Sunteți pe pagina 1din 18

Biblia 7

BIBLIA
De ce este Biblia o carte atât de deosebitã?

Creºtinismul are convingerea ºi ne învaþã cã doar Biblia este Cuvântul


revelat al lui Dumnezeu. Deºi a fost scrisã de mânã omeneascã, autorul ei
real este Dumnezeu Atotputernicul. Aceastã afirmaþie nu a fost inventatã
de cãtre Bisericã, ci este mãrturia pe care Biblia o face despre ea însãºi.
“Cuvântul Domnului rãmâne în veac” (1 Petru 1:25); “Toatã Scriptura
este insuflatã de Dumnezeu” (2 Timotei 3:16); “Cãci nici o proorocie n-a
fost adusã prin voia omului: ci oamenii au vorbit de la Dumnezeu, mânaþi
de Duhul Sfânt” (2 Petru 1:21).
Numai în Vechiul Testament se repetã de peste douã mii de ori expresii
de felul “ªi Dumnezeu i-a vorbit lui Moise”, “cuvântul Domnului s-a
coborât asupra lui Iona” ºi “Dumnezeu a spus”. Mai mult decât atât, Biblia
se pretinde a fi o consemnare a cuvintelor ºi faptelor lui Dumnezeu, în
felul acesta ea fiind înþeleasã drept Cuvântul lui Dumnezeu.
Doar faptul cã Biblia pretinde a fi Cuvântul lui Dumnezeu nu e
suficient pentru ca acest lucru sã fie ºi real, de vreme ce existã ºi alte cãrþi
în interiorul cãrora apar astfel de pretenþii. Diferenþa e cã Scripturile conþin
evidenþe solide ce o îndreptãþesc a fi consideratã Cuvântul Domnului.
Un motiv pentru care Biblia e diferitã de alte cãrþi este unitatea acesteia.
Deºi scrisã de oameni, unitatea ei demonstreazã lucrarea Atotputernicului.
Biblia a fost scrisã de-a lungul unei perioade de peste 1500 de ani prin
contribuþia a peste patruzeci de autori. Ei s-au format ºi au trãit în contexte
extrem de diverse: Iosua (general de armatã), Daniel (prim ministru), Petru
(pescar) sau Neemia (paharnic).
Autorii diferitelor cãrþi din Biblie au scris în tot soiul de locuri; de la
sãlbãticie (Moise), la închisoare (Pavel), sau exilul din Insula Patmos (Ioan).
Scrierile biblice au fost compuse pe trei continente diferite (Africa, Asia ºi
Europa) ºi în trei limbi diferite (ebraicã, aramaicã ºi greacã).
Biblia trateazã multe subiecte controversate. ªi totuºi, ea se prezintã
ca o unitate. De la început pânã la sfârºit, se desfãºoarã unica poveste a
planului de salvare pe care Dumnezeu îl concepe pentru omenire. Aceastã
salvare se face prin persoana lui Isus Hristos (Ioan 14:6). Chiar Isus a
mãrturisit cã El este tema centralã a întregii Biblii.
“Cercetaþi Scripturile, pentru cã socotiþi cã în ele aveþi viaþa veºnicã,
dar tocmai ele mãrturisesc despre Mine... Cãci dacã aþi crede pe Moise,
8 Rãspunsuri la întrebãrile dificile

M-aþi crede ºi pe Mine, pentru cã el a scris despre Mine. Dar dacã nu


credeþi cele scrise de el, cum veþi crede cuvintele Mele?” (Ioan 5:39, 46,
47).
Într-un alt loc, Isus a mai spus: “ªi a început de la Moise, ºi de la toþi
proorocii, ºi le-a tâlcuit, în toate Scripturile, ce era cu privire la El” (Luca
24:27, vezi ºi Luca 24:44).
Vechiul Testament pregãteºte terenul (Isaia 40:3). Evangheliile
reprezintã înfãptuirea (Ioan 1:29). Faptele Apostolilor aratã propovãduirea
(Fapte 1:8). Epistolele dau explicaþiile (Coloseni 1:27). Apocalipsa este
sfârºitul (Apocalipsa 1:7). Biblia este, în întregime, despre Isus.
În întregul ei, Biblia ni se înfãþiºeazã ca o lucrare unitarã, fiecare parte
bazându-se pe celelalte pentru a fi completã. Dr. W. F. Albright prezintã
lucrurile în felul urmãtor: “Pentru scriitorii Noului Testament Biblia
ebraicã era Scriptura cea Sfântã, ei fiind urmaºii direcþi ai profeþilor. Astfel,
este de neconceput a înþelege Noul Testament fãrã a recunoaºte cã scopul
lui era sã aducã adãugiri ºi sã explice Biblia ebraicã.
Orice încercare de ajungere la originile creºtinãtãþii fãrã a accepta
Biblia, în întregul ei, drept cãlãuzã, este, astfel, sortitã pieirii” (citat de
Roger T. Forster ºi V. Paul Marston, That’s a Good Question, [O întrebare
nimeritã], p.67).
Pentru cine nu realizeazã mãreþia acestui fapt, vrem sã propunem o
provocare. Gãsiþi zece oameni din regiunea dumneavoastrã, având cam
acelaºi context de formare, vorbind aceeaºi limbã ºi venind din aceeaºi
culturã. Separaþi-i apoi, ºi cereþi-le sã îºi aºtearnã opiniile despre un subiect
controversat, cum ar fi sensul vieþii.
Când au terminat de scris, comparaþi-le concluziile. Sunt pãrerile lor
convergente? Cu siguranþã, nu. Dar Biblia e scrisã nu doar de zece autori,
ci de patruzeci. Ea n-a fost conceputã într-o singurã generaþie ci într-o
perioadã de peste 1500 de ani; autorii nu aveau aceeaºi educaþie, culturã
ºi limbã, ci proveneau din culturi total diferite formate pe trei continente,
vorbeau trei limbi diferite, ºi aveau diverse nivele de instruire. ªi, mai
mult decât atât, ei au tratat nu doar un subiect, ci sute.
Cu toate acestea, Biblia este un tot unitar. Ea se prezintã într-o
desãvârºitã armonie ce nu îºi poate gãsi explicaþia în coincidenþe sau
complicitãþi. Unitatea Bibliei este un argument puternic în sensul naturii
ei divine.
ªi totuºi, unitatea Scripturilor este numai unul dintre argumentele ce
susþin revendicarea Bibliei de a fi Cuvântul divin al lui Dumnezeu. Altele,
putând fi explicate în detaliu, sunt mãrturia Bisericii timpurii, dovezile
istorice ºi arheologice precum ºi evidenþa vieþilor schimbate de-a lungul
secolelor, pentru a enumera doar câteva.
Aceste fapte l-au condus pe marele arheolog W.F. Albright spre
Biblia 9

urmãtoarea concluzie: “Prin conþinutul pe care îl desfãºoarã, Biblia dominã


întreaga literaturã religioasã scrisã înaintea ei; ea dominã totodatã ºi
literatura ulterioarã prin simplitatea mesajului ºi prin faptul cã se
adreseazã tuturor oamenilor, indiferent de locul sau timpul din care
provin” (The Christian Century, [Secolul creºtin], noiembrie, 1958).
Biblia este cu totul specialã ºi unicã. Nici o altã carte nu se bucurã de
o asemenea recomandare. Nici o alta nu poate mãcar sã se apropie prin
comparaþie. “Anglia are douã cãrþi: Biblia ºi Shakespeare. Anglia l-a dat
pe Shakespeare, dar Biblia a fãcut Anglia posibil㔠(V. Hugo).

Nu a fost Noul Testament modificat prin numeroasele copieri ºi


recopieri de-a lungul istoriei?

O pãrere greºitã frecvent întâlnitã este cã textul Bibliei nu ne-a parvenit


în forma sa originalã. Acuzaþii numeroase pornesc de la premisa cã o
serie de cãlugãri zeloºi ar fi modificat textul biblic pe parcursul istoriei
Bisericii. Aceastã chestiune este de o vitalã importanþã deoarece un text
modificat aduce mari prejudicii credibilitãþii întâmplãrilor relatate.
Dupã cum spune F. F. Bruce, “caracterul nestrãmutat istoric al
creºtinismului care îl distinge faþã de toate celelalte sisteme religioase
sau filosofice ce nu sunt legate de un timp anume, face ca încrederea în
textele care exprimã aceastã revelaþie sã fie o chestiune de maximã
importanþ㔠(The New Testament Documents: Are They Reliable? [Scrierile
Noului Testament: Sunt ele autentice?], p.8).
Din fericire, dovezile nu constituie o problemã. Existã trei tipuri de
dovezi ce trebuie folosite în evaluarea Noului Testament. Acestea sunt
manuscrisele greceºti, diferitele traduceri în care apare Noul Testament
ºi scrierile pãrinþilor Bisericii.
Iniþial, Noul Testament a fost scris în limba greacã. Înainte de secolul
al XV-lea, când a fost inventat tiparul, toate cãrþile erau copiate de mânã.
Un text scris de mânã e cunoscut sub numele de manuscris. Existã
aproximativ 5500 de copii ce conþin fragmente sau totalitatea textului
Noului Testament. Deºi nu deþinem originalele, suntem totuºi în posesia
unor copii ce ne-au parvenit de la o datã foarte timpurie.
Noul Testament a fost scris aproximativ între anii 50–90 e.n.
Fragmentul cel mai vechi care s-a pãstrat dateazã din jurul anului 120, iar
alte aproximativ 50 de fragmente dateazã de la 150 la 200 de ani dupã
anul redactãrii lor.
Douã manuscrise importante, Codex Vaticanus (325 e.n.) ºi Codex
Sinaiticus (350 e.n.), o copie întreagã, au fost scrise într-un interval de 250
de ani de la data compunerii. Deºi perioada de timp poate pãrea lungã,
10 Rãspunsuri la întrebãrile dificile

ea este, în realitate, minimã în comparaþie cu majoritatea textelor antice.


Cea mai veche copie a cãrþii lui Cezar, Rãzboaiele galice, care ni s-a
pãstrat este întocmitã cu 1000 de ani dupã scrierea originalului iar prima
copie completã a Odiseei lui Homer dateazã de la 2200 de ani dupã scrierea
originalului.
Cele 5500 de copii sunt pe de parte tot ce ni s-a pãstrat mai bine faþã
de orice alt document antic. Multe din scrierile antice ne-au fost transmise
prin doar câteva manuscrise (Catul — trei cópii, cea mai veche fiind cu
1600 de ani mai recentã decât originalul; Herodot — opt copii dintre care
cea mai veche depãºeºte originalul cu 1300 de ani).
Textele Noului Testament beneficiazã nu doar de mai multe dovezi
în manuscrise ºi de intervale mai mici de timp între perioada scrierii lor
ºi cea a primelor copii pãstrate, dar ele au fost totodatã traduse în alte
limbi încã de la o datã foarte timpurie. Traducerea unui text într-o altã
limbã era un lucru extrem de rar în perioada anticã, astfel cã acesta se
constituie într-un alt avantaj în studierea veridicitãþii Noului Testament.
Copiile diferitelor versiuni sunt în numãr de peste 18.000, însumate
ele putând ajunge pânã la 25.000. Aceasta e o nouã probã folositoare în
stabilirea exactitãþii Noului Testament.
Chiar ºi dacã nu ne-am afla în posesia celor 5500 de manuscrise greceºti
ºi a celor 18.000 de copii ale versiunilor existente, textul Noului Testa-
ment ar putea fi reprodus pe baza documentelor datate în primii 250 de
ani de la data scrierii lui. În ce mod? Prin scrierile primilor creºtini. În
comentarii, scrisori ºi alte texte, aceºti scriitori antici citeazã din textul
biblic, oferindu-ne astfel dovezi ce vin în sprijinul Noului Testament.
John Burgon a pus în evidenþã existenþa a peste 86.000 de citate din
Noul Testament în scrierile pãrinþilor Bisericii timpurii care au trãit înainte
de anul 325 e.n. Astfel, putem observa cã existã mult mai multe dovezi
care sã ofere încredere în validitatea Noului Testament decât în cazul
oricãrui alt text al lumii antice.
F. F. Bruce face urmãtoarea remarcã: “Mãrturiile ce conferã credibilitate
scrierilor Noului Testament sunt într-un numãr covârºitor mai numeroase
decât în cazul multor texte aparþinând unor autori clasici a cãror
autenticitate nimeni nu viseazã mãcar sã o punã la îndoialã”.
El mai afirmã: “Iar dacã Noul Testament ar fi o culegere de texte
seculare, autenticitatea lui ar fi consideratã, în genere, o chestiune aflatã
în afara oricãrui dubiu” (Scrierile Noului Testament: Sunt ele autentice?,
p.15).
Sir Frederic Kenyon, fost director ºi bibliotecar-ºef la British Museum,
a fost unul dintre cei mai importanþi experþi în manuscrise antice ºi
autentificarea lor. Cu puþin timp înainte de a muri, el a scris urmãtoarele
cuvinte referitoare la Noul Testament: “Intervalul dintre data compunerii
Biblia 11

variantelor originale (ale Noului Testament) ºi dovezile cele mai timpurii


pe care le avem este atât de scurt încât el poate fi considerat de-a dreptul
neglijabil; au fost, astfel, eliminate ultimele motive de neîncredere în
acurateþea cu care Scripturile au fost transmise pânã în zilele noastre. Atât
autenticitatea cât ºi integritatea generalã a cãrþilor Noului Testament pot
fi considerate definitiv stabilite” (The Bible and Archeology [Biblia ºi
arheologia], pp.288–289).

Cum putem crede în mãrturia Noului Testament despre viaþa lui Isus
Hristos, ºtiind cã aceasta a fost scrisã cu mult timp dupã moartea Lui?

Un consens general pare sã anime mulþi oameni cu privire la faptul cã


textele Noului Testament au fost scrise la un timp îndelungat dupã
petrecerea evenimentelor ºi, astfel, informaþiile pe care le conþin nu ar fi
demne de încredere. Cu toate acestea, adevãrul e cã viaþa lui Isus a fost
scrisã de cãtre martori oculari sau de cãtre oameni care au consemnat
mãrturiile celor care au trãit evenimentele. Toþi autorii au trãit în timpul
în care zvonul despre aceste întâmplãri era încã viu, fiind participanþi
direcþi sau aflându-se în legãturã cu martori nemijlociþi la evenimente.
Existã puternice mãrturii interne care atestã cã Scripturile au fost scrise
la o datã timpurie. Faptele Apostolilor înregistreazã activitatea misionarã a
Bisericii de început, fiind scrisã ca o continuare de cãtre aceeaºi persoanã
care a scris ºi Evanghelia dupã Luca. Aceastã parte a Noului Testament se
încheie cu prezenþa Apostolului Pavel la Roma, moartea lui nefiind
consemnatã.
Acest fapt ne conduce la concluzia cã ea a fost scrisã înainte de moartea
lui Pavel, având în vedere cã toate celelalte evenimente majore din viaþa
lui apar în relatare. Pe baza anumitor dovezi, se presupune cã Pavel a
fost ucis în timpul persecuþiei iniþiate de Nero în anul 64 e.n., rezultând
de aici cã Faptele Apostolilor a fost scrisã înainte de acest an.
Dacã Faptele Apostolilor a fost scrisã înainte de anul 64 e.n. ca o
continuare la Evanghelia dupã Luca, aceasta din urmã trebuie sã fi fost
compusã cu câtva timp înainte, probabil la sfârºitul deceniului cinci ºi
începutul deceniului ºase al secolului I. Moartea lui Hristos a survenit în
jurul anului 30 e.n., de unde rezultã cã mãrturia lui Luca a fost consemnatã
la cel mult 30 de ani dupã evenimente. În conformitate cu învãþãtura
Bisericii de început, prima Evanghelie este a lui Matei, ceea ce ne aduce
mai aproape de timpurile lui Hristos. Aceste dovezi ne fac sã credem cã
primele trei Scripturi au fost compuse într-un rãstimp de 30 de ani de la
petrecerea evenimentelor, un timp în care martori oculari potrivnici ar fi
putut sã dezmintã mãrturiile dacã nu ar fi fost adevãrate.
12 Rãspunsuri la întrebãrile dificile

Acest tip de dovezi l-au determinat pe John A. T. Robinson, un om de


ºtiinþã de formaþie liberalã, sã dateze scrierile Noului Testament la un an
mult mai apropiat de evenimente decât cel pe care îl avanseazã majoritatea
savanþilor liberali moderni. În Redating the New Testament [Redatarea
Noului Testament], Robinson afirmã cã nu e exclus ca Noul Testament sã
fi fost încheiat în întregime înainte de anul 70 e.n., când încã martorii
oculari mai erau în viaþã.
Faptele implicate în aceastã chestiune l-au determinat pe W.F. Albright,
marele arheolog al Bibliei, sã comenteze: “Se observã deja cu claritate cã
nu mai existã nici un fundament solid pentru a data oricare dintre cãrþile
Noului Testament dupã anul 80 e.n., un an aflat cu douã întregi generaþii
înaintea perioadei cuprinse între anii 130 ºi 150 avansate de cãtre actualii
critici mai radicali ai Noului Testament. (William F. Albright, Recent Dis-
coveries in Bible Lands, [Descoperiri recente pe tãrâmurile Bibliei], New
York, Funk and Wagnalls, 1955, p.136)
Anul 80 e.n., avansat de Albright, poate fi pus la îndoialã în cazul
Evangheliei dupã Ioan. Este destul de probabil ca exilul Apostolului Ioan
în insula Patmos, consemnat în Apocalipsa 1, ºi care a avut loc în timpul
lui Domiþian, sã se fi petrecut cel târziu între 95–96 e.n. Existã mãrturii
numeroase cã el a scris Apocalipsa în acea perioadã, aflându-se acolo. Cei
care ne-au transmis aceastã informaþie sunt Clement din Alexandria,
Eusebiu ºi Irineu. (cf. New Testament Survey [Studiu asupra Noului Testa-
ment], p.391, de Robert Gromacki).
Dovezile aratã cã: (1) textele au fost scrise la scurt timp dupã
desfãºurarea evenimentelor; (2) ele au fost scrise de oameni contemporani
cu mulþi martori oculari sau cu alte persoane care cunoºteau bine ce s-a
petrecut. Concluzia de neocolit este cã imaginea pe care o dã Noul Testa-
ment despre Hristos e demnã de a fi crezutã.

Existã atât de multe interpretãri ale Bibliei.


De ce aº crede în una anume?

Una dintre acuzele care apar frecvent este cã fiecare îºi are propria
interpretare a Bibliei. Cum prin lectura textului biblic se ajunge la concluzii
atât de diferite, ar rezulta cã nu existã nici o ºansã de a atinge un consens.
Numãrul mare al confesiunilor este luat drept exemplu pentru
imposibilitatea de a se ajunge la o înþelegere unanimã între credincioºii
creºtini.
Aceastã idee nu ia în considerare anumite fapte. Vasta majoritate a
celor ce citesc Biblia nu au probleme în a se pune de acord în privinþa
învãþãturilor centrale ale acesteia. Chiar ºi cei ce nu recunosc adevãrul
Biblia 13

Bibliei reuºesc cu uºurinþã sã-i discearnã mesajul esenþial.


Toate ramificaþiile creºtinismului conþin o aceeaºi explicaþie
fundamentalã a mesajului propovãduit de Biblie. Ele de regulã susþin
credinþa în aceleaºi adevãruri principale cum sunt faptul cã Dumnezeu
l-a creat pe om dupã chipul ºi asemãnarea sa, cã avem libertatea alegerii,
cã omul a ales sã se revolte împotriva lui Dumnezeu, aducând astfel
pãcatul în lume.
Datoritã iubirii Sale statornice, Dumnezeu s-a fãcut om în persoana
lui Isus Hristos, a murit pentru noi, substituindu-ne astfel moartea ºi
plãtind pentru pãcatele noastre. Omenirea poate intra într-o relaþie
refãcutã cu Dumnezeu, punându-ºi credinþa în Isus Hristos.
Pentru cei care cautã sã-i afle înþelesul, mesajul Bibliei este clar.
Problema apare atunci când oamenii suprapun peste acesta prejudecãþile
lor, în încercarea de a potrivi Cuvântul cu propriile lor idei preconcepute.
Însã în acest caz greºeala nu se aflã în Biblie, ci în chiar cel care forþeazã
Biblia sã spunã ceea ce el vrea sã audã.
În privinþa multelor confesiuni existente, trebuie subliniat cã acestea
nu au apãrut ca urmare a unui dezacord legat de învãþãtura centralã a
Bibliei. Diferenþele au la bazã un numãr mare de factori, inclusiv de ordin
cultural, etnic ºi social. Comparate îndeaproape între ele, diferenþele
doctrinare nu sunt întotdeauna atât de cruciale.
Unii folosesc acest argument ca un motiv pentru a nu crede în Isus
Hristos, însã ca oricare altul, acesta se dovedeºte a fi nefondat. Isus a
explicat cu limpezime principala problemã: “Cine crede în Fiul, are viaþa
veºnicã; dar cine nu crede în Fiul, nu va vedea viaþa, ci mânia lui
Dumnezeu rãmâne peste el” (Ioan 3:36). Adesea diferenþele apar mai puþin
la nivelul interpretãrii Scripturilor, cât la cel al aplicãrii lor.

Cum poþi crede în Biblie când ea e plinã de contradicþii?

Este de-a dreptul uimitor cât de frecvent apare aceastã întrebare. Ea


porneºte de la premisa cã Biblia ar fi plinã de discrepanþe evidente care,
odatã dovedite a fi reale, ar face imposibilã credinþa în originea ei divinã.
Conform unei înþelegeri larg rãspândite, se susþine ideea cã Biblia se
contrazice cu ea însãºi, ceea ce provoacã îndoialã asupra încrederii pe
care o putem investi în ea.
Dacã Biblia ar conþine, cu adevãrat, erori demonstrabile, ele ar dovedi
cã, cel puþin porþiunile care le includ nu pot fi rezultatul unei minþi perfecte,
atotºtiutoare, cum este cea dumnezeiascã. Fãrã a pune în discuþie aceastã
concluzie, ne pronunþãm totuºi împotriva premisei iniþiale prin care se
14 Rãspunsuri la întrebãrile dificile

afirmã cã Scripturile ar fi pline de greºeli. Este foarte simplu sã acuzi


Biblia de inadvertenþe, dar a ºi demonstra acest lucru este cu totul altceva.
La o primã vedere, anumite pasaje par, într-adevãr, contradictorii,
însã o examinare mai atentã va dovedi cã lucrurile nu stau astfel.
În privinþa posibilelor contradicþii, primul lucru la care facem apel
este simþul dreptãþii. Problema nu trebuie nici minimalizatã, nici exageratã
ºi avem datoria de a începe întotdeauna prin a da autorului dreptul de a
fi pus la îndoialã. Aceasta este regula în orice alt tip de scriere ºi ea trebuie
sã fie aplicabilã ºi în acest caz. Oamenii sunt adesea înclinaþi sã foloseascã
un alt set de reguli când e vorba de examinarea Bibliei, fapt împotriva
cãruia obiectãm neîntârziat.
Ce reprezintã de fapt o contradicþie? Legea non-contradicþiei, care stã
la baza oricãrui tip de gândire logicã, afirmã cã un lucru nu poate fi în
acelaºi timp ‘a’ ºi opusul lui ‘a’. Cu alte cuvinte, nu poate sã plouã ºi sã nu
plouã în acelaºi timp.
Doar dacã se poate pune în evidenþã o violare a acestei legi în Scripturi,
poate fi vorba despre existenþa unei contradicþii. De pildã, dacã Biblia ar
spune, deºi nu o face, cã Isus a murit prin crucificare, în acelaºi timp la
Ierusalim ºi la Nazaret, aceasta ar fi o eroare demonstrabilã.
În cazul posibilelor contradicþii e extrem de important sã þinem cont
de faptul cã douã afirmaþii pot sã difere una faþã de cealaltã fãrã însã a fi
contradictorii. Unii nu reuºesc sã facã distincþia între contradicþie ºi
deosebire.
Un exemplu este cazul orbilor de la Ierihon. Matei povesteºte cum
doi orbi s-au întâlnit cu Isus, în timp ce Marcu ºi Luca nu amintesc decât
de unul. Cu toate acestea nici una dintre aceste afirmaþii nu le neagã pe
celelalte, ele fiind doar complementare.
Sã zicem cã astãzi ai stat de vorbã cu primarul ºi cu ºeful poliþiei din
oraºul tãu. Mai târziu te întâlneºti cu prietenul tãu Jim ºi îi spui cã ai
discutat cu primarul. O orã mai târziu îl mai vezi ºi pe John cãruia îi
povesteºti cã ai discutat cu primarul ºi cu ºeful poliþiei.
Dacã cei doi comparã ceea ce au aflat vor descoperi o aparentã
contradicþie. Dar, de fapt, nu existã nici o contradicþie. Aceasta ar fi apãrut
doar dacã i-ai fi spus lui Jim cã ai discutat doar cu primarul.
Afirmaþiile pe care le-ai fãcut lui Jim ºi John sunt diferite dar nu ºi
contradictorii. Multe din declaraþiile ce apar în Biblie fac parte din aceeaºi
categorie. Mulþi cred cã au descoperit erori în pasaje pe care nu le-au citit,
de fapt, cu atenþie. În Cartea Judecãtori ni se povesteºte despre moartea
lui Sisera. Judecãtori 5:25–27 pare sã ne relateazã întîmplarea care cã o
reprezintã pe Iael omorându-l pe Sisera cu þãruºul de la cort ºi cu un
ciocan în timp ce acesta bea lapte. În Judecãtorii 4:21 se afirmã cã ea a
comis fapta în timp ce el dormea. ªi totuºi, o privire mai atentã asupra
Biblia 15

pasajului din Judecãtorii 5:25–27 va scoate la ivealã cã nicãieri nu se afirmã


cã la momentul faptei Sisera bea lapte. Astfel, discrepanþa dispare.
Uneori douã pasaje par a se contrazice din cauza unei traduceri
insuficient de clare. Cunoaºterea limbilor originare ale Bibliei poate elucida
imediat confuziile, deoarece atât greaca cât ºi ebraica, la fel ca orice altã
limbã, îºi au propriile trãsãturi specifice greu de redat în englezã sau într-o
altã limbã.
Un exemplu tipic este descrierea convertirii lui Pavel, aºa cum apare
în Faptele Apostolilor. Din pasajul 9:7 al acestei cãrþi aflãm cã: “Oamenii
cari-l însoþeau, au rãmas încremeniþi; auzeau în adevãr glasul, dar nu
vedeau pe nimeni”. În capitolul 22:9 se spune: “Cei ce erau cu mine, au
vãzut bine lumina, ºi s-au înfricoºat; dar n-au auzit glasul Celui ce vorbea”.
Cele douã afirmaþii par a fi contradictorii, una arãtând cã oamenii
care-l însoþeau pe Pavel au auzit glasul în timp ce cealaltã spune cã nu s-a
auzit nici o voce. ªi totuºi, dacã se cunoaºte limba greacã, dificultatea
poate fi rezolvatã. W.F. Arndt, specialist în greaca veche, explicã aceastã
situaþie în felul urmãtor:

“Construcþia verbului ‘a auzi’ (akouo) e diferitã în cele douã relatãri.


În Fapte 9:7 acesta e folosit la genitiv iar în Fapte 22:9 el apare la acuzativ.
Construcþia cu genitivul indicã doar faptul cã ceva a fost auzit sau cã
anumite sunete au ajuns la urechile oamenilor; nimic nu trimite însã
spre ideea cã ceea ce s-a auzit a fost ºi înþeles.
Pe de altã parte, construcþia cu acuzativul exprimã un mod de a auzi
care include ºi înþelegerea mentalã a mesajului enunþat. De aici decurge
cu claritate faptul cã cele douã pasaje nu sunt contradictorii.
Fapte 22:9 nu neagã cã însoþitorii lui Pavel au auzit anumite sunete;
pasajul afirmã doar cã ei nu au auzit în aºa fel încât sã ºi înþeleagã ceea
ce s-a spus. În acest caz, problema apare numai din faptul cã limba
englezã este mai puþin expresivã decât limba greacã. (Does the Bible
Contradict Itself? [Este Biblia contradictorie?], pp.13–14)

Trebuie totodatã subliniat cã atunci când se dã o explicaþie plauzibilã


unui pasaj mai dificil al Bibliei, este absurd a se afirma cã acel pasaj conþine
erori demonstrabile. Unele aparente confuzii din Scripturi apar dintr-o
cunoaºtere insuficientã a contextului, fãrã sã presupunã în mod necesar o
eroare. Ele ne indicã doar propria noastrã ignoranþã cu privire la trãsãturile
specifice ale perioadei la care se face referire.
Pe mãsurã ce cunoaºterea în domeniul istoriei ºi arheologiei
avanseazã, porþiunile mai dificile ale Scripturilor devin tot mai limpezi ºi
multe din aºa zisele ‘erori’ se clarificã în lumina unei înþelegeri. Anumite
probleme necesitã o atitudine de expectativã.
16 Rãspunsuri la întrebãrile dificile

Deºi nu toate dificultãþile ºi discrepanþele din Biblie au fost clarificate,


convingerea noastrã fermã este cã, pe mãsurã ce se atinge o cunoaºtere
mai temeinicã a trecutului Bibliei, aspectele controversate vor dispãrea.
Conform concepþiei biblice, Dumnezeu este o Fiinþã atotputernicã ºi
atotºtiutoare, care nu se contrazice pe Sine, ºi astfel, credem cã nici
Cuvântul Sãu, odatã înþeles în profunzime, nu poate fi contradictoriu.

Sunt descoperirile arheologice dovezi concludente în


sprijinul Bibliei? Care e legãtura între descoperirile
arheologice ºi evenimentele din Biblie?

Arheologia este studiul relicvelor neperisabile, a urmelor pe care omul


le-a lãsat în urma lui ºi care au supravieþuit vitregiilor timpului. Iniþial,
motivul pentru care se scoteau la ivealã civilizaþii dispãrute prin sãpãturi
consta în speranþa de a descoperi comori îngropate.
În zilele noastre, însã, cele mai moderne metode ºtiinþifice sunt folosite
pentru a recupera ºi studia rãmãºiþele trecutului cu scopul de a înþelege
mai bine obiceiurile popoarelor din vechime. Datoritã istoriei lui
neîntrerupte, teritoriul Orientului Mijlociu, în special al Palestinei, este
locul unor numeroase excavãri cu caracter arheologic.
Este important de subliniat cã arheologia nu-ºi are sensul fãrã sprijinul
istoriei. Ceea ce arheologia ne poate oferi este imaginea unei evoluþii
culturale ºi nu o cronologie exactã. Istoria este cea care ne vorbeºte despre
cronologie, evenimente, oameni ºi locuri.
În ultimii 100 de ani, arheologia a verificat parte din informaþiile
istorice conþinute în Biblie. De pildã, douã din oraºele menþionate în Biblie,
Sodoma ºi Gomora, au fost considerate mult timp mitologice.
Cu toate acestea, excavaþii recente fãcute la Tell Mardikh, ºtiut acum
a fi locul de amplasare al Eblei, au scos la ivealã aproximativ 15.000 de
tãbliþe. O parte dintre ele au fost traduse, descoperindu-se cã includ
numele Sodomei ºi Gomorei.
Alte dovezi arheologice dau informaþii despre existenþa unui
conducãtor pe nume Belºaþar; hitiþii nu numai cã au existat dar au ºi
construit un vast imperiu; Regele Sargon a domnit cu adevãrat iar
realitatea evenimentelor istorice relatate în Faptele Apostolilor poate fi
demonstratã cu acurateþe. Pânã în prezent, descoperirile arheologice au
venit nu în contradicþie, ci ca o confirmare a aspectelor istorice înscrise în
Biblie.
Faptul cã Biblia oferã o mãrturie istoricã realã este de o importanþã
inestimabilã. Creºtinismul este o credinþã istoricã ce afirmã cã Dumnezeu
a intervenit în istorie prin multe fapte mãreþe. Deºi miracolele înregistrate
Biblia 17

în Scripturi nu pot fi dovedite la modul ºtiinþific sau repetate datoritã


naturii lor, persoanele, locurile, evenimentele pot fi investigate istoric.
Dacã scriitorii Bibliei au reprezentat realitatea istoricã într-un mod
incorect, zonele ce nu pot fi verificate ar fi învãluite într-o umbrã de
neîncredere.
Altfel spus, dacã autorii Scripturilor sunt demni de încredere în
privinþa unor evenimente ce au avut loc, aceeaºi încredere nu le poate fi
refuzatã doar pentru cã menþioneazã fapte ce ies din natura normalã a
realitãþii.

Ce sunt manuscrisele de la Marea Moartã?

În ediþia din 1948 a excelentei lucrãri Our Bible and Ancient Manuscripts,
[Biblia ºi manuscrisele antice], reputatul savant Sir Frederic Kenyon fãcea
urmãtoarea afirmaþie: “În nici un chip nu ne putem baza pe probabilitatea
de a descoperi manuscrise din textul ebraic care sã aparþinã unei perioade
anterioare conceperii textului cunoscut sub numele de mazoretic. Putem
sã ne formãm o pãrere despre acesta doar studiind cele mai vechi traduceri
care ni s-au pãstrat din el” (citat de Charles F. Pfeiffer în The Dead Sea
Scrolls and the Bible [Biblia ºi manuscrisele de la Marea Moartã], p.107).
Chiar în perioada în care cartea lui se afla sub tipar, în 1947, a început
seria de descoperiri ce urma sã anuleze orice afirmaþii de felul celei fãcute
de Kanyon. Pânã la acea datã, cercetãtorii aveau la dispoziþie doar tãbliþele
babiloniene din argilã ºi papirusurile egiptene la care puteau face apel
pentru a obþine informaþii contextuale legate de Biblie. Nu era cunoscut
nici un manuscris strãvechi al Vechiului Testament care sã se fi transmis
pânã în zilele noastre.
ªi totuºi, situaþia s-a schimbat radical o datã cu descoperirea unor
pergamente în niºte peºteri de pe coasta de nord-vest a Mãrii Moarte.
Aceste pergamente au scos la ivealã manuscrise din cãrþile Vechiului
Testament cu 1000 de ani mai vechi decât toate cele cunoscute pânã atunci.
Aceastã descoperire a creat imediat senzaþie. Într-o scrisoare trimisã
lui John Trever, cel care a avut un rol esenþial în scoaterea la suprafaþã a
acestei decoperiri, Dr. William F. Albright, unul din cei mai mari arheologi
ai lumii, spunea: “Vã felicit din inimã pentru cea mai mare descoperire
de manuscrise fãcute în timpurile moderne. Nu am nici o îndoialã cã
scrierea este mult mai arhaicã decât papirusurile de la Nash (un mic
fragment din Vechiul Testament datat între secolul II î.e.n. ºi secolul I
e.n.)... Eu avansez o datare în jurul anului 100 î.e.n.
Ce descoperire absolut incredibilã! ªi, din fericire, nu existã nici o
îndoialã asupra autenticitãþii manuscrisului”.
18 Rãspunsuri la întrebãrile dificile

Înaintea descoperirii acestor pergamente, cea mai veche copie


completã a Vechiului Testament în ebraicã era Codex Babylonicus
Petropalitanus, din anul 1008 e.n., mai recentã cu 1400 de ani faþã de anul
în care Vechiul Testament a fost încheiat. Fragmentele existente în
pergamentele de la Marea Moartã devanseazã aceastã periodizare cu 1000
de ani, dând posibilitatea de a se verifica dacã textul a fost transmis cu
acurateþe. Rãspunsul a fost un rãsunãtor da.
Pergamentele de la Marea Moartã au demonstrat fãrã drept de apel
cã evreii au transcris manuscrisele biblice în litera ºi spiritul lor. Evlavia
cu care erau tratate Scripturile a fost pusã în evidenþã cu mult înainte, de
cãtre istoricul evreu din primul secol al erei noastre, Josephus Flavius:

“Noi am dovedit la modul practic reverenþa cu care ne tratãm


Scripturile, pentru cã, deºi a trecut atâta timp, nimeni nu a îndrãznit sã
adauge, sã sustragã sau sã modifice nici mãcar o silabã; ºi este deja o
reacþie instinctivã a fiecãrui evreu, din ziua în care se naºte, sã le
considere legi venite de la Dumnezeu, sã le respecte ºi, dacã e nevoie,
sã moarã cu bucurie pentru ele.
De-a lungul timpului, s-au vãzut mai bine prizonieri îndurând tot soiul
de torturi ºi plãtind cu viaþa în amfiteatre decât sã rosteascã doar ºi un
singur cuvânt împotriva Legilor ºi a scrierilor care le însoþesc” (Josephus
Flavius împotriva lui Apion, în Josephus, Complete Works, [Josephus,
Opere complete], trad. de William Whiston, Grand Rapids, Kregel
Pubs., 1960, pp.179, 180).

Atitudinea despre care vorbeºte Josephus este confirmatã de


comparaþia între textul masoretic (fundamentul Bibliei ebraice) ºi
pergamentele de la Marea Moartã. Între fragmentele descoperite existã
copii complete sau fragmente din toate cãrþile Vechiului Testament cu
excepþia cãrþii Estera, iar varianta pãstratã dupã 1000 de ani de copieri
prezintã diferenþe cu totul nesemnificative. Astfel, este total lipsit de sens
ca cineva sã recurgã la pergamentele de la Marea Moartã pentru a justifica
îndoiala în credibilitatea Bibliei.
În acest sens, Charles Pfeiffer spune urmãtoarele: “Este de notat faptul
cã, în timp ce opiniile critice serioase la adresa Bibliei nu pot fi dezminþite
prin studierea manuscriselor de la Qumran (Qumran este localitatea
principalã din zona în care au fost gãsite manuscrisele) totuºi, acestea nu
conþin nici o dovadã care ar putea justifica o cât de minorã reinterpretare
a convingerilor tradiþionale ce reies din textele biblice originare.
Cãrþile Vechiului Testament de la Qumran sunt aceleaºi pe care le
regãsim ºi în Bibliile noastre. Apar doar variante textuale minore,
inevitabile în orice document ce se pãstreazã prin copiere de mânã, însã
Biblia 19

textul biblic este esenþialmente demn de încredere (Pfeiffer, The Dead Sea
Scrolls and the Bible, [Manuscrisele de la Marea Moartã ºi Biblia], p.114).
Astfel, descoperirea manuscriselor de la Marea Moartã susþine doar
abordarea criticã dar conservatoare asupra Vechiului Testament pe care
o promoveazã oamenii de ºtiinþã aparþinând unei astfel de orientãri, în
studierea credibilitãþii cãrþilor Vechiului Testament.

Din ce cauzã existenþa poporului evreu este o dovadã


obiectivã a adevãrului biblic?

Pentru oricine doreºte sã afle dacã Dumnezeul Bibliei existã cu adevãrat,


una din dovezile cele mai concludente pe care le poate examina este
poporul evreu. O cercetare onestã a acestei chestiuni, va scoate la ivealã
un rãspuns mai mult decât elocvent în sensul veridicitãþii credinþei
creºtine.
Cu aproximativ 4000 de ani în urmã, Dumnezeu i-a cerut unui om pe
nume Avram sã iasã din þara lui, dându-i urmãtoarele promisiuni: “Voi
face din tine un neam mare, ºi te voi binecuvânta; îþi voi face un nume
mare, ºi vei fi o binecuvântare. Voi binecuvânta pe cei ce te vor
binecuvânta, ºi voi blestema pe cei ce te vor blestema; ºi toate familiile
pãmântului vor fi binecuvântate în tine” (Genesa 12:2,3).
“Domnul a zis lui Avram... ‘Ridicã-þi ochii, ºi, din locul în care eºti,
priveºte spre miazãnoapte ºi spre miazãzi, spre rãsãrit ºi spre apus; cãci
toatã þara pe care o vezi, þi-o voi da þie ºi seminþiei tale în veac’.” (Genesa
13:14, 15)
Cu alte cuvinte, Dumnezeu i-a promis lui Avram: 1. un popor mare;
2. o faimã mare; 3. sã fie o binecuvântare pentru toate popoarele ºi 4. un
pãmânt care va aparþine pentru totdeauna descendenþilor sãi.
Cu câteva sute de ani dupã ce Dumnezeu i-a fãcut lui Avram aceste
promisiuni, marele popor a apãrut cu adevãrat, numãrând deja milioane
de suflete. Ei erau pe punctul de a intra pe pãmântul fãgãduinþei când
Dumnezeu le-a trimis, prin Moise, conducãtorul lor, avertizãrile înscrise
în Deuteronomul, capitolele 28–33.
Dumnezeu i-a prevenit sã nu se rãzvrãteascã împotriva Lui, iar dacã
nu-I vor fi credincioºi, le-a promis cã va folosi alte popoare care sã-i alunge
de pe pãmânturile lor. El a prezis cã vor ajunge, în final, sã se risipeascã
pe întregul pãmânt, pribegi în þinuturi strãine, ºi cã nu-ºi vor mai gãsi
liniºtea din rãtãcirile lor. ªi totuºi, în credincioºia Lui, Dumnezeu le-a
fãgãduit sã-i aducã înapoi pe pãmânturile lor.
Care a fost verdictul istoriei? Fiii lui Israel, deºi preveniþi, au cãzut în
idolatrie, fiind îndepãrtaþi din patria lor. În 606 î.e.n., Nebucadneþar a
20 Rãspunsuri la întrebãrile dificile

luat poporul captiv în Babilon ºi s-a reîntors în 588–586, când, dupã un


lung asediu, a ars oraºul ºi templul.
Cu toate acestea, dupã cum a promis, Dumnezeu le-a permis celor ce
au dorit, sã se întoarcã la pãmânturile lor între anii 537–536 î.e.n. sau
dupã alþi ºapte ani. (Ezra, cap.1) Alungarea din propria lor þarã s-a petrecut
a doua oarã în anul 70 e.n., când Titus romanul a distrus oraºul Ierusalim
ºi a împrãºtiat populaþia.
Timp de peste 1900 de ani, evreii au bãtut pãmântul ca strãini
persecutaþi din toate pãrþile. Prigoana a culminat în holocaustul celui de-al
II-lea rãzboi mondial, când 6 milioane de evrei au fost uciºi în lagãrele de
concentrare.
ªi totuºi, în pofida tuturor aºteptãrilor, statul Israel a renãscut în 14
mai, 1948, când evreii au început sã se reîntoarcã de prin toate colþurile
lumii în þara lor de baºtinã. Din anul 1948 ei au supravieþuit unor conflicte
teribile, cum au fost Rãzboiul de ºase zile din 1967 sau Rãzboiul zilei
sfinte din 1973.
În ciuda tuturor catastrofelor prin care au trecut, evreii nu au pierit ºi
nici nu ºi-au pierdut identitatea naþionalã. Istoria a dovedit cã orice popor
ce-ºi pãrãseºte þara îºi pierde identitatea naþionalã cam în cinci generaþii,
fiind absorbit de noua culturã în care se aflã, însã evreii au rãmas mereu
ca o entitate distinctã.
Ei nu doar cã au supravieþuit, dar popoarele care i-au persecutat,
moabiþii, amoniþii, edomiþii, filistenii ºi mulþi alþii, au fost fie distruse, fie
ºi-au pierdut propria identitate.
Aþi auzit de vreun moabit suedez? De vreun filistean rus? De un
edomit german? Sau de un amonit american? Nu! Aceste naþii au fost
absorbite cu totul în alte culturi sau rase.
În schimb, cu siguranþã aþi auzit de un evreu suedez, de un evreu rus,
de un evreu german sau de unul american. Aºa cum sunã profeþia, ei nu
ºi-au pierdut identitatea.
Am participat odatã la o dezbatere despre persoana lui Isus Hristos
la care era prezent ºi un rabin. În timpul acordat discuþiilor, el a fost întrebat
de ce nu crede în învierea lui Hristos. Fãrã mãcar sã clipeascã, rabinul a
rãspuns: “E simplu; eu nu cred nici în miracolele Vechiului Testament.
Cred cã toate sunt doar niºte mituri”. E greu de înþeles cum a putut face o
astfel de afirmaþie, având în vedere cã însãºi supravieþuirea lui ca evreu
este unul din cele mai mari miracole ale istoriei.
Fiind împreunã în Israel, în anul 1967, când am filmat la Mai mult
decât un tâmplar, am fost invitaþi la o întâlnire cu o mare oficialitate a
guvernului israelian. Una din întrebãrile pe care i-am pus-o viza
supravieþuirea naþiunii sale.
Cum au reuºit sã reziste dupã ce au fost de douã ori alungaþi din
Biblia 21

patria lor, ultima oarã mai bine de 1900 de ani? Cum au rezistat unui
holocaust care a exterminat unu din fiecare trei evrei? Cum au reuºit sã
facã faþã atacurilor lumii arabe atât în 1967 cât ºi în 1973, când lumea
arabã e compusã din peste 100 de milioane de oameni? Sunt acestea un
rezultat al marilor resurse ale naþiunii sau, mai degrabã, al unei mâini
divine care ªi-a vegheat poporul? Cel întrebat ºi-a ridicat privirea spre
noi ºi ne-a spus: “Deºi marea majoritate a concetãþenilor mei afirmã cã
sunt atei, sã nu le daþi crezare. Cred cã toþi ºtim, undeva în adâncul nostru,
cã o forþã ce ne depãºeºte cu mult a protejat aceastã naþie”.
El a adãugat cã dupã recenta recucerire a Ierusalimului de cãtre evrei,
erau la un moment dat aproximativ un milion de oameni la Zidul plângerii
sau în drum spre acesta, pentru a aduce mulþumiri lui Dumnezeu.
Dumnezeul Bibliei este fidel. El ªi-a demonstrat atât existenþa, cât ºi
fidelitatea prin modul în care a tratat naþia israelitã drept un semn obiectiv
cãtre lume prin care sã-I fie verificatã existenþa ºi sã-I fie testate
promisiunile.

Din ce cauzã apeleazã creºtinii la profeþiile împlinite pentru a


demonstra cã Biblia este Cuvântul lui Dumnezeu?

Cei care cred în Isus Hristos sunt mereu întrebaþi de ce considerã Biblia o
carte sfântã iar multe rãspunsuri conþin argumentul profeþiilor împlinite.
Aceastã probã este, de fapt, una dintre cele mai puternice de imaginat.
Dupã ce a mãrturisit cã l-a vãzut pe Dumnezeu în toatã mãreþia Sa,
Apostolul Petru a spus: “ªi avem cuvântul proorociei fãcut ºi mai tare; la
care bine faceþi cã luaþi aminte, ca la o luminã care strãluceºte într-un loc
întunecos, pânã se va crãpa de ziuã ºi va rãsãri luceafãrul de diminaþã în
inimile voastre” (2 Petru 1:19). În acest pasaj, Petru face apel la profeþiile
împlinite ca dovezi ale adevãrului Scripturii.
Chiar Biblia descrie scopul profeþiei: “Aduceþi-vã aminte de cele
petrecute în vremile strãbune; cãci Eu sunt Dumnezeu, ºi nu este altul,
Eu sunt Dumnezeu, ºi nu este niciunul ca Mine. Eu am vestit dela început
ce are sã se întâmple ºi cu mult înainte ce nu este încã împlinit” (Isaia 46:
9, 10).
“De multã vreme am fãcut cele dintâi proorocii, din gura Mea au ieºit,
ºi Eu le-am vestit: deodatã am lucrat, ºi s-au împlinit... þi-am vestit de
mult aceste lucruri, þi le-am spus mai înainte ca sã se întâmple, ca sã nu
poþi sã zici: ‘Idolul meu le-a fãcut, chipul meu cioplit sau chipul meu
turnat le-a poruncit!’” (Isaia 48:3,5)
Noul Testament a vorbit despre venirea lui Isus Hristos “pe care o
fãgãduise mai înainte prin proorocii Sãi în Sfintele Scripturi” (Romani 1, 1:2).
22 Rãspunsuri la întrebãrile dificile

Conform declaraþiilor din Scripturi, scopul profeþiilor este sã ne arate


cã Dumnezeu existã ºi cã El are un plan cu lumea aceasta. Prin prezicerea
unor nume, locuri sau evenimente cu sute de ani înainte de apariþia lor,
Biblia demonstreazã o cunoaºtere a viitorului prea exactã pentru a fi
consideratã doar o presupunere fericitã. Profeþiile împlinite existente în
Scripturi sunt o mãrturie puternicã a inspiraþiei divine.
Un exemplu ar fi profeþia despre Regele Cir (Isaia 44:28, 45:1). Scriind
în jurul anului 700 î.e.n., profetul Isaia îl prevesteºte pe Cir dupã nume ca
regele ce va da vestea Ierusalimului cã va fi construit ºi cã i se va aºeza
temelia templului.
În timpul în care scria Isaia, oraºul Ierusalim era în întregime construit
iar templul era în picioare. Nici dupã o sutã de ani, în 586 î.e.n., oraºul ºi
templul urmau a fi distruse de cãtre Regele Nabucadneþar.
Dupã ce Ierusalimul a fost capturat de cãtre babilonieni, în 539 î.e.n.,
acesta a fost cucerit de cãtre persani. Puþin mai târziu, un rege persan pe
nume Cir a dat ordinul ca Ierusalimul sã fie reconstruit. Aceasta se
întâmpla cam la 160 de ani dupã profeþia lui Isaia!
Astfel, Isaia a prevestit cã un bãrbat pe nume Cir, ce urma a se naºte
doar dupã o sutã de ani, va da ordinul ca templul sã fie reconstruit în
condiþiile în care, pe vremea profetului, acesta era neatins ºi nici nu urma
a fi distrus decât dupã mai mult de o sutã de ani. O profeþie cu adevãrat
uluitoare, dar nici pe departe singularã.
De fapt, pot fi întâlnite sute de profeþii ce prevestesc evenimente
viitoare. Este absurd a crede cã împlinirea profeþiilor este doar o
coincidenþã sau o întâmplare, date fiind dovezile. Dumnezeu a oferit
suficiente mãrturii ale existenþei Sale ºi a inspiraþiei divine ce animã Biblia,
tocmai prin profeþiile adeverite în timp.

Ce sunt textele apocrife?


De ce nu se aflã ºi aceste cãrþi în Bibliile protestante?

În ziua de azi, noþiunea de ‘apocrif㒠se identificã cu cele paisprezece sau


cincisprezece cãrþi de o autenticitate ºi autoritate îndoielnicã. Aceste scrieri
nu se aflã în Vechiul Testament ebraic, dar sunt conþinute în manuscrisele
septuaginte, care traduc în limba greacã Vechiul Testament ebraic, ºi care
au fost încheiate în jurul anului 250 e.n., în oraºul Alexandria din Egipt.
Majoritatea acestor cãrþi au fost declarate drept parte componentã a
Scripturilor de cãtre Biserica Romano-Catolicã, la Conciliul din Trent ce a
avut loc între anii 1545–1563. Cu toate acestea, Biserica Protestantã
respinge autoritatea divinã ce le este ataºatã.
Cei care susþin inspiraþia divinã a acestor cãrþi ºi le considerã parte
Biblia 23

integrantã din Scripturi afirmã cã scriitorii Noului Testament citeazã cel


mai mult din versiunea septuagintã, cea care conþine textele apocrife. Ei
au totodatã în vedere faptul cã parte din Pãrinþii Bisericii, în special Irineu,
Tertulian ºi Clement din Alexandria, au folosit Apocrifele în servicii
religioase publice ºi le-au acceptat drept Scripturi, dupã cum a fãcut ºi
Biserica siriacã din secolul al patrulea.
Sfântul Augustin, care a prezidat conciliile þinute la Hippo ºi
Cartagina, s-a alãturat deciziei ca Apocrifele sã fie considerate drept texte
de inspiraþie divinã. Biserica greacã se alãturã ºi ea prin greutatea poziþiei
sale în încrederea acordatã textelor apocrife. Printre fragmentele
descoperite la Qumran, se aflã ºi copii ale unor cãrþi apocrife scrise în
limba ebraicã. Acestea au fost descoperite împreunã cu alte texte ale
Vechiului Testament.
Însã la o examinare mai atentã, ideea includerii textelor apocrife în
Sfintele Scripturi se dovedeºte cu totul nefondatã. Scriitorii Noului
Testament s-au referit la textele apocrife dar nu au citat niciodatã din
acestea ca din Sfânta Scripturã ºi nici nu au dat vreun indiciu cum cã
aceste cãrþi ar fi de inspiraþie divinã. Dacã, în secolul întâi, Septuaginta
conþinea aceste cãrþi, fapt ce nu este în nici un mod dovedit, Isus ºi discipolii
Sãi le-au ignorat cu desãvârºire.
A recurge la autoritatea anumitor Pãrinþi ai Bisericii pentru a dovedi
caracterul divin al acestor cãrþi nu poate fi un argument convingãtor, având
în vedere cã alþi aparþinãtori ai Bisericii de început, cum ar fi Origen,
Ieronim ºi alþii ºi-au manifestat dubiul în privinþa lor.
Biserica siriacã a aºteptat patru secole pânã ce sã canonizeze aceste
scrieri. Un fapt notabil este cã Peshitta, Biblia siriacã din secolul 2 e.n., nu
le conþinea.
În primele sale scrieri, Augustin a acceptat Apocrifele, cel puþin parþial.
Însã textele ulterioare reflectã cu claritate o respingere a acestor cãrþi ca
fiind în afara canonului ºi inferioare Scripturilor ebraice.
Chiar ºi comunitatea evreiascã a respins aceste scrieri. În cadrul
conciliului evreiesc de la Jamnia (90 e.n.) au fost luate în discuþie nouã
dintre cãrþile canonice ale Vechiului Testament, punându-se în discuþie,
din diferite motive, includerea lor în canon. Într-un final, s-a hotãrât sã
fie considerate canonice doar cãrþile incluse în Vechiul Testament ebraic.
Faptul cã textele apocrife au fost gãsite printre fragmente ale Vechiului
Testament nu este relevant în sensul inspiraþiei lor divine, dat fiind cã
multe alte documente fãrã caracter scriptural au fost descoperite împreunã
cu acestea.
Încã un fapt ce nu poate rãmâne nesubliniat este cã însãºi Biserica
Romano-Catolicã a declarat în mod oficial aceste cãrþi ca aparþinând Sfintei
Scripturi doar între anii 1545–1563, în timpul conciliului de la Trent.
24 Rãspunsuri la întrebãrile dificile

Acceptarea unor scrieri apocrife drept canonice de cãtre Biserica


Romano-Catolicã a fost, într-o mare mãsurã, o reacþie la Reforma
Protestantã. Prin canonizarea lor, a fost legiferatã referinþa la aceste texte
în probleme ce þineau de doctrinã.
Este evident faptul cã argumentele ce susþin caracterul scriptural al
Apocrifelor lasã mult de dorit.
Mai sunt ºi alte motive întemeiate pentru care textele apocrife sunt
respinse de Biserica Protestantã. Unul dintre acestea se referã la
învãþãturile contrare Bibliei pe care acestea le conþin, cum ar fi rugãciunea
pentru morþi.
Rugãciunea pentru cei decedaþi, susþinutã în Macabei 12:45–46, este,
printre altele, în directã contradicþie cu Luca 16:25–26 ºi cu Evrei 9:27.
Apocrifele conþin, totodatã, episodul în care Dumnezeu o îndrumã pe
Iudita sã spunã o minciunã (Iudita 9:10, 13).
Apar aici ºi greºeli demonstrabile. Se spune cã Tobit trãia pe vremea
revoltei lui Ieroboam din 931 î.e.n., fiind încã în viaþã în timpul captivitãþii
asiriene din 722 î.e.n. Cu toate acestea, în Cartea lui Tobit se afirmã cã el a
trãit doar 158 de ani (Tobit 1:3–5, 14:11).
Ca un ultim argument, niciunde în Apocrife nu apare exprimatã
pretenþia unei inspiraþii divine. Nu trebuie decât ca aceste scrieri sã fie
puse alãturi de Biblie pentru ca diferenþa sã iasã cu claritate la ivealã.