Documente Academic
Documente Profesional
Documente Cultură
LUCRAREA DE STAGIU AN I
Semestrul I
1
5. S.C. “FLORES” S.A. livreaza produse finite in valoare de 1000 lei, S.C. “RETIS” S.A.. S.C. “RETIS” S.A.,
dupa primirea marfii, constata ca 25% din bunuri nu corespund calitatii prevazute in contract si returneaza
produsele furnizorului.
6. SC “GRISIA” SA contabilizeaza datoriile fiscal pe luna curenta astfel:
- impozit pe cladiri 400 lei
- impozit pe dividend 300 lei
- impozit pentru folosirea terenului proprietate de stat 200 lei
- taxa asupra mijloacelor de transport 600 lei
Se inregistreaza majorarile si penalizarile datorate bugetului pentru neplata in termen a veniturilor bugetului
in suma de 75 lei. Se achita sumele cuvenite bugetului de stat.
7. Se depune suma de 1000$, la cursul de schimb de 3,3 lei/$, la casieria societatii comerciale “EXMOB”
S.A..
Restituirea sumei catre asociati, din mijloacele banesti depuse de catre acestia, la cursul de 3,31 lei/$, si
evidentierea diferentelor nefavorabile de curs valutar constatate cu aceasta ocazie..
8. La SC SINTEZA SA valoarea pierderilor din creante imobilizate este de 440 lei, care se inregistreaza.
9. La 01.07.SC GAMA SA cumpara de la furnizorul SC MOBILA SA un lot de obiecte de inventar ( scaune)
, cu factura nr. 1600 , care cuprinde:
- 100 buc scaune x75 lei/buc 7500 lei
- tva 19%x750 lei 1425 lei
Total factura 8925 lei
Distinct se factureaza chiria pentru perioada de custodie , de 50 lei , tva 19%.
La 30.09 se aduc scunele lasate in custodie, achitandu-se in numerar cheltuieli de transport de 30 lei, tva
19%.
La receptia scaunelor se constata un plus de 2 scaune care se admit in gestiune.
10. La 31.12.N, societatea deţine un utilaj cu valoarea contabilã de 100.000 u.m. şi baza de impozitare de
80.000 u.m. La deschiderea exerciţiului N, exista un pasiv de impozit amânat de 1.000 u.m. În cursul
exerciţiului N, cota de impozit pe profit a crescut de la 25% la 30%.
Sã se calculeze şi sã se contabilizeze impozitul amânat în exerciţiul N în conformitate cu IAS 12 „Impozitul
pe profit”.
11. O societate comercialã emite 10.000 de obligaţiuni cu valoarea nominal de 10 lei. Dobânda anualã
este de 50%. La scadenţã – dupã un an – obligaţiunile se convertesc în acţiuni, în condiţiile în care
valoarea nominalã totalã a acţiunilor emise este de 85.000 lei. Toate decontãrile se fac în numerar.
Sã se înregistreze în contabilitate operaţiile.
12. În contabilitatea unui agent economic ce comercializeazã mãrfuri se vor înregistra operaţiile de mai jos,
în condiţiile utilizãrii preţului prestabilit:
a) recepţionarea mãrfurilor cumpãrate la preţul facturat de furnizor de 10.000 lei, TVA 19%. Preţul standard
aferent este de 9.000 lei;
b) cheltuielile de transport-aprovizionare sunt de 1.000 lei, TVA 19%, şi decontare dintr-un avans de
trezorerie;
c) vânzarea a jumãtate din mãrfurile achiziţionate, cu decontare ulterioarã, cunoscând cã preţul negociat
este cu 20% mai mare decât preţul standard aferent;
d) descãrcarea gestiunii pentru mãrfurile vândute;
e) repartizarea diferenţelor de preţ aferente mãrfurilor vândute în baza coeficientului de repartizare
determinat în acest sens.
Cum se înregistreazã în contabilitate aceste operaţii?
13. Dispuneţi de urmãtoarele date la închiderea exerciţiului N: impozitul pe profit calculat şi înregistrat la
30.09.N 200 lei, din care plãtit 100 lei, veniturile aferente exerciţiului N 8.000 lei, din care dividende
încasate 400 lei; cheltuielile aferente exerciţiului N 5.600 lei, din care cheltuieli de protocol nedeductibile
300 lei.
2
Cota impozitului pe profit este de 16%. Care este suma impozitului pe profit datorat pentru anul N, precum
şi cheltuiala cu impozitul pe profit care va afecta contul de profit şi pierdere?
14. O societate comercialã cu amânuntul achiziţioneazã mãrfuri pe baza facturii. Preţul de cumpãrare 400
lei, rabat 2%, scont de decontare 1%, TVA 19%. Societatea ţine evidenţa mãrfurilor la preţ cu amãnuntul
(inclusiv TVA).
În condiţiile în care cota de adaos comercial este de 30%, care este preţul cu amãnuntul (inclusiv TVA) al
mãrfurilor achiziţionate?
3
Categoria V – Fuziuni şi divizări de întreprinderi
26. La 1 mai N, societatea a achiziţionat 100 de obligaţiuni la un preţ unitar de 2.000 u.m. Pe 1 august
N, societatea încaseazã, în numele obligaţiunilor, dobânda aferentã perioadei 1 august N-1 – 30 iulie N.
Dobânda anualã pentru fiecare obligaţiune: 60 u.m.
Sã se contabilizeze achiziţia obligaţiunilor şi încasarea dobânzilor în conformitate cu IAS 18 „Venituri”.
27. La 1 octombrie N, s-au achiziţionat 1.000 de acţiuni ALFA la un preţ unitar de 5.000 u.m. Pe 1 iunie
N+1, la societatea ALFA s-a luat decizia de distribuire a dividendelor aferente exerciţiului N: 50
u.m./acţiune. Prin achiziţia acestor acţiuni, ALFA devine societate afiliatã.
Sã se contabilizeze achiziţia acţiunilor şi dreptul de a încasa dividende, în conformitate cu IAS 18 „Venituri”
4
Pe 1 februarie a contractat un împrumut de la o bancă în valoare de 20.000 lei pe 2 ani, cu o rată anuală a
dobânzii de 25% (dobânda fiind plătibilă lunar, iar împrumutul rambursabil la scadenţă). Tot pe 1 februarie
a contract un împrumut de la un acţionar în sumă de 30.000 lei, pe 3 ani, rata anuală a dobânzii fiind de
20% (împrumutul se restituie integral la scadenţă, iar dobânda se plăteşte lunar). Rata de referinţă a BNR
pentru luna martie este de 10%. Să se analizeze deductibilitatea cheltuielilor cu dobânzile.
35. O societate comercială plătitoare de impozit pe profit prezintă la sfârşitul trimestrului I al anului 200X
următoarele date:
venituri din vânzări de produse finite 620.000 lei;
cheltuieli totale în sumă de 316.000 lei din care cheltuieli privind bursele private acordate potrivit legii 6.000
lei.
Determinaţi impozitul pe profit ce trebuie virat la buget pentru trimestrul I al anului 200X.
5
a) Primirea unei cambii acceptate trasa de A asupra lui B;
b) Incasarea de catre A a creantei in contul de la banca prin virament bancar;
c) Vanzarea de catre A lui B a unor titluri de plasament;
d) Primirea unei cambii andosate de catre B in beneficiul lui A.
6
Calitatea de expert contabil este incompatibila cu cea de martor în aceeasi cauza, calitatea de
martor având întâietate. Expertul contabil se afla în incompatibilitate daca exista împrejurari din
care rezulta ca este interesat sub orice forma, el, sotul(ia) sau vreo ruda apropiata, în solutionarea
unei cauze, într-un anumit mod, care l-ar determina, pe expertul contabil, sa fie subiectiv.
Pot fi asimilate cu „împrejurari din care rezulta ca este interesat sub orice forma”,
urmatoarele situatii în care s-ar putea gasi expertul contabil:
I. Daca, în calitate de organ de control, colaborator sau consilier al uneia dintre partile în
proces, s-a pronuntat asupra unor aspecte, ori a luat parte la întocmirea actelor primare, a
evidentelor tehnico-operative sau la elaborarea situatiilor financiare care fac obiectul dosarului
supus judecatii.
II. Daca, în calitatea de expert contabil, si-a exprimat o prima opinie în aceeasi cauza
supusa judecatii, deoarece primeaza prezumtia ca ar fi interesat în sustinerea primei solutii. În
particular, expertul contabil, care a efectuat o expertiza extrajudiciara, la cererea unei parti în
proces, se afla în incompatibilitate cu calitatea de expert numit din oficiu. Daca îndeplineste
conditiile de independenta si de competenta, poate accepta calitatea de expert contabil
recomandat de parte.
Expertul ctb. este pers. care a dobândit această calitate, in cond.O.G.65/1994, având competenţa
profesională de a verif. şi de a aprecia mod de organizare şi de conducere a activ. ec-fin. şi de
ctb., de a supraveghea gestiunea SC şi de a verifica legalitatea bil. ctb şi a contului de P/P.Ne
găsim în faţa unei arii de competenţe mult mai largi faţă de cea a unui ec. salariat; economistul
este subordonat unui şef ierarhic şi exec. atribuţiile specifice fişei postului său. Ec.este
specializat în multe domenii: turism, marketing,salarizare,fin-contabil.Expertul contabil este un
economist, absolvent al specializării fin-ctb, independent faţă de SC. El nu primeşte, pt. lucrările
executate, un salariu, ci un ONORARIU, prevăzut prin contractul încheiat cu ref. la misiunea
sa.Ctb autorizat este persoana care a dobândit această calitate în condiţiileO.G.65/1994 şi are
capacitatea de a ţine contbilitatea.El este un profesionist independent, nesalarizat de o entitate
economică.Ctb salarizat este subordonat şefului ierarhic şi execută sarcinile ce îi revin din fişa
individuală.De regulă, este specializat pe un sector al ctb.Ca şi ec.salariat, contabilul salariat
răspunde faţă de calitatea lucrărilor executate, putând fi stimulat ori penalizat de şeful ierarhic
sau la propunerea acestuia.Expertul ctb., ctb. autorizat, chiar dacă sunt independenţi, răspund
civil şi penal faţă de întreprindere.Ei pot pierde intrepr.de client, deci sursa de venit.În schimb,
ec. şi ctb, salariaţi, pierd cu greu postul sau în urma unor proceduri anevoioase.
7
client, reprezintă o parte importanţă din onorariile brute totale ale cabinetului în ansamblu, dependenţa
faţă de acest client sau grup trebuie examinată cu atenţie, căci independenţa poate fi pusă în pericol.
Organismele membre ale IFAC stabilesc reguli şi furnizează instrucţiuni membrilor lor
referitoare la acest subiect; acestea trebuie să fie în concordanţă cu nivelul de dezvoltare a profesiei
contabile, cu situaţia economică a fiecărei ţări.
Serviciile profesionale nu trebuie să fie propuse sau efectuate, unui client, pe bază de acorduri sau
contracte conform cărora facturarea onorariilor este condiţionată de importanţa problemelor descoperite
sau de rezultatele acestor servicii.
În ţările în care facturarea onorariilor este condiţionată de rezultat, este autorizată de legislaţie sau
de normele organismului, aceste misiuni trebuie limitate la acelea pentru care independenţa nu este
obligatorie.
Onorariile fixate de tribunal sau de altă autoritate publică nu sunt considerate ca intrând în această
categorie. Dimpotrivă, onorariile facturate procentual sau alte metode similare sunt considerate ca intrând
în această categorie.
8
o
Spatiu de vanzari
o
Spatiu de depozitare
•
C h e l t u i e l i d e i n c a l z i r e , g a z c u r e n t , c u r a t e n i e , r e p a r a t i i , a s i g u r a r e , apa/canal, gunoi
•
Costuri cu echipamentele
Reparatii
•
Intretinere
Cifra de afaceri (CA) = Venituri din vânzarea mărfurilor + Productiavândută + Productia stocatăCA =
4000+33000+3000 = 40000
9
a) cheltuielile proprii ale contribuabilului cu impozitul pe profit datorat, inclusiv celereprezentând
diferenţe din anii precedenţi sau din anul curent, precum şi impozitele peprofit sau pe venit plătite în
străinătate. Sunt nedeductibile şi cheltuielile cu impozitelenereţinute la sursă în numele persoanelor fizice
şi juridice nerezidente, pentru veniturilerealizate din România;
b) dobânzile/majorările de întârziere, amenzile, confiscările şi penalităţile de întârzieredatorate către
autorităţile române, potrivit prevederilor legale. Amenzile, dobânzile,penalităţile sau majorările datorate
către autorităţi străine ori în cadrul contractelor economice încheiate cu persoane nerezidente şi/sau
autorităţi străine sunt cheltuielinedeductibile, cu excepţia majorărilor al căror regim este reglementat prin
convenţiile deevitare a dublei impuneri.
c) cheltuielile privind bunurile de natura stocurilor sau a activelor corporale constatatelipsă din gestiune
ori degradate, neimputabile, pentru care nu au fost încheiate contractede asigurare, precum şi taxa pe
valoarea adăugată aferentă, dacă aceasta este datoratăpotrivit prevederilor
titlului VI
. Nu intră sub incidenţa acestor prevederi stocurile şimijloacele fixe amortizabile, distruse ca urmare a
unor calamităţi naturale sau a altor cauzede forţă majoră, în condiţiile stabilite prin norme
Situatiile financiare descriu rezultatele financiare ale tranzactiilor si ale altor evenimente, grupandu-le in clase
corespunzatoare conform caracteristicilor economice. Aceste clase sunt numite ‘structurile situatiilor
financiare’.Structurile
bilantului direct legate de evaluarea pozitiei financiare sunt activele, datoriile si capitalul propriu.
BILANT
Active imobilizate =30.000
Active curente = stocuri + creante + disponibilitati =
Analiza punctului critic (pragului de rentabilitate)
Analiza punctului critic prevede că consumurile şi cheltuielile totale ale întreprinderii indiferent de aceea, se referă la
costuri sau se scad din venituri la determinarea rezultatului financiar, trebuie să fie divizate în variabile şi constante. După
conţinut, această analiză se reduce la determinarea punctului critic (punct de echilibru, prag de rentabilitate).
Prin punctul critic se înţelege volumul vânzărilor, la care întreprinderea deja nu mai are pierderi, dar nu are încă nici profit.
In punctul critic veniturile totale din vânzări sunt egale cu consumurile şi cheltuielile totale ale întreprinderii, iar profitul
este egal cu zero. Punctul critic poate fi exprimat în unităţi naturale şi monetare.
Scopul analizei punctului critic constă în alegerea unui asemenea volum al vânzărilor, care va asigura întreprinderii un
rezultat financiar nul.
La baza analizei corelaţiei "cost-volum-profit" stă una din ecuaţiile de bază ale microeconomiei:
Volumul vînzărilor=Consumuri şi cheltuieli variabile+Consumuri şi cheltuieli constante+Profit
Deoarece profitul în punctul critic este egal cu zero, pentru acest punct:
Volumul vînzărilor=Consumuri şi cheltuieli variabile+Consumuri şi cheltuieli constant sau
Preţul pentru o unitate x Cantitatea unităţilor = ﴾Consumuri şi cheltuieli variabile pe o unitate x Cantitatea unităţilor﴿
+Consumuri şi cheltuieli constante
Ţinând cont de această ecuaţie poate fi determinat punctul critic în unităţi de produse:
Pragul de rentabilitate
Pragul de rentabilitate esteacel nivel al activităţii la care întreprinderea prin veniturile obţinute îşi acoperă integral
cheltuielile de exploatare, iar rentabilitatea este nulă.
• Volumul fizic al prod. Prag =ChFixe totale / (Preţ de vânzare unitar-Cost variabil unitar)
• Volumul valoric al prod. Prag sau Cifra de afaceri critică= ChFixe totale / (1-cost variabil unitar/preţ de vânzare unitar)
(în unităţi de produse) =Consumuri şi cheltuieli fixe /Preţul pentru o unitate - Consumuri şi cheltuieli variabile pe o unitate)
a) Pragul de rentabilitate operational
Volumul vanzarilor = 60.000 + (80.000 + 5.000 + 4.000+5.000) = 154.000 u.m.
Cheltuieli fixe = 8.000 + 5.000 + 4.000 +5.000 = 22.000
Cheltuieli variabile = 60.000+72.000=132.000
Cheltuieli variabile unitare = 132.000 / 5.000 =26,4 u.m/buc
10
Cifra de afaceri critica = 22.000 /1-(26,4/40) = 22.000/0,66 = 33.333,3
Pragul de rentabilitate este acel nivel al activităţii la care întreprinderea prin veniturile obţinute îşi acoperă integral
cheltuielile de exploatare, iar rentabilitatea este nulă.
• Volumul fizic al prod. Prag =ChFixe totale / (Preţ de vânzare unitar-Cost variabil unitar)
• Volumul valoric al prod. Prag sau Cifra de afaceri critică= ChFixe totale / (1-cost variabil unitar/preţ de vânzare unitar)
RASPUNS 37:
Informatia contabila este cea mai reala, precisa, completa si operativa informatie reprezentand
suportul procesului managerial.Cea mai mare parte a deciziilor care se iau in procesul de
conducere au la baza informatiile obtinute din contabilitate.Inseamna ca informatia contabila
ocupa un loc important in cadrul sistemului de evidenta economica in general si in cadrul
sistemului informational economic in special.
informatii furnizate de contabilitate pentru echipa manageriala a unei societati de prestari
servicii:
- situatiile financiar-contabile prelucrate conform cerintelor interne de raportare manageriala :
Contul de Rezultate, Bilantul Financiar, Fluxul de numerar
- diagnosticul financiar pe baza de indicatori
- analiza veniturilor, costurilor si profitului
- determinarea pragului minim de rentabilitate
- analiza incasarilor si platilor ;
- analiza debitorilor si creditorilor
- codificarea clientilor si furnizorilor
- politicile interne ale firmei
- sistemul de bugete ale firmei si controlul bugetar
RASPUNS 36:
11
audit va cuprinde obiectivele, identificarea activităţilor adiacente, orele lucrate, personalul şi
planificarea orară pentru activităţile şi departamentele entităţii publice supuse examinării.
Realizarea activităţii de planificare presupune determinarea domeniilor majore ale auditului.
O planificare incorectă sau incompletă conduce la pierderea unor activităţi purtătoare de riscuri.
Practica impune selectarea cu atenţie a activităţilor din domeniile auditabile cu risc crescut pe
baza analizei riscurilorasociate acestor activităţi.
În practică se impune şi o politică de management al riscurilor, care printre priorităţi trebuie să
cuprindă a):
- existenţa unei politici formalizate, care include identificarea riscurilor, determinarea celor
majore, stabilirea proprietarilor de riscuri, o analiză la o anumită perioadă, evaluarea celorlalte
riscuri;
- sisteme de identificare şi măsurare a riscurilor;
- strategii adaptate de gestiune şi control asupra riscurilor;
- sistem de auditare a riscurilor;
- sistem de raportare a riscurilor;
- tablou de bord realizat în coordonare cu obiectivele organizaţiei.
Tipologia riscurilor şi respectiv criteriile de evaluare a riscurilor trebuie să fie eficientă şi să ne
asigure păstrarea unei viziuni generale asupra ansamblului.
Localizarea riscurilor majore, şi de aceea este recomandat să începem activitatea de planificare
de sus în jos.
Pornind de jos în sus vom constata că unele activităţi le vom repeta de mai multe ori. Totuşi nu
există o soluţie garantată. Filing-ul şi experienţa auditorilor interni rămâne un element cu
pondere în activitatea de planificare.
Important este să ne planificăm auditurile pentru riscurile majore, iar pe cele minore în mai mică
măsură sau deloc.
Considerăm că, orice planificare am face nu trebuie să uităm departamentele IT şi achiziţii
publice care sunt, în general, purtătoare de riscuri. Din practică rezultă că este necesar să ne
hotărâm dacă integrăm activităţi IT şi achiziţii la toate domeniile auditate sau le audităm separat.
La planificarea activităţilor auditabile în anul viitor trebuie să acordăm prioritate activităţilor cu
valoare adăugată mare, ale căror rezultate vor fi relevante pentru cei auditaţi, deoarece aceasta
creează un impact favorabil auditorilor interni.Planurile anuale de audit intern trebuie să fie
adaptate în cursul exerciţiului ori de câte ori se modifică geografia riscurilor din cadrul entităţii şi
de asemenea trebuie să aibă o rezervă pentru evenimente deosebitesau neprevăzute (concedii
medicale ale auditorului intern, spre ex., în medie, 5 zile/an) şi timp pentru acordarea de
consultanţa managementului.
Un plan de audit intern bun b) este acel plan care a fost testat în situaţii critice, când intervine o
criză, deoarece în situaţii normale totul decurge OK. Spre exemplu, ne aflăm în ultima zi de
elaborare şi aprobare al planului şi proiectul planului de audit intern nu este gata, iar şeful
structurii de audit intern sau cel care îl întocmeşte sunt lipsă din entitate şi întrebarea firească
este: Există o procedură pentru asemenea situaţii, sau trebuie să discutăm cu oamenii şi să vedem
ce se întâmplă? Evident se va elabora o procedură şi pentru această situaţie specială.
În activitatea de planificare tot ce uităm nu se mai poate prinde şi rămâne pentru o perioadă
12
ulterioară,în cadrul celor trei ani stabiliţi prin lege.
Planificarea activităţii de audit intern trebuie să aibă în vedere şi zilele de pregătire profesională
ale auditului stabilite, conform legii, şi zilele de concediu de odihnă. Apoi, în afara obiectivelor
obligatorii se stabileşte bugetul de timp al auditorilor şi bugetul financiar aferent activităţilor
planificate.
Un plan de audit este bine apreciat când 70 % din bugetul de timp este afectat pentru activităţi de
audit intern. Metoda de elaborare a bugetului este ca pentru fiecare obiectiv să calculăm de ce
avem nevoie şi apoi prin însumare şi cu serviciile aferente să stabilim valoarea noastră.
Raportarea să se facă având în vedere scopurile stabilite, modalităţile utilizate şi rezultatele
aşteptate.
Conform standardelor I.I.A. (2000, 2010) şeful auditului intern trebuie să realizeze o planificare
bazată pe riscuri pentru a stabili priorităţile în acord cu obiectivele organizaţiei.
Programul misiunilor de audit intern trebuie la rândul lor să se bazeze pe o evaluare a riscurilor
realizate cel puţin o dată pe an şi să se ţină cont de punctul de vedere al managementului general.
În situaţiile în care avem propuneri de realizare şi a unei misiuni de consiliere, şeful structurii de
audit intern înainte de a o accepta, trebuie să ia în calcul în ce măsură aceasta poate aduce un
plus de valoare şi contribuie la îmbunătăţirea managementului riscurilor în funcţionarea
organizaţiei. Misiunile de consiliere care au fost acceptate trebuie să fie integrate în planul audit
intern anual, care va fi transmis apoi managerului general pentru aprobare.
13
Rezultatele acestor analize sunt totalizate şi apoi multiplicate cu un factor de vârstă a auditului,
cum ar fi:
- 100 % dacă un audit similar a fost făcut în ultimele 24 de luni;
- 125 % dacă auditul a fost făcut în urmă cu 25-36 luni;
- 150 % dacă auditul a fost făcut în urmă cu 37/60 de luni;
- 200 % dacă auditul e mai vechi de 60 de luni.
Nivelele rezultatelor se vor întinde pe o plajă de valori cuprinse între 6-36, care după încheierea
acestui proces de notare vor fi grupate pe 4 categorii d), în funcţie de factorul de risc prezentat,
astfel:
- stratul de 10%, de sus, reprezintă nivelul de risc maxim;
- stratul de 30% reprezintă nivelul de risc sensibil;
- stratul de 40% reprezintă nivelul de risc moderat;
- ultimul strat de 20% reprezintă nivelul de risc scăzut.
Cadrul pentru planul anual de audit intern este apoi construit din mostre din cele 4 straturi
folosind următoarele ţinte de acoperire.
- entităţile de audit considerate de risc mare vor fi auditate în proporţie de 100 %;
- stratul de risc sensibil va fi auditat în proporţie de 50%;
- mostră de 25% va fi auditată din stratul de risc moderat;
- stratul de risc scăzut va fi auditat selectând elemente în proporţie de 10 %.
Grupurile de risc mai scăzut sunt eşantionate pentru a vedea dacă procesul de notare
funcţionează şi confirmă că nivelurile de risc sunt în mod corespunzător clasificate.
În timp ce modelul de risc încă necesită judecăţi, nivelurile individuale sunt documentate şi pot fi
analizate critic şi polemizate.
Modelul, de asemenea, promovează definirea uniformă a universului de audit al fiecărui
segment.
Astfel, riscurile de audit la fiecare locaţie ale entităţii publice pot fi comparate cu cele de la
celelalte locaţii pe o bază obiectivă. Aceasta va ghida folosirea şi repartizarea geografică a
personalului.
Definirea universului de audit este prima cerinţă prealabilă a ierarhizării riscurilor. Această
determinare a domeniului auditului va fi bazată pe cunoaşterea planului strategic al organizaţiei
şi activităţile acesteia şi discuţiile cu responsabilul compartimentului de resurse umane.
Modelul de evaluare a riscurilor recomandă liniile directoare de stabilire a criteriilor de
ierarhizare a riscurilor e), care sunt:
a) Constatările anterioare ale auditului - sunt un indicator al disciplinei de control intern.
Problemele sunt adeseori caracterizate de deficienţe semnificative ale controlului, modificări
(ajustări) importante, un număr de constatări mai mare decât normal, iar constatările repetitive nu
sunt fixe. Dimpotrivă, lipsa de constatări şi corectarea periodică a constatărilor anterioare indică
o disciplină a controlului.
b) Sensibilitatea - reprezintă evaluarea riscurilor inerente asociate cu entităţile evaluate. Aceasta
este o evaluare a ceea ce potenţial ar putea produce nereguli în viitor şi care va fi reacţia asociată,
care poate fi conectată, din punct de vedere al riscului, cu pierderea sau descompletarea
activelor, cu erorile nedetectate, cu datoriile nerecunoscute sau necuantificate exact sau riscul de
14
publicitate adversă, obligaţii legale etc. Cuantificarea sensibilităţii va trebui să ţină seama şi de
mărimea entităţii analizate, expunerea potenţială şi probabilitatea.
c) Mediul de control - reprezintă politicile colective, procedurile, regulile obişnuite, măsurile de
protecţie fizică a patrimoniului şi personalul folosit în acest scop. Esenţial pentru un mediu
favorabil de control este tonul de la vârf, aderenţa la politicile şi procedurile cuprinse în
documente, sisteme sigure, prompta detectare şi corectare a erorilor, dotarea adecvată cu
personal şi asigurarea unui număr (de personal) ţinut sub control. Dimpotrivă, lipsa de
supraveghere, ratele mari de eroare, lipsa de documentare, cantităţi mari de muncă nenormată,
insuficient gestionată, un mare număr de personal şi operaţiuni nereglementate, sunt simptome
ale unui mediu slab de control.
d) Relaţii bune, atmosferă destinsă cu managementul executiv - reflectă încrederea
conducătorilor auditului în managementul direct responsabil cu unitatea auditată şi implicarea
managementului în controlul intern. Confortul este caracterizat de factori cum ar fi colaborarea
în auditurile anterioare, experienţa managementului în mediul de muncă şi percepţiile privind
calitatea şi nivelul de dotare cu personal.
e) Schimbări ale oamenilor/sistemelor. Practica indică faptul că schimbările au impact asupra
controalelor interne şi raportărilor financiare. Schimbări apar de obicei pentru a avea efect pe
termen lung, dar adeseori schimbările pe termen scurt necesită o mai mare atenţie din partea
auditului. Schimbările cuprind reorganizări, modificări ale ciclurilor de afaceri, creşteri rapide,
noi linii de produse, noi sisteme, achiziţii şi vânzări ale unor părţi din firmă (capital), noi
reglementări sau legi şi fluctuaţia personalului. Unităţile de audit mai puţin afectate de schimbări
vor fi mai puţin auditate.
f) Complexitatea. Acest factor de risc reprezintă potenţialul pentru a comite erori sau inadecvări
care ar putea trece neobservate (nedetectate) din cauza complexităţii mediului. Cuantificarea şi
nivelul complexităţii va depinde de mai mulţi factori. Extinderea automatizării, calculaţii
complexe, activităţi interdependente, număr mare de produse sau servicii, orizontul de timp al
estimărilor, dependenţa de un terţ, cererile clienţilor, timpii de procesare, legile şi reglementările
aplicabile şi mulţi alţi factori, unii dintre ei necunoscuţi, influenţează judecăţile despre
complexitatea unui anumit audit Perfecţionarea modelului de cuantificare a riscurilor rămân o
prioritate permanentă a funcţiei auditului intern.
Obiectivele auditorilor interni reprezintă alocarea de resurse de audit într-o manieră optimă, către
auditurile cu cel mai mare risc, pentru însănătoşirea activităţilor/subactivităţilor entităţii, iar
economisirea de resurse pe baza analizei riscurilor să rămână o prioritate..
Intrebari posibile:
a) Care sunt prioritatile politicii de management al riscurilor?
b) In ce fel ne dam seama ca un plan de audit intern este bun?
c) Care sunt factorii de risc folositi in evaluarea riscurilor în vederea planificării auditului anual?
d) Care sunt cele 4 nivele ale rezultatelor in functie de factorul de risc?
e) Care sunt criteriile de ierarhizare a riscurilor in audit?
15
RASPUNS INTREBAREA 13:
Rezultat fiscal
= 8.000 - 5.600 + 200 + 300 - 400 = 2.500 lei
Impozit pe profit = 2.500 x 16% = 400 lei la sfârşitul exerciţiului N
Cheltuiala cu impozitul pe profit înregistrată = 200 lei
Impozit pe profit de plătit= 300 leI
16