OBIECTIVELE ANALIZEI FINANCIARE A FIRMEI

Analiza, ca metoda generala de cunoastere presupune

descompunerea sau desfacerea unui obiect sau a unui fenomen în
partile sale componente, în elementele sale simple. Cu ajutorul
analizei, omul cerceteaza lucrurile si fenomenele, le descopera
structura, le verifica Si stabileste relatiile de cauzalitate, factorii care
le genereaza, descopera legile formarii si desfasurarii lor si pe baza
acestora, formuleaza decizii privind activitatea în viitor. Spre
deosebire de fizica, biologie, chimie, experimental economic nu se
mai poate repeta când firma a ajuns în stare de faliment. Din acest
motiv analiza trebuie sa ofere solutii practice cu un rol relevant în
mecanismul cibernetic de functionare al firmei, în scopul maximizarii
performantelor acesteia [1].

Unul dintre obiectivele funcWiei financiare a agentului

economic este analiza sub aspect financiar a activitatii acestuia într-
o anumita perioada de timp si se efectueaza în corelatie cu toti
factorii economici care au generat rezultatele financiare. De aceea,
ea se integreaza în analiza economico-financiara, si studiaza
corelatiile dintre activitatea economica (de exploatare) si cea
financiara, vizând cu precadere fluxurile financiare care se formeaza
la nivelul agentului economic, modul de gestionare si plasare a
capitalurilor [2].

Analiza financiara se înscrie ca si obiect se studiu în urmarirea

sistemelor echilibrelor economice, financiare, patrimoniale, de
trezorerie, cauzele modificarii lor, efectele si masurile necesare
reechilibrarii lor În scopul asigurarii unei eficiente economice
maxime. Indiferent de pozitia analistului financiar obiectivele
diagnosticului financiar sunt orientate în principal spre evidentierea
rentabilitatii si a riscului. Astfel, partenerii externi ( bancile, detinatorii
de titluri financiare, furnizorii) care pot fi afectati de riscul de faliment
pot recurge la studiul echilibrului financiar, evaluând principalele
simptome ale disfunctionalitatilor, deoarece echilibrul financiar
afecteaza stabilitatea întreprinderii si capacitatea concurentiala.

Aprecierea echilibrului financiar pe termen scurt si lung sub

cele doua aspecte ale sale : ale modului în care s-a rezlizat si a
consecintelor sale în planul solvabilitatii, lichiditatii si a riscului de
neplata si faliment face obiectul analizei financiare indiferent de
categoria utilizatorilor carora le este destinata. Pentru analiza
echilibrului financiar s-au conturat doua grupe de metode :

 Metode traditionale care se axeaza pe o analiza statica a

bilantului

contabil si ofera informatii de neînlocuit privind conditiile realizarii

echilibrului financiar al agentului economic si anume :

- structura patrimoniului si evolutia sa în timp

- ajustarea lichiditatilor acumulate de catre agentul

econimic ;

- corelatia lichiditate-solvabilitate

- adegvarea între structura resurselor colectate si

utilizari care pot fi finantate cu aceste resurse.

Analiza statica poate fi o analiza traditionala orientata spre

solvabilitatea agentului economic sau o analiza functionala.

 Metode moderne bazate pe studiul fluxurilor financiare,

apartinând abordarilor dinamice. Fluxurile financiare sunt degajate
cu ajutorul tablourilor construite pe baza informatiilor mai multor
bilanturi successive, numite tablouri de fluxuri de fonduri, respective
de trezorerie. Acest tip de analiza justifica variatiile încasarilor,
variatiile situatiei trezoreriei integrând studiul echilibrelor financiare
cu cel al rezultatelor.

[1] Ioan Batrâncea, Maria Batrâncea, Raluca Buduche, Artenie Barb "Analiza economico-financiara a
firmei" în Tribuna Economica nr.28/2004, pag.23.

[2] Adela Deaconu "Bilantul contabil al agentilor economici. Modele de analiza" editura Intelcredo, Deva,
1999, pag.151.