CAP.

VI: CREANŢELE FISCALE LOCALE ŞI

PROCEDURILE DE ADMINISTRARE

6.1. Principii generale de conduită în administrarea impozitelor,

taxelor,contribuţiilor şi a altor sume datorate bugetelor locale
6.2. Creanţele fiscale locale şi obligaţiile fiscale locale
6.3. Colectarea creanţelor fiscale locale
Gheorghe M. Voinea 2

Capitolul VI

CREANŢELE FISCALE LOCALE ŞI PROCEDURILE DE

ADMINISTRARE1

Termeni: creanţe fiscale locale, creanţe fiscale principale, creanţe fiscale

accesorii, obligaţii fiscale, termene de plată, compensare, restituire, înlesnire la
plată, executori fiscali, executarea silită a creanţelor fiscale locale, somaţia de
plată, poprire, valorificarea bunurilor sechestrate, darea în plată.

Administrarea impozitelor şi taxelor locale include ansamblul

activităţilor desfăşurate de compartimentele de specialitate ale autorităţilor
administraţiei publice locale cu privire la: înregistrarea fiscală, declararea,
stabilirea, verificarea şi colectarea impozitelor şi taxelor locale şi soluţionarea
contestaţiilor împotriva actelor administrative fiscale.

6.1. Principii generale de conduită în administrarea

impozitelor, taxelor, contribuţiilor şi a altor sume
datorate bugetelor locale2

a.Aplicarea unitară a legislaţiei fiscale, obligă compartimentele de

specialitate ale autorităţilor administraţiei publice locale să aplice în acelaşi mod
prevederile legislaţiei fiscale, astfel încât să stabilească corect impozitele şi
taxele şi să evite distorsiunile în suportarea sarcinilor fiscale;
b.Executarea dreptului de apreciere presupune asigurarea dreptului de
a aprecia stările de fapt fiscale şi de a adopta soluţiile în limitele competenţelor
şi atribuţiilor prevăzute prin lege, de către compartimentele de specialitate ale
autorităţilor administraţiei publice locale;
c.Principiul rolului activ stabileşte ca organele fiscale
(compartimentele de specialitate din cadrul autorităţilor administraţiei publice
locale) să înştiinţeze contribuabilul asupra drepturilor şi obligaţiilor ce îi revin
din desfăşurarea unei proceduri de control fiscal;
d.Dreptul de a fi ascultat necesită ca înainte de adoptarea deciziei de
către compartimentul de specialitate al autorităţii administraţiei publice locale,

1
Codul de procedură fiscală în M. Of. nr. 863/26.09.2005, modificat prin Ordonanţa nr.
35/26.07.2006 în M. Of. nr. 675/7.08.2006, aprobată prin Legea nr. 505/28.12.2006 în
M. Of. nr. 1054/30.12.2006
2
Codul de procedură fiscală, titlul I, cap. II
Finanţe publice locale 3

să îi asigure contribuabilului dreptul de a-şi exprima punctul de vedere, cu

privire la faptele şi împrejurările relevante în adoptarea deciziei fiscale;
e.Obligaţia de cooperare cere contribuabilului să coopereze cu
organele fiscale (compartimentele de specialitate ale autorităţilor administraţiei
publice locale) în vederea determinării stării de fapt fiscale, prin prezentarea
faptelor cunoscute şi prin indicarea unor mijloace doveditoare cu privire la
impozitele datorate;
f.Secretul fiscal obligă funcţionarii publici din compartimentele de
specialitate ale autorităţilor administraţiei publice locale, inclusiv persoanele
care nu mai deţin această calitate, să păstreze secretul asupra informaţiilor pe
care le deţin ca urmare a exercitării atribuţiilor de servicii în domeniul
administrării impozitelor şi taxelor locale;
g.Relaţia dintre contribuabil şi organele fiscale (compartimentele de
specialitate ale autorităţilor administraţiei publice locale) să fie aşezate pe bună
credinţă care presupune, pe de o parte, încrederea organelor fiscale în capacitatea
contribuabilului de a conştientiza obligaţiile fiscale şi de a plăti la scadenţă şi, pe
de altă parte, încrederea contribuabilului în compartimentele de specialitate ale
autorităţilor administraţiei publice locale, respectiv în faptul că vor aplica corect
legislaţia fiscală.
Subiectele raportului juridic fiscal local3 sunt unităţile administrativ-
teritoriale, contribuabilul şi alte persoane care dobândesc drepturi şi obligaţii în
cadrul acestui raport de a încasa impozite şi taxe aprobate prin lege.
Contribuabilul este reprezentat de orice persoană fizică sau juridică sau
orice altă entitate fără personalitate juridică care datorează impozite şi taxe
bugetelor locale conform legii.
Unităţile administrativ-teritoriale sunt reprezentate de autorităţile
administraţiei publice locale.
Compartimentele de specialitate ale autorităţilor administraţiei publice
locale sunt considerate organe fiscale locale.
În relaţiile cu organul fiscal, contribuabilul poate fi reprezentat printr-un
împuternicit în anumite limite. Împuternicitul are obligaţia să înregistreze la
organul fiscal teritorial actul de împuternicire în formă autentică şi în condiţiile
prevăzute de lege.
În conformitate cu prevederile legii, organul fiscal poate să solicite
instanţei judecătoreşti competente numirea unui curator fiscal pentru
contribuabilul absent, al cărui domiciliu fiscal este necunoscut ori care, din
cauza bolii, unei infirmităţi, bătrâneţii sau a unui handicap de orice fel, nu poate
să îşi execute sau să îşi îndeplinească personal drepturile şi obligaţiile care îi
revin potrivit legii.

3
Codul de procedură fiscală, titlul I, cap. IV
Gheorghe M. Voinea 4

Reprezentanţii legali ai persoanelor fizice şi juridice precum şi ai

asocierilor fără personalitate juridică sunt obligaţi să îndeplinească obligaţiile
fiscale ale persoanelor reprezentate în numele şi din averea acestora.

6.2. Creanţele fiscale locale şi obligaţiile fiscale

locale4
Creanţele fiscale locale reflectă drepturile patrimoniale care rezultă din
raporturile de drept material fiscal dintre contribuabili şi autorităţile
administraţiei publice locale.
Creanţele fiscale principale sunt reprezentate de drepturile la
perceperea impozitelor şi taxelor datorate prin lege bugetelor locale.
Dreptul la perceperea majorărilor de întârziere, în condiţiile legii, de
către autorităţile administraţiei publice locale exprimă creanţele fiscale accesorii.
Obligaţiile fiscale locale se referă la următoarele:
obligaţia de a declara bunurile, veniturile impozabile şi, după caz,
impozitele şi taxele către bugetele locale;
obligaţia de a calcula şi de a înregistra în evidenţele contabile şi fiscale
impozitele şi taxele datorate bugetelor locale;
obligaţia de a plăti la termenele legale impozitele şi taxele datorate
bugetelor locale;
obligaţia de a plăti dobânzi şi penalităţi de întârziere aferente
impozitelor şi taxelor locale;
obligaţia de a calcula, de a reţine, de a înregistra în evidenţele contabile
şi de plată la termenele legale a impozitelor care se realizează prin stopaj
la sursă.
Dreptul de creanţă fiscală locală şi obligaţia fiscală corespunzătoare se
nasc în momentul în care potrivit legii se constituie baza de impunere care le
generează.
Creanţele fiscale locale se sting5 prin încasare, compensare,
executare silită, scutire, anulare şi prescripţie.
Raporturile de drept material fiscal local se formează între părţile
reprezentate, pe de o parte, de creditorii locali, autorităţile administraţiei
publice locale titulare ale unor drepturi de creanţă fiscală şi, pe de altă parte,
debitorii locali, adică persoanele care potrivit legii au obligaţia de a plăti sumele
respective.
În cazul în care obligaţia de plată fiscală nu a fost îndeplinită de
către debitor, pot deveni debitori, în condiţiile legii, următoarele persoane6:

4
Codul de procedură fiscală, titlul II, cap. I
5
Codul de procedură fiscală, titlul II, art. 24
6
Codul de procedură fiscală, titlul II art. 25
Finanţe publice locale 5

moştenitorul care a acceptat succesiunea contribuabilului debitor;

cel care preia, în tot sau în parte, drepturile şi obligaţiile debitorului
supus divizării, fuziunii ori reorganizării judiciare;
persoana căreia i s-a stabilit răspunderea în conformitate cu prevederile
legale referitoare la faliment;
persoana care îşi asumă obligaţia de plată a debitorului, printr-un alt act
încheiat în formă autentică, cu asigurarea unei garanţii reale la nivelul
obligaţiei de plată;
alte persoane în condiţiile legii.
Plătitorul obligaţiei fiscale este debitorul sau persoana, care în numele
debitorului, conform legii, are obligaţia de a plăti, sau de a reţine şi de a plăti
impozite şi taxe la bugetul local.
În situaţia în care un debitor este declarat insolvabil şi are obligaţii de
plată fiscale restante, pentru acestea răspund solidar cu debitorul următoarele
persoane7:
persoanele fizice sau juridice, care, în cei trei ani anteriori datei
declarării insolvabilităţii, cu rea-credinţă au dobândit în orice mod active
de la debitori şi au provoacat astfel insolvabilitatea;
administratori, asociaţi, acţionari şi orice alte persoane care au provocat
insolvabilitatea persoanei juridice debitoare, prin înstrăinarea sau
ascunderea cu rea-credinţă, sub orice formă a bunurilor mobile şi
imobile proprietatea acesteia
Domiciliul fiscal este desemnat de domiciliul reglementat potrivit
dreptului comun sau sediul societăţii înregistrat potrivit legii.
Potrivit principiului competenţei teritoriale8, compartimentele de
specialitate ale autorităţilor administraţiei publice locale sunt competente pentru
administrarea impozitelor, taxelor şi a altor sume datorate bugetelor locale ale
unităţilor administratv-teritoriale.
Competenţa teritorială revine compartimentelor de specialitate ale
autorităţilor administraţiei publice locale pentru administrarea impozitelor şi
taxelor şi a altor sume datorate bugetelor locale.
În situaţia în care contribuabilul nu are domiciliu fiscal, competenţa
teritorială revine organului fiscal în raza căruia se face constatarea actului sau
faptului supus dispoziţiilor legale.
În cazul în care există conflict de competenţă, respectiv dacă două sau
mai multe organe fiscale se declară competente sau necompetente, organul fiscal
care s-a învestit primul sau care s-a declarat necompetent va continua procedura
de derulare şi va solicita organului ierarhic superior să hotărască asupra
conflictului.
7
Codul de procedură fiscală, titlul II, art. 27
8
Codul de procedură fiscală, titlul III, cap I, art. 35.
Gheorghe M. Voinea 6

Actele emise de organele fiscale locale sunt reprezentate de actele

emise în formă scrisă în aplicarea legislaţiei fiscale privind stabilirea,
modificarea sau stingerea drepturilor şi obligaţiilor fiscale.
Actul administrativ fiscal cuprinde următoarele elemente9: denumirea
organului fiscal emitent; data la care a fost emis şi data de la care îşi produce
efectele; datele de identificare a contribuabilului sau a persoanei împuternicite
de contribuabil, după caz; obiectul actului administrativ fiscal; motivele de fapt;
temeiul de drept; numele şi semnătura persoanelor împuternicite ale organului
fiscal, potrivit legii; ştampila organului fiscal emitent; posibilitatea de a fi
contestat, termenul de depunere a contestaţiei şi organul fiscal la care se depune
contestaţia; menţiuni privind audierea contribuabilului.
Actul administrativ fiscal se comunică contribuabilului astfel10:
a) prin prezentarea contribuabilului la sediul organului fiscal emitent şi
primirea actului administrativ fiscal de către acesta sub semnătură, data
comunicării fiind data ridicării sub semnătură a actului;
b) prin remiterea, sub semnătură, a actului administrativ fiscal de către
persoanele împuternicite ale organului fiscal, potrivit legii, data comunicării
fiind data remiterii sub semnătură a actului;
c) prin poştă, la domiciliul fiscal al contribuabilului, cu scrisoare recomandată
cu confirmare de primire, precum şi prin alte mijloace, cum sunt fax, e-mail,
dacă se asigură transmiterea textului actului administrativ fiscal şi confirmarea
primirii acestuia;
d) prin publicitate.
Actul administrativ fiscal produce efecte din momentul în care este
comunicat contribuabilului sau la o dată ulterioară menţionată în actul
administrativ.
În vederea determinării stării de fapt fiscale, organele fiscale
administrează mijloace de probă şi pot solicita informaţii din partea
contribuabililor, expertize, înscrisuri şi efectuarea de cercetări la faţa locului.
În vederea stabilirii stării de fapt fiscale şi a obligaţiilor fiscale de plată
datorate, contribuabilii sunt obligaţi să conducă evidenţe fiscale, potrivit
reglementărilor în vigoare, care se păstrează la domiciliul fiscal al
contribuabilului sau la sediile secundare.
Impozitele şi taxele locale şi alte sume datorate bugetelor locale se
stabilesc prin11:
a) declaraţia fiscală depusă de către persoanele obligate prin prevedirle
Codului fiscal la termenele stbilte;
b) decizia emisă de organele fiscale, în celelate cazuri.

9
Codul de procedură fiscală, titlul III, cap. II, art. 43
10
Codul de procedură fiscală, titlul III, cap. II, art. 44
11
Codul de procedură fiscală, titlul VI, art. 83
Finanţe publice locale 7

Decizia de impunere se emite de organul fiscal competent, ori de câte

ori se modifică baza de impunere12.
Declaraţia fiscală a contribuabilului în care se calculează cuantumul
obligţiei fiscale este asimilată cu o decizie de impunere, sub rezerva unei
verificări ulterioare.
În situaţia în care legea nu prevede obligaţia de calculare a impozitului,
declaraţia fiscală este asimilată unei decizii referitoare la baza de impunere.
Decizia de impunere şi decizia referitoare la obligaţiile de plată accesorii
constituie şi înştiinţări de plată de la data comunicării acestora către
contribuabili.
Decizia de impunere trebuie să îndeplinească condiţiile actelor
administrative fiscale.

6.3. Colectarea creanţelor fiscale locale

Colectarea creanţelor fiscale constă în desfăşurarea acţiunilor care au
drept scop stingerea obligaţiilor fiscale locale în temeiul unui titlu de creanţă sau
al unui titlu executoriu.
Creanţele fiscale sunt scadente la expirarea termenelor prevăzute de
Codul fiscal sau de alte legi care le reglementează. Termenele de plată ale
diferenţelor de obligaţii fiscale principale şi pentru obligaţiile fiscale accesorii se
stabilesc în funcţie de data comunicării acestora astfel13:
a) dacă data comunicării este cuprinsă în intervalul 1-15 din lună, termenul de
plată este până la data de 5 a lunii următoare;
b) dacă data comunicării este cuprinsă în intervalul 16-31 din lună, termenul de
plată este până la data de 20 a lunii următoare.
În cazul obligaţiilor fiscale eşalonate sau amânate la plată, precum şi
pentru accesoriile acestora, termenul de plată se stabileşte prin documentul prin
care se acordă înlesnirea respectivă.
Termenele de plată ale creanţelor fiscale ale bugetelor locale, care nu au
prevăzute scadenţe, se stabilesc prin ordin comun al ministrului administraţiei şi
internelor şi al ministrului finanţelor.

a. Stingerea creanţelor fiscale prin plată, compensare şi restituire

Plata obligaţiilor fiscale locale se efectuează de către debitori, distinct
pe fiecare impozit,taxă locală şi contribuţie, inclusiv majorările de întârziere.
La stingerea prin plată a obligaţiilor fiscale, momentul plăţii este14:
a) în cazul plăţilor în numerar, data înscrisă în documentul de plată eliberat de
organele sau persoanele abilitate de organul fiscal;

12
Codul de procedură fiscală, titlul VI, cap I, art. 84
13
Codul de procedură fiscală, titlul VIII, cap I, art. 109
14
Codul de procedură fiscală, titlul VIII, cap II, art. 110
Gheorghe M. Voinea 8

b) în cazul plăţilor efectuate prin mandat poştal, data poştei, înscrisă pe

mandatul poştal;
c) în cazul plăţilor efectuate prin decontare bancară, data la care băncile
debitează contul plătitorului pe baza instrumentelor de decontare specifice, astfel
cum această informaţie este transmisă prin mesajul electronic de plată de către
instituţia bancară iniţiatoare, potrivit reglementărilor specifice în vigoare, cu
excepţia situaţiei prevăzute la art. 117, data putând fi dovedită prin extrasul de
cont al contribuabilului;
d) pentru obligaţiile fiscale care se sting prin anulare de timbre fiscale mobile,
data înregistrării la organul competent a documentului sau a actului pentru care
s-au depus şi anulat timbrele datorate potrivit legii.
În cazul în care un contribuabil datorează mai multe tipuri de impozite,
taxe, contribuţii, iar suma proprie nu este suficientă pentru a stinge toate
datoriile, atunci se stinge acel tip de creanţă fiscală principală pe care îl
stabileşte contribuabilul.
În cadrul tipului de impozit, taxă, contribuţie sau o altă sumă
reprezentând creanţa fiscală, stabilit de contribuabil plata se efectuează în
următoarea ordine15:
a) sume datorate în contul ratei din luna curentă din graficul de plată a
obligaţiilor fiscale pentru care s-au aprobat eşalonări şi/sau amânări la plată,
precum şi majorările de întârziere pe perioada eşalonării şi/sau amânării la plată
şi calculate conform legii;
b) obligaţii fiscale principale cu termene de plată în anul curent, precum
şi accesoriile acestora, în ordinea vechimii;
c) sumele datorate în contul următoarelor rate din graficul de plată a
obligaţiei fiscale pentru care s-a aprobat eşalonarea până la concurenţa cu suma
de plată datorată;
d) obligaţii fiscale cu termene de plată viitoare, la solicitarea debitorului.
Compensarea16 reprezintă o modalitate de stingere a creanţelor fiscale
administrate de unităţile administrativ-teritoriale cu creanţele debitorului
reprezentând sume de restituit de la bugetele locale, până la concurenţa celei mai
mici sume, dacă ambele părţi dobândesc reciproc atât calitatea de creditor cât şi
pe cea de debitor, dacă legea nu prevede astfel.
Compensarea se face de organul fiscal competent la cererea debitorului
sau înainte de restituire/rambursare sumelor cuvenite acestuia în ordinea
menţionată.
Organul fiscal (compartimentul de specialitate al autorităţii
administraţiei fiscale) poate efectua compensarea din oficiu, ori de câte ori

15
Codul de procedură fiscală, titlul VIII, cap II,art. 111.
16
Codul de procedură fiscală, titlul VIII, cap III, art. 112
Finanţe publice locale 9

constată existenţa unor creanţe reciproce, fiind obligat să îl înştiinţeze pe

contribuabil.
Restituirea constituie acea modalitate prin care la cererea debitorului i
se pot restitui sume17 de natura următoare:
a) sume plătite fără existenţa unui titlu de creanţă;
b) sume plătite în plus faţă de obligaţia fiscală;
c) sume plătite ca urmare a unei erori de calcul;
d) sume plătite ca urmare a aplicării eronate a prevederilor legale;
e) sume de rambursat de la bugetul de stat;
f) sume stabilite prin hotărâri ale organelor judiciare sau ale altor organe
competente potrivit legii;
g) sume rămase după efectuarea distribuirii rezultate în urma executării silite;
h) sume rezultate din valorificarea bunurilor sechestrate sau din reţinerile prin
poprire, după caz, în temeiul hotărârii judecătoreşti prin care se dispune
desfiinţarea executării silite.
În situaţia în care suma de rambursat sau de restituit este mai mică decât
obligaţiile fiscale restante ale debitorului se va efectua compensarea până la
concurenţa sumei de rambursat sau de restituit.
În situaţia în care suma de rambursat sau de restituit este mai mare decât
suma reprezentând obligaţii fiscale restante ale debitorului se va efectua
compensarea până la concurenţa obligaţiilor fiscale restante, diferenţa
rezultată restituindu-se debitorului.
Majorări de întârziere
În cazul în care debitorul nu achită obligaţiile fiscale la scadenţă,
datorează majorări de întârziere care se calculează pentru fiecare zi de întârziere
începând cu ziua imediat următoare termenului de scadenţă şi până la data
stingerii sumei datorate.
b. Înlesniri la plata obligaţiilor fiscale18
Autorităţile administraţiei publice locale competente pot acorda pentru
obligaţiile bugetare restante pe care le administrează, la cererea temeinic
justificată, a debitorilor persoane fizice sau juridice următoarele înlesniri la
plată:
 eşalonări la plata impozitelor, taxelor, chiriilor, redevenţelor,
contribuţiilor şi a altor obligaţii la bugetul local;
 amânări la plata impozitelor, taxelor, chiriilor, contribuţiilor şi a altor
obligaţii la bugetul local;
 eşalonări la plata dobânzilor şi/sau a penalităţilor de orice fel, cu
excepţia dobânzilor datorate pe perioada de eşalonare;

17
Codul de procedură fiscală, titlul VIII, cap III, art. 113
18
Codul de procedură fiscală, titlul VIII, cap. IV, art. 122
Gheorghe M. Voinea 10

 amânări şi/sau scutiri ori amânări şi/sau reduceri de dobânzi şi/sau

penalităţi de întârziere, cu excepţia dobânzilor datorate pe perioada de
amânare;
 scutiri sau reduceri de impozite şi taxe locale.
În vederea acordării înlesnirilor la plată organele fiscale vor cere
debitorilor constituirea de garanţii pentru evitarea riscurilor specifice.
Organul fiscal poate solicita constituirea unei garanţii pe perioada
suspendării executării silite, ridicării măsurilor asiguratorii, asumarea obligaţiei
de plată de către o altă persoană. Garanţiile se pot constitui prin, consemnarea
unor mijloace băneşti la o unitate a trezoreriei statului, scrisoare de garanţie
bancară, ipotecă asupra unor bunuri imobile, gaj asupra unor bunuri mobile,
fidejusiune.
Măsurile asiguratorii se dispun atunci când există pericolul ca debitorul
să se sustragă de la urmărire sau să îşi ascundă ori să îşi risipească
averea/patrimoniul19.
Poprirea asigurătorie asupra veniturilor şi/sau sechestrul asigurător
asupra bunurilor mobile şi imobile, proprietatea debitorului sunt principalele
măsuri asiguratorii. Dacă valoarea bunurilor proprii ale debitorului nu acoperă
integral creanţa fiscală locală, măsurile asigurătorii pot fi înfiinţate şi asupra
bunurilor deţinute de debitor în proprietate comună cu terţe persoane.
Măsurile asigurătorii dispuse atât de organele de executare, cât şi de
instanţele judecătoreşti ori de alte organe competente, dacă nu au fost desfiinţate
în condiţiile legii, se duc la îndeplinire.

6.4. Stingerea creanţelor fiscale prin executare silită

În situaţia în care debitorul nu îşi plăteşte de bunăvoie obligaţiile fiscale

locale datorate, organele fiscale vor întreprinde acţiuni de executare silită pentru
stingerea lor.
Executarea silită se poate întinde asupra tuturor veniturilor şi
bunurilor proprietate a debitorului, urmăribile potrivit legii, iar valorificarea
acestora se efectuează numai în măsura necesară pentru realizarea creanţelor
fiscale şi a cheltuielilor de executare.
Executarea silită se desfăşoară până la stingerea creanţelor fiscale locale
înscrise în titlul executoriu, inclusiv a majorărilor de întârziere şi a altor sume,
datorate sau acordate potrivit legii, precum şi a cheltuielilor de executare.
Trecerea la stingerea creanţelor fiscale locale prin executare silită este
precedată de comunicarea unei somaţii, în care i se notifică debitorului obligaţia

19
Codul de procedură fiscală, titlul VIII, cap. VI
Finanţe publice locale 11

de a plăti sumele datorate bugetului local în termen de 15 zile sau să facă dovada
stingerii obligaţiei către bugetul local, altfel se va trece la executarea silită.
Somaţia de plată prevede: organul de executare emitent; datele de
identificare a debitorului; data emiterii; numărul dosarului de executare; suma
pentru care se începe executarea silită; termenul în care cel somat urmează să
plătească obligaţia; indicarea consecinţelor nerespectării acesteia; semnătura şi
ştampila organului de executare.
Executarea silită a creanţelor fiscale locale se efectuează numai în
termenul unui titlu executoriu emis, de organul de executare competent în a
cărui rază teritorială îşi are sediul sau domiciliul debitorul persoană fizică sau
juridică, ori unde acesta este luat în evidenţa fiscală.
A. Executarea silită prin poprire20
Prin poprire sunt supuse executării silite orice sume urmăribile
reprezentând venituri şi disponibilităţi băneşti în lei şi în valută, titluri de valoare
sau alte bunuri mobile necorporale, deţinute şi/sau datorate cu orice titlu
debitorului de către terţe persoane sau pe care acestea le vor datora debitorului
şi/sau le vor deţine terţii în viitor în temeiul unor raporturi juridice existente.
Sumele ce reprezintă venituri ale debitorului persoană fizică, realizate ca
angajat, pensiile de orice fel şi ajutoarele sau indemnizaţiile cu destinaţie
specială sunt supuse urmăririi în condiţiile prevăzute de codul de procedură
civilă.
Poprirea asupra veniturilor debitorilor, persoane fizice sau persoane
juridice, se înfiinţează de către organul de executare, printr-o adresă transmisă
terţului poprit, împreună cu o copie după titlul executoriu. În acelaşi timp este
înştiinţat debitorul despre înfiinţarea popririi.
Poprirea se consideră înfiinţată (efectiv) din momentul primirii adrese de
înfiinţare de către terţul poprit.
Terţul poprit are obligaţia, după înfiinţarea popririi, să facă reţinerile
prevăzute de lege şi să vireze sumele în contul bugetar indicat de organul de
executare.
B. Executarea silită a bunurilor mobile21
Executarea silită a bunurilor mobile ale debitorului se realizează prin
sechestrarea şi valorificarea acestora, în temeiul unui titlu executoriu. Pot fi
supuse executării silite orice bunuri ale debitorului cu excepţiile prevăzute de
lege.
În cazul debitorului persoană fizică nu pot fi supuse executării silite,
anumite bunuri care sunt necesare vieţii şi muncii acestuia şi familiei sale:

20
Codul de procedură fiscală, titlul VIII, cap. VIII,art. 145
21
Codul de procedură fiscală, titlul VIII, cap. VIII, art.147
Gheorghe M. Voinea 12

- bunurile mobile de orice fel care servesc la continuarea studiilor şi la formarea

profesională, bunurile strict necesare exercitării profesiei sau a altei ocupaţii cu
caracter permanent;
- bunurile strict necesare uzului personal sau casnic al debitorului şi familiei
sale, precum şi obiectele de cult religios;
- alimentele necesare debitorului şi familiei sale pe timp de două luni, iar dacă
debitorul se ocupă cu agricultura, alimentele strict necesare până la noua recoltă;
- combustibilul necesar debitorului şi familiei sale pentru încălzit şi pentru
prepararea hranei pentru 3 luni de iarnă;
- obiectele necesare persoanelor cu handicap sau destinate îngrijirii persoanelor
bolnave;
- bunurile declarate neurmăribile.
Aplicarea sechestrului de către executorul bugetar local se consemnează
într-un proces-verbal de sechestru, prin care bunurile sechestrate sunt
imobilizate şi lăsate în custodia debitorului, a creditorului sau a altei persoane
desemnate de organul de executare.
C. Executarea silită a bunurilor imobile22
Pot fi supuse executării silite bunurile imobile proprietate a debitorului,
inclusiv bunurile accesorii bunului imobil, cu excepţia spaţiului minim locuit de
către debitorul persoană fizică şi familia sa.
Executorul fiscal local care aplică sechestrul încheie un proces-verbal de
sechestru a bunurilor imobile, care devine ipotecă legală.
Organul care a instituit sechestrul pentru bunurile imobile este obligat să
solicite biroului de carte funciară efectuarea inscripţiei ipotecare. Biroul de carte
funciară are obligaţia să comunice în termen de 10 zile organelor de executare,
celelalte drepturi reale şi sarcini care grevează imobilul urmărit şi titularii
acestora. Creditorii debitorului sunt obligaţi ca în termen de 30 de zile de la data
încheierii procesului verbal de sechestru să comunice titlurile deţinute asupra
imobilului.
La instituirea sechestrului şi în tot cursul executării silite, organul de
executare poate numi un administrator aechestru, dacă această măsură este
necesară pentru administrarea imobilului urmărit.
D. Valorificarea bunurilor sechestrate în vederea stingerii creanţelor fiscale23
În condiţiile în care creanţa fiscală locală nu este stinsă în termen de 15
zile de la data încheierii procesului-verbal de sechestru, se trece la valorificarea
bunurilor sechestrate, cu excepţia situaţiilor în care instanţa judecătorească a
dispus desfiinţarea sechestrului, suspendarea sau amânarea executării silite.
Organul de executare procedează la valorificarea bunurilor sechestrate
prin una din următoarele modalităţi:

22
Codul de procedură fiscală, titlul VIII, cap. VIII, art. 150
23
Codul de procedură fiscală, titlul VIII, cap. VIII, art. 155
Finanţe publice locale 13

- valorificarea bunurilor prin înţelegerea părţilor, conform căreia bunurile

sechestrate se valorifică de către debitor cu acordul organului de executare, la un
preţ propus de cumpărător care nu poate fi mai mic decât preţul de evaluare;
- valorificarea bunurilor prin vânzarea directă se aplică în cazul bunurilor
perisabile supuse degradării, înaintea începerii procedurii de valorificare prin
licitaţie, dacă se recuperează integral creanţa fiscală, după finalizarea unei
licitaţii dacă bunurile sechestrate nu au fost vândute;
- vânzarea la licitaţie necesită ca organul de executare să efectueze publicitatea
vânzării cu cel puţin 10 zile înainte de data fixată pentru desfăşurarea licitaţiei.
Licitaţia începe de la cel mai mare preţ din ofertele de cumpărare, dacă acesta
este superior preţului de pornire sau de la acest preţ. Preţul de pornire a licitaţiei
este reprezentat de preţul de evaluare pentru prima licitaţie, diminuat cu 25%
pentru a doua licitaţie şi cu 50% pentru a treia licitaţie. Adjudecarea se face în
favoarea participantului care a oferit cel mai mare preţ, dar nu mai puţin decât
preţul de pornire. În cazul prezentării unui singur ofertant la licitaţie, comisia
poate să îl declare adjudecător dacă acesta oferă cel puţin preţul de pornire al
licitaţiei.
Comisia de licitaţie este constituită din 3 persoane desemnate de organul
de conducere al creditorului bugetar. Dacă la prima licitaţie nu s-au prezentat
ofertanţi sau nu s-a obţinut cel puţin preţul de pornire a licitaţiei, organul de
executare va fixa un termen în cel mult 30 de zile în vederea ţinerii celei de-a
doua licitaţii. În cazul în care nu s-a obţinut preţul de pornire nici la a doua
licitaţie ori nu s-au prezentat ofertanţi, organul de executare va fixa un termen în
cel mult 30 de zile în vederea ţinerii celei de-a treia licitaţii.
La a treia licitaţie, creditorii nu pot să adjudece bunurile oferite spre
vânzare la un preţ mai mic de 50% din preţul de evaluare.
E. Eliberarea şi distribuirea sumelor realizate prin executarea silită a
creanţelor fiscale24
Creanţele fiscale înscrise în titlul executoriu se sting din sumele realizate
în urma valorificării bunurilor sechestrate, în ordinea vechimii, mai întâi creanţa
principală şi apoi accesoriile acesteia.
În situaţia în care, executarea silită a fost pornită de mai mulţi creditori
sau când până la eliberarea ori distribuirea sumei rezultate din executare au
depus şi alţi creditori titlurile lor, organele vor proceda la distribuirea sumei,
potrivit următoarei ordini de preferinţă:
- creanţele reprezentând cheltuielile de orice fel, făcute cu urmărirea şi
conservarea bunurilor al căror preţ se distribuie;
- creanţele reprezentând salarii şi alte datorii asimilate acestora, pensiile, sumele
cuvenite şomerilor, ajutoarele pentru întreţinerea şi îngrijirea copiilor, pentru
maternitate, pentru incapacitate temporară de muncă, pentru prevenirea

24
Codul de procedură fiscală, titlul VIII, cap. X art. 166.
Gheorghe M. Voinea 14

îmbolnăvirilor, refacerea sau întărirea sănătăţii, ajutoarele de deces şi creanţele

reprezentând obligaţia de reparare a pagubelor cauzate prin moarte, vătămarea
integrităţii corporale sau a sănătăţii;
- creanţele rezultând din obligaţii de întreţinere, alocaţii pentru copii sau de plată
a altor sume periodice destinate asigurării mijloacelor de existenţă;
- creanţele fiscale din impozite, taxe şi din alte sume datorate bugetelor locale;
- creanţele care rezultă din împrumuturi acordate de stat;
- creanţele reprezentând despăgubiri pentru repararea pagubelor pricinuite
proprietăţii publice prin fapte ilicite;
- creanţele rezultând din împrumuturi bancare, livrări de produse, prestări de
servicii, executări de lucrări, precum şi din chirii sau amenzi;
- creanţele reprezentând amenzi cuvenite bugetului de stat sau bugetelor locale.
Sumele destinate acoperirii creanţelor care au aceeaşi ordine de
preferinţă se repartizează între creditori proporţional cu creanţa fiecăruia.
F. Contestaţia la executarea silită a creanţelor fiscale25
Împotriva oricărui act de executare silită a creanţelor fiscale se pot face
contestaţii în termen de 15 zile de la momentul luării la cunoştinţă la judecătoria
în a cărei rază teritorială se află sediul organului de executare.
G. Stingerea creanţelor fiscale locale prin alte modalităţi
Darea în plată26
În perioada executării silite asupra bunurilor imobile ale debitorului
persoană juridică, creanţele fiscale locale pot fi stinse la cererea debitorului, cu
acordul creditorului fiscal, prin trecerea în proprietatea publică a unităţii
administrativ-teritoriale a bunurilor imobile supuse executării silite.
Organul abilitat să aplice procedura de executare silită, transmite cererea
împreună cu un exemplar al dosarului de executare silită şi propunerile sale,
comisiei numită de unitatea administrativ-teritorială, care va decide asupra
procedurii de executare silită şi va dispune organului abilitat să efectueze
procedura de executare şi să încheie procesul verbal de trecere în proprietatea
publică a bunului imobil şi stingerea creanţelor fiscale locale.
Insolvabilitatea27
Creanţele fiscale locale urmărite de organele de executare pot fi scăzute
din evidenţa acestora în cazul în care debitorul se găseşte în stare de
insolvabilitate ce se aplică în următoarele situaţii:
debitorul nu are venituri sau bunuri urmăribile;
când după încetarea executării silite pornite împotriva debitorului rămân
debite neachitate;
debitorul a dispărut sau a decedat fără să lase avere;

25
Codul de procedură fiscală, titlul VIII, cap. X, art.169.
26
Codul de procedură fiscală, titlul VIII, cap. VIII, art. 164.
27
Codul de procedură fiscală, titlul VIII, cap.XII, art.172.
Finanţe publice locale 15

debitorul nu este găsit la ultimul domiciliu sau sediu cunoscut ori în alte
locuri unde există indicii că a avut avere nu se găsesc venituri sau bunuri
impozabile;
când potrivit legii, debitorul persoană juridică îşi încetează existenţa şi au
rămas neachitate obligaţii bugetare.
Anularea creanţelor fiscale28
În cazuri excepţionale, pentru motive temeinice, autorităţile deliberative
la nivel local, prin hotărâre, aprobă anularea unor creanţe fiscale.
În situaţia în care cheltuielile de executare, exclusiv cele privind
comunicarea prin poştă, sunt mai mari decât creanţele fiscale supuse executării
silite, conducătorul organului de executare poate aproba anularea debitelor
respective.
Creanţele fiscale restante aflate în sold la data de 31 decembrie a anului,
mai mici de 10 lei (RON), reprezintă limita maximă până la care, prin hotărâre,
autorităţile deliberative pot stabili plafonul creanţelor fiscale care pot fi anulate.
Împotriva titlului de creanţă, precum şi împotriva altor acte
administrative fiscale se poate formula contestaţie29.
Contestaţia este o cale administrativă de atac şi nu înlătură dreptul la
acţiune al celui care se consideră lezat în drepturile sale printr-un act
administrativ fiscal sau prin lipsa acestuia. Contestaţia se depune în termen de 30
de zile de la data comunicării actului administrativ fiscal, sub sacţiunea
decăderii.
Contestaţiile formulate împotriva actelor administrative fiscale emise de
autorităţile administraţiei publice locale se soluţionează de către acestea.
Termenele de prescripţie a dreptului de a cere executarea silită a
creanţelor fiscale locale încep la data încheierii anului financiar în care a luat
naştere acest drept. Dreptul de a cere executarea silită a creanţelor bugetare se
prescrie în termen de 5 ani de la data încheierii anului financiar în care a luat
naştere acest drept.

Întrebări:
1. Cum se definesc creanţele fiscale locale şi creanţele fiscale accesorii?
2. Care sunt principiile generale de conduită în administrarea impozitelor,
taxelor şi a altor sume datorate bugetelor locale?
3. Care sunt subiectele raportului juridic fiscal local?
4. Care sunt principalele obligaţii fiscale ale contribuabililor?
5. Care sunt formele de stingere a creanţelor fiscale locale?
6. Care sunt persoanele care pot deveni debitori, în cazul în care obligaţia
de plată fiscală nu a fost achitată de către debitor?

28
Codul de procedură fiscală, titlul VIII, cap. XII, art.174
29
Codul de procedură fiscală, titlul VIII, cap. IX , art. 175
Gheorghe M. Voinea 16

7. Cum se definesc actele administrative fiscale şi ce trebuie să conţină

acestea?
8. În ce constă colectarea creanţelor fiscale locale?
9. Cum se defineşte compensarea în calitate de modalitate de stingere a
obligaţiilor fiscale şi în ce condiţii se efectuează aceasta?
10. În ce condiţii se restituie sume de la bugetele locale?
11. Care sunt principalele înlesniri de la plata obligaţiilor fiscale locale?
12. Care sunt principalele reguli aşezate la baza executării silite a creanţelor
fiscale locale?
13. În ce constă executarea silită a creanţelor fiscale prin poprire?
14. În ce constă executarea silită a creanţelor fiscale locale prin executarea
silită a bunurilor mobile?
15. Care sunt particularităţile executării silite a bunurilor imobile?
16. Care sunt modalităţile de valorificare a bunurilor rezultate din trecerea la
executarea silită a creanţelor fiscale aplicate de organele de executare?
17. Care este ordinea de preferinţă a distribuirii sumelor rezultate din
executarea silită a creanţelor fiscale?
18. Ce alte modalităţi se pot aplica pentru stingerea creanţelor fiscale?

Bibliografie:

1. Gh.Voinea ş.a., Concepte şi expresii importante pentru aplicarea legislaţiei

fiscale în România, EdituraPolirom, Iaşi, 2005
2. ***Codul de procedură fiscală, în M. Of., nr 863/26.09.2005, modificat prin
Ordonanţa nr 35/26.07.2006, în M. Of. nr 675/ 17.08.2006, aprobată prin Legea
nr.505/28.12.2006, în M. Of., nr 1054 / 30.12.2006