Valentin Petculescu

Cartea de Zoo-logică

Poezii cu fulgi mai lungi

Poezii tunse scurt

1
Poezii cu fulgi mai lungi

2
 Cum ajungi, fără transport,
În Cetatea Ştie-Tot

Când, demult, ca puşti trăiam

În ţara lui Habarnam,
(De-asta doar habar mai am)
Orice lucru era clar:
Pentru gât trebuie fular,
Pentru boi îţi trebuie car,
Pentru pescuit, momeli,
Astăzi nu mai este ieri,
Cât fac doi plus doi şi-un pic
Fac…mai mult decât nimic,
Nu torc fusele orare
Cine-i mic, nu este mare..
Punct. E clar? Când m-am mărit,
Lucrurile s-au sucit.
Ajunsesem, cum se pare,
Într-o ţară…Ghicitoare
Unde viaţa e normală
Dacă, lângă joc, pui şcoală.
De exemplu,-n drumeţie
Trebuei şi Geografie
Ca s-ajungi la Cinci Aluni,
O cabană cu mici buni,
Trebuie să ştii s-aduni:
Mici cu mici sau meri cu meri
Nu vorbesc în patru peri!
Şi, în fine, tot aşa,
Cum zice-Aritmetica.
Azi aş vrea s-ajung, de pot.

3
În Cetatea Ştie-Tot,
Dar e-un drum…nu vă mai spun!
Văi adânci, furtuni, răscruci
Nu prea ştii pe unde-apuci…
Nu renunţ, dar sunt doar unul,
Nu vreţi, împreună, drumul
Să-l găsim? E mai uşor
Decât solo, cu un cor!
Dinspre lupi n-ai a te teme,
Doar să ne sculăm devreme
Şi să ne ferim de…lene!

4
 La „Pupăza” – coafeza
Care-ţi aranjează freza

La „Pupăza” – coafeza
Care-ţi aranjează freza,
Joi e mare-nghesuială,
La vopsit, foarfeci, ţesală,
Fiindcă vineri, s-a aflat,
Vine Leul – împărat
În inspecţie generală
Şi se ştie că îi place
Un popor „la patru ace”.
Cum sunt mulţi şi-i mare zor,
Iată preţul doar un pol,
Pupăza-i cam dă rasol:
- Pu-pu-pu, haide şi tu,
Tai aici, scurtez…Aşa!
Următorul!...Bufniţa…
Trei bursuci cu păr vâlvoi
Şi-un zbârlit de vistavoi
Îşi vor banii înapoi:
- Ce e asta?! Faci vreun banc?
Asta e…tunsoare punk!
Nu vrem mode, fandoseală,
Vrem mai clasică, normală.
Mai colea, altă belea:
Lyra, zisă şi măiastra,
Şi-a pierdut sub foarfeci creasta,
Iar o zadă cu pocladă
A rămas mai scurtă-n coadă:

5
În schimb, vulturul pleşuv
S-a trezit cu-n moţ de puf
De la un boboc de raţă.
Să vezi ce păţeşte-acasă!
Din vopseluri încurcate,
Nurcile-au ieşit pictate
Şi pe cap au acu fes.
Smotocit cu piepten des,
Ras, frezat şi cam scurt tuns
Râsul este-acum…de plâns!
Ursul brun, mai mult roşcat,
Iar vulpoiu-n dungi, zebrat.
Ce să dregi, că s-a-nserat!

Cum am stat fără o vorbă,

Hop! Mă bag şi eu în ciorbă,
Sau… în sos de macaroane
Şi le-ntreb pe lighioane:
- Ce-o să zică, gândesc eu,
Părea-măritul vostru Leu,
Când v-o vedea-n aşa hal?
Îmi răspunde Percival,
După mamă, bunici, cal,
După tatăl bun, măgar:
- Eu socot c-ar fi normal
Să-i spunem…că-i carnaval!

6
 Un orar
Cam surd, dar clar

Eu, chiar şi-n bucătărie

Parc-am claustrofobie
Iar spre vară-mi vine-un do
Să simt, moale sub picior
Numai iarbă, nu covor!

După mine, dac-ar fi,

Ştiţi ce-aş ţine-n colivii?
Păsărele-jucării:
Un peruş făcut din pluş
Şi cu ciocul de albuş,
Un scatiu cu cheie, arc,
Să-l învârt şi, ca în parc,
Să îmi cânte-o simfonie,
Rândunica argintie,
Cu pieptarul dintr-o ie…
Orice pasăre…ne-vie;
Şi mai ştiţi ce-aş încuia
Astăzi? Aritmetica.
E frumoasă, deşi grea
Însă scrie pe orar,
Prescurtat, frumos şi clar:
„Joi să nu aud de lene!
Faci doar…douăj’ de probleme”
Ştiu că-i surd,, bietul orar
Şi-mi bat gura în zadar,

7
Da-i explic la fel de clar:
- Zău, le fac cu mare drag,
Poimâine…poţi să mă crezi,
Azi s-a pus pe nins…
Nu vezi?...

8
 Despre şcoală şi algebră
Ce ştim de la doamna zebră

Cine crede că nu-i şcoală

În pădure, se înşeală.
Numai eu cunosc vreo trei
În poiana Brusturei
Unde, ca-n democraţie,
Nu pe vorbe sau hârtie,
Vine lupul, vine mielul,
Dihorul şi şoricelul,
Vulpi şi găinuşi moţate,
În sfârşit, vin toţi şi toate.
Pe crenguţe, ca-n băncuţe
Stau prigori, scatii, stăncuţe,
Iar pe buturugi de stejar
Animalele mai mari.
La catedră, doamna Zebră,
Profesoara de algebră,
Cu taior în dungi, cu şal,
Şi cu ochelari de ca,
Strigă iute catalogul.
Deci, s-a terminat prologul!
Lecţia-ncepe. Fiţi atenţi!
Nu ne trebuie corigenţi,
Certăreţi sau boroboaţe.
Şi nici coţofene hoaţe.
Când fac pozne – asta este!
Doamna dă şi mici pedepse:
Veveriţa-i pusă-anume

9
Lângă-un brad pe coji de-alune
Racu-i pus, de nu-i cuminte,
Să meargă…doar înainte,
Iar pe urs, când doarme dus,
Îl trimit la o stupină,
Să-l înţepe vreo albină.
Nu e grav, că blana-i groasă,
De nu, fuga-i sănătoasă!
În rest, totul merge strună:
Fac probleme, scad, adună
Nuci cu nuci şi fragi cu fragi…
Joi, un cor de pitpalaci
Dirijat de doamna Mierlă,
Cea cu trilul ca o perlă,
Dă concert – fără bilet!
Plata-i doar în pauze.
Toţi le dau…aplauze.
Cucul, cam afon se spune,
Are-o altă pasiune.
Este cel mai mare as
În mecanica de ceas.
Ceas cu cuc, se înţelege!
Dimineaţa vocea-şi drege:
- Cu-cu,-i şase! Cu-cu,-i şase!
Sculaţi, păsări somnoroase!
Ursu-i specialist, se ştie,
În mor-mor-morfologie…
Ştie bine să decline
Miere, mure, fragi, albine.
Bufniţei i s-a dus buhul
De citită şi-nţeleaptă

10
Vulpea-i pricepută-n artă;
Joacă teatru: La Fontaine,
Fraţii Gri(mm) şi Andersen…
Când recită, toţi o sorb
Din priviri, chiar domnul Corb
Cavaler al nopţii şi-al
Bulzului de Caşcaval.
Tot aşa, cumătrul Cal,
Rosinant sau Ducipal,
Ştie sportul…ca pe apă!
Echitaţie, curse, grapă…
Mă scuzaţi! Rima te fură…
Grapa e-n agricultură,
Chiar şi capra, bleagă ce-i,
Tot adună pân’ la trei
Cucuieţi şi mititei
Şi, aflăm de prin poveşti,
(Creangă-o zice, nu trenci-flenci)
Ştie-a face alivenci
O minune! Deci, pot spune,
(Demonstraţia-a fost banală!)
Peste tot se face…şcoală!

11
 Miere, fagure, stupină
- despre viaţa de albină -

Nici eu nu ştiam prea bine,

Cum e viaţa la albine.
În căsuţa-stup, din munte,
Ştiam doar că-s treburi multe.
Ce vă zic acum mi-a spus,
La ureche, jupân Urs:
- Mă asculţi, dom’Valentine?
Deci, în stup, sunt, după mine,
Vreooo…cinci sute de albine,
Sau… mai multe, nu contează! –
Şi-n zori, cum se luminează,
Strâng polen şi fac nectar,
Ca să pună în hambar,
Sau în faguri, cum se spune.
Peste ele, mamă bună,
E-o Regină, tot albină,
Şi-nţeleaptă, ca-n poveşti…
Doar de ac să te fereşti,
Dacă vii să te-ndulceşti
Şi nu ai permis,
Dar scris!
În sfârşit, ca şi la noi,
Au şi-un trântor gras în roi,
Cam boier, de leneş ce-i,
Stă visând…la flori de tei.
Doar la ora de gustare,
Hop1 cu trompa dumisale,

12
Leorp! La miere de salcâm…
Cât mănâncă, nu-ţi mai spun!
Dar, cum nu îl ţin de prost,
Are chiar şi el un rost:
Printre fete, neapărat,
Trebuie şi-un albin-bărbat
Să-i mai sperie pe hoţi,
Că la dulce…râvnesc toţi!
Îl opresc şi-i spun curat,
Că şi dânsul…e-n păcat!
Se încruntă vărul Urs:
- Cin-ţi-a spus?!
De unde ştii?
- Dintr-o carte de copii.
- Să mor-mor!... Mă jur pe blană
Că era vreun sfert…de cană.
Pentru ele nici nu-i mult;
Eu am luat cu împrumut!
- Şi în loc, mă rog, ce dai?
Tace, face pe niznai.
Fiindcă-atât mi-a povestit,
Nu mă supăr şi-l invit
La o porţie de guvid.

13
 Cum să dăm de cap la toate
Vorbele-astea…încurcate

Când nu mă ocup de flori,

Scriu pe fişe ghicitori
Şi proverbe, vorbe-alese,
De la alţi isteţi culese.
Ieri, când mâţa le-a găsit,
Pune-te pe smotocit!
Le-a sucit, le-a ameţit;
Să vedeţi ce a ieşit!
„A căzut din puţ în lac”
„Pupăză peste colac”
„Cine fură azi un bou,
mâine sigur face-un ou”
„Râde oala de ciob spart”
„Mănânci, calule, spanac?”
„Am cojoc de acul tău”
(Asta chiar nu sună rău).
„Nu lăsa din vară-n toamnă
Ce-ai putea să faci la iarnă”.
(Asta-i lene, scumpă doamnă!)
„Ce din şoarece se naşte,
Ca pisica ştie-a toarce”.
„Ce-am pierdut, că n-am avut”
„Cei ce se trezesc în zori
Pot ajunge…scriitori!”
Hai c-a zis-o! Are-umor
Dar îmi vine s-o omor!
Îmi vreau fişele-napoi;
Nu mă ajutaţi şi voi?...

14
 Rime şi râme

(Barză, varză, râs şi haz.)

Capra crapă de necaz
Că e niţeluş cam surdă.
(Urdiniş şi-un bulz de urdă.)
Crapul crapă dintr-o râmă
Agăţată de o sârmă.
(Bărzăune, barză, bârnă.)
Zice râma: Aş râma
În păstrăvăria ta
Da’ mă-ncurcă-un pui de curcă,
Mai catâr ca o… catârcă!
(Deci nu râma-i dă de furcă!)
Ştiu că ştiuca-i peşte, şi-ncă,
Ştiu că broasca-i de la uşă.
N-o brusca, fiindcă-i a mea!
Dacă vrei să facă Oac!
Trebuie s-o arunci în lac,
Doar cu clanţa, fără uşă!
(Veri, nepoţi şi unchi, mătuşă)
Fiindcă-o casă fără uşă,
E ca mierla fără guşă;
Nu tu tril, nu tu mordent,
Şi se face şi curent!

15
 Cu Brâm-Brâm rămas pe jos
Şi un bou pretenţios

Nu mi-e frică să vă spun

Că rămâneam des în drum,
Cu maşina mea, Brâm-Brâm.
Nu-i, săraca, prea întreagă,
Însă mie tot mi-e dragă.
Ieri, din nou, stop! M-a lăsat;
Trece-un bou cu cap pătrat.
Că îl văd neînjugat,
Îl rog să mă ducă-n sat.
- Nu vă duc, că-s supărat!
M-a făcut stăpânul bou
Şi m-a luat la rost din nou
Că sunt leneş şi greoi…
Sunt sătul de alde voi!
- Hai, că-ţi dau cozonac bun…
- Nu, că eu mănânc doar fân
Şi nici nu îmi place-n fum!
- Poate vrei lapte de vacă?
- Nu că eu beau doar de capră!
- Ptiu! Da’ eşti pretenţioooos;
Mulţumesc, o iau pe jos!

16
 Nu din fabule, poveşti
Despre treburi păsăreşti

Despre păsări, cum se ştie,

Scrie-n Ornitologie:
Una-i pasăre-morar,
Alta este sanitar
Şi te scapă de pojar,
Alta este lopătar,
Până vreun rival pe lac,
La canoe sau caiac,
Una gri e căldărar;
Cară-ntruna la ea-n guşă,
Apă pentru o mătuşă
Cam bolnavă şi bătrână…
Vrabia, pasăre comună,
Ştie doar cirip să spună,
Dar îmi place, ia priveşte,
Puii toţi cum şi-i hrăneşte!
Cum se spune, fiecare
Are locul lui sub soare,
Sau, când plouă, sub umbrele.
Au cuvântu-acum şi ele:
- Tri-lu-li! Şi Tri-lu-la!
Do-Mi-Sol şi Do Sol- -Fa!

Diferite şi nu prea,
Toate ştiu frumos cânta!

17
 Un motan şi un guzgan
Ce se dă drept meloman

Să vă spun ce s-a-ntâmplat
Când am fost la Operă,
La „Motanul încălţat”,
Pentru bas, tenor şi alt…
Văd în pauză, în foaier,
Un guzgan din cartier,
În costum gri-şoarece, fin,
Cu cămaşă de poplin,
Cu pantofi înalţi, pe toace,
Pe scurt, pus la „patru ace”.
Trei în păr şi unu-n coadă,
Ca să aibă ce s roadă…
Şi tot dă din papagal,
Cum că-i critic muzical,
Şi-n opinia dumisale,
Opera-i de…trei parale,
Fără haz, nici inspiraţie,
Ce mai, o improvizaţie,
Iar bietul solist motan,
Ar fi bun, da’ pe burlan!
Asta-i! Critici de gherlan
Urâcios şi încrezut.
Mie, sincer, mi-a plăcut.
Dumnealui îi recomand,
Că-i aşa de învăţat,
„Şoricelul descălţat!”

18
 Ce înseamnă să faci troc
Când nu ai bănuţi deloc

Când dau strugurii în pârg,

Prin octombrie,-i mare Târg
În poiana Brusturei,
Unde nu-i nimic pe lei,
Că se face troc, şi-anume:
Îţi dau nuci, îmi dai alune,
Pofteşti mere? Îţi dau pere
- Hai la miere de albine!
Vrei să guşti şi tu, Martine?
- Miere am pe săturate.
N-ai cu,va ciuperci murate?
- Mănânci, calule, ovăz?
- Dacă ai, mai bun e-un orz.
- Dau un ou, pentru un bou!
- Mă crezi, frate, nătărău?!...
Aaa! Un bou de jucărie…
N-am…da-ţi dau o doctorie
Pentru gripa ce-o să vie!
Deci, cum este trocu,-aşa,
Fiecare dă şi ia.
Numai coţofana hoaţă
Ce se crede mai isteaţă,
Fiindc-aşa vrea…pana sa,
Ia, şi uită să mai dea!
Şi te minte, scurt, în faţă,
De şi apele îngheaţă!
Oi fi dumneata isteaţă,

19
Da’ ce-ar spune-n târg şi-n vale,
Coţo-fanii dumitale?
Nu-i frumos, nu e cinstit,
Dă-napoi ce-ai şterpelit!

20
 Un Brâm-Brâm
Cu miel şi fân

Ce-o fi cu ea, drăguţa?

Stă pe-un raft, cam tristă, mâţa,
Cum să dormi, măcar un pic,
Când vecinul ei, Tic-Tic,
Ceas rotund, dar „cap pătrat”
Când cu toţii ne-am culcat,
Tot sporovăie limbut…
L-am certat, nu l-a durut.
Ce să-i faci şi cum să-l schimbi?...
Aşa-i când ai…două limbi!
Hop! Acum pe caldarâm
Se opreşte şi-un Brâm-Brâm
Cu un miel şi nişte fân:
- Mielule, eu te-aş ruga,
Dă-mi blăniţa de cafea,
Să fac lână de-o saltea,
Să culc mâţa pe divan.
- Nu ţi-o dau, că alta n-am.
- Păi, îţi creşte iar la loc.
- Nu, aşa am eu noroc.
- Eşti zgârcit mata, mi-e teamă…
- Da’ce, mâţa n-are blană?
- Nu, că e de jucărie.
- Fă-i atunci o pălărie,
Că oricum nu o să ştie!

Asta chiar nu mi-a plăcut…

21
N-o mai iau de la-nceput,
Că-ntre timp a dispărut.

22
 Un şofer cu dinţii laţi
Şi-un secret. O să-l aflaţi

Trece, zdravăn hurducat,

Un taxi maro, Trabant,
Şi-năuntru, ce să vezi?
Capra noastră cu trei iezi,
În bundiţe roşii, verzi
Şi cu cioareci, cămeşoaie,
Mă rog, cum se-mbracă-o oaie,
Iar în faţă, la volan,
(Nu ghiciţi nici într-un an!)
Stă, pe postul de şofer,
Însuşi lupul Colţ de Fier,
Cu costum, breloc, lulea,
Pe cap cu o panama,
Cizme lungi,d e cauciuc,
Mă rog, cum se-ncalţă-un lup…
Hop! Opreşte lângă mine:
- Ce caşti ochii-aşa, vecine?
Zice el cam arţăgos.
- Nu-i Trabantul meu frumos?
Sau n-ai mai văzut turist
Şi lup sur taximetrist?
- Am văzut da’ mai demult,
Şi în carte am citit
Ce-ai făcut…
- Numai prostii! Ştiu,
Sunt basme de-adormit
Iezii care nu-s cuminţi.

23
Uite-i, teferi! Pe părinţi
Îi ştiu de când n-aveau dinţi,
Iar la gură, zer şi caş…
Şi le-am fost şi la iezi naş!
Ei, acum te-ai convins?...
Dacă-l prind pe ăl de-a scris
Şi nu-l fierb domol în vatră,
Să nu-mi spuneţi lup, ci capră!

24
 Despre nalbă sau polen,
Şi-un pic despre dublul gen

Ştiţi că gâze, flori, polen

N-au ca omul dublu gen.
Să-ncercăm, dacă se poate,
Să le facem noi dreptate.

(Gladiolă, gladiol)
Soarele-i un fel de bol
Nu prea plin şi nici prea gol,
Unde fierb, la grade multe,
Lucrurile mai mărunte.
Ţi-ai pierdut o-ascuţitoare?
E precis acolo-n soare.

(Crină, crin,
Pansel, pansea)
Unde este casa ta?
Casa mea, fiindcă-i mai mare,
Nu a încăput în soare,
Şi-am pierdut-o-ntr-o grădină,
Lângă crin şi lângă crină.

(Cucă, cuc, albin, albină)

Ce te faci când nu-i lumină?
Zic că-i noapte. Dorm, visez
Că încerc să desenez
Soarele – un fel de bol…
(Gladiolă, gladiol)

25
 Cât mănâncă-un elefant
Şi cât ţine un Trabant

La cofetăria mea,
Cu nuga, fistic, halva,
Scârţţţ!! Opreşte un Trabant
Cu un pui de elefant.
Când coboară, uşa zboară
Şi de-atâta greutate,
Se dezumflă şi trei roate.
Dă din trompa de buhai
Şi o face pe niznai:
- Puţin dai, puţin îl ai!
Când să intre, nu încape,
C-are talia cât şapte.
Ies în prag:
- Ce vrei, nepoate?
- Păi aş vrea puţin din toate,
Şapte kile de nuga,
Şi halva, cam o oca,
Iar de rest, dacă rămâne,
Tarte de-alea cu alune…
Ce, e mult?! Văd că te miri;
Am diseară musafiri!
Pleacă paşnic şi domol.
M-a lăsat cu raftul gol!

26
 Câte limbi ştiu eu vorbi,
Cântec de-adormit copii

Cum se face că-n poveste,

Tot ce-i animal vorbeşte?
Că e Oac! Cu-cu! Sau Mor,
Nu-mi trebuie traducător,
Fiindcă orice scriitor
Nu că ar cunoaşte tot,
Dar e, sigur, poliglot.
De la greieri pân’ la ciută,
Fiindcă-i place şi-i ascultă,
Ştie limbi străine-o sută!
De exemplu: Pupuleza,
Cuculeana sau Fram-ceza,
Limba urşilor polari.
O s-o ştiţi când veţi fi mari!
În sfârşit, ca să conchid,
Ştiu c-aveţi şi-altă-ntrebare:
Ce limbă vorbeşte-o floare?
Nu prea ştiu. Le-ntrebi mai bine,
Pe suratele albine.
Le-aţi văzut cum, de cu zori
Le tot zumzăie la flori.

27
 Un pilot ghinionist
Şi un bursucel turist

Joia asta-i concurs mare

De maşini mai bătrâioare,
Că sunt vechi sau demodate,
Au fost toate invitate.
Mai prejos să nu rămân,
O-nscriu şi pe Brâm-Brâm,
„Broasca” mea pe care-o ştiţi
Cu cinci cai nepotcoviţi
Şi-l aleg de copilot
Pe bursucul Ştie-Tot.
Când s-ajung cu Brâm la START,
Poc! Un cauciuc s-a spart.
Iute-l schimb, că-i mare zoru’
Pâc! Se-nfundă rezervorul.
S-o vezi, biata, cum tuşeşte…
Dă-i ulei, că răguşeşte!
- Ce mai! Sunt ghinionist,
Zice bursucelul trist.
Ghinion, neghinion,
(cum zicea şi nea Ion)
Reuşim să o pornim,
Dar pe drum, draga de ea,
Scoate fum ca o lulea…
Tocmai depăşeam Trivalea,
Când ne ţine-o capră calea.
- Ce te uiţi ca la un urs?
Dă-te, dragă, că-i concurs!

28
- Meeee!...Ce e?... Acesta e drum…
Şi ce scoate-atâta fum?...
- Ne grăbim, zău, tu nu vezi?
Nu te-aşteaptă acasă iezi?
- Cin’ s-aştepte? Io-s vădană…
Mă dau jos şi-o trag de blană,
Dar nimic, parcă e stană.
S-o îmbun, îi dau şi urdă,
Însă capra noastră-i surdă.
În sfârşit, o ia din loc,
Dânsa, că motorul ioc!
Şi să vezi, ce daravelă,
Nu vrea nici la manivelă!
Stă bursucul ca Ion,
Acela cu mult ghinion.
- Hai, băieţi, nu mai fiţi trişti,
Astăzi o să fim turişti…
Cu rucsac frumos, cu ghete…
Ce, nu-i fain la iarbă verde?

29
 Ce mâncăm astăzi gustos,
Fără carne, doar cu sos

Ce am astăzi în meniu,
Şi pe dinafară ştiu,
Că sunt slab, dar pofticios.
Deci, avem măsline-n sos,
Fără niciun pic os,
Ciorbă de ienibahar,
Chifteluţe din mărar,
Un sote de mazăre,
Un cotlet de porumb fiert,
Să-mi fac muşchii de atlet!
Şi-antricot de anghinare.
Ce de vitamine are!
A şi B şi C…şi U,
Alfabet e, şi-alta nu!
Deci nu carne, pui sau peşte…
Nu vă place? … Vă priveşte!
Fiindcă eu, de-aproape-un an,
Sunt doar vegetarian;
Nu bun barză peste varză
Şi nici gâscă în zacuscă.
Şi-i firesc aşa să fi:
Nu-ţi mănânci…prietenii!
Vrăbii, mierle, guguştiuci
Şi-alte vietăţi cu fulgi,
La desert pe toţi v-adun,
Dar să veniţi cu tacâm!
Că eu, unul, am doar trei.
Poftă bună, dragii mei!

30
 Ce car eu
Şi nu-i prea greu

De e vreme bună, rea

Toţi cară câte ceva:

Capra, mamă a trei iezi,

La cap nu prea descuieţi,
Cară sare în spinare,
Mălăieş în călcăieş…
(Nu s-o lua, oare, pe preş?...)

Lupul, friguros de fel,

Cară un cojoc de miel,

Vrabia duce-n cioc o râmă

Grasă, dulce, numai bună
S-o prepare cu smântână,

Ursul cară-un geamantan

Cu seminţe de bostan,
Să le schimbe pe crăpcean,

Greierele, până-n iarnă,

Cară scripca la povarnă
Şi tot cântă de alean

Iar mai sus, vezi prin ochean

Carul-Mic şi Carul-Mare
Cum duc cerul la plimbare.

31
Numai eu, cam gură-cască,
Stau cu ochii la fereastră,
Să văd norii de departe,
Cum se mută-n altă carte,
Unde-s ploi pe săturate.

32
Când n-ajunge pân’ la cioară,
Vulpea zice că-i amară

Trece vulpea precum Vodă

Prin grădini de lobodă
Cu un laţ şi cu ţepuşi
La vânat de găinuşi.
Eu le văd şi le fac huş!
(Mănânci, vulpe, corcoduşi?)

- Să încerc la bibilici?...
Nu, că astea sunt prea mici.
Nu-nţelegi nimic din ele,
Şi la fel din turturele…
Numai zgârci şi nişte fulgi.
Dropia, parc-ar fi gustoasă,
Da-i prea grasă şi aţoasă...
Trece timpul, foamea ba…
O fi bună loboda?...
Se-ntreba în sinea sa,
Când văzu-ntr-un pom o cioară.
- Asta are carnea-amară
Şi e, Doamne-iartă, slută.
Iar o-mpunge foamea-n burtă.
- Poate-o merge la grătar,
Cu un pic de sos tartar?...
Nu, că-i obicei barbar.
- Hei, frumoaso, nu cobori,
Să-ţi dau un buchet de flori?
- Mie, flori? Mă ceartă soţu’

33
Şi îmi răvăşeşte moţu’.
Dă-mi, de nu eşti hoţoman,
Caşul ce mi-l luaşi ăst an.
- Ţi-aş fi dat, dar de sărat
Ce era, l-am aruncat.

34
Poezii tunse scurt

35
 Casa mică, din pădure,
Năpădită de fragi, mure…

- Casă-ascunsă pe faleză,
N-ai văzut motan cu freză,
Făcând versuri în engleză?
- Am văzut o siameză,
Scrie proză şi-i obeză!
- Casă-ascunsă în poiană,
N-ai văzut motan cu pană
Şi cu spadă şi cu capă?
- Da, dădea la şoareci apă!
- Dar tu casă din câmpie,
Cu tavan de iasomie,
N-ai văzut trei maci în vie?
- I-am văzut, dar nu-ţi spun ţie,
Că eşti mică şi zurlie
Şi ţi-i pui la pălărie!

36
 Cine credeţi că mai ieri,
Le scria la şoricei?

La maşina mea de scris

Se-aşezase ieri Pis-Pis
Vecina de vis-a-vis
Şi scria în limba ei:
„Miau-miorlau, dragi şoricei
Cu mustăţi de tăiţei,
Am o veste pentru voi:
Vă aştept la masă joi.
Am cârnaţi bine-afumaţi,
Un borcan de armezan,
Porumb fiert şi…un desert.
Să veniţi şi cu nepoţi.
Vă sărut frumos pe toţi!”
Cum aluzia mi-a fost clară,
I-am dat lapte din cămară.

Iar voi, şoricei isteţi,

Nu cumva să o credeţi!

37
 Un Brâm-Brâm
Cu scârţ şi fum

Cine e Brâm-Brâm? O „broască”

Spus mai clar: maşina noastră.
Leneşă-i, să vezi cum cască
Botul ei din tablă gri…
Hai, împinge!... Şi-o porni!
Scoate fum şi se hurducă,
Nu prea are chef de „ducă”,
Nu prea pare să-nţeleagă,
Dar în ea, încape-ntreagă
O familie cu cinci iezi,
Şi doi lupi, dacă mă crezi!

38
 O ţestoasă
Lenevoasă

O ţestoasă lenevoasă,
Dar la minte înţeleaptă,
După vârstă cam răscoaptă,
(avea ani vreo două sute!)
Pleacă-n zori de zi la rude,
Într-un sat îndepărtat,
La o nuntă de ţestoase.
Duce-n dar mâncări gustoase,
Râme, melci şi ierburi grase.
Şi-ntr-o fostă călimară,
O licoare de cicoare
Pentru spate, când te doare.
Pleacă, deci, şi înspre seară,
A ajuns cam pe la scară,
După-o lună la fântână,
După trei, tot pe-nserat,
Iese, în sfârşit, din sat.
Când ajunse, nu-mi mai spuse,
Însă eu înclin să crez
C-a ajuns doar la botez.

39
 Cum trăgea de un pantof,
Pic, ceau-ceau cu limba mov

Pic, ceau-ceau cu limba mov,

Nu maro ca de pantof,
Mă trăgea de un şiret,
Să-mi arate el, discret,
Ce mânca pe canapea
Cockeriţa mea: halva.
Pofticios (de parcă-i os!)
Şoricarul Chiţ lătra:
- Vreau şi eu ham-ham-hamva!
- Hamva, poate, nu halva,
Îi răspunde ceaul-cea.
Pentru şoriceii mici
Bună-i slana cu şorici!
- Slană?! Nu, aş vrea, mai bine,
Limbă mov şi cu măsline!
Zice Chiţ, din ochi clipeşte:
- Ciao! Şi-o şterge iepureşte.

40
 Zero, un-doi, trei şi patru,
Cum mai staţi cu încălţatul?

Şarpele, se ştie, are

Coadă, cap, nu şi picioare.

Balerină în decor,
Barza stă într-un picior.

Că e viscol, ger sau plouă,

Cucul stă mereu în două.

Iar prietenul Grivei,

Căţeluşul şchiop, în trei.

Când iese pe câmp la soare,

Calul stă-n patru picioare.

Doar omida stricătoare,

E mai tare…în picioare,
Fiindcă, fără nicio vină,
Are, sigur, o duzină!

Mă întreb şi eu, ca prostul,

Cum stă la-ncălţat…cu costul?

41
 Trec, stârnind câinii şi praful,
Greierele şi taraful

O răţuşcă şi-un canar

Se dau într-un balansoar.
Huţa-n sus şi huţa-n jos…
E un timp aşa frumos!
Trece-un greier borţos
Şi în urma lui, pe praf,
Scârţâie un mic taraf.
- Hei, copii, tu, aia mică,
N-aţi văzut-o pe furnică?
Încrezuta aia care
Mă făcu de râs şi-ocară,
C-am cântat ca prostu’-o vară?
- N-am văzut-o. Ce-i cu ea?
- Mi-a zis raţa, mamă-ta,
Că a pus munca în cui
Şi-a plecat pe câmp hai-hui…
Haine n-are, hrană nu-i,
Milă mi-e, nu pot s-o las,
O-angajez… la contrabas.

42
 De la rac la Ursa-mare
Ce-i, şi nu e, fiecare

Ursa-mare nu e urs
Şi nici calul nu e mânz,
Nici cravata nu-i crevete,
Cum nu sunt băieţii – fete.
Broasca-i broască, dar nu zboară
Când e vreme rece-afară,
Vulpea, sigur, nu-i manşon,
Fluturele, papion,
Libelula, avion.
Nu-i lămâia doar de stors,
Racul e cu dus…şi-ntors…

Fiecare, -n felul lui,

E ceva şi altfel nu-i.

43
 Azi vă spun, şi e de-ajuns,
Întrebări fără răspuns

- Cum e zborul cu planorul?

- Nu ştiu eu, ştie cocorul.

- Cum e să fii cea mai mică?

- Nu ştiu. Ştie o furnică.

- Cum e pupăza? Zurlie?

- Poate-o fi. Doar Creangă ştie.

- Care-i somnul cel mai lung?

- Ursul ştie. Eu dorm…scurt.

- Ce-i aia „de lemn Tănase”?

- Habar n-am. Nu-i… „lemn Năstase”.

- Cine are-un glas ca perla?

- Io-s afon. Întreabă mierla.

- Cum vezi luna de pe lac?

- Mă scuzaţi, da’ nu-s brotac!

- Cum se fac poezii bune?

- Asta ştiu, da’ nu-ţi pot spune!

44
 Pentru cei ce m-au „împuns”,
Am şi versuri…cu răspuns.

Ce ascunzi sub pălărie?

- Păi, ascund o scăfârlie
Plină doar cu poezie
Şi sticleţi…că-s mai isteţi.

Ce ascunzi de noi, în mână?

- Pentru păsări, hrană bună.
Semincioare de gutui,
Şi de floarea soarelui.

Da’ sub guler, ce-ai ascuns?

- Mai nimic. Păr de la tuns.

Nu te cred. Vreau alt răspuns.

- Bun. E praf de la perdaf.
Tot nu crezi?... Vino şi vezi!

Ce-ai ascuns în buzunar?

- Tot ce-ascunde un penar.
Gume, pixuri… ce să fie.
Dacă vrei, îţi dau şi ţie.

Ce-ai acolo, sub surtuc?

- Am un pui rănit. E cuc
Şi la doctor vreau să-l duc.

Da’ ce-ascunzi la tine-n carte?

45
- Parcă…poze colorate…
Şi… un pic, să mă gândesc…
Zău că nu-mi mai amintesc
Decât…trântor…urs…surtuc…
Asta este! Sunt uituc.

46
 Flori de gheaţă în ferestre;
Poate ne aduc vreo veste

Ca în pagini de poveste,
Flori de gheaţă din ferestre,
Ne aduc din ceruri veşti.
Cum poţi să le ocroteşti?
Căci căldură nu îndură.
Şi cu apă nu se-adapă.
Parcă vor ceva, nu cer…
Le-aş băga în frigider,
Dar mă tem, nu-i vorbă goală,
C-or muri de plictiseală –
Şi-s frumoase în decor…
Eu le las la locul lor!

47
 Un şampon din flori şi iarbă,
Să mă spăl bine pe barbă

Un peruş nu face duş,

Cucului, precis vă spun,
Nu îi trebuie săpun.
Ursul, cât e el de domn,
Habar n-are de şampon.
Şi nici ştiucile în apă,
Nu se spală, ci înoată.
E ciudat, îmi zic în barbă,
Toţi miros a flori şi iarbă.
Chiar şi voi păreţi miraţi:
- Cum de sunt aşa curaţi?

48
 Despre cum se prinde-un somn
Fără ca măcar să dorm

Tacticos şi de el plin,
Dă la copcă Moş Martin.
Mai întâi, ca în poveste,
Dă cu coada. Nicio veste!
Să-ncercăm cu-o muscă mică,
Poate prinde vreo plătică.
Tot nimic, doar gerul pişcă,
La momeli nimic nu mişcă.
Nu caras, nu somn, nici ştiucă,
De şi nervii te apucă!
Dar Martin, urs calm din fire,
Tot încearcă în neştire.
Trece ziua, noaptea trece
Şi-i din ce în ce mai rece.
I-a cam îngheţat cojocul,
Labele, dar şi norocul!
- Dau cinci bani pe trei bibani!
Zice el făcând pe domnul
Şi îl fură pe loc…somnul.

49
 Cine
Şi de unde vine.

În Canare sunt canari,

În Caimane sunt caimani,
În Guineea sunt guinei,
Nişte porci mai mititei,
În Sardinia sunt sardele,
Chiar pe gusturile mele,
În Moluce sunt moluşte,
Cine-are curaj, să guste!
Din Azore e Azor,
Căţeluşul labrador,
Din Antile, antilopa
Şi din Grecia, Penelopa.

Numai iarna nu prea ştim

Gripele de unde vin.

50
 Pe o pârtie moale-pluş,
Sau girafa-derdeluş

Ce-i girafa? Derdeluş

Cu buline mari pe-un pluş.
Huş! Spre coadă,-n sus târâş,
Stă drăguţa, ca la sluj.
Liniştită, nemişcată,
Nu cumva vreun puşti să cadă,
Şi, cum ştie jocul bine,
Mă invită şi pe mine:
- Haide, suie, Valentine!
- Mulţumesc, dar nu poftesc.
Sunt cam gras, te obosesc…
Îmi plac pantele mai line
Şi am rău de înălţime.

51
 Cum să faci un bun final
Zoo-logic, nu banal.

Stancu, Stanca, Stancu, stam,

Cu picioarele-n lighean,
Şi pe cap c-un cub de gheaţă.
Am un chef de scris şi viaţăăă!
Dar idei…nici de doi lei.
Habar n-am, să spun cinstit,
Cred că am şi obosit,
Scârţa-scârţa, pe hârtie…
Nu-i uşoară meserie!
Ca să-nchei cartea frumos,
Iau ideile…la stors…
Şi nimic, doar nişte zeamă,
Când, pe umăr, ca o scamă,
Mi se-aşează-un greier gri:
- Cri-cri-cri şi cri-cri-cri
Scrii ceva pentru copii?
- Păi am scris, da’ n-am final
Zoo-logic, nu banal!
Zice scama:
- Plec la fix! Ia o gumă şi un pix.
Te ajut…pe săturate!
Da’ mă bagi la tine-n carte!
- S-a făcut! Să fie scurt…
- Scurt?!... E simplu. N-ai ghicit?...
Te semnezi şi scrii

Sfârşit

52