CURTEA EUROPEANĂ DE JUSTIŢIE

Curtea Europeană de Justiţie (CEJ) este Curtea Supremă a Uniunii Europene. Înfiinţată în
1952, Curtea Europeană de Justiţie (CEJ) are rolul de a asigura uniformitatea
interpretării şi aplicării dreptului comunitar şi are competenţa de a soluţiona
litigii care implică statele membre, instituţii comunitare, companii sau persoane
fizice din spaţiul UE.
Jurisdicţia sa acoperă numai problemele specifice legate de aplicarea Tratatelor Comunităţii şi ale
Uniunii.

Funcţiile
Curtea este competentă în domenii de politică comună din cadrul primului pilon (al Comunităţii
Europene). Tratatul de la Amsterdam a mai oferit CEJ şi competenţe de control în domeniul PESC
şi asupra activităţilor Consiliului European. De asemenea, CEJ are dreptul de a hotărî legalitatea
deciziilor cadru sau a celor din domeniul cooperării poliţieneşti şi judiciare în materie penală. În
unele circumstanţe în viitor CEJ va putea să ia decizii în legătură cu azilul şi cu legea cu privire la
imigrare. Deciziile Curţii sunt luate prin votul majorităţii membrilor şi sînt irevocabile şi
obligatorii.
Curtea de Justiţie poate decide dacă un stat membru nu a respectat integral o anumită obligaţie
statuată prin Tratate; poate verifica dacă instrumentele adoptate de instituţiile comunitare, şi a căror
anulare este cerută, sunt compatibile cu Tratatele; poate critica instituţiile comunitare pentru
inactivitate.
Curtea Europeană de Justiţie îndeplineşte următoarele funcţii:
− soluţionează litigiile dintre statele membre; dintre statele membre şi Uniunea Europeană;
dintre instituţiile UE; dintre UE şi persoanele fizice sau juridice, inclusiv şi din rîndul
funcţionarilor europeni;
− interpretează acordurile şi tratatele internaţionale;
− ia decizii preliminare cu privire la valabilitatea şi legalitatea deciziilor formulate de
instanţele naţionale, care de alfel nu au autoritate juridică (sub jurisdicţia CEJ nu nimeresc
domeniile care nu sînt prevăzute în Tratatele UE).
− dreptul de a impune penalităţi statelor membre pentru nerespectarea deciziilor Curţii (în
conformitate cu Tratatul de la Maastricht).

Componenţa Curţii
Curtea este formată din 25 judecători, delegaţi de către guvernele statelor membre pe un termen de
6 ani (un stat membru – un judecător).
Judecătorii sunt ajutaţi în activitatea lor de 8 avocaţi generali. Acţionînd cu imparţialitate şi
independenţă totală, avocaţii generali sunt responsabili de prezentarea argumentelor în curtea
deschisă în legătură cu cazuri discutate în public la CEJ. Avocatul studiază documentele, ascultă
argumentele părţilor şi îşi formulează propria părere faţă de posibila decizie a Curţii. Părerea
avocatului nu este obligatorie pentru Curte.
Avocaţii generali, ca şi judecătorii, sînt numiţi pentru o perioadă de şase ani. Peste fiecare trei ani
are loc o înlocuire parţială a judecătorilor şi avocaţilor generali, fiind înlocuiţi alternativ opt sau
şapte judecători şi patru avocaţi generali. Judecătorii şi avocaţii generali pot fi realeşi la sfîrşitul
termenului. Judecătorii aleg dintre ei un preşedinte al Curţii. El sau ea este ales în calitate de
preşedinte pentru o perioadă de trei ani şi poate fi reales.
Tribunalul de Primă Instanţă (TPI)
Începînd cu 1989, Curtea de Justiţie este asistată în activitatea sa de către Tribunalul Primei
Instanţe, la rîndul său compus din 15 judecători. Tribunalul Primei Instanţe este responsabil de
examinarea unor cazuri prezentate de persoane fizice şi juridice împotriva actelor juridice ale
instituţiilor europene. Aceasta are ca scop o folosire mai bună a CEJ de funcţionarii Comunităţii
Europene şi cetăţenii europeni şi distribuirea mai corectă a capacităţii de lucru între Curtea
Europeană de Justiţie şi Tribunalul Primei Instanţe. Ca şi în cazul CEJ, sediul TPI se află la
Luxembourg.

Procedura de examinare a cazului

Cazurile sînt înaintate către CEJ prin trei căi:
1. de către curţile naţionale în conformitate cu procedurile stabilite în art. 234 TCE;
2. acţionarea în judecată a statelor membre de către Comisia Europeană (art. 226);
3. acţionarea în judecată a unui stat membru de către alt stat membru (art. 227).

Procedura de examinare a unui caz este următoarea:

La prima etapă, cererile pentru acţiune directă sunt prezentate Curţii, fiind înregisrate de către
registrator. După ce face cunoştinţă cu documentele, preşedintele Curţii transmite cazul către una
din cele 6 camere şi numeşte un judecător responsabil pentru caz. Acesta, după studierea cazului,
prezintă altor camere un raport preliminar cu sugestii legate de caz sau propuneri pentru alt tip de
acţiuni. În acelaţi timp şi avocaţii generali pregătesc opinii pentru a le prezenta judecătorilor.
Aceasta este unica contribuţie a lor la procesul de deliberare şi luare a deciziei, care implică numai
judecătorii.
La cea de-a doua etapă judecătorii şi avocaţii generali pot interoga reprezentanţii ambelor părţi.
Apoi Curtea face o analiză a raportului preliminar prezentat de judecător, introducînd amendamente
şi luînd o decizie finală în legătură cu cazul prin votul majorităţii. Opinia şi decizia sa sunt apoi
publicate în Raportul Cazurilor la Curtea de Justiţie şi Curtea de Primă Instanţă în toate limbile
oficiale ale UE.
Reclamanţii sunt obligaţi să respecte deciziile Curţii. CEJ poate de asemenea acorda despăgubirea
prejudiciilor aduse.

Sediul: Luxembourg

Pagina WEB: http://curia.eu.int