Ganduri la 12 noaptea

E tarziu. Si eu stau si ma gandesc…tot la tine, fira`r. Ce te`ai bagat in sufletul meu asa? Nu
vezi ca`mi faci rau? Ma simt ca un om care primeste o inima noua. Il deranjeaza, il
incomodeaza, simte ca ceva nu e in regula, simte ca nu mai e el dar nu are ce face. Fara inima
nu poate trai. Asa sunt eu, fara tine nu pot trai. Si de ce asta? Nu eu am vrut sa mi se faca
transplantul si nici tu…atunci cine a fost vinovatul de aceasta poveste neterminata, cine? De
ce nu indrazneste acest vinovat sa se arate, sa fie responsabil, sa plateasca pentru tot raul care
mi l`a facut. Sa sufere asa cum am suferit si eu zile intregi neavand pe nimeni alaturi, doar
amintirile ce imi furau pana si somnul, de parca nu`mi furasera restu` vietii. Mi`a luat tot ce
aveam: vise, idei, ganduri, iluzii, manii, sperante, planuri, tot. Cum a indraznit sa fie asa
nemilos? Nu vedea ca sunt o fire slaba…pe care o poti calca usor in picioare? De ce a facut`o
atunci? De ce mi l`a bagat pe sub piele pe “el”? De ce a facut`o daca eu nu am cerut asta? Oh
cat as vrea sa te scot din suflet, sa dispari…mi`ai facut destul rau ca sa mai pot rezista. Oare
nu vezi ca sufletul meu odata limpede, acum e tulbure, nu vezi ca nu`mi mai pot oglindi in el
chipul inocent care acum merge pe calea pierzaniei? Nu vezi! Nu vezi pentru ca nu`ti pasa,
nu`ti pasa unde am ajuns deloc, nu`ti pasa desi totul e din cauza ta. Nu ai regrete si nici
remuscari. Nu te intereseaza ca i`ai facut rau fiintei care te`a iubit cel mai mult pe lumea asta,
fiintei care si`ar fi dat si viata pentru tine, pentru tine, o persoana nedemna de dragostea mea
pura, fara interese ascunse, fara umbre malefice ce o pot intuneca, o persoana pe care o
dispretuiesc pentru toata suferinta la care m`a supus. Te dispretuiesc pentru ca m`ai
transformat intr`un om jalnic, patetic, sters. Te dispretuiesc ca m`ai facut sa devin slaba, sa uit
cine sunt si de unde provin, Te dispretuiesc ca m`ai facut sa te iubesc! Da…te dispretuiesc si
te iubesc. Cum pot fii atat de masochista? Oare nu vad raul cum apare…cum ma inconjoara si
ma atrage ca un magnet… Ce sa fac sa scap de teroarea asta nemarginita? Cum pot sa ies din
cercul asta vicios care imi modifica esenta sufletului cu fiecare secunda ce trece? Cum? Nu
pot sa cred decat rau ai fost in stare. Si cata indiferenta mi`ai aruncat. Nu` ti`a fost macar mila
de ochii mei, ochii mei verzi care odata te asteptau nerabdatori cersind parca un sarut. Acum
i`ai uitat chiar si pe ei. Si totul se sfarseste. Simt cum se apropie… Ochii sunt goi, trupul fara
greutate…cad in eter si nu am nici plasa de siguranta…

8 Martie 2010