Linii Directoare Pentru Echipe Multidisciplinare 1 Set de Instrumente Pentru Serviciile de Sănătate Mintală

ROMÂNIA
Uniunea Europeană
MINISTERUL
Proiect finanţat prin PHARE
SĂNĂTĂŢII
Acest set de manuale conţine 5 părţi Linii directoare pentru

 O mapă cu un CD interactiv, conţinând toate manualele, îmbunătăţirea îngrijirilor de sănătate
prezentările power point utilizate în training şi materiale
adiţionale care nu se regăsesc în forma printată mintală în România
 Manual 1: Linii directoare pentru echipe multidisciplinare 1:
SET DE INSTRUMENTE PENTRU SERVICIILE DE SĂNĂTATE
MINTALĂ, care - printre altele – acoperă temele: implicarea
aparţinătorilor şi beneficiarilor; managementul serviciilor
de sănătate mintală; lucru în echipă şi supervizare; lucrul cu
Linii directoare pentru echipe multidisciplinare 1
pacienţii: planificarea îngrijirilor şi continuitatea îngrijirilor,
structura zilei, lucrul cu mintea – abordări cognitive
comportamentale, lucrul cu corpul – relaxare şi respiraţie,
lucrul cu situaţii de zi cu zi – activităţi ale vieţii de zi cu zi,
Set de instrumente pentru
urgenţe, vizite la domiciliu serviciile de sănătate mintală
CURS STRUCTURAT PENTRU TERAPIE OCUPAŢIONALĂ
 Manual 3: MANUAL PENTRU ACŢIUNI ANTISTIGMA ÎN ŞCOLI
 Manual 4: TRAINING PENTRU SCREENING INTERACTIV

PSIHIATRIC PENTRU MEDICII DE FAMILIE - acoperă depresia,
anxietatea şi tulburări legate de consumul de alcool
Titlul proiectului: „Sprijin pentru dezvoltarea serviciilor comunitare de sănătate

mintală şi de instituţionalizarea persoanelor cu tulburări mintale”
RO2006/018-147.03.12 -RO/06/IB/OT/02 ROMÂNIA
Uniunea Europeană
Editor: Ministerul Sănătăţii
Data publicării: noiembrie 2009
Adresă pentru informaţii şi eventuale sesizări
pentru proiect PHARE: cfcu.phare@mfinante.ro
MINISTERUL
Conţinutul acestui material nu reprezintă în mod necesar Proiect finanţat prin PHARE
SĂNĂTĂŢII
poziţia oficială a Uniunii Europene
Bucureşti, Noiembrie 2009
Acest manual a fost produs în cadrul unei serii de 4 manuale
Linii directoare pentru îmbunătăţirea îngrijirilor

de sănătate mintală în România
Manual 1: Set de Instrumente pentru serviciile de sănătate mintală

Manual 2: Curs structurat pentru terapie ocupaţională
Manual 3: Manual pentru activităţi antistigma în şcoli
Manual 4: Training pentru screening interactiv psihiatric pentru medicii de familie
Editat de
Heinz Katschnig, Mugur Ciumăgeanu, Dan Ghenea şi Raluca Sfetcu
în cooperare cu
Michaela Amering, Ştefan Bandol, Peter Denk, Birgit Elsayed-Glaser, Stefan Frühwald,
Liviu Gaja, Frank Hoedelmans, Christian Horvath, Hans Kroon, Edwin Ladinser, Gerhard Lenz,
Andreea Luca, Ovidiu Mărginean, Roxana Mărginean, Cristian Oana, Rafael Rabenstein,
Wolfgang Spiegel, Jan Spijker, Gabriela Tănăsan, Franz Trautmann şi Barbara Weibold
Dezvoltat în cadrul proiectului de twinning al Comisiei Europene în România

„Sprijin pentru dezvoltarea serviciilor comunitare de sănătate mintală
şi de instituţionalizarea persoanelor cu tulburări mintale”
Descrierea CIP a Bibliotecii Naţionale a României
Linii directoare pentru echipe multidisciplinare /
ed.: Heinz Katschnig, Mugur Ciumăgeanu, Dan
Ghenea, Raluca Sfetcu. - Cluj-Napoca : Qual Media,
2009
3 vol.
ISBN 978-606-92176-5-8
Vol. 1 : Set de instrumente pentru serviciile de sănătate
mintală. - Bibliogr. - ISBN 978-606-92176-4-1
I. Katschnig, Heinz (ed.)
II. Ciumăgeanu, Mugur Daniel (ed.)
III. Ghenea, Dan (ed.)
IV. Sfetcu, Raluca (ed.)
Prefaţă
În această colecție de materiale sînt oferite instrumente pentru lucrul de zi cu zi în cadrul instituțiilor
spitalicești și a centrelor de sănătate mintală1. Aceste nu reprezintă o colecție comprehensibilă și
sistematică, ci este, mai degrabă, o selecție pragmatică a instrumentelor care au fost dezvoltate în
cadrul sesiunilor de instruire cu sute de participanți din toate profesiile de sănătate mintală, atît în
cadrul unor servicii spitalicești, cît și în centre de sănătate mintală, în mai multe locații din România.
Feedback-ul de la participanți a fost incorporat în evaluarea instrumentelor și producerea versiunii
finale. Versiunile iniţiale ale instrumentelor au fost fie furnizate de către experți străini - şi ulterior
traduse și adaptate -, fie dezvoltate în colaborare cu experții români. Unele dintre instrumente au fost
adaptate de către editorii acestui material din prezentările experților din timpul trainingurilor.
Instrumentele conținute în acest material sunt conectate cu standardele de îngrijire moderne

în domeniul sănătății mintale, prezentate la începutul volumului. Pe de altă parte, acestea sunt
instrumente ce se explica singure, si care reflectă o filozofie a implicării beneficiarilor și familiei, a
multi-profesionalități, a orientării spre comunitate, a reintegrării și participării sociale.
Pe CD-ul anexat acestui set de manuale, suplimentar instrumentelor tipărite, se află toate prezentările
PowerPoint ale experților, folosite în timpul sesiunilor de instruire. În aceste prezentări pot fi regăsite
fundamentele teoretice ale tematicilor abordate în cursul proiectului: Implicarea beneficiarilor;
Implicarea familiei; Abilități de Management; Lucru în echipă și supervizare; Managementul
externărilor; Managementul de caz; Terapia comportamentală și Terapia ocupațională. De asemenea,
pe CD-ul interactiv sînt ilustrate și agendele sesiunilor de instruire (pentru două zile, cu excepția
trainingului de terapie ocupațională, care este de trei zile), în așa fel încît să poată fi folosite ca model
pentru organizarea unor sesiuni de training ulterioare.
Aceste instrumente pot fi utilizate în mai multe maniere: în primul rînd, ca instrucțiuni de implementare
practică a unor activități și, în al doilea rînd, ca modele de formulare sau handout-uri. Instrumentele pot
fi fotocopiate direct din manuale sau pot fi printate de pe CD-ul însoţitor şi vor putea fi downloadate
în curând de pe websiteul Ministerului Sănătăţii (www.ms.ro>Programe>Sănătate Mintală) şi de pe
cel al Centrului Naţional de Sănătate Mintală (în construcţie).
Setul de instrumente are trei părți: partea A prezintă 12 instrumente (de la A1 la A12) dedicate temei
implicării beneficiarilor și familiilor. Partea B propune 13 instrumente (de la B1 la B13) care fac referire
la temele generale de management și lucru în echipă. Partea cea mai consistentă, partea C, conține
32 (C1 – C32) instrumente care pot fi utilizate în practica clinică de zi cu zi. Fiecare secțiune dispune
de o introducere care face referire la instrumentele conținute în material. Tematica dedicată terapiei
ocupaționale, care aparţine părţii C, este mai elaborată. În fapt, este vorba despre un curs “pas-cu-
pas” care poate servi drept model pentru construirea unor sesiuni de instruire structurate – şi pe alte
teme - în scopul instruirii altor echipe multidisciplinare din România. Deoarece este mai voluminos,
aceast subcapitol al părâii C este publicat într-un manual separat.
Acest manual a fost produs cu contribuţia următorilor: Mugur Ciumăgeanu, Dan Ghenea, Raluca
Sfetcu, Heinz Katschnig, Michaela Amering, Ştefan Bandol, Peter Denk, Barbara Weibold, Stefan
Frűhwald, Jan Spijker, Franz Trautmann, Frank Hoedelmans, Hans Kroon, Edwin Ladinser, Rafael
Rabenstein, Ovidiu Mărginean, Roxana Mărginean, Liviu Gaja, Gabriela Tănăsan.
1. Aceste manual reprezintă rezultatul aşteptat pentru sarcinile 1.3.1, 2.1.4 şi 2.2.4 al Proiecului de Twinning al Comisiei Europene.
Cuprins
Partea A - Ce să avem mereu în minte: Implicarea beneficiarilor şi a
aparţinătorilor ...................................................................................................................................3
A1. Concepte şi principii cheie7

A2. Implicarea beneficiarilor și a aparținătorilor la toate nivelurile - Listă de verificare ..................9
A3. Carta pentru beneficiarii de servicii de sănătate mintală și aparținătorii acestora .................13
A4. Cum să faci un TRIALOG? ..............................................................................................................................15
A5. Bună practică națională de implicare a beneficiarilor și aparținătorilor .....................................19
A6. Evaluarea nevoilor aparținătorilor - Informații care ne sunt necesare când lucrăm cu
membrii familiilor ............................................................................................................................................21
A7. Cum să lucrezi cu membrii familiilor în diverse contexte .................................................................23
A8. Cum să faci grupuri cu aparținătorii pacienților psihiatrici internați în spital ...........................27
A9. Listă de verificare pentru angajații care lucrează cu aparținătorii persoanelor cu
depresie ..............................................................................................................................................................31
A10. Reguli pentru grupuri de auto-ajutor - Handout pentru participanți ..........................................33
A11. “Ai grijă de tine!” – Fișă informativă care poate fi oferită membrilor familiilor ..........................35
A12. Bună practică națională – Proceduri de lucru pentru lucrul cu familiile în grup ......................37
Partea B - Cum să fii bine organizat: management şi lucrul în echipă ........................43
B1. Cum să faci un plan strategic pentru organizaţia/echipa ta - Linii directoare ..........................47
B2. Planificarea strategică a organizaţiei - Formularea misiunii şi viziunii CSM-ului în
care lucrezi .........................................................................................................................................................51
B3. Fişă de lucru pentru formularea misiunii şi viziunii unui CSM / a unei echipe ..........................53
B4. Modele de misiune şi viziune .....................................................................................................................55
B5. Planificarea strategică a organizaţiei - Fişă de lucru pentru scrierea SMART
a obiectivelor ....................................................................................................................................................57
B6. Planificare strategică a organizaţiei - Cum să faci un plan de monitorizare a
performanţei (PMP) ........................................................................................................................................59
B7. Fişă de lucru pentru dezvoltarea unui plan de monitorizare a performanţei (PMP) ..............61
B8. Procesul de elaborare a unui manual organizațional ........................................................................63
B9. Model de cuprins pentru manualul organizaţional ............................................................................65
B10. Cum să faci întâlniri de management ......................................................................................................69
B11. Cum să faci întâlniri clinice ..........................................................................................................................71
B12. Cum să faci conferinţe de caz .....................................................................................................................73
B13. Cum să faci intervizare în echipa multidisciplinară – Ghid detaliat ..............................................75
Partea C - Lucrul cu pacienţii .......................................................................................................85
C I. Planificarea şi continuitatea îngrijirilor .............................................................................89

C1. MONA - R Management Oriented Needs Assessment (Evaluarea Nevoilor
Orientată spre Management) ......................................................................................................................91
C2. Standarde de externare pentru pacienţi şi aparţinătorii acestora ...............................................117
C3. Lista de verificare la externare ..................................................................................................................119
C II. Structura zilei .................................................................................................................................................121
C4. Exemple de structurare a activităţilor zilnice .....................................................................................123
C5. Reguli de bază pentru grupuri - Handout pentru participanţi ....................................................125
C6. Cum să faci întâlnirea informativă de dimineaţă ..............................................................................127
C7. Cum să faci un forum al pacienţilor .......................................................................................................129
C III. Abordări specifice - Lucrul… ................................................................................................................131

... cu mintea – abordări cognitive comportamentale
C8. Cum să faci planificarea activităţii în grupuri .....................................................................................133
C9. Cum să faci activare comportamentală ................................................................................................135
C10. Evaluarea programului de activităţi săptămânal - Handout pentru pacienţi .........................137
C11. Cum să faci activare comportamentală - Handout pentru pacienţi ..........................................139
C12. Exemplu de listă cu activităţi plăcute - Handout pentru pacienţi ..............................................141
C13. Cum să faci gradarea sarcinilor/acţiunilor ...........................................................................................143
C14. Cum să faci un grup de rezolvare de probleme ................................................................................145
C15. Rezolvarea de probleme - Handout pentru pacienţi .......................................................................149
C16. Cum să faci exersarea comportamentelor în terapia individuală ...............................................151
C17. Cum să faci trainingul abilitaţilor sociale în grup .............................................................................153
C18. Lista orientativa cu abilitaţi sociale care pot fi antrenate în cadrul trainingului de
abilitaţi sociale prin jocul de rol .............................................................................................................155
C19. Exemplu de instrucţiuni pentru trainingul unei abilitaţi specifice în cadrul unui grup ......157
... cu corpul – relaxare şi respiraţie
C20. Managementul Anxietăţii – Relaxare prin respiraţie .......................................................................159
… cu situaţii cotidiene – activităţi ale vieţii de zi cu zi
C21. Cum să faci un grup de instruire pentru gătit ....................................................................................161

C22. Cum să faci un grup de instruire pentru spălat şi călcat rufe .......................................................163
C23. Cum să faci instruirea pentru cumpărături .........................................................................................165
C24. Cum antrenezi folosirea transportului public ....................................................................................167
C25. Informarea despre posibilităţi de utilizare a serviciilor sociale şi a altor servicii
medicale ...........................................................................................................................................................169
C26. Cum să organizezi activităţi la nivel de secţie/spital .......................................................................171
C27. Cum să organizezi activităţi recreaţionale ..........................................................................................173
C28. Cum să faci un training de management al medicaţiei ..................................................................177
C29. Cum să lucrezi cu membrii familiilor şi cu alte persoane relevante pentru pacienţi ...........181
C30. Cum să faci un grup de instruire pentru pregătirea externării ....................................................185
… cu mâinile şi cu materialele

v. Manual 2
C IV. Situații complexe şi dificile ....................................................................................................................187
C31. Strategii de de-escaladare pentru situaţiile dificile .........................................................................189

C32. Cum să faci vizite la domiciliu ..................................................................................................................191
Linii directoare și standarde de îngrijire pentru echipele
multidisciplinare din serviciile psihiatrice specializate
Considerații preliminare
În cadrul prezentului proiect de înfrățire instituțională (Twinning), tematicile legate de “Sprijinul

dezvoltării centrelor comunitare de sănătate mintală” și “Îmbunătățirea calității îngrijirilor spitalicești”
au fost inițial considerate două componente diferite. Ambele însă, ca un numitor comun, au fost
abordate prin oferirea de sesiuni de instruire în format multi-profesional. În cursul trainingurilor
furnizate în ultimii doi ani în toate tipurile de servicii, s-a luat decizia de a prezenta un singur set de
linii directoare și standarde de servicii, cu scopul de a nu consolida concepția păguboasă a diviziunii
între îngrijrile spitalicești și comunitare. Standardele enumerate mai jos, precum și liniile directoare
regăsit în setul de instrumente din acest manual, sînt valide pentru toată gama de servicii, intra-
spitalicești, de zi, ambulatorii și comunitare, precum și mobile.
A. Standarde generale
1. Cunoștințe psihiatrice: este necesară o aprofundare a cunoștințelor psihiatrice pentru toate

categoriile profesionale implicate în furnizarea de îngrijiri psihiatrice - inclusiv cunoștințe
diagnostice și terapeutice, cu accent atît pe abordările farmacologice cît și psihoterapeutice.
Urmărirea acestui standard nu a făcut parte din obiectivele prezentului proiect. Aceste cunoștințe
ar trebui să fie furnizate într-o manieră optimizată în curricula de bază a fiecărei categorii
profesionale.
2. Echilibru între componentele sistemului: serviciile psihiatrice ar trebui să fie organizate într-o
manieră echilibrată între oferta spitalicească, de îngrijiri de zi, de îngrijri ambulatorii și mobile1.
Aceasta este doar într-o oarecare măsură responsabilitatea echipei multi-profesionale, fiind
dependentă şi de prevederile legale și de mecanismele de finanțare. Cu toate acestea, echipa
terapeutică poate să se dovedească utilă în optimizarea structurii de servicii. Planificarea
și organizarea serviciilor psihiatrice ar trebui să se supună următoarelor principii acceptate
actualmente pe plan internațional: respectarea drepturilor omului, orientare serviciilor pe nevoile
beneficiarilor și pe creșterea calității vieții acestora, comprehensivitate, efectivitate, continuitate
a îngrijirilor, echilibru între componentele de îngrijri spitalicești și comunitare și acces adecvat
la resurse. În cadrul proiectului de față, această tematică este acoperită prin elaborarea de
recomandări care privesc modificările legislative și de finanțare care vor fi înaintate factorilor
responsabili din Ministerul Sănătății. Proiectul de înfrățire instituțională nu a avut ca obiectiv
explicit o evaluare a tematicii respectării drepturilor omului (pentru un proiect pe această temă, a
se consulta www.ithaca-study.eu).
3. Cooperare: este necesară stabilirea sau optimizarea unor mecanisme de cooperare ale sistemului
de îngrijiri psihiatrice specializate cu sectorul de sănătate non-psihiatric, precum și cu sectorul
social de îngrijiri. Optimizarea colaborării cu sectorul spitalicesc general (prin oferirea de servicii
de psihiatrie de legătură), dar și cu cel de îngrijri primare (medicii de familie) este o prioritate
datorită existenței unei comorbidități crescute între patologia somatică și cea psihiatrică. Aceasta
colaborare este importantă şi pentru că, de multe ori, adresarea inițială pentru probleme psihice
1. A se vedea Thornicroft, M. Tansella: Balancing community-based and hospital-based mental health care. World Psychiatry, Volume 1,
Number 2, June 2002, S.84-90 http://www.wpanet.org/publications/wpa-journal/wpa-june-02.pdf.

1
a pacientului este către servicii non-psihiatrice datorită mecanismelor de rambursare în uz, din
temeri legate de stigmatizare sau datorită lipsei de accesibilitate locală a serviciilor de îngrijiri
psihiatrice. În cadrul proiectului de față, a fost oferit un instrument de instruire pentru medicii
de familie în scopul facilitării identificării și managementului minimal al pacienților cu tulburări
depresive, anxioase și legate de consumul de alcool. Acest instrument (TRIPS 2) poate fi utilizat şi
în secţiile non-psihiatrice ale spitalelor generale (a se vedea manual 4).
B. Standarde și linii directoare specifice pentru echipele multi-profesionale din serviciile

psihiatrice
1. Implicarea beneficiarilor și familiilor (a se vedea Partea A a acestui manual). Această perspectivă

constituie, actualmente, un standard general accesptat în ceea ce privește planficarea și activitățile
unui serviciu psihiatric – inclusiv în ceea ce privește încurajarea activităților de auto-ajutor. Acest
standard a fost abordat intensiv în cursul proiectului de față, fiind oferite o serie de linii directoare,
instrumente în format tipărit, dar și prezentări PowerPoint pe CD-ul anexat.
2. Dobîndirea și aplicarea unor abilități adecvate de management în oferirea de servicii psihiatrice (a

se vedea Partea B a acestui manual). Acest standard a fost abordat intensiv în cadrul proiectului
pentru că a fi bine organizat este o prerechizită pentru implementarea celorlalte linii directoare.
3. Planificarea îngrijirilor și asigurarea continuității îngrijirilor (a se vedea Partea C , secţiunea C I

a acestui manual). Din ce în ce mai mult, îngrijirile sunt fragmentate şi eforturi active trebuie
făcute pentru a planifica şi organiza continuitatea îngrijirilor. Pentru a atinge acest scop, punem la
dispoziţie câteva instrumente de organizare şi coordonare a informaţiilor necesare în procesul de
îngrijire.
4. Asigurarea unei structuri a zilei (a se vedea Partea C, secţiunea C II, a acestui manual). Pentru
pacienții care nu sînt spitalizați sau instituționalizați, o structurare optimă a zilei poate fi realizată
printr-o angajare plătită – din păcate, acest lucru nu este întotdeauna fezabil sau la îndemîna
persoanelor cu probleme de sănătate mintală. Pentru aceste persoane, oferirea unei structuri
zilnice în cadrul unei oferte de îngrijri de zi – cu un program structurat de cel puțin 6 ore pe zi sau
în facilități de reabilitare, poate reprezenta o alternativă viabilă la o angajare pe piața muncii. De
asemenea, structurarea programului zilnic pentru pacienții spitalizați are o importanță majoră
pentru sănătatea lor mintală, nu numai prin evitarea sindromului de spitalizare (caracterizat prin
retragere și inactivitate), dar și prin pregătirea unei reîntoarceri în comunitate.
5. Utilizarea unor abordări specifice în lucrul cu pacienţii (a se vedea Partea C, secţiunea C III a acestui
manual şi manualul 2). Este necesară utilizarea unor abordări terapeutice specifice în funcţie de
nevoile pacienţilor. Acestea includ abordări specifice pe care le-am numit “lucrul cu mintea“,
“lucrul cu corpul“, “lucrul cu situaţii cotidiene“ şi “lucrul cu mâinile şi materialele “.
6. Asigurarea de îngrijiri de calitate în situații complexe şi dificile(a se vedea Partea C, secţiunea

C IV a acestui manual). În psihiatrie, mai adesea decât în alte specialităţi ale medicinei, situaţii
interacționale complexe şi dificile pot apărea, de exemplu nevoia de de-escaladare în situaţii
conflictuale precum şi necesitatea unor linii directoare pentru comportamentul adecvat în astfel
de situaţii.
2
Partea A
Ce să avem mereu în minte:

Implicarea beneficiarilor şi a aparţinătorilor
A1. Concepte şi principii cheie

A2. Implicarea beneficiarilor și a aparținătorilor la toate nivelurile - Listă de verificare
A3. Carta pentru beneficiarii de servicii de sănătate mintală și aparținătorii acestora
A4. Cum să faci un TRIALOG?
A5. Bună practică națională de implicare a beneficiarilor și aparținătorilor
A6. Evaluarea nevoilor aparținătorilor - Informații care ne sunt necesare când
lucrăm cu membrii familiilor
A7. Cum să lucrezi cu membrii familiilor în diverse contexte
A8. Cum să faci grupuri cu aparținătorii pacienților psihiatrici internați în spital
A9. Listă de verificare pentru angajații care lucrează cu aparținătorii persoanelor
cu depresie
A10. Reguli pentru grupuri de auto-ajutor - Handout pentru participanți
A11. “Ai grijă de tine!” – Fișă informativă care poate fi oferită membrilor familiilor
A12. Bună practică națională – Proceduri de lucru pentru lucrul cu familiile în grup
3
Partea A
Introducere la Partea A - Ce să avem mereu în minte: Implicarea

beneficiarilor şi a membrilor familiilor
În prima parte a acestui set de instrumente este pusă în evidenţă o evoluţie care a avut loc în multe
ţări de-a lungul ultimelor decenii: pacienţii şi membrii familiilor acestora ies din rolul pasiv de simpli
recipienţi ai îngrijirilor şi intră din ce în ce mai mult în roluri active de colaboratori ai profesioniştilor.
Organizaţiile internaţionale, cum sunt Organizaţia Mondială a Sănătăţii, Comisia Europeană şi
Consiliul Europei au publicat documente care sprijină acest principiu. În lumea anglofonă cuvântul
“pacient” a fost înlocuit în mare măsură de cuvântul “user” (“utilizator“), iar termeni cum sunt “clienţi”,
“consumatori” şi “beneficiari” sunt din ce în ce mai folosite în loc de “pacienţi”. Membrii familiei sunt
din ce în ce mai des denumiţi “persoane care îngrijesc” (“carers”). Persoane din ambele categorii care
sunt mai active şi mai vocale tind să formeze grupuri şi organizaţii de autoajutor, care devin din ce în
ce mai influente la nivelul elaborării politicilor de sănătate mintală şi la nivelul planificării serviciilor.
Cele douăsprezece instrumente furnizate în acest set pentru echipele multidisciplinare din spitale şi
centre comunitare de sănătate mintală se doresc a fi un ajutor în introducerea acestei perspective în
munca de zi cu zi.
Pentru început este inclus un scurt document conţinând explicaţii asupra conceptelor cheie (A1),
urmează o “listă de control asupra implicării beneficiarilor şi familiilor acestora la toate nivelurile”
(A2), apoi o “carta pentru beneficiarii serviciilor de sănătate mintală şi familiile acestora” (A3) încheie
această secţiune introductivă a setului de instrumente, care este destinată folosirii pentru creşterea
conştientizării necesităţii de implicare a utilizatorilor şi familiilor acestora. Urmează un ghid despre
modul de organizare a unui TRIALOG (A4) – adică o întâlnire a utilizatorilor, membrilor familiilor
acestora şi profesioniştilor cu scopul de a discuta perspectivle şi experienţele lor diferite; instrumentul
relevant conţine instrucţiuni detaliate despre modul în care se organizează un TRIALOG din care să
se obţină un beneficiu maxim.
Un alt grup de instrumente este foarte orientat spre aspecte practice: un ghid pentru evaluarea
nevoilor membrilor familiei (A6) şi instrucţiuni pentru lucrul în grup cu membrii familiilor (A7). Acesta
din urmă este completat cu un exemplu de ghiduri pentru personalul din spital asupra modului de
organizare de grupuri pentru membrii familiilor (A8) şi asupra modului de sfătuire a membrilor
familiilor pacienţilor depresivi (A9). Urmează materiale despre regulile de comportare în grupuri de
autoajutor (A10) şi un material pentru membrii familiei “Ai grijă de tine!” (A11), accentuând ideea
că membrii familiei trebuie să aibă grijă şi de ei, nu numai de pacient. Exemple de bune practici în
România (A5, A12) completează această parte a setului de instrumente.
Instrumentele incluse aici sunt doar o selecţie dintre multe posibile instrumente. Ele au avantajul că
au fost folosite în instruiri cu echipele multidisciplinare în România şi forma finală include feedback-
ul primit. Sunt toate incluse pe un CD interactiv care însoţeşte aceste manuale, şi de pe care pot
fi copiate şi adaptate la nevoile individuale şi locale. Este recomandabil să luaţi în considerare şi
prezentările incluse pe CD. Prezentările PowerPoint pot fi folosite în sesiuni de instruire.
5
Partea A
Concepte şi principii cheie

A1
zz Implicarea beneficiarilor este o necesitate în îngrijirile moderne de sănătate mintală.
Conceptul de implicare a beneficiarilor cuprinde o gamă largă de idei diferite, de la partciparea

activă la micro-nivelul individual al luării de decizii, la implicarea în planificarea şi evaluarea
serviciilor şi, din ce în ce mai mult, în sfera trainingului şi a cercetării. Consultarea şi antrenarea
beneficiarilor de servicii psihiatrice în iniţiativele din domeniul sănătăţii mintale (organizaţii,
instituţii, politici de sănătate mintala) reprezintă o prioritate în psihiatria comunitară modernă
(de exemplu, a se vedea implicarea fundației Orizonturi din Câmpulung Moldovenesc).
zz Datorită experienţei cu serviciile de sănătate mintală, pacienţii sunt o categorie aparte

de experţi care merită ascultaţi („pacienţi Experţi”/„peer-experts”).
Utilizatorii de servicii deţin o cunoaştere particulară în sfera sănătăţii mintale, având avantajul
unei experienţe aprofundate a contactului cu serviciile de sănătate mintală precum şi pe acela
al propriei experienţe de a trăi cu o problemă de sănătate mintală. Această expertiză poate
fi valorificată în multiple variante – de ex. capacitatea utilizatorilor de identificare precoce a
riscului de recădere şi de a formula la timp răspunsuri adecvate la acest risc, poate fi de mare
folos profesioniştilor de sănătate mintală şi poate să le uşureze acestora mult munca.
zz Revenirea (“recovery”) ar trebui să îi călăuzească pe toţi cei implicaţi în serviciile de

sănătate mintală.
“Revenirea clinică” - concept utilizat în literatura de specialitate - se centrează pe o remisie

susţinută şi pe restaurarea funcţionalităţii în timp ce “revenirea personală” este utilizată în
relatările consumătorilor de servicii de sănătate mintală şi se centrează pe trăirea unei vieţi
satisfacatore, pline de speranţă în care ai posibilitatea să contribui, în ciuda limitărilor cauzate
de boală. După Wilma Boevink, în cartea “Poveşti de revenire”: “Revenirea este ceva ce trebuie
să faci de unul singur. Majoritatea ştim ce dificil este atunci când problemele psihiatrice îţi
sabotează încercările de a îţi continua viata. Câteodată chiar fără să ne dăm seama ne construim
expertiză şi cunoştinţe despre cum poţi să trăieşti cu o dizabilitate psihiatrică. Dacă auzi voci,
suferi de psihoză sau depresie, atunci trebuie să înveţi să faci faţă acestei situaţii. Desigur, poţi
să primeşti sprijin din partea profesioniştilor, dar în cele din urmă trebuie să faci asta de unul
singur. Cum faci faţă problemelor psihiatrice? Ce te ajută să mergi mai departe şi ce trebuie să
eviţi? Cum poţi să iei controlul asupra propriei vieţi şi de ce fel de sprijin ai nevoie? Toate aceste
întrebări sunt despre revenire”
zz Împuternicire (“Empowerment”)
Împuternicirea înseamnă dezvoltarea potenţialului individual prin: dezvoltarea încrederii în

potenţialul propriu, implicarea în deciziile care îi privesc pe beneficiari (medicale, familiale,
profesionale, sociale) şi creşterea capacităţilor politice, sociale şi economice ( Gabriela Tănăsan).
7
Partea A
zz Familia şi reţeaua socială pot fi atât “plasă de siguranţă” cât şi “pânză de păianjen”
pentru o persoană suferind de o tulburare mintală.
A1 “Omul nu este nimic fără mediul lui” (Ortega y Gasset);
“Omul este un animal social” (Aristotel);
Membrii familiei unei persoane suferind de o tulburare mintală pot avea multe roluri: pot
fi un sprijin, pot avea influenţa pozitivă sau negativă asupra evoluţiei tulburării. Nu există
totuşi nici o dovadă că familia joacă un rol ca factor cauzal al tulburărilor mintale.
zz Familia trebuie implicată activ în adaptarea la tulburarea mintală a unuia dintre

membrii familiei.
Membrii familiei sunt adesea priviţi doar că o sursă de informaţii asupra persoanei afectate
de o tulburare mintală. Totuşi, acestora ar trebui să le fie acordat un rol activ, ca “jucători”
importanţi în domeniul complex al adaptării la tulburarea mintală. Membrii familiei pot fi
creativi şi activi în acest proces, atunci când li se “permite” să fie şi acest rol este întărit.
zz Familia unei persoane cu tulburare mintală poate învăţa mult de la alte familii şi
familiile îşi pot oferi sprijin reciproc.
Familia unei persoane cu tulburare mintală simte adesea ea însăşi stigma asociată cu
tulburarea mintală şi este adesea izolata. Membrii familiilor pot beneficia mult unindu-se
în grupuri de autoajutor şi învăţând să se ajute singuri. Sprijinul reciproc poate consta în
schimb de informaţii, confort emoţional şi ajutor în viata de zi cu zi.
zz Trialog
Trialog-ul reprezintă o abordare care oferă o voce egală beneficiarilor, membrilor familiilor
acestora şi profesioniştilor din serviciile de sănătate mintală. Persoanele care au experienţe
şi competenţe diferite în domeniul sănătăţii mintale: beneficiari, aparţinători şi profesionişti
– se întâlnesc într-un context non-ierarhic pentru a schimba informaţii despre experienţele,
conştientizările şi anxietăţile acestora. Scopul acestor întâlniri este acela de a identifica
soluții împărtășite pentru situații de zi cu zi.
8
Partea A

Implicarea beneficiarilor şi a aparţinătorilor la toate
nivelurile - Listă de verificare A2
Instrumentul a fost construit pe baza trecerii în revistă a unor articole de specialitate precum şi a
bunelor practici internaţionale în domeniul implicării beneficiarilor şi aparţinătorilor. El are că
scop oferirea unei imagini de ansamblu asupra variatelor posibilităţi de colectare a perspectivelor
beneficiarilor şi aparţinătorilor şi, mai mult chiar, de integrare a acestora în serviciile de sănătate
mintală pe care le oferim.
Această listă de verificare constă în prezentarea nivelurilor la care este posibilă implicarea beneficiarilor
şi a aparţinătorilor, precum şi a unui set de acţiuni - corespunzătoare fiecărui nivel de implicare - prin
implementarea cărora se poate ajunge la o mai bună implicare a beneficiarilor şi aparţinătorilor în
munca noastră.
Acest instrument poate fi utilizat:
zz pentru o evaluare iniţială de ansamblu a gradului de implicare a beneficiarilor la diverse nivele

(dezvoltarea politicilor de sănătate mintală; planificarea, oferirea şi evaluarea serviciilor de
sănătate mintală; formarea personalului din domeniul sănătăţii mintale; cercetare în domeniul
sănătăţii mintale);
zz ca sursă de informare/inspiraţie pentru planificarea şi implementarea unor acţiuni de implicare
a beneficiarilor şi aparţinătorilor;
zz ca model pentru dezvoltarea unei liste de verificare personalizate care să includă acele nivele
de implicare relevante pentru instituţia în care lucraţi;
zz ca instrument de evaluare periodică/monitorizare a gradului de implicare a beneficiarilor şi
aparţinătorilor.
Instrumentul poate fi aplicat:
zz la nivelul instituției/centrului de sănătate mintală;

zz la nivel regional;
zz la nivel naţional.
La nivelul instituţiei, el poate fi aplicat de către:
zz un evaluator extern, care investighează modalitățile de implicare a beneficiarilor și aparținătorilor

prin interviuri cu reprezentanți ai corpului de management și ai echipei de profesioniști;
zz de către unul dintre membri echipei multidisciplinare, prin chestionarea colegilor și a persoanelor
din management;
zz de către o echipa de beneficiari și/sau aparținători.
Rezultatele pot genera linii de acțiune și de dezvoltare ulterioară a serviciului, în cazul în care există
dimensiuni care nu sunt acoperite și pentru care există disponibilitatea de schimbare sau resurse
adecvate ale instituției/centrului.
9
Partea A
A2
Implicarea beneficiarilor şi a aparţinătorilor Da Nu Nu

ştiu
A2 la toate nivelurile - Listă de verificare
A. Politicile de sănătate mintală
1 Beneficiarii şi aparţinătorii sunt implicaţi în dezvoltarea/negocierea politicilor de
sănătate mintală la nivel internaţional

sănătate mintală la nivel naţional

sănătate mintală la nivel local
B. Planificarea serviciilor
1 Beneficiarii şi aparţinătorii sunt informaţi despre cum se pot implica în planificarea
serviciilor
2 Beneficiarii şi aparţinătorii sunt întrebaţi cum şi-ar dori să fie implicaţi în

planificarea serviciilor
3 Beneficiarii şi aparţinătorii sunt informaţi despre grupurile şi organizaţiile de

autoajutor existente în zonă
4 Beneficiarii sunt implicaţi în planificarea serviciilor organizaţiei care le furnizează

servicii (ex. de la planificarea unui nou serviciu oferit – ex. Centru de zi/ terapie
ocupaţională etc. – până la stabilirea/negocierea intervalului orar în care sunt oferite
serviciile )
5 Beneficiarii şi aparţinătorii sunt implicaţi în planificarea sericiilor la nivel local (ex.

participă la întâlniri de planificare a serviciilor de sănătate mintală la nivel de judeţ)
6 Beneficiarii şi aparţinătorii sunt implicaţi în planificarea serviciilor la nivel naţional

(ex. Participă la întâlnirile de planificare a unor servicii noi/existente la nivel
naţional)
7 La nivelul personal, benficiarii (şi, acolo unde este cazul, aparţinătorii) sunt
implicaţi în planificarea serviciilor ce le vor fi oferite, fiind prezenţi atunci când se
discută şi se formulează planul de tratament individual
C. Furnizarea serviciilor
1 Un (sau mai mulţi) beneficiar este membru al echipei terapeutice ca şi expert prin
experienţă
2 Există acţiuni constante sau proiecte la nivelul instuţiei, organizate şi implementate

de către beneficiari, în scopul împuternicirii beneficiarilor
3 Există grupuri de auto-ajutor organizate şi conduse de beneficiari/aparţinători care

oferă servicii de consiliere altor beneficiari sau aparţinători
4 Beneficiarii şi aparţinătorii sunt incluşi în conferinţe, workshopuri sau seminarii

5 Beneficiarii participă în consilii de administraţie
6 Există consilii ale beneficiarilor cu rol consultativ/decizional
10
Partea A
A2
D. Monitorizarea şi evaluarea serviciilor

1 Beneficiarii şi aprtinatorii sunt implicaţi în designul şi planificarea tehnicilor de
monitorizare (a calităţii) serviciilor (designul formularelor de monitorizare, A2
planificarea focus-grupurilor)
2 Beneficiarii şi aparţinătorii sunt implicaţi în colectarea de date

3 Beneficiarii şi aparţinătorii sunt implicaţi în analiza informaţiilor
4 Beneficiarii şi aparţinătorii sunt implicaţi în diseminarea rezultatelor monitorizării
5 O dată pe an există o întâlnire cu beneficiarii şi aparţinătorii pentru evaluarea
calităţii serviciilor oferite
6 Există un proces permanent de evaluare a serviciilor în care beneficiarii au unul sau

mai mulţi reprezentanţi
7 Beneficiarii sunt implicaţi în dezvoltarea strategiei şi a instrumentelor de evaluare

8 Beneficiarii completează periodic formulare de evaluare
E. Cercetare
1 Beneficiarii sunt consultaţi asupra unor aspecte ale cercetării (de ex. o solicitare
informală de verificare a unui chestionar ce va fi utilizat)
2 Există o colaborare oficială şi beneficiarii au un impact substanţial în diverse etape

ale cercetării (de ex. prin formularea unor obiective terapeutice sau recomandarea
utilizării anumitor variabile de rezultat)
3 Cercetarea este condusă de beneficiari, aceştia controlând toate etapele proiectelor

de cercetare: designul, selectarea eşantionului, colectarea datelor, analiza datelor,
pregătirea rapoartelor, diseminarea rezultatelor (majoritatea proiectelor de cercetare
conduse de beneficiari sunt evaluări ale serviciilor clinice şi a metodelor de
tratament din perspectiva utilizatorilor sau investigarea strategiilor subiective
utilizate de persoanele cu probleme de sănătate mintală)
F. Formarea şi recrutarea profesioniştilor de sănătate mintală

1 Beneficiarii sunt incluşi în programele de formare iniţială şi continuă a
profesioniştilor de sănătate mintală
Beneficiarii sunt incluşi în cursurile de formare continuă a profesioniştilor de
sănătate mintală
2 Beneficiarii oferă regulat cursuri pentru profesioniştii de sănătate mintală pe diverse
teme (ex. Revenire, implicarea beneficiarilor, etc)
3 Beneficiarii sunt implicaţi în procesul de recrutare a profesioniştilor de sănătate
mintală
11
Partea A
Carta pentru beneficiarii de servicii de sănătate mintală şi

aparţinătorii acestora1 A3
Designul şi planificarea serviciilor
Implicarea beneficiarilor de servicii şi a aparţinătorilor în procesele de luare a deciziilor în vederea

designului şi a planificării serviciilor, conduce – cu mare probabilitate – la servicii care răspund mai
bine nevoilor persoanelor care le utilizează .
Planificarea personală a serviciilor
Beneficiarii şi aparţinătorii au dreptul:
zz să fie parteneri în planificarea unor servicii care să le răspundă nevoilor şi în creionarea propriilor
planuri de îngrijire;
zz să aibă acces la advocacy (susținere) independent(ă);
zz să fie prezenţi când le sunt evaluate nevoile precum şi atunci când serviciile destinate lor sunt
planificate şi/sau revizuite.
Planificare în parteneriat
zz să fie trataţi ca parteneri deplini şi egali în procesul de planificare;

zz să aibă sprijin independent pentru implicare în timpul întâlnirilor, dacă această nevoie a fost
identificată;
zz să aibă şedinţe organizate într-un format adecvat, la o oră adecvată şi într-o locaţie potrivită;
zz să dispună de mecanisme disponibile pentru o implicare eficientă (ex. Reprezentanţii grupurilor
de planificare a serviciilor să participe la întâlnirile beneficiarilor şi ale aparţinătorilor pentru a
obţine opiniile acestora);
zz să fie implicaţi în procesul formal pentru colectarea opiniilor beneficiarilor şi aparţinătorilor în
mod separat şi acestea să fie integratate în structura planificării serviciilor;
zz să aibă sprijin pentru comunicarea cu organizaţiile sau forumurile din care fac parte;
zz să primească rambursarea cheltuielilor aferente implicării în procesul de planificare a
serviciilor;
zz să primească informaţii de calitate, adecvate şi accesibile în timp util, pentru a facilita consultarea
eficienta cu grupurile din care fac parte;
zz să primească traininguri de calitate, relevante şi la timpul potrivit;
zz să aibă roluri şi responsabilităţi clar stabilite;
zz să fie informaţi despre modul în care contribuţiile acestora au influenţat planificarea şi oferirea
de servici.
1. Tradus si adaptat din documentul “Stronger In Partnership. Adult Mental Health Services Involving Service Users and Carers in the
design, planning, delivery and evaluation of mental health services in Wales. Policy Implementation Guidance”, September 2004
13
Partea A
A3 Oferirea de servicii şi monitorizare
Implicarea beneficiarilor şi a aparţinătorilor în oferirea serviciilor vor face ca acestea să fie mai
responsive şi să crească adecvarea şi, prin urmare, eficienţa acestora. Implicarea beneficiarilor
ajută la creşterea standardelor şi la construirea încrederii acestora în servicii.
Este vital ca monitorizarea să nu fie o simplă adunare de date statistice şi, pentru a monitoriza
serviciile, să fie utilizate atât metode cantitative cât şi calitative. Ceea ce este esenţial este modul
în care această informaţie este utilizată pentru a dezvolta şi schimba serviciile într-un mod
adecvat, în aşa fel încât să răspundă nevoilor identificate.
Oferirea de servicii
zz să fie trataţi ca parteneri egali şi pe deplin implicaţi în oferirea serviciilor;

zz să fie implicaţi în procesul de selecţie şi recrutare a angajaţilor care vor oferi servicii, să
primească training şi sprijin care să îi ajute în acest proces;
zz să fie implicaţi în trasarea descrierii posturilor pentru profesioniştii de sănătate mintală
pentru a asigura includerea calităţilor considerate a fi esenţiale sau dezirabile pentru
beneficiari şi aparţinători (de exemplu empatie, experienţa personală cu problemele de
sănătate mintală, etc.);
zz să fie implicaţi în inducţia angajaţilor care vor oferi servicii şi să primească sprijin în acest
proces;
zz să li se ofere informaţii clare şi uşor de înţeles cu privirea la alegerea serviciilor care să
corespundă nevoilor exprimate;
zz să li se ia în considerare opiniile şi să li se ofere feedback dacă nu sunt satisfăcuţi de serviciile
oferite;
zz să fie informaţi cu privire la servicii alternative existente.
Monitorizare şi evaluare
zz să fie informaţi despre modul în care pot face o plângere referitoare la serviciile primite şi
să fie sprijiniţi în acest proces într-un mod non-discriminativ;
zz să aibă o modalitate de a comenta cu privire la serviciile primite într-un mod anonim şi să li
să răspundă în procesul de monitorizare şi evaluare;
zz să li se ofere opotunitatea de a îi informa pe cei care le oferă servicii dacă li se răspunde sau
nu nevoilor identificate;
zz să fie implicaţi în designul şi dezvoltarea procedurilor se monitorizare şi evaluare, precum
şi în compilarea rezultatelor;
zz să fie informaţi despre rezultatele monitorizării şi evaluării serviciilor;
zz să nu le fie influenţate serviciile oferite de faptul că au făcut comentării sau au depus
plângeri cu privire la acestea.
14
Partea A
Cum să faci un TRIALOG

A4
Ce este TRIALOG-ul?
Trialog-ul reprezintă o abordare care oferă o voce egală beneficiarilor, aparţinătorilor acestora
şi profesioniştilor din serviciile de sănătate mintală. Persoane care au experienţă în domeniul
sănătăţii mintale: beneficiari, aparţinători şi profesionişti – se întâlnesc pentru a schimba informaţii
despre experienţele, conştientizările şi anxietăţile acestora, într-un context non-ierarhic. Temele
de discuţie sunt stabilite împreună şi un moderator are grijă ca reprezentaţi ai fiecărui grup
participant la întâlnire să aibă posibilitatea să se exprimei
“Toate grupurile care joacă un rol activ în psihoză sau în efectele acesteia stau împreună în jurul mesei
şi încearcă să descopere modalităţi prin care psihoza poate fi înţeleasă comprehensiv în contextul
istoriei de viaţa dintr-o perspectivă antropologică şi nu medicală sau patologică, şi de ce fel de sprijin
are nevoie fiecare grup pentru a putea face faţă mai bine unei astfel de crize existenţiale. Un limbaj
comun ar trebui să se dezvolte, limbaj care să treacă de barierele lingvistice existente.”
Bock, 2000 – despre grupurile de psihoză, precursor al TRIALOG-ului
Cine participă la TRIALOG?
zz utilizatori, foşti utilizatori şi supravieţuitori

zz aparţinători/membri ai familiilor
zz profesionişti de sănătate mintală
Cum decurge un TRIALOG?
zz cele 3 grupuri de participanţi se întâlnesc regulat

zz într-un forum deschis de discuţie, organizat pe un “teren neutru”, în afara oricărui context
terapeutic, familial sau instituţional
zz cu scopul de a comunica despre experienţele şi consecinţele problemelor de sănătate
mintală precum şi modalităţile de a le face faţă – pe picior de egalitate – ca experţi prin
experienţă şi experţi prin instruire sau amândouă.
Exemplu: Primul Trialog în Viena, 1994

întâlniri în fiecare a 2-a şi a 4-a săptămână a lunii
participă 10 până la 40 persoane
durează aproximativ 2 ore
are loc pe un “teritoriu neutru”
15
Partea A
Subiecte care pot fi abordate în TRIALOG
A4 zz
zz
Ce este boala mintală?
Experienţe negative şi pozitive cu serviciile
zz Ce ajută?
zz Rolul medicaţiei
zz Managementul crizei
zz Stigma şi discriminare
zz Muncă şi integrare socială
zz Putere, lipsă de putere şi împuternicire (empowerment)
zz Medicul de familie ca partener pentru trialog
zz Unde sunt profesioniştii?
zz Psihiatrul „bun“ – perspective diferite
zz Când ajutorul are mai multe efecte nedorite decât efecte dorite
zz Diagnosticul ca o capcană – să fii pus într-o cutie
zz Spiritualitate şi sănătate mintală
zz Speranţe false pentru revenire şi vindecare
zz Spitale de zi – de ce aşa puţine?
zz De la îngrijire de menţinere la prevenţie – acces facil la ajutor timpuriu
zz Studii clinice şi de teren – experimentând cu pacienţii
zz Utilizatorii tăcuţi – cine îi ajută?
zz Conceptul de revenire
Sugestii pentru subiecte de discuţie în TRIALOG1
zz Cum să atragi profesionişti

zz Cooperarea cu medicii de familie
zz Lista “celor mai buni psihiatrii”- calităţi semnificative ale bunelor practici din punctul de
vedere al utilizatorilor / familiilor
zz “Lista neagră” a tratamentelor medicale specifice cu efecte secundare de ne-suportat
zz Diagnostigul ca şi “Capcană pentru Stigma”
zz Promisiuni de vindecare – adesea dezamăgitoare
zz Număr prea mic de spitale de zi
zz Prevenirea crizelor prin centre de consultanţă aflate în locuri neutre pentru a preveni stigma
zz Integrarea în societate – respect, stimă de sine
zz Grupurile de TRIALOG pot diferi unele de altele sub aspectul:
zz Numărului de participanţi
zz Frecvenţei întâlnirilor grupului
zz Proporţia între cele 3 grupuri
zz Moderare/leadership
zz Subiecte (libere/predeterminate)
zz Recrutare (cine este expus la informaţie? Cine este în mod specific invitat?)
zz Proporţia participanţilor pe termen lung / participanţi sporadici
zz Diagnosticul utilizatorilor
zz Alte caracteristici ale utilizatorilor
zz Circumstanţele participării profesioniştilor (ore de lucru sau timp privat)
1. Sugestii elaborate de EUFAMI, 2005; www.eufami.org.
16
Partea A
Grupurile de TRIALOG pot diferi unele de altele sub aspectul
zz
zz
Numărului de participanţi
Frecvenţei întâlnirilor grupului
A4
zz Proporţia între cele 3 grupuri
zz Moderare/leadership
zz Subiecte (libere/predeterminate)
zz Recrutare (cine este expus la informaţie? Cine este în mod specific invitat?)
zz Proporţia participanţilor pe termen lung / participanţi sporadici
zz Diagnosticul utilizatorilor
zz Alte caracteristici ale utilizatorilor
zz Circumstanţele participării profesioniştilor (ore de lucru sau timp privat)
De ce funcţionează TRIALOGUL?
zz Context neobişnuit
zz Toate tipurile de expertiză sunt pe picior de egalitate
zz Nu este necesară complianţa cu rolul
zz Fără consecinţe evidente
zz Schimb relaxat/jucăuş şi experimentarea diverselor perspective
zz Învăţare, adunarea de informaţii, posibilitatea de a pune întrebări
zz Experienţă unor interpretări diferite a unor roluri similare
zz Multă expertiză într-o singură cameră
Bock & Priebe2 (2005) au descris caracteristici şi posibile efecte ale “seminariilor de psihoză” şi ale
grupurilor de TRIALOG:
zz Mulţi participanţi au multă experienţă, adesea adunată de-a lungul anilor.

zz Principalul beneficiu pentru aparţinători constă în adunarea de cunoştinţe, împărtăşirea
experienţei şi posibilitatea de a discuta aspecte concrete cu care se luptă în familiile lor, cu
persoane care au experienţe similare dar faţă de care nu se simt intim legaţi d.p.d.v. emoţional
sau biologic.
zz Utilizatorii beneficiază de respectul arătat faţă de experienţele individuale şi de şansa de a găsi
sens experienţelor psihotice şi de altă natură în contextul lor biografic şi social.
zz Profesioniştii apreciază nu doar oportunitatea de a dobândi noi înţelegeri în domeniul
experienţei problemelor psihiatrice, ci îşi şi revizuiesc rolul şi practicile prin perspective noi şi
comprehensive.
zz Mulţi participanţi împărtăşesc dorinţa de a îmbunătăţii practicile psihiatrice curente şi să
avansaze conceptele de sănătate mintală şi boală.
2. Bock T., Priebe S., “Psychosis Seminars: An Unconventional Approach”, Psychiatr Serv 56:1441-1443, November 2005, http://
psychservices.psychiatryonline.org/cgi/content/full/56/11/1441
17
Partea A

Bună practică naţională de implicare a beneficiarilor şi a
aparţinătorilor A5
Programul „Căi către politici”

Programul este un bun exemplu de urmat, deoarece dă posibilitatea beneficiarilor de servicii
psihiatrice şi organizaţiilor lor să contribuie la dezvoltarea de alternative şi să aibă un cuvânt de
spus în elaborarea unor politici de sănătate mintală mai bune, la nivel local şi naţional, facilitează
parteneriate între grupurile de beneficiari de servicii psihiatrice, instituţii, mediul politic şi de
afaceri, mass-media şi alte persoane sau grupuri interesate de problematica sănătăţii mintale,
oferindu- le acestora rolul de „actori” importanţi în procesul elaborării de politici şi de combatere
a stigmatizării şi discriminării.
Programul a fost finanţat de Community Fund (Loteria Naţională a Regatului Unit) şi s-a desfăşurat
în Bosnia, Estonia, India, Kyrgyzstan şi România, pe bază de parteneriat între Hamlet Trust şi
organizaţii de sănătate mintală din ţările menţionate. Lansarea oficială a programului în România a
avut loc la Câmpulung Moldovenesc în luna aprilie 2003, prin partnerul român, Fundaţia Orizonturi.
Membrii Forumului pentru Politici Locale au fost constituiţi din beneficiari de servicii psihiatrice
(33,33%), specialişti în domeniu (medici psihiatri, asistenţi, psihologi) şi persoane din diverse
domenii de activitate (învăţământ, poliţie, justiţie, culte, asistenţă socială, autoritatea locală, mass-
media) interesate de problematica sănătăţii mintale. Pe parcursul întâlnirilor ce s-au desfăşurat
în sala de consiliu a Primăriei în perioada 2003-2005, activitatea forumului local s-a concentrat
pe problematica locală în sănătate mintală prin identificarea de probleme şi soluţii la acestea
împreună cu beneficiarii şi s-a evidenţiat o participare consecventă şi responsabilă a membrilor
forumului, ce au organizat acţiuni care să vină în întâmpinarea problemelor identificate.
Programul a prevăzut şi 4 întâlniri la nivel naţional care s-au organizat în Câmpulung Moldovenesc,
Iaşi, Braşov şi Bucureşti, la care au participat şi alte organizaţii neguvernamentale aparţinând
beneficiarilor, reprezentanţi ai APL şi instituţii de stat (MSP). Forumurile organizate au permis
beneficiarilor sa aibă o “voce”, pentru situaţiile care le afectează viaţa, să fie ascultaţi de politicieni
şi să participe direct alături de ei la luarea deciziilor care le afectează viaţa, contribuind astfel la
combaterea stigmei şi la creşterea calităţii vieţii lor.
Deşi programul în parteneriat a fost finalizat în 2006, forumurile continuă şi în prezent în acelaşi
loc, trimestrial, cu o participare mai largă, iar rezultatele obţinute în dezvoltarea servicilor locale
de sănătate mintală dovedesc interesul şi eficienţa acestor activităţi.
19
Partea A

Evaluarea nevoilor aparţinătorilor - Informaţii care ne sunt
necesare când lucrăm cu membrii familiilor A6
Acest instrument prezintă principalele categorii de informaţii care ne sunt necesare atunci când
lucrăm cu membrii familiilor. Modalităţile de colectare a acestor informaţii pot varia în funcţie de
resursele disponibile şi nevoile prioritare de informare; astfel, pot fi formulate întrebări în cadrul
interacţiunilor cu aparţinătorii sau poate fi dezvoltat un chestionar – pornind de la temele sugerate
mai jos – care ulterior va fi distribuit membrilor familiilor cu diverse ocazii (la internare, când vin
pentru reţetele medicale, cu ocazia primului grup pentru aparţinători, etc.).
O opţiune care trebuie luată în considerare este dezvoltarea unui model structurat de documentare
a acestor informaţii, fie el pe hârtie sau în format electronic.
1. Cine sunt pacienţii? Cine sunt aparţinătorii?

2. Condiţiile de viaţă ale pacienţilor
a. Educaţie
b. Ocupaţie
c. Surse de venit
d. Locuinţa
3. Boala (tulburarea) psihica
a. Când şi cum a debutat îmbolnăvirea?
b. A existat un eveniment declanşator?
c. Cum a evoluat îmbolnăvirea?
d. Conştientizarea bolii
e. Capacitatea de relaţionare
f. Parteneriat şi sexualitate
4. Povara bolii
a. Prin comportamente
i. Diferenţe de gen
ii. Cele mai grave comportamente
iii. Pericolul sucidar
b. Probleme cotidiene
i. Îngrijorări referitoare la viitor şi la îmbolnăvire
ii. Teama de recăderi
iii. Probleme relaţionale în cadrul familiei (ex. între mamă şi tatăl persoanei afectate de
boala mintală, între alţi membrii ai familiei)
iv. Probleme financiare
v. Problema vinovăţiei
5. Aparţinători şi profesionişti
a. Aspecte şi categorii profesionale – perspectiva aparţinătorilor
b. Posibile cauze
6. Experienţă cu grupuri de auto-ajutor pentru aparţinători
21
Partea A
Cum să lucrezi cu membrii familiilor în diverse contexte

A7
A7
Cum să lucrezi cu membrii familiilor în diverse contexte
Patru tipuri de contexte
După cum poate fi observat

4 tipuri în reprezentarea grafică de mai jos, formele de lucru cu familiile pot varia
de contexte
de la terapie familială (implicarea profesionistului 100%) până la grupuri de auto-ajutor (implicarea
După cum poate fi observat în reprezentarea grafică de mai jos, formele de lucru cu familiile
profesionistului
pot 0%),
varia o
desoluţie intermediară
la terapie fiind lucrul
familială (implicarea cu familiie
profesionistului înpână
100%) grupuri:
la grupuri de auto-
ajutor (implicarea profesionistului 0%), o soluţie intermediară fiind lucrul cu familiie în
zz cu focusgrupuri
pe problemele pacienţilor
cu focus pe problemele pacienţilor sau
zz cu focus pe problemele membrilor familiilor
 cu focus pe problemele membrilor familiilor.
Ajutor profesional si auto-ajutor
Ajutor profesional: Auto-ajutor: Interes in mecanisme

Interes in cauze si simptome de coping si calitatea vietii
Terapia Grupuri de apartinatori Grupuri ale membrilor Grupuri si organizatii

familiei centrate pe pacient familiilor centrate pe de auto-ajutor
membrii familiilor
„Lucru cu familiile“
În serviciile de sănătate mintală (în spital sau în centre comunitare) pot fi oferite cu uşurinţă
grupuri ale aparţinătorilor care, prin context, sunt centrate pe pacienţi ce sunt trataţi în cadrul
serviciului. Este, de asemenea, posibilă oferirea de grupuri ale membrilor familiilor în afara
serviciului (de ex. într-o şcoală sau într-un alt serviciu comunitar). În astfel de grupuri focusul
poate fi direcţionat mai uşor spre problemele şi nevoile membrilor familiilor. Acest tip de
În serviciile degrup
sănătate
se chemă mintală (înfamiliilor
grupuri ale spital sau în centre
centrate comunitare)
pe membrii potmai
familiilor. Ce fi oferite cu uşurinţă grupuri
poate fi adăugat,
înainte de a intra în detalii, în toate variantele de lucru cu familiile, scopul
ale aparţinătorilor care, prin context, sunt centrate pe pacienţi ce sunt trataţi în cadrul serviciului.identificării
problemelor membrilor familei ar trebui să fie o precupare principală deoarece – dacă este
Este, de asemenea, posibilă
posibil să oferirea
îmbunătăţeşti de grupuri membrilor
situaţia/problemele ale membrilor familiilor
familiilor, în afara
numai atunci ei potserviciului
oferi (de ex.
într-o şcoală sau într-un
sprijin adecvatalt serviciu comunitar). În astfel de grupuri focusul poate fi direcţionat mai
pacienţilor.
uşor spre problemele şi nevoile membrilor familiilor. Acest tip de grup se chemă grupuri ale familiilor
centrate pe membrii familiilor. Ce mai poate fi adăugat, înainte de a intra în detalii, în toate variantele
de lucru cu familiile, scopul identificării problemelor membrilor familei ar trebui să fie o precupare
principală deoarece – dacă este posibil să îmbunătăţeşti situaţia/problemele membrilor familiilor,
numai atunci ei pot oferi sprijin adecvat pacienţilor.
23
Partea A
Aceste două tipuri de grupuri au ca şi scop oferirea unor informaţii membrilor familiilor despre:
A7 a. ce înseamnă boala mintală, cum pot să îi înţeleagă mai bine pe membrii afectaţi de
o boală mentală din familiile lor, cum pot gestiona mai bine procesul de îngrijiri al
persoanei bolnave – în cadrul grupurilor centrate pe pacient;
b. cum pot să facă faţă mai bine situaţiei de a avea o persoană afectată de o boală mintală
în familie – în cadrul grupurilor centrate pe familie;
c. cum să aibă grijă de ei înşişi.
Aceste grupuri nu reprezintă, sesiuni formative sau informative unidirecţionale, de la profesionist

la participanţi, ci mai degrabă un schimb de informaţii multidirecţional – de la toţi participanţii
către toţi participanţii – în care profesionistul joacă rolul de moderator.
Particularităţi ale grupurilor membrilor familiilor centrate pe pacienţi
zz Acest grup este oferit în mod continuu (de ex. În fiecare săptămână într-un serviciu psihiatric)
zz Sunt grupuri deschise la care participanţi noi se pot alătura grupului sau îl pot părăsi oricând;
zz Grupurile pot fi organizate în serviciile psihiatrice în care vă desfăşuraţi activitatea (spital,
secţie, CSM), în orice încăpere care este disponibilă şi adecvată pentru astfel de întâlniri;
zz Este recomandat să exite 2 moderatori de două profesii diferite (ex. psihiatru plus altă
profesie) şi de sexe diferite;
zz Timpul: stabiliţi durata, intervalul orar şi frecvenţa întâlnirilor şi anunţaţi-le din timp;
recomandarea nostra este să le organizaţi seara, astfel încât să fie accesibil pentru membrii
familiilor care lucrează, la interval de 1 lună, cu o durată de 1 până la 2 ore;
zz Probleme care pot apărea: deschidere limitată (rudele se tem că ar putea răni pacienţii),
loialitatea moderatorilor - dacă acestia sunt şi cei care îi tratează pe pacienţi (în ce măsură
pot fi discutate problemele clienţilor cu membrii familiilor acestora?)
Particularităţi ale grupurilor pentru membrii familiilor centrate pe membrii familiilor
zz Acest grup trebuie anunţat ca începând la o anumită dată cu un număr fix de întâlniri – de
regulă săptămânal – şi este oferit în afara serviciilor psihiatrice
zz Grupul are o structură fixă şi un număr prestabilit de întâlniri (de obicei zece); aveţi grijă să
comunicaţi structura participanţilor şi să le-o reamintiţi la fiecare întâlnire
zz Grupuri închise, odată începute nu se mai acceptă participanţi (aceştia pot aştepta până la
data începerii unui grup nou)
zz Au loc în afara instituţiilor psihiatrice pentru a facilita deschiderea participanţilor; găsirea
unei locaţii este sarcina moderatorilor (poate să fie o sală de clasă dintr-o şcoală, o sală
pe care o aranjează unul dintre membrii familiilor, o cafenea – dacă are un spaţiu adecvat
pentru o astfel de întâlnire)
zz Moderatorii nu cunosc/tratează persoanele afectate din familiile participanţilor la grup,
ceea ce crează o mai mare deschidere a participanţilor
zz Contextul permite participanţilor să aducă mai multe critici la adresa psihiatriei
24
Partea A
Organizarea lucrului cu familiile - Aspecte comune
Abilităţi elementare
A7
zz Ascultarea adecvată a celorlalţi
zz Complimentarea adecvată a celorlalţi
zz Critica adecvată a celorlalţi
zz Motivarea adecvată celorlalţi să facă ceea ce persoana în cauză crede că este corect
Temele de discuţie
Se stabilesc în funcţie de nevoile participanţilor; printre cele mai frecvente teme de discuţie care
apar în astfel de grupuri sunt:
zz cauza bolii
zz sentimente de vină
zz povara generată de boală: materială, psihologică
zz modalităţi de a face faţă simptomelor
zz stigma
zz critica psihiatriei
zz care este cea mai bună terapie?
2 Reguli esenţiale (vezi şi A10)
zz discreţie
zz se vorbeşte pe rând
Probleme care pot apărea
zz aparţinători “dificili” (rezistenţi, care au nemulţumiri, etc.)

zz “restrângerea” rolului profesional: nu pierdeţi din vedere scopul încercând să oferiţi prea
multe informaţii; utilizaţi cât de mult cunoştinţele participanţilor, moderând discuţia;
utilizaţi cât mai mult „descoperirea ghidată“
Ce funcţionează în grupurile de aparţinători
zz Profesioniştii îşi limitează intervenţiile profesionale în favoarea experienţelor participanţilor

zz Aparţinătorii întâlnesc alţi aparţinători într-un grup
zz Creşte autonomia, competenţa şi stima de sine
zz Creşte calitatea vieţii
25
Partea A
Aduceţi-vă aminte!
A7 zz Informaţi constant membrii familiilor despre existenţa acestor grupuri şi explicaţi-le cum
pot să beneficieze prin participarea la aceste grupuri
zz Pot primi informaţii din partea unor experţi
zz Schimb de informaţii între rude
zz Învăţarea din exemplele / modelele altor rude
zz Noi contacte sociale
zz Să înveţe un mod de a face faţă lipsei de cunoştinţe şi neajutorarii învăţate – inclusiv cea a
experţilor („nu există soluţii simple“)
zz Să treacă prin procesul de doliu mai uşor
zz Să scape de sentimentele de vinovăţie
zz Să înveţe să îşi trăiască propria viaţă.
zz Înainte de întâlnire, aveţi grijă ca toate aspectele organizatorice să fie sub control (începând
cu promovarea grupului şi până la prima întâlnire).
zz Respectaţi timpul participanţilor dumneavoastră - începeţi şi terminaţi la ora stabilită; dacă
participanţii vor să continue discuţiile puteţi să le puneţi la dispoziţie sala pentru încă 30 de
minute fără a mai modera discuţia.
zz Ascultaţi mai mult şi vorbiţi mai puţin; rolul dumneavoastră este de moderator – utilizaţi
informaţiile pe care membrii familiilor le au. Motivaţi membrii familiilor să participe la astfel
de grupuri.
zz Să conştientizeze că a îi ajuta pe alţii este o modalitate puternică de a te ajuta pe tine.
zz Să înveţe cum să îşi păstreze speranţele la un nivel realist.
26
Partea A
Cum să faci grupuri cu aparţinătorii pacienţilor psihiatrici

internaţi în spital1 A8
GRUPURI PENTRU APARŢINĂTORI

Proceduri de lucru pentru persoanele implicate

1. INTRODUCERE
1.1. De ce să implicăm aparţinătorii?

Calitatea vieţii persoanelor cu schizofrenie este afectată de particularităţile relaţiilor sociale pe care
aceştia le stabilesc în cadrul familiei şi comunităţii în ansamblu. Deşi familia şi prietenii joacă un rol
important în procesul de internare, ei sunt arareori informaţi şi, în consecinţă, sunt dezorientaţi,
neajutoraţi, intrând uşor în relaţii conflictuale cu pacientul. Bolile cronice, cu o durată mai lungă,
reprezintă o povară considerabilă pentru familie. Astfel, familia se confruntă cu epuizare, cu teama
de stigmatizare și ajunge uneori într-o situaţie materială precară. Marea majoritate a aparţinătorilor
persoanelor internate se află într-o situaţie dificilă. Ofertele spitalului constau, în afara serviciilor de
consiliere pentru pacienţi şi pentru familia acestora, în grupuri pentru aparţinători – o modalitate
practică de informare cu privire la managementul bolii şi a situaţiei curente. Faţă de consilierea
individuală, grupurile pentru aparţinători prezintă avantaje precum: oferirea de sprijin emoţional,
favorizarea împărtăşiirii şi a schimbului de experienţă. Acest material a fost conceput pentru a facilita
activitatea de moderare în cazul unor astfel de grupuri. El poate fi folosit ca atare, sau în cadrul unui
proces de supervizare. Sugestiile de optimizare sunt oricând binevenite.
1.2. Care sunt beneficiile pentru aparţinătorii participanţi la grupuri?
zz Acces la informaţii furnizate de către experţi;

zz Împărtăşire de experienţe;
zz Învăţare din experienţa altora (modele de experienţă);
zz Stabilire de noi contacte sociale;
zz A depăşi neştiinţa sau sprijinul deficitar al experţilor;
zz Ventilare emoţională şi travaliu asupra suferinţei;
zz Despovărare, deculpabilizare;
zz Învaţă să îşi trăiască propria viaţă;
zz Ajutorul acordat altora este un mod eficient de auto-ajutor.
1 Exemplu de foaie informativă pentru angajaţii Departamentului de Psihiatrie al Universităţii de Medicină din Viena
27
Partea A
2. CONTEXTUL, INFORMAREA, INVITAREA, MOTIVAREA

A8
2.1. Grupuri pentru aparţinători – metodologia de lucru
zz Aceste grupuri trebuie organizate într-o zi stabilită în avans, săptămânal pentru ca

aparţinătorii să ştie automat când au loc aceste grupuri;
zz Este de preferat ca ora de întâlnire să fie stabilită după amiaza, pentru a putea facilita şi
participarea persoanelor care lucrează dimineaţa;
zz S-a constatat că durata optimală a sesiunilor este de o oră, şi este de preferat să se înceapă
şi să se sfârşească la orele prestabilite (pentru a nu interfera suplimentar cu programul
participanţilor);
zz Este indicat ca aceste grupuri să fie moderate de două persoane de profesii diferite (ideal:
personal medical şi non-medical, bărbat şi femeie), pentru că aceasta diminuează anxietatea
şi stimulează participarea activă;
zz Locaţie: aceste grupuri pot fi organizate într-o sală separată în cadrul unui spital (sau altă
instituţie medicală) sau într-un spaţiu din comunitate (sediu ONG);
zz Chiar dacă participarea membrilor grupului nu este regulată, este indicat ca oferta să
rămână stabilă (aceeaşi durată, locaţie, frecvenţă).
2.2. Informarea pacienţilor şi familiilor lor cu privire la oferta grupurilor de

aparţinători se poate realiza prin:
zz Semnalizarea ofertei pe panoul de informare al spitalului sau secţiei;

zz Distribuirea de broşuri informative special adresate pacienţilor;
zz Distribuirea de broşuri informative special adresate aparţinătorilor.
2.3. Motivarea aparţinătorilor şi pacienţilor
zz Medicul curant va motiva aparţinătorii şi pacienţii în mod individual;

zz Grupurile pentru aparţinători constituie un ajutor atât pentru terapeuţi cât şi pentru
participanţii înşişi (de exemplu în ce priveşte obţinerea de informaţii);
zz Dacă o persoană (aparţinător) lipseşte în mod repetat este recomandabilă contactarea
directă a acesteia de către moderatori.
2.4. Dificultăţi în motivarea participării
zz În cazul în care pacientul nu doreşte ca familia sa să participe la aceste grupuri, el trebuie

informat suplimentar cu privire la scopul şi conţinutul acestora (grupul este conceput în
primul rând ca un ajutor pentru aparţinători);
zz În cazul în care aparţinătorii refuză implicarea, se va continua cu oferirea de informaţii
suplimentare cu precizarea beneficiilor, specificând şi faptul că aceste grupuri reprezintă
un sprijin şi nu un instrument de terapie.
28
3. REGULI PENTRU BUNA DESFĂŞURARE
2 reguli pentru toţi participanţii la grupuri!! Partea A

1. Păstrarea confidenţialităţii cu privire la cele discutate în cadrul grupului
2. În grup participanţii vorbesc pe rând (nu concomitent!)

3. REGULI PENTRU BUNA DESFĂŞURARE
Grupurile de aparţinători descrise diferă de grupurile de psihoeducatie, oferirea de A8
informaţii reprezentând doar o mică parte din obiectivele acestora.
3.1. Atitudine
Până în prezent nu există suficiente informaţii (şi experienţe) cu privire la tehnicile ce
pot fi utilizate în realizarea acestor grupuri în secţii psihiatrice de acuţi. În astfel de cadre,
Acceptarea necondiţionată a participanţilor
realizarea grupurilor - aparţinătorii
este mai dificilă, datorită trebuie
duratei să
maiseredusa
simtă ca
de parteneri egali
şedere a pacienţilor şi
în managementul (adresarea) bolii psihice.
implicit a contactului cu aparţinătorii.
zz Transparenţa comunicării,
3.1. Atitudinenivel comun de informaţii pentru profesionist şi aparţinător
zz Transfer de competenţe de la profesionist spre aparţinător – aparţinătorii pot fi activi şi
creativi. În cazul unor tulburări
Acceptarea cu evoluţie
necondiţionată îndelungată, aparţinătorul
a participanţilor - aparţinătoriidevine “expert”
trebuie să se însimtă ca
problemele de viaţă din afara instituţiei.
parteneri egali în managementul (adresarea) bolii psihice.
Triunghiul traditional al relatiei Triunghiul modern al relatiei

Este caracterizat de: Este caracterizat de:
 Asimetrie  Simetrie
 Dependenta  Autonomie
 Pasivitate  Implicare activa
Profesionisti
Beneficiari Apartinatori
Apartinatori
Beneficiari Profesionisti
 Transparenţa comunicării, nivel comun de informaţii pentru profesionist şi aparţinător

3.2. Factori de acţiune
Transfer de competenţe de la profesionist spre aparţinător – aparţinătorii pot fi activi şi
creativi. În cazul unor tulburări cu evoluţie îndelungată, aparţinătorul devine “expert” în
zz Moderatorii sunt încurajaţi
problemele sădin
de viaţă folosească “descoperirea ghidată” – atunci când se discută
afara instituţiei.
o tematică şi sunt aduse în discuţie soluții adecvate, acestea vor fi subliniate şi se vor oferi
întăriri!
zz Moderatorul/moderatoarea sunt sfătuiţi să evite oferirea de sfaturi – accentul trebuie să
cadă pe solidarizarea aparţinătorilor şi stimularea comunicării între aceştia. Tematicile
importante vor fi stimulate prin întrebări, atunci când aparţinătorii nu mai au întrebări şi
exemple (de ex. la tematica stigmatizare – “Cine a trecut vreodată prin experienţa de a evita
să spună că un membru al familiei are o tulburare psihică?” sau la tematica vinovăţie – “Cum
consideraţi că a dezvoltat membrul familiei voastre tulburarea?”);
zz Suport al aparţinătorilor – în grupul de aparţinători, se obţine un sprijin multiplicat prin
participarea celoralalţi aparţinători – nimeni nu mai este singur în faţa destinului!
zz Aparţinătorii au posibilitatea să vorbească liber despre sentimentele de vină şi ruşine,
exemplul celorlalţi facilitând comunicarea;
29
Partea A
zz Aparţinătorii au posibilitatea să descopere cum au făcut faţă alte persoane problematicii

A8 însingurării şi suprasolicitării;
zz Solidaritatea de grup creşte încrederea şi stima de sine;
zz În cadrul grupului, se poate învăţa o noua raportare la persoana afectată (“intimitatea la
distanţă”) – pentru a genera un echilibru între supraimplicare şi neglijare. Modelul altor
aparţinători este foarte util;
zz Moderatorul/moderatoarea sunt încurajaţi să adopte o atitudine pozitivă şi să utilizeze
feedback-ul pozitiv. Atunci când lucrurile pot fi îmbunătăţite, este un bun prilej de a sublinia
aceasta. Nu se vor folosi critici!
zz Întrebările venite de la aparţinători vor fi aduse în discuţie în grup – acest lucru poate
stimula comunicarea în grup şi indică faptul că aparţinătorii au o expertiză în gestiunea
tulburării psihice.
zz Grupul de aparţinători începe şi se termină la timp. Dacă spre sfârşitul întâlnirii mai sunt
aduse în discuţie teme noi, ele vor fi notate şi vor fi re-discutate la întâlnirea următoare –
stabilirea de graniţe clare devine un model pentru modalitatea de interacţiune “de acasă”.
4. EXEMPLE DE DIFICULTĂŢI CARE POT APĂREA
zz Abordarea problemelor de loialitate şi mandat (instituţia îşi concepe rolul ca primordial în

slujba pacientului);
zz Abordarea “oii negre” a grupului;
zz Gestiunea participanţilor agresivi.
5. EVALUARE/FORMARE CONTINUĂ
zz Evaluare a întâlnirii imediat după încheierea grupului (între moderatori);

zz Se recomandă redactarea unei scurte minute;
zz Informare a echipei terapeutice în timpul vizitei sau în cadrul întâlnirii de echipă;
zz Schimb regulat de experienţă între moderatori, pentru a facilita o mai bună circumscriere a
caracteristicilor grupurilor de aparţinători din secţiile de acuţi.
30
Partea A
Listă de verificare pentru angajaţii care lucrează cu

aparţinătorii persoanelor cu depresie A9
Ce ar trebui să comunicaţi aparţinătorilor pacienţilor cu depresie în abordarea rudei lor

afectate?
De evitat
zz Interpelarea verbală continuă a persoanei afectate

zz Luarea în considerare a fiecărei afirmaţii a pacientului
zz Dominarea de către boală a vieţii de familie
zz O atitudine în permanenţă grijulie faţă de persoana afectată
Echilibru al comportamentelor fată de persoana afectată
zz În fiecare familie există realităţi multiple

zz Diferenţiere între persoană şi boală
zz Corectarea aşteptărilor nerealiste
zz Evitarea criticilor inutile
zz Comunicare simplă şi clară
zz Atenţie faţă de implicarea în activităţi şi structurarea timpului
Fiecare membru al familiei este important
zz Fiecare are nevoie de timpul său

zz Evitarea rolurilor de martir
zz Acceptarea emoţiilor negative
zz Limitarea faţă de efectele tulburării
31
Partea A
Reguli pentru grupurile de auto–ajutor - Handout pentru

participanţi A10
Intimitate
Nu o să discut în afara grupului despre nimic din cele discutate în cadrul grupului.
Decizie liberă
Decid de unul singur dacă şi când o să ma alătur discuţiilor în grup şi nu sunt obligat să răspund la
toate întrebările.
Toleranţă
Ofer altor membrii ai grupului şansa de a vorbi, îi ascult şi nu îi întrerup niciodată când vorbesc.
Schimb de experienţă
Respect punctele de vedere ale altor membrii ai grupului şi evit să “dau sfaturi”altora.
Vorbesc doar despre experienţă mea, folosind doar persoana I singular”
Respect
Respect (nu în mod obligatoriu accept!) punctele de vedere ale altor membrii ai grupului.
Funcţiile moderatorului
Poate interveni şi urmări respectarea regulilor (v. mai sus) şi ajută la luarea unei decizii referitoare la
subiectul de discutat, ex. Problemele acute au prioritate.
Rundă finală
Fiecare grup se încheie cu o scurtă rundă finală în care fiecare participant are şansa să formuleze o
concluzie personală.
33
Partea A
“Ai grijă de tine!” - Fişa informativă care poate fi oferită

membrilor familiilor1 A11
zz Dacă unul dintre membrii familiei are o problemă de sănătate mintală sau o problemă legată
de abuzul de substanţe – fie ea temporară sau pe termen lung – poate aduce provocări şi stres
în familie. Pentru a putea să îi fii de ajutor persoanei dragi, trebuie în primul rând să ai grijă de
tine .
zz Când nu dai atenţie propriilor nevoi, e foarte probabil să devii mai iritabil, mai impulsiv, mai plin
de resentimente – ceea ce poate avea un impact negativ asupra rudei bolnave.
zz Să ai grijă de tine implică să acţionezi pentru a îţi păstra sănătatea mintală. Să recunoşti când
eşti stresat. Să rezolvi probleme pentru a reduce stresul. Să îţi păstrezi propria viaţă şi să nu laşi
boala să îţi consume familia.
zz Stabilirea unui sistem de suport social este o necesitate. Problemele de sănătate mintală sau de
abuz de substanţe nu pot fi gestionate de unul singur. Găsiţi prieteni suportivi, colegi de serviciu,
sau orice altă persoană cu care vă simţiţi confortabil să vorbiţi despre ruda dumneavoastră.
Alăturaţi-vă unui grup de sprijin pentru membrii familiilor – fie în comunitate, fie unui grup de
sprijin online.
zz Reflectaţi asupra tipului de sprijin pe care puteţi în mod realist să îl oferiţi. Comunicaţi-le celorlate
persoane implicate în îngrijirea rudei dumneavoastră care sunt limitele dumneavoastră. Acest
lucru vă va ajuta să organizaţi mai bine procesul de îngrijire. Este înţelept să planificaţi îngrijirea
şi în viitor, pentru momentul când când dumneavoastră nu veţi mai putea oferi sprijin.
zz Nu lăsaţi boala să preia controlul asupra vieţii tuturor membrilor familiei. Da, fără îndoială că
joacă un rol, dar păstraţi-vă cât puteţi de mult din propria viaţă.
zz Fiţi conştient de sănătatea dumneavoastră. Dacă o să vă îmbolnăviţi, nu o să mai puteţi răspunde

nevoilor familiei dumneavoastră. Mâncaţi sănătos şi faceţi sport cât de des cu putinţă. Găsiţi
activităţi care vă plac.
zz Găsiţi un loc în care să vă puteţi retrage când aveţi nevoie de o pauză. Toţi avem nevoie să ne
recăpătăm forţele din când în când.
zz Fiţi un erou – nu un martir. Dacă sacrificaţi totul pentru ruda bolnavă veţi reuşi doar să ajungeţi
la epuizare. Incurajaţi alţi membrii ai familiei să îşi asume şi ei responsabilităţi şi fiţi cât de
independent cu putinţă.
zz Încercaţi să separaţi boala mintală de persoana pe care o îngrijiţi. Încercaţi să vă separaţi emoţiile
de problemele care vin din îngrijirea persoanei bolnave. Asta ar putea să vă ajute să vă centraţi
pe rezolvarea problemelor, fără să lăsaţi emoţiile negative să vă stea în cale.
1. Material tradus si adaptat din: http://www.heretohelp.bc.ca/sites/default/files/images/family_toolkit_m4.pdf
35
Partea A
zz Aduceţi-vă aminte că asta este tot ceea ce puteţi face pentru a vă ajuta ruda afectată.
Recunoaşteţi care sunt limitele a ceea ce puteţi face.
A 11 zz Continuaţi să planificaţi şi să urmăriţi activităţile care vă fac plăcere. Permiteţi-vă să luaţi
o pauză şi să păstraţi activităţile obişnuite. Asta vă va ajută să reduceţi stresul, atât al
dumneavoastră cât şi al altor membrii ai familiei.
zz Obţineţi cât de mult sprijin puteţi de la profesionişti şi de la organizaţiile de sănătate

mintală. Alăturaţi-vă unui grup de sprijin pentru a putea relaţiona cu alţi membrii ai familiei
şi învăţa din experienţele acestora.
zz Utilizaţi experienţa pe care aţi construit-o având grijă de ruda dumneavoastră pentru a vă
ghida atunci când apar probleme noi. Obţineţi cât de mult ajutor practic de la alţi membrii
ai familiei, prieteni, alte rude.
zz Discutaţi-vă problemele cu cineva în care aveţi încredere. Problemele sunt rareori rezolvate
din prima încercare. Nu vă descurajaţi. Încercaţi mai multe soluţii până o găsiţi pe cea care
funcţionează pentru dumneavoastră.
zz Nu pierdeţi speranţa! Centraţi-vă pe succese, nu contează cât de mici sunt acestea.
36
Partea A
Bună practică naţională - Proceduri de lucru pentru

lucrul cu familiile în grupuri1 A12

1. Introducere
Ofertele spitalului constau, în afara serviciilor de consiliere a pacientului şi familiei acestuia, în grupuri
pentru aparţinători – o modalitate de informare cu privire la managementul bolii şi a situaţiei curente.
Există 2 grupuri de informare pentru familiile pacienţilor diagnosticaţi cu schizofrenie, respectiv
alcoolism cronic.
Beneficiile pentru aparţinătorii participanţi la grupuri
zz acces la informaţiile furnizate de experţi;

zz împărtăşirea de experienţe;
zz noi contacte sociale;
zz modele de experienţă;
zz aparţinătorii învaţă să-şi trăiască propia viaţă;
zz sprijin emoţional;
zz deculpabilizare.
2. Metodologie de lucru
Aceste grupuri sunt organizate în zile stabilite în avans pentru ca aparţinătorii să ştie când au loc
grupurile.
2.1. Ora fixă de întâlnire
Este stabilită pentru zilele de marţi (prima din lună) şi joi (ultima din lună), ora 16.00 – în zilele
în care s-a observat că aparţinătorii vin cel mai des la medicul psihiatru curant, în special cei din
afara localităţii. Grupurile sunt moderate de obicei de două persoane – în general de asistenţi
medicali dar pot participa şi ceilalţi membrii ai echipei terapeutice prin rotaţie în funcţie de
programul de lucru.
2.2. Locaţie
Mansarda spitalului (în viitor va fi în corpul de clădire nou).

Chiar dacă participarea membrilor grupului nu este regulată, oferta rămâne stabilă ca dată,
locaţie, oră şi frecvenţă a manifestării.
Informarea pacienţilor şi a familiilor acestora cu privire la oferta grupurilor de aparţinători se
realizează prin:
zz fişa de informare distribuită atât la internarea cât şi la externarea pacientului;
zz panoul de informare al spitalului;
zz informare scrisă adresată aparţinătorilor.
1. Spitalul de psihiatrie cronici Siret.

37
Partea A
A12 2.3. Reguli pentru buna desfăşurare
Există 2 reguli pentru toţi participanţii la grupuri:

zz păstrarea confidenţialităţii cu privire la cele discutate în cadrul grupului;
zz participanţii vorbesc pe rând ascultând problemele celorlalţi fără a-i întrerupe sau bagateliza.
Aparţinătorii trebuie să se simtă partenerii egali în managementul bolii psihice.
2.4. Sfaturi pentru moderatori
zz se evită ca moderatorul să ofere sfaturi;

zz se stimulează comunicarea, tematicile importante fiind stimulate prin întrebări;
zz aparţinătorii pot vorbi liber despre sentimentul de vină, ruşine;
zz se stimulează solidaitatea de grup;
zz moderatorul va adopta o atitudine pozitivă evitând criticile;
zz grupul de aparţinători respectă orarul stabilit fără a depăşi maximul de o oră alocat.
2.5. Probleme care pot apărea
zz gestionarea aparţinătorilor ‘agresivi’;

zz lipsa aparţinătorilor;
zz dezinteres faţă de tema stabilită – se solicită alte teme de interes prin vot.
2.6. Evaluarea întâlnirii
zz schimb de experienţă între moderatori;

zz informăm ceilalţi membrii ai echipei terapeutice;
zz se culeg impresii despre întâlnirea de grup pentru aparţinători;
zz analiza chestionarului de evaluare al şedinţei.
Anexe (a se vedea paginile următoare)
(a) Invitaţie la grupul pentru aparţinători

(b) Fişa de informare pentru aparţinători
(c) Chestionar de evaluare a şedinţelor grupului de asistenţă a aparţinătorilor
38
Partea A
(a) Invitaţie la grupul pentru aparţinători şi fişa informativă
A12
INVITAŢIE
Stimate domnule/doamnă, vă invităm să participaţi marţi... (respectiv, joi...), ora 16 la întâlnirile

Grupului pentru aparţinători organizat de echipă terapeutică a Spitalului de Psihiatrie Siret în
mansarda secţiei, tematica abordată fiind:
............................................................................................................................;
Temele cel mai frecvent abordate se regăsesc în fişa de informare de pe verso.

Aşteptăm cu interes şi alte propuneri de astfel de teme de discuţie.
Vă mulţumim pentru participare!
Data .................
39
Partea A
(b) Fişa de informare pentru aparţinători
A12 Date de contact

Adresă: Siret, Spitalul de psihiatrie;
Locaţia grupului : mansarda Spitalului (intrarea laterală, prin curtea din spate)
Persoana de contact... (în calitate de mediator)

(nume, prenume, telefon, mail)
Echipa de asistenţă
Medic psihiatru...
Asistent social...
Psiholog...
Asistent medical...
Ergoterapeut...
Orar
Prima marţi şi ultima joi din lună, ora 16 (durata 1 oră)
Subiectul întâlnirii
.............................................. (poate fi modificat în funcţie de solicitări).
Cele mai frecvente teme abordate
zz Cauza bolii
zz Managenetul crizei
zz Stigma - ce este şi cum ne influenţează
zz Cea mai bună terapie în cazul: schizofreniei, depresiei severe, alcoolismului
zz Boala psihică; ce este schizofrenia, depresia severă, alcoolismul
zz Resurse la dispoziţia rudelor; accesibilitatea lor
zz Cele mai frecvente modalităţi de asistenţă şi ajutor concret
zz Informaţii concrete cu privire la resursele disponibile
zz Învăţarea unor modalităţi de a face faţă lipsei de cunoştinţe şi al neajutorarii resimţite
de către rude
zz Rolul şi imfluenta bolii psihice în relaţiile personale
Pentru îmbunătăţirea activităţii grupului vă rugăm să completaţi chestionarul alăturat,

orice sugestie care ar putea îmbunătăţi activitatea fiind binevenită.
40
Partea A
(c) Chestionar de evaluare a şedinţelor grupului de asistenţă a

aparţinătorilor
A12
(vă rugăm să bifaţi varianta care se potriveşte cel mai bine)
1. Temele abordate sunt folositoare şi mă ajută:

Prea puţin puţin câteodată în mare măsură
2. Am reuşit să aflu mai multe despre boala psihică:
3. Aceste cunoştinţe dobândite am reuşit să le pun în practică:
4. Odată puse în practică modalităţile de a face faţă bolii psihice, viaţa mea s-a îmbunătăţit
5. Odată puse în practică modalităţile de a face faţă bolii psihice, viaţa rudei diagnosticate cu o
boală psihică s-a îmbunătăţit
6. Mă simt vinovat de năpasta abătută peste familia noastră
7. Cunoştinţele mă privesc şi se comportă altfel cu mine de când în familie avem o persoană
diagnosticată cu o boală psihică
8. Consider că persoana diagnosticată cu o boală psihică se poate vindeca cel mai bine într-o
instituţie specializată
9. Consider că o persoană cu o boală psihică trebuie ajutată să se reintegreze în mediul familial
şi social
10. Calitatea şi claritatea informaţiilor primite este:
Insuficientă satisfăcătoare conform aşteptărilor peste aşteptări
11. Programul de lucru al şedinţei mi s-a părut
Scurt obositor prea lung insuficient prea concentrat echilibrat
12. Organizarea pentru susţinerea grupului mi s-a părut
Insuficientă satisfăcătoare conform aşteptărilor peste aşteptări
41
Partea B
Cum să fii bine organizat:

management şi lucrul în echipă
B1. Cum să faci un plan strategic pentru organizaţia/echipa ta - Linii directoare

B2. Planificarea strategică a organizaţiei - Formularea misiunii şi viziunii CSM-ului
în care lucrezi
B3. Fişă de lucru pentru formularea misiunii şi viziunii unui CSM / a unei echipe
B4. Model de misiune şi viziune - Exemple dezvoltate de participanţii la trainingul
de Management al CSM-ului
B5. Planificarea strategică a organizaţiei - Fişă de lucru pentru scrierea SMART
a obiectivelor
B6. Planificare strategică a organizaţiei - Cum să faci un plan de monitorizare a
performanţei (PMP)
B7. Fişă de lucru pentru dezvoltarea unui plan de monitorizare a performanţei
B8. Procesul de elaborare a unui manual organizațional
B9. Model de cuprins pentru manualul organizaţional
B10. Cum să faci întâlniri de management
B11. Cum să faci întâlniri clinice
B12. Cum să faci conferinţe de caz
B13. Cum să faci intervizare în echipa multidisciplinară – Ghid detaliat
43
Introducere la partea B - Cum să fii bine organizat: management şi
lucrul în echipă
Îngrijirile moderne de sănătate mintală sunt mai orientate pe utilizatori şi se pot adapta nevoilor
diferite ale pacienţilor în etape diferite ale bolii acestora. Această adaptare este posibilă deoarece
există o gamă largă de servicii (îngrijiri spitaliceşti, îngrijiri de zi, îngrijiri ambulatorii, servicii mobile)
şi un număr mare de profesii diferite sunt implicate în oferirea acestor servicii, în cadrul unei echipe
multidisciplinare. Acest tip de diversificare a făcut, însă, ca organizarea şi coordonarea muncii să fie
mai dificilă. Această parte a setului de instrumente oferă linii directoare de acţiune pentru o mai bună
organizare a muncii, în acest nou context.
Primele şapte instrumente (B1 – B7) abordează îmbunătăţirea structurii şi a proceselor organizaţionale
ale serviciului, precum şi monitorizarea acestor îmbunătăţiri. Nici o structură organizaţională nu este
perfectă şi lasă loc pentru îmbunătăţiri. Aceste instrumente oferă îndrumări pentru dezvoltarea
unui plan strategic de management al organizaţiei cum ar fi: planificarea strategică a organizaţiei
(B1), construirea unei viziuni şi a unei misiuni (B2 – B4), dezvoltarea obiectivelor organizaţiei (B5)
şi monitorizarea performanţei organizaţiei (B6 şi B7). Este important de precizat aici faptul că
formularea, revizuirea şi monitorizarea scopurilor organizatei reprezintă elemente esenţiale pentru
optimizarea structurilor organizaţionale.
În egală măsură, este important ca toate regulile de funcţionare în cadrul organizaţiei să fie dezvoltate
în cadrul unui proces de cooperare împreună cu toţi membrii organizaţiei (vezi cum poţi face asta în
B 8). De asemenea este important ca acestea să fie incluse într-un manual organizaţional, care poate
fi permanent actualizat prin adăugarea de noi capitole, pe măsură ce acestea devin disponibile,
sau prin eliminarea unor alte capitole atunci când este cazul. Un exmplu de cuprins al unui manual
organizaţional dezvoltat în CSM Sibiu este inclus în această secţiune (B9).
Cea de-a doua parte a instrumentelor (B10 – B13) abordează câteva aspecte specifice lucrului în
echipă în cadrul echipelor multidisciplinare. Întâlnirile accidentale pe coridor şi schimbarea rapidă
a informaţiilor nu este suficientă pentru o bună colaborare. Comunicarea în cadrul echipei trebuie
structurată prin organizarea de întâlniri ale tuturor membrilor echipei cu o frecvenţă rezonabilă. Este
de la sine înţeleasă necesitatea utilizării unei părţi însemnate din timpul nostru de lucru în interacţiuni
cu clienţii şi că munca cu aceştia trebuie să fie bine organizată – dar calitatea muncii noastre cu
clienţii are de suferit dacă coordonarea între membrii echipei nu funcţionează.
S-a observat, totuși, că de îndată ce întâlnirile sunt introduse într-un serviciu, acestea tind să ocupe
din ce în ce mai mult timp. Aşadar aceste întâlniri trebuie să aibă o structură clară şi limite de timp.
De asemenea, este relevant să separăm “întâlnirile de management” (B10) de “întâlnirile clinice”
(B11). Întâlnirile clinice se centrează pe organizarea, coordonarea şi monitorizarea progresului
tratamentului precum şi a intervenţiilor clinice efectuate. Suplimentar, au fost introduse în această
secţiune, linii directoare pentru organizarea conferinţelor de caz (B12), acestea având menirea de
a îi aduce împreună pe reprezentanții diverselor servicii şi organizaţii care se ocupă de îngrijirea
pacienţilor cu nevoi şi probleme complexe pentru a discuta particularităţile unui caz şi pentru a îşi
putea coordona mai bine activitatea.
45
Partea B
În final, ori de câte ori este posibil, supervizarea formală a echipelor multidisciplinare ar trebui
organizată, pentru a clarifica problemele relaţionale ce pot apărea în cadrul echipei şi a discuta
modul cum acestea afectează coordonarea îngrijirilor pacienţilor. Pe lângă supervizare, sau în locul
acesteia - acolo unde nu există resurse suficiente - organizarea de sesiuni de “intervizare” este posibilă
şi recomandată. Intervizarea reprezintă o metodă eficientă de discutare a problemelor membrilor.
Deoarece intervizarea este un proces complicat, am inclus un ghid detaliat pentru organizarea și
desfășurarea sesiunilor de intervizare (vezi B13).
46
Partea B

Cum să faci un plan strategic pentru organizaţia/echipa ta -
Linii directoare B1
Etape ale unui plan de lucru pentru CSM
zz Colectarea de informaţii / descrierea situaţiei / definirea priorităţilor

zz Stabilirea unui scop general al organizaţiei
zz Definirea grupului/grupurilor ţintă
zz Definirea obiectivelor specifice (realizări)
zz Gestionarea relaţiilor interne
zz Gestionarea relaţiilor externe
Colectarea informaţiilor
În această etapă este necesară colectarea a cât mai multor informaţii generale care să ne ajute
ulterior în dezvoltarea / îmbogăţirea ofertei de servicii. Colectarea informaţiilor înseamnă, de
fapt, găsirea unor răspunsuri la următoarele întrebări:
zz Care este situaţia actuală? În oraş /În regiune

zz Care este aria geografică pentru care vrei să oferi servicii ţintă
zz Care sunt caracteristicile, dimensiunile şi tendinţele problemelor de sănătate mintală
zz Ce servicii sunt disponibile? Cât de accesibile sunt acestea? Pentru cine?
zz Care este situaţia socio-economica a regiunii / zonei
zz Cum este “climat-ul” politic şi comunitar
zz Care este gradul de acoperire mass-media, etc.
Definirea grupului/grupurilor ţintă
În această etapă se identifică grupul/grupurile ţintă pentru care CSM-ul va oferi servicii, prin
găsirea răspunsurilor la următoarele întrebări
zz Care sunt priorităţile locale / regionale?

zz Care este acoperirea şi care sunt limitele programelor şi serviciilor existente?
zz Care este profilul clientului pentru diferitele servicii existente?
zz Ce puteţi efectiv face?
zz Care sunt alternativele pe care le aveţi?
Stabilirea unui scop general al organizaţiei
zz Găsiţi un “teritoriu” comun al tuturor persoanelor implicate (membrii echipei)

zz Ţintiţi obţinerea unei perspective împărtăşite şi a unei înţelegeri similare a scopului echipei
zz Formulaţi viziunea şi misiunea (v. şi instrumentele B2, B3 şi B4)
47
Partea B
zz Încercaţi să aveţi o imagine clară despre lumea “din afară” (autorităţi, comunitate)
zz Puneţi bazele pentru definirea obiectivelor specifice
B1 Definirea obiectivelor specifice şi realizarea unui plan de acţiune
zz Formulaţi obiective SMART (Specifice, Măsurabile, Posibil de Atins, Relevante, Delimitate în

Timp - v. instrumentul B5)
zz Obiectivele bine definite reprezintă măsuri pentru evaluarea rezultatelor (ex. de obiectiv
SMART “Creşterea gradului de implicare a beneficiarilor şi aparţinătorilor în planificarea,
oferirea şi evaluarea serviciilor de sănătate mintală cu 15% faţă de anul precedent”)
zz Faceţi un PMP (plan de monitorizare a performanţelor; v. instrumente B6 şi B7)
zz Împărţiţi fiecare scop în sarcini specifice (de ex. organizarea a 10 întâlniri TRIALOG pe an)
zz Determinaţi ce sarcini trebuiesc îndeplinite şi listaţi-le în ordinea în care vor fi îndeplinite
zz Pentru fiecare sarcină cheie descrieţi rezultate măsurabile
zz Determinaţi de ce resurse aveţi nevoie pentru a îndeplini sarcinile şi asiguraţi-vă că ele sunt
disponibile
zz Stabiliţi un interval de timp pentru îndeplinirea fiecărei sarcini
Gestionarea relaţiilor interne
zz Selectaţi şi planificaţi intervenţiile specifice pe care le veţi oferi (de ex. programe terapeutice,
consiliere de grup şi individuală, munca de teren / munca cu familiile, strategii de auto-
ajutor/ sprijin oferit de persoane cu experienţe similare, informare şi sfaturi, materiale
informaţionale). În selectarea şi planificarea intervenţiilor, luaţi în considerare:
Caracteristicile grupurilor ţintă (care sunt cele mai eficiente intervenţii pentru un
anumit grup ţintă?, ce intervenţii suplimentare sunt necesare?)
Caracteristicile situaţiei
Factori sociali, culturali, religioşi, politici şi economici
Obiectivele organizaţiei (cum contribuie fiecare intervenţie la atingerea obiectivelor
organizaţiei)
Resursele umane disponibile (cât de mare este echipa, cine poate oferi ce, ce procent
din timpul de lucru poate fi petrecut în interacţiune cu clienţii, ce alte sarcini nonclinice
revin fiecărui membru al echipei, etc )
Resursele materiale disponibile (care este spaţiul disponibil? ce alte spaţii pot fi
accesate? care este dotarea de care dispuneţi?)
Resurse financiare disponibile (de ce fonduri dispuneţi sau ce fonduri ar putea
fi accesate pentru oferirea unei anumite intervenţii (de ex. pentru editarea unor
materiale informative)
zz Dezvoltaţi instrumente, protocoale şi a procedurilor pentru:
Înregistrarea clienţilor / monitorizare
Admitere în serviciu
Evaluarea nevoilor (v. instrument C2 MONA)
Anamneză
Diagnosticul
Planul de tratament
Intervenţii terapeutice
Trimiteri la alte servicii
zz Organizaţi / creaţi condiţii adecvate la locul de muncă
zz Descompuneţi sarcinile generale în activităţi specifice şi descrieţi toate activităţile în detaliu
48
Partea B
zz Stabiliţi: Ce trebuie făcut, de către Cine, Cum, Când, Unde.

zz Descrieţi structura de muncă din cadrul organizaţiei, incluzând implicarea stakeholder-ilor
relevanţi (voluntari, colaboratori, etc)
zz Descrieţi responsabilităţile pentru implementare, finanţe, raportare, monitorizare şi (posibil) B1
evaluare
zz Utilizaţi o agendă comună în care să se planifice toate activităţile într-o anumită lună,
săptămână
zz Stabiliţi întâlniri regulate ale echipei (puteţi discuta: Ce s-a întâmplat / s-a făcut săptămâna
trecută? Ce a mers bine? De ce? Ce a mers greşit? De ce? Ce se poate / ar trebui să fie făcut
săptămâna următoare?)
zz Documentaţi întâlnirile echipei (jurnal al echipei, document electronic / hârtie)
zz Stabiliţi întâlniri regulate cu partenerii / conducerea
zz Redactaţi raporturi scrise pentru parteneri / politicieni / media şi raporturi anuale
zz Planificaţi formarea continuă a membrilor echipei (Seminarii / traininguri)
zz Elaboraţi un manual organizaţional care să conţină toate aceste informaţii (v. instrumentele
B12 şi B13)
Gestionarea relaţiilor externe
zz Poziţionaţi şi diferenţiaţi organizaţia prin raportare la celelalte servicii existente, ţinând cont
de nevoile grupului ţintă; relaţia cu celelalte servicii existente poate să fie una de colaborare
sau de competiţie
zz Diferenţierea de serviciile existente se poate realiza prin menţionarea: scopurilor/
obiectivelor organizaţiei, grupurile ţintă ale acesteia, intervenţiile oferite; pot fi evidenţiate
lipsurile pe care serviciile oferite de dumneavoastră le acoperă
zz Relaţia cu organizaţiile cu care doriţi să cooperaţi poate fi iniţiată/gestionată prin
Informarea organizaţiilor relevante despre serviciile tale
Întâlniri consultative regulate (formale şi informale)
Schimb permanent de informaţii
Suport profesional reciproc
zz Dezvoltaţi o strategie de relaţii publice
Încercaţi să atrageţi atenţia pozitivă a publicului faţă de organizaţie
Prezentaţi organizaţia stakeholderilor relevanţi (politicieni, alte servicii, media / public
general şi explicaţi acestora scopurile organizaţiei şi abordarea utilizată
Organizaţi întâlniri cu media, alte servicii, politicieni
Raportaţi deschis şi regulat munca echipei
49
Partea B

Planificarea strategică a organizaţiei - Formularea misiunii şi
viziunii CSM-ului în care lucrezi B1
B2
Misiunea şi viziunea unui CSM reprezintă un set de afirmaţii referitoare la motivul pentru care acesta
există şi indică unde îşi doreşte aceasta să ajungă. Acestea fac parte din strategia organizaţiei şi
au rolul de a stabili direcţia de dezvoltare, pe de o parte, şi de a angrena toţi membrii organizaţiei
în acest proces, pe de altă parte.
Pentru a diferenţia între cele două este important de ştiut că viziunea exprimă scopul general al
organizaţiei şi motivul pentru existenţa să în timp ce misiunea oferă a imagine de ansamblu a
planurilor de realizare a viziunii prin identificarea ariilor de oferire a serviciilor, a grupurilor ţintă
şi a valorilor şi obiectivelor specifice ale organizaţiei.
Deşi misiunea şi viziunea reprezintă elemente de planificare strategică, impactul acestora asupra
muncii de zi cu zi a membrilor echipei este unul major, deoarece oferă în fiecare moment un
punct de reper – amintind membrilor echipei de ce fac ceea ce fac şi care sunt mijloacele cele mai
eficiente prin care pot să îşi atingă obiectivele.
Misiunea
Misiunea reprezintă o descriere exactă a ce este precum şi a ceea ce face o organizaţie, şi răspunde
la întrebarea “de ce există această organizaţie în prezent”. Atunci când formulaţi misiunea
organizaţiei, ar putea să vă fie de ajutor să răspundeţi la următoarele întrebări:
zz care este motivul specific pentru care organizatia dumneavoastră există?

zz ce face în prezent organizaţia pentru a îşi îndeplini misiunea/scopurile?
Viziunea
Viziunea reprezintă un set de afirmaţii despre ceea ce un CSM vrea să devină. Aceasta trebuie să
fie împărtăşită de toţi membrii organizaţiei şi să îi ajute să se simtă motivaţi şi mândri că fac parte
din ceva mult mai mare decât ei înşişi. Viziunea trebuie să meargă dincolo de situaţia prezentă şi
să proiecteze organizaţia în viitor. Atunci când formulaţi viziunea organizaţiei, ar putea să vă fie
de ajutor să răspundeţi la următoarele întrebări:
zz care sunt valorile sau credinţele care vă motivează munca?

zz ce ar putea îmbunătăţi organizaţia în viitorul apropiat? ce aţi putea îmbunătăţi în muna
dumneavoastră
zz ce rezultate finale speraţi să obţineţi ca rezultat al eforturilor voastre?
Important: Cu cât sunt mai mulţi membrii ai CSM-ului / echipei implicaţi în dezvoltarea misiunii
şi viziunii, cu atât acestea îşi vor atinge scopul de a ghida echipa CSM-ul în munca de zi cu zi.
51
Partea B

Fişă de lucru pentru formularea misiunii şi viziunii unui CSM
B3
Echipa/Grupul: Data:
Misiunea unui CSM
Defineşte în 50 de cuvinte sau mai puţin scopul principal al unui CSM. Ce suntem noi?
Viziunea unui CSM
Defineşte în 200 de cuvinte sau mai puţin principalele obiective pentru următorii 3 ani. Ce vrem să
realizăm?
Defineşte factorii cheie de succes pentru atingerea viziunii
Care sunt acei factori cheie, asupra cărora putem acţiona, şi care pot determina succesul?
53
Partea B

Modele de misiune şi viziune1
A12
B4
Echipa 1
Misiune
Oferirea de servicii medico psiho sociale în comunitate de către o echipă multidisciplinară într-un
mod integrat şi centrat pe persoanele cu probleme de sănătate mintală dintr-un sector psihiatric
Viziune
Existenţa unui sistem de servicii de sănătate mintală flexibil, funcţional, integrat, articulat, creativ
şi eficient în adresarea problemelor de sănătate mintală.
Echipa 2
Misiune
O echipă pluridisciplinară care încearcă să îmbunătăţească viaţa unor beneficiari care au nevoi
speciale recunoscute atât de ei cât şi de familiile lor / aparţinători.
Viziune
O echipă mobilă care să se ocupe de pacienţi care nu se pot deplasa sau care nu vor să se deplaseze
din diferite motive.
Echipa 3
Misiune
Asigurarea îngrijirilor bolnavilor psihici dintr-o zonă / din zona CSM-ului, respectiv tratamentul
biologic, psihologic şi reintegrarea socio-profesională; un element de legatura între spital şi
societate
Viziune
Principalul obiectiv în următorii 3-5 ani este organizarea şi asigurarea funcţionalităţii optime a
echipei terapeutice şi asigurarea unei baze materiale corespunzătoare; popularizarea serviciilor
asigurate de CSM şi asigurarea de sprijin pentru pacienţii cu afecţiuni cronice si fără suport social
pentru reinvatarea abilităţile casnice şi sociale minime - prin colaborare cu autorităţi locale, ong-
uri, alte asociaţii
Echipa 4
Misiune
O structură profesională de sănătate mintală pentru identificarea, selectarea, planificarea, evaluarea
şi rezolvarea prin procesul terapeutic al grupului sau grupurilor ţintă de clienţi cu probleme de
sănătate mintală pentru reîncadrarea cât mai optimă socioprofesional.
Viziune
Formarea registrului unic al pacienţilor cu tulburări psihice, dezvoltarea serviciilor existente şi
extinderea spaţiilor cu diversificarea lor în zonele teritoriale ale judeţului, formarea echipei mobile
de profesionişti cu virarea spre polul comunitar şi dezvoltarea polului comunitar, dezvoltarea
legăturilor cu polul comunitar, influenţarea politicilor de sănătate mintală, destigmatizarea
mediculului şi pacientului.
1. Exemple dezvoltate de participanţii la trainingul de Management al CSM-ului.
55
Partea B

Planificarea strategică a organizaţiei - Fişă de lucru pentru
scrierea SMART a obiectivelor B5
Planificarea strategică a organizaţiei. Fişă de lucru pentru scrierea B5
SMART a obiectivelor
Puteţi utiliza această fişă de lucru pentru a dezvolta obiective SMART (Specific, Măsurabil, Posibil
Puteţi Realistic,
de Atins, utiliza această fişă în
Delimitat deTimp)
lucru pentru
pentru echipa
a dezvolta obiective SMART
dumneavoastră (v. B1).(Specific, Măsurabil,
Posibil de Atins, Realistic, Delimitat în Timp) pentru echipa dumneavoastră.
Partea I : identificaţi un obiectiv

Scrieţi obiectivul în spaţiul de mai jos.
Partea II: este obiectivul dumneavoastră SMART?

Evaluaţi obiectivul de mai sus în funcţie de criteriile SMART. Dacă puteţi răspunde cu “da” la
toate întrebările ce urmează, atunci obiectivul dumneavoastră este SMART.
Este obiectivul dumneavoastră… Da Nu

Specific: Poţi descrie detaliile?
Măsurabil: Poţi să măsori obiectivul prin evaluări cantitative sau calitative?
Posibil de Atins: Poţi să atingi scopul?
Realistic: Poţi să atingi scopul în mediul actual şi luând în considerare
constrângerile existente?
Limitat în Timp: Ai stabilit un termen limită pentru scopul stabilit?
Dacă ai răspuns “nu” la oricare din întrebările de mai sus, poţi să iei în considerare rescrierea
obiectivului. Poţi face asta în spaţiul de mai jos.
57
Partea B
Planificarea strategică a organizaţiei - Cum să faci un plan de

Planificarea strategică a organizaţiei. Cum
monitorizare a performanţei (PMP) 1 să faci un plan de B6B6
monitorizare a performanţei (PMP)
Planul
Planulde
demonitorizare
monitorizarea aperformanţelor
performanţelor(PMP)(PMP)reprezintă un un
reprezintă instrument simplu
instrument care care
simplu ne ajută
ne ajută
să transformăm obiective generale în linii de acţiune specifice şi să monitorizăm,
să transformăm obiective generale în linii de acţiune specifice şi să monitorizăm, în timp, în timp,
îndeplinirea
îndeplinireaacestora
acestoraprin intermediul
prin unorunor
intermediul indicatori. În plus,
indicatori. În PMP
plus, ne
PMPajută
ne săajută
ne evaluăm tot
să ne evaluăm
timpul activitatea din prisma misiunii şi a viziunii organizaţiei şi ne oferă feedback asupra
tot timpul activitatea din prisma misiunii şi a viziunii organizaţiei şi ne oferă feedback asupra
adecvării activităţilor pe care le derulăm.
adecvării activităţilor pe care le derulăm.
Pe baza PMP, putem astfel verifica în orice moment:
Pe 
baza
câtPMP, putem astfel verifica
de aproape/departe în de
suntem orice moment: acţiunilor propuse
implementarea
zz cât
suntdeliniile
aproape/departe suntem
de acţiune cele de implementarea
mai adecvate acţiunilor
sau este nevoie să lepropuse
formulăm din nou (de
zz sunt
ex., dacă implementăm liniile de acţiune dar ele nu au să
liniile de acţiune cele mai adecvate sau este nevoie un leimpact
formulăm dinatingerii
asupra nou (de ex.,
dacă implementăm liniile de acţiune dar ele nu au un impact asupra atingerii obiectivelor)
obiectivelor)
zz sunt
sunt obiectivele noastrecele
obiectivele noastre celemai
maipotrivite
potrivite
sausau trebuie
trebuie săreformulăm
să le le reformulăm (de dacă
(de ex, ex, dacă
atingerea
atingerea obiectivelor nu ne
obiectivelor nu neaduce
aducemai
maiaproape
aproapedede viziunea
viziunea formulată)
formulată)
Etapelede
Etapele derealizare
realizarea aunui
unuiPMP PMPsunt
suntsimple
simple :
:
z Identificaţi
z Identificaţifactori
factoricheie
cheie de
de succes
succes (pot
(pot fifi preluaţi
preluaţi din instrumentul
instrumentul B3, B3, dacă
dacă acesta
acesta aa fost
fost completat)
completat)
Stabiliţicare
z Stabiliţi
z caresunt
sunt liniile
liniilede
deacţiune
acţiune necesare
necesare // unde
undedoriţi
doriţisăsăajungeţi
ajungeţi
 Identificaţi unul sau mai mulţi indicatori
zz Identificaţi unul sau mai mulţi indicatori prin care să puteţi
puteţi monitorizaprogresul
monitoriza progresul
z Stabiliţilalace
z Stabiliţi cenivel
nivelalalindicatorului
indicatoruluiputeţi
puteţi săsă declaraţi
declaraţi că v-aţi atins ţinta
ţinta
Caracteristicile
Caracteristicileplanului
planuluidedemonitorizare
monitorizarea performanţelor
a performanţelor (PMP)
(PMP)sunt:
sunt:
 Conectează misiunea, viziunea şi obiectivele organizaţiei
zz Conectează misiunea, viziunea şi obiectivele organizaţiei cu cu factori cheie
factori de succes
cheie şi
de succes şi
indicatorii de performanţă
indicatorii de performanţă
z Facilitează relaţionarea
z Facilitează relaţionarea scopurilor
scopurilorşişirezultatelor
rezultatelordindindiferite domenii
diferite (resurse
domenii umane,
(resurse umane,
financiar, etc)
financiar, etc)
z Faciliteazăcontrolul
z Facilitează controlulşişigestiunea
gestiunea performanţei
performanţei şişi aa proceselor
proceselor
 Crează un limbaj comun
zz Crează un limbaj comun
Exemplu pentru completarea PMP (aceste exemple au fost dezvoltate de către
Exemplu pentru completarea PMP (aceste exemple au fost dezvoltate de către
participanţi în cadrul trainingului de Managementul CSM-ului)
participanţi în cadrul trainingului de Managementul CSM-ului)
Factori cheie pentru Ce urmărim? Indicatori de Valoarea ţintă a
succes performanţă indicatorilor
Trainingul Creşterea numărului de ore Număr ore de 20 de ore de formare /
personalului de formare formare / an / an / profesionist
profesionist
Creşterea Creşterea numărului de Număr de servicii 4 servicii nou înfiinţate
adresabilităţii servicii nou înfiinţate la nivelul CSM-ului
serviciilor CSM Creşterea numarului de Numărul de persoane Creştere cu 8% a
persoane care accesează care accesează persoanelor care
serviciul serviciul accesează serviciul
CSM-ului
1. Termenul internațional folosit pentru PMP este Balanced Scorecard (BSC), http://www.balancedscorecard.org.
59
Partea B
Fişă de lucru pentru dezvoltarea unui plan de monitorizare a

performanţei (PMP) B7
Fişă de lucru pentru dezvoltarea unui plan de monitorizare a B7
performanţei
Factori cheie pentru Ce urmărim? Indicatori de Valoarea ţintă

succes performanţă a indicatorilor
Întrebări ajutătoare pentru completarea modelului
 Factori
Întrebări cheie de succes:
ajutătoare pentruCare sunt acei factori
completarea cheie, asupra cărora putem acţiona, şi
modelului
care pot determina succesul?
zz  Scop:
Factori Caredeeste
cheie principalul
succes: scopacei
Care sunt în cefactori
priveşte serviciile
cheie, asuprapentru
cărorapacienţii noştri? Alege
putem acţiona, şi care pot
cel puţin unul.
determina succesul?
 Indicator de performanţă: Cum putem măsură asta? Care sunt indicatorii pe care îi
zz Scop: Care este principalul scop în ce priveşte serviciile pentru pacienţii noştri? Alege cel puţin
vom utiliza pentru a ne da seama că nu-am atins scopul?
unul.
 Valoarea ţintă a indicatorului: Când, la ce nivel al indicatorului, putem să fim
zz Indicator de performanţă: Cum putem măsură asta? Care sunt indicatorii pe care îi vom utiliza
mulţumiţi. La ce nivel al indicatorului înseamnă că am eşuat? Care este, aşadar
pentru a ne dapeseama
valoarea care ocă nu-am atins
urmărim? Carescopul?
este perioadă de timp pentru implementare?
zz Valoarea ţintă a indicatorului: Când, la ce nivel al indicatorului, putem să fim mulţumiţi. La ce
nivel al indicatorului înseamnă că am eşuat? Care este, aşadar valoarea pe care o urmărim? Care
este perioadă de timp pentru implementare?
61
Partea B
Procesul de elaborare a unui manual organizațional

B8
De ce să faci un manual organizaţional?
Chiar dacă manualul organizațional pare, la prima vedere, un material arid, procesul de formulare
de răspunsuri precise la întrebările echipei, modalitatea de lucru consensual, precum și abordarea
tuturor aspectelor profesionale și organizatorice, se dovedesc orice altceva decât o sarcină trivială și
simplă. Acest efort susținut al echipei se dovedește util din mai multe puncte de vedere, pentru că o
redactare în scris a aspectelor care țin de proceduri, de procese cheie, de fundamentarea științifică și
organizatorică au ca rezultat simplificarea comunicării, combaterea ambiguităților în interpretare și
se dovedesc extrem de utile în transmiterea în interiorul și exteriorul facilității a mesajelor relevante
despre funcțiile centrului psihosocial.
Paşi concreţi în elaborarea manualului organizaţional
zz Desemnaţi un grup de lucru care să coordoneze procesul

Din rațiuni operative, se vă desemna în cadrul echipei o grupă de lucru constituită din persoane
în poziții ierarhice de răspundere, care își va asuma rolul de echipă de redacție.
zz Echipa formulează propuneri pentru fiecare capitol

Persoanele din această echipă formulează propuneri pentru fiecare capitol în parte din manual
(a se vedea cuprinsul propus). Propunerile formulate de echipa de redacție vor fi analizate prin
implicarea cât mai extinsă a tuturor membrilor echipei de îngrijire înainte de a fi implementate
în corpul manualului organizațional.
zz Implicaţi câţi mai mulţi membrii ai echipei CSM-ului

Materialele cuprinse într-un manual organizațional (de politici organizaționale) sunt, în mod
ideal, elaborate prin implicarea câtor mai mulți membri ai echipei de îngrijire – de preferinţa, prin
implicarea tuturor membrilor, inclusiv cei care lucrează cu normă parțială sau a colaboratorilor.
În special materialele fundamentale din manual ar trebui să se bazeze pe un consens cât mai
larg în interiorul organizației.
zz Încercaţi să răspundeţi pas cu pas tuturor întrebărilor relevante pentru munca

dumneavoastră
După redactarea celor mai importante materiale care vor intra în manualul organizațional
(Viziune, misiune, principii, descrierea posturilor…), se va proceda într-o manieră arborescentă
și treptată la oferirea de răspunsuri relevante la toate întrebările, solicitările de clarificare sau
identificarea unor modalități de acțiune formulate în cadrul organizației – aceste activități vor
oferi membrilor echipei de îngrijire atât siguranță, cât și un ghidaj în practica curentă.
zz Utilizaţi manualul organizaţional

Manualul organizațional cuprinde atât materiale care au impact organizatoric, dar și practic.
Din momentul finalizării manualului organizațional, cel puțin în componentele sale importante,
63
Partea B
acesta va fi un instrument de orientare pentru noii colaboratori în structura, funcțiile și

activitățile centrului comunitar, iar pentru membrii stabili ai echipei un instrument de
B8 clarificare în momente delicate ale activității lor cotidiene.
zz Revizuiţi periodic manualul organizaţional

Echipa de redacție are de asemenea rolul de a revizui periodic capitolele manualului,
modificând acele aspecte care pot fi privite dintr-o altă perspectivă prin aceeaşi manieră
de elaborare consensuală (în special atunci când este necesară luarea în considerare a
noi abordări profesionale, atunci când aspectele organizatorice și-au găsit în practică alte
rezolvări sau atunci când este necesară modificarea unor procese sau proceduri cheie).
64
Partea B
Model de cuprins pentru manualul organizaţional

B9
Centrul de Sănătate Mintală Sibiu

Manual organizaţional
1. Organizare
1.1. C.S.M. Adulţi Sibiu

1.1.1. Fundamente – Principii – Atribuţii - Valori
1.1.2. Statut
1.1.3. Misiune
1.1.4. Organigramă
1.2. Fundamente legale

1.2.1. Planul de dezvoltare psihiatrică 2003
1.3. Fundamente ocupaţionale

1.3.1. Fişe de post
1.3.1.1. CSM – Asistent social
1.3.1.2. CSM – Psiholog
1.3.1.3. CSM - Asistent medical
1.3.2. Structuri de comunicare
1.3.2.1. Echipa locală a centrului
1.3.3. Contract colectiv de muncă
1.3.4. Regulament intern de funcţionare
1.4.Orar
2.Fundamente ale activităţii
2.1. Documentare
2.1.1. Documentare electronică
2.1.2. Diagnostic psihiatric comprehensiv
2.1.2.1. ICD-10 Secţiunea F
2.1.2.2. ICD-10 Coduri Z
2.1.3. Administrare
2.1.3.1. Rambursarea cheltuielilor
2.1.3.2. Decont transport auto; Regulament privind vehiculele de serviciu
2.1.3.3. Planificarea concediilor; ore suplimentare şi mecanisme compensatorii
2.1.3.4. Concedii de boală/vizite medicale
65
Partea B
2.2. Prezenţa la lucru

B9 2.2.1. Consiliere zilnică (clienţi fără consultaţii programate)
2.2.2. Ore de consultaţii
2.2.3. Perioade obligatorii de prezenţă
2.3. Măsuri de asigurare a calităţii
2.3.1. Program de asigurare a calităţii (PAC)
2.3.1.1. PAC ca proces
2.3.2. Consiliere colegială/intervizare
2.3.3. Formarea noilor colaboratori
2.3.3.1. Formarea personalului medical
2.3.4. Gestiunea plângerilor şi reclamaţii
2.3.5. Supervizare
2.3.6. Formare continuă
2.3.6.1. Reguli generale privind formarea continuă
2.3.6.2. Formarea continuă medicală
2.3.6.3. Index, adrese internet, resurse CD şi electronice
2.4. Instrucţiuni practice de desfăşurare a activităţilor

2.4.1. Activităţi de grup în C.S.M.
2.4.1.1. Conceptul de activitate de grup
2.4.1.2. Grupuri cu aparţinători
2.4.1.3. Grupuri de ergoterapie
2.4.2. Medicaţie
2.4.2.1. Prevederi generale
2.4.2.2. Lista medicaţiei de urgenţă din CSM
2.4.2.3. Recomandări terapeutice (reţeta pentru medicamente va fi completată în
cadrul vizitei la domiciliu)
2.4.2.4. Recomandări terapeutice (reţeta pentru medicamente va fi completata la
sediul CSM)
2.4.3. Asistenţă la domiciliu (mobilă)
2.4.3.1. Vizite psihiatrice la domiciliu
2.4.3.2. Hartă a vizitelor la domiciliu
2.4.4. Voluntariat
2.4.5. Gestiunea periculozităţii
2.4.6. Gestiunea momentelor de criză
2.4.6.1. Gestiunea momentelor de criză – vedere de ansamblu (grafic jpg)
2.4.6.2. Protocol/reguli de urgenţă
2.4.6.3. Planuri de criză (pre/peri/post)
2.4.7. Conferinţe de caz
2.4.8. Pagină web
2.4.8.1. Pagina Caritas
2.4.8.2.Pagina C.S.M.
2.4.9. Responsabilităţi C.S.M.
2.4.9.1. Telefoane de serviciu
2.4.9.2. Liste de adrese, e-mail
2.4.9.3. Reguli pentru desfăşurarea practicii
2.4.9.4. Raport anual
66
Partea B
2.5. Managementul legăturilor şi cooperării între servicii

2.5.1. C.S.M. intern
2.5.1.1. Interdisciplinaritate
B9
2.5.1.2.Echipa medicală – echipa socială
2.5.1.3.Ergoterapie
2.5.1.3.1.Formular de feedback
2.5.1.3.2.Formular iniţial de contact (după o internare spitalicească)
67
Partea B
Cum să faci întâlniri de management

B10
Aspecte organizatorice
zz Are loc de două ori pe săptămână/o dată pe lună, în funcţie de necesităţile echipei
zz La întâlnirile de management participă toţi membri echipei
zz Trebuie stabilit şi comunicat înainte de întâlnire cât va dura aceasta
zz Întâlnirile de management sunt în general moderate de lider
zz Agenda trebuie stabilită şi trimisă participanţilor cu minim 48 de ore înainte de întâlnire
Agenda cuprinde
zz Follow up al întâlnirii precedente (pentru a verifica progresul realizat în perioadă dintre întâlniri)
zz Comunicări (informaţii de ultimă oră)
zz Puncte de pe agenda (aspecte organizatorice care trebuiesc clarificate în cadrul echipei – v. P.3
şi 4.)

În echipele noi punctele de discuţie pot fi în jurul
zz Cunoştinţelor pe care echipă la are sau trebuie să le obţină

zz Expertiza membrilor echipei (echipa fiind nouă, încă nu exista o cunoaştere împărtăşita a
abilitaţilor colegilor de echipă; aceste cunoştinţe sunt importante pentru eficientizarea muncii
în echipa)
zz Normarea şi planificarea muncii în echipa (Cine lucrează când?)
zz Procedurile de lucru în echipa
În echipele care funcţionează de mai mult timp punctele de discuţie pot fi în jurul
zz Problemelor profesionale/decizii
zz Creşterea calităţii muncii în echipa
zz Gestiunea pacienţilor (ex. Numărul de cazuri pe care echipa poate să îl deservească la o calitate
optimă)
zz Trimiteri şi ieşiri (criterii, cazuri specifice, etc.)
Important
zz Nu discutaţi probleme clinice în întâlnirile de management!!!!
69
Partea B
Cum să faci întâlniri clinice

B11
Tipuri de întâlniri clinice
zz Întâlniri pentru raport zilnic (pentru servicii 24/24)

zz Întâlniri clinice săptămânale - pentru a discută pacienţii pentru toţi membri echipei
zz Conferinţe de caz (vezi B 12)
Stabiliţi înainte de întâlnire
zz Cât va dura întâlnirea - cele mai eficiente întâlniri de echipa durează maxim o oră
zz Cine o moderează – oricine poate modera o întâlnire; factori care să ghideze alegerea
moderatorului sunt: deţinerea de informaţii despre subiectul dezbătut, necesitatea obţinerii de
informaţii de la ceilalţi membrii ai echipei, coordonarea unui anumit proces în cadrul echipei
(ex. Managerul de caz dacă este vorba despre o conferinţă de caz)
zz Care este agenda pentru întâlnire (de preferat de trimis înainte cu minim 24 de h la toţi
participanţii la întâlnire, astfel încât aceştia să fie informaţi şi întâlnirea să fie eficienta)
zz Cine participă la întâlnire (este o întâlnire de echipă şi toată lumea trebuie să fie prezentă sau
este o întâlnire care implica doar o parte din membrii echipei?)
Agenda întâlnirii poate cuprinde
zz Discutarea cazurilor noi

zz Discutarea cazurilor aflate în faza acută
zz Planul de tratament al unui pacient sau a unui grup de pacienţi
Documentarea întâlnirilor
zz Ţineţi minute ale întâlnirilor pentru a vă monitoriza activitatea

zz Redactaţi / completaţi planul de tratament în conformitate cu deciziile luate
zz Completaţi dosarele medicale dacă este cazul
Important
zz Fă-ţi timp pentru documentare!

zz Nu discută problemele organizatorice în cadrul întâlnirilor clinice
71
Partea B
Cum să faci conferinţe de caz

B12
Pentru managementul pacienţilor cu probleme complexe, care implică mai multe servicii şi
instituţii, este necesarea organizarea unor întâlniri cu reprezentanţi ai tuturor organizaţiilor
implicate pentru o mai bună coordonare a activităţilor. Astfel de întâlniri se numesc “conferinţe
de caz”.
De ce trebuie intervenit
zz Pentru că mai multe persoane cu diverse calificări şi moduri diferite de acţiune sunt
angajate în rezolvarea problemei/lor pacientului.
Când este oportun să organizăm o conferinţă de caz

zz când apar divergente interne/ externe,
zz când exista opinii diferite intre persoanele care contribuie la rezolvarea cazului sau între
diverse instituţii care solicita rezolvarea cazului
zz când responsabilitatea persoanelor implicate în rezolvarea cazului este neclară
zz când personalul este suprasolicitat
Cine este iniţiatorul conferinţei

zz Persoana care a identificat necesitatea întrevederii invita
Pe cine invităm
zz Toţi cei care sunt implicaţi şi pot contribui la rezolvarea cazului
zz membrii familiei
zz patronul firmei unde pacientul lucrează
zz pacientul însuşi de la începutul întrevederii sau de la jumătatea ei
zz alte persoane, în funcţie de caz.
zz Schimbul de opinii decurge amabil şi obiectiv.
Cât timp durează întrevederea

zz 1,5 h în medie ( 1-2 ore ) în funcţie de numărul de participanţi şi de complexitatea cazului
Cum decurge discuţia

zz în primul rând unul din participanţi devine moderatorul întâlnirii, un altul răspunde de
protocolul scris ( ideal persoane cât mai puţin implicate emoţional)
zz urmează dezbaterea problemelor curente în ordinea priorităţii şi stabilirea obiectivelor
următoare
zz se iau decizii comun acceptate de toate părţile implicate
Important
zz Protocolul scris se împarte fiecărui participant, inclusiv pacientului şi trebuie să cuprindă
cel puţin deciziile luate.
73
Partea B
Cum să faci intervizare în echipa multidisciplinară –

Ghid detaliat B13
1. Introducere
Aceste ghid detaliat pentru intervizare reprezintă un set de instrucţiuni practice pentru utilizarea
acestei abordări într-o echipă multidisciplinara sau în cadrul unor întâlniri ale experţilor din diferite
echipe. Intervizarea oferă posibilitatea de a utiliza eficient expertiza disponibilă în cadrul unei
echipe sau a unui grup de experţi. Pentru început este oferită o scurtă descriere a diverselor formate
disponibile pentru discutarea muncii terapeutice şi rolul intervizării între acestea (capitolul 2); urmate
de o descriere a caracteristicilor intervizării (capitolul 3) şi un sumar al avantajelor acestei abordări
(capitolul 4). În cele ce urmează, centrala devine ghidarea practică, începând cu un set de reguli şi
linii directoare pentru şedinţele de intervizare (capitolul 5). Acest capitol este urmat de specificarea
selecţiei, a sarcinilor şi a rolului moderatorului (capitol 6). Capitolul final oferă o descriere pas cu pas
a procesului unei sesiuni de intervizare ( capitolul 7).
2. Definirea conceptelor: formule diferite de discuţii despre munca terapeutică
Intervizarea este unul dintre formatele posibile pentru discutarea tratamentului şi îngrijirilor într-o
echipă, pe lângă supervizare, întâlniri ale echipei şi discuţii pe marginea unui caz (prezentări de
caz).
Întâlnirile de echipă acoperă în general două teme, i.e. probleme de management (organizarea/
crearea condiţiilor pentru munca în echipa) şi facilitarea muncii de tratament şi îngrijire a clienţilor.
Discuţiile pe marginea unui caz se centrează pe un caz de tratament individual incluzând angajaţii
implicate în acest caz, de ex. Atingerea consensului asupra planului de tratament sau evaluarea
progresului în acest plan individual.
Intervizarea şi supervizarea sunt forme de învăţare relaţionate cu munca şi ţintesc la creşterea

calităţii muncii profesioniştilor. Supervizarea şi intervizarea au un număr de caracteristici împărtăşite/
comune. Ambele se centrează pe învăţare, pe dezvoltarea angajaţilor. Scopul acestora este să crească
volumul de cunoştinţe, să îmbunătăţească abilităţile, să crească înţelegerea şi autoreflecţia asupra
funcţionarii personale şi a învăţării unor modalităţi de a face emoţiilor generate de situaţiile de muncă.
Supervizarea poate fi definită ca o metodă de învăţare individuală, ghidată de un supervizor. Ţinteşte

la îmbunătăţirea funcţionarii personale a individului în context de muncă, centrându-se în particular
pe problemele personale ale individului supervizat în munca cu clienţii şi alţi colegi de muncă. Adesea,
aceste probleme sunt la nivel emoţional, de ex. Sentimental de insecuritate în anumite situaţii sau
senzaţia de eşec sau depresia generate de lipsa de succes a eforturilor de terapeutice.
75
Partea B
Intervizarea este o metodă de învăţare “inter-colegială” într-un grup de egali ghidaţi de un

mediator care se centrează fie pe îmbunătăţirea funcţionarii personale a angajaţilor, fie pe
îmbunătăţirea muncii terapeutice/de îngrijire.
B13
3. Ce este intervizarea
Intervizarea reprezintă o discuţie, în cadrul unui grup de terapeuţi/îngrijitori – în general

profesionişti dar cu posibilitatea de includere a studenţilor şi voluntarilor. Intervizarea poate fi
descrisă ca un schimb /consultare mutuală între colegi.1
Intervizarea este în general utilizată pentru a gestiona probleme generale de tratament/îngrijire
care au nevoie de clarificare sau sunt percepute a fi problematice de către echipa.
Îmbunătăţirea funcţionarii personale

Cu privire la îmbunătăţirea funcţionării personale a angajaţilor, punctul de interes al intervizării
îl reprezintă modalităţile de gestionare a unor probleme/aspecte ale tratamentului/îngrijirii
care sunt comune angajaţilor. Un element cheie îl reprezintă discutarea alternativelor
comportamentale ale angajaţilor atunci când au de a face cu:
zz Comportamente problematice ale clienţilor (e.g. comportamente agresive)

zz Situaţii de muncă dificile (ex. Supraîncărcare sau aducerea “veştilor proaste”) şi cu
zz Probleme emoţionale legate de munca depusă/ stress (ex. teama de comportamente
agresive, senzaţia de ameninţare)
Intervizarea permite angajaţilor să verifice dacă colegii lor întâmpina aceleaşi probleme, cu le fac
faţa colegii, şi ce pot învăţa din modalitatea în care colegii gestionează aceste probleme.
O sesiune de intervizare poate include jocuri de rol pentru a experimenta sau exersa alternativele
comportamentale.
Îmbunătăţirea tratamentului/îngrijirii
Intervizarea poate fi, de asemenea, centrată pe un client/caz. Spre deosebire de discuţiile de
caz în care se discută cazuri individuale în cadrul unor întâlniri ale angajaţilor direct implicate în
tratamentul unui client, intervizarea abordează tratamentul unor cazuri individuale doar pentru
a obţine opinii adiţionale din partea altor persoane decât a celor implicate direct în tratament.
Acest tip de contribuţie este, în general, necesară în pentru cazuri individuale complexe când
echipa terapeutica întâmpina dificultăţi în formularea unei intervenţii terapeutice adecvate.
Inputul din partea altor colegi poate să fie util pentru identificarea unei abordări de succes.
Punctul central îl reprezintă găsirea unei viziuni împărtăşite/ a unui consens pe marginea unor
aspecte generale ale tratamentului şi îngrijirii (ex. Cum să gestionezi clienţii cu co-morbidităţi
mai degrabă decât soluţionarea unui caz particular).
Alte aspecte care pot fi discutate în intervizare sunt monitorizarea sau evaluarea abordării
terapeutice a unei echipe, şi cum să îmbunătăţeşti rezultatele acesteia. De asemenea, schimbul
de idei pe marginea expertizei şi a sarcinilor diferitelor profesii din cadrul echipei pentru a
ajunge la înţelegere comună/consens în ceea ce priveşte sarcinile şi responsabilităţile diferiţilor
profesionişti – ex. Ce profesie poate să contribuie cu ce – poate fi un punct de discuţie pe agendă.
Cu toate acestea, discuţiile formale cu privire la abordarea terapeutica şi diviziunea sarcinilor şi
responsabilităţilor – aşa cum sunt ele descrise în profilele ocupaţionale şi în fişele de post – sunt
76
Partea B
aspecte care ţin de management şi trebuie discutate în întâlnirile de echipă. Totuşi, discuţiile în
cadrul sesiunilor de intervizare pot constitui bază pentru împărţirea sarcinilor.
Există opţiuni diferite pentru utilizarea intervizării. Intervizarea nu este un substitut pentru
B13
supervizare. Aceasta din urmă oferă fiecărui angajat posibilitatea de a învăţa cum să să gestioneze
eficient problemele particulare cu care se confrunta în munca lui. Prin centrarea pe aspecte
mai generale ale funcţionarii personale a angajaţilor, intervizarea aduce în plus supervizării
posibilitatea de a învăţa de la alţi colegi cum anumite probleme pot şi gestionate într-un mod
mai eficient.
Încurajarea / îmbunătăţirea muncii în echipa multidisciplinară

Intervizare este adesea utilizată ca un instrument de învăţare pentru membrii unei echipe. S-a
dovedit a fi un instrument eficient pentru încurajarea muncii în echipe multidisciplinare, prin
utilizarea experienţei şi a abilitaţilor existente în cadrul echipei. Facilitează schimbul şi consensul
între diferitele profesii din cadrul echipei în ceea ce priveşte abordarea terapeutica şi contribuţia
fiecărei profesii la tratamentul oferit.
Facilitarea învăţării de la alte echipe

Intervizarea s-a dovedit a fi utilă ca sesiuni de instruire pentru angajaţii unor echipe diferite.2
Membrii unei echipe pot învăţa de la colegi din alte echipe cum să gestioneze anumite probleme.
Pot schimba idei cu privire la diferite abordări şi pot cântări avantajele şi dezavantajele diferitelor
opţiuni. Adesea, sesiunile de intervizare ale membrilor unor echipe diferite sunt organizate mai
degrabă în cadrul unei aceleiaşi profesii mai degrabă decât între profesii diferite.
4. Avantaje ale intervizării
Un punct tare major al intervizării este acela că facilitează utilizarea expertizei, experienţei şi a
abilitaţilor disponibile în cadrul unei echipe sau într-un grup de experţi. Reprezintă o modalitate
de instruire cost-eficienţă. Trăsătura centrală este sprijin reciproc şi consultare într egali.
Folosită în cadrul unei echipe, contribuie – de asemenea – la buna funcţionare a echipei

multidisciplinare. Serveşte ca o platformă de schimb între diverse profesii şi la creare unei
înţelegeri comune a valorii inputului diverselor profesii în munca terapeutică.
În ceea ce priveşte funcţionarea personală, intervizarea poate contribui la:
zz Învăţarea unor comportamente alternative;

zz Gestionarea mai eficientă a problemelor şi a situaţiilor dificile şi – prin aceasta – contribuie
la prevenirea epuizării (burnout-ului);
zz Înţelegerea “obişnuinţelor şi modelelor de comportament (patternuri)” personale care
influenţează munca;
zz Clarificarea motivaţiilor personale ale angajaţilor;
zz Clarificarea punctelor tari şi slabe a personalului;
zz Sprijin (reciproc) şi recunoaştere pentru muncă făcută.
77
Partea B
Intervizarea poate îmbunătăţi tratamentul / munca de îngrijire prin :
zz Creşterea calităţii şi a eficienţei tratamentului / îngrijirilor

B13 zz Trainingul personalului pentru a gestiona mai eficient situaţiile, cazurile sau aspectele
problematice;
zz Creşterea consensului şi a cooperării între diferite profesii;
zz Contribuţia la coeziunea echipei prin înţelegere împărtăşita/comună.
5. Reguli şi ghidare
Ca şi în cazul supervizării, nu trebuie să existe o relaţie ierarhică între participanţi şi între

moderatorul intervizării şi participanţi. Aceasta înseamnă că liderul/coordonatorul echipei nu
poate şi în acelaşi timp participant sau moderator al sesiunii de intervizare. El/Ea este responsabil
de managementul echipei, incluzând controlul calităţii muncii efectuate de fiecare angajat şi
evaluarea şi analiza funcţionarii şi a rezultatelor de muncă a fiecărui angajat în parte.
Îmbunătăţirea funcţionarii personale prin intervizare necesita deschidere şi sinceritate.

Participanţii trebuie să fie pregătiţi să împărtăşească opţiunile acestora pentru o anumită
abordare, detalii personale şi emoţii în cadrul grupului. Aceştia vor fi rezervaţi în a face acest
lucru în prezenţa coordonatorului deoarece ceea ce spun (ex. Despre punctele lor slabe) poate fi
folosit împotriva lor. Egalitatea participanţilor este o prerechizită pentru obţinerea unor rezultate
valoroase în intervizare.
Reflectarea deschisă pe marginea funcţionarii personale necesita, de asemenea, încredere şi

confidenţialitate în rândul participanţilor la intervizare. Trebuie garantat că informaţia schimbată
în cadrul intervizării este confidenţială.
Transparenţa scopului şi a structurii sesiunilor de intervizare

Participanţii trebuie să fie conştienţi de ceea ce pot aştepta de la sesiunile de intervizare, nu doar
pentru a se putea pregăti, ci şi pentru a evita confuzia şi surprizele negative. Următoarele aspecte
ale unei sesiuni de intervizare ar trebui clarificate şi comunicate din timp participanţilor:
zz Scopul intervizării (funcţionare personală a angajaţilor sau cazuri clinice);

zz Numărul maxim de participanţi (ex. În cazul unei echipe mari: nu mai mult de opt participanţi)
zz Frecventa sesiunilor de intervizare (ex. O dată pe lună);
zz Durata sesiunii (nu mai mult de trei ore);
zz Opţional, numărul maxim de cazuri care vor fi discutate (ex. două).
Reguli comportamentale şi ghidare pentru participanţi

Există un număr de reguli comportamentale care trebuie respectate de participanţi şi moderator.
Regulile importante sunt următoarele:
zz Nu judecaţi Dacă doar judecaţi sau dezaprobaţi comportamentele sau afirmaţiile altor
participanţi, aceasta nu va conduce la rezultate pozitive
zz Aceasta implica şi să nu întrebaţi de ce. Întrebarea “de ce” adesea indică faptul că nu
înţelegi “de ce” şi prin urmare judeci. Întrebările deschise pentru clarificare, invitarea
celorlalţi participanţi să expună argumentele/motivele lor (ex. Poţi să îmi spui mai mult
despre asta?) aduce mai multe informaţii şi contribuţii mai relevante şi contribuie la crearea
unei atmosfere colaborative.
78
Partea B
zz Evitaţi condescendenţa prin evitarea sfaturilor sau a indicaţiilor despre cum ceilalţi
ar trebui să se comporte (ex. “dacă aş fi în locul tău, aş...”); încercaţi să oferiţi informaţii
relevante, posibile sugestii şi discutaţi alternative. Încercaţi să conectaţi inputul oferit de
dumneavoastră cu experienţă altora. Să iei decizii pentru tine este mai adecvat şi mai
B13
eficient decât să preiei viziunea altora.
zz Nu vă asumaţi responsabilitatea pentru problemele altora, încercaţi să îi motivaţi şi să îi
sprijiniţi pe ceilalţi să să îşi rezolve singuri problemele
zz Ascultaţi cu atenţie, asta înseamnă să nu vorbiţi prea mult, să nu interpretaţi ci să vă
asiguraţi că aţi înţeles bine prin scurte recapitulări a ceea ce a fost spus, din perspectiva
dumneavoastră, şi prin întrebarea dacă asta este ceea ce el/ea a vrut să spună.
zz De preferat, rămâneţi la “aici şi acum”, ce gândesc şi simt oamenii acum, ce înseamnă
lucrurile/emoţiile pentru oameni acum, care este perspectiva lor, etc. Aceasta oferă adesea
mai mai multă informaţie relevanţă pentru schimbarea comportamentelor decât discutarea
trecutului
zz Fiţi atenţi la emoţii, cum şi ce simt oamenii, ce înseamnă anumite evenimente pentru ei,
etc. Asta poate să îi ajute pe oameni să înţeleagă mai bine de ce se comportă aşa cum se
comporta
zz Arătaţi că înţelegeţi şi că vă pasă, arătaţi interes. Întrebaţi-i pe participanţi cum sunt,
cum merg lucrurile.
zz Trataţi-i pe ceilalţi cu respect, de exemplu arătaţi că apreciaţi contribuţiile celorlalţi,
scuzaţi-vă în caz de neînţelegeri, etc.
zz Nu vă jucaţi de-a terapeutul. E important să asculţi şi să fii atent dar ar trebui să evitaţi
să faceţi pe terapeutul. Întrebări cum ar fi “spune-mi, ce simţi?”, “ce înseamnă asta pentru
tine” pot genera aversiune, în special atunci când sunt adresate ca răspuns pentru întrebări
pentru sugestii de rezolvare a unei probleme.
Indicaţii mai generale pentru aducerea unor idei în discuţie:
zz Adresaţi întrebări de clarificare pentru a clarifica ce şi cum (nu şi “de ce”);

zz Oferiţi sugestii pentru schimbarea sau îmbunătăţirea perspectivei, abordând cazul său
problema prezentată mai degrabă decât persoana care o prezintă;
zz Conectaţi inputurile cu experienţele altor participanţi;
zz Ţintiţi spre atingerea unei înţelegeri comune şi a consensului asupra modului de abordare
a cazului sau problemei prezentate.
Când introduceţi intervizarea într-o echipă sau în cadrul întâlnirilor membrilor din echipe diferite,
o întâlnire introductivă ar trebui să fie organizată – întâlnire în cadrul căreia aspectele de bază
ale intervizării şi aceste reguli comportamentale sunt prezentate şi discutate. Deoarece regulile
comportamentale au la baza principiile consilierii motivaţionale, poate fi luată în consideraţie
posibilitatea de a organiza un training care să prezinte bazele acestei abordări şi a modalităţilor
de utilizare în sesiuni de intervizare.
6. Moderatorul
Selectarea moderatorului
Atunci când intervizarea se face în cadrul unei echipe, se poate desemna un membru al echipei
sau un coleg direct ca şi moderator, sau se poate invita un expert extern. Un moderator intern
79
Partea B
este, desigur, mai puţin scump şi este familiar cu aspectele care joacă un rol important în munca
echipei. Sesiunile de intervizare informale pot să fie influenţate pozitiv astfel. Totuşi, aceasta
familiaritate poate constitui şi un dezavantaj. Un moderator intern are o poziţie deja în echipa şi
B13 reacţiile între membrii echipei sunt deja definite (simpatii şi antipatii) şi îi lipseşte, aşadar, distanta
necesară pentru a reflecta asupra proceselor din cadrul grupului. Un mediator extern nu este
implicat în aceste procese. Mai mult, pentru acesta/aceasta va fi mai uşor să gândească “în afara
cutiei”, să vină cu sugestii inovative. Per ansamblu, exista argumente rezonabile pentru alegerea
unui mediator extern în cazul unui program de intervizare mai formal.
O altă regulă generală este ca mediatorul nu ia parte la discuţia din cadrul sesiunii de intervizare
(acesta este un alt argument pentru alegerea unui mediator extern). Mediatorul trebuie să
ghideze întâlnirea, să se asigure că se păstrează agenda, ca participanţii au posibilitatea să se
exprime, ca participanţii respecta regulile stabilite de comun acord. Un moderator poate să ofere
posibile sugestii pentru comportamente alternative.
Profilul moderatorului
Moderatorii ar trebui să fie experţi cu o formare profesională adecvată (psiholog, consilier) şi
care să aibă experienţă de lucru (să înţeleagă subiectele discutate, să fie obişnuit să modereze
sesiuni de grup). Dincolo de cunoştinţe şi experienţă, a trăsătura importanta consta în a avea şi
a arăta o atitudine pozitivă/suportivă. Găsirea unui echilibru între comportamente directive şi
non directive este importanta, de asemenea. Formarea specifică a moderatorilor pentru această
sarcină poate fi luată în considerare.
Sarcini / roluri ale moderatorului

Un moderator are următoarele sarcini într-o sesiune de intervizare:
zz Să aibă grijă ca grupul pentru sesiunea de intervizare să fie format

zz Colectarea de informaţii despre backgroundul educaţional şi profesional şi despre interesele
participanţilor
zz În cazul moderării mai multor sesiuni / a unui program de intervizare, să se asigure că planul
pentru sesiuni/program este clar descris şi comunicat participanţilor
zz Să se asigure că există un spaţiu de întâlnire amenajat (flipchart, markere, apa, etc)
zz Să aibă grijă de / să gestioneze procesele descrise deasupra, asigurându-se că toţi paşii
necesari în acest proces sunt urmaţi
zz Să informeze participanţii din timp despre sesiunea de intervizare (data, oră, agenda)
zz Să se asigure că toţi participanţii au o înţelegere comună a agendei
zz Să se asigure că agendă agreata de participanţi este urmărită
zz Să se asigure că toate aspectele sunt abordate în mod satisfăcător
zz Să ceară clarificări şi să verifice dacă clarificările sunt înţelese corect de toţi participanţii
zz Să se dedice moderării sesiunii şi să se abţină de la a lua parte la discuţie
zz Să se asigure că toţi participanţii sunt implicaţi şi au şansa de a interveni: să ţină participanţii
dominanţi sub control şi să îi motiveze pe cei tăcuţi să participe. Câteodată poate fi de
ajutor să îi rogi pe toţi participanţii să îşi exprime, pe rând, punctul de vedere asupra unei
probleme.
zz Să se asigure că regulile comportamentale sunt respectate de către participanţi
80
Partea B
7. Procesul
Pregătirea sesiunii de intervizare: agenda şi problema / descrierea cazului

Primul pas este alcătuirea grupului de participanţi pentru sesiunea de intervizare, fie din membrii
B13
unei singure echipe fie din membrii mai multor echipe. Atunci când alegeţi pentru prima dată şi
lucraţi cu o echipă mică, puteţi să lucraţi cu toţi membrii echipei. Dacă echipele sunt mai mari, va
trebui să formaţi grupul prin selectarea unor participanţi din cadrul echipei, de preferat nu mai
mult de 8 persoane care să fie de profesii diferite. Când lucraţii cu participanţi din echipe diferite
va trebui să alegeţi în funcţie de un criteriu cum ar fi: participanţii vor avea aceeaşi profesie şi un
interes comun pentru anumite cazuri / probleme.
Agenda sesiunii de intervizare poate fi pregătită dinainte sau prin brainstorming la începutul
sesiunii. Cea de-a doua opţiune trebuie luată în considerare mai degrabă pentru sesiuni informale
de intervizare. Pentru un program de intervizare stabil, planificarea formală a programului
de intervizare şi circularea agendei ar trebui realizată în avans. Acest lucru poate fi realizat în
cadrul unei întâlniri a echipei, prin obţinerea inputului din discuţiile profesioniştilor despre care
problema sau caz este relevant sau urgent şi merita dezbătut. În cazul unor sesiuni de intervizare
regulate, agenda pentru următoarea întâlnire poate fi stabilită la sfârşitul fiecărei sesiuni. Pentru
a ne asigura că problemele / cazurile selectate sunt relevante, agenda nu trebuie stabilită cu prea
mult timp în avans. În plus, problemele sau cazurile selectate trebuie să fie interesante pentru toţi
sau mare parte a participanţilor. În cele din urmă, programul de intervizare ar trebui să fie ajustat
la nivelul de expertiză al participanţilor.
Un membru al echipei – în general persoana care propune problema sau cazul – va pregăti o
scurtă prezentare care să descrie problema/cazul, elementele cheie şi întrebările relevante (ce fel
de răspunsuri caută el/ea).
Începerea discutării problemei / a cazului

Moderatorul va începe sesiunea prin a se introduce şi cu prezentarea agendei sesiunii. Dacă
este necesar (atunci când la sesiune participă membrii ai unor echipe diferite) moderatorul îi va
invita pe participanţi să se prezinte. Următorul pas îl constituie revederea şi, dacă este necesar,
adaptare agendei.
Un participant va prezenta problema/cazul. În general acesta va fi persoana care a pregătit

prezentarea. După prezentare, moderatorul le da participanţilor posibilitatea de a pune întrebări
pentru clarificare, ţintind să obţină o înţelegere comună a problemei. După ce s-a răspuns la
aceste întrebări moderatorul va sumariza problema/cazul indicând elementele cheie. Elemente
cheie ar putea fi:
zz Factori personali ai angajaţilor în ceea ce priveşte cunoştinţele, abilităţile, emoţiile (emoţii,

credinţe, valori), starea personală (relaxat, obosit, ataşat emoţional, îngrijorat, etc)
zz Factori personali ai clienţilor în ceea ce priveşte cunoştinţele, abilităţile, atitudinile (emoţii,
credinţe, valori), starea personală
zz Interacţiune dintre client şi membrul echipei comune (conţinut, relaţie, ...)
zz Situaţie/condiţii (linişte – aglomeraţie/zgomot,...)
zz Interpretarea/experimentarea situaţiei (ameninţătoare,...)
81
Partea B
Discutarea problemei/cazului
Moderatorul îi întreabă pe participanţi dacă au indicii şi sugestii pentru rezolvarea eficientă a
problemei/cazului, pentru modificarea/îmbunătăţirea comportamentului său pentru schimbarea
B13 abordării problemei/cazului. Moderatorul va solicita argumente şi motive care să sprijine indiciile
şi sugestiile prezentate de participanţi. Apoi va verifica dacă clarificările sunt înţelese corect .
Alţi participanţi (incluzând persoana care a prezentat problema/cazul) vor fi invitaţi să vină
cu sugestii pentru gestionarea problemei sau cazului (posibil chiar împreună cu alţi colegi),
şiş a reflecte asupra sugestiilor şi indiciilor anterioare. Sugestiile prezentate sunt utile pentru
gestionarea problemei/cazului într-un mod mai eficient? Participanţii vor fi rugaţi, din nou, să
prezinte argumente pentru sugestiile lor. Persoana care a prezentat problema va fi întrebată
dacă una dintre sugestii este utilă pentru el/ea. Prin sumarizare şi prezentarea unor concluzii
preliminare, moderatorul va încerca să faciliteze un acord, bazat pe inputurile participanţilor.
Moderatorul, pe cât posibil, va folosi o abordare non-directiva, facilitând/sprijinind procesul,
sumarizând ce a fost spus mai degrabă decât prin formularea de propuneri noi. Dacă apar
diferenţe de opinii/puncte de vedere, este recomandată centrarea pe argumentele/motivele care
stau în spatele acestor diferenţe. Moderatorul trebuie să pună accentul pe obţinerea explicării
motivelor pentru care opiniile participanţilor diferă. Cea mai bună abordare pentru a face acest
lucru este aşa numita “abordare Socratica”, invitând/solicitând participanţii să îşi explice punctul
de vedere şi argumentele pentru care au o poziţie diferită decât alţi participanţi, fără a fi de partea
nimănui în discuţie. În cazuri foarte rare, când participanţii nu reuşesc să ajungă la o înţelegere
cu uşurinţă, moderatorul poate alege o abordare mai directivă, formulând el însuşi propuneri.
Când alege acesta alternativa va încerca pe cât posibil să construiască pe / să includă, să combine
şi să se refere explicit la inputurile oferite de participanţi.
Finalizarea discutării problemei/cazului

Pentru a încheia discutarea problemei/cazului, moderatorul va încerca să formuleze/să propună
un acord în ceea ce priveşte concluziile privind modul de gestionare a problemei/cazului. În
majoritatea cazurilor aceasta înseamnă mai degrabă sumarizarea rezultatelor discuţiei decât
formularea unei soluţii noi la problema/cazul prezentat. După cum a fost menţionat anterior, în
rare cazuri moderatorul va avea o atitudine mai directivă.
În final, pentru a încheia discutarea problemei/cazului, moderatorul va verifica cu participanţii

– şi în special cu cel care a prezentat problema/cazul – dacă rezultatul discuţiei este perceput ca
fiind util şi practicabil.
Finalizarea sesiunii de intervizare

La sfârşitul sesiunii de intervizare, moderatorul îi va ruga pe participanţi să evalueze procesul,
conţinutul şi rezultatele sesiunii. Întrebări generale vor fi:
zz A mers bine sesiunea:

Participanţii s-au simţit bine/le-a plăcut?
Au avut şansa să ofere suficient input?
Care au fost punctele bune şi mai puţin bune ale discuţiei ?
Alte remarci cu privire la inputurile/atitudinea participanţilor sau a moderatorului ?
zz Au învăţat participanţii din această sesiune?
zz Considera participanţii că rezultatul este util?
82
Partea B
Moderatorul îi va ruga participanţii să îşi explice/motiveze judecăţile.

Un aspect final poate fi identificarea temelor relevante pentru următoarea întâlnire de supervizare.
O opţiune de luat în considerare este producerea unor rapoarte scurte despre problemele/cazurile
prezentate şi soluţiile identificate. Acestea pot fi informaţii utile pentru alţi angajaţi. Pot fi utilizate şi
pentru trainingul angajaţilor. Utilizarea unui format standardizat (definirea conţinutului, structura şi
lungime) poate fi luată în considerare. Rapoartele vor trebui, desigur, anonimizate.
83
Partea C
Lucrul cu pacienţii
C I. Planificarea şi continuitatea îngrijirilor

Orientată spre Management)
C2. Standarde de externare pentru pacienţi şi aparţinătorii acestora
C3. Lista de verificare la externare
C II. Structura zilei
C4. Exemple de structurare a activităţilor zilnice

C5. Reguli de bază pentru grupuri - Handout pentru participanţi
C6. Cum să faci întâlnirea informativă de dimineaţa
C7. Cum să faci un forum al pacienţilor
C III. Abordări specifice: Lucrul…
C8. Cum să faci planificarea activităţii în grupuri

C9. Cum să faci activare comportamentală
C10. Evaluarea programului de activităţi săptămânal - Handout pentru pacienţi
C11. Cum să faci activare comportamentală - Handout pentru pacienţi
C12. Exemplu de listă cu activităţi plăcute - Handout pentru pacienţi
C13. Cum să faci gradarea sarcinilor/acţiunilor
C14. Cum să faci un grup de rezolvare de probleme
C15. Rezolvarea de probleme - Handout pentru pacienţi
C16. Cum să faci exersarea comportamentelor în terapia individuală
C17. Cum să faci trainingul abilitaţilor sociale în grup
C18. Lista orientativa cu abilitaţi sociale care pot fi antrenate în cadrul trainingului de
abilitaţi sociale prin jocul de rol
C19. Exemplu de instrucţiuni pentru trainingul unei abilitaţi specifice în cadrul unui grup
C20. Managementul Anxietăţii – Relaxare prin respiraţie
85
Partea C
C21. Cum să faci un grup de instruire pentru gătit

C22. Cum să faci un grup de instruire pentru spălat şi călcat rufe
C23. Cum să faci instruirea pentru cumpărături
C24. Cum antrenezi folosirea transportului public
medicale
C26. Cum să organizezi activităţi la nivel de secţie/spital
C27. Cum să organizezi activităţi recreaţionale
C28. Cum să faci un training de management al medicaţiei
C29. Cum să lucrezi cu membrii familiilor şi cu alte persoane relevante pentru pacienţi
C30. Cum să faci un grup de instruire pentru pregătirea externării
… cu mâinile si cu materialele
v. Manual 2
C IV. Situații complexe şi dificile
C31. Strategii de de-escaladare pentru situaţiile dificile

C32. Cum să faci vizite la domiciliu
86
Partea C
Introducere la partea C - Lucrul cu Pacienţii
După ce am prezentat în părţile anterioare câteva aspecte legate de atitudinile principiale actuale
din domeniul sănătăţii mintale (Partea A), precum şi un set de instrumente utile pentru eficientizarea
managementului şi lucrului în echipă (Partea B) vom aborda aici câteva aspecte practice pentru
“lucrul cu pacienţii”.
În prima secţiune sunt prezentate instrumente pentru planificarea şi coordonarea îngrijirilor

pacienţilor, care contribuie la asigurarea continuităţii îngrijirilor. Primil instrument (C1) poartă numele
de MONA (Management Oriented Needs Assesment / Evaluarea Nevoilor Orientată spre Management)
şi este deja utilizat în România (pentru detalii, vezi C1). Următoarele două instrumente (C2 şi C3) sunt
destinate pentru managementul externării, un proces esenţial la interfaţa dintre îngrijirile spitaliceşti
şi cele comunitare. Aceste instrumente prezintă pe scurt ceea ce nu trebuie să uităm atunci când
pacienţii sunt externaţi din spital şi urmează să se reîntoarcă în comunitate. Chiar dacă o parte din
activităţile prezentate aici nu pot fi implementate, este important să le avem în vedere ca şi posibile
obiective pentru dezvoltări ulterioare.
Următorul grup de instrumente prezintă aspecte de bază utile în lucrul cu pacienţii şi poartă denumirea
de “Structura zilei“. Se ştie că a structura activităţile zilnice are valoare terapeutică în sine şi este
recomandat să se încerce stabilirea unui program zilnic şi săptămânal pentru pacienţii din instituţii.
Depinde de abilităţile pacienţilor în ce tipuri de activităţi pot participa. Includem aici exemple pentru
cum poate fi structurată o zi şi o săptămână în spital, un exemplu din Austria şi unul din România (C4).
Adiţional, două instrumente prezintă instrucţiuni pentru organizarea a două tipuri de grupuri ce pot
fi dezvoltate în toate tipurile de spitale, un instrument pentru organizarea întâlnirilor informative de
dimineaţă (C6) şi un instrument pentru organizarea unui forum săptămânal al pacienţilor (C7). De
vreme ce majoritatea activităţilor recomandate sunt organizate în grupuri, am inclus în acest grup
de instrumente un handout pentru pacienţi ce prezintă reguli de comportament în cadrul grupurilor
(C5).
Următoarea secţiune conţine sugestii pentru modalităţi mai specifice de lucru cu pacienţii care pot
fi integrate în “Structura Zilei“ (v. C4) şi este organizată în patru părţi: “lucrul cu mintea” (abordări
cognitiv comportamentale; C8 – C19), “lucrul cu corpul” (relaxarea; C20), “lucrul cu situaţii cotidiene”
(activităţi ale vieţii de zi cu zi; C21-C30) şi “lucrul cu mâinile şi cu materialele” (terapie ocupaţionala >
această parte a fost dezvoltată ca un curs structurat care este reprezentat de Manualul 2).
Abordările cognitiv comportamentale adresează gestionarea unor situaţii de viaţă prin intermediul
a 3 tipuri de strategii: să fii activ (C8-C12), să rezolvi probleme (C13-C15) şi să înveţi abilităţi sociale
(C16-C19). Tehnicile de relaxare sunt prezentate ca o modalitate de management al anxietăţii (C20) şi,
în cele din urmă, o serie de activităţi ale vieţii de zi cu zi”, cum ar fi cumpărăturile, petrecerea timpului
liber, spălatul hainelor, etc. sunt prezentate în C21-C30. Aceste instrumente pot fi utilizate atât în
procesul de pregătire pentru externare a pacienţilor cât şi cu pacienţi care trăiesc deja în comunitate.
Ultima secţiune adresează gestionarea situaţiilor complexe şi dificile, în care pot fi aplicate cu succes
“tehnicile de de-escaladare” (C31) şi, de asemenea, situaţia particulară a “vizitelor la domiciliu” (C32).
87
Partea C
C I. Planificarea şi continuitatea îngrijirilor

C2. Standarde de externare pentru pacienţi şi aparţinătorii acestora
C3. Lista de verificare la externare
89
Partea C
MONA-R -
Management Oriented Needs Assessment (Evaluarea Nevoilor C1
MONA-R este un instrument pentru planificarea şi coordonarea îngrijirilor pentru echipă

multiprofesionala în contexte complexe
MONA cuprinde:
(1) Instrucţiuni pentru utilizare MONA-R
(2) Un caiet de lucru MONA-R
MONA a fost dezvoltată de:

M. Amering, H. Hofer, K. Luss, J. Windhaber, J. Wancata, H. Katschnig,
Clinica Universitară de Psihiatrie şi Psihoterapie şi
Institutul de Psihiatrie Socială Ludwig Boltzmann, Vienna (michaela.amering@meduniwien.ac.at)
MONA-R a fost tradusă şi adaptată de Ovidiu şi Roxana Mărginean, Fundaţia Caritabilă Orizonturi,
Câmpulung Moldovenesc (ovidiu.marginean@yahoo.com)
91
Partea C
(1) Instrucţiuni pentru utilizare MONA-R

C1
Ce este MONA?
MONA este un instrument de ajutor în muncă de 22 de pagini pentru structurarea asistenţei bolnavilor
psihici ce trăiesc în comunitate. Cu MONA, asistenţii/asistentele pot să constate nevoile pacienţilor
în domenii numeroase problematice şi de viaţă. Se stabilesc scopurile tratamentului precum şi un
plan de apreciere. Succesul masurilor poate fi controlat. MONA trebuie să simplifice munca. În special
într-o echipă este foarte de ajutor, ca prin intermediul MONA toţi angajaţii/toate angajatele pot avea
o privire de ansamblu rapidă asupra situaţiei actuale a asistentei. Denumirea engleza a fost aleasă
datorită unei mai bune posibilităţi de comunicare internaţională.
Orientarea de bază
MONA porneşte în primul rând de la nevoile pacientului/pacientei şi are în vedere toate aspectele
vieţii. Această orientare de bază a marcat forma şi conţinutul MONA.O asistentă orientată către nevoi
trebuie ca, prin analiza de ansamblu a diferitelor domenii ale vieţi, să creeze condiţiile ca pacienţii/
pacientele să îşi poată exterioriza nevoile. Nevoile exteriorizate de pacienţi/paciente trebuie
constatate şi pot fi apoi comparate cu scopurile şi posibilităţile asistenţilor/asistentelor. Cea mai
mare transparenta este indispensabilă pentru o asistentă „orientată către consumator”. Pentru toţi
cei implicaţi trebuie să devină clar, care sunt posibilităţile şi limitele unei situaţii de asistentă, înainte
de a putea începe o cooperare ale cărei rezultate sunt apoi evaluate în mod regulat şi măsurate în
funcţie de nevoile şi scopurile iniţiale.
Când şi în ce situaţii poate fi utilizat MONA?
MONA poate fi utilizat la începutul unei perioade de asistentă, dar şi în vederea clarificării situaţiei
într-un proces de asistenta ce există deja de mult timp. MONA poate fi utilizat corect numai pentru
episoade de asistentă în care pacienţii/pacientele trăiesc în principal în afara spitalului, respectiv se
pregătesc pentru a trăi în afara spitalului. MONA poate fi utilizat direct de către asistenţi/asistente cu
experienţa îndestulătoare fără şcolarizare. Pe următoarele pagini sunt explicaţi cei patru paşi de lucru
prevăzuţi de MONA. Foile de lucru necesare pentru aceştia sunt descrise pe paginile următoare.
Patru paşi de lucru
z constatarea nevoilor
z definirea scopurilor
z planul de asistenta
z controlul succesului
93
Partea C
Pasul 1
Constatarea nevoilor (foile de lucru C1-C13 în caietul de lucru)
C1 Ca un prim pas trebuie constatata situaţia pacienţilor/pacientelor în diferitele domenii ale vieţii
de zi cu zi. Nevoile şi scopurile formulate de pacienţi/paciente, precum şi scopurile văzute de
asistenţi/asistente trebuie notate pentru toate domeniile vieţii. Chiar dacă printre acestea se
numără şi simptome ale bolii pacientului şi combaterea acestora, ele reprezintă doar o parte din
spectrul total ale problemelor cotidiene posibile ale pacienţilor/pacientelor.
Clarificarea, reflectarea, sprijinul şi formarea în toate domeniile vieţii sociale trebuie să formeze
o parte importantă din situaţiile de asistenta pe termen lung. MONA ne ajuta să constatăm
problemele de zi cu zi în următoarele domenii, pentru început în aceeaşi măsură:
C1 - afecţiuni psihologice,
C2 - afecţiuni neurologice sau somatice
C3 - bani
C4 - munca
C5 - locuinţa
C6 - structura zilnică
C7 - gospodăria/rutina zilnică
C8 - reţeaua socială
C9 - comunicare
C10 - Aptitudini deosebite
C11 - Timpul liber
C12 - Aspecte juridice
C13 - tratament medicamentos şi nemedicamentos
Pasul 2
Definirea scopurilor şi dezvoltarea unui plan de asistenta (Fisa A2 din caietul de lucru)
Nevoile pacienţilor/pacientelor constatate trebuie să fie în sensul cel mai larg „realistice” şi să fie
comparate cu necesităţile, scopurile şi posibilităţile instituţiilor respectiv persoanelor asistente.
Prin acestea trebuie clarificat în ce domenii instituţia respectiv persoana asistenta este în măsură
să îi sprijine pe pacienţi/paciente cu privire la nevoile şi scopurile lor. De aceea este documentat în
MONA ce nevoi şi scopuri indica pacienţii/pacientele, ce scopuri sunt văzute de către profesionişti
din echipa multidisciplinara şi dacă exista concordanţa între acestea sau dacă aceasta poate fi
obţinută, sau dacă nu este posibilă.
Pasul 3
Planul de asistenta (Fisa B1 din caietul de lucru)
În acest pas se constată care dintre scopurile definite în pasul al doilea sunt preluate cu prioritate
într-un plan de asistentă. Se definesc scopurile pe termen lung şi cele pe termen scurt şi se
stabileşte un termen. Intervenţiile planificate se notează şi se constată dacă exista concordanţa
intre client/clienta şi echipa de asistenţă pentru intervenţie. Dacă anumite nevoi şi scopuri nu sunt
preluate (sau nu sunt încă preluate) în planul de asistenta se documentează motivele acestora.
94
Partea C
Pasul 4
Controlul succesului (Fisa B2 din Caietul de lucru)
Toţi paşii de lucru se documentează în MONA şi sunt astfel verificabili – în sensul asigurării
C1
calităţii. De asemenea, se promovează un control nemijlocit al succesului prin verificarea regulată
a îndeplinirii scopurilor concrete.
Ce este MONA-R?
MONA-R (varianta în romana) reprezintă o versiune adaptata a MONA de către Ovidiu Mărginean
şi Roxana Mărginean, pentru a fi mai bine adaptata nevoilor locale ale echipei CSM Câmpulung
Moldovenesc. MONA-R a fost utilizată în cadrul unui proiect pilot de înfiinţare a unei echipe mobile
la Câmpulung Moldovenesc şi a suferit o serie de modificări, pentru o mai bună coordonare a
activităţilor echipei. Pentru informaţii suplimentare despre instrumentul original MONA puteţi să
adresaţi întrebări Prof. Heinz Katschnig (heinz.katschnig@meduniwien.ac.at) iar pentru versiunea
adaptată, MONA-R puteţi să îl contactaţi pe Ovidiu Mărginean (ovidiu.marginean@yahoo.com).
95
Partea C
(2) Caiet de lucru MONA-R

C1
97
FundaĠia Caritabilă Orizonturi úi Centrul de Sănătate Mintală FIùA DE ASISTENğĂ A1
Câmpulung Moldovenesc: MONA versiune martie 2009 Număr:________/__________________
CNP: I__I__I__I__I__I__I__I__I__I__I__I__I__I C1
FIùĂ DE ASISTENğĂ
MEDICO – PSIHO – SOCIALĂ
BENEFICIAR:
Numele: Prenumele: Sex: F/M Vârsta:
Data naúterii: (A/L/Z) Stare civilă: BI/CI: Serie: Nr.:
Tipul asigurării de sănătate:
Date de contact
Domiciliul actual: Localitate: Strada: Nr.:
JudeĠ: Telefon: E-mail:
Reprezentant personal: Numele: Prenumele:

Adresa:
Telefon: E-mail: Calitatea:
Medicul de familie: Numele: Prenumele:

Adresa:
Telefon: E-mail: Asistent medical: Telefon:
Medic psihiatru curant: Numele: Prenumele:

Adresa:
Telefon: E-mail: Asistent medical: Telefon:
CAZ SESIZAT DE: Numele: Prenumele:

În calitate de: Caz sesizat prin (scrisoare medicală, ,Nr.: ____/_______
billet de externare etc.):
Diagnostic la sesizare: 1. F 4. Z
(CIM 10) 2. 5.
3. 6.
ECHIPA DE ASISTENğĂ: (a se evidenĠia responsabilul pentru evaluare)

Medic psihiatru: Psiholog:
Asistent social: Asistent medical:
Terapeut ocupaĠional:
ObservaĠii: (rezoluĠie sesizare caz: admis / în aúteptare / respins; data de începere a serviciilor de asistenĠă mobilă)

99
Partea C
FundaĠia Caritabilă Orizonturi úi Centrul de Sănătate Mintală MONA A2
Câmpulung Moldovenesc: MONA versiune martie 2009 Privire de ansamblu
a) Se identifică o c) A fost inclus scopul

Domeniu problemă? b) Scop în planul de asistenĠă? a)
C1 Beneficiar Profesionist da/nu
C1 Sănătate DA……….NU 0 = nici o
psihică problemă
o 1 = mai degrabă
o problemă
minoră
C2 AfecĠiuni DA……….NU 2 = mai degrabă
neurologice sau o o problemă
somatice majoră
C3 Bani DA……….NU
o
C4 Muncă DA……….NU b)
o 0 = nu s-a
formulat un scop
1 = există
C5 Timp liber DA……….NU concordanĠă
o pentru un scop
2 = scopul
C6 Structura zilnică DA……….NU beneficiarului nu
este acceptat de
o către
profesionist
C7 LocuinĠa DA……….NU 3 = scopul
o profesionistului
nu este acceptat
de către
C8 DA……….NU beneficiar
Autogospodărire o 4 = nu există
concordan-Ġă la
scopuri diferite
C9 ReĠeaua socială DA……….NU
o
C10 Comunicare DA……….NU c)
- dacă “da”, vă
o rugam marcaĠi
cu X
C11 Aptitudini DA……….NU - dacă “nu”, vă
deosebite o rugăm treceĠi
una din cifrele
C12 Aspecte DA……….NU următoare în
căsuĠă:
juridice o 1 = este deja
asistat de o altă
unitate
C13 Tratament DA……….NU 2 = nu există o
medicamentos úi posibilitate de
o asistenĠă în
nemedicamentos cadrul dat
DA……….NU 3 = nu este
o cunoscută o
intervenĠie
adecvată
DA……….NU
o
Prelucrat de: La data:___/___/_____ Beneficiar:………………………………..FA:………
100
FundaĠia Caritabilă Orizonturi úi Centrul de Sănătate Mintală PLAN DE ASISTENğĂ SCOPURI B1
Câmpulung Moldovenesc: MONA versiune martie 2009 PA
Beneficiar: Număr FA:……….. Echipa Comunitară: Centrul de Sănătate Mintală Câmpulung Moldovenesc Criterii de încetare a asistenĠei:
Nume úi prenume: Telefon: 0372 980 320 1. nu sunt semnificative simptomele psihotice
sau afective timp de 1 an, úi
Adresa: Pacient nou? DA / NU Nr. Revizuire:…………. 2. fără disfuncĠionalitate majoră în domenii
Telefon: Când a fost revizut planul? ____/_____/_______ (Z/L/A) precum úcoală/muncă, socializare úi auto-
Medic de familie: Diagnostic (CIM 10): îngrijire pentru 1 an în condiĠiile unui tratament
1. F 3. Z
minim,
Telefon: 2. F 4. Z 3. altele (specificate în contract).
Nevoi/ Scopuri/ Obiective ActivităĠi Responsabil
Profesioniútii Psihiatru: Psiholog: Asistent Social:

implicaĠi în asistenĠă Asistent Medical: Terapeut OcupaĠional: Alt profesionist:
PrezenĠi la úedinĠele Psihiatru: Psiholog: Asistent Social: Asistent Medical:
de planificare: Terapeut OcupaĠional: Pacient: AlĠii :
Planul de asistenĠă a fost discutat cu beneficiarul? DA/NU Beneficiarul a primit o copie a planului de asistenĠă? DA/NU Medicul de familie a primit o copie? DA/NU
Manager de caz (nume úi prenume): Telefon manager de caz:
…………………………………….
Profesia: Data următoarei
………………………………….. revizuiri: ___/____/_____ Semnătura
Manager de caz (semnătura): (Z/L/A) beneficiarului:……………….………………..
Partea C
101
C1
Partea C
FundaĠia Caritabilă Orizonturi úi Centrul de Sănătate Mintală ASISTENğĂ B2

Câmpulung Moldovenesc: MONA versiune martie 2009 EVALUARE / INTERVENğIE
Locul Concor-
Data IniĠiale
interven- Profesionist
Natura úi durata intervenĠiei danĠă ObservaĠii
(Z,L,A)
Ġiei da/nu
C1
Beneficiar:…………………………………………………… FA:…………………
102
Partea C
FundaĠia Caritabilă Orizonturi úi Centrul de Sănătate Mintală NEVOI / SCOPURI C1
Câmpulung Moldovenesc: MONA versiune martie 2009 SĂNĂTATE PSIHICĂ
ÎNAINTE: (istoric – vârsta de debut al afecĠiunilor psihice, evoluĠia problemelor de sănătate mintala până în prezent)
C1
Pericol pentru propria persoana?

Pericol pentru alte persoane?
SITUAğIE MOMENTANĂ: (GLDJQRVWLFLVWRULFXOWXOEXUăULLVWDWXVXOPLQWDOLQYHVWLJDĠLLSDUDFOLQLFHUHOHYDQWHUHFRPDQGăUL)
După părerea persoanei ce a verificat cazul, este capacitatea de discernământ puternic

limitată de afecĠiunile psihice? NU Ƒ DA Ƒ
Pericol pentru propria persoana?
Pericol pentru alte persoane?
PROBLEMĂ? Beneficiar Profesionist

QLFLRSUREOHPă PDLGHJUDEăRSUREOHPăPLQRUă ; PDLGHJUDEăRSUREOHPăPDMRUă
NEVOI / SCOPURI beneficiar:
SCOPURI profesionist:
Există concordanĠă: NU Ƒ DA Ƒ
Prelucrat de: La data:___/___/_____ Beneficiar:………………………... FA:………
103
Partea C
Câmpulung Moldovenesc: MONA versiune martie 2009 SĂNĂTATE NEUROLOGICĂ ùI SOMATICĂ
ÎNAINTE: diagnostice medicale; antecedente familiale úi personale relevante până în present;
C1
SITUAğIE MOMENTANĂ: diagnostice prezente, APARAT DIGESTIV (dentiĠie, greĠuri, dureri, meteorism, tulburări
investigaĠii paraclinice relevante, recomandări, stare de de tranzit intestinal-prezenĠa IncontinenĠei; se evaluează úi starea
sănătate pe aparate
de nutriĠie)………………………………………………………..………
TEGUMENTE ùI MUCOASE (prezenĠa ulcerului de decubit, ……………………………………………………………………………
plăgi etc.)………………………………………………………… …………………….………………………………………………………
………………………….………………………………………… …………………………………………………………………………….
…………………………………………………………………… APARAT UROGENITAL ( dureri, tulburări de micĠiune-prezenĠa
…………………………………………………………………… incontinenĠei urinare etc)………………………………………………..
APARAT LOCOMOTOR ( se evaluează úi mobilitatea úi …………………………………………..……………………………..….
tulburările de mers)……………………………………………... …………………………….………………………………………………
…………………………………………………………………… ……………………………………………………………………………
……………………………………………….…………………… ORGANE DE SIMğ ( auz, văz, gust, miros, simĠ tactil)……………
……………………………………..……………………………... ……………………………………………………………………………
APARAT RESPIRATOR (frecvenĠa respiratorie, tuse, ……………………………………………………………………………
expectoraĠie, dispnee etc)……………………………………… EXAMEN NEUROPSIHIC ( precizări privind reflexele, tulburări de
…............………………………………………………………… echilibru, prezenĠa deficitului motor úi senzorial, crize jacksoniene
…………………………………………………………………… etc)…………………………………………………………………………
APARAT CARDIOVASCULAR ( TA, AV, puls, dureri, dispnee, ………………………………………………………………………………
tulburări de ritm, edeme, tulburări circulatorii periferice ………………………………………………………………………………
etc.)……………………………………………………………… …………………….………………………………………………………
…………………………………………………………………… ………………………………………………………………………………
…………………………………………………………………… ………………………………………………………………………………
………………………………………………………………….... ………………………………………………………………………………

Prelucrat de: La data:___/___/_____ Beneficiar:……………………….. FA:………
104
Partea C
Câmpulung Moldovenesc: MONA versiune martie 2009 BANI
ÎNAINTE: durata úi mărimea venitului , salariu , datorii;
C1
SITUAğIE MOMENTANĂ: durata úi mărimea venitului, costuri fixe pe lună, datorii, credite, apacitatea de gestiune a
banilor, cine oferă sprijin pentru manipularea banilor, bunuri mobile úi imobile aflate în posesie;

Venitul actual ( cat, de unde):
Costuri fixe:
Datorii, credite:
Resurse( avere privată, prestaĠii sociale):
Manipularea banilor:
-independent: da nu
-ajutat de către.....................................................................................................................................................................
În cazul gestionării independente cheltuie: prea puĠini bani prea mulĠi bani greúit
În cazul gestionării independente nu are

probleme..........................................................................................................................................

105
Partea C
Câmpulung Moldovenesc: MONA versiune martie 2009 MUNCĂ
ÎNAINTE: stagiu militar, meserie învăĠată, studii , istoric profesional;
Stagiu militar : satisfăcut nesatisfăcut inapt NA

C1 Studii : ..............................................................................................................................................................................................
Meserie invăĠată : ............................................................................................................................................................................
Numărul locurilor de muncă de până acum :....................................................................................................................................
Ultima ocupaĠie : de la ....................................... până la................................................... unde.....................................................
SITUAğIE MOMENTANĂ: studii, meserie învăĠata, úomaj, concedii medicale, pensie, dificultăĠi în cadrul
muncii, certificat handicap;
Studii, calificări recente în muncă :…..........................................................................................................................................…
Status professional: Angajat ùomaj Pensie

Altele:………………………………………………………
- de când ...................................................... până când ……………………………........................................................................

descriere..........................................................................................................................................................................................
DificultăĠi în cadrul muncii:

……………………………………………………………………………………………………………………………………………………
…………………………………………………………………………………………….………………………………………………………
……………………………………………………………………………………………………………………………………………………
…………………………………………………………………………………………………………………………………………………….
Resurse financiare suplimentare ( calificări suplimentare, alte activităĠi ) : ………………………..................................................

.......................................................................................................................................................
.......................................................................................................................................................
......................................................................................................................................................
Concediu medical : de când............................................... până când.......................................................................................
anunĠat : da nu
nu a beneficiat de concediu medical

0 = nici o problemă ; 1 = mai degrabă o problemă minoră ; 2 = mai degrabă o problemă majoră
Prelucrat de: La data:___/___/_____ Beneficiar:……….……………….. FA:………
106
Partea C
Câmpulung Moldovenesc: MONA versiune martie 2009 TIMP LIBER
ÎNAINTE: DFWLYLWăĠLGHWLPSOLEHUvQDLQWHGHLPEROQăYLUHsport, muzică, literatură, artă, calculator/ internet, întâlniri
cu prietenii, dans, jocuri, animale, lucru manual, inactivitate );
C1
SITUAğIE MOMENTANA : activităĠi de timp liber (sport, muzică, literatură, artă, calculator/ internet, întâlniri cu
prietenii, dans, jocuri, animale, lucru manual, inactivitate etc.), noi activităĠi de timp liber, activităĠi evitate, dificultăĠi de
pertecere a timpului liber, locul de petrecere a activităĠilor;
Timpul liber este petrecut : în casă în afara casei
Parteneri de timp liber :
Pentru ce ar dori să folosească timpul liber mai mult :
De ce eúuează la punerea în practică :
Există activităĠi pe care le evită :

Prelucrat de: La data:___/___/_____ Beneficiar:…………………….. FA:………
107
Partea C
Câmpulung Moldovenesc: MONA versiune martie 2009 STRUCTURA ZILNICĂ
ÎNAINTE: configuraĠia activităĠii de zi cu zi, muncă renumerată sau nu, instituĠii implicate, implicare în comunitate, ajutor
pentru familie / rude
C1 Activitatea de zi cu zi ( ore pe zi, program de muncă) :

.....................................................................................................................................................................................................
....................................................................................................................................................................................................
InstituĠii implicate în structura zilnică ( centru de zi, alte instituĠii) : da nu
Denumire institutie :
Cate ore pe zi :
Cand a fost ultima data :
Alte activităĠi zilnice :

.....................................................................................................................................................................................................
Care : ..........................................................................................................................................................................................
Cate ore pe zi : .............................................................
SITUAğIE MOMENTANA : FRQILJXUDĠLD DFLYLWăĠLL GH ]L FX ]L vQ SUH]HQW PXQFă UHQXPHUDWă VDX QX LQVWLWXĠLL LPSOLFDWH
LPSOLFDUHvQFRPXQLWDWHDMXWRUSHQWUXIDPLOLHUXGHFHWHUPHQHUHJXODWHH[LVWă
Programul activităĠii de zi cu zi :
.....................................................................................................................................................................................................
.....................................................................................................................................................................................................
.....................................................................................................................................................................................................
....................................................................................................................................................................................................
Munca este remunerată : da nu
De către cine : ….........................................................................................................................................................................
În cuantum de : .............................................................
Ce termene regulate există ( ce face în mod regulat zilnic, săptămânal sau lunar ) :
.....................................................................................................................................................................................................
.....................................................................................................................................................................................................
.....................................................................................................................................................................................................
Are activităĠi prin care se implică în viaĠa comunităĠii: da nu

Acestea sunt : .............................................................................................................................................................................
.....................................................................................................................................................................................................
....................................................................................................................................................................................................
Are activităĠi împreună cu familia : da nu
Acestea sunt : .......................................................................................................................................................................
.....................................................................................................................................................................................................
.....................................................................................................................................................................................................

108
Partea C
Câmpulung Moldovenesc: MONA versiune martie 2009 LOCUINğA
ÎNAINTE: ORFXO QDúWHULL VFKLPEăUL DOH GRPLFLOLXOXL FX FLQH ORFXLD WLPS SHWUHFXW vQ FăPLQH GH FRSLL VLVDX FHQWUH GH
UHDELOLWDUHFRPXQLWăĠLWHUDSHXWLFHSHULRDGHOXQJLvQVSLWDOHGHSVLKLDWULHSHULRDGHIDUăGRPLFLXOLXVLWXDĠLHORFDWLYăvQWUHFXW
WLSORFXLQĠăFRPSXVăGLQvQFăO]LUHDSăFRQGLĠLLGHORFXLWGRWăULFRVWXULvQWUHĠLQHUHVXEYHQĠLL
C1
SITUAğIE MOMENTANA :VLWXDĠLHORFDWLYăvQSUH]HQWWLSORFXLQĠăFRPSXVăGLQvQFăO]LUHDSăFRQGLĠLLGHORFXLW

GRWăULFRVWXULvQWUHĠLQHUHVXEYHQĠLL
SituaĠie locativă în prezent : locuinĠă proprie chirie locuinĠă socială altele

………………………….
LocuinĠa este compusă din :

........................................................................................................................................................................................................
........................................................................................................................................................................................................
........................................................................................................................................................................................................
LocuinĠa are facilităĠi : - apă curentă da nu ObservaĠii:………………………………….. ………………

- căldură da nu Forma de încălzire …………………………………………...
- dotări
........................................................................................................................................................................................................
........................................................................................................................................................................................................
- igiena ......................................................................menĠinută de către ….............................................
Cu cine mai locuieúte :
Ce costuri îi revin persoanei în cauză ( chirie, curent electric, etc) :
Resurse existente ( alte locuinĠe, se află pe listă de aúteptare pentru o locuinĠă socială) :

109
Partea C
Câmpulung Moldovenesc: MONA versiune martie 2009 AUTOGOSPODĂRIRE
ÎNAINTE: abilităĠile clientului de a se gospodări inainte de imbolnavire ( singur sau ajutat de altcineva), dificultatile pe care le
avea in autogospodarire
C1
SITUAğIE MOMENTANA : abilităĠile clientului de a se gospodări (cumpărături, gătit, ordine, curăĠenie, spălat rufe,
plătit facturi, reparaĠii, deplasare) úi de a-úi asigura igiena personală; Evaluarea gradului de dependenĠă; persoanele care-i
oferă susĠinere.
Se gospodăreúte singur/ă sau ajutat/ă de alcineva :
Ce treburi gospodareúti faceĠi :

pot fac ajut
x cumpărături { { { ……………………………………………………..
x gătit { { { …………………………………………….………..
x ordine { { { ……………………………………………………..
x curăĠenie { { { ……………………………………………….……..
x spălat rufe { { { ……………………………………………….……..
x plătit facturi { { { ………………………………………………….…..
x reparaĠii { { { ……………………………………………………..
x deplasări personale { { { ……………………………………………………...
Are dificultăĠi cu igiena corporală : nu

nu se spală în mod regulat ………………………………………………………..
nu se spală pe dinĠi ………………………………………………………..
nu îúi schimbă în mod regulat lenjeria …………………………………………………………
Cine îl ajută în activităĠile de autogospodărire :

.......................................................................................................................................................................................................

Prelucrat de: La data:___/___/_____ Beneficiar:………….………….. FA:………
110
Partea C
Câmpulung Moldovenesc: MONA versiune martie 2009 REğEAUA SOCIALĂ
ÎNAINTE: situaĠia familială (copii, fraĠi úi surori) în copilărie, úcoală, adolescenĠă; relaĠia cu rudele; evenimente importante(
relatii conflictuale, relatii de prietenie, relatii amoroase, implicare in viata familiala si comunitara )
C1
SITUAğIE MOMENTANA : situaĠia familială (copii, fraĠi úi surori) prezentă, relaĠia cu rudele; cu cine locuieúte, cu
cine are contacte dese, cui oferă sprijin, relaĠii conflictuale (pierdute din cauza divergenĠelor); relaĠii amoroase, implicarea în
reĠeaua comunitară úi familială;
Cu cine locuieúte :
........................................................................................................................................................................................................
Cu cine interacĠionează des ( famile proprie, famile extinsă, vecini, colegi de serviciu, alte persoane ) :
........................................................................................................................................................................................................
Cine este persoana pe care o contactează daca are o problemă gravă de boala sau de o alta natură :
........................................................................................................................................................................................................
Cui oferă ajutor :
........................................................................................................................................................................................................
Pe cine invită la el acasă :
........................................................................................................................................................................................................
La cine merge în vizită :
........................................................................................................................................................................................................
Există persoane cu care a rupt relaĠiile sau are conflicte in prezent? Cine sunt acele persoane :
........................................................................................................................................................................................................
Are o relaĠie amoroasă în prezent :
........................................................................................................................................................................... ......................

111
Partea C
Câmpulung Moldovenesc: MONA versiune martie 2009 COMUNICARE
ÎNAINTE: a fost o persoană căreia îi făcea plăcere să discute cu alĠi oameni úi să aibă companie sau mai degrabă un singuratic?
C1
SITUAğIE MOMENTANA : abilităĠi de comunicare existente, dificultăĠile în comunicare; conflicte úi certuri; impactul
tulburării psihice asupra comunicării.
În prezent are dificultăĠi să stabilească contacte cu alĠi oameni : da nu
Are dificultăĠi de comunicare cu persoane ca :

.................................................................................................................................................................................................................
Are persoane cu care se cearta in mod repetat in prezent : da nu

Dacă da, cine sunt acestea :
.................................................................................................................................................................................................................
Are greutăĠi în ceea ce priveúte :
- iniĠierea úi menĠinerea contactului vizual da ........................................................................................ nu
- poziĠia corpului da ........................................................................................ nu
- exprimarea spontană da ........................................................................................ nu
-gestica da ........................................................................................ nu
-mimica da ......................................................................................... nu
-abilitatea de a exprima opinii da ........................................................................................ nu
- …………………………………..
-……………………………………
-……………………………………

Prelucrat de: La data:___/___/_____ Beneficiar:………….……………….. FA:………
112
Partea C
C1
113
Partea C
Câmpulung Moldovenesc: MONA versiune martie 2009 ASPECTE JURIDICE
SituaĠia din punct de vedere al asigurărilor sociale ( úomaj, pensie, contract de munca în vigoare, instituĠia de asigurari sociale)
; curatelă; procese juridice în derulare.
Asigurare socială úi medicală prin :

C1 neasigurat úomaj contract de muncă
pensie coasigurat plăteúte singur asigurarea
altele:………………………………………..
Are procese juridice în derulare (permis auto, evacuare, plângere): da nu
Are curatelă : da nu
Dacă da, pentru ce domenii :
-financiare ( venit sau avere)

-reprezentare fată de partenerii contractuali privaĠi
-reprezentare fată de autoritati
-nevoi medicale
-pentru toate domeniile enumerate
Curator
Nume úi prenume................................................................Adresa : ...............................................................................................
Gradul de rudenie ................................................................Numar de telefon : …………...………………………………………….
Pacient internat
- Internare la cerere (cu plată) : da nu ; - Trimitere : da nu - de către cine:..................................
- Internare în urgenĠă (cu ambulanĠa, poliĠia) : da nu; - Internare nevoluntară: da nu
Motivele internarii : ...........................................................................................................................................................................

Numele úi numarul de telefon al avocatului pacientului (daca există) :.............................................................................................
..........................................................................................................................................................................................................

Prelucrat de: La data:___/___/_____ Beneficiar:………….…………….. FA:………
114
Partea C
Câmpulung Moldovenesc: MONA versiune martie 2009 TRATAMENT MEDICAMENTOS ùI TERAPIE
INAINTE: tratamente anterioare; tratamente cu efecte pozitive úi reacĠii adverse; alergii; tratamente contraindicate
Tratamente medicamentoase anterioare: …....................................................................................................................................

..........................................................................................................................................................................................................
Tratament terapeutic anterior:...........................................................................................................................................................
Tratamente contraindicate:……….....................................................................................................................................................
C1
Tratamente cu efecte pozitive: …………..........................................................................................................................................
Alergic la:…...................................................................................................................................................................................
SITUATIA MOMENTANA: schema actuală de tratament; responsabilul pentru tratament; alte modalităĠi de tratament
utilizate
Schema actuală de tratament este:

..........................................................................................................................................................................................................
..........................................................................................................................................................................................................
..........................................................................................................................................................................................................
Pacientul ia medicamentele conform schemei: da nu
Declară că medicamentele îi sunt de ajutor: da nu
Au medicamentele efecte nedorite: da nu

Dacă da, care sunt acestea:
..........................................................................................................................................................................................................
Cine este îi prezent responsabil de tratamentul medicamentos? (medic)……………………………………………………….………
Primeste ajutor terapeutic din alta parte: da nu

Daca da, este de ajutor terapia:
..........................................................................................................................................................................................................
TERAPEUğI:
Nume si prenume Profesie InstituĠie
Nume si prenume Profesie InstituĠie
{.............................................................................................................{.......................................................................................
{.............................................................................................................{......................................................................................
{.............................................................................................................{.......................................................................................

115
Partea C
Câmpulung Moldovenesc: MONA versiune martie 2009 TRATAMENTE PRECEDENTE
Internări anterioare
(pornind înapoi de la situaĠia actuală) Apreciere # *
Reprezentant instituĠie (nume úi profesie): De la – pînă la Repre- Benefi- AparĠină-
C1 zentant ciar tor
MedicaĠie: (denumire comercială, doza

administrare)
Psihoterapie: (care?)
Alte forme de terapie:
# apreciere: ++,+ efect pozitiv / --,- efect negativ / 0 nici un efect

* a se numerota precizările speciale úi a se indica cu numere pe verso
Prelucrat de: La data:___/___/_____ Beneficiar:……….……………….. FA:………
116
Partea C
Standarde de externare pentru pacienţi şi

aparţinătorii acestora C2
Pacienţii externaţi din spital (şi aparţinătorii lor) au dreptul
z Să fie informaţi la timp (cel mai târziu cu o săptămână înainte de externare) cu privire la data
externării planificată.
z Să fie implicaţi în luarea deciziei cu privire la data externării.
z Să fie informaţi despre criteriile relevante pentru externare.
z Să fie informaţi complet cu privire la diagnostic, evaluarea sănătăţii lor şi a nevoilor sociale în
perioada de pregătire a externării.
z Să fie în totalitate implicaţi în planificarea propriului proces de externare împreună cu o
persoană din familie, un îngrijitor sau un prieten apropiat (în funcţie de situaţie).
z Ca planul de externare să-nceapă la internare sau înainte de internare, unde este posibil
z Să discute situaţia casnică, organizarea unei zile, ocupaţie, timp liber şi interacţiuni sociale
z Să obţină informaţii despre medicamentele prescrise (efecte, doza, …), complicaţii posibile,
prevenirea recăderilor, sfaturi cu privire la comportament, …
z Să ştie ce pot să facă şi cu cine să ia legătura (inclusive în weekend şi noaptea) dacă se agravează
starea lor
z Să se simtă pregătiţi pentru externare
z Să ştie cum se va desfăşura procesul de externare
z Să fie informaţi cu privire la serviciile disponibile în comunitate, relevante pentru îngrijirea lor.
z Să fie informaţi cu privire la posibilităţile de spitalizare de scurtă durată sau de lungă durată sau
îngrijire rezidenţială, inclusiv cu privire la implicaţiile financiare asociate fiecărui tip de îngrijire.
z Să li se ofere un număr de contact de unde pot să primească ajutor sau sfat cu privire la externare.
z Să li se ofere o foaie de externare clara, inteligibila care să detalieze serviciile de suport asigurate
(unde este cazul).
z Să primească informaţii complete cu privire la criteriile de eligibilitate pentru îngrijire continua.
z Să fie disponibilă echipa implicată în procesul de externare pentru a oferi sprijin şi sfaturi
pacienţilor, aparţinătorilor şi asociaţiilor voluntare
z Să fie informaţi despre dreptul de a desemna un reprezentant personal
Acţiuni necesare în timpul procesului de externare
z Pacientul şi aparţinătorul/aparţinătorii sunt informaţi atât verbal cât şi în scris despre detalii
privind date de contact şi alte informaţii relevante despre tratament şi îngrijire, într-un limbaj
adecvat astfel încât aceştia să-nţeleagă.
z Un “coordonator al îngrijirilor la nivelul secţiei” este disponibil să coordoneze planificarea
procesului de externare. El/ea este o persoană cheie de contact pentru aparţinător/aparţinători
pentru a afla care este planul de externare.
z Aparţinătorul trebuie informat şi sfătuit cu privire la dreptul unei evaluări proprii, dacă pacientul
nu vrea ca el să fie implicat sau să aibă informaţii despre îngrijirea lui.
z Pacientul şi aparţinătorul trebuie consultat în ce priveşte decizia de a implica serviciile sociale
117
Partea C
z Serviciile sociale sunt informate; sunt necesare evaluări

z Vor fi evaluări ale pacientului cât şi evaluări ale aparţinătorului
z Este stabilit un plan de îngrijire în care se precizează ce servicii vor fi oferite
C2 z Se va face şi o evaluare financiară pentru a determina costurile serviciilor.
z Planul de îngrijire este implementat.
z Unde este posibil şi rezonabil sunt planificate şi organizate vizite acasă împreună cu
pacientul înainte de externare
z Unde este posibil şi rezonabil pacienţii sunt lăsaţi acasă pentru o zi sau un weekend.
z Îngrijirea după externare a fost organizată în timp şi o relaţie personală a fost stabilită intre
pacient şi servicii sociale şi de sănătate care vor asigura îngrijirea de după externare.
Acţiuni necesare în ziua externării
z Toate lucrurile personale sunt înmânate

z Dacă se solicita, se va organiza transport adecvat
z Pacientul este văzut personal de coordonatorul de îngrijire şi ceilalţi membri ai echipei.
z Atât pacientul cât şi aparţinătorul trebuie să primească o copie a planului de îngrijire
z Pacientul şi aparţinătorul/aparţinătorii lui sunt corect informaţi cu privire la timpul, locul şi
persoanele implicate în procesul de îngrijire de după externare.
z În 24 de ore de la externare medicul de familie al pacientului va primi o foaie de externare
a pacientului.
z Aparţinătorul/aparţinătorii trebuie informaţi despre programul de îngrijire ulterior
externării, cum ar fi programări la spital sau detalii cu privire la persoana de contact în cazul
apariţiei unor dificultăţi.
z Medicamentele şi orice echipament necesar trebui înmânat pacientului împreună cu
instrucţiuni de utilizare
z Orice serviciu la domiciliu care este necesar va trebui să-nceapă din ziua externării
z O “camera de externare” (sau un spaţiu similar) trebuie să fie disponibil pentru a fi folosit în
spital în timp ce se aşteaptă după transport, medicamente, etc.
118
Partea C
Lista de verificare la externare

C3
Aceasta este o listă cu sarcini importante care trebuie să fie completată cu suficient timp înainte de
externare. Se recomandă ca sarcinile descrise să fie completate cu 48 de ore înainte de externare.
Realizat de Data/
Sarcina
(observaĠii) semnătura
Sfaturi scrise úi verbale sunt oferite pacientului
Îngrijirea pacientului este discutata cu

familia/aparĠinătorul
Sfătuirea familiei/ aparĠinătorului cu privire la data
externării
Fisa de externare este completată úi semnata
Scrisoarea către medicul de familie este redactata

Scrisoarea către medicul de familie este trimisă prin fax
sau prin mail
Transportului este asigurat (Personal? De către spital?)
Confirmarea pregătirii echipamentului pentru acasă
(exemplu: dispenser pentru medicamente)
Oferirea de instrucĠiuni beneficiarilor si aparĠinătorilor
pentru utilizarea echipamentului primit
Informarea familiei să aducă haine pentru pacient (cu
care să meargă acasă)
Cheile casei?
Căldura pornita?
Mâncare asigurată?
Discutarea instrucĠiunilor privind medicaĠia cu pacientul
úi/sau aparĠinătorul
Pregătirea reĠetelor (Compensate?)
Informarea serviciilor comunitare (de exemplu: CSM)
Stabilirea unei programări cu psihiatrul din
ambulator/CSM
Confirmarea transportului
119
Partea C
C II. Structura zilei
C4. Exemple de structurare a activităţilor zilnice

C5. Reguli de bază pentru grupuri - Handout pentru participanţi
C6. Cum să faci întâlnirea informativa de dimineaţa
C7. Cum să faci un forum al pacienţilor
121
C4
2 exemple de structurare a activităĠilor zilnice
1. Orar săptămînal pentru pacienĠi într-o sectie de psihiatrie din Viena
Luni Mar‫܊‬i Mirecuri Joi Vineri
07.45-08.05 Terapie prin mi‫ڍ‬care Terapie prin mi‫ڍ‬care Terapie prin mi‫ڍ‬care Terapie prin mi‫ڍ‬care
08.05-08.30 Mic dejun Mic dejun Mic dejun Mic dejun Mic dejun
08.30-08.40 Medica‫ڏ‬ie Medica‫ڏ‬ie Medica‫ڏ‬ie Medica‫ڏ‬ie Medica‫ڏ‬ie
09.00-09.15 Întâlnirea informativa
Întâlnirea informativa Întâlnirea informativa Întâlnirea informativa Întâlnirea informativa de
de dimineaĠa - grupa
de dimineaĠa - grupa de dimineaĠa cu de dimineaĠa – grupa dimineaĠa – grupa ro‫ڍ‬ie
albastră
ro‫ڍ‬ie ambele grupe albastră
08.30-09.55 Ergoterapie – grupa Ergoterapie – grupa Ergoterapie – grupa Ergoterapie – grupa Ergoterapie – grupa
ro‫ڍ‬ie albastră ro‫ڍ‬ie ‫ڍ‬i albastră ro‫ڍ‬ie albastră
10.00-11.30 Grup de discu‫ڏ‬ii Grup de Training de abilită‫ڏ‬i Grup de Intalnire a asistentelor
anxietate/tulburări anxietate/tulburări medicale cu pacientii
obsesiv-compulsive obsesiv-compulsive pentru discutarea aspectelor
organizatorice
(11.00-11.30)
11.40-12.00 Terapie prin relaxare Terapie prin relaxare
12.00-13.00 Prînz / medica‫ڏ‬ie Prînz / medica‫ڏ‬ie Prînz / medica‫ڏ‬ie Prînz / medica‫ڏ‬ie Prînz / medica‫ڏ‬ie
13.00-13.30 Gimnastică pentru Gimnastică pentru Gimnastică pentru coloană
coloană coloană
14.00-15.30 Terapie cognitivă Training de competen‫ڏ‬e Grup de discu‫ڏ‬ii Terapie cognitivă
sociale
17.30 Cină Cină Cină Cină Cină

21.00 Medica‫ڏ‬ie Medica‫ڏ‬ie Medica‫ڏ‬ie Medica‫ڏ‬ie Medica‫ڏ‬ie
22.30 Stingerea Stingerea Stingerea Stingerea Stingerea
Terapiile individuale, consultaЮiile medicale Ьi alte oferte terapeutice se programează individual

Partea C
123
C4
C4
124
C4
2. Planificarea săptămânală a activităĠilor de grup în spitalul de psihiatrie Câmpulung Moldovenesc
Partea C
Luni MarЮi Mirecuri Joi Vineri

9.30- Grup de planificare a Grup de planificare a Grup de planificare a Grup de planificare a Grup de planificare a
11.00 activităĠilor cu activităĠilor cu pacienĠii activităĠilor cu pacienĠii activităĠilor cu pacienĠii nou activităĠilor cu pacienĠii nou
pacienĠii nou internaĠi nou internaĠi nou internaĠi internaĠi internaĠi
2 grupuri paralele de
psihoterapie
(9.00 – 11.00)
11.00- Consiliere de grup 2 grupuri paralele de Consiliere de grup pentru Consiliere de grup pentru
13.00 pentru persoanele cu psihoterapie persoanele cu probleme persoanele cu probleme
probleme legate de legate de consumul de legate de consumul de alcool
consumul de alcool alcool
12.00- Grup discuĠie referitor Grup discuĠie referitor la Grup discuĠie referitor la Grup discuĠie referitor la Grup discuĠie referitor la
13.00 la problemele de problemele de sănătate problemele de sănătate problemele de sănătate problemele de sănătate
sănătate somatica somatica somatica somatica somatica
14.30- Training de relaxare Training de relaxare Grup de antrenare a
16.00 abilitaĠilor sociale úi
dezvoltarea coeziunii
grupului
(14.30-15.30)
16.00- Grup de informare Grup de informare cu Antrenare abilitaĠi sociale
18.00 referitor la activităĠi privire la medicaĠie úi rezolvare de probleme
sanogene (16.00-17.00)
Partea C
Reguli de bază pentru grupuri - Handout pentru participanţi

C5
Pentru ca un grup să fie eficient, angajamentul tău cu privire la următoarele reguli este esenţial:
z Sesiunile de grup sunt confidenţiale. Tu, alţi membri şi liderii de grup sunteţi obligaţi din punct
de vedere etic şi legal să păstraţi confidenţialitatea, în ceea ce priveşte conţinutul sesiunilor de
grup.
z Ai dreptul să vorbeşti, dar deasemenea ai dreptul să nu spui nimic.
z Dacă critici, fii specific, nu devaloriza întreaga persoană.
z Dacă lipseşti de la o sesiune, te rog informează unul din liderii grupului.
z Deoarece este dificil să începi o sesiune fără toţi membri prezenţi, te rog să fii prompt.
z Dacă decizi să părăseşti grupul, vom cere să participi la o ultimă sesiune şi să îţi iei rămas bun.
z Respectul reciproc este esenţial pentru a menţine siguranţa grupului. Este bine să nu fii de
acord cu ceilalţi, dar nu este bine să tratezi nerespectuos un alt membru al grupului.
125
Partea C
Cum să faci întâlnirea informativă de dimineaţă

C6
Un element important în structurarea timpului pacienţilor din serviciile spitaliceşti îl reprezintă

întâlnirea informativa de dimineaţă. Aceasta facilitează procesul de motivare a pacienţilor pentru
activitate şi reprezintă o “aterizare lina” în programul zilnic de activităţi.
z Context: Spital
z Profesie: orice profesionist care lucrează în secţie poate coordona această activitate
z Timp: 30 – 60 minute în fiecare zi
z Număr de participanţi: este recomandat ca întreaga secţie să participe la această întâlnire (cu
excepţia pacienţilor care sunt nevoiţi să rămână în pat). Dacă acest lucru nu este posibil (număr
prea mare de pacienţi în acelaşi timp în secţie, indisponibilitatea unui spaţiu adecvat pentru
toţi pacienţii, etc.) este posibilă împărţirea secţiei în două grupe şi alternarea acestora (vezi C4,
exemplul 1 pentru detalii). Chiar şi în acest ultim caz, cel puţin o întâlnire pe săptămână cu toţi
pacienţii din secţie este dezirabilă.
z Scopuri:
Obţinerea de informaţii referitoare la dispoziţia, somnul şi îngrijorările pacienţilor

Planificarea activităţilor pacienţilor pentru ziua în curs
z Sugestii pentru întrebări:
„Cum aţi dormit peste noapte?“

“Cum vă simţiţi azi?”
„Ce planuri aveţi pentru azi?“
127
Partea C
Partea C
Cum să faci un forum al pacienţilor

C7
S-a dovedit a fi utilă în instituţii organizarea unor întâlniri a tuturor pacienţilor pentru a discuta
probleme generale ale secţiei, o dată pe săptămâna.
z Context: spital
z Profesie: poate fi realizată de medici, asistente medicale, psihologi, psihoterapeuţi
z Timp: 1h/săptămâna
z Membrii: toţi pacienţii din secţie
z Scopuri:
Obţinerea de informaţii despre atmosfera din secţie, probleme cu structura zilnică pe

secţie, discutarea activităţilor din weekend şi a ieşirilor, întrebări generale, etc.
Oferirea/transmiterea de informaţii din partea spitalului/a secţiei către pacienţi
Opţional, pot şi discutate aspecte legate de medicaţie, de planificarea activităţilor pentru
weekend, etc.
În funcţie de posibilităţi şi necesităţi, poate şi combinat cu întâlnirea informativa de
dimineaţa (Profesie: medici şi asistenţi medicali)
z Sugestii pentru întrebări:
„Cum ţi-a fost săptămâna?“,

„Ce a fost important pentru tine?“
„Ce planuri ai pentru weekend?“,
„Ce activităţi poţi să planifici?“
„Sunt probleme în secţie pe care doreşti să le adresezi?“,
„Ai nevoie de informaţii referitoare la activităţile care au loc în secţie?“,
“Sunt întrebări sau probleme legate de structura zilei?“
129
Partea C
C III. Abordări specifice - Lucrul…
C8. Cum să faci planificarea activităţii în grupuri

C9. Cum să faci activare comportamentală
C10. Evaluarea programului de activităţi săptămânal - Handout pentru pacienţi
C11. Cum să faci activare comportamentală - Handout pentru pacienţi
C12. Exemplu de listă cu activităţi plăcute - Handout pentru pacienţi
C13. Cum să faci gradarea sarcinilor/acţiunilor
C14. Cum să faci un grup de rezolvare de probleme
C15. Rezolvarea de probleme - Handout pentru pacienţi
C16. Cum să faci exersarea comportamentelor în terapia individuală
C17. Cum să faci trainingul abilitaţilor sociale în grup
C18. Lista orientativa cu abilitaţi sociale care pot fi antrenate în cadrul trainingului
de abilitaţi sociale prin jocul de rol
C19. Exemplu de instrucţiuni pentru trainingul unei abilitaţi specifice în cadrul unui
grup
C20. Managementul Anxietăţii – Relaxare prin respiraţie
C21. Cum să faci un grup de instruire pentru gătit

C22. Cum să faci un grup de instruire pentru spălat şi călcat rufe
C23. Cum să faci instruirea pentru cumpărături
C24. Cum antrenezi folosirea transportului public
medicale
C26. Cum să organizezi activităţi la nivel de secţie/spital
C27. Cum să organizezi activităţi recreaţionale
C28. Cum să faci un training de management al medicaţiei
C29. Cum să lucrezi cu membrii familiilor şi cu alte persoane relevante pentru pacienţi
C30. Cum să faci un grup de instruire pentru pregătirea externării
… cu mâinile si cu materialele
v. Manual 2
131
Partea C
Cum să faci planificarea activităţii în grupuri

C8
Când folosim planificarea activităţii în grupuri?
z Când oboseala şi anhedonia progresează până la punctul în care pacienţii se simt epuizaţi şi nu
mai simt plăcere deloc sau foarte puţin ei pot beneficia din planificarea unei activităţi.
z Aceasta metodă comportamentala sistematica este des utilizată în terapia cognitiv
comportamentala pentru a reactiva oamenii şi a-i ajuta să găsească moduri de creştere a
interesului pentru viaţă.
z Planificarea activităţii este cel mai des folosită cu pacienţi care au depresie moderata sau severă.
z Deasemenea se poate utiliza şi în tratamentul altor pacienţi care au dificultăţi în organizarea
unei zile sau implicarea în activităţi productive.
z Planificarea activităţii se centrează pe evaluarea activităţii şi creşterea placerii şi a controlului.
Evaluarea activităţii – primul pas
z Pentru ca pacienţii depresivi au tendinţa să acorde o atenţie scăzută experienţelor pozitive, să

amplifice percepţiile negative şi să se centreze mai mult asupra eşecului decât asupra succesului,
rapoartele personale s-ar putea să fie mai puţin precise decât o situaţie a activităţilor pentru o
săptămână, intre şedinţele de terapie. Formularul de planificare a activităţii săptămânale poate
fi folosit ca tema dar va trebui început într-o sesiune pentru a fi sigur că pacientul înţelege
conceptele.
z Începând cu prima zi de terapie, cere-i pacientului să completeze activităţile sale pentru fiecare
perioada de timp înainte de sesiunea de terapie.
z Încurajează-l să scrie activităţile care le-a desfăşurat indiferent cât de banale sunt. Spre exemplu,
activităţile ar putea include dus, îmbrăcat, mâncat, călătorit, vorbitul la telefon sau personal cu
ceilalţi, dormitul sau privitul la televizor.
z Dacă pacientul are lipsa accentuată de energie sau probleme de concentrare semnificative s-ar
putea să fie mai bine să completeze programul doar pentru o zi sau chiar o parte din zi. Aplicaţii
ale planificării activităţi în spital cuprind cel mai adesea o planificare a activităţilor zilnice şi nu
o planificare săptămânală.
Întrebări orientative pentru monitorizarea activităţii
z Sunt unele perioade de timp când pacientul simte plăcere?

z Ce tip de activităţi par să-i facă plăcere?
z Aceste activităţi care-I fac plăcere pot fi repetate şi într-o altă zi?
z Ce activităţi îi oferă pacientului setimentul de împlinire?
z Acest tip de activităţi pot fi planificate şi în alte zile?
z Sunt anumite perioade din zi în care plăcerea sau controlul par să fie scăzute?
z Ce se poate face pentru a îmbunătăţi paternurile de activitate în acele perioade din zi?
z Sunt evaluările mai mari pentru activităţile care implica alţi oameni? Dacă da, contactul social
poate fi mărit?
z Ce activităţi pe care le desfăşura pacientul în trecut au fost reduse sau nu le mai face deloc?
133
Partea C
z Exista posibilitatea de a trezi din nou interesul pentru aceste activităţi?

z Exista activităţi (de ex., sport, muzica, implicare spirituală, arta, meşteşug, citit, muncă
voluntară, gătit) pe care pacientul le ignoră dar care s-ar putea să fie interesante pentru el?
C8 Este deschis să completeze planificarea săptămânală cu activităţi noi, diferite?
Creşterea Controlului şi a Plăcerii
z Dacă ai identificat că există deficite în ceea ce priveşte a experimenta plăcerea sau controlul
în viaţa de zi cu zi a unui pacient, poţi să-l ajuţi să facă îmbunătăţiri prin planificarea de
activităţi intre sesiuni, care-l fac să se simtă bine.
z Începe prin a genera o listă de activităţi plăcute.
z Include şi activităţile din exerciţiul de monitorizare care sunt evaluate ca fiind cele mai
plăcute.
z Deasemenea foloseşte brainstorming-ul cu pacientul pentru a obţine idei noi care merita
încercate.
z Apoi colaborând determinaţi ce activităţi să adauge la rutina personală de zi cu zi. Selectează
perioade de timp specifice şi scrie-le pe program ca plan pentru următoarea săptămâna.
134
Partea C
Cum să faci activare comportamentală

C9
Folosim termenul activare comportamentala pentru a descrie o procedură simplă care implica
pacientul într-un proces de schimbare şi facilitează evoluţii pozitive şi speranţă. Terapeutul ajuta
pacientul să aleagă una sau două acţiuni care pot să schimbe modul în care se simte pacientul şi
ulterior oferă sprijin pentru a dezvolta un plan de desfăşurare a activităţii.
Când este utilizată activarea comportamentală?
Activarea comportamentala este folosită de obicei în prima sesiune sau în alte sesiuni care au
loc înaintea realizării unei analize comportamentale mai detaliate sau intervenţii (ex. Planificarea
activităţilor, gradarea sarcinilor). Această tehnică se poate aplica la diferite stadii ale terapiei când o
acţiune simplă asupra unui comportament ţinta poate să producă un beneficiu.
Care este rolul activării comportamentale?
De obicei, când pacienţii vin la prima sesiune sunt interesaţi să facă schimbări. Vor schimbări
într-o direcţie pozitivă şi au nevoie de îndrumare. De aceea, când terapeutul sugerează o acţiune
comportamentala imediata (chiar dacă este rudimentara) de obicei pacientul interpretează aceasta
ca un semn că va fi capabil să lucreze împreună cu terapeutul să obţină rezultate mai bune şi să
rezolve probleme mai mari.
Reguli pentru o activare comportamentala reuşita
z Dezvolta o relaţie de colaborare înainte să încerci activarea comportamentală. Nu pune căruţa

înaintea cailor. Fără o colaborare bună între terapeut şi pacient, încercările de a implementa
activarea comportamentala pot să eşueze. Unul din motivele pentru care pacientul poate
să realizeze sarcina este că vrea să lucreze cu tine şi poate să-nţeleagă de ce trebuie să facă
schimbări.
z Lăsa pacientul să decidă. Când este posibil pune pacientul să aleagă din mai multe alternative
chiar dacă ai putea sal ajuţi oferindu-i direct îndrumare spre acţiuni folositoare.
z Apreciază pregătirea pacientului pentru schimbare. Înainte să sugerezi activarea
comportamentala apreciază motivaţia pacientului şi deschiderea să pentru a face acest pas.
Dacă pacientul nu este interesat să facă lucrurile diferit acum sau nu este pregătit să acţioneze,
amâna intervenţia. Pe de altă parte, dacă pacientul este deschis să acţioneze într-o direcţie
pozitiva întăreşte aceasta deschidere.
z Pregăteşte pacientul pentru activare comportamentală. Condu evaluarea cu întrebări de
tip socratic sau alte intervenţii cognitiv comportamentale care pregătesc pacientul pentru
schimbare. Încearcă să adresezi întrebări care educa pacientul cu privire la beneficiile acţiunii
sau care influenţează motivaţia pentru a face lucruri diferit. Una din cele mai bune întrebări este
“Cum te-ar face să te simţi această schimbare?” Dacă răspunsul este pozitiv şi acţiunea implica
o şansă rezonabilă de a fi eficient atunci foarte probabil pacientul va fi deschis să facă această
schimbare.
135
Partea C
z Creează sarcini care sunt realizabile. Alege exerciţii de activare comportamentala pe măsura
nivelului de energie al pacientului şi a capacităţii sale de face schimbarea. Verifică planul
comportamental pentru a fi sigur că oferă suficientă provocare dar nu suprasolicita pacientul.
Dacă este nevoie fă o scurtă pregătire despre cum să finalizezi un plan cu bine.
Evaluarea programului de activităĠi săptămânal.
Handout pentru pacienĠi
InstrucĠiuni: scrieĠi exemple din activităĠile realizate de dumneavoastră în ultima săptămână úi evaluaĠi-le(E), în coloana din dreapta, în funcĠie de gradul de
plăcere pe care l-aĠi trăit, după cum urmează:
Evaluare (E) ++ foarte plăcut + plăcut ± neutru - neplăcut - - foarte neplăcut

Handout pentru pacienţi
Luni (E) MarĠi (E) Miercuri (E) Joi (E) Vineri (E) Sâmbătă (E) Duminica (E)
8.00 AM
10.00 AM
12.00 AM
2.00 PM
4.00 PM
6.00 PM
Evaluarea programului de activităţi săptămânal
8.00 PM
10.00 PM
Partea C
137
C10
Partea C
Cum să faci activare comportamentală - Handout

pentru pacienţi C11
Când oamenii sunt depresivi îşi pierd interesul pentru activităţile care le făceau plăcere şi foarte des
uita cât de plăcute erau aceste activităţi. Includerea acestor activităţi în ziua ta poate avea un impact
pozitiv asupra dispoziţiei tale şi a modului în care te simţi. Activităţile pe care le faci bine şi care nu
sunt evaluate sunt activităţi care pot să-ţi facă plăcere.
Planificarea timpului pentru distracţie şi plăcere este un mod puternic de a-ţi schimba favorabil
dispoziţia şi a-ţi echilibra viaţa. Este recomandat să planifici activităţi distractive în fiecare zi, chiar
dacă s-ar putea să nu fii motivat sau activităţile să nu fie la fel de plăcute cum erau cândva. În realitate
cu cât faci mai puţin cu atât devii mai depresiv. Cu cât te simţi mai depresiv, cu atât faci mai puţin!
Acesta este un cerc vicios pe care-l poţi întrerupe prin creşterea acelor activităţi care te fac să te simţi
mai bine.
Aceste activităţi se pot numi:
z “plăcute”
z “recompensatoare”
z “semnificative”
z “inspiratoare”
z “relaxante”
Aceste activităţi nu trebuie să fie activităţi speciale. Pot să fie activităţi foarte mici şi simple cum ar fi
să te uiţi la comedia preferata la TV sau să te joci cu câinele său pisica ta.
Oamenilor depresivi le este mult mai dificil să-şi amintească lucruri plăcute. Pentru a te ajuta să
formezi o listă personală de activităţi care te fac să te simţi mai bine, foloseşte “Lista cu activităţi
plăcute” (un exemplu de lista este reprezentant de instrumentul C12). Încercuieşte activităţile pe care
le consideri plăcute sau crezi că ai putea fi interesat să-ncerci. Adaugă la listă şi alte activităţi pe care
le-ai considerat plăcute în trecut.
139
Partea C
Exemplu de listă cu activităţi plăcute - Handout

pentru pacienţi C12
z Să te îmbraci cu haine preferate

z Să ieşi afară (la plajă, la ţara …)
z Să te uiţi la sport sau să practici un sport
z Să faci artizanat
z Să citeşti cărţi sau reviste
z Să faci modificări în cameră sau casa
z Să asculţi prelegeri sau predici
z Să te plimbi cu barca
z Să te joci jocuri de masă
z Să rezolvi un puzzle
z Să faci o baie lungă sau dus
z Să munceşti în aer liber
z Să auzi glume
z Să vezi peisaje frumoase
z Să ieşi în centru
z Să petreci timp cu rudele
z Să vorbeşti la telefon
z Să pregăteşti masa
z Să iei masa în oraş
z Să scrii în jurnal
z Să asculţi muzica
z Să mergi la bibliotecă
z Să repari lucruri
z Să te plimbi cu bicicleta
z Să îngrijeşti plantele din casă
z Să te plimbi
z Să faci lucruri împreună cu copiii
z Să călătoreşti
z Să te joci cu animalele
z Să faci mişcare
z Să faci muncă voluntară
z Să te plimbi desculţ
z Să spui rugăciuni
z Să săruţi
z Să-nveţi să faci ceva nou
z Să mergi la cluburi de sănătate (SPA), sauna
z Să-i ajuţi pe ceilalţi
z Să am grijă de sănătatea mea (ochelari noi, mers la dentist, schimbarea dietei)
z Să ajuţi un grup pe care-l respecţi
z Să lucrezi la maşină, bicicleta etc
z _________________________
z _________________________
141
Partea C
Cum să faci gradarea sarcinilor/acţiunilor

C13
Gradarea sarcinilor (GS) este o metodă utilizată pentru a face ca sarcinile mult prea dificile să fie
realizabile prin descompunerea sarcinii în bucăţi mai mici şi mai uşor de realizat.
Când se utilizează gradarea sarcinilor
GS poate fi folosită în asociere cu planificarea activităţii (v.c.îi.3) pentru a creşte experienţa de control
şi este utilă mai ales când pacienţii rămân în urmă în ce priveşte munca din gospodărie (ex. munca în
grădina sau mentenanţa locuinţei), când amâna sarcini dificile care au termene imediate (ex., plata
facturilor sau a taxelor), sau când obiectivele propuse sunt complicate şi implică efort susţinut (ex. să
fie în formă, să obţină o diplomă de studii, divorţ). Dacă percepţia în ce priveşte complexitatea sarcinii
a făcut pacientul să nu acţioneze, GS ar putea fi răspunsul.
Paşi în procesul de gradare a sarcinilor
z Începe GS prin a deduce percepţiile pacienţilor cu privire la sarcinile care implica atenţie
z Asculta gândurile automate negative şi evaluează validitatea lor înainte de a începe GS.
Gândurile catastrofice şi gândirea de tip alb-negru poate interfera cu iniţiativa pacientului
z Cere pacienţilor să scrie gândurile modificate şi să revadă analiza cognitiva realizata înaintea
exerciţiului comportamental.
z Sugerează pacientului să păstreze aceste înregistrări scrise şi să le folosească pentru aducere
aminte în caz că aceste gânduri negative apar din nou.
z Pacienţii raportează progresul lor la sesiuni de terapie ulterioare, tu ar trebui să le apreciezi
efortul şi să-i întrebi cum i-a făcut să se simtă acţiunile realizate de ei.
z Reîntăreşte modelul cognitiv – comportamental, explicând din nou că schimbările pozitive în
acţiune vor avea impact pozitiv asupra dispoziţiei, vor creşte stima de sine şi vor crea optimism
în ce priveşte eforturile viitoare.
z Descoperă motivaţia lor pentru pasul următor şi identifică şi modifica gândurile negative dacă
este necesar.
Cât durează intervenţia de tip GS?
După ce primii pași din GS au fost realizaţi, unii pacienţi s-ar putea să se simtă suficient de bine
încât să realizeze următoarele sarcini fără ajutor din partea terapeutului. Alţii vor cere în continuare
sprijinul terapeutului pentru a menţine progresul. Pe măsură ce energia şi nivelul motivaţional revin
la normal, GS s-ar putea să nu mai fie necesară pentru a iniţia o activitate.
143
Partea C
Cum să faci un grup de rezolvare de probleme

C14
Pentru cine este rezolvarea de probleme
Când oamenii au dificultăţi să-şi rezolve problemele, s-ar putea să fie parţial datorită unui deficit de
performanţă sau unui deficit de abilități. Cei cu deficit de performanţă deţin abilitaţi de rezolvare de
probleme adecvate dar – datorită depresiei, anxietăţii, stresului foarte mare, sau sentimentului de
neajutorare - au dificultăţi în a utiliza sau accesa aceste abilităţi. Pe de altă parte, oamenii cu deficit
de abilități sunt incapabili să analizeze natura unei probleme şi nu pot să găsească idei rezonabile
pentru a rezolva problema. Indivizii cu deficit de abilitate foarte des au avut dificultăţi. Oamenii cu
deficit de performanţă pot fi ajutaţi prin identificarea şi modificarea, unde este posibil, a factorilor
care nu-I lăsa să-şi folosească abilităţile existente. Totuşi, pacienţii cu deficite de abilitate pot avea
nevoie de un training de bază în metodologia rezolvării de probleme.
Obstacole în rezolvarea eficientă de probleme
Deteriorare cognitiva Concentrare scăzută, gândire încetinită, luarea de decizii disfuncţională

Supraîncărcare emoţionala A te simţi copleşit, disforic, anxios
Distorsiuni cognitive Gânduri automate negative, erori cognitive (ex. catastrofarea, gândirea
de tipul tot sau nimic, amplificarea), fără speranţă, autocritic
Evitarea Procrastinarea, uitarea
Factori sociali Sfaturi contradictorii de la alţii, critică, lipsa de suport
Probleme practice Timp insuficient, resurse limitate, imposibilitatea de a controla
problema
Factori strategici Încercarea de a găsi soluţia perfectă, căutarea unei soluţii globale care
să rezolve mai multe probleme relaţionate
Paşi în rezolvarea de probleme
1. Încetineşte şi clarifică
z Când pacienţii descriu dificultăţile psihosociale în sesiunile de tratament, s-ar putea să treacă
de la un subiect la altul. Pe măsură ce descriu o problemă, le vine în minte o altă problemă.
Fără să-şi dea seama prezintă o listă foarte variată de probleme şi toate par la fel de stresante
şi presante. S-ar putea să considere ca problemele sunt strâns relaţionate şi să vadă diferite
niveluri de complexitate care combina faptele situaţiei, oamenii implicaţi, semnificaţiile mai
profunde din spatele lor şi implicaţiile viitoare. Când problemele sunt prezentate în acest mod,
probabilitatea de a rezolva aceste probleme pare foarte mică.
z Mai întâi trebuie să încetineşti procesul prin definirea numărului şi magnitudinii problemelor
şi nivelul de urgenţă de a fi rezolvate.Poţi să rogi pacientul să ţină o listă scrisă de probleme în
caietul de notiţe de tratament.
z După ce pacientul a terminat de scris toate problemele, roagă-l să sumarizeze citind lista din
nou.
145
Partea C
z Empatizează cu el cu privire la cât de neplăcut a fost pentru el să facă faţă la aşa de multe
provocări în acelaşi timp.
z Apoi mergi mai departe în procesul de rezolvare a problemei.
C14
2. Alege o ţintă
z Învaţă pacientul cum să organizeze lista prin prioritizarea problemelor.

z Cere-i să taie de pe lista orice problemă care a fost deja rezolvata sau care nu se manifestă.
z Apoi cere-i pacientului să elimine itemi asupra cărora nu are control sau problemele altora
pe care el nu le poate rezolva.
z Ajuta pacientul să separe problemele la care trebuie găsită o soluţie în viitorul apropiat de
problemele a căror analiza ar putea fi amânată pentru o perioadă de timp.
z Apoi roagă pacientul să identifice cele mai urgente probleme şi să le ierarhizeze în ordinea
priorităţilor în funcţie de importantă şi urgenţă.
z Ultima parte a acestui pas este să selecteze două sau trei probleme din vârful listei care vor
fi ţinta terapiei la început.
3. Defineşte clar problema
z Dacă problema este formulata în termeni clari este mult mai probabil sa i se găsească
soluţii concrete. Poţi asista pacienţii în definirea clara a problemelor învăţându-i principiile
stabilirii obiectivelor şi a agendei.
z Pot să fie utile întrebările care ajut[ pacientul să-şi contureze definiţiile. Exemple de acest
tip de întrebări ar putea fi: “Cum poţi formula problema încât să poţi identifica dacă faci
progrese privind modul în care faci faţă problemei?”, “Cum poţi formula această problemă
în câteva cuvinte astfel încât ceilalţi să-nţeleagă la ce probleme trebuie să faci faţă?” şi “Par
să fie mulţi factori implicaţi în această problemă…Cum poţi defini problema astfel încât să
rămână doar un factor central?”.
4.Generează soluţii
z Sunt de obicei multe tipuri diferite de a rezolva orice problemă care apare. Oamenii de
obicei aleg prima soluţie la care se gândesc şi devin convinşi că este singura modalitate de
a face fata problemei. Totuşi, soluţia selectata de ei s-ar putea să nu fie practică, eficienta sau
posibil de implementat. Fiind dificil să schimbe direcţia s-ar putea să renunţe la încercarea
de a găsi soluţii.
z Foloseşte tehnica brainstorming pentru a adresa întrebări socratice care stimulează
creativitatea. Pacienţii ar putea găsi idei ca) folosirea asistentei unei alte persoane; b)
realizarea de cercetare prin a citi, a căuta pe internet sau a căuta resurse comunitare; c)
amânarea implementării planului; d) să-nveţe să trăiască cu problema dar nu să o rezolve.
z Deasemenea ar putea ajuta să adaugi propriile sugestii la lista dar numai după ce pacientul
a enumerate o serie de posibilităţi.
5.Selectează soluţia cea mai rezonabilă
z Ajuta pacientul să elimine din lista orice soluţie care pacientul considera că este nerealista,
posibil să nu fie utilă, nu poate să fie uşor implementata în prezent sau ar putea genera mai
multe probleme decât rezolvă.
146
Partea C
z Roagă pacientul să aleagă o soluţie care crede că are cea mai mare probabilitate de reuşită
şi pe care este dispus să o implementeze.
z Uneori pacienţii vor alege o soluţie pe care tu s-ar putea să consideri că va eşua. În loc să
descurajezi pacientul spunându-i părerea ta mai bine ajută-l să aleagă o altă variantă chiar
C14
două, după care să evalueze avantajele şi dezavantajele fiecărei variante.
z Pe măsură ce soluţiile sunt comparate, cea mai potrivită alegere de obicei devine evidentă.
Reţine lista originală de opţiuni în caz că este necesară mai târziu.
6.Implementează planul
z După ce o soluţie a fost selectata, măreşte şansa de reuşita prin alegerea de către pacient a
zilei şi perioadei din zi când va implementa planul.
z Exersarea comportamentului său jocul de rol pot fi folosite de pacienţi pentru a-şi antrena
abilităţile de rezolvare de probleme.
z Anticipează problemele care pot să apară şi să interfereze cu rezultatul aşteptat şi dezvolta
un plan pentru a face faţa problemelor care pot să apară.
7. Evaluează rezultatul şi repetă paşii, dacă este necesar
z În ciuda planificării atente, uneori soluţiile vor eşua. S-ar putea să apară circumstanţe sau
elemente ale problemei care nu au fost prevăzute.
z Când apar dificultăţi în aplicarea unui plan, ajuta pacienţii să-şi evalueze gândurile
automate cu privire la efortul lor investit pentru a rezolva problema şi asistă-I corectând
orice distorsiune.
z În plus, reaminteşte modul în care soluţia a fost implementată pentru a determina dacă va
fi necesar în continuare training de dezvoltare a abilităţilor.
z Refă planul dacă este necesar şi-ncearcă din nou.
147
Partea C
Rezolvarea de probleme - Handout pentru pacienţi

C15
Rezolvarea de probleme 1
Defineşte problema cu precizie:

__________________________________________________________________________________
__________________________________________________________________________________
__________________________________________________________________________________
__________________________________________________
Generează soluţii (Brainstorming) şi discuta avantajele şi dezavantajele, apoi selectează cea mai
potrivită soluţie.
SoluĠii:
Propuneri pentru soluĠii Avantaje Dezavantaje
Cea mai potrivită solu‫ڏ‬ie:.
149
Partea C
Rezolvarea de probleme 2: Implementarea planului
C15 Ce paşi sunt necesari pentru implementare?
1. Pas ___________________________________________________________________
2. Pas ___________________________________________________________________
3. Pas ___________________________________________________________________
4. Pas ___________________________________________________________________
5. Pas ___________________________________________________________________
6. Pas ___________________________________________________________________
Rezolvarea de probleme 3: Evaluarea rezultatului
_______________________________________________________________________________
_______________________________________________________________________________
_______________________________________________________________________________
_______________________________________________________________________________
_______________________________________________________________________________
_________________________________________________
150
Partea C
Cum să faci exersarea comportamentelor în terapia

individuală C16
Exersarea comportamentală reprezintă o tehnică comportamentală utilizată în terapie pentru

dezvoltarea abilitaţilor/comportamentelor adaptative şi constă în exersarea comportamentului dorit
de către client în prezenta terapeutului, astfel încât acesta poate oferi feedback şi întăriri pozitive –
ceea ce poate conduce la creşterea ratei de învăţare a comportamentului dorit.
Când se utilizează exersarea comportamentelor
z Exersarea comportamentelor se utilizează în special în cadrul programelor de dezvoltare al

abilitaţilor sociale, împreună cu alte tehnici cognitiv comportamentale.
z De asemenea, orice plan comportamental pe care vrei ca pacientul să-l menţină în afara terapiei
poate să fie mai întâi repetat într-o şedinţă de terapie (individuala sau de grup).
Paşi în exersarea comportamentelor
z verifica abilitatea pacientului de a desfăşura activitatea

z exersează abilităţile comportamentale,
z oferă feedback pacientului,
z identifica potenţiale blocaje şi
z instruieşte pacientul prin căi care să asigure că planul va avea un rezultat pozitiv.
Exemplu de exersare a comportamentelor: A fi asertiv în comunicarea cu alţii
Începe cu o idee generală
Solicită pacientului să descrie ce ar vrea în mod ideal să transmită unei alte persoane dacă
împrejurările i-ar permite asta.
Ajută pacientul să-şi contureze ideea într-o frază clară.
Descurajează devierea de la subiect sau orice limbaj ambiguu sau vag.

Solicită pacientului să accentueze mesajul şi apoi oferă feedback acestuia cu privire la ce
ai auzit în mesaj.
Modifică mesajul până când comunica exact ce vrea pacientul să transmită şi are o
probabilitate rezonabilă de a atinge rezultatul dorit.
Foloseşte metoda de comunicare “Veste bună, veste rea, veste bună”
Încurajează pacientul să înceapă conversaţia cu un mesaj pozitiv sau compliment pentru

ascultător. Apoi să continue cu componenta asertiva sau confruntationala a mesajului şi
apoi să urmeze un alt mesaj pozitiv.
151
Partea C
Exemple de declaraţii introductive pozitive: “Mulţumesc pentru că ai acceptat să te

întâlneşti cu mine; Apreciez timpul acordat” şi “Te descurci foarte bine cu _______;
Vreau să ştii că apreciez tot ce faci pentru mine”
C16 Exemple de mesaje pozitive de încheiere sunt “Mulţumesc că m-ai ascultat; Apreciez
deschiderea ta de a mă auzi” şi “Ştiu că pot să mă bazez pe tine că mă asculţi; Mă simt
mult mai bine după ce am vorbit cu tine”
Folosiţi jocul de rol în interacţiunea cu pacientul.
După ce un mesaj a fost formulat, pregăteşte trainingul comportamental prin a cere

pacientului să descrie cum crede că va răspunde ascultătorul.
Formulează cel mai bun scenariu, cel mai rău scenariu şi cel mai probabil scenariu.
Foloseşte jocul de rol pentru cel mai bun scenariu astfel având ocazia pacientul să
practice.
Oferă feedback la sfârşit.
Exersează şi pentru cel mai rău scenariu.
Provoacă pacientul să-şi menţină afirmaţia în ciuda reacţiilor negative din partea
ascultătorului a cărui rol este jucat de tine.
Ajuta pacientul să-şi pregătească şi să exerseze răspunsul.
Faceţi un joc de rol pentru cel mai probabil scenariu.
Descoperă predicţia pacientului cu privire la eveniment.
Pentru orice predicţie negativă, fă brainstorming pentru a descoperi moduri de a

preveni o evoluţie negativă a interacţiunii. Ideile ar putea include o selecţie atentă a
timpului şi locului unde va avea loc interacţiunea.
Fă un plan pentru a se recupera în urma unei interacţiuni negative.
Alte aplicaţii ale exersării comportamentului
Se poate practica training de control al respiraţiei pentru a reduce anxietatea,

protocoluri de expunere pentru a depăşi panica sau evitarea sau strategii pentru a
opri ritualurile compulsive.
Comportamentele care pot să favorizeze aderenţa la tratament (ex. folosirea unei
comunicări eficiente cu medicul care prescrie tratamentul, organizarea unui regim
complex de medicaţie, implementarea unui sistem de reamintire) deasemenea ar
putea fi exersate într-o sesiune de tratament.
Alte oportunităţi de a folosi exersarea comportamentelor ar putea include folosirea
jocului de rol pentru un plan dezvoltat în exerciţiul de rezolvare de probleme sau
practicarea abilitaţilor necesare pentru a face fata anxietăţii sociale (ex.,cum să te
descurci într-o conversaţie simplă).
152
Partea C
Cum să faci trainingul abilităţilor sociale în grup

C17
Ce este trainingul abilităţilor sociale
Trainingul abilităţilor sociale nu reprezintă doar o formă de psihoterapie verbală în care se discută
problemele clienţilor şi se identifica posibile soluţii în cadrul unei discuţii. Acesta este mai degrabă o
sesiune de învăţare în care clienţii trebuie să îşi dezvolte în mod activ un set de abilităţi prin exersarea
supervizata a acestora şi prin oferirea de feedback constant asupra performanţei comportamentale.
Aşadar, trainingul abilitaţilor sociale utilizează principii şi tehnici comportamentale pentru“antrenarea”
clienţilor cu scopul de a reuşi să îşi comunică emoţiile şi solicitările astfel încât să le crească şansele de
a îşi satisface nevoile de relaţii interpersonale şi să îşi îndeplinească cu succes rolurile sociale necesare
pentru un trai independent. Aceasta modalitate de reabilitare a fost validata empiric pentru o gamă
largă de tulburări mintale.
Elementul cheie în trainingul de abilităţi sociale îl reprezintă împărţirea unei situaţii de contact
interpersonal care îi crează dificultăţi clientului, în abilităţi sociale cât mai specifice şi, ulterior,
în antrenarea fiecărei abilităţi în parte până când clientul are un set complet de abilitaţi care să îi
permită să facă facă situaţiei sociale respective. De exemplu în situaţia: prezenta la o petrecere la
care să te simţi confortabil/integrat reprezintă o situaţie care necesită un set complet de abilităţi
sociale: abilitatea de a interacţiona cu gazda şi de a îi mulţumi pentru invitaţie, abilitatea de a începe
o conversaţie nouă cu alţi participanţi la o petrecere, abilitatea de a te alătura unei conversaţii deja
începute, abilitatea de a încheia o conversaţie, abilitatea de a face o solicitare, etc.
Abilităţile sociale includ
z Selectarea de informaţii dintr-un context interpersonal

z Utilizarea acelor informaţii pentru a determina comportamente adecvate direcţionate spre un
scop
z Executarea comportamentelor verbale, non verbale şi paraverbale care maximizează
probabilitatea atingerii scopului şi menţinerea unor relaţii bune cu ceilalţi
Ce este important să se regăsească într-o sesiune de trainingul abilităţilor sociale
z “identificarea problemelor existente la nivelul abilitaţilor sociale”; se face împreună cu clienţii

şi presupune identificarea obstacolelor pe care aceştia le întâmpină în realizarea scopurilor
personale din viaţa curentă
z “stabilirea scopurilor”; reprezintă aproximări pe termen scurt ale scopurilor personale ale
clienţilor cu specificare comportamentelor necesare pentru atingerea acestor scopuri pe
termen scurt. Presupune identificarea şi detalierea abilitaţilor de comunicare care trebuie
învăţate, a persoanelor cu care vor fi utilizate, în ce contexte şi în ce momente
z “jocurile de rol” şi “exersarea comportamentului”; clientul exersează abilităţile verbale, non
verbale şi paraverbale necesare pentru o interacţiune socială reuşita în situaţia interpersonala
stabilită ca şi scop
z “feedback-ul pozitiv şi cel corectiv”; acesta trebuie oferit clientului în urma jocului de rol şi
153
Partea C
vizează calitatea comportamentelor manifestate în timpul acestuia

z “modelarea socială”; se realizează de către moderatorul grupului de abilităţi sociale sau
de către un alt client şi constă în demonstrarea comportamentului interpersonal vizat,
C17 într-o formă care poate fi asimilata prin învăţare vicariantă de către client; este însoţită de
instrucţiuni verbale (şi scrise) care detaliază comportamentul dorit
z “practică comportamentala”; presupune repetarea comportamentului dorit de către client
până la atingerea unui nivel al comunicării care să asigure succesul în situaţii din viaţa reală
z “întărirea socială pozitivă”; aceasta se oferă clientului de fiecare dată când demonstrează
îmbunătăţirea abilităţii sociale vizate
z “temele de casă”; la sfârşitul fiecărei întâlniri a grupului de training al abilitaţilor sociale,
participanţii primesc o temă de casă care are scopul de a îi motiva pe aceştia să utilizeze
strategiile de comunicare învăţate în situaţii din viaţa reală
z “întărirea pozitivă” şi “rezolvarea de probleme”; pornind de la experienţele clienţilor de
utilizare a abilitaţilor sociale învăţate în viaţa de zi cu zi, în cadrul temei de casă, în sesiunea
următoare se întăresc pozitiv experienţele reuşite şi se utilizează strategii de rezolvare a
problemelor pentru experienţele negative
Etape ale unei sesiuni de trainingul abilitaţilor în grupuri
z Verificaţi tema de casă din săptămâna anterioară

mulţumiţi participanţilor pentru prezenţa
utilizaţi rezolvarea de probleme pentru a îi ajută pe participanţii care nu şi-au făcut
temă să identifice bariere în rezolvarea temei
z Prezentaţi abilitatea socială care va exersata în cadrul sesiunii (explicaţi de ce este importantă
aceasta abilitate socială şi precizaţi contextele în care ne poate fi de folos; adaptaţi explicaţia
la nivelul grupului)
înmânaţi copii ale paşilor abilităţii
dacă este o abilitate nouă, exemplificaţi această abilitate
rugaţi-i pe participanţi să facă jocuri de rol pentru exersarea abilităţii; adaptaţi jocurile
de rol la nivelul grupului
z Înmânaţi un handout cu tema de casă participanţilor pentru exersarea abilităţii discutate în
cadrul sesiunii, în mediul lor natural
clarificaţi instrucţiunile
răspundeţi întrebărilor referitoare la tema de casă
z Discutaţi oportunităţile pe care clienţii le au pentru a exersa abilitatea şi identificaţi câteva
contexte în care aceştia vor exersa abilitatea discutată
z Anticipaţi dificultăţile care pot apărea în realizarea temei şi încercaţi să oferiţi posibile soluţii
pentru depăşirea dificultăţilor
De reţinut
Este deosebit de important ca personalul să îşi utilizeze propriile abilităţi de comunicare şi de

rezolvare de probleme de fiecare dată când interacţionează cu clienţii deoarece aceştia reprezintă
modele pozitive pentru clienţi şi, în plus, utilizarea acestor abilităţi îi ajută pe profesionişti să
comunice cu clienţii mai clar, într-o manieră directă şi cu o probabilitate mai scăzută de neînţelegeri
sau de generare a conflictelor
154
Partea C
Lista orientativă cu abilităţi sociale care pot fi antrenate în

cadrul trainingului de abilităţi sociale prin jocul de rol C18
Abilităţi sociale de bază
z să îi asculţi pe ceilalţi
z să faci solicitări
z să exprimi sentimente pozitive
z să exprimi sentimente neplăcute
Abilităţi conversaţionale
z Să îi asculţi pe ceilalţi
z Să începi o conversaţie cu o persoană nouă/nefamiliară
z Să menţii / întreţii o conversaţie prin formularea de întrebări
z Să menţii o conversaţie prin oferirea de informaţii punctuale
z Să menţii o conversaţie prin exprimarea emoţiilor
z Să închei o conversaţie
z Să te alături unei conversaţii deja începute
z Să îţi exprimi punctul de vedere
z Cum să procedezi când cineva iese din subiectul discuţiei
z Cum să procedezi când nu înţelegi ce îţi spune cealaltă persoană
Abilităţi asertive
z să faci solicitări
z să refuzi solicitări
z să răspunzi la plângeri
z să exprimi sentimentele de furie
z să soliciţi informaţii
z să soliciţi ajutor
z să răspunzi la sfaturi nesolicitate
Abilităţi de gestiunea conflictelor
z compromis şi negociere
z să ieşi din situaţii stresante
z să răspunzi acuzaţiilor false
z să îţi ceri scuze
155
Partea C
Relaţii de prietenie
z să exprimi sentimente pozitive

C18 z să oferi complimente
z să accepţi complimente
z să găseşti interese comune
z să inviţi pe cineva la o întâlnire
z să închei o întâlnire
z să exprimi afecţiune
Abilităţi vocaţionale
z să faci faţă unui interviu pentru un job

z să soliciţi feedback despre performanţa în munca
z să urmezi instrucţiuni verbale
z să rezolvi probleme
156
Partea C
Exemplu de instrucţiuni pentru trainingul unei abilităţi

specifice în cadrul unui grup C19
Fiecare din abilităţile sociale prezentate în instrumentul C18, pot fi antrenate în cadrul unei sesiuni
în care prezentaţi abilitatea şi oferiţi exemple concrete de utilizare a acesteia, detaliaţi paşii abilităţii
şi exersaţi abilitatea în cadrul unui joc de rol. În cele ce urmează veţi găsi un exemplu concret de
dezvoltare a abilităţii de a îi asculta pe ceilalţi.
Abilitatea instruită: Cum să îi asculţi pe ceilalţi
Sugestii pentru moderator pentru explicarea abilităţii:
z De fiecare dată când poţi o conversaţie, este important să îi arăţi celeilalte persoane ca o asculţi
şi că îi acorzi atenţie. Dacă cealaltă persoană poate să îşi dea seama că tu o asculţi, el sau ea va
fi mai motivat/a să continue să să discute cu tine. Sunt câteva lucruri pe care le poţi face pentru
a îţi arăta interesul faţă de discuţia cu celaltă persoană
Paşi ai abilităţii (pot constitui un handout pentru participanţi)
z uită-te la cealaltă persoană

z arată-i că asculţi, fie prin mişcări afirmative din cap fie prin a-i spune ceva de genul: “aha”, “ok”,
“înţeleg”
z repetă ceea ce persoana dinaintea ta a spus mai înainte
Idei pentru joc de rol
z ascultă pe cineva care vorbeşte despre hobby-ul favorit

z ascultă pe cineva care vorbeşte despre o emisiune TV preferată
z ascultă un profesionist care prezintă regulile serviciului în care te afli
z ascultă-l pe doctorul tău când vorbeşte despre medicamente
z ascultă un prieten care îţi vorbeşte despre o ieşire în oraş
Când instruiţi această abilitate fiţi atenţi la:
z în jocurile de rol vor fi implicate 2 persoane: una vorbeşte despre un subiect în timp ce persoana
care exersează abilitatea urmăreşte paşii
z clienţii au adesea probleme în a îşi păstra atenţia când cineva le vorbeşte. E important să faceţi
jocuri de rol scurte (30 de secunde sau mai puţin) şi simple când exersaţi pentru prima dată
abilitatea
157
Partea C
Managementul Anxietăţii – Relaxare prin respiraţie

C20
Anxietatea este adesea relaționată cu tensiune și este util să înțelegem diferența dintre tensiune și
relaxare. O modalitate de a înțelege și “practica“ această diferență este să urmărim cele 8 reguli de
bază care ne ajută să diferențiem între tensiune (inspirație) și relaxare (expirație)
Un exercițiu de respiraţie abdominală diafragmatică - reguli de bază:
1. Respiri din abdomen, nu din piept.
2. Inspiraţie = tensiune 1/3 din respiraţie (~2-3 sec.)

Expiraţie = relaxare 2/3 din respiraţie (~5 sec.)
3. Expiraţia este partea activă a respiraţiei.
4. Respiră scurt şi repede şi imediat începe să te relaxezi şi să expiri uşor.
5. O pauză în respiraţie (~1 sec.) este doar după expiraţie.
6. Şapte-opt respiraţii pe minut
7. Urmăriţi obţinerea unei respiraţii frecvente şi complete
8. O unitate de training durează 3 minute (aprox. 25 cicluri de respiraţii)
Figura de mai jos arată cum poți să fi mai relaxat dacă execuți exercițiul de respirație
abdominală diafragmatică corect.
1 2 3 4 5
tensiune
relaxare
159
Partea C
Cum să faci un grup de instruire pentru gătit1

C21
Scopuri
z Să disemineze cunoştinţe despre nutriţie

z Să încurajeze folosirea resurselor pentru auto-gospodarire
z Să furnizeze abilităţile de bază în arta gătitului
z Să încurajeze independentă în efectuarea unor proceduri de muncă structurate
z Să încurajeze siguranţă de sine şi concentrarea în procesul de organizare a muncii
z Să încurajeze contactul şi abilităţile sociale în cadrul procesului de clarificare şi negociere a
sarcinilor fiecărui membru al grupului
z Să încurajeze obiceiuri alimentare adecvate
z Să promoveze bunele maniere la masă
Grup ţinta
z Pacienţi cu deficite sau slabe abilităţi în legătură cu gătitul sau care sunt suprasolicitaţi în viaţa
de zi cu zi
z Pacienţi în stări de agitaţie severă şi/sau frică sau cu experienţe paranoid halucinatorii acute
Pregătire şi organizare
z Programaţi cel puţin 2-3 ore pentru acest grup în cadrul programului zilnic
z O bucătărie de instruire bine dotată ar fi ideală
1. Instrumentele de la C21 până la C30 au fost partial traduse din: Gold, K., Guehne, M.: Einzel- und Gruppenaktivitäten in der
psychiatrischen Pflege: planen - gestalten - durchführen. Urban & Fischer, München 2008
161
Partea C
z Grupul nu trebuie să includă mai mult de 5 pacienţi – în privinţa compoziţiei grupului şi în

stabilirea activităţilor, trebuie avute în vedere dinamica de grup şi comportamentul social
al membrilor
C21 z În bucătărie trebuie să fie disponibile ustensilele de bucătărie şi vase adecvate
z Trebuie furnizate în avans alimente şi ingrediente
z Reţetele trebuie să fie inteligibile şi clare
Desfăşurare
z Alegeţi o reţetă. Stabiliţi de comun acord cu toţi participanţii ce veţi găti, ţinând cont de
preferinţele culinare ale participanţilor, abilităţile acestora, durata preparării felului de
mâncare ales, costurile implicate, etc
z Furnizaţi ingredientele necesare. Acestea pot fi procurate de către bucătăria spitalului sau
pot fi achiziţionate de un alt grup care are ca scop instruiri rea pentru cumpărături. Alte
posibilităţi pot fi explorate şi utilizate
z Stabiliţi cine ce va face în cadrul unei discuţii, în funcţie de preferinţele, abilităţile şi
dizabilităţile participanţilor la grup
z Pe parcursul preparării mâncării, personalul de îngrijire motivează, sfătuieşte şi. Doar în
cazuri excepţionale personalul de îngrijire intervine în procesul muncii.
z Semnele de suprasolicitare sau de sub stimulare, precum şi comportamentele sociale
remarcabile sau dinamicile de grup trebuie observate şi aduse în discuţie la momentul
potrivit.
z Pregătiţi cinei comune, inclusiv aranjarea mesei şi a ambientului:faţă de masă, şerveţele,
decoraţiuni
z Începeţi şi încheiaţi masa împreună; în timpul mesei trebuie acordată atenţie
comportamentului social potrivit la masa precum şi comunicării adecvate
z Debarasaţi, spălaţi vasele şi curăţaţi spaţiul de gătit, distribuind sarcinile în mod echilibrat
z Discutaţi cu toţi participanţii despre procesul muncii în grup şi despre cooperare, arătând
aspectele pozitive şi cu un rezultat bun ale activităţii
z Programaţi următoarei şedinţe de instruire pentru gătit
Follow-Up
z Documentaţi activitatea
z Transferaţi informaţiile relevante către coordonatorul de îngrijiri şi către echipa terapeutică
162
Partea C
Cum să faci un grup de instruire pentru spălat şi călcat rufe

C22
Scopuri
z Să întărească siguranţă de sine

z Să ofere informaţii despre funcţionarea şi utilizarea echipamentele electrice: maşina de spălat,
fier de călcat
z Să ofere informaţii asupra manevrării cu grijă a câtorva categorii de haine din diferite materiale
şi de diverse culori
z Să crească gradul de conştientizare a nevoii de haine curate şi aranjate
z Să confirme punctele tari şi competentele personale
Grup ţinta
z Pacienţi cu slabe abilităţi şi/sau cu dorinţa de sprijin pentru curăţarea şi întreţinerea hainelor
z Pregătire şi organizare
z Programaţi cel puţin 1-2 ore în cadrul rutinei zilnice
z Un spaţiu de lucru bine dotat cu echipamentele necesare şi cu un bazin cu apă curentă caldă şi
rece ar fi ideal
z Instruirea poate avea loc cu un singur pacient sau cu grupuri de maxim 3 pacienţi
z Trebuie furnizate în avans rufele de spălat, detergent, maşina de spălat, coş de rufe, cleşti de
rufe, fier de călcat şi masa de călcat
163
Partea C
Desfăşurare
z Asiguraţi un spaţiu de lucru şi a materialelor necesare

C22 z Pacienţii primesc informaţii şi decid ce rufe vor spăla şi cum vor face asta: manual sau la
maşina de spălat, spălat fierbinte sau spălat pentru rufe colorate sau pentru rufe delicate;
călcat da/nu etc.
z Personalul de îngrijire sfătuieşte şi sprijină pacienţii prin
oferirea de informaţii despre sortarea rufelor după următoarele criterii: tipul
materialului, sensibilitatea acestuia, gradul de murdărie, culori, grad de decolorare,
etc. Exemplu: citiţi împreună eticheta din interiorul articolului pentru a decide în
legătură cu temperatura de spălare, detergent, turaţia maşinii de spălat, modul de
uscare, etc.
oferirea de sprijin şi încurajarea prin conversaţii despre îmbrăcăminte, modă şi stil
oferirea de instrucţiuni şi exemplificarea modului de lucru în timpul proceselor de
călcare (temperatura, mânuirea fierului de călcat şi folosirea mesei de călcat, tehnici)
şi de împăturire a rufelor, precum şi ordonarea şi menţinerea ordinii în garderobă
z Reflecţie şi discuţie despre procesul muncii, arătând aspectele pozitive şi de succes ale
activităţii
z Programarea următoarei şedinţe de instruire pentru spălat şi călcat rufe
Follow-Up
z Transferaţi informaţiile relevante către coordonatorul de îngrijiri şi către echipa terapeutică
164
Partea C
Cum să faci instruirea pentru cumpărături

C23
Scopuri
z Să înveţe cum să se aprovizioneze cu alimente şi bunuri de consum

z Să înveţe cum să manevreze corect banii
z Să exerseze procesul de a face cumpărături
z Să înveţe cum să se orienteze singuri într-un magazin
z Să încurajeze independentă în efectuarea unor proceduri de muncă structurate
z Să încurajeze siguranţă de sine şi concentrarea în procesul de organizare a muncii
z Să încurajeze contactul social şi comunicarea
Grup ţinta
z Pacienţi cu deficite sau slabe abilităţi în ceea ce priveşte efectuarea cumpărăturilor sau care
sunt suprasolicitaţi în viaţa de zi cu zi
z Pacienţi cu psihoză sau mânie acută (din cauza suprastimulării senzoriale)
z Trainingul poate să aibă loc ocazional, în funcţie de resursele de timp ale pacienţilor şi
personalului, sau să fie parte integrală dintr-un plan de tratament său program săptămânal de
activităţi;
z Sunt necesare cel puţin 1-2 ore pentru această activitate
z Trainingul are loc într-un magazin în care se poate ajunge pe jos, transport public sau cu maşina,
în funcţie de resursele pe care le aveţi la dispoziţie
z Pentru a asigura o participare intensă, trainingul este recomandat să se facă cu 1-2 pacienţi
z Bani, geanta pentru cumpărături, o listă de cumpărături şi un instrument de scris pentru a
marca itemii deja obţinuţi
165
Partea C
Desfăşurare
z Pacientul face o listă de cumpărături cu ajutorul unui profesionist

C23 z Se ia decizia cu privire la alegerea magazinului şi a modului de transport l
z Banii vor fi furnizaţi de către pacient sau îngrijitor (ex. de la alţi pacienţi, dacă se fac
cumpărături şi pentru ei, din depozitul secţiei, etc); pacientul este rugat să verifice dacă are
suficienţi bani cu el.
z La magazin pacientul trebuie să-şi organizeze cumpărăturile independent, intensitatea
suportului din partea profesionistului variază în funcţie de caracteristicile pacientului.
Acesta poate să:
ofere sfaturi şi indicii
încurajeze la compararea preţului şi a calităţii
sprijine pacientul în luarea deciziilor
z Verifica pacientul şi ai grijă să nu cumpere itemi neadecvaţi (ex. alcool) sau să fure!
z Pacientul ar trebui să plătească singur
z Reflectarea şi discutarea cu privire la procesul de training pentru cumpărături; examinarea
finalizării cumpărăturilor
z Feedback oferit pacientului cu evidenţierea aspectelor pozitive şi a rezultatelor pozitive
Follow-Up
z Transferaţi informaţia relevantă către coordonatorul de îngrijiri şi către echipa terapeutică
z Stabiliţi următoarea sesiune de training pentru cumpărături
166
Partea C
Cum antrenezi folosirea transportului public

C24
Scopuri
z Să exerseze utilizarea mijloacelor de transport în comun

z Să înveţe cum să citească programele de funcţionare ale mijloacelor de transport în comun
z Să exerseze gestionarea banilor
z Să dezvolte abilităţi cognitive
z Să încurajeze contactul social şi comunicarea
z Traninig invivo pentru pacienţi cu tulburare de anxietate
Grup ţinta
z Pacienţi care au nevoie de transport public şi care pot să beneficieze de acest training
z Timpul necesar este stabilit de la caz la caz, în funcţie de resursele de timp ale pacientului şi ale
profesionistului precum şi a programului privind transportul public
z Trainingul poate să aibă loc cu un singur pacient sau cu un grup de maxim 3 pacienţi
z Sunt necesari bani pentru bilete şi programul de funcţionare a mijloacelor de transport în
comun
167
Partea C
Desfăşurare
z Alegerea în comun a modalităţii de transport public şi a rutei

C24 z Citirea programului şi organizarea plecării, a sosirii şi a transferului/transferurilor
z Însoţirea pacientului în călătorie
z Intensitatea suportului depinde de scopurile terapeutice. În majoritatea cazurilor îngrijitorul
profesionist va avea rolul de a motiva clientul/clienţii; prin conversaţie se poate distrage
atenţia participanţilor şi, treptat, aceştia se vor obişnui cu situaţia
z Concentrarea şi atenţia pe parcursul călătoriei pot fi instruite, de exemplu prin a îi solicită
pe clientului/clienţilor să urmărească destinaţia stabilită/unde trebuie să ajungă.
z În unele cazuri ar putea fi util să stai separat de client în autobuz/tren, pentru că el/ea să
facă faţă situaţiei singur. Profesionistul va observa clientul şi modul în care comportă de
la distanţă şi, ulterior, va oferi feedback. În prezenţa profesioniştilor pacienţii se simt în
siguranţă.
z De asemenea ar putea fi un exerciţiu pentru pacient să intre în contact cu alţi călători şi să
înceapă o conversaţie.
z La final se face reflectarea şi discutarea procesului de training de utilizare a transportului
public
z Se oferă feedback pacientului/pacienţilor cu evidenţierea aspectelor pozitive
Follow-Up
z Stabiliţi următoarea sesiune de training de folosire a transportului public, dacă este necesar
168
Partea C
Informarea despre posibilităţi de utilizare a serviciilor

sociale şi a altor servicii medicale C25
Scopuri
z Să optimizeze îngrijirea pacientului în timpul şi după tratamentul sau din spital

z Să devină familiar cu diferite servicii de îngrijire sănătate mintală
z Să informeze despre activităţile acestor servicii şi perspectivele îngrijirii individuale
z Să reducă teama pacientului în ce priveşte contactul cu aceste servicii
z Să motivezi pacientul să folosească aceste servicii
Grup ţintă
z Pacienţii care ar putea beneficia de activităţile oferite de serviciile de sănătate şi sociale şi care
nu au o reacţie negativă faţă de vizitarea/utilizarea acestor servicii.
z Stabilirea timpului necesar pentru vizite individuale depinde de timpul de aşteptare, tratament,
timpul pentru deplasare, etc.
z Informarea poate fi realizată şi la spital prin oferirea de sprijin individual sau organizarea de
evenimente informative. În acest caz echipamentul (flipchart, video proiector) trebuie asigurat
z Evenimentele informative în sau înafara spitalului se adresează tuturor persoanelor interesate.
Trebuie avut în vedere că numărul participanţilor s-ar putea să fie limitat
z Pentru folosirea serviciilor în afara spitalului s-ar putea să fie nevoie să se asigure o maşină sau
bani pentru bilete
169
Partea C
Desfăşurare
z Planificaţi transportul la serviciile vizate

C25 z În situaţii particulare (ex. Vizita ginecologului sau urologului) intimitatea pacientului joacă
un rol important şi este de preferat ca el/ea să fie însoţit de un îngrijitor profesional de
acelaşi gen.
z Profesioniştii însoţitori sunt adesea un mediator intre pacient şi serviciile complementare
(ex. Centrele de consiliere, grupurile de autoajutor). Aceştia motivează pacientul să obţină
informaţii, să accepte sprijin şi îl asista în contactarea serviciilor complementare reducând
prin asta nivelul temerilor.
z Pe parcursul unui interviu de consiliere într-o agenţie de servicii profesionistul însoţitor
acţionează mai mult într-un mod precaut şi îi aminteşte pacientului să adreseze întrebările
pe care intenţiona să le adreseze.
z Pe parcursul evenimentelor informative din spital profesional din spital poate să-şi asume
rolul de moderator şi să contacteze persoane din alte servicii pentru a îi invită să participe
la sesiunea de informare.
Follow-Up
z Stabiliţi discuţii ulterioare privind perspectivele pacienţilor şi sprijinirea alternativelor alese
de către aceştia.
170
Partea C
Cum să organizezi activităţi la nivel de secţie/spital

C26
Exemple
z Îngrijirea florilor şi plantelor

z Spălarea vaselor, aranjarea şi curăţarea mesei, aducerea mâncării din bucătăria spitalului
z Să facă curat în camera de zi sau în alte spaţii
z Sortarea rufelor
Scopuri
z Să includă pacienţii în îngrijirea/amenajarea secţiei

z Să crească rezilienţa acestora
z Să înveţe să să fie responsabili pentru o activitate
z Să contribuie la ameliorarea condiţiile de trăi din secţie/spital
z Să îşi identifice şi să dezvolte resursele personale
z Să crească siguranţă de sine a pacienţilor
z Să îi pregătească pentru situaţia de acasă
z Să dezvolte competente sociale
171
Partea C
z Activităţile pot fi distribuite în timpul unei întâlniri săptămânale ale pacienţilor (de
C26 ex. în cadrul întâlnirii asistentelor medicale cu pacienţii pentru discutarea aspectelor
organizatorice)
z Capacităţile şi preferinţele pacientului trebuie avute în considerare
z profesioniştii şi pacienţii cu experienţa îi motivează şi îi instruiesc pe noii veniţi
z Timpul şi locaţia sunt mai mult sau mai puţin variabile, în funcţie de activitate
Desfăşurare
z Asistenta profesionistului ar trebui să includă oferirea de instrucţiuni, de sprijin şi de

motivaţie, combinate într-un mod echilibrat.
z Profesioniştii se asigura ca pacienţii vor realiza activităţile în mod regulat şi exact şi îi
încurajează pe aceştia prin laude.
z Dacă apar dificultăţi, se identifica cauza, ex. oboseala, uitarea, apatie, lipsa de concentrare,
şi se oferă sprijin specific; de exemplu i se amintesc regulat activităţile planificate sau
primeşte instrucţiuni detaliate sau chiar ajutor.
Follow-Up
172
Partea C
Cum să organizezi activităţi recreaţionale

C27
Exemple
z Plimbări
z Activităţi sportive
z Festivaluri
z Excursii, vizite la cinema, vizite la un muzeu, participare la eveniment în afara spitalului
z Evenimente muzicale cu sau fără participarea activă a pacientului
z Jocuri (de cărţi sau table)
z Manufactura
z Spectacole de cinema în spital
z Activităţi referitoare la interese anterioare
z Horticultură
Scopuri
z Amuzament şi plăcere
z Recreere
z Reducerea stresului
z Distracţie
z Concentrare
z Structurarea zilei
z Reducerea agitaţiei şi acathiziei
z Antrenament fizic şi mobilizarea funcţiilor corporale
z Promovarea activităţii motorii
z Animare mentală
z Dezvoltarea contactului social şi a competentelor
z Dezvoltarea aderentei la reguli şi înţelegeri
z Dezvoltarea abilitaţilor de zi cu zi
z Referinţă la interese anterioare
z Sentimentul de succes
173
Partea C
Exemplul 1: Activităţi sportive
C27
Posibilităţi
z jogging, plimbat nordic, mers cu bicicletă, bowling, dans, badminton, golf, tenis de masă,
gimnastică, fotbal, etc.
z Activitate organizată în mod regulat, cu o durată de 45-90 minute, cu frecvenţa de 1-2 ori pe
săptămână
z Spaţiul şi echipamentul necesare depind de tipul de sport
z Toţi participanţii joacă un rol în activitate; supralicitarea, sub activarea şi frustrarea trebuie să
fie evitate. Aşadar, starea fizică şi capacităţile sociale ale pacienţilor trebuie luate în considerare
atunci când se face selectarea membrilor grupului
z Echipamentul sportiv şi haine pentru sport trebuie oferite în avans
Performanţa
z Pacienţii ar trebui să fie implicate în alegerea tipului de sport

z Profesioniştii au rolul de a motiva şi observă şi, de asemenea, au grijă ca regulile sunt respectate
şi că toţi pacienţii sunt implicaţi
z Pacienţii care nu pot lua parte la activităţi ar putea, de exemplu, să îndeplinească sarcina de a
ţine timpul său de a documenta activitatea
174
Partea C
Exemplul 2: Organizarea de festivităţi
C27
Posibilităţi
z sărbători sau festivităţi sezoniere, aniversări incluzând zile de naştere, petreceri de rămas bune
ale pacienţilor sau angajaţilor, festivităţi fără o ocazie specială, festivaluri în comunitate
z Durata poate să varieze intre câteva ore şi o zi întreagă, în funcţie de tipul sărbătorii
z Spaţiul necesar depinde de activităţile planificate, în general o cameră din secţie - sala de mese
- sau o cameră mai mare a spitalului este utilizată. Dacă vremea este bună, petrecerea poate să
aibă loc afară
z Echipamentul, mâncarea, băutura şi decoraţiile trebuie să fie asigurate; pacienţii ar trebui
implicaţi în activităţile de pregătire
Performanţa
z O masă comună pentru începutul său finalul festivităţii poate ajuta la crearea unei atmosfere
potrivite
z Participanţii la festivitate trebuie primiţi oficial
z Toţi angajaţii ar trebui invitaţi
z Activităţile festivităţii trebuie clar pregătite pentru pacienţi
z Exemple de activităţi-festivităţi: mese, creare/ascultarea de muzică, spectacole de cinema,
plimbări, anumite activităţi sportive, jocuri, dansuri
z Profesioniştii au rolul de a îi motivează pe pacienţi să participe la activităţile planificate
z La sfârşitul festivităţii, un scurt rezumat al zilei poate şi făcut, pacienţii şi angajaţii pot sta
împreună şi pot face conversaţie sau pot curăţa împreună
Follow-Up
z Transferaţi informaţia relevantă echipei de îngrijiri
175
Partea C
Cum să faci un training de management al medicaţiei

C28
Obiective
z Pentru a încuraja acceptarea şi complianţă

z Pentru a transmite cunoştinţe despre dozaj, efecte secundare şi modalităţi de a lua
medicamentele
z Pentru a încuraja responsabilitatea individuală şi independentă în ceea ce priveşte aprovizionarea
cu medicamente
z Pentru a clarifica riscurile şi pericolele schimbării independente a dozelor sau a întreruperii
medicaţiei psihotrope
z Pentru a oferii instrucţiuni de utilizare a accesoriilor şi instrumentelor (cutie de dozaj, agenda,
numere de telefon importante)
Grup ţintă
z Pacienţi care vor fi externaţi în viitorul apropiat şi care au incertitudini în ceea ce priveşte
managementul medicaţiei, pornind de la premisa că pacienţii au fost până atunci dornici să îşi
ia medicamentele
z Pacienţi care sunt ambivalenţi sau în general nu doresc să îşi ia tratamentul
z Pacienţi cu experienţe acute de halucinaţii paranoide, lipsa de concentrare şi confuzie, tulburări
cognitive
z Pacienţi cu tendinţe suicidare
z Pacienţi cu adicţii trebuiesc verificaţi în ceea ce priveşte complianţă pentru o administrare
corectă a medicamentelor
177
Partea C
z Un spaţiu care să faciliteze munca concentrată şi fără întreruperi trebuie pus la dispoziţie –
C28 o cameră separată ar fi ideală
z Medicamente, reţete, separatoare de pastile sunt necesare pentru training
z Timpul necesar pentru fiecare individ este variabil, depinzând de numărul de aspecte
farmaceutice care sunt abordate şi de capacitatea pacientului de a coopera; profesioniştii
trebuie să aloce suficient timp şi să nu pună presiune pe pacienţi
Desfăşurare
Luarea medicaţiei
z La începutul instruirii pacienţii îşi iau medicaţia regulat de la oficiul de pe secţie fără să li se
ceară acest lucru în mod expres
z Cu această ocazie, membrii echipei terapeutice informează pacientul cum arăta
medicamentele şi în ce doza sunt administrate. Pacientului i se cere să observe medicaţia
înainte de a o lua. Astfel pacientul îşi formează o impresie despre medicaţia pe care o ia şi,
încetul cu încetul, devine mai capabil şi mai independent.
z La cerere, personalul explica pacienţilor mecanismul de acţiune, posibilele efecte adverse
şi pericolul de dependenţa
z Pacienţii sunt informaţi despre importanţa regularităţii şi despre momentele optime pentru
a îşi lua medicaţia
z Pacienţii învaţă ce pot face după ce au uitat să ia medicaţia (a sări peste sau a completa)
z Pacienţii sunt informaţi că medicamentele psihotrope trebuie luate bând suficiente lichide
şi care medicaţie trebuie luată înainte de masă, respectiv după masă
z Dacă pacienţilor li de da învoire şi primesc medicaţia pentru o zi sau pentru un weekend,
trebuie să aibă la ei şi o schemă scrisă, conţinând dozele şi momentele de administrare ale
medicaţiei.
z Pacienţii trebuie de asemenea să primească îndrumări despre modul de gestionare
a medicaţiei în afara spitalului (de exemplu, la locul de muncă, în excursii, în timpul
ceremoniilor): să pună notiţe acasă şi/sau în geantă, să programeze semnale pe telefonul
mobil, să ia cu ei o băutură, etc.
z Dacă este prescrisa o medicaţie care trebuie luată la nevoie, pacientul trebuie informat
despre mecanismul de acţiune şi despre doza optimă. Trebuie comunicate pacientului
alternativele la medicaţia simptomatica (de exemplu, activităţi distractive şi relaxante, bai
de relaxare, etc.).
z Dacă pacienţii citesc prospectele, profesioniştii trebuie să discute cu ei temerile şi
întrebările nelămurite şi să ofere sfaturi asupra măsurilor care pot fi luate împotriva
efectelor adverse (de exemplu, picături acre împotriva gurii uscate, anumite sortimente de
ceai împotriva stării de rău sau transpiraţiei, digestive împotriva constipaţiei, medicamente
împotriva simptomelor extrapiramidal, suficientă protecţie împotriva razelor solare în cazul
sensibilităţii la lumină).
Sortarea medicaţiei
z Documentarea medicaţiei prescrise este folosită pentru a familiariza pacientul cu medicaţia

şi doza
178
Partea C
z Cutiile cu medicaţia necesară sunt clar aranjate

z Pacientul sortează secvenţial medicamentele prescrise într-un dispenser (zilnic sau
săptămânal), supervizat de un profesionist
z Astfel, pacientul învaţă câte pastile întregi şi/sau fracţionate de fiecare fel sunt necesare
C28
pentru întreaga doza
z Dacă i se dă pacientului un dispenser zilnic sau săptămânal, trebuie asigurată depozitarea
acestuia astfel încât să nu fie la îndemâna altor pacienţi
z Profesionistul şi pacientul îşi dau reciproc feedback şi discuta despre obiective viitoare şi
despre lucruri care pot fi de ajutor în viitor
dispenser zilnic dispenser săptămânal
Îngrijirea medicală după externare
z În momentul când furnizează medicamentele necesare, profesionistul informează pacientul

despre lucrurile care trebuie avute în vedere:
Să observe epuizarea cutiilor cu medicamente şi să aibă grijă să obţină la timp reţetă
şi să se aprovizioneze la timp cu noi stocuri de medicamente
Să aibă întotdeauna la dispoziţie numărul de telefon al medicului care a prescris reţeta
Să aibă un carnet pentru medicaţie în care să poată fi notate şi injecţiile depot
Să sublinieze insistent că orice schimbare a dozelor sau oprire a medicaţiei poate fi
făcută doar după consultarea cu doctorul
Să fie atent ca programările pentru testele de laborator să fie respectate
Dacă este posibil, membri ai familiei sunt informaţi despre medicaţia psihotropa şi
sunt lămuriţi cum pot fi de ajutor în acest domeniu
Follow-Up
z Documentare
z Informare despre persoanele/ serviciile care sunt implicate în îngrijirea medicală de după
externare
z Cum să lucrezi cu membrii familiilor şi cu alte persone relevante pentru pacienţi
179
Partea C
Cum să lucrezi cu membrii familiilor şi cu alte persoane

relevante pentru pacienţi C29
Scopuri
z Să informeze şi să ofere explicaţii

z Să reducă teama şi stigmatizarea
z Să reducă sentimentele de vinovăţie şi de ruşine
z Să îmbunătăţească prevenirea recăderilor
z Să încurajeze pacienţii şi familiile acestora
z Să implice membrii familiilor ca şi “co-terapeuti”
Grup ţintă
z Părinţi, parteneri, copii, fraţi/surori, prieteni, colegi şi alte persoane care au o relaţie apropiată
cu pacientul
z Rudele au nevoie de comunicare pe toată durata internării pacientului

z Discuţiile cu rudele trebuie pregătite atât sub aspectul formei cât şi al conţinutului; trebuie
puse la dispoziţie o agendă şi o încăpere adecvată
z Materiale utile (ex. Broşuri despre tulburările mintale, directoare de servicii, prospecte ale
medicamentelor, referinţe la literatură profesională) trebuie puse la dispoziţie din timp
z Din cauza politicilor de confidenţialitate în comunicarea medicală, aprobarea pacienţilor
trebuie obţinută din timp
181
Partea C
Desfăşurare
În principal este important să vorbiţi pacientului mai degrabă decât să vorbiţi despre pacient.
C29 Cu toate acestea, exista situaţii în care un membru al familiei are nevoie sau solicita să comunice
independent cu un profesionist. Membrii familiei trebuie să aibă ocazia să vorbească într-o
atmosfera relaxată despre emoţiile şi temerile sale. Profesionistul trebuie să asculte activ, să
informeze şi să ofere explicaţii. Există câteva situaţii în care se poate lucra cu membrii familiilor, şi
vor fi descrise în cele ce urmează.
Internarea în spital/întâlnirea iniţială
z În această situaţie membrii familiilor au nevoie de aceeaşi senzitivitate, empatie şi respect

ca şi pacientul. În timpul întâlnirii iniţiale membrul familiei nu trebuie să aibă sentimentul
că este o sursă de informaţii pentru anamneza, ci ca şi ea are parte de atenţie şi sprijin
emoţional şi are timp suficient să pună întrebări. În această situaţie poate fi oferită încrederea
că şi bază pentru colaborări ulterioare.
z Membrii familiei trebuie să obţină întâi informaţii de ansamblu referitoare la tulburare şi
la tratamentul acesteia cât şi despre orele de vizită, grupurile organizate pentru membrii
familiilor, etc. Profesionistul ar trebui să îi ofere membrului familiei cartea de vizită (sau să
îşi scrie numele, funcţia , numărul de telefon)
Posibilitatea de a vorbi cu un profesionist în timpul unei vizite a pacientului
z Profesionistul trebuie să contacteze activ membrii familiei şi să le semnalizeze disponibilitatea

ca şi persoane de contact
z Profesionistul funcţionează ca şi mediator intre pacient şi familie şi poate să încurajeze
contactul cu alţi membrii ai familiilor şi cu alte persoane care sunt implicate în procesul de
tratament şi îngrijire
Convorbiri pe bază de programare
z Profesionistul (în general coordonatorul de îngrijiri individual) are la dispoziţie o cameră

care este exclusiv disponibilă pentru membrii familiilor în timpul întâlnirii programate
z Conţinutul convorbirii trebuie de asemenea să fie pregătit în avans
Externare pe perioada weekendului
z Membrii familiilor trebuie pregătiţi când pacientul este externat pe perioada weekend-ului
z Aşadar, ora la care pacientul ca fi preluat de familie şi cea la care va fi adus înapoi trebuie
stabilite, precum şi activităţile planificate pe durata weekend-ului
z Luarea medicamentelor trebuie planificată
z La întoarcerea pacientului, pacientul şi familia trebuie să discute despre cum a fost
weekendul împreună cu un profesionist. Aceste discuţii pot avea loc în întâlniri comune
sau separate
Pregătirea externării
z Pe parcursul internării nu doar pacienţii dar şi membrii familiilor trebuie să rămână în

contact cu îngrijitorul profesionist. Aşadar, membrii familiilor trebuie să fie implicaţi în
procesul de externare de la început
182
Partea C
z Membrii familiilor trebuie să obţină regulat informaţii despre tulburarea mintală, stresori
specifici, simptome timpurii şi semnale de avertizare, managementul crizei, medicaţie, etc.
z În apropierea externării este esenţial să se facă programări exacte, astfel încât pacientul să
nu rămână singur. Membrii familiilor trebuie să fie informaţi despre îngrijirea de specialitate C29
post internare şi să primească adresele serviciilor de unde nu doar pacienţii ci şi ei pot fi
ajutaţi.
Sesiuni de grup specifice pentru membrii familiilor
z Grupurile cu familiile trebuie să fie organizate ca şi grupuri deschise, ceea ce înseamnă că

numărul participanţilor nu este fixat în avans şi ca participanţii nu trebuie să aplice din timp
pentru participarea la sesiune de grup
z Membrii familiilor pacienţilor recent internaţi sau externaţi pot lua parte, astfel încât
sentimentul de uşurare şi schimbul de experienţa pot apărea într-o etapă timpurie
z Sesiunile de grup ar trebui să înceapă cu un cuvânt de bun venit şi cu o rundă de introduceri
şi să se încheie cu o rundă de feedback şi cu luat rămas bun
z În funcţie de necesităţi, poate fi definit un subiect de discuţie central sau pot fi abordate
subiecte de discuţie ad-hoc
z Programele de psihoeducatie se derulează în grupuri închise cu module specificate din
timp referitoare la diagnostic, cauze, alternative de tratament etc. a anumitor tulburări
mintale
z Cum să faci un grup de instruire pentru pregătirea externării
183
Partea C
Cum să faci un grup de instruire pentru

pregătirea externării C30
Scopuri
z Să recâştige competentă emoţională şi socială

z Să îşi înţeleagă tulburarea şi să poată trăi cu aceasta
z Să dobândească informaţii şi abilitaţi care să poată fi aplicate acasă în situaţii critice
z Să facă schimb de experienţă cu alţi participanţi
z Să crească speranţa şi optimismul
z Să crească satisfacţia în legătură cu tratamentul
Grup ţintă
z Pacienţi care vor fi externaţi în viitorul apropiat, care arată interes pentru conţinutul întâlnirilor
şi care sunt capabili şi dornici să petreacă în jur de o oră în cadrul unui grup
z Pacienţi care sunt suicidari, agresivi sau agitaţi
z Grupul trebuie condus ca un grup semideschis cu 6-8 pacienţi

z Şedinţele de grup se ţin o dată pe săptămână, fiecare şedinţa durand o oră
z Numărul de şedinţe depinde de modul în care este conceput grupul pentru pregătirea externării
z Fiecare şedinţa are o temă principală
z Trebuie pusă la dispoziţie o cameră separată, care să permită să se lucreze concentrat, fără
întreruperi
z Materiale necesare: flip chart, creioane de diferite culori, bandă adezivă, cartonaşe, foi de lucru,
materiale informative, dosare de plastic
185
Partea C
Desfăşurare (exemplu pentru un grup cu o durată de 5 şedinţe)
z Profesionistul acţionează ca moderator, furnizând tema şedinţei respective şi contribuind

C30 cu experienţă şi competenţa sa. El/ea încurajează comunicarea între participanţi.
z Tema primei şedinţe: “Ce pot face dacă mă simt rău din nou?”
Pacienţii obţin informaţii despre posibilele cauze de afectare a stării de sănătate
mintală (de exemplu, folosind modelul vulnerabilitate-stres). În cadrul grupului,
pacienţii dezvolta acţiuni concrete pe care le-ar putea aplica în cazul în care s-ar simţi
rău.
z Tema celei de-a II-a şedinţe: “Ce pot face ca să menţin starea de bine?”
Pacienţii obţin informaţii despre activităţi individuale care să îi facă să se simtă
confortabil. În cadrul grupului şi individual, pacienţii dezvolta acţiuni concrete pe
care le-ar putea aplica pentru a-şi menţine starea de bine.
z Tema celei de-a III-a şedinţe: “Cum să-mi gestionez viaţa de zi cu zi având în vedere
tulburarea mea?”
Pacienţii fac schimb de experienţa şi, după aceasta, fiecare pacient îşi prezintă pe
scurt punctele tari şi punctele slabe în gestionarea vieţii sale de fiecare zi.
z Tema celei de-a IV-a şedinţe: “Cum abordează cei din jur tulburarea mea?”“Cum mă comport
fata mediul meu social în legătură cu tulburarea mea?”
Pacienţii fac schimb de experienţa şi exersează regulile de acţiune recomandate
pentru ei înşişi şi pentru mediul lor social.
z Tema celei de-a V-a şedinţe: “Cum mă adaptez la medicaţie în viaţa de fiecare zi?”
Pacienţii fac schimb de experienţa şi exersează îndrumări practice pentru îmbunătăţirea
gestionarii medicaţiei, de exemplu, instruire pentru sortarea medicaţiei, liste de
control.
186
Partea C
C IV. Situaţii complexe şi dificile
C31. Strategii de de-escaladare pentru situaţiile dificile

C32. Cum să faci vizite la domiciliu
187
Partea C
Strategii de de-escaladare pentru situaţiile dificile

C31
Acest instrument vă oferă soluţii de gestionare a situaţiilor în care participanţii la discuţie sunt afectaţi
mult emoţional (de exemplu: în cazul înjurăturilor, învinovăţirilor, .... )
Strategii de “de-escaladare” în activitatea psihiatrică
Strategii talk-down (de-escaladare)
z Sunt tehnici de comunicare care au scopul de a diminua tensiunea emoţională dintre

persoanele implicate în discuţie.
z Ca rezultat al aplicării lor, persoanele implicate în discuţie sunt capabile împreună să găsească
o soluţie de rezolvare a problemei curente. Metodele talk-down pot diminua sau stopa
intensitatea verbală. A rezolva conflicte raţional şi prin comunicare înseamnă a lucra optimal
cu pacientul. Cu alte cuvinte, aceste tehnici de comunicare nu sunt altceva decât metode de
influenţare a pacientului cu scopul diminuării potenţialului agresiv.
z Comunicarea “de-escaldativă” într-o criză este în general un dialog foarte personal. Aceasta
metodă presupune din partea ambilor participanţi la discuţie respect, deschidere şi dispoziţie
de a intra în dialog cu celălalt – lucruri care în general îi lipsesc pacientului.
A conduce un dialog într-o situaţie critică cu un pacient cu tulburare mintală înseamnă
z Pacientul trebuie tratat cu seriozitate

z Pacientul trebuie ascultat
z Discuţia trebuie condusă prin întrebări
z Ideile preconcepute trebuie uitate înainte de începerea discuţiei
z Descrierea situaţiei şi nu clasificarea ei, rezultatele discuţiei se obţin împreună cu pacientul
z Atenţie la semnale nonverbale
z A se evita mişcările bruşte
z Pacientul trebuie să simtă siguranţa că se poate mişca liber; a nu se pune mâna pe pacient
z A se păstra în continuu contactul din priviri cu pacientul ( “Cordonul ombilical intre partenerii
de discuţie”).
Reguli de bază
z Lăsaţi-vă timp suficient pentru discuţie

z Nu uitaţi, primele trei minute decid dacă discuţia se va termina cu succes sau nu
z Încercaţi să acceptaţi părerea celuilalt
z În centrul discuţiei va fi descrierea comportamentului pacientului
z Comportamentul lui în viitor trebuie discutat împreună
189
Partea C
z Criticaţi comportamentul pacientului şi nu persoana lui

z Dacă pacientul este deosebit de activat emoţional, amânaţi data discuţiei
z În situaţii extreme se poate accepta ca o a treia persoană să participe la discuţie
C31
Tehnica “prezentării de scuze”
z În cazul în care pacientul este agresiv verbal (ex. înjura) se poate folosi această tehnică
ca alternativă de acţiune şi de control al situaţiei. Scuzele înseamnă apărarea împotriva
acuzării şi ameninţării.
z Cine este agresat verbal de către un pacient rămâne pentru un scurt moment şocat. Cu alte
cuvinte intra involuntar într-un rol defensiv. Prin prezentarea de scuze se poate încerca ca
ambii parteneri de discuţie să ajungă din nou la acelaşi nivel de discuţie prin discutarea
unor probleme comune. Pentru că punctele comune să ajungă în prim plan , se folosesc
cuvinte cheie ca: noi şi al nostru.
z A nu se uita că şi aici trebuie să se păstreze principiul de autenticitate pentru a atinge scopul
discuţiei.
z Este important de asemenea că orice agresiune verbală să fie mai întâi recunoscută şi după
aceea separată în părţi importante .
190
Partea C
Cum să faci vizite la domiciliu

C32
Vizitele la domiciliu sunt un instrument important al activităţii serviciului psihosocial şi sunt îndeplinite
de fiecare membru al echipei noastre. Înaintea fiecărei vizite la domiciliu trebuie clarificat: cine este
cel care solicita realizarea vizitei, scopul vizitei. Dacă sunt probleme specifice, se cunosc anumite
dificultăţi, eventual vizita respectivă nu este recomandată.
În principiu fiecare membru al echipei hotărăşte singur şi direct dacă va vizita bolnavul la domiciliu.
În cazul în care vizita la domiciliu are loc, este indicat că cel ce a solicitat-o să fie de faţă: membru al
familiei, prietenul bolnavului, angajatul unei instituţii externe , etc...
Întrebări importante în cadrul vizitei la domiciliu
z Cine a cerut să faceţi vizită la domiciliu ?

z Care este propria părerea cu privire la interesele în joc ?
z Ce doriţi dumneavoastră singur ?
z Cunoaşteţi deja persoanele în cauză ?
z Care sunt simptomele care evidenţiază o tulburare mintală? În cazul în care recunoaşteţi o
tulburare mintală, ce trebuie obligatoriu luat în considerare ?
z Se afla pacientul în pericol iminent sau este suicidal? Este bolnavul agresiv ?
z Sunt informaţii cu privire la situaţii acute precedente? Ce se poate de data aceasta face mai
bine?
z Cât de necesară şi acută este vizita la domiciliu? În cazul în care nu are loc, ce se poate întâmpla?
z Ce persoane sau instituţii trebuie contactate înainte ?
z Este necesar ca un coleg să vină cu dumneavoastră? Dacă este necesar vorbiţi şi stabiliţi cu el
modul de desfăşurare al vizitei .
z Cum vă simţiţi dumneavoastră personal din punct de vedere emoţional ?
Cine este cel care solicita vizita la domiciliu ?
z membru al familiei
z pacientul însuşi
z alte instituţii sociale
z superiorul direct în PSD
z un coleg
Ce rol poate îndeplini vizita la domiciliu?
z stabilirea diagnosticului – orientarea generală a pacientului

z completarea datelor anamnestice
z întărirea legăturii cu pacientul
191
Partea C
z tratament (de exemplu administrarea neurolepticelor injectabile de depot)

z managementul situaţiilor critice
C32
Când este indicată vizita la domiciliu?
z Situaţii critice şi cazul acut psihiatric în care se afla pacienţi cunoscuţi serviciului nostru sau
intervenţia la centrul de bază nu este posibilă dintr-un motiv sau altul
z Bolnavul nu se poate deplasa la centrul de bază al serviciului nostru (lipseşte infrastructura
corespunzătoare în zona în care locuieşte )
z Intervenţia în locul în care locuieşte este necesară
z Stabilizarea şi întărirea relaţiei noastre cu pacientul în mijlocul familiei sale ( obiectiv central
al activităţii noastre).
Când nu este indicată vizita la domiciliu?
z Dacă reprezintă un pericol pentru noi

z Dacă starea psihică a bolnavului se agravează prin vizita noastră la domiciliu
Momente dificile şi periculoase în cadrul vizitei la domiciliu
z “Întâlnire între persoane care nu s-au cunoscut anterior în mod direct“ – probabilitate mare
de apariţie a situaţiilor imprevizibile
z Caz acut psihiatric
z Alte motive: câine, vreme instabilă, telefonul celular nu funcţionează în regiune, bolnavul
poseda o armă ,...
ROMÂNIA
Uniunea Europeană
MINISTERUL
Proiect finanţat prin PHARE
SĂNĂTĂŢII
Acest set de manuale conţine 5 părţi Linii directoare pentru

 O mapă cu un CD interactiv, conţinând toate manualele, îmbunătăţirea îngrijirilor de sănătate
prezentările power point utilizate în training şi materiale
adiţionale care nu se regăsesc în forma printată mintală în România
SET DE INSTRUMENTE PENTRU SERVICIILE DE SĂNĂTATE
MINTALĂ, care - printre altele – acoperă temele: implicarea
aparţinătorilor şi beneficiarilor; managementul serviciilor
de sănătate mintală; lucru în echipă şi supervizare; lucrul cu
Linii directoare pentru echipe multidisciplinare 1
pacienţii: planificarea îngrijirilor şi continuitatea îngrijirilor,
structura zilei, lucrul cu mintea – abordări cognitive
comportamentale, lucrul cu corpul – relaxare şi respiraţie,
lucrul cu situaţii de zi cu zi – activităţi ale vieţii de zi cu zi,
Set de instrumente pentru
urgenţe, vizite la domiciliu serviciile de sănătate mintală
CURS STRUCTURAT PENTRU TERAPIE OCUPAŢIONALĂ
 Manual 3: MANUAL PENTRU ACŢIUNI ANTISTIGMA ÎN ŞCOLI
 Manual 4: TRAINING PENTRU SCREENING INTERACTIV

PSIHIATRIC PENTRU MEDICII DE FAMILIE - acoperă depresia,
anxietatea şi tulburări legate de consumul de alcool
Titlul proiectului: „Sprijin pentru dezvoltarea serviciilor comunitare de sănătate

mintală şi de instituţionalizarea persoanelor cu tulburări mintale”
RO2006/018-147.03.12 -RO/06/IB/OT/02 ROMÂNIA
Uniunea Europeană
Editor: Ministerul Sănătăţii
Data publicării: noiembrie 2009
Adresă pentru informaţii şi eventuale sesizări
pentru proiect PHARE: cfcu.phare@mfinante.ro
MINISTERUL
Conţinutul acestui material nu reprezintă în mod necesar Proiect finanţat prin PHARE
SĂNĂTĂŢII
poziţia oficială a Uniunii Europene
Bucureşti, Noiembrie 2009

Linii Directoare Pentru Echipe Multidisciplinare 1 Set de Instrumente Pentru Serviciile de Sănătate Mintală

Încărcat de

Informații document

Titlu original

Drepturi de autor

Formate disponibile

Partajați acest document

Partajați sau inserați document

Opțiuni de partajare

Vi se pare util acest document?

Este necorespunzător acest conținut?

Drepturi de autor:

Formate disponibile

Linii Directoare Pentru Echipe Multidisciplinare 1 Set de Instrumente Pentru Serviciile de Sănătate Mintală

Încărcat de

Drepturi de autor:

Formate disponibile

ROMÂNIA

Acest set de manuale conţine 5 părţi Linii directoare pentru

 Manual 3: MANUAL PENTRU ACŢIUNI ANTISTIGMA ÎN ŞCOLI

 Manual 4: TRAINING PENTRU SCREENING INTERACTIV

Titlul proiectului: „Sprijin pentru dezvoltarea serviciilor comunitare de sănătate

Linii directoare pentru îmbunătăţirea îngrijirilor

Manual 1: Set de Instrumente pentru serviciile de sănătate mintală

Dezvoltat în cadrul proiectului de twinning al Comisiei Europene în România

Instrumentele conținute în acest material sunt conectate cu standardele de îngrijire moderne

A1. Concepte şi principii cheie7

Partea B - Cum să fii bine organizat: management şi lucrul în echipă ........................43

Partea C - Lucrul cu pacienţii .......................................................................................................85

C I. Planificarea şi continuitatea îngrijirilor .............................................................................89

C III. Abordări specifice - Lucrul… ................................................................................................................131

... cu corpul – relaxare şi respiraţie

C20. Managementul Anxietăţii – Relaxare prin respiraţie .......................................................................159

… cu situaţii cotidiene – activităţi ale vieţii de zi cu zi

C21. Cum să faci un grup de instruire pentru gătit ....................................................................................161

C IV. Situații complexe şi dificile ....................................................................................................................187

C31. Strategii de de-escaladare pentru situaţiile dificile .........................................................................189

În cadrul prezentului proiect de înfrățire instituțională (Twinning), tematicile legate de “Sprijinul

1. Cunoștințe psihiatrice: este necesară o aprofundare a cunoștințelor psihiatrice pentru toate

B. Standarde și linii directoare specifice pentru echipele multi-profesionale din serviciile

1. Implicarea beneficiarilor și familiilor (a se vedea Partea A a acestui manual). Această perspectivă

2. Dobîndirea și aplicarea unor abilități adecvate de management în oferirea de servicii psihiatrice (a

3. Planificarea îngrijirilor și asigurarea continuității îngrijirilor (a se vedea Partea C , secţiunea C I

6. Asigurarea de îngrijiri de calitate în situații complexe şi dificile(a se vedea Partea C, secţiunea

Ce să avem mereu în minte:

A1. Concepte şi principii cheie

Introducere la Partea A - Ce să avem mereu în minte: Implicarea

Concepte şi principii cheie

zz Implicarea beneficiarilor este o necesitate în îngrijirile moderne de sănătate mintală.

Conceptul de implicare a beneficiarilor cuprinde o gamă largă de idei diferite, de la partciparea

zz Datorită experienţei cu serviciile de sănătate mintală, pacienţii sunt o categorie aparte

zz Revenirea (“recovery”) ar trebui să îi călăuzească pe toţi cei implicaţi în serviciile de

“Revenirea clinică” - concept utilizat în literatura de specialitate - se centrează pe o remisie

Împuternicirea înseamnă dezvoltarea potenţialului individual prin: dezvoltarea încrederii în

zz Familia trebuie implicată activ în adaptarea la tulburarea mintală a unuia dintre

Acest instrument poate fi utilizat:

zz pentru o evaluare iniţială de ansamblu a gradului de implicare a beneficiarilor la diverse nivele

Instrumentul poate fi aplicat:

zz la nivelul instituției/centrului de sănătate mintală;

La nivelul instituţiei, el poate fi aplicat de către:

zz un evaluator extern, care investighează modalitățile de implicare a beneficiarilor și aparținătorilor

Implicarea beneficiarilor şi a aparţinătorilor Da Nu Nu

2 Beneficiarii şi aparţinătorii sunt implicaţi în dezvoltarea/negocierea politicilor de

3 Beneficiarii şi aparţinătorii sunt implicaţi în dezvoltarea/negocierea politicilor de

2 Beneficiarii şi aparţinătorii sunt întrebaţi cum şi-ar dori să fie implicaţi în

3 Beneficiarii şi aparţinătorii sunt informaţi despre grupurile şi organizaţiile de

4 Beneficiarii sunt implicaţi în planificarea serviciilor organizaţiei care le furnizează

5 Beneficiarii şi aparţinătorii sunt implicaţi în planificarea sericiilor la nivel local (ex.

6 Beneficiarii şi aparţinătorii sunt implicaţi în planificarea serviciilor la nivel naţional

2 Există acţiuni constante sau proiecte la nivelul instuţiei, organizate şi implementate

3 Există grupuri de auto-ajutor organizate şi conduse de beneficiari/aparţinători care

4 Beneficiarii şi aparţinătorii sunt incluşi în conferinţe, workshopuri sau seminarii

D. Monitorizarea şi evaluarea serviciilor

2 Beneficiarii şi aparţinătorii sunt implicaţi în colectarea de date

6 Există un proces permanent de evaluare a serviciilor în care beneficiarii au unul sau

7 Beneficiarii sunt implicaţi în dezvoltarea strategiei şi a instrumentelor de evaluare

2 Există o colaborare oficială şi beneficiarii au un impact substanţial în diverse etape

3 Cercetarea este condusă de beneficiari, aceştia controlând toate etapele proiectelor

F. Formarea şi recrutarea profesioniştilor de sănătate mintală

Carta pentru beneficiarii de servicii de sănătate mintală şi