UNIVERSITATEA DE VEST “VASILE GOLDIS”

FACULTATEA:MEDICINA GENERALA si TEHNICA DENTARA

SPECIALIZARE : FARMACIE ANUL IV ZI
FILIALA : BAIA MARE

Amfetamina,
Metamfetamina

Student: Cadru didactic:

Olar Ofelia-Adina Lăncrăjan Ioana

2011

1
 Amfetamina, Metamfetamina

Psihodisleptice / halucinogene

-Cuprind subst. psihotomimetice (halucinogene, schizogene) capabile de a produce

stari mentale, cu simptome asemantoare schizofreniei.
-Ele nu deprima SNC, provoaca o alterare a psihicului si functiilor nervoase
superioare

Metamfetamina

Cuprins

1. Descriere
2. Forme de prezentare si comercializare
3. Modalitati de consum
4. Actiune toxica
5. Intoxicatia acuta
6. Intoxicatia cronica
7. Tratamentul intoxicatiei acute

2
1.Descriere
Primele investigatii privind proprietatile amfetaminei s-au axat pe efectele periferice ale acesteia.
Amfetamina a fost sintetizata la sfarsitul secolului al XIX-lea, cand s-a descoperit ca are actiune
simpatomimetica. Actiunea asupra SNC nu a fost raportata pana in 1933, dar a fost urmata rapid de
primele rapoarte privind abuzul.
Toxicomanul amfetaminic urmareste in general efectul stimulator, euforizant, de inlaturare a
senzatiei de oboseala, de imbunatatire a performantelor fizice si intelectuale, de scadere a apetitului.
Susceptibilitatea de abuz este legata in principal de efectul euforizant care conduce treptat la un
pattern de consum compulsiv.

Caracteristicile metamfetaminei care au dus la raspandirea sa larga sunt:

- efecte SNC mult mai puternice decat ale altor amfetamine;
- reduce oboseala, imbunatateste performantele cognitive si atletice;
- nu este scumpa si este usor sintetizata din efedrina;
- efectele dureaza pana la 15 ore si nu necesita administrarea frecventa.

2.Forme de prezentare si comercializare

In traficul ilicit, amfetaminele sunt intalnite sub diferite forme:
- comprimate si capsule de diferite marimi, forme si culori;
- pulberi albe sau colorate (galben, roz, brun - din cauza impuritatilor).

Se comercializeaza pe piata neagra a drogurilor cu precadere metamfetamina (cu actiune stimulanta

SNC mai intensa decat amfetamina, dar si cu potential de utilizare abuziva mai mare), semnalandu-
se patru forme de prezentare distincte, cunoscute sub urmatoarele denumiri:
- "speed" - metamfetamina pulbere (in general cu puritate scazuta);
- "pills" - de obicei comprimate cu metamfetamina. Frecvent se comercializeaza sub numele
impropriu de Ecstasy comprimate care contin amestecuri de droguri (ex. metamfetamina-ketamina);
- "pasta" sau baza - masa cleioasa, pastoasa sau uleioasa, de culoare galbena sau bruna;
- "crystal meth" sau "ice" - metamfetamina de mare puritate, sub forma de cristale mari, albe,
translucide

3.Modalitati de consum
- oral - comprimate, capsule;
- injectabil;
- prizare (pulberile);
- fumat (metafmetamina "ice").

Methamphetamina este de obicei vanduta prin retele, nu pe strada, asemenea multor droguri ilicite.
Pulberea de metamfetamina (administrata prin prizare sau injectabil) se consuma in special in SUA,
in timp ce in Asia ese semnalat cu precadere fumatul de "ice" in pipe speciale.
Un tip particular de comprimate, semnalate frcevent la petreceri rave sunt cele denumite "yaba"

3
("crazy medicine"). Aspectul acestora (sunt viu colorate, in rosiu-oranj sau verde si sunt
inscriptionate cu diverse logo-uri, cel mai frecvent "WY") si gustul (sunt aromatizate cu arome de
struguri, portocale, vanilie) facandu-le atractive in special pentru tineri.

4.Actiune toxica
In scop terapeutic, amfetaminele sunt utilizate pentru a trata depresiile tipice si in cazul in care se
urmareste scaderea ponderala.
Amfetamina si metamfetamina actioneaza prin stimularea eliberarii centrale si periferice a
monoaminelor (dopamina, noradrenalina, adrenalina, serotonina), astfel justificand-se si potentialul
dependogen al acestora. Amfetaminele activeaza circuitul dopaminergic de recompensa,
concentrandu-se in zona centrala a circuitului de recompensa (aria tegmentala si nucleul
accumbens), zona ce contine densitati mari de sinapse dopaminergice, la nivelul carora creste
eliberarea de dopamina.

O diferenta importanta intre amfetamina si cocaina este reprezentata de neurotoxicitatea

amfetaminelor in cazul regimurilor continue cu doze mari, indusa prin depletia sau toleranta
sistemelor dopaminergic si serotoninergic.

5.Intoxicatia acuta
Abuzul este insotit de reactii emotionale (subiectul devine energic, vesel, vorbaret, poate deveni
agresiv) si somatice (hipertensiune arteriala, frisoane, greata si voma).

Manifestarile supradozarii acute constau in:

- agitatie, tremor;
- hiperreflexie;
- confuzie;
- halucinatii;
- stare de panica;
- tulburari cardiovasculare (aritmii, hipertensiune);
- tulburari digestive (greata, varsaturi, diaree, crampe abdominale).

6.Intoxicatia cronica
Toxicomanul amfetaminic urmareste in general efectul stimulator, euforizant, de inlaturare a
senzatiei de oboseala, de imbunatatire a performantelor fizice si intelectuale, de scadere a apetitului.
Susceptibilitatea de abuz este legata in principal de efectul euforizant care conduce treptat la un
pattern de consum compulsiv.

Consumul de droguri are urmatoarele particularitati stadiale:

- consumul experimental (in scop recreational);
- consumul regulat - consumatorul incepe sa lipseasca din ce ince mai mult de la scoala/serviciu, se
ingrijoreaza sa nu piarda sursade procurare a drogului;
- preocuparea zilnica - consumatorul pierde motivatia (scoala/serviciul ii devin indiferente);
- dependenta - consumatorul nu poate face fata treburilorzilnice fara drog, neaga problema pe care o
are, se produceinrautatirea conditiei fizice, dupa consum isi pierde controlul.

4
Consumul cronic de amfetamina si metamfetamina este caracterizat de:

 Dependenta psihica- de fapt singura caracteristica, atat necesara cat si suficienta pentru a
defini dependenta de drog. Dependenta fizica si toleranta pot fi prezente, dar niciuna nu este
nici necesara, nici suficienta, prin ea insasi pentru a defini dependenta de drog. Dependenta
psihica reprezinta necesitatea de ordin psihologic de a lua drogul, denumita in terminologia
actuala "craving" (dorinta intensa de a retrai efectele substantei psihoactive), si reprezinta
cauza recaderilor dupa perioade lungi de abstinenta.
 Toleranta - caracterizata prin necesitatea de doze semnificativ crescute pentru a obtine
starea de intoxicatie sau efectul dorit sau prin efect diminuat substantial la continuarea
folosirii aceleiasi cantitati.
In cazul unui consum regulat de amfetamina sau metamfetamina, toleranta se dezvolta rapid,
ajungandu-se la administrarea zilnica a unor doze masive (de exemplu, in cazul
metamfetaminei, se ajunge la administrarea zilnica a unor doze de cateva sute de ori mai
mari decat doza terapeutica zilnica si de cel putin 3 ori mai mari decat cele auto administrate
de un dependent de amfetamina, ce foloseste doze mari i.v.).
 Dependenta fizica - implica dezvoltarea tolerantei si a simptomelor de retragere
(abstinenta) la incetarea folosirii drogului, ca o consecinta a adaptarii organismului la
prezenta continua a unui drog. In cadrul sindromului de dependenta, dependenta fizica
reprezinta factorul de conditionare secundara, legat de teama de privare de drog si de
incercarea permanenta de a evita senzatiile neplacute cauzate de absenta drogului.
Dependenta fizica se dezvolta ca rezultat al unei adaptari a organismului in ceea ce priveste
raspunsul la administrarea repetata a unei substante (drog), aceasta afectand echilibrul a
diverse sisteme;ca rezultat, aceste sisteme sufera adaptari pentru a ajunge la un nouechilibru,
pe fondul interventiei repetate a substantei respective. In acord cu aceste mecanisme,
dependenta fizica este definita ca o stare de adaptare a organismului in care efectele primare
ale unei substante (drog) si recontroalele generate de organism se echilibreaza deasemenea
maniera incat nu functioneaza normal decat in conditiile prizelor regulate de substanta
(drog). La oprirea brutala a administrarii, recontroalele nu mai sunt compensate de efectele
substantei, conducand la o tulburare functionala, adesea cu manifestari clinice
zgmomotoase, care pot imbraca aspecte periculoase, cu risc vital - sindromul de retragere.
 Sindrom de abstinenta - este caracterizat prin simptomele (incadrare si grad de
severitatevariabile) care apar la incetarea sau reducerea dozei unui drog, inspecial narcotic,
la care individul este adictiv si care a fost consumata in mod repetat, obisnuit, pe o perioada
prelungita si/sau indoze mari. Exista tendinta ca in prezent sa se inlocuiasca termenul de
"sindrom de abstinenta" cu "sindrom de retragere". Sindromul de retragere, expresie a
dependentei fizice, este unul din indicatorii sindromului de dependenta.

Manifestarile sindromului de abstinenta depind de modul de consum. In general, la

intreruperea administrarii cronice i.v., manifestarile sunt mai grave decat in cazul
consumului pe cale orala. Poate sa apara:
- depresia (in unele cazuri conduce la suicid) alternand cu agitatie extrema;
- oboseala, hipersomnie;
- hiperfagie, crampe abdominale, gastroenterita.
Dupa aceste manifestari urmeaza o perioada asociata cu energie si atentie scazuta (pana la
10-14 zile).

5
 Dupa administrarea unei doze se inregistreaza o faza de axcitatie psihica si fizica, cu
senzatia de luciditate, de stimulare a memoriei, de crestere a fortei fizice. In cazul fumatului
sau la administrarea i.v. apare o senzatie intensa de bucurie, beatitudine ("rush" sau
"flash"), de scurta durata, urmata de o stare tipica de agitatie intensa care, la unii subiecti,
poate determina un comportament violent. Unii consumatori repeta administrarea timp de
cateva zile, chiar daca agitatia si halucinatiile iau locul starilor placute de euforie si buna
dispozitie.
Repetarea administrarii conduce la aparitia rapida a tolerantei, ceea ce are drept urmare
cresterea dozelor. Astfel se ating niveluri toxice, la care se manifesta idei paranoide,
agresivitate, stereotipii motorii, bruxism, halucinatii (predominant tactile - de ex. senzatia de
paraziti sub piele).
O proportie mare dintre consumatorii de metamfetamina utilizeaza benzodiazepine pentru
ameliorarea efectelor stimulante excesive.
Consumul cronic pe termen lung implica riscuri de inducere a psihozelor, caracterizate prin
comportament agresiv, violent si ideatie paranoida; este de asemenea asociat cu scaderea
ponderala.

Cercetarile recente sugereaza faptul ca un consum pe termen lung poate sa determine moarte
neuronala in special la nivelul cortexului frontal, arie cerebrala ce guverneaza functii executive
importante (control comportamental si al personalitatii).

Intr-un studiu realizat in Australia (tara in care consumul de amfetamine se situeaza imediat
dupa cel de cannabis) asupra consumatorilor de metamfetamina "ice", doua treimi din subiectii
lotului de studiu au prezentat anxietate, paranoia, depresie si/sau iritabilitate induse de drog.
Studiul a relevat ca, in comparatie cu marii utilizatori de amfetamina pe cale injectabila,
consumatorii de "crystal meth" prezinta un risc crescut de efecte adverse grave, la un nivel mai
redus de consum, pe o perioada scurta de timp.

Expunerea fetala la amfetamina determina nasteri premature si probleme neonatale (reflexe

anormale si iritabilitate). Abuzul de metamfetamina pe parcursul sarcinii poate duce la
malformatii congenitale.

Semnele de alarma care ajuta identificarea persoanelor consumatoare de amfetamine sunt:

- comportament violent;
- manifesta confuzie, insomnie, paranoia;
- cauta sa-si procure drogul cu compulsivitate;
- devine evaziv si minte cu privire la activitatile sale.

7.Tratamentul intoxicatiei acute

Se instituie tratament simptomatic si de sustinere a functiilor vitale in cazul supradozarilor. Pentru
combaterea efectelor stimulante centrale se utilizeaza barbiturice sau clorpromazina. Acidifierea
urinii creste eliminarea urinara a amfetaminelor.

Nu exista practic medicatie de detoxifiere. Intrucat sindromul de abstinenta include frecvent ca

manifestare majora depresia, medicatia antidepresiva poate fi eficienta.

Amfetaminele sunt droguri, medicamente care măresc viteza de reacţie a corpului. Ele fac inima să
lucreze mai repede şi pompează adrenalina în sistem. Iniţial sintetizate între cele două războaie

6
mondiale, au fost folosite ca drog militar pentru a le da soldaţilor mai multă energie şi a le mări
viteza. Cum arată un tânăr sub influenţa lor: energic, euforic, cu pupilele dilatate, vorbăreţ, atent,
sigur de sine, superior.

Tipuri de amfetamine
Cel mai comun tip de amfetamine întâlnite pe străzi este o pudră albă numită amfetamină sulfat.
Aceasta este o pudră produsă ilegal, cu concentraţii diferite: între 6% şi 10% puritate care, de
obicei, costă între 5 şi 10 lire sterline gramul şi cu puritate între 25 şi 35% costă între 25 şi 35 lire
sterline gramul.

Amfetaminele sulfat pot fi prizate pe nas, linse de pe deget sau injectate. Unii le fumează, dar din
cauză că nu ard prea bine această metodă nu este foarte întâlnită. Există de asemenea o formă de
amfetamină: metamfetamina(meth,speed,gheaţă,cristal, sticlă, îngheţată), este din ce in ce mai des
întâlnită. Are efecte similare, dar durează până la 39 de ore şi este considerată de profesionişti ca
fiind mai puternică şi produce o mai mare dependenţă decât crack.

Efectele folosirii pe termen scurt

Amfetamina sulfat dă celor care o folosesc extraenergie pentru 6-10 ore, previne somnul, reduce
apetitul, măreşte viteza inimii, accelerează respiraţia şi dilată pupilele. Consumatorii acestei
amfetamine se simt plini de energie, mai veseli şi încrezători şi din cauza acestor efecte există un
risc foarte mare al dependenţei psihologice.

Efectele folosirii pe termen îndelungat

Consumatorii înrăiţi riscă afectarea vaselor de sânge, a inimii, mai ales cei care au deja probleme cu
o mare presiune a sângelui, probleme cu inima şi cei care fac exerciţii de forţă în timp ce iau drogul.
Consumatorii care sunt obişnuiţi cu doze mari riscă să dezvolte crize de halucinaţii, deziluzii şi
paranoia.

Sfaturi de siguranţă
 Este posibil să supradozaţi amfetaminele, fapt care duce la efecte negative asupra
organismului şi chiar la moarte.
 Orice persoană care ia amfetamine pe perioade îndelungate de timp este sfătuită să ia
complexe de multivitamine şi suplimente de calciu şi să fie atentă la fluctuaţiile greutăţii şi
păstrarea acesteia.
 Evitaţi să vă injectaţi speed. Acest lucru va poate afecta negativ organismul şi împrumutul
de ace poate transmite boli şi virusuri cum este HIV

7
 Metamfetamină
Metamfetamina, (methamphetamine) metilamfetamină, numele popular fiind "meth" sau "speed"
este un drog psihostimulent care cauzează stări de euforie si excitaţie

 1 Efecte
o 1.1 Efecte imediate:

o 1.2 Efecte cronice:

o 1.3 Efecte de supradozaj:

 2 Farmacie

Efecte imediate:

 Euforie
 Creşterea energiei
 Diaree, ameţeală
 Pierderea poftei de mâncare, insomnie, tremur
 Agitaţie, fascinaţie compulsivă
 Vorbire rapidă dar bâlbâită, iritabilitate, panică
 Creşterea libidoului
 Dilatarea pupilelor

Efecte cronice:

 Dependenţa
 Pierdere in greutate
 Cădere rapidă a dinţilor
 Psihoză amfetaminică, mai cu seamă, deprivarea de somn

Efecte de supradozaj:

 Atac cerebral
 Furnicături
 Paranoia, deziluzie, halucinaţii
 Caderea sistemului muscular, cădere renală

Farmacie

8
Metamfetamina este un puternic stimulent pentru sistemul nervos central, care afectează
neurochimic mecanismele responsabile pentru reglarea bătăilor inimii, temperatura corpului,
presiunea sangelui, pofta de mâncare, simţurile.

Raport anual al situatiei drogurilorilor in Europa

În multe ţări europene, a doua substanţă ilegală consumată cel mai curent este o formă de drog
produs în mod sintetic. La nivelul populaţiei generale, consumul acestor substanţe este de obicei
scăzut, însă ratele de prevalenţă în rândul grupurilor de vârstă ale tinerilor sunt considerabil mai
ridicate, iar consumul acestor droguri poate fi deosebit de mare în anumite împrejurări sociale sau
grupuri culturale. În ansamblu, amfetaminele (amfetamină şi metamfetamină) şi ecstasy sunt dintre
cele mai prevalente droguri sintetice.

Amfetamina şi metamfetamina sunt substanţe stimulatoare ale sistemului nervos central. Dintre cele
două droguri, amfetamina este de departe cea mai uşor disponibilă în Europa. La nivel mondial,
nivelurile tot mai ridicate ale consumului de metamfetamină produc motive întemeiate de
îngrijorare, deoarece acest drog este asociat cu o serie de probleme serioase de sănătate. În Europa,
se pare că nu se înregistrează un consum important de metamfetamină decât în Republica Cehă..

Din trecut, dietilamida acidului lisergic (LSD) a fost de departe cel mai cunoscut drog halucinogen,
însă nivelurile consumului global au fost scăzute şi oarecum stabile pe parcursul unei lungi perioade
de timp. Recent, au apărut noi dovezi cu privire la disponibilitatea şi consumul în cantităţi mai mari
de substanţe halucinogene de origine naturală, în special, ciuperci halucinogene.

Pentru a depista apariţia unor noi droguri în Europa, Uniunea Europeană a înfiinţat un sistem de
avertizare rapidă. Acest sistem monitorizează, de asemenea, noile tendinţe potenţial prejudiciabile
ale consumului de substanţe psihoactive.

Ofertă şi disponibilitate 
Producţia de amfetamine şi ecstasy este dificil de cuantificat deoarece „aceasta se realizează pe bază
de substanţe chimice uşor accesibile în laboratoare care pot fi ascunse cu uşurinţă”. (UNODC,
2003a). Producţia globală anuală de amfetamine şi ecstasy este estimată cel mai recent la
aproximativ 520 de tone (UNODC, 2003b). Capturile la nivel global din aceste substanţe au
înregistrat un vârf în 2000, când au ajuns la 46 de tone. Apoi acestea au înregistrat o scădere în
2001 şi 2002, urmată de o nouă creştere la 34 de tone în 2003 şi, ulterior, de o scădere uşoară la 29
de tone în 2004. În 2004, din capturile globale de amfetamine şi ecstasy, ponderea
metamfetaminelor a scăzut la 38 % (de la 66 % în 2003), ecstasy reprezentând 29 %, iar
amfetamina 20 % (CND, 2006).

Amfetamina

La nivel mondial, producţia de amfetamină rămâne concentrată în Europa Centrală şi de Vest, în

special în Belgia, Ţările de Jos şi Polonia. În această subregiune, Estonia, Lituania şi Bulgaria joacă,
9
de asemenea, un rol important în producerea ilegală de amfetamină şi, într-o măsură mai mică,
Germania, Spania şi Norvegia, după cum rezultă din numărul de laboratoare de amfetamină
dezafectate în 2004 în aceste ţări (UNODC, 2006) (82). În afara Europei, amfetamina se produce în
principal în America de Nord şi Oceania (CND, 2006). În 2004, traficul de amfetamină a rămas în
principal unul intraregional. Cea mai mare cantitate de amfetamină descoperită pe pieţele europene
de droguri ilegale provine din Belgia, Ţările de Jos şi Polonia, precum şi din Estonia şi Lituania (în
ţările nordice) (Rapoartele naţionale Reitox, 2005; WCO, 2005).

Din cele 6 tone de amfetamină capturate la nivel mondial în 2004, circa 97 % s-au capturat în
Europa, în mare parte în Europa de Vest/Centrală şi Europa de Sud-Est (reprezentând respectiv
67 % şi 26 % din cantitatea capturată la nivel global) (CND, 2006).

În 2004, se estimează că s-au efectuat în Uniunea Europeană 33 000 de capturi de amfetamină,

reprezentând 5,2 tone şi 9,6 milioane de unităţi. În ceea ce priveşte numărul de capturi şi cantitatea
capturilor de amfetamină, Regatul Unit a fost în mod constant ţara care a realizat cele mai multe
capturi de amfetamină din Uniunea Europeană (83). Turcia a raportat confiscarea a 9,5 milioane de
unităţi de amfetamină în 2004. În ciuda unor fluctuaţii, la nivelul Uniunii Europene, atât numărul
global de capturi de amfetamină (84), cât şi cantităţile capturate (85) au crescut din 1999 şi, pe baza
concluziilor din rapoartele prezentate de fiecare ţară, se pare că această tendinţă ascendentă a
continuat şi în 2004.

În 2004, preţul mediu de vânzare cu amănuntul al amfetaminei varia de la 4 EUR/g în Slovenia la

64 EUR/g în Malta (86). În cursul perioadei 1999–2004, preţurile amfetaminei, corectate în funcţie
de inflaţie (87), au scăzut în general în Germania, Spania, Irlanda, Letonia, Lituania, Suedia,
Regatul Unit, Bulgaria, Turcia şi Norvegia (88).

Puritatea medie a amfetaminei în 2004 a variat de la 5–6 % în Bulgaria la 44 % în Norvegia (89).

Datele disponibile (90) privind puritatea medie a amfetaminei pentru perioada 1999–2004 indică
tendinţe generale descendente în Letonia, Lituania, Luxemburg, Finlanda şi Norvegia şi tendinţe
ascendente în Belgia, Germania, Franţa, Italia, Ungaria şi Austria.

Metamfetamina

Metamfetamina este un drog psihostimulent care afecteaza sistemul nervos central. Consumul de
metamfetamina creeaza dependenta foarte puternica. Poate fi folosit si in scopuri medicale insa in
doze foarte mici si numai pe baza de reteta. Insa numarul celor care folosesc abuziv amfetamina
este foarte mare intrucat aceasta poate fi obtinuta usor in laboratoare ilegale improvizate.
Producerea ilegala a acestui drog este foarte periculoasa deoarece metamfetamina este imflamabila
si foarte toxica, potential exploziva.

Metamfetamina se gaseste sub forma de pudra de culoare alba, inodora, cu gust amar si poate fi
dizolvata in apa.

Deoarece consumatorii de metamfetamina ajung foarte repede la o stare de euforie, acest drog a
devenit foarte popular. Insa odata cu popularitatea apare si dezinformarea. Astfel au aparut foarte
multe mituri in ceea ce priveste consumul de metamfetamina iar adevarul nu este cunoscut de toata
lumea.

Mit #1 Nu exista tratament pentru dependenta de metamfetamina.

Adevar: Exista mai multe metode de tratament pentru dependenta de metamfetamina, multe din ele
10
avand loc chiar in comfortul locuintei. Acest tratement trebuie sa tina cont de trasaturile specifice
ale fiecarui individ. In tratarea dependentei de amfetamina, fostul consumator trebuie sa primeasca
o atentie speciala de la inceput pana la sfarsit. La inceputul tratamentului se poate instaura o stare de
depresie si alte simptome asociate cu sistarea consumului.

Mit #2 Speranta de viata a consumatorului de metamfetamina este de 5 ani.

Adevar: Desi consumul abuziv de metamfetamina are efecte devastatoare asupra organelor, nu
exista nici un studiu concludent care poate estima speranta de viata a unui consumator.

Mit #3 Consumul de metamfetamina creeza gauri in creier.

Adevar: Consumul abuziv de metamfetamina duce la proasta functionare a creierului. Ce apare la
radiografia creierului unui consumator de droguri ca fiind o gaura este de fapt o zona inactiva a
creierului.

Mit #4 Metamfetamina te face mai puternic.

Adevar: Consumul de metamfetamina iti creeaza doar iluzia ca ai mai multa energie. Acest
sentiment este imediat inlocuit de oboseala si somnolenta pe perioade lungi de timp intrucat
mancarea este singura sursa de energie a organismului. Dependentii de metamfetamina nu mananca
fapt care le scade rezistenta organismului in fata multor afectiuni.

Mit #5 Metamfetamina este un drog mai sigur decat cocaina.

Adevar: Metamfetamina contine substante chimice toxice si ramane mai mult timp in organism si
creeaza repede dependenta. Doar aceste doua fapte fac ca metamfetamina sa fie un drog mult mai
periculos ca cocaina.

Mit #6 Metamfetamina afecteaza creierul si mintea doar pe perioada consumului.

Adevar: Metamfetamina afecteaza in mod grav creierul astfel incat persoanele care se afla in
tratament de recuperare sunt usor iritabile si incapile sa simta placere pentru multa vreme dupa
oprirea consumului. De asemenea, metamfetamina afecteaza inima si rinichii si poate cauza moartea
consumatorului.

Mit #7 Daca un dependent de metamfetamina se spala pe dinti si face dus in mod regulat, va avea
dinti sanatosi si nu va mirosi neplacut.
Adevar: Dependentilor de metamfetamina le apar rani deschise pe corp si pe fata, iar dintii lor se
rup, se cariaza foarte usor. De asemenea, corpul lor emana un miros neplacut.

Mit #8 Devii dependent chiar daca folosesti metamfetamina o singura data.

Adevar: Unii experti spun ca dependenta de metamfetaminea se creeaza in decursul a 2 pana la 5
ani. Acestia recunosc faptul ca unele persoane pot deveni consumatori cronici chiar dupa un an.

Pe plan mondial, în ceea ce priveşte cantităţile fabricate şi comercializate, metamfetamina este în

continuare mai importantă decât amfetamina sau ecstasy, deşi cota metamfetaminei din capturile
globale a scăzut în 2004. Metamfetamina se fabrică în cea mai mare parte în Asia de Est şi de Sud-
Est (China, Filipine, Myanmar, Thailanda), urmată de America de Nord şi Centrală (Statele Unite,
Canada, Mexic). În 2004, s-au capturat 11 tone de metamfetamină la nivel mondial, din care 59 %
s-au capturat în Asia de Est şi de Sud-Est şi 37 % în America de Nord (CND, 2006). În Europa,
metamfetamina se produce în mari cantităţi doar în Republica Cehă, unde a început să se fabrice de
la mijlocul anilor 1980 sub denumirea locală de „pervitin”. Cu toate acestea, în 2004, a fost
raportată producerea acestei substanţe şi în Slovacia şi Bulgaria, unde s-a procedat la dezafectarea
de laboratoare (Rapoartele naţionale Reitox, 2005; UNODC, 2006). Marea parte a producţiei cehe
11
de metamfetamină este destinată pieţei locale, deşi o parte este introdusă ilegal în Germania, Austria
şi Slovacia (Rapoartele naţionale Reitox, 2005). În 2004, s-au raportat capturi de metamfetamină în
Belgia, Republica Cehă, Danemarca, Estonia, Grecia, Franţa, Letonia, Lituania, Ungaria, Austria,
Slovacia, Suedia, România şi Norvegia, ultima înregistrând atât numărul cel mai mare de capturi,
cât şi cele mai mari cantităţi recuperate (91).

În 2004, s-a raportat o variaţie de 12 până la 63 EUR/g a preţului (92) metamfetaminei la vânzarea

cu amănuntul în Republica Cehă, în vreme ce puritatea medie a acesteia (93) a variat între 43 % în
Slovacia şi 50 % în Republica Cehă.

12
 BIBLIOGRAFIE

 FARMACOLOGIE SPECIALA: Editura Politehnica ;Timisoara 2008

 Toxicologia Medicamentelor: Lancrajan Ioana;Svetlana Kogalniceanu
 Intoxicatiile acute – D. Banciu, M. Oarda – Editura Medicala 1964

13