Sunteți pe pagina 1din 6

Importanta lor - Transportul reprezintă una din componentele de baza ale prestaţiei

turistice, asigurând deplasarea turiştilor de la locul de reşedinţă la locul de petrecere a


vacantei sau pe diferite trasee turistice cât şi a diferitelor produse de la producător la
beneficiarul operator turistic. Altfel spus, permite întâlnirea cererii cu oferta şi transformarea
potenţialului turistic într-unul efectiv. Timpul total de vacanta este compus din doua elemente
majore: timp de transport si timp de sejur.

Dezvoltarea serviciilor din industria turismului intern şi internaţional precum şi


cerinţele de produse agricole şi alimentare, necesitatea dezvoltării economice, intensificarea
schimburilor pe plan intern între localităţi şi pe plan extern între ţări, au determinat sporirea
de la an la an a volumului de transport în condiţiile ridicării calităţii respectiv a siguranţei
prestaţiei.
Organizarea transporturilor trebuie să ţină seama de asocierea într-un sistem de
atribute rapid-confortabil-sigur.
Durata deplasării este un element important în adoptarea deciziei de vacanţă, în
opţiunea pentru o anumita destinaţie, mai ales in cadrul turismului internaţional.
Confortul vizează condiţiile oferite în interiorul mijloacelor de transport, dar şi alte
elemente legate de organizarea deplasării, cum ar fi asigurarea transportului de la staţia de
destinaţie la locul de cazare si invers, transferul intre diferite mijloace de transport, efectuarea
unor operaţii similare (transportul bagajelor, produselor, servicii de ghid).
Un aspect important se referă la ponderea relativ ridicată a serviciilor de transport, în
cadrul industriei turismului. Sub acest aspect, este necesar să se asigure corespondenţa între
conţinutul serviciilor prestate la nivelul tarifelor, precum şi o stabilitate a acestora sau în
anumite situaţii, facilităţi/reduceri în perioadele cu slaba activitate turistică. Reducerea
costurilor nu trebuie sa se realizeze prin diminuarea calităţii serviciilor, ci printr-o utilizare
raţională a capacităţii de transport şi prin corespondenţa avansată intre diferite modalităţi de
transport.
Fiind un domeniu sensibil la modernizări tehnice şi ştiinţifice, există în permanenţă
posibilitatea optimizării duratei de deplasare, a gradului de confort oferit respectiv capacitatea
şi siguranţa transportului.

1.1 Tipuri de transport

Transportul rutier - Se situează pe primul loc în derularea traficului turistic, atât pe


plan internaţional cât şi intern. Se realizează cu ajutorul autocarelor, autobuzelor,
microbuzelor, autoturismelor.
Autocarele şi microbuzele se folosesc în forme organizate de turism, pentru
transporturile în grup, fiind administrate de firmele organizatoare de turism.
Autoturismele utilizate sunt de regulă proprietatea turiştilor, dar pot aparţine şi
societăţilor specializate, care le oferă prin sistemul de închiriere, cu sau fără conducător auto.
Opţiunea majoritară a turiştilor pentru transportul rutier este motivată de avantajele pe care le
oferă, în mod deosebit, autoturismul, adică - libertatea de mişcare, accesabilitatea în locuri în
care nu pot pătrunde alte mijloace de transport, atractivitatea voiajului, costurile călătoriei.
Datorita acestor calităţi autoturismul devine tot mai prezent în formulele combinate de
transport. Dinamica transportului rutier este direct influenţată de gradul de dezvoltare a
reţelelor de drumuri, în privinţa densităţii acesteia şi mai ales a calităţii, la care se mai adaugă
numărul staţiilor de întreţinere/reparare (service-uri), semnalizarea orizontală şi verticală
(marcaje, indicatoare).
Costul călătoriei este avantajos, cheltuielile de transport rămânând relativ constante,
indiferent de gradul de ocupare.
Se apreciază ca în cazul traficului rutier turistic, transporturile deţin 70 % din media
transporturilor iar traficul rutier turistic internaţional din România ajunge la 50 %.

Transportul feroviar - Reprezintă unul dintre vechile forme de transport turistic.


Ca principale avantaje pot fi enumerate următoarele:
- regularitatea şi siguranţa deplasării, ca urmare a exclusivităţii acestor căi;
- costul mai redus, îndeosebi comparativ cu transporturile aeriene;
- viteza relativ ridicată de deplasare;
- comoditatea oferită în interior (vagon de dormit, vagon restaurant).
Cu toate acestea transportul feroviar, în activitatea turistică internaţională, deţine doar
4-5 % din total. Există ţări în care ponderea este mai mare, cum ar fi Rusia, în România şi
Italia 25 %.
Se folosesc cursele regulate, precum şi cele speciale. În cazul celor regulate, agenţia de
turism închiriază o parte a capacităţii garniturilor sau pe trasee mai lungi se suplimentează.
Cursele speciale sunt organizate în vârfurile de sezon şi la sfârşit de săptămână şi cu prilejul
sărbătorilor legale

Transportul aerian - A cunoscut o puternică dinamică în cadrul transporturilor din


industria turismului, fiind utilizat pe distante lungi şi foarte lungi. In urma înregistrărilor
statistice, rezulta ca avionul este folosit în proporţie de 50 % pe distanţele cuprinse între 1000
şi 4000 de km şi aproape în exclusivitate pentru cele care depăşesc 4000 de km.
Transporturile aeriene deţin 20-25 % din totalul traficului turistic internaţional.
Viteza de deplasare, confortul şi siguranţa, constituie principalele avantaje ale acestui
tip de transport. Dependenţa de condiţiile atmosferice şi costul mai ridicat al călătoriei sunt
considerate dezavantaje. Un alt dezavantaj este reprezentat necesitatea investiţiilor foarte mari
din partea prestatorilor de astfel de servicii şi totodată asigurarea altor mijloace de transport.
In circulaţia turistică a României, pe plan intern sunt asigurate curse spre Bucureşti şi
un număr mare de oraşe din ţară.
În traficul turistic internaţional, turismul românesc deţine o pondere de 5-6 %.
Pentru transportul turiştilor se folosesc cursele regulate/de linie şi cele speciale -
charter. Primele sunt solicitate de turişti individuali şi au avantajul unui orar clar. Chartere-le
se efectuează la cerere, sunt mai rapide, oferă unele facilităţi de plată şi sunt destinate cu
precădere pentru grupuri.
Transportul naval - Este o modalitate de transport mai puţin solicitat, datorită
formelor particulare de realizare, datorita vitezei reduse şi necesitatea asigurării şi altor
mijloace de transport. Ponderea din traficul turismului internaţional este de 2 %, iar în
România de 1 %. Transportul pe apă se realizează îndeosebi sub forma croazierelor: pe
Mediterana, în Caraibe, pe fluvii, ş.a. În ceea ce priveşte industria turismului, transportul pe
apă se transformă dintr-o modalitate de deplasare într-una de agrement.

Transportul Turistic pe Cablu - Reprezintă un mijlocul de deplasare şi în acelaşi timp


de agrement, cu rol important în dezvoltarea turismului montan în general şi a turismul de
iarna în special. Aproape jumătate din numărul instrumentelor acestui tip sunt concentrate în
ţările europene alpine precum Franţa, Elveţia, Austria, Italia, Germania.
În România funcţionează aproximativ 75 de instalaţii de transport pe cablu,
concentrate în special în Poiana Braşov, Sinaia, Buşteni.

1.2 Apariţia şi dezvoltarea transporturilor combinate

Problema transporturilor, ca prelungire a producţiei respectiv serviciilor în sfera


circulaţiei, prezintă actualmente aspecte şi rezolvări noi, constând în special în combinarea
activităţii tuturor modurilor principale de transport în scopul obţinerii unor cheltuieli şi preţ de
cost minime şi efectuării unor prestaţii superioare calitativ.

1.3 Transporturi directe şi combinate

Transportul de călători sau de mărfuri este considerat direct, atunci când în cadrul
procesului tehnologic se apelează la un singur mijloc de transport, respectiv combinat atunci
când în mod facultativ sau obligatoriu sunt utilizate două sau mai multe mijloace de transport.
În prezent cele mai utilizate procedee de transport combinat de călători şi marfă sunt
următoarele:
⇒ auto - cale ferată (Rail-Route);
⇒ auto – cale ferată – naval;
⇒ auto – naval;
⇒ cale ferată – naval;
⇒ auto – aerian (Fly & Drive).
În cadrul transporturilor feroviare se practica o gamă largă de aranjamente, cum ar fi:
“Rail Inclusive Tours” (RIT), la care a aderat şi România.
Transportul maritim pe distanţe mari este în permanentă scădere fiind concurat de
transportul aerian.
Principalele moduri de transport şi felul în care acestea acţionează sunt prezentate în
tabelul 1.1.

Nr.
Modul de transport Felul în care acţionează
Crt.
1 feroviar Transporturi pe distanţe medii şi mari
Transporturi pe distanţe mici. Transporturi pe orice distanţe
2 auto
în zonele neservite de alte mijloace de transport
Transporturi pe căile interioare navigabile, eliminând în
3 fluvial
general transporturile paralele pe uscat
4 maritim Transporturi pe distanţe lungi şi transporturi cabotiere
5 prin conducte Transporturi de lichide şi gaze, în special produse petroliere
6 aerian Transporturi rapide, persoane şi în special mărfuri de valoare

Tabelul 1.1

1.3.1 Factorii geografici, cauza apariţiei şi dezvoltării transporturilor


combinate

În alte situaţii transportul combinat a fost impus de factorii geografici.


Astfel, ori de câte ori în calea unui transport pe uscat s-a interpus o cale navigabilă,
necesitatea continuării transportului a impus transportul combinat obligat. În acest fel au apărut
şi s-au dezvoltat în special transporturile combinate „de bac”, fluvial şi maritim, pentru
mijloace feroviare şi rutiere.

1.3.2 Cooperarea rutieră – feroviară

Una dintre cauzele apariţiei şi dezvoltării transporturilor combinate a fost tendinţa


diverselor administraţii feroviare de a „coopera” cu transportatorii rutieri.
„Cooperarea” transportului rutier cu cel feroviar a condus la practicarea unor preţuri de
cost reduse, la îmbunătăţirea servirii şi la alte avantaje, în condiţiile în care transportul rutier
nu mai este un concurent ci un partener al căii ferate.

1.3.3 Servirea din poartă în poartă

În scopul unei bune serviri a beneficiarului (clientelei) este necesar de multe ori ca
produsele să ajungă de la locul de depozitare al expeditorului la cel al beneficiarului
(destinatarului) fără a fi transbordată, efectuându-se aşa-numitul transport din „poartă în
poartă”. Procedeul conduce pentru beneficiar la reducerea cheltuielilor cu ambalajul de
transport, la reducerea pierderilor, deteriorărilor şi la diminuarea cheltuielilor de manoperă, iar
pentru transportatori la o mai bună utilizare a mijloacelor de transport prin reducerea timpilor
alocaţi procesului de încărcare-descărcare.
Este evident că în cazul unui transport auto direct sau al unui transport feroviar între
beneficiari cu linii industriale se realizează servirea din poartă în poartă atât de mult solicitată.
În practică însă, transportul auto direct nu este indicat a fi executat întrucât este depăşită
„distanţa economică” iar transportul feroviar nu poate fi executat deoarece nu toţi beneficiarii
nu sunt racordaţi la o cale ferată. Pentru ca şi în asemenea situaţii transporturile să poată fi
efectuate din poartă în poartă fără transbordarea mărfii s-au pus la punct mijloacele de grupaj
(collico, palete-lăzi şi containerele feroviare).

1.4 Dezvoltarea mijloacelor de transport şi tehnologiilor


de transport marfă – transcontainerizarea

Teoretic, oricare mijloc de transport poate fi considerat ca fiind compus din trei părţi:
1. sursa care furnizează energia necesară învingerii rezistenţelor la înaintare;
2. partea de rulare;
3. încăperea destinată pasagerilor sau păstrării în condiţii cât mai bune a mărfurilor în
timpul transportului.
Într-o primă fază toate cele trei părţi sunt reunite într-un singur ansamblu (cazul unui
autocamion sau al unui cargou clasic).
Istoria dezvoltării mijloacelor de transport demonstrează convingător tendinţa
permanentă de separare a încăperii mărfurilor de restul mijlocului de transport. Astfel într-o a
doua fază o parte a încăperii mărfurilor şi a părţii de rulare se separă de rest (cazul remorcilor).
Chiar şi în acest stadiu efectele economice sunt importante.
În fine, faza treia, încăperea mărfurilor sub forma transcontainerului, se separă complet
de restul mijlocului de transport. În plus, transcontainerul devine încăperea mărfurilor comună
tuturor mijloacelor de transport rutiere, feroviare, navale şi aeriene.
Efectele economice sunt deosebit de importante, sintetizate în reducerea preţului de
cost al transportului cu aproximativ 35% în comparaţie cu transporturile clasice.
Din cele expuse rezultă că între containerele clasice şi transcontainerele moderne există
o diferenţă principială funcţională: containerele clasice apelează la vechile tehnologii de
transport, manipulare, introducere şi scoatere a mărfii. Transcontainerele moderne utilizează o
tehnologie proprie de transport sub forma sistemelor transcontainerelor naţionale cât şi a
sistemului internaţional, fac uz de mecanizarea completă a proceselor de transbordare şi de
paletizare la introducerea şi scoaterea mărfurilor.