăm un dielectric format din molecule polare.

Introducând acest dielectric într-un câmp electric uniform E0,
moleculele se vor afla sub acţiunea forţelor electrice, al căror
moment este dat de relaţia:
M = pm × E
unde pm este momentul dipolar molecular, iar E este intensitatea
efectivă a câmpului electric din interiorul dielectricului.
Momentul forţelor electrice are ca rezultat rotirea dipolilor, cu
tendinţa de a-i aduce în poziţii paralele cu liniile de câmp. Mişcarea
de agitaţie termică a moleculelor împiedică însă procesul de aliniere
al dipolilor. Gradul de aliniere al dipolilor poate fi calculat statistic,
procedând în modul următor:
Ο presupunem că moleculele dielectricului se supun unei
distribuţii de tip Boltzmann după energia lor potenţială:
Wp
−
dN = Ce kT dV

unde dN este numărul de dipoli din volumul elementar dV, având

energia potenţială Wp, C este o constantă de normare, T este
temperatura absolută a dielectricului, iar k este constanta lui
Boltzmann.
Ο energia potenţială a moleculei dipolare în câmp electric este
de forma:
Wp = -pm⋅ E
Ο considerând liniile de câmp
r paralele cu axa Oz a sistemului de
S
∆ S' coordonate, rezultă:
l
S Wp = -pmEcosθ
obţinând, dacă exprimăm elementul
de volum în coordonate sferice:
E q pm E cos θ
dN = Ce kT r 2 sin θdrdθdϕ
I
h Ο valoarea medie a componentei
=
0 paralele cu liniile de câmp se poate
calcula cu relaţia:
 ∞ π 2π pm E cos θ

∫ ∫ ∫ pmll Ce kT r2 sin θdrd θdϕ

pmll = 0 0 0
∞ π 2π pm E cos θ

∫∫ ∫ Ce kT r2 sin θdrd θdϕ

0 0 0
sau:
∞ π pm E cos θ 2π

∫r dr ∫ pm sin θdθ ∫ dϕ
2
cos θe kT
pmll = 0
∞
0
π pm E cos θ 2π
0

∫r dr ∫ sin θdθ ∫ dϕ
2
e kT
0 0 0
sau:
π

∫ cos θe
a cos θ
sin θdθ
pm E
pmll = pm 0
π
; a=
kT
∫e
a cos θ
sin θdθ
0

Ο observăm că:
π e−a
e a − e − a 2 sh a
I ( a) = ∫ e a cos θ
sin θdθ = −
1
a ∫d e (
a cos θ
= ) a
=
a
0 ea
Ο deasemenea:
π
dI( a )  ∫ cosθ e
a cosθ
sinθ dθ π
2 sh a  1
∫ cosθ e
a cosθ
= 0 ⇒ sinθ dθ =  cth a − 
da  2 ch a 2 sh a a  a
 − 2 0
a a
rezultând:
 1  p E kT 
pmll = pm  cth a −  = pm  cth m − 
 a  kT pm E 
Notând cu n numărul dipolilor moleculari din unitatea de
volum, putem scrie vectorul polarizare ca:
 p E kT 
1 P = n pmll = npm  cth m − 
 kT pm E 
vectorul polarizare

Reprezentarea raportului P/
(npm) în funcţie de factorul a =
0.5
pmE/kT, arată că vectorul polarizare
nu are o dependenţă liniară în raport
cu intensitatea câmpului electric.
0
0 10 20 30
Mai mult chiar, există o valoare de
intensitatea campului electric saturaţie la valori mari ale câmpului
electric.
Dacă intensitatea câmpului electric este suficient de mică,
astfel încât:
 pm E
a= << 1
kT
rezultă:
a2
−a 1+
2 ≈ 1 1 + a 
a 2
e +e
cth a = ≈
ea − e− a  a2  a  3
a1 + 
 6
pm E kT p E
cth ≈ + m
kT pm E 3kT
În final:
pm E npm2
P = npm = E
3kT 3kT
sau:
np m2
χ=
3kT

În cazul câmpurilor electrice slabe sau al temperaturilor înalte,

vectorul polarizare este direct proporţional cu intensitatea câmpului
electric efectiv din interiorul dielectricului. Susceptibilitatea
electrică în acest caz este invers proporţională cu temperatura
absolută (relaţia Debye-Langevin).
 CURENTUL ELECTRIC
STAŢIONAR

Curentul electric este definit ca fiind mişcarea ordonată a

purtătorilor de sarcină electrică.
Putem distinge mai multe tipuri de curent electric:
Ο curentul electric de convecţie, adică mişcarea ordonată a
corpurilor macroscopice, încărcate electric
Ο curentul electric de conducţie, adică mişcarea ordonată a
sarcinilor electrice microscopice, libere, din interiorul unei substanţe
conductoare
Ο curentul electric de deplasare, adică efectul reorientării
dipolilor electrici într-un dielectric supus acţiunii câmpului electric
Ο fascicolele de particule încărcate electric, deplasându-
se în vid.

ECUAŢIA DE CONTINUITATE

Ne vom ocupa de curentul electric de conducţie din interiorul

unui conductor metalic.
Din punct de vedere structural conductorul metalic este format
din ioni pozitivi, care sunt supuşi unor mişcări de vibraţie în jurul
nodurilor reţelei cristaline, şi din electronii de conducţie, care se pot
deplasa liberi în interiorul reţelei cristaline.
Mişcarea electronilor de conducţie în interiorul reţelei cristaline
este o mişcare de agitaţie termică, perfect dezordonată. Vom nota
viteza electronului care participă la agitaţia termică cu vt.
Dacă în interiorul conductorului există şi un câmp electric,
atunci electronii de conducţie se vor afla şi sub acţiunea unor forţe
electrice, care determină o mişcare ordonată, caracterizată de
viteza vord, care se suprapune peste mişcarea dezordonată:
v = vt + vord
Din punct de vedere macroscopic mişcarea sarcinilor libere
este percepută ca o medie a mişcărilor individuale:
v = v t + v ord
Deoarece media vitezei termice este nulă, rezultă:
v = v ord
Viteza medie a electronilor este rezultatul mişcării lor ordonate
şi se numeşte viteză de drift:
v d = v ord
având semnificaţia unei viteze (constante), comună tuturor
purtătorilor microscopici de sarcină.
Prezenţa sarcinilor electrice libere în interiorul conductorului
este măsurată prin mărimea fizică scalară, denumită densitate
volumică de sarcină de conducţie:
dqc
ρc =
dV
definită ca fiind cantitatea de sarcină electrică de conducţie din
unitatea de volum.
Nu trebuie confundată densitatea de sarcină de conducţie cu
densitatea totală de sarcină electrică (care în general este nulă,
deoarece conductorii sunt neutri din punct de vedere electric).
Mişcarea ordonată a sarcinilor electrice este caracterizată
cantitativ printr-o mărime fizică vectorială, denumită densitate
de curent, notată j şi definită ca fiind cantitatea de sarcină
electrică care trece în unitatea de timp prin unitatea de suprafaţă
normală pe viteza de drift. Conform acestei definiţii, putem scrie:
dq c
j=
dtdS n
Din figura alăturată observăm că
toate sarcinile de conducţie aflate în
EII interiorul volumului:
dV = dSn⋅ vddt
0
II
≠ vor părăsi acest volum, prin suprafaţa dSn,
în intervalul de timp dt. Cantitatea de
-σ
I electricitate pe care o transportă este:
dqc = q0dN
unde q0 este cantitatea de electricitate a unui purtător de sarcină
individual, iar dN este numărul purtătorilor de sarcină din volumul
dV. Putem scrie:
dN = n dV
unde n este numărul purtătorilor de sarcină din unitatea de volum.
Rezultă:
q0 ndS n vd dt
j= = q0 nv d
dtdS n
Factorul q0n reprezintă sarcina de conducţie din unitatea de volum,
adică densitatea volumică de sarcină de conducţie ρc. Rezultă:
j = ρcvd
y Vom încerca în continuare să
determinăm care sunt consecinţele
principiului conservării sarcinii electrice
pII în cazul unui curent electric.
θ Să considerăm un element de volum:
q dV = dxdydz
p V=0 în interiorul unui conductor străbătut de
m h curent electric.
z Considerăm de asemenea un interval de
x E timp dt, efectuând bilanţul încărcării
electrice a elementului de volum.
Cantitatea de electricitate care pătrunde în elementul de
volum este:
( )
dq 'c = j x ( x , y , z ) dS x + j y ( x , y , z ) dS y + jz ( x , y , z ) dS z dt
Cantitatea de electricitate care părăseşte elementul de volum
este:
q "c =
d jx ( (x +
dx , y , z)d
S x +j
Cantitatea de electricitate care se acumulează în elementul de
volum, conducând la creşterea densităţii volumice de sarcină de
conducţie este:
( ρc ( x , y , z ,t + dt ) − ρc ( x , y , z ,t ) ) dV = dq'c − dq"c
sau:
( ρc ( x , y , z ,t + dt ) − ρc ( x , y , z ,t ) ) dxdydz =
= −( j x ( x + dx , y , z ) − j x ( x , y , z ) ) dydzdt − ( j y ( x , y + dy , z ) − j y ( x , y , z ) ) dzdxdt −
− ( jz ( x , y , z + dz ) − jz ( x , y , z ) ) dxdydt
Putem observa că:
 ∂ρ  ∂ρ
ρc ( x , y , z , t + dt ) − ρc ( x , y , z , t ) =  ρc ( x , y , z , t ) + c dt +... − ρc ( x , y , z , t ) ≈ c dt
 ∂t  ∂t
  ∂j  ∂j
j x ( x + dx , y , z ) − j x ( x , y , z ) =  j x ( x , y ,z ) + x dx +... − j x ( x , y , z ) ≈ x dx
 ∂x  ∂x
∂j y
j y ( x , y + dy , z ) − j x ( x , y , z ) ≈ dy
∂y
∂j
jz ( x , y , z + dz ) − jz ( x , y , z ) ≈ z dz
∂z
Rezultă:
∂ρ c ∂j ∂j ∂j
dtdxdydz = − x dxdydzdt − y dydzdxdt − z dzdxdydt
∂t ∂x ∂y ∂z
sau:
∂ρ c ∂j ∂j y ∂j
+ x + + z =0
∂t ∂x ∂y ∂z
sau:
∂ρc
+ ∇⋅j = 0
∂t
adică: conservarea sarcinii electrice implică faptul că suma dintre
viteza de variaţie a densităţii volumice de sarcină de conducţie şi
divergenţa densităţii de curent este nulă în orice punct din interiorul
unui conductor parcurs de curent electric. Ecuaţia obţinută poartă
numele de ecuaţia de continuitate.
Dacă densitatea volumică a sarcinii electrice de conducţie
este constantă în timp:
∂ρc
=0
∂t
atunci starea de încărcare electrică a conductorului este staţionară,
iar curentul electric care străbate conductorul se numeşte curent
electric staţionar. Ne rămâne din ecuaţia de continuitate
egalitatea:
∇⋅ j = 0
care reprezintă ecuaţia fundamentală a curenţilor staţionari,
având enunţul: divergenţa densităţii de curent a curentului electric
staţionar este nulă în toate punctele conductorului.
Dacă considerăm o suprafaţă închisă S şi
calculăm integrala de volum a divergenţei
O v densităţii de curent pe volumul mărginit de
v d suprafaţa închisă, obţinem:
d ∫ ∇⋅ jdV = 0
VS
d
Utilizând teorema flux-divergenţă rezultă:
S
tn q
∫ j ⋅ ds = 0
S
0
adică: fluxul densităţii de curent prin orice suprafaţă închisă, din
interiorul unui conductor, este nul, dacă curentul electric considerat
este staţionar.
Fluxul densităţii de curent printr-o suprafaţă dată se mai
numeşte intensitatea curentului electric şi se notează cu litera I:
I = ∫ j ⋅ ds
S

Unitatea de măsură a intensităţii curentului electric se numeşte

Amper, fiind una dintre unităţile fundamentale ale Sistemului
Internaţional de unităţi de măsură.
Utilizând noţiunea de intensitate a curentului electric, putem
reenunţa legea fundamentală a curenţilor staţionari, sub denumirea
de prima teoremă a lui Kirchhoff: intensitatea unui curent
electric staţionar prin orice suprafaţă închisă (în particular suprafaţa
ce mărgineşte un nod de circuit) este nulă.

LEGILE EXPERIMENTALE ALE CURENŢILOR

ELECTRICI DE CONDUCŢIE

Legea lui Ohm

Experimental se constată că între tensiunea electrică de la

bornele unui conductor şi intensitatea curentului electric care îl
străbate există o relaţie de proporţionalitate:
U
=R
I
Constanta de proporţionalitate se numeşte rezistenţă electrică.
Unitatea de măsură a rezistenţei electrice în Sistemul Internaţional
se numeşte Ohm:
1V
1Ω=
1A

Legea rezistenţei electrice a unui

conductor filiform

Experimental se constată că rezistenţa electrică a unui

conductor filiform este:
Ο proporţională cu lungimea conductorului l
Ο invers proporţională cu aria secţiunii transversale a
conductorului S
Ο funcţie de natura materialului din care este confecţionat
conductorul
Formula corespunzătoare este:
l
R=
σS
unde σ se numeşte conductivitate electrică a conductorului, fiind
o constantă de material.

Legea variaţiei conductivităţii cu

temperatura

Experimental se constată că la modificarea temperaturii

conductivitatea unui conductor scade invers proporţional cu variaţia
de temperatură:
σ0
σ=
1 + α∆T
unde σ este conductivitatea la temperatura T, σ0 este
conductivitatea la temperatura de referinţă T0, iar α se numeşte
coeficient termic al conductivităţii şi este o constantă de
material.

Legea lui Ohm pentru un circuit

simplu

Un circuit simplu este format

jz( dintr-o sursă de curent electric,
caracterizată de tensiunea
x,y
electromotoare E şi rezistenţa
jy( ,z) internă r, şi un conductor de
jx(x+ rezistenţă electrică R, legate prin
x,y fire de conexiune de rezistenţă
dx,y,z)
,z) electrică neglijabilă.
Tensiunea electromotoare a sursei de curent este măsurată la
bornele acesteia în gol (adică în situaţia în care prin sursă nu trece
curent electric), iar rezistenţa internă este măsurată în regim de
scurtcircuit (când rezistenţa circuitului exterior este nulă), fiind
definită de raportul:
E
r=
I sc
unde E este tensiunea electromotoare, iar Isc este intensitatea
curentului de scurtcircuit.
Experimentele arată că intensitatea curentului I, prin circuitul
simplu, este numeric egală cu raportul dintre tensiunea
electromotoare a sursei şi suma dintre rezistenţa internă şi
rezistenţa electrică a circuitului exterior:
E
I =
R+r

Legea lui Joule

Experimentele arată că trecerea unui curent electric printr-un

conductor este însoţită, după un anumit interval de timp, de
degajarea unei cantităţi de căldură direct proporţională cu pătratul
intensităţii curentului, cu rezistenţa electrică a conductorului şi cu
intervalul de timp considerat:
W = I2Rt
Folosind legea lui Ohm putem rescrie legea lui Joule şi sub
forma următoare:
W = UIt
sau:
U2
W= t
R
Puterea electrică disipată în circuit este:
W
P= = UI
t

TEORIA ELECTRONICĂ A CONDUCŢIEI ÎN

METALE FORMA
LOCALĂ A LEGII LUI OHM ŞI A LEGII LUI
JOULE
INTERPRETAREA ENERGETICĂ A LEGII LUI
OHM PENTRU UN CIRCUIT SIMPLU

Se poate considera că electronii ce se deplasează în interiorul

unui conductor se află într-un câmp electric uniform E.
Forţa electrostatică care acţionează
asupra unui electron are expresia:
d d fe = -eE
z y Sub acţiunea acestei forţe electronii îşi
măresc viteza. Pe de altă parte,
j jy( mişcarea electronilor este împiedicată
prin ciocnirile plastice pe care le suferă
x(
x,y

x,
+d

y,
y,z)

z)
cu ionii din nodurile reţelei cristaline. În urma unei ciocniri plastice
electronul se opreşte, după care este din nou accelerat de câmpul
electric, suferă o nouă ciocnire ş.a.m.d. Pierderile de energie în
urma acestor procese pot fi echivalate cu cele produse prin acţiunea
unei forţe constante de rezistenţă fr, proporţională cu viteza de drift
a electronilor şi orientată în sens opus. Staţionaritatea mişcării
electronilor se realizează în momentul în care forţa de rezistenţă
anulează forţa electrostatică:
fe + fr = 0 ⇒ -eE - cvd = 0
rezultând:
eE
vd = − = −µE
c
unde µ se numeşte mobilitate şi depinde de masa electronului şi
de distanţa medie parcursă de acesta între două ciocniri
consecutive.
Deoarece viteza de drift depinde de densitatea de curent:
j
vd =
ρc
(ρc fiind densitatea volumică de sarcină de conducţie), iar:
ρc = -nee
unde ne este numărul de electroni de conducţie din unitatea de
volum a materialului, rezultă:
j = eneµE
sau:
j = σE
adică: densitatea de curent electric într-un punct al unui conductor
este proporţională cu intensitatea câmpului electric în acel punct.
Constanta σ, denumită conductivitate electrică, depinde
atât de proprietăţile fizice ale electronului (masă, sarcină), cât şi de
proprietăţile structurale ale conductorului, fiind, deci, o constantă de
material.
Această expresie constituie forma locală a legii lui Ohm, aşa
cum se poate arăta cu uşurinţă în modul următor:
Ο luăm în discuţie o porţiune dintr-
un conductor electric filiform
j Ο scriem tensiunea electrică la
bornele acestuia în funcţie de
d intensitatea câmpului electric
d S j uniform din interior:
x
z U = ∫ E ⋅ dr = Eh
jz Ο scriem intensitatea curentului
(x din conductor în funcţie de
densitatea de curent:
,y

,z

d
 I = ∫ j ⋅ ds = jS
Ο înlocuim expresiile densităţii de curent şi intensităţii câmpului
electric în legea lui Ohm sub formă locală şi obţinem expresia
integrală a acesteia:
I U h
=σ ⇒ U= I ⇒ U=RI
S h σS
Energia disipată sub formă de căldură prin lucrul mecanic al
forţei de rezistenţă care acţionează asupra unui electron este:
dWe = frdh = cvddh
Dar:
dh = vddt
rezultând:
dWe
= cv d2
dt
Căldura totală rezultată prin frânarea a dN electroni este:
dW
= cv d2 dN = cv d2 ne dV
dt
Rezultă:
2
dW  eE  n e2 E 2
= cne vd2 = cne   = e
dtd V  c  c
Observând că:
ne e 2
= ne cµ = σ
c
şi că raportul din membrul stâng are semnificaţia de căldură
degajată în unitatea de timp, în unitatea de volum a conductorului
(deci este o densitate de putere), obţinem:
p = σE2 = j⋅ E
adică: densitatea de putere disipată la trecerea curentului electric
printr-un conductor este proporţională cu pătratul intensităţii
câmpului electric din conductor. Această formulă este expresia
locală a legii lui Joule.
Să cercetăm în continuare
deplasarea unui electron pe un drum
E j v închis, într-un circuit electric simplu.
Electronul se deplasează de la polul
S V d negativ al sursei (A) spre polul pozitiv
c (B), trecând prin punctul M. De-a
f lungul acestui traseu atât forţa
r
electrostatică fe, cât şi forţa de
R E rezistenţă fr efectuează lucru
I mecanic. Deoarece viteza
,
electronului este constantă rezultă:
r
LeAMB + LrAMB = 0
Pentru a ajunge din punctul B în punctul A electronul are nevoie de
"ajutor", deoarece atât forţa electrostatică, cât şi forţa de rezistenţă
se opun deplasării. "Ajutorul" constă într-o forţă de natură
neelectrostatică, fi, numită forţă imprimată, care acţionează în
sensul deplasării. Bilanţul de lucru mecanic este:
LiBA + LeBA + LrBA = 0
Adunând cele două relaţii, obţinem:
(LeAMB+ LeBA) + (LrAMB + LrBA) + LiBA = 0
Suma (LeAMB+ LeBA) reprezintă lucrul mecanic al forţelor electrostatice
de-a lungul unei curbe închise şi este, ca o consecinţă a faptului că
forţa electrostatică este conservativă, nul. Termenii (LrAMB + LrBA)
reprezintă căldura medie, luată cu semn schimbat, generată prin
acţiunea forţelor de rezistenţă la deplasarea unui electron pe curba
închisă: -(WoAMB + WoBA). În aceste condiţii, vom rescrie relaţia
precedentă astfel:
LiBA = WoAMB + WoBA
Sumând pentru toţi electronii antrenaţi de curentul electric,
obţinem:
LBA = WAMB + WBA
Exprimând cele două cantităţi de căldură conform legii lui Joule,
rezultă:
LBA = I2Rt + I2rt
unde: I este intensitatea curentului, R este rezistenţa electrică a
circuitului exterior, r este rezistenţa internă a sursei, iar t este
intervalul de timp cât trece curentul electric.
Observând că It = qc, unde qc este sarcina totală de conducţie
transportată în timpul t printr-o secţiune oarecare a circuitului,
rezultă:
L BA
= I ( R + r)
qc
Din punct de vedere dimensional, raportul LBA/qc are semnificaţia
unei tensiuni electrice (nefiind totuşi o tensiune de natură
electrostatică). De aceea el se numeşte tensiune imprimată sau
tensiune electromotoare şi se notează E:
L BA
E=
qc
rezultând: E = I (R + r)
adică chiar legea lui Ohm pentru un circuit simplu.
Concluzia celor discutate este că legea lui Ohm pentru un
circuit simplu derivă din legea conservării energiei, arătând că
energia cheltuită de sursa de curent pentru întreţinerea deplasării
sarcinilor electrice se regăseşte în căldura disipată în întreg circuitul
la trecerea curentului electric.
Generalizarea acestei constatări este obiectul celei de-a doua
teoreme a lui Kirchhoff, care arată că de-a lungul oricărei porţiuni
închise de circuit electric suma algebrică a tensiunilor
electromotoare egalează suma algebrică a căderilor de tensiune.
Mai putem arăta că:
( A) ( A)
fi
L iBA = ∫ f i ⋅ dr ⇒ E = ∫ ⋅ dr
( B) ( B) e
Raportul fi/e are semnificaţia intensităţii unui câmp electric
neelectrostatic, numit câmp imprimat, astfel încât putem scrie:
( A)
E = ∫ E i ⋅ dr
( B)
adică: tensiunea electromotoare a unei surse de curent electric este
numeric egală cu circulaţia intensităţii câmpului electric imprimat
între bornele sursei.

APLICAŢII
Distribuţia de curent electric şi de
putere într-o pătură conductoare
sferică

Fie o pătură sferică,

conductoare, omogenă, având
conductivitatea σ.
Considerăm că între suprafaţa sa
f E interioară şi cea exterioară se aplică o
tensiune electrică constantă U.
e
S U Deoarece tensiunea electrică este
j constantă, curentul electric generat
este staţionar. Consecinţa este aceea
h că intensitatea curentului electric prin
orice suprafaţă închisă este nulă:
∫ j ⋅ ds = 0
Fie acum suprafaţa închisă care mărgineşte volumul cuprins în
unghiul solid dΩ, între sferele de raze r1 şi r. Din motive de simetrie
densitatea de curent trebuie să fie orientată radial. Fluxul densităţii
de curent prin această suprafaţă închisă este nul:
j1⋅ n1ds1 + j⋅ nds= 0
sau:
 -j1ds1 + jds = 0
Exprimând valoarea ariei elementului de suprafaţă în funcţie de
unghiul solid, rezultă:
− j1 ⋅ 4 πr12 dΩ + j ⋅ 4 πr 2 dΩ = 0
În toate punctele suprafeţei S1 sau suprafeţei S densitatea de curent
este constantă (j nu poate depinde decât de raza r a suprafeţei).
Integrând obţinem:
I = ∫ jds = 4 πr 2 j
S

I 1 = ∫ j1ds 1 = 4 πr12 j1
S

Se obţine:
I = I1
ceea ce înseamnă că intensitatea curentului electric prin pătura
sferică este constantă.
O altă concluzie este aceea că:
I I r
j= ⇒ j=
4 πr 2 4 πr r
adică: densitatea de curent scade invers proporţional cu pătratul
distanţei până la centrul păturii sferice şi este orientată radial.
Intensitatea câmpului electric în interiorul păturii sferice este:
j I
E= =
σ 4 πσr 2
iar densitatea de putere este:
I2
p = jE =
16π 2 σr 4
Puterea totală disipată în interiorul păturii sferice poate fi
determinată prin integrare. Puterea dezvoltată într-o "coajă" de rază
interioară r şi grosime dr se scrie sub forma:
I2 I2
dP = pdV = 4 πr 2
dr = dr
16π 2 σr 4 4 πσr 2
Puterea totală se exprimă ca rezultat al integralei:
r2
I2 I2  1 1
P=∫ dr =  − 
r1 4 πσ r 2
4 πσ  r1 r2 
Tensiunea electrică U se poate calcula cunoscând expresia
intensităţii câmpului electric şi urmând un drum de integrare radial:
r2 r2
I I  1 1
U = ∫ E ( r ) dr = ∫ dr =  − 
r1 r1 4 πσr
2
4 πσ  r1 r2 
Conform legii lui Ohm, rezistenţa electrică a păturii sferice este:
U 1  1 1
R= =  − 
I 4 πσ  r1 r2 
Se observă că puterea disipată de pătura sferică se poate scrie ca:
P = RI2
 CÂMPUL MAGNETIC
AL CURENŢILOR
STAŢIONARI

Fenomenele magnetice sunt cunoscute încă din antichitate. Ele

constau din interacţiunile, manifestate prin forţe de atracţie sau de
respingere, între corpurile magnetizate.
Se constată că prezenţa corpurilor magnetizate modifică
proprietăţile fizice ale spaţiului înconjurător.
Spaţiul cu proprietăţi fizice modificate din jurul corpurilor
magnetizate este o formă de existenţă a materiei şi se numeşte
câmp magnetic.
Câmpul magnetic poate fi pus în
evidenţă pe cale experimentală,
utilizând, de exemplu, un ac
B A magnetic. Deoarece poziţia în care
se stabileşte acul magnetic
fe depinde de aşezarea în preajma sa
a corpurilor magnetizate, rezultă
că pentru a caracteriza cantitativ
câmpul magnetic trebuie utilizată o mărime vectorială. Mărimea
fizică vectorială folosită pentru a măsura câmpul magnetic se
numeşte vector inducţie magnetică şi se notează B. S-a convenit
ca orientarea vectorului inducţie magnetică să fie aceeaşi cu a unui
ac magnetic, sensul vectorului B fiind dinspre polul sud al acului
magnetic spre polul nord.
În anul 1819, Öersted a făcut
fr descoperirea că un ac magnetic
aflat în apropierea unui conductor
parcurs de curent electric staţionar
se orientează perpendicular pe
M direcţia conductorului. A rezultat
că, pe lângă corpurile magnetizate,
curenţii electrici staţionari sunt surse de câmp magnetic. Cu alte
cuvinte, există o legătură între fenomenele electrice şi fenomenele
magnetice.

LEGILE EXPERIMENTALE ALE CÂMPULUI

MAGNETIC AL CURENŢILOR STAŢIONARI

Legea forţei electromagnetice,

vectorul inducţie magnetică

Se constată experimental că dacă un conductor rectiliniu,

parcurs de un curent electric staţionar, este adus într-un câmp
magnetic uniform, asupra sa va acţiona o forţă având următoarele
proprietăţi:
Ο mărimea forţei este proporţională cu intensitatea I a curentului
electric din conductor
Ο mărimea forţei este proporţională cu lungimea l a
conductorului
Ο mărimea forţei este proporţională cu sinusul unghiului α dintre
liniile de câmp magnetic şi direcţia conductorului
Ο mărimea forţei nu depinde de natura materialului din care
este confecţionat conductorul
Ο forţa este perpendiculară pe planul format de conductor şi
direcţia liniilor de câmp
Expresia matematică
corespunzătoare este:
F ≈ Ilsinα
fr Conform observaţiilor experimentale
fi relatate mai sus, putem afirma că
valoarea constantei de
fe proporţionalitate nu poate depinde
decât de caracteristicile câmpului
magnetic în care se află conductorul. Rezultă de aici posibilitatea de
a realiza o măsurătoare cantitativă a câmpului magnetic. În acest
sens, prin definiţie, inducţia câmpului magnetic se scrie ca:
F
B=
Il sin α
adică: inducţia câmpului magnetic este mărimea fizică vectorială
numeric egală cu forţa ce acţionează asupra unităţii de lungime a
unui conductor parcurs de un curent electric staţionar cu
intensitatea de 1 amper, aşezat perpendicular pe liniile de câmp
magnetic.
În Sistemul Internaţional unitatea de măsură a inducţiei
magnetice se numeşte tesla şi are următoarea relaţie de definiţie:
1N
1T =
1A ⋅ 1m
În aceste condiţii legea forţei electromagnetice se scrie sub forma:
F = BIlsinα
exprimându-se vectorial astfel:
F = I l× B
adică: forţa electromagnetică ce acţionează asupra unui conductor
liniar aflat într-un câmp magnetic uniform este proporţională cu
produsul dintre intensitatea curentului electric din conductor şi
valoarea numerică a produsului vectorial dintre lungimea
conductorului (orientată în sensul intensităţii curentului) şi vectorul
inducţie magnetică, având direcţia şi sensul acestui produs
vectorial.

Forţa Lorentz

Dacă un corp electrizat,

S de mici dimensiuni, se
deplasează în câmp magnetic
S
de inducţie B, s-a constatat că
r 1 asupra sa acţionează o forţă
având următoarele
v 1
caracteristici:
Ο mărimea sa este direct
d

proporţională cu cantitatea de
electricitate q cu care este încărcat corpul
Ο mărimea sa este proporţională cu valoarea v a vitezei corpului
Ο mărimea sa este proporţională cu inducţia magnetică B
Ο mărimea sa este direct proporţională cu sinusul unghiului α
dintre vectorul viteză şi vectorul inducţie magnetică
Ο direcţia forţei este perpendiculară pe planul format de vectorul
viteză şi vectorul inducţie magnetică
Expresia matematică corespunzătoare este:
f = q v× B
S
d Această forţă poartă numele de forţa
Ω Lorentz.
Forţa electromagnetică este efectul
B însumării forţelor individuale ce
N
I
n
j
acţionează asupra purtătorilor de sarcină în mişcare din interiorul
conductorului.
Să luăm în consideraţie un conductor parcurs de curent
electric, plasat perpendicular pe liniile câmpului magnetic. Forţa
Lorentz care acţionează asupra unui purtător de sarcină ce se
deplasează cu o viteză egală cu viteza de drift este:
f = qvdB
Intensitatea curentului electric din conductor se poate exprima
deasemenea în funcţie de viteza de drift:
I = jS = ρcvdS = nqvdS
unde n este numărul purtătorilor de sarcină de conducţie din
unitatea de volum a conductorului:
N
n=
Sl
iar N este numărul total de purtători de sarcină din conductor
antrenaţi de curentul electric.
Din aceste relaţii rezultă:
I
f =q B
N
qS
Sl
sau:
Nf = BIl
relaţie ce probează afirmaţia anterioară.
Ţinând cont de echivalenţa între legea forţei electromagnetice
şi legea forţei Lorentz, rezultă că aceasta din urmă poate fi utilizată
deasemenea ca o relaţie de definiţie a vectorului inducţie
magnetică.

Forţa de interacţie între conductorii

paraleli parcurşi de curent electric
staţionar, legea Biot-Savart

Să ne imaginăm următorul experiment:

Π două conductoare rectilinii, foarte lungi,
sunt aşezate paralel, la distanţa r unul faţă de
celălalt
B v B
F Π prin conductoare circulă curenţii
electrici staţionari I1, respectiv I2
Π mediul în care sunt plasate
conductoarele este omogen
Se poate constata studiind acest
q I experiment că asupra celor două conductoare
se exercită forţe egale în modul, paralele şi de sens contrar. Aceste
forţe de interacţiune au următoarele proprietăţi:
Ο mărimea forţei este direct proporţională cu lungimea
conductoarelor
Ο mărimea forţei este direct proporţională cu fiecare dintre
intensităţile curenţilor electrici din cele două conductoare
Ο forţa este invers proporţională cu distanţa dintre conductoare
Ο forţa este de atracţie dacă curenţii au acelaşi sens şi de
respingere în caz contrar
Ο forţa depinde de proprietăţile magnetice ale mediului ce
înconjoară conductoarele
Aceste observaţii pot fi reunite într-o formulă matematică, care
în Sistemul Internaţional se scrie sub forma:
µ I1 I 2
F1,2 = l
2π r
Constanta de proporţionalitate µ se numeşte permeabilitate
magnetică absolută şi caracterizează proprietăţile magnetice ale
mediului.
În Sistemul Internaţional unitatea de măsură a permeabilităţii
magnetice absolute este:
H henry
µ SI
= =
m metru
Permeabilitatea magnetică absolută a vidului are valoarea:
µo = 4π⋅ 10-7 H/m
Putem observa că raportul:
F1,2
I 2l
corespunde relaţiei de definiţie a unei inducţii magnetice B1,
rezultând pentru aceasta expresia:
µI1
B1 =
2 πr
Cum în zona în care se desfăşoară experimentul nu au fost instalate
alte surse de câmp magnetic şi cum B1 depinde de intensitatea
curentului electric din primul conductor, rezultă că această relaţie
exprimă valoarea inducţiei câmpului magnetic generat de un
conductor liniar foarte lung, parcurs
de curent electric staţionar. Relaţia a
primit denumirea de legea Biot-
B Savart şi se enunţă astfel: inducţia
câmpului magnetic generat de un
curent electric staţionar care
l
f străbate un conductor liniar foarte
lung este proporţională cu
intensitatea curentului electric, invers proporţională cu distanţa
până la conductor şi depinde de proprietăţile magnetice ale
mediului în care se află conductorul.
Inducţia câmpului magnetic generat de conductor este
perpendiculară pe planul format de conductor şi de perpendiculara
coborâtă din punctul de observare pe conductor.
Linia de câmp magnetic are formă circulară, fiind cuprinsă într-
un plan perpendicular pe direcţia conductorului. Sensul liniei de
câmp este acelaşi cu sensul în care trebuie rotit un şurub drept,
aşezat paralel cu conductorul, astfel încât să înainteze în sensul
curentului electric.

LEGEA CIRCULAŢIEI MAGNETICE

(LEGEA LUI AMPČRE)
Prin analogie cu relaţia de proporţionalitate între inducţia
câmpului electric D şi intensitatea câmpului electric E, D = εE, se
poate defini o mărime denumită intensitatea câmpului
magnetic, notată cu H:
B = µH
Deasemenea prin analogie cu circulaţia intensităţii câmpului electric
imprimat:
E = ∫ E ⋅ dr
(numită şi tensiune electromotoare) se poate defini tensiunea
magnetomotoare ca fiind circulaţia intensităţii câmpului magnetic
pe o anumită curbă:
F = ∫ H ⋅ dr
Ne propunem ca în cele ce urmează să găsim modul în care
depinde circulaţia intensităţii câmpului magnetic pe o curbă închisă
de curenţii electrici care generează câmpul magnetic.
Să considerăm pentru început
un conductor liniar, perpendicular
pe planul foii de hârtie, parcurs de
f S curentul electric I.
F Fie deasemenea o curbă închisă
(C), care înconjoară conductorul.
Circulaţia intensităţii câmpului
v I2
magnetic pe o porţiune mică a
q B curbei, în jurul punctului M este:
I1 dF = H⋅ dl = Hdlcosα
Putem observa că:
 dlo = dl cosα
unde dlo este lungimea porţiunii de linie de câmp cuprinsă între
laturile unghiului dϕ, care mărginesc şi segmentul de curbă dl.
Deoarece linia de câmp este un cerc:
dlo = rdϕ
unde r este distanţa de la conductor la punctul M. Înlocuind în
expresia circulaţiei intensităţii câmpului magnetic şi utilizând legea
Biot-Savart, rezultă:
µI
I
dF = 2 πr rdϕ = dϕ
µ 2π
Integrând pe toată curba obţinem:
2π 2π 2π
I I Iϕ
F = ∫ H ⋅ dl = ∫ 2π dϕ = 2π ∫ dϕ = 2π 0 = I
0 0

deci: circulaţia intensităţii câmpului magnetic pe o curbă închisă, ce

înconjoară un conductor parcurs de curent electric, este numeric
egală cu intensitatea curentului electric din conductor.
Fie acum conductorul aşezat în afara
B curbei închise. Circulaţia totală a
l F 1 intensităţii câmpului magnetic pe
,2
porţiunile de curbă delimitate de unghiul
dϕ este:
B dF = H1⋅ dl1 + H2⋅ dl2
sau:
F2
I dF = H1dl1cosα1 + H2dl2cosα2
Observând că α1 ,1> 90° şi α2 < 90°, astfel încât cosα1 < 0 şi cosα2 > 0, şi
procedând la fel ca la calculul anterior, rezultă:
I I
dF = − dϕ + dϕ = 0
2π 2π
Integrând pe toată curba rezultă:
F=0
sau: circulaţia intensităţii câmpului magnetic pe o curbă închisă
este nulă dacă prin suprafaţa mărginită de curbă nu trece curent
electric.
Reunind cele două concluzii obţinute până acum, rezultă
enunţul legii lui Ampčre: circulaţia intensităţii câmpului magnetic pe
o curbă închisă nu depinde nici de forma, nici de dimensiunile
curbei, fiind egală cu intensitatea curentului electric prin suprafaţa
delimitată de curbă. Matematic putem scrie:
 F = Iint
d Utilizând relaţiile integrale care
ϕ definesc circulaţia intensităţii
d
câmpului magnetic şi intensitatea
l
curentului electric obţinem forma
integrală a legii lui Ampčre:
r ∫ H ⋅ dl = ∫ j ⋅ ds
( c) Sc

Dacă recurgem la teorema lui

Stokes, mai putem scrie:
∫ H ⋅ dl = ∫ ( ∇ × H) ⋅ ds
( c) Sc
I
Substituind în legea lui Ampčre
α obţinem:
r
∫ ( ∇ × H ) ⋅ ds = ∫ j ⋅ ds
Sc Sc

sau: ∇× H = j
deci: rotorul intensităţii câmpului magnetic într-un punct din spaţiu
este egal cu densitatea de curent electric din acel punct. Expresia
reprezintă forma locală a legii lui Ampčre.

LEGEA BIOT-SAVART-LAPLACE
Vom compara două situaţii fizice diferite, caracterizate însă de
legi asemănătoare formal:
Ο în cazul unui conductor foarte lung, parcurs de curent electric
staţionar cu intensitatea I, inducţia câmpului magnetic B generat
de acesta la distanţa h are expresia:
µI
B=
2 πh
Ο în cazul unui conductor foarte lung, încărcat electric cu
densitatea liniară de sarcină λ , intensitatea câmpului electric E la
distanţa h are expresia:
λ
E=
2 πε h
Din figurile
dϕ alăturate se observă dl
că se pot face λ
I următoarele asocieri:
d S
l H I ⇔ λ (sursa câmpului) d
H µ ⇔ 1/ε (proprietăţile c n E
d 1 mediului) (
l 2 H1 h ⇔h C
M H2 j )α
d d
l l
o
 Pe de altă parte, în cazul câmpului electric, valoarea intensităţii
se obţine însumând contribuţiile tuturor micilor porţiuni de
conductor, aproximate ca sarcini punctiforme. Contribuţia unei
asemenea porţiuni de conductor la câmpul electric total este:
λdl
dE⊥ = sin α
4π εr 2
unde dl este lungimea porţiunii de conductor considerate, r este
raza vectoare a punctului de observare în raport cu elementul de
volum, iar α este unghiul dintre conductor şi raza vectoare.
Deoarece câmpul magnetic al conductorului se obţine tot prin
însumarea contribuţiilor unor porţiuni foarte mici ale acestuia,
putem face ipoteza că inducţia magnetică elementară are expresia
(obţinută cu ajutorul tabelului de asocieri):
µIdl
dB = sin α
4 πr 2
Exprimând intensitatea curentului în funcţie de densitatea de
curent:
I = jS
unde S este aria secţiunii transversale a conductorului, rezultă:
µSdl
dB = jr sin α
4 πr 3
Observăm că:
Ο produsul Sdl este volumul porţiunii de conductor considerate:
dV = Sdl
Ο vectorul inducţie magnetică depinde de două mărimi
vectoriale: j şi r
Ο cantitatea jrsinα reprezintă modulul produsului vectorial j × r
sau r × j
Ο vectorul dB are acelaşi sens cu vectorul j × r
şi putem scrie în consecinţă:
µ j×r
dB = dV
4π r 3
Dacă extindem acest rezultat la cazul unui conductor oarecare
parcurs de curent electric şi considerăm un element de volum dV
având vectorul de poziţie r, precum şi un punct de observare M,
având vectorul de poziţie r0, rezultă:
µ j × ( r0 − r )
dB( r0 ) = dV
4 π r0 − r 3

d
l d
j E
E
⊥ r