MĂSURAREA UNGHIURILOR

Principii şi metode de măsurare a unghiurilor

În practica topografică precizia măsurării suprafeţelor depinde exclusiv de precizia cu

care s-a efectuat măsurarea distanţelor şi a unghiurilor de teren. De aceea este absolut necesar să
cunoaştem tehnica măsurării unghiurilor şi a metodelor care ne conduc la rezultatele cele mai
bune, mai precise şi cu randament mare.
Unghiul, prin definiţie, este deschiderea între două drepte ce se intersectează într-un
punct. Prin urmare, la măsurarea unghiurilor în teren, trebuie să cunoaştem locul sau punctul de
intersecţie al dreptelor şi în acelaşi timp şi câte un punct de pe fiecare dreaptă (direcţiune sau
aliniament).
Tehnica măsurării unghiurilor în topografie constă, în principiu, în aşezarea
instrumentului cu care executăm măsurătoarea în vârful unghiului (locul de intersecţie al
direcţiilor sau aliniamentelor) şi în vizarea succesivă a celor două puncte cunoscute de pe laturile
unghiului.
Aparatele folosite la măsurarea unghiurilor sunt cunoscute sub numele de goniometre,
iar precizia lor va fi în funcţie de:
- precizia gradării limbului orizontal sau vertical,
- -de aşezarea şi calarea instrumentului în staţie,
- -starea atmosferică,
- -dispoziţia şi priceperea operatorului etc.
Aşezarea aparatului de măsurat unghiuri în staţie trebuie făcută cât mai corect pentru a
obţine valoarea unghiului dintre aliniamente cât mai real. Operaţiile principale care se fac la
aşezarea instrumentului în staţie sunt:
 Aşezarea trepiedului în staţie. Deasupra punctului materializat se instalează trepiedul
fixând două din picioarele acestuia în teren iar al treilea picior prin mici deplasări într-o parte şi
alta, se fixează astfel încât măsuţa trepiedului să fie cât mai orizontală. În acest timp, firul cu
plumb trebuie să se proiecteze pe punctul materializat (bornă, ţăruş etc). Pentru orizontalizarea
măsuţei, unele trepiede sunt dotate cu bule sferice.
 Aşezarea şi centrarea aparatului în staţie. Această operaţie se face cu foarte mare
grijă, ţinând tot timpul aparatul pe umerii lunetei. Fixarea aparatului pe trepied se face prin
intermediul şurubului pompă ce se află la trepied. Pentru ca firul cu plumb să se proiecteze exact
pe punctul materializat, se poate deplasa aparatul pe măsuţa trepiedului într-o parte sau alta până
când se realizează această coincidenţă, după care se strânge bine şurubul pompă.
 Orizontalizarea aparatului. Această operaţie se execută cu ajutorul şuruburilor de
calare şi a nivelelor cu bulă de aer.

În acest scop, se dirijează nivela cu bulă de aer pe o direcţie paralelă cu două

şuruburi de calare. Rotind cele două şuruburi de calare în sens invers unul faţă de celălalt,
se aduce bula între reperele nivelei. Se roteşte apoi aparatul astfel încât nivela să fie
perpendiculară pe prima direcţie de calare şi rotind cel de-al treilea şurub se aduce bula
între repere.

Operaţia se repetă până când se realizează calarea perfectă a aparatului.

Măsurarea unghiurilor orizontale

Unghiurile orizontale se pot măsura cu ajutorul

goniometrelor. Măsurarea unghiului cu ajutorul goniometrului se
execută astfel:
- se aşează aparatul în staţie şi se calează acţionând
din şuruburile de calare;
- se vizează un punct de pe prima latură, considerând
sensul de rotaţie a aparatului, sensul acelor de
ceasornic, şi se face prima citire C1 pe limbul gradat;
- se vizează punctul de pe latura a doua şi se citeşte
din nou pe limb valoarea C2. Diferenţa dintre aceste
citiri ne va indica valoarea unghiului

U = C 2 − C1
în care: Fig.1. Măsurarea unghiului U
C1 – prima citire 20g20c28cc;
C2 – a doua citire 60g60c28cc;
U – valoarea unghiului.
U = 60 g 60 c 28 cc − 20 g 20 c 28 cc = 40 g 40 c 00 cc .

Metode de măsurarea unghiurilor

Măsurarea unghiurilor în lucrările topografice se face potrivit scopurilor şi precizărilor
pe care le urmăresc aceste lucrări: de mare precizie, în oraşe, mine etc.; de precizie obişnuită în
extravilane sau numai cu scop informativ, documentar.
În funcţie de precizia ce ni se cere în efectuarea măsurării unghiurilor, putem folosi una
din următoarele metode:
- metoda simplă sau directă;
- metoda repetiţiei;
- metoda reiteraţiei;
- metoda orientărilor directe;
- metoda orientărilor cu busola.
Metode de măsurarea unghiurilor orizontale. Metoda simplă sau directă de măsurare
a unghiurilor orizontale constă în a măsura unghiul o singură dată. Ca procedee de măsurare a
unghiurilor prin această metodă putem utiliza fie procedeul cu zero coincidenţă (zero de pe
limbul gradat să fie în coincidenţă cu zero de pe vernier sau microscop), fie procedeul prin
diferenţa citirilor pornindu-se pe prima direcţie cu un unghi oarecare.
Operaţiile de măsurare a unghiurilor prin această metodă se execută conform cu
principiile enunţate.
Măsurarea unghiurilor prin metoda repetiţiilor. S-a numit metoda repetiţiei pentru
că unghiul se măsoară de mai multe ori, având de fiecare dată drept origine de citire, valoarea
unghiulară obţinută prin operaţia anterioară de măsurare.
În funcţie de precizia ce se cere, vom alege numărul repetiţiilor. În lucrările topografice
sunt suficiente 3 – 4 repetiţii.
Executarea observaţiilor prin această metodă comportă următoarele faze:
- instalarea şi calarea aparatului în punctul de staţie;
- aducerea zero-ului în coincidenţă (zero de la vernier cu zero de pe limb);
- cu mişcarea generală (neînregistratoare) liberă se vizează punctul B (fig.2);
 - se blochează apoi mişcarea generală şi cu ajutorul şurubului de fină mişcare
neînregistratoare se aduce imaginea semnalului pe firul vertical reticular. Se fac
citirile la vernierul I şi II şi se notează în carnet;
- se deblochează mişcarea înregistratoare şi se vizează punctul C, înregistrându-se în
aparat valoarea unghiului BAC = α;
- se deblochează mişcarea generală neînregistratoare şi în sens invers acelor de
ceasornic se vizează punctul B (punctul iniţial vizat);
- se blochează mişcarea generală neînregistratoare şi se acţionează de şurubul de fină
mişcare a mişcării generale neînregistratoare până aducem imaginea semnalului
perfect pe imaginea firului vertical al reticulului,
- deblocăm mişcarea generală înregistratoare şi vizăm din nou punctul C după
aceleaşi reguli arătate mai înainte.

Pe
limbul gradat

Fig.2. Măsurarea unghiurilor prin metoda repetiţiei

(orizontal) s-a înregistrat valoarea unghiului BAC de două ori. Nu facem însă nici o citire.
Blocăm iarăşi mişcarea înregistratoare şi dăm drumul mişcării neînregistratoare
(mişcării generale) şi tot în sens retrograd vizăm semnalul din B la fel ca mai înainte. Deblocăm
mişcarea înregistratoare şi respectând aceleaşi reguli vizăm punctul C.
Dacă ne oprim la trei repetiţii, facem citirea la cele două verniere I şi II în prima poziţie
a lunetei.
Operaţia de măsurare a unghiului se face identic în poziţia a doua a lunetei (peste cap)
notându-se valorile existente la cele două verniere. Sensul de citire a unghiurilor va fi de data
aceasta invers acelor de ceasornic sau invers primului tur (cu luneta în poziţia I). După ce
repetarea a fost făcută tot de acelaşi număr de ori (în cazul de mai sus de trei ori), facem şi ultima
citire la ambele verniere (I şi II).
Efectuăm calculul pentru aflarea valorii unghiului în poziţia I a lunetei.
Se face media citirilor iniţiale

VernierI + VernierII
= C1
2

VernierI + VernierII
şi media citirilor finale = C2 .
2

În poziţia a doua a lunetei.

- Se face media citirilor iniţiale,

VernierI −VernierII
= C1
2

VernierI + VernierII
şi media citirilor finale = C2 .
2
 C1 + C1` C 2 + C 2`
= U1 ; = U2
2 2

U 2 −U1
Valoarea unghiului α = (în cazul a trei repetiţii).
3
Metoda reiteraţiei. Această metodă de măsurare a unghiurilor orizontale, se aseamănă
întrucâtva cu metoda repetiţiei, deoarece unghiurile se pot măsura de mai multe ori, deosebindu-
se totuşi prin faptul că originile se stabilesc în funcţie de numărul reiteraţiilor. Originile se
stabilesc cu formula:

400 g
Ig =
m⋅r
în care:
I este intervalul între origini;
m – numărul microscoapelor;
r – numărul reiteraţiilor.

Originile cu care începem măsurarea unghiurilor se obţin înmulţind intervalul I cu şirul

numerelor consecutive 0, 1, 2…(n-1).
Exemplu: Lucrând cu un aparat cu două microscoape şi dorind să efectuăm două reiteraţii, originile
acestor reiteraţii vor fi date cu ajutorul intervalului I
400 g
Ig = = 100 g
2×2

100 g × 0 = 0 g reiteraţia întâi

100 g ×1 = 100 g reiteraţia a doua.

Aflând intervalul I trecem la măsurarea unghiurilor astfel:

- se aduce în coincidenţă zero de pe vernier cu zero de pe limb;
- se fixează mişcarea generală înregistratoare, se deblochează mişcarea generală neînregistratoare şi se
vizează punctul B. Blocând mişcarea generală neînregistratoare acţionăm asupra şurubului de fină
mişcare al mişcării neînregistratoare până aducem imaginea semnalului pe firul vertical al reticolului;
- se fac lecturile la cele două verniere şi se notează în carnetul de teren;
- deblocăm mişcarea înregistratoare şi vizăm punctele din turul de orizont ca la celelalte metode. Se dă
luneta peste cap şi se vizează punctele din turul de orizont în sensul invers acelor de ceasornic.
Operaţiile de măsurare a unghiurilor decurg în mod asemănător şi pentru reiteraţia a doua înn care
originea turului de orizont în poziţia întâi a lunetei este 100g (fig.3).

În tabelul 3 se prezintă un exemplu numeric de măsurare a unghiurilor orizontale prin metoda reiteraţiei.
Completarea carnetului s-a făcut în felul următor: reiteraţia I cu originea 0g00c50cc.
S-au vizat din staţia A în prima poziţie a lunetei punctele 1, 2, 3, 1 obţinându-se valorile:

Vernier I Vernier II Media I

Către punctul 1 = 0g00c50cc 200g00c10cc 0g00c30cc
» » 2 = 60g70c70cc 260g70c80cc 60g70c75cc
» » 3 = 120g80c90cc 320g80c98cc 120g80c94cc
» (închidere) 1 = 0g00c25cc 200g00c35cc 0g00c30cc
 Fig.3. Măsurarea unghiurilor prin metoda reiteraţiei

În poziţia a II-a lunetei, lecturile s-au făcut în sens invers acelor de ceasornic, obţinându-se:

Vernier I Vernier II Media II

De la punctul A la 1 200g00c40cc 0g00c30cc 0g00c35cc
» » » A la 2 260g70c60cc 60g70c50cc 60g70c55cc
» » » A la 3 320g80c98cc 120g80c88cc 120g80c93cc
» » (închidere) A la 1 200g00c60cc 00g00c40cc 00g00c50cc

I + II
Media mediilor: se înscrie în coloana a 7-a.
2

Direcţia de la A la 1 00g00c33cc
» » » A la 2 60g75c65cc
» » » A la 3 120g80c94cc
» » » A la 1 00g00c40cc

Se observă o neînchidere E = 0g00c33cc - 0g00c40cc = - 7cc pe care o aplicăm direcţiilor în mod progresiv
(coloana a 8-a).

La direcţia A-2 minus 2cc 60g70c63cc

» » A-3 » 4cc 120g80c92cc
» » A-1 » 7cc 00g00c33cc
Staţia A Măsurarea unghiurilor orizontale prin metoda reiteraţiei Tabelul 3

Poziţia a Media I şi Media Reducerea

Poziţia I a Media a Media I – Compens. Corect de
Media I II-a a II reiteraţiei direcţiunilor
Reiteraţia Pe. vizat lunetei II-a a II-a în tur red. la 0
lunetei corectată I şi a II-a la zero
g c cc g c cc g c cc g c cc g c cc g c cc g c cc g c cc g c cc g c cc
1 2 3 4 5 6 7 8 9 10 11 12
00 00 50 200 00 40
1 00 00 30 00 00 35 00 00 33 00 00 33 00 00 22 -22 00 00 00
200 00 10 00 00 30
60 70 70 260 70 60
2 60 70 75 60 70 65 60 70 65 -2 60 70 63 60 70 47 -22 60 70 25
Reiteraţia 260 70 80 60 70 50
I 120 80 90 320 80 98
3 120 80 94 120 80 93 120 80 94 -4 120 80 90 120 80 74 -22 120 80 52
320 80 98 120 80 88
00 00 25 200 00 60
1 00 00 30 00 00 50 00 00 40 -7 00 00 33 00 00 22 -22 00 00 00
200 00 35 00 00 40
100 00 10 300 00 20
1 100 00 07 100 00 14 100 00 10 - 100 00 10
300 00 04 100 00 08
160 70 30 360 70 40
2 160 70 23 160 70 35 160 70 29 +2 160 70 31
Reiteraţia 360 70 16 160 70 30
a II-a 220 80 56 20 80 66
3 220 80 49 220 80 58 220 80 53 +4 220 80 57
20 80 42 220 80 50
100 00 00 300 00 12
1 100 00 00 100 00 06 100 00 03 +7 100 00 10
300 00 00 100 00 00
 Direcţiunii de plecare A-1 nu-i aplicăm nici o corecţie, considerând-o neafectată de erori.
Reiteraţia a doua s-a făcut de pe direcţia de origine cu 100g00c10cc.
Operaţiile de citire a direcţiilor s-au făcut la fel ca la prim reiteraţie, obţinându-se în coloana a 9-a valorile
medii:
Direcţia A la 1 100g00c10cc
» A la 2 160g70c31cc
» A la 3 220g80c57cc
» A la 1 100g00c10cc
Se face media între reiteraţia I şi reiteraţia a II-a eliminându-se 100g de la reiteraţia a II-a la toate
unghiurile (ceea ce nu modifică cu nimic valoarea unghiurilor) înscriindu-se aceste valori în coloana 10

Direcţia A la 1 00g00c22cc
» A la 2 60g70c47cc
» A la 3 120g80c74cc
» A la 1 00g00c22cc

În practică se face reducerea direcţiilor la zero. În cazul de faţă se scad 22cc din toate direcţiunile.

Direcţia A la 1 00g00c00cc
» A la 2 60g70c25cc
» A la 3 120g80c52cc
» A la 1 00g00c00cc

Aceste valori se înscriu în coloana 12.

Metoda orientărilor directe. Scopul pentru care se culeg unghiurile şi distanţele din
teren este acela de a determina coordonatele punctelor ce delimitează o suprafaţă spre a o calcula
şi a o pune în valoare. Cum însă pentru calculul coordonatelor nu avem nevoie de unghiurile ce
le fac aliniamentele între ele, ci de orientările acestora şi de distanţe, vom studia procedeul de
determinare direct pe teren a orientărilor.
Pentru obţinerea orientărilor laturilor unei drumuiri se procedează în felul următor:
- se calculează orientarea dreptei determinate de punctul de plecare a unei drumuiri şi un alt
punct cunoscut în teren. Fie în teren punctul de plecare al unei drumuiri A şi punctul pe care ne
orientăm H de coordonate cunoscute

∆X AH
tg θ AH =
∆Y AH
sau
∆Y AH
ctg θ AH =
∆X AH

- staţionăm în punctul A cu aparatul şi introducem pe cercul orizontal orientarea θAH în aparat,

se blochează mişcarea înregistratoare şi se dă drumul mişcării generale neînregistratoare rotind

Fig.4. Măsurarea unghiurilor prin metoda orientărilor directe

luneta până când aducem imaginea semnalului în câmpul ei. Fixăm mişcarea generală
neînregistratoare şi acţionăm de şurubul de fină mişcare până realizăm suprapunerea firului
reticular vertical peste imaginea semnalului vizat (H). În acest moment (fig.4) dăm drumul
mişcării înregistratoare şi vizăm primul punct din drumuire B.
Prin operaţia de introducere a orientării în aparat şi a vizării unui punct cunoscut din
teren realizăm introducerea diviziunii zero de pe limb pe direcţia nord. S-a obţinut în felul acesta
orientarea laturii AB . După ce efectuăm închiderea pe direcţiunea de origine AH ne deplasăm
cu instrumentul în punctul B. Staţionând punctul B, introducem în instrument orientarea
θ BA = θ AB ± 200 g şi vizăm punctul din urmă A.
Rotind luneta în tur de orizont, vom citi către punctul următor C a drumuirii orientarea
θBC . Se face apoi închiderea turului de orizont pe punctul A. Operaţiile continuă în mod analog
pentru toate staţiile drumuirii inclusiv punctul E de închidere.
- Staţionând în E, efectuăm închiderea pe direcţia determinată de punctele E şi K, de
coordonate cunoscute.
Comparând orientarea citită în teren cu orientarea calculată din coordonate la închiderea
drumuirii se va semnala o nepotrivire, numită eroare de închidere, pe orientări.
θEK (din coordonate) - θEK (din observaţii) = E0 (eroare de închidere pe orientări).
Calculul corecţiei q 0 . Corecţia q 0 care trebuie aplicată orientărilor laturilor din teren,
pentru a obţine închiderea pe orientarea θEK se calculează relaţia

E0
q0 = ,
n
în care:
q 0 este corecţia orientării;
E0 – eroare de închidere pe orientări;
n – numărul punctelor de staţie.
Orientarea definitivă a laturilor se calculează prin însumarea algebrică a corecţiei q 0 la
orientările de bază:
θAH nu i se aplică corecţie
θAB = θ ` AB (citită în teren) ± q0
θBC = θ ` BC » » q0 ± 2 q0
θCD = θ `CD » » q0 ± 3 q0
θDE = θ ` DE » » q0 ± 4 q0
θEK = θ `EK » » q0 ± 5 q0

Metoda orientărilor directe cu ajutorul busolei. Spre deosebire de metoda

orientărilor directe faţă de meridianul geografic orientările magnetice cu ajutorul busolei, se
referă la unghiul ce-l face meridianul magnetic ce trece printr-un
punct, cu o direcţie oarecare din teren.
Practic, odată cu instalarea aparatului în staţie se fixează pe
aparat o busolă topografică şi se citeşte pentru fiecare direcţie în
parte orientarea directă şi inversă încât pentru fiecare latură vom
avea două valori, care vor diferi cu 200g. Unghiul de orientare
definitiv va fi media aritmetică a acestor valori.
Pentru determinarea azimutului geografic, orientările
magnetice trebuie corectate cu unghiul de declinaţie δ, calculat
pentru locul respectiv în timpul când se efectuează lucrarea (fig.5).
Calculul unghiului de declinaţie δ se poate face de orice operator
Fig.5. Metoda măsurării
directe a unghiurilor cu
topografic, dacă în teren se cunosc două puncte de coordonate
ajutorul busolei geodezice.
 Pentru aceasta se calculează din coordonatele punctelor cunoscute orientarea θg şi se
determină orientarea θm a aceleiaşi direcţii cu ajutorul busolei. Diferenţa acestor două orientări
va fi declinaţia magnetică

θ g − θm = δ .

Metode de măsurare a unghiurilor verticale

Unghiurile verticale se pot măsura cu ajutorul instrumentelor prevăzute cu eclimetre sau

cercuri verticale. Eclimetrul poate fi un cerc întreg sau numai un sector de cerc. După modul
cum sunt numerotate gradaţiile pe cercul vertical se cunosc trei tipuri de instrumente şi anume:
- instrumente la care se citeşte la vernierul I şi vernierul II (0g şi respectiv 200g) când
luneta are o poziţie orizontală;
- instrumente la care se citeşte la vernierul I, 100g şi vernierul II – 300g când luneta
are o poziţie orizontală;
- instrumente care au eclimetrele constituite dintr-un semicerc la care gradaţiile cresc
de o parte şi de alta, faţă de diviziunea zero.
Dat fiind modul diferit de gradare a eclimetrelor, vom avea sisteme diferite de citire a
unghiurilor verticale, şi anume:
Eclimetrele care au la vernierul I 0g şi la vernierul II 200g când luneta este într-o poziţie
orizontală, ne dau posibilitatea să citim unghiurile de pantă i sau unghiurile de înclinare formate
de orizontala punctului de staţie şi dreapta ce uneşte
punctul de staţie cu punctul vizat (fig.6).
La eclimetrele care au la vernier I 100g şi la
vernier II 3000g când poziţia lunetei este orizontală, se
măsoară unghiurile zenitale (adică unghiul format de
verticala ce trece prin punctul de staţie cu dreapta ce
uneşte punctul de staţie cu punctul vizat).
Între unghiul zenital şi unghiul de pantă există
următoarea relaţie ig + zg = 100g (adică unghiul de pantă
i şi unghiul zenital z sunt complementare). Citirea
unghiurilor verticale la cele trei tipuri de eclimetre se Fig.6. Unghi de pantă şi unghi zenital z
face în felul următor:
Dacă punctul vizat este la o altitudine superioară punctului de staţie, citirea o notăm cu
plus (+) (fig.7) şi cu minus (-) dacă punctul este la o altitudine inferioară punctului de staţie.
La aparatele cu eclimetrele formate dintr-un cerc întreg, este necesară stabilirea
sistemului de gradare.

Fig.7. Eclimetru
În acest scop, cu luneta în poziţia orizontală se fac lecturile la cele două verniere sau
microscoape, identificându-se sistemul de gradare respectiv.
 Pentru stabilirea poziţiei normale a lunetei, vom viza un punct situat deasupra
orizontului şi vom face citirea la primul vernier. În cazul în care citirea făcută este 0g – 1g – 2g –
10g pentru aparatele ce dau unghiurile i de pantă (fig.8) sau valorile 80g – 90g – 100g pentru
aparatele ce dau unghiurile zenitale z, înseamnă că aparatul este cu luneta în poziţie normală. În
cazul când la vernierul I citim o valoare apropiată de 200g şi la vernierul II aproximativ 300g,
atunci înseamnă că luneta este „peste cap”. De regulă eclimetrul se află în poziţie normală atunci
când el este situat în partea stângă a lunetei.

Fig.8. Diverse sisteme de gradare a cercului vertical

În lucrările curente topografice citirile la eclimetru se fac o dată cu citirile la cercul
orizontal.
Pentru citirea unghiurilor verticale se procedează astfel:
- se staţionează cu aparatul în punctul respectiv, în poziţia normală a lunetei, şi se
vizează punctul stabilit din teren;
- se aduce semnalul în câmpul lunetei şi apoi se blochează luneta cu ajutorul şurubului
de fixare a lunetei în plan vertical. Apoi cu şurubul de fină mişcare s lunetei în plan
vertical se aduce semnalul la intersecţia firului reticular vertical cu firul mediu
orizontal, efectuându-se lecturile la cele două verniere.

V I + V II
C1 = în poziţie normală a lunetei
2
V + V II
C2 = I în poziţia peste cap a lunetei
2
în care:
C1, C2 sunt mediile lecturilor efectuate la cele două verniere VI şi VII

Unghiul de pantă i va fi dat de relaţiile:

i1 = C1 − 0 g
i 2 = 200 g − C 2 .

Valoarea cea mai probabilă a unghiului de pantă va fi dată de media aritmetică a celor
două valori i1 şi i2
i +i C − 0 g + (200 g − C 2 )
i= 1 2 = 1
2 2
C − C2
i = 100 g + 1 .
2
 Exemplu practic: În vederea ridicării nivelitice a unor puncte, s-a staţionat în punctul A şi s-au vizat
punctele 1, 2 şi 3 găsindu-se următoarele valori:

Seria I
În poziţia normală stânga (S) În poziţia „peste cap” dreapta (D)
media vernier I şi II media vernier I şi II

Di 96g61c50cc (C1) 303g39c50cc (C2)

A la 1
n
» A la 2 96g80c50cc (C1) 303g20c00cc (C2)
» A la 3 96g62c50cc (C1) 303g38c00cc (C2)
Se calculează suma S + D
400g01c00cc
400g00c50cc
400g00c50cc

Ca verificare, trebuie ca S + D = 400g. Nepotrivirile se datorează erorilor de colimaţie.

C1 + ( 400 − C 2 ) C1 − C 2
Unghiul zenital z = = + 200 .
2 2
Deci:
96 g 61 c 50 cc − 303 g 39 c 50 cc
z `A−1 = + 200 g = 96 g 61 c 00 cc
2
96 g 80 c 50 cc − 303 g 20 c 00 cc
z `A−2 = + 200 g = 96 g 80 c 25 cc
2
96 g 62 c 50 cc − 303 g 38 c 00 cc
z `A−3 = + 200 g = 96 g 62 c 25 cc
2

Seria II
În poziţia normală stânga (S) În poziţia „peste cap” dreapta (D)
media vernier I şi II media vernier I şi II

Di 96g61c00cc 303g39c50cc
A la 1
n
» A la 2 96g81c00cc 303g20c50cc
» A la 3 96g62c50cc 303g38c50cc
Se calculează suma S + D
400g00c50cc
400g01c50cc
400g01c00cc

Unghiurile zenitale vor fi:

96 g 61 c 00 cc − 303 g 39 c 50 cc
z ``A−1 = + 200 g = 96 g 60 c 75 cc
2
96 g 81 c 00 cc − 303 g 20 c 50 cc
z ``A−2 = + 200 g = 96 g 80 c 25 cc
2
96 g 62 c 50 cc − 303 g 38 c 50 cc
z ``A−3 = + 200 g = 96 g 62 c 00 cc
2

Valorile cele mai probabile ale unghiurilor zenitale vor fi:

z `A −1 + z ``A −1
z A −1 = = 96 g 60 c87 cc
2
z ` + z ``A −2
z A −2 = A −2 = 96 g80 c 25 cc
2
z ` + z ``A −3
z A −3 = A −3 = 96 g 62 c13 cc
2